Cu titlu de manuscris [625950]

1
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris
CZU: 658.14/.17(043)

BUMBAC DANIELA

MODALITĂȚI MODERNE DE FINANȚARE: PRACTICI
INTERNAȚIONALE ȘI OPORTUNITĂȚI PENTRU REPUBLICA
MOLDOVA

Specialitatea: 522.01. Finanțe

Teză de doctor în științ e economice

Conducătorul științific: ȘTEFANIUC Olga,
doctor în științe ecnomice,
conferențiar universitar

Autorul: BUMBAC Daniela

Chișinău 2020

2

© Bumbac Daniela, 2020

3
CUPRINS
ADNOTARE ( în româna, engleză și rusă )
LISTA ABREVIERILOR 8
INTRODUCERE 9

1. ABORDĂRI TEORETICO -METODOLOGICE PRIVIND MODALITĂȚILE DE
FINANȚARE ALE ÎNTREPRINDERII ȘI PARTICULARITĂȚILE LOR
1.1 Abordările teoretice privind sursele de finanțare și teoriile privind structura capitalului 14
1.2 Esența și particularitățile modalităților moderne de finanțare 21
1.3 Finanțarea prin factoring și forfetare: esență și particularități 28
1.4 Finanțarea prin capital de risc: esență și particularități 39
1.5 Concluzi la capitolul 1 48

2. ANALIZA PRACTICII NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE PRIVIND
MODALI TĂȚILE MODERNE DE FINANȚARE
2.1 Analiza pieții naționale a modalităților de finanțare 50
2.2 Practici internaționale privind finanțarea prin factoring 60
2.3 Practica internațională și națională a cadrului institutional -legislativ al factoringului 79
2.4 Practici internaționale privind finanțarea prin capitalul de risc 96
2.5 Concluzii la cap itolul 2 108

3. OPORTUNITĂȚILE IMPLIMENTĂRII ȘI DEZVOLTĂRII MODALITĂȚILOR
MODERNE DE FINANȚARE ÎN R.MOLDOVA
3.1 Necesitatea implementări i și dezvoltării operațiunilor de factoring în R.Moldova 112
3.2 Modelul de evaluare a potențialilor clienți ai instituțiilor financiare ce p ractica factoringul 119
3.3 Propuneri de dezvoltare a modalităților moderne de finanțare în R.Mo ldova 126
3.4 Concluzii la capitolul 3 142

CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI 145
BIBLIOGRAFIE 152
ANEXE 164
Anexa 1 Avantajele și dezavantajele sur selor interne și externe de finanțare 165
Anexa 2 Funcțiile factoringului 166
Anexa 3 Particularitățile factoringului național și international 168
Anexa 4 Schema derulării operațiunii de forfetare 169
Anexa 5 Determinarea Taxei de forfetare 170
Anexa 6 Analiza comparativă dintre factoring și forfeiting 173
Anexa 7 Avantajele și dezavantajele forfetării 174
Anexa 8 Structura Portofoliul de credite oferite de băncile comerciale în anul 2017 176
Anexa 9 Repartizarea portofoliului de credite în sitemul bancar pe bănci comerciale în 201 7 177
Anexa 10 Evoluția factoringului pe continente în prioada 2011 -2017 178
Anexa 11 Volumul total al factoringului pe țări în perioada 2010 -2016 179
Anexa 12 Evoluția princi palelor forme ale factoringului în perioada 2010 -2016 181
Anexa 13 Practica dezvoltării factoringului în Ucraina 182
Anexa 14 Finanțarea livrării de marfă prin intermediu l creditului și factoringului 183
Anexa 15 Calculul volumului vînzărilor clientului la utilizarea factoringului 185
Anexa 16 Particularitățile sectorului IMM în Republica Moldova 186

4
Anexa 17 Evoluția în dinamică a numărului ÎMM pe principale genuri de activitate 187
Anexa 18 Domeniile de activitate a IMM în R.Moldova 188
Anexa 19 Punctajul Scoring a coeficienților calculați pentru entitățile analizate 189
Anexa 20 Testele heteroscedascitității utilizate în modelul de evaluare 192
Anexa 21 Constrăngeri în derularea afacerilor în R.Moldova, clasamente internaționale 195
Anexa 22 Topul celor mai mari Organizații de creditare nebancare pentru perioada 2017 -2018 196
Anexa 23 Acte de implementare a rezultatelor cercetării 197

DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII 200
CURRICULUM VITAE 201

5
ADNOTARE
Bumbac Daniela, „Modalități moderne de finanțare: practici internaționale și oportunități
pentru Republica Moldova ”
Teza de doctor în științe economice, Specialitatea: 522.01. Finanțe, Chișinău, 2020
Structura tezei: introducere, tre i capitole, concluzii generale și recomandări, bibliografia
din 162 de titluri, 142 de pag ini de text de bază, inclusiv 23 de figuri, 23 de tabele și 22 de
anexe. Cercetările efectuate sunt reflectate în 18 publicații științifice.
Cuvinte cheie: modalit ate de finanțare, factoring, forfetare, finanțare mezanin,
securitizarea activelor, f inanțare prin capitalul de risc, surse de finanțare, instituții financiare.
Scopul cercetării constă în dezvoltarea abordărilor teoretico -metodologice și practice a
modal ităților moderne de finanțare în vederea asigurării dezvoltării economico -financiare a
întreprinderilor, inclusiv, întreprinderile mici și mijlocii.
Obiectivele cercetării: Studierea conceptuală a modalităților moderne de finanțare și
fundamentarea rolul ui lor la dezvoltarea activității de antreprenoriat; evidențierea particularităților
modalităților moderne de finanțarea și tendințele dezvoltării lor pe plan național și international;
identificarea principalelor aspecte ale factoringului, forfeitingului și finanțării prin capitalul de
risc. Analiza tendințelor actuale în domeniul factoringului și finanțării prin capitalulde risc pe plan
national și international, inclusiv, practica europeană, americană, românească și cea rusă;
identificarea necesității im plimentării și dezvoltării factoringului în Republica Moldova;
elaborarea soluțiilor privind accesul la finanțare a agenților economici autohtoni și evaluarea
stabilității financiare a acestora.
Noutatea și originalitatea științifică: Concretizarea concept elor de „modalitate modernă
de finanțare”, „factoring”, ”forfetare” și "finanțare prin capitalulde risc" în baza cercetărilor
existente și evidențierea principalelor particulariți ale acestora; adaptarea și perfecționarea
reglementarilor naționale în domen iul instituțiilor financiare nebancare în conformitate cu prevederile
practicii internationale; conturarea unei noi grupări în clasificarea operațiunilorde factoring;
argumentarea rolului finanțării prin factoring asupra dezvoltării întreprinderilor mici ș i mijlocii;
elaborarea modelului de evaluare a a situației economico -financaire a întreprinderii potential client al
instituției financiare ce practică factoringul; elaborarea recomandărilor cu privire la implimentarea și
dezvoltarea modalităților moderne de finanțare în țara noastră.
Problema științifică importantă soluționată în domeniul de cercetare: constă în
fundamentarea științifică și metodologică a modalităților moderne de finanțare, formularea
propunerilor privind perfecționarea reglementărilor sp ecifice acestui domeniu, precum și
elaborarea modelului de evaluare a clienților instituțiilor financiare și stabilirea plafonul maxim
de finanțare.
Semnificația teoretică și valoarea aplicativă a tezei constă în cercetarea și dezvoltarea
conceptului de mo dalitate modernă de finanțare, respectiv factoring, forfeiting, capitalde risc;
determinarea și clasificarea modalităților de finanțare inclusiv; evidențierea cadrului institutional
și de reglementare a factoringului pe plan international și național; ela borarea modelului de
evaluare a potențialilor clienți ce solicită finanțarea prin factoring. Rezultatele studiului pot fi
utilizate în instruirea studenților la cursurile universitare „Finanțele întreprinderii” și „Activitate
bancară”, precum și la cele de masterat la disciplinele de profil. Valoarea aplicativă a lucrării constă
în aplicarea recomandărilor elaborate la crearea unui cadru legislativ specific domeniului modalităților
moderne de finanțare, preluarea supravegherii organizațiilor de creditare n ebancare de la CNPF la
BNM, după exemplul practicii din Uniunea Europeană, România, Rusia și a altor state din spațiul
European, elaborarea unei strategii naționale cu privire la dezvoltarea noilor modalități de finanțare.
Implementarea rezultatelor științ ifice: Cele mai importante rezultate ale cercetării pot fi
transmise pentru implementare Parlamentului R.Moldova, Ministerului Economiei al Republicii
Moldova, Bancii Naționale a Moldovei, Comisiei Naționale a Pieții Financiare, instituțiilor
financiare, p recum și Universității de Stat din Moldova.

6
ANNOTATION
Bumbac Daniela: Modern financing methods: international practices and
opportunities for the Republic of Moldova
Doctoral thesis in economics, Specialty: 522.01. Finance, Chisinau, 2020
Thesis structu re: introduction, three chapters, conclusions and recommendations,
bibliography of 162 titles, 142 pages of main text, including 23 figures, 23 tables and 22 annexes.
Research carried out is reflected in 18 scientific publications.
Keywords: way of financ ing, factoring, mezzanine financing, lump, securitization of
assets, financial resources, funding sources, financial structure, claims, financial balance
Field of Study: Finance
The aim of the research . is the development of theoretical, methodological app roaches
and practical modern financing arrangements in order to ensure the economic and financial
development of enterprises, including small and medium -sized enterprises.
Research objectives: Conceptual study of modern financing arrangements and
substanti ation of their role in the development of entrepreneurial activity; demonstration of modern
financing arrangements to the specificities and trends in development of their national and
international; identification of the main aspects of factoring and forfa iting, respectively the main
advantages and disadvantages for the operator; Analysis of the main pieces of legislation in the
field of factoring national and international, including European practice, Romanian and Russian;
identifying the need for factori ng and the development of implementation in the Republic of
Moldova; elaboration of solutions concerning access to financing for domestic economic agents
and evaluation of the stability of their financial.
Scientific novelty and originality: Clarification of the concepts of "modern way of
funding", "factoring" and "lump" on the basis of existing research and demonstration of key
particulariți; identification, adaptation, development and ensuring financial institutions '
regulations introduced by the authors of forfetării, factoring and other financing arrangements;
Identification of the need to finance the development of factoring practice small and medium -sized
enterprises including those in the field of trade; model for the assessment of the economic situa tion
of the enterprise potential financaire client financial institution practice factoring; elaboration of
recommendations relating to insurance procedures and spurring the development of implimentării
of modern finance in our country.
Important scientifi c problem, solved: consists of scientific and methodological
substantiation of modern financing arrangements, as well as the formulation of proposals
concerning improvement of specific regulations in this field, and the elabrarea model of customer
assessme nt financial institutions and the establishment of the maximum ceiling of funding.
Theoretical and practical value: lies in the research and development of the concept of
the modern way of financing, factoring and forfating respectively; determination and classification
of the manner of financing including financing through factoring; demonstration and description
of the institutional framework and the regulation of international factoring, european and domestic;
model for the assessment of potential custom ers seeking financing through factoring. Results of
the study can be used in the training of students in University courses "Finances" and "Banking
Activity", and the masters in the fields of the profile. Applicative value of the thesis lies in the
implem entation of recommendations developed in the creation of industry -specific regulations,
and factoring the reorganization of institutions of non -banking financial institutions auditing
companies and taking over their supervision from the National Bank of Mo ldova
Implementation of scientific results: The most important research results can be
transmitted for the implementation of the Ministry of Economy of the Republic of Moldova, the
National Bank of Moldova, the National Commission of Financial Market, fina ncial institutions,
and the State University in Moldova.

7
АННОТАЦИЯ
Бумбак Даниела, «Современные методы финансирования: международная
практика и возможности для Республики Молдова»
Докторская диссертация по экономике, специальность : 522.01. Финансы, Кишинев , 2020
Структура диссертации : введение, три главы, общие выводы и рекомендации,
библиография из 162 названий, 142 страница основного текста, в том числе 37 рисунков, 12
таблиц , 22 приложение. Исследования отражены в 19 научных публикациях.
Ключевые слова : финансирование, факторинг, форфейтинг, секьюритизация
активов, финансовые ресурсы, источники финансирования, финансовая структура.
Область исследования : финансы.
Целью исследования является разработка теоретических, методологических и
практических подходов к современным методам финансирования для обеспечения
экономического и финансового развития предприятий, в том чис ле малых и средних
предприятий.
Задачи исследования : концептуальное исследование современных способов
финансирования и обоснование их роли в р азвитии предпринимательской деятельности;
выделение особенностей современных способов финансирования и тенденций их развития
на национальном и международном уровне; выявление основных аспектов факторинга и
форфейтинга; анализ основных национальных и междун ародных норм факторинга, в том
числе европейской, румынской и российской практики; выявление необходимости
внедрения и развития факторинга в Республике Молдова; выработка решений относительно
доступа к финансированию местных экономических агентов и оценки их финансовой
устойчивости.
Научная новизна и оригинальность : конкретизация понятий «современный
способ финансирования», на основе существующих исследований и выделение их
основных особенностей; адаптация и совершенствование национального законодательства
в области небанковских финансовых учреждений в соответствии с положениями
международной практики; аргументация роли факторинга в финансирования малых и
средних предприятий; разработка модели оценки экономического и финансового
положения потенциального клие нта финансового учреждения, практикующего факторинг;
выработка рекомендаций по обеспечению внедрения и стимулированию развития
современных методов финансирования в нашей стране.
Важная научная проблема, решаемая в области исследований , заключается в
научн о-методологическом обосновании современных форм финансирования, разработке
предложений по совершенствованию конкретных нормативных актов в этой области, а
также разработке модели оценки финансовых учреждений клиента и установлении
максимального потолка фин ансирования.
Теоретическая значимость и прикладная ценность диссертации состоят в
исследовании и разработке концепции современных методов финансирования,
определение и классификация механизмов финансирования, в том числе; выделение и
описание институционал ьной и нормативной базы для международного, европейского и
внутреннего факторинга; разработка модели рейтинга для потенциальных клиентов,
запрашивающих факторинговое финансирование. Результаты исследования могут быть
использованы при обучении студентов на университетских курсах «Финансы предприятия»
и «Банковская деятельность». Прикладная ценность документа – применение
рекомендаций, разработанных для создания законодательной базы, специфичной для
современных форм финансирования, разработка национальной стр атегии по разработке
новых методов финансирования.
Внедрение научных результатов . Наиболее важные результаты исследования
могут быть представлены для внедрения в Парламент Молдовы, Министерство Экономики
Республики Молдова, Национальный Банк Молдовы, Нацио нальную Комиссию по
Финансового Рынка, финансовые учреждения и Государственный Университет Молдовы.

8
LISTA ABREVIERILOR
ASF – Asociația Societăților Financiare
AEÎ – Asociații de economii și împrumut
BNM – Banca Națională a Moldovei
BNR – Banca Națională a României
BNS – Biroul Național de Statistică
BRD – Banca Română de Dezvoltare
CNPF – Comisia națională a pieții financiare
EURIBOR – European Interbank Offered Rate
EUR – Euro
FCI – Factor Chain International
FCPI – Fondurile comune a plasamentelor în i novare
FCPR – Fondurile comune a plasamentelor riscante
FIBOR -Frankfurt Interbank Offered Rate
FIP – Fondurile de investiții de proximitate
ÎI – Întreprindere Individuală
LIBOR – London interbank offered rate
IFI- Instituții financiare internaționale
IMM – Întreprinderi Mici și Mijlocii
Mln – milioane
NFR – Necesar de Fond de Rulment
OCNB – Organiza ție de creditare nebancară
PIB – Produsul Intern Brut
PP – puncte procentuale
RM – Republica Moldova
SA – Societate pe Acțiuni
SCR – Societăți cu capi tal de risc
SIC – Standard internațional de contabilitate
SNC – Standard Național de Contabilitate
SRL – Societate cu răspundere limitată
SUA – Statele Unite ale Americii
UE – Uniunea Europeană
USD – Dollar american

9
INTRODUCERE

Actua litatea și importanța temei de cercetare. Globalizarea economiilor, amplificarea
relațiilor economic o-financiare și n ecesitatea agenților economici de a obține în condiții cât mai
avantajoase, mijloace financiare neces are continuării activității lor, au de terminat dezvoltarea unor
modalități complexe de finanțare, care nu necesită însoțirea lor de garanții reale, sau personale
clasice, cum este cazul creditului oferit de instituțiile financiare credit. Practica economiilor
dezvoltate reflectă prezența alătu ri de modalitățile tradiționalede finanțare precum creditul, sau
finanțarea prin surse proprii, și a altor modalități eficiente și cu impact benefic asupra dezvoltării
sectorului antreprenorial.
Actualitatea temei de cerceta re este determinată de problema identificării și selectării sursei
și modalității de finanțare de către entitățile economice naționale, în condiții le unui acces limitat
și a unei practici confuze în acest domeniu. Prezența monopolului din partea băncilor comerciale
autohtone pe piața res urselor împrumutate crează impedimende în cale a dezvoltării și asigurării
performanțelor financiare ale agenților economici. Una dintre problemele fundamentale ale
dezvoltării antreprenoriatului în R.Moldova îl constituie accesul la finanțare, care de cele mai
multe ori este unul anevois, complicat, și costisitor. Practica internațională reflectă dezvoltarea în
cadrul sistemului financiar alături de băncile commerciale a instituțiilor fin anciare nebancare, care
asigură o concurență sănătoasă pe piața servic iilor financiare și un acces liber, rapid și eficient la
resursele împrumutate. Acest punct de vedere condiționează necesitatea unei cercetări ample a
practicii internaționale în domeniul accesulu i la finanțare, inclusiv, dezvoltării noilor modalități
de finanțare, reglementarea acestora și oportunitatea dezvoltării lor în practica națională.
Gradul de studiere a temei de cercetare. În urma cercetării literaturii de specialitate în
domeniul modalităților moderne de finanțare, se poate menționa cu certitu dinee, că, acest concept
este studiat parțial atît în literatura autohtonă cît și cea internațională. În majoritatea lucrărilor
consacrate domeniului modalităților de finanțare se regăsesc doar unele c oncept e general e ale unor
modalități de finanțare precum : factoringul, forfeitingul, leasingul, securitiz area creanțelor,
finanțarea prin capital de risc , fără a fi precizat fiecare concept în particular și oferite descrieri
detaliate ale acestora.
Astfel, printre cercetătorii și economiștii autohtoni, care au a vut un aport deosebit la acest
subiect pot fi menționați: Cobzari L. , Botnari N., Ulian G., Băncil ă N., Doga -Mîrzac M. , Brumă
I., Ștefaniuc O., Fuior E ., Zubic A., Roller A, Grabarovschi A, Timuș A. Subiectul cercetat a fost
analizat și de către economiș tii români, precum: Cotolencu M., Roventa M., Păun C., Popescu S.,
Toma M., Ilie V., Stancu I., Caraiani Gh., Ghiță O., Ponea O., și alții. O contribuție deosebită în
dezvoltarea subiectului gestiunii resurselor financiare și abordarea conceptelor unor mod alități
moderne de finanțare au avut -o și economiștii ruși, printre care s -au remarcat: Kiseleva E.,

10
Kolobanvo D., Parfenova L., Emilianov E., Erșov I., Lavriușin Iu., Jukov O., Po pova E., Semina
E., Egheliscaia, E. Kurbatov S. și alții.
Sursele prezentate în străinatate conțin descrieri detaliate ale unor modalități moderne de
finanțare, precum factoring, forfetare și finanțare prin capitalul de risc. În acest context menționăm
lucrările economiștilor: Charpin Jean, Baresa Suzana, Leroux Francois, Bakker Ma rie, Doove
Sophie, Petra G., Robinson J., Paul Harpern.
Drept urmare a studierii literaturii de specialitate, autorul consideră că abordarea
conceptuală a noțiunii de modalitate modernă de finanțare poate fi dezvo ltată în condițiile unei
concurențe sănătoa se pe piața resurselor financiare împrumutate și a unor reglementări bine
concepute în domeni ul acestora . În lucrarea cercetată, autorul demonstreză necesitatea
implementării și dezvoltării modalităților moderne de finanțare reglementate de anumite prevede ri
legislative, întru asigurarea eficienței și stabi lități financiare a entităților economice .
Scopul cercetării constă în dezvoltarea abordărilor teore tice, metodologice și practice cu
privire la modalitățile moderne de finanțare , în vederea asigurării de zvoltării economico -financiare
a întreprinderilor, inclusiv întreprinderile mici și mijlocii. Pentru realizarea scopului propus, au
fost stabilite următoarele obiective:
 Conturarea abordărilor teoretice cu privire la sursele de finanțare și a structurii c apitalului
entității ;
 Studierea conceptuală a modalităților moderne de finanțare și fundamentarea rolului lor la
dezvoltarea activității de antreprenoriat;
 Identificarea principalelor caracteristici ale factoringului, forfetării și finanțării prin capita lul
de risc ;
 Analiza tendințelor actuale ale dezvoltării factoringului și a finanțării prin capital de risc pe
plan internațional și european;
 Evidențierea oportunității implimentării și dezvoltării modalităților moderne de finanțare în
Republica Moldova , în special finanțarea prin factoring ;
 Determinarea modelului de evaluare a potențialului client, solicitant al finanțării prin
factoring;
 Identificarea și e laborarea soluțiilor privind limitarea constrîngerilor accesului la finanțare în
R.Moldova și asigur area dezvoltării modalităților moderne de finanțare pentru susținerea
sectorului antreprenorial.
Obiectul de cercetare este reprezentat de modalitățile moderne de finanțare, în special au
fost analizate particularitățile cîtorva dintre acestea, precum fact oring, forfetare, finanțare prin
capital de risc . Argu mentul pentru selectarea acestor modalități de finanțare este demonstrată de
utilizarea lor pe larg în statele cu economie dezvoltată, în special finanțarea sectorului mic și

11
mijlociu și noilor intrepri nderi inovative. O atenție deosebită s -a acordat finanțării prin factoring,
aceasta fiind caracterizată prin simplitatea finanțării, complexitatea ei, determinată de finanțare și
gestiunea ulterioară a creanțelor și termenul scurt de finanțare. Factoringul este una dintre
modalitățile de finanțare care oferă soluții optime întreprinderilor mici și mijlocii, inclusi v celor
din domeniul comerțului, industriei ușoare și celei alimentare .
Ipoteza de cercetare . Oport unitatea dezvoltării modalităților moderne de finanțare în
cadrul sistemului de credit al Republicii Moldova, prin studierea practicii internaționale și
comunitare, inclusiv a cadrului instituțional și legislativ de reglementare a acestora.
Metodologia cercetării științifice și suportul informațional . Cercetarea se bazează pe
lucrările economiștilor autohtoni și străini, ale școlilor naționale, inclusiv: Institutul Național de
Cercetări Economice , Fondul de Dezvoltare Durabilă Moldova, Comisia Națională a Pieții
Financiare, Banca Națională a Moldovei și ale celor internaționale de cercetare, precum: Institutul
Național de Cercetări Economice „Cosmin C. Kirițescu”, ФГБУН «Институт Экономики
Российской Академии Наук », Centre for European Economic Research (ZEW), American
Institute for Economic Research, Factor Chain International, Banca Națională a României, Banca
Centrală a Federației Ruse, Banca Centrală Europeană, The EU Federation for the Factoring and
Commercial Finance Industry, Association Francaise des Societes Financieres etc.
Pe parcursul stu diului au fost utilizate metode științifice: abordarea sistemică, analiza și
sinteza, abordarea istorică și logică, analiza critică a materialelor, analiza monografică, metoda
analogiilor; metode economice: comparația, grupările, logistică, seriile dinamic e etc. În calitate de
informație inițială, în această teză sunt utilizate următoarele materiale:
1) actele normativ -legislative, ce reglementează dezvoltarea modalităților moderne de finanțare,
în special a factorigului pe plan international, în particula r ale statelor precum: Franța, Marea
Britanie, Germania, România, Ucraina și Rusia;
2) datele statistice prezentate de către BNM, BNR, CNPF, datele Asociației Internaționale de
Factoring, Asociația Europeană de Factoring, Asociația Franceză a Societățilo r financiare,
Asociația Româna de Factoring, KPMG International ;
3) publicațiile științifice la tema tezei, precum și rezultatele proiectelor realizate de consultanți
autohtoni și din străinătate;
Noutatea științifică a tezei constă în:
– Concretizarea și dezvoltarea conceptelor de „modalitate moder nă de finanțare”, „factoring”
”forfetare” și "capital de risc" în baza cercetărilor existente și evidențierea principalelor
particulari tăți ale acestora;
– Adaptarea și perfecționarea reglementarilor național e în domeniul instituțiilor fina nciare
nebancare în conformitate cu prevederile practicii internationale ;

12
– Conturarea unei noi grupări în clasificarea operațiunilor de factoring;
– Elaborarea modelului de evaluare a bonității potential ului client al instituției financiare ce
practică factoringul;
– Elaborarea recomandărilor cu privire la asigurarea implimentării și stimulării dezvoltării
modalităților mode rne de finanțare în Republica Moldova .
Valoarea teoretică și aplicativă a tezei:
– Cercetarea și dezvo ltarea conceptului de modalitate modernă de finanțare, respectiv factoring și
forfetare și finanțare prin capital de risc ;
– Determinarea și c lasificarea modalității moderne de finanțare de finanțare;
– Evidențierea și descrierea principalelor tendințe d e dezvoltare a practicii factoringului și
finanțării prin capital de risc pe plan international;
– Argumentarea rolului finanțării prin factoring asupra dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii;
– Elaborarea modelului de evaluare a potențialilor clie nți ce sol icită finanțarea prin factoring;
Valoarea aplicativă a lucrării constă în aplicarea rec omand ărilor propuse pentru crearea
unui cadru normativ -legislativ specific domeniului modalităților moderne de finanțare , preluarea
supravegherii organizațiilo r de creditare nebancare de la CNPF la BNM, după exemplul practicii
din Uniunea Europeană, România, Rusia și a altor state, asigurarea reglementărilor în domeniul
finanțării prin capitalul de risc, finanțării participative și a finanțării prin factoring .
Problema științifică soluționată în lucrare constă în fundamentarea științifică și
metodologică a modalităților moderne de finanțare, formularea propu nerilor privind
perfecționarea reglementărilor specifice acestui domeniu, precum și elab orarea modelulu i de
evaluare a clienților instituțiilor financiare ce practică factoringul și stabilirea plafonul maxim de
finanțare.
Implementarea rezultatelor. Cele mai importante rezultate ale cercetării au fost transmise
și acceptate pentru implementare de către Comi sia Parlamentară Economie, Buget, Finanțe din
cadrul Parlamentului Republicii Moldova, Banca Națională a Moldovei , BC Moldindconbank SA,
precum și Universității de Stat din Moldova.
Aprobarea rezultatelor. Abordările teoretice, elaborările metodologice și recomandările
practice elucidate în teză au fost expuse în lucrările științifice prezentate în reviste recenzate de
specialitate, precum și în cadrul simpozioanelor, conferințelor științifice naționale și internaționale
și mese rotunde, fiind expuse în 18 lucrări științifice .
Structura lucrării. Lucrarea constă din Intrducere, trei capitole, concluzii și recomandări.
În Introducere este argumentată actualitatea temei de cercetare, sunt formulate
obiectivele, sarcinile și obiectul investigațiilor, este preze ntată o caracterizare succintă a lucrării,
subliniindu -se noutatea științifică și valoarea ei teoretică și aplicativă.

13
În capitolul întîi sînt prezentate principalele abordări privind modalitățile moderne de
finanțare, sînt analizate principalele teorii p rivind structura financiară a întreprinderii, sursele de
finanțare și mijloacele de finanțare . Tot în acest capitol sînt enumerate principalele modalități
moderne de finanțare , precizat conceptul fiecărei modalități moderne de finanțare și descrise la
gene ral principalel e particularități ale acestora; este conturată o clasificarea a operațiunilor de
factoring și evidențiate principalele caractersitici ale acestora. La acest compartiment este
prezentat ă o analiza de taliată a principalelor caracteristici ale finanțării prin factoring, forfetare și
finanțare prin capitalul de risc.
Capitolul doi este consacrat analizei detaliate cu privire la tendințele factoringului și
finanțării prin capital de risc pe plan mondial. La compartimentul evoluția factoringului pe plan
international, a fost analizate, inclusiv, tendințele mondiale, europene, piata românească de
dezvoltare a factoringului, particularitățile evoluției pieții factoringului în Rusia, Franța, Ucraina
și alte state; este evidențiat cadrul institution al de reglementare a factoringului pe plan international
și regional. La compartimentul piața națională a modalităților de finanțare, s -a analizat evoluț ia
surselor de finanțare î n R.Moldova prin delimitarea domeniului pieții bancare și nebancare și
eviden țiate pricipalele aspecte ale dezvoltării acestora în ultimii ani . Un paragraf aparte este
destinat particularităților finanțării prin capitalul de risc și tendințele actuale ale acestora. Tot la
acest compartiment sunt analizate principalelor aspecte al e autorizării și supravegherii instituțiilor
financiare nebancare UE, precum ar fi: Franța, Germania, Marea Britanie, România și unele
reglementări generale autohtone .
Capitolul trei reflectă problema accesului finanțare de către entitățile economice națion ale
și necesitatea practicării altor modalități de finanțare alternative, precum creditului bancar. La
acest capitol este identificat ă oportunitatea dezvoltării modalităților moderne de finanțare în
Republica Moldova, argumentat impactul finanțării prin fa ctoring asupra dezvoltării afacerii; este
elaborat modelul de evaluare a potențialilor c lienți ce recurg la factoring, stabilit plafonul de
finanțare și în final sunt propuse anumite masuri argumentate cu privire la promovarea dezvoltării
noilor modalități de finanțare în Republica Moldova
În Concluzii generale și recomandări sunt expuse concluziile formulate în rezultatul
cercetării și sunt înaintate recomandări practice în vederea implementării și dezvoltării
modalităților moderne de finanțare, inclusiv, perfecționarea reglementărilor specifice domeniului
instituțiilor financiare nebancare, cu referire la unele prevederi ale domeniul ui factoringului și a
finanțării prin capital de risc
Cuvinte cheie : sursă de finanțare, modalitate modernă de finanțare, f actoring, forfetare,
leasing, capitalul de risc, sindicalizare, instituții financiare, credit bancar.

14
1. ABORDĂRI TEORETICO -METODOLOGICE PRIVIND MODALITĂȚILE DE
FINANȚARE ALE ÎNTREPRINDERII ȘI PARTICULARITĂȚILE LOR

1.1 Abordările teoretice privind surs ele de finanțare și teorii le privind structura financiară
Finanțarea î ntreprinderii constituie elementul fundamental pentru buna funcționare a activității
acesteia. După etapa de alegere a ideii de afaceri și de elaborare a business planului, urmează
determi narea, căutarea și acumularea capitalului necesar pentru finanțarea proiectului. În funcție
de natura afacerii, localizarea acesteia, corespondența cu direcțiile de interes local, național sau
regional, pot fi examinate diferite tipuri de finanțare, proven ite din mai multe surse de finanțare.
Fiecare dintre ele presupune o abordare diferită atât în căutarea și obținerea capitalului, cât și în
gestionarea ulterioară. La fel, diferite sunt și costurile suportate pentru finanțarea proiectului de
întreprindere în raport cu sursele și condițiile de finanțare. Astfel, antreprenorul trebuie să
gestioneze cu extremă atenție schemele de finanțare ale proiectului său de afacere.
Identificarea surselor de finanțare și alegerea mijloacelor eficiente const ituie una din
problemele cheie ale entității , deoarece ele determină supraviețuirea și asigură dezvoltare a
continuă a aceste ia.
Necesarul de fond uri ale companiilor sunt variate : de la nevoi de lungă durată și valoare
ridicată, legate de achiziționarea sau modernizarea a ctivelor imobilizate, la nevoi de scurtă durată
și valoare mică, mult mai frecvente, care vizează finanțarea activelor curente . Finanțarea acestor
nevoi ține cont atît de caracterul permane nt sau temporar al acestora , cît și de durata în timp a
acestora. Autorii Paun C și Ilie M [56 ;65] apreciază că f inanțarea activ ității întreprinderii
presupune mobilizarea resurselor de capital de la cei cu excedent de resurse (investitorii) spre cei
care au nevoie de acestea (agenții economici) prin intermediul unor ins trumente și mecanisme
specifice în cadrul unor piețe organizate (piețele monetare sau piețele de capital). Această finanțare
este destinată obținerii de fonduri (lichidități) pentru a acoperi nevoi le temporare generate de
activități comerciale sau de produ cție sau pentru a dezvolta capacitatea de producție existentă prin
derularea unor proiecte de investiții. [65, p.28]
Decizia de finanțare vizează opțiunea agenților economici de a -și acoperi nevoile de finanțare
ale proiecte lor vizate , fie din fonduri prop rii, fie prin împ rumuturi sau prin participație cum ar fi
atragerea de noi capitaluri prin majorarea numărulu i de acțiuni și / sau acționari .
Elementele luate în considerare atunci când este luată decizia de finanțare a unei afaceri
sunt următoarele[65 , p.29]:
 Durata finanțării : depinde de termenul de recuperare al investiției și poate fi scurtă (de
până la un an), medie (1 an – 3 ani) și lungă (3 – 5 ani și peste). Analizele au evidențiat că
o durată mai mare a finanțării presupune un cost mai ridicat a l finanțării ;

15
 Sursa finanțării : poa te fi pe de o parte publică sau privată, sau pe de altă parte, internă sau
externă;
 Modalitatea de rambursare : se poate face la scadență , în tranșe anuale egale sau anuități
egale. Periodicitatea și eșalonarea rambursă rii este foarte importantă și trebuie corelată cu
fluxurile de numerar viitoare (intrările de fonduri) generate de exploatarea investiției;
 Forma de finanțare: poate fi realizată direct sau indirect prin utilizarea unei instituții
financiare specializate , care să intermedieze transferul de capital de la investitori la
beneficiari;
 Riscul finanțării : vizează pierderile potențiale care ar putea să apară ca urmare a producerii
unor evenimente nedorite. Pierderile în finanțare au în vedere , mai mult fluxuri f inanciare
de plată mai mari datorită evoluției nefavorabile a dobânzilor pe piață, a cursului de schimb
sau a riscul ui de neplată. Riscurile avute în vedere pot afecta atât creditor ul cât și debitor ul.
Cu cât riscurile sunt mai mari cu atât remunerația per cepută pentru asumarea acestora este
mai mare. Nivelul de risc este reflectat direct în costul finanțării.
 Costul finanțării : depinde de durată, sursa de finanțare, forma de finanțare, modalitatea de
rambursare și de riscurile implicate. Costul sintetize ază și combină toate elementele în
funcție de care se ia decizia de finanțare.
 Alte elemente : au în vedere o serie de facilități acordare finanțării cum ar fi de exemplu
perioada de grație, garanțiile solicitate , serviciile conexe finanțării așa precum, consultanța
de specialitate, monitorizarea clienților, monitorizarea piețelor ș.a.
Elemente le esențiale finanțării se referă la risc și cost , dar aceasta nu presupune că, celelalte
elemente trebuie neglijate atunci când o companie se decide să apeleze la finanțare. În aceste
condiții, putem spune că eficiența finanțării se apreciază în primul rând în termeni de minimizare
a riscurilor și costurilor aferente finanțăr ii unei entități economice . Sistemul financiar, prin
mecanismele și instrumentele sale cont ribuie la reducerea riscurilor și costurilor, oferind
companiilor o multitudine de modalități de finanțare adaptate perfect nevoilor lor. În plus, nu
trebuie uitat faptul că decizia de finanțare la nivelul unei companii se ia întotdeauna ținînd cont de
necesarului de finanțare.
Finanțarea activității unei entități economic e a constituit întotdeauna o problemă destul de
strigentă. Resursele proprii nu acoperă și nu sunt, întotdeauna suficinete pentru a face față
strategiilor de dezvoltare a întreprinderii, iar din aceste considerente agentul economic este pus în
fața alegerii unor surse alternative de finanțare.
Printre potențialele surse de finanțare a afacerii pot fi enumerate următoarele:
– capitalul propriu și capitalul împrumutat de la familie și prie teni;
– creditul bancar;

16
– emisiunea de acțiuni și obligațiuni;
– programele speciale de finanțare;
– fondurile de capital de risc;
– leasingul;
– creditele de la furnizori și clienți;
– creditele pe efecte de comerț (factoringul și scontarea).
Varietatea și multitudinea surseleor de finanțare prin care pot fi mobi lizate resursele de capital
fac ca decizia de finanțare să constituie o problemă de alegere. Un aspect important în luarea
deciziei de finanțare este legat ă de decizi a finanțării afacerii din mijloace proprii sau di n mijloacele
atrase de pe piețele financia re.
După cum este reflectat în literatura de specialitate de către autorii Darie A [40], Dragotă V.
[45], Năstase G.[63], a utofinanțarea este cel ma i direct și mai simplu procedeu de fin anțare , care
presupune dezvoltarea cu forțe proprii a afacerii, folosind drept surse de finanțare o parte a
profitului și a fondul ui de amortizare destinat acoperirii nevoilor de înlocuire a activelor
imobilizate.
Decizia privind utilizarea surselor propr ii sau a surselor externe este legată în primul rând de
existența surselor interne de finanțare. Dacă rata de profitabilitate este mare , atunci utilizarea
surselor externe pe ntru dezvoltarea afacerii nu poate fi justificată . În plus, mana gerii trebuie să i a
în calcul costul finanțării externe cu costul de oportunitate al capitalurilor proprii, avantaje existând
de ambele părți. Finanțarea din surse proprii este caracteristică companiilor mici, pe măsura
dezvoltării afacerii , fondurile proprii devenind insuf iciente pentru a finanța pro cesul de creștere al
companiei. La momentul în care , un operator dorește să își finanțeze activitatea de pe piețele
financiare el trebuie să parcurgă următoarele etape:
 Identificarea nevoii de finanțare pentru întreprindere re eșind din resursele financiare
proprii și cele atrase;
 Determinarea po nderii fiecărei surse de finanțare în schema de finanțare;
 Elaborarea planului de finanțare;
 Calcularea costului marginal al fiecărei surse de finanțare;
 Calcularea costului mediu po nderat aferent schemei de finanțare;
 Optimizarea structurii de capital.
Decizia de finanțar e presupune parcurgerea succesivă a acestor etape, decidendul fiind astfel
în măsură să aleagă acea variantă de finanțare care se potrivește cel mai bine nevoilor sale.
Finanțarea reprezintă procesul de asigurare a unor fonduri bănești n ecesare desfășurării
unor activități ale firme i, ea fiind abordată , ca alocare de resurse bănești, cu titlu rambursabil sau

17
nerambursabil în condiții determinate, unor persoane fizic e sau juridice , în scopul acoperirii unor
nevoi economice sau sociale.
Alegerea surselor și modalităților de finanțare a activității ocupă locul central în activitatea
firmei, deorece capitalul, atât cel propriu cât și cel împrumutat comportă costuri, car e se reflectă,
în mod direct, asupra rezultatului financiar al firmei, determinînd micșorarea sau majorarea
acestuia . În momentul luării deciziei de finanțare, întreprinderea poate apela atît la sursele proprii
cît și surse împrumutate. Raportul dintre capitalul propriu și cel împru mutat determină, în mare
măsură, nivelul rentabilit ății obținute de firmă, deoarece, aceste surse au costuri diferite, fiind
diferită și or dinea în care se face remunera rea capitalurilor utilizate (cred itorii au prioritate față d e
acționari). Experiența, observarea și analiza sistematică a piețelor financiare și de credit au un rol
deosebit de important , în stabilirea diferitelor surse de capital, deoarece costul atragerii fiecărei
componente și riscul pe care -l implică utilizarea ei, diferă foarte mult de la o sursă la alta.
Pentru desfășurarea în bune condiții a activităț ii unei entități, o importanță majoră, o are
stabilirea modalității de finanțare. Examinarea structurii pasivului bilanțului demonstrează că
majoritatea firmelo r apelea ză la forme de finanțare variate: finanțare prin fonduri proprii
(autofinanțare), emisiune de acțiuni (ordinare, prefe rențiale), finanțare prin împru muturi (credite
bancare, creditele de la organisme financiare, împrumuturi obligatare). În practica financiară ,
gama surselor interne de formare a capitalurilor întreprinderilor este mult mai redusă comparativ
cu cea a surselor externe de finanțare. Principalele avantaje și dezavantaje ale utilizarii surselor
proprii și atrase sunt prezentate în anexa1.
În literatura de specialitate pot fi întilnite mai multe clasificări ale surselor de finanțare ale
întreprinderii. Cea mai des întîlnită abordare este clasificarea surselor după apartenența fondurilor ,
ce le clasifica în două mari categorii : interne și ex terne, sau proprii și împrumutate .
După cum menționează unii autori români la sursele interne de finanțare pot fi atribuite
autofinanțarea și dezinvestirea. După V.Ilie, în lucrarea sa Gestiune financiară, autofinanțarea
reprezintă pivotul finanțării între prinderilor, iar pentru unele dintre ele sursa exclusivă a finanțării
în faz ele decisive ale dezvoltării [56 ].
Alți autori, precum Cotolencu M. [35], Cristea H. [37], Toma M. [81], apreciază
autofinanțarea ca o sursă internă de finanțare pe termen lung , reprezentată de amortizare,
provizioane și profitul net repartizat pentru investiții.
Prin nivelul său, autofinanțarea servește la aprecierea performanțelor întreprinderii, sugerînd
potențialilor investitori capacitatea acesteia de a utiliza ef icient capita lurile încredințate și de a le
asigura o remunerare stimulativă. Pentru manageri, un nivel înalt al autofinanțării determină
creșterea autonomiei financiare a firmei , ceea ce permite o mai mare libertate în acțiunea de
realizare a obiectivelor pe termen lu ng.

18
O altă modalitate de finanțare prin resurse proprii o reprezintă dezinvestirea. În general,
dezinvestire a nu este nimic altceva decît consecința vînzării active lor fixe sau stocuri lor. Această
vînzare poate determina obținerea unor venituri care sînt surse de investiții.
După cum menționează autorul Stancu I. , în lucrarea sa Finanțe, d ezinvestirea reprezintă o
sursă internă de capital impozabilă la nivelul profitului de exploatare din cesiunea de active fixe,
respectiv la nivelul plusvalorii pre țului de revînzare a activelor cesionate în raport cu valoarea lor
contabilă rămasă neamortizată [76 p.331]. Este vorba de un revers al investi țiilor. La finele
proiectului, valoarea reziduală de pia ță a activelor autorizează finan țarea par țială a noilor proiec te.
Acest demers poate fi rezultatul unor reînnoiri curente sau al reorientărilor strategice [37 , p. 294] .
Sursele externe de finan țare se clasifică după mai multe criterii: după termen, după destinație,
scopul finanțării. A utori i, precum Botnari N., Erșov D., Lazareva T., oferă o clasificare a
modalităților de finanțare ce le divizează în surse c lasice sau tradiționale și surse netradiționale
sau moderne.
În literatura de specialitate sîn evidențiate două tipuri de forme de finanțare: forma tradiționala
sau clasică și modalități netradiționale, numite specifice, moderne sau alternative de finantare.

Figura 1.1 Clasificarea modalităților moderne de finanțare
Sursa: Elaborată de autor în baza literaturii de specialitate
Abordările teoretice cu privire l a modalită țile de finanțare a agentilor economici au evuluat
în timp. Teoriile cu privire la finanțarea întreprinderii și costul de finanțare reflectă la modul
general decizia de finanțare a întreprinderii, reflectînd apelul acesteia la sursele proprii sau
Modalități de finanțare a agenților economici
Modalități tradiționale sau clasice
Modalități moderne sau
alternative
Autofinanțare
Emisiune de acțiuni
Emisiune de o bligațiuni
Credit bancar
Credit comercial
Credit furnizor
Credit cumpărător
Leasing
Factoring
Forfetare
Crowdfunding
Securitizarea creanțelor
Sindicalizare
Împrumuturi subordonate
Finanțare prin capital de risc
Finanțare mezzanine
Granturi/subvenții

19
împrumutate de finanțare. În cele ce urmează vor fi prezentate succint principalele teorii care s -au
perindat în timp cu privire la finanțarea întreprinderii și particularitățile lor.
Structura capitalului este una dintre cele mai controversate și inte resante probleme ale
finanțelor întreprinderii și a avut parte de atenția cercetătorilor o dată cu apariția remarcabilei
lucrări a lui Modigliani și Miller (1958). Multe teorii privind structura capitalului s -au dezvoltat,
bazându -se pe cadrul lor teoretic [35, p.28] .
Dupa cum menționeaza M.Cotolencu, Covalev V, Terescenco A.O, aspectele teoretice
actuale privind finanțale întreprnderii își au trecutul în teoriil e privind finanțarea întreprind erii
elaborate de către J.Tobin, W.Markov itz, Modgiliani, Sharp ș i alți. Teoriile cu privire la sur sele de
finanțare au fost cercetate detaliat în literatura financiară. Cea mai importantă, poate fi considerată
lucrarea lui Modigliani și Miller (1958), care a constituit baza teoretică pentru cercetările viitoare
asupra teoriei structurii capitalului. Contribuția diferiților cercetători și economiști financiari au
dat noi abordări teoriilor structurii capitalului, în particular prin luarea în considerare a fiscalității
(Modigliani and Miller, 1963), a costurilor de falim ent (Stiglitz, 1972; Titman, 1984), costurilor
de agent (Jensen and Meckling, 1976; Myers, 1977; Jensen, 1986), impozitele personale (Miller,
1977) și a asimetriei informațiilor (Ross, 1977; Myers and Majluf, 1984; Myers, 1984).
În literatura rusă și ucra ineană de specialitate, în special menționăm lucrările lu Kovalev V.,
Terescenco A., Jmakina R, Popova R., Volcov A., în dependență de caracterul teoretic și practic
al concluziilor, metodelor și principiilor de cercetare sunt evidențiate 3 teorii cu prvir e la deciziile
de finanțare ale întreprinderii:
1. Teoria clasică;
2. Teoria neoclasica;
3. Teoria instituțională.
Alte curente de gândire, apărute în anii ’70, precum teoria semnalului și teoria de agent, permit
analizarea practicilor de finanțare ale întreprinder ilor și constituirii structurii financiare, prin luarea
în considerare a conflictelor potențiale dintre diferiții deținători de titluri financiare: manageri,
acționari și creditori. Pe lângă acestea pot fi menționate și teoria echilibrului, a ierarhizării surselor
de finanțare precum și o teorie a structurii capita lui apărută mai recent, cunoscută ca teoria
sincronizării cu piața (market timing theory). Noile teorii cu privire la structura financiară a
întreprinderii și asigurarea unei finanțări optime au f ost sistematizate de către Zadorojnaia A.[99],
care la rîndul său, scoate în evidență 5 teorii, precum:
1.Teoria arbitrajului static explică cum se poate realiza o structură financ iară optimă în
scopul maximizării valorii firmei (Brealey, Myers și Marcus, 2001). Teoria susține că o firmă
poate să crească nivelul îndatorării până în punctul în care valoarea câștigului fiscal adițional,

20
determinat de caracterul deductibil al dobânzilor plătite, compensează costurile asociate
dificultăților financiare sau fal imentului.
2.Teoria de agent. Teoriile descrise anterior se bazează pe premisa că interesele managerilor
financiari ai întreprinderilor și cele ale acționarilor sunt perfect aliniate, iar luarea deciziilor de
finanțare se face întotdeauna în interesul acț ionarilor existenți. Jensen și Meckling (1976) au
argumentat însă că aceste ipoteze sunt neverosimile sub aspect teoretic și imposibil de testat
empiric.
3.Teoria de semnal , atribuită lui Ross (1976), presupune că managerii dețin adevăratele
informații le gate de distribuirea rezultatelor firmei, dar nu investitorii. Astfel, apare o problemă
legată de analiză eficienței activității, în acest context, ineficiență activității se datorează
imperfecțiunii informației economice și financiare , precum și asimetrie i ce vizează repartiția între
operatorii din interiorul firmei, în special managerii, și cei din afară acesteia, în special învestitorii.
Teoria de semnal afirmă că , gradul de îndatorare , este interpretat de creditori că un semnal de
performanță, pentru că o întreprindere bună este aceea care se îndatorează și care are capacitatea
de a rambursa fiecare datorie la scadență, altfel s -ar ajunge la faliment. Astfel, prin luarea
creditului, managerul tri mite un mesaj de credibilitate potențialilor i nvestitorilo r potențiali .
4.Teoria finanțării ierarhice . Contrar teoriilor precedente, ea nu este centrată pe problema
structurii financiare optimale, urmărind doar stabilirea unui clasament al modalităților de finanțare
și oferind o alternativă a rgumentată, rezonabi lă privind apelul într -o măsură mai mică la
împrumuturi al firmelor profitabile. Această teorie susține că firmele se vor împrumuta, evitând
emisiunea de acțiuni, atunci când sursele proprii devin insuficiențe pentru finanțarea
oportunităților de investiți i rentabile. În aceste condiții, o firmă ce se îndatorează transmite, pe de
o parte, un semnal de insuficiență de fonduri propri i, dar și unul privind existența, unor proiecte
de investiții rentabile pe care dorește să le valorifice.
5.Teoria sincronizării cu piața (market timing theory). Sintagma de sincronizare cu piața
utilizată în finanțele într eprinderii se referă la practica societăților de a emite acțiuni la un preț
ridicat și de a le răscumpăra la un preț mic. Întrucât acționarii existenți sunt cei care beneficiază
de această practică , pe cheltuiala noilor acționari, managerii trebuie să sincronizeze
comportamentul de finanțare al întreprinderii cu piața, atunci când urmăresc interesele vechilor
acționari (Baker & Wurgler, 2002). În acest context, Ba ker și Wurgler (2002) au studiat factorii
determinanți ai structurii capitalului și în ce măsură sincronizarea cu piața influențează structură
capitalului întreprinderilor. Autorii au utilizat raportul valoare de piață/valoare contabilă ( market –
to-book raț io) pentru a evalua oportunitățile de sincronizare cu piața și au concluzionat că
societățile neîndatorate sunt acelea care emit acțiuni atunci când acestea sunt evaluate de către
piață la valori ridicate.

21
În literatura de specialitate, unii autori români cum ar fi V.Ilie, N.Dragotă, M.Cotolencu
evidențiază 3 teorii ce reflecta raportul dintre structura financiară a întreprinderii și costul
capitalului acesteia. [29,p.15; 39, p.23] Astfle pot fi menționate următoarele teorii :
Teoria beneficiului net. Conf orm acestei teorii , fiecare sursă de finanțare antreneză dupa sine
un anumit cost spec ific indiferent de structura financiară a întreprinderii. Astfel anumite surse
accesibile antreneză costuri inegale , fapt ce determină întreprinderea să maximizeze partea
resurelor cu un cost mai redus pentru a reduce costul global al finanțării sale. În aceste condiții , nu
există sructură financiară optimă dacă finanțarea întreprinderii nu este asigurată integral din surse
mai puțin costisitoare.
Teoria beneficiului din exploatare . Conform acestei teori i, costul capitalurilor prorii, trebuie
să fie din contra , o marime ce variază în funcție de riscul financiar pe care piața îl asociază gradului
de îndatorare a l întreprinderii. Se consideră că, în evaluarea unei întreprind eri trebuie de avut în
vedere numai beneficiul din exploatare și nu beneficiul care rezultă după luarea în calcul și a
veniturilor și chel tuielilor financiare, întrucît cheltuielile financiare sînt determinate și de costul
datoriilor. Astfel poate fi menți onat că:
 Valoarea globală a întreprinderii este independentă de structura sa financiară chiar și atunci
cînd valoarea acțiunilor și obligațiunilor este în funcție de structura financiară;
 Costul global al capitalului e independent de structura financiară.
Astfel dacă întreprinderea vrea să beneficieze din jocul modificării structurii mărind partea
datoriilor (considerate mai puțin costisitoare) în finanțarea sa, scăderea așteptată a costului va fi
complet neutralizată de evoluția costului pentru capitaluril e proprii.
Teoria tradițională, clasică. Se consideră că această teoria prezintă p unctul de vedere cel
mai aproape de observațiile empirice. Această teorie se opune mai întîi teorie i beneficiului net prin
aceea că se asociază creșterii părții datoriilor, perceperea unui risc financiar sporit de către
furnizorii de fonduri, deci ține cont de influența structurii financiare asupra costului specific al
fiecărei resurse. Pentru această structură financiară optimă costul global al capitalului sau costul
mediu p onderat al capitalului este minim.
Dintre toate teoriile menționate se poate afirma cu certitudine că absolut totate reflectă idei
generale cu privire la finanțare, menționînd doar sursele de finanțare proprii și atrase fară a face
careva referiri cu priv ire la sursele alternative de finanțare și particularitățile lor.

1.2 Esența și particularitățile modalităților moderne de finanțare
În literatura de specialitate , pe lîngă sursele tradiționale sau clasice de finanțar e, într eprinderea
poate apela și la alte surse externe , numite de unii autori netradiționale, specific e sau moderne.
Trebuie precizat faptul , că, unii autori, în special cei ruși precum Jucov A, Lavriușin I., Zadorojnaia

22
A., Emilianov I., Erșov D. numesc aceste surse , modalități moderne de fi nanțare, pe cînd autorii
români, precum M.,Roventa , M., Caraiani , Gh., Mihai I., consider ă acestea ca tehnici moderne de
finanțare, nefiind data de către nimeni o definiție concretă a acestei noțiuni. Reeșind din faptul că
termenul de tehnica de finanțar e este unul destul de îngust, considerăm oportun definirea acestora
în calitate de modalități moderne de finanțare, deoa rece specificul acestora combină , procedee,
mijlo ace și instrumente pe un anumit termen , pentru care se realizează și sunt supuse unor
reglementări speficife domeniului dat. Abordarea conceptului de modalitate modernă de finanțare
poate fi argumentată prin faptul că ele diferă de cele clasice care au evoluat încă din cele mai vechi
timpuri și au apărut și s -au dezvoltat ca concept la încep utul sec.XX, în perioadă istorică numită
modernă.
În urma cercetărilor efectuate, reșind din abordările teoretice ale fiecărei modalități aparte
poate fi propus un concept general nou al modalităților moderne de finanțare. Astfel modalitățile
moderne de f inanțare pot fi definite ca totalitatea mijloacelor, metodelor, procedeelor de
finanțare, altele decăt cele tradiționale, ce combină aspectele creditării, asumării riscului,
gestiunii creanțelor și evidența acestora, realizate pentru o anumită perioadă de timp, în baza
unor contracte aferente specifice domeniului respectiv, ce presupun și perceperea anumitor
comisioane pentru serviciul financiar realizat.
În practica european ă tot mai des sunt evidențiate modalitățile moderne de finanțare a
întreprinderilor , care în alte state, inlcusiv menționăm aici și R.Moldova , se regăsesc partial sau
nu se regăsesc deloc . În ce le ce urmează vor fi enumerate și caracteriza te modalitățile de finanțare
moderne, noi sau cum mai sunt numite în cadrul literaturii franceze de specialitate modalități
alternative de finanțare. In urma analizei practicii de finanțare europeană , inclusiv franceză și
germană, precum și cea americană, rusă și românească principalele modalități moderne de
finanțare sunt reflectate în figura 1.2.
Facto ringul constituie una dintre modalitățile moderne de finanțare care înregistrează o
arie de acoperire din ce în ce mai largă atît în țările cu dezvoltare economică durabilă cît și în țările
cu ritmuri latente de dezvoltare. În general factoringul reprezin tă posibilitatea exportatorilor de a
ceda o parte din creanțe sau a le ceda în totalitatea lor , unei sau unor instituții specializate în
operațiuni de acest gen în baza unui contract de factoring și în schimbul cedării unui comision.
Din punct de vedere ju ridic, factoringul este considerat un cont ract încheiat între furnizorul de
mărfuri sau prestatorul de servicii (numit aderent în cazul acestui contract) și factor (care poate fi
o instituție bancara sau altă instituție financiară specializată) p rin care c reanțele aderentului din
vînzări de bunuri sau prestări de servcii sînt preluate de factor spre a fi mai apoi încasate de către
acesta de la debitor. Nu există limite geografice privind operațiunile de factoring. Un factor poate
lucra în orice zonă, iar clientul poate avea parteneri comerciali oriunde în lume.

23

Figura 1.2 : Modalitățile moderne de finanțare a agenților economici
Sursa: Adaptată de autor în baza sursei [97, p.1391]
Forfetarea se definește ca fiind procesul de vînzare -cumpărare, fără recu rs asupra oricărui
deținător anterior, a unor creanțe scadente la termen, ca rezultat al livrării de bunuri sau prestării
de servicii. Fiind vorba de operațiune de vînzare -cumpărare fără recurs, toate riscurile legate de
încasarea creanței, scadente la ter men, trec de la vînzător la cumpărătorul creanței. Forfetarea este
de fapt o operațiune de scontare fără recurs, asu pra deținătorilor anteriori ai unor creanțe scadente
la termen, încorporate în titluri de cre dit sau plătibile printr -o meto dă de plată asig uratorie.
Scadența în cadrul operațiunilor de forfetare este foarte importantă , întrucît numai creanțele
scadente la termen pot face obiectul operațiunilor de forfetare.
Securitizarea este procesul prin care un emitent poate crea instrumente financiare pr in
combinarea de active financiare pe care le vinde apoi sub diferite tran șe investitorilor. După autorul
francez, Leroux F., Aceasta constă în "împachetarea" mai multor credite mici, netranzacționabile
pe piață (ca de exemplu împrumuturi ipotecare, împrum uturi pe carduri de credit) în pachete care
reprezintă sume importante și care pot fi asigurate sau garantate de guvern sau de agenții private
[150, p.7] . Securitizarea implică emiterea de titluri care reprezintă dreptul asupra unui grup de
active , cum sun t ipotecile și care sunt gestionate de un fond. Emitentul de împrumuturi vinde
"pachetele de împrumuturi" fondului, care la rândul său emite titluri prin intermediul unei bănci
specializate în investiții (subscriitor) prin care le vinde investitorilor. Prin urmare, acest mecanism
permite emiterea pe piața financiară locală sau internațională de titluri financiare (obligațiuni de
regulă) în contul unor active financiare (credite ipotecare, contracte de leasing, contracte de modalități
moderne de
finanțare factoring
leasing
overdraft/
linii de
credit
granturi și
subvenții
sindicalizare
forfetare finanțare
mezzaninecrowdfundingsecuritizarea
activelorcapitalul de
risccredit
subordonat

24
forfetare, contracte de f actoring sau credite furnizor sau cumpărător). Actorii securitizării pot fi:
întreprinderile, instituțiile financiare, entitățile publice, companiile de asigurare.
Finanțarea de tip mezanin. Finanțarea de tip mezzanine a fost folosita în SUA încă din
anii '80, iar în Europa, instrumentul a fost utilizat pentru prim a data la începutul anilor '90 [158] .
Termenul “mezzanine” provine din arhitectura și reprezintă un etaj intermediar între doua etaje
principale ale unei cladiri. In domeniul fi nanțelor este utilizat cu s ens figurat, ca un termen colectiv
pentru forme hibride de finanțare ce combină elemente ale capitalu rilor proprii și împrumutate [97 ,
p.1393]. Finantarile de tip mezanin reprezintă imprumuturi subordonate pe termen lung, de cinci –
opt ani, rambursabile în totalitate la scadență, finanțatorul avînd opțiunea de a deveni acționar al
companiei împrumutate, la un moment dat, atunci cînd se schimbă acționarul majoritar al firmei
sau aceasta este listată la bursa . [10, art.4] Costurile asociate acestui tip de finanțare constau în
dobanda fixa perceputa și veniturile obtinute în urma vînzării acțiunilor deținute la compania
respectivă. Finanțarea de tip mezanin descrie un credit acordat de un fond de investiții unei
companii, cu posibilitatea convertirii datoriei în acțiuni (conform unei structuri prestabilite), în
cazul în care împrumutul nu este restituit integral și la scadență. Finanțarea mezanin este utilizată
pentru achizițiile de companii , dezvoltarea firmei, finanțari de tip "punte", recapitali zări și
restructurări precum și, pentru achiziționarea pachetelor minoritare de acțiuni ale firmei.
Randamentul investițiilor mezanin se ridică la 12 -17% pe toată perioada investiției, nivel
situat peste cel al bancilor (7 -8%), obținut pentru credite , dar sub randamentul obținut de fondurile
de private equity (cel putin 25%) [142, p.7] . Practica euro peană evidențiază ca î mprumutul
mezanin constituie aproximativ între 4 și 5 mld euro annual. O treime din tranzacții este inferioară
sumei de 50 mii euro. Cea mai mare piața a împrumutu rilor mezzanine este concentrată în Marea
Britanie cca. 40%, urmată de Franța 20% și Germania 13% [153, p.7] .
Finanțarea prin capitalul de risc. Capital de risc reprezintă pentru investitorii
profesionali, participarea minoritară sau temporară în capitalul i ntreprinderii nou create sau a uneia
foarte tinere. Acesta permite ameliorarea considerabilă a finanțării întreprinderilor cu un puternic
potențial de dezvoltare, creînd condiții favorabile pentru creșt erea împrumuturilor bancare. El
permite antreprenorilor să profite de sfaturile avizate de investito ri, de experiența aces tora etc.
Capital de risc constituie operațiunile în fonduri proprii realizate în cadrul întreprinderilor inovante
la etapa inițială de creare s au întreprinderilor noi create, cu un puternic potențial de creștere.
Practica internațională arată că societăți le de capital -risc intervin în general cu un capital superior
celui de 1 mln euro. În același timp fondurile de amortizare regionale pot investi sume echiva lente
celor de 300000 euros [114 , p.10]. Pentru început, antreprenor ii pot apela pentru capital la așa
numiții Busin ess Angels, a căror capacitate de investire variază foarte mult, dar nu depășește cîteva
zeci de mii euro. Alte instituții existente, care propun un capital -risc solidar, sînt reprezentate de

25
Cigales, FinanCites sau membrii asociației Love money, ca re participă cu un capital de cîteva zeci
de mii euro în întreprinderile mici. (Anexa 2) Din punctul de vedere al bancherului, capitalul de
risc permite noilor întreprinderi inovante de a -și majora fondurile lor proprii. Fondatorii
întreprinderi i obțin de asemenea fonduri fără a le fi cerută o anumită garanție, un anumit stadiu de
dezvoltare unde este destul de dificil d e a obține împrumuturi bancare. Creșterea fondurilor proprii
consolidează structura financiară a întreprinderii fără a o îndator a. Creatorul oferă de asemenea un
gaj de s ecuritate creanțierilor săi. Drept urmare , și un bancher ar fi bine dispus de a susține
financiar o întreprindere care are un nivel adecvat al fondurilor proprii. Principalele aspecte ale
intervenției capitalului de risc la anumite stadii de dezvoltare a întreprinderilor este reflectată în
Anexa 2.
Revenind la practica europeană se poate remarca experiență britanică în ceea ce privește rolul
Business îngerilor în susținerea și dezvoltarea afacerilor inovante. În același timp guvern ul britanic
a susținut crearea rețelei British Business Angel Association, susținută în special de M inisterul
Comerțului și Industriei al Marii Britanii. Spre deosebire de britanici, practica franceză este mai
puțin optimistă în ceea ce p rivește accesul la capitalul finanțatorilor externi. Practic 20% din
întreprinderile franceze con sideră lipsa fondurilor proprii ca un obstacol major în dezvoltarea de
lungă durată, compartiv cu numai 2% din întreprinderile britanice. Apariția Business îng erilor și a
Societăților cu capital -risc deschide noi orizonturi pentru tinerii antreprenori în cautare. Potențialul
de investiții al acestor societăți este unul destul de bogat. De exemplu în Franța au fost înregistrate
peste 3500 de Business îngeri cu un potențial de 280mln euro, Marea Britanie înregistrează o rețea
de peste 50000 de Business îngeri cu un potețial de investiții de 7 mld. Euro [114, p.11] .
Creditul sindicalizat. Practica modernă a împrumuturilor sindicalizate poate fi descrisă ca
fiind o practică , în care băncile încearcă să satisfacă nevoile tot mai sofis ticate ale cliențiilor într –
un mediu concurențial care implică diferite tipuri de instituții financiare. La început, băncile
sindicalizau împrumuturi fie pentru că nu puteau, individual, s ă pună la dispoziție clientului o
sumă foarte mare, fie pentru că doreau dispersarea riscului de creditare [75].
Chiar dacă este o tehnică bancară cu tradiție și bin e înrădăcinată, în evoluția pieței finaciar –
bancare este destul de dificil de a menționa p rima tranzacție de creditare sindicalizată sau de a
indica cu certitudine momentul în care această operațiune a luat naștere ca și tehnică de finanțare.
Ceea ce putem aprecia este perioada , în jurul căreia a început dezvoltarea cooperării inter -bancare,
dar și motivul care a generat nevoia unei asemenea cooperări. În Europa, orașul Londra poate fi
considerat reperul spațial principal în apariția creditului sindicalizat dat fiind faptul că la sfârșitul
secolului din primele 25 de bănci din lume 10 își aveau originea în Marea Britanie cu sediul la
Londra, iar într -un clasament al celor mai mari bănci din lume după mărimea capitalului propriu,
London City & Midland bank deținea prima poziție, lucru datorat și faptului că în acele momente

26
Marea Britanie era epic entrul revoluției industriale. Printre băncile care acordau astfel de credite
erau așa numitele bănci londoneze merchant banks , care în restul Europei se regăseau sub
denumirea de “bănci private” [75]. În consecință principala particularitate a creditului sindicalizat
o reprezintă faptul că fiecare dintre membrii sindicatului bancar intră în raporturi juridice directe
cu debitorul, chiar dacă există un singur contract de credit, iar negocierea cu debitorul a
contractului de credit sindicalizat este realiz ată doar de către banca lider. Cele mai mari tranzacții
de acest gen sunt internaționale și sunt aranjate în principalele centre fin anciare ale lumii (Londra,
New Y ork), însă există sidicalizări de credite, atât naționale cât și internaționale care sunt
structura te în diverse orașe ale lumii . În Romania marea majoritate a creditelor sindicalizate sunt
internaționale, acest lucru este datorat și faptului că o mare parte din băncile care activează în acest
sector al creditării, fac parte din grupuri bancare int ernaționale în administrarea cărora pot să intre
mai multe bănci. Succesul acestei instituții reiese din gradul ridicat de adaptabilitate la cerintele
pieței.
În România pot fi menționate cîteva exemple de practicare a creditului sindicalizat. În anul
2011 Société Générale, UniCredit și CaixaBank s -au alăturat cu succes unui club de bănci
organizat de două instituții multilaterale importante, IFC (mem bra a Grupului Bancii Mondiale) și
BERD, susținând potențialul de inves tiții din domeniul energiei eolie ne. BERD si IFC au acordat
cate u n impru mut de 69,1 mln. euro pentru fiecare din parcurile eoliene Peștera și Cernavoda, iar
cele trei bănci comerciale finanțează alte 50 de milioane de euro, asigurând serviciile bancare
comerciale legate de derularea aces tor credite. Grupul Rompetrol, al doilea jucator de pe piața
petrolier ă din România cu o cotă de 25%, a semnat pe 29 februarie 2012 un acord de împrumut
sindicalizat cu maturitate pe cinci ani cu un sindicat de bănci condus de Unicredit, împrumut
garantat de către compania kazahă de stat KazMunaiGaz, acționarul majoritar al Rompetrol.
Acesta este primul credit sindicalizat acordat în anul 2012 în Romania. BRD și UniCredit Bank,
două bănci de talie mare din sistem, au acordat în mai 2015 un credit sindicaliz at în valoare de 127
milioane de euro (560 mil. lei) grupului farmeceutic A&D Pharma, cel mai mare grup din indus tria
locală a medicamentelor [75 ]. Finanțarea este acordată pe o perioadă de trei ani și este de tipul
club loan, fiecare dintre instituțiile f inanciare participând cu o sumă egală, respectiv 63,5 mln .
euro. În mai 2015 OMV Petrom a con tractat o linie de credit multi valuta ră in valoare de 1 miliar d
euro, de la un sindicat f ormat din 17 banci . Noua facili tate are o maturitate de 5 ani ș i pos ibilit ate
de prelungire pentru î nca pentru 2 ani consecutivi . Facilitatea a fost contractată pentru a inlocui o
alta linie sindicalizata, contractata in noiembrie 2011 și neutilizată la data contractă rii noului
imprumut.
Creditele sindicalizate, cel puțin în cad rul pieței europene de împrumuturi, sunt tranzacții
de prim plan, adică tranzacții care presupun o expunere ridicată, astfel prestigiul și publicitatea

27
sunt urmări firești a participării băncilor la acest tip de înțelegeri. Motivele pentru care băncile
acorda imprumuturi sub forma sindicalizată mai sunt, cu siguranță, dar pentru fiecare bancă sau
tranzacție, importanța acestor motive sau prevalența unui m otiv asupra altuia variază î n funcție de
caracteristicile fiecărei înțelegeri, deoarece , nici o operațiu ne de creditare sindicalizată nu este
identică cu alta.
Crowdfunding sau finanțarea participativă . Ideea de crowdfunding a fost inițial folosită ca
modalitate de finanțare a ideilor inovative de business, acolo unde antreprenorii nu au reușit să
obțină fin anțare guvernamentală sau din partea unui singur investitor privat. Dupa Dinu M.,
crowdfunding -ul este o modalitate de finantare prin atragerea de imprumuturi (sume mic i și foarte
mici) de la multe persoane, ș i este deseori folosita pentru finantarea unei idei de antreprenoriat
social. Este vorba de o forma de a atrage finantare de la terti, de la o comunitate de oameni , cu
care initiatorul unui proiect nu are nicio legatura [42; 108]. In Româ nia, termenul folosit cel mai
des este acela de „multifinanțare”. Crowdf unding -ul functioneaza în felul urmă tor: antreprenorul
și solicitantul finantarii își expune pe o platformă online un proiect creativ sau o idee de afacere.
Aceste iniț iative trebuie sa fie însotite de argumente, care să dovedeasc ă celor care ar pu tea sa le
susțină financiar , ca sunt importante pentru ei, că le -ar putea fi de folos și sunt initiativ e care merita
sprijinul comunității. Dacă o idee cîștigă î ncrederea pu blicului, atunci cei care vor să susțină
proiectul , pot vira o suma de bani solicit antului. Două metode sunt utilizate pentru realiza o
campanie de crowdfunding , atunci câ nd vine vorba de modul de finanțare :
 Prima metoda este cea cu buget fix, unde posesorul unui proiect spune ca are nevoie d e o suma
exactă care să acopere toate costuril e de dezvoltare a proiectului.
 Cealaltă metodă este cea a finanță rii flexibile, care presupune acoperirea doar a unei
componente, de exemplu cineva are nevoie doar de 30% din totalul necesar.
Crowdfunding -ul a avut la baza modelul prin care cunoscutul jur nalist american, Joseph Pulitzer,
a reusit sa -i mobilizeze pe americani sa contribuie cu cît de puțin fiecare pentru a finanț a
constructia piedestalului pe care urma să fie ridicata Statuia Libertăț ii, cadou di n partea Franț ei cu
ocazia implinirii a 100 de ani de independenta a SUA [42]. Pe cea mai mare platforma de
crowdfunding din Romania s-au strans, în anii 2014 -2015, finanță ri de aproape 45.000 de euro
pentru diferite proiecte. Romania nu este mult î n urma, Spania a reglementat crowd funding -ul abia
în 2015 . La nivelul Uniunii Europene, î n 2012 s -au strans prin crowdfunding 735 de milioane
euro, iar valoare pentru 2013 a depășit un milliard [42].
Creditele subordonate constituie anumite creanțe nereprezentate de un titlu, pentru care
împrumutătorul acce ptă ca în cazul lichidării debitorului, drepturile sale să fie restituite numai
după satisfacerea celorlalți creanțieri. Se cunoaște de asemenea și termenul de împrumut
subordonat la termen, care la rîndul său reprezintă un element al datoriei subordonate a unei banci

28
care reprezinta acele împrumuturi nesusținute printr -un titlu emis de banca; se caracterizeaza prin:
împumută torii au acceptat ca drepturi le lor sa nu fie prioritare față de cele al e altor creanț ieri ai
bancii; au fixată o dată de ramb ursare ș i presupun o remunerare fixă. In această categorie de
împrumuturi se includ împrumuturile și depozitele acționarilor și asociaț ilor, respec tiv sumele puse
la dispozitia băncii de că tre persoane fizice, acționari, asociați, cu condiția ca aceste sume sa fie
încorporate în capital î ntr-o perioadă de maximum cinci ani de la data constituirii depozitelor, și
ca ele sa rămîna indisponibile pană la incorporarea în capitalul bancii.
Granturile și subvențiile . Finanțare prin granturi este o finanțare nerambursabilă acordată,
de către un organism finanțator, unei organizații care solicită aceasta, pentru desfășurarea unor
activități care, de obicei, sunt descrise în cererea de solicitare sau de apl icare a respectivei finanțări.
Administrația publică locală încearcă s ă obțină granturi pentru suplimentarea fondurilor necesare
desfășurării proiectelor prioritare. Granturile sunt obți nute de un solicitant, în urma prezentării
unei propuneri de finanțare către o organizație finanțatoare. Propunerea de finanțare este un
document scris, care conține o descriere detaliată a obiectivelor, activităților, metodelor, planurilor
operative de implementare și a bugetului proiectului. Prin solicitant , sau apl icant se înțelege o
organizație, care are resursele necesar e elaborării propu nerii și capacitatea de management al
proiectului. Această organizație poate fi o mică agenție, independentă (de exemplu, o organizație
non-profit), sau poate fi o unitate în cadrul unei organizații mai mari (de exemplu, un departament
sau un program în ca drul administrației publice). Titularul de grant (aplicantul principal) este o
organizație mare, care asigură suportul organizațional și administrativ al unui program, pentru care
s-a obținut grantul. Agenția finanțatoare este o organizație guvernamentală sau din sectorul privat,
care dispune de granturi de distribuit [59, p.20] .
Toate modalitățile moderne de finanțare descrise mai sus, sunt practicate pe larg în SUA,
statele membre UE, România, și doar o parte de ele precum ar fi subvențiile, liniile de cr edit,
leasingul se regăsesc printre cele practicate de către instituțiile financiare din R.Moldova.

1.3 Finanțarea prin factoring și forfetare : esența și particularități
Printre cele mai raspîndite modalități moderne de finanțare în țările cu economie de zvoltată
se pot enumera : factoringul, forfetarea, leasingul, finanțarea prin capitalul de risc. Dat fiind faptul
ca leasingul ca modalitate de finanțare este déjà practicat în Republica Moldova, în continuare vor
fi analizate particularitățile finanțării prin factoring, forfetare și capital de risc, care sunt la o etapă
incipientă de dezvoltare.
Finanțarea prin fact oring
Factoringul constituie astă zi una din cele mai raspindite modalități moderne de finanțare
pe plan mondial, ritmurile de dezvoltare ale că ruia au crescut esențial în ultimii ani. Factoringul

29
este un produs financiar complex care combină simultan următoarele serv icii: creditarea, asumarea
riscului de neîncasare a creanțelor, precum și evidența contabilă a creanțelor.
Cercetările arată că la ora actuală factoringul constituie una dintre cele mai răspîndite
servicii intermedia re ale băncilor comerciale. Iniț ial fcatoringul a apărut și s -adezvoltat în SUA la
sfîrșitul sec.XIX, după care ulterior a fost practicat și în țările Europei de Vest. În anii 80 ai sec.XX
operațiunile de factoring se realizau cu success în băncile comerciale din Australia, Orientul
Apropiat și în Asia de Sud -Est [74 , p.21].
Emilianov V ., definește factoringul ca fiind procesul de vînzare a creanțelor deținute de
producăto r asupra debitorilor săi către un factor. În concepția sa, factorul este o societate care
cumpără facturile unui producător de bunuri și servicii și preia responsabilitatea recuperării plăț ilor
datorate de către debitori [96 , p.15].
În practica româneasc ă, autorii Gh. Caraiani și M.Roventa prezintă o definiție mai complexă,
prin care, factoringul constituie un aranjament continuu în s istem de plăți negarantate , între f actor
și producătorul de bunuri, sau prestatorul de servicii, urmare a căruia factorul o feră următoarele
servcii legate de creanțele c e decurg din vînzarea bunurilor și prestarea serviicilor respective:
 Finanțarea în avans în baza creanțelor cumpărate;
 Administrarea creanțelor și asigurarea evidenței contabile corespunzătoare;
 Recuperarea (co lectarea sau încasarea) creanțelor cesionate;
 Acoperirea riscul ui de neplată a debitorilor. [34 , p.153]
Elementele factoringului
1. Cedarea creanțelor. Cedarea creanțelor reprezintă un process în care sînt implicați în mod
direct doi actori: creditorul (adere ntul) și asignatul (factorul), în timp ce realațiile dintre
aceștia doi se răsfrîng în mod indirect asupra cumpărătoru lui. Cesiunea creanțelor se
realizează numai , dacă, factorul are nevoie să -și asigure drepturile asupra unor debitori
printr -o acțiune în justiție, el putîndu -și recupera mai rapid și mai ușor drepturile de plată
de la cumpărător.
2. Notificarea cumpărătorului. Dacă procedurile de încheiere ale unei cesiuni de creanțe
sunt extreme de diferite de la o țară la alta, un element comun atît al fact oring-lui intern cît
și internațional este notificarea debi torului în legătură cu transferu l de proprietate. Dacă
cesiunea presupune întocmirea unui contract de facoring, anunțarea cesionării și notificarea
cumpărătorului se realizează printr -o scrisoare. A ceasta are drept scop final, notificarea
tuturor debitorilor (cumpărătorilor) făcută de vînzător cu privire la cesiunea tuturor
creanțelor de plată rezultate din comenzile date (contracte încheiate) către un factor. În
majoritatea cazurilor , notificarea ce siunii este o cerință legală și fără ea cesiunea nu este
validă în cee a ce îl privește pe debitor. [34 , p.157]

30
Funcțiile factoringului
După cum este prezentată în lucrarile autorilor români și ruși , Gh. Caraiani și I.Mihai, Roventa
M., Emilianov V., Jucov I., Ivanov A., factoringul îndeplinește pe lîngă funcția de finanțare și alte
funcții ce presupun gestiunea creanțelor și acoperirea riscului de credit. Particularitățile funcțiilor
realizate de factoring sunt reprezentate în Anexa 3.

Figura.1.3 Funcții le factoringului
Sursa: Elaborat de autor în baza sursei [34]
Analiza pricipalelor aspecte teoretice ale factoringului permit să conchidem faptul, că la
moment, nu există o clasificare și o delimitare concretă a acestora. De cele mai multe ori, literatura
de specialitate prezintă doua forme mari a factoringului, și anume: după dreptul de regres și în
dependență de participanții la factoring. În urma studierii practicii franceze, și anume a finanțărilor
de factoring oferite de către societățile de factoring d in Franța, pot fi evidențiate umătoarele forme,
clasificate după anumite criterii:
Tabelul 1.1 Clasificarea operațiunilor de factoring
Criteriul Formele
factoringului particularitățile
In dependență de
participanții la
factoring factoring intern sau
național operațiunea se desfasoara pe teritoriul
aceleiași tari și, în cadrul ei, intervine un
singur factor;
factoring extern presupune existen ța unui contract
comercial international, în cadrul
operatiunii intervin doi factori factorul de
export și cel de import
Dreptul de regres Factoring cu regres în caz de neplata factorul iși va recupera
sumele neîncasate de la aderent prin
exercitarea dreptului de regres
Factoring fără regres creanțele aderentului ii sunt platite în
momentul exigibilitații acestor a
Factoring total toate facturile sunt acceptate pentru
finanțare finanțarea activității
curente
gestiunea administrativă
și contabilă a creanțelor
gestionarea creanțelor
acoperirea riscului de
credit

31
Modalitatea
administrării
creanțelor Factoring parțial nu toate facturile sunt acceptate pentru
finanțare, fiind selectate după anumite
principii și categorii
Momentul efectuării
plății Factoring cu plată
imediată factorul plateste contravaloarea facturilor
în momentul preluarii acestora
Factoring la scadență creanțele aderentului ii sunt platite în
momentul exigibilitații acestora
Factoring mixt factorul plateste o parte din valoar ea
facturilor în momentul prezentarii acest ora
sub forma de avans, diferența urmâ nd sa
fie platita la o anumită data ulterioara

Confidențialitatea
operațiunii Factoring închis sau
confidențial permit e clientului sa pastreze confidențial
faptul ca a apel at la un factor
Factoring deschis aderentul cedeaza fac torului toate creanțele
notificâ nd debitorii
Serviile oferite de
factor Factoring de încasare
sau de colectare
factorul se angajează să țină contailitatea
debitorilor, să încaseze creanțele la scad ență
și să verse suma în contul aderentului la
aceeași data acoperind și riscul de
insolvabilitate a clienților
Factoring de finanțare
sau cu avansuri factorul își asumă aceleași responsabilități
ca în cazul precedent, dar aderentul îi poate
solicita pla ta creanțelor înainte de scadență
Sursa: Elaborată de autor
Pe lîngă formele factoringului prezentate în tabelul de mai mai sus, în statele europene se
utilizează pe larg și alte două forme mari ale factoringului: factoring naț ional (factorul și aderentul
se află pe teritoriul aceleiași țări) și factoring international (cînd unul dintre participant este
amplasat într -o altă țară). Particularitățile celor două tipuri de fa ctoring sunt expuse în Anexa 4 .
Dupa cum este prezentat în literatura de specialitate, după M.Roventa, factoringul este o tehnică
ce permite întreprinderii să delege unui terț, total sau parțial, responsabilitățile de a urmări și
recupera creanțele . Mecanismul fundamental constă în transferarea facturilor (reprezentînd creanțe
comerciale a supra clienților) unui factor în schimbul unor comisionae și dobînzi pentru fondurile
avansate.
Conform prevederilor contractului de factoring, factorul preia creanțele comerciale (facturile)
întrepriderii și poate să ofere aderentului său trei servicii esențiale [74, p.10] :
1. Urmărirea și încasarea creanțelor;
2. Garantarea plății creanțelor
3. Plata lor anticipată.
Schema simplificată al factoringului redată de către companiile francez poate fi
reprezentată după cum urmează

32

Figura 1.4 Mecanismul factoringul ui
Sursa: Elaborată de autor în baza sursei [74]
Conform schemei de mai sus, se pot identifica următoarele etape în procesul finanțării prin
factoring
1- Livrarea mărfii de către furnizor cumpărătorului
2- Emiterea facturii de către furnizor
3- Transferal mijloacel or bănești furnizorul de către societatea de factoring sau banca
comercială furnizorului timp de 24 h
4- Efectuarea plății la scadență(90,120, 180 zile) de către cumparator societății de
factoring
Factoringul constituie o modalitate de finanțare care oferă po sibilitatea agenților economici
să realizeze afaceri pe banii altora, companiilor de factoring. Prin operațiunea de factoring se
disponibilizează o parte din sumele antrenate în unele tranzacții anterioare permițând, astfel
demara rea altor afaceri. Un rol semnificativ în acest sens îl au băncile comerciale care, datorită
concurenței existente pe piața factoringului, relaxează condițiile de acces acordând noi facilități
mergând până la o finanțare de 100%.
După Kolobanov D. și Parfenova [112], operațiunea d e factoring creează pe lângă fluxurile
material e și fluxuri financiare. În acest mod, banca care joacă rolul factorului se „asociază” în
afacere cu agentul economic – numit aderent – căruia îi furnizează informații relative la „bonitatea”
partenerului de a faceri, îi preia o cotă parte din obligațiile de plată sau drepturile de încasare și îl
capitalizează pe adherent sau îl degrevează de obligațiile de plată pentru o anumită perioadă de
timp. Societățile de factoring intervin, în general, în sectoarele cons trucțiilor, bunurilor de consum,
echipamentelor și serviciilor.
Korotina M. [113] și Emilianov [96], în lucrările lor evidențiază cîteva caracteristici fundamentale
ale factoringului, printre care enumerăm :
1) Finanțarea acordata pentru creanțe;
2) Contro lul creditului și acceptarea riscului de cr edit;
Furnizorul
Clientul
Societatea de
factoring

33
3) M entinerea registrului de vânzari;
4) Acceptarea și gestiunea facturilor;
5) Colectarea facturilor .
Factoringul este practicat în țările dezvoltate economic. Cele mai importante piețe ale
operațiunilor de factoring sînt: SUA, Marea Britanie, Franța, Japonia. Pe aceste piețe, cei mai mulți
clienți ai factorilor fac parte din industria electronica, textilă, alimentară sau a mobile. În ultimii
ani se înregistrează o creștere pe aceste piețe și a companiilor p restatoare de servicii ce apelează
la factoring , ca modalitate de finanțare a creanțelor scadente la termen scurt. [98, p.34]
Creditele de factoring asigură finanțarea, urmărirea creanțelor și protecția riscurilor de
credit de către factor, în baza cedării de către beneficiar, cu titluri de vînzare sau de gaj a creanțelor
născute din vînzarea de bunuri sau prestarea de serv icii pentru terți. Serviciul de finanțare
presupune finanțarea imediată în proporție de maxim 80% din contravaloarea fiecărei facturi
pentru livrări de mărfuri/servcii prestate, din care se scad comisioanele factorului; restul 20% se
eliberează în momentul încasării (în cazul factoringului mixt). De asemenea, există factoring cu
plată imediată și factoring cu plată la o anumită dată viitoa re. Termenul de încasare a facturilor nu
trebuie să depășească 180 de zile de la emitere. Comisioanele încasate de către companiile de
factoring pentru finanțare variază de la 0,5% – 3% anual.
Factorul poate achita întreaga valoare a facturii sau doar o p arte, cca 80 %. De asemenea
factorul iși asuma riscul neîncasare (factoring fara regres), sau nu iși asuma riscul de neincasare
(factoring cu regres) caz ul în care factorul debiteaza contul aderentului. În majoritatea statelor
europene, dar și în Amer ica d e Nord, livrarea de bunuri sau prestarea de servicii cu plată la termen
scurt de pînă la 120 -180 zile este o metodă de comerț frecvent practicată între parteneri, cu tendințe
de dezvoltare și în afara acestor zone. Importatorii preferă cumpărarea cu plata la termen scurt
(open account), întrucît costurile de finanțare sînt suportate de către exportatori, fiind astfel pentru
importatori cea mai ieftină metodă de finanțare a achizițiilor.
Practica internațională arată ca fact oringul este foarte utilizat în i ndustria textilă și cea de
jucării, sau cele care sînt caracterizate prin existența multor producători mici și comercianți cu
amănuntul, care nu au relații stabile pe termen lung unii cu alții. Întrucî t un factor poate fi angajat
de un numar mare de produc ători, se poate simplu vedea ponderea mare a tranzacțiilor pe care o
singură întreprindere o are și mai mult dacă este bine plasată pentru a evalua credibilitatea fiecărui
client. În consecință factoringul reprezintă un contract prin care o bancă numit fac tor se oblige să
plătească imediat clinetului său, numit adherent, în totalitate sau în parte, valoarea facturilor
prezentate la încasare în schimbul unui commission. Rolul factorului poate fi jucat atît de către
bănci cît și de firme specializate în acord area acestui tip de finanțare [95 ,p.27] .

34
In cele din u rmă putem afirma ca factoringul este o modalitatea de finanțare ce oferă pe
lîngă finanțare și gestiunea creanțelor companiei. Reeșind din faptul că este un tip de finanțare pe
termen scurt, el se carac terizează prin acces liber la finanțare și prin luarea deciziei de finanțare
într-o perioada scurtă de timp de 24 -48 ore, comparativ cu creditele bancare, a căror decizie de
finanțare durează de la cîteva zile pînă la cîteva saptamîni. Factoringul este o a lternativă de
finanțare și management al creanțelor oferind organizațiilor posibilita tea de a optimiza cash -flow-
ul și a securizarea creanțele. Actualul context economic a determinat ca o serie de IMM –uri să se
confrunte cu lipsa resurselor pentru a acope ri cash -flowul. În condițiile în care finanțările
tradiționale sunt din ce în ce mai dificil de obținut, utilizarea factoringului a devenit o alternativă
atractivă pentru societățile care au nevoie să -și îmbunătățească fluxul de numerar, dar nu doresc
să sporească datoria lor.
Finanțarea prin forfetare
După Popova E., Forfetarea poate fi definită ca fiind procesul de vînzare -cumpărare, fără
recurs asupra oricărui deținător anterior, a unor creanțe scadente la termen, ca rezultat al livrării
de bunuri sau prestării de servicii. Fiind vorba de operațiune de vînzare -cumpărare fără recurs,
toate riscurile legate de încasarea creanței, scadente la termen, trec de la vînzător la cumpărătorul
creanței [123] . Termenul de forfetarea provine de la francezul a forfai t și înseamnă renunțarea la
anumite drepturi. Aceasta fiind caracteristica esențială a operațiunii de forfetare, renunțarea de
către cumpărător la dreptul său de recurs asupra vînzătorului. Forfetarea este de fapt o operațiune
de scontare fără recurs, asu pra deținătorilor anteriori ai unor creanțe scadente la termen,
încorporate în titluri de cre dit sau plătibile printr -o meto dă de plată asiguratorie. Scadența în cadrul
operațiunilor de forfetare este foarte importantă întrucît , numai creanțele scadente la termen pot
face obiectul operațiunilor de forfetare. Operațiunea de forfetare este o formă derivată a operațiunii
de scontare prin care instituția finanțatoare, denumită finanțator, contra unei taxe de forfetare
(calculată de la data cumpărării creanței pî nă la data scadenței acesteia), cumpără fără recurs
creanțe scadente la termen, încorporate în titluri de credit sau plătibile printr -o metodă de plată
asiguratorie, de beneficiarii acestora. Fiind o operațiune similară operațiunii de scontare, taxa de
forfetare este dedusă de căte finanțator din valoarea nominală a creanței și, prin urmare , plătită de
vînzător în avans la data efectuării operațiunii de forfetare. Principala deosebire dintre operațiunea
de forfetare și cea de scontare constă în transferul d e la un posesor la altul, fără recurs a creanței
și deci al tuturor drepturilor și riscurilor pe care creanța tranzacțională le implică pînă la data
scadenței. Fiind o operațiune de vînzare -cumpărare de creanțe, aceasta se încheie între: vînzător și
cumpăr ător – în cadrul pieței primare sau între două instituții de finanțare (vînzător și cumpărător) –
în cadrul pieței secundare [123 , p.15]. Instituția finanțatoare poate fi o bancă sau o inst ituție
financiară specializată în astfel de operațiuni. Schema derul ării finanțării prin forfetare și

35
elementele specifice sunt prezentate în Anexa 4. La eta pa inițială exportatorul încheie contractual
de livrare a mărfii importatorului și imlplică forfeteirul, după care stabileș te prețul contractului.
La următoarea etapă , forfeterul colectează informația cu privire la tranzacția ce se va realiza ,
inclusive, termenul de finanțare, reputația importatorului și a exporatorului, nivelul riscului,
termenele de r ealizare a tranzacției și î n final stabilește prețu l contractului d e forfetare. Ulterior, la
a 3-a etapă, v înzătorul și cumpărătorul se menază contractul de livrare, după care, f urnizorul și
forfetarul semenează contractul cu privire la tra nsferul creanțelor debitoare. După semnarea
contractului de forfatare are lor livrar ea mărfii exportatorului. În momentul livrării mărfii
vînzătorul transmite cumpărătorului pachetul de documente (contractul de livrare, invoice -ul sau
factura, documentele de transport, scrisoarea de garanție). La etapa finală se achită datoria față de
forfetist.
În țările europene, forfei tingul este utilizat în toate domeniile afacerii, iar un loc aparte
revin micilor companii inovatoare . O dată cu primirea unui împrumut, companiile mici inovatoare
în 67% din situații se orientează pe vi itor la realizarea operațiunilor de forfetare pentru a transmite
titlurile de creanță forfeiterului . Cercetătorii țărilor Europei de V est, acordă o atenție deosebită
acestei modalități de finanțare, considerînd -o ca una fundamentală atît în cadrul operațiunilor de
export -import, cît și în relațiile de creditare -decontare. După Popova E. [123], f orfeterii din V est
exclud rascumpărarea creanțelor micilor întreprinderi inovatoare de sine statător, ei preferînd să
se unească în sindicate sau grupe de forfetare. De obicei grupele de forfetare constau din 3 -6
forfeite ri. Această cifră permite a con trol mai ușor situația cu cumpărătorii, la fel și relațiile dintre
forfeteri [123 , p.18] . Practica internațională ne oferă cîteva exemple la acest capitol. Astfel, î n
Germania , active ază Sindicatul forfetar, care reglementează activitatea de forfetare. Sindicatul
forfetar a elaborat Regulile de realizare a operațiunilor de forfetare, care prevăd realizarea
operațiunilor de forfetare atît pe teritoriul țării cît și în afara hotarelor ei (i nclusiv forfeter rezident
și debitor – persoană fizică înregistra tă în afara hotarelor țării). Operațiunea de forfetare poate fi
încheiată pentru o anumită perioadă de timp, iar în același timp, titlurile de creanță ale vînzătorului
pot fi revîndute forfete rului peste o perioada de timp altui forfetar sau sub -forfetar. La fel tranzacția
de forfetare se poate realiza pentru fiecare tit lu de creeanță aparte sau pentru mai multe tiluri de
creanță luate împreună, în acest caz , numă rul fofet erilor nu depașește ci fra 8 [123 , p.24].
Cea mai mare dezvoltată piață a tranzacțiilor forfetare este piața financiară din Londra.
Acest fapt a fost d eterminat de mai multe cauze, în special creșterea cererii și necesitățile spec ifice
ale exportatorilor. T ranzacțiile se încheie atît pe piața primară cît și pe piața secundară. Acest tip
de finanțare treptat se transformă dintr -un produs pur bancar (piața primară a forfeitingului) în
instrument tranzacționat pe piața de capital (piața secundară). Una dintre prioritățile pieții
londoneze o reprezintă lichiditatea destul de mare. Aceasta a și determinat dezvoltarea esențială a

36
pieții secundare a tranzacțiilor de forfetare și dezvoltarea comerțului cu acestea, ceea ce a permis
reduce rea considerabil ă a ratei de actualizare, la fel a o ferit noi posibilități în reali zarea
tranzacțiilor complexe în cadrul operațiunilor de export. Menționăm , la moment, nu există un
sistem central de cle aring care ar putea stabili un volumul total atît al pieții primare cît și al pieții
secundare al titluri lor de creanță expirate (neachitate). Dacă în anul 1985 piața tilurilor for fetate
constituia circa 10 mld USD (dintre care 30% se aflau într -un circuit continuu), atunci în anul
1998, experții au evaluat volumul pieții forfetingului tradițional (inclusiv a ctualizarea cambiilor
simple și tratelor, acce sibile vî nzării imediate fără dreptul de regres) la aproximativ 50 mld. USD.
[123, p.34]
În general , potențialul pieții forfetingului poate fi egalat cu piața internațioală de finanțare
a com erțului, el fiind o modalitate de finanțare utilizată la scară largă în cadrul operațiunilor de
import -export .
Băncile-forfetare cu renume e regasesc în Elveția, Germania, Austria, astfel pot fi
menționate următoarele : Standart Bank Limited, HSBG Forfaiting, West Merchant B ank, Deutshe
Morgan Grenfell, Bank Austria, Creditanstalt, Raiffesen Bank și altele. Printre companiile de
forfetare , cele mai cunoscute pot fi menționate următoarele: London Forfating Company, Midland
Aval, Oppenheim, BB AVAL [123, p.34] .
Dezvoltarea sis temului de creditare a exportatorilor din țările industrial dezvoltate s -a
realizat diferit. Cele mai evidente țări care au dezvoltat operațiuni de export , în baza operațiunilor
de forfetare sînt Italia și India. În Italia forfetingul a încep ut sa se dezvo lte mai intens, la începutul
anilor 1970. Din cîte se cunoașt e această țară este un exportat or de clasa întîi a producției de mașini
și utilaje destinate procesului tehnologic . Produsul de forfetare, a fost promovat și dezvoltat pe
piață de către cas ele de forfetare din Zurich [123, p.44]. În acea perioadă de timp, forfetarea se
dezvolta foarte lent, exportatorii nu cunoșteau acest instrument și mai mult ca atît , producătorii de
bunuri nu luau în considerare un a semenea risc de țară precum defau ltul de achi tare a datoriei
externe , fiind siguri, că, în asemenea stituații vor obține careva recompense și garanții de la fondul
de asigurare de stat. La sfîrșitul anilor 1970 s -au derulat niște evenimente , care au schimbat
abordările companiilor de comerț asupra ri scurilor financiare și de țară . Primul l -a constituit
moratoriul anunța t de Guvernul Turciei [117, p.158 ]. Exportatorii italieni au înțeles ca nu pot fi
siguri la 100% în primirea plății chiar prin existența unei garanții bancare excelente și a
compensăril or asiguratorii; în aceste situații forfetingul este unicul instrument ce acoperă riscul
de neplată. Un alt factor determinant al dezvoltării operațiunilor de forfetare în Italia l -a constituit
adoptarea în 1977 a Legii lui Ossol [123 , p.35]. Prin acestă lege sistemul de credit al exportatorilor
italieni , includea forfetingul , ca, o modalitate nouă de finanțare cu subsidiere din partea statului.
În perioada 1980 -1982 forfeitingul s-a dezvoltat esențial . Legea lui Ossol a stimulat d ezvoltarea

37
creditului de export . Forfetingul a rămas un istrument de creditare destul de atrăgător pentru
furnizorii italieni , chiar și după introducerea noilor reguli din ianuarie 1997 , care limitau acordarea
subsidiilor. În acest fel, mecanismul susțineri i din partea statului a operațiunilor de forfetare în
cadrul operațiunilor de export -import al companiilor italiene au determinat un efect stimulator atît
pe piața creditului , cît și asupra dezvoltării exportului pe întreg teritoriul Italiei . Experiența de
succes a Italiei cu im plicarea statului a fost preluată și de către alte țăr i precum Germania, Elveția.
[123, p.35]
Practica de dezvoltare a exportului , prin stimularea creditului , a fost dezvoltată și de către
unele țări din Asia, precum India și China precum și alte țări ale Europei de Vest. De exemplu în
India, forfetarea a fost și este susținută ș i stimulată din partea statului. In același timp, statul indian
a permi s implicarea pe piața internă a companiilor de forfetare stră ine, fapt ce a avut un impact
pozitiv asupra stimulării dezvoltării exportului. Din parctica țărilor dezvoltate se poate desprinde
că, forfetarea este practicată de cele mai multe ori în cadrul livrărilor de mașini și echipame nte cu
valori destul de mari, achitarea fiind pe un termen de pînă la 7 ani.
Operațiunile de forfetarea au luat amploare în perioada anilor 1950 -1960, ca urmare a
creșterii solicitărilor importatorilor pentru perioade de credit tot mai mari, necesare asigurării
resurselor financiare pentru efecturea plății unor valori semnificative ale bunurilor sau serviciilor
achiziționate. La începutul anilor 1990, operațiunile de forfetare au cunoscut o creștere
semnifica tivă ca urmare a deschiderii noilor piețe în Europa Centrală și de Est, unde se găsesc
suficienți cumpărători de bunuri și serv icii, dar insufuciente resurse financiare pentru
achiziționarea lo r [120 , p.52]. Primele operațiuni de forfet are au fost inițiate în Elveția, fiind
desfășurate ulterior, aproape în toate centrele financiare ale lumii. Londra reprezintă astăzi cel
mai impo rtatnt centru din punct de vedere al valorilor și volumului operațiunilor de forfetare. La
început operațiunile de forfetare erau dezvoltate doar de instituții financiare specializate, mai tîrziu
practica acest or operațiuni a fost preluată și dezvoltată de către băncile comerciale.
Dupa Roventa M., î n formă clasică, operațiunea de forfetare este o tehnică de finanțare în
faza de postlivrare de bunuri sau serviici la export. Acest tip de operațiune a cunoscut o
diversificare tot mai largă, ea fiind utiliz ată în prezent în forme noi, care combină tehnici de
finnațare în faza de prelivrare cu tehnici de finanțare în faza de postlivrare la export [74, p.53] .
Operațiunea de forfetare a apărut și s -a dezvoltat în condițiile în care exportul sub forma
creditulu i furnizor s -a utilizat tot mai mult în tranzacțiile comerciale de produse complexe, utilaje
și echipament e, caracterizate prin tehnologii avansate și valori semnificative. Creșterea exportului
sub forma creditului furnizor, în care scadența de plată a aju ns pînă la cinci -zece ani, a făcut ca ,
exportatorii să caute diferite forme de mobilizare a fomdurilor plasate în livrările pe credit, în
vederea continuării producției și dezvoltării acesteia în conformitate cu cerințele curente ale pieții.

38
În aceste cond iții, instituțiile financiare spe cializate au venit în sprijinul exportatorilor , inițiind și
dezvoltînd operațiunea de forfetare, făcîndu -le în prezent atractive pentru toate părțile implicate
(exportator, importator și finanțator).
Analiza economico -finan ciară a debitorului și a garantului acestuia , presupune o analiză
generală a zonei geografice în care activează aceștia. Creanțele care fac obiectul operațiunii de
forfetare sînt încorporate în titluri de credit (cambia, biletul la ordin) sau sînt plătibil e prin metode
de plată asiguratorii (acreditiv documentar, scrisoare d e garanție de plată) [74, p.56] . Prezența
predominantă încă a cambiei și a biletului la ordin în această modali tate de finanțare se datorează
îndelungatei lor utilizări ca instrumente de plată în comerțul intern și internațional, precum și a
simplității folosirii lor. Elemenete caracteristice forfetării sunt prezentate în anexa 4 .
După cum a fost menționat anterior, operațiunile de forfetare au fost inițiate în Elv eția de
instituții finan ciare s pecializate în astfel de operațiuni. Avant ajele oferite de această modalitate au
facut ca , ea sa fie tot mai des utilizată în majoritatea centrelor financiare ale lumii. Londra este în
prezent cel mai important centru al operațiunilor de forfetare. Operațiunile de forfetare au cunoscut
o dezvoltarea în ceea ce privește numărul, valoarea și zonele geografice în care această tehnică de
finanțare a condus la structurarea și dezvoltarea a două pieț e specifice acestor operațiuni precum:
piața primară și p iața secundară a operațiunilor de forfetare. Totodată , a avut loc o diversificare a
condițiilor de efectuare a operațiunilor de forfetare, astf el că acestea se efectuiază [74, p.53] :
 Atît pentru valori mari ( cîteva zeci sau sute de milioane de dolari), c ît și pentru valori
mici (sub 100000 USD);
 Atît pe termen mediu (1 -5 ani) și termen lung (pînă la 10 ani), cît și pe termen scurt
(scadența minimă fiind și de 30 zile);
 Atît pentru finanțarea exporturilor de bunuri de capital (produse complexe, utilaje și
echipamente), cît și pentru finanțarea exporturilor de bunuri de consum și servcii;
 Atît pentru exporturile plătibile în valute stabile caracterizate printr -o volatilitate
redusă, cît și pentru valute mai puțin stabile caracterizate printr -o volatilitate mai
ridicată;
 Atît pentru exporturile plătibile în titluri de credit (cambii, bilete la ordin), cît și pentru
exporturile plătibile prin metode de plată asiguratorii (acreditiv documentar, scrisoare
de garanție);
 Atît pentru titlurile garantate prin aval s au scrisoare de garanție de plată, cît și pentru
cele negarantate (pentru operațiunile în care debitorul este o corporație puternică, o
instituție a guvernului unei țări sau în alte situații similare).
Taxa de forfetare și metodele de determinare

39
În cazul operațiunilor de for fetare dobînda nu este calculată și plătită lunar , în baza soldului
creanței tranzacționate. Taxa de forfetare exprimată în sumă absolută, este valoarea dedusă în
totalitate din valoarea nominală a creanței și reținută în avans de către finanțator, la data efectuării
operațiunii de forfetare, calculată pentru întreaga perioada rămasă pînă la data scadenței.
Modalitatea determinării taxei de forfetare este prezentată în anexa 5.
După cum a fost menționat anterior, creanțele care fac obiec tul operațiunilor de forfetare,
trebuie sa fie scadente la termen. În funcție de valoarea exportului, de scadența sau scadențele
creditului furnizor, creanța exportatorului poate fi plătită o singură dată, la termen, sau în mai
multe tranșe prin plăți anua le/semestriale/trimestriale/lunare. Pentru perioadele de credit mari,
finanțatorul solicită în mod expres exportatorului negocierea cu importatorul a unui sistem de plăți
în mai multe tranșe , în cadrul perioadei de credit acordate , tocmai pentru faptul , că această practică
evită bolcajele financiare în activitatea importato rului sau garantului. Importatorul va face mai
ușor față unor plăți în tranșe decît unei singure plăți de valoare mare, care poate bloca activitatea
acestuia.
Unii cercetărori și economiș ti, consider ă modalitatea finanțării prin factoring și forfetare
identică, dar este necesar de a specifica că , baza acestor modalități de finanțare sunt aceleași , dar
principiile, termenele, domeniul riscului sînt totalmente diferite. În anexa 6 sunt preze ntate
principalele deosebiri ale acestor două modalități de finanțare .

1.4 Finanțarea prin capital de risc : esență și particularități
În ultimii ani, finanțarea prin capitalul de risc este una dintre modalitățile moderne de
finanțare tot mai des intîlnită: î n special în SUA și țările europene, pentru finanțarea
întreprinderilor mici și mijlocii inovative. Această sursă alternativă de finanțare a întreprinderilor
businessului mic își are originea în Statele Unite ale Americii (SUA) de prin anii 50 ai secolului
XX, după care capătă popularitate și se extinde și în țările europene .
Termenul de „capital de risc” presupune finanțarea pe care investitorii o acordă start -up-
urilor și întreprinderilor mici inovative, ce prezintă un potențial de succes pe termen lung. Sursa
de finanțarea în acest caz provine de la investitori, băncile de investiții și alte instituții financiare.
Capitalul de risc, după cum menționează studiile în acest domeniu, poate îmbrăca atît forma
monetară cît și cea nemonetară, cum ar fi de exemp lu practica managerială sau expertiza tehnică.
Practica americană și cea europeană au demonstrate, că finanțările prin capitalul de risc au avut un
impact benefic pentru strat -up-urile innovative cu potențial de dezvoltare rapidă. Domeniile de
success al f inanțărilor prin capitalulde risc sînt cele ale tehnologiilor avansate și IT.
Capitalul de risc e un instrument modern în domeniul financiar, utilizat pe scară largă în
practica economică internațională, pentru finanțarea unei afaceri incipiente, dezvoltar ea ei sau

40
răscumpărarea acesteia de către investitor la restructurarea proprietății. Noțiunea de capital de risc
a fost „imprumutată” în limbajul economic românesc din limba engleză, în care poartă denumirea
de capital venture și presupune prezența în rela ția investitorului cu antreprenorul
a elementului de „aventură” și risc [47, p. 101] .
Studiile efectuate în domeniul finanțării întreprinderii prin intermediul capitalului de risc,
precum și unii autori precum Erhan L., Dumitrescu V., Kotelnicov V., eviden țiază o serie de
caracteristici comune , ale acestei finanțări, după cum urmează [47; 46 ].:
 capitalul de risc este direcționat spre întreprinderile mici și cele cu tehnologii de vârf, care
sunt orientate spre elaborarea unor proiecte inovaționale pe piață;
 capitalul de risc se acordă pe termen mediu și lung și nu poate fi retras înainte de realizarea
proiectului;
 investițiile se fac în întreprinderile ale căror acțiuni încă nu se cotează pe piață, dar, totuși,
au potențial de creștere;
 finanțarea prin capit alul de risc se face, de regulă, pentru o perioadă de 5 -7 ani, acordându –
se cu prioritate companiilor inovaționale cu un vădit potențial de creștere, dar care,
deocamdată, încă nu înregistrează profituri considerabile în activitatea lor;
 capitalul de risc este destinat, în primul rând, susținerii ideilor netradiționale și originale
pe piață, care pe de o parte, sporește riscul, iar, pe de cealaltă parte, oferă un avantaj
competitiv.
Investițiile de risc pentru IMM -uri joacă rolul unui catalizator, care atra ge după sine și alte tipuri
de investiții, după ce cele dintâi s -au justificat și s -au valorificat deja prin creșterea veniturilor din
vânzări, a rentabilității, extinderea p ieței de desfacere etc [47 .102] .
După Robinson și Van Osnabrugge, Capitalul de ris c este capitalul financiar furnizat
întreprinderilor tinere și inovatoare, unde atât riscurile, cât și randamentele potențiale sunt ridicate.
Capitalul de risc oferit de business angels tinde să fie mai speculativ și mai timpuriu decât cel
oferit în mod tr adițional de industria formală de capital de risc [159] . Business angel este o
persoană dispusă să folosească propriile resurse pentru o afacere start -up. În acest caz, resursele
nu reprezintă doar capitalul ci și experiența, timpul și contactele investito rului. Termenul de
business angel a fost folosit pentru prima dată pe Broadway, pentru a descrie persoanele ce ofereau
bani pentru producții teatrale [79, p. 30] .
Autorii K.S.V. Menon & Garima Malik (Menon et Malik, 2016) consideră că, în general,
dacă afa cerea se află într -o fază incipientă, atunci business angel reprezintă cea mai probabilă sursă
de finanțare. Întreprinderile de capital de risc (venture capital) pot veni la bord într -o etapă
ulterioară, atunci când conceptul este dovedit și veniturile ini țiale sunt obținute, pentru a extinde

41
rapid compania . Analizele efectuate de către OECD prezintă d ezvoltarea industriei de c apital de
risc ca o condiție -cadru importantă pentru stimularea antrepre noriatului innovator [146].
Caracteristicile principale ale investițiilor de capital de risc, așa cum sunt prezentate de
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, sunt [146] :
– Riscul este împărțit între fondul de capital de risc și antreprenor;
– Perioada pentru care se face investiția este de obice i între 3 și 7 ani;
– Investitorii se implică la nivel strategic în dezvoltarea afacerii, oferind consultanță
antreprenorilor cu scopul de a maximiza rentabilitatea investiției pe termen lung;
– Înainte de analiza financiară a investiției, investitorii e valuează piața pe care activează compania,
strategia și echipa de management;
– Această categorie de investitori nu urmărește în principal obținerea de câștiguri din distribuția de
dividende, ci câștigurile care se pot obține la „ieșirea” din investiție. În această ultimă etapă,
compania în care s -a investit este listată la bursă sau este vândută către alt investitor.
După Zider, Capitalul de risc asigură finanțarea dintre sursele de fonduri pent ru inovare și
sursele de capital tradiționale, clasice cu co sturi minime , disponi bile pentru necesitățile actuale.
Completarea necesarului de finanțare este oferită în scopul de asigura o rentabilitate bu nă a
capitalului, pentru a g enera profituri attractive și pentru a atrage idei de înaltă calitate, care vor
gene ra profituri mari. Provocarea pentru astfel de investiții este determinată de câștigurile obținute ,
în mod consistent, și profituri superioare investițiilo r în afaceri riscante și inerente [163] .
Dupa Kaplan și Lerner , Capitalul de risc este un intermedi ar din ce în c e mai important,
capabil să transforme capitalul în noi firme și inovații într -o manieră aparent foarte productivă.
Acest intermediar atrage un interes din ce în ce mai mare al factorilor de decizie și al investitorilor,
dar disponibilitatea datelor, precum și coerența rezultatelor academice care utilizează aceste date,
încă lipsesc [148].
Finanțarea prin capitalul de risc presupune în faza inițială cercetarea domeniului în care va
se va investi ulterior. Aceasta este determinată de faptul că , capitalul de risc presupune să se
investească sume mai mari, în mai puține com panii, această cercetare de bază fiind foarte
importantă. Majoritatea profesioniști lor în domeniul capital ului de risc au avut o experiență
anterioară, aceștia adesea fiind analiști în cercetare de capit al; alții au diplome de masterat în
administrarea afacerilor (MBA). De asemenea, profesioniștii de capital de risc tind să se
concentreze într -o anumită industrie. Un capitalist de risc care se specializează în domeniul
asistențe i medicale, de exemplu, poate avea experiență anterioară în calitate de analist al industriei
de sănătate.
După verificarea domeniului companiei în care urmează a se investi , firma sau inves titorul
va recurge la finanțare . Aceste fonduri pot fi oferite simultan, însă, mai degrabă, capitalul este

42
furnizat în runde. Întreprinderea sau investitorul își asumă apoi un rol activ în compania finanțată,
consultând și monitorizând progresul înainte de a elibera fonduri suplimentare. După o perioada
de vreo cinci – șase ani de la investiția inițială, i nvestitorul iese din companie , demarând o fuziune,
o achiziție sau o ofertă publică inițială. De asemenea, capitalul de risc este un mod în care
sectoarele public și privat pot construi o instituție , care creează în mod sistematic rețele de afaceri
pentru noile firme și industrii, astfel încât acestea să poată progresa și dezvolta. Această instituție
ajută la identificarea firmelor noi promițătoare și le oferă finanța re, expertiză tehnică, consultanță ,
know -how de market ing și modele de afaceri. Odată integrate în rețeaua de afaceri, aceste firme
au mai multe șanse de reușită, deoarece devin „noduri” în rețelele de căutare pentru proiectarea și
construirea de produse în domeniul lor [79, p.62] .
Etapele investițiilor cu capital de risc
Autorii, Erhan și Dumitrescu evidențiază cîteva etape distincte ale finanțării prin capital de
risc. Astfel se disting cinci etape ale finanțării capitalului de risc: stadiul de început, stadiul
incipient, stadiul de creștere, stadiul final, cumpărările sau recapitalizările.
– Stadiul de început. Companiile nou formate care nu au o istorie operațională semnificativă sunt
considerate a fi în faza inițială. Majoritatea antreprenorilor finanțează această etapă a dezvoltării
unei companii cu fon duri proprii, precum și cu investiții de la business angels. Business angels
sunt indivizi bogați, prieteni sau membri ai familiei care investesc personal într -o companie și
reprezintă cea mai obișnuită sursă de finanțare. De cele mai multe ori, aceștia sp rijină companiile
care se află în faza de concept și vor avea un istoric limitat în ceea ce privește clienții și veniturile.
Acești investitori tind să investească numai în companii locale sau pentru persoane pe care le
cunosc deja personal.
– Stadiul inc ipient. Întâlnirile în etapa incipientă implică adesea investiții de mai puțin de 5
milioane USD pentru companii care au concepte promițătoare validate de clienți -cheie, dar care
nu au încă lichidități. Grupurile organizate de business angels, precum și fo ndurile de capital de
risc în stadiu incipient oferă aceste tipuri de investiții. În mod obișnuit, fondurile de capital de risc
pentru etapa incipientă nu vor investi în companii din afara zonei lor geografice (de obicei 100 –
150 de mile de biroul fondului de capital de risc), deoarece interacționează adesea în mod activ cu
managementul pe o varietate de probleme operaționale.
– Stadiul de creștere . Investițiile în stadiul de creștere se concentrează asupra companiilor care au
un model de afaceri dovedit și fie sunt deja profitabile, fie oferă o cale clară către profitabilitatea
durabilă. Aceste investiții tind să fie în jurul valorii de 5 -20 milioane USD și sunt destinate să ajute
compania să -și mărească semnificativ pătrunderea pe piață. Grupul de investit ori potențiali de
capital de risc este foarte robust pentru investițiile în faza de creștere.

43
– Stadiul final . Investițiile de capital de risc la stadiul final tind să fie pentru companiile relativ
mature și profitabile, care doresc să strângă peste 10 mi lioane USD pentru inițiative strategice
semnificative, respectiv investiții în vânzări și marketing, expansiune în străinătate, construcții
importante de infrastructură, achiziții strategice etc. care vor determina avantaje majore față de
concurență. Acest e oportunități sunt, de obicei, finanțate de sindicatele firmelor de capital de risc
bine stabilite, care gestionează fonduri mari.
– Stadiul cu mpărărilor și recapitalizărilor. Cumpărările și recapitalizările devin din ce în ce mai
răspândite pentru compa niile de tehnologie matură, care sunt stabile și profitabile. În cadrul acestor
tranzacții, acționarii existenți vând o parte sau toate acțiunile lor unei societăți de capital de risc în
schimbul numerarului. Aceste firme de capital de risc pot oferi, de a semenea, un capital
suplimentar pentru creșterea afacerii, împreună cu o ieșire pentru unii , sau toți acționarii existenți
ai companiei.
Diferența dintre investițiile de capital de risc și business angels
Globa lizarea, concurența, progresul teh nologic, în special cel informațional, au generat o
diversitate semnificativă în ceea ce privește formele de organizare a capitalului. În domeniul
modalității de finanțare prin capital de risc se evidențiază două elemente fundaminetale: business
angels (BA ) și capitalul de risc (VC).
Unii autori definesc business angel ca o persoana bogata care investește în proiecte
antreprenoriale. Deși business angels îndeplinesc multe dintre aceleași funcții ca și capitaliștii de
capital d e risc, ei investesc mai degrab ă, propriul capital , decît cel instituțional sau alți investitori
individuali. Pentru alți autori, business angel reprezintă un individ cu o valoare neta, care
acționeaza singur sau într -un sindicat informal și care îș i investește banii în mo d direct într -o
afacere necotată, în care nu există nici o legatură familială. Investiția presupune, în general, o
implicare activa în afacere, de exemplu, în calitate de consilier sau membru al consiliului de
administrație. Practica internațională subliniaza faptul ca planul de afaceri reprezinta primul pas
pentru decizia investitorilor de tip business angels [79, p.52] .
Conform Legii R. Moldova cu privire la întreprinderile mici și mijlocii, Business angels
sunt persoane fizice și juridice, care investesc propriul cap ital în dezvoltarea unei afaceri start -up,
având ca scop achiziționarea sau subscrierea de acțiuni sau de părți ale capitalului social al
întreprinderii asistate [10 , ar.1].
De regulă, un business angel este mult mai ancorat în particularitățile planului de afaceri,
acest lucru fiind justificat de faptul că acesta se orienteză asupra investițiilor aflate în stagii
incipiente, iar nivelul riscului trebuie estimat corect . În acest sens, elemente precum capacitate a
afacerii de a rezolva o problemă, existența proprietății intelectuale, capacitatea de a genera profit,
marjele de profit, mărime a pieței, capacitatea de a schița modelul de afaceri sau situația

44
acționariatului, reprezintă elemente care pot influența decizia privind investiția într -un start -up
inovat iv cu potențial mare de creștere, investiție realizată de către un business angel.
Deși există diferențe semnificative între business angel și capitalul de risc, cele două forme
de organizare a capitalului rămân două dintre cele mai similare forme de orga nizare existente pe
piața de capital care vizează un grad mare de risc. O sinteză a diferențelor dintre business angels
și capitalul de risc se găsește în tabelul 1 .2
Tabel 1.2: D iferențe dintre business angels și capital de risc
Capitalul de risc (VC) Business angels (BA)
Atrage fonduri din surse private – precum
resursele financiare ale altor persoane fizice
sau juridice Folosește resurse financiare proprii sau resurse
împrumutate în cantități reduse
Capitalul de risc este purtător de costuri fixe,
în a cest sens rentabilitatea este afectată
datorită costurilor administrative Costurile administrative sunt mult mai reduse
sau inexistente, rentabilitate investiției nefiind
afectată
Investesc în companii sau proiectede
anvergură, aflate în atenția pieții de capital,
proiecte mature Investesc în companii puțin tolerated piața de
capital și nu în ultimul rind, sume mai mici în
comparație cu capitalul de risc, existînd
posibilitatea investiției în proiecte aflate în stagii
incipiente
Sunt preocupați de o ieșir e rapidă, iar
toleranța pentru risc este una mult mai mare Oferă o stabilitate mai mare a investiției, nu sunt
preocupați de o ieșire rapidă, iar riscul tolerat
este mult mai mic
Implicare redusă ca intesitate în activitatea
companiei Se implică în conduc erea companiei, în politica
investițională a companiei sau în politica de
dezvoltare
Sursa : [79, p.54]
Business angel rămâne o metodă utilizată la nivelul investițiilor în afacerile care
înregistrează potențial mare de creștere, o formă poate puțin mai a daptată la anumite culturi
organizaționale , în care piața de capital nu este foarte bine dezvoltată sau în care riscul nu are o
toleranță mare la nivelul mediului de afaceri. România a beneficiat în 2015 de o lege dedicată
acestor tipuri de investiții, int erpretându -se astfel că există un cadru legal pentru aceste tipuri de
investiții. Legea nr. 120/2015 privind stimularea investitorilor individuali -business angels
definește, printre altele, ca investitori individuali sau business angels sînt considerate pe rsoanele
care îndeplinesc cum ulativ următoarele condiții [9, art.2 ]:
a) este o persoană din afara societății și dobândește calitatea de asociat al acesteia prin
aportul său în numerar la capitalul social al societății, rezultând emiterea de noi părți soci ale în
favoarea sa; investitorul individual -business angel va dobândi un număr de părți sociale la
societate la valoarea nominală cu prima de emisiune aferentă aportului său, plătită la data majorării
capitalului social;

45
b) investește o sumă cuprinsă într e 3.000 și 200.000 de euro, echivalent lei la cursul Băncii
Naționale a României din ziua efectuării operațiunii în societatea al cărei asociat devine, prin
dobândirea de părți sociale; dobândirea părților sociale are loc prin majorare de capital social, î n
conformitate cu prevederile lit. a), iar suma investită va fi plătită prin intermediul sistemului bancar
din România și va fi înregistrată în contabilitatea societății, conform legii; aceste limite de sume
se aplică cumulat, indiferent de numărul investi torilor;
c) investiția este efectuată strict în vederea îndeplinirii obiectului principal de activitate al
societății și planului de afaceri pentru care investitorul individual -business angel va investi;
d) nu are fapte înscrise în cazierul fiscal eliber at de autoritățile competente la data efectuării
investiției;
e) nu poate deține, ca urmare a investiției, în nume propriu sau prin persoane interpuse, mai
mult de 49% din capitalul social al societății în cauză;
f) nu este incapabilă ori nu a fost condam nată pentru infracțiuni contra patrimoniului prin
nesocotirea încrederii, infracțiuni de corupție, delapidare, infracțiuni de fals în înscrisuri, evaziune
fiscală, infracțiuni prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării
banil or, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării
terorismului.
După cu m menționează în cercetarea lor Timuș și Railean, înperioada 2014 -2017, la nivel
european, au activat în medie 29 mii de business angels , care au tran zacționat, în anul 2017, peste 3,9
mii de investiții cu un volum mediu de 561 mil. euro. Din anul 2014 și până în anul 2017, piața angels
a crescut de aproximativ 1,5 ori sau cu 209,3 mil. euro. Această tendință de creștere se menține și în
ultimul an, în anul 2017, față de anul 2016, finanțarea business angels a crescut cu aproximativ 19%,
de la 571 mil. euro, în anul 2016, până la 679,4 mil euro în 2017. În România, există 53 de business
angels , care au investit 4,7 mil. euro. Ucraina beneficiază de 60 de business angels cu o investire de
12,9 mil. Euro [82, p.68] .
Fondurile de venture capital fac parte din grupa fi nanțărilor alternative cu clase de active
cu risc mai ridicat, de pe urma cărora , investitorii se așteaptă să incaseze venituri mai mari. După
Dumitrescu, Fondurile de venture capital investesc intr -un portofoliu de IMM -uri știind că unele
vor reuși iar altele vor eșua iar altele vor avea performanțe medii sau submedie. De obicei viața
unui fond de venture capital este de 10 ani, la capătul căre ia, parteneriatul se dizolvă și iși distribuie
activele către parteneri [46, p.176]. In unele cazuri, de exemplu, în cazul î n care partenerii sunt de
acord, se poate extinde perioada de funcționare a fondului pînă la 15 -20 de ani. De obicei,
investițiile î n IMM -urile de tip startup se realizează în primii 3 -4 ani, urmînd investiții
suplimentare în portofoliul companiilor în următorii ani . În general în cazul companiilor afl ate în
stadii timpurii de dezvoltare , regula este ca runda inițială de investiții să fie urmată de investiții

46
suplimentare. Pentru a putea realiza finanțări multiple, fondul de venture capital trebuie să aibă o
anumită mărime [46, p.177] .
Companiile de venture capital sunt specializate pe stagii de dezvoltare (startup -uri,
dezvoltarea de p roduse, generarea de venituri, profi tabile) sau pe runde de investiții (seed, inițiale,
secundare, sau tîrzii ). De regulă cu cît runda de fi nanțare este mai tîrzie, cu atît suma investită este
mai mare.
Finanțare prin capitalde risc este nemijlocit legat ă de Fondurile cu capital de risc, de unde
la propriu se face finanțarea. Aceași Lege a R.Molodva cu privire la întreprinderile mici și mijlocii
definește un Fondul cu capital de risc un fond constit uit din contribuțiile investito rilor mari, care
reprezin tă o importantă sursă de finanțare pentru întreprinderile mici și mijlocii cu perspective
mari de creștere, dar fără capital financiar. Investitorii individuali pot cumpăra instrument e
financiare din emi siile companiilor, care furnizează capital de risc sa u care po t investi în fondurile
de inves tiții specializate în acest domeniu [10, art.3].
Fondurile de capital de risc sunt fonduri de investiții care gestionează banii investitorilor
care caută participații de capital privat în întreprinderile mici și mij locii, cu potențial de creștere
puternic. Aceste investiții sunt în general caracterizate ca oportunități cu risc ridicat și cu
randament ridicat. Capitalul de risc este un tip de finanțare prin acțiuni care oferă întreprinderilor
antreprenoriale sau altor întreprinderi mici capacitatea de a mobiliza fonduri. Fondurile de capital
de risc sunt instrumente de investiții de capital privat care încearcă să investească în firme cu grad
ridicat de risc și rentabilitate înaltă , bazate pe mărimea, activele și etapa de dezvoltare a produselor.
Fondul de capital de risc caută investiții de capital privat , care au potențialul de a genera profituri
pozitive pentru investitorii săi. Aceasta înseamnă, în mod normal, că managerul sau managerii
fondului revizuiesc sute de p lanuri de afaceri în căutarea unor companii cu potențial ridicat de
creștere. Managerii de fonduri iau decizii de investiții pe baza prospectului și a așteptărilor
investitorilor fondului. După efectuarea unei investiții, fondul plătește o taxă anuală de g estionare
de aproximativ 2% [79, p.40] .
În legislația românească, se regăsesc câteva referiri la termenul de fond de investiții de
capital de risc. Astfel, fondurile de capital de risc pot fi definite ca fiind organisme de plasament
în valo ri mobiliare, ca re mobilizează resurselor financiare de la persoane fizice sau de la persoane
juridice de dr ept privat, române ori străine. Comisia Națională a Valorilor Mobiliare din România,
defineste în Regu lamentul privind constituirea și funcționarea fondurilor de ca pital de risc, „fondul
de capital de risc – organism de plasament colectiv în valori mobiliare, constituit ca un fond închis
de investiții sau ca o societate de investiții, prin mobilizarea resurselor financiare de la persoane
fizice sau persoane juridice, de drept privat, române sau străine” [12, art.2] .

47
Practica a demonstrat că fondurile de capital de risc au un aport determinant in
profesionalizar ea IMM -urilor de tip startup fi nanțate. De asemenea, ele pot impune un control
direct asupra managementului ș i de multe ori pot solicita schimbări de top management. Conform
datelor prezentate într -un studiu efectuat în România în domeniul finanțărilor prin capital de risc,
Fondurile de venture capital se concentrează de obicei doar pe câteva industrii: economia digitală
(TIC, internet, electronice), sectorul de sănătate (biotech, tehnologii medicale, științele vieții). În
domeniul TIC, softw areul s -a ridicat la 70% din fi nanțările de venture capi tal. Preferința
capitalului de risc pentru serviciile de consum și T IC poate fi explicată prin contactul imediat și
direct cu consumatorul, ceea ce permite obținerea unui feed -back rapid cu privire la pos ibilitatea
ca investiția să dea rezultate rapide. Deși poate fi riscant pentru investitori, randamentul peste
medie asoc iat acestor investiții este un element de atractivitate sporită. Pentru noile companii sau
întreprinderi cu o istorie limitată de funcționare (sub doi ani), finanțarea din capital de risc devine
din ce în ce mai populară – chiar esențială – pentru obținere a de capital, mai ales dacă acestea nu
au acces la piețele de capital, împrumuturi bancare sau alte instrumente de finanțare. Principalul
dezavantaj este reprezentat de faptul că , investitorii obțin, de regulă, părți sociale sau acțiuni în
companie, deci p ot influența fluxul decizional din entitățile respective [79, p.29].
Pentru start -up-urile inovativ e, obiectivul de bază este acela de a găsi un investitor de
capital capabil să susțină începutul afacerii cu sume mari de bani, iar acest criteriul este înde plinit
cel mai bine de fondul de capital de risc (denumit și venture capital). Acest tip de capital este
atractiv pentru companiile mici, tinere, necunoscute pe piață, aflate în imposibilitatea de a aduna
acest capital pe piață sau prin împrumuturi bancare . Cu toate c ă există mai multe posibilități și
modele de finanțare a start -up-urilor, dintre care business angels sau programe de
accelerare/îmbunătățire, capitalul de risc s -a dovedit mai indicat pentru acest tip de antreprenoriat.
Cercetările din domeni ul dat, au evidențiat faptul că capitalul de risc cuprinde de cele mai
multe ori, finanțare întreprinderilor mici, aflate în faza de lansare a afacerii și care presupun un
potential de creștere și dezvoltare în viitor. Prin finanțarea oferită de către fond urile cu capital de
risc este stimulată creșterea economică prin crearea și extinderea întreprinderilor inovatoare; sunt
create noi locuri de muncă; cresc investițiile în domeniul cercetării -dezvoltării și este susținut
antreprenoriatul, competitivitatea ș i inovația. Practica internațională evidențiază finanțarea prin
capital de risc ca fiind una dintre cele mai avantajoase și eficiente forme de susținere a
întreprinderilor mici și mijlocii, aflate în faza de penetrare pe piață.

48
1.5 Concluzii la capitolul 1
În scopul realizării obiectivelor cerectării formulate în această lucrare , în acest capitol au fost
evidențiate principalele abordări cu privire la sursele și modalitățile de finanțare ale entității
economice ; au fost sistematizate modalitățile moderne de finanțare, precum și identificate
particularitățile unor modalități moderne de finanțare precum factoringul, forfatarea și finanțarea
prin capitalul de risc.
1. Finanțarea reprezintă procesul de asigurare a unor fonduri băn ești necesare desfășurării
activități i firme i, ea este abordată ca o alocare de resurse bănești, cu titlu rambursabil sau
nerambursabil în condiții determinate, unor persoane fizice sau juridice în scopul acoperirii unor
nevoi economice sau sociale. Alegerea surselor de finanțare a ac tivității ocupă locul central în
activitatea firmei, deorece capitalul, atât cel propriu cât și cel împrumutat comportă costuri, care
se reflectă, în mod direct, asupra rezult atului financiar al firmei, determinînd o majorare sau
micșorare a acestuia . Rapo rtul dintre capitalul propriu și cel împrumutat determină, în mare
măsură, nivelul rentabilității obținute de firmă, fiindcă aceste surse au costuri diferite, fiind diferită
și ordinea în ca re se face remunerarea capitalurilor utilizate.
2. Literatura de s pecialitatea delimitează două tipuri ale modalităților de finanțare a entităților
economice, aceasta face referire la modalitățile tradiționale sau clasice și la modalitățile moderne
de finanțare. O abordare anume a conceptului de modalitate modernă de fin anțare nu se regăsește
în literatura de specialitate. Lipsa unei abordări concrete privind modali tățile moderne de finanțare
constituie o problemă de natură științific o-metodologică și de cercetare. Astfel este necesitatea
precizării și definirii conceptul ui general, precum și a esenței fiecărei modalități moderne de
fiananțare aparte, prezintă un element imperativ al finanțelor întreprinderii .
3. În baza conceptelor generale analizate , modalitățile moderne de finanțare pot fi definite ca
totalitatea mijl oacelor, metodelor, procedeelor de finanțare, altele decăt cele tradiționale, ce
combină aspectele creditării, asumării riscului, gestiunii creanțelor și evidența acestora, realizate
pentru o anumită perioadă de timp, în baza unor contracte aferente specif ice domeniului respectiv,
ce prevăd și perceperea anumitor comisioane pentru serviciul financiar realizat.
4. Practica de finanațare franceză, europeană , rusă și românească, scot în evidență următoarele
modalități moderne de finanțare : factoringul, forfeta rea, leasingul, finanțare a de tip mezanin ,
securitizarea activelor, creditul sindicalizat, crowdfundingul sau finanțarea participativă,
finanțarea prin capita lul de risc, creditul subordonat, subvențiile și granturile.
5. Dezvoltarea anumitor modalități mo derne de finanțare, după cum reflectă practica
internațională, determină, în mod expres, creșterea eficienței și competitivității entităților
economice.

49
Pronind de la analiza problemei accesului la finanțarea în cadrul sistemului economic național,
a fost formulat scopul tezei care constă în cercetarea abordărilor teoretice șe metodologice ale
modalităților moderne de finanțare în vederea oferirii suportului financiar pentru asigurarea
dezvoltarii continue a entității economice. Pentru realizarea scopului propus, au fost formulate
următoarele obiective :
1. Studierea conceptuală a modalităților moderne de finanțare și fundamentarea rolului lor la
dezvoltar ea activității economico -fiannciare a entității ;
2. Analiza abordărilor teoretice a modalităților moderne d e finanțare și elementele
caracteristicile lor;
3. Analiza tendințele dezvoltării factoringului și finanțării prin capitalul de risc în plan
internațional și european;
4. Determinare constrîngerilor accesului la finanțare pentru entitățile economice naționale ;
5. Identificarea oportunităților prind dezvoltarea modalităților moderne de finanțare în
R.Moldova ;
6. Prezentarea recomandărilor privind dezvoltarea modalităților moderne de finanțare în
Republica Moldova în scopul facilitării accesului la resurse financiare d e către entitățile economice
Realizarea acestor obiective va permite soluționarea problemei științifice abordate, și anume
fundamentarea conceptual -metodologică a modalităților moderne de finanțare, fapt ce a determinat
necesitatea abordării sistemice a mo dalităților moderne de finanțare și identificarea constrîngerilor
accesului la finanțare de către entitățile economice autohtone, ceea ce confirmă necesitatea
perfecționării cadrului normativ -legislativ în domeniul financiar și de credit prin promovarea și
dezvoltarea noilor modalități de finanțare, ce ce vor asigura eficiența și competitivitatea sectorului
antreprenorial.

50
2. ANALIZA PRACTICII NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE PRIVIND
MODALITĂȚILE MODERNE DE FINANȚARE
2.1 Analiza pieții naționale a mod alităților de finanțare
Sistemul de credit na țional cuprinde la moment două sectoare, pe de o parte, sectorul
bancar, reprezentat de băncile comerciale, iar pe de altă parte, de sectorul nebancar, reprezentat de
către organizațiile de creditare nebancare din care fac parte instituțiile de microfinanțare și
companiile de leasing. Sistemul bancar este reprezentat de 11 bănci comerciale, licențiate de către
Banca Națională a Moldovei, care includ la răndul lor 4 sucursale ale băncilor și grupurilor
financiar e străine.
În urma analizei evoluției și structurii activelor sectorului bancar, se poate constata o
concentrare a acestora în grupul băncilor mari, care dețin mai mult de 70% din activele totale ale
sectorului bancar. La finele anului 2017 din grupul bănci lor mari făceau parte 3 bănci (BC
"Moldova -Agroindbank" S.A., BC “Moldindconbank” S.A., B.C. "Victoriabank " S.A.).

Figura 2.1 Concentrarea activelor în sectorul bancar perioada 2013 -2017
Sursa : Elaborat de autor în baza datelor BNM
Ponderea activelor băn cilor din acest grup a constituit 77,9 la sută la 31 decembrie 2017,
majorîndu -se cu 11 puncte procen tuale față de finele anului 2015 . În grupul băncilor medii au
intrat 5 bănci (B C „Mobiasbanc ă – Groupe Societ e Generale” S.A., B.C. „Eximbank -Gruppo
Veneto Banca” S.A., B.C. „ProCredit Bank” S.A., "F inComBank" S.A., B.C. "Energbank " S.A.).
Ponderea activelor băncilor medii a constituit 17,7 la sută, micșorîndu -se cu circa 12,2 puncte
procentu ale față de finele anului 2015. Grupul băncilor mici este format di n 3 bănci (BCR Chișinău
S.A., B.C. "Comerțbank " S.A., BC "EuroCreditBank" S.A.) cu o pon dere în totalul activelor de
4.6 la sută, care a rămas practic la același nivel față de finele anul ui 2014, 2015 și 2016. Cea mai
mare pondere a activelor totale ale bă ncii în raport cu activele totale pe sectorul bancar a devenit
BC "Moldova -Agroindbank " S.A., aceasta constituind la situația analizată 26.3 la sută, fiind
urmată de BC “Moldindconbank” S.A. – 22.6 la sută. Ponderea maximă în totalul activelor este
deținut ă de împrumuturi și creanțe – 58.4 la sută . Numerarul și echivalente de numerar au constituit
0,00%20,00%40,00%60,00%80,00%100,00%
2013 2014 2015 2016 201760,90%68,00% 66,70%76,60% 77,90%36,20% 28,10% 29,30%18,70% 17,50%2,90% 3,90% 4,00% 4,70% 4,60%
bănci mari bănci medii bănci mici

51
31.2 la sută, majorându -se cu 7.4 puncte procentuale. Ponderile celorlalte articole în totalul
activelor au fost nesemnificative.
La 31.12.2018, soldul portofoli ului de credite brut a constituit 42,6 la sută din totalul
activelor sau 35,5 miliarde lei, majorându -se pe parcursul perioadei analizate cu 5,9 la sută (2,0
miliarde lei). Totodată, s -a majorat volumul creditelor noi acordate în 12 luni ale anului 2018 fa ță
de aceeași perioadă a anului precedent cu 17,8 la sută. De asemenea, începând cu luna martie 2018
s-a înregistrat o creștere lunară a portofoliului de credite [68, p.36] . Cea mai mare creșter e în anul
2018 a fost înregistrată la creditele de consum și l a creditele acordate pentru procurarea
imobilului, unul din factorii care au contribuit la aceasta majorare a fost diminuarea pe parcursul
anului a ratei dobânzii. În luna decembrie 2018, creditele noi acordate au constituit 2 832,9
milioane lei, în creș tere cu 23,4% față de luna decembrie 2017. Ponderea creditelor acordate în
moneda națională a reprezentat 71,2%, a celor în valută – 28,8%. Volumul creditelor acordate în
moneda națională a co nstituit 2 017,7 milioane lei ( +44,9% față de decembrie 2017.Vol umul
creditelor acordate în valută recalculat în MDL a c onstituit 815,18 milioane lei ( -9,7% față de luna
decembrie 2017 [68, p.37] .

Figura 2.2 Evoluția creditelor în sectorul bancar în perioada 2013 -2018
Sursa : Elaborat de autor în baza datelor BNM

Pe parcursul anului 2018, ponderea creditelor neperformante (substandard, dubioase și
compromise) în totalul creditelor a descrescut cu 5,8 p.p. comparativ cu finele anului 2017,
constituind 12,5 la sută la 31.12.2018. Această pondere s -a diminuat practic l a toate băncile,
indicatorul menționat variind de la 4,9 la sută până la 31,2 la sută. Progresul atins în diminuarea
ponderii creditelor neperformante în totalul creditelor se datorează măsurilor întreprinse de bănci
în ceea ce privește elaborarea și imple mentarea strategiilor proprii de diminuare a volumului
creditelor neperformante, printre care se regăsesc vânzarea gajului, colaborarea cu agențiile 050001000015000200002500030000350004000045000
2013 2014 2015 2016 2017 2018
Total credite credite în MDL
credite persoanelor juridice rezidente credite persoanelor fizice rezidente

52
imobiliare specializate în vederea depistării unor potențiali cumpărători pentru bunurile
gajate/ipotecate ș.a. Analiza portofoliului de credite acordate în perioada 2013 -2018 (figura 2.2)
evidențiază o pondere semnificativa a creditelor acordate persoanelor juridice rezidente, cca.70%
din volumul total al creditelor acordate.
Pe parcursul anului 2017, activele sectorulu i bancar au crescut față de anul 2016 , suficiența
capitalu lui s-a consolidat, băncile au înregistrat o lichiditate și profitabilitate înaltă. Totodată, una
dintre problemele sectorul ba ncar, ține de ponderea creditelor neperforman te în portofoliu l de
credite, iar BNM în colaborare cu băncile comerciale, au depus eforturi mai mari pentru eliminarea
creditelor neperformante din b ilanțurile sale. De asemenea, s -a menținut trendul descrescător a
activității de creditare. În anul 2017, a ctivele totale au constituit 79.5 miliarde lei, major ându -se
pe parcursul anului cu 9.2 la sută (6.7 miliarde lei). La 31.12.2017, portofoliul de credite brut a
constituit 42.1 la sută din totalul activelor sau 33.5 miliarde lei, micșorându -se pe parcursul anului
2017 cu 3.7 la sută (1.2 miliarde lei) [67, p.65]. Banca Națională a stimulat băncile să fie mai
active la îndreptarea depozitelor atrase spre acordarea creditelor de calitate în economia țării.
Volumul creditelor noi acordate în anul 2017 a crescut cu 9.0 p.p. f ață de anul 2016. Diminuarea
ratei dobânzii la credite, de asemenea a avut o influență pozitivă asupra creșterii volumului
creditelor noi [67, p.65]. Jaful bancar din 2014 a marcat puternic activitatea de creditare a
sistemului bancar. Astfel, volumul de c redite oferite de către bănci s -a redus cu 13 miliarde lei, de
la 47,2 miliarde lei valoarea totală a creditelor în anul 2014, trimestrul III, la 34,2 miliarde lei în
trimestrul II, 2017. Situația pare mult mai dificilă, dacă raportăm acești indicatori la PIB: volumul
total de credite s -a redus de la 41,7% din PIB în 2014 la 24,2% în prezent, ceea ce înseamnă o
scăderea reală a volumului de credite cu peste 40%. Dacă în 2017 se păst ra același nivel de
creditare al economiei ca și în 2014, atunci volumul tot al de credite trebuia să fie de circa 50
miliarde lei, astfel economia a fost lipsit ă de circa 25 miliarde lei credite.
În anul 2016, activele totale ale sistemului bancar au constituit , 73.0 mlrd. lei, majorîndu –
se compa rativ cu finele anului 2015 cu 6.0 la sută (4.2 mlrd. Lei). Pe parcursul anului 2015,
activele totale pe sector ul bancar au constituit 69 095.6 milioane lei, majorându -se comparativ cu
finele anului 2014 cu 9 117.0 milioane lei (15.2 la sută) [66, p.34] . De asemenea, s -a majorat și
pondere a acestora în PIB, de la 53.5 la sută până la 56.7 la sută . Creșterea activelor , în anul 2015,
a fost determinată atât de majorarea datoriilor cu 7 727.8 milioane lei (15.6 la sută) (aproximativ
4699.0 milioane lei sau 60.8 la sută din creșterea menționat ă a fost cauzată de fluctuația cursului
valutar), cât și de majorarea capitalului (SIRF) cu 1 389.2 milioane lei (13.4 la sută) [66, p.35 ].
Pe parcursul anului 2016 , portofoliul de credite brut a constituit 47.7 la sută în totalul
activelor sau 34.8 mlrd. lei, micșorându -se pe parcursul anului 2016 cu 9.0 l a sută. De asemenea,
s-a redus și volumul t otal al creditelor noi acordate cu 12.8 la sută față de perioada similară a anului

53
precedent. Micșorarea este cauzată preponderent de lipsa cererii la credite, precum și de abordarea
mai prudentă aplicată de bănci față de potențialii debitori. Astfel, băncile au majorat investițiile
în valori mobiliare (certificatele Băncii Naționale și valorile mobiliare de stat) de 2.2 ori,
constituind 15.3 la sută din totalul activelor. Pe parcursul anului 2016, ponderea creditelor
neperformante (substandard, dubioase și compromise) în totalul creditelor a crescut cu 6.4 p.p. față
de finele anului precedent, constituind pe secto r 16.3 la sută la 31.12.2016 [66 , p.42].
La fine le anului 2016 creditele acordate persoanelor fizice și juridce au constituit
34761,270 mln. Lei, înregistr înd o scadere față de anul 2015, cînd acestea au costituit 38187,611
mln. lei. În urma analizei datelor prezentate de către BNM, se poate constata o creștere a creditelor
acordate persoanelor fizice rezidente de la 6010 mln.lei în anul 2015 la 6403,27 mln.lei în 2016,
precum și a creditelor acordate persoanelor fizice nerezidente de la 8,511 mln.lei în 2015 la 11,077
mln. l ei în 2016. Creditele acordat e persoanelor juridice atît rezidente cît și nerezidente au
înregistrat treduri negative de la 34585,94 mln. în 2014 la 27985,71 mln în 2016.
Din datele ofici аle prezentate de BNM se poate constata că cea mai mare parte a creditelor
acordate persoanelor fi zice și juridice, în anul 2016, revine creditelor acordate persoanelor juridice
rezidente, fapt ce constituie aproximativ 81%, persoanelor fizice rezidente revine aproximativ doar
17% din totalul portofoliului de credite. La finele anului 2015, soldul cred itelor acordate
persoanelor juridice, a căror pondere a constituit 85.8 la sută din totalul soldului creditelor acordate
de către sistemul bancar, a consemnat un ritm de creștere de 3.3 la sută. Dinamica pozitivă a fost
marcată de creșterea componentei în valută străină recalculată în moneda națională cu 14.7 la sută,
pe când cea în moneda națională a înregistrat descreștere ( -6.0 la sută). Ritmul de creștere a
soldului creditelor acordate populației a încetinit pe parcursul anului 2015 de 9.7 ori, constitu ind
2.6 la sută în luna decembrie, în contextul declinului înregistrat la componenta în moneda
națională. Cea mai mare pondere în anul 2016 a revenit creditelor acordate în valută naț ională cu
56% pe locul doi situî ndu-se creditele acordate în euro cu 27% si apoi cele acordate în do lari SUA
cu 17%.
Din datele prezentate în rapoartele BNM se poate co nstata o concentrare de peste 75% a
creditelor acordate, în mîi nile a patru bănci mari, BC Moldova -Agroindbank SA, BC
Moldindconbank, BC Mobiasbanca SA și BC Victoriabank SA. În această situație , poate fi
constatat un monopol din partea acestor banci asupra pieței creditelor bancare. Creditele acordate
sînt credite tradiționale, acordate cu multă birocrație și pachet de documente costisitor. În acest
caz este neca sar demonopolizarea pieții creditelor bancare prin diversificarea metodelor de
finanțare, utilizînd forme noi precum factoring, forfetare, leasing financiar.
Pe parcursul anului 2017, rata dobînzii la creditele acordate s -a micșorat considerabil, de
la un nivel al acesteia de cca. 15% în anul 2015, la nivelul de 9 – 10 la sută. În luna decembrie

54
2017, rata medie ponderată a dobânzii la creditele noi acordate în moneda națională , a constituit
9.58 la sută, diminuându -se cu 2.16 puncte procentuale față de per ioada similară a a nului
precedent . În același tim p, rata medie ponderată a dobânzii la creditele în moneda națională a
scăzut cu 0.30 puncte procentuale. Creditele acordate pe termene de la 2 până la 5 ani au fost cele
mai atractive atît pentru persoanele fizice cît și persoanele juridice . În luna decembrie 2017,
ponderea lor a constituit 42.36 la sută din volumul total al creditelor în m oneda națională , care au
fost acordate cu o rată medie de 9.17 la sută (în descreștere cu 0.40 puncte procentuale față de luna
anterioară). Rata medie ponderată a dobânzii la creditele noi acordate în valută , la finele lunii
decembrie 2017 a constituit 4.66 la sută, fiind cu 0.63 puncte procentuale inferioară celei din luna
decembrie 2016. În luna decembrie 2017 , creditele n oi acordate în valută au fost reprezentate,
preponderent, de creditele acordate persoanelor juridice cu o rată medie de 4.65 la sută, care au
constituit 99.38 la sută din totalul creditelor în valută . Cele mai solicitate credite în valută au fost
creditele pe termene de la 2 la 5 ani, a căror pondere a constituit 46.63 la sută d in totalul creditelor
în valută , acestea fiind acordate cu o rată medie a dobânzii de 4.72 la sută.
Pe parcursul anului 2016, Banca Națională a Moldovei a menținut trendul ascendent al ratei
de bază, efectuând șase majorări. Aceste majorări, la rîndul lor, au marcat evoluția ratelor medii
ale dobânzilor la creditele acordate și depozitele atrase de către sistemul bancar în moneda
națională, care au înregistrat un trend crescător. Rat ele dobânzilor la creditele noi acordate în
moneda națională de către sistemul bancar au continuat să crească și pe parc ursul anului 2016.
Rata medie ponderată a dobânzii la creditele noi acordate în moneda națională în luna decembrie
2016 a constituit 11. 74 la sută, diminuându -se cu 3.84 puncte procentuale față de perioada similară
a anului precedent (decembrie 2015) [66, p.39] . Creditele acordate pe termene de la 2 până la 5
ani au fost cele mai atractive. În luna decembrie 2016, ponderea lor a constituit 40.94 din volumul
total al creditelor în moneda națională, care au fost acordate cu o rată medie de 11.28 la sută.
Ponderea majoră a creditelor noi acordate în moneda națională, 61.19 la sută din volumul total al
creditelor în moneda națională, le -a reven it creditelor acordate persoanelor juridice cu o rată medie
de 11.72 la sută. În același timp, persoanelor fizice le-au fost acordate credite în moneda națională
cu o rată medie a dobînzii de 11.78 la sută [66, p.40] . Rata medie ponderată a dobânzii la cre ditele
noi acordate în valută pe parcursul anului 2016 a constituit 5.29 la sută, fiind cu 1.63 puncte
procentuale inferioară celei din luna decembrie 2015. În luna decembrie 2016, creditele noi în
valută au fost reprezentate preponderent de creditele acor date persoanelor juridice cu o rată medie
de 5.28 la sută, constituind 99.70 la sută din totalul creditelor în valută.
Pe parcursul anului 2015, conform datelor BNM, rata medie ponderată la creditele noi
acordate în moneda națională s -a plasat la nivelul d e 14.06 la sută în 2015 sau cu 3.47 puncte
procentuale, mai mult dec ît în anul 2014. Această tendință ascendentă s -a menținut pe ambele

55
categorii de clienți, persoane fizice și juridice. Astfel, rata la creditele acordate persoanelor juridice
s-a majorat c u 3.42 puncte procentuale, constituind 13.67 la sută, iar cea a persoanelor fizice – cu
2.89 puncte procentuale, până la nivelul de 15.26 la sută [65]. Valoarea maximă a ratei medii a
dobânzii la creditele acordate în moneda națională pe parcursul anului 2 015 a constituit 15.75 la
sută anual (octombrie 2015). Evoluția descendentă a ratelor dobânzilor la creditele acordate în
valută străină a fost una mai temperată, încadrându -se în coridorul de 6.55 – 7.49 la sută. Astfel,
media acestora a coborât din luna ianuarie de la 7.49 la sută până la 6.55 la sută în luna noiembrie.
Rata medie ponderată la credite acordate în valută străină în anul 2015 a constituit 7.01 la sută
anual, inferioară celei din 2014 cu 0.98 puncte procentuale [65]. Această tendință în evol uțiile
ratelor la creditele acordate în valută străină nu a fost omogenă pe ambele categorii de clienți.
Ratele la creditele acordate în valută străină persoanelor fizice au înregistrat creșteri.
Sectorul nebancar de finan țare
Sectorul nonbancar al R.Mol dova este reprezentat de către organizațiile de creditare
nebancare și companiile de leasing. Sectroul microfinanț ării din Republica Moldova este unul,
care de la an la an, înregistrează tot mai multe evoluții pozitive, devenin rivalul de bază al
sectorulu i bancar. Activitatea de microfinanațare este practicată de or ganizații de creditare
nebancare din țară, care își desfășoară activitatea în baza L egii cu privire la organizațiile de
creditare nebancare [6]. Trebuie recunoscut faptul că legislația cu privir e la activitatea de
microfinanțare nu este cel mai bine pusă la punct, fiind una foarte general ă, fără unele reglementări
concrete anume și precizări .
Organizațiile de creditare nebancară au drept scop sporirea accesului la surse financiare al
populației, al antreprenorilor individuali și al întreprinderilor micro, mici și mijlocii. Conform
legislației în vigoare, p rincipiile de activitate ale organizațiilor de microfinanțare sînt [6]:
a) asigurarea unei stabilități financiare în domeniul microfinanțări i;
b) asigurarea transparenței în activitatea de microfinanțare;
c) respectarea principiului concurenței loiale .
În conformitate cu prevederile legislației în vigoare serviciile acordate de către instituțiile de
microfinanțare sînt [6]:
a) aco rdarea și gestionarea împrumuturilor;
b) acordarea de garanții la împrumuturi și la credite bancare;
c) efectuarea investițiilor, a participațiunilor.
Organizația de creditare nebancară poate practica orice activitate de microfinanțare dintre cel e
menționate mai sus, precum și orice alte activități auxiliare neinterzise de legislație, necesare
pentru desfășurarea activității de microfinanțare și consemnate în actul de constituire.

56
În scopul prestării serviciilor de microfinanțare, organizația d e microfinanțare este în drept
să primească mijloace bănești sub formă de investiții, împrumuturi (credite), donații (granturi) și
sponsorizări de la persoane fizice și/sau juridice din Republica Moldova și din
străinătate. Organizația de creditare nebanca ră este obligată să constituie provizioane destinate
acoperirii eventualelor pierderi legate de nerestituirea împrumuturilor și a dob înzii aferente.
Organizația de creditare nebancară stabilește în mod independent condițiile de prestare a
serviciilor de mi crofinanțare.
Tabelul 2.1
Indicatorii privind activitatea Organizațiilor de Microfinanțare în perioada 2012 -2018
2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018
Nr oranizațiilor
ce au prezentat
rapoarte
financiare 60 68 77 91 132 167 181
Imprumuturi
acordate
(mln l ei) 1590,400 1897,046 2427,512 2874,385 3789,5 4599,61 6682,29
Credite bancare
și împrumuturi
primate(mln.lei) 835,014 1280,448 1857,639 2164,863 2814,7 3208,90 4574,217
Profitul
net(mln.lei) 90,920 197,199 277,614 341,582 451,1 533,37 689,295
Sursa : Elaborat de autor în baza Rapoartelor anuale ale CNPF

Din datele prezentate de c ătre CNPF, la finele anului 2018 numărul total de organizații de
creditare nebancare înregistrare oficial au fost 181, dintre care doar 167 au prezentat rapoarte
financiare. Din tre acestea, 15 nu au acordat împrumuturi, iar 37 au înregistrat pierderi. Din cele
167 de companii, active mai mari de 100 mln au înregistrat doau 12 companii, dintre care 5
organizații de creditare nebancare au înregistrat active mai mari de 400 mln.lei. La finele anului
2018 oficial la CNPF au fost înregistrate 199 de companii, dintre care au prezentat rapoarte
financiare 181. Printre acestea 23 de organizații de microfinanțare nu au acordat împrumuturi, iar
50 au înregistrat pierderi. Conform sitiuației prezentate in Statistica CNPF, active mai mari de 100
mln.lei au înregistrat 18 companii, printre acestea 7 companii au înregistrat active mai mari de 400
mln.lei și 16 companii au acordat împrumuturi mai mari de 100 mln.lei.
La situația din 31. 12.2017 au fost înregistrate 167 organizații care practică activitate a de
microfinanțare, dintre care 132 au prezentat situații financiare anuale și care au acordat
împrumuturi în suma de peste 3789 mln. Lei .
Potrivit rezultate lor înregistrate pe parcursul anului 2016, se constată că principalii
indicatori privind activitatea Organizațiilor de Microfinanțare au înregistrat o creștere față de
perioada similară a anul ui precedent. Astfel, numărul organizațiilor a crescut cu 13 unități sau cu
circa 10,9 %, proces consta tat pe parcursul ultimilor 10 ani de evoluție a sectorului. Poate fi

57
menționată sporirea în perioada de referință a profitului net al Organizațiilor de Microfinanțare cu
circa 32,1 % în raport cu 2015, fapt care se datorează din creșterea portofoliului de împrumuturi
acordate cu 31,8 % față de perioada precedentă.
Activele sectorului de microfinanțare, constituite preponderent din contul împrumuturilor
acordate clienților, au înregistrat o majorare stabilă în mediu cu 40,0 % în perioada anilor 2006 –
2008. Totodată, pe parcursul anilor 2009 – 2010 activele au înregistrat o scădere în mediu cu circa
14,3 %, odată cu creșterea numărului organizațiilor de microfinanțare cu circa 34,3 %. Perioada
anilor 2011 -2012 a fost determinată de o creștere nesemnificativă a activelor, în mediu cu circa
3,0 %, iar perioada anilor 2013 -2014 – de o creștere considerabilă a activelor cu circa 32,3 %. La
sfîrșitul anului 2015 este constatată valoarea maximă sectorială a acestora de circa 3677,5 mil. lei,
în creștere cu 10,8 % f ață de aceeași perioadă a anului precedent.
Capitalul propriu al organizațiilor de microfinanțare a înregistrat o creștere continuă în
perioada anilor 2006 – 2015, astfel încît valoarea acestui indicator s -a majorat de circa 13,5 ori,
înregistrînd la fine le anul ui 2015 valoarea de 1334,1 mil.l ei. Majorarea continuă a acestui indicator
relevă cu certitudine creșterea stabilității financiare a întregului sector de microfinanțare. Gradul
înalt de capitalizare s -a datorat creșterii valorii profitului net acumu lat preponderent din activitatea
de acordare a împrumuturilor de circa 4,6 ori pe parcursul ultimilor 8 ani. Nivelul rentabilității
financiare pe parcursul anilor 2006 -2012 a înregistrat o scădere moderată, cea mai mică valoare
fiind reflectată la finele a nului 2012 – 9,4 %. Încetinirea evoluției acestui indicator a fost cauzată
de ritmul de creștere net superior al capitalului propriu în comparație cu ritmul de creștere mai lent
al profitului net. Totuși, creșterea capacității acestor instituții de a degaj a profit net prin capitalurile
proprii angajate în activitatea acestora a favorizat majorarea rentabilității financiare în 2013 și
2014, iar pe parcursul anului 2015 acest indicator s -a majorat cu circa 1,9 puncte procentuale faț ă
de finele anului 2014.
Tendințele sectorului d e microfinanțare în perioada 2015 -2018 au fost caracterizate de
îmbunătățirea calității principalilor indicatori de activitate determinînd în acest fel un segment
important al pieței financiare, și beneficii în dezvoltarea sectorului economic. Totodată, deși se
constată o tendința pozitivă, observându -se o constantă îmbunătățire la acest capitol, sectorul,
deocamdată, deține cote reduse în PIB, dar și comparativ cu domeniul creditării bancare, fiind
imperativă oferirea unor servicii de creditare complementare, fapt ce ar permite impulsionarea
consolidării instituțiilor financiare nebancare. În același timp, sunt necesare eforturi suplimentare
și coordonate pentru fortificarea sectorului de microfinanțare, or întărirea acestuia va asigur a
inevitabil oportunități adecvate de finanțare pentru economie.
Pe parcursul anilor 2014 -2018, 27 % din populația e conomic activă a beneficiat de
împrumuturile sectorului de microfin anțare. În această perioadă se constată o creștere a

58
indicatorilor de bază ai activității sectorului de microfinanțare, portofoliul împrumuturilor acordate
majorându -se cu peste 35 %, iar valo area totală a activelor cu mai mult de 30 %. Portofoliul de
împrumuturi acordate de către entitățile de microfinanțare a înregistrat o pond ere de circa 3,21 %
din PIB, dintre care sectorul AEÎ – 0,39 %, respectiv, OM – 2,81 %. Acest indicator s -a menținut
la un nivel re lativ constant parcursul perioadei analizate , la general sectorul AEÎ fiind caracterizat
prin acordarea împrumuturilor cu apl icarea unor politici eficiente și prudente de administrare a
riscurilor . În același timp, creșterea rentabilității activelor cu 0,5 p.p. de la an la an, denotă faptul
că organizații de creditare nebancară continuă să efectueze investiții preponderent în ac tive
generatoare de dobândă cu o profitabilitate sporită. Activele organizații lor de creditare nebancară,
constituite preponderent din contul împrumuturilor ac ordate clienților au înregistrat în perioada
2014 -2018 o ma jorare de 2,5 ori .
La 31 decembrie 20 17, activele sectorului au constituit 6239,93 mil. lei, înregistrând un
ritm anual de creștere de 16,89%. La nivelul portofoliului împrumuturilor acordate s -a menținut
tendința ascendentă a valorii acestora, consemnând o pondere de aproximativ 3,51% din PI B, în
creștere cu 0,3 puncte procentuale comparativ cu 2016 (OMF – 3,07%, AEÎ – 0,44%). Conform
datelor Biroului Național de Statistică, 27,14% din populația economic activă a beneficiat de
împrumuturile sectorului de creditare nebancară, acestea înregistr ând o creștere de 7,44 puncte
procentuale comparativ cu 2016 [71, p.33] . Eficiența utilizării activelor și capitalului propriu de
către entitățile sectorului de creditare nebancară a rezultat cu o rată de rentabilitate de circa
12,31%, respectiv 34,58%, în creștere cu 3,31 puncte procentuale, respectiv cu 8,58 puncte
procentuale comparativ cu 2016. Acest fapt a fost condiționat de majorarea valorii profitului net
cu 59,19% [71]. Capitalul propriu al organizațiilor de microfinanțare a înregistrat o creștere
continuă în perioada 2012 – 2016, astfel încât valoarea acestui indicator s -a majorat de circa 1,7
ori, înreg istrând către sfârșitul lui 2017 valoarea de 1650 mln . lei. Majorarea con tinuă a acestui
indicator reflectă o creștere sigură a stabilității financ iare a sectorului microfinanțării. Gradul înalt
de capitalizare se datorează creșterii valorii profitului net acumulat, preponderent din activitatea
de acordare a împrumuturilor, de circa 5,0 ori pe parcursul perioadei nominalizate. Rata
rentabilității fin anciare în perioada 2012 -2016 a înregistrat o creștere de 2,9 ori. Majorarea acestui
indicator a avut la bază ritmul de creștere atât al capitalului propriu, cât și al profitului net [70].
Totuși, creșterea capacității entităților de microfinanțare de a ge nera profit net prin capitalurile
proprii angajate în activitatea acestora a favorizat sporul rentabilității financiare în perioada
menționată, acest indicator esențial înregistrând o creștere cu 1,7 p.p. față de 2015.
Valoarea totală a activelor organizaț iilor de microfinanțare a crescut în 2017 cu circa
15,52% comparativ cu nivelul înregistrat la finele 2016, consemnând valoarea de 5435,58 mil.lei
(conform situațiilor financiare prezentate de 147 OM). O analiză a indicatorilor generali privind

59
activitatea OM arată că în 2017 a continuat dinamica pozitivă a acestor indicatori. Profitul net a
crescut cu aproximativ 18,24%, fapt care se datorează creșterii portofoliului de împrumuturi
acordate cu 21,38%, majorării rentabilității activelor cu 0,21 puncte proce ntuale, fapt ce denotă că
OM au continuat să efectueze investiții preponderent în active generatoare de dobândă cu o
profitabilitate sporită. De asemenea, majorarea continuă a capitalului propriu relevă o creștere
sigură a stabilității financiare a OM, det erminând un trend ascendent a rentabilității financiare de
27,01% [71, p.34] .
Analizând datele prezentate de CNPF, se poate constată că, OM continuă aplicarea unei
politici prudente de gestiune a portofoliului de împrumuturi, asigurându -și riscurile de
nerambursare a împrumuturilor acordate pe măsura creșterii termenului de scadență a acestora.
Poziția dominantă în structura portofoliului de împrumuturi acordate, revine persoanelor fizice cu
un volum de 3840,26 mil. lei sau 83,49%, din care 59,26% constitui e împrumuturi garantate și
40,74% – negarantate. La 31.12.2017 împrumuturile acordate persoanelor juridice au înregistrat
valoarea de 759,34 mil. lei , acestea la rândul său fiind divizate în împrumuturi garantate în valoare
de 636,09 mil. lei (83,77%) și împrumuturi negarantate – 123,26 mil. lei (16,23%) [71, p.35] .
Sectorul organizațiilor de microfinanțare prezintă un grad sporit de concentrare a pieței,
astfel, 10 entități de microfinanțare dețin 75,9% din volumul total al activelor pieței. Domeniul de
utilizare a împrumuturilor acordate de OM sunt dispersate preponderent pe principalele domenii
ale economiei naționale. Ponderea maximă a împrumuturilor acordate în 2017 (26,29%) o dețin
împrumuturile acordate pentru consum, acestea înregistrând o descreșt ere cu 4,81 puncte
procentuale față de 2016. Împrumuturile acordate pentru procurarea sau construcția imobilelor au
constituit 18,58%, cu 1,82 puncte procentuale mai puțin comparativ cu 2016. Semnificativ este
faptul că aproximativ 10,36% dintre împrumutur i au fost acordate pentru comerț, mai cu seamă
întreprinderilor micro, mici și mijlocii. De asemenea, circa 21,10% din împrumuturi au fost
clasificate de OM în categoria “Alte scopuri”, în condițiile lipsei monitorizării de către entități a
destinației aco rdării acestora.
Conform datelor reflectate în figura 2.3 cea mai mare cotă (44,4 %) din împrumuturile
acordate de organizațiile de creditare nebancare o dețin împrumuturile oferite pe un termen mediu
de la 1 an până la 5 ani, 69,7 % dintre care reprezint ă împrumuturi garantate. În același timp, 37,8
% din împrumuturi au fost acordate pe un termen mai mic de 1 an, 56,4 % din tre care sunt asigurate
cu gaj, iar 17,8 % din împrumuturi sunt acordate pe un termen mai mare de 5 ani, acestea fiind
garantate în mă rime de 93,1 %. Astfel, similar anilor 2016, 2015, se constată că organizațiile de
microfinanțare continuă aplicarea unei politici prudente de gestiune a portofoliului de
împrumuturi, asigurându -și riscurile de nerambursare a împrumuturilor acordate pe mă sura
creșterii termenului de scadență a acestora.

60

Figura 2.3 Structura împrumuturilor după scadență în 2017
Sursa: Elaborat în baza datelor CNPF
Tendințele sectorului de microfinanțare în ultimii ani au fost caracterizate de îmbunătățirea
calității prin cipalilor indicatori de activitate , determinînd în acest fel un segment important al pieței
financiare, și beneficii în dezvoltarea sectorului economic. Totodată, deși se constată o tendința
pozitivă, observându -se o constantă îmbunătățire la acest capitol , acest sector deține cote reduse
în PIB, dar și comparativ cu domeniul creditării bancare . Pentru dezvoltarea cu succes al acestui
sector , sunt necesare eforturi suplimentare și coordonate pentru fortificarea sectorului de
microfinanțare, deoarece întărir ea acestuia va asigura inevitabil oportunități adecvate de finanțare
pentru economie.

2.2 Practici internaționale privind finanțarea prin factoring
La ora actuală, factoringul este una dintre sursele de finanțare ce înregistrează rit muri
accelerate de dez voltare în majoritatea statelor europene, cît și cele de pe continentul asiatic și
american, cum ar fi SUA, China, Federația Rusă. Analiza tendințelor ultimilor ani evidențiază
factoringul în calitate de concurent principal al creditului bancar.
Tendințele factoringului pe p lan internaț ional vor fi descrise în cele ce urmează. Pe
parcursul anului 2017 tendințele factoringului a menținut același tren d crescător ca și în anii 2016
și 2015. Practic în anul 2017, factoringul a crescut față de 2016 cu aproximati v 11%. Piața
facto ringului din Asia a crescut în anul 2017 față de anul 2016 cu 8% și a constituit 563 mln. Euro.
[135, p.6] Este neces ar de a menționa ca în timp ce 8 țări asiatice au înregistrat indici negativi
privind creșterea pieții factoringului, pri ntre care se poate enum era China cu o scadere de 13% și
Taiwan cu minus 7%, c elelalte 10 țari au înreg istrat performanțe pozitive. Piața factoringului din
Asia constituie 23,8% din volumul total al pieții internați onale a fatoringului [135 ,p.7].
imprumuturi
pina la 1 An ;
37,80%
imprumuturi de
la 1-5 ani ;
44,40%mai mult de 5
ani; 17,80%

61

Figur a 2.4 Tendințele factoringului pe plan internațional 2011 -2017
Sursa : Elaborat de autor în baza datelor FCI
Din figura prezentată mai sus , poate fi constatat faptul că leaderii modial al factoringului
în anul 2017 sunt reprezentați de China(15%) urmată de Marea Britanie(12%), Franța(11%),
Italia(8%) și Germania (8%). În acest context menționam ca R.Moldova se plasează pe ultimul loc
înregistrind un volum al factoringului de doar 3 mln. Euro, co mparativ vecinii noștri Ucraina, care
a înregistrat un volum de 295 mln.euro în 2017, Romania 4560 mln. euro și Rusia 33792 mln.euro.

Figura 2.5 Structura factoringului pe plan internațional în anul 2017
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor FCI
Din datele prezentate în figura de mai sus se poate observa o scă dere a volumului
factoringului în regiunea Americii de Nord și de Sud, la fel o scădere nesemnificativă în țari le
orientului apropiat și regiunea Asia Pacific și doar pe continentul european se poate observa o
tendință de creștere după cum a fost menționat an terior cu 10,46%. Principalele tendințe ale 0 500 1000 1500 2000 2500 30002011201220132014201520162017
Italy France UK China Europe Total world
Africa ; 0,83%
Asia-pacific ;
25,29%
Europe ; 65,50%MENA (Orientul
Apropiat și
Africa de Nord) ;
0,33%America de
Nord ; 3,55%America de
Sud; 4,50%

62
dezvoltării factopringului în ultimii ani este redată în anexele 11 -14. În cele ce urmează va fi
analizată evoluția factoringului pe categorii, clasificat după factoring național și internațional.

Figura 2.6 Evoluța factoringului national și international în perioada 2009 -2017
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor FCI
În anul 2017 factoringul n ațional a înregistrat o majorare față de anul 2014, volum ul
factorungulu i internațional s -a majorat cu 12 %, în timp ce volmul total al f actoringului a crescut
cu 10 %. Dacă efec tuam o analiza pentru 2009 -2017 atunci poate fi stabilit ă rată anuală de creștere
a volumului total al factoringului cu 11% pentru această perioadă, a factoringului internațional cu
17%, iar fact oringul național a înregistrat o creștere cu doar 8% [135 , p.6].
Piața factoringului în Uniunea Europeană
La ora actuală piața factoringului în spațiul UE este în continuă creștere, fapt ce a
determinat studierea tendințelor pieței respective. În anul 201 7 factoringul european practic, a
menținut aceleași ritmuri de creștere ca și la ni vel mondial, adică a crescut cu peste 11%. Pot fi
menționate următoarele elemente importante ale dezvoltării factoringului în ultimii ani în spațiul
UE: aceasta a oferit fin anțare în sumă de peste 170 mld. euro pentru aproximativ 164000 de
întreprinderi mici, mijlocii și mari, care împreună au combinat o cifră d e afaceri de 1,37 mld. euro
[131, p.27]. Tendințele factoringului în UE este prezentată în anexa 15.
În perioada 20 16-2017, piața factoringului în spațiul UE a constituit mai mut de 1,5 mld.
euro, crescând astfel cu peste 5 % față de perioada 2015 -2016 . Principalii beneficiari ai acestei
modalități de finanțare au fost afacerile din domeniul manufacturii, serviciilor și sectorul de
distribuție. Piața factoringului din spațiul european concentrează aproximativ 60% din volumul
factoringului internațional. După criza din anul 2008, când întreprinderile mici și mijlocii din
spațiul european s -au confruntat cu problema co ntractării unui împrumut bancar, companiile de
050000010000001500000200000025000003000000
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
factoring național factoring internațional total

63
factoring au fost cele care au intrervenit cu soluții. Evoluția în dinamică a pieței factoringului în
spațiul UE va fi prezentat în figura de mai jos:

Fig. 2.7 Volumul operațiunilor de factoring în spațiul UE în perioada 2011 -2017.
Sursa : Elaborat de autor în baza sursei [131 ]
În urma analizelor efectuate se poate constata ca piața factoringului în spațiul european a
crescut din 2006 până în 2017 în medie cu 7,5% [131 , p.9]. Potrivit datelor oferite de Asoc iația
Europeană de Factoring și a Asociației Internaționale de Factoring, se poate constata că piața
factoringului este mai dezvoltată în 5 țari, care practic concentrează 80% din volumul total al
operațiunilor de factoring. Astfel, se poate stabili că în spațiul european, cea mai mare cotă revine
Regatului Unit cu 21%, urmată de Franța cu 18%, Germania 14%, Italia 14%, Spania 9% [132 ,
p.23].

Figura 2.8. Structura pieței factoringului în spațiul UE în anul 2017.
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Factor -Chain International
Industria factoringului european a înregistrat o dezvoltare mai lentă în ultimii ani. Ne
referim la perioada de după 2009, când criza financiară și -a lasat o amprentă puternică. Criza
financiară a determinat un acces scăzut pen tru sectorul mic și mijlociu din spațiul UE la piața 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
volumul factoringului în
mld. Euro1140 1207 1259 1374 1471 1503 1619020040060080010001200140016001800
21%
18%
9% 14%14%24%Regatul Unit
Franta
Spania
Germania
Italia
Alte țări membre

64
creditelor bancare. Considerent din care acestea din urmă au apelat la modalitatea finanțării prin
factoring.
În spațiul european factoringul poate fi delimitat între factoring intern sau domestic și
factoring internațional. Conform altor clasificări se face deosebirea dintre factoring cu regres și
factoring fără regres. În urma cercetărilor efectuate se poate constata o predominare a factoringului
intern sau domestic cu o cotă de 81,62% față de factorin gul internațion al cu o cotă de doar 18,38%
[133; p.11].
Din datele oferite de Asociația Europeană de Factoring, î n anul 2015 factoringul național
sau intern a constit uit 1,259 mld euro în 2017, față de 1,174 mld euro în 2016, crescând cu 7 %
de la an la an; factoringul internațion al a constituit în anul 2017 346 mil.euro crescând cu 19% față
de anul 2016 . Factoringul cu regres a concentrat peste 61% din volumu l total al factoringului în
2017, față de 59% în 2016 , iar factorin gului fără regres revenindu -i 38% în 2017 față de 41% în
2016 (figura 2.9 ).

Figura 2.9 Structura volumului factoringului în spațiul UE. 2014 -2017
Sursa: Elaborată de autor în baza datelor Asociației Europene de Factoring, EUF
Comparând factoringul cu recurs și factoringul fără recu rs se poate observa o diferență de
doar 17%, prioritate având totuși, factoringul cu regres. Analizând datele prezentate oficial de către
Asociația Europeană de Factoring, se poate stabili că factoringul rămâne a fi produsul societăților
bancare, care prac tic domină piața cu 92,38% și un rol minoritar revine societăților financiare,
inclusiv și societăți de factoring.
În cele ce urmează va fi prezentată o analiză a principalilor beneficiari ai serviciilor de
factoring pe domenii de activitate. În urma anali zelor efectuate se poate constata o predominare a
domeniului manufacturii cu 26,9% î n 2016 și cu 31,3% în 2017 , firmele prestatoare de servicii
care apelează la servicii de factoring, a căror cotă în totalul cli enților constituie 22,5% în 2016 și 11211189 11741259
252 282328 346808 798 777830
565672726775
2014 2015 2016 2017domestic internațional cu regres fără regres

65
23,8% în 2017 , rețelele de distribuție concentrează peste 17,5% din piața factoringului în 2 017;
domeniului transportului și construcțiilor le revine o cota nesemnificativă de aproximativ 5%.

Fig. 2.10 Structura factoringului în spațiul UE pe domenii de activita te în anul 2017
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Asociației Europene de Factoring, EUF
În urma ana lizelor efectuate se constată că principalii clienți ai companiilor de factoring în
spațiul Uniunii Europene sunt întreprinderile mici și mijlocii, c are constituie 76% din totalul
clienților acestora, comparativ cu 11% întreprinderile mijlocii și 13 % întreprinderile mari.

Fig. 2.11 Beneficiarii serviciilor de fact oring în spațiul UE în anul 2017 .

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Asociației Europene de Factoring, EUF
Piața europeană a factoringului a constituit în anul 2017 o pondere de 65,51% din volumul
total al pieții internaționale a factoringului, plasîndu -se pe primul loc pe plan internațio nal. Din
acest total, țările UE au realiza t împreună un volum al fact oringului de peste 1,5 mld, raportată
la PIB, pentru anul 2017 această cifra constituie 10,1%. Cele mai importante piețe din spațiul
european sunt reprezentate de Marea Britanie cu 377 mld.euro, Franța – cu 248 mld. euro,
Germa nia – cu 209 mld.euro, Italia – cu 190 mld. euro ș i Spania – cu 115 mld euro [131 ; p.14].
Manufactura
31%
Servicii
24%Distribuție
17%Transport
6%Retail
5%Construcții
3%Alte
14%
intrepirnderi
mici
76%intreprinderi
mijlocii
11%întreprinderi
mari
13%

66
Cele mai mari rate de raportare ale Factoring/P IB pentru țările UE în anul 2017 sunt reprezentate
în figura de mai jos.

Fig. 2.12 Rata de raportare Factoring/PIB în spațiul UE în anul 2017.
Sursa: [131 , p.13]

Dupa cum se poate observa din figura de mai sus, cea mai mare rată de penetrar e
Factoring/PIB pentru anul 2017 a fost înregistrată de Belgia cu 16 %, urmată de Cipru cu 15%,
locul trei revenind Marii Britanii și Portogaliei cu 14 %. Pentru întreg spațiul UE acest indicator a
constituit 10,46%, majorîndu -se față de anul precedent cu 5,43%.
Piața factoringului francez
Sectorul factoringului fra ncez a înregistrat în anul 2017 un progres puternic în activitatea
sa, m enținându -se pe locul doi în Europa dupa Marea Britanie, și locul 3 pe plan mondial. Creșterea
și dezvoltarea operațiunilor de factoring rămâne marcată de o puternică reprezentare a extremelor:
la o extremă întreprinderile mici și mijlocii, care constitui e marea majoritate a contractelor de
factoring – cca 95,7% în 2017, iar la cealaltă extremă, cîteva companii mari, care asigură o parte
semnific ativă a cifrei de afaceri a companiilor de factoring. [136 , p.10]
Pentru întreprinderile franceze factoringul constituie o soluție pentru necesitățile de
finanțare. Astfel, în perioada 2015 -2016 au fost finanțate de către societățile de factoring franceze
peste 450 00 mii creanțe în valoare totală de 250,1 mld.euro. Numărul clienților societăț ilor de
factoring a a tins la cifra de 40900 , pentru finele anului 2015 [136 , p.11].
Analiza datelor din perioada 2003 -2017 demostrază că activitatea socetăților de factoring
a crescut de la un an la altul cu 14%. Conform statisticii prezentate de Asociația Societăților de
Factoring, activitatea acestora a crescut în primul trimestru al anului 2017 doar cu 9,4%, față d e
trimestrul trei al anului 2016 . În comparație cu evoluția cifrei de afaceri, stocul global al creanțelor
comerciale sănătoase gestionate de către societățile de factoring franceze au atins nivelul record 16,00%14,00%15,00%14,00%
9,00%13,00% 13,00%11,00%13,00%rata Factoring/PIB

67
la data de 31.12.2014 – 29,9 mld. euro. Progresul stocului de creanțe de +5,9% pe an, rămâne
inferior creșterii productivității societăților d e factoirng cu +13,9% anual [136 , p.12].

Fig 2.13 Evoluția cifrei de afaceri a socetăților de factoring franceze în perioada 2003 -2017
(mln .euro)
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Asociației Societăților Financiare din Franța
În pofida unei evoluții evidențiate a creșterii cifrei de afaceri de la un factor la alt ul,
concentrația pieței franceze rămâne foarte ridicată, deoarece 5 din 16 societăți de factoring
reprezintă o parte cumulată a pieței – 80% în 2017 . Un aspect important al practicii franceze îl
constituie susținerea societăților de factoring de către rețe aua bancară. De cele mai multe ori,
băncile recomandă clienților săi să revină la societățile de factoring și să beneficieze de serviciile
prestate de acestea.
Piața de oligopol în domeniul factoringului este specifică doar Franței din spațiul european,
alte piețe se caracterizează printr -o puternică atomicitate. Este necesar să fie specificată aici că,
piața Marii Britanii care a crescut în perioada 2014 -2016 cu 22% , atingând cifra de 376,1 mld.
euro de creanțe cumpărate. Franța se plasează pe locul doi în Europa dupa Marea Britanie ocupând
practic 25,3% în spațiul european și 15,9% pe plan mondial. În același timp, factoringului
internațional francez îi revine 16,7% din volumul total, comparativ cu factoringul internațional
engle z care constituie doar 6,3% din cifra de afaceri realizată.
În mare parte, client ul societăților de factoring franceze rămâne a fi sectorul întreprinderilor
mici și foarte mici. În același timp, cea mai simnificativă parte a cifrei de afaceri se atribuie câtorva
clienți cu conturi s emnificative. Partea contractelor de mandat de gestiune în cifra de afaceri
continuă să progreseze și în 2014 a constitui t – 68,2%, față de 63,3% în 2013 . Spre deosebire de
aceasta, partea contractelor de factoring clasice (full factoring) în cifra de afac eri s-a diminuat în
anul 2014, constituind 22,6% față de 23,4% în 2012 [133 , p.4].
Cea mai mare pondere în cifra de afaceri a societăților de factoring franceze revine
contractelor din gestiunea delegată, cca – 31%, urmată de finanțarea balanței cu cca – 29% și
factoringul clasic, cca -23%. 6648183048112922129926 126195150122170129185317197696225099248184268160290803
2003 2005 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017

68
Societățile de factoring franceze în selecteaza prudent clienții cărora li se acordă finanțare,
astfel prioritate se ocordă întreprinderilor cu o stabilitate financiară înaltă și cu o cifra de afaceri
superioară la 10 mil . euro. În același timp, programele de finanțare ale societăților de factoring s –
au dezvoltat, ele practicând astfel și securitizarea creanțelor care s -a majorat de la 5,9% în 2013 la
8,2% în 2014.
Pe parcus ultimilor ani , societățile de factoring au dezv oltat oferte de factoring hibride și
inovante, produse ce combină factoringul cu securitizarea creanțelor comerciale, oferte adresate
companiilor mari. La cealaltă extremă se plasează ofertele pentru întreprinderile mici și mijlocii
cu cifre de afaceri mi ci și foarte mici (până la 3 mln . euro/anual), care, la rândul lor, s -au
multiplicat. Ofertele sunt propuse de majoritatea societăților de factoring franceze prin intermediul
rețelelor bancare, ținîndu -se cont de logica de forfetare și fără angajament de d urată (adică,
aderentul nu cedează în tota litate cifra sa de afaceri) [133 , p. 16].
În același timp, socitățile de factoring și -au îmbogățit gama lor de produse asigurând o
ofertă pe măsură de servicii pentru cererea clienților săi. Unele societăți de fact oring au lansat
oferta de gestiune delegată linie cu linie, uneori confidențială, destinată marilor companii care
doresc să se lanseze pe piața internațională.

Fig 2. 14 Dinamica numărului de aderenți ai societăților de factoring în Franța, perioada
2008 -2017.
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Asociației Societăților Financiare din Franța
Numărul aderenților societăț ilor de factoring a crescut în perioada 2013 -2017. In anul 2017,
numărul aderenților societăților de factoring au constituit 43029, f ață de 41229 în 2016, sau cu 4,4
%, iar față de anul 2013, acesta a crescut cu 19,3 %, adică de la 36044 de aderenți. 2,68% în 2014
față de 2013 ceea ce reprezintă cu 967 contr acte mai mult decît în 2013 [136 , p.18]. Numărul de
aderenți ai societăților de factoring franceze a evol uat de la 29185 în 2008 la 43029 în 2017, cu
aproximativ 47,44%, ceea ce prezintă un progres destul de semnificativ (fig. 2.14 ) 29185307343329634730 35135 36044 3701140914 4122943029
05000100001500020000250003000035000400004500050000
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017

69
O politică actuală a societăților de factoring franceze este axată pe fidelizarea clienților și
oferire a unui pachet optim de soluții financiare pentru menținerea lor. În urma analizelor efectuate ,
se poate constata că , vechimea relațiilor cu clienții la companiile de factoring sunt mai mici de un
an, ulterior se plasează clienții care sunt beneficiari ai s erviciilor de factoring de la 5 la 10 ani.
Principalele riscuri la care sunt expuse socetățile de factoring sunt riscul de credit și riscul
operațional, în special frauda externă. Aceste riscuri sunt reduse grație existenței garanțiilor
(asigurărilor și ca uțiunilor) precum și unui control intern de conformitate care evoluează în
permanență. În materie de lichiditate, majoritatea factorilor depind de resursele alocate de către
grupul lor de apartenență. În același timp, se dezvoltă programe de securitizare p entru
diversificarea surselor de refinanțare.
Indicile HHI (indicatorul Herfindhal -Hirschmann), indicator de concentrare sectorială a
portofoliilor, este stabil de la an la an , și constituie 0,144 în 2014, față de 0,146 în 2013, fapt ce
reflectă o dispersa re destul de mare a riscurilor sectoriale ale societăților de factoring (un indicator
care tinde spre zero corespunde unei piețe dispersate, în timp ce un indicator egal cu 1 cor espunde
unei piețe monopol) [143 , p.20].
Liderul pieței fraceze de factoring e ste grupul BNP Parisbas Factor, căruia îi revine o cotă
de piață este de 18,1% , a cărui cifră de afacere constituie 41,1 mld. Euro , conform datelor
prezentate de Asociația Societăților Finnaciare, pentru perioada 2014 -2015 . Locul doi revine
filialei specia lizate a grupului Credit Agricole, Credit Agricole Leasing&Factoring, caruia i -a
revenit 17,6% din cota de piață, cu o cifră de afaceri de 39,8 mld. euro. Pe locul trei se situiază
Companiei Generale de Factoring, filiala Grupului Societe Generale care a p rogresat în volum cu
peste 40% și a afișat un volum al cifrei de afaceri de peste 35 mld. euro. în anul 2015. Următorul
loc revine filialei grupului Băncii Populare și Caselor de Economii, Natixis Factoring, a cărui cota
de piață a constituit 14,9% și a că rui cifră de afaceri a constituit 29,8 mld. euro.
După cum este menționat în analizele efectuate de către companiile franceize, factoringul
permite finanțarea în termen de 48 de ore a facturil or emise, cu respectiva gestiunii eficiente a
creanțelor pe cate gorii de clienți și domeniu de activitate, Circuitul unei facturi în cadrul
factoringului include câteva etape:
1. Se efectuează o livrare sau o prestare de servicii, unde se facturează clientul cu mențiunea
pe factură, care in dică că factura a fos t cedată co mpaniei de factoring;
2. Societății de factoring i se transmite un exemplar al facturii cu justificarea, dacă este
necesar, că livrarea sau prestarea serviciului a fost efectuat ă;
3. Societatea de factoring primește factura și finanțează în termen de 48 de ore s uma de 90%
din valoarea ei prin v irament, cec sau bilet la ordin ;
4. Societatea de factoring informează clientul despre faptul că valoarea facturii a fost achitată;

70
5. Societatea de factoring încasează plata de la client;
6. Societatea de factoring restituie 10% din volumul facturii nefinanțate.
Costul factoringului francez
Factoringul inclu de două costuri: unul de gestiune și altul de finanțare.
 Costul d e gestiune inclu de prețul pentru gestiunea facturilor, stimularea clienților,
supravegherea conturilor clien ților și garanția creanțelor. Costul de gestiune variază între
0,1% și 3% din valoarea creanțelor remise factorului pentru contractele clasi ce de
factoring, acestă valoare este stabilit ă în funcție de cifra de afaceri, valoarea medie a
facturilor și calita tea clienților. Pentru comparație: pentru contractele de forfetare costul
este fix și minimum constituie 90 euro lunar.
 Costul d e finanțare corespun de ratelor dobânzilor aplicate la valoarea finanțată în timpul
perioadei fondurilor în avans. Rata d e finanț are corespun de taxei Euribor pentru 3 luni plus
un procent care variază de la 0,5% la 4%, în funcție de volumul finanțat. Această rată este
o rată anuală ce este achitată pe perioada utilizării finanțării.
Factoringul în România, Rusia și Ucraina
Factoring ul reprezintă de la an la an o soluție de finanțare din ce în ce mai accesată de toate
categoriile de agenți economici, fie că sunt din zona de producție, distribuție sau servicii.
Dealtfel, în ultimii cinci ani, factoringul este produsul cu cea mai frumoa să creștere, dintre
produsele adres ate persoanelor juridice, clienț i ai instituțiilor bancare și nebancare. Evoluția pieții
factoringului în România este una în continuă creștere și dezvoltare fapt demonstrat de către cifrele
ce înregistrează un trend pozi tiv de la un an la altul . În continuare vor fi analizate principalele
tendințe ale pieții factoringulu i românesc în perioada 2014 -2017 .
Piața de factoring a înregistrat o nouă creș tere record în anul 2017, față de 2016, depășind cifra
de 4,56 miliarde eur o, conform studiului anual realizat de Asociația Română de Factoring (ARF).
Creșterea generală, pe toate categorile de finanțare prin factoring, a fost de 13%, în condițiile în
care, în anu l precedent, avansul a fost de 10%. Factorigul intern a crescut de la 3,2 miliarde euro
în 2016, la 3,6 miliarde euro, în 2017. În ceea ce privește domeniile care au apelat cel mai mult la
factoring intern, se poate menționa că, pentru prima oară constructiile sunt depășite atât de FMCG
(53% creștere față de 2016), cât și de IT&C (36% creștere față de 2016 ). Evoluția pozitivă a FMCG
s-a ealizat , evident, pe fondul creșterii constante a consumului populației, atât pe sectorul alimentar
cât și nealimentar, operațiunile interne finanțate prin factoring depățind 880 milioane e uro. Per
ansamblu, dacă luăm în calcul și tranzacțiile de export și import, FMCG a depășit nivelul de 1
miliard euro. Sectoarele IT&C ș i Metale își continuă expansiunea, fiind puternic susț inute prin
factoring, în timp ce domeniul construcțiilor a înregist rat un declin pentru prima dată în 4 ani, în

71
condițiile în care nivelul investițiilor în proiecte de inf rastructură a atins un nivel minim,
înregistrînd o scădere începând cu 2012.

Figura 2.15 Evoluția factoringului în România
Sursa : Elaborată de autor î n baza datelor Asociație Române de Factoring
În urma analizei datelor prezentate de către Asociația Română de Factoring, factoringul in
2017 s -a dublat față de anii 2013 -2014, astfel majorîndu -se de la 2,7 mld.euro în 2013 la 4,56 mld.
Euro în 2017. Confor m estimarilor realizate, trendul pozitiv de creștere a factoringului se va
menține și în următorii ani [16]. În 2016 piața de factoring a înregistrat o creștere de peste 10%
față de nivelul din 2015, depășind astfel pragul de 4 mi liarde de euro, conform da telor prezentate
de Asociația Română de Factoring (ARF). Clienți i care au accesat acest tip de finanțare, în
majoritatea cazurilor sunt companiile din segmentul IMM. Acestea și -au crescut ponderea la 40%
în total volume, în condițiile în care în 2015 ponde rea fusese de 29%. Deși factoringul de import
a înregistrat cea mai mare creștere, de 15%, în cifre absolute, cel mai mare volum l -a înregistrat în
continuare factoringul intern, cu un plus de peste 300 de milioane de euro față de 2015 [16]. La
categoria factoring intern, produsul care a generat cele mai mari volume gestionate a fost
factoringul fără regres, cu o creștere de 21%, potențat de evoluția pozitivă a reverse factoring -ului,
care a depașit suma de 800 Milioane EURO.
În ceea ce privește domeniile care s -au finanțat prin factoring intern, pe primul loc ca
pondere se menține domeniul construcțiilor, cu 19.4% din total volume, însă în scădere cu 3.5%
față de 2015. Această scădere a fost cauzată în principal de dimensiunea redusă a proiectelor de
infra structură, susținute de cheltuielile de capital limitate. Domeniul construcțiilor este urmat ca
pondere de două sectoare cu evoluție pozitivă, FMCG cu o pondere de 18.6%, în creștere cu 4.5%
și IT cu 14.7%, în creștere cu 3.5%. Sectorul FMCG, atât pe segme ntul alimentar cât și
nealimentar, a fost puternic susținut de avântul pe care l -a luat consumul, în baza creșterilor de
venituri ale populației și scăderilor de taxe, care au dus la ieftinirea mărfurilor la raft. Factoringul
de export a crescut cu 9% față de 2015 și a atins nivel de aproape 650 mln. euro . Principalul
domeniu de export care s -a finanțat prin factoring a fost și în 2016 sectorul metale/chimicale, cu o
pondere de 36% din total volume, însă și acesta în scădere cu 17% față de 2015. Factoringul de
2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
0,7
1,3
1,7
1,4
1,8
2,6
2,9
2,7
2,7
3,7
4
4,56
vomului factoringului

72
import a înregistrat și el o creștere de 15%, confirmând astfel că expansiunea consumului s -a bazat
mai puțin pe capacitatea de producție natională, limitată cantitativ și depășită tehnologic și
calitativ, ci mai ales pe importuri. Ca pondere, cea mai mare creștere la importurile derulate prin
factoring a avut -o sectorul I T&C. Acest fapt se datorează importului de produse IT și a produse lor
hardware sau software, pent ru zona de consum retail. Conform studiilor ARF, în 2016 multe
firme, în special IMM -uri, au demarat un proces de retehnologizare sprijinit de anumite proiecte
cu fonduri europene, lucru care a generat o creștere a cererii la factoring. Numărul total de clienți
care au derulat operațiuni de factoring în 2016 a crescut cu 10% față de 2015, în timp ce numărul
de relatii comerciale a crescut anul trecut cu 25%.
În anul 2015, piața a atins un nivel de 3,7 mld de euro, în creștere cu 35% față de 2014.
Această tendință de creștere poate fi observată încă de la mijlocul anului 2014 , când anumite
produse de factoring au înregistrat creșteri semnificative. În acest context poate fi meționat
factoringul tradițional pe care IMM -urile l -au accesat mai mult decât oricând, dar și despre
factoring ul curegres l-a care au apelat companiile mari pentru fina nțarea furnizorilor săi. Conform
datelor prezentate de ARF, pentru anul 2015 cel mai mare volum de finanțări a fost accesat de
companiile cu ci fra de afaceri peste 50 mln. euro (ceea ce constituie o cotă de 36% din piață), dar
cu toate acestea, cea mai mar e contribuție la creșterea pieței în 2015, o creștere de peste 90% față
de 2014, au avut -o companiile cu cifră de afaceri sub 5 milioane de euro , adică companiile mici,
acestea atingînd o cotă de piață de 29% [16]. Analizînd domeniile de activitate care s-au finanțat
prin factoring, în urma datelor prezentate de către ARF, se poate constata că sectorul Construcții a
rămas și în 2015 , cu o cotă de 23%. La fel poate fi observată o evoluție majoră a domeniului
Energetic, care a crescut de 6 ori față de 2014, precum și domeniul IT&C, care a înregistrat o
triplare față de 2014, atât la intern cât și export, evoluția explicându -se prin amploarea pe care
această piață a cunoscut -o în 2015. Legat de evoluția consumului și de impactul acestuia în
volumele de factor ing, am observat o creștere de peste 33% în sumă absolută generată de furnizorii
companiilor din zona de FMCG, care au accesat factoringul intern. Alte domenii care au înregistr at
creșteri importante au fost Metale, Chimicale& Reciclare, 49%, și, respectiv, Transporturi -44%.
Sectorul cel mai puțin finanțat prin factoring intern rămîne Farma, care a înregistrat o scădere de
22% față de 2014. Dacă e să ne referim la factoringul de export, cele mai importante creșteri au
fost înregistrate în domeniile IT&C care s-a majorat cu 166%, domeniul Construcții, o creștere de
40%, precum și în Transporturi creșterea fiind de 17% în 2015 față de 2014.
În continuare, sectorul farma are mare nevoie de factoring, iar potențialul este enorm
aici. Din păcate, întârzierile mar i la plată de la beneficiarii finali și birocrația cu privire la
cesionarea creanțelor asupra caselor de asigurare, fac aproape imposibilă accesarea de către
furnizori (importatori și distribuitori) a unor astfel de finanțări. Alte creșteri importante ale

73
ponderilor domeniilor de activitate care au apelat la factoring intern s -au relevat în sectorul
metale&chimicale&reciclare (8,72% în 2014, față d e 4,72% în 2013), precum și în
transporturi (7,58% în 2014, față de 6,2% în 2013) . Studiul pieței de factoring din 2014 ne
oferă o informație interesantă și despre piața auto, care a raportat c reșteri substanțiale în anul
2014 , atât la export, cât și la import. Această tendință se observă în ponderea pe care aceasta
industrie o deț ine în totalul operațiunilor de f actoring de import, respectiv 27,58%. Aceeași
industrie a însemnat, pentru factoringul de export, 11,98% din totalitatea rulajelor realizate.
Ponderile factoringului de import și de export pe zona auto au crescut în 2014, însă principalul
sector în care se apelează la factoring, atât pe export (60%), cât și pe import (33.5%) rămane,
in 2014, sectorul metale&chimicale&reciclare. Studiul de piața urmărește și profilul
companiilor care accesează solutiile de factoring. Astfel, cele mai mari volume realizate
prin factoring în 2014 provin de la companii care au cifre de afaceri de peste 50 de mln. euro
(43,30% ). Aportul companiilor cu ci fre între 5 și 50 de mln. euro a fost de 36,40%, în timp
ce 20,30% provin de la companiile cu afaceri sub 5 milioane de euro. Î n ceea ce privește
categoriile de companii care s -au finanțat prin operațiuni de factoring în 2014, am remarcat
două tendințe. Prima arată că a crescut volumul derulat de catre companiile mari, cu afa ceri
de peste 50 mln. euro, ceea ce înseamnă că la acest nivel există o nevoie din ce în ce mai
accentuată a externalizării serviciilor de colectare și de administrare a clienților. Experien ța
acestor companii dovedește că a devenit destul de ineficient să opereze aceste activități intern,
tendința clară fiind e xternalizarea serviciilor de acest tip către un factor cu experiență și
resurse dedicate în mangementul portofoliului de clienți. O altă tendință se referă la
companiile din categoria IMM, cu afaceri anuale de sub 5 mln. euro, care au accesat
factoringul m ai puțin ca în 2013. Acesta este un efect al competitivității scăzute, dar și al
nivelului mare de risc asociat, care se reflectă în cerere eligibilă redusă din part ea companiilor
de acest profil.
Conform unui sondaj recent al BNR, privind accesul la finan țare al companiilor din România,
între cele mai presante probleme de care se lovesc IMM -urile se regăsesc concurența , disciplina
la plată în economie și accesul la finantare . Concurența foarte puternică forțează companiile mai
mici să ofere termene de plat ă extinse clienților lor, câteodată peste capacitatea lor de a le gestiona.
Peste aceste termene contractuale, comportamentul de plată defectuos le poate provoca blocaje
semnificative și chiar poate pune în pericol funcționarea activității companiei. Mai m ult, produsele
de finanțare tradiționale se bazează în principal pe garanții reale și presupun un proces de aprobare
complex și de durată. În acest context, soluțiile de factoring sunt cel mai ușor de accesat și utilizat,
prin structura p rocesului de aprob are inițială ș i derulare a operațiunilor și adresează exact
contractele comerciale cu plata la termen, reușind să producă un efect pozitiv de aducere a

74
termenului de plată real cât mai aproape de cel contractual. În așa mod, toate aceste îngrijorări ale
antreprenorilor își găsesc soluționarea în produsul de factoring .
Factoringul în Rusia
Daca e s ă facem referire la piața facto ringului in Rusia, atunci putem observa o tenință de
dezvoltare continua a acestuia. În anul 2017 volumul operațiunilor de factorin g a crescut cu aprox.
17% față de anul 2016, majorîndu -se de la 28 trln. Ruble rusesti la 33,7trl.ruble [105, p.12]. La
acest capitol, s e poate observa o creștere a potențialilor clienți ai instituțiilor financiare ce practică
activitatea de factoring. Conform datelor prezentate de Factor Chain I nternational în ultimii ani
Rusia a înregistrat un record privind volumul operațiunilor factoring. Astfel volumul factoringului
în 2012 a crescut de 4,5 ori față de 2006, creșterea fiind de la 8550 mln.euro în 2006 la 35176
mln.euro în 2012. Cea mai mare pondere în finanțarea operațiunilor de factoring revine
întreprinderilor din domeniul comerțului 67% și mai puțin celor din industria prelucrătoare 33%
[105, p.3] . Este necesar de a menționa că, după aria geografică, cea mai mare parte a factoirngului
în Rusia este concentrate în regiunea Moscovei și Sank -Petersburg (60%). Cea mai mare pon dere
în categoria factoring de import și export revine factoringului de import 73% faț ă de 27% factoring
export, spre deosebire de Franța unde factoringul de export este predominant. Acest fapt în Rusia
se explica prin dependența ei de produsele de import, ea fiind o țară mai mult importatoare decît
exportatoare. Tendințele factoringului în Rusia a inregistrat tendințe pozitive și în perioada anilo r
2009 -2017, înregistrînd în anul 2017 cifra de pes te 2078,769 mii ruble. (fig.2.16 ). Pe parcursul
anului 2017 și -au desfășurat activitatea 27 de societăți financiare care au practicat modalitate a
finanțării prin factoring [104 , p.5].

Fig. 2.16 Evoluția volumul factoringului în Rusia în perioda 2011 -2017
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor FCI
Formele factoringului practicat de către entitățile financiare ruse, pot fi divizate în 4 categorii:
factoring cu regres (52,9%), factoring făr ă regres (34,8%), factoring fără finanțare ce presupune
doar gestiunea creanțelor (11,5%) și factoring international (0,7%).
211743517641960
29170
233322800433792
2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017

75

Fig.2.17 Structura pieții facto ringului în Rusia după forma de finanțare
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor AFK
Lideri în oferirea serviciilor de factoring pot fi considerate următoarele bănci comerciale:
BTB Factoring, Promsveazibank, Al fa-Bank, GPB -Factoring. Acestora din urmă le revine o cotă
de peste 60% din volumul total al pieții factoringului rusesc. În anul 2016 număr ul clienților activi
ce au beneficiat de factoring a constituit 5189, iar numarul clienților n oi atrași a constituit 1634
[104, p.6]. În perioada 2011 -2014 numărul cleinților ce au apelat la servicii de factoring a crescut
de la 5727 la 9026, iar din annu l 2014 pînă în 2016 s -a inregistrat o tendinț ă de scadere a clienților
activi , în timp ce volumul factoringului a înregistrat o creștere continua.

Figura 2.18 Evoluția bazei clientele i societăților de factoring în Rusia în perioada 2011 -2017
Sursa : Elabo rat de autor în baza AFK
Scadența operațiunilor de factoring în Rusia a constituit în mediu pentru perioada anilor
2011 -2017 – 62 zile. Profitul declarat de către unele entități de factoring, 15 din 27 a constituit
31934 mln. Ruble, majorîndu -se aproximat iv de 6 ori față de annul 2011 cînd acesta constituia
5868 mln ruble. Din cele 27 de entități financiare specializate în factorin g doar 5 sunt implicate în
prestarea factoringului international, dintre care unele se axează doar pe factoringul de import cum
ar fi: VTB Factoring și RB Factoring, altele doar în factoring de export printre care menționam:
53%
35%
11%
1%
factoring cu regres
factoring fără regres
factoring fără finanțare
factoring internațional
5727734286199026
5429 5189 5356
2986238733213992
1423 1634 1790
2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
nr. Clienților activi nr. Clienților noi atrași

76
BC FK Otkrîtie, BC Soiuz. După ramurile ecomomie ce deservește factoringul, cea mai mare parte
revine industrie metalurgice 35%, industria alimentară – 17%, m așini și utilaje -11%, electronica
și electrocasnice -3%, farmaceutica tehnica medicală – 2%, produ se alcoolice -2% alte – 30% [104 ,
p.6].
Modalitatea finanțării prin factoring este la ora actuală destul de răspîndită și reglementată
în Rusia. Trebuie de m enționat că principalul act normative ce reglementează operațiunile de
factoring în Rusia este Codul Civil. La finele anului 2016, Guvernul rus a aprobat Directiva Nr
7704 п-П13 [106 , p.6], prin care obligă companiile cu capital integral de stat sau partial de a
introduce pe ordinea de zi a Consiliului directorilor întrebarea cu privire la dezvoltarea și lărgirea
practicii factoringului prin exec utarea contractului privind livrarea mărfurilor, executarea
lucrărilor, prestarea serviciilor. Aceste modificări a u fost elaborate în conformitate cu Planul de
acțiuni a l Guvernului Federației Ruse orientat spre asigurarea stabilității social -economice de
dezvoltare a Federației Ruse în anul 2016.
Piața factoringului în Ucraina
În Ucraina, factoringul nu este atît de dezvoltat ca în Federația Rusă și România , dar cu
toate acestea situația se schimbă de la an la an, aceasta modalitate fiind parcticată tot mai des de
către băncile comerciale. Prima bancă care a practicat factoringul în Ucraina a fost Banca INKO.
În anul 1992 acaestă b anca a prestat servicii de fact oring întreprinderii AT ATEK, care era
specializată în producerea excavatoarelor, precum și a uzinii de prelucrare a pielii VULKAN. La
acel moment operațiunea de factoring era abia la început de cale, și se conf runta cu dificultăți
destul de mari reeșind din condițiile dificile de trecere la sistemul economiei de piață la sistemul
economiei de comandă. Un rol important în dezvoltarea operațiunilor de factoring înn Ucraina, a
revenit Băncii Naționale a Ucrainei. În anul 1992 toamna, au fost aprobate și elaborate
Recomandările metodice Nr.2 cu privire la prestarea de către băncile comerciale a operațiunilor
de factoring. Acest document reglementa mecanismul de creditare a băncilor comerciale prin
modalitatea de fac toring cu un termen de pînă la 3 luni și la o rata a dobînzii de pînă la 10% anual
[119, p.1003]. În anul 1993 -1994 Ministerul afacerilor externe al Ucra inei împreună cu banca
germană, specializată în pract icarea facto ringului internațional DG Discontbank GmbH au
elaborat un program comun de dezvoltare a operațiunilor de factoring în Ucraina. Reeșind din
situația economică destul de dificila la acel moment, criza economică, hiperinflația, instabilitatea
cursului valutar, această modalitate de finanțare nu a obținut o popularitate atît de mare.
Următoarea etaptă în dezvoltarea operațiunilor de fatoring în Ucraina, la constituit sfîrșitul anilor
90, atunci cînd aoperațiunile de factoring au început a se dezvolta destul de intens, de exemplu
banca AB Ucrsoțbank utiliza factoringul ca o sursă alternativă de cred itare. La sfîrsilut anului 2002
banca AKB TAS -Comerțbank a început să cucerească activ piața factoringului în Ucraina. La acel

77
moment , operațiunile de fatoring dezvoltate de băncile comerciale se confrunta u cu un șir de
probleme, în primul rînd nivelul scăzut al obligațiilor potențialilor clienți și în al doilea rînd lipsa
unei baze normativ legislative privind reglementarea factoringului. În anul 2004 factoringul a
început să fie praticat de către banca universală Grupul financiar Ucrainean precum și de către alte
bănci comerciale. La fel, în anul 2004 lider în prestarea serviciilor de factoring a devenit banca
PAT Ucrsoțbank, care este și membru al Asociațiie Internaționale de Factoinrg FCI (Factor Chain
International). Un an mai tîrziu parteneri ai alte i Asociații Internaționale de fatoring precum IFG
International Factor Group, au devenit încă 3 bănci PAT Ucreximbank, PAT Raiffasen Bank
Avali, precum și AKT TAS -Comerțbank. În urma aderării la aceste două asociații internaționale
de factoirng, băncile ucrainene au stabilit relații de parteneriat cu diferiți agenți economici
naționali și internaționali, dezvoltînd pe lînga factoringul domestic și factoringul internațional. Un
elem ent de cotitură în reglemen atrea factoringului în Ucraina la constituit aderarea Ucrainei în
2006 la Conveția UNIDRUA cu privire la factoringul internațional. Aceasta a consemnat inceputul
implimentării și dezvoltării standardelor naționale ale factoringului. În perioada 2000 -2007 piața
factoirngului în Ucraina consituia 0,89 mln.euro, sau 1,07% din PIB. La acel moment print re
băncile care practicau facto ringul pot fi enumerate: PAT Ucrsoțbank, AB Ucreximbank, PAT
Raiffasen Bank Avali, TOV KB UFG precum și VAT Bank Big Energia. În anul 2008 piața
fatoringului în Ucraina constituia 1,314 mln.euro din PIB [119, p.1004] . Legea care reglementează
la ora actuală operați unile de factoring în Ucraina, este reprezentată de L egea Ucrainei cu privire
la Bănci și activitatea ban cară, prin car e factoring ul este definit ca o modalitate de creditare, care
se include la treia grupă a serviciilor bancare . La ora actuală potențialii participanți ai pieții
factorinului în Ucraina pot fi considerați mai mult de 180 de bănci comerciale care au licența
pentru acest domeniu. Conform L egii ucrainene cu privire la Bănci și activitate bancară,
factoringul este considerat o formă a operațiunilor de credit care se includ la a treia categorie a
serviciilor bancare. Dreptul privind prestarea serviciilor de facto ring revine băncilor imediat ce și –
au primit licența [121, p.88] . În practică însă operațiunile de factoring pot să și le permită băncile
mari, după criza din 2009 multe dintre băncile comerciale care au practicat activ operațiuni pe
piața factoringului uc rainesc au falimentat. La începul anului 2015 pe piața factoringului bancar
ucrainesc activau 8 banci din 25 lideri ai serviciilor financiare pentru întreprinzători. Pe lîngă
băncile c omerciale operațiunile de facto ring sînt prestate în Ucraina de către 26 4 companii
financiare (31 decembrie 2014) care au primit acordul Comisiei Naționale de Reglementare a
Serviciilor F inanciare [121, p.88] . Necătînd la aceast număr mare de societăți financiare de
practicare a factoringului, piața factoringului în Ucraina es te înca una în formare. Evoluția
operațiunilor de factoring pentru ultimii 7 ani poate fi rezentată în figura demai jos. Din datele
prezentate în figura de mai jos se poate constata o creștere a volumului factoringului în euro în

78
perioada 2009 -2013 și o sc adere în perioada 2013 -2015 [121 , p.82]. În anul 2015 față de 2014,
aceasta piața a scazut cu 57%, rezultatul fiind explicat de destabilizarea situației economice și
politice în această țară, precum și devalorizarea hrivnei uvrainești în raport cu moneda e uro.
Convertind volum factoringului în hrivne atunci poate fi menționată o creștere a pieții factoringului
în hrivne.

Figura 2.19 Evoluția Volumul factoringului în Ucraina în perioada 2009 -2017
Sursa: Elaborat în baza datelor FCI
Conf orm datelor oferite de Comisia Naționale de R eglementare a pieții serviciilor
financiare, pe parcursul anului 2013 societățile financiare au primit peste 70800 contracte de
factoring în valoare de10,3 mld. Hrivne și au semmnat 60500 contracte în sumă de 9,16 mld.
Hrivne. În anul 2014 volumul contractelor de factoring a crescut semnificativ față de anul 2013,
de la 1,349 ml d hrivne la 1,502 mld hrivne[121 , p.83]. Industria producătoare de transport și -a
majorat vomul finanțat prin contracte de factoirng cu 76,47% adică de la 1 ,3 mln pînă la 3 mln
hrivne, sfera construcțiilor cu 26,32% sau de la 14,5 mln pînă la 69,6 mln. Hrivne, industria
alimentară c u 15,73% sau de la 18,1 mln. p înă la 133,2 mln. Hrivne. În același timp volumul
contractelor de factoring în domeniul agriculturi i s-a micșorat cu pînă la 92,57% sau d e la 16,2
mln pînă la 1,3 mln. hrivne [119 , p.1003]. În anul 2014 nu s -au finanțat prin factoring industria
metalurgică și cea a industriei ușoare, precum și industria extractivă. Condițiile la care băncile
ucrain ești oferă finanțări prin facto ring sînt destul de dure. Pentru m ajoritatea băncilor comerciale
o condiție esențială este ca re lațiile cu potențialii debitori să nu f ie mai mică de 6 luni.
Analizînd practica factoringului în Ucraina, se poate constata o contin uă dezvolatre a
acestuia, unele bănci oferind pe larg clienților săi servicii de fac toring. Totuși se poate menționa o
rată a dobînzii destul de mare pentru operațiunile de factoring ale băncilor comerciale, acestea
variind de la 20 -30%, iar comisionul pen tru stabilirea limitei de factoring variază în jur de 0,5 -1%.
La băncile ca Ucreximbank și UnicrediBank, comisioane nu se percep. 530 540 955 1233 1340 1035 442 295 295638156051018913106 1349015020
12260
3560 3760
020004000600080001000012000140001600018000
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
volumul factoringului, mln. Euro volumulfactoringului, mln. Hrivne

79
Din practica ucrainească poate fi constatat faptul că factoringul este o operațiune sepcifică
finanțării întreprinderilor mici și mijlocii iar domeniul cel mai poular finanțării îl consituie sfera
comerțului. Făcînd o pararlelă cu alte țări se poate menționa că în Marea Britanie factorin gul nu
este practicat de către companiile prestatoare de servicii și a comerțului en gros și c u amănuntul.
În Italia factoringul este des utilizat în sfera comerțului, transportului și a serviciilor de
telecomunicații. În Danem arca cel mai popular factoringul este utilizat în industria textilă, în
Grecia în sfera industriei alimenatre, iar în Austr ia în domeniul energeticii și a industrie i
prelucrătoare și cea chimică.

2.3 Practica internațională și națională a cadrului institutio nal-legislativ al factoringului
După cum menționează M.A Korotina [112, p.36] , asupra dezvoltării factoringului într -o
țară sau alta influiențează cadrul normativ – legislativ de reglementare. Primul document of icial
international este reprezentat de Convenția UNIDROIT cu privire la factoringul international
adoptată la 28 mai 1988. Poate fi menționat că, la nivelul UE nu există anumite directive specific e
domeniului factoringului. Practica europeană de dezvoltare a factoringului demonstrează că
majoritatea participanților acestei piețe sunt nemijlocit legați de băncile comerciale, majoritate a
companiilor de factoring fiind companiile fiice ale băncilor comerciale. În acest mod societățile
de factoring se află sub supravegherea și controlul sectorului bancar. În 6 țări, factoringul este
reglementat de către stat prin intermediul unei legislați i concrete, sau în limitele legislației bancare
cum ar fi în așa state ca: Austria, Franța, Grecia, Italia, Portugalia, Spania. În Malta și Bulgaria
este înregistrată o formă de colaborare a instituțiilor bancare cu guvernul pentru dezvoltarea
continua a f actoringului.
La ora actuală cadrul normativ -legislativ și institutional al factoringului pe plan
international este r eprezentat de următoarele reglementări :
Convenția de la Ottawa din 1988 [130] vizează contractele de factoring și transferul
creanțelor implicate de acestea, pre cizând că , prin contract de factoring se înțelege un contract
încheiat între o parte – numită furnizor sau aderent și o altă parte, întreprinderea de factoring,
numită cesionar, în virtutea căruia aderentul poate, sau trebuie, să c edeze cesionarului creanțele
născute din contracte de vânzare de mărfuri, ori prestare de servicii, încheiate între aderent și
clienții săi (debitori), cu excluderea celor care privesc mărfuri sau servicii cumpărate numai în
scopul folosinței personale, fa miliale, sau casnice, iar factorul (cesionarul) trebuie să -și asume cel
puțin două din următoarele funcții:
– finanțarea aderentului în special prin împrumut sau plata anticipată;
– ținerea conturilor relative la creanțe;
– încasarea creanțelor;

80
– protecți a împotriva insolvabilității debitorilor.
Convenția prevede, de asemenea, că, în toate cazurile, cesiunea creanțelor trebuie să fie
notificată debitorilor. Convenția de la Ottawa din 1988 privind contractul internațional de factoring
reglementează numai co ntractul în care aderentul cesionează factorului o creanță internațională.
Această condiție principală este, în toate cazurile, cumulată cu o a doua, respectiv , aceea că, statele
din care provin părțile creanței internați onale, ca și țara factorului să fie state părți la Convenție.
Această a doua condiție poate fi înlocuită cu condiția ca legea aplicabilă contractului de vânzare
de mărfuri – respectiv de prestare de servicii – și contractului de factoring să fie legea unui stat
contract ant. Aceeași lege tre buie să conțină prevedri privind reglementarea contractul ui de vânzare
de mărfuri (sau de prestare de servicii) și a contrac tului de factoring. Referirea Convenției în
exclusivitate la sediul factorului, aderentului sau debitorilor, conduce la concluzia că aceasta are
în vedere aplicarea ei numai în cazul contractelor internaționale de factoring în care părțile au –
toate – calitatea de persoane juridice, inclusiv deci aderentul și debitorii.
Convenția de la New York 2001 privind cesiunea de creanță în come rțul internațional
Preocupată de favorizarea, prin reglementări juridice, a ofertei de capital și de cr edit pe
plan internațional, Comisia Națiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internațional a elaborat,
prin efortul experților, proiectul unei convenți i privind cesiunea de creanță. Acest proiect a fost
supus Adunării generale a Națiunilor Unite, care în cea de -a 85-a ședință în plen a celei de -a 56-a
sesiuni din 12 decembrie 2001 1 -a adoptat. Convenția a fost deschisă semnării statelor, la New
York la 3 1 ianuarie 2002. Întrucât Convenția ar urma să intre în vigoare în prima zi a lunii care
urmează expirării unei perioade de 6 luni de la data depunerii celui de -al 5-lea instrument de
ratificare de acceptare, de aprobare sau de aderare și cum până în preze nt doar un stat a urmat
această procedură, Convenția nu a intrat încă în vigoare. Ea a fost semnată de trei state. A depus
instrumentul de ratificare doar Liberia. Convenția își propune ca scop să stabilească principiile și
să precizeze reguli referitoare la cesiunea de creanță, care să favorizeze modernizarea legislațiilor
naționale vizând cesiunea de creanță și, pornind de la practicile actuale în materie, să faciliteze
dezvoltarea unor practici noi, adecvate și protejării intereselor debitorului cedat, a stfel încât
regimul juridic aplicabil cesiunii de creanță să fie stabil, cert și transparent, contribuind la
dezvoltarea comerțului internațional. Spre deosebire de Convenția de la Ottawa din 1988 privind
contractul internațional d e factoring , Convenția Na țiunilor Unite de la New York din 2001
cuprinde atât norme de drept material cât și norme de drept conflictual la care, de altfel, am făcut
trimitere în abordările anterioare. In lumina Convenție problemele privind materiile ce fac obiectul
său de reglemen tare și care nu sunt expres soluționate, vor fi reglementate conform principiilor
generale de drept, sau conform legii aplicabile stabilită în virtutea regulilor de drept internațional
privat, urmărindu -se permanent o aplicare uniformă și respectarea bunei credințe în comerțul

81
internațional. Convenția are în vedere cesiunile de creanțe care implică atît persoane juridice cît și
persoane fizice. Concluzia provine din faptul că, spre deosebire de Convenția de la Ottawa din
1988, cu privire la localizarea pers oanei , această Convenția trimite deopotrivă la sediul acesteia
dar, în lipsă, și la domiciliul acesteia. Precizând că referirile la legea unui stat desemnează dreptul
material, cu excluderea regulilor de drept internațional privat, Convenția elimină din do meniul său
retrimiterea, punct câștigat în favoarea certitudinii părților la contractul internațional de factoring,
spre exemplu. Spre deosebire de Convenția de la Ottawa, care permite părților la cesiune să înlăture
în totalitate aplicarea ei, Convenția N ațiunilor Unite de la de la New York din 2001 permite
cedentului, cesionarului și debitorului ca, prin acordul lor de voință, să deroge de la dispozițiile
sale referitoare la drepturile și obligațiile lor, sau să le modifice.
Principiile UNIDROIT privind c ontractele de comerț international
Institutul Internațional pentru Unificarea Dreptului Internațional Privat (UNIDROIT), prin
intermediul grupurilor de experți și în materializarea preocupărilor constante de facilitare a
dezvoltării comerțului internaționa l prin formularea de reglementări clare și acceptabile pentru
toate statele lumii, a realizat în acest domeniu nu numai proiecte de convenții supuse statelor spre
semnare, iar, apoi, ratificare, aprobare sau aderare (spre exemplu, Convenția de la Geneva di n
1983 privind reprezentarea în vânzarea internațională de mărfuri, Convenția de la Ottawa din 1988
privind contractul internațional de leasing; Convenția de ia Ottawa din 1988 privind contractul
internațional de factoring), ci și reglementări cu un alt ca racter – facultativ – precum Principiile
contractelor de comerț internațional. Publicate pentru prima dată în 1994, modificate și completate
în varianta publicată în 2004, Principiile UNIDROIT reprezintă, pentru unii specialiști în dreptul
comerțului inter național, fundamentul unui drept uniform material aplicabil contractelor de comerț
internațional de către toți partenerii la astfel de raporturi juridice. Dacă în varianta inițială
Principiile contractelor de comerț internațional nu cuprindeau nici o refer ire la contractul
internațional de factoring și, nici măcar la instituția juridică principală reținută de sistemele
naționale de drept ca operație componentă de bază a acestui contract, dezvoltarea pe plan
internațional, în ultimii ani, a tehnicilor de fin anțare a comerțului exterior, altele decât creditul
bancar propriu zis, a determinat experții să reflecte și asupra acelor mecanisme ce reprezintă
instituția juridică esențială a unor astfel de finanțări. Referire facem în acest sens, în principal, la
instituția cesiunii de creanță care și -a găsit reglementarea în capitolul IX, secțiunea 1 , adăugat ă
variantei din 1994 a Principiilor , în varianta care a fost publicată în 2004. Remarcăm dintr -un
început că modul de reglementare a contractului de cesiune de cr eanță în Principiile UNIDROIT
este sensibil identic, sub aspectul normelor de drept material, cu reglementarea similară cuprinsă
în Convenția UNCITRAL de la New York în 2001.

82
Capitolul X din Principiile UNIDROIT [130] reglementează atât cesiunea de c reanță , în
care creanța presupune plata unei sume de bani, cât și aceea în care creanța privește o anumită altă
prestație , ce ar urma să fie executată de către debitorul cedat. In lumina Principiilor UNIDROIT
cesiunea de creanță, așa cum rezultă din art. 1, cons tă în „transferul, în temeiul unui contract , de
la o persoană – cedent – către o altă persoană – cesionar – a dreptului cedentului la plata unei sume
de bani de către o a treia persoană – debitor" [130]. La fel ca și în Convenția Națiunilor Unite de
la New York din 2001, reglementarea cuprinsă în Principiile UNIDROIT nu se aplică cesiunii
creanțelor ce rezultă din titluri negociabile și alte instrumente financiare, și nici din vânzarea unei
afaceri sau a unei societăți comerciale. Dispozițiile cuprinse în c apitolul IX au în vedere și
posibilitatea c esiunii creanțelor viitoare, cu cond iția ca ele să fie determinate și identificate la
momentul încheierii contractului de cesiune. Potrivit art. 6 cesiunea poate purta nu numai asupra
unei creanțe individual deter minate, ci și asupra mai multor creanțe, sub condiția posibilității
identificării fiecăreia dintre ele la momentul încheierii contractului de cesiune. Aceste prevedri,
reprezintă reglementările cele mai apropiate de specificul contractului de factoring. Va labilitatea
contractului de cesiune de creanță între cedent și cesionar nu este condiționată de notificarea
debitorului. Mai mult, cesiunea de creanță este valabilă și produce efecte, între cedent și cesionar,
independent de vreo mențiune în contractul din tre cedent și debitor care ar limita sau ar interzice
respectiva cesiune, clauză pentru încălcarea căreia, însă, cedentul va fi responsabil față de debitorul
cedat . Principiile UNIDROIT precizează că, odată cu creanța, cedentul transferă cesionarului toate
drepturile sale cu privire la plata creanței, precum și toate garanțiile ce asigură realizarea creanțe i
respective. Precizăm că, Principiile UNIDROIT prevăd obligația cedentului să poată asigura
cesionarului :
– la momentul cesiunii creanța cedată există, cu excepția situației în care este vorba de o
creanță viitoare;
– are dreptul să cedeze creanța;
– creanța nu a mai fost anterior cesionată unui alt cesionar;
– creanța este liberă de orice sarcină;
– debitorul nu poate invoca nici o apărare împotriva cesi onarului cu privire la creanța
cesionată;
– contractul dintre cedent și debitor, din care a izvorât creanța, nu a încetat și nici nu este
pe cale să înceteze din voința acestor părți.
Cedentul se obligă, odată cu cesionarea creanței, să restituie cesionar ului orice plată primită de la
debitor în executarea creanței cedate anterior notificării către acesta a respectivei cesiuni.
Principiile dreptului european al contractelor . Preocupate de realizarea în piața internă
unică a unui spațiu de deplină securitat e juridică, structurile de decizie ale Comunităților Europene

83
au evidențiat, pe lângă efortul de armonizare a legislațiilor naționale ale statelor membre în diferite
domenii, între care și materia contractelor transfrontaliere, și pe aceea de elaborare a u nui drept
comuni tar al contractelor, care să completeze reglementările sumare ale Convenției de la Roma
din 1980 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale. In acest sens, la data de 12 februarie
2003 Comisia Eur opeană a emis o comunicare (Nr. 2003 /68), ce avea ca obiect principal , un Plan
de Acțiune pentru o mai mare coerență a dreptului european al contractelor. Această Comunicare
cuprinde și recomandările Comisiei referitoare la modul de abordare a problemelor contractelor
transfrontaliere. Anter ior acestei Comunicări, deja din anul 1980 începuse să activeze o comisie
de experți cunoscută sub denumirea de Comisia pentru dreptul comunitar al contractelor, sau
Comisia Lando – după numele inițiatorului și președintelui său, profesorul Ole Lando. Comi sia
Lando a elaborat așa numitele „Principii ale dreptului european al contractelor", docu ment publicat
în 1995 și completat în 2000 și 2003. Elaborarea Principiilor dreptului european al contractelor s –
a realizat aproape în paralel cu elaborarea Principii lor UNIDROIT privind contractele de comerț
internațional. Prima parte a documentului, publicată în versiunea engleză în 1995 și în versiunea
franceză în 1997, a fost consacrată, în principal, executării contrac telor. A doua parte a fost
publicată în 2000 – în vers iunea engleză și este dedicată , cu prioritate, regulilor privind încheierea
contractului, condițiile de validitate și interpretarea acestuia , pentru ca cea de -a treia parte să fie
publicată în 2003. Versiunea consolidată a principiilor, publicată în anul 2000, conține 131 de
articole împărțite în 9 capitole la care partea a IlI -a, publicată în 2003, adaugă încă 69 de articole
împărțite in 8 capitole, astfel că, versiunea la care ne raportăm, conține 17 capitole și 200 de
articole. Dintre acestea, C apitolul XI reglementează cesiunea d e creanță, instituție care, respectiv,
ține nemijlocit de contractul internațional de factoring.
Reglementările reținute de Principiile dreptului european al contractelor în materie de
contract de factoring sunt similare celor pe care le -am prezentat anterior, așa cum au fost acestea
formulate în Principiile UNIDROIT. Este util să subliniem că, spre deosebire de Principiile
UNIDROIT, care se referă numai la contractele de com erț internațional și care au o aplicare strict
facultativă, Princip iile LANDO se referă atât contractelo r interne cât și cele internaționale. Potrivit
primului paragraf al do cumentului Principiile Lando reprezenta reguli generale ale dreptului
contracte lor în Uniunea Europeană și, potrivit celui de -al doilea paragraf, se aplică unui contract
concret numai dacă părțile la acel contract și -au exprimat expres voința lor concordan tă în acest
sens. De altfel, această formulă cu ac est titlu facultativ, condițiile prevăzute în Principiile Lan do
sunt aplicate la nivelul instituțiilor de decizie comunitară.
Instituțiile cele mai importante în domeniul factoringului, care funcționează astăzi în lume
sunt Factors Chain International și International Factors Group, prin intermediul cărora se

84
derulează majoritatea operațiilor de factoring internațional. Din 2016 aceste două institutii au
fuzionat.
1) Factors Chain International (denumit în continuare FCI) a fost creat în 1964, în baza
unui acord de cooperare între societatea de factoring SHILD – din Marea Britanie, devenită ulterior
Factor Griffin, și societatea de factoring SVENSK Factoring – devenită astăzi Handelsbanken
Finance din Suedia. Ulterior, în 1968, celor doi asociați li s -au alăturat și alte societăți de factoring
realizându -se o asociație de companii i ndependente de factoring, cu sediul în Olanda, și care are
ca scop promovarea creșterii ratei operațiunilor de factoring internațional pe baza folosirii Codului
factoringului internațional elaborat de asociație și a transmiterii – între membri – a know -how-ului
dobândit de societățile membre cu mai mare experiență în domeniu.
2) Cel de -al doilea lanț, International Factors Group (denumit în continuare IFG) a fost creat
din inițiativa First National Bank of Boston, în parteneriat cu SFAC – societăți care au atras,
ulterior, mai multe societăți din diferite țări, având deseori aceiași investitori. IFG este constituit
ca o societate cooperativă, cu capital variabil, membrii având o răspundere limitată supusă
dreptului belgian, societatea fiind creată și având sediul la Bruxelles. Acțiunile votante în adunarea
generală fiind repartizate între membrii de la 10 la 30 de voturi, în funcție de importanța economică
a societăților, fiind prevăzută și o procedură de redistribuire a acțiunilor, în raport de modif icările
intervenite între membrii grupului.Pe măsura dezvoltării societății s -a trecut de la sistemul de lanț
închis, cu o singură societate reprezentantă din fiecare stat, la posibilitatea ca statele să aibă un al
doilea, sau chiar un al treilea factor me mbru, cărora lanțul le -a impus reguli imperative de conduită.
In acest sens, membrii sunt obligați să comunice Secretariatului de la Bruxelles utilizarea
serviciilor unui factor din afara lanțului, pentru a fi autorizați în acest sens. De asemenea, în fiec are
an, membrii grupului trebuie să comunice Secretariatului de la Bruxelles tarifele lor, care diferă
de baremul de bază fixat de Secretariatul general, în cadrul așa numitei World Wide Comision
Scheme.
Lanțul IFG utilizează așa numitul Uniform Communicat ion Sistem, care reglementează
modul de formulare a cererilor între factori răspunsul și termenele, precum și sistemul informatic
IFDEX, modul de transmitere al mesajelor codificate urmând a respecta regulile IFexchange. IFG
dispune de o Adunare generală, un Comitet Director și de comitete tehnice, însărcinate cu
problemele comunicării informatizate IFDEX, cu marketingul produselor și publicitatea
comercială, și cu formarea profesională. International Factors Group nu dispune însă , de un
comitet juridic. In cercând să conserve integritatea și relațiile privilegiate stabilite între membrii
lanțului, IFG impune acestora reguli stricte. In acest sens, ei sunt obligați să semnaleze și să obțină
aprobarea Secretariatului de la Bruxelles pentru utilizarea unui fact or care nu este membru al
lanțului, atunci când lanțul nu este reprezentat în țara factorului la import, și la serviciile căruia

85
membrul lanțului a trebuit să recurgă, tarifele practicate față de acesta fiind diferite de cele utilizate
între membrii lanțul ui. Potrivit actului constitutiv al societății, revăzut și aprobat la 4 iunie 2004,
și această societate – ca lanț de factori – cunoaște Reguli și Reglementări interne de funcționare,
obligatorii pentru membrii menționatei societăți cooperative cu răspunde re limitată.
Ambele lanțuri de factori prezentate FCI și IFG, dispun de un organism de arbitraj intern,
abilitat să soluționeze diferențele dintre membrii care nu au putut fi rezolvate pe cale amiabilă.
Procedura, care este foarte asemănătoare, prevede pos ibilitatea Secretariatului general , de a
contribui la soluționarea litigiului, iar dacă acesta nu a reușit, cu consultarea lui, se desemnează
arbitrii dintre conducătorii membrilor lanțului. Cheltuielile procedurii, suportate de părțile la
litigiu, se plăt esc Secretariatului general și prin intermediul acestuia se realizează și plata arbitrilor.
Dacă litigiul a fost soluționat de arbitrii desemnați, nu se mai poate recurge, în principiu, la
proceduri ce s -ar consuma în afara mecanismului de arbitraj. Soluți onarea litigiului pe calea
arbitrajului se realizează în baza unei convenții de arbitraj încheiată de părțile la litigiu. Un alt
punct comun al celor două lanțuri constă în existența obligației fiecărui nou membru , de a plăti un
„entrance fee" respectiv o taxă de intrare diferită de la un lanț la altul.
3) In aceeași ordine de abordare, precizăm că la nivelul Uniunii Europene funcționează o
asociație denumită EUFederation Factoring and Commercial Finance , care grupează
organismele profesionale naționale ale factorilor europeni având o conducere rotativă cu man dat
de 2 ani și un secretariat. EUFa fost inițiată inițial în 2009 ca subdiviziune a grupului internațional
de factori (IFG). În urma unirii IFG cu FCI, din ianuarie 2016, acum este o subdiviziune a FCI .
Din succinta prezentare a principalelor lanțuri internaționale de factori observăm caracterul
deschis al FCI, fapt care a făcut ca acesta să aibă cea mai largă cuprindere pe piața mondială a
operațiunilor de factoring internațional. De altfel, acesta est e și primul lanț care a apărut în lume
și, în consecință, are și practica cea mai completă și complexă în materie. Este și rațiunea pentru
care ne propunem să analizăm eforturile manifestate la nivelul acestui lanț pentru elaborarea de
norme care să reglem enteze contractele internaționale de factoring.
In cadrul FCI au fost elabora te, în timp, în principal, anumite documente importante
aplicabile relațiilor dintre membrii săi, respectiv Regulamentul de arbitraj, Regulamentul
interfactor – EDI.
Regulamentu l de arbitraj conține regulile de procedură aplicabile de Curtea de arbitraj care
funcționează în cadrul lanțului și care este abilitată, așa cum am arătat, să soluționeze eventualele
litigii dintre membrii lanțului. Regulamentul precizează condițiile în c are membrii pot recurge la
arbitraj pentru soluționarea diferendelor dintre ei, conținutul convenției de arbitraj, modul de
suportare a cheltuielilor procedurii, valoarea juridică și efectele hotărârii de arbitraj, condițiile în
care acesta poate fi eventu al supusă controlului instanțelor judecătorești.

86
Regulamentul interfactor EDI obligă membrii lanțului să comunice între ei folosind
exclusiv sistemul EDIFACTORING pentru transmiterea oricăror înțelegeri între parteneri, sau
documente afe rente acestora cu m ențiunea că, utilizarea mesajelor electronice elimină din acest
sistem – vehicularea informațiilor pe suport de hârtie. Sistemul EDIFACORING are la bază un
sistem standard de raportare între membrii lanțului, limba utilizată fiind limba engleză.
Codul uzan țelor în factoringul internațional , elaborat în 1969 a fost necesar pentru a
facilita, printr -un set de reguli uniforme, derularea raporturilor juridice contractuale dintre membrii
lanțului, în condițiile în care aceștia provin din state cu sisteme de drep t diferite, care cuprind, deci,
reglementări și soluții diferite pentru mecanismele juridice care stau la baza contractului
internațional de factoring. In prezent Codul este înlocuit de Regulile generale privind factoringul
internațional care preiau cea ma i mare parte din reglementările prevăzute în Cod. Accedarea la
calitatea de membru al lanțului implică obligația , de a semna un Acord interfactori, care include
imperativul asumării angajamentului de a respecta Regulamentu l de arbitraj, Regulamentul EDI și
Codul uzanțelor aplicabile factoringului internațional.
In cadrul lanțului operează un Acord tip interfactori, care a fost modificat în timp, ultima
versiune datând din iunie 2002. Î n acordul tip, ambii parteneri, respectiv factorul la export și
factorul la import, se angajează să respecte, între ei, prevederile cuprinse în Regulile generale
privind factoringul internațional (numite în continuare Regulile), Regulile EDIfactoring,
Regulamentul de arbitraj adoptate de FCI, așa cum au fos t acestea revizuite și de la car e pot
formula, prin acordul lor, anumite derogări ce trebuie menționate expres.
Acordul prevede , că, serviciile factorului la import vor fi acomodate, ca și , remunerarea sa,
în funcție de fiecare cesiune de creanță avută în vedere. Acordul de f actoring se încheie pe perioadă
nedeterminată și, în consecință, el poate fi reziliat de cei doi factori printr -o notificare scrisă,
trimisă cu 60 de zile înainte de data avută în vedere pentru reziliere, și nu afectează în nici un fel
obligațiile născute până la acel moment, în baza menționatului acord, sau a regulil or adoptate în
cadrul lanțului. A cest acord general , interfactori , poate fi concreti zat în funcție de specificul
fiecărei creanțe cesionate sau a debitorilor cedați, și respectiv în funcție de sediul, domiciliul,
reședința debitorilor cedați. In ipoteza unor condiții specifice, care vizează numai anumite țări din
care provin membrii lanț ului, acordul interfactori este însoțit de acorduri interfactori bilaterale,
încheiate cu respectivii factori, și care vor cuprinde prevederile impuse de acele condiții specifice.
Angajamentul factorilor , de a respecta documente le fundamentale ale lanțului implică
angajamentul de a respecta și viitoarele modificări ale acestora, operate de conducerea lanțului,
fără a mai fi nevoie – în acest sens – de semnarea unor noi acorduri interfactori. Codul reia
menționarea obligației celor doi factori, părți la acord, de a soluționa neînțelegerile rezultate din
contractul lor în conformitate cu regulamentul de arbitraj al F CI. Codul prevede, de asemenea, că,

87
în ipoteza în care numai unul dintre factori este membru al lanțului litigiul poate de asemenea fi
supus soluționării p e cale arbitrală sub condiția că, și factorul din afara lanțului să accepte
arbitrajul. Dispozițiile generale ale Codului prevăd că , acesta se aplică numai raporturilor dintre
factorul la export și factorul la import ce privesc creanțe cedate de vânzător – aderentul, în fapt –
rezultate din contracte de vânzare de mărfuri sau prestare de servicii cu plata la termen încheiate
între aderentul dintr -o țară și clientul din țara factorului la import, fiind excluse creanțele rezultate
din contracte de vânzare cu plata la vedere, sau plata contra documente, respectiv prin incasso,
sistemul document contra plată s au prin credit documentar. Unul dintre cele mai importante
documentele adoptate în cadrul FCI pentru încheierea și derularea contractelor internațional e de
factoring în sistemul cu doi factor este, fără dubiu, Codul uzanțelor aplicabile factoringului
internațional care cuprinde norme uniforme. La fel c a toate codificările realizate de asocia țiile
internaționale de comercianți, și regulile uniforme cuprinse în Cod sunt de aplicațiune facultativă,
cât privesc relațiile contractuale internaționale de factoring încheiate de un factor – memebru al
lanțului, cu un factor c are nu face parte din acesta . Reglementările cuprinse în Cod se aplică însă
contractelor încheiate între membrii lanțului cu caracter obligatoriu, caracter ce decurge din
convenția părțil or la Ac ordul interfactor de a respecta prevederile codului.
Uzanțele reținute de Cod reglementează asumarea riscul ui de neplată de către factorul la
import, obligația de plată, reprezentarea și garanțiile accesorii creanței, validitate cesiunii,
suportarea costu rilor, regimul plăților anticipate, modul de calcul al termenelor, contabilizarea
operațiilor și comunicarea datelor în special comunicarea codificată a acestora, remunerația
factorului. Recunoscând – ca principiu al relațiilor dintre factori – buna credin ță, Codul prevede și
consecințe le încălcării dispozițiilor . Codul se referă, de asemenea, la obligația factorilor de a
utiliza sistemul EDIFACTORING, guvernat de regulile interfactori EDI. Uzanțele prevăzute în
Cod vizează, înainte de toate, esența operaț iei de factoring, respectiv asumarea de către factorul la
import a riscului de neplată a facturilor de către debitorii cedați.
In acest scop, Codul stabilește un termen de 14 zile la dispoziția factorului la import, pentru
a verifica menționatele creanțe ș i pentru a decide dacă acceptă sau nu preluarea riscului de neplată,
termen în limita căruia factorul la import trebuie să comunice factorului la export decizia luată,
sau nevoia motivată a unui termen suplimentar pentr u a formula o asemenea decizie. Codul
prevede obligația factorului la import , de a comunica acceptarea creanțelor pentru care își asumă
riscul de neplată comunicare ce trebuie făcută prin telegramă, fax, telefon – confirmate ulterior în
scris – telex sau scrisoare.
Potrivit Codului, în ipotez a în, care debitorul nu -și achită creanța acceptată de factorul la
import până în cea de -a 90-a zi după scadență, factorul la import va trebui să facă respectiva plată
factorului la export în cea de -a 90-a zi. Factorul la import este ținut să plătească fac torului la export,

88
de îndată ce a primit o plată de la debitor, o sumă echivalentă în prima zi bancară ce urmează
încasării plății. Factorul la import este în drept să retragă orice plată făcută factorului la export,
dacă debitorul i -a făcut plata printr -un instrument de plată neregulat, sau fără acoperire. Anularea
plății va putea fi făcută numai în 10 zile bancare de la primire. Codul reglementează și situația în
care se ivește un litigiu în legătură cu o anumită creanță, litigiu legat de validitatea acel ei creanțe,
din care cauză debitorul refuză plata. In asemenea ipoteză creanța respectivă va fi considerată de
factorul la import ca neaprobată până la data soluționării litigiului, respectiv pe o durată de 180 de
zile în cazul soluționării amiabile, și 3 ani – în cazul deducerii cauzei în fața instanțelor
judecătorești, sub condiția soluționării litigiului în favoarea vânzătorului. In toate cazurile, pentru
creanțele acceptate, factorul la import , își asumă riscu l de insolvență a debitorului.
Relativ la remunerarea factorului la import, Codul prevede că sumele reprezentând
comisionul de factoring și cheltuielile pentru serviciile prestate, astfel cum au fost prezentate
factorului la export, trebuie plătite cel târziu în 10 zile după primirea notei de debi t sub sancțiunea
curgerii dobânzilor și a suportării riscului de schimb valutar. Orice încălcare a dispozițiilor Codului
trebuie supusă, de către partea care a sesizat -o, Secretariatului care va investiga cazul și dacă va
constat o încălcare gravă, sau rep etată, va supune cauza examinării Comitetului Executiv care, în
ultimă instanță, va putea dispune excluderea membrului culpabil din lanț. Așadar, în baza semnării
acordului interfactori, ca , document fundamental de lucru al lanțului, factorii acceptă – în principiu
-respectarea – între ei – a normelor și uzanțelor codificate în Cod. Nu se poate însă accepta ca
aceste uzanțe să aibă o aplicare generală și obligatorie.
Ca o etapă intermediară – sau, poate, ca un paleativ – la nivelul fiecăruia dintre lanțu ri,
membrii acestora au adoptat „Reguli generale privind factoringul internațional" cu un conținut
sensibil asemănător. Acestea se aplică în cadrul International Factors Group în urma adoptării lor
prin adunarea generală extraordinară din 19 octombrie 2005 ; la nivelul FCI ele au fost adoptate
prin transformarea Codului uzanțelor în factoringul internațional, iar dispozițiile acestor reguli au
fost amendate succesiv, ultima modificare fiind adoptată în iunie 2 006. Desigur că la nivelul FCI
aceste reguli înlo cuiesc, de la data intrării lor în vigoare, Codul uzanțelor în factoringul
internațional. De altfel, versiunea din iunie 2002 a Acordului tip interfactori aplicat in cadrul FCI
face deja trimitere nu la Cod , ci la Regulile generale privind factoringul inte rnațional.
Regulile generale privind factoringul internațional, așa cum se prezintă ele astăzi,
realizează în cea mai mare parte pe de o parte, o preluare a prevederilor pertinente din Codului pe
care îl înlocuiesc, iar pe de altă parte, o armonizare cu di spoziții din Convenția de la Ottawa din
1988, precum și dispoziții din Convenția de la New York din 2001, astfel că, se prezintă – chiar în
forma care este astăzi în vigoare – ca reprezentând codificarea cea mai avansată a regulilor
aplicabile contractului internațional de factoring, cu deosebire în sistemul cu doi factori. Observăm

89
că Regulile cuprind, ca și Codul, o prevedere potrivit căreia prin convenția lor scrisă, factorul la
import și factorul la export pot stabili o reglementare diferită a raporturi le dintre ei, sau derogarea
de la reglementările cuprinse în aceste Reguli. In absența unei astfel de înțelegeri – cu privire la
derogarea de la Reguli -contractul dintre factorul la export și factorul la import tr ebuie să se supună
Regulilor generale pri vind factoringul internațional. Spre deosebire de Cod, Regulile generale
procedează la definirea contractului de factoring. Astfel, în art. 1 al Regulilor, se menționează că
prin contractul de factoring se înțelege contractul prin care furnizorul poate să cedeze, sau cedează
creanțele sale (toate sau o parte a lor) unui factor care, cu sau fără scop de finanțare, realizează cel
puțin una dintre următoarele fun cții:
1. – gestionarea creanțelor;
2. – încasarea creanțelor;
3. – protecția împotriva creanțelor cu risc de neplată.
Spre deosebire de regulile codificate în Cod, Regulile generale precizează că cesiunea, ca și
restituirea eventuală a creanței cedate, se realizează, fără excepție, în forma scrisă, fiind, de altfel,
singura prevedere expresă în acest sens (art. 12 ii), dacă ne raportăm la toate instrumentele
internaționale ce reglementează – într-un fel sau altul -contractul internațional de factoring. Spre
deosebire de Cod, ca dispoziție de natură tehnică, Re gulile stabilesc ca limbă de comunicare între
cei doi factori limba engleză și instituie cerința identificării exacte a părților la contractul
internațional de factoring, printr -un sistem criptografic de numerotare convenit între factorul la
export și factorul la import. Regulile cuprind – spre deosebire de Cod – prevederi refe ritoare la
remunerarea factorului și reglementează procedura cesiunii creanțelor, condițiile de validitate a
cesiunii, ca și a creanței cedate, posibilitatea și condițiile restituirii creanțelor cesionate.
In Reguli sunt cuprinse, de asemenea, precizări privind obligațiile factorului la export cu
privire la cesiunea creanțelor cumpărate de la aderent, precum și procedura, condițiile și termenele
de încasare a creanțelor de către factorul la import. Se reglementează, de asemenea, tra nsferul
sumelor încasate de către factorul la import , ca plată, care se realizează -obligatoriu – via SWIFT,
precum și obligațiile factorului la import de a plăti el creanțele acceptate – în 90 de zile de la
scadența acestora, dacă debitorul nu a efectuat plata. Regulile reiau, în dispozițiile finale, obligația
factorilor de a utiliza sistemul de comunicare electronică, după caz, EDIsta EDIstandard -între
membrii FCI și IFDEX – între membrii IFG acest din urmă sistem fiind însoțit și de un manual de
utiliza re, respectiv IFexchange User Manual.
Asociațiile naționale și regionale de factoring
Primele asociații de factoring au apărut în a doua jumătate a sec.XX. practic în majoritatea
statelor dezvoltate există asociații care reunesc companile de facatoring ș i alte istituții financiare.
În Franța există Asociația Societăților financiare care include companiile de factoring și alte

90
instituții financaire, precum ar fi companiile de leasing, în Marea Britanie – Asociația factorilor
britanici și a societăților de evidență, în SUA – Asociația Finanțării Comerciale Commercial
Fianance Association, în Italia – ASSISFACT, în Spania – ASNEF, în Germania este înregistrată
Uniunea germană a factorilor, în Suedia – Asociația caselor financiare suedeze, etc. Majoritatea
asociațiilor naționale se reunesc în uniuni regionale, un exemplu de acest fel îl serveste
Europafactoring a cărui sediu se află în Milano, include 16 asociații naționale, iar Asociațaia
Internațională de Factoring FCI, îndeplineste rolul de supraveghetor al acesteia.
În anul 2008 în China a fost creată Asociația factorilor și discounterilor (Tianjin Factors
and Discounter Association ) din care fac parte peste 50 de societăți de factoring și bănci
comerciale [112] . În cele ce urmează vor fi anali zate cele ma i importate asociaț ii naționale și
regionale.
Comercial Finance Association , – asociația internațională a participanților la piața
factoringului și a finanțării comerciale a a fost creată în anul 1944, își are sediul la New -York.
Necătînd la statutul său de societate internațională, 95% din membrii acesteia sînt societăți
reprezentate ale SUA și Canadei, ceilalți membri sînt reprezentanți ai Marii Britanii și a unor state
Europene. La moment această CFA cuprinde peste 300 de companii, printre care societăț i de
factoring și reprezentanțe ale băncilor coomerciale. In baza literaturii analizate, 76% dn membrii
acestei asociații sînt instituții finan ciare nebancare și doar 24% bănci comerciale. Comapania
Eurocomerț din Frusă a devenit membră a acest eia în anul 2 008.
Factor &Discounter Assocition din Marea Britanie a fost creată inițial în anul 1976.
Această asociație primește în rîndurile sale doar companii din Marea Britanie și Irlanda.
Secretariatul acesteia se află în orașul Richmond.
Asociația de Factoring Es t-Europeană – creată în anul 2001. Această Asociație este una
necomercială a cărui scop îl constituie promovare și dezvolatrea factoringului în țările CSI.
Membrii acestei Asociații sînt reprezentanți ai Rusiei, Kazahstanului, Ucrainei și Armeniei.
Practic a internațională demonstrează că ritmul de creștere a serviciilor de factoring, respectiv
accesul acestei modalități de finanțare pentru întreprinderile mici și mijlocii este menijlocit legată
de calitatea actelor normativ -legislative și nivelul de regleme ntare a pieții. În acest context poate
fi exemplificat cazul Marii Britanii, unde piața factoringului nu este reglementată sub nici o forma,
dar numărul comp aniilor de factoring depășește cifra 100, iar după volumul operațiunilor, Marea
Britanie ocupă prim ul loc în UE și locul doi pe plan international. Pe de altă parte poate fi prezentat
cazul Germaniei, unde factoringul este reglementat destul de strict, dar cu toate acestea, volumul
operațiunilor de factoring cedează locul Franței, Italiei, Spaniei și a ltor țări din UE. Un alt exemplu
servește dezvoltarea factoringului în Franța, unde acest domeniu este destul de reglementat,

91
societățile de factoring fiind sub supravegherea Băncii Franței, iar după volumul operațiunilor,
piața franceză este situată pe l ocul doi în UE după Marea Britanie.
Conform analizelor efectuate de către Banca Mondială, exită o interdependență dintre volumul
operațiunilor pe piața factoringului (raportat la PIB, în %) și nivelul de reglementare a operațiunilor
de factoring. În majori tatea statelor dezvoltate, raportul dintre volumul pieții factoringului și PIB
este destul de mare. De exemplu, în Marea Britanie, Italia, Portugalia acest coeficient constituie
aproximativ 10%, iar în Germania acest indi cator constituie în jur de 2%.
Tabelul 2.2
Interdependența nivelului de dezvoltare a pieții factoringului și reglementarea acestuia
Țara Volumul factoringului/PIB, %
Austria (este necesară licența bancară pentru toate
tipurile de factoring ) 1,2
Germania (este nevoie de licența bancar ă pentru
anumite forme ale factoringului) 3,1
Franța (licența bancară nu este necesară, dar toate
companiile de factoring se subordonează Băncii
Franței) 5,3
Italia (exista reglementarea factoringului, dar nu are
nimic în comun cu reglemenatrea bancară) 7,8
Marea Britanie (reglementari în acest domeniu nu
sunt) 13,4
Sursa: Elaborată de autor în baza literaturii de specialitate
În urma analizei practicii internaționale privind reglementarea fa ctoringului se poate constata
că, nivelul reglementării acestu i domeniu, acesta are un impact nesemnificativ asura tendințelor
de dezvoltare a volumului pieții acestuia. După cum se observă în tabelul de mai sus, Marea
Britanie, practic nu există relementări concrete privind factoringul, dar această piața este cea ma i
dezvoltată din spațiul European și pe plan internațional. Rolul de reglementare și supraveghere a
societăților de factoring revine unei organizații numite Factor Discounting Association (FDA) care
a elaborat un Cod privind comportamentul sociteăților din industria factoringului. Rolul acestui
cod este una destul de determinantă în activitatea companiilor de factoring.
În iulie 2007, în Federația Rusă a fost creată Asociația Companiilor de factoring, care are ca
scop dezvoltarea pieții factoringului în ace astă țară, elaborarea și implimentarea unei baze
normativ legislative privind factoringul, și a regulilor de conduită pe acestă piața, oferirea
serviciilor informaționale și de consultanță. Scopul inițial al acestei Asociații l -a constituit
elaborarea stan dardelor și a regulilor privind des fășurarea activității de factoring pe întreg teritoriul
Federației Ruse.
Actuala practică de reglementare a factoringului în Germania, descrie factoringul ca un process
de cumpărare a obligațiunilor la termen, ce derivă din procesul de circuit al mărfurilor sau presării
de servicii. În Germania, factoringul este considerat o operațiune de comerț și nu de credit.

92
Conform legislației germane, companiile specializate în prestarea serviciilor de factoring nu se
conduc de regl ementările cu privire la credit, iar dacă societatea specializată în prestarea serviciilor
de factoring, are statut de bancă comercială, atunci ele trebuie să țină cont de prevederile
reglementărilor în domeniul creditor, inclusiv procedura de acordare a c reditului, precum și
documentația c constituie baza analizei financiare în acordarea creditului. La capitolul
reglementării factoringului în Germania, poat e fi menționat ca la finele anului 1998, Germania a
aderat la Convenția UNIDROIT cu privire la factoringul international. Pe teritoriul Germaniei sunt
înregistrate peste 60 de companii de factoring, iar cea mai ma re cotă a clienților acestor com panii
revin e sectorului mic și mijlociu [112] .
În Belgia, factoringul este tratat ca , o formă de creditare, caracterizată de incasarea creanțelor
clientului, adică cumpărarea de către societatea financiară specializată sau de către banca
comercială a datoriilor finan ciare ale clientului . Pentru desfășurarea acestor tipuri de operațiuni
este necesar doar autorizație pentru aceste servicii. La ora actuală în Belgia își desfășoa ră
activitatea un șir întreg de societăți specializate în factoring, care de regulă sînt compa niile fiice
ale cunoscutelor societăți internaționale de factoring. În acest context poate fi menționat faptul ca
practic , toate băncile comerciale și societățile în domeniul asigurării creditelor, prestează servicii
de factoring, clienților săi. Cota fac toringului în PIB, constituie 3% în Belgia [112] .
În legislația Marii Britanii, după cum a fost menționat factoringul nu este reglementat, acesta
nu este considerat o activitate reglementată si nici autorizație specială nu necesită. Activitatea
factoringu lui este desfășurat ă în conformitate cu legislația civilă, precum ar fi Codul civil ce
reglementează activitatea agenților economici.
În continuare, va fi efectuată o analiză mai detaliată a în ceea ce privește reglementare
factoringului în Franța și Germ ania. Piața factoringului francez a cunoscut un progress constant pe
parcursul ultimilor 15 ani, plasîndu -se pe locul doi în Europa si locul patru în lume. Domeniul
factoringului este bine reglementat și bine pus la punct în Franța , acest fapt datorînd -se rolului
destul de important ce -i revine factoringului în finanțarea necesităților fondului de rulment,
precum și finanțarea pe termen scurt a întreprinderilor mici și mijlocii.
În Franța factoringul a fost preluat din practica engleză si implimentat incepî nd cu anul 1960.
Bazele reglementării factoringului în Franța se regăsește în Codul monetary și financiar (art. L
313), precum și în Codul Civil (art. 1101 – 1369). Detalii cu privire la derularea operațiunilor de
factoring este reflectat în legea bancară din 24 ianuarie 1984. Societățile de factoring sunt membre
ale asociației instituțiilor financiare specializate (ASF) și sunt supuse controlului din partea
Comisie bancare. Conform legislației franceze activitatea de factoring este calificată ca operațiune
de credit și este reglementată în conformitate cu actele normativ -legislative din domeniul bancar

93
și supravegeată de către autoritățile domeniului financiar -bancar, inclusive Banca Franței,
Inspecția Generală de Finanțe etc.
Principala reglementare a fact oringului în Franța este realizată de către Codul Monetar și
Financiar care prevede art. L.313 -1 și L.511 -5, orice act prin care o persoană oferă unei alte
personae mijloace banești este considerată operațiune de credit, iar operațiunile de credit pot fi
realizate doar de către instituțiile de credit. Din 01.01.2014 instituțiile de credit franceze sunt
supuse regle mentărilor prudențiale europene, transpuse în dreptul francez precum și pr evederile
Directivei cunoscută ca Basel III. Conform prevederilor legis lative, în Franța, toate societățile de
factoring au statut de societăți financiare. Piața factoringului francez este concentrată relativ, ea
cuprinde 25 de actori dintre care 5 concentrează 80% din volmul total al pieței. Printre acești 5
actori ai factor ingului 4 sunt filialele grupurilor bancare. Reglementările în domeniul factoringului
în Franța sunt aceleași ca și pentru ins tituțiile de credit, comparativ , în alte state unde factoringul
este dezvoltat cu success, legislația pentru acest domeniu este un a superficială, menționez aici așa
state ca: Italia, Germania, SUA și Suedia. Potrivit reglementărilor franceze, factoringul este
considerat o activitate financiară specializată care face obiectul unei autorizări și control din partea
autorităților de sup raveghere. Pentru practicarea acestui tip de finanțare este nevoie de autorizație
din partea Băncii Franței.
Modelul german este deseori citat ca , exemplu în domeniul reglementării factoringului,
deoarece constituie cea mai recentă reglementare și cu mult mai legeră decît cea franceză. De
asemenea, societățile de factoring germane sunt supuse unei autorizări și supravegheri ce nu le
impune însă, respectarea indicatorilor de lichiditate șii solvabilitate. După modificarea legii cu
privire la credit din 2009 (Kreditweswngesetz sau KWG), companiile de factoring sînt considerate
ca instituții de servicii financiare supuse obligativității de autor izare și control, printre care
Supervisor N ational BaFin (Autoritatea Financiară Federală de Supraveghere) și Bundesb ank
(Banca Centrală a Germaniei) [143] . Spre deosebire de băncile comerciale germane, societățile de
factoring nu trebuie sa dețină un capital minim la înființare. După modificarea legii cu privire la
credit (KWG), societățile de factoring sînt obligate să se conformeze unor cerințe privind
organizarea, înregistrarea și publicarea rapoartelor și comunic area lor autorităților de
supraveghere. Statutul juridic al societăților de factoring din Germania, conform prevederilor
legislative permite organizarea lor ca SA (societăți pe acțiuni) și SRL (societate cu raspundere
limitată). A priori nu există restricții legale cu privire la accesul întreprinderilor la serviciile de
factoring, dar unele sectoare precum ar fi sectorul construcțiilor și cel al serviciilor pu blice sunt
excluse din această practică.
Piața germană a factoringului este prezentată ca o piață mult mai concurențială față de cea
franceză. Chiar dacă actori ai pieții factoringului german sînt în jur de 230 societăți, cea mai mare

94
parte a pieții este c oncentrată în mîi nile unui număr redus de actori, la fel ca și în Franța. Primele
zece societăți de factoring germane controlează 93% din volumul total al pieții factoring ului, față
de 99% în Franța, iar primele cinci societăți de factoring germane posedă 73%, față de 83% la
primele cin ci societăți de factoring franceze [143, pag.7]. Principalii actori ai pieții factoringului
francez sunt: Natixis factor (14%) BNP Factoring (18%), Eurofactor (22%), CGA (10%), GE
factorfrance (19%). Actorii pieții germane a f actoringului sunt: GE CapitalBank (22%), PB
Factoring GmbH (16%), Sudfactoring (6%), BNPP factoring (3%), Coface Finanz GmbH (21%),
Eurofactor AG (8%), Deutshe factoring bank (5), BFS Finance Gmbh (6%). [143 , pag.7]
Referitor la capitalul societăților de factoring german, majoritatea sunt societăți cu capital
starăin. GE capitalbank este o societate cu capital Americ an și deține aproape 22% din piața
factoringului. Iar Coface Finanz este o societate cu capital francez, filiala grupului BPCE. Spre
deosebire de Germania, piața fac toringului francez este dominată de societăți de factoring cu
capital integral francez.
Reglementări în România și Republica Moldova
Doctrina franceză definește factoringul ca fiind tehnica prin care un client, aderentul sau
furniz orul, transmite creanțele sale unei societăți de factoring numită factor – instituție de credit
supusă regulilor Codului monetar și financiar, care, în schimbul unei remunerații, se obligă să le
recupereze de la debitori, garantând executarea lor chiar în cazul imposibilității de plată din partea
debitorului, și să achite anticipat, în tot sau în parte, creanțele transferate . În legislația Românească,
factoringul este un contract încheiat între o parte, denumită aderent, furnizoare de mărfuri sau
prestatoar e de servicii, și o societate bancară sau o instituție financiară specializată, denumită
factor, prin care aceasta din urma asigură finanțarea, urmărirea creanțelor și protecția riscurilor de
credit, iar aderentul cedează factorului, cu titlu de vânzare sa u de gaj, creanțele născute din
vânzarea de bunuri sau prest area de servicii pentru terți. Un alt act legislativ în care este menționat
contractul de factoring este Legea 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei
contractuale în care facto ringul și forfetarea sunt considerate în mod corect drept mecanisme de
mobilizare a creanțelor, iar contractul de factoring este definit ca un contract încheiat între o parte,
denumită aderent, furnizoare de mărfuri sau prestatoare de servicii, și o societ ate bancară sau o
instituție financiară specializată, denumită factor, prin care aceasta din urmă asigură finanțarea,
urmărirea creanțelor și prezervarea contra riscurilor de credit, iar aderentul cedează factorului, cu
titlu de vânzare, creanțele născute din vânzarea de bunuri sau pre starea de servicii pentru terți .
Aceasta constituie singura definiție legală în vigoare care definește în mod corect operațiunea
factoring ca, fiind o preluare de creanțe născute din vânzarea de mărfuri sau prestarea de servic ii
către terți în proprietate de către factor de la aderent, respectiv o cesiune de creanță, și nu drept
garanție a unei obligaț ii de plată, asumată anterior. Legea bancară a României nr. 58/199813 în

95
art. 11 lit. b) enumera, printre activitățile permise b ăncilor, și operațiunile de factoring. De
asemenea, factori mai pot fi și instituțiile financiare nebancare menționate în Ordonanța nr.
28/200614 privind reglementarea unor măsuri financiar fiscale.
La nivel mondial, în majoritatea țărilor dezvoltate, fac torii se constituie sub forma
companiilor de factoring, care reprezintă societăți comerciale specializate. Debitorul cedat poate
să fie orice comerciant, persoană fizică sau persoană juridică. Nu este debitor cel care -și procură
mărfurile și serviciile în calitate de consumator final cu titlu personal, pentru uz personal și nici
cel care nu are calitatea de comerciant.
În R. Moldova din pacate este reglementat doar contractul de factoring, Capitolul XXV al
Codului Civil [1]. Factoringul este un institut nou al dreptului civil din Republica Moldova. Esența
juridică a relațiilor de factoring rezidă în cesiunea de creanță, de mult timp cunoscută în cadrul
dreptului obligațional. Relațiile de factoring însă au un caracter mai complicat decît o cesiune de
creanță obișnuită, îmbinîndu -se nu doar cu relațiile de împrumut și credit, dar și cu posibilitatea
acordării altor servicii financiare. Iată de ce contractul menționat trebuie să fie perceput ca o
varietate a cesiunii. Băncile, alte organizații de credit și într eprinderile specializate de factoring,
care răscumpără creanțele bănești (factorii) cu ajutorul acestui contract , extind aria de acordare a
serviciilor, obțin venituri suplimentare. Întreprinderile (furnizorii de bunuri și servicii), care vînd
creanțe băne ști, își propun scopul de a accelera circulația mijloacelor lor prin perceperea înainte
de termen a plăților pentru mărfurile furnizate (serviciile acordate). Deși factoringul se utilizează
pe scară largă în circuitul antreprenoriatului, în majoritatea ord inelor legale nu există norme
speciale cu privire la contractul de factoring. Pentru regularea lui se utilizează normele generale
de drept obligațional, în primul rînd cesiunea de creanță (în dreptul continental european). Din
acest punct de vedere Codul C ivil reprezintă în domeniul respectiv cea mai avansată experiență
contemporană. Aplicarea pe scară largă a acestui contract în practica comerțului internațional a
condus la elaborarea Convenției UNIDROIT cu privire la factoringul internațional (Ottawa, 28
mai, 1988). În prezent Republica Moldova nu este membru al acestei Convenții.
În legislația civilă a Republicii Moldova, de rînd cu factoringul deschis (Art.1290 alin.(3)),
există și factoring acoperit în cazul în care clauzele contractului de factoring nu prevăd
obligațiunea și dreptul părților de a notifica debitorul despre cesiunea creanței, cît și despre
modalitatea informării. Notificarea cu privire la cesiunea creanței poate fi remisă debitorului de
către aderent sau de către factor. Pentru a evita neînțelegerile, ordinea și condițiile de notificare a
debitorului cu privire la cesiunea creanței, cît și modalitățile de informare urmează să fie prevăzute
în contractul de factoring (factoring deschis) [1, art.1290] . Dacă debitorul nu a fost înștiințat d espre
transferul creanței, factorului i se poate opune plata debitorului către aderent. În acest caz,
aderentul este obligat să predea imediat factorului suma obținută. Dispozițiile prezentului alineat

96
se aplică în modul corespunzător și transferurilor mul tiple ale aceleiași creanțe. Faptul nenotificării
debitorului despre cesiunea creanței sau neprezentării dovezilor ce ar confirma cesiunea creanței
nu afectează situația factorului ca un nou creditor, întrucît factorul nu pierde dreptul la sumele din
plata ce i se cuvin, dar pe care a primit -o aderentul. Acesta din urmă este obligat să retrocedeze
factorului suma primită. Desigur, în acest caz urmează a se ține cont de riscul neplătirii din partea
aderentului. În principiu aderentul și factorul pot prevedea condiții în care să nu se comunice
debitorului despre cesiunea creanței. În practica internațională inițiativa cesiunii secrete pornește
de obicei de la aderent, care are tot temeiul să presupună că cesiunea pote fi considerată de către
debitorii săi ca o mărturie a problemelor financiare ale aderentului. Indiferent de îndeplinirea
obligației de înștiințare, plata debitorului către factor are efect de exonerare, cu excepția situației
în care acesta a cunoscut lipsa de valabilitate a transferului.
Cu regre t, în R.Moldova reglem entările în domeniul factoringului sunt doar cele prezentate
în Codul Civil, alte careva reglementări elaborate de către autoritățile de supraveghere în domeniul
financiar nu sunt.
2.4 Practici internaționale privind finanțarea prin capit alul de risc
Finanțarea prin capitalul de risc este ramâne a fi o modalitate nouă împrumutată din SUA și
dezvoltată cu success în ultumii ani în țările europene. Pentru R.Moldova, la fel ca și pentru alte
țări din Europa de Est, această modalita te de finanțare rămîne a fi puțin cunoscută și dezvoltată.
Practica internațională scoate în evidență că, trecerea unei companii de la etapa inițială la cea de
extensie poate fi realizată prin intermediul investițiilor directe. Astfel, printre cele mai răs pândit e
forme de finanțare la acest capitol poate fi realizat doar prin intermediul capitalului de risc. Scopul
investitori lor domeniului capitalului de risc este unul comun, și presupune investirea sub formă de
capital social în start -up-uri, pentru a obț ine profit în urma dezvoltării întreprinderii și vânzării ei
către alți investitori strategici după o perioadă determinată de timp.
Capitalul de risc poate fi descris ca un capital orientat sub formă de investiție directă pe termen
lung, în companii risca nte, aflate la trece rea în etapa de extensie. Investițiile date au rolul de a
stimula proiectele inovative, know -how-le precum și noi forme de afaceri. Investițiile sunt
efectuate de fonduri de capital de risc, considerate participanți profesioniști pe pia ța de capital,
care gestionează banii oamenilor și ai companiilor mari. Volumul acestor investiții poate varia
între 5 și 20 milioane de dolari, iar investițiile mai mici de aceste sume, nu sunt luate în considerare,
pe motivul costurilor administrative r idicate pe care le suportă fondurile de capital de risc. Pentru
acest tip de capital , evident, nu toate companiile sunt pregătite , unul din motive ar fi că nu toate
au o experiență de business angels.
Cu referire la f ondurile de capital de risc , putem men ționa suport ul considerabil al acestora
pentru antreprenori, ajutându -i să găsească parteneri de dezvoltare , furn izori și clienți strategici,

97
precum și manageri și specialiști profe sioniști. Investiția de bază a unui fon d de capital de risc nu
se efectuia ză în utilaje sau produse, ci în oamenii care promovează proiectul, în managementul
companiei. Diverse studii [78,p.74] atestă că 67% dintre investitori consideră ca factor prioritar
echipa de conducere, care să fie capabilă să desfășoare un efort susținut ; tot 67% din investitori
apreciază drept prioritară cunoașterea pieței de către echipa de conducere; 31% din investitori
consideră că pe primul loc se situează calitățile de lider ale întreprinzătorului și, în mod oarecum
surprinzător, doar 28% consideră drept principal factor de succes câștigurile din investiție.
În ceea ce privește practica internațională privind finanțările prin capital de risc se poate
face disctincție dintre două practice total diferite în acest domeniu, menționăm aici practica
europ eană și practica americană al finanțărilor prin capital de risc. Elementele specifice acestui
domeniu este reflectat în tabelul de mai jos. Principala deosebire dintre aceste două regiuni o
constituie infrastructura favorabila acestui tip de finanțare
Tabe lul 2.3 Particurticularitățile finănțării prin capital de risc în SUA și Europa
Indicatorii SUA Europa
Companii în care se fac
investiții de capital de
risc 24% -faza de lansare a afaceri
41% – faza de extindere
10% – MBO și LBO 23% – faza de lansare a afacerii
52,8% – faza de extindere a
afacerii
19% – MBO și LBO
6% – alte
Specialiștii implicați Antreprenori, oameni de afaceri Bancheri, contabili, auditori
Forma raspîndită de
finanțare Finanțare în faza inițială de
dezvoltare Finanțare la faza de dez voltare
a afacerii
Nucleul sistemului
financiar Piața de capital, NASDAQ Băncile comerciale
Formele de finanțare
răspîndite Cumpărarea acțiunilor simple și
preferențiale Contribuții în capitalul social,
împrumuturi pentru
completarea activelor curente
Ieșirea Ofertă publică primară Vînzarea unui investitor
startegic
Prezența infrastructurii
pentru invstiții în
companii tinere inovative Da Nu
Sursa: [ 91, p.134]
Astfel, piața americană se bucură de o infrastructura bine determinate acestui domeniu,
comparative, regiunea europeană nu se poate bucura la acest capitol. Faptul ca regiunea Americii
deține în ultimii ani primul loc la capitolul finanțărilor prin capitalul de risc, respectiv atingînd un
volum de 136 mld. USD [148, p.3] la sfîrșitul anului 201 8, pe cînd volumul acestor finanțări in
Europa a atins cifra de doar 24,4 mld. USD [148, p.3]. Practica americană reflectă preferința
finanțării companiilor în faza de lansare, sau prioritate o au start -urile, iar practica europeană
reflectă preferința pen tru finanțarea în faza de extindere a afacerii.

98
Volumul finanțărilor prin capital de risc pe plan international în trimestrul 4 al anului 2018
a constituit 254 mld. Dolari SUA, conform datelor prezentate în rapoartele KPMG. Dupa cum am
menționat anterior, leader în domeniul finanțărilor prin capitalul de risc este regiunea americană,
în deosebi SUA, astfel în anul 2018 America a înregistrat un volum al finanțărilor de peste 136
mld. Dolari SUA, mijloace finanțate prin intermediul a peste 9606 tranzacții. Sp re deosebire de
americani, în Europa au fost înregistrate un volum al finanțărilor de cca. 24,4 mld.usd, pentru anul
2018. Locul trei este ocupat de Asia care a înregistrat un volum al finanțărilor prin capital de risc
de 15mld.usd [148, p.3].
În baza an alizei datelor prezentate de către compania KPMG, volumul finanțărilor primare
prin intermediul capitalului de risc, în plan mondial pentru anul 2017 a constituit 16 mld. Dolari
SUA, în descreștere cu 2 mld. Dolari SUA, față de anul 2016. Cel mai mare volu m al finanțărilor
primare prin intermediul capitalului de risc a fot atins în anul 2015, cînd acesta a constituit 21 mld.
Dolari SUA, în creștere cu 7 mld., de la 14 mld.usd în anul 2014. Finanțarea primară prin capitalul
de risc în SUA a constituit în an ul 2017 – 7,4 mld.usd, practic menținîndu -se aceeași cifră ca și la
nivelul anului 2016. Numarul tranzacțiilor prin care a fost asigurată acest volum al finanțărilor a
reprezentat cifra de 2748 de tranzacții în 2017, menținîndu -se la același nivel ca și în 2016 – 2734
tranzacții, dar fiind în descreștere față de anul 2015, atunci cînd numarul acestora a constituit 3460
tranzacții. Față de SUA, Europa ramâne cu mult în urmă, aici fiin înregistrate în anul 2017 în jur
de 1307 tranzacții care au asigurat un vo lum al finanțărilor primare prin capitalul de risc de doar
2,8 mld.dolari SUA, fiind în scădere față de anul 2016 cu 0,7 mld.doalri SUA. Figura de mai jos
prezintă o analiză detaliată cu privire la finanțarea primară prin capitalul de risc pentru perioada
2012 -2017.

Figura 2.20. Finanțarea primară a companiilor prin capital de risc înperioada 2012 -2017
Sursa : Elaborat în baza sursei [148]
Urmărind volumul tranzacțiilor pentru fiecare regiune calculat ă ca pondere din total, observăm o
diferență mare între situația din America de Nord mai mult de 50% din volum și Europa de Ve st 010002000300040005000600070008000
0510152025
2012 2013 2014 2015 2016 2017
capital investit SUA capital investit europa
capital investit mondial numărul de tranzacții SUA
numărul de tranzactii Europa numărulde tranzacții mondial

99
cu aproape 25% , aceștia fiind însă principalii actori c are domină piața. O analiză a situației
numărului de tranzacții de finanțare cu c apital privat subliniază poziția dominantă a A mericii de
Nord unde s -au înregistrat 53,83% dintre tranzacțiile finalizate. În Europa de Vest au fost încheiate
doar 26,55% dintre tranzacții, în timp ce în Europa de Est numai 0,91%. În regiunea Asia Pacific
(țări emergente și dezvoltate) au fost înregis trate în luna iunie 2018 -15,19% din totalul
tranzacțiilor.

Figura 2.21. Structura pieții internaționale a fina nțărilor cu capital de risc după numarul
de tranzacții în iunie 2018
Sursa : [78, p.114]
Zona Americilor (de Nord și de Sud) a fost condusă cătr e noi recorduri de performanțele
înregistrate în principal în SUA. Totalul investițiilor de capital de risc în America a atins un no u
record în 2017, evidențiat de tranzacțiile mari din SUA realizate de către companii, precum Lyft
(1,5 miliarde dolari), G rail Technologies (1,2 miliarde dolari), Faraday Future (1 miliard dolari),
Magic Leap (502 milioane dolari) și Compass (500 milioane dolari) [78, p.115] . Piața americană
a capitalului de risc este una dintre cele ma avansate în ceea ce privește inovarea î n domeniul
tehnologiilor informaționale.
În afara contractelor încheiate în SUA, Canada a generat în același trimestru, cele mai mari
contracte de investiții de capital de risc din America cu o valoare de peste 435 milioane dolari,
inclusiv o rundă de 166 milioane dolari aferentă companiei de e -commerce Lightspeed POS, o
rundă de 50 milioane dolari pentru furnizorul de platforme de infrastructură Loraxian; o rundă de
49 milioane de dolari pentru Wattpad. În Canada, investițiile străine de capital de risc, î n primul
rând din SUA, au continuat să depășească investițiile firmelor naționale. În timp ce atât valoarea
investiției de capital de risc, cât și numărul de tranzacții au scăzut în trimestrul al patrulea al anului
2017 în Canada, valoarea medie a tranzacț iei a crescut nesemnificativ . Spre deosebire de SUA, în
cazul în care volumul tranzacțiilor în stadiu incipient sau de lansare a afacerii a scăzut în
comparație cu alte etape ale tranzacțiilor, în Canada, tranzacțiile în faza incipientă au reprezentat
cel mai mare procent din totalul tranzacțiilor începând cu 2009.
America de
Nord
Europa de
VestAsia Pacific
(țări
emergente)Asia Pacific
(țări dezvoltateOrientul
Mijlociu și
AfricaAmerica Latina
si CaraibeEuropa de Est
America de Nord
Europa de Vest
Asia Pacific (țări emergente)
Asia Pacific (țări dezvoltate
Orientul Mijlociu și Africa

100
La nivelul țărilor central și est europene, totalul fondurilor priva te atrase în anul 2017 a
crescut cu 46% față de anul precedent, ajungând la 1,26 miliarde euro, comparativ cu o creștere
de nu mai 12% la nivel european unde fondurile atrase s -au ridicat la 91,9 miliarde euro. Cu toate
acestea, ponderea fondurilor private atrase în țările din Europa Centrală și de Est din totalul
European este una modestă, de doar 1,4% în anul 2017. Se poate rema rca însă o creștere a finanțării
din afara Europei care a ajuns la 26% în anul 2017 (comparativ cu numai 8% în anul 2016) și o
scădere a finanțării provenite din Europa (excluzând țările central și est europene) de la 64% în
anul 2016 in scădere la 38% în anul 2017.
Numărul companiilor finanțate în Europa în perioada 2013 -2017 prin fonduri cu capital de
risc fluctuează între un minim de 3.465 în anul 2016 și un maxim de 3.756 în anul 2017. Ponderea
companiilor de tip start-up finanțate prin fonduri cu capi tal de risc este mult mai mare decât a
companiilor de tip seed sau expansion , reprezentând aproximativ 60% din finanțări, numărul lor
ajungând la 2.193 în anul 2017. Având în vedere că se înregistrează o creștere a sumelor investite
prin fonduri cu capital de risc și o stagnare a numărului de companii finanțate, putem observa că
sumele investite pe companie sunt mai mari în ultimii ani.
Tabelul 2.4 Evoluția investițiilor prin fonduri cu capital de risc în Europa (perioada 2013 –
2017)
(mld.euro)
2013 2014 2015 2016 2017
Sume
investite
prin fonduri
cu capital de
risc
(mlrd.euro) Total 3,5 3,7 4,3 4,8 6,4
Faza inițială 0,2 0,2 0,3 0,4 0,6
Faza de
pornire –
start up 1,8 1,9 2,3 2,4 3,5
Faza de
extindere 1,5 1,7 1,7 2 2,3
2013 2014 2015 2016 2017
Numărul de
companii în
care s -a
investit prin
fonduri cu
capital de
risc Total 3640 3732 3621 3465 3756
Faza inițială 601 695 730 893 1081
Faza de
pornire –
start- up 2180 2240 2274 2029 2193
Faza de
extindere 1020 940 807 749 671
Sursa: [78, p.115]
Conform datelor prezentate de Invest Europe , volumul total al investițiilor prin fonduri cu
capital de risc în Europa Centrală și de Est a ajuns la 108.375 mii euro în anul 2017 (în scădere
față de anul 2016 când s -a înregistrat un total de 112.742 mii eu ro), reprezentând 3,1% din totalul
investițiilor, față de 9% din total la nivel european. Cea mai mare parte a investițiilor în această
regiune (79,8%) s -a realizat în anul 2017 prin cumpărarea companiilor (engl. buyout ).

101
Tabelul 2.5 Evoluția investițiil or cu capital de risc în țările din Europa Centrală și de Est
perioada 2014 -2017
(mii euro)
Țara 2014 2015 2016 2017
Bulgaria 2333 6050 5600 4840
Croația 300 1000 4132 2627
Estonia 7450 3967 6199 1550
Letonia 5557 7665 7890 848
Lituania 9746 9949 3065 2648
Polonia 22494 28873 24937 49278
Republica
Cehă 5567 1670 4518 3565
România 5303 1834 3023 5605
Slovacia 4700 9109 10210 2716
Slovenia 2500 1700 3540 1854
Ungaria 32146 24818 38448 28673
Sursa: [78, p.119]
Conform sursei menționate anterior , în România, ponderea investițiilor din capital privat a
fost de 0,26% din PIB comparativ cu o medie de 0,43% la nivel european sau de 0,23% din PIB
la nivelul țărilor din Europa Centrală și de Est. Dintre țările din Europa Centrală și de Est, membre
ale Uniunii Europene, în perioada 2014 -2017 , Ungaria se situa pe prima poziție cu investiții
realizate cu capital de risc de 22.174, 18.729, respectiv 32.568 mii euro. În anul 2017, Polonia se
află însă pe prima poziție, cu un total de 22.549 mii euro, Ungaria pe cea de a doua cu 6.790 mii
euro, iar România pe cea de a treia poziție (în urcare față de anul 2014 când ocupa poziția a șasea).
În cazul investițiilor cu capital de risc în companii de tip start-up, în țările din Europa Centrală și
de Est, prima poziț ie este ocupă alternativ de Ungaria (în anii 2014 și 2016 cu învestiții de 32.146
și respectiv 38.448 mii euro) și Polonia (în anii 2015 și 2017, cu investiții de 28.873 și respectiv
49.278 mii euro). Și în acest caz, România este pe poziția a treia în anu l 2017, în urcare față de
poziția a șaptea în anul 2014 [78, p.120] . De reținut pentru această regiune sunt sectoarele în care
investițiile cu capital de risc au crescut din anul 2016 în anul 2017, deși valoarea totală a finanțării
de acest tip a scăzut. A stfel, investițiile în sectorul Tehnologia informațiilor și comunicațiilor au
crescut de la 52.732 mii euro (46,8% din total) la 62.469 mii euro (57,6% din total), ir în sectorul
Biotehnologie și sănătate investițiile cu capital de risc au crescut de la 13 .738 mii euro (12,2% din
total) la 16.571 mii euro (15,3% din total). Sectoarele în care astfel de investiții au avut ponderi
mici în anul 2016, dar care în anul 2017 reprezentau 0% din total sunt: Agricultura , Materiale și
produse chimice , Construcții , Imobiliare.
După cum este menționat în studiul cu privire fondurile de investiții cu capital de risc [78,
p.137], î n Europa, două niveluri de guvernanță sunt în faza de lucru pentru a promova fondurile
cu capital de risc: guvernele naționale ce oferă finanț are prin intermediul instituțiilor naționale de
promovare (NPI) precum KfW în Germania sau Bpifrance în Franța și folosesc diferite metode și

102
scheme de stimulare fiscală pentru a limita riscul investițiilor pentru investitorii privați. La nivel
european, cel care intervine pe piața fondurilor cu capital de risc, este Fondul European de
Inves tiții (EIF) . În plus, Comisia Europeană este cea care identifică toate barierele în calea
investițiilor transfrontaliere datorate diferitelor regimuri fiscale sau cerin țelor de reglementare și
promovează cele mai bune practici.
În ciuda unei pieței cu un potențial de 510 milioane de clienți, Europa nu are succes în ceea
ce privește start -up-urile. Până în iulie 2017 au existat doar 16 start -up-uri europene evaluate la
peste 1 miliard de dolari, comparat iv cu 96 din SUA și 47 din Asia [78, p.131] . Fragmentarea pe
piețele naționale cu diferite tradiții, limbi, sisteme fiscale și procese administrative ridică anumite
bariere care la rîndul lor limitează potențialul firme lor europene de investiții financiare.
După cum s -a menționat și anterior, î n majoritatea economiilor europene, capitalul de risc
este o modalitate nouă de finanțare a afacerilor, dezvoltată inițial în anii 1990 și a cărei intensitate
s-a activat după an ii 2000. În faza inițială , piețele europene de investiții au fost afectate de două
crize economice: în primul rând, prin creșterea extremă în utilizarea și adaptarea Internetului în
2001 și, imediat după ce piețele au început să se redreseze, a doua oară d e criza financiară globală
din perioada anilor 2008 -2009. În afară de un început greu, industria europeană a investițiilor cu
capital de risc trebuie, de asemenea, să facă față obstacolelor rămase în calea investițiilor
transfrontaliere, ceea ce limitează potențialul pieței unice.
În Uniunea Europeană capitalul de risc este reglementat doar la nivel comunitar [78, p.131] .
În alte state, ca Federația Rusă, Bielorusia, Georgia, această activitate este reglementată în cadrul
altor legi, iar în Armenia există lege separată a capitalului de risc. Capitalul de risc este important
și esențial pentru o bună funcționare a uniunii piețelor de capital, dar cu toate acestea continuă să
rămînă slab dezvoltat în Europa. În 2016, investitorii în capital de risc au investi t aproximativ 6,5
miliarde euro în UE, în comparație cu 39,4 miliarde euro în SUA [78, p.131] . În plus, fondurile cu
capital de risc din Europa sunt mul t mai reduse – 56 de milioane euro în medie, în comparație cu
156 de milioane euro în SUA [78, p.131] . Prin urmare, aceste întreprinderi se mută către
ecosisteme în care au șanse mai mari să se dezvolte rapid. Numărul întreprinderilor care, la sfârșitul
anului 2017, au atins valoarea de piață de peste 1 miliard de dolari (adică statutul de „unicorn”) a
fost de 26 în UE, în comparaț ie cu 109 în SUA și 59 în China.
Cerectările din domeniul capăitalului de risc au evidenția anumite facilități pe care le
promovează statele pentru a stimula finanțările prin capitalul de risc. Printre facilitățile oferite (pe
baza unor criterii bine stabilite în funcție de vârsta și dimensiunea companiilor, dar și prin
excluderi sectoriale pentru a ținti firmele antreprenoriale) prin această schemă, ce este de altfel
supusă anual unei monitorizări transparente pentru a evalua costur ile fiscale, se enumără [78,
p.136] :

103
– credite fiscale în avans;
– amânare a impozitului pe câștigurile de capital pentru cazurile de reinvestiție;
– scutiri de impozit pe câștigurile de capital realizate;
– reducerea pierderilor în condiții mai favora bile decât sistemul de bază;
– concesii pentru investitori individuali – business angels .
Această Schemă de investiții pentru întreprinderi aflate în fază incipientă impune și câteva
criterii de eligibilitate, fiind de exemplu exclusă participarea părțil or afiliate. De asemenea, sunt
impuse valori maxime pentru investiții și o perioadă minimă de deținere. Natura antreprenoriatului
în Europa s -a schimbat dramatic în ul timul deceniu și jumătate . Astăzi, există firme de succes, cum
ar fi Shazam, Spotify, Mon itise și Seatwave, cu capitalizări mai mari de 100 milioane de euro [78,
p.138] . Există, de asemenea, investitori de capital de risc care au realizat exit -uri foarte profitabile
din companiile în care au investit, exemple foarte relevante în acest sens fii nd Autonomy și Skype,
brand-uri care au devenit entități de afaceri importante pentru cumpărătorii lor.
În acest context istoric și în scopul trecerii către o piață paneuropeană de capital de risc,
Uniunea Europeană a adoptat în 2013 un Regulament privind fondurile europene de capital de risc
(nr. 345/2013). Acesta stabilește o nouă etichetă privind „Fondul european de capital de risc” și
include noi măsuri care să permită investitorilor de risc să își comercializeze fondurile pe teritoriul
UE, în baza unu i set unic de norme. Acest regulament prevede cerințe și condiții uniforme pentru
administratorii de organisme de plasament colectiv care doresc să utilizeze denumirea „EuVECA”
în legătură cu distribuirea în Uniune a fondurilor cu capital de risc eligibile , contribuind astfel la
buna funcționare a pieței interne [78, p.138] . Regulamentul prevede, de asemenea, norme uniforme
privind distribuirea în Uniune a fondurilor cu capital de risc eligibile către investitori eligibili,
structura portofoliului fondurilo r de capital de risc eligibile, instrumentele și tehnicile de investiții
eligibile care trebuie să fie utilizate de fondurile cu capital de risc eligibile, precum și organizarea,
conduita și transparența administratorilor de fonduri de capital de risc elig ibile care distribuie în
Uniune fonduri de capital de risc eligibile.
Mai pragma tic, conform regulamentului menționat, administratorii fondului cu capital de
risc eligibil , se asigură că, atunci când achiziționează active care nu sunt instrumente eligibil e,
partea din totalul aporturilor de capital și al capitalului angajat nevărsat utilizată pentru
achiziționarea unor astfel de active nu depășește 30%. Plafonul de 30 % se calculează pe baza
sumelor ce pot fi investite după deducerea tuturor costurilor rel evante. Deținerile de numerar și
echivalent de numerar nu sunt luate în considerare la calcularea acestui plafon, deoarece numerarul
și echivalentul de numerar nu trebuie considerate investiții. Administratorii fondului cu capital de
risc eligibil nu utili zează nicio metodă la nivelul fondului cu capital de risc eligibil prin care
expunerea fondului ar crește peste nivelul capitalului său angajat, fie prin împrumuturi de numerar

104
sau de titluri de valoare, fie prin angajarea în poziții aferente instrumentelo r financiare derivate
sau prin orice alte mijloace. Obiectivul acestui regulament constă în ceea ce privește eticheta
„EuVECA”, de a spori creșterea și inovarea întreprinderilor mici și mijlocii în UE (DLA Piper,
2017). Cu obiective la fel de importante ca acestea, eticheta a fost menită să reprezinte un
instrument important pentru atingerea obiectivelor stabilite pentru strategia Europa 2020, adoptată
în 2010. În ultimii patru ani (de la adoptarea Regulamentului), doar pentru un număr relativ mic
de fondur i de investiții alternative au fost stabilite aceste etichete (127 de finanțări sau fonduri
EuVECA).
Unul dintre cele mai importante programe în domeniul fondurilor de capital de risc la
nivelul Uniunii Europene este programul pentru competitivitatea într eprinderilor și a
întreprinderilor mic i și mijlocii (COSME). Acesta urmărește scopul de a îmbunătăți accesul IMM –
urilor la capitalul prin intermediul i nstrumentului de capital propriu pentru dezvoltare, în care au
fost identificate goluri pe piață. Progr amul initial prevedea mobilizarea până la 4 miliarde de Euro
în capitaluri proprii și să funcționeze în perioada 2014 -2020. Datorită acestui buget, va fi posibilă
mobilizarea până la 25 de miliarde de euro în finanțarea intermediarilor financiari prin efecte de
levier. Instrumentele financiare sunt gestionate de Fondul European de Investiții (FEI) în
cooperare cu intermediarii financiari din țările UE. O parte din bugetul COSME finanțează garanții
și contra -garanții pentru intermediarii financiari (de exemplu , organizații de garantare, bănci,
societăți de leasing) pentru a le oferi IMM -urilor mai multe credite și îm prumuturi. Această
facilitate include și securitizarea portofoliilor de credite pentru IMM -uri. Repartizînd riscul,
garanțiile COSME perm it interme diarilor financiari să extindă gama de IMM -uri și tipurile de
tranzacții financiare pe care le pot sprijini. Impactul este unul substanțial – datorită efectului de
levier, fiecare euro investit înt r-o garanție de împrumut este așteptat să elibereze până la 30 de euro
de finanțare pentru IMM -uri [78, p.139] . Aceste garanții vor ajuta multe IMM -uri care altfel nu ar
fi în măsură să obțină finanțare din cauza riscului lor ridicat perceput sau a lipsei de g aranții
suficiente. Se estimează ca până la 330.000 de IMM -uri să primească împrumuturi garantate de
garanțiile COSME, valoarea totală a creditelor fiind de până la 21 miliarde Euro. Instrumentele
financiare COSME se bazează pe experiența acumulată în cadrul instrumentelor financiare din
cadrul Programului -cadru pentru competitivitate și inovare (CIP), care a funcționat între 2007 și
2013. Din 2007, peste 340.000 de IMM -uri au beneficiat de un împrumut sau un contract de leasing
garantat datorită facilității de garantare pentru IMM -uri SMEG). Pe baza rezultatel or programului,
se așteaptă ca, în cadrul COSME, 90% dintre beneficiari să ai bă 10 sau mai puțini angajați cu un
împrumut garantat mediu de aproximativ 65.000 Euro [78, p.139] . Aceasta este categoria IMM –
urilor care se confruntă în prezent cu cea mai mare dificultate în obținerea finanțării. Finanțarea
este, de asemenea, disponibilă încă de la intermediarii financiari ai CIP care au fost recent selectați

105
și aprobați. Complementar cu acțiunile derulate în programul COSME, un alt program derulat la
nivel euro pean, „The SME Instrument”, care face parte din pilotul Consiliului European pentru
Inovare. Acesta a fost lansat la 27 octombrie 2017 ca parte a programului de lucru Horizon 2020
pentru 2018 -2020, oferind un „ghișeu unic” pentru finanțarea inovațiilor în spațiul UE. De
menționat faptul că programul Orizont 2020 finanțează inovațiile cu potențial ridicat, dezvoltate
de IMM -uri prin acest instrument al IMM -urilor. Instrumentul IMM oferă celor mai curajoși
antreprenori din Europa șansa de a avansa și de a sol icita finanțare pentru ideile inovatoare, cu
potențialul de a crea piețe complet noi sau de a le revoluționa pe cele existente (Comisia
Europeană, 2018).
Cu o finanțare de aproximativ 1,6 miliarde de euro în perioada 2018 -2020, Instrumentul pentru
IMM-uri sprijină ideile inovatoare pentru produse, servicii sau procese care sunt gata să cucerească
piețele globale. Disponibilă doar pentru IMM -uri, no ua schemă oferă sprijin pe etape , progresiv și
complementar dezvoltării ideilor inovatoare pentru diverse domenii. Se estimează faptul că, în
ultimii trei ani de implementare ai acestui mecanism, aproximativ 4.000 de IMM -uri vor fi
selectate pentru a primi finanțare de capital de risc din acest instrument. Fluxul financiar include
trei faze de suport pentru I MM-urile care doresc să acceseze o astfel de finanțare:
– Evaluarea fezabilității, faza 1, opțională: finanțarea este disponibilă pentru explorarea și
evaluarea fezabilității tehnice și a potențialului comercial al unei inovații descoperite pe care o
comp anie dorește să o exploateze și să o comercializeze. Activitățile finanțate ar putea fi: evaluarea
riscurilor, studii de proiectare sau de piață, explorarea proprietății intelectuale; scopul final este de
a pune un nou produs, serviciu sau proces pe piață, eventual printr -o aplicație inovatoare a
tehnologiilor, metodologiilor sau proceselor de afaceri existente. Proiectul trebui e să fie aliniat la
strategia de afaceri, ajutând la creșterea internă sau la o oportunitate de afaceri transnațională.
Evaluarea p ropunerilor de fază 1 se face la distanță, de un grup de experți independenți. Suma
alocată este de 50.000 Euro, forfetar.
– Proiectul de inovație, faza 2: finanțarea este disponibilă pentru proiecte de inovare bazate pe un
plan de afaceri solid și strate gic (potențial elaborat și finanțat parțial prin faza 1). Activitățile
finanțate în faza 2 pot fi de mai multe tipuri: prototiparea, miniaturizarea, scalarea, proiectarea,
verificarea performanțelor, testarea, demonstrarea, dezvoltarea liniilor pilot, vali darea pentru
replicarea pieței, inclusiv alte activități menite să aducă inovarea în pregătirea și maturitatea
investițiilor pentru absorbția pieței. Finanțarea poate varia între o jumătate de milion de Euro și
2,5 milioane de Euro.
– Acceleratorul de bus iness, faza 3: în vederea facilitării exploatării comerciale a activităților de
inovare rezultate din faza 1 sau faza 2, instrumentul propune servicii de accelerare a afacerii.
Printre acestea se numără sprijinul pentru dezvoltarea în continuare a capacită ții de investiții,

106
legătura cu investitorii și clienții privați prin activități de brokeraj și evenimente (inclusiv târguri),
asistență în ceea ce privește finanțarea UE pentru riscuri și o serie de alte activități și servicii de
sprijinire a inovării ofer ite prin Enterprise Europe Network (EEN). Suplimentar, pot fi oferite
servicii de consiliere și mentorat în afaceri, foarte importante în contextul în care nu toate
persoanele inovatoare au competențe de vânzări, management, etc.
Un alt instrument de fina nțare de capital de risc, dedicat start -up-urilor inovatoare cu
potențial ridicat de creștere, gestionat de o instituție bancară europeană (Fondul European de
Investiții – FEI), este InnovFin SME Venture Capital. Aceasta este o facilitate care se concentre ază
pe investiții în întreprinderi tinere, cu potențial de creștere, cu ajutorul unor intermediari eligibili,
cum ar fi fondurile de capital de risc și de investitori în afaceri (Fondul European de Investiții,
2018). În cadrul InnovFin SME Venture Capital, FEI vizează investiții în aproximativ 30 de
fonduri, mobilizând o sumă totală de până la 1,6 miliarde de euro pentru a fi investite în
întreprinderi situate în Statele Membre UE -28 și țările asociate Orizont 2020. Capitalul de risc
pentru IMM -uri InnovFin face parte din “InnovFin – Finanțarea UE pentru inovatori”, un grup
comun al Băncii Europene de Investiții (BEI) și inițiativa Comisiei Europene (CE) în cadrul
Orizont 2020, cadrul UE pentru cercetare și inovare pentru perioada 2014 -2020. InnovFin – EU
Finance for Innovators oferă o gamă de produse de finanțare adaptate și servicii de consultanță
companiilor de diferite mărimi, de la IMM -uri la mari corporații și alte entități. InnovFin SME
Venture Capital este un succesor în faza de început a Facilității pentru creștere economică și
inovare pentru IMM -uri („GIF1”) în cadrul Programului -cadru pentru competitivitate și inovație
(CIP) implementat în perioada 2007 -2013 [78, p.142] . Una dintre cele mai interesante forme de
asociere în domeniul investițiilor de capital de risc la nivel comunitar este Invest Europe, o
asociație ce reprezintă sectoarele de capital privat, de capital de risc și de infrastructură. Membrii
acestei asociații au o abordare pe termen lung în ceea ce privește investițiile în companii priv ate,
de la întreprinderile nou înființate la firmele cu o amplă experiență. Acești membri contribuie nu
numai cu capital, ci și cu dinamism, inovație și expertiză. Acest angajament contribuie la o creștere
puternică și durabilă, rezultând o revenire sănăto asă pentru principalele fonduri de pensii și
asigurători din Europa, în beneficiul milioanelor de cetățeni europeni care depind de acestea.
Unul din principalele paliere de activitate pentru această asociație este The European Data
Cooperative (EDC) – o inițiativă comună dezvoltată de Invest Europe și partenerii săi naționali de
asociere pentru colectarea activităților și datelor/informațiilor din industria europeană cu privire la
atragerea de fonduri, investiții și cesiuni. Această formă de organizare ser vește drept punct unic
de intrare a datelor pentru membrii asociațiilor de capital privat și de capital de risc și a altor
contribuabili din întreaga Europă. Folosind această platformă, cu o metodologie standardizată,
membrii asociați și publicul larg pot obține statistici pan -europene coerente și robuste, comparabile

107
în întreaga regiune, cu privire la capitalul de risc. În consecință, asociația oferă cea mai
cuprinzătoare prezentare a piețelor europene de capital privat și de capital de risc disponibile,
permițând o informare mai bună pentru administratorii fondurilor, investitori, factorii de decizie
politică, autoritățile de reglementare și alț i actori interesați. La finele anului 2016 această bază de
date includea 3.000 de firme, 7.000 de fonduri, 60.000 de companii de portofoliu și peste 200.000
de tranzacții realizate începând cu anul 2007 (Invest Europe, 2017).
Datele obținute în cadrul platformei gestionate de Invest Europe indică faptul că, în anul
2016, strângerea de fonduri a ajuns la 73,8 miliard e de euro, cel mai ridicat nivel pentru Europa,
din 2008, și o creștere de 37% față de 2015. Aproape 400 de fonduri au atras capital nou, o scădere
cu 9% față de 2015, indicând o tendință către fonduri mai mari. Fondurile europene de capital
privat și fond urile de capital de risc au ridicat în ultimii patru ani circa 240 de miliarde de euro –
mai mult decât dublul sumei ridicate din 2009 -2012. Fondurile de pensii au asigurat 34% din
totalul capitalului, urmate de fonduri (18%), companii de asigurări (12%), fonduri suverane de
investiții (10%), birouri familiale și persoane particulare (9%). Investitorii instituționali din afara
Europei au contribuit cu mai mult de 40%. Câștigul de fonduri pentru cumpărare a crescut cu 71%,
până la 56,3 miliarde de euro, gene rat de fonduri cu active mai mari în dimensiune. Fondurile de
cumpărare care au atins între 250 și 1 miliard de Euro la închiderea finală au crescut cu aproximativ
două ori mai mult decât în anii precedenți. Fondurile de capital de risc au crescut până la 6,4
miliarde de euro în 2016, depășind recordul european obținut în 2007. Această evoluție a fost
determinată de o creștere a numărului de fonduri de investiții profesionale care au ajuns la peste
100 milioane de Euro, la închiderea fondului.
În Marea Bri tanie, investițiile de capital de risc au atins un nivel record la finalul anului
2017, în timp ce șapte oferte au atras mega -runde de peste 100 de milioane de dolari fiecare,
respectiv: Deliveroo (482 milioane dolari), Truphone (336 milioane dolari), Tran sferWise (280
milioane dolari), OakNorth Ink Factory (180 milioane dolari), Orchard Therapeutics (112 milioane
dolari) și SecretEscapes (109 milioane dolari) [78, p.146] . Această creștere a investițiilor cu capital
de risc a fost oarecum de remarcat, având în vedere nivelul de incertitudine economică din Marea
Britanie în acest an. Deprecierea Lirei Britanice ar fi putut conduce la unele investiții cu valori
reduse, în timp ce numărul tranzacțiilor în faza târzie reflectă probabil angajamentul investitorilo r
de investiții financiare în societățile comerciale î nființate în portofoliile lor. Sprijinul ferm al
guvernului britanic pentru inovare a contribuit, fără îndoială, la menținerea atenției investitorilor
de capital de risc în acest domeniu. În bugetul său recent, guvernul britanic a anunțat crearea unor
fonduri specifice pentru a sprijini oportunitățile de lansare și extindere, inclusiv 75 milioane de
lire sterline pentru companii ce vizează inteligența artificială și 400 milioane de lire sterline pentru
punctele de încărcare a autovehiculelor electrice.

108
Pe parcursul anului 2017, Franța a devenit un jucător din ce în ce mai important pe piața
globală de investiții de capital de risc din Europa, investițiile fiind axate în principal pe healthtech,
biotech ș i inteligență artificială. În timp ce investiția totală din capitaluri de risc a scăzut în
comparație cu Marea Britanie, Franța a găzduit un număr mai mare de tranzacții, în special în
primele etape ale ciclului de viață al companiilor. Se așteaptă ca ecos istemul de inovare din Franța
să continue să se dezvolte, stimulat de deschiderea recentă a unui campus dedicat start -up-uri
(Station F) și de angajamentul ferm al guvernului Macron de a sprijini inovarea. “La French Tech”
a continuat să -și extindă amploar ea globală și să sprijine atractivitatea Franței, iar recent, a
implementat “Tech France Visa”, o procedură simplificată și accelerată pentru a primi
întreprinzătorii străini și pentru a facilita dezvoltarea afacerilor în Franța. În Uniunea Europeană
funcț ionarea fondurilor de investiții de capital de risc a fost reglementată prin Regulamentul (UE)
NR. 345/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile
europene cu capital de risc, Regulament elaborat în concordanță cu obiectivele Strategiei Europa
2020 stabilită în Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: Inițiativă
pentru asigurarea unei creșteri inteligente, sustenabile și favorabile incluziunii” (Europa 2020) și
în contextul provocărilor pe te rmen lung cu care se confruntă Statele Membre, cum ar fi cele
identificate în raportul Sistemului european de evaluare a strategiilor și a politicilor din martie
2012, intitulat „Global Trends 2030 – Cetățenii într -o lume interconectată și policentrică”. l a 1
martie 2018, a intrat în vigoare EuVECA II, prin introducerea Regulamentului nr. 2017/1991 din
25 octombrie 2017 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 345/2013 privind fondurile europene
de capital de risc și a Regulamentului (UE) nr. 346/2013 privin d fondurile europene de
antreprenoriat social (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 2017) care acordă o mai mare
flexibilitate privind eligibilitatea investițiilor (societățile eligibile pentru investiții pot fi
întreprinderi necotate pe piețele de capita l reglementate cu până la 499 angajați, dar și IMM -uri
cotate pe piețele de creștere pentru IMM -uri, iar prin apelarea la această categorie de investiții,
companiile respective rămân eligibile și pentru diverse programe publice de finanțare).

2.5 Concluzii l a capitolul 2
1. Sistemul de credit actual na țional cuprinde două sectoare, sectorul bancar, reprezentat de
băncile comerciale ș i sectorul nebancar, reprezentat de către organizațiile de creditare nebancare
din care fac parte instituțiile de microfinanțar e șicompaniile de leasing.
2. Sectorul nonbancar al R.Moldova este reprezentat de către organizațiile de creditare
nebancare și companiile de leasing. Din datele prezentate de c ătre CNPF, la finele anului 2018
numărul total de organizații de creditare nebanca re înregistrare oficial au fost 181, dintre care doar
167 au prezentat rapoarte financiare. Dintre acestea, 15 nu au acordat împrumuturi, iar 37 au

109
înregistrat pierderi. Din cele 167 de companii, active mai mari de 100 mln au înregistrat doau 12
companii, dintre care 5 organizații de creditare nebancare au înregistrat ac tive mai mari de 400
mln.lei . La finele anului 2018 oficial la CNPF au fost înregistrate 199 de companii, dintre care au
prezentat rapoarte financiare 181. Printre acestea 23 de organizații de microfinanțare nu au acordat
împrumuturi, iar 50 au înregistrat pierderi.
3. În ultimii ani piața internațională a factoringului a cunoscut tendințe pozitive la general, el
înregistrînd recorduri destul mari în special în țările care se afla la început de cale precum: Rusia,
România, Ucraina, Armenia etc. Cea mai concentrată piață a factoringului pe plan international
este reprezentată de ce europeană, cu 60% din volumul total al factoringului.
4. Dezvoltării factoringului în ultimii ani în spațiul UE a înregi strat tendințe pozitive : aceasta
a oferit finanțare în sumă de peste 170 mld. euro pentru aproximativ 164000 de întreprinderi mici,
mijlocii și mari, care împreună au combinat o cifră de afaceri de 1,37 mld. euro. Principalii
beneficiari ai acestei modalit ăți de finanțare au fost afacerile din domeniul manufacturii, serviciilor
și sectorul de distribuție. După criza din anul 2008, când întreprinderile mici și mijlocii din spațiul
european s -au confruntat cu problema contractării unui împrumut bancar, compa niile de factoring
au fost cele care au intrervenit cu soluții.
5. Potrivit datelor oferite de Asociația Europeană de Factoring și a Asociației Internaționale
de Factoring, se poate constata că piața factoringului este mai dezvoltată în 5 țari, care practi c
concentrează 80% din volumul total al operațiunilor de factoring. Astfel, se poate stabili că în
spațiul european, cea mai mare cotă revine Regatului Unit, urmată de Franța, Germania, Italia,
Spania . Analiz elor efectuate au evidențiat în calitate de prin cipal i clienți ai companiilor de
factoring în spațiul Uniunii Europene, întreprinderile mici și mijlocii, care constituie 76% din
totalul clienților acestora, comparativ cu 11% întreprinderile mijlocii și 13 % întreprinderile mari.
6. Piața factoringului în R.Moldova este una destul de incertă, slab dezvoltată și
nereglementată. Principala sursa îmrumutată petru IMM -uri îl constituie creditul bancar. Astfel,
la finele anului 2017 , portofoliul de credite brut a constituit 47.7 la sută în totalul activelor sau
34.8 mlrd. lei, micșor ându -se pe parcursul anului 2017 cu 9. 0 la sută. La finele anului 2017
creditele acordate persoanelor fizice și juridce au constituit 34761,270 mln. Lei, înregistrînd o
scadere față de anul 2015 cînd a u costituit 38187,611 mln. Lei.
7. Practica internațională demonstrează că ritmul de creștere a serviciilor de factoring,
respectiv accesul acestei modalități de finanțare pentru întreprinderile mici și mijlocii este
menijlocit legată de calitatea actelor normativ -legislative și nivelul de reglementare a pieții. În
acest context poate fi exemplificat cazul Marii Britanii, unde piața factoringului nu este
reglementată sub nici o forma, dar numărul comp aniilor de factoring depășește cifra 100, iar după
volumul operațiunilor, Marea Britanie oc upă primul loc în UE și locul doi pe plan international.

110
Pe de altă parte poate fi prezentat cazul Germaniei, unde factoringul este reglementat destul de
strict, dar cu toate acestea, volumul operațiunilor de factoring cedează locul Franței, Italiei, Span iei
și altor țări din UE. Un alt exemplu servește dezvoltarea factoringului în Franța, unde acest
domeniu este destul de reglementat, societățile de factoring fiind sub supravegherea Băncii Franței,
iar după volumul operațiunilor, piața franceză este situ ată pe locul doi în UE după Marea Britanie.
Conform analizelor efectuate de către Banca Mondială, exită o interdependență dintre volumul
operațiunilor pe piața factoringului (raportat la PIB, în %) și nivelul de reglementare a operațiunilor
de factoring. În majoritatea statelor dezvoltate, raportul dintre volumul pieții factoringului și PIB
este destul de mare. De exemplu, în Marea Britanie, Italia, Portugalia acest coeficient constituie
aproximativ 10%, iar în Germania acest indicator constituie în jur d e 2%.
8. Piața factoringului francez a cunoscut un progress constant pe parcursul ultimilor 15 ani,
plasîndu -se pe locul doi în Europa si locul patru în lume. Domeniul factoringului este bine
reglementat și bine pus la punct în Franța , acest fapt datorînd -se rolului destul de important ce -i
revine factoringului în finanțarea necesităților fondului de rulment, precum și finanțarea pe termen
scurt a întreprinderilor mici și mijlocii. Modelul german este deseori citat ca exemplu în domeniul
reglementării factori ngului. Societățile de factoring germane sunt supuse unei autorizări și
supravegheri ce nu le impune însă, respectarea indicatorilor de lichiditate și solvabilitate. După
modificarea legii cu privire la credit din 2009, companiile de factoring sînt conside rate ca instituții
de servicii financiare supuse obligativității de autorizare și control, printre care supervisor national
BaFin (Autoritatea Financiară Federală de Supraveghere) și Bundesbank (Banca Centrală a
Germaniei). După modificarea legii cu privir e la credit (KWG), societățile de factoring sînt
obligate să se conformeze unor cerințe privind organizarea, înregistrarea și publicarea rapoartelor
și comunicrea lor autorităților de supraveghere.
9. În baza analizei datelor prezentate de către compania KPMG , volumul finanțărilor primare
prin intermediul capitalului de risc, în plan mondial pentru anul 2017 a constituit 16 mld. Dolari
SUA, în descreștere cu 2 mld. Dolari SUA, față de anul 2016. Cel mai mare volum al finanțărilor
primare prin intermediul capit alului de risc a fot atins în anul 2015, cînd acesta a constituit 21 mld.
Dolari SUA, în creștere cu 7 mld., de la 14 mld.usd în anul 2014. Finanțarea primară prin capitalul
de risc în SUA a constituit în anul 2017 – 7,4 mld.usd, practic menținîndu -se ace eași cifră ca și la
nivelul anului 2016. Numarul tranzacțiilor prin care a fost asigurată acest volum al finanțărilor a
reprezentat cifra de 2748 de tranzacții în 2017, menținîndu -se la același nivel ca și în 2016 – 2734
tranzacții, dar fiind în descreșter e față de anul 2015, atunci cînd numarul acestora a constituit 3460
tranzacții. Față de SUA, Europa ramâne cu mult în urmă, aici fiin înregistrate în anul 2017 în jur
de 1307 tranzacții care au asigurat un volum al finanțărilor primare prin capitalul de ri sc de doar
2,8 mld.dolari SUA, fiind în scădere față de anul 2016 cu 0,7 mld.doalri SUA.

111
Problema cea mai gravă a sectorului nonbancar al R.Moldova îl constituie lipsa reglementărilor
domeniul respective pe de o parte, iar pe de altă parte neputința BNM -ului de a intervene în
activitatea acestoră pentru a verifica corectitudinea stabilirii comisioanelor ascunse și a dobînzilor
destul de exagerate stabilite în contractele de finanțare. Din aceste considerente ar fi oportun
crearea unor reglementări din parte a BNM -ului și a CNPF -ului prin care să se stabilească regulile
jocului pentru finanțările practicate de care instituțiile nebancare cu indicarea unui plafon maxim
al ratei dobînzii și comisioanelor pe care acesteia le -ar putea aplica. La fel prin elaborar ea unor
noi reglementări specifice domeniului modalităților moderne de finanțare precum sînt: fa ctoringul,
forfetarea, securitizarea creanțelor și creditul sindicalizat, BNM ar oferi noi posibilități de finanțare
agenților economici .

112
3. OPORTUNITĂȚILE IMPLIMENTĂRII ȘI DEZVOLTĂRII MODALITĂȚILOR
MODERNE DE FINANȚARE ÎN R.MOLDOVA
3.1 Necesitatea imple mentării și dezvoltării operațiunilor de factoring în R.Moldova
În urma studierii practicii inte rnaționale, se poate constata că, printr e companiile
beneficiare ale factoringului sunt așa com panii mari ca Parmalat (produse alimentare Italia), Acer
(tehnică de calcul Taiwan) și Levis Global To y (jucarii pentru copii SUA) [95 , pag. 26]. Aplicînd
la finanțarea prin factoring agentul economic poate soluționa un șir întreg de probleme le gate de
creșterea vînzărilor. Astfel, în tabelul de mai jos, sunt reflectate interdependențele dintre
necesitățile companiilor și ofertele societăților de factoring :
Tabelul 3. 1 Interdependența dintre necesitățil e clientului și a companiei de factoring
Necesitatea clientului Serviciile societății de factoring
Verificarea capacității de plată a viitorului
client, stabilirea unei limite pentru marfurile
livrate, controlul și reevaluarea lor Management creditar
Completarea sau modificarea bazei
contractuale Suport juridic
Organizarea livrării mărfii Transport și logistică
Organizarea evidenței vînzărilor și creantelor Gestiunea creanțelor
Finanțarea di screpanțelor de casă apărute
ulterior Finanțarea prin cesiu nea de creanță (factoring
financiar)
Prevenirea riscului de credit Asigurara creditelor (asigurarea riscurilor
financiare și de credit)
Asigurarea unui controlul privind achitarea în
termeni Gestiunea administrativă și încasarea datoriilor
debitoare
Sursa:[95 p.26]
La baza operațilior de factoring stă creditul comercial, iar obiectul operațiunilor de
factoring îl constituie creanța , care apare ca rezu ltat al oferirii plății amînate de către furnizor,
cumpărătorului. Cu alte cuvinte, factoringul pr esupun e o anumită formă de refi nanțare a creditului
comercial. Factoringul permite entității economice să livreze mărfuri sau să presteze servicii cu
termenul de plată amînat – adică să crediteze cumpărăt orii săi prin intermediul credi tului comercial,
sau finanț area livrărilor sale de la compania de factoring, neaștep înd plata imediată de la
cumpărător ii săi, precum și alte servicii. La baza relațiilor de factoring, spre deosebire de relațiile
de credit (la baza cărora stă creditul bancar) se află creditul comerc ial.
Factoringul prezintă avantaje pentru anumiți subiecț i ai relațiilor comerciale. Prin
intermediul finanțării prin factoring, furnizorul și cumpărătorul obțin posibilitatea utilizării în
realțiile comerciale, plata amînată. Datorită acestei modalități d e finanțare, furnizorii au
posibilitatea creșterii vînzărilor și a cifrei de afaceri, pe de o parte, iar pe de altă parte , cumpărătorii
obțin posibilitatea diversi ficării asortimentului și a calității marfii livrate [44, p.21]. Ut ilizarea
creditului comerc ial la rîndul său , stimulează de zvolatrea comerțului: concurența d intre vînzători

113
se întețește, deoarece ei au posibilitatea de a oferi cumpărătorilor săi condiții la plata amînată tot
mai avantajoase. Relațiile de factoring au un impact econominc pozitiv asupra tuturor subiecților
de la toate nivele le economice. In tabelul 3.2 este reflectată influiența factoringului asupra
indicatorilor financiari ai entității economice. La nivel microeconomic, factoringul permite unui
agent economic sa -și îmbunătățească anumiți indicatori financiari , precum : volumul vînz ărilor,
lichiditatea, rentabilitatea , precum și dezvoltarea afacerii din contul creșterii vînzărilor. Din contul
îmbunătățirii situații economico -financiare, agenții economici obțin posibilitatea moderniză rii
capacității de producție și reînoinrea mijloacelor fixe.
Tabelul 3.2 Influiența factoringului asupra indicatorilori financiari ai companiei
Efectual real Influiența asupra indicatorilor financiari
Prin intermediul factoringului are loc
transformarea c reanțelor în mijloace bănești
fără apariția creanței Sporirea indicatorilor de lichiditate
Obținerea finanțării după livrarea mărfii și
posibilitatea completării concomitente a
capitalului circulant formează efectul
multiplicator și permite utilizarea ma i eficientă
a mijloacelor circulante – Reducerea termenului de circulație a
creanțelor;
– Reducerea duratei ciclului financiar;
– Reducerea valorii medii a creanțelor
(eliberare)
Cheltuilelile pentru factoring în întregime se
referă la costul de producți e (sinecost)
conform legislații – Scăderea bazei fiscale pentru impozitul
pe profit
Sursa: Adaptată de autor în baza sursei [95]
După cum menționează autorii ruși Emilianov V., Colobanov D., Parfeonova L,
dezvoltarea factoringului prezintă un impact econom ic pozitiv atît la nivel micro și
macroeconomic, cît și la nivel mondoeconomic. Această legătură este prezentată în tabelul 3.3
Tabelul 3.3 Influiența factoringului asupra relațiilor economice la anumite niveluri
Nivelul economic Influiența factoringului
Internațional Dezvoltarea comerțului internațional dintre țări diferite
Macroeconomic (național) Dezvoltarea exportulu și importului din contul utilizării
a importatorilor/exportatorilor a creditului commercial
Mezoeconomic (regional) Dezvoltarea regiuni lor/ramurilor din contul creșterii
concurenței dintre companii
Microeconomic Creșterea competitivității furnizorului de mărfuri/servicii
Sursa: Elabo rat de autor în baza surselor [95, 110]
Dezvol tarea factoringului în mjoritatea țări lor post sovietice es te posibilă actualmente,
datorită unor prevederi legislative generale și a prezenței companiilor de factoring. Actuala
practică a factoringului demonstrează că , băncile comerciale (ex. Rusia), de cele mai multe ori ,
sub forma factoringului propun cli entului (furnizorului) un credit sub creață, pe care încearcă sa -l
prezinte sub pretextul factoringului. Acest produs presupune doar finanțare, dar nu est e însoțit de
serviciile aferente factoringului.

114
Tabelul 3.4 Particularitățile factoring ului și a credit
Factoring Credit
Include un complex de servicii Presupune numai finanțare
Permite stimularea creșterii vînzărilor cu
ritmuri mult mai mari (efectul de multiplicare) Permite menținerea activității curente a
afacerii
Nu necesită garanții Deseori solicită g aranții suplimentare
Finanțarea se rambursează din contul
achitărilor de la debitori Se rambursează de către furnizor
Reducerea creanțelor debitoare fără formare
datoriilor creditoare Creșterea conturilor de creanță (datorii
creditoare)
Sursa: [95 p.29]
Mecanismul de finanțare prin factoring este descris detaliat de către autorii ruși Emilianov
V. și Kolobanov în lucrările lor. Astfel, va fi prezentat un exemplu de finanțare prin factoring,
folosind practica rusească. Un furnizor, expediază marfa cu plat a amîna tă pentru 30 zile, dacă pe
parcursul anului vor fi realizate 12 livrări, acest fapt presupune că se poate obține un ven it de
douăsprezece ori mai mare decît la o singura livrare. Calculel e respective pentru livrări le efectuate
și finanțate pri n factoring sî nt prezenta te în anexa 14 -15.
În continuare va fi analizată aceeași situație cu utilizarea factoringului. Se realizează
livrarea în valoare de 50000 USD , cu peri oada de grație 30 zile(plata amî nantă), volumul finanțării
constituie 80% din suma l ivrării. Clien tul introduce banii obț inuți, cei 40000 USD în circuit
începînd cu ziua a 2 -a pînă la a 31 -a zi și efectu iază următoarea livrare. Factorul o finanțează din
nou și asta continuă pînă la a 31 -a zi. Datele cu privire la prima lună sînt reflectat e în anexa 21 .
După analizele efectuate de către Emilianov V., în lucrările sale [95] se poate constata că, daca am
lua o situație ideala de 30 zile fără zile de odihnă, prin intermediul factoringului s -ar putea ge nera
30 livrări. Pe parcursul primei luni, conform exemplul prezentat , clientul are posibilitatea să
finanțeze livr ări în marime nude doar 50000 USD, ca în situația creditului , dar în sumă de 249613
USD , adică de 5 ori m ai mult. Creșterea volumulu fin anțărilor este egal ă cotei de finanțare. Dacă
facem o comparație cu creditul, atunci obținem în cazul creditului, cifra de afaceri constitie X timp
de un an, iar în cazul factoringului d e citeva ori mai mult, (de la 2X la 11X )[92, p.34].
Tabelul 3.5
Compararea indicatorilor de finanțare în cazul facto ringului și a creditului pentru o lună
Idicatorul Credit Factoring
Numarul livrărilor finanțate 1 30
Suma primită de client pentru
finanțare, (USD) 50000 249613
Cifra de afaceri a clientului X 5X
Sursa : [92, p.34]
Autorul rus Emilianov V., a propus o formulă de calcul p entru determinarea cifrei de
afaceri a clientului (furnizorului) prin utilizarea factoringului (CA f ) pentru o anumita perioada D ,

115
care pe rmite determinarea cifrei de afaceri a furnizorului prin utilizarea fact oringului pentru o
anumi tă perioadă :
𝐶𝐴𝑓=𝑆1∗∑ [𝐷−𝑖∗𝑛
𝑃]𝑝−1
𝑛=0 ∗(𝑑100%⁄ )𝑛
(1), unde
CA f – cifra de afaceri a furnizorului in utilizarea factoringului pentru perioada T (u.m)
S1 – suma primei livrări, finanțate în limitele factoringului pentru perioada T, (u.m)
D – durata perioadei de livrare , zile
P – termenul plății amînate pentru livrări le care se finanțează în limitele factoringului, (zile)
d – cota finanțării de către compania de factoring livrărilor cedate, (%);
i – durata intervalului dintre liv rarea actuală și cea precentă , finanțată în limitele factoringului
pentru perioada D, (zile);
n- etapa de calcul, în intervalul de la 0 la P -1
Un exemplu de calcul utilizînd formula respec tivă este prezentată în Anexa 15 .
Practica internațională ne dem onstrază o infra structură destul de dezvoltată a pieții
factoringului, care include accesibilitatea clienților și a societăților de factoring la asigurarea de
credit, prezența personalului calificat , cu un stagiu de practică în domeniul factoringului,
accesibilitatea informației despre furnizor și cumpărător. Un alt element al infrastructurii îl
constituie surse accesibile de finanțare. În țările europene, datorită unei varietăți a instrumentelor
de finanțare, există posibilitatea creării societăților de fa ctoring legate nesemnificativ de instituțiile
financiare, orientate spre atragerea finanțărilor pe piața deschisă.
În unele țări factoringul este susținut și promovat activ din partea statului. Un exemplu de acest
fel este China , unde statul organizează stagii peste hotare pentru mana gerii societăților de
factoring, subvenționează ratele pentru chirie, in vită specialiști pentru schimb de experiență. La
fel, poate fi menționată practica țărilor dezvoltate privind crearea asociațiilor naționale de factoring
care contribuie la dezvoltarea pieții factoringului.
Potențialul beneficiar al operațiunilor de factoring în R.Moldova poate fi considerat sectorul
întreprinderilor mici și mijlocii, care constitui peste 95% din numărul tot al al întreprinderilor
înregistra te.
După cum menționează în lucrările lor autorii ruși Emilianov V, Parfenova L, factoringul este
o sursa alternativă de finanțare pentru întreprinderile mici și mijliocii. Caracteristicile dominante
ale întreprinderilor mici și mijlocii, cărora factoring ului le poate oferi soluții comparabile
formulelor scontării fără drept de regres și creditului cumpărător, sunt:
 recurgerea la factoring evită îngreunarea structurii administrative și financiare a
întreprinde rii oferind posibilitatea creș terii vânzărilor ;

116
 transferul creanțelor către factor este o sursă de finanțare, iar fonduri le proprii modeste
sunt destinate consumului productiv ;
 factoringul, presupune siguranța încasării și reduce expunerea la riscul de încasare a
debitorilor ;
 clienții vânzători lor cu amănuntul , fiind dispersați , implică supraveghere și impulsionare
perman entă, astfel, această va fi asigurată de factor;
 resursele materiale și umane reduse la nivel ul IMM -ului, nu permite gestiunea eficientă a
portofoliului potențialilor clienți, în aces t sens, aceasta poate fi asigu rată de factor ;
 recurgerea la factoring permite atragerea noiilor clienți .
Conform datelor prezentate de Biroul Nați onal de Statistică, în anul 2017 numărul
întreprinderilor mici și mijlocii (ÎMM) a constituit 53,6 mii întrep rinderi și reprezintă circa 98,7%
din numărul total de întreprinderi.

Figura 3.1 Evoluția întreprinderilor mici și mijlocii în 2011 -2017
Sursa: Elaborat în baza datelor BNS

Numărul salariaților care au activat în întreprinderile mici și mijlocii în per ioada de
referință a constituit 313,5 mii persoane, deținând 61,2% din numărul total de salariați ai
întreprinderilor. Veniturile din vînzări ale întreprinderilor mici și mijlocii în această perioadă au
însumat 124 954,4 mil. lei sau 41,5 din venituri din vînzări în tota l pe economie. Analiza evoluției
ÎMM ne indică creșterea veniturilor din vînzări în medie pe o întreprindere în anul 2016, care au
constituit 2420,4 mii lei sau cu 55,9 mii lei mai mult față de anul 2015. Veniturile din vînzări ale
ÎMM în me die pe ntru un salariat , la fel , au crescut comparativ cu anul precedent cu 22,0 mii lei și
au constituit 398,5 mii lei în mediu pe un salariat. Numărul de salariați în medie pe o întreprindere
în anul 2016 a constituit 6 persoane.

00,20,40,60,811,2
44464850525456
2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017

117

Figura 3.2 Evoluția cifrei de afaceri și a profitului pînă la impozitare a IMM -lor, în
perioada 2011 -2017
Sursa: Elaborat în baza datelor BNS
Partea preponderentă a ÎMM își desfășoară activitatea în domeniul comer țului, constituind
în anul 2017, 20,6 mii întreprinderi, sau 39 ,3% din totalul întreprinderilor mici și mijlocii. În
industria prelucrătoare au activat 4,4 mii de ÎMM sau 8,5% din totalul ÎMM. Suma
profitului/pierderilor pînă la impozitare obținut de întreprinderile mici și mijlocii în anul 2016 a
constituit 5 878,5 mil, lei, sau cu 2941,6 mil. lei mai mult față de anul 2015.
Dacă facem trimitere la practica internațională, beneficiarii factoringului sînt agenții de
distribuție ai produselor alimentare, produselor cosmetice, produselor de uz casnic, medicamente,
bautur i alcoolice și racor itoare, majoritatea fiind parte componentă a sectorului intreprinderi lor
mici și mijlocii. Toate aceste domenii sînt caracteriz ate de o lichiditate înaltă a mă rfii realizate,
deoarece și cererea de piața a acestor produse este în contin uă creștere.
Avantajele factoringului, după cum este prezentat în literatura de specialitate rusă,
românească, franceză și germană, sunt următoarele :
 acoperirea riscului ce decurge dintr -o eventuală insolvabilitate a clienților, riscul fiind
preluat de f actor, ținând totuși cont că factorul nu acoperă riscurile provenite din con testații
comerciale sau tehnice;
 este asigurată alimentarea trezoreriei întreprinderii, factorul plătind imediat crean țele
cedate, după deducerea unei dobînzi, comision și, eventu al, un de pozit colateral creat de
factor;
 firmele de factoring nu asigură o nouă finan țare, dar poate accelera ciclul de transformare
în lichidită ți pentru întreprinderile clienți , adică transformă o vînzare la termen într -o
vînzare în numerar, micșorînd îndatorarea întreprinderii pe termen scurt;
 întrucît avansurile ob ținute de la factor reprezintă un procent din valoarea crean țelor
cedate, pe măsura creșterii vînzărilor, se asigură finan țarea automată a necesarului de
finan țat ce decurge din acordarea de credite clien ților;
020004000600080001000012000
050000100000150000
2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
cifra de afaceri, mln.lei profit pîna la impozitare, mln.lei

118
 factoringul reduce durata ciclului de exploatare și nevoia de fond de rulment, contribuind
la ameliorarea lichidită ții întreprinderii;
 prin încasarea crean țelor cu anticipa ție, este menajat capitalul propriu și capitalul străin, de
a fi imobilizat în crean țe cu diferite termene de scaden ță și inclusiv în cele cu restan țe;
 posibilitatea clientului de factoring ca, indiferent de finan țările rezultate din contractele de
factoring, să poată apela la credite bancare necesare pentru diferite a lte activită ți economice
și financiare;
 finan țarea prin factoring face posibilă, în urma predării crean țelor factorului, o
îmbunătă țire a planificării financiare și a politicii financiare pentru societatea clientului de
factoring;
 întreprinderile pot fi in formate de factor asupra eventualilor cumpărători, asupra pie țelor
posibile, asupra dificultă ților ce pot să apară într -o țară străină (riscul politic, riscul de
schimb valutar etc.);
 costul încasării crean țelor este fixat prin contract, sub forma unei cot e procentuale din
valoarea facturilor cedate, fiind cert și cunoscut la data încheierii contractului;
 transferul crean țelor asupra factorului conduce la simplificarea opera țiunilor de gestiune
generînd nemijlocit eco nomii materiale și de personal;
 constitu ie modalități de eficientizarea cash -flow-ului, chiar dacă de cele mai multe ori sunt
costisitoare, oferind, totodată, creditul necesar pentru organizațiile ce nu pot accesa liniile
bancare de credit ți necesită garanții suplimentare ;
 factoringul permite o rganizației să se protejeze împotriva debitelor nerecuperate, să
planifice investițiile pe termen lung, indiferent de termenul de plată al clienților ;
 existența unui volum mai mare de capital disponibil, comparativ cu calea tradițională a
împrumutului banc ar.
Pe lîngă avantajele enumerate, desigur, factoringul prezintă și careva dezavantaje, dar care, nu
prezintă un impediment semnificativ pentru a beneficia a această finanțare. Astfel printre
dezavantaje se pot enumera:
 impresia unei situa ții financiare de licate a întreprinderii client, pe care o lasă apelarea la un
factor, astfel, întreprinderea ar putea risca să piardă anumite contracte, fie cu clien ții,
deoarece factorul este mai exigent cu debitorii în ce privește respectarea scaden țelor, fie cu
băncile , deoarece factoringul exclude apelarea la bănci pentru mobilizarea crean țelor
comerciale;
 calculul anumitor costuri suplimentare pentru serviciile oferite poate diminua peste măsură
prețul real de cumpărare a crean țelor, care poate dezavantaja în mod subs tanțial situa ția
finan ciară a clientului de factoring;

119
 prețul de încasat în avans este de obicei cuprins între 70 și 90% din valoarea nominală, în
funcție de istoricul clienților și de natura afacerii, iar prețul final este, de obicei, 90 -95%
din valoarea facturii originale ;
 cei doi factori implicați trebuie să -și organizeze eficient și detaliat procedurile și procesul
de comunicare .
După cum demostrează practica internațională, factoringul este o modalitate de finanțare
accesibilă, rapidă, eficientă și avantajo asă întreprinderi lor mici și mijlocii, contrinuind, pe de o
parte la creșterea volumului producției fabricate , iar pe de altă parte a volumului vînzărilor. Dat
fiind faptul că, mai mult de 98% din întreprinderile înregistrate în R.Moldova sunt întrepr inderi
mici și mijlocii, oportunitatea implimentării și stimulării dezvoltării factoringului este una necesară
și actuală.

3.2 Modelul de evaluare a potențialilor clienți ai instituțiilor financiare ce p ractică
factoringul
Prin modelare a econometrică pen tru prima dată multidimensională, reușesc să creez
un model real, ce identifi că și cuantifi că sensuri ascunse în date și informații, necesare
cunoașterii, previziu nii și simulării prompte și efi ciente. În raport cu celelalte discipline despr inse
din arborele robust al econometriei, econometria financiară se delimitează de acestea, prin
faptul că, deși toate aceste discipline utilizează econometria și mode larea econometrică,
numai ea, acordă incertitudinii rolul central în obiectul ei de studiu, atât în teoria financiară,
cât și în punerea în aplicare a acesteia de manieră empirică .
În analiza a interdependențelor lineare multiple între variabilele analizate am constata o
dezvoltare directă a modelelor prezente . În acest scop, modelul de re gresie lineară multiplu descris,
are următoarea formulă generală :
𝑌𝐼=𝛼+𝛽1𝑋𝑖1+𝛽2𝑋𝑖2+…+𝛽𝑘𝑋𝑖𝑘+𝜀𝑖 (2)
Unde:
Yi – variabila dependent in studiul respectiv punctajul de la scoring;
x1, x2 ,…, x p – sunt variabile factoriale;
α, β i – parametri necunoscuți.
t
– variabila eroarea de specificare,;
Totodată, se arată și sub forma unui sistem cu n ecuații sau sub formă matriceală:
 XY
. (3)
Metoda celor m ai mici pătrate (descoperită de Gauss în 1795) permite obținerea unor
estimatori care, în general, nu au propr ietatea de optimizare , dar, pentru multe probleme, duc la
soluții satisfăcătoare. O Caracteristică deosebită a aces tei metode este absența anumito r condiții

120
asupra densității de probabilitate. Condiția de bază a metod ei celor mai mici pătrate este ca, suma
pătratelor erorilor să fie minimă
) min() 2 min( ) min() () min( min min
12
S XX YX YYXX YX XYYY XY XYn
it


  
(4)
Estimatorii obținuți prin metoda celor mai mici pătrate au anumite proprietăți și a nume:
estimatorii sunt lineari, optimali sau asimptotic optimali, din categoria estimatorilor nedeplasați
și cu dispersie minimă. Pentru determinarea unor astfel de estimatori era necesară cunoașterea
densității de probabilitate a datelor , sau măcar cunoa șterea momentelor de ordinul întâi și doi ale
acestora etc. Totodată este impusă identificarea factorilor de influență, ierarhizarea lor, în funcție
de aspectul luat în vedere pentru a fi analizat. După ce au fost i dentificate , aceste variabile exogene,
trebuie stabilită dependența dintre acestea prin vizualizarea formei legăturii dintre variabila efect
și variabilele factoriale utilizate în model ul analizat .
În studiul initial au fost incluse 14 variabile factoriale și o variabilă rezultativă . Indicatorii
incluși în modelul dat care au rămas, după excluderea variabilelor nesemnificative, sunt:
 y – punctajul scoring;
 CCSIP – coeficientul de corelație dintre sursele împrumutate și proprii;
 RSF – rata stabilității financiare ;
 RITLCPerm – rata de indatorare pe termen lung fată de capitalul permanent;
 RACPerm – rata de autofinanțare a capitalului permanent;
 LC – lichiditatea curentă;
 DÎC – durata de încasare a creanțelor.
Pentru ca r ezultatele regresiei liniare multiple să fie validă, trebuie îndeplinite un set de
ipoteze (legătura dintre variabila dependentă și variabilele independente est e liniară,
heteroscedasticitatea , autocorelarea erorilor, termenul de eroare este normal distribuit, ipoteza de
multicoliniaritate), unde , regresia baza tă pe acest set de ipot eze este cunoscută ca modelul clasic
normal de regresie multiplă. Rezultatele au fost obținute cu ajutorul pachetului de analiză
econometrică EViews 8.0 , astfel, eliminând la fiecare etapă estimatorii nesemnificativi s -au obținut
următoarea informație:
Tabelul 3.6 Rezultatele modelului de regresie multifactorial liniar prin MCMMP

Dependent Variable: Y
Method: Least Squares
Sample (adjusted): 1 43
Included observations: 43 after adjustments
Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.

121
C 54.86759 4.221796 12.99627 0.0000**
CCSIP -0.254795 0.132787 -1.918829 0.0630*
RSF 22.39705 2.519103 8.890883 0.0000***
RITLCPerm -37.16777 3.064139 -12.12992 0.0000***
RACPerm 10.57228 0.859604 12.29901 0.0000***
LC 0.707240 0.165098 4.283768 0.0001***
DÎC -0.273440 0.097652 -2.800137 0.0082**
R-squared 0.889172 Mean dependent var 63.11628
Adjusted R -squared 0.870701 S.D. dependent var 16.35646
S.E. of regression 5.881486 Akaike info criterion 6.52939 6
Sum squared resid 1245.308 Schwarz criterion 6.816103
Log likelihood -133.3820 Hannan -Quinn criter. 6.635125
F-statistic 48.13803 Durbin -Watson stat 1.874352
Prob(F -statistic) 0.000000
Notă: ***p < 0.01; **p < 0.05; *p < 0 .1.
Sursa: Elaborată de autor

Ecuația de regresie are următoarea formă:

Y = 54.8676 – 0.25479*CCSIP + 22.39704*RSF – 37.16777*RITLCPerm + 10.57228*RACPerm
+ +0.70724*LC – 0.27340*DÎC

Coeficientul de regresie arată că la mod ificarea variabilei indepe ndente X cu o unitate, se
modifică variabila dependentă Y cu beta unități, atunci când în condițiile în care celelalte variabile
independente rămân constante.
Conform rezultatelor din tabelul 3.8 putem concluziona următoarele:
– Termenul liber β0 din model ul dat este egal cu 54,8676 cea ce ne indică punctul unde toate
variabilele independente sunt egale cu zero;
– Coeficientul de regresie β1=-0,25479 arată că variabila factorială Coeficientul de corelație dintre
sursele împrumutate și proprii are o influența inversă, la micșorarea CCSIP cu o unitate (cea
ce semnifică – cu cât sunt mai mici datoriile), punctajul scoringului crește cu 0,25479 unități;
– La creșterea Ratei stabilității financiare cu un punct, punctajul scoringului crește cu 22,39704
unități;
– Rezult atul obținut de β 3 este de -37,1677 unități, ceea ce reprezintă că la scăderea Ratei de
îndatorare pe termen l ung fată de capitalul permanent, cu un punct, (sau cu cât sunt mai mici
datoriile pe termen lung) crește punctajul scorin g.
– Rata de autofinanțare a capitalul ui permanent ne denotă faptul că, odată cu sporirea capitalului
propriu cu o unitate, scoringul crește cu 10.57228 unități.
– Variabila ind ependentă Lichiditatea curentă indica faptul că la sporirea activelor curente cu o
unitate, punctajul scori ng crește cu 0.70724 unități.
– Coeficientul Durata de încasare a creanțelor care se exprimă în zile, ne sugerează faptul că la
micșorarea cu o zi a duratei de încasare a creanțelor, valoarea scoring crește cu 0.27340 puncte.

122
Obiectivul verificării semnific ației statistice a f iecărui parametru estimat constă in
aprecierea în sens statistic a mărimii estimației obținute așa încât să putem afirma, î ntra-un mod
cat mai o biectiv, că respectiva estimare releva ceva semnificativ, care nu s -ar datora întâmplării.
Rezultatele testului confirmă factorii ce au un rol cuantificat și realmente sunt determinanți în
procesul analizat. (tabelul 3.7).
Tabelul 3.7 Intervalele de încrederea a estimatorilor parametrilor
Coefficient Confidence Intervals
Included observation s: 43

90% CI 95% CI 99% CI
Variable Coefficient Low High Low High Low High

C 54.86759 47.73995 61.99524 46.30540 63.42979 43.38648 66.34870
CCSIP -0.254795 -0.478979 -0.030611 -0.524100 0.014509 -0.615 907 0.106317
RSF 22.39705 18.14405 26.65004 17.28807 27.50603 15.54639 29.24771
RITLCPerm -37.16777 -42.34095 -31.99459 -43.38213 -30.95340 -45.50065 -28.83489
RACPerm 10.57228 9.121012 12.02355 8.828922 12.31564 8.234600 12.90996
LC 0.707240 0.428506 0.985974 0.372406 1.042073 0.258259 1.156220
DIC -0.273440 -0.438306 -0.108574 -0.471488 -0.075392 -0.539004 -0.007876
Sursa: estimat de autor cu suportul soft -ului EViews 8.0
Raportul de corelație (R), are valoar ea de 0,943, ceea ce indică existența unei legături
puternice între punctajul scoring și acești șase factori de influență utilizați în model. Coeficientul
de determinație se calculează pe baza descompunerii dispersiei totale în dispersia valorilor
observat e față de cele teoretice și dispersia valor ilor teoretice față de medie.
R-square – are valoarea 0,8892 și indică că 88,92% din variația valorii de scoring poate fi
explicată de acele variabilele independente luate în analiză dată, restul 11,08% se dator ează altor
factori necunoscuți neincluși în model. Raportul de determinație a justat (Adjusted R -squared)
reprezintă o schimbare a raportului de determinație unde se iau în considerare numărul de variabile
cauzale din model, astfel spus numărul de variabile de control . Adjusted R -squared evidențiază că
87,07% din variația totală este datorată modelului obținut, luând în calcul și numărul de grade de
libertate (tabelul 3.8).
Testul F urmărește verificarea semnificației simultane a tuturor estimațiilor obținu te pentru
parametrii modelului . Valoarea verific ată se refera așadar, la aprecierea pe ansamblu a modelului,
considerat ca o reprezentare care descrie un mecanism relațional complet diferit de ceea ce ar putea
fi atribuit întâmplării . Deci valoarea F calc =48,138 cu un risc de eroare de 1% este mai mare ca F
teoretic = 3,334 prelua t din tabelul repartiției date, se constată că modelul dat este valid.
Autocorelația este o relație statistică între secvențele de valori ale unei serii luate cu o
schimbare, de ex. pentru un proces aleatoriu – cu o schimbare în timp. Prezența autocorelației
erorilor aleatorii ale modelului de regresie duce la o deter iorare a calității estimărilor parametrilor

123
de regresie, precum și la o supraestimare a statisticilor de testare c are sunt utilizate pentru a verifica
calitatea modelului.
Criteriul Durbin – Watson (sau criteriul DW) este un criteriu statistic folosit pentru a testa
autocorelația de ordinul întâi a elementelor din secvența studiată. Valoarea DW calculat =1,874. se
compară cu cele două valori d 1 și d 2 din tabelul testului Durbin -Watson pentru pragul de
semnificație  = 0,05 , pentru numărul variabilelor exogene k = 4 și pentru n = 18, d1 = 1,23 și d 2
= 1,77. Rezultatul obținut se afla în intervalul dat
2 2 4d DWd  de unde rezulta că ipoteza
nulă se acceptă deci , valorile variabilei aleatoare sunt independente între ele.
Q-Statistic și probabilitatea asociată acestuia reprezin tă un test statistic care presupune că
pentru ipoteză nulă nu există autocorelație. În cazul dat probabilitatea asociată testului Q -Statistic
este mai mică decât nivelului de semnificație 0,05, deci se acceptată ipoteza nulă și nu există
fenomenul de autocorelație.
Tabelul 3 .8 . Corelograma rezidiurilor Q -Statisitics

Sursa: estimat de autor cu suportul soft -ului EViews 8.0
Testul Breusch -Godfrey se testează pentru prezența corelației seriale care nu a fost inclus
într-o structură model propus și care, dacă este prezent, ar însemna că aceste concluzii incorecte
vor fi trase din alte tes te, sau că sunt obținute estimări suboptime ale parametrilor modelului în
cazul în care nu este luată în considerare.
Tabelul 3.9 Verificarea autocorelării erorilor testul Breusch -Godfrey

Breusch -Godfrey Serial Correlation LM Test:

F-statistic 0.088105 Prob. F(2,34) 0.9159
Obs*R -squared 0.221705 Prob. Chi -Square(2) 0.8951
Sursa: estimat de autor cu suportul soft -ului EViews 8.0

124

Rezultatele obținute și pentru testul Fisher –Snedecor și LM și comparând rezultatele
obțin ute cu valorile teoretice a repartițiilor date, probabilitate a de 99% ne indică faptul că erorile
nu sunt autocorelate.
Pentru testarea normalității distribuției erorilor aleatoare și media acestora se va folosi
testul Jarque -Bera, cu ipotezele:
𝐻0: erorile aleatoare au distribuție normală
𝐻1: erorile aleatoare nu au distribuția normală.

Figura 3.3. Test Jarque -Bera de normalitate a erorilor aleatoare
Sursa: estimat de autor cu suportul soft -ului EViews 8.0

Așa dar , valoarea testului JB este de 1,9108 < χ2(0,01,2) = 9,21 și p(JB)=0,3846, deci se
accepta ipoteza H 0, adică, erorile urmează legea normală de medie zero și de abatere medie
pătratică.
Așa după cum a fost menționat deja, proprietățile coeficie nților estimați ai regresiei depind
direct de proprietățile membrilor individuali ai ecuației de regresie. Una din premisele esențiale
pentru MCMMP este condiția homoscedastici tății – condiția pentru constant a dispersiilor
perturbației , nerespectarea acestei condiții este numită heteros cedastic itate.
Testul Glejser se bazează pe relația dintre erorile estimate în urma aplicării M.C.M.M.P.
asupra modelului inițial și variabila explicativă, presupusă a fi cauza heteroscedasticității.
Tabelul 3.10 Heteroskedasticity Test: Glejser

F-statistic 1.504368 Prob. F(6,36) 0.2047
Obs*R -squared 8.620023 Prob. Chi -Square(6) 0.1961
Scaled explained SS 7.528306 Prob. Chi -Square(6) 0.2747
Sursa: estimat de autor cu suportul soft -ului EViews 8.0
Rezultatele testului arată că avem coeficienții p arametrilor -pantă nesemnificativi statistic,
probabilitatea acestora fiind mai mare de 1%, deci se acceptă H0, erorile aleatoare fiind
homoscedastice.
024681012
-15 -10 -5 0 5 10Series: Residuals
Sample 1 43
Observations 43
Mean -9.39e-15
Median 0.209318
Maximum 10.42436
Minimum -14.62229
Std. Dev. 5.445198
Skewness -0.508777
Kurtosis 3.176402
Jarque-Bera 1.910877
Probability 0.384644

125
Testul White este un test statistic care stabilește dacă varianța erorilor într -un model de
regresie est e constantă: adică pentru homos cedasticitate. Utilizarea testului Fisher –Snedecor
classic (bazat pe ipoteza nulității parametrilor) căt și a testului LM, (calculat ca produs între
numărul de observații corespunzătoare modelului, n, și coeficientul de dete rminare, corespunzător
acestei regresii auxiliare), au un nivel de semnificație de 1%, astfel, am verificat ipoteza nulă și
s-a constatat absența heteroscedasticității (adică erorile modelului se presupune a fi
homoscedastice – cu variante constante).
Tabelul 3.11 Heteroskedasticity Test: White

F-statistic 1.529771 Prob. F(4,13) 0.2510
Obs*R -squared 5.760919 Prob. Chi -Square(4) 0.2177
Scaled explained SS 1.623987 Prob. Chi -Square(4) 0.8045
Sursa: estimat de autor cu suportul soft -ului EViews 8.0
Testul Breusch -Pagan -Godfrey se utilizează atunci când există motive să se creadă că
varianța erorilor aleatorii poate depinde de un anumit set de variabile. În acest caz, acest test
verifică dependența liniară a varianței de erori aleato rii pe un anumit set de variabile. Comparând
valoarea calculată a variabilei H cu valoarea teoretică a lui hi -pătrat în funcție de un prag de
semnificație 5% se constată ca erorile sunt homoscedastice .
Tabelul 3 .12 Heteroskedastic ity Test: Breusch -Pagan -Godfrey

F-statistic 0.896316 Prob. F(6,36) 0.5081
Obs*R -squared 5.588719 Prob. Chi -Square(6) 0.4708
Scaled explained SS 4.262747 Prob. Chi -Square(6) 0.6412
Sursa: estimat de autor cu suportul soft -ului EViews 8.0
Multicoliniaritat ea înseamnă că există cel puțin cel puțin 2 variabile explicative care sunt
liniar dependente sau sunt liniar independente, dar puternic corelate. Pentru a verifica dacă există
multicoliniaritatea între variabilele explicative care implică imposibilitatea calculării matricii
inverse , vom testa modelul obținut .
Tabelul 3.13 Matricea coeficienților de corelație

Y CCSIP RSF RITLCPERM RACPERM LC DIC
Y 1.000000 -0.233340 0.455256 0.052339 0.355271 0.253132 -0.368402
CCSIP -0.233340 1.000000 0.017336 0.123857 0.060460 -0.036047 0.125091
RSF 0.455256 0.017336 1.000000 0.374805 0.323163 -0.154680 -0.196512
RITLCPERM 0.052339 0.123857 0.374805 1.000000 0.703893 0.025608 -0.135732
RACPERM 0.355271 0.060460 0.323163 0.703893 1.000000 0.060346 -0.158838
LC 0.253132 -0.036047 -0.154680 0.025608 0.060346 1.000000 -0.186528
DIC -0.368402 0.125091 -0.196512 -0.135732 -0.158838 -0.186528 1.000000
Sursa: estimat de autor cu suportul soft -ului EViews 8.0

Matricea coeficienților de c orelație liniare a variabilelor explicative arată că există legături,
dar putem afirma că aceastea nu sunt suficient de puternic e pentru a in troduce multicoliniaritatea
în date le modelului. Astfel, p utem concluziona că ipoteza de necoliniaritate a variabil elor
explicative este îndeplinită .

126
Utilizând Criteriul Factorului de Inflație a Variației (FIV) pentru testarea multicoliniarității
variabilelor exogene , valoarea lui FIV aparține intervalului (1, 5), demonstrând că
multicoliniaritatea modelului este una f oarte scăzută .
Modelul prezentat mai sus permite evaluarea stabilității financiare a potențialilor clienți,
solicitanți ai finanțării prin factoring. Utilizarea acestui model în cadrul instituțiilor financiare ce
practică factoringul, va permite estimarea corectă și prudentă a situației economico -financiare a
entităților economice, fapt ce va determina în mod cert minimizarea riscurilor financiare și evitarea
unor așa numiți clienti "rău -platnici".

3.3 Propuneri de dezvoltare a modalităților moderne de finanțare în R.Moldova
Conform unui studiu efectuat în 2017 de către Fondul de dezvoltare durabilă [79] se poate
afirma că, c reșterea economică în Moldova este una volatilă și lentă datorită mediului
macroeconomic instabil, în deosebi, ceea ce privește fluctuațiile ratelor dobânzilor și a cursul de
schimb valutar , caracterului deschis al economiei, diversificării limitate a exporturilor și mediului
de afa ceri nestimulator. Drept rezultat al șocuri lor externe frecvente, a cererii instabile și costurile
înalte se reduc veniturile entităților economice autohtone . Producția internă este limitată de
competitivit atea redusă a produselor locale și de, capacitățile restrânse aflate în stagnare. Creșterea
PIB se bazează, în principal, pe consumul privat alimentat de remitențe, care expune economia la
o serie de vulnerabilități, printre care, odată cu scăderea remitențelor, se reduce consumul intern,
astfel, rezultă venituri șmai mici pentru companii și în micșorarea cererii pentru credite [79, p.5] .
Deficiențele medi ului de afaceri (corupția, justiția ineficientă, instabilitatea politică și a
cadrului de reglementare a afacerilor, instituțiile birocratizate/ineficiente, reglementările
împovărătoare, etc.) nu permit expansiunea rapidă a activităților de afaceri și comp ensarea
influențelor negative cauzate de cons trângerile menționate.
Ponderea înaltă a economiei tenebre, de asemenea, distorsionează competiția, influențează
negativ ven iturile companiilor ce operează legal și limitează ex pansiunea produselor financiare și
de creditare. Numărul companiilor a crescut pe parcursul anilor, însă mărimea companiilor tinde
să rămână mică. Performanța com paniilor mari a fost una optimistă, aceasta fiind susțin ută, în
principal, de ISD, dar expansiunea viitoare a acestora este li mitată de climatul de afaceri
predominant neatractiv. De asemenea, activitatea de afaceri în Moldova este foarte concentrată
sub aspect geografic, cea mai mare parte a afacerilor fiind amplasate în Chișinău. Intensitatea
redusă a activității economice în r egiuni reduce stimulentele pentru creditori de a -și extinde aria
geografică de acoperire.
Accesul la resurse financiare este constrâns, în continuare, de abilitățile limitate de
management financiar și planificare ale businessului. Acestea nu sunt susținu te, în măsură

127
suficientă, de servicii de suport și training disponibile pentru companiile în creștere, de i ntegrare
a firmelor în lanțuri valorice, de disponibilitate a produselor de creditare special adaptate lanțului
valoric și a practicilor acomodate de evaluare a riscului din partea creditorilor. Ra tele reale ale
dobânzilor, comparativ cu țările același nivel de dezvoltare, sunt înalte, comparativ cu profiturile
generate de către companii. Ratele înalte ale dobânzilor împiedică firmele să facă investiții și să-
și extindă afacerile, astfel se diminuiază în același timp cererea la credite și alte forme de finanțare
[79, p.6].
Ca o facilitate de finanțare a întreprinderilor mici în R.Moldova au fost create organizațiile
de microfinanțare, care după 2018 au fost redenumite în organizații de creditare nebancare.
Dezvoltarea sectorului de creditare nebancar ă este un instrument care avantajează nu numai
competitivitatea și inițiativa antreprenorială, dar și incluziunea socială prin crearea unui mediu
care să per mită dezvoltarea instituțiilor de creditare nebancare și care să acopere toate segmentele
de clienți . Piața instituțiilor de creditare nebancare în Republica Moldova este una destul de tânără,
fiind la etapa începătoare de organizare, reglementare, gestion are și supraveghere. Apariția și
dezvoltarea acestor insituții este motivată de necesitatea microfinanțării , în deosebi a sectorului
rural . Aplicarea produselor de creditare nebancare permit cetățeni lor dezavantajați de insuficiența
de gaj sau sunt începă tori în afaceri și care, practic n u au acces la creditele bancare și pentru a -și
realiza ideile privind inițierea sau dezvoltarea diverselor afaceri.
Sectorul nonbancar al R.M oldova este reprezentat de organizațiile de creditare nebancare
și companiile de leasing. Sectorul microfinanță rii din Republica Moldova este unul care , de la an
la an înregistrează tot mai multe evoluții pozitive, devenin rivalul de bază al sectorului bancar.
Activitatea de microfinanațare este practicată de organizații de creditare nebancară din țară, care
își desfășoară activitatea în baza legii cu privire la organizațiile de creditare nebancare. Trebuie
recunoscut însă faptul că, actuala legislație cu privire la activitatea de microfinanțare nu este cel
mai bine pusă la punct, fiin d una foarte general ă și netransparentă .
Organizații de creditare nebancară au drept scop sporirea accesului la surse financiare al
populației, al antreprenorilor individuali și al întreprinderilor micro, mici și mijlocii.
Principiile de activitate ale org anizațiilor de microfinanțare sînt [6] :
a) asigurarea unei stabilități financiare în domeniul microfinanțării;
b) asigurarea transparenței în activitatea de microfinanțare;
c) respectarea principiului concurenței loiale .
În conformitate cu pre vederile legislației în vigoare serviciile acordate de către instituțiile de
microfinanțare , sînt [6]:
a) acordarea și gestionarea împrumuturilor;
b) acordarea de garanții la împrumuturi și la credite bancare;

128
c) efectuarea investițiilor, a pa rticipațiunilor.
Organizația de creditare nebancară poate practica orice activitate de microfinanțare dintre cele
menționate mai sus, precum și orice alte activități auxiliare neinterzise de legislație, necesare
pentru desfășurarea activității de microfi nanțare și care sunt prevăzute în actul de constituire.
În scopul prestării serviciilor de microfinanțare, organizația de microfinanțare este în drept
să primească mijloace bănești sub formă de investiții, împrumuturi (credite), donații (granturi) și
sponsorizări de la persoane fizice și/sau juridice din Republica Moldova și din străinătate.
Organizația de creditare nebancară stabilește în mod independent condițiile de prestare a
serviciilor de microfinanțare.
La finele anului 2018 oficial la CNPF au f ost înregistrate 199 de companii, dintre care au
prezentat rapoarte financiare 181. Printre acestea 23 de organizații de microfinanțare nu au acordat
împrumuturi, iar 50 au înregistrat pierderi. Conform sitiuației prezentate in Statistica CNPF, active
mai mari de 100 mln.lei au înregistrat 18 companii, printre acestea 7 companii au înregistrat active
mai mari de 400 mln.lei și 16 companii au acordat împrumuturi în volum mai mare de 100 mln.lei .
Topul primelor 12 organizații de creditare nebancare din R.Mold ova pentru perioada 2017 -2018
este prezentat în anexe. Printre companiile de microfinanțare care se află în topul celor 12
prezentate, doar două oferă servicii de finanțare pentru entitățile economice, și trei sunt specializate
în prestarea leasingului fin anciar. Restul companiilor de microfinanțare sunt specializate în
creditare de consum, doar unele în acrodarea creditelor ipotecare, cum este de exemplu ICS Prime
Capital SRL.
Problema accesului la finanțare în R.Moldova, este una destul de actuală și a c ărei soluții
au fost identificate parțial. Capacitatea companiilor de a finanța activitățile de afaceri din credite
bancare este grav afectată de dificultățile în planificarea și respectarea calendarelor planificate
pentru o astfel de finanțare. Potrivit r eprezentanților sectorului privat, examinarea solicitărilor de
credit de către cele mai multe dintre bănci este imprevizibilă și extrem de lungă. Procesul durează
în medie 3 luni, iar în unele cazuri chiar mai mult [79, p.7] . Chiar și în cazul în care bănc ile au
stabilit limite de timp (1 -2 săptămâni) pentru procesul de aprobare în ansamblu, acest lucru nu
include timpul pentru colectarea tuturor documentelor necesare și se referă, de fapt, la timpul din
momentul în care decizia a fost luată și până la plat ă efectivă a banilor. Astfel, pentru a nu depăși
termenul stabilit intern pentru aprobarea cererii de împrumut, unele bănci solicita clienților să
completeze cererea de împrumut numai după ce toate documentele au fost colectate și analiza
bonității de cred it a fost făcută. Cele mai multe dintre bănci au un proces de aprobare de împrumut
pe două niveluri. Filialele pot acorda credite în limitele aprobate de către oficiul central (de obicei,
300-500 mii MDL). Sumele care depășesc aceste limite trebuie să fie aprobate de către oficiul
central. În cazul creditării din fondurile speciale ale donatorilor, administrate de către unitățile de

129
implementare a proiectelor (UIP), acestea deseori trebuie să fie aprobate și de către UIP, ceea ce
face ca întregul proces de examinare să fie extrem de greoi și de lungă durată. Acest luc ru
descurajează multe companii să aplice la finanțare [79, p.8]. Practica internațională arată că, atunci
când IMM au posibilitatea de a alege diferite bănci din orașul lor, ele tind să se împru mute de la
bănci solide, care au proceduri de creditare mai puțin ierarhice .
Pachetul de documente care trebuie să însoțească cererea de împrumut include o listă destul
de lungă de documente care urmează să fie colectate de la diferite organisme (extras d e la cadastru,
confirmări de la inspectoratul fiscal de stat, extras din Registrul de stat al întreprinderilor,
autorizații pentru construcții, confirmarea dreptului de utilizare a terenului, certificatul de la
departamentul de înmatriculare a mijloacelor de transport, consimțământul organului tutorial, etc.),
în afară de evaluarea gajului, documentația financiară, aprobarea cererii de împrumut de către
fondatori, confirmarea împuternicirii managerilor, documente de justificare a tranzacției, etc.
Colectare a tuturor acestor și a altor documente , întârzie în mare măsură aprobarea creditelor.
În contrast, OCNB au dezvoltat o abordare mai rapidă, solicitând de multe ori doar
confirmarea dreptului de proprietate asupra gajului (pentru creditarea persoanelor fiz ice, în mare
parte). Pentru a evita întârzierile enorme, mulți oameni de afaceri iau credite de la OCNB în calitate
de persoane fizice, chiar dacă acestea sunt cu 30 -50% mai scumpe decât creditele bancare .
Reglementările liberale și randamentele ridicate a u atras noi operatori în sectorul OCNB ,
dintre care mulți cu capital străin. În afară de Microinvest și CFR, celelalte 3 OCNB din top -5 în
creditarea IMM – Prime Capital, Total Leasing & Finance (TLF) și Express Leasing &
Microfinance (ELM) – sunt deținute de investitori internaționali (Prime Capital si ELM – de grupul
american de fonduri private de capital, administrat de New Century Holdings; TLF – de Emerging
Europe Leasing and Finance BV și OCNB Bank din Olanda). Aceste 5 OCNB dețin cea mai mare
parte a creditării corporative din sectorul de microfinanțare . Diferite OCNB urmăresc diverse
strategii, dar cu toa te acestea, majoritatea țintesc segmentele împrumuturilor de consum și celor
ipotecare (3/4 din totalul împrumuturilor) și doar puțini dintre cei ma i mari operatori sunt activi în
creditarea sectorului IMM . Sectoarele bancar, de microfinanțare ș i leasing reprezintă principala
sursă de finanțare pentru afaceri în Moldova. Cu toate acestea, condițiile sectorului bancar s -au
înrăutățit considerabil în ul timii ani, limitând substanțial accesul la finanțare pentru clienții
băncilor. Sectoarele de microfinanțare și leasing, în pofida creșterii, au, deocamdată, un rol limitat
în furnizarea de fonduri pentru întreprinderi și nu reprezintă, deocamdată, o altern ativă viabilă
creditelor bancare.
Astazi organizațiile de creditare nebancare activează nu în favoarea ci în defavoarea clienților
săi, astfel, inițial aruncă momeli privind credite rapide și ieftine care, ulterior, ii fac pe clienți să
intre în datorii, a chitînd dublu pentru creditu l solicitat. Trebuie sa menționăm că, rata dobînzii

130
stabilite de catre aceste instituții este în avantajul lor și dezavantajul clienților. Șmecheria constă
în includerea în contractul de credit a taxei afer ente privind contract ul de credit, comision de
garanție, și drept rezultat dobînda anual efectivă ajunge să depăș escă 100%. De exemplu OCN
Iutecredit, la suma împrumutului de 15000lei pentru un termen de 12 luni, pe lî ngă dobînda de
12%, percepe ș i o taxa aferentă contractului de credit în sumă totală de 8663 lei. Asftfel Suma
finală a creditului constituie 25325 lei, dintre care:
– Suma inițiala – 15000 lei;
– Taxa aferentă conractului 8663 lei;
– Dobîndă și comision de acordare 1662
Un alte exemplu de acest fel îl const ituie suma creditului de 35000 lei acordată pe un termen
de 24 luni tot de către această companie. Astfel , în acest caz , suma finală va constitui – 64528
lei, dintre care:
– Taxa afer entă contractului – 22925 lei
– Dobîndă și comision de acordare – 6603 lei.
Pe lîgă aceste comisioane exagerate, pentru fiecare zi de întriziere , această companie stabilește
penalitate în marime de 0,6% din suma datorată, astfel, dacă persoana achită cu întî rziere de 10
zile penalitatea constituie 200 lei. În urma stud ierii cî torva cazuri ale clienților acestei companii,
care au solicitat credit pentru o mica afacere, butic de cafea, butic de flori ș.a po t sa menționez
următoarele: la î nceput compania este foarte rec eptivă și acordă î mprumuturi tuturor, dar atunci
cînd persoana se co nfruntă cu anumite dificultăți , compania îi stabileste penalități ce depă sesc cu
mult suma ce trebuie restituită. Astfel un client X, a imprumutat la OCN B Iutecredit suma de
26000 lei pe un termen de 24 luni. Dupa ce a achiat ratele pe parcursul a 14 luni , a 15 lună a
înregistrat intirzieri la plata lunară a creditului de 30 zile, în această situație, compania a reziliat
contractul, stabilind penalitate de reziliere a contractului de 30%, dupa care a impus clientul sa
achite în decurs de 10 zi le suma de 23 817,65 lei, în caz de neachitare,persoana a fost amenț ată că
dosarul va fi examinat în Arbitraj Internațional. Clientul a încercat să negocieze, dar la un
compromis cu compania de a achita suma î n rate nu s-a ajuns, astfel că, du pa 10 zile juristii
compani ei i-au comunicat ca se va calcula penalitate de înt îrziere pe parcursul a 180 zile, după
care vor transmite dosarul in instanța de judecată. Dupa 180 zile persoana a fost contactă de
compania de colectare a datoriilor Incaso SRL, care a solicitat sa fie a chitat ă datoria în sumă totală
de 42229, 35 lei integral sau rate egale pe parcursul a 10 luni. Clientul a acceptat sa achite acestă
suma în rate pentru a nu ajunge la un proces de judecată, deoarece, serviciile unui avocat sunt
costisitoare (în jur 4000 -5000 lei) , plus alte cheltuieli de judecată și practic, în final ajungi sa achiți
tot suma stabilită de colectori. Exemple de acest fel sî nt foarte numeroase. În instantele de judecată
sunt sute de dosare de acest fel.

131
Un exemplu ce demonstrează diferenț e destul de mari dintre serviciile financiare acordate
de către bănci și organizațiile de creditare nebancare este ur mătorul: la OCN Microinvest dobî nda
lunară efectivă este de 2,4 -2,6% l unar, comparativ la BC Moldova -Agroindbank SA, unde dobînda
anual efe ctivă este de 13%. Astfel, niște simple calcule, arată următoarele, la suma împrumutului
de 200000 lei de la OCN Microinvest pe un termen de 24 luni – suma finală va fi de la 257775 lei
la 262647lei, comparativ, aceeași suma solicitată la BC Moldova -Agroin dbank SA suma finală
pentru acelasi imprumut va fi 228219 lei, iar BC Moldindconbank SA de 216695 lei.
Daca facem o comparație cu sectorul de microfinanțare din Europa, atunci putem menționa
că, acesta este unul mult mai dezvoltat în ceea ce privește fina nțarea sectorului mic și mijlociu,
spre deosebire de R.Moldova unde aceste companii sunt orientate spre creditele de consum și
ipotecare.
În spațiul european un microcredit este cosiderat un credit mic acordat în sumă de pînă la
25 000 euro. Întreprinderi le mici și mijlocii apeleaza mai degrabă la împrumuturile acordate de
către companiile de leasing, factoring, de microfinanțare și mai rar socilictă împrumuturi la băncile
comerciale. Din datele prezentate în anumite studii se precizează că, din totalul îm prumuturilor
bancare acordate, doar 21,4% revin companiilor mici, 26% – companiilor medii și doar 12,2% sunt
oferite microîntreprinderilor. [144, p.95] Rata medie a dobînzilor la microîmprumuturile acordate
în spațiul european diferă de la țară la țară, în mediu aceasta atinge cifra de 10,7% în anul 2015
[144, p.98]. Cea mai mică rata a dobînzii, în spațiul UE a fost înregsistrată în Polonia și Ungaria
de 4%, Spania și Italia – 5%, Germania -6% cele mai ridicate rate ale dobînzii au fost înregistrate
în Gre cia -12%, Bulgaria – 16% și România -17%. Un nivel mai ridicat al ratei dobînzii pe întreg
spațiul european este înregistrat în țările din Balcani, printre care se pot enumera: Turcia – 17%,
Albania 23%, Kosovo – 24%, Muntenegru -20% [144,p. 99]. Durata max imă a
microîmprumuturilor acordate persoanalor juridice este 45 de luni la o rata a dobînzii medie de
10,9%, iar a microîmprumuturilor acordate persoanelor fizice este de maximum 31 de luni la o
rată medie a dobînzii de 17,6%. Mărimea medie a împrumutului pentru afaceri este de aproape trei
ori mai mare decât cea a microîmprumuturilor personal e (8.913 EUR față de 3.098 EUR) [144,
p.100].
Din cauza lipsei instrumentelor necesare de supraveghere , CNPF -ul nu poate întreprinde
anumite măsuri în situațiile în c are, contractele de credit încheiate cu consumatorii prevăd anumite
clauze aubuzive ce vin în detrimentul acestor a. Dat fiind faptul că, sectorul nebancar de finanțare
a R.Moldova implică la ora actuală doi actori: Organizațiile de creditare nebancare și C ompaniile
de colectare a datorilor, necesitatea implimentării și dezvoltării factoringului este una evidentă.
Organizațiile de creditare nebancare acordă împrumuturi pe termen scurt, iar companiile de
colectare a datoriilor încasează creanțele datorate cu întîrziere, ele stabilindu -și comisionale lor

132
suplimentare, dezvoltarea de către organzațiile de creditare nebancară a serviciilor de factoring,
care presupune finanțare pe termen scurt și gestiunea datoriilor este una logică și evidentă.
Pentru dezvolt area cu succes a noilor modalități de finanțare în R.Moldova , este ne cesar
de a crea o infrastructură, în baza căreia se va asigura funcționa re și dezvolta rea cu succes a
acestora . În acest context trebuie de asigurat cadrul legal normativ -legislativ și in stituțional, și nu
în ultimul rînd asigurarea cu specialiști calificați în domeniu .

Schema 3.1: Infrastructura necesară dezvoltării pieții factoringului în R.Moldova
La ora actuală se constată un monopol vizibil al instituțiilor bancare pe piața modalită ților
de finanțare a agenților economici din R.Moldova. Un rol nesemnificativ revine societăților de
leasing care în majoritatea cazurilor sunt companii fiice ale băncilor comerciale. O problemă pe
care o constată autorul se referă la monitorizarea organi zațiilor de creditare nebancară de către
Comisia Nați onală a Pieței Financiare. Țin să menționez că, în Staretegia de dezvoltare a pieții
financiare nebancare pentru anii 2018 -2022, CNPF evidențiază faptul, că, la moment nu dispune
de instrumentariul nece sar pentru monitorizarea și supravegeherea atentă a evoluțiilor în acest
domeniu [77, p.10 ]. În baza analizelor efectuate , se poate constata faptul că , în situația în care
activitatea organizațiilor de creditare nebancare este doar mo nitorizată, nu și supr avegheată,
rezultă o problemă în identificarea gradului de risc aferent activității acestora. La acest capitol se
poate menționa și evoluția rapidă a acestui segment în ultimii ani, fapt ce necesită o supraveghere
a acestor instituții, care din pacate lips ește la moment. În această ordine de idei poate fi menționat
și prezența unui sistem de raportare și analiză incipient , care necesită perfecționare pentru a
dezvolta capacitatea de identificare, evaluare și diminuare a riscurilor aferente activității de
creditare de către instituțiile financiare nebancare.
cadrul normativ
legislativ
personal
calificatcadrul
organizatorico –
instituțional

133

Schema 3.2 Problemele dezvoltării sectorului de creditare nebancară

În urma cercetărilor efectuate, se poate constata cu certitudine că, la ora actuală nu exista
un studiu anume cu privire la proble mele accesului la finanțare a agenților economici în
R.Moldova, inclusiv sectorul mic și mijlociu. Ultimul studiu efectuat privind constrîngerile în
domeniul accesului la finanțare și planul de acțiuni necesar de dezvoltat, a fost realizat de către
Fondul de Dezvoltare Durabilă Moldova în iulie 2017.
Cercetările efectuate au scos în evidență mai multe probleme ale accesului la finanțare în țara
noastră, principalele fiiind reprezentate de două aspecte evidente:
1. concentarea bancară în domeniul creditării, m enționam aici ca peste 70% activele
sectroului bancar sunt concentrate la cele trei bănci mari;
2. lipsa anumitor reglementări prudențiale pentru organizațiile de creditare nebancară.
Tabelul 3. 14 Cerințe le prudențiale față de instituțiile financiare din R. Moldova
Indicatorul Bănci AEI OCN, Companii de
leasing
Capital minim ≥ 200 mln lei – 300 mii lei
Expuneri mari/Capital ≤5 – –
Expunerea netă față de cei mai
mari 10 debitori/Portofoliul de
credite ≤ 30% ≤ 25% –
Problemele
actuale ale
pieții de
creditare
nebancare
Lipsa unor cerințe prudențiale cu privire
la autorizare, organizare și gestiunea
riscului de credit
Lipsa unor mecanis me și pîrghii cu
privire la monitorizarea și supravegherea
organizațiilor de creditare nebancare
Absența unui sistem de raportare și
analiză a activității Organizațiilor de
creditare nebancară
Sistemul de management ineficient
inclusiv guvernanța corpor ativă în cadrul
instituțiilor financiare nebancare Lipsa unei metodologii de identificare,
evaluare și atenuare a riscurilor de credit

134
Expuneri față de persoanele
afiliate ≤ 20% Capitalul I 10% din
împrumuturi –
Imobilizări corporative/Capital ≤ 50% ≤ 100% –
Rata lichidității pe termen lung ≤ 1 – –
Rata lichidității curente ≥ 20% ≥ 10% din economii –
Credite fără gaj către 1 debitor ≤ 500 mii lei pentru
persoane juridice și
≤ 100 mii lei pentru
persoane fizice ≤20% din RI –
Sursa: Elaborată de autor în baza reglementărilor R.Moldova
Tabelul de mai sus reflectă destul de clar lipsa anumitor reglementări prudențiale
referitoare la organizațiile de creditare nebancare, fapt ce denotă probeleme destul de mari în
domeniul dezvoltării finanțărilor acordate de către aceste instituții. Astfel elaborarea
reglementărilor prudențiale la ora actuală este una urgentă și strict necesară.
În R.Moldova au fost elaborate masuri concrete , pași de urmat pentru a facilita accesul la
finanțarea agenților economici, dar care, cu regret au ramas doar pe suport de hîrtie. În acest
context , Guvernul R.Moldova a elaborat Strategia de dezvoltare a IMM pentru perioada 2012 –
2020 . Una dintre activită țile prevăzute în Planul de acțiuni 2015 -2017 pentru implementarea
acesteia și facilitarea accesului la finnațare a IMM -lor presupune elaborarea proiectului legii cu
privire la fondurile cu capital de risc. Elaborarea acestui proiect , derivă din angajament ele
Acordului de Asociere și este inclusă în Planul Național de Acțiuni 2014 -2016 pentru punerea în
aplicare a Acordului de Asociere dintre RM și UE (HG nr. 808 din 07.10.2014). Un proiect de lege
în acest sens a fost elaborat de către Ministerul Economiei și Infrastructurii. Acesta transpune
Regulamentul UE nr. 345/2013 al Consiliului Europei și al Parlamentului UE din 17.04.2013 cu
privire la fondurile europene cu capital de risc (FCR). Proiectul de lege prevede reglementarea
condițiilor pentru înființare a și supravegherea FCR, cerințelor față de investiții și investitorii
eligibili, întreprinderile de portofoliu eligibile, structura portofoliului de investiții, administratorii
fondurilor, regimul de administrare și organizare internă a FCR. Acesta are în vedere, de asemenea,
stimulente fiscale pentru crearea FCR și facilitarea investițiilor în FCR. Cu toate acestea, cea mai
mare constrângere pentru apariția FCR în Moldova pare să o reprez inte nu lipsa unei legi anume ,
ci condițiile aparent complexe și anev oioase pentru activitățile de afaceri și bancare, precum și
posibilitățile limitate de intrare și de lichidare a investițiilor, care creează puține stimulente pentru
capitalul de risc potențial. Instrumentele hibride, inclusiv finanțarea de tip mezanin, li psesc, la fel
ca și sistemele interne de investitori instituționali, pentru a stimula dezvoltarea acestei piețe. Lipsa
unei piețe de capital , cu adevărat funcțională , împiedică de asemenea, apariția capitalului de risc
în R.Moldova.
La 21.07.2016, Parlame ntul a adoptat Legea nr. 179 cu privire la IMM (în vigoare din
16.12.2016). Noutățile majore ale acesteia prevăd crearea unui Consiliu Consultativ pentru IMM,

135
responsabil să facă recomandări pentru îmbunătățirea mediului de afaceri al IMM. Un articol
separ at al acestei legi se referă la accesul la finanțare pentru IMM, care prevede cadrul general
pentru facilitarea accesului la finanțare al IMM, inclusiv sprijinirea investițiilor din partea
capitalurilor de risc (business angels) [10, art.14]. Cu toate aces tea, ea nu prevede instrumente
concrete pentru realizarea măsurilor de sprijin respective, care urmează abia să fie dezvoltate și
aplicate. Noua lege legiferează activitatea Fondului de Garantare a Creditelor ca subdiviziune a
ODIMM. Totodată, Legea permit e Fondului de Garantare a Creditelor (FGC) și ODIMM să
încheie acorduri doar cu instituțiile financiare (băncile), excluzând în așa fel organizațiile
nebancare și AEÎ din schemele de garantare ale FGC. Facilitarea a ccesului la finanțare este printre
obiect ivele principalelor documente de politici ale statului . Cu toate acestea, impactul acțiunilor
prevăzute de multe ori este dificil de evaluat, fie pentru că nu există indicatori de impact
cuantificabili stabiliți, fie pentru că , acțiunile respective sunt de finite la general și se referă, în
principal, la modificarea cadrului de reglementare, fără acțiuni practice și impact comensurabil.
Din studiile e fectuate pot fi evidențiate următoarele constrî ngeri ale accesului la finantare
pentru afacerile din țara no astră:
 Înclinația spre creditele de consum și ipotecare a sectorului Organizațiilor de creditare
nebancare , determinată de riscul mai ridicat, perceput în privința creditării afacerilor și
executarea mai legeră a dreptului de creditor în privința persoanel or fizice;
 Concentrația înaltă a creditelor pentru afaceri în câteva organizații de creditare nebancare
mari. Sectorul OCNB este dominat de 12 OCNB mari din 181 înregistrate la CNPF . Acestea
dețin 72% din totalul activelor sectorului și 70% din totalul por tofoliului de împrumut. De
asemenea, aceste OCNB dețin 76% din capitalul total al sectorului și din profitul net total.
Dintre acestea, doar cîteva sunt active în cre ditarea IMM, iar restul sunt specializate în
împrumuturile de consum și ipotecar . Mai mult decât atât, dintre OCNB orientate la creditarea
corporativă, CFR și, înt r-o măsură mai mică Microinvest, au fost concepute inițial pentru a
finanța AEÎ. După criza economică din 2009, aceste 2 OCNB și -au redus expunerea la
împrumuturile față de AEÎ; cu to ate acestea CFR încă mai acordă aproape 2/3 din
împrumuturile sale AEÎ. Microinvest a redus această expunere la doar 4 -5% din portofoliul
său.
 OCN B și AEÎ sunt limitate în capacitatea lor de a oferi o gamă mai completă de servicii pentru
clienții lor. În a celași timp, AEÎ au abilități mai slabe de gestionare a riscurilor, de creditare și
expertiză, instrumente și posibilități mai limitate de diminuare a riscurilor.
 OCN B și AEÎ sunt mai limitate decât băncile în capacitatea lor de a oferi finanțare pe terme n
lung pentru afaceri. OCN nu au dreptul să colecteze depozite și nu au cerințe de capital.

136
Majoritatea depozitelor colectate de AEÎ sunt pe termen scurt (68% până la 1 an). Din cauza
riscului ridicat de țară, fondurile împrumutate de la IFI sunt, de obice i până la 3 -5 ani.
 Credi tele OCNB sunt mai scumpe (cu 50 -100%) decât cele ale băncilor (unele înregistrînd
dobînzi de peste 350% și 750%), a cest lucru este determinat de costurile administrative și
operaționale mai înalte, precum și de resursele mai scump e pe care acestea le atrag de la
instituțiile financiare internaționale și băncile comerciale autohtone.
 Cele mai multe resurse ale OCNB sunt în valută străină, ceea ce plasează costuri adiționale
semnificative asupra clienților, din cauza volatilității î nalte a cursului de schimb.
 Chiar dacă OCNB sunt mai rapide și mai flexibile în creditarea întreprinderilor micro decât
băncile, acestea sunt limitate în capacitatea lor de a oferi o gamă mai completă de servicii
clienților (plăți, acreditive, carduri, et c.) ceea ce împiedică extinderea a cestora în sectorul
corporativ.
 Reglementarea și supravegherea limitată a sectorului OCN B s-a transformat în practici de
creditare neloiale față de clienți și afectează negativ protecția consumatorilor. Nu există nici
un m ecanism de soluționare a reclamațiilor pentru consumatorii corporativi de servicii
financiare.
 Cadrul de reglementare pentru bănci și instituțiile nebancare nu creează condiții de concurență
echitabile, iar costurile de reglementare sunt diferite. Acestea au diferite norme prudențiale,
inclusiv de provizionare, în timp ce unele instituții de finanțare sunt absolvite cu complet de
astfel de norme, ceea ce poate genera diferite costuri de creditare și conduce la speculă prin
intermediul participărilor încruc ișate sau furnizării de fonduri pentru acordarea creditelor.
 Consolidarea reglementării și supravegherii, inclusiv în domeniul protecției consumatorilor în
sectoarele de leasing și organizațiile de cred itare nebancare, întîrzie să fie realizată .
Un pas i mportant în dezvoltarea sectorului de finanțare nebancară îl constituie elaborarea
Legii nr.1/2018 cu privire la orga nizațiile de creditare nebancare, care stabilește cadrul comun de
reglementare și supraveghere pentru organizațiile ce desfășoară exclusiv activități de creditare
nebancare. Acest act legislativ urmărește dezvoltarea sectorului de creditare nebancară și de
leasing financiar, prin prevenirea riscurilor din sistem, sporirea accesului la resurse financiare ale
persoanelor fizice și j uridice.
Dezvoltarea sectorului de creditare nebancare este un instrument care avantajează nu numai
competitivitatea și inițiativa antreprenorială, dar și incluziunea socială , prin crearea unui mediu
care să permită dezvoltarea instituțiilor de creditare nebancare și care să acopere toate segmentele
de clienți; sprijinirea viabilității microcreditelor cu ajutorul flexibilizării plafonului ratei
dobânzilor pentru operațiunile de microcreditare; asigurarea accesului Organizațiilor de creditare
nebancare la bazele de date ale debitorilor și facilitarea evaluării proprii a riscurilor luate de

137
acestea, accesul la in formațiile birourilor de credit, unde sunt înregistrate neplățile debitorilor;
adaptarea dispozițiilor naționale de reglementare și supraveghere a la natura specif ică a
microfinanțării; garantarea faptului ca regulile pieței se aplică microcreditelor prin armonizarea
legislativă; includerea microcreditelor în standartele de con tabilitate și de reglementare .
Instituțiile de creditare nebancare presupun anumite avant aje pe piața creditară, ceia ce
contribuie la dezvoltarea pieței financiare în general a ță rii, printre acestea se enumeră :
 Cea mai mare parte din sursele instituțiilor de creditare nebancare sunt surse împrumutate
de la bănci, ceea ce aduce un profit ace stora și astfel contribuie la dezvoltarea pieței de
credit ;
 Dezvoltarea instituțiilor de creditare nebancare este destul de benefică, deoarece acestea
contribuie la sprijinul financiar a zonelor rurale, stimulând activitățile agricole, comerțul,
sectorul s ocial, meșteșugăritul, transportul local și alte ramuri economice și sociale de la
sate, contribuind, în mare parte, la dezvoltarea domeniului social și al micului business atît
rural, cît și urban;
 Oferind servicii financiare micilor antreprenori, începăt orilor de afaceri, instituțiile
financiare nebancare, contribuie la dezvoltarea acestora, și la crearea unei istorii creditare,
cu ajutorul căreia întreprinderile mici și mijlocii vor putea beneficia în viitor și de credite
bancare.
Pe lînga beneficiile și avantajele instituțiilor financiare nebancare, poate fi prezentat ca
dezavantaj faptul , că activitatea lor nu este una licențiată, precum și că, ele nu pot accepta depuneri
de economii. Astfel, cei care creditează Organizațiile de creditare nebancare își asumă riscul
pierderilor în cazul nerambursării valorii împrumuturilor. Dar acest risc nu este atît de mare
întrucât Organizațiile de microfinanțare, deobicei, nu acordă sume exagerate cu împrumut,
îndeosebi pentru creditele de consum.
Piața instituțiilor de creditare nebancare în Republica Moldova este destul de tânără, fiind
la etapa începătoare de organizare, reglementare, gestionare și supraveghere. Apariția și
dezvoltarea acestor insituții este motivată de necesitatea microfinanțării, în deosebi a sec torului
rural.
Pentru a asigura o dezvoltare a modalităților moderne de finanțare în R.Moldova este
necesar , în primul rînd de a face ordine pe piața serviciilor financiare î n ceea ce priveste instituțiile
financiare nebancare, respectiv organizațiile de creditare nebacare care la moment se află sub
supravegherea Comisiei Naționale a Pieții Financiare. În analizele efectuate, însuși CNPF -ul
recunoaște că, nu dispune de pî rghiile și instrumentele necesare, pentru a monitoriza și
supraveghea organizațiile de creditare nebancare. În conformitate cu prevederile legislației în
vigoare , CNPF este responsabilă de monitorizarea și supravegherea pieții de asigurări, piața de

138
capital și sectorul de creditare nebancară. Consider ca este o povoară destul de mare care t rebuie
diminuată. În acest context, certetînd practica altor state, respectiv Franța, România, Federația
Rusă, și alte state membre UE, instituț iile de creditare nebancare se află sub supravegherea Băncii
Centrale a statului. Cel mai aproape exemplu, este al României, unde Banca Națională a României
reglementează și supraveghează atât sectorul bancar cît și cel nebancar, reprezentat de organizații
de creditare nebancare. Logica faptului , o explica experiența necondiționată Băncii Centrale î n
domeniul credi tării. În acest context , pot fi menționate reglementările prudențiale ale Băncii
Centrale în domeniul identificarii, monitorizării și diminuării riscului de credit. În acest context se
propune de a trece organizațiile de creditare nebancare de la CNPF , sub supravegherea și
monitorizarea Băncii Naționale a Moldovei.
Pentru asigurarea unui sistem financiar viabil și eficient și întru asigurarea accesului la
resurse financiare calitative de către agenții economici se recomandă următoarele :
1. Consolidarea suprave gherii și reglementării pieței de finanțare sub o singură autoritate de
supraveghere . Pentru aceasta, reglementarea și supravegherea organizațiilor de c reditare
nebancare, trebuie să treacă sub supravegherea și controlul BNM -lui, în paralel BNM își va
dezv olta capacitatea de a exercita funcțiile extinse de reglementare și supraveghere. În același
timp, CNPF va fi responsabilă de reglementarea și supravegherea sectorului financiar non -creditar,
respectiv piața de capital și sectorul de a sigurări.
2. Constituire a unui cadru instituțional și de reglementare pentru protecția consumatorilor (în
domeniul serviciilor financiare) , inclusiv elaborarea unor reglementări și structuri specializate
pentru examinarea plângerilor, contestațiilor și litigiilor, care ar permite clienților să reclame
practicile creditorilor, să soluționeze conflictele, sau să furnizeze feedback cu privire la practicile
abuzive utilizate . Reglementările în vigoare nu abordează în totalitate această problemă, lăsând o
mare parte a beneficiarilor de credite de afaceri, în afara domeniului de reglementare a Legii nr.
202 din 20 iulie 2013 cu privire la contractele de credit pentru consumatori și a Legii nr. 157 din
18.07.2014 referitoare la încheierea și executarea contractelor la distanță privind ser viciile
financiare de consum. Ca o precizare, în cadrul BNM și CNPF, nu există careva reglementări
concrete cu privire la protecția consumatorilori, inclusiv, clienți corporativi și a microcreditelor.
La ora actuală unica instituție existentă pentru prote cția consumatorilor, Agenția pentru Protecția
Consumatorilor, nu dispune de capacități, competențe și abilități de a supraveghea protecția
consumatorilor în sectorul financiar, cu excepția supravegherii respectării legislației cu privire la
contractele de credit pentru consumatori și a contractelor la distanță privind serviciile financiare
de consum pentru consumatorii persoane fizice. În acest contex, este necesar de a delega atribuțiile
de protecție a consumatorilor de servicii financiare unor unități spe cializate în cadrul BNM și
CNPF, dar și , a le împuternici cu atribuții pentru domeniile neacoperite, cum ar fi sectorul de

139
creditare corporativ. Aceste unități ar fi responsabile pentru protecția tuturor consumatorilor în
sectorul financiar, educația finan ciară, determinarea și monitorizarea respectării conformității
instituțiilor financiare bancare și nebancare cu normele privind dezvăluirea informațiilor, crearea
și gestionarea unor mecanisme de feedback și de examinare a contestațiilor pentru piața servi ciilor
financiare. Un exemplu la acest capitol este cel al Georgiei, o autoritate de acest fel, abilitată cu
protecția consumatorilor în domeniul financiar a fost creată în cadrul Băncii Naționale a Georgiei.
3. Elaborarea, aprobarea și punerea în aplicare a cadrului legislativ de reglementare cu privire
la factoring, forfetare, sindicalizare, securitizarea creanțelor. În prevederile legale autohtone nu
sunt prevazute anumite reglementări cu privire la aceste modalități de finanțare, astfel,
perfecționarea reg lementărilor în aceste domenii sunt necesare.
4. Elaborarea, aprobarea și punerea în aplicare a cadrului institutional șți legislativ, de
reglementare referitor la finanțările participative (crowdfunding) , ca o metodă alternativă de
finanțare colectivă a unor proiecte, care ar determina creșterea calității accesului la finanțare
pentru start -upuri și IMM, care nu reușesc să acceadă la finanțarea tradițională. Totodată, aceasta
ar permite dezvoltarea actorilor finanțării participative într -un cadru legal și fis cal corespunzător
5. Elaborarea, aprobarea și punerea în aplicare a cadrului legislativ și de reglementare pentru
fondurile cu capital de risc , corespunzătoar normelor UE (Regulamentul Parlamentului European
și al Consiliului nr. 345/2013 din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene cu capital de risc).
Menționăm că o lege de acest fel a fost elaborată, dar a ramas doar un simplu proiect pe hîrtie,
nefiind adoptată de către Parlamentul R. Moldova.
6. Elaborarea unor studii ample din partea BNM -ului, CNPF –ului, a Ministerului Econom iei
și Infrastructurii și a instituților superioare și de cercetare în domeniul economic, cu privire la
calitatea serviciilor financiare și problema accesului la finanțare pentru agenții economici din
țara noastră. Aceste studii treb uie să pornească iniț ial, de la ident ificarea constrîngerilor actuale
și problemele accesului la finanțare și respectiv, să propună soluții concrete, lucrative pentru
îmbunătățirea accesului la finanțare. Cu toate ca Legea întreprinderilor mici și mijlocii , la art. 19
prevede că Academia de Ștințe va elabora programe de cercetare periodice în domeniul
întreprinderilor mici și mijlocii. C onsider că, pentru eficiența și calitatea înaltă a programelor de
cercetare în acest domeniu, inclusiv, accesul la finanța re ar fi binevenită implicarea și a altor
instituț ii precum BNM, CNPF -ul și instituții de cercetare și învațămînt superior din domeniul
economic.
7. Elaborarea unei strategii naționale cu privire la promovarea și dezvoltarea modalităților moderne
de finanțare pentru agenții economici autohtoni; atît timp cît nu este un document care să
promoveze la nivel guvernamental perfecționarea și dezvoltarea acccesului la finanțare, progrese
nu pot fi înregistrate. În acest context, consider oportun elaborarea unei Strat egii naționale

140
privind facilitarea accesului la finanțare, precum includerea în Strategiile de dezvoltare a pieții
financiare nebancare și a celei cu privire la susținerea și dezvoltarea sectorului mic și mijlocii, a
unui capitol cu privire la măsurile pr ivind promovarea și diversificarea surselor de finanțare
pentru agenții economici.
8. Atestarea specialiștilor domeniului modalităților moderne de finanțare inclusiv factoring,
forfetare, capital de risc. Putem menționa aici exemplul Federației Ruse unde Aso ciația de
Factoring organizează cursuri de pregătire și recalificare a specialiștilor acestui domeniu, ș i doar
după susținerea cu succes a examenelor și obținerea certificatului de calificare persoanele
respective pot activa în domeniul respectiv;
9. Revizui rea și modificarea legislației în vigoare cu privire la organ izațiile de creditare nebancare .
Legea cu privire la organizațiile de creditare nebancară a fost elaborată, dar ea mai necesită
anumite completări în ceea ce priveste serviciile financiare presta te de către organizațiile
nebancare de creditare, capitalul minim, gestiunea riscului de credit, auditul obligatoriu .
Realizarea cu succes a acestor etape poate fi realizată doar prin cercetarea și analiza practicii altor
state, un exemplu ar fi cel al Ro mâniei, unde Banca Națională a României pe lîngă băncile
comerciale supraveghează si instituțiile de creditare nebancare, cum ar fi societatile de leasing,
societăți de factoring, organizații de microfinanțare. Studiind practica românească în domeniul
reglemntării organizațiilor de creditare , se se propune în cele ce urmează efectuarea anumitor
modificări și completări ale legislației existente. În această ordine de idei se propune a modifica
Legea Nr.1, cu privire la organizațiile de creditare nebancare, din 16.03.2018 prin introducerea
anumitor modificări. Primul și cel mai important, termenul organizație de creditare nebancară
trebuie înlocuit cu termenul instuție financiară nebancară, deorece aceste organizații au misiunea
nu doar de a acorda credite d ar și de a presta alte servicii financiare precum factoring, leasing,
forfetare etc.
– Articolul 3: Autoritatea de supraveghere – trebuie să fie înlocuit Comisia Națională a Pieții
Financiare cu Banca Națională a Moldovei,
– La articolul 8: Instituția financi ară nebancară poate desfășura următoarele activități de creditare:
 Acordarea de credite, inclusiv: credite de consum, ipotecare, microcredite, finanțarea
tranzacțiilor comerciale, operațiuni de scontare;
 Leasing financiar;
 Factoring și forfetare
 Emiterea de garanții, asumarea de angajamente de finanțare și a angajamentelor de
garantare;
 Acordarea de credite cu primirea bunurilor în gaj, respectiv amanetare;
 Alte servicii financiare.

141
La articolul 17. Capitalul, se propune de a introduce următoarele modific ări:
– Capitalul minim al instituției financiare nebancare a se stabili în marime de 5 mln.lei, pentru cele
specializate în microfinanțare, respectiv creditare de consum, iar pentru instituțiile care acordă
credite ipotecare și operațiuni de leasing de a sta bili marimea minimă a capitalului la 20 mln. lei.
Menționez aici exemplul României unde capitalul minim conform legislatiei în vigoare este de
200 mii euro și 3 mln.euro, sau echivalentul în lei pentru instituțiile financiare ce acordă credite
ipotecare. Î n Federația Rusă, capitalul minim al organizațiilor de creditare nebancare este 18
mln.ruble ceea ce constituie circa 245 mii euro.
Se propune de a introduce un aliniat suplimentar la acest articol:
– În cadrul activității desfășurate, instituția financiară nebancară poate emite și administra carduri
de credit pentru clienți și poate desfășura activități legate de procesarea tranzacțiilor cu acestea,
cu respectarea legislației în domeniu.
– Instituțiile financiare nebancare pot desfășura activități conexe și a uxiliare legate de activitatea
de finanțare sau de funcționalitatea instituției.
De a introduce un articol suprlimentar referitor la serviciile prestate respectiv: microfinanțarea,
creditarea de consum, și ipotecară, astfel:
– creditul de consum oferit unei persoane fizice nu va depăși valoarea a 10 salarii lunare
oficiale, iar rata lunară achitată nu va depăși 50% din venitul mediu lunar;
– creditul ipotecar oferit unei persoane fizice nu va depăși valoarea a 100 de salarii oficiale
de funcție ale solicitantu lui;
– microîmprumuturile acordate persoanelor juridice se vor stabili individual ținînd cont de
domeniul de activitate, valoarea minimă a unui microîmprumut acordat va fi 10000.
Este necesar de a introduce un capitol cu privire la ratele dobînzilor și comis ionale incluse în
contractele de prestare a serviciilor financiare.
– Rata dobînzii, comisionale, penalitatea pentru întîrziere, stabilite în contractele de prestare
a serviciilor finaciare se va calcula în stricta conformitate cu legislația civilă. Rata max imă
admisibilă stabilită nu va depăși 25% din valoarea contractuală.
Introducerea un ui articol suplimentar referitor la fondul de risc:
– Instituțiile financiare nebancare constituie și utilizează provizioane în fondul de risc în
conformitate cu prevederile autorității de supraveghere;
La articolul 22 din legea, se propune inlocuirea aliniatelor cu următoarele prevederi:
– Instituțiile financiare nebancare întocmesc lunar situațiile financiare care să ofere o imagine
clară a poziției și performanței financiare și alte informații referitoare serviciile și prețul aferent
acestor servicii și le transmit autorității de supraveghere;

142
– Situațiile financiare anuale se auditează exclusiv de auditori financiari agreați de autoritatea de
supraveghere în conformitatea cu re glementările legale în vigoare;
În dispoziții finale se propune de introdus un nou articol:
– Instituțiile financiare nebancare pot constitui asociații profesionale care să le reprezinte interesele
colective, inclusiv față de autoritățile publice, să analizeze problemele de interes comun, să
promoveze cooperarea și să informeze membrii asociațiilor și publicul. Asociațiile profesionale
pot colabora cu autoritățile publice centrale.
În acest context, prin modificarea legislației în vigoare, Autoritatea de supravegh ere, va
trebui sa elaboreze anumite regulamente a cărui conținut sa conțină prevederi referitoare la fondul
de risc, rapoartele financiare, condițiile de finanțar, etc.:
1. Regulament cu privire la clasificarea creditelor și constituirea și utilizare a provizioanelor
specifice riscului de credit aplicabil entităților supravegheate, altele decât instituțiile de credit în
care sa fie prevazut expres clasifiarea creditelor în funcție de gradul de risc și formarea
provizioanelor pentru defalcările în fondu l de risc;
2. Regulamentul privind raportarea de date și informații statistice, în care să fie prevăzute
expres toate tipurile de finanțare acordate de către instituțiile financiare nebancare, activele și
pasivele instițuțiilor de creditare nebancare, ratele dobînzilor practicate de către instituțiile de
creditare nebancare, structura portofoliului de credite, operațiunile valutare, rapoartele financiare,
inclusiv bilanțul contabil, raportul privind situațiile financiare și alte rapoarte ce urmează a fi
prezen tate autorității de supraveghere.
Realizarea acestei reforme cu privire la sectorul de creditare nebancar va determina în mod
expres , creșterea calității serviciilor de creditare oferite de către organizațiile de creditare
nebancare, diversificarea ac cesului la finanțare pentru întreprindrile mici și mijlocii prin oferirea
altor modalități de finanțare precum factoringul, forfetare, credit subordonat, credit sindicalizat,
securitizarea creanțelor; dezvoltarea antreprenoriatului prin acces la finanțare, asigurarea
dezvoltării economice durabile a statului.

3.4 Concluzii la capitolul 3
1. Practica internaț ională , inclusiv cea europe ană, prezintă factoringul ca, o modalitate
modernă de finanțare cu multiple avantaje pentru an umiți subiecti ai relațiilor comerci ale. Prin
intermediul finanțării prin factoring, furnizorul și cumpărătorul obțin posibilitatea utilizării în
relațiile comerciale, plata amînată. Datorită acestei modalități de finanțare, furnizorii au
posibilitatea pe de o parte de a -și majora cifra de afaceri, cumpărătorii pe de altă parte, obțin
posibilitatea diversi ficării asortimentului și a cali tății marfii livrate.

143
2. Relațiile de factoring au un impact economi c pozitiv asupra tuturor su biecților de la toate
nivelele economice. La nivel microeconomic, factoringul permite unui agent econo mic sa -și
îmbunătățească anumiți indicatori economico -financiar, să -și dezvolte afacerea din contul creșter ii
vînzărilor, precum și sa modernizeze capacitatea de producție prin reînoinrea mijloacelor fixe.
3. Practica stat elor dezvoltate a evidențiat ponderea semnificativă a sectorului întreprinderilor
mici și mijlocii finanțat prin intermediul factoringului. Reeșind din faptul că, 98% din numărul
total de întreprinderi îl constituie întreprinderi mici și mijlocii, practi carea factoringului este una
oportună și eficientă.
4. Practica germană, franceză și românească evidențiază ca beneficiar i ai factoringului, în
primul rînd întreprinderile din do meniul comerțului , urmate ce cele ale industriei ușoare și
alimentare. Dat fiind f aptul că cea mai mare pondere în sectorul mic și mijlociu revine
întreprinderilor din d omeniul comerțului cu cca 36%, el e ar putea beneficia cu succes de această
modalitatea de finanțare accesibilă și eficientă.
5. Unica companie de factoring din R.Moldova, cu regret, și-a încheiat activitatea în iulie
2018. În acest contex t, R. Moldova se plasează pe ultimul loc în Europa dupa serviciile de
factoring.
6. Organizațiile de microfinanțare au fost create c a, o facilitate de finanțare a întreprinderilor
mici și mij locii în R.Moldova. Dezvoltarea sectorului de creditare nebancară este un instrument
care avantajează nu numai competitivitatea și inițiativa antreprenorială, dar și incluziunea socială
prin crearea unui mediu care să permită dezvoltarea instituțiilor de c reditare nebancare și care să
acopere toate segmentele de clienți.
7. Piața instituțiilor de creditare nebancare în Republica Moldova este destul de tânără, fiind
la etapa începătoare de organizare, reglementare, gestionare și supraveghere.
8. Legislația în do meniul instituțiilor de microfinanțare, este una generală și pe alocuri
confuză. Acest fapt a determinat creșterea semnificativă în ultimii ani a instituțiilor de
microfinanțare, de la 37 în 2010 la 181 în 2018. Lipsa unor prevederi concrete, a facilitat
orientarea acestora pe creditele de consum și ipotecare, înregistrînd, în majoritatea cazurilor
practici abuzive fața de consumatori. Dobînda efectivă practicată de către aceste este cuprinsă în
limita 50 -100-200 %, unele înregistrînd dobînzi record de 750 % și 1050%. În acest context,
reformarea acestui sector prin perfecționarea legislației este strict necesară și actuală.
9. Pentru promovare și dezvoltarea cu succes a noilor modalități de fina nțare este necesar de
a perfecționa cadrul normativ -legislativ ex istent la moment, prin modificarea Legii cu privire la
organizațiile de creditare nebancare, primordial este instituirea unei singure autorități de
supraveg here a instituțiilor financiare din partea Băncii Naționale a Moldovei, precum și revizuirea

144
aspecte lor ce țin de majorarea capitalului social minim, serviciile oferite, auditare obligatorie
precum și modificări ce țin de raportarea financiară.
10. Studiile din domeniile accesului la finanțare au evidențiat un șir întreg de probleme ce
crează impedimente în calea dezvoltării afacerilor în țara noastră. Printre ele se enumeră: corupția,
birocrația, instabilitatea politică, marimea impozitelor, accesul la finanțare etc. În acest contex,
autoritățile guvernamentale trebuie să studieze piața surselor de finanțar e și să formuleze soluții
concrete, expuse în strategii viabile pentru anihilarea constrîngerilor accesului la finanțare și
promovarea și dezvoltarea modalităților modern e de finanțare precum: factoringul, forfetarea,
finanțarea prin capitalul de risc, ca re vor asigura afacerile cu resurse financiare necesare, iar
aceasta va contrinui în mod direct la dezvoltare economică generală a statului .

145
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
În urma cercetărilor teoretico -metodologice și empirice cu privire la modalitățile moderne
de finanțare și impactul lor asupra dezvoltării sectorului antreprenorial pot fi formulate
următoarele concluzii:
1. Finanțarea reprezintă procesul de asigurare a unor fonduri bănești necesare desfășurării unor
activități a le unei entități , ea este abordată ca alocare de resurse bănești, cu titlu rambursabil
sau nerambur sabil în condiții determinate, în scopul acoperirii unor nevoi economice sau
sociale. Alegerea surselor de finanțare a activității economice ocupă locul cent ral în activitatea
entității , deorece capitalul, atât cel propriu cât și cel împrumutat comportă costuri, care se
reflectă, în mod direct, asupra rezultatului f inanciar al entității economice . Procedura de
obținere a unei surse de finanțare, termenul și co sturile negociate, metoda de rambursaresunt
sunt elemente specifice modalității de finanțare. Raportul dintre capitalul propriu și cel
împrumutat determină, în mare măsură, nive lul rentabilității obținute de entitate , fiindcă aceste
surse au costuri diferi te, fiind diferită și ordi nea în ca re se face remunerarea capitalurilor
utilizate.
2. Cercetările efectuate, reflectă prezența în țările dezvoltate economic, alături de modalitățile
tradiționale sau clasice de finanțare și a unor modalități noi, moderne, numi te de alții și
specifice. Literatura de specialitate rusă , prezintă acestea, ca modalități moderne de finanțare,
pe cînd autorii români, le prezintă ca tehnici moderne de finanțare. Menționăm că, în ambele
cazuri, nu este oferită o abordare concretă a conc eptului de modalitate modern ă sau tehnică
modernă. Precizam că, termenul de "modern" a fost atribuit modalităților de finanțare care au
apărut la sfîrșitul seculului XX, și care, prezintă anumite particularități, ce le deosebesc de
modalitățile de finanțar e tradiționale precum creditul comercial sau cel bancar. Studiind ,
particularitățile fiecărei modalități de finanțare prezentată în literatura de specialitate , drept
modernă, autorul a formulat propriul concept al modalităților moderne de finanțare. În ace st
context, reeșind din faptul că termenul de tehnica de finanțare este unul destul de îngust,
considerăm oportun și necesar definirea acestora ca modalități moderne de finanțare,
deoarece, specificul acestora combina, procedee, mijloace, un anumit termen de finanțare,
plăți aferente, precum și prezența reglementărilor speficife domeniului dat. Astfel în viziunea
autorului, modalitățile moderne de finanțare pot fi definite ca totalitatea mijloacelor,
metodelor, procedeelor de finanțare, altele decăt cele tr adiționale, ce combină aspectele
creditării, asumării riscului, gestiunii creanțelor și evidența acestora, realizate pentru o
anumită perioadă de timp, în baza unor contracte aferente specifice domeniului respectiv, ce
presupun anumite costuri reflectate p rin perceperea unor comisioane pentru serviciul
financiar realizat.

146
3. Practica de finanțare europeană , inclusiv cea franceză, germană, precum și parctica rusească
și românească scot în evidență următoarele modalități de finanțar e moderne: factoringul,
forfet area, leasingul, finanțarea de tip mezanin, securitizarea activelor, sindicalizarea,
finanțarea participativă, fi nanțarea prin capitalul de risc, finanțarea prin granturi și subvențiile,
creditarea subordonată. În literatura națională de specialitate, se r egăsesc doar unele concepte
generale, ale acestor modalități de finanțare, precum factoringul, finanțarea prin capitalul de
risc, finanțarea de tip mezanin. Lipsa unor abordări concrete privind modalitățile moderne de
finanțare este o problemă de natură șt iințifico -metod ologică și de cercetare, ceea ce face
imposibilă dezvoltatrea acestor concepte în practica națională. Astfel, definirea conceptelor
și identificarea particularităților specifice acestor modalități ar permite dezvoltarea lor cu
success de către i nstituțiile financiar – bancare naționale.
4. Drept obiect al cercetării a fost selectate modalitatea finanțării prin factoring, forfetare și
finanțare prin capitalul de risc.
Factoringul este prezentat de literatura de specialitate, ca fiind una dintre cele mai
accesibile și eficiente metode de finanțare pe termen scurt pentru agenții economici.
Factoringul este un produs financiar complex care combină simultan următoarele servicii:
creditarea, asumarea riscului de neîncasare a creanțelor, precum și evi dența contabilă a
creanțelor. În abordarea prezentată de autorii ruși, factoringul este procesul de vînzare a
creanțelor deținute de producător asupra debitorilor săi căt re un factor. F actorul este o
societate care cumpără facturile unui producător de bunu ri și servicii și preia responsabilitatea
recuperării plățilo r datorate de către debitori [73 , p.15]. În practica românească, este
prezentată o abordare complexă, prin care, factoringul constituie un aranjament continuu în
sistem de plăți negarantate, într e factor și producătorul de bunuri, sau prestatorul de servicii,
urmare a căruia factorul oferă următoarele servcii legate de creanțele ce decurg din vînzarea
bunurilor și prestarea serviicilor respective: finanțarea în avans în baza creanțelor cumpărate;
administrarea creanțelor și asigurarea evidenței contabile corespunzătoare; recuperarea
(colectarea sau încasarea) creanțelor cesionate; acoperirea risc ului de neplată a debitorilor [33 ,
p.153].
Forfetarea este un procesul de vînzare -cumpărare, fără recur s asupra oricărui deținător
anterior, a unor creanțe scadente la termen, ca rezultat al livrării de bunuri sau prestării de
servicii. Fiind vorba de operațiune de vînzare -cumpărare fără recurs, toate riscurile legate de
încasarea creanței, scadente la term en, trec de la vînzător la cumpărătorul creanței [122]. În
țările europene, forfeitingul este utilizat în toate domeniile afacerii, iar un loc aparte revin
micilor companii inovatoare. O dată cu primirea unui împrumut, companiile mici inovatoare
în 67% d in situații se orientează pe viitor la realizarea operațiunilor de forfetare pentru a

147
transmite titlurile de creanță forfeiterului. Majoritatea cercetătorilor țărilor dezvoltate, în
special Europa de Vest, acordă o mare atenție acestei modalități de finanț are, considerînd -o
cea mai importantă în cazul operațiunilor de credit și plata import -export. Forfeterii din vest
exclud rascumpărarea creanțelor micilor întreprinderi inovatoare de sine statător, ei preferînd
să se unească în sindicate sau grupe de forfe tare. De obicei grupele de forfetare constau din 3 –
6 forfeiteri. Această cifră permite a control a mai ușor situația cu cumpărătorii, la fel și relațiile
dintre forfeteri [122 , p.18]. Practica internațională ne oferă cîteva exemple la acest capitol.
Astfel, în Germania, activează Sindicatul forfetar, care reglementează activitatea de forfetare.
Sindicatul forfetar a elaborat Regulile de realizare a operațiunilor de forfetare, care prevăd
realizarea operațiunilor de forfetare atît pe teritoriul țării cît și î n afara hotarelor ei (inclusiv
forfeter rezident și debitor – persoană fizică înregistrată în afara hotarelor țării). Operațiunea
de forfetare poate fi încheiată pentru o anumită perioadă de timp, iar în același timp, titlurile
de creanță ale vînzătorului pot fi revîndute forfeterului peste o perioada de timp altui forfetar
sau sub -forfetar.
Finanțarea prin capitalul de risc este una dintre modalitățile moderne de finanțare tot mai
des intîlnită în ultimii ani: în special în SUA și țările europene, pentru f inanțarea
întreprinderi lor mici și mijlocii inovative. Capitalul de risc e un instrument modern , în
domeniul financiar, utilizat pe scară largă în practica economică internațională, pentru
finanțarea unei afaceri incipiente, dezvoltarea ei sau răscumpărare a acesteia de către investitor
la restructurarea proprietății. Capitalul de risc, după cum menționează studiile în acest
domeniu, îmbracă atît forma monetară cît și cea nemonetară, cum ar fi de exemplu practica
managerială sau expertiza tehnică. Practica a mericană și cea europeană au demonstrat , că
finanțările prin capitalul de risc au avut un impact b enefic pentru strat -up-urile in ovative c u
potențial de dezvoltare rapid . Domeniile de success al finanțărilor prin capitalul de risc sînt
cele ale tehnologiil or avansate și IT.
5. În capitolul doi, sunt analizate principalele tendințe ale dezvoltării modalităților de finanțare
pe plan national, cît și practica internațională în domeniul modalităților moderne precum
factoring și finanțare prin capitalul de risc.
Sectorul de credit al R.Moldova este reprezentat de băncile comerciale și instituțiile
financiare nebancare. Sectorul bancar se caracterizează printr -o concentrare a băncilor mari,
mai mult de 70% din activele sectorului bancar revin celor 3 bănci mari . Ele mentul de bază
ale activelor bancare îl reprezintă creditul, care este reprezentat de creditarea afacerilor, de
consum și ipotecară. Analizele efectuate au scos în evidență un cost ridicat al creditelor
bancare acordate persoanelor juridice și procedee ane voiase de obținere a acestuia. În scopul
facilitării accesului la finanțare pentru agenții economici, au fost create organizațiile de

148
microfinanțare. Analizele e fectuate au identificat o abatere considerabilă a activității acestor
instituții de la scopul i nitial. Astfel, din datele prezentate de c ătre CNPF, la finele anului 2018
oficial la CNPF au fost înregistrate 199 de companii de microfinanțare , dintre care au prezentat
rapoarte financiare doar 181 . Din cele 181 de companii care au desfășurat activitate în 2018,
doar două oferă servicii de finanțare entităților economice, restul fiind orientate pe creditarea
de consum și ipotecară. Printre modalitățile moderne de finanțare dezvoltate în R.Moldova se
pot enumera finanțarea prin leasing, finanțarea prin gr anturi și subvenții, și la o etapa
incipientă de dezvoltare se află fatoringul.
În ultimii ani , piața internațională a factoringului a cunoscut tendințe pozitive de
dezvoltare, înregistrînd recorduri destul mari î n special în țările care se află la început de cale
precum: Rusia, România , Armenia etc. Cea mai concentrată piață a factoringului pe plan
international este reprezentată de ce a europeană, cu 60% din v olumul total al factoringului.
Astfel, în ultimii ani , în spațiul UE , factoringul a oferit finan țare în sumă de peste 170 mld.
euro pentru aproximativ 164000 de întreprinderi mici, mijlocii și mari, care împreună au
combinat o cifră de afaceri de peste 1,37 mld. euro. Principalii beneficiari ai acestei modalități
de finanțare au fost afacerile din do meniul manufacturii, serviciil or și sectorul de distribuție.
În cee a ce privește, finanțarea prin capitalul de risc, aceasta este o modalitate pe larg
utilizată pe continentu l American și este destinată noilor mici întreprinderi inovatoare.
Volumul finanț ărilor prin capital de risc pe plan international în trimestrul 4 al anului 2018 a
constituit 254 mld.usd , conform datelor prezentate în rapoartele KPMG. Dupa cum am
menționat anterior, leader în domeniul finanțărilor prin capitalul de risc est e SUA, astfe l în
anul 2018 SUA a înregistrat un volum al finanțări lor de peste 136 mld.usd , mijloace finanțate
prin intermediul a peste 9606 tranzacț ii. Spre deosebire de SUA , în Europa au fost înregistrate
un volum al finanțărilor de cca. 24,4 mld.usd, pentru anul 20 18. Locul trei este ocupat de Asia
care a înregistrat un volum al finanțărilor prin capital de risc de 15mld.usd . În prezent , există
firme de succes, cum ar fi Shazam, Spotify, Monitise și Seatwave, cu capitalizări ma i mari de
100 milioane de euro, care au fost create și dezvoltate prin intermediul finanțărilor prin
capitalul de risc. De asemenea, sunt investitori de capital de risc care au realizat exit -uri foarte
profitabile din companiile în care au investit, exemple foarte evidente în acest sens fiind
Autonomy și Skype, brand -uri care au devenit entități de afaceri importante pentru
cumpărătorii lor. Unul dintre cele mai importante programe în domeniul fondurilor de capital
de risc la nivelul Uniunii Europene este programul pentru competitivitatea întrep rinderilor și
a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME). Programul iniț ial prevedea mobilizarea până la 4
miliarde de Euro în capitaluri proprii și să funcționeze în perioada 2014 -2020. Datorită acestui
buget, este posibilă mobilizarea până la 25 de mili arde de euro în finanțarea intermediarilor

149
financiari prin efecte de levier. Instrumentele financiare sunt gestionate de Fondul European
de Investiții (FEI) în cooperare cu intermediarii financiari din țările UE.
6. În capitolul trei autorul evidențiază probl emele și constrîngerile accesului la finanțare în
R.Moldova. Una dintre problemele cele mai grave ale sectorului financiar nebancar al
R.Moldova îl constituie lipsa reglementărilor în domeniul respectiv, și a instrumentariului
necesar supravegherii și moni torizării acestui sector de către CNPF. Pentru îmbunătățirea
accesului la finanțare, este ne cesar de a diversifica accesul întreprinderilor la diverse surse de
finanțare, altele decît creditul bancar, prin promovarea dezvoltării noilor modalități de
finanț are. Una din soluții ar fi promovarea și dezvoltarea factoringului. Dat fiind faptul ca
neformal, sectorul de microfinanțare implică doi actori, pe de o parte Organizațiile de creditare
nebancare, specializate în creditarea pe termen scurt, iar pe de altă parte, companiile de
colectare a datoriilor, specializate în gestio narea și încasarea datoriilor față de aceste
companii, utilizarea factoringului este una evidentă. Factoringul îmbină finanțarea pe termen
scurt cu gestiunea creanțelor și încasarea, datori ilor. Pentru evaluarea potențialului client ce
solicită finanțare prin factoring, a fost elaborat și propus un model de evaluare a bonității
clientului, utilizînd modelul regresiei liniare multiple. (§ 3.2)
În ceea ce privește factoringul, putem afirma că principalul impediment în dezvoltarea
acestuia în Republica Moldova este lipsa unei baze normativ -legislative care ar stabili subiecții,
obiectul, aspectele, principiile și condițiile de derulare a operațiunilor date. Bineînțeles, există și
alte state car e nu dispun de o lege distinctă de reglementare al operațiunilor de factoring dar există
anumite reglementări generale din partea autorității de supraveghere, precum este Banca Centrală.
7. Pentru evaluarea activității economico -financiare a unei entități ce solicită finanțare prin
factoring, a fost elaborat și propus modelul regresiei liniare multiple. Cu ajutorul acestui model se
va putea identifica bonitatea solicitantului și clasificare ulterioară a lui în una din categoriile de
risc.
8. În R.Moldova există anumite bariere în cale a dezvoltării factori ngului, precum și a altor
modalități de finanțare printre care: necunoașterea modalităților alternative de finanțare, inclusiv,
factoringul de către clienți (reprezentanții businessului), lipsa cadrului normativ legislativ bine
structurat , lipsa personalului calificat , precum și absența unor cercetări periodice care ar scoate în
evidență problemele accesului la finanțare și identificarea soluțiilor pentru creșterea
competitivității agenților economici prin interme diul noilor oportunități de finanțare.
Problema științifică de importanță majoră soluționată în lucrare, constă în fundamentarea
științifică și conceptual metodologică a modalităților moderne de finanțare, fapt ce a determinat
necesitatea abordării sistemi ce a unor modalități precum factoring, forfetare, finanțare prin

150
capitalul de risc, în contextul unor constrîngeri privind accesul la finanțare, și identificarea
oportunităților acestora pentru dezvoltarea sectorului antreprenorial național.
Soluționarea problemei științifice din cadrul temei de cerectare, a permis autorului formularea
următoarelor recomandări :
1. Includerea în Strategiei naționale de dezvoltare "Moldova 2030", a unei secțiuni cu privire la
dezvoltarea accesului la finanțare a întreprinderil or mici și mijlocii din R.Moldova prin
promovarea și dezvoltarea modalități lor moderne de finanțare , inclusiv factoring, forfetare și
finanțare prin capital de risc ;
2. Realizarea unor cercetări periodice (anual) din partea BNM -lui, CNPF -ului, în colaborare cu
instituțiile de cercetare, cu privire la problemele accesului la finanțare în R.Moldova și
identificarea respectivelor soluții;
3. Inițierea unei reforme privind modificarea cadrului instituțional și legislativ de autorizare și
supraveghere a instituțiilo r financiare nebancare prin stabilirea unei autorități unice de control
și supraveghere din partea Băncii Naționale a Moldovei, utilizînd practica României, Federație
Ruse , Franței, Germaniei și a altor state dezvoltate;
4. Promovarea finanțării prin capital de risc, ca modalitate ce susține micile afaceri inovative prin
revizuirea, modificarea și complecatrea proiectului de lege cu privire la Fondurile cu capital de
risc și adoptarea ei . Un proiect de lege cu privire la Fondurile cu capital de risc a fost elaborat,
dar a rămas un simplu proiect de legepe suport hîrtie ;
5. Revizuirea și completare , legsilației în domeniul organizațiilor de creditare nebancare, respectiv
a Legii nr. 1 din 16.03.2018 cu privire la O rganizațiile de creditare nebancare, cu articole
suplimentare cu privire la autorizare, servicii financiare prestate, capital, audit și raportări
financiare;
6. Perfecționarea cerințelor privind dezvăluirea informațiilor financiare și a transparenței cu
privire la prețurile stabilite, inclusiv comisioanele percepute; stabilirea unor cerințe prudențiale
din partea autorit ății de supraveghere, care la moment nu există ;
7. Promovarea de către instituțiile financiare și de microfinanțare a facilitării accesului la finanțare
pentru entitățile economice, prin dezvo ltarea modalităților de finanțare precum factoring,
forfetare, securitizarea creanțelor, sindicalizare;
8. Aplicarea modelului regresiei liniare multiple în evaluarea bonității clienților în cazul finanțării
prin factoring, ce va permite evaluarea stabilități i economico -financiare a potențialului debitor,
minimizarea riscurilor financiare și asigurarea unui portofoliu performant al serviciilor
financiare prestate.
9. Instituirea în cadrul autorităților de supraveghere (BNM, CNPF) , a unei structuri specializate
în protecția drepturilor consumatorului în domeiul se rviciilor financiare;

151
10. Elaborarea standardelor de formare și certifcare a specialiștilor în domeniul modalităților
moderne de finanțare;
Concluzia generală constă în oportunitatea dezvoltării modalităților moderne de finanțare
în Republica Moldova, prin lărgirea accesului la finanțare pentru sectorul antreprenorial, ceea ce
va permite atingerea noilor obiective strategice și performanțe de către entitățile economice cu
impact benefic asupra creșterii și de zvoltării economice durabile a statului.

152
BIBLIOGRAFIE
Surse în limba română:
1. Codul civil al Republicii Moldova N 1107 -XV din 6.06.2002
2. Legea privind activitatea băncilor nr. 202 din 06 octombrie 2017 , Publicat în Monitorul
Oficial al R. Moldova nr. 434 -439 art. 727 din 15.12.2017
3. Legea bancară a României nr. 58/1998 nr. 58 din 05/03/1998. Publicat in Monitorul
Oficial a României, Partea I nr. 121 din 23/03/1998
4. Legea nr.62 -XVI din 21 martie 2008 privind reglement area valutară , Republicată în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.423 -429 din 09.12.2016, art.859
5. LEGE Nr. 202 din 12.07.2013 privind contractele de credit pentru consumatori
Publicat: 06.09.2013 în Monitorul Oficial Nr. 191 -197 art Nr : 619
6. LEGE Nr. 1 din 16.03.2018 cu privire la organizațiile de creditare nebancară ,
Publicat: 30.03.2018 în Monitorul Oficial Nr. 108 -112 art Nr : 200
7. LEGE Nr. 129 din 13.07.2018 pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a pieței financiare
nebancare pe anii 2018 –2022 și a Planului de acțiuni pentru implementarea acesteia
Publicat : 24.08.2018 în Monitorul Oficial Nr. 321 -332
8. Legea României nr. 93 din 8.apr.2009 Moni torul Oficial, Partea I 21.apr.2009 Intrare în
vigoare la 21.apr.2009 privind instituțiile financiare nebancare
9. Legea Rom âniei nr. 120/2015 privind stimularea investitorilor individuali -business angels:
Disponibil: https://lege5.ro/Gratuit/gy4dinrsgi/legea -nr-120-2015 -privind -stimularea –
investitorilor -individuali -business -angels
10. Legea Nr.179 din 21.07.2016 cu privire la întrepr inderile mici și mijlocii
Publicat: 16.09.2016 în Monitorul Oficial
11. Legea României nr.469 din 9 iulie 2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei
contractuale. Publicat în Monitorul Oficial al Rom âniei . nr. 529/19 iulie 2002
12. Regulamentul nr. 5/1 998 al Comisie i Naționale de Valori Mobiliare a României privind
constituirea și funcționarea fondurilor de capital de risc, în vigoare de la data de 7 mai 1998
Regulament BNR nr. 20 din 13.oct.2009 privind instituțiile financiare nebancare Monitorul
Oficial, Partea I 21.oct.2009 Intrare în vigoare la 21.oct.2009
13. Regulamentul BNR nr. 4/2014 privind raportarea de date și informații statistice la BNR
(Versiune consolidată în 13/08/2015) Monitorul Oficial, Partea I 602 13.aug.2014
14. Regulament nr. 5 din 8.mar.2 012 privind clasificarea creditelor și constituirea,
regularizarea și utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit aplicabil entităților

153
supravegheate de Banca Națională a României, altele decât instituțiile de credit. Monitorul Oficial,
Partea I 179 20.mar.2012
15. Ariton, D. – Finanțele întreprinderii , Editura Funda ției Universitare “Dunarea de Jos”,
Gala ți, 2004, ISBN 973 -627-154-4
16. Asociația Română de factoring. Piața factoringului în România. Disponibil:
https://www.asociatiadefactoring.ro/noutate/factoringul -a-depasit -pragul -de-456-miliarde -de-
euro-in-2017/
17. Avare, P., Legros, G., Lemonnier, P. – Gestiune și analiză financiară , Editura Economică,
București, 2002, ISBN 973 -590-596-5
18. Barbaro ș E, Nazar E.,Managementul afacerilor mici și mijlocii, AAP, Chi șinău 2011,
239p., ISBN 978 -9975 -9637 -9-4
19. Botnari Nadejda Finanțele întreprinderii Academia de Studii Economice din Moldova,
Editer ra Prim, Chișinău, 2008, p. 240. , ISBN 978 -9975 -78-482-5
20. Brezeanu, Petre, Management financiar. Ed. Universitatii Romano -Britanice, Bucuresti,
2005 , p.1486, ISBN 978 -973-88728 -5-1
21. Bumbac D., Particularitățile dezvoltării pieței factoringului în Franța, St udia
Universitatis Moldaviae, 2017, nr.7 (107) ISSN 1857 -2073 ISSN online 2345 -1033 p.68 -71
22. Bumbac D., Conceptul, tipologia și principalele aspecte ale reglementarii factoringului pe
plan international, Studia Universitatis Moldaviae, 2018, nr.2(112) ISSN 1857 -2073 ISSN online
2345 -1033 p.85 -91
23. Bumbac D., Hîncu L., Model de evaluare a potențialilor clienți ai instituțiilor de credit,
beneficiari ai finanțării prin factoring, Studia Universitatis Moldaviae, 2019, nr.2 (112) ISSN
1857 -2073 ISSN online 2345 -1033 p.153 -158
24. Bumbac D., Sectorul financiar -nebancar al Republcii Moldova: realități și soluții de
reformare, Moldoscopie, Probleme de analiză politică ISSN 1812 -2566 An. 23 (2019), nr. 3
(86), p.150 -162
25. Bumbac D., Particularități și tendințe actuale ale p ieții factoringului în
România În: Priorități strategice de modernizare inovațională a economiei Republicii Moldova și
politici de dezvoltare durabilă la nivel mondial. – 2015. – P. 277 -282; Universitatea de Stat din
Moldova . ─ Chișinău, 2015, 578 p.
26. Bumb ac D. Mezaninul financiar -noua tehnică alternativă pentru finanțarea afacerilor.
Conferinta științifică internațională "Politici și mecanisme de inovare și dezvoltare a proceselor
economico -financiare și sociale pe plan național și internațional", USM, 31 octombrie 2014,
p.178 -181 0,33 c.a ISBN 978 -9975 -71-574-4

154
27. Bumbac D. Creditul sindicalizat –noua practică modernă a băncilor comerciale. Conferința
științifică internațională "Inovație, performanță și competitivitate în sectorul financiar", USM, 30
octombr ie 2015, p.166 -172, 0,3 c.a ISBN 978 -9975 -71-712-0
28. Bumbac D., Ștefaniuc O, Analiza gestiunii riscului de credit în băncile comerciale și
posibilități de reabilitare a creditelor neperformante. Conferința științifică internațională
"Inovație, performanță ș i competitivitate în sectorul financiar", USM, 30 octombrie 2015, 0,33 c.a,
p.156 -165 ISBN 978 -9975 -71-712-0
29. Bumbac D. Particularități și tendințe actuale ale pieții factoringului în România. Conferința
științifică internațională „Politici și mecanisme de inovare și dezvoltare a proceselor economico –
financiare și sociale pe plan național și internațional „USM, 30 octombrie 2015, 0,3 c.a, p. 277 –
282, ISBN 978 -9975 -71-711-3
30. Bumbac D, Ștefaniuc O., Practica și tendințele dezvoltării operațiunilor de forfetare ,
Conferința Științifică Internațională "Creșterea competitivității economice în contextul formării
societății bazate pe cunoaștere", 28 octombrie 2016, 0,3 c.a, p.485 -483, ISBN 978 -9975 -71-838-
7
31. Bumbac D., Tendințele dezvoltării sectorului financiar neban car din Republica Moldova,
Conferința științifică Internațională jubiliară „Paradigme moderne în dezvoltarea Economiei
naționale și mondiale”, Chișinău 2018, p. 171 -176, 0,3 c.a, p.ISBN 978 -9975 -142-57-1
32. Bumbac D. , Ștefaniuc O., Sistemul de credit al Repub licii Moldova: probleme actuale și
perspective de dezvoltare, Dezvoltarea economico -socială durabilă a euroregiunilor și a zonelor
transfrontaliere, ICSE Gh.Zane, Vol.XXXV, Iași 2019, p.52 -58,ISBN: 978 -606-685-687-4
33. Bușmachiu E., Cobzari L., Sula V. Struct ura financiară, riscul și optimizarea capitalului
întreprinderii, Chișinău: ASEM, 2002. 231 p.
34. Caraiani Gh., Tranzac ții interna ționale, Bucure ști, 2006
35. Contolencu M. Optimizarea structurii de finanțare și evidențierea factorilor determinanți,
http://www.dafi.ase.ro/revista/5/Contolencu%20Mihaela.pdf (vizat 14.02.2018)
36. Creditul sindicalizat – aspecte juridice și economice,
https://www.juridice.ro/242501/ionut -adrian -sandor.html (vizitat 10.12.2018 )
37. Cristea H. Gestiunea financiară a întreprinderii. Timișoara: Mirton, 1996. 458 p.
38. Crowdfunding pentru ONG -uri https://www.techsoup.ro/sites/default/files/crowdfunding –
pentru -ong-uri-techsoup.pdf (vizitat 10.02.2018 )
39. Dănilă A. Performanța financiară a întreprinderii. Craiova: Editura Universitaria, 2014.
239 p. , ISBN 978 -606-14-0877 -1
40. Darie A, Analiza financiara in mecanismul de formare a surselor de finantare a
intreprinderii, Ed.A.S.E., Bucuresti, 2008

155
41. Dincă M. Gestiunea financiară a firmei. Brașov: Ed. Universității Transilvania din
Brașov, 2011. 280 p. , ISBN 978 -973-598-900-2
42. Dinu Maria, Bucur Cristina Crowdfunding o alternativă pentru start -up-uri?//
http://www.wall -street.ro/articol/Legal -Business /157145/crowdfunding -o-alternativa -pentru –
start-up-uri.html (vizitat 11.12 .2017)
43. Doga -Mîrzac Mariana Importanța sectorului businessului mic și mijlociu în economia
modernă, Studia Universitates Moldavae, 2014, nr. 2 (72) p.196 -202
44. Doga -Mîrzac Mariana, Ab ordări conceptuale a sistemului de finanțare și mecanismului
financiar în sfera imm – urilor, Buletinul Științific al Universității de Stat „Bogdan Petriceicu
Hasdeu” din Cahul №. 2 (14), 2015 , p.63 -73
45. Dragotă M., Abordări practice în finanțele firmei, Ed. Ericson, București 2005, 378 p.,
ISBN 973 -87304 -6-9
46. Dumitrescu D., Barsu E., Eficiența fondurilor de investitii în capitalul IMM -urilor,
Romanian Statistical Review – Supplement nr. 10 / 2018, p.174 -182, ISSN 2359 -8972
47. Erhan L. Capitalul de risc – vector Prioritar în finanțarea Întreprinderilor mici și Mijlocii,
Revista / Journal „ECONOMICA” nr. 1 (79) 2012, p.101 -108, ISSN 1810 -9136
48. Finanțarea afacerilor. http://finantare.gov.md/ (vizat 10.01.2018)
49. Finanțarea neban cară a întreprinderilor mici și mijlocii prin intermediul business angels și
a capitalului de risc http://eduf in.md/finantarea -nebancara -a-intreprinderilor -mici-simijlocii -prin-
intermediul -business -angels -si-a-capitalului -de-risc (vizitat 15.02.2018 )
50. Finanțele Întreprinderii Academia Comercială
http://academiacomerciala.ro/cursuri/Finante%20si%20Banci//An%20III/Finantele%20intreprin
derii//Finantele%20intreprinderii.pdf (vizitat 15.02.2018 )
51. Fuior E., Ganea V., Cușnir C. Finanțele întreprinderii. Chișinău: Moldcoop UCCM, 2014.
467 p., ISBN 978 -9975 -114-85-1
52. Gherjavca S. Factoringul, posibilitate de dezvoltare a businessului autohton. În:
Conferința Internațională Științifico -Practică “Creșterea economică în condițiile glob alizării”,
Chișinău: Institutul de Economie, Finanțe și Statistică, 2013, p.186 -190.
53. Ghiță O., Ponea C., Contractul de factoring – modalitate specială de mobilizare a creanțelor
utilizată de instituțiile de credit, Revista de Științe Juridice, p.89 -94, ISS N 1584 -2204X
54. Grabarovschi L., Bordeianu Ol. Factoringul o modalitatea modernă de recuperare a
creanțelor, Revista / Journal „ECONOMICA” nr.3(77) 2011 , p.103 -109, ISSN1810 -9136
55. Iliadi, G., Ganea, V., Bucatînschi A., Metodele financiare de reglementare a
businessului inovațional, În: Economie și Sociologie , nr. 4 /2010, pp. 251 -255, ISSN 1857 -4130

156
56. Ilie V. Gestiune financiară a întreprinderii, ASE, http://www.biblioteca –
digitala .ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=93 (vizitat 08.02.2018 )
57. Ilie V., Teodorescu M. Factoringul – modalitate de ameliorare a lichidității întreprinderii.
https://www.researchgate.net/publication/267226728_FACTORINGUL_SURSA_ MODERNA
_DE_FINANTARE (vizitat 10.02.2018 )
58. Ivanescu, Dan Nicolae, Factorii determinant ai structurii financiare, Editura ASE,
Bucuresti, Bucuresti, 2007
59. Managementul granturilor, Manualul Nr.15 Seria de manuale de instruire în domeniul
managementulului financiar pentru administrația publi că locală, Disponibil : http://www.conta –
conta.ro/miscellaneous/574_miscellaneous_contabilitate_files%20574_.pdf (vizitat 16.10.2018)
60. Maxim C.L Posibi lități de finanțare exogenă a firmelor, Rezumat teza de doctorat,
Universitatea Babeș – Bolyai, Cluj -Napoca, 2013
61. Mihalca – Brendea G., “Efectele conditiilor de piata asupra structurii capitalului entitatilor
economice” Univ.Babes -Bolay, Teza doctorat, Iasi, 2011
62. Mihalciuc C.C, Steclaru R. Analiza Rentabilității operațiunilor de factoring la o entitate
economică, European Journal of Accounting , financea and Business, Vol.V/2017, p. 37 -54
63. Nastase G , Gestiunea financiară a întreprinderii, Note de curs, Univers itatea Cre ștină
Dimitrie Cantemir, Ed. Produniversitaria 2011 , ISBN 978 -973-129-502-2
64. Paul Halpern, J. Fred Weston, Eugene F. Brigham –Finante manageriale. Modelul
canadian, ed. Economica, Bucuresti, 1998 , ISBN 9735900432
65. Păun Cristian, Finanțarea afaceril or. Oportunități de finanțare în contextul integrării
europene, Bucure ști 2008
66. Raportul anual al BNM anul 2015, ISBN 978 -9975 -4353 -0-7
67. Raportul anual al BNM anul 2016/ ISBN 978 -9975 -4353 -0-7
68. Raportul anual al BNM anul 2017 ISBN 978 -9975 -4353 -0-7
69. Raportul a nual al BNM anul 2018 ISBN 978 -9975 -4353 -0-7
70. Raportul anual al CNPF anul 2015/
http://old.cnpf.md/file/Publicatii/Raport_Anual_2015.pdf (vizat 10.02.2018)
71. Raportul anual al CNPF anul 2016/
http://old.cnpf.md/file/Publicatii/Raport_Anual_2016.pdf (vizat 10.02.2018)
72. Raportul anual al CNPF anul 2017/
http://old.cnpf.md/file/Publicatii/Raport_Anual_2017.pdf (vizat 09.09.2018)
73. Roller A. , Zubic A., Necesitatea și avantajele finanțării prin operațiuni de factoring în
Republica Moldova, Analele ASEM, ediția a XIII -a. Nr.1 / 2015 , ISBN 978 -9975 -75-760-7

157
74. Roventa M. Introducere în forfetare și factoring. Tehnici moderne de finan țare a activită ții
de export. Bucure ști, 2002, 168 p.
75. Șandor I.A Creditul sindicalizat – aspecte juridice și economice//
https://www.juridice.ro/245039/partile -contractului -de-credit -sindicalizat.html (vizitat
20.12.2017)
76. Stancu, I. (coordonator) – Finanțe – Gestiunea financiară a întreprinderii , Editura
Economică, București, 2003 , ISBN 978-973-709-320-2
77. Ștefaniuc O., Bumbac D., Tendințele dezvoltării factoringului în spațiul Uniunii
europene, Studia Universitatis Moldaviae, 2017, nr.7 (107) ISSN 1857 -2073 ISSN online 2345 –
1033 p.61 -67
78. Studiu de impact cu privire la înființarea și operaț ionalizarea unui fond de investiții cu
capital de risc, Academia Română, Creșterea capacității administrative a Ministerului pentru
Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat de dezvoltare și implementare a sistemului de
politici publice bazate pe dovezi" – SIPOCA 5, București 2018, 576 p.
79. Studiu privind constrîngerile în accesul la finanțare și planul de acțiuni, Fondul de
Dezvoltare Durabilă Moldova, iulie 2017, p. 158
80. Timuș A. Posibilități de finanțare ale businesuss -ului prin societăți de capital -risc. În:
Conferința științifică internațională „Creșterea competitivității și dezvoltarea economiei bazate
pe cunoaștere”, 28 -29 septembrie 2007, Chișinău 2008. -Vol. 2. P. 54 -56.
81. Timuș A. Railean V., Metode moderne de finanțare a activităților științifice și
tehnologice: practici relevante pentru Republica Moldova, Revista / Journal „ECONOMICA”
nr.4 (106) 2018 60, p. 60 -72, ISSN 1810 -9136
82. Toma, Mihai, F. Alexandru, “Finante si gestiune financiara de intreprindere”, Ed.
Economica, Bucuresti, 2003, 416 p. , ISBN 973-590-771-2
83. Tudose Mihaela, Gestiunea capitalurilor întreprinderii, Bucure ști 2006 , 335 p., ISBN
973-709-263-5
84. Turcu Adina, Finanțarea prin factoring: mecanisme, costuri și riscuri. Rezumatul tezei de
doctorat, UNiversitatea Babeș -Bolyai, Cluj -Napoca, 2 010
85. Ursu Silviu Gabriel, “Optiuni de finantare ale firmelor in economiile emergente”, Univ.
Alexandru Ioan Cuza, Teza de doctorat, Iasi, 2010
86. Vartolomei B., Contractul de factoring, Ed.Lumina Lex, București, 2006, p.229
87. Vartolomei Brîndusa, Contractul int ernațional de factoring, Rezumatul tezei de doctorat,
ASE, București, 2006
88. Vintila G., Gestiunea financiara a î ntreprinderii, ed. Didactica si pedagogica, editia a 5a,
Bucuresti, 2005, 432 p. , ISBN 973 -301-3986

158
Surse în limba rusă și ucrainea nă:
89. Алексеева А.Н Альтернативные источники финасирования малого и среднего
бизнесса в России// http://a -economist.narod.ru/section2/2008 -2009/alekseeva.htm (vizitat
14.01.2018)
90. Аркелян А. Обзор тенденций формирования венчурных Систем финансирования
инноваций в мире и России, Вестник Финансового Университета, Nr.4, 2014 с.90-97
91. Бумбак Д., Венчурное финансирования в США , Збірник матеріалів ІІІ Міжнародної
науково -практичної конферен ції, присвяченої 100 -річчю Університету державної
фіскальної служби України «Економічні перспективи підприємництва в Україні», 10 –11
жовтня 2019 року, Університет ДФС України, 2019, с. 92 -94, ISBN 978 -966-337-548-4
92. Володин А.А Яушкин Д. Сравнительный анали з развития венчурного
предпринимательства в Россий, США и Европе , Вестник Университета № 6 , 2013 , p.133 –
138
93. Денисова К.Г. Финансы предприятия, Минск, 2005, 111 с. , ISBN 985 -490-065-2
94. Егельская Е., Моделирование факторинговых операций, Автореферат Диссертац ии
на соискание учёной степени кандидата экономических наук, Санкт -Петербург 1995
95. Емильянов В.Ю Развитие деятельности факторинговой компаний на Российском
финансовом рынке. Москва. Экон -информ, 2015, с.162 , ISBN 978 -5-7501 -0882 -4
96. Емельянов Вл., Развитие де ятельности факторинговых компаний на российском
финансовом рынке, Диссертация на соискание учёной степени кандидата экономических
наук, Москва 2016
97. Ершов Д.Н Альтернативные источники финансирования и инструменты для малых
предприятий: зарубежный и российск ий опыт //Russian Journal of Entrepreneurship #5’2018
(May) , с. 1391 -1408 , ISSN 2370 -1172 (vizitat 14.01.2018)
98. Жуков И., Банки и небанковские финансове институты, Москва «Финансы и
статистика», 2005. – 372 с. , ISBN 978 -5-955-800-110
99. Задорожная A. Теорет ические и практические аспекты формирования оптимальной
структуры kапитала компании, Омск: «ЮНЗ», 2015. 175 с.
100. Ивасенко А.Г Факторинг, Москва, КНОРУС 2013, 220 с. , ISBN 5 -87693 -220-5
101. Иваш Ирина Факторинговые операций: сущность и оссобенности проведения в
Республик е Беларусь. Минск 2006 , 86 c., ISBN 0 -06-044415 -0
102. Иващенко Д.Э Возможные пути решения проблемы недостатка оборотных активов
организаций // Journal of Economy and Business, vol.9, p. 89 -94 (vizitat 12.12.2017)
103. Информационыый обзор рынка факторинг а по итогам 2014 года, http://asfact.ru/wp –
content/uploads/2015/04/AFC_Y2014_SME_fin.pdf (vizitat 08.11.2017)

159
104. Информационыый обзор рынка факторинга по итогам 2015 года, http://asfact.ru/wp –
content/uploads/2016/02/AFC -Y2015_open.pdf (vizitat 08.11.2017)
105. Информационыый обзор рынка факторинга по итогам 2016 года, http://asfact.ru/wp –
content/uploads/2017/03/AFC -Y2016_open.pdf (vizitat 08.12 .2017)
106. Информационыый обзор рынка факторинга по итогам 2017 года, http://asfact.ru/wp –
content/uploads/2018/02/AFC -Y2017_open.pdf (vizitat 02.03 .2018)
107. Киселёва М. «Секьюритизация факторинговых активов» Диссертация на соискание
учёной степени кандидата экономических наук, Москва 2012
108. Клименко Герман Краудфандинг : рубашка для стартапа, «Бизнес -журнал » №10,
2012 // https://www.cfin.ru/investor/venture/crowdfunding.shtml (vizitat 22.02 .2018 )
109. Ковалев B. Финансовый Менеджмент: Теория и практика Mосква.: TK Велби, Изд –
во Проспект, 2007. – 1024 с. ISBN 978-5-482-01505 -6
110. Ковалев B. Финансы организаций (предприятия), Москва TK Велби, Изд -во
Проспект, 2007 , ISBN 978-5-392-16757 -9
111. Ковалёв В. Управление финансовой структурой фирмы. Москва: Изд. Проспект,
2011, 256 с. , ISBN 978-5-482-01996 -2
112. Колобанов Д.Е., Парфенова Л.Б. Факторинг: международный аспект. Ярославль:
Канцлер, 2010. 200 с.
113. Коротина М.А Мировой опыт осуществления факторинговых опера ций// Вестник
Самарского финансового -экономического института. 2012. 4(16) с.36 -41, ISSN1993 -0453
114. Котельников Вадим, Венчурное финансирование //
https://www.cfin.ru/investor/venture/e -coach. shtml (vizitat 22.12.2017)
115. Курбатов С.Ю. Факторинг и другие формы финансирования бизнеса // Деньги и
кредит, 2012, № 12, с.34. (vizitat 08. 02.2018 )
116. Лазарева Т. П. Нетрадиционные формы кредитования внешнеэкономической
деятельности // Право и экономика, 2 011. – № 1. – с. 15 -16., ISSN 0869 -7671
117. Левченко о. М. Форфейтинг: від теорії до практики, Актуальні проблеми
міжнародних відносин. Випуск 117 (частина ІI), 2013, с. 156 -173, ISSN 2308 -6912
118. Леднев М.В., Покаместов И.Е. – Факторинг. – Инфра -М, 2011. – 89 с. , ISBN 978 -5-
16-004128 -5
119. Лушин С.И Финансы: уче бник, Москва, Экономисть, 2007, 682 с. , ISBN 5 -98118 –
042-0
120. Mомот Л.В, Pозвиток факторингу в Україні, Наукові праці НУХТ 2015. Том 21, №
2, p.100-1007

160
121. Мокина Л.С. Форфейтинговое финансирование в Россий: оссоб енности и проблемы
осуществления // Вестник Прикамского социального института. 2017. № 1(76), с.74 -80,
ISSN 2071 -3622
122. Поліщук О.В., Єгорова В.І. Удосконалення механізму регулювання факторингових
послуг в Україні // Стратегія розвитку України (економіка, с оціологія, право). – 2015. – №
2. – С. 80-88., ISSN 2307 -5651
123. Попова E. Cовершенствование инновационно -финансового инструментария
форфейтинговой формы финансирования, Диссертация на соискание ученой степени
кандидата экономических наук, Иркутск 2014
124. Русна к М.А. Ринок факторингових послуг в Україні / М.А. Руснак // Фінанси
України. – 2012 –№ 2. – С. 50 –52., ISSN 2305 -7645
125. Семина Е. Методы и модели управления рисками факторинговой компании,
Автореферат Диссертации на соискание учёной степени кандидата эконом ических наук,
Москва 2015
126. Смачило В.В., Дубровська Є.В. Сутність факторингу та його використання при
управлінні дебіторською заборгованістю в Україні // Фінанси України. – 2007 – № 7. , ISSN
2071 -4688
127. Сысоева Е. Финансовые ресурсы и капитал организаций: сущн ость,
воспроизводство, управление: диссертация доктора экономических наук, Волгоград 2008,
411 с.
128. Тавасиев А.М Банковское дело. Дополнительные операций для клиентов. Москва,
Финансы и статистика, 2005, 416 с.
129. Хачпанов Г.В. Целесообразность форфейтинга как ключевого инструмента
финансовых услуг// Финансы и кредит, 2014, № 9, с.65. , ISSN 2071 -4688
Surse în limba engleză și franceză:
130. Unidroit Convention on International Factoring (Ottava, 1988),
https://www.unidroit.org/instruments/factoring (vizat 09.12.2017)
131. A whiterpaper The EU Federation for the Factoring and Commercial F inance Industry,
January 2016 //: https://fci.nl/about -factoring/white -paper -final.pdf (vizitat 10.09.2017 )
132. AFFACTURAGE – Une alternative aux crédits bancaires court terme,
http://factoring.lcl.fr/ upload/files/eurofactor.lcl.fr/Option_Finance_Affacturage_12112013(1).pdf
(vizitat 10.09 .2017)
133. Analyse et syntese. Enquete affacturage 2014. Nr.54 octobre 2015. https://acpr.banque –
france.fr/fileadmin/user_upload/acp/publications/analyses -syntheses/201510 -AS54 -Enquete –
affacturage -2014.pdf (vizitat 09.09 .2017)

161
134. Annual review Factor -Chain International, 2016.
https://fci.nl/downloads/annual_review_2016.pdf ( vizitat 10.09 .2017)
135. Annual review Fa ctor-Chain International, 2017.
https://fci.nl/downloads/annual_review_2017.pdf (vizitat 10.09 .2017)
136. Association Francaise des Societes Financieres, Rapport annuel 2015. http://www.asf –
france.com/wp -content/uploads/RA/2015 -rapport -annuel -de-l-ASF.pdf (vizitat 10.10 .2017)
137. Baresa Suzana, Sinisa Bogdan, Factoring perspective: Croatia VS European Uni on,
UTMS, Journal of Economics 3 (2): 141 -166 p.
138. Bratiloveanu I, The factoring contract / Arhipelag XXI Press, Tirgu Mureș, 2016, p. 234 -243
(vizitat 22.12.2017)
139. Bumbac D, Bumbac M., The role of factoring for financing small and medium entreprises.
Confer inta științifică internațională "Politici și mecanisme de inovare și dezvoltare a proceselor
economico -financiare și sociale pe plan național și internațional", USM, 31 octombrie 2014, 0,3
c.a p. 172 -177, ISBN 978 -9975 -71-574-4
140. Bumbac D., Modern modalitie s for the financing of economic economic agents: theoretical
aspects, Dezvoltarea economico -socială durabilă a euroregiunilor și a zonelor transfrontaliere,
ICSE Gh.Zane, Vol.XXXV, Iași 2019, p.46 -51, 0, 45 c.a ISBN: 978 -606-685-687-4
141. Bumbac D., Ștefaniuc O., Alternative financing techniques for small and medium enterprises:
international and national practice, Тези доповідей Міжнародної науково -практичної
конференції, Aктуальні питання економіки, обліку, фінансів та управління персоналом, 0,2
c.a Ujgorod 2019, p. 228 -231, ISBN 978-617-7333 -83-7
142. Bumbac D., Ștefaniuc O., La titrisation – caracteristiques, avantages et risques. Conferința
științifică internațională „Politici și mecanisme de inovare și dezvoltare a proceselor economico –
financiare și sociale pe plan național și internațional„ USM, 30 octombrie 2015, 0,28 c.a, p.201 –
207 ISBN 978 -9975 -71-711-3
143. Charpin Jean -Michel, Le marche de l -affacturage, novembre 2013, Rapport N. 2013 -M-
114-02,
http://www.igf.finances.gouv.fr/files/live/sites/igf/files/contributed/IGF%20internet/2.RapportsP
ublics/2013/2013 -M-114.pdf (vizitat 10.01.2018 )
144. European Investment found Europea n Small Business Finance Outlook , Working Paper
2019/57/ https://www.eif.org/news_centre/publications/EIF_Working_Paper_2019_57.pdf
145. Factoring and commercial financ e, Yerbook 2015 -2016, september 2016.
https://fci.nl/about -factoring/yearbook -2015 -2016v2.pdf , (vizitat 10.01.2018 )
146. Financing SMEs and Entrepreneurs 2018: An OECD Scoreboard, OECD Pub lishing.
Read.oecd -ilibrary. // http://read.oecd -ilibrary.org/industry -and-services/financing -smes -and-
entrepreneurs -2018_fin_sme_ent -2018 -en#page1 (vizitat 02.02.2019)

162
147. Kaplan et Lerner, 2016 https://www.hbs.edu/faculty/Publication%20Files/17 –
012_10de1f93 -30e4 -4a98 -858c -4137556ec037.pdf . (vizitat 02.02.2019 )
148. KPMG Enterprise, Venture Pulse Q4 2018, Global analysis of venture funding,
https://home.kpmg.com/xx/en/home/i nsights/2018/04/venture -pulse -q4-18-global -analysis -of-
venture -funding.html. (vizitat 02.02.20 19)
149. Leroux Francois, La titrisation,
http://neumann.hec.ca/pages/francois.leroux/Note%20pedagogique%20MIC16.pdf (vizitat
11.02 .2018)
150. Manea Daniela, Postolache Rada , Internal factoring realities and perspectives in
Romania, „Valahia” University, Târgoviste disponibil:
http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/920071/38.pdf (vizitat 10.12.2017 )
151. Marie H. R. Bakker, Gregory F. Udell, Financing Small and Medium -size Enterprises
with Factoring: Global Growth and Its Potential in Eastern Europe, The World Bank, Poland,
Warsaw Office Edition I, Warsaw 2004 (vizitat 14.01.2018)
152. Mezzanine finance: O verwiev https://www.stblaw.com/docs/default -source/cold -fusion –
existing -content/publications/pub1004.pdf?sfvrsn=2 (vizitat 14.01.2018)
153. Nemesh P. Economic and legal characteristics of factoring operation in Ucraine, Baltic
Journal of Economic studies, Vol.4, Nr.3, 2018, p.198 -202
154. Nesterova I., Fennych V. Economic and legal characteristics of factoring operation in
Ucraine/ Baltic Journa l of Economic Studies, Vol.4, Nr. 3, 2018, p.198 -202
155. Sophie Doove, Petra Gibcus, Survey on the access to finance of entreprises (SAFE).
Analitical Report.
https://www.researchgate.net/publication/271821875_Survey_on_the_access_to_finance_of_entr
eprises_SAFE_ -_Analytical_Report_2014 (vizitat 02.02.2019 )
156. Stefanova, Julia. Venture capital in Central and Eastern Europe : A comparative ana -lysis
and implications for Bulgaria. // În: Journal of US -China Public Administration , January 2015,
Vol. 12, No. 1, pp. 51 -59.
157. Thomas Enz, Financement mezzanine – un instrument hybride prometteur, Economic
Briefing No 42, Credit Suiss e, Economic Research, 2006 (vizitat 22.12.2017)
158. Van Osnabrugge, M., & Robinson, R. J., Angel Investing: Matching Start -up Funds with
Start -up Companies –The Guide for Entrepreneurs, Individual investors, and Venture Capitalits.
San Fran cisco: Jossey -Bass Inc., 2000.
159. Venture capital investments as a percentage of GDP: Percentage, 2015, or latest available
year, in Entrepreneurship at a Glance 2016, OECD Publishing, Paris.
http://dx.doi.org/10.1787/entrepreneur_aag -2016 -en (vizitat 10.08.2019 )

163
160. Venture capi tal investments as a perc entage of GDP: Percentage, 2015, or latest
available year, in Entrepreneurship at a Glance 2016, OECD Publishing, Paris.
http://dx.doi.org/10.1787/entrepreneur_aag -2016 -en (vizitat 10.08.2019 )
161. Vizjak, Ana, Vizjak, Maja. The role of „Business Angels” in the Financial Market. // În:
Management International Conference Portoroz , Slovenia, 28 -30 mai 2015, http://www.fm –
kp.si/zalozba/ISBN/978 -961-266-181-6/234.pdf. (vizitat 04.04.2019 )
162. Zider, 1998 http://wire.cs.nctu.edu.tw/ICT –
lecture/lecture/Dennis%20Punjabi_Venture%20Capital_Overview_Havard.pdf (vizitat
02.02.2019)

164

ANEXE

165
Anexa 1
Avantajele și dezavantajele surselor interne și externe de finanțare
Surse proprii Surse externe
Avantaje
 -creșterea valorii bursiere a companiei: în
momentul în care o parte din profitul
companiei este convertită pentru investiții în
active imobil izate, valoarea companiei crește
și această creștere este evidențiată în cursul
ascendent al acțiunilor, astfel că acționarii sunt
direct interesați și avantajați;
 -creșterea autonomiei financiare față de bănci
și alți creditori: acest lucru înseamnă foar te
mult pentru puterea de negociere a companiei
în relația cu creditorii săi;
 -costuri mai reduse: prin faptul că nu se
apelează la piața financiară și la intermediari
nu se plătesc comisioane, dobânzi, speze
bancare;
regimul fiscal favorizant: în foarte multe țări
reinvestirea profitului este scutită de impozite
sau fiscalizată mai puțin, reducerile
substanțiale aplicate profitului reinvestit
impulsionând această formă de finanțare;
 -pot fi utilizate de către companii aflate în faza
de dezvoltare când profitul este insuficient
pentru finanțarea afacerii;
 -costul capitalului este de cele mai multe ori
mai redus decât în cazul autofinanțării;
 termenul rambursării poate fi extins la
perioade de timp mari;
-resursele financiare ce pot fi atrase sunt
semn ificativ mai mari decât în cazul
autofinanțării;
 anumite domenii (cu o rată de profitabilitate
mai redusă) pot accesa aceste fonduri fără să
fie condiționate de un nivel ridicat al
veniturilor sau cifrei de afaceri;
 dobânzile plătite în contul finanțării din surse
externe sunt deductibile fiscal.

Dezavantaje
costul acestora măsurat prin costul de
oportunitate generat de câștigul potențial ce
ar fi putut fi obținut din plasarea profitului în
alte proiecte de investiții. De exemplu, costul
de oportunita te pentru profitul reinvestit este
format din dobânda ce ar fi putut fi încasată
de la o bancă dacă acei bani ar fi fost depuși
în bancă sau alt plasament financiar similar,
ajustată cu impozitele plătite. Practic a
demonstrat că acest cost este în majorit atea
cazurilor peste costul finanțării din surse
atrase. sunt legate în principal de costul adițional al
acestei finanțări (dobânzi, comisioane și
speze), de dependența față de creditori,
existența unui plan de amortizare strict care
impune companiei o anu mită conduită legată
de profitabilitatea sa și de modul de
repartizare a veniturilor.

166
Anexa 2
Funcțiile factoringului
Finanțarea
activității curente Factoring -ul este o cale de finanțare rapidă și eficientă ce elimină blocajul
financiar temporar al agenților economici prin mobilizarea creanțelor pe
termen scurt. În urma încheierii unui contract de factoring, vînzătorul va
beneficia de o încasare imtediată a unui procent semnificativ (aproximativ
80%) din valoarea totală a contractului, obținînd mai m ulte avantaje, cum
ar fi:
 Posibilitatea de a plăti la timp furnizorii și în acest mod sporirea
gradului de credibilitate oferit, la fel ca și posibilitatea obținerii unor
discounturi din partea acestora;
 Transformarea unor sume pe perioade nedeterminate de timp,
asigurîndu -se astfel dezvoltarea companiei vînzătorului;
 Existența în mod permanent a unui volum mare de capital disponibil
ce poate fi folosit fie pentru dezvoltarea activității curente, fie pentru
plasamente mai rentabile;
 Posibilitatea extinderii activității se va putea face în proporție mare
prin autofinanțare, fără a mai fi nevoie de aport extern de capital.
Gestiunea
administrative și
contabilă a
creanțelor Gestiunea contabilă va fi realizată de către factor care va prelua conturile
cliențil or ale vînzătorului și va actualiza aceste conturi cu toate
tranzacțiile: facturi, note de credit, plăți. Cînd va fi cazul, vor fi transmise
cumpărătorilor declarați care trebuie să arate că este necesar să plătească
facturile și de unde au rezultat sumele . Vînzătorul este informat
permanent asupra modificărilor contabilității prin intermediul unor
rapoarte regulate. Un serviciu oferit de factor este legat de preluare spre
gestionare, în propria contabilitate a situației debitorilor (clienților
aderentului ), activitate care presupune:
 Întocmiriea unor situații privind debitorii, scadențele și vechimea
facturilor, facturile acceptate, facturile neacceptate la plată dar
preluate la încasare, facturile în sold și facturile încasate;
 Actualizarea situațiilor cu toate tranzacțiile effectuate;
 Informarea debitorilor asupra sumelor necesar a fi achitate precum
și modul de formare a lor;
 Informarea aderentului, prin rapoarte regulate (lunare) asupra
situației administrării facturilor comerciale care fac obiectul
operațiunii de factoring
Se obțin astfel o serie de avantaje, cum ar fi:
 Economii la costurile de personal;
 Reducerea cheltuielilor administrative: poștă, telefon, fax,
papetărie;
 Economii în perioada de conducere executivă.

Gestiunea
creanțelor Una din f uncțiile de bază ale acestui tip de operațiune o constituie
notificarea clienților în vederea efefctuării plăților. Personalul specializat
al factorului colectează informațiile necesare pentru a solicita plata de la
cumpărător prin telefon, dacă este ncesa r. În cazul unor întîrzieri serioase,

167
se are în vedere o acțiune legală în justiție. Avantajele acestei gestionări
sînt:
 Elibe rarea vînzătorului de grija recuperării datoriilor, acesta putîndu –
se ocupa mai mult de activitatea de producție și vînzări;
 Facto rul va asigura o protecție pentru vînzător din punct de vedere al
recuperării datoriilor, el fiind cel interest de recuperarea integrală a
creanțelor;
 Vînzătorul beneficiază indirect de know -how-ul personalului
factorului, eliminîndu -se astfel necesitatea angajării unor personae
cu o înaltă pregătire în domeniu.
Acoperirea
riscului de credit Se referă la garantarea plății de către factorii implicați în operațiunie de
factoring, respectiv la existența sau nu a dreptului de regres pe care aceștia
pot să -l exercite asupra aderentului (factoring cu regres și factoring fără
regres). Principalele avantaje oferite adverentului de serviciul de
acoperire a riscului de credit sînt legate de certitudinea plății (80% la
prezentarea facturilor și 20% în maximum 180 d e zile de la data scadenței
înscrisă pe factură), eliminarea pierderilor generate de clienții incerți,
precum și evaluarea reală a raitingului economico -financiar al debitorilor
săi.

168
Anexa 3
Particularitățile factoringului național și internațional
Nr. Factoring national Factoring international
1. Presupune participarea a trei
părți:furnizor, comparator și factor – toți
situați în aceeași țară Presupune participarea a patru parți:
furnizorul(exportatorul), factorul de export –
situați în țara exportatorului, factorul de
import, cumpărătorul (importator) – situați în
țara importatorului
2. Factorul efectuiază operațiunea de
factoring în monedă locală Factorul de export efectuiază operațiunea de
finanțare, de regulă, în moneda în care
exportatorul a realizat livrarea
bunului/prestarea serviciului
3. Factorul nu este expus riscului unor
fluctuații ale cursului valutar. Factroul de export este supus riscului
fluctuațiilor valutare. Riscul valutar poate fi
acoperit prin intermediul tehnic ilor de
hedging
4. Factorul urmărește în același timp atît
furnizorul cît și cumpărătorul. Factorul
gestionează atît creanțele furnizorului,
cît și obligațiile de plată ale
cumpărătorului. Factorul de export urmărește sctric
exportatorul, factorul de imp ort urmărește
strict importatorul.
5. Factorul, furnizorul și cumpărătorul sînt
supuși legislației naționale Legea a cel puțin două țări este implicate în
derularea operațiunii sau soluționarea
conflictelor.
6. Factorul este responsabil de urmărirea și
colectarea fondurilor de la cumpărător Factorul de import este responsabil de
urmărirea și colectarea fondurilor de la
importator
7. Calitatea serviciilor oferite vînzătorului
creanței depinde numai de bonitatea, și
profesionalismul factorului Calitatea serviciilor oferite exportatorului
depinde nu numai de profesionalismul
factorului de export, dar mai ales și de
bonitatea și profesionalismul factorului de
import, care are atribuții specific de evaluare
a risculuii de credit aferent operațiunii, de
urmăr ire și colectare a încasărilor la data
scadenței.
Sursa: Elaborat în baza literaturii de specialitate

169
Anexa 4

Figura A.4 Schema derulării operațiunii de forfetare
Sursa: Elaborat de autor în baza literaturii de specialitate

Elementele operațiunii de forfetare
Instrumentele de
plată dacă inițial operațiunile de forfetare se efectuau numai pentru creanțe încorporate
în titluri de credit (cambii sau bilete la ordin avalizate sau garantate la plată prin
scrisori de garanție), în prezent, se pot efectu a operațiuni de forfetare și pentru
creanțe plătibile prin metode de plată asiguratorii, și anume:
 Acreditivul documentar irevocabil;
 Scrisoarea de garanție de plată;
Perioada de
finanțare la început operațiunile de forfetare erau efectuate numai pentru valori mari, ce
depășeau o anumită limită, de ex. 1 mln USD. În prezent se efectuiază operațiuni
de forfetare și pentru valori sub 100000 USD. Valoarea creanței nu condiționeză
finalizarea operațiunii de forfetare, ci numai negocierea termenilor și condiți ilor
între finanțator și vînzătorul creanței;
Moneda
operațiunii finanțatorii efectuiază operațiuni de forfetare, de regulă, pentru valutele stabile,
caracterizate printr -o volatilitate redusă. Principalele valute agreate de finanțatori
sînt: dolarul ame rican, euro, francul elvețian, lira sterlină. Totuși instituțiile
finanțatoare nu exclud efectuarea operațiunilor de forfetare și în alte valute, mai
puțin stabile, dar se acceptă asemenea tranzacții pe un termen cît mai scurt.
Sindicalizarea deoarece o perațiunea de forfetare reprezintă o finanțare pe termen mediu și lung a
livrărilor de bunuri sau servicii, uneori de valori importante, în ultima perioadă de
timp s -au dezvoltat operațiunile de sindicalizare a garantării creanțelor
tranzacționate.

1.Negocierea și încheiere
contractului comercial
3. livrarea mărfii/ prestarea
serviciilor
7. achitarea datoriei de către
debitor sau garant
5. prezentarea documentelor
privind garanția bancară
referit oare la datorii
2. încheierea contractului
de forfeiting
6. achitarea
datoriei minus
remunerea
datorată
forfeterului
4. garantarea
datoriilor
Exportatorul
forfetist
Forfeterul
Importator
Banca
importatorului

170
Anexa 5
Determinarea Taxei de forfetare
Elementele taxei de forfetare
Rata dobînzii acoperă costul resurselor financiare, riscul operațiunii, precum și
profitul finanțatorului. rata dobînzii este alcătuită din două elemente:
4. Rata de bază a dobînzii pentru mon eda în care are loc
operațiunea de forfetare. Ratele de bază sînt stabilite în funcție
de nivelul LIBOR (london interbank offered rate) sau
EURIBOR (European Interbank Offered Rate) sau FIBOR
(Frankfurt Interbank Offered Rate) ș.a pentru anumite termene.
În situația în care creanța exportatorului rezultată dintr -o
tranzacție comercială este plătibilă în mai multe rate (scadențe),
valoarea taxei de forfetare pentru creanța tranzacționată se va
determina fie pe baza ratelor de dobîndă corespunzătoare
fiecărei scadențe în parte, fie pe baza ratei de dobîndă
corespunzătoare perioadei medii de viață a creanței.
5. Marja – un procent care se adaugă la nivelul ratei de bază a
dobînzii menționate mai sus. Această marjă este variabilă și
urmărește să acopere:
 Riscul ope rațiunii (riscul de credit, riscul de țară, riscul de
schimb valutar etc.)
 Nivelul dobînzii aferente contractului forvard sau chiar costul de
hedging;
 Costurile de administrare a operațiunii;
 Un profit al finanțatorului;
Numărul de zile
calendaristice Sunt calculate ca diferență între data scadenței și data efectuării
operațiunii de forfetare, adică data la care vînzătorul creanței
încasează valoarea actuală sau rămasă a creanței vîndute
Numărul de zile de
grație Reprezintă un element specific operațiun ilor de forfetare, iar
includerea acestora la calculul taxei de forfetare are la bază idea că data
plății la termen nu este sinonimă cu data scadenței menționată pe
titlurile de credit (cambie, bilet la ordin) sau data scadenței creanței
plătibile printr -o metodă de plată asiguratorie. Zilele de grație
reprezintă un număr de zile care se adaugă la numărul de zile
calendaristice. Numărul zilelor de grație nu este fix pentru toate
operațiunile de forfetare, este un element negociabil care variază în
funcție d e legislația existent în țara importatorului, precum și în funcție
de experiența finanțatorului în derularea operațiunilor de forfetare.
Noțiunea de zile de grație a apărut ca urmare a nevoii finanțatorului de
a acoperi timpul necesar derulării transferulu i bancar inițiat de plătitor,
la data scadenței, în favoarea ultimului beneficiar al creanței. De regulă
numărul de zile de grație variază de la 5 la 30 zile. Prin inluderea
acestui element în determinarea valorii taxei de forfetare se urmărește
să se elim ine sau diminueze riscul de nefructificare deplină a resurselor
plasate în tranzacție datorită mai ales particularităților legislative în
vigoare în țara plătitorului sau garantului. Este posibil ca acest număr
de zile de grație, inclus în baza de calcul a valorii taxei de forfetare să
nu acopere în totalitate întîrzierea la plată, însă acesta est eun risc

171
asumat de către finanțator atunci cînd a încheiat operațiunea de
forfetare
Comisionul de
angajament procent perceput de către finanțator pentru situația în care acesta se
angajează față de exportator ca în cadrul unei perioade determinate
(pînă la 6 -12 luni, sau chiar mai mult de la data emiterii
angajamentului) să -I cumpere creanțele viitoare, scadente la termen,
rezultate dintr -o tranzacție comercială. Angajamentul finanțatorului
este valabil o anumită perioadă de timp, în care termenii stabiliți de
către finanțator nu pot fi revocați sau modificați. Acest commission de
angajament are ca scop să acopere posibile evoluții nefavorabile ale
ratei dobînzii s au riscul operațiunii care ar putea să apară la data
emiterii angajamentului și data la care operațiunea de forfetare are loc.
Acest commission exprimat procentual se calculează asupra valorii
nominale a creanței pentru perioada de la data emiterii angaja mentului
privind efectuarea operațiunii de forfetare și pînă la data finalizării
operațiunii de forfetare, cu condiția ca aceasta să aibă loc în perioada
de valabilitate a angajamnetului. Nivelul comisionului de angajament
este variabil de la tranzacție la tranzacție în funcție de:
 Valuta tranzacției (pentru valutele cu volatilitate
ridicată comisionul de angajament este mai mare)
 Perioada de valabilitate a scrisorii de angajament
privind efectuarea operațiunii de forfetare (pentru
perioadele de valabilitat e mai lungi, comisionul de
angajament este mai mare);
 Riscul de țară al importatorului sau garantului.
Comisionul de
opțiune Comission perceput de către finanțator pentru oferta de finanțare prin
opțiune emisă în favoarea exportatorului. Oferta de finanța re prin
opțiune înseamnă ca imediat ce contractual commercial între
exportator și importator se finalizează, oferta prin opțiune se
transformă automat într -un angajament ferm al finanțatorului privind
efectuarea operațiunii de forfetare. Perioada de valabi litate a opțiunii
este de pînă la cîteva luni de la data emiterii. În perioada de valabilitate
a opțiunii, finanțatorul își asumă toate riscurile tranzacției fără însă a
avea certitudinea că operațiunea de finanțare va avea loc.
Metodele de calcul a taxei de forfetare
,,Straight discount,,
STD Valoarea taxei de forfetare se determină după formula obișnuită de
calcul a dobînzii, prin raportarea produsului între valoarea nominală a
creanței, rata dobînzii și numărul de zile la baza de calcul (360 sau 365
zile). În acest caz, taxa de forfetare exprimată ca procent, se aplică
asupra valorii nominale a creanței. Valoarea actuală sau rămasă a
creanței se obține prin deducerea valorii taxei de forfetare din valoarea
nominală a creanței. O taxă de forfetare de 10 % aplicată la valoarea
nomnală a creanței de 100000 USD generează, prin metoda ,,straight
discount,, o valoare a taxei de forfetare de 10000 USD pentru o
perioadă de un an. Valoarea actuală sau rămasă a creanței este de
90000 USD și se obține prin deducere a din valoarea nominală a
creanței de 100000 USD a valorii taxei de forfetare de 10000 USD.
Prin urmare cîștigul (,,yield,,) este de 10/90, adică 11,11%. Formula de
calcul este:

172
𝑇 𝑓=𝐹𝑣∗𝐷𝑟∗𝑁𝑧
360*100 (1)

𝑃𝑣=𝐹𝑣−𝑇𝑓 (2)
Unde:
Fv = valoarea nominală a creanței (,,face value,,)
Pv = valoarea actuală sau rămasă a creeanței (,,present value,, , ,,net
proceeds,, sau ,,net value,,)
Tf = valoarea taxei de forfetare, a dobînzii percepurte de către
finanțator (forfaiting fee)
Dr= rata dobînzii (discount rate) esprimată procentual
Nz = numărul total de zile – se calculează prin însumarea
următoarelor elemente: numărul de zile calendaristice determinat ca
diferență între data efectuării operațiunii de forfetare și data scadenei
crean ței; numărul de zile de grație; numărul de zile nelucrătoare
(sîmbăta, duminica, sau alte sărbători legale) atunci cînd data
scadenței coincide cu o zi nelucrătoare.
,,discount to vield,,
DTY exprimă din punctul de vedere al finanțatorului, rata venitului asupra
capitalului investit, iar din punctul de vedere al exportatorului, rata
dobînzii pe care o plătește pentru operațiuneade forefetare. În
prfacticăacestă operațiune este cel mai frecvent folosită. Pentru a
determina impactul operațiunii de forfetare asupra tranzacției
comerciale, valoarea taxei de forfetare (calculată prin această metodă)
trebuie comparată cu valoarea dobînzii pe care exportatorul o
încasează de la imporator pentru creditul furnizor acordat. Orice
diferenă între cele două este, pentr u exportator, fie un cîștig, fie o
pierdere. Prin metoda DTY se obține valoarea actuală sau valoarea
prezentă a unei valori din viitor.
Formula de calcul este :
𝑃𝑣=𝐹𝑣
𝐷𝑖 (3)
𝑇𝑓=𝐹𝑣 −𝑃𝑣 (4)
𝐷 𝑖=𝐷𝑟∗𝑁𝑧+1
360*100=𝑑𝑖𝑣𝑖𝑧𝑜𝑟 (5)
Pentru a calcula valoarea taxei de forfetare este necesară alegerea
bazei de calcul asupra căreia se aplică elementele de calcul mai sus
descrise. Astefl în bază există două baze de calcul:
 365/360 zile (metoda franceză și europeană în
general), adică numărul exact de zile din cadrul
fiecărei luni și un număr de 360 zile pe total an;
 360/360 zile (metoda germană).

173
Anexa 6
Analiza comparativă dintre factoring și forfeiting
Principiul Factoring Forfetare
Documentul operațiunii Prioritar facturile de plată Cambii și acreditive
Termenul de finanțare Finanțare pe termen scurt pînă
la 180 zile Finanțare pe termen lung de la 180
zile – 10 ani
Volumul finanțării Limitat de posibilitățile
Factorului Poate fi destul de mare datorită
sindicalizării
Servicii suplimentare
aferent finanțării Presupunea și oferirea altor
servicii financiare în
dependență de necesitățile
clientului Nu presupune alte servicii
Dreptul de regres a
exportatorului Factoringul poate fi cu dreptul
de regres și fără regres Forfeiterul procură obligațiunile de
credit fără dreptul de regres al
exporatorului
Riscuri Factorul își asumă doar o
parte din riscurile
exporatorului Toate riscurile trec la forfeiter
Ordinea achitării Factorul achită doar 90% din
suma datorie i imediat după
livrare mărfii Forfeterul achită 100% din valoarea
marfurilor livrate odată cu
recepționarea documentelor
Asigurarea De regulă conform
factoringului tradițional nu se
solicită garanții din partea
unei persoane terțe Este necesară garanție bancară sau
aval din partea unei bănci solide

174
Anexa 7
Avantajele și dezavantajele forfetării

Exportator Importator
Avantaje Dezavantaje Avantaje Dezavantaje
Este o meto dă de finanțare
a exporturilor,de regulă, la
o rată fixăn de dobîndă.
Costul finanțării
poate f imai ridicat
comparativ cu alte
tehnici de finanțare
tocmai datorită
particularității
operațiunii de
forfetare, și anume
transferarea, de la
vînzătorul creanței la
cumpărătorul
acesteia, a tuturor
riscurilor ce țin de
neîncasarea creanței,
la data scadenței Importatorul este
beneficiarul unui
credit cu dobîndă
fixă, acordta de
către exportator Comisioanele
bancare aferente
garanțiilor sub formă
avalului sau scrisorii
de garanței sau pentru
emiterea acreditivului
document ar, pentru
întreaga perioadă a
creditului furnizor,
sînt în totalitate în
sarcina
importatorului
Este o metodă de finanțare
fără recurs asupra
vînzătorului de creanțe Exportatorul poate
întîmpina dificultăți
în procesul de
negociere cu
importatorul în cee a
ce privește condițiile
impuse de către
finanțator pentru:
forma titlurilor de
credit, modalitatea
de plată asiguratorie,
garantul Scrisoarea de
garanție sau
avalul sînt de
regulă, date de o
bancă situate în
țara
importatorului. Taxa de forfetare și
alte comisioane
afarente operațiunii
de forfetare, sînt
suportate în totalitate
(sau aproape în
totalitate) de către
importator prin
includerea acestora în
prețul bunurilor sau
serviciilor
achiziționate
Permite finanțarea
exporturilor scadente la
termen (de la 30 zile pînă
la 8-10 ani) Poate solicita
exportatorului
prezentarea unei
scrisori de
garanței de bună
execuție, valabilă
o perioadă mai
lungă de timp,
pentru un anumit
procent din
valaorea
tranzacției
comerciale Angajamentul de
plată al
importatorului es te
irevocabil și abstract,
indifirent dacă
exportatorul își
respect în totalitate
obligațiile
contractuale asumate
Se pot finanța atît
exporturile de bunuri de
capital, cît și cele de
bunuri de consum sau
servicii

175
Riscurile ce țin de
imporator/garant și de țara
acestora sînt transferate în
totralitate asupra
cumpărătorului de creanțe
Exportatorul își
mobilizează imediat
resursele financiare plasate
în bunuri sau serviciile
exportate pe credit
Exportatorul numai are
grija colectării la scadență
a creanțelor prin remiterea
la încasare a titlurilor de
credit
Finalizarea unei operațiuni
de forfetare este ușoară și
accesibilă
Nu sînt restricții în cee ace
privește valuta tranzacției
Contractarea finanțatorului
în prealabil încheierii
contractului commercial
permi permit
exportatorului să includjă
în prețul de vînzare a
bunului toate costurile
impuse de către finanțator
(taxa de forfetare,
commission de angajament
etc.)

Avantajele și dezavantajele operaținii de forfetare pentru finanța tor
Avantaje Dezavantaje
Finalizarea operațiunii de forfetare este
rapidă și ușoară, cee ace elimină apariția
unor costuri adiționale; Preluarea tuturor riscurilor legate de creanța
cumpărată, pe toată perioada de timp pînă la
data scadenței
Creanțele cumpărate pot fi ușor
tranzacționate mai departe, pe piața
secundară; Finanțatorul poate înregistra pierderi
financiare, precum și pierderi de oportunități
de afaceri, în condiții de întîrziere prelungită a
plății creanței cumpărate, la data sadenței
O bu nă evaluare a riscurilor operațiunii
pentru obținerea unor cîștiguri importante
printr -o simplă tranzacționare a creanțelor
pe piața secundară Finanțatorul poate înregistra pierderi
financiare pînă la nivelul valorii creanțelor
cumpărate dacă la scadență, obligatul principal
la plată și garantul acestuia, dacă există, se află
într-o situație financiară precară
Realizează un plasament profitabil în
condiții de risc redus, întrucît obligația de
plată este asumată atît de debitor, cît și de
garant.

176
Anexa 8

Figura A. 8 Structura Portofoliul de credite oferite de băncile comerciale în anul 2017
Sursa: Elaboratde autor în baza datelor BNM

credite agriculturii
8%
industriei alimentare
9%
consum
14%
industria productivă
6%
comerțului
26%procurarea/repararea
imobilului
11%transportului și
telecomunicațiilor
5%prestărilor de servicii
6%altele
5%

177
Anexa 9

Figura A.9 Repartizarea portofoliului de credite în sitemul bancar pe bănci comerciale în
2017
Sursa : Elaborat de autorîn baza datelor BNM

BC „MOLDOVA –
AGROINDBANK”
S.A.
30%
B.C.
„COMERTBANK”
S.A.
1%
BC
„EuroCreditBank”
S.A.
1%
B.C.
„ENERGBANK”
S.A.
3%B.C. „EXIMBANK –
Gruppo Veneto
Banca” S.A.
5%„FinComBank” S.A.
4%BC
„MOBIASBANCA –
Groupe Societe
Generale” S.A.
13%BC
„Moldindconbank”
S.A.
22%B.C. „ProCredit
Bank” S.A.
8%BCR Chisinau S.A.
1%B.C.
„VICTORIABANK”
S.A.
12%

178
Anexa 10
Evoluția factoringului pe continente în prioada 2011 -2017
Continentul 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Africa 23451 23928 23123 21094 18721 20393 21671
Asia Pacific 561371 616424 634441 648716 596633 555550 657189
Europa 1218540 1298680 1353742 1462510 1556977 1592988 1701989
Orientul
Mijlociu 3802 4698 5000 8498 8028 7583 8019
America de
Nord 110284 84643 89419 103501 100530 95072 92392
America de
Sud 96188 101519 101412 103124 86826 104396 117088
Sursa : Elabo rat de autor în baza datelor FCI

179
Anexa 11
Volumul total al factoringului pe țări în perioada 2010 -2016(mln.euro )
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 Var
EUROPE
Armenia 14 14 0 62 70 75 100 33,33%
Austria 8 307 8 986 10 969 14 110 16 400 18 264 19 621 7,43%
Azerbaijan 13 56
Belarus 320 330 3,13%
Belgium 32 203 38 204 42 352 47 684 55 374 61 169 62 846 2,74%
Bulgaria 550 1 010 1 500 1 600 1 728 1 820 1 947 6,98%
Croatia 2 793 2 269 2 269 3 146 2 498 2 885 2 825 -2,08%
Cyprus 3 450 3 758 3 350 2 823 2 671 2 414 2 925 21,17%
Czech
Republic 4 410 5 115 5 196 5 302 5 912 5 064 4 848 -4,27%
Denmark 8 000 9 160 8 800 8 932 10 463 12 606 13 237 5,01%
Estonia 1 227 1 164 1 877 1 899 2 010 2 010 2 495 24,13%
Finland 12 400 13 000 17 000 17 699 20 554 23 095 22 000 -4,74%
France 153 252 174 580 186 494 200 459 226 598 248 193 268 160 8,04%
Germany 129 536 158 034 157 420 171 290 189 880 209 001 216 878 3,77%
Greece 14 715 14 731 12 761 12 094 13 017 12 869 12 782 -0,68%
Hungary 3 339 2 817 2 676 2 661 2 827 3 779 3 635 -3,81%
Ireland 20 197 18 330 19 956 21 206 25 476 25 978 23 952 -7,80%
Italy 143 745 175 182 181 878 178 002 183 004 190 488 208 642 9,53%
Latvia 328 371 542 592 680 867 867 0,00%
Lithuania 1 540 2 134 2 488 2 763 5 550 3 150 3 100 -1,59%
Luxembourg 321 180 299 407 339 339 339 0,00%
Malta 136 200 240 178 296 275 275 0,00%
Moldova 13 17 17 0,00%
Netherlands 35 000 46 000 50 000 52 000 53 378 65 698 82 848 26,10%
Norway 15 075 16 395 18 115 16 296 17 182 18 476 21 867 18,35%
Poland 16 210 17 900 24 510 31 588 33 497 35 020 39 396 12,50%
Portugal 20 756 27 879 22 948 22 303 21 404 22 921 24 517 6,96%
Romania 1 800 2 582 2 920 2 713 2 700 3 651 4 037 10,57%
Russia 12 163 21 174 35 176 41 960 29 170 23 332 28 004 20,02%
Serbia 500 926 950 679 306 445 555 24,72%
Slovakia 981 1 171 1 024 1 068 1 036 1 036 1 646 58,88%
Slovenia 650 550 650 626 563 329 1 000 203,95%
Spain 112 909 122 125 124 036 116 546 112 976 115 220 130 656 13,40%
Sweden 18 760 29 259 33 149 30 544 28 290 26 078 20 481 -21,46%
Switzerland 4 000 3 450 3 000 3 100 3 832 3 832 3 832 0,00%
Turkey 38 988 30 869 31 702 32 036 41 229 39 310 35 085 -10,75%
Ukraine 540 955 1 233 1 340 1 035 442 295 -33,26%
U K ( *) 226 243 268 080 291 200 308 096 350 622 376 571 326 878 1,25%
Total
Europe ######### ######### ######### ######### ######### 1 557052 1 592 974 2,31%
NORTH
AMERICA
Canada 3 723 5 284 7 100 5 680 5 831 5 530 5 609 1,43%
U S A 95 000 105 000 77 543 83 739 97 670 95 000 89 463 -5,83%
Total North
America 98 723 110 284 84 643 89 419 103 501 100 530 95 072 -5,43%
SOUTH
AMERICA
Argentina 350 475 614 856 1 299 1 551 1 891 21,92%
Bolivia 18 35 35 31 22 44 44 0,00%
Brazil 49 050 45 623 43 627 31 552 31 782 28 965 45 379 56,67%
Caribean 45
Chile 16 422 21 500 24 000 25 500 24 850 22 300 25 050 12,33%

180
Colombia 2 784 4 990 4 562 7 076 8 985 10 333 7 630 -26,16%
Costa Rica 160 30 180 115 2 337 2 710 231 -91,48%
Honduras 22 27 22,73%
Mexico 14 538 21 074 26 130 28 061 25 486 19 291 22 510 16,69%
Peru 2 712 2 461 2 310 8 163 8 293 1 475 1 550 5,08%
Uruguay 61 58 70 90 84 -6,67%
Total South
America 86 034 96 188 101 519 101 412 103 124 86 826 104 396 20,24%
AFRICA
Egypt 200 200 220 450 435 537 550 2,42%
Kenya 215 215 0,00%
Mauritius 125 127 128 145 206 235 256 8,94%
Morocco 1 071 1 406 1 844 2 755 4 200 2 708 2 708 0,00%
South Africa 15 120 21 378 21 378 19 400 15 898 14 672 16 291 11,03%
Tunisia 295 340 357 373 355 354 373 5,37%
Total
Africa 16 811 23 451 23 928 23 123 21 094 18 721 20 393 8,93%
ASIA
PACIFIC
Australia 44 915 57 491 49 606 40 206 42 290 41 761 47 658 14,12%
China 154 550 273 690 343 759 378 128 406 102 352 879 301 635 -14,52%
Georgia 0 5 14 14 0,00%
Hong Kong 14 400 17 388 29 344 32 250 30 800 33 425 42 676 27,68%
India 2 750 2 800 3 650 5 240 4 340 3 700 3 881 4,89%
Indonesia 3 3 819 810 682 682 0,00%
Japan 98 500 111 245 97 210 77 255 51 072 54 184 49 466 -8,71%
Kazakhstan 106 106 0,00%
Korea 5 079 8 087 8 000 12 343 12 713 13 094 14 142 8,00%
Malaysia 1 058 1 050 1 782 1 782 1 782 330 1 527 362,73%
Singapore 5 800 6 670 8 670 9 970 37 840 38 900 40 500 4,11%
Sri Lanka 38 116 116 0,00%
Taiwan 67 000 79 800 70 000 73 000 56 680 52 693 47 189 -10,45%
Thailand 2 095 3 080 4 339 3 348 4 144 4 414 5 300 20,06%
Vietnam 65 67 61 100 100 335 658 96,42%
Total Asia
Pacific 396 212 561 371 616 424 634 441 648 716 596 633 555 55 0 -6,89%
MIDDLE
EAST
Israel 1 650 1 650 1 422 1 060 3 000 2 108 3 080 46,11%
Lebanon 450 327 301 352 416 508 610 20,08%
Qatar 23 75 75 88 62 62 62 0,00%
UAE 2 000 1 750 2 900 3 500 5 020 5 350 3 831 -28,39%
Total
Middle
East 4 123 3 802 4 698 5 000 8 498 8 028 7 583 -5,54%
TOTAL
WORLD ######### ######### ######### ######### ######### ######### ######### 0,35%

181
Anexa 12
Evoluția principalelor forme ale factoringului în perioada 2010 -2016
(mln.eur )
EUR EUR EUR EUR EUR EUR EUR
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

Invoice Discounting 204 527 279 113 302 030 330 518 299 930 310 313 333 544
Recourse Factoring 234 889 267 523 306 187 339 644 356 058 301 948 236 613
Non-Recourse Factoring 283 198 331 257 352 353 344 863 372 115 434 456 481 172
Collections 23 394 26 018 27 786 31 399 40 123 57 725 47 472

Total Domestic
Factoring FCI 746 008 903 912 988 529 1 046 425 1 068 226 1 104 441 1 098 800

Export Factoring 126 032 162 972 192 573 219 285 242 472 261 214 256 551
Import Factoring 23 584 30 943 36 707 50 481 54 081 66 612 63 446
Export Invoice Discounting 29 818 51 069 85 163 87 447 89 025 96 871 108 038

Total International
Factoring FCI 179 434 244 983 314 442 357 213 385 579 424 697 428 035

Grand Total FCI 925 442 1 148 895 1 302 971 1 403 638 1 453 804 1 529 138 1 526 836

World Domestic
Factoring 1 402 331 1 750 899 1 779 785 1 827 680 1 857 410 1 838 366 1 868 855
World International
Factoring 245 898 264 108 352 446 402 798 490 114 529 379 507 112

World Total 1 648 229 2 015 007 2 132 231 2 230 477 2 347 524 2 367 745 2 375 967
Sursa: da tele FCI

182
Anexa 13
Practica dezvoltării factoringului în Ucraina

Banca ce apare în
calitate de factor Condițiile de acordare a
factoringului Volum
maxim
finanțat Cantitatea
minimă de
debitori Perioada
maximă de
rambursare
(scade nța)
OTP Bank Numai pent ru livrări regulate.
Numai pentru companiile ce
activează mai mult de 2 ani și
debitorilor ce colaborează cu
compania de 6 luni 90% 1 4 luni
Ucreximbank Numai pentru facturi cu valori
mai mari de 1,5 mln hrivne.
Pentru companiile ce
activează mai mult d e un an și
debitorilor ce colaboorează cu
compania mai mult de 6 luni 90% minus
plata pentru
factoring 3 3 luni
Raiffaisen Bank
Avali Numai pentru debitorii care
colaborează cu compania mai
mult de 3 luni și care au
realizat mai mult de 3 livrări 80% min us
plata pentru
factoring 5 3 luni
UniCredit Bank Numai pentru companiile ce
au înregistrat profit în ultima
lună. Numai cu condiția
transferului la bancă a tuturor
activelor contractuale pentru
care se solicită factoring Individual 3 3 luni
Perșii Ucr ainskii
Mejdunarodnîi
Bank N există limite; pachet
minimal de documente,
solicitarea finanțării on -line 90% 1 2luni

183
Anexa 14
Finanțarea livrării de marfă prin intermediul creditului și factoringului
Tabelul A.14.1 Finanțarea livrării marfii cu ajutorul creditului
Data livrării, ziua Data plății, ziua Suma livrării, usd
1 30 50000
31 60 50000
61 90 50000
91 120 50000
121 150 50000
151 180 50000
181 210 50000
211 240 50000
241 270 50000
271 300 50000
301 330 50000
331 360 50000
Sursa: Elaborat de autor în baza [96 p.32]

Tabelul A.14.2 Finanța rea livrări marfii cu ajutorul factoringului
Data livrării, ziua Data plății, ziua Suma livrării,usd
1 30 50000
2 31 40000
3 32 32000
4 33 25600
5 34 20480
6 35 16384
7 36 13107
8 37 1048 6
9 38 8389
10 39 6711
11 40 5369
12 41 4295
13 42 3436
14 43 2749
15 44 2199
16 45 1759
17 46 1407

184
18 47 1126
19 48 901
20 49 721
21 50 576
22 51 461
23 52 369
24 53 295
25 54 236
26 55 189
27 56 151
28 57 121
29 58 97
Total 249613
Sursa: Elab orat de autor în baza [96 p.32]

185
Anexa 15
Tabelul A.15.1 Calculul volum ului vînzărilor clientului prin utilizarea factoringului
Indicator Valoare
S1,
usd 50000 50000 50000 50000 50000 50000 50000
D , zile 365 365 365 365 365 365 365
P , zile 2 5 7 15 30 60 90
d , % 90 90 90 90 90 90 90
i , zile 1 1 1 1 1 1 1
Sf , usd. 17 340000 14 947115 13 614 281 9 734061 5 950 408 3 199 364 2 204603
S ct,usd. 9 125 000 3 650 000 2 607 143 1 216667 608 333 304 167 202 778
Sf/Sct 1,9 4,1 5,2 8 9,8 10,5 10,9

Tabel A. 15.2 Calculul cifrei de afaceri la termenul de achitare 2 zile
Indicator Valoare
n 0 1 ∑
i 1 1 –
i*n 0 1 –
D 365 365 –
D-i*n 365 364 –
┌D-i*n┐ 365 364 –
P 2 2 –
(D-i*n)/P 182,5 182,0 –
┌(D-i*n)/P┐ 183 182 –
d,% 90 90 –
d/100% 0,9 0,9 –
(d/100%)n 1,00 0,9 –
┌(D-i*n)/P┐*(d/100%)n= ∑ 183,00 163,80 346,80
S livrarii , usd. 50 000 – –
Sf= Sf 1*∑, usd. 17 340 000 – –

Tabel A. 15. 3 Calculul la termenul de plata 5 zile
Indicator Valoare
n 0 1 2 3 4 ∑
i 1 1 1 1 1 –
i*n 0 1 2 3 4 –
D 365 365 365 365 365 –
D-i*n 365 364 363 362 361 –
┌D-i*n┐ 365 364 363 362 361 –
P 5 5 5 5 5 –
(D-i*n)/P 73,00 72,80 72,60 72,40 72,20 –
┌(D-i*n)/P┐ 73 73 73 73 73 –
d,% 90 90 90 90 90 –
d/100% 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 –
(d/100%)n 1,00 0,90 0,81 0,73 0,66 –
┌(D-i*n)/P┐*(d/100%)n= ∑ 73,00
65,70 59,13 53,22 47,90 298,94
S livrarii , usd. 50 000 – – – – –
Sf= Sf 1*∑, usd. 14 947 115 – – – – –

186
Anexa 16
Particularitățile sectorului IMM în Republica Moldova

Tabelul A.16.1 Numărul ÎMM în 2017 pe genuri principale de activitate
mii unități
Principalele genuri de activitate ÎMM –
total din care:
întreprinderi
mijlocii întreprinderi
mici întreprinderi
micro
Total 53,6 1,3 6,1 46,2
Agricultura, silvicultura și pescuit 3,8 0,2 0,7 2,9
Industria prelucrătoare 4,5 0,2 0,8 3,5
Producția și furnizarea de energie
electrică și termică, gaze, apă caldă și aer
condiționat 0,1 0,0 0,0 0,1
Distribuția apei; salubritate, gestionarea
deșeurilor, activități de decontaminare 0,4 0,0 0,1 0,3
Construcții 3,1 0,1 0,5 2,5
Comerț cu ridicata și cu amănuntul;
întreținerea și repararea autvehiculelor și a
motocicletelor 20,6 0,3 1,8 18,5
Transport și depozitare 2,8 0,1 0,5 2,2
Activități de cazare și alimentație publică 1,9 0,0 0,3 1,6
Informații și comunicații 2,2 0,0 0,2 2,0
Tranzacții imobiliare 3,4 0,0 0,3 3,1
Activități profesionale, științifice și tehnice 4,7 0,0 0,2 4,4
Alte activități 6,1 0,2 0,7 5,3

Tabelul A.16. 2. Numărul de salariați ale ÎMM în anul 2017 pe genu ri principale de activitate
mii
persoane
Principalele genuri de activitate ÎMM –
total din care:
întreprinderi
mijlocii întreprinderi
mici întreprinderi
micro
Total 323,3 103,5 112,0 107,8
Agricultura, silvicultura și pescuit 39,2 16,7 15,2 7,3
Industria prelucrătoare 47,6 22,3 16,3 9,1
Producția și furnizarea de energie
electrică și termică, gaze, apă caldă și aer
condiționat 0,9 0,6 0,2 0,1
Distribuția apei; salubritate, gestionarea
deșeurilor, activități de decontaminare 5,7 3,2 1,5 1,0
Construcții 22,9 6,7 9,6 6,5
Comerț cu ridicata și cu amănuntul;
întreținerea și repararea autvehiculelor și a
motocicletelor 84,8 14,8 27,8 42,3
Transport și depozitare 22,9 7,7 9,1 6,1
Activități de cazare și alimentație publică 13,0 3,0 5,6 4,4
Informații și comunicații 11,0 3,2 3,7 4,0
Tranzacții imobiliare 14,1 2,5 4,9 6,8
Activități profesionale, științifice și tehnice 15,5 2,9 4,4 8,2
Alte activități 45,5 19,8 13,7 12,0

187
Anexa 17
Evoluția în dinamică a numărului ÎMM pe principale genuri de activitate
Activități economice 2015 2016
2016 în
% față
de
2015 IMM
(mii
unități) Ponderea ÎMM în: IMM
(mii
unități) Ponderea ÎMM în:
total
întreprinderi,
% total
ÎMM,
% total
întreprinderi,
% total
ÎMM, %
Total 50,6 98,7 100,0 51,6 98,7 100,0 102,1
Agricultura, silvicultura și
pescuit 3,1 99,2 6,2 3,4 99,0 6,6 108,3
Industria prelucrătoare 4,3 96,5 8,5 4,4 96,4 8,5 101,2
Producția și furnizarea de
energie electrică și termică,
gaze, apă caldă și aer
condiționat 0,1 77,0 0,2 0,1 79,2 0,2 109,1
Distribuția apei;
salubritate, gestionarea
deșeurilor, activități de
decontaminare 0,4 98,9 0,7 0,4 99,0 0,7 105,0
Construcții 3,0 98,8 5,8 3,0 98,4 5,8 101,4
Comerț cu ridicata și cu
amănuntul; întreținerea și
repararea autvehiculelor și
a motocicle telor 20,1 98,8 39,7 20,3 98,8 39,3 101,1
Transport și depozitare 2,7 99,1 5,3 2,7 99,0 5,2 101,7
Activități de cazare și
alimentație publică 1,7 99,8 3,5 1,8 99,8 3,5 103,6
Informații și comunicații 2,0 99,0 3,9 2,0 99,1 3,9 102,4
Tranzacții imobiliar e 3,5 99,7 6,9 3,3 99,7 6,5 95,9
Activități profesionale,
științifice și tehnice 4,2 100,0 8,3 4,4 99,9 8,6 105,7
Alte activități 5,6 98,2 11,1 5,8 98,1 11,2 103,8

188
Anexa 18

Figura A.18 Domeniile de activitate a IMM î n R.Moldova
Sursa: Elabor at de autor în baza datelor BNS

Agricultura,
silvicultura și
pescuit ; 3,8Industria
prelucrătoare ; 4,5
Construcții ; 3,1
Comerț cu
ridicata și cu
amănuntul ; 20,6Transport și
depozitare ; 2,8Informații și
comunicații ; 2,2Tranzacții
imobiliare ; 3,4Activități
profesionale,
științifice și
tehnice ; 4,7Alte activități ; 8,5

189
Anexa 19
Punctajul Scoring a coeficienților calculați pentru entitățile analizate
1. Coeficientul de autonomie= capital propriu/total pasiv
Limite și scor
Min max Punctaj
0,75 ≤x< 1 7
0,5 ≤x< 0,75 5
0,25 0,5 3
0 ≤x< 0,25 1

2. Coeficientul de atragere a surselor împrumutate= Total datorii/Total pasiv

Limite și scor
Min max Punctaj
0,75 ≤x< 1 1
0,5 0,75 3
0,25 ≤x< 0,5 5
0 ≤x< 0,25 7

3. Coeficientul de corelație dintre sursele împrumutate și proprii=Total dato rii/Capital
propriu
Limite și scor
Min max Punctaj
0,75 ≤x< 1 1
0,5 0,75 3
0,25 ≤x< 0,5 5
0 ≤x< 0,25 7

4. Rata solvabilității generale=Total Pasiv/Total datorii
Limite și scor
Min Max Punctaj
3 7
2 ≤x< 3 5
1,5 ≤x< 2 3
1 ≤x< 1,5 1

190
5. Rata de ac operire a capitalului propriu= Total pasiv/Capital propriu
Limite și scor
Min Max Punctaj
2 0
1,75 2 1
1,5 ≤x< 1,75 3
1,25 ≤x< 1,5 5
1 ≤x< 1,25 7

6. Rata stabilității financiare=Capital permanent/Total pasiv
Limite și scor
Min max Punctaj
0,75 ≤x< 1 7
0,5 0,75 5
0,25 ≤x< 0,5 3
0 ≤x< 0,25 1

7. Rata de indatorare pe termen lun g fată de capitalul permanent= D atorii pe termen
lung/Capital permanent
Limite și scor
Min max Punctaj
0,75 ≤x< 1 1
0,5 0,75 3
0,25 ≤x< 0,5 5
0 ≤x< 0,25 7

8. Rata d e autofinanțare a capitalului permanent=Capital propriu/capital
permanent
Limite și scor
Min max Punctaj
0,75 1 7
0,5 ≤x< 0,75 5
0,25 ≤x< 0,5 3
0 ≤x< 0,25 1

191
9. Coeficientul de levier financiar=Datorii pe termen lung/Capital propriu
Limite și scor
Min max Punctaj
1 0
0,75 1 1
0,5 ≤x< 0,75 3
0,25 ≤x< 0,5 5
0 ≤x< 0,25 7

10. Rata de indatorare pe termen lung față de capitalul social=Datorii pe termen
lung/Capital social
Limite și scor
Min max Punctaj
1 0
0,75 1 1
0,5 ≤x< 0,75 3
0,25 ≤x< 0,5 5
0 ≤x< 0,25 7

11. Rata de acoperire a datoriilor pe termen lung cu capital social= Capital
social/Datorii pe termen lung
Limite și scor
Min max Punctaj
0,75 1 7
0,5 ≤x< 0,75 5
0,25 ≤x< 0,5 3
0 ≤x< 0,25 1

12. Rentabilitatea economică= profit pina la impozitare/Valoarea medie a activelor

Limite și scor
Min max Punctaj
0,2 ≤x< 5
0,1 ≤x< 0,2 3
0 ≤x< 0,1 1

192
13. Rentabilitatea vînzărilor=Profit brut/Venituri din vînzări
Limite și scor
Min Max Punctaj
0,25 ≤x< 5
0,10 ≤x< 0,25 3
0 ≤x< 0,1 1
14. Lichiditatea curentă=Active curente/Datorii pe termen scurt
Limite și scor
Min Max Punctaj
1,75 ≤x< 2 7
1,5 1,75 5
1,25 1,5 3
1 ≤x< 1,25 1
0 ≤x< 1 0

15. Durata încasării creanțelor
Limite și scor
Min max Punctaj
90 ≤x< 1
60 ≤x< 90 3
30 ≤x< 60 5
0 ≤x< 30 7
Scor maxim –puncte 98

Clasificarea clientilor după de gradul de risc si provizioanele aferente
Clasa de risc Puntaj Provizioane in
fondul de risc
Standard 80-98 0,02
Supravegheat 65 – 80 0,05
Substandard 40 – 65 0,3
Dubios 25-40 0,75
Compromis 14-25 1

193
ANEX A 20
Testele heteroscedascitității utilizate în modelul de evaluare
Tabelul. A.20.1 Heteroskedasticity Test: Glejser

F-statistic 1.504368 Prob. F(6,36) 0.2047
Obs*R -squared 8.620023 Prob. Chi -Square(6) 0.1961
Scale d explained SS 7.528306 Prob. Chi -Square(6) 0.2747

Test Equation:
Dependent Variable: ARESID
Method: Least Squares
Sample: 1 43
Included observations: 43

Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.

C 6.280033 2.324202 2.702017 0.0104
CCSIP 0.006372 0.073102 0.087160 0.9310
RSF 1.404067 1.386828 1.012430 0.3181
RITLCPERM -2.283479 1.686884 -1.353667 0.1843
RACPERM 0.760661 0.473233 1.607371 0.1167
LC -0.128646 0.090890 -1.415404 0.1655
D_C -0.080237 0.053760 -1.492496 0.1443

R-squared 0.200466 Mean dependent var 4.240592
Adjusted R -squared 0.067210 S.D. dependent var 3.352523
S.E. of regression 3.237902 Akaike info criterion 5.335628
Sum squared resid 377.4243 Schwarz criterion 5.622335
Log likelihood -107.7160 Hannan -Quinn criter. 5.441357
F-statistic 1.504368 Durbin -Watson stat 1.912546
Prob(F -statistic) 0.204654

Tabelul. A.20.2 Heteroskedasticity Test: White

F-statistic 1.529771 Prob. F(4,13) 0.2510
Obs*R -squared 5.760919 Prob. Chi -Square(4) 0.2177
Scaled explai ned SS 1.623987 Prob. Chi -Square(4) 0.8045

Test Equation:
Dependent Variable: RESID^2
Method: Least Squares
Sample: 1 18
Included observations: 18

Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.

C 0.432972 2.019146 0.214433 0.8335
X4^2 0.070216 0.117210 0.599059 0.5594
X6^2 0.139304 0.078572 1.772948 0.0997
X13^2 -0.080180 0.437833 -0.183130 0.8575
X15^2 0.957900 1.407728 0.680458 0.5082

R-squared 0.320051 Mean dependent var 2.614085
Adjusted R -squared 0.110836 S.D. dependent var 2.796539
S.E. of regression 2.637010 Akaike info criterion 5.007302
Sum squared resid 90.39971 Schwarz criterion 5.254627
Log likelihood -40.06572 Hannan -Quinn criter. 5.041405
F-statistic 1.529771 Durbin -Watson stat 2.045960

194
Prob(F -statistic) 0.251011

Tabelul A.20.3 Heteroskedasticity Test: ARCH

F-statistic 1.261209 Prob. F(1,40) 0.2681
Obs*R -squared 1.283791 Prob. Chi -Square(1) 0.2572

Test Equation:
Dependent Variable: RESID^2
Method: Least Squares
Sample (adjusted): 2 43
Included observations: 42 after adjustments

Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.

C 24.09771 8.164135 2.951655 0.0053
RESID^2( -1) 0.175557 0.156324 1.123036 0.2681

R-squared 0.030566 Mean dependent var 29.30282
Adjusted R -squar ed 0.006331 S.D. dependent var 43.69526
S.E. of regression 43.55673 Akaike info criterion 10.43245
Sum squared resid 75887.56 Schwarz criterion 10.51520
Log likelihood -217.0815 Hannan -Quinn criter. 10.46278
F-statistic 1.261209 Durbin-Watson stat 1.932594
Prob(F -statistic) 0.268118

Tabelul. A.20.4 Heteroskedasticity Test: Breusch -Pagan -Godfrey

Heteroskedasticity Test: Breusch -Pagan -Godfrey

F-statistic 0.896316 Prob. F(6,36) 0.5081
Obs*R -squared 5.588719 Prob. Chi -Square(6) 0.4708
Scaled explained SS 4.262747 Prob. Chi -Square(6) 0.6412

Test Equation:
Dependent Variable: RESID^2
Method: Least Squares
Sample: 1 43
Included observations: 43

Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.

C 35.44645 31.26353 1.133796 0.2644
CCSIP 0.303961 0.983323 0.309116 0.7590
RSF 20.86633 18.65463 1.118560 0.2707
RITLCPERM -35.77610 22.69077 -1.576681 0.1236
RACPERM 10.05311 6.365600 1.579288 0.1230
LC -0.915768 1.222592 -0.749038 0.4587
D_C -0.570471 0.723142 -0.788878 0.4353

R-squared 0.129970 Mean dependent var 28.96065
Adjusted R -squared -0.015035 S.D. dependent var 43.23022
S.E. of regression 43.55398 Akaike info criterion 10.53378
Sum squared resid 68290.18 Schwarz criterion 10.82049
Log likelihood -219.4763 Hannan -Quinn criter. 10.63951
F-statistic 0.896316 Durbin -Watson stat 1.681543
Prob(F -statistic) 0.508119

195
Anexa 21
Constrăn geri în derularea afacerilor în R.Moldova, clasamente internaționale

196
Anexa 22
Topul celor mai mari Organizații de creditare nebancare pentru perioada
2017 -2018
Anul 2017 Anul 2018
Denumirea
organizațiilor Active Împr umuturi
acordatare
inclusiv
leasing
financiar Denumirea
organizațiilor Active Împrumuturi
acordate
inclusiv
leasing
financiar
ÎM OM
Microinvest SRL 885 436 006 569 395 934 OCN
Microinvest
SRL 1 237 181 282 997 444 723
ÎCS "Easy Credit"
SRL 621 454 018 596 547 789 OCN Easy
Credit SRL 790 301 270 776 592 417
ÎCS EXPRESS
LEASING SRL 485 426 118 469 213 104 OCN IUTE
CREDIT SRL 551 537 778 550 117 017
ÎCS "TOTAL
LEASING &
FINANCE" SA 425 496 799 260 031 596 OCN ÎCS
EXPRESS
LEASING &
MICROCREDIT
SRL 492 403 912 471 127 808
ÎM Credit Rapid
SRL 416 341 763 412 431 233 OCN BT
LEASING MD
SRL 449 244 510 427 436 304
ÎCS Prime Capital
SRL 343 676 502 334 487 772 OCN CREDIT
RAPID SRL 424 387 867 387 562 224
ÎCS OM IUTE
CREDIT SRL 301 287 167 293 711 815 OCN CAPITAL
LEASING SRL 415 180 423 203 63 4 749
OM BEST
INVEST SRL 256 889 395 270 155 119 OCN ÎCS
TOTAL
LEASING &
FINANCE SA 361 488 399 210 184 449
Corporația de
Finanțare Rurală
SA 232 851 689 177 801 671 OCN PRIME
CAPITAL SRL 352 379 556 323 412 316
OM Top Leasing
& Credit SRL 155 132 732 123 434 985 Corporația de
Finanțare Rurală
SA 234 242 753 179 627 738
KIRSAN –
INVEST SRL 135 234 704 126 484 977 OCN SEBO
CREDIT SRL 232 766 145 216 839 197
OM CREDIT
CMB SRL 134 553 962 129 008 439 OCN MIKRO
KAPITAL
COMPANY
SRL 230 309 798 215 684 697
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor prezentate de către CNPF

197

198
Certifica de implementare BNM

199
Certificat de implementare BC Moldindconbank SA

200
DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII

Subsemnata, Bumbac Daniela, declar pe răspundere personală că materialele prezentate în
teză de doctorat sunt rezultatul propriilor cercetări și realizări științifice. Conștientizez că, în caz
contrar, urmeaz ă să suport consecințele legislației în vigoare.

Bumbac Daniela

201
CURRICULUM VITAE

INFORMAȚ II PERSONALE: Bumbac Da niela
DATA NAȘTE RII: 04 septembrie 2019
CETĂȚ ENIA: Republicii Moldova
ADRESĂ Chișinău, str. A.Mateevici, 58 , ap.3
ADRES A DE E -MAIL pislaruc_daniela @mail.ru

EXPERIENȚA PROFESIONALĂ
septembrie 2006 / prezent lector departamentul „Finanțe și Bănci”, Universitatea de Stat din
Moldova
septebrie 2006 – iunie 2012 cumul extern, catedra “Management financiar” Institut ul
Internațional de Management IMI-NOVA
septembrie 2003 –2006 lector, catedra “Management financiar” Institutul Internațional de
Management, cumul – profesor de economie la Liceul Teoretic Internațional de Management.
octombrie 2002 – iunie 2005 – profe sor de economie Liceul Teoretic “Vasile Alecsandri” ,
Chișinău

EDUCAȚIE ȘI FORMRE
2008 -2012 – Studii doctorat, Universitatea de Stat din Moldova
2005 -2006 –studii de masterat, Universitatea de Stat din Moldova, facultatea Științe Economice,
specialitatea Bă nci și burse de valori, magistru în economie
1999 -2003 Institutul Internațional de Management, facultatea Bussines și Administrare
specialitatea Bănci și Burse de Valori, licențiat în economie

Formarea continuă
Septembrie 2019 – Conferința organizat ă de Banca Națională a Moldovei și CFA Society
România Dezvoltarea instrumentelor financiare în Republica Moldova
Aprilie 2018 -decembrie 2018 – Formarea Continuă USM, Modulul Psihopedagogic
Iunie 2006 – Workshop organizat de Universitatea Hogschool Novi va n Amsterdam, "How to
write a business plan ", Amsterdam Olanda
aprilie 2005 – Workshop organizat de FNEGE (Fondation Nationale pour l'Enseignement de la
Gestion des Entreprises) în cadrul programului RESEGE, "The communication situation as a
pedagogical t ool to teach management course", Chișinău, Moldova
Iunie 2005 , Workshop organizat de FNEGE (Fondation Nationale pour l'Enseignement de la
Gestion des Entreprises) în cadrul programului RESEGE,"International Trade Finance and
Financing the Companies Growt h", Timișoara, România

Domenii de interes științific: instituții financiare, activitate bancară, sistem de credit, piața de
capital, politici economice.

Limbi străine:
Limba franceză : Vorbit: fluent/ citit: fluent/ scris:fluent.
Limba rusă: Vorbit: fluent / citit: fluent/ scris:fluent.
Limba engleză: Vorbit: bine/ citit: bine/ scris:bine.
Limba ucraineană: nivel de comunicare
Abilități PC : Windows: Microsoft Word, Excel, Internet

202
PARTICIPĂRI LA CONFERINȚE NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE

Conferințe internațion ale în republică :
1. Daniela Bumbac. Sprijin financiar pentru întreprinderi oferit de Instituțiile financiare europene
(BERD și BEI). Conferința științifică internațională „Eficienta și perspectivele dezvoltării
setorului agrar”, 15 mai 2010, UASM, facultatea Contabilitate
2. Daniela Bumbac. Oportunități de finanțare ale întreprinderilor în spațiul European. Conferința
științifică internațională „Eficienta și perspectivele dezvoltării setorului agrar”, 15 mai 2010,
UASM, facultatea Contabilitate.
3. Daniela Bumbac. Oportunități și ten dintele dezvoltării leasingului pe plan national și
internațional. Conferința științifică internațională „Eficienta și perspectivele dezvoltării setorului
agrar”, 30 octombrie 2010, UASM, facultatea Economie
4. Daniela Bumbac. Practica fran ceză de finanțare a întreprinderilor mici și mijlocii. Conferința
științifică internațională, facultatea de Economie UASM, mai 2012
5. Daniela Bumbac. Mezaninul financiar -noua tehnică alternativă pentru finanțarea afacerilor.
Conferinta științifică internațio nală "Politici și mecanisme de inovare și dezvoltare a proceselor
economico -financiare și sociale pe plan național și internațional", USM, 31 octombrie 2014,
p.178 -181 0,33 c.a ISBN 978 -9975 -71-574-4
6. Bumbac Daniela, Marcel Bumbac, The role of factoring for financing small and medium
entreprises. Conferinta științifică internațională "Politici și mecanisme de inovare și dezvoltare a
proceselor economico -financiare și sociale pe plan național și internațional", USM, 31 octombrie
2014 , 0,3 c.a p. 172 -177, ISBN 978-9975 -71-574-4
7. Bumbac D. Creditele neperformante – tendințe actuale și soluții de reabilitare. Simpozion
științific internațional UASM, 16 octombrie 2015
8. Bumbac D, Marcel Bumbac. Poverty reduction support -related instruments of the international
financ e institutions . Simpozion științific internațional UASM, 16 octombrie 2015
9. Bumbac Daniela. Creditul sindicalizat – noua practică modernă a băncilor comerciale.
Conferința științifică internațională "Inovație, performanță și competitivitate în sectorul
financiar", USM, 30 octombrie 2015, p.166 -172, 0,3 c.a ISBN 978 -9975 -71-712-0
10. Bumbac Daniela, Olga Ștefaniuc, Analiza gestiunii riscului de credit în băncile comerciale
și posibilități de reabilitare a creditelor neperformante. Conferința științifică internaț ională
"Inovație, performanță și competitivitate în sectorul financiar", USM, 30 octombrie 2015, 0,33 c.a,
p.156 -165 ISBN 978 -9975 -71-712-0
11. Bumbac Daniela. Particularități și tendințe actuale ale pieții factoringului în România.
Conferința științifică int ernațională „Politici și mecanisme de inovare și dezvoltare a proceselor
economico -financiare și sociale pe plan național și internațional „USM, 30 octombrie 2015, 0,3
c.a, p. 277 -282, ISBN 978 -9975 -71-711-3
12. Bumbac Daniela, Olga Ștefaniuc La titrisation – caracteristiques, avantages et risques.
Conferința științifică internațională „Politici și mecanisme de inovare și dezvoltare a proceselor
economico -financiare și sociale pe plan național și internațional„ USM, 30 octombrie 2015, 0,28
c.a, p.201 -207 ISBN 978-9975 -71-711-3
13. Bumbac Daniela, Ștefaniuc Olga, Practica și tendințele dezvoltării operațiunilor de
forfetare, Conferința Științifică Internațională "Creșterea competitivității economice în contextul
formării societății bazate pe cunoaștere", 28 octombr ie 2016, 0,3 c.a, p.485 -483, ISBN 978 -9975 –
71-838-7

203
14. Bumbac Daniela, Tendințele dezvoltării sectorului financiar nebancar din Republica
Moldova, Conferința științifică Internațională jubiliară „Paradigme moderne în dezvoltarea
Economiei naționale și mondial e”, Chișinău 2018, p. 171 -176p. ISBN 978 -9975 -142-57-1

Conferințe internaționale (peste hotare)
1. Bumbac D., Ștefaniuc O., Alternative financing techniques for small and medium
enterprises: international and national practice, Тези доповідей Міжнародної н ауково –
практичної конференції, Aктуальні питання економіки, обліку, фінансів та управління
персоналом, Ujgorod, Ucraina, 2019, p. 228 -231, ISBN 978-617-7333 -83-7
2. Bumbac D. , Ștefaniuc O., Sistemul de credit al Republicii Moldova: probleme actuale și
perspe ctive de dezvoltare, Dezvoltarea economico -socială durabilă a euroregiunilor și a zonelor
transfrontaliere, ICSE Gh.Zane, Iași Vol.XXXV, Iași 2019, p.52 -58, ISBN: 978 -606-685-687-4
3. Bumbac D., Modern modalities for the financing of economic economic agents: theoretical
aspects, Dezvoltarea economico -socială durabilă a euroregiunilor și a zonelor transfrontaliere,
ICSE Gh.Zane, Vol.XXXV, Iași 2019, p.46 -51, ISBN: 978 -606-685-687-4
4. Бумбак Д., Венчурное финансирования в США , Збірник матеріалів ІІІ Міжнародної
науково -практичної конференції, присвяченої 100 -річчю Університету державної
фіскальної служби України «Економічні перспективи підприємництва в Україні», 10 –11
жовтня 2019 року, Університет ДФС України, 2019, с. 92 -94, ISBN 978-966-337-548-9

Lucrări științ ifice și metodico -științifice – 25