Cu titlu de manuscris [607190]

1

UNIVERSITATEA LIBER Ă INTERNA ȚIONAL Ă DIN
MOLDOVA

Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 331.727.22+338(498)(043.3)

SĂLĂVĂSTRU Valerian

EFICIENTIZAREA UTILIZ ĂRII SURSELOR EXTERNE DE
FINAN ȚARE ÎN DEZVOLTAREA ECONOMIEI ROMÂNIEI

Specialitatea 521.02 – Economie mondial ă;
rela ții economice interna ționale

Tez ă de doctor în știin țe economice

Conduc ător știin țific Ro șca Petru ,
doctor habilitat în știin țe economice,
profesor universitar

Autor Sălăvăstru Valerian

Chi șin ău, 2016

2

© Sălăvăstru Valerian, 2016

3
CUPRINS

ADNOTARE …………………………………………………………………..………………
LISTA ABREVIERILOR ……………………………………………………………………
INTRODUCERE …………………………………………………………………………….

1. ABORD ĂRI TEORETICO–METODOLOGICE PRIVIND FINAN ȚAREA
EXTERN Ă A ECONOMIEI ………………………………………………………..………
1.1. Reflec ții conceptuale asupra finan ță rii interna ționale a activit ății economice…..…..….
1.2. Baze metodologice privind finan țarea extern ă a activit ății economice……….………….
1.3. Rolul și locul organismelor financiare interna ționale în dezvoltarea economiilor
na ționale…………………………………………………………………………………..
1.4. Politica și activitatea investi țional ă în unele state din Uniunea Europen ă……..……..
1.5. Concluzii la capitolul 1………………………………………..…………… …………….

2. ANALIZA ASPECTELOR PRACTICE PRIVIND IMPACTUL SURSEL OR
FINANCIARE EXTERNE ASUPRA MEDIULUI DE AFACERI RO MÂNESC ….….
2.1. Evaluarea utiliz ării resurselor financiare externe în dezvoltarea ec onomiei na ționale…..
2.2. Impactul investi țiilor str ăine directe asupra dezvolt ării economiei României………..
2.3. Eficientizarea activit ății de creditare extern ă și a atragerii investi țiilor str ăine în
România………………………………………………….…………………..……..… …
2.4. Evolu ția volumului și structurii ISD în economia Republicii Moldova…. ……………………
2.5. Concluzii la capitolul 2…………………………………………………….…………….

3. DIREC ȚII DE SPORIRE A EFICIEN ȚEI FOLOSIRII SURSELOR FINANCIARE
STR ĂINE ATRASE ÎN DEZVOLTAREA ECONOMIEI ROMÂNIEI ………………..
3.1. Strategii de atragere a investi țiilor str ăine directe în dezvoltarea economiei…………
3.2. Perfec ționarea cadrului legislativ și normativ privind politica investi țional ă în
România……………………………………………………………………………….
3.3. Sustenabilitatea finan ță rii proiectelor de investi ții din fonduri externe nerambursabile
3.4. Modalit ăți de eficientizare a utiliz ăprii investi țiilor în economia na țional ă…………
3.5. Concluzii la capitolul 3………………….…………………………………… ………….
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMAND ĂRI …………………..…………………….
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………….….…………………
ANEXE ……………………………………………………………..……………….………… 5
8
9

15
15
25

34
53
60

62
62
76

84
93
103

105
105

115
121
130
140
142
146
160

4
Anexa 1. Principalii indicatori economici, financia ri și sociali……………………….……….
Anexa 2. Evolu ția fluxurilor de investi ții str ăine directe………………………………………
Anexa 3. Repartizarea pe principalele activit ăți economice a soldului ISD…………………..
Anexa 4. Evolu ția datoriei guvernamentale……………………………………………………
Anexa 5. Calcularea matricei inverse……………………………………… ………………….
Anexa 6. Evolu ția indicatorilor economici…………………………………………………….
Anexa 7. Cazul general: o expunere relativ mai inte rpretativ ă………………………………..
Anexa 8. Metodologia cre șterii economice în dinamic ă…………………………………
Anexa 9. Metodologia cre șterii echilibrate a economiei în baza balan ței leg ăturilor între
ramuri (BLR)…………………………………………………………………………………..
Anexa 10. Acre de implementare a rezultatelor cerce t ărilor știin țifice………………………………

DECLARA ȚIA PRIVIND ASUMAREA R ĂSPUNDERII ……………………………………………
CURRICULUM VITAE …………………………………………………………………….. 161
162
167
179
180
181
182
184

190
197

200
201

5
ADNOTARE
la teza de doctor în știin țe economice a dlui Sălăvăstru Valerian
„Eficientizarea utiliz ării surselor externe de finan țare în dezvoltarea
economiei României”,
Universitatea Liber ă Interna țional ă din Moldova, Chi șin ău, 2016

Structura tezei: introducere, trei capitole, concluzii și recomand ări, bibliografie cu 240
titluri, 10 anexe, 145 pagini de text de baz ă, 27 figuri, 12 tabele. Rezultatele ob ținute au fost
publicate în 19 lucr ări știin țifice.
Cuvinte și expresii-cheie: economie de pia ță , credit, investi ții na ționale, investi ții str ăine
directe, fonduri pre/ postaderare, dezvoltare durab il ă, sustenabilitate, creditare extern ă,
organisme financiare interna ționale, eficientizare, investitori str ăini, finan țare interna țional ă,
strategii, principii etc.
Domeniul de studii: Eficientiyarea utiliz ării surselor financiare externe în dezvoltarea
economiei na ționale
Scopul și obiectivele lucr ării. Scopul cercet ării const ă în fundamentarea teoretic ă, în
elaborarea metodelor de eficientizare a func țion ării economiei României în baza creditelor
str ăine; elaborarea unor modele economico-investi ționale care ar putea fi puse la baza unor
principii, concepte de func ționare a economiei, la baza unor calcule economice, unor metodici de
optimizare a investi țiilor str ăine în contextul politicilor economice ale ță rii.
Noutatea și originalitatea știin țific ă const ă în sistematizarea teoriilor și modelelor de
analiz ă privind procesul de atragere și eficientizare a creditelor și investi țiilor str ăine; analiza
evolu ției indicatorilor economici din România potrivit ne cesit ăților de dezvoltare și ale celor de
cre ștere economic ă, ținând cont de diverse perspective macroeconomice și microeconomice,
pornind de la Strategia Europa 2020 în vederea iden tific ării unor solu ții utile pentru poten țarea
cre șterii economice din România; aplicarea metodelor și modelelor econometrice cu scopul de a
identifica solu ții pentru reducerea disparit ăților de ordin economic dintre România și statele-
membre ale Uniunii Europene; argumentarea c ăilor de eficientizare a resurselor creditare și
investi țiilor străine directe atrase în economia României.
Problema știin țific ă important ă solu ționat ă. Lucrarea ofer ă o abordare principial nou ă a
creditului și investi țiilor str ăine, prin componen ța lor, fiind elaborat ă o viziune interdisciplinar ă
complex ă a rolului pe care acestea îl ocup ă în dezvoltarea economiei României. Cototalitatea
problemelor solu ționate în tez ă reprezint ă o generalizare conceptual-practic ă a conceptului de
surse financiare externe atrase în vederea dezvolt ării economiei, argumentând rolul și eficien ța
acestora în transformarea economiei în una inova țional ă.
Semnifica ția teoretic ă const ă în sistematizarea abord ării teoretice asociate conceptului și
structurii creditelor și investi țiilor str ăine; argumentarea m ăsurilor de eficientizare a utiliz ării
acestora în vederea dezvolt ării economiei României.
Valoarea aplicativ ă a lucr ării . Abordarea problemelor pie ței investi ționale globale
contemporane are o valoare aplicativ ă în scopul adopt ării politicilor coerente în domeniul
investi țional. Aplicarea metodologiei acceptate și testate la nivel interna țional a permis
demonstrarea impactului capitalului str ăin asupra cre șterii economice a României..
Implementarea rezultatelor știin țifice . Unele idei, concluzii și recomand ări, elaborate în
tez ă au fost implementate la Prim ăria Municipiului Constan ța, Prim ăria Eforie, Portul Maritim
Constan ța (România) și altele. Rezultatele investiga țiilor pot fi utilizate în activitatea
întreprinderilor la elaborarea strategiilor investi ționale, de asemenea, în procesul de instruire ale
studen ților și masteranzilor în institu țiile de înv ăță mânt.

6
ANNOTATION
Ph.D thesis in economics of Sălăvăstru Valerian
" Optimize the use of external sources of financing t o develop the Romanian economy ",
Free International University of Moldova, Chisinau, 2016

Thesis structure: introduction, three chapters, conclusions and recom mendations,
bibliography with 240 titles, 10 annexes, 145 basic text pages, 27 figures, 12 tables. The results
were published in 19 scientific papers.
Key words and phrases: the market economy, credit, national investment, fo reign direct
investments, funds pre / post accession, sustainabl e development, sustainability, external lending,
international financial institutions, efficiency, f oreign investors, international finance, strategy,
principles, etc.
Field of study: Optimize the use of external sources of financing t o develop the national
economy.
Goals and objectives. The aim of the research is theoretical foundation in developing
methods to streamline the functioning of the Romani an economy under foreign loans;
development of economic and investment patterns tha t could be made the basis of principles,
concepts of operation of the economy, based on econ omic calculations, methods of optimizing
foreign investment in our country's economic policy context.
Scientific novelty consists in systematizing theories and analysis mo dels regarding
streamlining the process of attracting foreign inve stments and loans; analysis of the evolution of
economic indicators in Romania according to develop ment needs and those of economic growth,
taking into account the different macroeconomic and microeconomic perspectives, starting with
the Europe 2020 strategy in order to identify usefu l solutions to promote growth in Romania;
applying econometric methods and models in order to identify solutions for reducing economic
disparities between Romania and EU member states; a rgumentation of ways to streamline the
lending resources and foreign direct investments at tracted into the Romanian economy.
Important scientific problem solved. The paper offers a principled new approach to
credit and foreign investments, through their compo sition, being developed a complex
interdisciplinary vision of the role they occupy in the development of Romania's economy. The
totality of problems solved in the thesis is a conc eptual and practical generalization of the
concept of attracted foreign financial sources to d evelop the economy, arguing their role and
efficiency in transforming the economy in innovativ e one.
Theoretical associated theoretical approach is to systematize the concept and structur e of
loans and foreign investments; efficient use of the ir proposal for the development of Romania's
economy.
The value of the work. Addressing the contemporary global investment market has a
value applied for the adoption of coherent policies in the field of inves tment. Applying the
methodology tested internationally accepted and all owed the demonstration of the impact of
foreign capital on economic growth of Romania.
Implementation of scientific results. Some ideas, conclusions and recommendations
developed in the thesis have been introduced in the City Hall of the municipality of Constanta,
Eforie City Hall, Sea port of Constanta (Romania) a nd others. The results of the research are
used can be applied by enterprises for their invest ment opredeleniiâ zational strategies, as well as
the educational institutions in the process of teac hing undergraduate and master in economics

7
АННОТАЦИЯ
кандидатской диссертации по экономике Сэлэвэстру Валериян
„Эффективность использования внешних источников финансирования для развития
экономики Румынии ”, Международный независимый университет Молдовы ,
Кишинев , 2016

Структура диссертации : введение , три главы , выводы и рекомендации , библиография 240
наименований , 10 приложений , 145 страниц основного текста , 27 рисунков , 12 таблиц .
Результаты были опубликованы в 19 научных работах .
Ключевые слова и фразы : рыночная экономика , кредиты , национальные инвестиции
прямые иностранные инвестиции , средства пре /пост вступление в ЕС , устойчивое развитие ,
внешнее финансирование , международные финансовые учреждения , эффективность ,
иностранные инвесторы , международные финансы , стратегии , принципы и др .
Область исследования : Эффективность использования внешних источников
финансирования для развития национальной экономики .
Цели и задачи . Целью исследования является теоретическое обоснование и определении
методов повышении я эффективности функционирования экономики Румынии на основе
иностранных кредитов ; разработка некоторых экономико -инвестиционных моделей , которые
могли бы быть положены в основу принципов , концепций функционирования экономики ,
основанной на экономических расчетах , методов оптимизации иностранных инвестиций в
контексте экономической политики нашей страны .
Научная новизна работы состоит в систематизации теорий и моделей относительно
анализа стратегий и эффективности привлечения иностранных кредитов и инвестиций ; анализ
эволюции экономических показателей развития Румынии , исходя из необходимости
экономического роста и дальнейшего развития , с учетом разных перспектив макро – и
микроэкономики в соответствии со Стратегии Европы 2020 в свете выбора некоторых решений
для экономического роста в Румынии ; использование эконометрических методов и моделей в
целях выбора вариантов решений по снижению экономических диспропорций в сравнении с
другими странами члены Европейского Союза ; аргументация путей повышения эффективности
использования , привлеченных внешних кредитов и инвестиций в экономике Румынии .
Рассматриваемая в диссертации научная проблема . В работе предложен принципиально
новый подход к рассмотрению внешних кредитов и инвестиций , разработано
междисциплинарное комплексное видение той роли , которую они играют в экономическом
развитии Румынии . В целом решаемые в диссертации проблемы представляют концептуально –
практическое обобщение концепции внешних источников финансирования развития экономики ,
аргументируя их роль и эффективность в преобразовании национальной экономики , в
инновационной .
Теоретическая значимость работы состоит в систематизации концепции и структуры
кредитов и иностранных инвестиций ; в обосновании предложений повышении я эффективности
их использования для развития экономики Румынии .
Практическая значимость диссертации . Рассмотрение проблем современного
глобального инвестиционного рынка имеет важное практическое значение для выработки
обоснованной инвестиционной политики страны . Применение выработанной и проверенной на
международном уровне методологии позволило обосновать значение привлечения иностранного
капитала для развития экономики Румынии .
Внедрение научных результатов . Некоторые идеи , выводы и рекомендации ,
разработанные в диссертации были внедрены в Примэрии Муниципия Констанца , Примэрии
Ефорие , Морского Пора Констанца ( Румынии ) и другие . Результаты исследования используются
могут быть применены предприятиями для определения своей инвестиционной стратегии , а
также учебными заведениями в процессе обучения студентов и мастерандов в области
экономики .

8

LISTA ABREVIERILOR
AAF Asocia ția Administratorilor de Fonduri
ALB Asocia ția de Leasing și Servicii Financiare Nebancare
APIA Agen ția de Pl ăți și Interven ție pentru Agrigultur ă
ANEVAR Asocia ția Na țional ă a Evaluatorilor din România
ANCPI Agen ția Na țional ă de Cadastru și Publicitate Imobiliar ă
ARB Asocia ția Român ă a B ăncilor
BCE Banca Central ă European ă
BERD Banca European ă pentru Reconstruc ție și Dezvoltare
BM Banca Mondial ă
BNR Banca Na țional ă a României
BRI Banca Reglementelor Interna ționale
CE Comisia European ă
CNVM Comisia Na țional ă a Valorilor Mobiliare
CRB Centrala Riscurilor Bancare
CSA Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
CSSPP Comisia pentru Supravegherea Sistemului de P ensii Private
DETS Datoria extern ă pe termen scurt
DG ECFIN Direc ția General ă Afaceri Economice și Financiare
EBIT Câ știguri înainte de dobânzi și impozite
ECE Europa central ă și de est
ESI Indicatori de încredere în economie
EUROSTAT Oficiul de Statistic ă al Comunit ății Europene
FMI Fondul Monetar Interna țional
IFN Institu ții financiare nebancare
IFRS International Financial Reporting Standards
IMM Întreprinderi mici și mijlocii
INS Institutul Na țional de Statistic ă
ISD Investi ții str ăine directe
IPC Indicele pre țurilor de consum
IPPI Indicele pre țurilor produc ției industriale
MFP Ministerul Finan țelor Publice
MDRAP Ministerul Dezvolt ării Regionale și Administra ției Publice
OCDE Organiza ția pentru Cooperare și Dezvoltare Economic ă
ONRC Oficiul Na țional al Registrului Comer țului
OUG Ordonan ță de Urgen ță a Guvernului
PIB Produsul intern brut
ROA Rentabilitatea activelor
RMO Rezerve minime obligatorii
ISPA Instrument pentru Politici Structurale de Pre- Aderare
UE Uniunea European ă

9
INTRODUCERE
Actualitatea și importan ța temei. Sursele financiare externe au avut și au, în opinia noastr ă,
un rol important în stabilizarea proceselor macroec onomice din România, în relansarea cre șterii
economice, de și efectele de antrenare și propagare nu au fost valorificate pe deplin, exis tând unele
puncte-cheie asupra c ărora se impune s ă se ac ționeze în continuare. Importan ța capitalului str ăin
investit într-o economie a crescut, determinând num ero și cercet ători s ă elaboreze un cadru
conceptual unanim acceptat, eforturile fiind diminu ate datorit ă percep ției diferen țiate privind
subiectul.
Investi țiile reprezint ă stimulentul ce genereaz ă noi activit ăți economice și au ca finalitate
ob ținerea de bunuri și servicii indispensabile unei economii viabile. Ac estea reprezint ă un element
important al dezvolt ării economiei oric ărei ță ri și a func țion ării ei pe principiile economiei de pia ță .
Mobilizarea resurselor investi ționale favorizeaz ă și anticipeaz ă atingerea obiectivelor strategice de
dezvoltare a oric ărei ță ri. Acest proces contribuie atât la cre șterea nivelului produc ției industriale,
ameliorarea complex ă a economiei na ționale, solu ționarea problemelor ce țin de retehnologizarea
întreprinderilor, cât și la dezvoltarea durabil ă a regiunilor (localit ăților), implicit solu ționarea
problemelor sociale.
Investi țiile str ăine directe sunt considerate unica solu ție cu mari șanse de reu șit ă a solu țion ării
problemelor structurale și a reducerii decalajelor de competitivitate, care separ ă economiile ță rilor
dezvoltate de economiile ță rilor în curs de dezvoltare. România are în mod obi ectiv nevoie de
investi ții str ăine directe, care s ă completeze și s ă poten țeze capitalul autohton, pentru a sus ține
cre șterea competitivit ății și eficien ței resurselor activelor și capabilit ăților. Cele mai multe investi ții
str ăine sunt atrase de ță rile cu stabilitate economic ă și politic ă, ță ri care au ob ținut progrese în ceea
ce prive ște reforma economic ă, restructurarea, inclusiv a sectorului financiar. Ță rile din Europa
Central ă și de Est au atras în mod diferen țiat investi țiile str ăine, în func ție de progresele înregistrate
în procesul de tranzi ție la economia de pia ță .
Investi țiile și, totodat ă, creditele str ăine atrase reprezint ă suportul material al dezvolt ării
economico-sociale a ță rii. Ele stau la baza suplinirii, diversific ării și cre șterii calitative a tuturor
factorilor de produc ție.
Scopul și obiectivele tezei. Scopul cercet ării const ă în fundamentarea teoretic ă, elaborarea
metodelor de eficientizare a func țion ării economiei României în baza creditelor str ăine; elaborarea
unor modele economico-investi ționale care ar putea fi puse la baza unor principii , concepte de

10
func ționare a economiei, la baza unor calcule economice, unor metodici de optimizare a investi țiilor
str ăine în contextul politicilor economice ale ță rii noastre.
Pornind de la scopul propus, în lucrare au fost viz ate urm ătoarele obiective:
• identificarea aspectelor specifice finan ță rii interna ționale a activit ății economice;
• analiza credit ării interna ționale și a finan ță rii publice a activit ății economice;
• prezentarea rolului și a locului pe care îl ocup ă organismele financiare interna ționale în
dezvoltarea economiilor na ționale;
• studierea dinamicii creditelor și investi țiilor str ăine directe în contextul competitiv al
economiei României;
• caracterizarea rolului pe care îl ocup ă investi țiile str ăine în dezvoltarea economic ă a
României;
• dezbaterea strategiilor de atragere a investi țiilor;
• surprinderea procesului investi țional în derularea lui concret ă, formele, dimensiunile și
stimulii acestuia, precum și efectele economice și sociale pe care le genereaz ă;
• prezentarea și determinarea tendin țelor și modific ărilor structurale în cadrul amplului proces
investi țional în România și Republica Moldova;
• cercetarea și identificarea factorilor determinan ți ai atragerii creditelor str ăine;
• analiza finan ță rii proiectelor de investi ții din fonduri externe nerambursabile etc.
Pentru fiecare din obiectivele enumerate au fost ef ectuate investiga ții separate.
Obiectul cercet ării îl constituie studierea c ăilor de eficientizare a utiliz ării resurselor
financiare externe în dezvoltarea economiei na ționale.
Suportul teoretico-metidologic și gradul de studiere a temei cercetate. La baza normativ ă
a cercet ărilor sunt puse datele oficiale statistice ale Inst itutului Na țional de Statistic ă, rapoartele
statistice și datele B ăncii Na ționale, actele normative interna ționale și na ționale în domeniul
creditelor și investi țiilor externe, conven țiilor interna ționale ratificate de România și acordurile
interna ționale atât cu caracter universal, cât și cele regionale și bilaterale ale finan ță rilor externe.
Totodat ă, un aport teoretic semnificativ l-au avut publica țiile unor renumi ți savan ți români și str ăini,
ca de exemplu: C.N.Ani ței, G.Alexandru, I.Anghel, T.Andreeva, A.Bârb ăcaru, G.Belostecinic,
F.Bonciu, P.Bran, P.Brezeanu, D.E.Costea, L.Cobzari , V.Chivriga, B.Chistruga, I.Denu ța,
A.K.Dexit, R.Despa, C.Doltu, Ig.Enicov, V.Ganea, A. Gribincea, R.Hîncu, D.Huru, B.V.Iacovoiu,
I.Ignat, N.Lobanov, G.Manolescu, T.Manole, N.Palii, D.Pârvu, R.Prelimceanu, P.Ro șca, I.Talab ă,
N. Țâu, A. Țurcanu, Iu.Crotenco, F.Staicu, N.Stonciu, A.Stratan , I.Vasilesco, D.Zait, D.Zirra ș.a.

11
În viziunea lui A.I.Anghel [2, p. 34-35], printre a vantajele determinate de resursele economice
care reprezint ă interes pentru investitorii str ăini se men ționeaz ă: România are o gam ă variat ă de
materii prime și resurse naturale, ea dispunând de țiței, gaze naturale, c ărbuni, minerale diverse,
metalifere și nemetalifere (fier, cupru, plumb, sare etc.). Div ersitatea și armonia bog ățiilor naturale
(chiar dac ă multe dintre aceste resurse se afl ă în cantit ăți insuficiente) permit men ținerea activ ă a
produc ției și atunci când în rela țiile economice interna ționale intervin anumite sincope.
Susținem părerea cercet ătorilor R. Hîncu, O. Cononcov, L. Bolghianu care su bliniaz ă c ă în
etapa actual ă, o preocupare aparte se acord ă sporirii volumului investi țiilor și men ținerii acesteia la
un nivel înalt, în mare parte prin realizarea unei politici fiscale adecvate. Anume prin stabilirea unui
mediu de impozitare atractiv se poate acumula capit al suficient pentru cre șterea economic ă,
combaterea s ărăciei și îmbun ătățirea nivelului de trai al popula ției [12, p. 88].
Dup ă cum men ționeaz ă T. Andreeva [3, p. 19], analiza activit ății investi ționale și
generalizarea rezultatelor denot ă că în economia de pia ță , reglementarea procesului investi țional
trebuie s ă fie ra țional ă, conform rezultatelor, și mobil ă, conform gradului de flexibilitate. De aceea,
în stimularea și direc ționarea resurselor de investi ții pentru dezvoltarea echilibrat ă a economiei
na ționale, un rol deosebit au reglement ările economice și normative. Normativul stabile ște cadrul
normativ, determin ă starea subiectului activit ății investi ționale, stabile ște responsabilitatea juridic ă,
identific ă utilizarea diferit ă a activit ății investi ționale și monitorizeaz ă rela ția dintre participan ți,
inclusiv cu statul.
Metodologia cercet ării știin țifice. La efectuarea investiga țiilor au fost utilizate materiale
știin țifico-aplicative privind ță rile-membre ale Uniunii Europene, metode economico- matematice de
optimizare a folosirii creditelor și investi țiilor str ăine, func țiile de produc ție, metodele program ării
dinamice; au fost folosite metode, tehnici, instrum ente cum ar fi: gruparea, tipologizarea, analiza,
sinteza, extrapolarea, tratarea complex ă a proceselor economice.
Baza informa țional ă a cercet ării . La efectuarea investiga țiilor au fost utilizate materiale din
rapoartele organismelor financiare interna ționale (FMI, BIRD, BERD, BEI etc.), date statistice
privind ță rile-membre ale Uniunii Europene, ale Institutului Na țional de Statistic ă din România, ale
Biroului Na țional de Statistic ă a Republicii Moldova, precum și rezultatele studiului efectuat de
autor privind utilizarea creditelor externe și investi țiilor str ăine din ultimii 10 ani în diverse sectoare
ale economiei României.
Noutatea știin țific ă a rezultatelor ob ținu te . Caracterul inovativ al tezei de doctorat
„Eficientizarea utiliz ării surselor externe de finan țare în dezvoltarea economiei României“ const ă în
urm ătoarele:

12
– sistematizarea teoriilor și modelelor de analiz ă privind procesul de atragere și eficientizare a
creditelor și investi țiilor str ăine atrase;
– analiza evolu ției indicatorilor economici din România potrivit ne cesit ăților de dezvoltare și ale
celor de cre ștere economic ă, ținând cont de diverse perspective macroeconomice și
microeconomice, pornind de la Strategia Europa 2020 în vederea identific ării unor solu ții utile
pentru poten țarea cre șterii economice din România;
– aplicarea metodelor și modelelor econometrice cu scopul de a identifica solu ții pentru reducerea
disparit ăților de ordin economic dintre România și statele-membre ale Uniunii Europene;
– argumentarea c ăilor de eficientizare a resurselor creditare și investi țiilor str ăine directe atrace în
economia României.
Problema știin țific ă important ă solu ționat ă. Lucrarea ofer ă o abordare principial nou ă a
creditului și investi țiilor str ăine, prin componen ța lor, fiind elaborat ă o viziune interdisciplinar ă
complex ă a rolului pe care acestea îl ocup ă în dezvoltarea economiei României. Cototalitatea
problemelor solu ționate în tez ă reprezint ă o generalizare conceptual-practic ă a conceptului de surse
financiare externe atrase în vederea dezvolt ării economiei, argumentând rolul și eficien ța acestora în
transformarea economiei în una inova țional ă.
Importan ța teoretic ă a lucr ării. Investiga țiile efectuate referitor la analiza eficientiz ării
creditelor și investi țiilor str ăine atrase în dezvoltarea economiei României fac po sibil ă elaborarea
unor recomand ări care au scopul de a contribui asupra urm ătoarelor momente:
– abordarea și interpretarea bazelor știin țifice, teoretico-metodologice ce condi ționeaz ă obiectivele
constituirii, dezvolt ării și func țion ării eficiente a mecanismului sistemului investi țional;
– argumentarea compara țiilor interna ționale bazându-se pe criterii coerente de clasifica re a
investi țiilor;
– stabilirea structurii și tendin țelor pe pia ța investi țional ă intern ă și extern ă;
– definirea punctelor slabe ale politicilor investi ționale ale statului, argumentarea necesit ății
perfec țion ării acesteia prin eviden țierea unor c ăi și m ăsuri eficiente de îmbun ătățire a climatului
investi țional;
– analiza riscului investi țional, formelor de manifestare și stabilirea unor metode particulare de
evaluare a riscului.
Valoarea aplicativ ă a lucr ării . Rezultatele cercet ării ulterior pot fi folosite:
– de c ătre structurile guvernamentale în vederea fundament ării conceptuale a strategiilor viitoare
privind investi țiile str ăine;

13
– drept baz ă teoretic ă pentru cercet ările privind problemele dezvolt ării structurale a economiei
na ționale;
– în cadrul cercurilor știin țifico-profesorale în calitate de recomand ări metodice în procesul
instruirii speciali știlor de profil economic. Materialele cercet ării efectuate pot servi drept suport
al cursurilor didactice: teoria economic ă, politica investi țional ă, eficien ța investi țiilor,
managementul inova țional, previziunea economic ăî, rela ții economice nterna ționale și alte
discipline.
Implementarea rezultatelor știin țifice . Unele idei, concluzii și recomand ări, elaborate în tez ă
au fost implementate la Prim ăria Municipiului Constan ța, Prim ăria Eforie, Portul Maritim Constan ța
(România) și altele. Rezultatele investiga țiilor pot fi utilizate în activitatea întreprinderi lor la
elaborarea strategiilor investi ționale, de asemenea, în procesul de instruire ale s tuden ților și
masteranzilor în institu țiile de înv ăță mânt.
Aprobarea rezultatelor cercet ării . Abord ările teoretice, principalele rezultate ale
investiga țiilor efectuate, concluziile și recomand ările expuse în tez ă au fost incluse în 19 lucr ări
știin țifice publicate în reviste de specialitate, inclusi v 10 f ără coautori; au fost prezentate în cadrul
diferitor conferin țe știin țifice interna ționale și na ționale printre care: „Impactul investi țiilor str ăine
asupra mediului de afaceri românesc” și „Rolul organismelor financiare europene și regionale în
finan țarea economiei României” – la conferin ța știin țific ă interna țional ă din 12-13 decembrie 2014,
Constan ț: Universitatea Tomis; „Rolul investi țiilor str ăine în dezvoltarea economiei României” – la
conferin ța știin țific ă interna țional ă din 6 noiembrie 2015, Filiala Academiei Române, Ia și; „Strategii
de atragere a investitiilor str ăine” – la conferin ța știin țific ă interna țional ă din 30-31 decembrie 2015,
Chi șin ău, Universitatea de Stat din Moldova; „Fluxurile in vesti țiilor str ăine directe și contextul
competitiv al economiei Romaniei” – la conferin ța știin țific ă interna țional ă din 30 octombrie-02
noiembrie 2015, Constan ța, Eforie Nord ș.a.
Sumarul componentelor tezei. Conform scopului și obiectivelor cercet ării, teza este
conceput ă cu urm ătoarea structur ă: introducere, trei capitole, concluzii generale și recomand ări,
bibliografie din 240 de titluri, 10 anexe, 145 pagi ni pagini de text de baz ă, 27 figuri, 12 tabele.
În Introducere este argumentat ă actualitatea, importan ța și necesitatea investig ării temei de
cercetare. Este formulat scopul și obiectivele investiga ției. Sunt prezentate elementele ce formeaz ă
noutatea și originalitatea știin țific ă a investiga ției, semnifica ția teoretic ă și valoarea aplicativ ă a
rezultatelor ob ținute în lucrare.
În Capitolul 1, „Abord ări teoretico-metodologice privind finan țarea extern ă a
economiei ”, ne-am propus drept obiectiv eviden țierea aspectelor teoretico-practice ale finan ță rii

14
externe și rolul pe care îl au acestea în dezvoltarea econom iei na ționale. Începutul capitolului
cuprinde o scurt ă incursiune teoretic ă asupra filierei reflec țiilor conceptuale privind finan țarea
interna țional ă a activit ății economice, productivitatea, cre șterea economic ă. Urmînd apoi trecerea în
revist ă a literaturii de specialitate care ne-a permis s ă identific ăm canalele cele mai susceptibile de
identificare a aspectelor caracteristice credit ării interna ționale și impactul acesteia asupra finan ță rii
publice a activit ății economice, asociind fiec ăruia implica ții de politic ă economic ă diferite. Autorul
examineaz ă și elaboreaz ă metodele globale de identificare a elementelor spe cifice conceptelor de
finan țare și creditare interna țional ă.
Capitolul 2, „Analiza aspectelor practice privind i mpactul surselor financiare externe
asupra mediului de afaceri românesc”, are drept obiectiv evaluarea utiliz ării resurselor financiare
externe în contextul competitiv al României și, totodat ă, al Republicii Moldova. De asemenea, este
analizat impactul investi țiilor str ăine directe în dezvoltarea economiei na ționale. Acest fapt este o
premis ă necesar ă în manifestarea interesului investitorilor str ăini și, totodat ă, în atragerea
investi țiilor str ăine, în vederea dezvolt ării economice a României și Republicii Moldova. Un factor
important constatat denot ă c ă investitorii str ăini au tendin ța de a se autoselecta în cele mai
productive sectoare și acolo unde exist ă deja o prezen ță str ăin ă semnificativ ă, dup ă criterii cum ar fi
mărimea lor, productivitatea ridicat ă, raportul capital/munc ă și un nivel nu prea ridicat al
profitabilit ății.
Capitolul 3, „Direc ții de sporire a eficien ței folosirii surselor financiare str ăine atrase în
dezvoltarea economiei României”, este dedicat strategiilor de atragere a investi țiilor str ăine directe
în dezvoltarea economiei României. De asemenea, est e eviden țiat ă promovarea și finan țarea
proiectelor de investi ții din fonduri nerambursabile.
O deosebit ă aten ție se acord ă argument ării modalit ăților de tratare a eficien ței economice și nu
în ultimul rând de eficientizare economic ă a investi țiilor.
Concluzii generale și recomand ări. În acest compartiment sunt formulate concluziile
generale și recomand ările elaborate de autor, care ar putea contribui la îmbun ătățirea și
eficientizarea activit ății de atragere a creditelor și investi țiilor str ăine, respectiv de utilizare a
acestora în vederea dezvolt ării economice a României.
Cuvinte și expresii-cheie: economie de pia ță , credit, investi ții na ționale, investi ții str ăine
directe, fonduri pre/postaderare, dezvoltare durabi l ă, sustenabilitate, creditare extern ă, organisme
financiare interna ționale, eficientizare, investitori str ăini, finan țare interna țional ă, strategii, principii
etc.

15
I. ABORD ĂRI TEORETICO-METODOLOGICE PRIVIND FINAN ȚAREA
EXTERN Ă A ECONOMIEI

1.1. Reflec ții conceptuale asupra finan țării interna ționale a activit ății economice
Acumularea capitalurilor a fost mereu una din probl emele ce au marcat dezvoltarea economic ă
a statelor atât în trecut, cât și în prezent, persistând cu siguran ță în viitor.
No țiunea de investi ții este una din acele determinante care reu șește s ă-și p ăstreze actualitatea,
fiind argumentat ă prin efectele multiplicatoare pe care le genereaz ă în sectoarele în care au fost
aplicate. Fiind corect direc ționate, ra țional gestionate și eficient structurate, investi țiile conduc la
accelerarea stabilit ății social-economice. Direc ționarea investi țiilor în sfera producerii sau a
serviciilor conduce la relansarea dezvolt ării agen ților economici prin diverse modalit ăți, precum
retehnologizarea proceselor de producere și implementarea artei de gestiune, a tehnologiilor
avansate și a inova țiilor, toate contribuind la majorarea gradului de c ompetitivitate a produselor
fabricate. Concomitent cu relansarea activit ății economice este influen țat și gradul de ocupare a
for ței de munc ă: spore ște cererea de bunuri și servicii, fiind influen țate de cre șterea num ărului de
angaja ți și a veniturilor salariale ale acestora.
Relansarea activit ății productive a agen ților economici poate fi privit ă ca o verig ă în cadrul
unei avalan șe ce va declan șa dezvoltarea activit ății în alte sectoare conexe (furnizoare de materie
prim ă, materiale, distribuitoare sau consumatoare a bunu rilor și serviciilor oferite). Astfel, în cadrul
procesului investi țional se ob ține o cre ștere în lan ț a veniturilor tuturor agen ților economici
antrena ți. Cre șterea veniturilor agen ților economici conduce la cre șterea contribu țiilor acestora în
bugetul de stat. Aceasta, la rândul s ău, majoreaz ă posibilit ățile de a finan ța proiectele investi ționale
cu obiective social-economice din surse bugetare.
Conceptul de investi ție nu o dat ă a suferit modific ări. Din aceste considerente se va urm ări
evolu ția no țiunii de investi ție și modificarea factorilor financiari determinan ți de atragere a
acestora în economia ță rii , prezentându-se delimit ările conceptuale ale școlilor economice care au
abordat aceste probleme în dependen ță de cerin țele perioadei și nivelul de dezvoltare a gândirii
economice, trasând calea cercet ărilor de la analiza aspectelor teoretice pân ă la urm ările sale practice
(prin prezentarea modelelor investi ționale).
Odat ă cu dezvoltarea civiliza ției, se modific ă și conceptul de investi ție, fiind abordat și tratat în
mod diferit în dependen ță de gradul de dezvoltare economic ă atins de societate. Înc ă din anticihitate,
conduc ătorii unor astfel de imperii cum au fost Grecia Ant ic ă, Egipt, Imperiul Roman, India,

16
Mesopotamia, percepeau investi țiile într-un mod complet deosebit de con ținutul no țiunii pe care o
percepem ast ăzi. Cheltuielile financiare erau direc ționate, îndeosebi, în lucr ări de investi ții mari: în
construc ții, unele dintre care au ajuns și până-n zilele noastre, colizeumul din Roma, piramidele din
Egipt, panteonul din Grecia, zidul chinezesc.
Ini țierea cercet ării începând cu școala mercantilismului este argumentat ă de faptul c ă
tr ăsăturile caracteristice ale acestei școli au prevalat la începutul anilor ´90 ai secolul ui XX și în
economia Republicii Moldova. Postulatul de baz ă al mercantilismului târziu (celei mai evoluate
forme ale mercantelismului) formulat de unul din re prezentan ții de vaz ă ale acestei școli T. Mann
const ă în eviden țierea factorului determinant de atragere a banilor – come r țul . În cazul în care
costul m ărfurilor exportate dep ăș ește costul m ărfurilor importate, fondul monetar al ță rii va fi într-o
continu ă cre ștere. Factorii de baz ă ai major ării acestui fond monetar, men ționa ți de T. Mann, în cea
mai mare parte fiind valabili și pentru economia na țional ă, sunt :

cre șterea culturilor care se import ă în cantit ăți mari în țar ă (recoltarea tutunului, cartofilor);

aplicarea lejer ă a taxelor și impozitelor asupra produselor autohtone: în scopu l p ăstr ării
atractivit ății pentru cump ărătorii str ăini (actualmente una din tacticile pe larg aplicate de
întreprinz ătorii din Japonia este men ținerea costurilor comparativ mai joase cu produsele analogice
fabricate în SUA și Uniunea European ă cu scopul de a le promova activ vânz ările pe pie țele str ăine);

eviden țierea rolului economic al statului, în lucrarea sa „Bog ăția Angliei în comer țul
exterior” (1664) T.Mann scria c ă „statul poate promova o politic ă corect ă și eficient ă în cazul când
permite exportarea f ără impozitarea produselor fabricate din materia prim ă str ăin ă. Aceste produceri
vor forma noi locuri de munc ă și vor facilita exportul m ărfurilor, gra ție c ăruia se va majora importul
materiei prime str ăine și va conduce la încas ări active ale impozitelor și taxelor vamale…” .
Argument ările protec ționiste caracteristice mercantelismului sunt aplica te și ast ăzi în cadrul
economiei multor ță ri.
Factorii determinan ți de atragere a capitalui în viziunea școlii liberale clasice sunt reflecta ți în
cercet ările lui A. Smith, marele economist al sec. XVIII, care afirm ă în lucrarea „Avu ția na țiunilor,
cercetare asupra naturii și cauzelor ei” (1776) c ă factorul de baz ă al activit ății individului îl
reprezint ă propriul interes reflectat prin egoismul uman . În cadrul capitolului I al lucr ării, A. Smith
determin ă factorii prioritari de formare a avu ției na țiunii , aceasta fiind identificat ă ca produs al
procesului de producere:

cota parte a popula ției antrenat ă în procesele de producere;

productivitatea muncii.

17
Factorul de baz ă al cre șterii productivit ății muncii A. Smith îl considera diviziunea muncii s au
specializarea, cea mai eficient ă fiind specializarea pe opera țiuni (figura 1.1.).

Fig.nr. 1.1. Factorii de sporire a bog ăției
Sursa: elaborat ă dup ă A. Smith

O deosebit ă aten ție A.Smith acorda problemei de acumulare a capitalu lui. A.Smith considera
că la formarea și multiplicarea avu ției na țiunii particip ă to ți indivizii implica ți în munca productiv ă,
inclusiv întreprinz ătorii, care îndeplinesc una din cele mai importante func ții – de acumulare
(tezaurizare). Economisirea este factorul de baz ă ce conduce la formarea capitalului , care mai
târziu este direc ționat spre ramurile productive ale economiei na ționale.
Odat ă cu dezvoltarea rela țiilor de produc ție a ap ărut și problema insuficien ței resurselor
financiare necesare pentru men ținerea sau expansiunea procesului de producere a în treprinderilor.
Atât întreprinz ătorii cât și economi știi erau în c ăutarea unor mecanisme financiare care ar fi permis
mobilizarea resurselor temporar libere. Astfel, una din posibilit ățile de concentrare a capitalului
Smith o prefigura în cadrul pie ței valorilor mobiliare, care a fost mai mult sau ma i pu țin analizat ă în
lucrarea marelui economist englez. Nu putem afirma c ă A.Smith a efectuat o analiz ă desf ăș urat ă și
ampl ă a bursei de valori, c ăci pentru acea perioad ă nivelul de dezvoltare al acesteia era la etapa
incipient ă de formare, nefiindu-i caracteristic un larg spect ru de instrumente financiare puse în
circula ție. A.Smith a acordat o aten ție deosebit ă cambiei, ca unuia din cele mai importante
instrumente ale pie ței de capital. La mijlocul sec. XVIII, cambia și opera țiunile efectuate prin
intermediul ei juca rolul de interconexiune a trei sectoare ale economiei na ționale – comer țul,
sectorul industrial și sectorul bancar. Au fost analizate și obliga țiunile emise de stat (datoriile de stat
ale Fran ței și Marei Britanii, care circulau în sec. XVII-XVIII sub form ă de obliga țiuni), pia ța
ac țiunilor (fiind men ționate ac țiunile unor companii mari „Ost India”, „Compania în tregii Indii”). Modernizarea
mijloacelor
fixe existente
Diviziunea
muncii
Cre șterea nr
angaja ților în
sfera
productiv ă Majorarea
capitalului Cre șterea
productivit ății
muncii Avu ția
na țiunii
Crearea noilor
locuri de munc ă Sporesc
profiturile
subiec ților
economici

18
De asemenea, în lucrare reg ăsim unele aspecte de formare a B ăncii Engleze în 1694, fiind expuse
unele informa ții cu privire la majorarea capitalului ac ționar.
Tot în aceast ă perioad ă sunt ini țiate și cercet ările ce țin de tehnologizarea procesului de
produc ție. Deja la începutul sec. XIX se eviden ția aspectul negativ al implement ării noilor
tehnologii și ca reac ție apare „teoria compens ării” elaborat ă de Say, în care autorul afirma c ă
ma șinile vor înl ătura muncitorii doar la primele etape de implementa re, dar mai târziu anume
implementarea noilor tehnologii va fi factorul dete rminant ce va stimula cre șterea gradului de
ocupare a for ței de munc ă.
Un alt aspect analizat care are tangen țe nemijlocite cu procesele investi ționale orientate spre
procesele productive este teoria costurilor comparative descris ă de D. Ricardo în lucrarea „Despre
principiile economiei politice și impunerii”, publicat ă în 1817. Teoria presupune c ă fiecare țar ă se va
specializa în producerea și exportul acelor m ărfuri pe care le fabric ă cu cheltuieli relativ mai mici și
va importa m ărfurile pe care le produce cu cheltuieli relativ ma i mari [131, p. 54-63].
De fapt, actualmente, ță rile înalt industrializate aplic ă pe larg aceast ă teorie, plasând centre de
producere (a automobilelor, tehnicilor de uz casnic , aparatelor electronice etc.) pe teritoriul ță rilor în
curs de dezvoltare, folosind la maximum toate avant ajele de localizare oferite de țara-gazd ă în
scopul mic șor ării cheltuielilor de producc ție.
Factorii determinan ți de atragere a capitalui în viziunea școlii socialist-marxiste au fost
promova ți de economistul K. Marx și aborda ți în lucrarea „Capitalul” (1867). Marx are o aborda re
individual ă a modalit ății de evaluare a bunurilor. Spre deosebire de A. Sm ith și D. Ricardo,
economistul socialist consider ă c ă nu munca este izvorul bog ăției, ci for ța de munc ă (aptitudinile de
munc ă) [205, p. 101]. Ca și oricare alt ă marf ă, for ța de munc ă poate fi evaluat ă. În procesul de
produc ție, muncitorul creeaz ă bunuri cu o valoare ce dep ăș ește costul muncii sale, care se reduce la
costul de existen ță al acestuia. De aici pornesc considera țiile economistului precum c ă capitalul este
o form ă a muncii neachitate deplin. Concomitent cu acest c onsiderent, și renta, și rata dobânzii, și
profitul industrial – sunt doar modalit ăți de a denumi diferite forme ale valorii ad ăugate a bunurilor,
care încorporeaz ă în sine munca neachitat ă a muncitorilor.
Marx eviden țiaz ă rolul pozitiv al hârtiilor de valoare (în special, al ac țiunilor), care este
conceput de marele economist ca un instrument financiar important în ceea ce ține de organizarea,
mobilizarea și finan țarea întreprinderilor . În contextul acestor idei, Marx elaboreaz ă termenul de
capital fictiv , acesta fiind reprezentat în exclusivitate de hârt iile de valoare. Dac ă capitalul real este
direc ționat și utilizat în producere, atunci hârtiile de valoare reflect ă drepturile de proprietate asupra
capitalului real. Îns ă de fapt, cum explic ă K.Marx, aceasta nu presupune existen ța a dou ă tipuri de

19
capital diferit, pe care mul ți îl divizeaz ă eronat în capital real utilizat în producere și capitalul format
din costul hârtiilor de valoare. Exist ă doar o singur ă form ă a capitalului – real, ce particip ă în
producere, restul fiind doar titluri simple de prop rietate.
Procesul de acumulare a capitalului de c ătre capitalist , în viziunea lui K.Marx, nu este
influen țat de careva factori externi (de exemplu: m ărimea profitului, rata dobânzii la credite), ci se
afl ă sub influen ța tendin țelor egoiste de multiplicare a avu ției sale.
Un interes sporit prezint ă descrierea mecanismului de dep ăș ire a crizelor economice în baza
reînnoirii în mas ă a capitalului: criza de supraproduc ție se caracterizeaz ă prin stocarea bunurilor
fabricate, ceea ce conduce la diminuarea pre țurilor. De aici capitalistul tinde s ă diminueze
cheltuielile de produc ție prin implementarea unor tehnologii cu productivi tate înalt ă. Cererea la
noile tehnologii este în cre ștere, ceea ce conduce la majorarea cererii la for ța de munc ă de calificare
corespunz ătoare; cei din urm ă fiind bine remunera ți conduc la majorarea cererii la bunurile de
consum. Pornind de la ideea lui K.Marx în ceea ce p rive ște implementarea activ ă a noilor tehnologii,
putem eviden ția c ă acest proces și-a g ăsit continuitatea sa în economia ță rilor înalt dezvoltate.
Factorii determinan ți de atragere a capitalui în viziunea școlii economice neoclasice au fost
analiza ți de reprezentantul doctrinei economice neoclasice (A. Marshal) [204, p. 98].
Factorul determinant al ofertei de capital este rat a dobînzii oferit ă la economiile subiec ților,
iar la baza cerereii de capital a întreprinz ătorilor st ă rata profitului la capitalul investit (figura 1.2. ).

Fig. 1.2. Analiza procesului investi țional ca parte integrant ă a sistemului de func ționare a pie ței de capital în
viziunea lui A.Marshal
Sursa: elaborat ă în baza [205]

‚Într-o oarecare m ăsur ă, toate ță rile din Vest pot fi abordate ca o singur ă pia ță ce concentreaz ă
mai multe tipuri de hârtii de valoare. A. Marshall constat ă c ă pia ța poate fi u șor organizat ă, fiind
conceput ă ca un sistem c ăruia nu-i sunt atribuite hotare, dar foarte sensibi l la diverse modific ări. Un Mecanismul
func țion ării
pie ții de
capital Cererea de
capital
Rata profitului la
capitalul investit Economiile Oferta de
capital
Rata
dobînzii Procesul
investi țional

20
factor de extindere a întreprinderilor industriale Marshall îl atribuia modalit ăților de majorare a
capitalului ac ționar .
Unul din economi știi ap ăru ți la r ăscrucea secolelor XIX și XX a fost R. Gilferding, care în
lucrarea „Capitalul financiar” (1910) a cercetat pr ocesul de formare a capitalului fictiv. O analiz ă
deosebit ă este acordat ă modalit ății de transformare a capitalului monetar în cel ind ustrial. Capitalul
monetar devine fictiv, îns ă proprietarii hârtiilor de valoare pot în orice mom ent s ă-l transforme în
capital monetar. Explica ția lui R. Gilferding const ă în urm ătoarele: odat ă emis ă ac țiunea nu mai are
nimic comun cu rota ția capitalului real, de și este o parte a acestuia.
Un alt reprezentant al doctrinei neoclasice este Jo seph Shumpeter (1883-1950). Cercet ările
sale, Shumpeter, ca un înfl ăcărat adept al școlii neoclasice, le ini țiaz ă de la analiza modelului static
în cadrul c ăruia to ți factorii de produc ție, schimbul, reparti ția și consumul r ămân nemodifica ți. Un
interes deosebit acord ă eviden țierii unor factori interni care conduc la dezechili brul intern al
sistemului de pia ță . Astfel, J. Shumpeter înainteaz ă o combina ție de factori revolu ționar noi de
atragere a capitalurilor antreprenoriale : (I) fabricarea noului produs; (II) aplicarea noil or tehnologii
de produc ție; (III) implementarea unei noi structuri organiza torice de produc ție; (IV) „descoperirea”
noilor pie țe de desfacere și a resurselor de materie prim ă [216].
Shumpeter delimiteaz ă factorii activit ății economice în modelul static de factorii activit ății
economice în modelul dinamici, cum ar fi:

factorul prioritar al activit ății economice în modelul static este motivul de sati sfacere a
necesit ăților în baza comportamentului ra țional (maximizarea utilit ății și a profitabilit ății);

factorii principali ai activit ății economice în modelul dinamic sunt motivele ira ționale ale
întreprinz ătorului: succesul, dezvoltarea și cultivarea personalit ății economice, satisfac ția din
activitatea economic ă desf ăș urat ă etc.
Un rol important în cercet ările sale, Shumpeter l-a acordat factorului intern al cre șterii
economice – creditul . Anume acest factor este abordat de economist ca u nul din cei mai importan ți
în crearea noilor combina ții de producere. Pentru ca antreprenorii-inovatori s ă poat ă ob ține
mijloacele de producere, este necesar ă accesibilitatea contract ării creditelor bancare . Dezvoltarea
sistemului bancar este factorul ce conduce la posib ilitatea de extindere a activit ății conomice și
implement ării în cadrul ei a noilor combina ții de factori de produc ție. Banca comercial ă este
conceput ă ca un intermediar în posibilitatea de realizare a obiectivelor întreprinz ătorului. Costul
realiz ării inova țiilor este reflectat prin rata dobânzii, care și este plata pentru procurarea noilor
capacit ăți productive. Întreprinz ătorul, ob ținând creditul, se îndreapt ă spre pia ța factorilor de
produc ție, unde este format un echilibru între cererea și oferta factorilor. Întreprinz ătorul are nevoie

21
de resurse suplimentare și este dispus s ă le achizi ționeze la orice pre ț, astfel, contribuind la formarea
unui dezechilibru. Sistemul de echilibru este înc ălcat și modific ă direc ția de utilizare a fluxurilor de
resurse, respectiv și a fluxurilor de bunuri de consum.
Ritmul obi șnuit al circula ției întregului sistem de pre țuri, cheltuieli și venituri este întrerupt. Se
înregistreaz ă bancrute ale agen ților economici. Dar ideea inovatoare va fi preluat ă de al ți
întreprinz ători. Astefl, obiectivul și creditul capabil s ă-l realizeze sunt factorii determinan ți de
formare a profitului antreprenorial înaintate de Sh umpeter.
Factorii determinan ți de atragere a capitalui, în viziunea școlii economice keynesiste erau
orienta ți spre analiza problemelor economice de propor ție na țional ă: venitul na țional, economiile,
cererea agregat ă.
Către anii ´30 ai sec XX, legea debu șeelor lui Say, potrivit c ăreea orice ofert ă este automat
acoperit ă de cerere, nu mai poate fi aplicat ă în economie, deoarece în aceast ă perioad ă se
înregistreaz ă un exces de resurse: un înalt nivel al șomajului, capacit ăți de produc ție neutilizate,
capital neantrenat în produc ție. Keynes formuleaz ă „legea înclina ției psihologice”, din care rezult ă
că odat ă cu cre șterea venitului, cererea efectiv ă asigurat ă prin consum personal este în continu ă
sc ădere, din aceste considerente volumul cresc ător al economiilor trebuind s ă acopere cerereaa
ascendent ă a investi țiilor [94]. Dar realizarea investi țiilor depinde de capacitatea de a transforma
economiile în investi ții reale.
În cadrul școlii clasice aceast ă problem ă lipsea din simplul motiv c ă se considera c ă momentul
realiz ării economiilor coincide cu momentul realiz ării investi țiilor. Mai mult ca atât, volumul mare
al economiilor era principala verig ă ce conducea la cre șterea economic ă. Îns ă Keynes ajunge la
concluzia c ă un nivel înalt al economiilor va fi factorul care va inhiba cre șterea economic ă,
economiile mari l ăsând fără acoperire o bun ă parte a ofertei de bunuri și servicii, ceea ce nemijlocit
conduce la apari ția problemei de supraproducere. Concluziile logice înaintate de Keynes înaintez ă
ideea cre șterii continue a venitului na țional prin majorarea plasamentelor care vor fi acop erite din
volumul în cre ștere a economiilor. Anume, componenta investi țional ă a cererii efective joac ă rolul
dominant în cadrul determin ării venitului na țional:
PNB = C + I
unde:
PNB – produsul na țional brut;
C – consumul;
I – investi țiile.

22
Atât în viziunea doctrinei clasice, cât și în viziunea lui Keynes, investi țiile au func ția de a
absorbi volumul economiilor. Deosebirea principial ă const ă în urm ătoarele: școala clasic ă consider ă
că economiile sunt automat absorbite de investi ții, ceea ce conduce la atingerea echilibrului
macroeconomic; pe când Keynes afirma c ă nivelul economiilor este determinat de nivelul ven itului,
iar volumul plasamentelor nu este influen țat de volumul economiilor și drept consecin ță balan ța
dintre economii și investi ții este mai degrab ă întâmpl ătoare, decât o legitate. Factorii prioritari ce
determin ă volumul real al investi țiilor sunt: profitul scontat din investi țiile realizate și rata dobânzii .
Întreprinz ătorul va continua procesul investi țional în cazul în care eficien ța marginal ă a
investi țiilor va dep ăș i rata dobânzii. Astfel, rata dobânzii determin ă nivelul minim al profitabilit ății
investi țiilor viitoare . Cu cât rata dobânzii este mai mic ă cu atât procesul investi țional este mai activ,
și cu cât rata dobânzii este mai înalt ă, cu atât procesul investi țional este mai inhibat. Rata dobânzii,
în teoria lui Keynes, ca de altfel și înclina ția spre investi ții, este un fenomen preponderent de ordin
psihologic. Profitul care se sconteaz ă este sensibil la a ștept ările pesimiste și acestea pot cauza
apari ția unor crize economice majore.
În cercet ările sale Keynes observ ă că într-o economie dinamic ă tendin ța de cre ștere a
economiilor dep ăș ește cu mult tendin ța investi țiilor. Din aceste considerente, Keynes eviden țiaz ă
problema stimul ării investi țiilor . Diminuarea cheltuielilor investi ționale conduce la schimb ări în
volumul total al procesului de produc ție și al profitului. Cheltuielile investi ționale sunt mai pu țin
stabile decât cheltuielile de consum, astfel, insuficien ța investi țiilor fiind identificat ă ca factor ce
conduce la recesiune economic ă.
Curentele de gândire economic ă – institu ționalismul și neoinstitu ționalismul – au avut unele
tr ăsături definitorii care au influen țat semnificativ asupra procesului investi țional cu efecte care- și
reg ăsesc consecin țele și asupra deciziilor investi ționale contemporane. Unul dintre reprezentan ții
institu ționalismului T. Veblen, în lucrarea „Teoria clasei f ără ocupa ții” (1899), spre deosebire de
doctrina economic ă clasic ă care percepea no țiunea de capital în corela ție cu avu ția na țiuni (la baza
activit ății antreprenoriale era pus ă dorin ța de a ob ține profituri, majorarea profiturilor era ob ținut ă
din majorarea volumului de investi ții care conduceau la cre șterea productivit ății, se majora num ărul
salaria ților implica ți în activitatea de producere, cre ștea salariul acestora, toate acestea contribuind la
sporirea avu ției na ționale), argumenteaz ă ghidarea activit ății întreprinz ătorului nu de dorin ța
ra țional ă de multiplicare a profitului la maximum, ci de pre zen ța instinctului paternit ății, care se
manifest ă prin asigurarea unei bun ăst ări materiale a familiei sale.
Reprezentantul de vaz ă al neoinstitu ționalismului, John K. Galbraith, în lucrarea „Noul stat
industrial” (1967), reflect ă tendin țele actuale de dezvoltare industrial ă. Originalitatea conceptelor lui

23
Galbraith și-au g ăsit reflectare obiectiv ă în cadrul transform ărilor la care au fost supuse majoritatea
întreprinderilor mari ce urm ăreau trinomul: competitivitate, ra ționalism și eficien ță .
Întreprinderile mari ap ărute ast ăzi sunt rezultatul combina ției celor mai avansate tehnologii și
al unor capitaluri antreprenoriale uria șe, care pot fi dirijate de oamenii cu cuno știn țe vaste, de
adev ăratele talente specializate în domeniile tehnic, ec onomic și organizatoric. Aceste persoane care
posed ă cuno ștințe știin țifice și tehnice speciale joac ă un rol tot mai însemnat atât în via ța corpora ției,
cât și a ță rii, dând na ștere unei noi institu ții pe care Galbraith o nume ște tehnostructur ă. Ideile
originale ale lui Galbraith sunt de o mare actualit ate în secolul XXI.
Consider ăm c ă investi țiile realizate în tehnologii și cuno știn țe știin țifico-tehnice promovate de
Galbraith sunt oportunitatea de care ar trebui s ă profite și întreprinderile care- și desf ăș oar ă
activitatea în ță rile în dezvoltare.
Datorit ă c ercet ărilor realizate vis-a-vis de ideile școlilor economice, se poate constata
diversificarea factorilor ce influen țeaz ă atragerea investi țiilor și identificarea instrumentelor de
mobilizare a acestora în economia ță rii. Structurarea tuturor factorilor conduce la ela borarea
anumitor modele (mecanisme) ce vizeaz ă organizarea și desf ăș urarea activit ății antreprenoriale în
vederea dezvolt ării sau redres ării situa ției economice. Actualmente, mecanismul de mobilizar e a
capitalurilor și direc ționarea acestora în anumite sectoare ale economiei poart ă denumirea de model
investi țional .
Rolul determinant în cadrul elabor ării și promov ării unui model investi țional revine statului.
Implementarea modelului investi țional reprezint ă un mecanism complex, la dispozi ția statului fiind
un set limitat de instrumentariu de reglementare st atal ă. Selectarea instrumentariului de
reglementare statal ă trebuie înso țit ă de scenarii posibile de derulare a situa ției economice. Se poate
apela și la un mix de m ăsuri, dar este binevenit ă testarea prealabil ă a acestuia în scopul înl ătur ării
efectelor nedorite pe care le poate genera. În sec. XX au fost dezvoltate mai multe modele
investi ționale. Din aceste considerente, un interes sporit îl prezint ă studiul istoric de implementare a
politicilor investi ționale care sunt formate dintr-un mix de instrument e.
Unul dintre primele modele investi ționale a fost elaborat de marele economist englez J . M.
Keynes. Ideea modelului presupune c ă stimularea investi țiilor revine statului, înaintându-se un
model investi țional al ță rii prin politicile bugetar ă și monetar-creditar ă.
Politica bugetar-fiscal ă presupune deschiderea unor linii de finan țare activ ă a
întreprinz ătorilor; creditarea întreprinderilor private din su rse bugetare; organizarea achizi țiilor de
stat de bunuri și servicii; direc ționarea investi țiilor de stat în ramurile care vor ap ărea drept
catalizator al mecanismului multiplicator; orientar ea cheltuielilor bugetare cu scopuri neproductive

24
(care la prima vedere par a fi inutile, c ăci nu sunt înso țite de cre șterea ofertei bunurilor), dar
asigurând efectul multiplicator
Politica monetar-creditar ă presupune mic șorarea ratei dobânzilor; mic șorare ce va conduce la
diminuarea eficien ței marginale și astfel facând mai atractive viitoarele investi ții; de asemenea,
statul trebuie s ă asigure o cantitate a masei monetare care va condu ce la diminuarea ratei dobânzilor.
Un factor important al ie șirii din criz ă Keynes îl atribuia politicii economice externe. Ac țiunile
economice ale statului vor fi considerate corecte, dac ă pentru p ăstrarea gradului de ocupare a for ței
de munc ă autohton ă înso țit ă de o eficien ță minim ă a industriei na ționale, se va diminua importul
bunurilor str ăine care sunt mult mai ieftine decât cele de produc ere intern ă.
La sfâr șitul sec. XX au fost identificate înc ă 3 modele investi ționale, fiind clasificate dup ă
regiunea geografic ă în care au fost promovate. În cadrul fiec ărui model se eviden țiaz ă un anumit
instrumenrtariu și se pune accentul pe diferite institu ții care îl vor promova. Aceste modele sunt:
Modelul investi țional american – centrat pe implementarea activ ă a instrumentelor fiscale, în
special, a influen ței sistemului fiscal asupra înclina ției spre economisire a popula ției, form ării
fondurilor de amortizare a întreprinderilor și asupra profitului nerepartizat. Statul are posibi litate s ă
modeleze propor țiile macroeconomice în ceea ce prive ște distribuirea venitului na țional între
economii și consum.
Un rol important în cadrul modelului îi revine pie ței de capital, una din func țiile importante ale
căreia este mobilizarea și reparti ția resurselor investi ționale. Modelul american îi atribuie sistemului
bancar un rol secundar, ceea ce determin ă b ăncile comerciale din SUA s ă se extind ă teritorial pentru
a avea posibilitatea de diversificare a opera țiunilor, inclusiv celor bursiere.
Func țiile statului se contureaz ă în concentrarea, stocarea, analiza și reparti ția informa ției
economice ce determin ă nivelul de dezvoltare economic și se ocup ă de prognozele economice.
Dezavantajul modelului const ă în lipsa mecanismului de stimulare a înclina ției spre
economisire și incapacitatea major ării rapide a economiilor.
Modelul investi țional japonez – se axeaz ă pe nivelul înalt de dezvoltare a sectorului privat și
prezen ța unui aparat eficient al statului. Punctul forte a l modelului îl constituie colaborarea activ ă și
fructuoas ă dintre investitorii priva ți și stat. Pentru ob ținerea unui înalt grad al rentabilit ății,
realizarea proiectelor investi ționale se face doar în baza programelor elaborate d e companiile
private. În calitate de „curator” al acestor progra me apar consiliile municipale sau regionale.
Atractivitatea modelului rezult ă din mecanismul corect și eficient organizat al mobiliz ării
disponibilit ăților b ăne ști libere ale popula ției colectate de sectorul bancar și distribu ția acestora
companiilor private în scopuri investi ționale. Dezavantajul modelului const ă în gradul înalt al

25
politiz ării procesului de planificare a investi țiilor înso țit de modific ări nedorite ale parametrilor
monetari-creditari.
Modelul investi țional taiwanez – reprezint ă o combinare a aspectelor din modelele american și
japonez. Momentul forte al modelului îl constituie func ția statului care const ă în coordonarea
deciziilor investi ționale, implementarea mecanismelor de realizare a a cestora și accesul egal al
tuturor participan ților la aplicarea tehnologiilor avansate. Nu statul înainteaz ă proiectele
investi ționale, ci companiile care nemijlocit activeaz ă în domeniul respectiv și care cunosc toate
nuan țele afacerilor. În topul acestor companii exist ă una care de ține locul de leader. Restul
întreprinderilor mai mici apar ca o verig ă din întregul lan ț investi țional și îndeplinesc fun ții de tipul:
distribu ției, furniz ării, intermedierii etc.
Implementarea oarb ă a unuia din aceste modele, f ără de racordarea acestuia la specificul
economiei na ționale a ță rii, va finaliza cu un adev ărat e șec. La sfârșitul anilor '70, insulele Filipine
au încercat promovarea unei politici inveti ționale bazate practic pe toate aspectele modelului
japonez, care din p ăcate a șa și nu a condus la fortificarea economiei ță rii.
Din aceste considerente, în cadrul elabor ării, iar mai târziu a implement ării modelului
investi țional este necesar ă preg ătirea terenului de absorb ție a influxului de capital antreprenorial
autohton și str ăin prin crearea climatului investi țional atractiv al ță rii.
Analiza modelelor investi ționale implementate în cadrul diverselor economii s ugereaz ă c ă
trebuie efectuate cercet ări minu țioase ale poten țialelor mecanisme de redresare a economiei
na ționale, care pot fi promovate doar prin formarea pr emiselor și condi țiilor prielnice de atragere a
fluxurilor investi ționale. În cea mai mare parte, fluxurile investi ționale vor fi direc ționate în
regiunile în care imaginea investi țional ă coincide cu activitatea real ă de promovare a investi țiilor.
Decizia de a investi depinde de gradul de atractivi tate investi țional ă, determinat ă de componen ța
oportunit ăților investi ționale, impactul pozitiv sau negativ al factorilor climatului investi țional, de
stimulentele oferite etc.

1.2. Bazele metodologice privind finan țarea extern ă a activit ății economice
Creditul interna țional reprezint ă valoarea b ăneasc ă sau material ă pe care o persoan ă, numit ă
creditor, o acord ă temporar (f ără contrapartid ă) altei persoane numit ă debitor, contra unui cost numit
dobând ă. Creditorul nu transfer ă dreptul de dispozi ție, ci doar dreptul de folosin ță temporar ă în
vederea utiliz ării uzufructului; o parte a acestuia din urm ă se restituie creditorului sub form ă de
dobând ă. Creditul este o alocare de fonduri b ăne ști sau valoare material ă, care are un termen de
rambursare la o anumit ă scaden ță, rambursare care se poate efectua o singur ă dat ă în întregime sau

26
în mai multe etape, e șalonat, la intervale convenite în acordul de credit dintre creditor și debitor
[172, p. 108].
Tranzac țiile cu m ărfuri sau opera țiuni care implic ă mi șcări de capital efectuate pe plan
interna țional fac necesar ă existen ța unor fonduri importante pe pia ța mondial ă. Rela țiile de credit pe
pia ța mondial ă dintre institu țiile financiare interna ționale sau na ționale prin care, pe de o parte, se
acumuleaz ă fonduri (sub form ă de bunuri, servicii sau capital), iar pe de alt ă parte se concentreaz ă
cereri de credit. Constituirea de fonduri pe pia ța interna țional ă de credit este rezultatul activit ății
unui complex de rela ții într-un aparat specializat, format de institu ții interna ționale de credit și
economiile na ționale. Acestea alimenteaz ă pia ța de credit cu fonduri sub form ă de crean țe (în bani)
sau sub form ă de valoare efectiv ă (bunuri și servicii). Aflate pe pia ța interna țional ă, ele sufer ă
modific ări calitativ-cantitative din partea institu țiilor pie ței de credit interna ționale. Modific ările
cantitative constau în schimbarea valorii fondurilo r în func ție de conjunctura pie ței, iar cele
calitative în faptul c ă atât bunurile și serviciile cât și capitalurile sunt evaluate în bani-etalon
mondial, având o destina ție anumit ă. Mobilizarea de fonduri pe pia ța interna țional ă de credit
concentreaz ă fonduri interna ționale, fonduri proprii, credite ale unor institu ții interna ționale și
subven ții de stat. Propor țiile dintre aceste modalit ăți de procurare de fonduri depind de factori
economici, politici și financiari, remarcându-se tendin ța statului de a sprijini propriile întreprinderi
și promovarea exporturilor, eliminarea concuren ței etc. [160, p. 115]
Specificul opera țiilor de creditare const ă în urm ătoarele elemente:

rambursarea sumei primite la termenul convenit prin contract, acord, termenul poate fi scurt
sau mediu;

perceperea unei dobânzi care este rezultatul în țelegerii p ărților, dar se situeaz ă în jurul
procentului stabilit pe pia ța de dobânzi (Libor);

obiectul contractului și valoarea lui;

condi țion ări de natur ă economic ă, politic ă sau monetar ă.
Creditul interna țional îmbrac ă o diversitate de structuri, atât în ceea ce-i priv e ște pe
participan ți care ac ționeaz ă sub form ă de debitori sau creditori externi, cât și în ceea ce prive ște
multitudinea de obiecte de credit, a categoriilor d e credite, a tehnicilor de realizare a opera țiunilor, a
costului creditului, a mecanismelor de asigurare și de garantare a creditelor.
Principalii participan ți pe pia ța creditului sunt institu țiile financiar-bancare de nivel diferit. Pe
plan na țional pot participa la creditarea interna țional ă o serie de institu ții financiar-bancare, banca
central ă, b ăncile comerciale, b ăncile specializate în comer țul exterior, b ăncile de afaceri, institu țiile
de asigurare [26, p. 91].

27
Pe plan regional, exist ă institu ții financiar-bancare care crediteaz ă tranzac țiile interna ționale
din regiunea respectiv ă: Banca European ă pentru Investi ții pentru Europa, Banca Interna țional ă de
Dezvoltare pentru America, Banca African ă de Dezvoltare pentru Africa, Banca Asiatic ă de
Dezvoltare pentru Asia.
Pe plan mondial ac ționeaz ă Fondul Monetar Interna țional, Grupul B ăncii Mondiale, Banca
European ă pentru Reconstruc ție și Dezvoltare.
În situa ția în care pentru sus ținerea unor credite este nevoie de un efort financi ar deosebit,
intervin b ăncile de afaceri și consor țiile bancare în care aduc resurse mai multe state. Consor țiul
bancar sau sindicatul bancar este format dintr-un g rup de b ănci instituit anume pentru efectuarea
unei opera țiuni financiare de mare anvergur ă. De regul ă, aceste consor ții preiau lansarea unor
emisiuni de titluri sau obliga țiuni și plasarea lor pe pia ța financiar ă [16, p. 55].
Clasificarea creditului. Creditele ce se acord ă pentru realizarea tranzac țiilor pe pia ța
interna țional ă de credit se pot clasifica dup ă mai multe criterii:
– În func ție de obiectul de creditare:
a) credite pentru opera ții de import-export. Acestea se acord ă de obicei, pentru 80-85% din
valoarea contractului, restul urmând a fi achitat s ub form ă de avans de importator. Plata se face în
aceea și valut ă în care se face creditul;
b) credite pentru alte scopuri, și anume:
c) credite bancare care spre deosebire de creditele co merciale acordate unul altuia de c ătre
vânz ător și cump ărătorul m ărfii sunt acordate de b ănci fie exportatorului, fie importatorului pentru
completarea sau restituirea fondurilor proprii [138 ];
d) credite ob ținute prin lansarea pe pia ța a unor obliga țiuni: o banc ă emitent ă d ă astfel de
titluri purt ătoare de dobânzi cu o scaden ță variabil ă (termen mediu sau lung), devine debitoare
beneficiind de sumele pe care le prime ște de la diver și cump ărători de pe pia ța interna țional ă, ace știa
devenind creditori interna ționali;
e) credite pentru nevoi de balan ță, de care beneficiaz ă un stat sau autoritatea monetar ă a unei
țări în scopul de a acoperi soldurile deficitare ale balan ței de pl ăți externe; fondurile sunt puse la
dispozi ție de unele institu ții financiare importante de pe pia ța de credit interna țional;
f) credite interguvernamentale, care sunt acordate sau primite de guverne, organisme
financiar interna ționale sau de unele institu ții publice și servesc de regul ă pentru acoperirea unor
necesit ăți financiare generale și nu pentru tranzac ții comerciale [72, p. 204].
– În func ție de durata creditului acordat:

28
a) credite pe termen scurt. Acestea se acord ă pe o durat ă de 6-12 luni și sunt folosite pentru
cump ărarea bunurilor de consum sau a utilajelor de mic ă importan ță ca valoare, cu durat ă mai mic ă
de func ționare;
b) credite pe termen mijlociu. Acestea au o durata de 1-5 ani, iar în unele țări au o durat ă și
mai mare și servesc la plata unor bunuri și servicii de importan ță mai mare.
– În func ție de natura creditului [122, p. 144]:
a) creditul de export (de furnizor). Acest credit este acordat de c ătre un furnizor (un
exportator) cump ărătorului (importator) prin livrare de m ărfuri, furnizorul acceptând ca importatorul
să achite valoarea m ărfii la o dat ă convenit ă de p ărți. Vânzarea de m ărfuri pe credit reprezint ă un
avantaj oferit de exportator importatorului pentru a-și facilita vânz ările proprii. Prin aceasta
exportatorul preia un risc de care trebuie s ă se asigure. În urma acestui credit, exportatorul î și
diminueaz ă fondurile proprii, situa ție ce poate fi remediat ă prin scontarea la b ănci a efectelor de
comer ț (trate, bilete la ordin) primite de la importator;
b) creditul de import (de cump ărător). Acesta este un credit bancar acordat de o ban c ă din țara
exportatorului direct importatorului, pentru ca ace sta s ă poat ă pl ăti marfa la livrarea ei. M ărimea
creditului trebuie s ă asigure atât suma cuvenit ă exportatorului, cât și sumele necesare pentru
transport, taxe vamale, impozite. Prin aceast ă opera țiune riscul este preluat de banca creditoare [163,
p. 204].
– În func ție de modalitatea de acordare sau primire:
a) creditul de scont. Acesta este creditul care se ob ține de firmele comerciale industriale, de
servicii de la b ănci prin scontarea efectelor de comer ț rezultate din tranzac țiile comerciale. Creditul
de scont are o valoare egal ă cu valoarea nominal ă a efectelor de comer ț, mai pu țin taxa de scont
re ținut ă de b ănci;
b) creditul de cont curent este acordat de b ăncile comerciale clien ților s ăi pe termen scurt,
pentru acoperirea unor cecuri;
c) creditul de rambursare este acordat clien ților care au contractat împrumuturi pe pia ța
interna țional ă, iar la data scaden ței nu au suficiente mijloace de returnare a acestui a;
d) creditul pentru constituirea de depozite se acord ă în cazuri în care este necesar s ă se creeze
anumite depozite bancare în diferite țări sau pentru deschiderea de acreditive cu confirma re (cash-
collateral).
Tehnica creditului. Opera țiunea de creditare are o serie de particularit ăți care depind de
reglement ările în domeniul creditului, de felul creditului ca re se acord ă, de durata și costul acestuia,

29
de modalitatea de rambursare și de asigurarea creditului. Elementele care intervi n în tehnica
acord ării, primirii și restituirii creditului sunt urm ătoarele [140]:
– determinarea plafonului creditului;
– termenul de acordare a creditului;
– costul creditului;
– rambursarea creditului.
La determinarea plafonului creditului se au în vede re câteva criterii, cum ar fi:
– aprecierea capacit ății de credit a b ăncii partenere. La stabilirea m ărimii creditului,
creditorul trebuie s ă se asigure c ă banca partenerului are posibilitatea de a face fa ță pl ăților;
– natura tranzac ției. În contractele cu pre ț provizoriu urmeaz ă a se stabili ulterior pre țul ferm
și deci plafonul creditului; alte tranzac ții prev ăd plata unor avansuri, bonifica ții acordate de vânz ător
[60, p. 51];
– rentabilitatea opera țiunii de credit. Element principal în stabilirea m ărimii creditului,
reprezint ă interesul b ăncii creditoare de a ob ține un beneficiu mai mare.
La determinarea termenului de rambursare a creditul ui se iau în considera ție urm ătoarele:

obiectul creditului, unele tranzac ții au ca obiect echipamente, instala ții care au o perioad ă
de amortizare mai lung ă;

raportul dintre cerere și ofert ă, care are influen ță atât pe pia ța creditorului, cât și pe cea a
mărfurilor și determin ă scaden ța de rambursare, se are în vedere varia ția sau stabilitatea înregistrat ă
pe aceste pie țe;

capacitatea economic ă a firmei importatoare sau exportatoare care depind e de conjunctura
economic ă, de capitalul firmei, de valoarea activelor și debitele acesteia [145, p. 51].
La stabilirea termenului de rambursare se fac uneor i facilit ăți importatorului. Astfel acesta
poate ob ține plata e șalonat ă în rate, precum și un termen de gra ție, care const ă în decalarea începerii
ramburs ării cu perioada de timp ce se scurge între data pri mirii m ărfii și data achit ării primei tran șe
din credit. Pe de alt ă parte, termenul de plat ă poate fi redus, dac ă importatorul achit ă un avans din
valoarea m ărfii.
La determinarea costului creditului se iau în consi dera ție urm ătoarele [174, p. 101]:
a) fixarea dobânzii – nivelul dobânzii variaz ă pe pia ța interna țional ă a creditului în func ție de
natura tranzac ției, de conjunctura economic ă și chiar de situa ția politic ă pe plan mondial. Rata
dobânzii este propor țional ă cu rata de scont, fiind fixat ă de banca central ă și este de multe ori
influen țat ă de politica economic ă a țării respective, varia ție ce se transmite și ratei dobânzii. Nivelul
dobânzii creditului mai depinde și de durata pentru care se acord ă creditul;

30
b) stabilirea primelor de asigurare și a comisioanelor bancare. Nivelul primelor de asig urare
depinde de riscul tranzac ției, de m ărimea creditului de conjunctura politic ă și economic ă;
comisioanele bancare sau alte cheltuieli cu transfe rul banilor sunt ocazionate de opera țiunile
efectuate la acordarea sau rambursarea creditului.
La rambursarea creditului se iau în considerare:
a) perioada de gra ție care se negociaz ă între p ărți și care faciliteaz ă efortul debitorului în
rambursarea creditului;
b) perioada dintre prima și ultima tran șă de rambursare este perioada de grevare a debitorul ui;
c) eșalonarea pl ății cu care se negociaz ă num ărul ratelor, distan ța dintre dou ă rate, valoarea
lor, egal ă, crescătoare sau descresc ătoare.
Exist ă credite în eurovalute. Eurovaluta nu este o moned ă aparte; ea se comport ă ca moneda
respectiv ă a țării emitente, urmând fluctua țiile acesteia pe pia ță. Pentru ca o opera țiune s ă fie
calificat ă drept opera ție în eurovalut ă, trebuie îndeplinite dou ă condi ții, și anume [171, p. 118]:

valuta utilizat ă s ă fie str ăin ă fa ță de țara în care se desf ășoar ă opera țiunea;

nici una dintre p ărțile contractante s ă nu fie rezident al țării emitente a valutei folosite.
Aflarea eurovalutelor pe pia ța financiar ă face s ă creasc ă fondurile de credit și în consecin ță s ă
stimuleze creditul. Opera țiunile principale care au loc pe pia ța creditelor în eurovalut ă sunt
opera țiunile de depozit și opera țiunile de împrumut. Opera țiunile de depozit constau în atragerea
unor sume în eurovalute, pe diferite termene, de c ătre b ăncile comerciale.
Opera țiunile de împrumut. Împrumuturile se acord ă prin dou ă tehnici:
a) linia de credit (stand-by);
b) sistemul revolving.
Aceste tehnici nu presupun neap ărat existen ța unor eurovalute.
Linia de credit ( acordul “stand-by”) este un acord între o banc ă și un client prin care banca
convine s ă acorde un împrumut în valut ă pân ă la un total stabilit în comun. Clientul poate prel eva
din acest total sumele necesare, pl ătind dobânda numai pentru acestea. Pentru sumele ne folosite din
total se pl ăte ște un comision de angajament. Linia de credit este revizuit ă periodic la anumite
termene, banca având posibilitatea de a denun ța în țelegerea în cazul când situa ția financiar ă a
clientului se modific ă sau în cazul când acesta utilizeaz ă creditul pentru alte scopuri decât cele
stabilite prin acord. Banca are dreptul s ă cear ă clientului d ări de seam ă financiare periodice, pentru a
fi informat ă asupra folosirii acestuia [19, p. 204].
Acordul revolving const ă în faptul c ă o banc ă î și ia obliga ția fa ță de o firm ă comercial ă
industrial ă sau de servicii s ă-i pun ă la dispozi ție o sum ă determinat ă în valut ă, pentru o perioada de

31
3-5 ani. Firma respectiv ă î și asum ă riscul de a pl ăti o dobând ă m ărit ă, datorit ă varia ției valutei în
care este exprimat ă, dar în schimb are certitudinea c ă va dispune de resurse financiare pe durata
stabilit ă. Creditul se realimenteaz ă automat pe m ăsura ce se consum ă, pân ă la valoarea sa nominal ă
pe toat ă durata acordului. Opera țiunile de credit interna țional sunt supuse unor riscuri. În afar ă de
riscurile inerente oric ărui credit (insolvabilitatea debitorului, întârzier ea pl ății, modificarea
elementelor de cheltuieli contractuale) apar și riscurile specifice pie ței creditului interna țional și
anume: riscul valutar, varia ția pre țurilor și varia ția dobânzilor. Acestea sunt riscuri comerciale, dar
mai exist ă și riscuri necomerciale: m ăsuri politice, reglement ări administrative [27, p. 98].
În necesitatea, pentru institu țiile finan țatoare interna ționale, de a fi ferite de riscul investi ției în
anumite țări, au ap ărut companii specializate care studiaz ă condi țiile de investire în toate țările în
curs de dezvoltare. Rezultatele sunt catalogate și e șalonate într-o scar ă a valorilor denumit ă rating.
În tabelul 1.1 estet rating-ul stabilit de o firm ă recunoscut ă STANDARD & POOR’S din Statele
Unite ale Americii.
Tabelul 1.1. Raiting-ul stabilit de firma STANDARD & POOR’S din SUA
Investi ții foarte sigure AAA
Investi ții de o cert ă securitate AA
Investi ții certe dar cu oarecare impedimente A
Investi ții de un grad mediu BBB
Investi ții cu pu ține calit ăți BB
Investi ții cu un grad sc ăzut de siguran ță B
Investi ții cu riscuri majore CCC
Investi ții de mare specula ție CC
Investi ții de cea mai joas ă calitate C
Investi ții foarte riscante D
Sursa: elaborat de autor
Țara noastr ă care a avut, dup ă revolu ție, un rating în gama “C”, a reu șit s ă fie cotat ă pe pia ța
financiar ă interna țional ă la BB- sau BB+ , ceea ce se poate considera un pro gres. Un rating favorabil
face s ă creasc ă posibilit ățile de acces la creditul interna țional pentru firmele din țara respectiv ă [155,
p. 79].
Etape în derularea creditelor externe:

prezentarea la orice unitate operativa a b ăncii pentru culegere de informa ții;

prezentarea dosarului de creditare;

32

analiza și aprobarea dosarului în unitatea operativa a b ăncii;

aprobarea în direc ția de specialitate din central ă și de c ătre Comitetul de direc ție al b ăncii
sau dup ă caz în Consiliul de Administra ție;

aprobarea de c ătre Ministerul Finan țelor (pentru credite BIRD);

întocmirea referatului de c ătre reprezentantul BERD la banc ă și înaintarea lui la sediul
BERD;

pentru credite mai mari de 200.000 dolari este nece sar ă aprobarea departamentului de
specialitate de la Washington;

semnarea contractului de credit în Centrala b ăncii;

disponibilitatea fondurile în func ție de realizarea obiectului creditat;

începerea ramburs ării creditelor și dobânzilor.
Finan țarea public ă a activit ății economice. Finan țarea public ă a activit ății economice face
referire la rela țiile economice ale României cu alte state, rela ții care se concretizeaz ă în
împrumuturi, rela ții comerciale, tratate comerciale.
Astfel România de ține rela ții cu foarte multe țări din întreaga lume. Cele mai importante sunt
cu Albania, Austria, Belarus, Belgia, Bulgaria, Ceh ia, Cipru, Danemarca, Elve ția, Fran ța, Germania,
Italia, Marea Britanie, Rusia și SUA.
Exporturile sunt constituite în principal din ma șini, aparate, echipamente electrice; metale
comune și articole metalice; materiale textile și articole din acestea; produse minerale; lemn,
cărbune lemn, împletituri. Importurile sunt reprezent ate în principal din ma șini, aparate,
echipamente electrice; produse ale industriei chimi ce; metale comune și articole metalice; vehicule
și echipament de transport; produse alimentare, b ăuturi, tutun [32, p. 55].
Modernizarea și restructurarea economiei na ționale este o ac țiune complex ă, care vizeaz ă toate
nivelurile activit ății economice și anume: ansamblul economiei na ționale, ramurile propriu-zise,
unitatea economic ă și locul de munc ă. Activitatea de modernizare și restructurare este un proces
dinamic, care asigur ă perfec ționarea capitalului fix, crearea unei structuri com plexe și mobile de
produc ție, introducerea celor mai performante metode și tehnici de munc ă etc.
Ac țiunea de modernizare și restructurare, privit ă la nivelul economiei na ționale și al ramurilor,
trebuie s ă se refere, în special, la structurile economiei na ționale, dezvoltarea pe baza principiilor
moderne a ramurilor economice, înf ăptuirea unor raporturi corespunz ătoare fiec ăreia dintre aceste
ramuri, realizarea unor transform ări pe plan social [62, p. 181].
În cadrul activit ății de modernizare și restructurare a economiei na ționale, un loc important
trebuie s ă i se acorde îmbun ătățirii activit ății fiec ărei ramuri în parte, dezvolt ării pe principii noi a

33
agriculturii, cre șterii gradului de participare la circuitul economic a firmelor mici și a activit ății de
servicii, intensific ării ac țiunilor în vederea realiz ării unor profunde transform ări pe plan uman.
În investi ții, în modernizare și restructurare, statului îi revine un rol determin ant, atât datorit ă
rolului s ău modelator în economia na țional ă, cât și for ței sale financiare și economice.
Prin pârghiile fiscale și monetare pe care le posed ă, statul poate reorienta agen ții economici
publici și priva ți spre investi ții, spre modernizarea capacit ăților de produc ție, cât și spre cre șterea
cererii agregate.
În condi țiile actuale din România, sectorul public trebuie s ă-și regândeasc ă rolul s ău de pol
economic, s ă contribuie al ături de sectorul privat la cre șterea economic ă durabil ă și nu în ultimul
rând la reluarea procesului investi țional [76, p. 103].
Corela ția dintre investi ții (fie ele publice ori private) și modernizare este fundamental ă pentru
orice activitate economic ă, indiferent de ramura în care aceasta se desf ășoar ă.
Indiferent de nivelul la care se realizeaz ă activitatea de modernizare, ea cuprinde cu priorit ate:
modernizarea for ței de munc ă prin îmbun ătățirea structural ă a acesteia și ridicarea nivelului de
calificare; modernizarea utilajelor prin înlocuirea celor uzate, îmbun ătățirea parametrilor tehnico-
economici ai capitalului fix; modernizarea produsel or finite prin introducerea în fabrica ție de noi
produse cu un grad ridicat de eficien ță; perfec ționarea parametrilor și ridicarea nivelului calitativ la
cele existente. De remarcat este faptul c ă activitatea de modernizare nu se poate face decât prin
intermediul investi țiilor (în rândul c ărora, investi țiile publice au un rol determinant), ca suport
material al cre șterii economice durabile [148].
Procesul investi țional reprezint ă suportul material al dezvolt ării economice, investi țiile stând la
baza diversific ării sau cre șterii calitative a tuturor factorilor de produc ție. F ără activitatea de
investi ții nu se pot asigura sporuri de capital fix sau cir culant, cre șterea num ărului de locuri de
munc ă, cre șterea randamentelor utilajelor, cre șterea productivit ății muncii. Investi țiile pentru
dezvoltare, ca totalitate a cheltuielilor f ăcute pentru construirea de noi obiective, dezvoltar ea sau
modernizarea celor existente, reprezint ă un cost cert pentru un viitor ce con ține elemente de
incertitudine. Fenomenul de incertitudine poate con sta în diminuarea cererii pentru produsele finite,
cre șterea cantit ăților de produse finite ap ărute pe pia ță, cre șterea costurilor materiilor prime, apari ția
altor produse mai performante etc. De aceea, în cad rul strategiilor și politicilor firmei, strategia
investi țional ă ocup ă un loc important, deoarece toate celelalte activit ăți ale firmei depind de
investi ții, de politica de investi ții adoptat ă [97, p. 110].
Strategia investi țional ă, ca o mul țime logic ă de informa ții cu caracter tehnic și economic,
stabile ște, pe baza unor studii, analize, simul ări, obiectivele principale ale firmei în domeniul

34
investi țional, ac țiunile ce urmeaz ă s ă se desf ășoare pentru atingerea obiectivelor, modalit ățile de
atingere a acestora, sursele de finan țare și metodele de alocare a resurselor. Strategia inves ti țional ă,
ca o strategie par țial ă, dar care ocup ă un loc central în cadrul strategiilor și politicilor firmei, trebuie
să aib ă în vedere și celelalte strategii ale firmei (de pia ță, de restructurare, privatizare, informatizare
etc.), înscriindu-se în strategia global ă a firmei, în politica sa economic ă, asigurând suportul
financiar al materializ ării programelor firmei.
Strategia investi țional ă a firmei, fie ea privat ă sau public ă, are un puternic caracter novator
deoarece prin investi ții se asigur ă promovarea progresului tehnic și a rezultatelor cercet ării
știin țifice, perfec ționarea capitalului fix, a tehnologiilor, a metodel or de organizare a produc ției, etc.

1.3. Rolul și locul organismelor financiare interna ționale în dezvoltarea economiilor na ționale
Principalii actori în sfera autorit ății monetar-financiare interna ționale sunt: Fondul Monetar
Interna țional , Grupul Băncii Mondiale și Banca Reglementelor Interna ționale.
Tr ăsăturile de baz ă ale acestor institu ții sunt determinate de subordonarea fa ță de interesul
comunitar, regional sau interna țional, independen ța fa ță de institu țiile politice și capacitatea de
ajustare a echilibrului și implicit a st ării sistemului financiar, economic sau social, prin
interven ții directe, mecanisme proprii de coordonare, invest i ții sau programe de asisten ță
financiar ă. Ca mod și ra țiune a func țion ării, aceste entit ăți pot fi de natura b ăncilor centrale
regionale (cazul B ăncii Centrale Europeane), de natura fondurilor regi onale investi ționale (de
exemplu: Banca European ă pentru Reconstruc ție și Dezvoltare, Banca European ă de Investi ții,
Banca Interamerican ă de Dezvoltare sau Banca Asiatic ă de Dezvoltare) sau a programelor
interna ționale de asisten ță financiar ă pentru dezvoltare sau cooperare economic ă (Programul
Na țiunilor Unite pentru Dezvoltare) [27, p. 110].
Mecanismele de ac țiune ale acestor organisme nu se refer ă îns ă exclusiv la zona, regiunea
sau comunitatea reprezentat ă, ele nu ac ționeaz ă izolat, ci dimpotriv ă, calitatea lor de autorit ăți în
domeniul monetar-financiar, dincolo de instituirea de drept unde este cazul, fiind o rezultant ă
complex ă a efectelor politicilor, strategiilor sau programe lor de asisten ță la nivel interna țional.
Aceste institu ții sunt primele chemate s ă dinamizeze procesul de armonizare a cooper ării
interna ționale și de implementare a consensului la nivel regional, având capacitatea de a
promova punctual propagarea coerent ă a obiectivelor globale la scar ă macroeconomic ă. În sens
figurativ, putem afirma c ă autorit ățile monetar-financiare cu voca ție universal ă guverneaz ă cu
prec ădere perspectiva mondial ă a sistemului, cu o promovare a cooper ării pe vertical ă „de sus →
în jos ”, în timp ce institu țiile cu voca ție regional ă și interna țional ă sunt chemate s ă gestioneze în

35
special fenomenele de integrare, pe baza promov ării unei cooper ării cu sensul „ de jos → în sus ”.
Din aceste considerente, palierul mondial este trib utar perspectivei globale, în timp ce palierul
regional și interna țional se refer ă func țional la perspectiva integra ționist ă a fenomenelor monetar-
financiare.
Efectele politice, strategice sau opera ționale ale nivelurilor superioare se repercuteaz ă în
mod direct și vizibil asupra acestui ultim for autoritar, care reprezint ă ultima termina ție
nervoas ă în lan țul cooper ării interna ționale, responsabil ă de armonizarea consensului suprana țional
în raport cu cel na țional. Nu ne propunem s ă enumer ăm func țiile autorit ăților monetare na ționale,
îns ă amintim câteva dintre caracteristicile cele mai re cente ale acestui palier: definirea din ce în
ce mai actual ă a unui Sistem al Băncilor Centrale , asumarea unor politici comune de evaluare,
supraveghere pruden țial ă și control, asumarea unor standarde armonizate de ac țiune și nu în
cele din urm ă, intensificarea cooper ării active la scar ă mondial ă. Implicarea din ce în ce mai
pronun țat ă, a autorit ăților de la acest nivel, în mod direct și semnificativ în cooperarea
interna țional ă, reflect ă recunoa șterea caracterului mondial al rela țiilor monetar-financiare
interna ționale. Este de intuit faptul c ă, în viitorul cel mai apropiat, cadrul normativ na țional va
suporta muta ții esen țiale și va fi treptat armonizat cu consensul mondial pân ă la identificare, acest
proces fiind piatra de temelie pentru implementarea unui sistem echilibrat de guvernare a
fenomenelor monetar-financiare globale.
Agen ții economiei financiare cuprind acele organisme, institu ții sau agen ți care intervin cu
impact semnificativ în economia rela țiilor monetar-financiare interna ționale. Prin activit ățile
întreprinse, în mod ocazional sau permanent, direct sau indirect, aceste entit ăți pun în mi șcare, la
nivel privat sau public-privat, mecanismele economi ei financiare, pe baza ansamblului de
opera țiuni care privesc intermedierea, tranzac ționarea, atragerea sau plasarea, de sau în leg ătur ă cu
resursele monetar-financiare la nivel interna țional [32, p. 104].
Cel mai important sector al acestei categorii este reprezentat de segmentul intermedierii
financiare , constituit din ansamblul b ăncilor comerciale, al institu țiilor de credit, fondurilor de
investi ții și fondurilor mutuale. Importan ța acestui segment este certificat ă de interesul autorit ăților
monetar-financiare interna ționale acordat procesului de dereglementare a inter medierii financiare,
eviden țiat prin politicile de înt ărire a controlului comunit ății interna ționale asupra sectorului
financiar-bancar, prin supravegherea deciziilor de investi ție-plasare și reglementarea opera țional ă
a modelelor tehnice de organizare a activit ății de intermediere. Dincolo de deficien țele și de
abaterile nominale sau reale, constatate cu ocazia manifest ărilor specifice ale unor crize,
interesul acordat sectorului intermedierii financia re, marcat de fenomenul dereglement ării, are

36
ca explica ție func ția acestuia de „sistem sanguin”, în propagarea inte rna țional ă a capitalurilor,
făcându-se deopotriv ă „vinovat” atât de irigarea financiar ă benefic ă a sectorului economic, dar și
de exacerbarea propag ării în lan ț a crizelor de natur ă monetar-financiar ă cu implica ții negative
asupra economiei mondiale.
Sistemul institu țional al pie țelor monetar-financiare se refer ă la ansamblul organismelor cu
voca ție de intermediari ai capitalului financiar sau de organizatori institu ționali ai tranzac țiilor de
valori mobiliare. Entit ățile care permit întâlnirea în timp și spa țiu a cererii cu oferta de capital
sunt organisme sau institu ții colective, cu caracter privat, cu regulamente pr oprii de func ționare,
armonizate în func ție de legisla ția ță rii gazd ă. În aceast ă categorie distingem: institu ții ale pie ței
bursiere (burse de valori mobiliare), institu ții ale pie ței extrabursiere, institu ții ale burselor de
instrumente financiare sau derivate ale burselor de mărfuri. Ac ționariatul burselor are la baz ă
grupuri restrânse de manageri de investi ții, care s-au substituit în timp clasicilor ac ționari, grupuri
care au ajuns în prezent s ă gestioneze fonduri de miliarde de dolari. Sistemul de pie țe monetar-
financiare și implicit ansamblul de institu ții bursiere (sau generic institu ții organizatoare de
tranzac ții sau de intermediere a valorilor mobiliare) repre zint ă liantul sistemului monetar-
financiar interna țional, prin calitatea sa de a conecta în timp și spa țiu solicitan ții de capital la
oferta global ă, acesta erijându-se ca vârf de lance în declan șarea și între ținerea fenomenului de
dereglementare, globalizare și integrare a rela țiilor monetar-financiare interna ționale [44, p. 84].
Un caz aparte al acestei categorii de actori ai pie ței îl constituie organiza țiile
suprana ționale, implicate în procesele economice și indirect în opera țiuni ale economiei
financiare, altele decât autorit ățile monetar-financiare, cum ar fi de exemplu Organi za ția pentru
Cooperare și Dezvoltare Economic ă sau organiza țiile integra ționiste NAFTA, ASEAN, care pot
influen ța indirect, prin politicile sau programele promovat e, rela țiile monetar-financiar
interna ționale, transformându-se în mod determinativ în age n ți ai economiei financiare.
Referitor la societ ățile de asigurare/reasigurare, fondurile mutuale sau societ ățile de investi ții,
putem afirma c ă eviden țele ultimelor evenimente au demonstrat cât de impor tante se pot
dovedi acestea în condi țiile dereglement ării și diversific ării excesive a pie țelor monetar-
financiare. Aceste institu ții reu șesc să atrag ă sume importante din segmentul de economisire al
agen ților casnici sau priva ți, influen țând în mare m ăsur ă raportul calitativ al raportului
economisire/investi ții la nivel macroeconomic sau interna țional. Pe de alt ă parte, aceste institu ții
execut ă o serie de opera țiuni pe pia ță în scop speculativ sau pur și simplu pentru protejarea sau
exploatarea în profit a portofoliilor pe care le de țin. Apetitul uneori foarte ridicat pentru risc al
acestor entit ăți (care beneficiaz ă în condi ții de echilibru de intr ări stabile de capital), conduce

37
la neglijarea aspectelor legate de valoarea real ă a activelor și de complexitatea instrumentelor pe
care le tranzac ționeaz ă, conducând practic la formarea unor trend-uri de p ia ță care pot afecta, prin
efectele în cascad ă, stabilitatea sistemului economic interna țional. Problema cea mai mare privind
societ ățile de asigur ări și fondurile mutuale de pensii const ă în faptul c ă acestea reprezint ă un
portofoliu de clien ți care, prin esen ța și ra țiunea lor, nu opteaz ă aprioric pentru risc . Privitor
la efectele crizei recente și luând în considerare aceste aspecte, a pa re întreb area de ce acest tip
de institu ții au fost atât de relaxat supravegheate, în m ăsura în care, dup ă cum s-a putut
observa, ele reprezint ă cheia spre nivelul consumatorului primar, pe seama căruia se formeaz ă
și se între ține percep ția social ă asupra fenomenului economic și financiar. Panica ajunge la cel
mai înalt nivel în momentul în care se creeaz ă percep ția deform ării valorii economisirilor, aceast ă
stare de fapt provocând, în caz de criz ă, primul val al contrac ției consumului, conducând mai
departe la o criz ă autentic ă a valorilor [59, p. 48].
Organismele monetar-financiare cu voca ție mondial ă sunt chemate s ă guverneze echilibrul
sistemului monetar-financiar interna țional, prin coordonarea proceselor specifice de coo perare
interna țional ă și pe seama implic ării specializate în procesele privind elaborarea, n egocierea,
promovarea sau implementarea unor politici și strategii specifice, cu privire la fenomenul mone tar-
financiar interna țional în particular și la starea global ă a vie ții economice, politice și sociale, în
general. Organismele monetar-financiare interna ționale de notorietate sunt Fondul Monetar
Interna țional (FMI), Grupul B ăncii Mondiale (BM) și Banca Reglementelor Interna ționale
(BRI), care al ături de alte institu ții și organisme interna ționale sunt chemate s ă defineasc ă
cadrul sintetic general privind manifest ările dimensiunilor economice, monetare și
financiare globale.
Interac țiunile institu ționale la nivel global, sintetizate în figura 1.3, sunt definite de
raporturile dintre organismele monetar-financiare i nterna ționale și ansamblul formelor de
cooperare politic ă interna țional ă, cu privire la politicile și strategiile de guvernare monetar ă,
financiar ă și economic ă, în plan regional și interna țional.
Sensul elabor ării politicilor și strategiilor globale în plan monetar și financiar este definit
sintetic prin traseul forum politic de cooperare interna țional ă → institu ții interna ționale
specializate → autorit ăți regionale și na ționale , pie țele specifice și agen ții publici sau priva ți
intervenind ca factori receptori sau emiten ți, afla ți în centrul de greutate al sistemului de
deliberare a consensului, ca elemente de „ adaptare și reac ție ”.

38
SISTEMUL ECONOMIEI MONDIALE

Forum politic
interna țional

Sistemul Na țiunilor
Unite și alte
organisme și foruri
politice cu voca ție
universal ă Pie țe monetar –
financiare
interna ționale

Agen ți ai
economiei
financiare

Agen ți
economici Comer ț
interna țional,
pie țe de bunuri
și servicii

Gospod ării Raporturi de
munc ă și rela ții
sociale Fondul Monetar
Interna țional
Banca Mondial ă
Banca
Reglementelor
Organizația
Mondial ă a
Comer țului
Organiza ția
Mondial ă a Muncii
ș. a .

Consens
interna țional Politici și strategii economice, financiare și sociale globale

Fig. 1.3. Rela ții și interac țiuni institu ționale la nivelul sistemului monetar-financiar inte rna țional
Sursa: elaborat de autor în baza [59]

Fondul Monetar Interna țional și Banca Mondial ă se afl ă, așadar, în ciuda atitudinii sau a
modului de manifestare din ultimele decenii, la niv elul imediat urm ător structurii politice, rolul
acestora fiind unul de adaptare specializat ă a consensului global la nivelul sistemului monetar –
financiar și al economiei mondiale, în scopul asigur ării echilibrului în ariile de competen ță , îns ă
nu izolat ci interdependent și multivalent, atât din perspectiva consider ării tuturor dimensiunilor
globale, cât și din prisma interesului particular al tuturor part icipan ților la procesul interna țional
de formulare a consensului [84, p. 102]. Lipsa coeziunii deciziilor politice la nivel global,
răspunderea difuz ă a organismelor interna ționale reprezentative și dificultatea demersului global
al cooper ării, date de eterogenitatea actorilor implica ți, au făcut ca FMI și BM să se îndep ărteze
tot mai mult de ra țiunea cre ării lor, ajungând la sfâr șitul secolului al XX-lea nu numai în afara
dialogului cu Sistemul Na țiunilor Unite, ci și în afara dialogului cu organismele paralele sau c hiar
cu membrii s ăi.
Aten ția tuturor organismelor monetar-financiare s-a îndr eptat asupra metodelor de
anticipare a crizelor, respectiv asupra modelelor d e evaluare a riscurilor în formularea
ipotezei de lucru, atitudine necesar ă, dar insuficient ă dac ă ar fi să analiz ăm „avancronica crizei
sub-prime”. Serviciul reglement ării pruden țiale nu se extinde și asupra comportamentului

Echilibru
global în
plan
financiar,
economic
și
social

39
hazardat de pia ță , jocul tranzac țiilor fiind considerat aprioric, drept unul liber și intangibil, în
conformitate cu optica laissez-faire . Una din metodele cele mai eficiente de prevenire și
atenuare a crizelor s-ar putea referi îns ă tocmai la reglementarea, într-un fel sau altul, a limitei de
ra ționament sau de hazard în comportamentul actorilor de pia ță. Aceste limit ări pot avea
mai multe formule care pot fi sugerate, și anume: (1) introducerea unui model de calcul
informatizat al riscurilor dinamice de sistem racordat la o re țea informatic ă mondial ă; (2)
corectarea dinamic ă a informa țiilor de pia ță , inclusiv prin implicarea agen ților economici în
furnizarea de date zilnice, prin aceea și re țea informatic ă global ă sau (3) arbitrarea jocului de
pia ță prin stabilirea unor drepturi preferen țiale de acces la tranzac ții în func ție de diferite
criterii cum ar fi for ța financiar ă, gradul de lichiditate, calitatea portofoliului, g radul de acces
la informa ții etc. Limitarea ac țiunilor într-un cadru prestabilit poate urm ări logica
democra ției și a constrângerilor sociale, conform principiului d e drept constitu țional american:
„… nimic nu este interzis cât timp nu afecteaz ă libertatea celuilalt ” [85, p. 91].
În ceea ce prive ște dimensiunea economic ă, ar fi de așteptat ca, în perspectiva generaliz ării
crizei financiare și adâncirii recesiunii economice în anul 2009, poli tica organismelor financiare
interna ționale să se orienteze cu prec ădere spre „ra ționalizarea” rela țiilor economiei reale cu
sistemul financiar-bancar interna țional. Problema aflat ă în fa ța institu țiilor financiare interna ționale
nu mai este legat ă de efectele imediate ale crizei pe termen scurt, c i impune revizuirea unor
concepte fundamentale privind rela ția dintr e creditare și consum , respectiv dintre investi ții
și economii. Pericolul generaliz ării interven ției statului în economie poate conduce la deformare a
logicii economiei libere de pia ță , motiv pentru care, prioritatea pe termen mediu ar fi contribu ția
consistent ă la revizuirea conceptual ă a no țiunilor de pia ță , sistem economic și sistem monetar-
financiar interna țional [103, p. 46]. Limitele mixului de politici ma croeconomice și mondo-
economice pot fi stabilite fie printr-un monolog al marilor puteri (deja început în cursul anului
2008) sau pot fi arbitrate de organismele monetar-financiare inte rna ționale în numele
comunit ății economice și financiare mondiale. Prioritatea zero ar trebui s ă fie armonizarea și
optimizarea urgent ă a gradului de reprezentativitate în adoptarea deci ziilor interne . Fără
o reform ă intern ă a lan țului de decizie și fără o echilibrare a dreptului de a opina între membrii
săi, FMI și BM nu vor fi decât ni ște instrumente ale unui grup de state puternice, ia r opiniile lor
nu pot fi considerate nici pertinente și nici impar țiale, singura valen ță rămânând la nivelul de
finan țator relativ ieftin al unor probleme macroeconomice pe termen scurt sau de garant al „bunei
purt ări” al unor state aflate în deficit de finan țare.

40
Pornind de la principiile fundamentale, marcate pri n reformarea strategiilor pe termen mediu
și lung a celor trei institu ții mondiale de notorietate în plan monetar-financia r (FMI, BM și BRI),
în figura 1.4 este reprezentat ă rela ția dintre strategii → politici → ac țiuni , tradus ă func țional
prin ecua ția principii → instrumente → efecte , aplicabil ă în modelul sistemului monetar-financiar
intrna țional.
.

Fig. 1.4. Priorit ăți strategice și politice ale FMI și BM la nivelul sistemului monetar-financiar inter na țional
Sursa: elaborat de autor

Prima garan ție a eficien ței func ționale a organismelor cu voca ție universal ă în raport cu
sistemul monetar-financiar interna țional poate fi asigurat ă prin stabilirea principiilor
fundamentale ale ac țiunii organismelor interna ționale, în raport cu noile priorit ăți politice și
strategice globale pe termen mediu și lung. Principiile fundamentale în raport cu noile realit ăți
globale, astfel enun țate, stau la baza formulei func ționale strategice și se refer ă în principal la
urm ătoarele:
 extinderea m ăsurilor privind transparența propriilor activit ăți, ac țiuni și politici , în
scopul inform ării curente a publicului și asigur ării unei reprezentativit ăți rezonabile în
dimensiunea politic ă și social ă mondial ă;
 asigurarea unei eficiențe ridicate a programelor elaborate pe fondul înregistr ării de
rezultate concrete în dezvoltarea durabil ă a statelor, reducerea s ărăciei, eradicarea foametei sau
protec ția mediului;

41
 revenirea asupra gradului de implicare la nivelul s tatelor na ționale, pe de o parte prin
elaborarea consultativ ă a priorit ăților și formulelor de lucru și, pe de alt ă parte, prin
armonizarea aspira țiilor na ționale în raport cu consensul interna țional [118, p. 121];
 implicarea total ă și determinant ă în evolu ția principalilor indicatori
macroeconomici și de pe pozi ția investi țional ă, astfel încât efectul asupra problemelor globale
să fie cât mai relevant și mai util demersului interna țional privind asigurarea unui echilibru optim
al dimensiunii monetar-financiare;
 dep ăș irea problemelor de cooperare și formulare a unui consens prin implicarea cât
mai activ ă și frecvent ă în înfiin țarea unor grupuri de dialog, forumuri interna ționale sau programe
sociopolitice comune pe diferite probleme ori, dup ă caz, participarea consultativ ă la convoc ările
celor deja existente;
 necesitatea formul ării unei re țele globale a centrelor de decizie politic ă astfel încât FMI
și Banca Mondial ă să dep ăș easc ă faza unei independen țe exagerate sau supradimensionate în
raport cu specializarea tehnic ă strict ă, impus ă prin îns ăș i statutul acestora.
Toate aceste principii se realizeaz ă prin politici și instrumente specifice dezvoltate
func țional pe seama adapt ării la dinamica realit ăților globale în leg ătur ă cu dimensiunea
monetar-financiar ă și cu strategiile formulate în aria de responsabilit ate a celor dou ă organisme
interna ționale. Astfel, dintre demersurile politice recente amintim:
a) Dezvoltarea unor programe comune de asisten ță , interven ție și investi ție, pentru ță rile
în curs de dezvoltare, adaptate la noile realit ăți globale, cu luarea în considerare a riscurilor
privind destabilizarea sistemului monetar-financiar internațional.
b) Realizarea unor baze de date comune , de diseminare și analiz ă public ă pe seama
unor prospec țiuni, studii și evalu ări periodice, cu relevan ță în procesul de formulare a deciziilor de
pia ță (raport ări sau publica ții ale FMI recent introduse – Public Information Notes , Global
Financial Stability Report , Regional Economic Outlook Reports sau Finance and Development, iar
în cazul B ăncii Mondiale – World Development Report , Policy Research Reports , Global
Development Finance sau Global Monitoring Report ). În aceea și ordine de idei este de remarcat
amploarea și dimensiunea sistemului de informare on-line dezvo ltat de cele dou ă institu ții,
bine adaptat la noile cerin țe informa ționale. Compara ția cu anii preceden ți este bineîn țeles
caduc ă, tehnologia actual ă fiind prea nou ă pentru vreun termen de compara ție, dar efortul este
notabil și se suprapune tendin ței de cre ștere a transparen ței ac țiunilor institu țiilor interna ționale.
Banca Mondial ă a dezvoltat într-o formul ă de succes trei sec țiuni opera ționale privind informarea,
respectiv sec țiunea de date statistice , sec țiunea de cercet ări și sec țiunea de prospec țiuni și

42
prognoze , oferind chiar un sistem educa țional pe aceast ă linie adresabil publicului larg (modelul
fiind adoptat ulterior și de FMI).
c) Au fost realizate, prin cooperare cu institu țiile din zonele complementare (BRI,
UNCTAD sau OMC), standarde și coduri de ac țiune și comportament pe pie țele monetar-
financiare, formulându-se în premier ă cu aceast ă ocazie, primele criterii comune de bun ă
practic ă la nivel mondial, în sfera politicilor fiscale, mon etare și financiare. Aceste coduri și
standarde au fost armonizate cu principalele preved eri ale supravegherii pruden țiale și cuprind
unele clauze concrete privind solu ționarea litigiilor la nivel interna țional sau aplicarea de sanc țiuni
complementare [123, p. 61].
d) În ceea ce prive ște macrostabilizarea și asisten ța statelor în curs de dezvoltare, pe lâng ă
mecanismele clasice de asisten ță sau împrumut au fost dezvoltate și referințe informa ționale
obiective ale pie țelor monetar-financiare prin armonizarea perspectiv ei informa ționale în plan
na țional cu perspectiva planului regional și global, serviciul interpret ării datelor și al formul ării de
ipoteze de lucru, determinant în procesul de adopta re a deciziilor de pia ță , fiind integrat astfel la
scar ă interna țional ă.
e) Prin prisma experien ței statelor în dezvoltare, aferente deceniilor 9 și 10 ale secolului
XX, problema reducerii s ărăciei , s-a dovedit a fi o variabil ă implicit ă a demersului privind
asigurarea stabilit ății sistemului monetar-financiar, pe principiul dezv olt ării durabile. În
conformitate cu agenda ONU, Millennium Development Goals , ini țiativa Băncii Mondiale și a
FMI s-a reg ăsit în formularea unor programe specifice de reduce re a sărăciei și de anulare a
datoriilor pentru un num ăr de ță ri foarte sărace (HIPC și MDRI).
Ță rile foste comuniste au fost ță rile care, dup ă cel de-al doilra r ăzboi mondial, au intrat in
sfera de influen ță a URSS, fiind obligate la un experiment dramatic, acela al construirii
socialismului, experiment soldat cu un e șec economic și cu milioane de victime omene ști. Ele au
fost atât ță ri europene (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Romani a, Bulgaria, republicile baltice), cât
și ță ri asiatice (Vietnam, Mongolia, Coreea de Nord), ma joritatea dintre ele devenind membre ale
unei organiza ții de integrare creat ă de URSS în anul 1949, Consiliul de Ajutor Economic Reciproc
(CAER).
ÎIncepând cu anul 1989, comunismul se pr ăbu șește în ță rile europene aflate în sfera de
influen ță sovietic ă și, mai târziu, în fostele republici ale Uniunii Sov ietice și in unele ță ri din Asia,
din anul 1991 destr ămandu-se și CAER.
Dup ă 45 de ani de comunism, ță rile din fostul lag ăr socialist au fost supuse unui nou
experiment istoric. Tranzi ția de la o economie planificat ă centralizat la o economie de pia ță a

43
reprezentat al doilea mare experiment din istoria e conomiei mondiale, ambele procese fiind
opera țiuni de “inginerie politic ă, economic ă și social ă” și nu evolu ții organice ale respectivelor
societ ăți, ca cele din ță rile dezvoltate.
Acest proces inedit a necesitat o ampl ă reconstruc ție institu țional ă și o ajustare structural ă
masiv ă intr-un timp istoric concentrat. Costurile economice și sociale ale tranzi ției s-au dovedit a fi
mult mai ridicate decât cele estimate ini țial, ceea ce a f ăcut imposibil ă asigurarea cre șterii nivelului
de trai.
Deoarece majoritatea analizelor privind tranzi ția în fostele ță ri comuniste s-a focalizat
asupra ță rilor din Europa Central ă și noi am optat pentru o prezentare mai detaliat ă a transform ărilor
din aceast ă zon ă, f ăcând totu și în finalul capitolului și succinte evalu ări ale reformelor din alte ță ri
foste comuniste: cele membre ale Comunit ății Statelor Independente (grupare care reune ște Rusia și
unele dintre fostele republici ale URSS) și China (care și-a men ținut regimul politic de tip comunist,
dar a optat pentru o transformare par țial ă a economiei).
Reformele economice lansate la începutul anului 1990 în ță rile est-europene nu au reprezentat
un scop ‘în sine tranzi ția la economia de pia ță de la o economie socialist ă, planificat ă centralizat
devenise o necesitate impus ă de adâncirea crizei economice în toate aceste ță ri pe parcursul anilor
'80, precum și a crizei din cadrul CAER (Consiliul de Ajutor Eco nomic Reciproc), tot mai evident ă
de la mijlocul deceniului al 9-lea.
De asemenea, transformarea sistemului economic țintea s ă consolideze procesul de
democratizare politic ă, propunându- și s ă creeze premisele exercit ării drepturilor și libert ăților
economice ale individului, care, desigur, nu ar trebui disoc iate de responsabilit ățile personale și
colective în acest plan.
Cele dou ă obiective fundamentale ale tranzi ției erau deci refacerea structurilor
democratice și ale economiei de pia ță . Speciali știi subliniau existen ța unei clare coresponden țe
între principiile specifice unei democra ții și cele ale unei economii concuren țiale: autonomia
subiec ților, suveranitatea legii, refuzul acord ării de privilegii discre ționare.
Noile structuri și mecanisme politice și economice urmau s ă determine repartizarea
drepturilor și obliga țiilor între persoane și grupuri sociale, precum și reparti ția puterilor, a resurselor
și a veniturilor. De asemenea, statul era chemat s ă vegheze respectarea libert ăților individuale, dar și
armonizarea lor.
Scopul final al transform ărilor il constituia cre șterea prosperit ății individuale și colective,
men ținerea ordinii și p ăcii sociale . Toate acestea nu puteau fi îns ă inf ăptuite f ără refacerea

44
sistemului de valori al acestor societ ăți, a mentalit ăților și comportamentelor, valorile morale fiind
temelia oric ărei construc ții politice, economice și sociale, durabile în timp.
Politologul francez J. Revel avertiza la începutul lui 1990: “Sfar șitul comunismului nu-i deloc
acela și lucru cu dispari ția consecin țelor sale – acestea abia încep…”. Mentalit ățile și
comportamentele erau alterate, mai mult sau mai pu țin, în grade diferite în fostele ță ri comuniste, de
suprimarea libert ăților și cultivarea obedien ței necondi ționate pentru unii sau de exercitarea unor
puteri discre ționare de c ătre al ții, de lipsa stimulentelor pentru eficien ță , corectitudine, dinamism,
inteligen ță și creativitate, de cultivarea xenofobismului și a unei încrederi triumfaliste în geniul
na țional.
În concluzie, procesul de tranzi ție care avea s ă fie o succesiune de disloc ări și șocuri ar fi
trebuit s ă conduc ă la reconstruc ția unor economii normale, la reg ăsirea profilului lor specific,
rezultant ă a îmbin ării unice a factorilor geopolitici, economico-tehni ci, sociali, cu tradi țiile istorice,
mentalit ăți și comportamente culturale și spirituale. Interac țiunea și interdependen țele dintre to ți
ace ști factori au devenit tot mai evidente pe parcursul derul ării reformelor economice in fostele ță ri
comuniste.
Toate ță rile foste comuniste s-au confruntat din anii ´80 c u o evident ă criz ă a sistemului
economic socialist, criz ă care s-a acutizat în a ‘doua jum ătate a perioadei respective.
Pentru unele ță ri manifest ările de criz ă deveniser ă evidente și se exprimau prin dezechilibre
cronice (deficite bugetare de propor ții, infla ție sau hiperinfla ție, penurii generalizate de produse,
acumularea de datorii externe impov ărătoare) – Polonia, Iugoslavia. Pentru altele, criza era latent ă și
se manifesta prin stagnare economic ă – Cehoslovacia, Ungaria. În sfâr șit, în cazul majorit ății ță rilor
comuniste criza era ascuns ă în spatele unor raport ări false.
Economia socialist ă planificat ă centralizat se caracteriza prin exercitarea de c ătre stat a
unui monopol absolut asupra tuturor activit ăților economice: de produc ție, reparti ție a
resurselor, circula ție a m ărfurilor, repartizare și redistribuire a veniturilor, schimburi
economice cu str ăin ătatea. Exercitarea acestui monopol era posibil ă în primul rând datorit ă
preponderen ței covârșitoare a propriet ății de stat, care anula, d fapt, ini țiativa individual ă. Controlul
autoritar al statului se exercita și prin instrumente precum planificarea obligatorie, cantitativ ă,
pre țuri administrate pentru factorii de produc ție (munc ă și capital) și pentru m ărfurile și serviciile
din economie. Cursul de schimb era de asemenea admi nistrat central, iar schimburile comerciale și
rela țiile de cooperare externe controlate riguros. Statu l efectua, în primul rând prin instrumente
directe (planificarea, subven ții directe de produc ție și de consum, alocarea creditelor și a fondurilor

45
de investi ții) massive, transferuri de resurse materiale și financiare între sectoare, ramuri,
întreprinderi. Transferurile sociale de la buget er au, de asemenea, importante.
Dezvoltarea economic ă real ă intr-un anumit interval de timp s-a realizat prin folosirea
extensiv ă a factorilor de produc ție. Aceasta s-a asociat îns ă cu îngr ădirea, până la anulare uneori,
a drepturilor și libert ății economice , politice și sociale pentru majoritatea popula ției din aceste ță ri.
Acest tip de sistem economic a condus treptat la al ocarea neeficient ă a
resurselor, economice și umane , la supradimensionarea unor ramuri sau sectoare economice și la
neglijarea altora, la cre șterea decalajului tehnologic fa ță de Vest, la crearea unor structuri
administrative și manageriale incompetente și supradimensionate, la o egalizare nefireasc ă și la un
nivel foarte sc ăzut al veniturilor popula ției.
Extinderea industrializ ării economiilor majorit ății acestor ță ri în perioada comunist ă (mai
pu țin Cehoslovacia, a zecea putere industrial ă a lumii în perioada interbelic ă) ar fi putut s ă sus țin ă
modernizarea acestora și o înscriere avantajoas ă a lor în diviziunea mondial ă muncii. De fapt, în mai
multe ță ri (dar cu deosebire in Bulgaria și România), aceasta a avut loc datorit ă sec ătuirii resurselor
agricole și a inhibat dezvoltarea serviciilor, ca urmare a un ui model gre șit de industrializare urmat.
Astfel, concentrat ă, potrivit modelului sovietic, pe dezvoltarea secto arelor produc ătoare de mijloace
de produc ție (majoritatea industrii energofage), a condus cel mai des la profiluri industriale
deformate, care nu erau în concordan ță nici cu avantajele comparative reale ale ță rilor, nici cu
dinamica evolu țiilor tehnice și a cererii pe plan mondial. În plus, s-a asociat c u costuri din ce in ce
mai mari: risip ă de resurse, acumularea de stocuri de produse nevan dabile, cre șterea facturilor
externe pentru energie și materii prime (chiar dac ă multe dintre ele erau ob ținute cu pre țuri sc ăzute
din cadrul CAER, deteriorarea continu ă a mediului ambiant ș.a.
Concomitent cu criza de sistem a economiilor social iste s-a manifestat și criza
organiza ției lor de integrare economic ă, Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER). De
la mijlocul anilor ´80 acesta s-a încercat a fi rev italizat ca urmare a evalu ării ineficien ței majorit ății
formelor de colaborare interstatal ă practicate. S-a proiectat chiar, la un moment dat, construirea unei
pie țe unite (!), ca replic ă, evident, la pia ța intern ă unic ă a C’EE (în proiect la data respectiv ă).
Tendin ța de restructurare a CAER era rezultatul ac țiunii conjugate atât a ță rilor-membre, cât și a
URSS, ultima confruntat ă cu costurile uria șe ale men ținerii influen ței sale politice in zon ă (cel mai
evident dintre ele era men ținerea pre țului țițeiului pentru sateli ții s ăi la un nivel mult inferior pre țului
interna țional, de 7 USD/ baril, comparativ cu 15-20 USD/bar il).
Unele ță ri est-europene au experimentat în perioada 1968-19 89 reforme economice par țiale.
Ță ri ca Polonia, Ungaria, Iugoslavia au înregistrat î n acest interval de timp un grad de

46
descentralizare a economiilor lor (cre șterea autonomiei întreprinderilor de stat, liberali zarea par țial ă
a pre țurilor, flexibilizarea sistemului de alocare a valu tei etc.). Dac ă aceste tentative nu au
îmbun ătățit în mod vizibil performan țele economice de ansamblu ale ță rilor men ționate, totu și, ele
au modelat mentalit ățile și comportamentele economice ale popula ției, preg ătindu-le pentru o
economie concuren țial ă și având în primul rând sub acest aspect un impact pozitiv.
Din punct de vedere strict economic, efectele acest or reforme sunt diferite de la țar ă la țar ă. În
mod cert liberalizarea treptat ă a pre țurilor in Ungaria înc ă din anii ´80 (la nivelul anului 1987 cca.
40% din pre țuri erau liberalizate, la finele lui 89 cca. 62%) a f ăcut mai lin ă adaptarea agen ților
economici și a redus nivelul anual al infla ției corective datorit ă acestui proces. De asemenea, a f ăcut
posibil ca în primii ani ai tranzi ției s ă se aplice m ăsuri de stabilizare macroeconomic ă mai pu țin
dure. Prin contrast, în Polonia, liberaliz ările de pre țuri din anii ´88-´89 au condus la acumularea unor
tensiuni infla ționiste considerabile (rata anual ă a infla ției la finele anului 1989 era de 640%),
accentuând anumite distorsiuni ale sistemului econo mic socialist.
In concluzie, tentativele unor ță ri de introducere în cadrul sistemului economiei pl anificate a
unor componente ale mecanismului pie ței (la finele anilor '60 sau inceputul anilor '80) nu au reu șit
să opreasc ă declinul lor economic, ceea ce a indicat cu claritate c ă r ădăcinile crizei se aflau in
rigiditatea și disfunc ționalit ățile sistemului economic socialist.
Transformarea politic ă și social-economic ă a fostelor ță ri comuniste necesita o ampl ă oper ă
legislativ ă și institu țional ă. În plan economic, au fost reconstruite institu ții și mecanisme proprii
economiilor capitaliste, care disp ăruser ă sau func ționau atrofiat in economiile de comand ă. De
asemenea, a fost redefinit rolul statului în econom ie. Transformarea sistemic ă a constat, de fapt, în
efectuarea a trei categorii de modific ări:
 modific ări institu ționale și structurale (crearea institu țiilor specifice pie ței, reforma
propriet ății , reforma fiscal ă, reforma sistemului financiar-bancar ș.a.);
 dereglementarea economiei și crearea pie țelor concuren țiale (prin m ăsuri și politici de
liberalizare a pre țurilor, a cursului de schimb, a comer țului exterior, a fluxurilor externe de capital,
în primul rând a celor de investi ții str ăine directe);
 realizarea macrostabilit ății economice (prin politici monetare și fiscale restrictive).
Totodat ă, a fost reconceput rolul statului . Astfel, pe de o parte a fost restrans rolul s ău de
principal agent economic și acesta a încetat a fi agent unic de coordonare a raporturilor
economice , împ ărțind acest rol ultim cu pie țele, pe m ăsur ă ce acestea au fost create. De asemenea,
statul a instituit “regulile de joc” din economie și vegheaz ă ca ele s ă fie respectate. Apoi, el asigur ă

47
oferta de bunuri colective (educa ție, servicii de s ănătate, securitate na țional ă, ordine intern ă,
infrastructur ă ș.a.) și ac ționeaz ă pentru a corecta e șecurile pie ței.
Economi știi considerau c ă instabilitatea economic ă din ță rile analizate s-ar datora
urm ătoarelor cauze mai importante:
 distorsiunilor și dezechilibrelor mo ștenite de la sistemul economic anterior;
 distorsiunilor generate de hibridul de mecanisme economice rezultat din descentralizarea
par țial ă a unor economii socialiste spre finele anilor ’80, apoi, de disfunc ționalit ățile de dup ă 1990.
Scopul m ăsurilor de stabilizare macroeconomic ă const ă în reducerea ratei infla ției și a
deficitului bugetar. De și similare ca și con ținut (politici monetare și fiscale restrictive, utilizarea
unor ancore de stabilizare), programele de stabiliz are aplicate în ță rile est-europene au fost diferite
nu doar din punctul de vedere al momentului introdu cerii lor, ci și ca amplitudine și severitate a
măsurilor.
Pe parcursul procesului de tranzi ție, în toate ță rile est-europene au fost aplicate în mod
succesiv mai multe programe de stabilizare, conveni te cu reprezentan ții FMI. Con ținutul acestora a
fost relativ similar ca m ăsuri, dar obiectivele țintite au fost diferite la nivelul ță rilor analizate.
La o evaluare retrospectiv ă se impun câteva observa ții preliminare. Mai întâi, ipotezele ini țiale
cu privire la cauzele dezechilibrelor incriminate ( în primul rând ale infla ției) s-au dovedit incorecte
sau nenuan țate. Astfel, la originea infla ției s-a considerat a fi cererea în exces (subven ționarea, pe
diferite c ăi, a produc ției și a consumului, acoperirea automat ă a deficitelor bugetare prin emisiune
monetar ă, existen ța unui volum important de economii "for țate" la popula ție, ca urmare a
generaliz ării penuriilor pe pie țele de m ărfuri etc.).
A doua observa ție important ă const ă în faptul că obiectivele propuse și convenite cu FMI prin
aceste programe ( și de îndeplinirea c ărora era condi ționat ă ob ținerea de credite de la aceast ă
institu ție) au fost deseori nerealiste. Criteriile de perfo rman ță se refereau la nivelul deficitului
bugetar admis, rata infla ției, soldul balan ței comerciale sau de pl ăți externe, etapele efectu ării unor
reforme institu ționale etc. Aceast ă estimare incorect ă s-a datorat unei insuficiente cunoa șteri de c ătre
exper ții FMI a particularit ăților economiilor acestor ță ri, necontracarat ă de negociatorii est-europeni,
constrânși s ă accepte propunerile lor de necesitatea finan ță rii reformei prin credite externe, alteori
supraestim ării rezultatelor posibile de c ătre chiar guvernan ții ță rilor în tranzi ție.
Majoritatea anali știlor au catalogat programele de macrostabilizare din ță rile în tranzi ție
drept programe de tip heterodox. Ne raliem economi știlor care ss țin c ă prin caracteristicile
lor, programele de macrostabilizare aplicate în ță rile în tranzi ție se apropie mai mult de
programele de tip “ortodox”. Pentru a argumenta ace ast ă opinie vom face in stop cadrul urm ător o

48
scurt ă prezentare a con ținutului celor dou ă tipuri de programe, pornind de la o analiz ă a Institutului
Francez pentru Rela ții Interna ționale (IFRI) de la Paris. Compararea acestor tipur i teoretice de
programe de stabilizare cu cele reale aplicate în t oate ță rile în tranzi ție conduce la concluzia c ă
programele aplicate au fost de tip monetarist, orto dox, în unele ță ri chiar monetarism global (Polonia
in intervalul 1990-1991, Cehia, intre 1991-1997). E le nu aveau cum s ă fie heterodoxe, deoarece le
lipsea o component ă esen țial ă, expansiunea monetar ă. Faptul c ă unele programe au inclus, in
anumite intervale de timp, controlul salariilor și chiar reforme monetare (Polonia), nu le schimb ă
caracteristicile fundamentale, de programe ortodoxe .
Potrivit cercet ătorilor francezi, programele ortodoxe au ca suport teoretic monetarismul.
Drept cauze principale ale infla ției ele consider ă deficitul bugetar și cre șterea necontrolat ă a masei
monetare. Remediile propuse: reducerea deficitului bugetar și devalorizarea monedei na ționale.
Condi ția preliminar ă necesar ă pentru aplicarea lor: eliminarea controlului pre țurilor. Exper ții
occidentali au recunoscut în unanimitate c ă stabilizarea ortodox ă are dou ă consecin țe negative
inevitabile: recesiunea și reducerea veniturilor reale (asociat ă cu accentuarea inegalit ăților sociale).
O variant ă mai dur ă a acestui tip de stabilizare o reprezint ă programele care, pe lâng ă componentele
amintite, includ drept ancor ă o politic ă de curs de schimb fix (monetarismul global), polit ic ă
asociat ă, în condi țiile existen ței unei economii deschise, cu obligativitatea unei discipline monetare
și bugetare ferme.
Spre deosebire de aceste tipuri de programe ortodox e, stabilizarea heterodox ă este mai pu țin
restrictiv ă și încearc ă s ă evite adâncirea inegalit ăților de venituri, subliniaz ă speciali știi IFRI.
Programele de acest tip con țin m ăsuri de reducere a deficitului bugetar, o eventual ă reform ă
monetar ă (care ar reprezenta mijlocul de evitare a unei red istribuiri inegale a veniturilor) și, contrar
programelor ortodoxe, expansiune monetar ă (pentru a se evita cre șterea ratei reale a dobânzii). De
asemenea, concep ția heterodox ă propune o politic ă de control a cre șterii salariilor, dar și a pre țurilor,
pentru a reduce tensiunile conflictuale ce se pot c rea ca urmare a redistribuirii veniturilor între fo r ța
de munc ă și capital, în favoarea celui din urm ă.
Efectele programelor
Efectele pozitive pot fi considerate: ținerea sub control a infla ției (de și reducerea acesteia s-a
realizat mult mai lent decat s-a anticipat), stimul area exporturilor, diminuarea, în majoritatea ță rilor,
a deficitelor bugetare. Aceste efecte pozitive s-au ob ținut, în opinia multor economi ști est sau vest-
europeni, cu costuri economico-sociale mult prea ma ri, economistul polonez D. Rosati considerand
unele rezultate drept “succese sterile”.

49
Printre efectele negative , cele mai evidente au fost: reducerea dramatic ă a produc ției
industriale, a investi țiilor și a veniturilor reale ale popula ției, restrângerea volumului desfacerilor de
mărfuri, blocaje financiare de propor ții.
Una dintre problemele dificile ale tranzi ției a reprezentat-o problema concilierii măsurilor de
macrostabilizare cu cele de încurajare a cre șterii economice . Ță rile analizate au avut modalit ăți
diferite de realizare a acestor dou ă obiective concomitent, îmbinând în forme specifice diferite
măsuri de politic ă economic ă. Drept urmare, de la mijlocul anilor ´90 unele ță ri foste comuniste,
precum Polonia sau Cehia reu șesc s ă reintre mai decis pe f ăga șul cre șterii economice , f ără îns ă a se
situa la ad ăpost de orice form ă de instabilitate economic ă (de exemplu, Cehia se confrunt ă în 1997
cu o criz ă financiar ă de propor ții) (tabelul 1.2).
Tabelul 1.2. Analiza comparat ă a unor indicatori macroeconomici ai ță rilor din Europa Central ă
la nivelul anului 1999
Indicatori Cehia Ungaria Polonia Slovenia Slovacia Romania
PIB, volumul real,1990=100 89,4 103,1 136,8 115,6 103,6 80,3
PIB/loc, PPC, în USD 12362 10232 7619 14293 9699 5648
Indicele prod. ind.1990 =100 79,6 125,4 156,1 84,5 80,9 54,0
Rata infla ției (IPC anual), % 2,1 10,0 7,3 6,1 10,6 45,8
Rata șomajului, % 9,4 9,6 13,0 13 19,2 11,5
Exp ., mil USD 26845,8 21842,0 26347,0 8608,5 10197,4 8503,0
Imp., mil USD 28906,0 24020,0 40727,0 9765,2 11300,5 9595,1
Stoc net ISD, mil USD 14924 18347 21126 1193 1877 5471
Sursa: Elaborat în baza datelor Eurostat

De la sfârșitul anilor ´90 apare mai evident ă diferen ța de evolu ție a dou ă grupe de ță ri din
aceast ă regiune. Astfel, o prim ă grup ă este constituit ă de ță rile considerate reformatoare, care
reu șesc s ă fie recunoscute mai devreme ca economii de pia ță “func ționale” și s ă înregistreze
performan țe macroeconomice solide (Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia). Cel de -al doilea grup,

50
constituit din România, Bulgaria și Slovacia, reprezenta un grup de ță ri cu evolu ții indecise în
planul reformelor economice și cu performan țe macroeconomice slabe pân ă la începutul anilor
2000.
În anii 1989-1990, ță rile central europene au încheiat cu Uniunea Europe an ă acorduri de
cooperare economic ă, generale și sectoriale. Treptat, rela țiile economice dintre cele dou ă p ărți se
extind și devin tot mai complexe. Astfel, incepând cu anul 1991, rând pe rând, ță rile foste
comuniste din Europa Central ă încheie cu Uniunea European ă (UE) acorduri de asociere, care
aveau mai multe obiective, cel mai important fiind cel de constituire a unor zone de liber-
schimb cu aceasta într-o perioad ă de 10 ani.
Obiectivul general era de preg ătire a acestor ță ri pentru o eventual ă aderare la UE, pe un
orizont de timp nedefinit. Dup ă o perioad ă de șov ăial ă, la Consiliul European de la Essen din
decembrie 1994, UE stabile ște o serie de criterii de preaderare pentru ță rile analizate. Acestea erau
definite astfel:

stabilitatea democra ției, existen ța unui stat de drept, respectarea drepturilor omulu i și
protec ția minorit ăților;

existen ța și func ționarea unei economii de pia ță ;

capacitatea de a face fa ță presiunilor concuren țiale și for țelor pie ței din UE;

capacitatea de a- și asuma obliga țiile de membru cu drepturi depline.
Între anii 1994-1997, cele 10 ță ri asociate la UE (cele din Europa Central ă și cele trei republici
baltice) își înainteaz ă și cererile de aderare. Negocierile privind aderarea încep în martie 1998 cu
primele 5 ță ri (Polonia, Cehia, Ungaria, Estonia și Slovenia), iar în anul 2000 ele sunt lansate și
pentru celelalte 5 ță ri asociate (România, Bulgaria, Slovacia, Letonia și Lituania).
Dup ă o perioad ă de preg ătire intens ă și dup ă încheierea negocierilor la toate cele 31 de
capitole, 8 dintre cele 10 țări asociate foste comuniste devin ță ri-membre ale UE, odat ă cu semnarea
acordului de aderare din mai 2004, la Atena. Pentru România și Bulgaria se stabile ște ca dat ă
posibil ă de aderare anul 2007, acordul de aderare fiind sem nat în prim ăvara anului 2005.
Cum se explic ă mersul și rezultatele diferite ale transform ării sistemice in ță rile analizate?
Iat ă care consider ăm a fi factorii ce au determinat evolu ția și rezultatele diferite de pân ă acum
ale transform ării sistemice în diferitele ță ri est-europene analizate:
Particularit ățile situa ției economice și politico-sociale la finele anilor ‘80 și începutul anului
1990, ca de pild ă:

gradul de centralizare a economiilor (cele mai cent ralizate economii erau ale
Cehoslovaciei și României);

51

ponderea sectorului de stat și, complementar, existen ța unui sector particular; de pild ă, în
timp ce în România și Cehoslovacia sectorul de stat acoperea cca. 95% d in economie, sectorul
particular avea ponderi sensibile în Ungaria (în sf era comer țului și a altor servicii) și in Polonia (in
agricultur ă el reprezenta cca. 75% din totalul fermelor, în pl us, existau numeroase firme mixte mici
create cu participarea capitalului polonezilor din emigra ție);

gradul de stabilitate a economiei: rata real ă a infla ției și a șomajului, nivelul deficitelor
bugetare, raportul cerere-ofert ă pe pie țele de m ărfuri; din acest unghi de vedere, dac ă penuriile pe
pie țele de m ărfuri erau endemice in ță ri precum Polonia și Romania, pie țele din Cehoslovacia și
Ungaria erau echilibrate;

volumul datoriei externe și presiunea ei asupra economiei, exprimat ă prin serviciul
datoriei externe; practice, trei dintre ță rile în tranzi ție se confruntau cu datorii externe
împov ărătoare: Ungaria, Polonia și Bulgaria;

nivelul de trai și calitatea vie ții; acestea erau mai ridicate în dou ă ță ri, dar din cauze
diferite; în Ungaria nivelul de trai era mai ridica t în primul rând ca urmare a extinderii practicii
apel ării la o a doua slujb ă de c ătre salaria ții din sectorul de stat înc ă de la începutul anilor ´80, în
Cehoslovacia, de asemenea nivelul de trai era ridic at ca urmare a unui standard de dezvoltare mai
înalt al acestei ță ri, comparativ cu toate celelalte ță ri foste comuniste, interesant fiind și faptul c ă nu
existau diferen țe sensibile ale calit ății vie ței între zona rural ă și cea urban ă, ca urmare a unei politici
deliberate de majorare a veniturilor lucr ătorilor rurali;

mentalit ăți și atitudini favorabile sau ostile economiei de pia ță ; popula țiile din ță rile care
au incercat reformarea sistemelor anterioare erau m ai preg ătite; în alte ță ri doar speciali știi cu
contacte externe sau intelectualii aveau informa ția necesar ă pentru a evalua favorabil economiile și
societ ățile occidentale, în pofida propagandei totalitare o stile și mistificatoare;

configurarea unei societ ăți civile omogene sau, dimpotriv ă, existen ța unei societ ăți
divizate, cu grup ări de interese contradictorii; existen ța, de pild ă, în Polonia și în Cehoslovacia a
unor forma țiuni politice cu un larg suport popular (Forumul ci vic, în prima țar ă și Solidaritatea în
cea de-a doua) a f ăcut posibil ă parcurgerea rapid ă, în primii ani ai tranzi ției, a unor etape dureroase,
dar necesare (în succesiuni diferite de m ăsuri), care au creat pilonii construc ției ulterioare a
economiei de pia ță ; în mod contrar, în România f ărâmițarea societ ății în numeroase grupuri de
interese și lupta dintre ele pentru ob ținerea puterii economice a întârziat adoptarea de legi și crearea
de institu ții ale pie ței;

gradul de dependen ță de pia ța CAER; destr ămarea CAER din anul 1991 a fost un șoc
extern care a lovit în mod diferit ță rile în tranzi ție, în raport cu dependen ța exporturilor lor de pie țele

52
de desfacere sovietice, pe de o parte, și a aprovizion ării cu resurse energetice și cu materii prime din
URSS pe de alt ă parte; cea mai afectat ă a fost Bulgaria, sub ambele aspecte.
Evolu ția raportului dintre partied – sindicate – guverne sau dintre diferitele ”grupuri de
interese” și guvern, sau, într-un cuvânt, modul de configurare a raporturilor sociale. Câteva aspecte
erau importante din acest unghi de vedere: credibil itatea guvernelor postcomuniste, incheierea sau
nu a unor pacte sociale și respectarea lor, transparen ța și fermitatea aplic ării legilor. Aceste rela ții au
determinat:

acceptarea sau neacceptarea unor politici economice restrictive ;

promovarea rapid ă sau tergiversarea adopt ării și aplic ării unor legi mai mult sau mai pu țin
populare, dar necesare, precum legea falimentului și legea marii privatiz ări;

acordarea de credite preferen țiale sau f ără garan ții;

ob ținerea de licen țe și autoriza ții;

lipsa de legitimitate a guvernelor în unele ță ri sau jocurile politice au determinat în acestea
dese schimb ări de guverne (Bulgaria, Romania), având drept cons ecin ță o permanent ă instabilitate
macroeconomic ă și tergiversarea principalelor reforme structural;

coeren ța și principiile fundamentale ale concep țiilor de reform ă ale guvernelor
postcomuniste. Cel mai sintetic erau definite, de p ild ă, principiile de politic ă economic ă ale
guvernului lui J. Antall, instalat în iunie 1990 în Ungaria. Programul acestuia, numit “Programul
rena șterii na ționale”, avea ca motto dou ă cuvinte: “proprietate, libertate”, corect ă secven țialitate. Un
exemplu de secven țialitate “de referin ță ” a fost programul lui V. Klaus, in Cehoslovacia, d in 1990;

impactul diferit al unor factori externi de la dest r ămarea CAER și până la aderarea la UE;

for ța de negociere și credibilitatea guvernelor in raporturile cu maril e puteri și cu
organiza țiile financiare interna ționale.
Cateva exemple în acest sens ar fi:

în timp ce Polonia a beneficiat de o reducere masiv ă a datoriei sale fa ță de Clubul de la
Paris, ca urmare a sprijinului SUA, Bulgaria a purt at negocieri dificile în acest scop cu membrii
Clubului de la Londra;

în timp ce majoritatea ță rilor est-europene ce au aspirat la încheierea unor acorduri cu
F.M.I. pentru ob ținerea unor credite stand-by au fost obligate s ă accepte criterii foarte severe pentru
deficitul bugetar, Ungaria a ob ținut acceptul FMI, in primii ani ai tranzi ției, pentru men ținerea unor
deficite relativ mari, situa ție ce i-a permis aplicarea unor politici fiscale ma i relaxate;

53

calendarele de reducere a taxelor vamale negociate de ță rile est – europene în acordurile de
asociere la UE sunt diferit e șalonate, Ungaria, protejandu- și cel mai bine interesele na ționale, în
pofida cererii sale de integrare rapid ă în UE.

1.4. Politica și activitatea investi țional ă în unele state din Uniunea Europen ă
Investi țiile reprezint ă un factor critic pentru cre șterea e c o n o m i c ă și locurile de
munc ă. Acest lucru este valabil în special în cadrul UE, u nde economia se bazeaz ă în mod
semnificativ pe deschiderea c ătre comer ț și investi ții. Investi țiile sunt esen țiale pentru crearea și
men ținerea întreprinderilor și a locurilor de munc ă. Prin investi ții, întreprinderile construiesc lan țuri
valorice globale care joac ă un rol tot mai important în economia interna țional ă modern ă. Acestea
creeaz ă nu numai noi oportunit ăți pentru comer ț, ci și valoare ad ăugat ă, locuri de munc ă și venituri .
Acesta este motivul pentru care acordurile comercia le ar trebui s ă promoveze investi țiile și să
creeze noi oportunit ăți pentru ca întreprinderile s ă investeasc ă în întreaga lume [165, p. 72].
Întreprinderile care investesc în str ăin ătate se confrunt ă cu probleme care, din diverse motive,
nu pot fi întotdeauna solu ționate prin sistemul juridic intern. Astfel de probleme variaz ă de la
situa ții rare, dar dramatice de exproprieri for țate de către țara-gazd ă, discriminare, expropriere
fără compensa ție adecvat ă, revocarea licen țelor de afaceri și abuzuri din partea statului-gazd ă,
mergând de la lipsa unui proces echitabil pân ă la imposibilitatea de a face transferuri interna ționale
de capital.
Din cauza unor astfel de riscuri , dispozi țiile privind protec ția investi țiilor au făcut parte
integrant ă din toate cele 1.400 de acorduri bilaterale încheiate de statele-membre ale UE,
începând de la sfâr șitul anilor 1960 . Uniunea îns ăși este parte la Tratatul privind Carta energiei,
care con ține, de asemenea, dispozi ții privind protec ția investi țiilor și solu ționarea litigiilor între
investitori și stat. La nivel mondial, exist ă peste 3.400 de astfel de acorduri bilaterale sau
multilaterale în vigoare care con țin dispozi ții privind protec ția investi țiilor. Acestea ofer ă
întreprinderilor garan ții că investi țiile lor vor fi tratate echitabil și în acela și mod precum cele ale
întreprinderilor na ționale. Prin crearea unei dimensiuni de securitate și previzibilitate juridic ă
pentru întreprinderi, protec ția investi țiilor reprezint ă, de asemenea, un instrument pentru statele
din întreaga lume de atragere și de men ținere a investi țiilor str ăine directe pentru
sprijinirea economiei acestora.
Din punct de vedere concret, practic, toate acordur ile de investi ții ofer ă investitorilor str ăini
patru garan ții cheie în rela ția acestora cu statul- gazd ă, adic ă:
 protec ție împotriva discrimin ării (tratamentul na țiunii celei mai favorizat și tratamentul

54
na țional);
 protec ție împotriva exproprierii care nu este în scop de interes public și care nu este
compensat ă în mod echitabil;
 protec ție împotriva tratamentului nedrept și inechitabil – de exemplu, negarea echit ății
procedurale de baz ă;
 protec ție cu privire la posibilitatea de a transfera capital .
De asemenea, acordurile de investi ții prev ăd un sistem de „ solu ționare a litigiilor între
investitori și stat ” sau „ ISDS ” (investor-state dispute settlement). Acesta este considerat un
element principal pentru aplicarea eficace a protec ției oferite. Sistemul permite unui investitor
să introduc ă o ac țiune arbitral ă împotriva autorit ăților din țara-gazd ă direct în fa ța unui tribunal
interna țional. Cu toate acestea, investitorul poate introdu ce o astfel de ac țiune doar atunci când
poate sus ține că a fost înc ălcat ă una dintre dispozi țiile acordului (de exemplu, cele patru
garan ții principale men ționate mai sus) . Aceasta înseamn ă că un investitor care introduce o
ac țiune arbitral ă, deoarece profiturile sale au fost reduse în urma unei schimb ări de reglementare
de către un stat (de exemplu, reglement ări mai stricte privind un aditiv alimentar), nu po ate fi
desp ăgubit doar pe aceast ă baz ă. Investitorul ar trebui s ă demonstreze c ă au fost înc ălcate
dispozi țiile privind investi țiile (de exemplu, discriminare, refuzul accesului la justi ție etc.) [180, p.
116].
Principalul motiv pentru existen ța unui mecanism ISDS este faptul c ă, în mai multe țări,
acordurile de investi ții nu sunt direct aplicabile în instan țele na ționale. Prin urmare, un
investitor care constat ă că a fost discriminat sau a c ărui investi ție este expropriat ă nu poate
invoca normele de protec ție a investi țiilor în fa ța instan ței na ționale pentru a ob ține repara ții.
Solu ționarea litigiilor între investitori și stat permite investitorilor s ă se bazeze direct pe
normele care au fost concepute special pentru a le proteja investi țiile.
Investitorii din UE se num ără printre cei mai frecven ți utilizatori ai procedurilor de
solu ționare a litigiilor și reprezint ă un num ăr tot mai mare de cazuri. Potrivit cifrelor recente ale
UNCTAD, din cele 214 cazuri ISDS (cunoscute) înregi strate la nivel mondial pentru perioada
2008-2012, investitorii din UE au reprezentat 53% din cazuri (113 cazuri) , investitorii din
țările de Jos, Germania și Regatul Unit fiind utilizatorii principali. Utili area brusc ă tot mai avansat ă a
mecanismului ISDS de c ătre investitorii din UE este mult mai vizibil ă în cifrele privind ini țierile
recente. Din cazurile ISDS ini țiate în 2012 – un total de 52, investitorii din UE au ini țiat
60% din totalul cazurilor, în timp ce investitorii americani au reprezentat doar de 7,7% .
Toate acordurile de liber schimb ale UE confirm ă în mod clar, ca un principiu permanent,

55
dreptul de reglementare și dreptul de urm ărire a obiectivelor legitime de politic ă public ă
ale părților, cum ar fi obiectivele sociale, de mediu, de s ecuritate, de s ănătate și siguran ță public ă,
precum și promovarea și protejarea diversit ății culturale. Principiul se aplic ă, de asemenea,
dispozi țiilor de protec ție a investi țiilor incluse în acordurile UE.
În plus, în acordurile comerciale ale UE, standarde le-cheie de protec ție a investi țiilor
sunt elaborate într-un mod detaliat și precis, în special clarificându-se faptul c ă se men ține
dreptul de reglementare a statelor .
În acest context, se realizeaz ă clarific ări privind dou ă dispozi ții-cheie:
a) În primul rând, „ exproprierea indirect ă” este una dintre dispozi țiile cele mai
controversate din sistemul de protec ție a investi țiilor. Exproprierea indirect ă are loc atunci când
măsurile guvernamentale, de și nu implic ă preluarea direct ă a propriet ății, au acest efect (de
exemplu, revocarea unei autoriza ții necesare pentru func ționarea unei fabrici). Dispozi ția a fost
utilizat ă de către unii investitori pentru a contesta interdic țiile autorit ăților publice privind produsele
chimice din motive de s ănătate sau introducerea unei legisla ții noi mai stricte în domeniul
protec ției mediului. Viitoarele acorduri ale UE prev ăd un set detaliat de dispozi ții care ofer ă
îndrumare arbitrilor cu privire la modul de a decid e dac ă o măsur ă de stat constituie sau nu o
expropriere indirect ă, urm ărind astfel prevenirea abuzului de sistem.
În special, atunci când statul protejeaz ă interesul public într-un mod nediscriminatoriu,
dreptul de reglementare al statului ar trebui s ă prevaleze asupra impactului economic al m ăsurilor
asupra investitorului. Astfel de clarific ări atât de necesare vor asigura c ă întreprinderile nu
pot fi compensate doar pentru c ă profiturile lor au fost reduse din cauza efectelor
reglement ărilor adoptate pentru un obiectiv de politic ă public ă. Comisia a negociat dispozi ții
care clarific ă acest lucru cu Canada și Singapore, iar formularea va fi, de asemenea, inc lus ă în
acordurile viitoare [184, p. 69].
b) În al doilea rând, standardul „ tratament corect și echitabil ” – foarte des invocat de
investitori – nu este clar definit în dreptul inter na țional. În consecin ță, tribunalele arbitrale au dispus
de o marj ă de manevr ă important ă în interpretarea acestuia într-un mod care a fost considerat c ă
ar acorda investitorilor prea multe sau prea pu ține drepturi. În acordurile UE, standardul va stabi li
exact ac țiunile care nu sunt permise. Acestea vor include as pecte cum ar fi ac țiuni cu un caracter
evident arbitrar, tratamentul abuziv (constrângere, presiune sau h ărțuire) sau nerespectarea
principiilor fundamentale ale unui proces echitabil . Elementele „tratamentului corect și
echitabil” sunt definite cu precizie în textele acordurilor cu Cana da și Singapore și vor fi definite,
de asemenea, în viitoarele tratate ale UE.

56
Statele-membre ale UE au înregistrat progrese în ce ea ce prive ște corectarea
dezechilibrelor, îns ă redresarea economic ă lent ă a constituit un obstacol pentru reducerea
dezechilibrelor și a riscurilor macroeconomice aferente. În ultimele l uni, actualitatea economic ă
s-a deteriorat treptat. Cre șterea economic ă s-a situat sub a ștept ări, iar în Germania, Italia și Fran ța,
aceasta fie a sc ăzut, fie a stagnat. Cre șterea creditului este în continuare sc ăzut ă în UE, în ciuda
unor politici monetare acomodative, în condi țiile în care cererea este modest ă, iar sectorul privat
reduce în continuare efectul de levier. De asemenea , o perioad ă îndelungat ă cu infla ție foarte
sc ăzut ă, care reflect ă o devia ție PIB negativ ă considerabil ă în mai multe țări și faptul că pre țurile au
reac ționat, mai mult decât în perioada anterioar ă, la încetinirea economic ă a reprezentat un obstacol
în calea bunei desf ășur ări a procesului de reducere a efectului de levier. Este posibil, de
asemenea, ca tensiunile geopolitice s ă afecteze activitatea economic ă și să genereze riscuri
macroeconomice, mai ales în țările care între țin leg ături comerciale mai profunde cu țările din
vecin ătatea estic ă și ale căror expuneri financiare fa ță de acestea sunt mai mari. În plus, nivelul
redus al activit ății economice men ține șomajul, precum și al ți indicatori sociali, la niveluri inacceptabile;
aceast ă situa ție poate, în sine, aduce prejudicii perspectivelor de cre ștere pe termen mediu [185, p. 122].
Răspunsurile în materie de politici din fiecare stat- membru trebuie s ă fie adaptate la
situa ția individual ă a statului respectiv, dar și să țin ă cont de viziunea mai larg ă (a UE și a zonei euro),
precum și de potențialele efecte de propagare. Dezechilibrele macroeconomice, în diferitele
forme pe care le iau, genereaz ă riscuri și provoc ări macroeconomice; acestea au, în primul rând,
un caracter na țional. Dezechilibrele legate de sustenabilitatea extern ă, de competitivitate, de
îndatorarea excesiv ă din sectorul privat și de presiunea reducerii efectului de levier, sustenabil itatea
finan țelor publice, pre țurile activelor, stabilitatea financiar ă se raporteaz ă în principal la capacitatea
fiecărei economii de a genera o cre ștere economic ă robust ă și sus ținut ă și de a crea locuri de munc ă.
Cu toate acestea, dat ă fiind interdependen ța dintre economiile din UE, exist ă mai multe canale,
printre care comer țul, leg ăturile financiare și monetare, reformele structurale, încrederea și
incertitudinea, prin intermediul c ărora dezechilibrele se pot propaga de la o țar ă la alta, iar
pierderile de eficien ță dintr-un stat-membru pot afecta bun ăstarea unui alt stat-membru. Nivelul
sc ăzut al cererii interne, în special al investi țiilor, precum și presiunile dezinfla ționiste par a fi exemple
primordiale ale modului în care provoc ările macroeconomice cu care se confrunt ă statele
membre pot afecta întreaga Uniune.
Promovarea investi țiilor eficiente pentru restabilirea pote țialului de cre ștere reprezint ă o prioritate-
cheie. În ultimii șapte-opt ani, de când a început criza, s-a înregist rat o reducere semnificativ ă a
poten țialului de cre ștere al UE. Conform celor mai recente estim ări, cre șterea anual ă a PIB poten țial al

57
UE a sc ăzut de la pu țin peste 2% în urm ă cu zece ani la mai pu țin de 1% în prezent. Pe lâng ă
evolu țiile demografice pe termen lung, încetinirea pe ter men mediu a activit ății poate fi atribuit ă
slabei cre șteri a productivit ății și ratei lente de acumulare de capital. Rolul form ării de capital
(inclusiv cercetarea și dezvoltarea) ca motor al cre șterii a fost limitat în ultimii ani, deoarece ponde rea
investi țiilor rămâne substan țial mai mic ă decât în urm ă cu câ țiva ani în aproape toate țările UE.
Reechilibrarea contului curent r ămâne asimetric ă, reflectând cererea sc ăzut ă atât în țările
creditoare, cât și în țările debitoare (figura 1.5). În mai multe țări, în special în Irlanda, Cipru,
Grecia, Spania, Portugalia, România și Slovenia, s-a continuat efectuarea corec țiilor necesare în
conturile curente. Deficitele mari din urm ă cu câ țiva ani ale acestor țări s-au transformat în deficite mici
sau chiar excedente mari și contribuie la reducerea riscurilor legate de datoriile externe.

15

10

5

0

-5

-10

-15

-20

Fig. 1.5. Deficite (-) și excedente (+) de cont curent 2008, 2013 și 2015 (previziuni) (% din PIB)
Sursa: Elaborat în baza datelor Eurostat, serviciile Comisiei.

De asemenea, Italia afi șeaz ă un ușor excedent, în timp ce Fran ța a men ținut o balan ță a contului
curent moderat negativ ă. Cu toate acestea, în multe cazuri, o mare parte d in ajustare a fost
determinat ă de sc ăderea cererii, în special a investi țiilor (figura 1.6), situa ție care ar putea avea
implica ții negative pentru poten țialul pe termen mediu, dac ă nu va fi corectat ă.

. 2008 2013 2015
-23.1
Zona euro în afara zonei euro CY
EL
LV
PT
ES
IE
EE
SK
SI
IT
BE
FR
MT
FI
NL
AT
DE
LU
BG
LT RO

HR
HU
PL UK

CZ
DK
SE
ZE18
UE28

58

30

25

20

15

10

5

0

-5

-10

-15

-20

Sectorul public Sectorul privat Total, modificare 2 007-14

Fig. 1.6 . Ponderea investi țiilor în PIB (formarea brut ă de capital fix; date pentru 2014 și varia ții
în perioada 2007-2014)
Sursa: Elaborat în baza datelor Eurostat, serviciile Comisiei.

Exporturile mai mari au jucat, de asemenea, un rol important în 2013, în special în cazul
Bulgariei, Greciei, Sloveniei, Lituaniei, României și Portugaliei, precum și, într-o mai mic ă m ăsur ă, în
cazul Spaniei și Irlandei. În ceea ce prive ște ajustarea sectorial ă, țările vulnerabile continu ă să se
adapteze, fiecare la ritmul s ău. Spania și Portugalia au început să se adapteze, trecând de la
sectoarele necomerciale la cele comerciale înc ă de la începutul crizei, iar ponderea bunurilor
comercializabile, atât în ceea ce priv ște ocuparea for ței de munc ă, cât și în ceea ce prive ște
valoarea ad ăugat ă brut ă a crescut începând cu anul 2010. Acest proces de a daptare nu a fost înc ă
ini țiat în cazul Italiei. O mare parte a reechilibr ării din aceste țări are caracter neciclic, adic ă a fost
mai mare decât ar sugera devia ția PIB a statelor- membre în cauz ă și a partenerilor acestora.
Se preconizeaz ă că ansamblul zonei euro va men ține un excedent extern relativ ridicat.
Cre șterea cu trei puncte procentuale a excedentului zon ei euro în perioada 2008-2014 reflect ă faptul
că excedentele din unele state-membre nu au sc ăzut suficient de mult în urma importantelor
eforturi de reechilibrare a economiilor care afi șau deficite mari de cont curent. Germania și ță rile de
Jos au continuat s ă afi șeze excedente foarte mari, superioare valorilor sugerate de fundamentele
economice și cu mult peste pragul indicativ al tabloului de bord . În cazul Germaniei, atunci când se CY EL PT MT IE LU ES IT NL SK BE SI DE FI LV AT FR EE UK DK HR PL HU LT BG CZ SE RO
Zona euro în afara zonei euro % din PIB

59
216
206
-157
-166 ia în considerare pozi ția în ciclul economic, este posibil ca excedentul ajustat ciclic s ă fie chiar mai
mare decât cifra global ă. Având în vedere reducerea deficitelor de cont curent, compozi ția
geografic ă a excedentelor din economiile creditoare, în special în Germania, s-a schimbat. Balan ța în
raport cu restul lumii a crescut, în timp ce balan ța în raport cu zona euro a sc ăzut [179, p. 51].
Aceasta din urm ă a fost determinat ă în principal de o reducere a exporturilor c ătre restul zonei euro,
mai degrab ă decât de o cre ștere a importurilor Germaniei. De și excedentele de cont curent nu
prezint ă acelea și dificult ăți ca deficitele nesustenabile și sunt par țial justificate, excedentele mari și
prelungite pot reflecta ineficien țe economice, cu un nivel sc ăzut al investi țiilor interne și al cererii,
situa ție care, pe termen mediu, duce pe plan intern la atrofierea PIB poten țial. O cre ștere a cererii
interne prin accelerarea investi țiilor ar stimula cre șterea poten țial ă și ar putea contribui la procesul de
redresare și la ajustare aflat ă în curs în zona euro
Gama de datorii externe în UE este foarte larg ă, iar riscurile pentru sustenabilitate
rămân ridicate (figura 1.7). Având în vedere c ă reducerea deficitelor mari și trecerea la excedente
externe reprezint ă doar o evolu ție recent ă în țările debitoare, datoriile externe din aceste țări nu au
înregistrat îmbun ătățiri considerabile și, în unele cazuri, este posibil chiar s ă se fi deteriorat.
125

75

25

-25

-75

-125

Zona euro în afara zonei euro
2008 2013 2015 prag PDM
Fig. 1.7. Pozi țiile invesit ționale interna ționale nete 2008, 2013 și 2015 (proiec ție) (% din PIB)
Sursa: Eurostat, serviciile Comisiei.

În cazul economiilor cu cele mai mari valori negati ve ale pozi țiilor investi ționale interna ționale
nete (PIIN), balan țele contului curent sunt deja suficiente pentru a s tabiliza și a reduce treptat nivelul
acestora de îndatorare extern ă net ă pe termen mediu (figura 1.8). Acest lucru este valabil, în
special, pentru Irlanda, Spania, Letonia, România și Portugalia, dar înc ă nu pentru Grecia și Cipru.
Îns ă stabilizarea îndator ării externe nu ar reprezenta un obiectiv prudent, în special pentru țările în LU
BE
DE
MT
NL
FI
AT
FR
CY
IT
SI
SK
EL
LV
EE
IE
ES
PT
UK
SE
DK
CZ
LT
RO
PL
HR
BG
HU
UE28
ZE18

60
care valorile ridicate ale PIIN reflect ă mai ales prezen ța datoriilor. Pentru a reduce PIIN la niveluri
mai sigure în urm ătorul deceniu, în toate aceste țări sunt necesare excedente care s ă fie între
moderate și relativ mari. În plus, exist ă riscuri importante generate de implica țiile pe care le poate
avea un mediu cu infla ție sc ăzut ă asupra competitivit ății și a gradului de îndatorare. Infla ția sc ăzut ă a
pre țurilor și a salariilor ajut ă țările să își redobândeasc ă competitivitatea [6].
10

8

6

4

2

0

-2

-4

-6

2014 Balan ța contului curent (2014) Balan ța necesară pentru a aduce PIIN la -35 % din PIB în
2024 Balan ța necesar ă pentru a aduce PIIN la -50 % din PIB în 2024 Balan ța necesar ă pentru a stabiliza PIIN
Not ă: Acest grafic nu con ține date pentru Belgia, Danemarca, Germania, Luxemb urg, Malta, Țările
de Jos, Austria, Finlanda și Suedia, în cazul c ărora pozi ția investi țional ă interna țional ă net ă (PIIN) este pozitiv ă
în 2013 sau se preconizeaz ă că va fi pozitiv ă în 2015.

Fig. 1.8. Balan țele contului curent necesare pentru stabilizarea sa u reducerea datoriilor externe (PIIN)
2014 (previziuni ), state-membre selectate (% din PIB)
Sursa: Eurostat, serviciile Comisiei.

Cu toate acestea, ajustarea în materie de competitivitate este îngreunat ă atunci când infla ția
sc ăzut ă îi vizeaz ă și pe principalii parteneri comerciali ai fiec ărei economii. Împreun ă cu efectele
negative care decurg dintr-o perspectiv ă mai pu țin optimist ă de cre ștere economic ă,
sustenabilitatea extern ă este în continuare o problem ă pentru țările respective. Datele pentru
Fran ța și Regatul Unit indic ă o cre ștere continu ă a datoriilor externe nete ale acestor dou ă țări, de și
nivelul îndator ării lor externe rămâne destul de moderat.

1.5. Concluzii la capitolul 1
În concluziile la acest capitol consider ăm că infrastructura din România se afl ă sub nivelul
optim datorit ă unui set vechi de proiecte nefinalizate, dar și datorit ă unor deficien țe administrative de
între ținere și exploatare a infrastructurii. România trebuie s ă realizeze investi ții de calitate, mai ales
în infrastructur ă, destinate zilei de ast ăzi, dar și celei de mâine. Prin metodologiai UE bazat ă pe
func ția de produc ție și a proiec țiilor privind cererea, cu utilizarea unor estim ări prudente în materie de
multiplicatori, în acest capitol se demonstreaz ă că sporirea investi țiilor de calitate în infrastructur ă ar SI IE IT SK ES PT FR LV EL EE HU BG LT HR RO CZ PL UK
Zona euro În afara zonei euro

61
putea impulsiona cre șterea în România, aceast ă concluzie fiind în concordan ță cu cele mai recente
studii. O mai bun ă absorb ție a fondurilor UE disponibile ar putea juca un rol esen țial în sporirea
calit ății și volumului de cheltuieli de infrastructur ă într-un mediu bugetar strict. Totodat ă, se impune
accelerarea reformelor de gestionare a proiectelor și o implementare mai strict ă a bugetelor pe
termen mediu, pentru a se ob ține toate avantajele de cre ștere în urma investi țiilor în infrastructur ă.
Referitor la organismele financiare interna ționale, rolul pe care acestea îl au în dezvoltar ea
economiilor na ționale, consider ăm că acesta este abordat în mod deosebit în ultimii ani , existând o
serie de argumente „pro” și „contra” referitoare la beneficiile reale ale m ăsurilor impuse na țiunilor
de c ătre aceste institu ții. De și principiile de func ționare ale acestora sunt atr ăgătoare, transpunerea în
practic ă a dezideratelor și a condi țion ărilor aferente, c ărora li s-a atribuit pe parcursul timpului un
caracter general valabil, f ără a fi luate în considerare caracterul variat și particularit ățile economiilor
respectivelor state, poate determina efecte destul de grave asupra economiei și, implicit – datorit ă
interdependen țelor existente – asupra securit ății na ționale. Tocmai din aceste considerente este
necesar ă regândirea rela țiilor dintre aceste organisme și guvernele na ționale și nuan țarea
programelor de ac țiune în func ție de particularit ățile mediului intern și interna țional, valabile la
momentul respectiv.
Scopul înfiin ță rii unor institu ții financiar-monerate internationale a fost de a as igura cadrul
adecvat pentru cooperare și ajutor reciproc în diferite domenii, între tarile -membre.
Motivul care a condus la aparitia acestor instituti i const ă în faptul că pacea mondial ă poate fi
asigurata numai prin prosperitate economic ă în toate țarile.
Institu țiile financiare interna ționale si-au dovedit necesitatea de a exista, fiind capabile de
ac țiuni decisive în situatia unor evenimente nea șteptate sau crize.
Prin rolul acestor institu ții de sprijinire a realiz ării unei cre șteri economice, de reducere a
gradului de s ărăcie, de protejare a mediului înconjurator, de promo vare a dezvolt ării sectorului
privat are loc perfec ționarea și dezvoltarea întregului sistem monetar si financia r international.
Conștiientizând importan ța pe care o au institu țiile financiar-monetare interna ționale pentru
țarile-membre, nu ne putem imagina existen ța lor f ără aderarea la aceste organisme.
Rolul institu țiilor financiare interna ționale este în cre ștere, punându-se accent pe transparen ță
și eficacitate.

62
2. ANALIZA ASPECTELOR PRACTICE PRIVIND IMPACTUL SUR SELOR
FINANCIARE EXTERNE ASUPRA MEDIULUI DE AFACERI ROMÂN ESC

2.1. Evaluarea utiliz ării resurselor financiare externe în dezvoltarea ec onomiei na ționale
Sfâr șitul secolului al XX lea a fost marcat de o acceler are f ără precedent a globaliz ării,
fenomen în care dinamica fuziunilor și achizi țiilor interna ționale, incluzând cump ărarea de c ătre
investitorii str ăini a întreprinderilor de stat privatizate (în sta tele aflate în tranzi ție), a stabilit noi
recorduri ale volumului de investi ții str ăine directe. Cre șterea fluxului de investi ții str ăine directe a
dep ășit ritmul de cre ștere a comer țului mondial în unele perioade ale ultimelor dou ă decenii.
Se poate spune ca investi țiile str ăine directe pot fi mai importante decât comer țul, din punctul
de vedere al furniz ării de bunuri și servicii c ătre pie țele str ăine. În plus, investi țiile str ăine directe au
devenit cea mai important ă surs ă de finan țare pentru țările în curs de dezvoltare. Totodat ă, în ultimii
ani, investi țiile str ăine directe s-au dovedit și cea mai stabil ă surs ă de finan țare fa ță de investi țiile de
portofoliu sau împrumuturile la b ănci, ele fiind mai pu țin afectate de crizele financiare [37, p. 122].
Obiectivele concrete în raport de care se formeaz ă fluxurile investi ționale directe sunt privite
din dou ă perspective, ale statului investitor și ale statului-gazd ă, astfel:
Pentru statul ce investe ște:

aprovizionarea din statul-gazd ă cu materii prime și resurse energetice;

folosirea pie țelor-gazd ă pentru desfacerea produselor;

utilizarea eficient ă a factorilor de produc ție de care dispune gazda.

Pentru statul-gazd ă:

procurarea pe aceast ă cale a unor tehnologii de ultim ă or ă;

modernizarea produc ției prin retehnologizarea și generarea progresului tehnic;

cre șterea num ărului de locuri de munc ă;

apari ția și dezvoltarea unor noi ramuri de activitate;

eficientizarea managementului.
Economistul John Dunning considera c ă investi țiile str ăine directe sunt determinate de o
multitudine de factori, printre care cei mai import an ți ar fi [67, p. 107]:

avantajele specifice statului în care se realizeaz ă investi ția;

avantajele specifice statului, în special ale firme i care realizeaz ă investi ția;

capacitatea firmei care investe ște de a internaliza aceste avantaje.

63
România are o mare șans ă în ceea ce prive ște afluxurile de capital extern, ce vor intra în
urm ătorii ani, prin fondurile acordate de UE statelor c are doresc s ă adere la marea familie
european ă. Pentru a ob ține ace ști bani, țara noastr ă trebuie s ă fac ă dovada voin ței de a îndeplini
programele de dezvoltare pe care și le-a asumat singur ă.
Dup ă anul 1990, intr ările de capital str ăin în economia româneasc ă au crescut semnificativ fa ță
de ie șirile de capital românesc ce prezint ă un nivel foarte sc ăzut.
Pentru România, ruptura de sistemul politic și economic socialist care s-a produs dup ă 1989 a
făcut ca nevoia de capital s ă devin ă mai acut ă decât în perioadele precedente.
Dorin ța de a trece de la sistemul economic centralizat la sistemul economiei de pia ță a
necesitat ample restructur ări și transform ări politice, economice și sociale în vederea integr ării
economiei române ști în economiile dezvoltate și în primul rând în cea a Uniunii Europene [48, p,
95].
Fără îndoial ă, în timp, aceast ă acutizare a nevoii de capital s-a produs ca urmare a întârzierilor
înregistrate în restructurarea și reformarea economiei române ști, dar și ca urmare a distrugerilor și
administr ării defectuoase a unit ăților economice din industrie, agricultur ă, transporturi, comer ț,
turism etc.
În aceste condi ții, problematica investi țiilor str ăine în România devine o component ă
important ă a strategiei macroeconomice.
Cu toate acestea, o grav ă eroare care s-a produs în administrarea reformei e conomiei române ști
dup ă 1989, adic ă eroarea că în preocup ările strategice ale structurilor de putere, capital ului intern al
dezvolt ării, i-a fost acordat ă o importan ță redus ă. Totu și, pentru România interesul fa ță de
investi țiile str ăine directe, în aceast ă perioad ă de trecere a economiei române ști la economia de pia ță
și racordarea la economia mondial ă are la baz ă urm ătoarele motiva ții [175, p. 102]:

nevoia de capital în vederea retehnologiz ării și refacerii economice;

transferul de tehnologie și de know-haw este una din c ăile de prim ă aplicabilitate în
realizarea progresului tehnic. Aceasta se realizeaz ă prin asocierea cu parteneri str ăini din țările
puternic dezvoltate. Atragerea în acest mod a capit alului str ăin faciliteaz ă accesul la tehnologie;

preluarea și aplicarea unor metode de conducere mai performant e;

accesul la pia ța occidental ă (produsele ob ținute în cadrul acestor forme de cooperare și
participare str ăin ă la fabrica ție au acces mai u șor pe pie țele externe) [99, p. 118].
Dup ă revolu ția din decembrie 1989, România a fost nevoit ă s ă înceap ă un proces de tranzi ție
de la economia de comand ă la economia de pia ță liber ă. Startul acestui proces s-a dovedit a fi dificil.
Economia na țional ă se g ăsea într-o stare aproape integral etatizat ă, sectorul de stat participând la

64
formarea PIB în propor ție de circa 87%, restul revenind sectorului privat. Ca urmare a acestei
situa ții, înlocuirea economiei de comand ă cu economia de pia ță apare ca un proces realmente
necesar. Modalitatea prin care s-a realizat trecere a la economia de pia ță a fost privatizarea. În acest
context s-au formulat dou ă modele posibile de interven ție, și anume, „terapia șoc” și /sau „terapia
gradual ă”, o terapie rapid ă sau una lent ă. Trecerea de la sistemul public la cel privat s-a f ăcut pe
fondul unui vid legislativ, care a permis abuzul, corup ția și jaful patrimoniului na țional. Ca
rezultat al acestor gre șeli, economia româneasca a cunoscut un declin al cr e șterii economice, proces
care, odat ă declan șat necesit ă eforturi mari și durată pentru a fi stopat [114, p. 119].
Modernizarea și restructurarea economiei na ționale este o ac țiune complex ă care vizeaz ă toate
nivelurile activit ății economice: ansamblul economiei na ționale, ramurile economiei, unit ățile
economice, locurile de munc ă.
Activitatea de modernizare și restructurare este un proces dinamic care asigur ă modernizarea
capitalului fix, crearea unor structuri complexe și mobile, introducerea celor mai performante
metode și tehnici de munc ă. În cadrul activit ății de restructurare și modernizare a economiei
na ționale se acord ă un loc important îmbun ătățirii activit ății fiec ărei ramuri în parte, cre șterii
gradului de participare la circuitul economic al fi rmelor mici și mijlocii, produc ătoare de bunuri și
servicii, în investi ții. Statului îi revine un rol determinant atât dat orit ă rolului s ău de moderator în
economia na țional ă, cât și for ței sale financiare și economice. Prin pârghiile fiscale și monetare pe
care le posed ă, statul poate reorienta agen ții economici, publici și priva ți spre investi ții, spre
modernizarea capacit ăților de produc ție.
În perioada anilor 1948–1990, cooperarea economic ă interna țional ă a României prin
participarea la investi ții cu țările capitaliste dezvoltate, cele în curs de dezvol tare și cele socialiste a
cunoscut o evolu ție pozitiv ă. Cooperarea cu țările capitaliste și cele în curs de dezvoltare a trecut
treptat de la forme simple, tradi ționale sau multina ționale, în domeniul investi țional, în domeniul
produc ției, pentru realizarea unor obiective industriale, a unor produse sau subproduse, în timp ce cu
țările socialiste cooperarea s-a desf ășurat în cadrul CAER, având la baz ă programul complex. Au
fost vizate forme de cooperare care s ă corespund ă unor obiective economice din perioada
men ționat ă.
Obiectivele care s-au urm ărit prin l ărgirea și diversificarea formelor de cooperare
interna țional ă în domeniul investi țiilor au fost [102, p. 141]:

atragerea unor mijloace externe, fie pe calea credi tului interna țional cu rambursarea
acestuia prin produsele rezultate, fie pe calea efe ctu ării unor investi ții directe în colaborare cu alte
țări;

65

cooperarea economic ă și multilateral ă între țările socialiste pentru solu ționarea problemelor
energiei și a materiilor prime;

realizarea în cooperare bilateral ă și multilateral ă a unor produse noi, complexe, de
tehnicitate superioar ă;

preg ătirea cadrelor de specialitate pentru noile obiecti ve, asisten ță tehnic ă în produc ție,
asisten ță managerial ă și de marketing;

valorificarea inven țiilor, know-how-rilor și a documenta ției tehnice.
Existen ța unui cadru macroeconomic și financiar stabil reprezint ă o precondi ție pentru a crea
un teren favorabil afirm ării poten țialului competitiv al mediului de afaceri.
Înainte de criză, România înregistra rate ridicate de creștere a PIB, care s-au dovedit a
fi nesustenabile, având în vedere dezechilibrele ap ărute. Rata anuală de cre ștere a PIB real a
fost, în medie, de 6,5% în perioada 2001-2008 (figu ra 2.1) în principal ca urmare a cererii
interne puternice. Au crescut atât consumul, cât și investi țiile private, ini țial pe baza
dezvolt ării financiare și a unui boom al creditelor. În plus, o politic ă bugetar ă expansionist
prociclic ă a sus ținut cre șterea. Nivelurile în cre ștere ale importurilor au generat dezechilibre
externe semnificative, care au fost finan țate prin intr ări de capital volatile.

Fig. 2.1. Cre șterea PIB real în func ție de componentele cererii
Sursa: elaborat de autor [56]

Odat ă cu declan șarea crizei, intr ările de capital privat str ăin au sc ăzut brusc. Aceast ă
sc ădere a reflectat atât aversiunea sporit ă fa ță de risc a pie țelor financiare, cât și
vulnerabilitățile României. Sc ăderea în cauz ă a condus la un deficit de finan țare extern ă care a fost,
în cele din urm ă, acoperit prin împrumuturi în cadrul unui program de asisten ță financiar ă

66
comun UE/FMI/Banca Mondial ă. Reducerea intr ărilor de capital str ăin și m ăsurile corective
adoptate în cadrul programului au avut ca rezultat ajustarea imediat ă, dar limitat ă a cererii
interne, precum și redresarea rapid ă a cre șterii economice, dup ă ce, în perioada 2009-2010, s-a
înregistrat o sc ădere cumulat ă a activit ății economice de aproape 8%.
Cre șterea economic ă a revenit la valori pozitive începând din 2011 și se preconizeaz ă că
va continua să fie robustă în perioada 2015-2016. De la începerea crizei, cre șterea PIB a
fost determinat ă de redresarea treptat ă a cererii interne și de exporturi puternice. În ciuda unei
acceler ări recente a cre șterii economice, PIB se afl ă înc ă sub nivelul înregistrat înainte de criz ă
(figura 2.2, exprimat ă în prețurile din 2010). Se estimeaz ă că ritmul de cre ștere a PIB real a
încetinit de la 3,5% în 2013 la 3% în 2014, în prin cipal din cauza unei sc ăderi semnificative a
investi țiilor. Se preconizeaz ă că în 2015 și în 2016 cre șterea economic ă a României va
continua să fie robust ă, în principal pe baza cererii interne, și că aceasta va fi înso țit ă de o pia ță
stabil ă a forței de munc ă. Se preconizeaz ă, pe baza previziunilor Comisiei din iarna 2015, c ă
cre șterea PIB se va men ține peste cre șterea poten țială și că va fi în continuare robust ă,
situându-se la 2,7% în 2015 și la 2,9% în 2016.

Fig. 2.2. Dinamica PIB
Sursa: elaborat de autor [56]

Sunt necesare progrese suplimentare în ceea ce prive ște convergen ța reală cu media la
nivelul UE. Autorit ățile au anun țat intenția de a adopta moneda euro în 2019, îns ă
provoc ările sunt semnificative. În 2014, România îndepline a toate cele cinci criterii numerice
de la Maastricht necesare pentru aderarea la zona e uro. Cu toate acestea, astfel cum este

67
ilustrat în figura 2.3, România se afl ă încă mult sub nivelul de convergen ță atins de țările
care au adoptat recent moneda euro ( și anume, Slovacia, Estonia, Letonia și Lituania).

Not ă: * estimarea pentru LT și PL se bazeaz ă pe SEC 95, 100 reprezint ă venitul mediu pe cap de locuitor în UE

Fig. 2.3. Venitul pe cap de locuitor
Sursa: Comisia European ă

Criza a avut un impact considerabil și de durat ă asupra economiei României.
Estimările cre șterii poten țiale arată că revenirea la ratele de cre ștere din perioada anterioar ă
crizei este improbabil ă (figura 2.4). Dup ă o sc ădere puternic ă în 2009, cre șterea poten țial ă a
cunoscut o redresare timid ă. Se preconizeaz ă că aceasta va atinge 2,9% în 2019, nivel cu 0,5%
mai sc ăzut decât cre șterea poten țial ă medie din perioada anterioar ă crizei (și anume, 1996-
2008). În perioada 2009-2012, cre șterea poten țial ă s-a bazat exclusiv pe acumularea de capital,
reflectând nivelul ridicat al investi țiilor din economie. În schimb, în 2013 și 2014, investi țiile au
înregistrat o reducere abrupt ă.
Nivelul investi țiilor se situeaz ă în continuare peste media UE. În România, în 2013,
investi țiile reprezentu aproape 24% din PIB, comparativ cu 19% din PIB, în UE. Cu toate
acestea, contribu ția investi țiilor la competitivitatea global ă și potențialul de cre ștere este afectat ă de
instabilitatea gradului de prioritate acordat de-a lungul timpului investi țiilor publice, care
reprezint ă aproape 20% din totalul investi țiilor (sau 5% din PIB). Asigurarea realiz ării de
investi ții eficiente în infrastructura public ă reprezint ă o provocare important ă pentru economia
româneasc ă. Evolu țiile legate de investi ții și de punerea în aplicare a reformelor structurale
anun țate în cadrul actualului program de asisten ță (preventiv ă) pentru balan ța de pl ăți au un impact
asupra procesului de convergen ță.

68

Productivitatea total ă a factorilor este proiectat ă să creasc ă treptat în următorii ani, în
timp ce contribu ția factorului muncă la cre ștere este, în linii mari, neutră. Acest lucru ar trebui s ă
rezulte din reformele pie ței muncii și ale pie ței produselor, ini țiate în cadrul ultimelor
două programe pentru balan ța de pl ăți. Cu toate acestea, ritmul reformelor a încetinit în ultima
perioad ă, limitând expansiunea cre șterii poten țiale (figura 2.4).

Fig. 2.4. Componentele cre șterii poten țiale
Sursa: Comisia European ă
În ceea ce prive ște sectorul financiar al României acesta se bazeaz ă pe bănci, 80% dintre
ele fiind bănci cu capital str ăin. În ansamblu, institu țiile de credit de țin cea mai mare parte a
activelor sistemului financiar (aproximativ 80 %) ( figura 2.5.). B ăncile cu capital austriac au
dominat piața din 2000, urmate de b ăncile franceze și elene.

Fig. 2.5. Evolu ția activelor bancare și structura de proprietate
Sursa: Comisia European ă

69

Sectorul bancar din România a făcut fa ță crizei economice și financiare, iar
capitalizarea rămâne puternic ă. Nu au fost necesare m ăsuri de interven ție public ă pentru a
sprijini sectorul bancar. Creditele neperformante a u scăzut de la 22,6% în martie 2014 la
aproximativ 14% în decembrie 2014. În plus, riscuri le asociate unui nivel ridicat al creditelor
neperformante au fost atenuate printr-o politic ă prudent ăde constituire de provizioane pentru
pierderile din credite aplicat ă de autoritatea de supraveghere bancar ă.
Constituirea de provizioane pentru activele depreciate afecteaz ă profitabilitatea
băncilor. În contextul cre șterii provizioanelor pentru pierderi din credite și al costurilor de
finanțare ridicate (în special pentru b ăncile cu capital elen și cipriot), profitabilitatea sectorului
bancar a fost supus ă unor presiuni în ultimii ani (figura 2.6). Dup ă trei ani de pierderi, în 2013
sectorul bancar a înregistrat un profit consolidat modest. În 2014, profitabilitatea b ăncilor a
suferit din nou din cauza m ăsurilor aplicate pentru cur ățarea bilan țurilor bancare în cadrul
planului de rezolu ție a creditelor neperformante ale B ăncii Naționale a României. Conform
datelor preliminare, sectorul a înregistrat o pierd ere de 4,3 miliarde RON la sfâr șitul lunii
decembrie 2014 [56].

Fig. 2.6. Profitabilitatea exprimat ă prin ROA (randamentul activelor) și ROE (rentabilitatea
capitalurilor proprii )
Sursa: Comisia European ă

70
Cre șterea credit ării rămâne modest ă din cauza unor factori lega ți atât de ofert ă, cât și
de cerere. În concordan ță cu tendințele regionale, sistemul bancar din România a suferi t în
2014 o reducere suplimentar ă a stocului creditelor, o sc ădere a nivelului de finan țare de la
băncile-mamă, precum și o extindere a bazei de depozite locale, aceasta d in urm ă fiind rezultatul
economisirii preventive realizate atât de gospod ării, cât și de întreprinderi. Pe fondul acestor
evoluții, deficitul de finan țare a fost, de asemenea, redus. Raportul credite ac ordate/depozite
atrase a sc ăzut la puțin sub 100% la sfâr șitul lunii iulie 2014, pentru prima dat ă dup ă
aproape șapte ani, și la 91,4 % la sfâr șitul lunii decembrie 2014 [9].
Reducerea efectului de levier al băncilor str ăine a continuat în 2014. Pe parcursul
primului program de asisten ță pentru balan ța de pl ăți (2009-2011), b ăncile cu capital str ăin și-
au păstrat expunerile fa ță de România în cadrul ini țiativei „Viena”. Cu toate acestea, începând
din prim ăvara anului 2011, a avut loc o reducere treptat ă și ordonat ă a efectului de levier,
expunerea acestor b ănci reducându-se cu aproximativ 25% din martie 2010 până în iunie 2014.
Principalele vulnerabilități și provoc ări cu care se confrunt ă sectorul bancar au fost pân ă
acum comb ătute, îns ă continuă să existe elemente de vulnerabilitate. Principalele provoc ări se
refer ă: (I) la nivelul înc ă semnificativ al creditelor neperformante; (II) pro cesul de reducere a
efectului de levier aflat în curs, dar care se desf ășoar ă în mod ordonat; (III) ponderea
substan țial ă a împrumuturilor în monede str ăine; (IV) ini țiativele legislative care pot avea un
impact negativ asupra stabilit ății sectorului financiar; (V) riscurile geopolitice care ar putea
afecta băncile-mam ă ale filialelor din România (anexa 1, tabelul A.1.1 ).
În ceea ce prive ște fondurile europene, rata de absorb ție a fondurilor europene a fost de 11,5 la
sut ă la sfâr șitul anului 2012. În anul 2013, rata de absorb ție a crescut, fiind de 21,9 la sut ă în luna
august, dar r ămâne înc ă la un nivel redus. Pentru perioada 2014-2020, Româ nia a primit o
suplimentare de fonduri europene (suma disponibil ă este de 39,3 miliarde euro, din care 21,8
miliarde euro aferent ă Fondurilor Structurale și de Coeziune; comparativ, fondurile alocate
României în exerci țiul bugetar 2008-2014 au fost de 34,6 miliarde euro , respectiv 19,7 miliarde
euro).
Pentru coordonarea ac țiunilor politice care încadreaz ă Strategia Europa 2020, la nivelul
Uniunii Europene a fost gândit un sistem de guverna n ță economic ă format în principal din
Semestrul european, Pactul de stabilitate și cre ștere, Procedura de dezechilibre economice, Pactul
Euro Plus, precum și Remedierea sectorului financiar. Ca urmare a anga jamentelor implicate de
aceste acorduri, precum și a obliga țiilor punerii în aplicare a programului de ajustare economic ă
preventiv ă cu Uniunea European ă, FMI și Banca Mondial ă, în perioada 2011-2014 România a

71
realizat o serie de progrese. Scenariul macroeconom ic pe care se bazeaz ă programul de convergen ță
este considerat plauzibil și în acord cu previziunile Comisiei, România nefiin d supus ă unor presiuni
bugetare pe termen scurt și mediu, cu condi ția respect ării angajamentelor asumate și a gestion ării
atente a riscurilor de politic ă fiscal ă și sustenabilitate . Aceasta înseamn ă c ă mai pot fi identificate
surse de eficientizare a guvernan ței economice, cum ar fi reducerea arieratelor înc ă persistente în
întreprinderile de stat sau implementarea unor m ăsuri suplimentare privind îmbun ătățirea nivelului
de respectare a obliga țiilor fiscale și de evaziune fiscal ă, estimat ă la 10,3% din PIB la nivelul anului
2010, limitarea cre șterii costurilor cu îmb ătrânirea popula ției și sus ținerea reformei pensiilor prin
promovarea șanselor de angajare a lucr ătorilor vârstnici. Pentru urm ărirea disciplinei politicilor, a
consolid ării macroeconomice și a reformelor structurale, Guvernul României are î n vedere, în
perioada prezent ă, implementarea noului acord de tip preventiv cu FM I, Banca Mondial ă și Uniunea
European ă, cu o durat ă de 24 de luni [8].
Principalele puncte de interes pentru agenda competitivit ății r ămân cele legate de realizarea
proiectelor de investi ții publice, conform angajamentelor curente ale Guve rnului României, care
indic ă o cre ștere a cheltuielilor de investi ții de la 6,0-6,5% din PIB, cât s-a prev ăzut pentru perioada
2010 ‐2012 (5,9% din PIB sau 16,6% din totalul cheltuieli lor bugetare în 2013) la 6,5 ‐7,6% din PIB
pe orizontul 2014 ‐2016 și 21,8% din totalul cheltuielilor bugetare în anul 2016. Acest efort
investi țional, în contextul m ăsurilor de stabilizare macroeconomic ă, este a șteptat s ă contribuie în
special în direc ția celor cinci domenii considerate strategice pentr u investi ții și ocuparea for ței de
munc ă: energie, resurse minerale, agricultur ă, industrie și infrastructur ă, dar și la accelerarea
ritmului de cheltuire a fondurilor europene pentru a ajunge la o rat ă de absorb ție în intervalul
50% ‐80% pân ă la 31 decembrie 2015 [58].
Fluxul net de ISD în anul 2014 a înregistrat un niv el de 2.712 milioane euro și este structurat
astfel: aportul la capitalurile proprii ale investi torilor str ăini direc ți în întreprinderile cu investi ție
str ăin ă direct ă din România în valoare de 2.427 milioane euro (89, 5 la sut ă din fluxul net de ISD).
Aportul la capitalurile proprii rezult ă din diminuarea participa țiilor la capital, în valoare de 2.764
milioane euro, cu pierderea net ă în sum ă de 337 milioane euro. Pierderea net ă a rezultat prin
sc ăderea din profitul realizat în anul 2013 de c ătre întreprinderile ISD profitabile, în valoare de
5.504 milioane euro, a dividendelor repartizate în anul 2014 de c ătre întreprinderile ISD, în cuantum
de 2.287 milioane euro, dup ă care aceast ă valoare a fost diminuat ă cu pierderile înregistrate în
întreprinderile ISD care au încheiat anul 2014 cu p ierderi în sum ă de 3.554 milioane euro. Modul de
calcul este în conformitate cu metodologia interna țional ă de determinare a profitului reinvestit de
către întreprinderile ISD, respectiv a pierderii nete înregistrate de c ătre acestea.

72
Creditul net primit de c ătre întreprinderile cu investi ție str ăin ă direct ă de la investitorii str ăini
direc ți, inclusiv din cadrul grupului a fost în sum ă de 285 milioane euro, ceea ce reprezint ă 10,5 la
sut ă din fluxul net al ISD (anexa 3, tabelul A3.1).
În anexa 3 este prezentat fluxul net de ISD și componentele acestuia (participa țiile la capital,
profitul reinvestit/pierderea net ă și creditul net de la investitori), repartizat pe do menii de activitate
ale întreprinderilor ISD. Din analiza acestor date se eviden țiaz ă urm ătoarele:
a) În majoritatea domeniilor de activitate economic ă în care ISD au pondere important ă se
constat ă major ări ale participa țiilor la capital în întreprinderile ISD, ceea ce se mnific ă continuarea
procesului investi țional în anul 2014. Domeniile care au înregistrat c ele mai importante major ări de
capital au fost industria (1.253 milioane euro) și în cadrul acesteia industria prelucr ătoare (944
milioane euro) și mijloacele de transport (336 milioane euro); alte domenii cu investi ții importante
de capital au fost construc țiile și tranzac țiile imobiliare (476 milioane euro), intermedierile
financiare și asigur ările (431 milioane euro) și comer țul (332 milioane euro).
b) Principalele domenii economice în care pierderile a u excedat profiturilor au fost
construc țiile și tranzac țiile imobiliare (335 milioane euro profit, 662 mili oane euro pierderi),
metalurgia (156 milioane euro profit, 326 milioane euro pierderi) și intermedierile financiare și
asigur ările (504 milioane euro profit, 599 milioane euro p ierderi).
c) Nivelul de 285 milioane euro, înregistrat de credit ul net primit de c ătre întreprinderile ISD
de la investitorii str ăini direc ți în anul 2014, este foarte sc ăzut în raport cu cel din anul 2013, când s-
au înregistrat 1.343 milioane euro. Câteva domenii de activitate au beneficiat de finan țări importante
pe calea creditului mam ă-fiic ă, respectiv industria prelucr ătoare (trageri de 2.659 milioane euro),
tehnologia informa ției (trageri de 2.050 milioane euro), comer țul (trageri de 1.497 milioane euro),
construc țiile și tranzac țiile imobiliare (trageri de 1.215 milioane euro), p recum și energia (trageri de
977 milioane euro). Totu și, dintre domeniile economice men ționate, numai tehnologia informa ției și
energia au beneficiat de o finan țare semnificativ ă prin creditul net (525 și, respectiv, 305 milioane
euro), în toate celelalte domenii tragerile de noi credite de la investitorii str ăini direc ți fiind acoperite
sau chiar dep ășite de ramburs ările de credite primite, aflate în sold [9].
d) Industria, prin nivelul participa țiilor la capital înregistrate (1.253 milioane euro) și al
profitului reinvestit (411 milioane euro), a benefi ciat de un aport la capitalurile proprii de 1.664
milioane euro, reprezentând 68,6 la sut ă din aportul total la capitaluri proprii ISD al anu lui 2014
(anexa 3, tabelul A3.2).
Soldul final al ISD la 31 decembrie 2014 a înregistrat nivelul de 59 958 milioane euro. Ace st
rezultat a fost ob ținut prin ad ăugarea la soldul ini țial al ISD a fluxului net de ISD și a diferen țelor

73
valorice pozitive/negative provenite atât din reeva lu ările datorate modific ării cursului de schimb și
pre țurilor unor active, cât și din retrat ări contabile ale valorii soldurilor ini țiale ale unor întreprinderi
raportoare.
Aportul la capitalurile proprii (inclusiv profitul reinvestit) al întreprinderilor investi ție str ăin ă
direct ă avea la sfâr șitul anului 2014 valoarea de 40 700 milioane euro ( 67,8 la sut ă din soldul final
al ISD), iar creditul net total primit de c ătre acestea de la investitorii str ăini direc ți, inclusiv din
cadrul grupului, a înregistrat nivelul de 19 258 mi lioane euro, ce reprezint ă 32,2 la sut ă din soldul
final al ISD. Creditul net cuprinde atât creditele pe termen mediu și lung, cât și cele pe termen scurt
acordate de c ătre investitorii str ăini întreprinderilor lor din România, atât direct, cât și prin
intermediul altor firme nerezidente, membre ale gru pului.
Repartizarea soldului investi țiilor str ăine directe pe principalele activit ăți economice. Din
punct de vedere al orient ării pe ramuri economice (conform CAEN Rev.2), ISD s -au localizat cu
prec ădere în industria prelucr ătoare (31,1 la sut ă din total). În cadrul acestei industrii, cele mai bine
reprezentate ramuri sunt: prelucrarea țițeiului, produse chimice, cauciuc și mase plastice (5,9 la sut ă
din total ISD), industria mijloacelor de transport (5,7 la sut ă), metalurgia (4,1 la sut ă), industria
alimentar ă, a b ăuturilor și tutunului (4,0 la sut ă), ciment, sticl ă, ceramic ă (2,7 la sut ă).
Pe lâng ă industrie, activit ățile care au atras importante ISD sunt intermedieril e financiare și
asigur ările (14,2 la sut ă din totalul ISD), comer țul cu am ănuntul și cu ridicata (11,2 la sut ă),
construc țiile și tranzac țiile imobiliare (9,8 la sut ă), tehnologia informa ției și comunica țiile (6,9 la
sut ă) (anexa 3).
Imobiliz ările corporale și necorporale în întreprinderile cu investi ții str ăine directe. Având
în vedere rolul foarte important pentru cre șterea economic ă pe care îl joac ă imobiliz ările corporale și
cele necorporale, precum și caracterul de durat ă pe care acestea îl imprim ă ISD, cercetarea statistic ă
și-a propus s ă determine ponderea acestor categorii de destina ții finale ale investi țiilor în soldul ISD
la finele anului 2014 și repartizarea lor pe principalele activit ăți economice. Se constat ă c ă
imobiliz ările corporale și necorporale, cu un sold la finele anului 2014 de 29431 milioane euro,
reprezint ă 49,0 la sut ă din soldul total al ISD, ceea ce conduce la un gra d semnificativ de stabilitate
a investi ției str ăine.
Activit ățile economice în care ISD se reg ăsesc în imobiliz ări corporale și necorporale la un
nivel semnificativ sunt: industria (29,4 la sut ă din total ISD), iar în cadrul acesteia industria
prelucr ătoare (cu 18,7 la sut ă din total ISD), construc țiile și tranzac țiile imobiliare (5,9 la sut ă) și
comer țul (5,7 la sut ă) (anexa 3).
Repartizarea soldului investi țiilor str ăine directe pe regiuni de dezvoltare. Din punct de

74
vedere teritorial se observ ă orientarea ISD cu prec ădere spre regiunea de dezvoltare Bucure ști-Ilfov
(61,4 la sut ă), alte regiuni de dezvoltare beneficiare de ISD în tr-o m ăsur ă relativ însemnat ă fiind
regiunea Centru (8,6 la sut ă), regiunea Sud-Muntenia (7,7 la sut ă), regiunea Vest (7,6 la sut ă) și
regiunea Nord-Vest (4,5 la sut ă) (anexa 2, fig. A2.7, fig. A2.8., fig. A2.10).
Men țion ăm c ă ISD au fost localizate teritorial dup ă sediul social al întreprinderilor investi ție
str ăin ă direct ă, ceea ce nu corespunde întotdeauna cu locul de des f ășurare a activit ății economice
(anexa 3).
Repartizarea soldului investi țiilor str ăine directe pe țări de origine. Repartizarea a fost
realizat ă în func ție de țara de reziden ță a de țin ătorului nemijlocit a cel pu țin 10 la sut ă din capitalul
social al întreprinderilor investi ție str ăin ă direct ă din România (anexa 2, fig. A2.9).

Primele 4 țări clasate dup ă ponderea de ținut ă în soldul ISD la 31 decembrie 2014 sunt: Olanda
(24,4 la sut ă), Austria (19,1 la sut ă), Germania (11,2 la sut ă) și Fran ța (7,6 la sut ă), ierarhie
neschimbat ă din anul 2010 (anexa 3, tabelul A3.4).
Tipuri de investi ții str ăine directe. Fluxul de participa ții la capital în întreprinderile ISD, în
valoare de 2.764 milioane euro, este diferen țiat în greenfield , fuziuni și achizi ții, dezvoltare de firme
și restructurare de firme.
În anul 2014, investi țiile greenfield și cele din categoria fuziuni și achizi ții (M&A) au
înregistrat un nivel redus, de 112, respectiv, 152 milioane euro; ponderea predominant ă în fluxul
participa țiilor la capital în 2014 este de ținut ă de dezvolt ările de firme cu o valoare de 1391 milioane
euro, respectiv 50,3 la sut ă din participa ții, și de restructur ările de firme cu 1109 milioane euro,
reprezentând 40,1 la sut ă din participa ții.
Pentru a aprecia impactul de durat ă al investi țiilor greenfield asupra economiei, au fost
eviden țiate și acumul ările de investi ții str ăine directe (solduri) în întreprinderile înfiin țate prin
investi ții greenfield, denumite întreprinderi greenfield [8].
Din punct de vedere al repartiz ării pe principalele activit ăți economice, investi țiile str ăine
directe în întreprinderi greenfield s-au orientat cu prec ădere spre industria prelucr ătoare (33,6 la sut ă
din soldul ISD în întreprinderi greenfield ). Alte ramuri în care aceste investi ții au o pondere
semnificativ ă sunt: comer țul (18,2 la sut ă), construc țiile și tranzac țiile imobiliare (12,9 la sut ă),
intermedierii financiare și asigur ările (11,2 la sut ă).
Cea mai mare parte a investi țiilor str ăine directe în întreprinderi greenfield se concentreaz ă, ca
și ansamblul ISD, în regiunea Bucure ști-Ilfov (56,5 la sut ă din soldul ISD în întreprinderi
greenfield ); urmeaz ă regiunea Centru cu 13,3 la sut ă, regiunea Vest cu 9,9 la sut ă și Sud-Muntenia

75
cu 8,3 la sut ă din soldul ISD în întreprinderi greenfield .
Considerat ă dup ă m ărimea investi țiilor str ăine directe în întreprinderi greenfield , ordinea
țărilor de provenien ță a acestora difer ă într-o oarecare m ăsur ă de ordinea stabilit ă în func ție de
originea soldului total al ISD. Astfel, cele mai ma ri investi ții în întreprinderi greenfield provin din
Olanda (23,7 la sut ă), urmate de cele din Germania (18,2 la sut ă), Austria (14,7 la sut ă) și Italia (7,6
la sut ă).
Veniturile realizate din investi țiile str ăine directe. Veniturile nete ob ținute de c ătre
investitorii str ăini direc ți în anul 2013 au fost de 2839 milioane euro, ceea ce reprezint ă o cre ștere cu
1.572 milioane euro (124 la sut ă) în raport cu anul precedent. Veniturile nete sunt constituite din
veniturile din participa ții la capital și din veniturile nete din dobânzi.
Veniturile din participa ții la capital reprezint ă profiturile ob ținute de întreprinderile ISD, în
valoare de 5.504 milioane euro, diminuate cu pierde rile înregistrate de întreprinderile ISD în valoare
de 3.554 milioane euro, rezultând pentru anul 2013 un nivel de 1.950 milioane euro.
Prin diminuarea veniturilor din participa ții la capital cu valoarea dividendelor repartizate în
anul 2014 investitorilor str ăini direc ți (în sum ă de 2.287 milioane euro) se ob ține o pierdere net ă, pe
ansamblul ISD, în sum ă de 337 milioane euro, calculat ă conform metodologiei interna ționale de
determinare a profitului reinvestit.
Veniturile nete din dobânzile acumulate de c ătre investitorii str ăini direc ți la creditele acordate
întreprinderilor lor din România, atât direct, cât și prin alte companii nerezidente din cadrul
grupului, au înregistrat un nivel de 889 milioane e uro.
Exporturile și importurile întreprinderilor cu investi ții str ăine directe. Activitatea
întreprinderilor cu investi ții str ăine direct, în ansamblul ei, are un impact pozitiv asupra comer țului
exterior al României, contribu ția acestora la exporturile de bunuri fiind de 70,9 la sut ă, în timp ce la
importuri este de 64,5 la sut ă (anexa3, tabelul A3.5).
În ceea ce prive ște soldul balan ței comer țului cu bunuri a întreprinderilor ISD din diferitel e
ramuri economice, se constat ă c ă industria prelucr ătoare este principala ramur ă cu excedent
comercial (5.946 milioane euro) și aceasta în special datorit ă subramurilor mijloace de transport
(excedent de 3.910 milioane euro), produse din lemn inclusiv mobil ă (excedent de 1.256 milioane
euro), metalurgie (excedent de 1.098 milioane euro) și textile, confec ții și piel ărie (excedent de 911
milioane euro).
E de men ționat c ă întreprinderile ISD din agricultur ă, silvicultur ă și pescuit au înregistrat un
ușor excedent în comer țul cu bunuri (10 milioane euro), în toate celelalte ramuri întreprinderile ISD
înregistrând deficit comercial.

76

2.2. Impactul investi țiilor str ăine directe asupra dezvolt ării economiei României
O problem ă important ă a țarilor în curs de dezvoltare, care urmeaz ă s ă î și consolideze pozi ția
pe pia ță , o constituie atragerea investi țiilor straine directe. În acest context, în ultimel e dou ă decenii,
în România, ritmul de participare a capitalului str ăin la investi țiile directe a avut evolu ții pozitive.
Acest aspect a fost determinat de existen ța unor condi ții per ansamblu atractive pentru investitorii
str ăini, la nivelul ță rii noastre, de restructurare a industriei, precum și de dezvoltare a produc ției de
multiple servicii.
Este adev ărat c ă în compara ție cu alte state-membre UE, situa ția României în privin ța atragerii
de ISD nu este la un nivel atât de avansat, fapt ca re poate fi remarcat din reprezentarea dinamicii
fluxurilor de investi ții la nivel european (figura 2.7). Principala cauz ă care a determinat ritmul
sc ăzut de atragere a capitalurilor str ăine în România, dup ă perioada de boom economic, marcat ă de
2008, a fost în principal instabilitatea economic ă instaurat ă după lansarea crizei-economice.

Fig. 2.7. Dinamica fluxurilor ISD atrase la nivel n a țional în perioada 2003-2014
comparativ cu media UE
Sursa: UNCTAD Statistics

Acest fapt poate fi observat din reprezentarea graf ic ă, anterior realizat ă, pe baza datelor
publicate de UNCTAD, care surprinde evolu ția fluxurilor de investi ții str ăine directe atrase de
România, comparativ cu media realizat ă la nivelul Uniunii Europene.
Astfel, observ ăm c ă al doilea punct de revenire a fluxului de investi ții str ăine directe, dup ă
anul 2003, din perspectiva volumului de capitaluri str ăine atrase de țara noastr ă, s-a realizat la
nivelul anului 2008, imediat dup ă aderarea României la Uniunea European ă, în acest context țara
noastr ă dobândind un grad de încredere ridicat în viziunea investitiorilor str ăini. Îns ă avântul

77

investi țional cunoa ște o reducere considerabil ă, începând cu anul 2009, fluxurile de investi ții
ajungând la 2 363 milioane USD la finele anului 201 1, volum care reprezenta 15% din media de
investi ții straine directe atrase la nivelul Uniunii Europe ne. Dinamica eviden țiat ă de fluxurile de ISD
la nivelul perioadei 2012-2014, ajusteaz ă din decalajele nefaste cauzate de efectele crizei, în
contextul cre șterii accesibilit ății creditelor, îns ă climatul investi țional nu este înc ă reconsolidat.

Pe urm ătoarele 3 locuri la nivelul Uniunii Europene, din p erspectiva capitalurilor str ăine atrase
la nivelul lui 2014, se claseaz ă succesiv Olanda, cu fluxuri de ISD în valoare de 3 0.253 milioane
USD, urmat ă de Spania, care înregistreaz ă un nivel cu 25% mai mic, respectiv de 22 904 milio ane
USD. Pe locul 4, în topul fluxurilor de ISD atrase de țarile-membre UE, se situeaz ă Finlanda, cu o
performan ță major ă, realizat ă la nivelul anului 2014, prin atragerea de capitalu ri str ăine de 22.904
milioane USD, practic de 4,5 ori mai mult raportat la 2012 (figura 2.8).

Fig. 2.8. Evolu ția fluxurilor ISD atrase de țarile-membre UE comparativ cu România
Sursa: UNCTAD Statistics

Abordând în continuare realiz ările ob ținute, din punct de vedere al capitalurilor str ăine
antrenate în economie, în anul 2014, observ ăm c ă urm ătoarele clasate, pe locurile 5 și 6, la nivel UE,
sunt Fran ța și Polonia. Astfel, dupa cre șterea considerabil ă a fluxului de ISD realizat ă în anul 2013,
de pân ă la 2,5 ori mai mare comparativ cu volumul fluxului din 2012, Fran ța înregistreaz ă un nou
declin, din punct de vedere investi țional, prin atragerea în economie a unui flux de do ar 15 191
milioane USD, în anul 2014, reprezentând un volum a l fluxului de ISD, cu 65% mai mic, fa ță de
ajustarea realizat ă la nivelul anului 2013.
În acest context, Polonia înregistreaz ă performan țe comparabile cu nivelul fluxului de ISD
realizat în Fran ța, anul 2014 eviden țiind atragerea de investi ții str ăine directe, în valoare de 13 883

78
milioane USD, cu doar 8.4% mai pu țin, comparativ cu Fran ța. În acela și timp, intr ările de ISD care
au p ătruns pe pia ța polonez ă în 2014, reprezint ă cu 77% mai mult comparativ cu fluxul atras de
România în aceea și perioad ă.
Pentru prima dat ă în ultimii 10 ani, Germania atrage în economie cap italuri str ăine la un nivel
inferior celui realizat de țara noastr ă, fluxul de ISD realizat de Germania la finele lui 2014
reprezentând doar 57% din valoarea realizat ă de România. Astfel, în 2014, Germania realizeaz ă un
flux de ISD în valoare total ă de 1 831 milioane USD, de 10 ori mai pu țin decât în 2013, fapt datorat
unei posibile reorient ări a investi țiilor str ăine c ătre pie țe mai ieftine, care de țin și o infrastructur ă
relativ dezvoltat ă, oferind condi ții de dezvoltare pe termen lung.
Din punct de vedere al dinamicii fluxurilor de inve sti ții str ăine directe atrase de România,
putem spune c ă țara noastr ă se afl ă într-o nou ă perioad ă de tranzi ție, marcat ă de finele perioadei de
recesiune și începutul unei perioade de relansare economic ă. Astfel, dup ă diminuarea succesiv ă a
capitalurilor str ăine p ătrunse în economia româneasc ă, eviden țiat ă preponderent în perioada 2009–
2011, la nivelul lui 2014, România înregistreaz ă o anumit ă constan ță în varia ția fluxurilor de ISD,
fapt ce denot ă o perioad ă de restabilire a încrederii investitorilor str ăini în poten țialul și condi țiile
oferite de țara noastr ă.
Așadar, în 2014 România atrage un flux de ISD în valo are de 3 234 milioane USD, cu 6–7%,
mai pu țin decât Croa ția sau Danemarca, îns ă net superior volumelor fluxurilor de ISD atrase în
aceea și perioad ă de Belgia, Bulgaria, Slovenia, Estonia, Slovacia e tc. Totodat ă, observ ăm c ă pe
fondul crizei sistemului bancar, marcat de o lips ă acut ă de capitaluri, dar și al instabilit ății politice
din regiune, fluxurile de investi ții str ăine directe din Grecia s-au diminuat cu 23%, la niv elul anului
2014, dac ă ne raport ăm la situa ția din 2013, când se înregistra un flux de ISD în v aloare de 2818
milioane USD. Cel mai probabil, efectele instabilit ății economice cu care se confrunt ă Grecia se vor
răsfrânge mai accentuat în rezultatele anului 2015.
În acest context, pe fondul unor varia ții considerabile, la nivelul anului 2014, ale fluxu rilor de
ISD, înregistrate la nivel european, determinate de permanenta prospectare a pie ței și relocare a
investitorilor, interesa ți în a-și plasa capitalurile în ță ri care s ă le ofere condi ții propice dezvolt ării
investi ționale și ob ținerii unor profituri rapide, România trebuie s ă profite, continuând seria
reformelor structurale aplicate pân ă în prezent, printr-o mai bun ă dezvoltare a infrastructurii, prin
îmbun ătățirea și transparen ța legisla ției fiscale, precum și prin punerea în aplicare a unor serii de
măsuri, care s ă determine cre șterea încrederii investitorilor str ăini în poten țialul economic al ță rii
noastre și implicit atragerea de noi investi ții.

79

În continuare, vom extinde analiza prin eviden țierea concret ă a evolu ției fluxurilor de investi ții
la nivelul României, în perioada 2003-2013, prin ev iden țierea structurii acestora de-a lungul
perioadei analizate (tabelul 2.1).

Tabelul 2.1. Dinamica și structura fluxurilor de ISD din România în perioa da 2003-2013

Sursa: Rapoartele anuale publicate de Banca Na țional ă a României

În acest sens, men țion ăm c ă baza de date utilizat ă, care constituie fundamentul analizei
economice pe care o vom realiza, a fost construit ă în conformitate cu evolu țiile declarate în
rapoartele oficiale publicate de Banca Na țional ă a României . Structura fluxului net de investi ții
str ăine directe a surprins, în intervalul statistic 200 5-2015, fiind alc ătuit ă din participa ții la capital,
profit net reinvestit, precum și din credite realizate de c ătre investitori în cadrul grupului.
Ca tendin ță de ansamblu, dupa perioada de boom economic din an ul 2008, când România a
înregistrat un maxim de capitaluri str ăine de 9.496 milioane euro, nu s-au mai înregistrat profituri
reinvestite, în contextul pierderilor mari înregist rate de investitori, ca urmare a efectelor nefaste
determinate de criza economico-financiar ă.
În aceea și perioad ă, de dup ă 2009, din cauza pierderilor semnificative înregist rate, nivelul
fluxurilor de investi ții a sc ăzut semnificativ, în principal din cauza retragerii anumitor investitori

80

str ăini de pe pia ța din România, dar și al repatrierii profiturilor, ca urmare a neîncred erii acestora în
programul anticriz ă întreprins de executiv. Astfel, în perioada 2010-2 013, nivelul fluxurilor de ISD
sunt destul de modeste și se refer ă, în mod deosebit, la complet ări sau major ări de capital impuse de
efectele crizei.
Practic, criza economico-financiar ă a determinat o reducere considerabil ă a capitalurilor
str ăine de pe pia ța româneasc ă, situa ție eviden țiat ă și de reducerea fluxurilor de investi ții str ăine
directe din perioada 2009-2012.
Pentru a avea o vedere de ansamblu mult mai clar ă, s-a realizat o reprezentare grafic ă a
evolu ției fluxurilor de investi ții str ăine directe din România în ultimul deceniu. Astfel, din
perspectiva reprezent ării realizate, putem afirma c ă evolu ția fluxurilor de investi ții str ăine directe
din țara noastr ă eviden țiaz ă o tendin ță sinusoidal ă, în perioada 2003-2013 (figura 2.9).

Fig. 2.9. Dinamica structurii fluxului de investi ții straine directe din România

Un factor favorizant al cre șterii investi țiilor str ăine directe în țara noastr ă pân ă în 2008 a fost
reprezentat de privatizarea unor sectoare ale econo miei na ționale, atragerea de capital str ăin la
societ ățile comerciale deja create și crearea de noi societ ăți comerciale cu capital str ăin, aprecierea
nefiind valabil ă și pentru perioada 2009-2012.
Perioada în care capitalul str ăin a înregistrat cre șteri semnificative este reprezentat ă de acei
ani, în care sectoare importante ale economiei ță rii noastre au fost privatizate. În contextul anter ior
prezentat și din evolu ția eviden țiat ă, conform datelor publicate de BNR, se observ ă c ă din anul 2000

81
s-a înregistrat o tendin ță continu ă de cre ștere a fluxului de ISD, cea mai semnificativ ă perioad ă, cu
rezultate notabile, fiind reprezentat ă de intervalul 2003-2008, în care fluxul de investi ții str ăine nete
a crescut de la valoarea de 1946 milioane euro în 2 003, la 9496 milioane euro în 2008.
Astfel, în perioada de dup ă 2003, se remarc ă o evolu ție ascendent ă, într-un ritm accelerat pân ă
în 2008, în contextul în care sectoare importante a le economiei României au fost privatizate.
Începând cu 2009 se eviden țiaz ă un trend negativ al fluxului de investi ții str ăine directe nete în
România, care au sc ăzut de la 9 496 milioane euro în 2008, la numai 3 4 88 milioane euro în 2009,
2220 milioane euro în 2010, și ulterior la 1815 milioane euro în anul 2011. În 2 012, fluxul
investi țiilor str ăine directe nete a ajuns la 2138 milioane de euro, iar în 2013 la 2712 milioane euro.
Investi țiile care s-au realizat în România au fost orientat e cu prec ădere spre sectorul de intermedieri
financiare și asigur ări, dup ă cum s-a exemplificat în subcapitolele anterioare, care au de ținut în
medie între 72-80%, în timp ce investi țiile în întreprinderile nefinanciare s-au situat în jurul ponderii
de cca. 23%.
Dup ă cum se poate remarca, aceast ă structur ă reprezint ă prea pu țin investi țiile str ăine directe
în activitatea de produc ție, care este de fapt cea esen țial ă. Din perspectiva profiturilor reinvestite,
observ ăm c ă la nivelul anului 2013, România înregistreaz ă un nivel de 5 504 milioane EUR, cu 17%
mai mult decât în anul precedent, suferind în acela și timp o pierdere de 3 354 milioane EUR, cu
aproximativ 18.5% mai mic ă decât cea din 2012, care, coroborate cu participa ția la capital, de 3 ori
mai mare decât cea a perioadei precedente, au deter minat un rezultat net de investi ții str ăine directe
în valoare de 2 712 milioane EUR, cu aproximativ 27 % mai mult decât se ob ținuse la nivelul lui
2012.
Per ansamblu, se remarc ă o intensificare masiv ă a investi țiilor în perioada postaderare, la
nivelul anului 2008, atunci realizându-se și cele mai mari contribu ții la capitalurile proprii, în
valoare total ă de 5 265 milioane EUR, care au determinat la finel e anului un flux net de investi ții
straine directe în valoare de 9 496 milioane EUR. Î nc ă de la nivelul lui 2008 începe s ă se instaureze
așanumitul fenomen de dezinvestire, dinamica profitur ilor reinvestite punând în eviden ța un impact
negativ din perspectiva volumului fluxurilor de ISD realizate la nivel na țional, datorit ă faptului c ă
dup ă perioada lans ării crizei economice, investitorii str ăini au preferat s ă repatrieze sub form ă de
dividende, un volum semnificativ din valoarea profi turilor realizate.
Așadar, consolidând datele publicate de Banca Na țional ă a României , referitor la evolu ția
fluxurilor de ISD, observ ăm c ă în ultimul deceniu investitorii str ăini au repatriat sub form ă de
dividende în ță rile de origine 18304 milioane de EUR, în timp ce î n acela și interval evolu ția fluxului
de participa ții la capitalurile proprii însumeaz ă 34689 milioane EUR.

82

Trebuie men ționa, îns ă, c ă datorit ă volatilita ții ridicate a fluxurilor de investi ții str ăine,
demonstrate prin analiza dinamicii capitalurilor st r ăine din ultimul deceniu, este de preferat ca
pătrunderea de ISD din economie s ă fie completata de investi țiile autohtone, atât pentru crearea unui
climat de afaceri echilibrat și competitiv, dar mai ales din motive ce țin de securitatea na țional ă,
privatiz ările de mas ă crescând considerabil riscul de lichiditate la niv el na țional.
Investi țiile str ăine directe, ca surs ă important ă de finan țare pe termen lung, sunt
diversificate din punct de vedere sectorial. Având în vedere c ă o mare parte a sectorului bancar
din România este de ținut ă de investitori str ăini, investi țiile str ăine directe în sectorul serviciilor sunt
o component ă esen țial ă a investi țiilor str ăine directe, urmate de investi țiile str ăine directe în
industria prelucr ătoare. În cadrul industriei prelucr ătoare, o palet ă larg ă de sectoare beneficiaz ă de
investi ții str ăine directe (figura 2.10).

13% 14%

2%

5%

13%

5%

9%
25%
8%
6%
Echipa de transp Metale(prod) Alimente

Text.,lemn,hârtie Prod. petroliere Prod. chimice

Cauciuc,mat.plast. Alte ma șini Prod. electr.

Alte prod.prelucr.

Fig. 2.10. Stocul ISD pe sectoare în 2015
Sursa: Comisia European ă

13% 14%

2%

5%

13%

5%

9%
25%
8%
6%
Echipa de transp Metale(prod) Alimente

Text.,lemn,hârtie Prod. petroliere Prod. chimice

Cauciuc,mat.plast. Alte ma șini Prod. electr.

Alte prod.prelucr.

Fig.2.11. Stocul ISD în industria prelucr ătoare
Sursa: Comisia European ă

Investi țiile str ăine directe în sectorul bunurilor comercializabile sprijin ă competitivitatea
la export, în timp ce investi țiile str ăine directe în sectorul construc țiilor, generate de boomul
creditelor, se ajusteaz ă. De la izbucnirea crizei, investi țiile str ăine directe în sectorul bunurilor
comercializabile au dat rezultate mai bune decât in vesti țiile str ăine directe în sectorul bunurilor
necomercializabile. În perioada 2009-2012, propor ția de investi ții str ăine directe direc ționate c ătre
sectoarele bunurilor comercializabile a crescut cu 1,7% pe an, în timp ce propor ția c ătre sectoarele

83

bunurilor necomercializabile a crescut cu 0,9%. Ref lectând corectarea boomului creditelor, stocurile
de investi ții str ăine directe în activit ățile imobiliare și în sectorul construc țiilor au sc ăzut în 2010 și
stagneaz ă de atunci (figura 2.11).
Majoritatea investi țiilor str ăine directe din România provin din UE. Statisticile referitoare
la originea investi țiilor str ăine directe sunt dificil de interpretat. În cazul R omâniei, investi țiile cele
mai mari vin din partea Ță rilor de Jos, urmate de Austria și de Germania (figura 2.12). Îns ă este
posibil ca aceste cifre s ă fie distorsionate, deoarece numeroase societ ăți interna ționale fie î și au
sediul oficial în Ță rile de Jos, fie societatea holding a activit ăților lor europene se afl ă în aceast ă
țar ă.

Fig. 2.12. Stocul ISD pe ță ri în 2015
Sursa: Comisia European ă

Societ ățile cu capital str ăin joac ă un rol major în integrarea României în comer țul
interna țional. În 2015, societ ățile cu capital str ăin reprezentau 67% din exporturile de bunuri ale
României și 64% din importurile sale, fiind responsabile pent ru o mare parte din comer țul
intrasectorial men ționat mai sus. Investi țiile str ăine directe în industria prelucr ătoare, considerate
separat, au contribuit cu 58% din exporturile de bu nuri ale României și 43% din importuri, ceea ce a
determinat un sold net echivalent cu 4,1% din PIB.

84
2.3. Eficientizarea activit ății de creditare extern ă și a atragerii investi țiilor str ăine în
România
Rezultatele economico-sociale înregistrate de Român ia la finele anului 2011 eviden țiaz ă o
cădere f ără precedent [5, p. 455].
Unitatea indicatorilor pe baza c ărora se poate evalua, cantitativ și calitativ, evolu ția economic ă
marcheaz ă un trend ascendent fa ță de perioadele anterioare.
Rezervele valutare ale B ăncii Na ționale au înregistrat o u șoar ă cre ștere, fiind rezonabile la
sfâr șitul anului 2011, prin atragerea unei cantit ăți de valut ă existent ă la popula ție.
Un calcul simplu conduce la concluzia c ă, în prezent, se mai afl ă la popula ție, nedepus ă în
conturi bancare, suma de circa opt-nou ă miliarde de dolari SUA.
În condi țiile în care exporturile nu se vor men ține la un nivel ridicat, p ăstrându-și trendul
manifestat în cursul anului 2011, iar soldul balan ței comerciale va continua s ă r ămân ă deficitar și nu
se vor întreprinde m ăsuri atractive care s ă conduc ă la atragerea în conturi bancare a valutei existent e
la popula ție, realizarea ramburs ărilor scadente în anul 2012 va fi ceva mai dificil ă, iar noi împrumu-
turi sau ree șalonarea pl ăților ajunse la scaden ță, chiar dac ă nu vor fi greu de ob ținut, vor greva
eforturile de implementare a m ăsurilor preconizate în programul de guvernare.
Aceast ă ultim ă m ăsur ă (ob ținerea de noi credite sau ree șalonarea celor scadente) va depinde
de modul în care România va ac ționa în procesul de integrare în Uniunea European ă, de accesarea
fondurilor europene, cât și atragerea de investi ții str ăine directe, precum și de rela țiile României cu
Fondul Monetar Interna țional și cu Banca Mondial ă, rela ții care sunt concretizate în acordurile de
împrumut.
Pentru ilustrarea celor de mai sus, subliniem c ă din 1990 pân ă în prezent s-a înregistrat
constant un deficit al balan ței de comer ț exterior.
În circumstan țele prezentate nu exist ă, practic, prea multe m ăsuri salvatoare. Dar atragerea
investi țiilor de capital str ăin în România ar fi una de dorit, îns ă nesiguran ța evolu ției economiei
române ști și lipsa unui cadru legislativ coerent nu stimuleaz ă investitorii str ăini [9].
În ceea ce prive ște redresarea economic ă pe calea investi țiilor de capital, men țion ăm atragerea
investi țiilor de capital str ăin, deoarece despre perspectiva cre șterii importante a capitalului real
autohton este mai dificil de crezut c ă va fi solu ția optim ă.
În situa ția în care s-a ajuns, nici societ ățile private care apar consolidate nu vor mai putea s ă se
lanseze în procesul de privatizare din cauza lipsei de surse financiare. Nu se poate recurge nici la
credite în scop de investire sub form ă de capital, nu numai datorit ă prevederilor legale, ci și datorit ă
dobânzilor ridicate practicate de b ăncile comerciale.

85
În acest context, atragerea de capital și de investi ții autohtone și str ăine este o cale de evolu ție
real ă în orice situa ție economic ă, atât în România, cât și în lume, și în Europa în special.
Este lesne de în țeles c ă investi țiile str ăine majore ar avea ca efecte înlocuirea împrumuturi lor
la care trebuie s ă recurg ă România; retehnologizarea societ ăților și regiilor autonome; introducerea
unui nou model de management; asigurarea calific ării și specializ ării personalului; folosirea
segmentelor de pia ță externe proprii ale celor ce investesc, eliminându -se astfel concuren ța extern ă;
ridicarea calit ății produc ției și, nu în ultimul rând, descentralizarea activit ății și dezvoltarea
economiei de pia ță [120, p. 102].
Dup ă cum este cunoscut, reînnoirea fondurilor fixe, per fec ționarea acestora, dezvoltarea de noi
capacit ăți de produc ție dotate la nivelul cerin țelor tehnologice pe plan interna țional reprezint ă
priorit ăți pentru orice economie care dore ște s ă se men țin ă în echilibru și s ă se înscrie într-un proces
constant de dezvoltare la nivel macro.
În țări cum este România, care s-a aflat în proces de tr anzi ție c ătre economia de pia ță, nevoia
atragerii de investi ții în domenii care sunt pretabile a se dezvolta est e o necesitate obiectiv ă.
România, ca și celelalte țări est-europene, a mo ștenit o dezvoltare industrial ă integrat ă în care
capacit ățile de produc ție lucrau interdependent și asigurau, la un nivel calitativ mai mult sau mai
pu țin corespunz ător, produsele necesare pie ței interne și un surplus pentru exporturi pe pie țe care
acceptau calitatea produselor respective.
Din anul 1990, a început un amplu proces de transfo rmare a economiei române ști dintr-una
superetatizat ă într-o economie de pia ță. Ideea apare nu numai benefic ă, ci vital ă pentru asigurarea
unei noi relans ări a industriei din România.
De la aceste inten ții pân ă la modalit ățile concrete prin care s-a încercat realizarea în p ractic ă a
reformei economice și privatiz ării este o cale ceva mai lung ă.
Amintim c ă în anul 1990 s-au emis dou ă ipoteze care, abordate în asocierea lor, dau o ima gine
global ă asupra nivelului economiei române ști din acea perioad ă, constituindu-se, totodat ă, în teze ale
strategiilor de reform ă, restructurare și privatizare elaborate ulterior.
Pe de o parte, s-a vorbit despre agricultura „produ c țiilor record“ și cu multe alte aspecte
criticabile, f ăcându-se „marele pariu cu agricultura“.
La dou ăzeci și trei de ani dup ă lansarea acestui pariu, se poate constata, cu mare dezam ăgire și
îngrijorare crescând ă, c ă acest pariu a fost nu abandonat, ci practic spulbe rat de o realitate care face
ca agricultura s ă fi regresat din toate punctele de vedere (dotare, agrotehnici, rezultate etc.), pân ă la
un stadiu comparabil, eventual, cu cel interbelic.

86
Pe de alt ă parte, despre industrie s-a afirmat axiomatic cum c ă ar fi „o gr ămad ă de fiare
vechi“, rod al unei concep ții „megalomanice“ [144, p. 146].
Acum constat ăm c ă aceste fiare vechi sunt și teribil de ruginite, f ără ca în locul lor s ă se fi
implementat ceva deosebit, în spiritul tehnicii sfâ r șitului de mileniu.
Un aspect important ce ar fi trebuit avut în vedere de cei care au preluat destinele economiei
na ționale îl constituia necesitatea de a se continua, termina și da în exploatare investi țiile aflate în
curs de realizare la acea dat ă.
Din p ăcate, în multe astfel de cazuri lucr ările au fost întrerupte, amânate sau sistate, induc ând
mari pierderi atât întreprinderilor implicate, cât și economiei în ansamblu.
Pe acest fond, evolu ția investi țiilor a fost diferit ă fa ță de alte sectoare ale economiei na ționale.
Astfel, într-o prim ă etap ă, dup ă 1990, s-a remarcat o sc ădere drastic ă a fondurilor de investi ții
repartizate centralizat, germenii capitalului priva t neputând suplini golul l ăsat de întreruperea
activit ăților și nealocarea de noi sume de la bugetul de stat în a cest domeniu.
Așa se face c ă în primii trei-patru ani dup ă 1990 s-a eviden țiat alocarea de fonduri pentru
unele moderniz ări, capitalul privat axându-se pe investi ții în domeniul retehnologiz ării (în special
prin importuri de utilaje și alte mijloace fixe în general) sau construirea de capacit ăți de produc ție
sau desfacere de m ărime redus ă.
Desigur, aceasta este o caracteristic ă a economiei de pia ță, dar în acest mod s-au irosit multe
resurse în cadrul proiectelor de investi ții în curs de realizare.
Într-o a doua etap ă se constat ă c ă resursele create în procesul privatiz ării au fost direc ționate
către investi ții, proces ce putea fi mai sus ținut în condi țiile unei legisla ții fiscale mai stimulative.
Pe acest fond, volumul investi țiilor, chiar și în condi țiile de criz ă economic ă puternic ă, intern ă
și interna țional ă, s-a men ținut la un nivel constant, cu u șoare cre șteri de la o perioad ă la alta, pân ă în
2008, când s-au declan șat efectele crizei.
Specific este faptul c ă fondurile pentru investi ții au fost direc ționate c ătre importuri de utilaje,
neglijându-se capacitatea industriei române ști de a deveni, prin retehnologizare, competitiv ă la
nivelul pie ței externe.
În aceste condi ții, relansarea industriei române ști, a economiei în general, în contextul
legit ăților și cerin țelor economiei de pia ță, nu numai c ă r ămâne un deziderat, dar se constat ă c ă
nivelul de degradare atât a marii industrii, cât și a celorlalte sectoare de activitate, se accentuea z ă,
acest proces c ăpătând un trend ireversibil. Se remarc ă atât trendul, cât și ponderea superioare ale in-
vesti țiilor pentru mijloacele fixe, comparativ cu cele al ocate construc țiilor. Principalele investi ții
realizate în perioada analizat ă au fost direc ționate c ătre industria prelucr ătoare, industria electric ă și

87
termic ă, agricultur ă și sectorul ter țiar (comer ț, po ștă și telecomunica ții, administra ție public ă) [116,
p. 102].
Investi țiile din sectorul public, a c ăror principal ă destina ție o constituie lucr ările de
infrastructur ă, au fost orientate cu prec ădere spre domeniile de interes na țional: energie electric ă,
industria extractiv ă, industria prelucr ătoare, dar și în domeniul po ștei și telecomunica țiilor.
Se remarc ă ritmul de cre ștere în programe de interes european și ponderea accentuat ă a
investi țiilor pentru utilaje. Investi țiile din sectorul privat, și ele în cre ștere, au fost orientate cu
prec ădere spre achizi ționarea de utilaje de transport, mai ales din impor t. În acest sector, investi țiile
au fost direc ționate cu prec ădere în sfera ter țiar ă, în special în domeniul comer țului.
Un exemplu semnificativ în acest sens l-ar putea co nstitui obiectivul programatic, de mare
acuitate și actualitate, c ăruia i-au fost subsumate de c ătre clasa politic ă eforturi, demersuri și decizii
de sacrificiu, respectiv aderarea României la struc turile economice și politice vest-europene, de
asemenea, la Uniunea European ă și la NATO.
În contextul noii situa ții geopolitice și economice din Europa, aderarea la aceste structur i a
reprezentat, chiar abstrac ție f ăcând de tema, oricum hiperbolizat ă, a „reintegr ării României în
Europa“, un deziderat cu profunde determin ări obiective, de natur ă economic ă și politic ă, la fel de
important și de mult dorit de oricare dintre români.
Modalitatea de abordare a problemei ader ării de c ătre România, pe de o parte, și de c ătre cele
dou ă structuri, pe de alt ă parte, a fost îns ă diferit ă.
Este lesne de în țeles c ă atât NATO, cât și Uniunea European ă au acceptat în anturajul lor o
țar ă – România – care s ă aib ă stabilitate economic ă, s ă dispun ă de o infrastructur ă bine pus ă la punct
și, de asemenea, s ă aib ă o lini ște social ă și politic ă intern ă verificat ă și garantat ă, acestea fiind
criterii de performan ță clar enun țate, valabile pentru toate fostele țări candidate.
Aceste criterii induc cu necesitate un raport de ca uzalitate, în sensul c ă îndeplinirea lor
conduce la aderare, care, la rândul s ău, a devenit o premis ă pentru o și mai bun ă stabilitate din punct
de vedere economic, politic și social, pe fondul c ăreia s ă fie posibile noi dezvolt ări ale structurii,
suprastructurii și infrastructurii țării.
Consider ăm gre șit ă opinia celor care au considerat c ă integrarea României în Uniunea
European ă și în NATO este un fel de panaceu pentru toate probl emele și numai în al doilea rând s-au
gândit la dezvoltarea infrastructurii și a celorlalte activit ăți macroeconomice.
Vom sintetiza situa ția creat ă dup ă anul 1990 pân ă în prezent în felul urm ător: procesul de
restructurare economic ă nu putea s ă nu aib ă, indubitabil, ca o prim ă consecin ță, apari ția și cre șterea
șomajului. De aici, probleme noi pentru România, car e nu era obi șnuit ă s ă foloseasc ă, oficial,

88
cuvântul șomaj. În paralel, s-a creat embrionul infla ției, al c ăderii monedei na ționale, al eviden țierii
pregnante a calit ății precare a unor produse române ști al c ăror acces pe pie țele europene a devenit tot
mai greu, iar declinul economic general a devenit i nevitabil 133, p. 115].
În acest context, strategia de a for ța, numai pe cale politic ă, integrarea în Uniunea European ă
și în NATO a fost singura op țiune. Oricum, ast ăzi România este în NATO și de la
1 ianuarie 2007 și în Uniunea European ă. Cu toate acestea, intuind și ceea ce va urma celor „dou ă
ader ări“, mai ales în contextul politicii promovate de n oul pre ședinte al României, o retrospectiv ă a
spa țiului de dou ăzeci și trei de ani parcurs are sens, fie și numai pentru arhiv ă.
Credem că era mai fertil dac ă se pornea de la faptul c ă for ța de munc ă disponibilizat ă,
devenit ă între timp p ătura șomerilor, putea fi utilizat ă cu eficien ță sporit ă în realizarea cel pu țin a
unuia dintre criteriile de aderare, respectiv dezvo ltarea infrastructurii în țara noastr ă.
Statul, ca proprietar al unor activit ăți industriale, cum ar fi produc ția cimentului, a bitumului și
a altor produse necesare dezvolt ării șoselelor, drumurilor etc., inclusiv a utilajelor ne cesare, ar fi
putut cu maxim ă u șurin ță, imediat dup ă 1990, s ă treac ă la utilizarea for ței de munc ă disponibilizate
și s ă perfec ționeze acest element al infrastructurii.
Ce s-ar fi întâmplat?
În primul rând, o serie de societ ăți comerciale sau regii autonome, care fie c ă au fost
privatizate pe sume discutabile, fie au intrat în d ificult ăți de produc ție și de resurse financiare, ar fi
devenit foarte profitabile prin exploatarea și valorificarea la intern a unor mari cantit ăți de produse.
Astfel, cel pu țin fabricile de ciment din Fieni, Hoghiz, Medgidia și altele ar fi realizat activit ăți cu o
mare profitabilitate, ceea ce ar fi fost de natur ă s ă creeze, prin profiturile ob ținute, surse de venit la
bugetul de stat.
Pe de alt ă parte, utilizarea for ței de munc ă disponibilizate pentru construirea acestor element e
de infrastructur ă ar fi degrevat bugetul asigur ărilor sociale de stat de plata unor importante sume sub
form ă de ajutor de șomaj sau indemniza ții și alte sume care se ofer ă popula ției scoase din câmpul
muncii.
Desigur, în felul acesta, ar fi devenit mai u șor digerabil ă și trecerea unui num ăr însemnat de
persoane din sfera activit ății productive, a mineritului etc., care, pe m ăsura trecerii timpului, nu mai
sunt eficiente, în activitatea de dezvoltare a infr astructurii, printr-un proces util și eficient de
conversie a for ței de munc ă [143, p. 115].
În aceste condi ții ar fi fost simplu ca România s ă beneficieze de o infrastructur ă deosebit ă, s ă
aib ă absorbit ă marea parte a șomajului creat și astfel s ă se confrunte cu mai pu ține probleme socio-
economice Într-o astfel de situa ție ar fi fost lesne de presupus c ă Uniunea European ă și mai ales

89
NATO, interesate s ă fie prezente în zon ă, ar fi apreciat c ă România are o infrastructur ă demn ă de
invidiat și ar fi gândit foarte rapid c ă este nevoie s ă atrag ă România în constela ția țărilor-membre
UE și NATO, a șa încât s ă se creeze condi țiile de leg ătur ă cu Republica Moldova, Ucraina, Turcia și
zona asiatic ă.
Dar aceste evolu ții nu s-au înregistrat, fiind, probabil, mai eficie nt de privatizat sectoare
importante ale produc ției de ciment, ale produc ției de bitum ș.a., pe sume care oricând pot fi
rediscutate, creând astfel mari dificult ăți refacerii infrastructurii în țara noastr ă. Din aceast ă cauz ă
am fost l ăsa ți „mai la urm ă“.
Este u șor de presupus, în context, c ă țările din Uniunea European ă au gândit în al ți termeni
acceptarea României în structurile uniunii, avansân d de multe ori o posibil ă amânare a lu ării unei
decizii pozitive.
La nivelurile de decizie ale Uniunii Europene, ader area României s-a pus în termeni
particulari. Grupurile respective de țări și-au dat seama c ă intrarea României va necesita eforturi
financiare substan țiale din partea acestora pentru a moderniza fie num ai elementele de
infrastructur ă, iar România nu este preg ătit ă s ă acceseze asemenea fonduri.
Nimeni nu consider ă c ă privatizarea infrastructurii este un lucru r ău. R ău este faptul c ă din
1990 pân ă în prezent, infrastructura nici nu a fost privatiz at ă, dar nici nu a fost modernizat ă prin
utilizarea resurselor interne de care țara noastr ă dispunea din bel șug.
Revenind la problema de fond, a reformei și privatiz ării în România, nici nu este greu de
observat că în toate țările, dar mai ales în cele care au fost și ele în proces de tranzi ție c ătre
economia de pia ță, men ținerea unei economii mixte este o necesitate [133, p. 102].
De aceea, privatizarea unor sectoare de activitate trebuie s ă se fac ă numai în momentul în care
s-au creat condi țiile ca acest proces s ă se fac ă în mod eficient și profitabil pentru sistemul
macroeconomic.
Din p ăcate, mari întreprinderi, unele produc ătoare pentru export, au fost în mod lent, dar
ireversibil, l ăsate în paragin ă, având în prezent mari datorii la bugetul de stat, la bugetul asigur ărilor
sociale și c ătre alte regii autonome. Altele au fost privatizate în mare grab ă, cu participarea limitat ă a
unor investitori str ăini, f ără o competi ție deosebit ă, a șa încât sumele încasate nu sunt la nivelul pe
care l-ar fi cerut performan țele acestor societ ăți sau regii autonome, f ără a mai men ționa privatiz ările
ratate din cauza lipsei de bonitate a unor investit ori insuficient verifica ți (am putea considera c ă
procesul de degradare a unor întreprinderi a fost r ezultatul unor „inten ții” pentru a le aduce sub
valoarea „zero”, apoi a le privatiza în proprietat ea cui „trebuie”).

90
Putem cita u șor mai multe exemple cum ar fi: IMGB, DACIA, ROMCIM , ROMTELECOM,
dramaticul TEPRO, privatiz ările combinatelor siderurgice Re șița, Gala ți, Hunedoara, ca s ă nu mai
vorbim despre o serie de fabrici produc ătoare de îngr ășă minte chimice a c ăror privatizare nu a
însemnat saltul calitativ pentru realizarea unor pr oduc ții deosebite și redresarea respectivelor
societ ăți, ci lichidarea acestora. Multe privatiz ări au fost, în cele din urm ă veritabile exerci ții
imobiliare. Acum, pentru a sc ăpa de traumele „crizei”, încerc ăm, la indica ția FMI, s ă introducem
managementul privat sau s ă privatiz ăm rapid și ultimele regii (întreprinderi) de stat (energie, c ăi
ferate, minerit etc.).
Consider ăm în acest context c ă înc ă nu este târziu s ă se întreprind ă măsurile necesare de
sporire a atractivit ății pentru cei interesa ți și cu disponibilit ăți financiare de a participa la procesul de
privatizare sau de a investi, împreun ă cu parteneri din țara noastr ă, sume care s ă asigure echilibrarea
și, mai ales, perspectiva relans ării unor activit ăți prin investi ții interne și/sau externe.
Am men ționat mai sus ca solu ție vital ă pentru stoparea declinului economic și consolidarea
procesului de redresare atragerea de investi ții de capital str ăin în condi țiile în care despre perspectiva
cre șterii capitalului autohton real nu se poate vorbi p rea mult.
Realizarea de investi ții de capital autohton pe seama unor credite bancar e nu poate fi luat ă în
considerare, atât datorit ă prevederilor legale în vigoare, cât și datorit ă nivelului ridicat al dobânzilor
practicate și, de ce nu, datorit ă înse și crizei ce se contureaz ă tot mai evident și la nivelul sistemului
bancar.
În acest context, atragerea de capital și de investi ții str ăine este singura cale de evolu ție real ă
în orice situa ție economic ă, atât în România, cât și în lume, în general, și în Europa în special.
Din p ăcate, și în acest domeniu s-a f ăcut prea pu țin, iar în multe cazuri când s-a întreprins ceva
s-a realizat tocmai contrariul.
Legisla ția intern ă și politica fiscal ă au fost cele dou ă mari obstacole în calea p ătrunderii
capitalului str ăin pe pia ța româneasc ă [44, p. 117]. Dup ă ce lucrurile s-au aranjat oarecum și o serie
de investitori str ăini și-au manifestat dorin ța de a plasa investi ții în România, a explodat o nou ă
bomb ă. În dorin ța de echilibrare bugetar ă, nu spunem de rectificare, pentru a aduce venituri supli-
mentare s-a recurs la calea simpl ă a aritmeticii. Adic ă s-a ad ăugat câte ceva la accize, s-a introdus
TVA la unele tranzac ții etc., f ără s ă se fac ă o analiz ă temeinic ă și s ă se încerce o simulare, pentru a
se vedea efectul m ăsurilor întreprinse. Concluziile nedorite ar fi:
a) investitorii î și mai iau un moment prelungit de analiz ă și încearc ă s ă fac ă anticipa ții;
b) măsurile nu au efectul scontat, dimpotriv ă, s-a redus consumul, în consecin ță, s-a diminuat
exportul, iar posibilii investitori s-au r ăzgândit;

91
c) veniturile la bugetul de stat vin din fiscalitate e xagerat ă și nu din veniturile economice concrete;
d) imaginea extern ă este afectat ă, iar anticipa țiile noastre se îndep ărteaz ă;
e) noua calitate a României de membr ă al Uniunii Europene schimb ă oarecum datele problemei,
dar r ămâne tot în sarcina noastr ă s ă preg ătim temeinic proiectele pe baza c ărora s ă se poate
accesa fondurile de care dispunem.
Tabelul 2.2. Volumul și structura capitalul social subscris în România în perioada 1991-iunie 2015
Înmatricul ări de
societ ăți comerciale Valoarea capitalului social total subscris exprimat astfel:
moned ă na țional ă Valut ă
num ăr
structur ă
– % – mii lei (RON) structur ă
– % – mii dolari
SUA structur ă
– % – mii EURO structur ă
– % –
TOTAL 177252 100,0 102326875,9 100,0 42491380,9 100,0 31561096,4 100,0
1991 5499 3,1% 258165,5 0,3% 1058260,8 2,5% 813949,1 2,6%
1992 11765 6,6% 65153,0 0,1% 573271,2 1,3% 440925,0 1,4%
1993 10583 6,0% 92793,2 0,1% 417844,8 1,0% 321380,5 1,1%
1994 11053 6,2% 230535,9 0,2% 881673,3 2,1% 678128,9 2,1%
1995 3400 1,9% 67893,9 0,1% 237717,0 0,6% 182837,3 0,6%
1996 3630 2,1% 229256,3 0,2% 573594,2 1,3% 441173,4 1,4%
1997 5251 3,0% 232229,8 0,2% 359912,8 0,8% 276822,8 0,9%
1998 8801 5,0% 728612,4 0,7% 755475,3 1,8% 581065,2 1,8%
1999 7383 4,2% 1214843,7 1,2% 944365,3 2,2% 726347,7 2,3%
2000 8567 4,8% 1870247,9 1,8% 839143,8 2,0% 645417,8 2,1%
2001 7175 4,0% 4820820,8 4,7% 1540810,8 3,6% 1185096,9 3,8%
2002 7518 4,2% 3541822,9 3,5% 1078746,2 2,5% 829705,2 2,6%
2003 6609 3,7% 4441402,8 4,3% 1288885,0 3,0% 991331,1 3,1%
2004 10167 5,7% 9040577,5 8,8% 3032218,4 7,1% 2332195,9 7,4%
2005 11719 6,6% 7173157,1 7,0% 3149681,6 7,4% 2422541,4 7,7%
2006 12823 7,2% 6646972,3 6,5% 3127314,7 7,4% 2434143,7 7,7%
2007 15720 8,9% 7737574,3 7,6% 3314196,5 7,8% 2389392,1 7,6%
2008 12264 6,9% 15034925,7 14,7% 5924852,8 13,9% 3984432,8 12,6%
2009 6801 3,8% 15303310,6 15,0% 4817293,2 11,3% 3512610,5 11,1%
2010 6302 3,6% 17430494,7 17,0% 5144560,8 12,1% 3914440,6 12,4%
2011 6377 3,5 10190486,1 9,1 4659785,0 10,3 3329432,4 9,9
1I-30.Vl.12 2997 1,0 5514749,7 4,9 10394 3,6 1261260 3,7

Sursa: elaborat de autor în basa [5]

Investi țiile str ăine directe în 2009, datorit ă impactului negativ al crizei, au fost de numai
3.512.610,5 milioane euro, fiind în 2010 de 3.914.4 40,6 milioane euro și 3.329.432,4 milioane euro
în 2011. În primele șase luni ale anului 2012, investi ția str ăină de capital în România a fost de
1.261.260,4 milioane euro (tabelul 2.2).
Investi ția direct ă a reziden ților români în str ăin ătate a sc ăzut în 2011 fa ță de 2010. De aceea,
este greu de imaginat de ce în 2009-2011 nu s-au în treprins și alte m ăsuri pe linia stimul ării

92
investitorilor str ăini, în condi țiile în care situa ția social ă și politic ă a constituit o barier ă în plus în
calea celor care ar fi cutezat s ă investeasc ă în țara noastr ă.
Nu trebuie s ă existe re țineri în sensul legifer ării stimulentelor pentru atragerea capitalului
str ăin și încurajarea capitalului autohton, deoarece tot ce se investe ște în România prin societ ăți
comerciale române ști, indiferent de provenien ța capitalului subscris, constituie avu ție na țional ă.
S-a restrâns foarte mult sfera ță rilor din care s-a investit în România
În întreaga perioad ă de dup ă decembrie 1989 pân ă în prezent s-au investit 33.741.384.800
euro, care nu înseamn ă prea mult în contextul în care aceste particip ări nu reprezint ă, de fapt,
vărs ăminte în valut ă, ci participa țiuni sub form ă de subscrieri de capital și, de cele mai multe ori,
capital în natur ă.
Anul 2012 a eviden țiat faptul c ă investi țiile de capital str ăin sub forma particip ării la
înregistrarea de noi societ ăți comerciale au evoluat lent sau sunt de „amploarea “ pic ăturii într-un
ocean.
Astfel, este surprinz ătoare re ținerea unor țări tradi ționale cum ar fi SUA, care au investit doar
pu țin în societ ățile din România.
Din zona vecinilor, în afara Ungariei, Turciei și Moldovei și cele cu particip ări firave, celelalte
țări sunt practic absente.
Dac ă pentru țările est- și central-europene confruntate cu problemele propri i ale tranzi ției pe
care o parcurg ele însele se poate g ăsi o explica ție logic ă a fenomenului, pentru țări cum ar fi Grecia,
unde „s-au dus“ flota și sistemul de comunica ții române ști, o pondere redus ă în totalul investi țiilor
str ăine de capital în to ți ace ști ani este de natur ă s ă ridice unele semne de întrebare.
Între acestea se deta șeaz ă grupul țărilor arabe, care, de și de țin o pondere mare sub aspectul
num ărului de societ ăți comerciale înregistrate, în nume propriu mai ales , totalizeaz ă împreun ă sub
3% din totalul capitalului str ăin investit. Acest fapt explic ă și o serie de fenomene negative
(evaziune, fuga banilor în exterior, desf ășurarea de activit ăți neesen țiale și aparent nerentabile etc.).
Dac ă am compara deficitul balan ței comerciale, respectiv devansarea exporturilor de c ătre
importuri, cu investi țiile totale sub form ă de capitaluri în societ ăți comerciale, este u șor de observat
că, printr-o activitate nechibzuit ă, neechilibrat ă, peste 90% din totalul investi țiilor s-au dus pe apa
sâmbetei, prin practicarea unui comer ț exterior total dezechilibrat.
Situa ția este interesant ă și dac ă vom lua în discu ție modul în care s-au înmatriculat societ ățile
comerciale nou-înfiin țate în 2010-2012, în profil teritorial, în România.
Vom constata c ă într-o serie de jude țe cum sunt Tulcea, Vaslui, Bac ău, Gorj, Buz ău,
Teleorman și altele, aceste investi ții, sub form ă de capital social subscris în valut ă la constituirea

93
unei noi societ ăți, lipsesc sau se situeaz ă la un nivel foarte sc ăzut din totalul unor astfel de investi ții
[8].
Exist ă și unele excep ții, cum ar fi municipiul Bucure ști, jude țele Ilfov, Prahova, Timi ș, Cluj,
Bra șov, Constan ța, care se înscriu cu particip ări semnificative la formarea capitalului prin subsc riere
și v ărsare de ac țiuni sau p ărți sociale în valut ă, dar situa ția este total necorespunz ătoare în contextul
general prezentat.
Nu este de neglijat nici aspectul c ă „marii investitori“ provenind din țările dezvoltate sunt, de
multe ori, cet ățeni români stabili ți în respectivele țări. Apropierea, pe aceast ă cale, de țara natal ă,
indiferent de motiva țiile acestora, este în sine l ăudabil ă și demn ă de a fi încurajat ă, îns ă, în raport cu
conținutul și obiectivele unor investi ții str ăine de capital în România, rezultatele sunt departe de a
produce efectele spate [105, p. 42].
De asemenea, este de semnalat faptul c ă, prin astfel de investi ții, România nu a putut s ă g ăseasc ă o
surs ă care s ă asigure cel pu țin men ținerea, dac ă nu revitalizarea dezvolt ării sale industriale.
Dac ă am compara nivelul investi țiilor de capital str ăin prin participare la constituirea de
societ ăți comerciale în țara noastr ă cu celelalte țări est- sau central-europene, vom constata c ă
România se situeaz ă în coada unui astfel de clasament.
Aceasta este o nou ă dovad ă c ă trebuie s ă se pun ă în mod riguros problema modului în care
este rearanjat ă și redirec ționat ă aceast ă activitate.

2.4. Evolu ția volumului și structurii ISD în economia Republicii Moldova
În Republica Moldova, de altfel ca și în alte țări în tranzi ție, brevetarea investi țiilor în
str ăin ătate se afl ă într-o stare incipient ă. În ciuda faptului c ă pe parcursul ultimelor dou ă decenii, s-a
edificat un sistem de protec ție a investi țiilor analogic celui din țările occidentale, iar brevetarea la
nivel na țional a atins o stare de stabilitate, aspectul inte rna țional al acesteia nu este con știentizat de
investitori ca un atribut indispensabil al procesul ui inova țional și al rela țiilor economice externe [14,
p. 64].
Cre șterea economic ă în Republica Moldova este generat ă, în majoritate, de consum. Investi țiile și
productivitatea muncii au o contribu ție nesemnificativ ă la cre șterea economic ă [40, p. 11,15].
Atragerea și utilizarea eficient ă a investi țiilor presupune solu ționarea urm ătoarelor probleme [79,
p. 38]:

echilibrarea bugetului de stat, minimizarea cheltui elilor;

ridicarea nivelului colect ării taxelor;

promovarea privatiz ării eficiente contra bani orientat ă spre atragerea investi țiilor str ăine;

94

revizuirea cadrului legal, inclusiv a celui fiscal cu privire la investi țiile str ăine;

dezvoltarea sectorului real și a antreprenoriatului;

suprimarea corup ției;

reducerea economiei tenebre;

cre șterea și promovarea exportului;

reorientarea spre noi pie țe, p ăstrându-le pe cele vechi;

restructurarea și retehnologizarea întreprinderilor industriale;

reorganizarea sectorului energetic;

sporirea acumul ărilor pe baza acceler ării procesului de falimentare și restructurarea
întreprinderilor nerentabile, stimul ării recuper ării capitalurilor și reducerii cheltuielilor;

transformarea acumul ărilor în investi ții pe calea stimul ărilor, a dezvolt ării unei eficiente pie țe
de valori, inclusiv a companiilor investi ționale, sistemului bancar, leasingului, sistemului de asigurare a
investi țiilor;

crearea unei noi și favorabile imagini a statului pentru investi ții.
Atingerea obiectivelor men ționate ar avea, în conformitate cu „Strategia inves ti țional ă a Republicii
Moldova”, urm ătoarea grupare:
Obiectiv fundamental : dezvoltarea economic ă durabil ă a Republicii Moldova prin asigurarea unor
ritmuri înalte de cre ștere a investi țiilor, inclusiv a fluxului de investi ții str ăine directe, ținând cont
concomitent de posibilitatea de a atinge pe aceast ă cale a unui nivel mai înalt al calit ății vie ții popula ției
și a unui grad sporit de ocupare în câmpul muncii.
Obiective principale : cre șterea investi țiilor în scopul asigur ării noilor locuri de munc ă.
Concomitent se va urm ări:

ca investi țiile s ă contribuie la un proces de dezvoltare economic ă în care ritmurile de cre ștere a
exporturilor s ă le dep ășeasc ă pe cele ale cre șterii importurilor;

ritmurile de cre ștere a investi țiilor în capitalul fix, precum și cele de cre ștere a produc ției
industriale s ă întreac ă ritmurile de cre ștere a PIB;

cre șterea investi țiilor destinate inov ării tehnologice, cercet ării știin țifice și educa ției, disemin ării
cuno știn țelor manageriale și organiza ționale, care vor ameliora mediul de afaceri al econ omiei
moldovene ști și vor spori competitivitatea ei;

cre șterea investi țiilor în regiunile care necesit ă sus ținere în dezvoltarea lor socioeconomic ă;

orientarea factorilor de produc ție din Republica Moldova spre atragerea în țar ă a poten țialului
productiv din exterior și producerea în țar ă a bunurilor destinate pie țelor externe;

consolidarea eforturilor tuturor institu țiilor implicate în procesul investi țional.

95
Atingerea obiectivelor propuse ar permite formarea unei noi imagini în context investi țional.
Aceast ă nou ă imagine și încrederea politic ă, ca factor important al reformei economice, sunt n ecesare
pentru dezvoltarea în continuare a pie ței investi ționale în Republica Moldova.
Riscurile cu care se confrunt ă ast ăzi orice investitor, sunt, adesea, deosebit de comp lexe, inclusiv
pentru investitorii din Republica Moldova și România, precum și pentru cei care doresc s ă investeasc ă în
economia acestora. Insuficien ța cunoa șterii riscurilor, evaluarea gre șit ă a acestora, lipsa unei protec ții
adev ărate împotriva riscurilor etc. poate afecta în mod direct, atât decizia de a investi, cât și rezultatul
final al activit ății investi ționale. Din numeroasele criterii de clasificare și, respectiv, tipuri ale riscurilor
investi ționale, autoarea deosebe ște urm ătoarele categorii: 1) riscurile pe pie țele globale; 2) riscul de țar ă;
riscul regional; 3) riscul sectorului de activitate ; 4) riscul de proiect.
O aten ție deosebit ă se d ă riscului de țar ă, care cuprinde totalitatea riscurilor specifice fun c țion ării
activit ății economico-sociale într-un cadru na țional suveran și independent, în care sunt aplicate propriile
politici, decizii și strategii. În aceast ă categorie se înscriu: politica guvernului privind liberalizarea sau
restric țiile în care ac ționeaz ă mediul de afaceri; fluxul și structura comer țului exterior, rata serviciului
datoriei externe; deficitul contului curent și rata pl ăților externe comparat ă cu rezervele valutare, politica
de control a pre țurilor și alocarea de resurse; rata și structura deficitului bugetar în compara ție cu
produsul intern brut și infla ția etc. [80, p. 17-18].
Investi țiile str ăine în sfera bancar ă contribuie la cre șterea încrederii în sectorul bancar și în moneda
na țional ă, datorit ă unui flux valutar investi țional extrem, care dup ă convertire în lei moldovene ști este
utilizat la procurarea ac țiunilor bancare. Prin investi țiile externe se stimuleaz ă și investi țiile interne în
sectorul bancar, întrucât investitorii autohtoni su nt interesa ți în cre șterea eficien ței activit ății bancare,
îmbun ătățirea calit ății și diversific ării serviciilor bancare, sau pentru a face fa ță concuren ței datorate
prezen ței investitorilor str ăini în sectorul bancar [30, p. 164].
Politica investi țional ă prevede liberalizarea total ă a transferurilor și pl ăților, proceduri vamale
simplificate, sistem fiscal stabil, eliminarea dubl ei impuneri, acordarea de facilit ăți fiscale, o re țea de
organe în țar ă și peste hotare preocupat ă de atragerea și stimularea investi țiilor, stabilirea rela țiilor cu
organismele interna ționale, cu agen ții semioficiali și neguvernamentali din domeniul investi țiilor din alte
țări etc. [137, p. 55].
Crearea infrastructurii se bazeaz ă pe un șir de principii. Unul din cele mai importante este
orientarea dezvolt ării ei spre asigurarea indicilor înal ți în ramurile ce o deservesc. Se știe că nivelul
de dezvoltare al infrastructurii într-o mare m ăsur ă determin ă sporirea eficien ței economiei na ționale
în general [130, p. 104-105].

96
Perfec ționarea sistemului economic necesit ă reglementarea nemijlocit ă din partea statului la
nivel macroeconomic și, prin urmare, promovarea unei politici structural e adecvate. Statul,
reglementând raportul structural, creeaz ă condi ții favorabile pentru atingerea obiectivelor social-
economice preconizate și asigur ă func ționarea optimal ă și stabil ă a economiei în ansamblu [134, p.
195].
În scopul perfec țion ării procesului investi țional, în Moldova, pentru crearea climatului
investi țional optim este necesar:

a folosi pe larg practica țărilor cu economia de pia ță dezvoltat ă la atragerea investi țiilor
str ăine și crearea în țar ă a climatului conven țional respectiv;

a activiza aplicarea normelor știin țific argumentate și regulilor de activitate pe pia ța
investi țional ă autohton ă;

a l ărgi practica aplic ării investi țiilor și imobililor pe baza dezvolt ării pie ței funciare,
liberalizarea ei și atragerii pe pia ța funciar ă a investi țiilor str ăine intersectoriale [ 50, p.92].
În condi țiile lipsei de capital autohton, corelate cu existe n ța unor disponibilit ăți considerabile
de capital în țările dezvoltate, solu ția investi țiilor externe în țările ex-comuniste devine nu numai
necesar ă, dar chiar absolut indispensabil ă pentru economiile na ționale. Având în vedere principiul
economiei de pia ță, cererea de astfel de investi ții fiind foarte mare, iar oferta bine controlat ă, pre țul
investi țiilor str ăine nu poate fi decât mai mare și greu de suportat. Succesul acestuia în planul
intereselor na ționale ale statelor în tranzi ție depinde în mare m ăsur ă de orientarea strategic ă a
acestor factori în corelare și compatibilitate cu factorii interni și cu capacitatea de acumulare intern ă
de capital autohton.
Printre priorit ățile pe care ar trebui s ă se axeze guvernarea democratic ă sunt men ționate
urm ătoarele [38, p. 20-21]:
a) în primul rând, sporirea eficien ței utiliz ării poten țialului și a surselor existente de cre ștere,
bun ăoar ă a remiten țelor, creând condi ții pentru redirec ționarea lor de la consum la investi ții
(consolidarea încrederii emigran ților în sectorul bancar moldovenesc; informarea lar g ă și obiectiv ă a
publicului, protejarea propriet ății și a drepturilor consumatorului; legalizarea economi ei tenebre),
idee lansat ă acum 15 ani, dar care a șa și nu a fost în țeleas ă și realizat ă; introducerea instrumentelor
bancare moderne cum ar fi de exemplu, pl ățile on-line pentru m ărfuri și servicii, încurajarea
economiilor și crearea condi țiilor pentru investirea lor profitabil ă; sus ținerea activ ă a businessului
mic și mijlociu etc.). Despre importan ța acestei resurse, a remiten țelor, vorbesc elocvent cifrele.
Cumulativ, timp de ultimii 10 ani, remiten țele doar prin canalele oficiale bancare au constitu it o
sum ă enorm ă pentru Moldova – $8 miliarde, din care doar 6% au fost investite, 20% economisite și

97
dou ă treimi folosite pentru consum. Conform evalu ării efectuate de organiza ția Integritatea
Financiar ă Global ă (Global Financial Integrity), refluxul valutar din Moldova (exportul de capital)
în ultimii 10 ani a alc ătuit circa $1,9 miliarde, ori aproximativ $182 mili oane anual. Printre
catalizatorii principali ai fluxurilor ilicite fina nciare se num ără mita, corup ția, furturile, evaziunea
fiscal ă, dar cel mai important canal este falsificarea (de naturarea) valorii bunurilor la punctele
vamale;
b) în al doilea rând, îmbun ătățirea climatului de afaceri, în special al celui inv esti țional, prin
reglementarea și liberalizarea continu ă a pie țelor, încurajarea competi ției locale, impulsionarea
procesului de privatizare, ar contribui la sporirea investi țiilor str ăine directe, creând astfel premisele
unui nou model de cre ștere economic ă, a celui inova țional, bazat pe cuno știn țe și tehnologii
avansate. Mi șcarea în aceast ă direc ție a început deja când guvernul a redus cu circa o treime
activit ățile de afaceri pentru care este necesar ă licen ța, a eliminat aproximativ 120 de produse din
lista celor supuse certific ării obligatorii. În acest sens, Moldova a purces la realizarea unor reforme
importante, care au plasat-o în topul palmaresului regional și mondial la compartimentele libert ății
fiscale și monetare, libert ății comer țului, conform indicatorului Libert ății Economice pentru 2011
(Index of Economic Freedom);
c) în al treilea rând, liberalizarea comer țului, a transporturilor și a regimului vamal, abolirea
restric țiilor de export, îmbun ătățirea infrastructurii, inclusiv a serviciilor bancar e pentru a facilita
exportul de bunuri și servicii la care Moldova are avantaje comparative în regiune, în particular în
cre șterea și exportul produselor agricole cu o valoare mare ad ăugat ă, a tutunului etc. Cre șterea
semnificativ ă a exporturilor moldovene ști în 2010 cu perspectiva dep ășirii ritmului anual de 12% în
urm ătorii trei ani reprezint ă unul din primele semnale ale unei noi paradigme de dezvoltare a
economiei na ționale;
d) în al patrulea rând, finalizarea reformei administr ative publice, sporirea eficien ței ei, inclusiv
a performan țelor întreprinderilor în proprietatea statului, rel uarea privatiz ării lor, descentralizarea și
delimitarea func țiilor și a bugetelor puterilor centrale și locale. Acest proces a început cu reducerea
administra ției publice cu câteva mii de func ționari, dar decurge încet și anevoios. „Costul marginal
(bugetar)” al aparatului administrativ dep ășește cu mult „venitul marginal” generat de el
(contribu țiile fiscale).
De și se observ ă și o relocare a unor capacit ăți productive din România în Republica Moldova,
cea mai mare parte din investi țiile str ăine efectuate în ultimii ani în economia moldovenea sc ă nu are
nici o leg ătur ă cu România. Vecin ătatea imediat ă fa ță de UE este un avantaj foarte important pe care
nu-l au țările caucaziene și central-asiatice și pe care Moldova ar putea s ă-l capitalizeze în

98
continuare prin reforme mai rapide și mai cuprinz ătoare în climatul s ău investi țional. Totodat ă, este
clar că criza financiar ă înr ăut ățește perspectivele pe termen scurt și mediu. O majorare substan țial ă
a investi țiilor externe ar putea garanta pe viitor restabilir ea factorilor de baz ă ai cre șterii economice
prin înnoirea cardinal ă a fondurilor fixe, oferirea noilor locuri de munc ă, revitalizarea știin ței
inova ției, cre șterea nivelului educa ției și studiilor, contribuind astfel la men ținerea și accelerarea
ritmului de cre ștere economic ă și realizarea unui salt al productivit ății muncii (74, p. 111-112).
Evaluarea stabilit ății financiare a institu țiilor de microfinan țare permite a identifica și a
remedia deficien țele din sector, prin urmare, a consolida rezisten ța la șocurile macroeconomice și la
influen ța din afar ă (34, p. 90).
Problema Republicii Moldova în privin ța ISD trebuie s ă capete o orientare mult mai liber ă
(desigur luând în considerare securitatea economic ă a statului) și proactiv ă, fiind necesar ă pân ă și
atragerea „mai agresiv ă” a investi țiilor. Nu trebuie s ă a ștept ăm ca ISD vor veni singure. Investi țiile
str ăine directe trebuie atrase, ob ținute pentru Republica Moldova, iar în acest scop s unt necesare
ac țiuni energice de marketing întreprinse direct c ătre investitorii- țint ă, concomitent cu luarea unor
măsuri urgente în vederea îmbun ătățirii imaginii externe a țării în mediile publice și de afacere
interna ționale [24, p. 26].
Stocul de investi ții str ăine directe acumulat la sfâr șitul lunii septembrie 2014 a fost evaluat la
3,630.00 mil. USD, din care capitalul social și venitul reinvestit de țin o pondere de 74.8 la sut ă
(împrumuturile intra grup (alt capital) – 25.2 la s ut ă (tabelul 2.3).

Tabelul 2.3. Investi ții str ăine directe acumulate în economia na țional ă a R. Moldova,
stoc la sfâr șitul perioadei, mil. dolari SUA

Indicatorii 2010 2011 2012 2013 2014
Investi țiile str ăine directe acumulate în
economia na țional ă – total 2809 3139,3 3329,6 3568,9 3603,8
Ritmul de cre ștere a investi țiilor str ăine
directe, în % fa ță de anul precedent 105,7 111,8 106,1 107,2 100,1
Sursa: conform informa ției Ministerului Economiei

În distribu ția geografic ă a capitalului social acumulat, investitorilor din ță rile UE le-a revenit
ponderea majoritar ă – 52,9 la sut ă. Investitorii din ță rile CSI au de ținut o pondere de 11,3 la sut ă din
totalul capitalului social acumulat, din alte țâri – 35,8 la sut ă. Pe parcursul semestrului I al anului
2014, în Republica Moldova a fost înregistrat ă o sc ădere a volumului investi țiilor str ăine directe

99

atrase în economia na țional ă în raport cu ianuarie-iunie 2013. Astfel, fluxul n et al investi țiilor
str ăine directe în economia na țional ă a însumat în primul semestru 74,5 mil. dolari SUA, ceea ce
constituie doar 56,4% comparativ cu perioada respec tiv ă a anului 2013 [42].
Potrivit datelor Ministerului Economiei, activit ățile economice care au beneficiat de investi ții
str ăine directe acumulate sub form ă de capital social, conform situa ției din 01.07.2014 au fost
activitatea financiar ă – 25,8% din volumul investi țiilor str ăine atrase în Moldova. Pe locul doi se
afl ă industria prelucr ătoare – 22,9%, comer țul cu ridicata și cu am ănuntul locul trei – 14,3%. Apoi,
în ordine descendent ă, urmeaz ă tranzac țiile imobiliare – 11,6%, transporturi și comunica ții – 10,7%,
energie electric ă, gaz și ap ă – 7,3%. În ansamblu, investi țiile în sectoarele nominalizate au constituit
circa 92,6% din volumul total al mijloacelor invest ite de c ătre investitorii str ăini pe parcursul anilor
de eviden ță (figura 2.13).

Fig. 2.13. Structura soldului investi țiilor str ăine directe acumulate sub form ă de capital social, pe
activit ăți economice, %
Sursa: conform informa ției Ministerului Economiei

Activitatea parcurilor industriale. În R. Moldova sunt 7 parcuri industriale: PI „Traco m”,
mun. Chi șin ău; PI „Bionergagro”, or. Drochia; PI „Cimi șlia”, or. Cimi șlia; PI „R ăut”, mun. B ălți; PI
„CAAN”, or. Str ășeni; PI „Edine ț”, or. Edine ț, PI „Triveneta Cavi Divelopment”, or. Str ășeni.
Potrivit studiilor de fezabilitate elaborate, prin care s-a argumentat necesitatea și oportunitatea
cre ării a celor 7 parcuri industriale în regiunile țării, pentru crearea infrastructurii tehnice și de
produc ție sunt preconizate investi ții de 183,5 mil. euro. Acestea prev ăd și crearea a 7436 locuri de
munc ă (figura 2.14).

100

PI "Triveneta Cavi Divelopment"
25,0

PI "Edinet"
22,3

PI "Raut"
25,5

PI "CAAN"
27,5

PI "Cimislia" 2,0

PI "TRACOM"
46,2

PI "Bioenergagro" 35,0

0,0 5,0 10,0 15,0 20,0 25,0 30,0 35,0 40,0 45,0 50,0

Fig. 2.14. Volumul investi țiilor preconizate, mil. euro. (conform studiilor de fezabilitate)
Sursa: elaborate de autor [42]

În semestrul I al anului 2014, în cadrul parcurilor industriale enumerate în construirea și
dezvoltarea infrastructurii tehnice și de produc ție s-au efectuat investi ții în sum ă de 49,0 mil. lei. Iar
de la începutul activit ății parcurilor industriale în cadrul acestora s-au e fectuat investi ții totale în
sum ă de 175,7 mil. lei (figura 2.15).

PI "Triveneta Cavi
Divelopment" 0,0
PI "Edinet" 3,3
PI "R ăut" 0,0
PI "CAAN" 0,0
PI "Cimislia" 0,0
PI "TRACOM" 40,6

PI
"Bioenergagro"
5,0

0,0 5,0 10,0 15,0 20,0 25,0 30,0 35,0 40,0 45,0

Fig. 2.15. Volumul investi țiilor realizate in semestrul I al anului 2014, mil. lei
Sursa: elaborate de autor [42]

Din cele 7 întreprinderi administratoare ale parcur ilor industriale lansate, în perioada de
gestiune au ob ținut venituri din desf ășurarea activit ăților sale de baz ă privind administrarea
parcurilor industriale, precum și, din desf ășurarea activit ății de antreprenoriat în cadrul acestor

101
parcuri, doar 3 societ ăți (SA „Tracom”, SA „R ăut” și SRL „Eco Garant”) . Suma acestor venituri a
constituit 13,7 mil. lei. Comparativ cu perioada corespunz ătoare a anului precedent, indicatorul dat a
marcat 93,8%, ce se datoreaz ă stagn ării procesului de comercializare a activelor neutil izate ale SA
„Tracom”. În primul semestru al anului 2014, întrep rinderile administratoare au achitat impozite și
taxe în sum ă de 2,5 mil. lei. Tot în aceast ă perioad ă, pentru crearea și dezvoltarea infrastructurii
tehnice și de produc ție, doar 2 întreprinderi administratoare (SRL „Bioenergagro” și SA „Tracom”)
din cele 7 au efectuat investi ții în m ărime de 12,9 mil. lei, majorându-se aproximativ de circa 4 ori
fa ță de perioada precedent ă. La data de 30.06.2014 în cadrul întreprinderilor administratoare activau
310 persoane.
Activitatea zonelor antreprenorialului liber (Zonel e Economice Libere). Pe teritoriul
Republicii Moldova activeaz ă șapte zone economice libere. La situa ția din 1 octombrie 2014, pe
teritoriul zonelor libere erau înregistra ți 160 reziden ți. La finele perioadei de gestiune, num ărul de
angaja ți ai reziden ților zonelor libere a constituit 6544 persoane. Din num ărul total al angaja ților,
3168 persoane activeaz ă în ZEL „Bălți”, 2069 persoane în ZEL „Ungheni-Business”, 557 pe rsoane
în ZAL „Expo-Business-Chi șin ău”, 390 persoane în ZAL PP „Valkane ș”, 285 persoane în ZAL
„Tvardi ța”, 61 persoane în ZAL PP „Otaci-Business” și 14 persoane în ZAL PP „Taraclia”.
Volumul cumulativ, total, al investi țiilor în zonele economice libere, la 1 octombrie 20 14, a
constituit 207,1 mil. dolari SUA. Cea mai mare pond ere a investi țiilor revine ZEL „Ungheni-
Business”, aceasta constituind 29% din volumul tota l al investi țiilor atrase în ZEL (tabelul 2.4).

Tabelul 2.4. Volumul investi țiilor în zonele economice libere (cumulativ de la î nceputul activit ății)
2002 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Volumul total de
investi ții, 41,4 72,1 88,2 100,8 119,9 124,7 128,7 144,5 169,4 197,9

mil. dolari SUA
122,5

în % fa ță de anul
precedent 122,5 119,4 114,2 119,0 104,0 103,3 112,3 117,2 116,9

sporul anual al
investi țiilor, 7,6 11,7 16,1 12,6 19,1 4,8 4,0 15,5 24,9 28,5

mil. dolari SUA

Sursa: elaborate de autor [42]

În anul 2013, ZAL „Expo-Business-Chi șin ău” i-a revenit 27,2% din totalul investi țiilor, ZEL
„Ungheni-Business”–28,2%, ZAL PP „Taraclia”–7,6%, Z AL „Tvardi ța”–7,8%, ZAL PP
„Valkane ș” –7,6%, ZAL PP „Otaci-Business” –1,7% si ZEL „B ălți” –19,8% (tabelul 2.5).

102

Tabelul 2.5. Ponderea investi țiilor pe zone libere, %
2002 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
ZAL "Expo-Business- 46,0 42,2 39,0 39,4 39,5 39,1 3 8,1 35,0 30,6 27,2
Chi șin ău"
ZEL "Ungheni-Business" X 11,5 22,2 24,7 28,5 28,4 24,4 25,0 29,1 28,2
ZAL PP "Taraclia" 31,3 18,6 15,3 14,9 12,6 12,1 11, 7 10,4 8,9 7,6
ZAL "Tvardi ța" 3,9 13,9 11,9 10,6 9,4 9,9 9,7 8,8 8,3 7,8
ZAL PP "Valkane ș" 17,9 13,3 11,1 9,7 8,4 8,4 8,5 7,9 7,9 7,6
ZAL PP "Otaci-Business" 0,9 0,5 0,5 0,7 1,6 2,1 2,4 2,3 2,0 1,7
ZEL "B ălți" x x x x x x 5,2 10,6 13,2 19,8

Sursa: elaborate de autor [42]

Potrivit investitorilor str ăini, atragerea ISD în economie este o activitate co ncuren țial ă atât pe
plan global, cât și pe plan regional. Activitatea eficient ă poate fi realizat ă doar dac ă Guvernul va
crea condi ții pentru atragerea ISD cel pu țin asem ănătoare celor din România, Slovacia, Ungaria,
Polonia, Serbia ori Muntenegru (infrastructur ă, taxe, acces la resursele financiare, suport
administrativ). În aceste state, pentru investitori se ofer ă taxe mai mici, finan țare direct ă pentru
fiecare loc de munc ă deschis, preturi mai mici la serviciile de infrast ructur ă și energie electric ă,
spa ții industriale noi/modernizate cu toate infrastruct ura necesara. Pe de alta parte, un rol important
revine asigur ării securit ății și protec ției investitorilor, previzibilit ății în afaceri și regulilor unice de
joc pentru toat ă comunitatea de afaceri, aplic ării legii și neimixtiunea Statului în afacerile private.
De și, în mare parte, investitorii con știentizeaz ă riscurile în realizarea afacerilor în Republica
Moldova, instabilitatea politicilor bugetar-fiscale este unul din factorii majori de risc. Abord ările
institu ționale ale vămii și fiscului sunt îndreptate împotriva investitorilor , fiind axate doar pe amenzi
si sanc țiuni (bugetul na țional și acum are drept surs ă de venit un plan de amenzi și sanc țiuni
financiare). Aceste practici reduc considerabil din interesul manifestat pentru RM. Exemplele
negative în cazul marilor investitori formeaz ă o percep ție nu tocmai pozitiv ă pentru ICS în
Republica Moldova. Și aceasta, în condi țiile când avantajele comparative ale R. Moldova sun t mici,
iar cele existente se erodeaz ă treptat.
Constrângerile din contr ă, se amplific ă și reduc sim țitor din atractivitatea investi țional ă.
Cre șterea pre țurilor la resursele energetice, prezen ța impedimentelor de ordin administrativ în
atragerea investi țiilor, competi ția regional ă sporit ă pentru atragerea investi țiilor, posibilit ățile reduse

103
ale statului în domeniul finan țării investi țiilor în infrastructur ă, concuren ța acerb ă pe pie țele de
desfacere externe pentru produsele moldovene ști, existen ța m ăsurilor protec ționiste pe pie țele de
desfacere externe tradi ționale, men ținerea în regiune a proceselor migra ției de munc ă sunt exemple
concludente în acest sens [63, p. 114].

2.5. Concluzii la capitolul 2
Modalitatea de prezentare a concluziilor specifice acestui capitol este enumerativ ă, succint ă și
urm ăre ște schema de baz ă a analizei de context, cu eviden țierea punctelor de for ță și a celor
vulnerabile, precum și a condi țiilor favorabile și nefavorabile, care descriu cel mai bine impactul
investi țiilor str ăine asupra mediului de afaceri românesc. A șadar:
România atrage anual un volum semnificativ de inves ti ții str ăine directe (ISD).
Investitorii str ăini care doresc s ă-și relocalizeze produc ția sau s ă dezvolte noi afaceri în
România sunt atra și de o pia ță atractiv ă ca m ărime, de salarii sensibil mai mici, de cre șterea
productivit ății, de pozi ția geografic ă și perspectiva integr ării în Uniunea European ă.
România acord ă tratament la nivel na țional investitorilor str ăini, accesul investitorilor pe pia ța
intern ă fiind deschis pentru toate domeniile de activitate .
Investitorii pot fonda întreprinderi aflate în prop rietate străin ă în întregime sau societ ăți mixte
și sunt liberi s ă-și repatrieze profiturile dup ă plata impozitelor datorate statului.
Investitorii str ăini au acces deplin pe pia ța de capital, pot ob ține concesiuni de bunuri, servicii
și lucr ări, pot proteja drepturi de proprietate intelectual ă sau industrial ă, pot dobândi drepturi de
explorare sau exploatare a resurselor naturale.
Statul acord ă garan ții investitorilor în ceea ce prive ște exproprierile.
Pentru societ ățile privatizate în domeniul energetic au fost acord ate garan ții de mediu privind
incidentele ca rezultat al contamin ărilor anterioare.
Din punct de vedere teoretic, deciziile strategice legate de investi țiile str ăine directe ar trebui
să cor ăspund ă formulei win-win („câ știg-câ știg”) pentru toate p ărțile implicate în derularea
investi țiilor str ăine directe și s ă se evite varianta win-loss („câ știg-pierdere”). Astfel, profitabilitatea
și veniturile realizate și impactul economic și social reprezint ă domenii de interes atât pentru țara-
gazd ă, cât și cea de origine.
Practic vorbind, profitul repatriat companiilor, de regul ă, de și diferit de la un sector la altul,
este superior celui reinvestit în țara-gazd ă, ceea ce dovede ște existen ța unui beneficiu mai mare
pentru investitorii str ăini decât pentru economia na țional ă.

104
Structura sectorial ă a investi țiilor str ăine directe are un impact major asupra comer țului
exterior al țării-gazd ă. Un volum mare de servicii financiare și de intermediere cum este în cazul
României poate conduce la dezechilibre ale balan ței comerciale, prin impulsionarea cererii interne î n
acest sector și, astfel, prin sporirea importurilor. Înclina ția investitorilor str ăini c ătre sectorul
financiar pe timp de criz ă a contribuit la accentuarea scumpirii credit ării și retragerea unor filiale ale
băncilor str ăine care nu au dorit s ă continue activitatea în România, de și în anii preceden ți au
înregistrat profituri superioare țării de origine.
Atragerea creditelor str ăine, respectiv a investi țiilor str ăine directe, ca activitate coerent ă și
bine definit ă, presupune utilizarea diverselor tehnici și ac țiuni vizând sporirea gradului de
competitivitate a economiilor-gazd ă. În cazul Republicii Moldova, stimulentele nu sunt suficiente și
probabil nici alte componente ca legisla ția, disciplina contractual ă, regimul de prioritate, jurisdic ția.
Investitorii de capital str ăin opteaz ă pentru certitudinea c ă investi țiile actuale vor fi valide în
perspectiv ă, iar cursul de dezvoltare spre Uniunea European ă reprezint ă un punct de referin ță, o
garan ție esen țial ă față de riscul de țar ă în luarea deciziei de a investi în economia na țional ă.
Consider ăm c ă investi țiile str ăine reprezint ă un element important al dezvolt ării economiei
oric ărei țări și a func țion ării acesteia pe principiile economiei de pia ță. Ele au o importan ță mare
pentru consolidarea economiei țărilor în tranzi ție și integrarea acestei categorii de țări în economia
mondial ă. Datorit ă investi țiilor str ăine are loc procesul de modernizare a economiilor n a ționale, în
special a celor în tranzi ție, prin implementarea tehnologiilor avansate, know -how-urilor, utilajului
cel mai performant, noilor standarde de calitate, p rin trecerea la un tip superior de cre ștere
economic ă.
Eficien ța investi țiilor str ăine depinde de calitatea acestora, precum și de ramurile în care sunt
atrase.
Consider ăm că crearea unui climat investi țional favorabil mai atractiv pentru investitorii
str ăini a fost și va r ămâne una dintre principalele sarcini ale politicii economice a României.

105
3. DIREC ȚII DE SPORIRE A EFICIEN ȚEI FOLOSIRII SURSELOR
FINANCIARE STR ĂINE ATRASE ÎN DEZVOLTAREA ECONOMIEI
ROMÂNIEI

3.1. Strategii de atragere a investi țiilor str ăine directe în dezvoltarea economiei României
Crearea cadrului legislativ favorabil ISD . În condi țiile lipsei de capital autohton, corelate cu
existen ța unor disponibilit ăți considerabile de capital în țările dezvoltate, solu ția investi țiilor externe
în țările ex-comuniste devine nu numai necesar ă, dar chiar absolut indispensabil ă pentru economiile
na ționale. Având în vedere principiul economiei de pi a ță, cererea de astfel de investi ții fiind foarte
mare, iar oferta bine controlat ă, pre țul investi țiilor str ăine nu poate fi decât mai mare și greu de
suportat. Succesul acestuia în planul intereselor n a ționale ale statelor în tranzi ție depinde în mare
măsur ă de orientarea strategic ă a acestor factori în corelare și compatibilitate cu factori interni și cu
capacitatea de acumulare intern ă de capital autohton [140].
Pentru strategiile de tranzi ție devine o component ă esen țial ă tocmai atragerea și buna
orientare a noilor investi ții private spre țelurile majore: relansarea economic ă, crearea economiei de
pia ță și asigurarea bunei func ționalit ăți a acesteia, crearea unor condi ții reale de atractivitate a
investi țiilor str ăine pe calea consolid ării acumul ării de capital autohton, impulsionarea procesului d e
creare de noi întreprinderi private, mai ales în do meniul produc ției de bunuri necesare pie ței deja
conturate, externe și interne, precum și men ținerea deplinului control asupra evolu ției pe termen
mediu și lung asupra economiei na ționale, în scopul asigur ării independen ței economice și politice,
elemente ce vor constitui mult timp coordonate esen țiale ale existen ței socioeconomice a popoarelor.
O aten ție deosebit ă este acordat ă de investitorii str ăini infrastructurii din statele central și est-
europene, care este apreciat ă pozitiv în Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia și nesatisf ăcătoare în
Bulgaria și România.
Impozitarea societ ăților cu capital str ăin în totalitate sau chiar par țial se face diferit de la o țar ă
la alta, fluctuând între 30 și 50%. Se aplic ă politicii de discriminare a investitorilor autohto ni, lucru
ce nu poate fi g ăsit în practicile statelor dezvoltate.
Multe state în cauz ă aplic ă investitorilor str ăini tratamente complet egale cu cele ale
investitorilor autohtoni. Chiar dac ă la început s-au prev ăzut anumite stimulente pentru ace știa,
majoritatea statelor central și est europene au renun țat la asemenea facilit ăți și discrimin ări ale
propriilor cet ățeni în favoarea str ăinilor. Anumite facilit ăți sunt acordate doar unor proiecte

106
deosebite la care, în actualele condi ții, investitorii particulari autohtoni nu ar avea p osibilit ăți
financiare de acces [39, p. 84].
În toate statele respective exist ă anumite restric ții care îns ă sunt similare celor practicate de
statele OECD, iar statele dezvoltate și investitorii din aceste state nu le consider ă ca obstacole și
măsuri deranjante.
Cercet ări de specialitate, efectuate la Institutul Est-Eur opean din München, relev ă c ă to ți
investitorii poten țiali occidentali intervieva ți consider ă ca factor determinant al evolu ției investi țiilor
str ăine directe în țările de tranzi ție regimul juridic din aceste țări cu privire la investi țiile str ăine [52,
p. 58].
Accelerarea procesului de privatizare. O component ă esen țial ă a strategiei de atragere de
investi ții str ăine const ă tocmai în accelerarea procesului de privatizare, e xpresia cea mai elocvent ă a
tranzi ției spre economia de pia ță, în cadrul c ăreia un rol deosebit de important și de conving ător
revine cre ării și stimul ării investi țiilor private autohtone și form ării unui sector puternic de
întreprinderi mici și mijlocii.
În România, în urma ajutoarelor primite de la Comis ia Comunit ății Europene pentru
dezvoltarea sectorului de întreprinderi mici și mijlocii, guvernul a alocat în primii ani de tran zi ție 3
miliarde de lei pentru ac țiuni de sprijinire a acestui sector. Ca urmare au f ost înfiin țate mai multe
centre de dezvoltare în diverse zone ale țării.
Prin intermediul acestor centre s-au derulat divers e programe de sprijin, precum programul
PHARE de asisten ță financiar ă gratuit ă pentru achizi ționare de echipamente.
Atragerea investi țiilor str ăine directe. Toate analizele efectuate de exper ții români sau str ăini
au ar ătat clar c ă nu se poate acoperi integral costul tranzi ției din capitalul intern, c ă este nevoie de
capital str ăin care pe lâng ă aspectul pur financiar presupune și un aport de tehnologie de vârf, de
management modern și de acces la pie țele de desfacere [118, p. 121].
Volumul și calitatea investi țiilor str ăine înregistrate în perioada 1990-1999 în economia
româneasca nu sunt satisf ăcătoare, existând înc ă domenii în care capitalul investit nu contribuie î n
mod semnificativ, conform poten țialului și necesit ăților de sus ținere a reformei economice.
De aceea, obiectivele strategice de atragere a inve sti țiilor str ăine directe vizeaz ă:
– construirea unei credibilit ăți externe reale a României ca poten țiala pia ța investi țional ă, în
perspectiva integr ării în structurile Uniunii Europene și NATO;
– promovarea României, ca poten țial ă pia ță receptoare de investi ții, în contextul competi ției
cu țările cu economie în tranzi ție din Europa Central ă și de Sud-Est.

107
Trebuie subliniat ca atragerea capitalului str ăin sub forma de investi ții str ăine directe este o
activitate specific ă, bine definit ă pe plan interna țional și care a fost ini țiat ă și perfec ționat ă în țările
dezvoltate care sunt nu numai principalii investito ri mondiali, dar și principalii destinatari ai
fluxurilor de investi ții str ăine directe. În aceste condi ții, succesul în atragerea de investi ții str ăine
directe presupune în mod clar alinierea la practici le interna ționale în domeniul de fa ță, aceasta
însemnând participarea în condi ții concuren țiale la oferta mondial ă de proiecte de investi ții
Drept urmare, politica de atragere a investi țiilor str ăine directe trebuie s ă fie proactiv ă,
generatoare de investi ții, în care ini țiativa de investi ții de afaceri trebuie s ă porneasc ă, nu numai prin
oferta de oportunit ăți de investi ții, cât și prin încurajarea și men ținerea unui climat de afaceri
prietenos și generator de profit.
Pentru abordarea proactiv ă a investitorilor str ăini, pentru 2010-2015, trebuie identificate
sectoarele prioritare și dirijate investi țiile str ăine în proiecte concrete prin urm ătoarele:

identificarea proiectelor de investi ții ce urmeaz ă a fi promovate în str ăin ătate;

determinarea pie țelor externe în scopul identific ării partenerilor- țint ă poten țiali (în primul
rând firme provenind din țările-membre ale Uniunii Europene);

generarea unor decizii investi ționale favorabile din partea clien ților-țint ă, în urma activit ății
de promovare direc ționat ă;

men ținerea unui cadru legislativ atractiv, stabil, favo rabil mediilor de afaceri eficiente.
Pentru materializarea celor de mai sus se vor desf ășura urm ătoarele activit ăți concrete:

identificarea de investitori pentru proiectele de i nvesti ții mari, stabilite de guvern ca având
un impact major pentru economie;

stabilirea unui sistem de colectare a proiectelor d e investi ții ale firmelor private române ști
și identificarea de parteneri str ăini pentru ace știa;

înfiin țarea unei sistem na țional de birouri de asisten ță pentru investitorii str ăini în
colaborare cu alte institu ții sau asocia ții publice și private [9];

colaborarea permanent ă cu oamenii de afaceri români și str ăini în vederea identific ării
problemelor ce apar în mediul de afaceri din Români a și propunerea de solu ții pentru rezolvarea
acestora;

derularea de ac țiuni, inclusiv sub form ă de ini țiative legislative, în vederea alinierii
mediului de afaceri din România la cerin țele și regulile din Uniunea European ă;

participarea la activitatea organismelor interna ționale din domeniul investi țiilor str ăine
(Asocia ția Mondial ă a Agen țiilor de Atragere a Investi țiilor Str ăine – coordonat ă de UNCTAD,
IPAnet – coordonat ă de MIGA/Banca Mondial ă, OECD etc).

108
Implementarea cu succes a acestor activit ăți va presupune un contact permanent cu mediul de
afaceri din țar ă și str ăin ătate, precum și o activitate intens ă de informare și consultan ță acordat ă
acestora în vederea derul ării de afaceri în România.
Finalizarea procesului de privatizare va necesita u n intens efort de prezentare a ofertei
române ști, precum și de selectare a poten țialilor investitori. Totodat ă, atingerea obiectivelor din
programul de guvernare presupune și monitorizarea postprivatizare, respectiv verifica rea respect ării
clauzelor contractuale care se întind în multe cazu ri pe perioade de mai mul ți ani [101, p. 115].
Agen ția român ă pentru investi ții str ăine. Agen ția Român ă pentru Investi ții Str ăine (ARIS) a
fost constituit ă în baza Legii nr. 390/2002 ca organ de specialitat e al administra ției publice centrale,
în subordinea Guvernului, fiind unica institu ție abilitat ă s ă aplice politica Guvernului pentru
promovarea și atragerea investi țiilor str ăine directe în economie.
Misiunea agen ției este atragerea și men ținerea capitalului str ăin în economie ca efect al cre ării
unui mediu de afaceri prietenos și atractiv pentru dezvoltarea proiectelor de invest i ții.
Obiectivele avute în vedere la înfiin țare au fost:

cre șterea semnificativ ă a volumului investi țiilor str ăine în România în perioada 2010-2015;

crearea unei imagini pozitive a României ca destina ție pentru investitori la nivel de țar ă,
regiune, ramur ă economic ă;

abordarea proactiv ă a investitorilor str ăini prin realizarea unei oferte de proiecte și
propuneri concrete de investi ții;

oferirea unor servicii profesionale de asisten ță predecizional ă pe durata și, ulterior,
realiz ării investi ției.
Atribu ții ale Agen ției Române pentru Investi ții Str ăine
În principal, domeniul de activitate al ARIS se ref er ă la urm ătoarele:

coordonarea elabor ării strategiilor și a programelor de ac țiune pentru atragerea capitalului
str ăin în economie, precum și a activit ății efective de promovare pe plan intern și interna țional a
proiectelor de investi ții în România;

monitorizarea respect ării legisla ției în domeniul investi țiilor str ăine în România și
înaintarea de propuneri pentru îmbun ătățirea acesteia [81, p. 90];

crearea condi țiilor necesare asigur ării unui mediu de afaceri favorabil promov ării
investi țiilor directe;

acordarea de asisten ță de specialitate investitorilor str ăini interesa ți de dezvoltarea unor
proiecte de investi ții în România, premerg ător și ulterior realiz ării investi țiilor, în colaborare cu alte
institu ții și organiza ții, guvernamentale sau nonguvernamentale;

109

identificarea și promovarea domeniilor prioritare de investi ții și a oportunit ăților existente
în aceste domenii, precum și crearea unei baze de date cu informa ții disponibile pentru investitori
referitoare la proiectele de investi ții, sursele de finan țare, partenerii poten țiali de afaceri, loca țiile
disponibile etc.;

promovarea investi țiilor str ăine în conformitate cu strategiile celorlalte insti tu ții și
organiza ții implicate în procesul de atragere a capitalului str ăin în economie (Autoritatea pentru
Privatizare și Administrarea Participa țiilor Statului, Autoritatea pentru Valorificarea Ac tivelor
Bancare, ministere etc.), precum și a imaginii României și a climatului investi țional existent,
utilizând toate mijloacele specifice de promovare;

informarea periodic ă a Guvernului asupra volumului, structura, domeniil e și tendin ța
investi țiilor str ăine pe plan intern și interna țional, prin colaborarea cu alte institu ții, organiza ții sau
structuri publice sau private specializate, care în registreaz ă și de țin informa ții în domeniu.
De asemenea Agen ția Român ă pentru Investi ții Str ăine dore ște o nou ă abordare pro-activ ă,
energic ă și profesional ă a mediului de afaceri interna țional, în vederea îmbun ătățirii imaginii
României și a climatului stabil și propice dezvolt ării activit ăților economice, modificarea atitudinii
investitorilor str ăini fa ță de oportunit ățile de dezvoltare a afacerilor existente în România [58].
Constituirea Agen ției Române pentru Investi ții Str ăine a reprezentat un semnal pozitiv pentru
mediul de afaceri interna țional cu privire la angajamentul clar și ferm al Guvernului României de a
pune în practic ă obiectivele stabilite în cadrul politicii de atrag ere a investi țiilor str ăine în România,
semnal apreciat de reprezentan ții diplomatici la Bucure ști și de Consiliul Investitorilor Str ăini și
Asocia ția Investitorilor Str ăini.
Agen ția Român ă pentru Investi ții Str ăine a ob ținut în timp scurt un statut profesional
recunoscut de celelalte institu ții ale statului implicate în procesul de atragere a investi țiilor str ăine,
dovad ă fiind încheierea unui parteneriat între ARIS, DPE, CRCE și reprezentan ții mediului privat de
afaceri, precum și încheierea parteneriatului cu FORUM INVEST, coopt area ARIS în Comitetul
Interministerial pentru programe și mari obiective de investi ții de importan ță na țional ă și Comitetul
Interministerial pentru implementarea politicii ind ustriale, la fel și implicarea ARIS în procesul de
analiza a legisla ției și propunere de m ăsuri/obiective care urmeaz ă a fi incluse în Planul prioritar de
măsuri, pe termen scurt, pentru integrarea european ă.
Având în vedere num ărul în continu ă cre ștere de contacte înregistrate în aceast ă perioad ă cu
poten țialii investitori din țări ca Italia, Germania, Fran ța, Austria și Japonia, exist ă premise foarte
bune ca activitatea Agen ției Române pentru Investi ții Str ăine să se concretizeze în timp prin
realizarea unor proiecte noi de investi ții [91, p. 103].

110
Aspecte critice privind ISD în România. Anumite disfunc ționalit ăți reclamate de investitorii
str ăini, care de altfel nu sunt specifice numai Românie i, ci și altor economii în tranzi ție, trebuie s ă
fie luate în considerare și prin m ăsuri adecvate s ă fie înl ăturate.
Dreptul de a dispune de terenuri pe care sunt ampla sate ISD constituie o problem ă mult
repro șat ă atât legisla ției române ști, cât și celei bulgare, mai ales în situa țiile unor investi ții de 100%
capital str ăin. Concesionarea pe termen de 99 ani sau pe durata de func ționare a investi ției este
privit ă ca o solu ție agreabil ă, de compromis. Discu țiile cu mul ți investitori str ăini de m ărime medie
și mic ă relev ă c ă ace știa nu sunt deosebit de interesa ți în cump ărarea terenurilor, care este o
cheltuial ă anticipat ă, cu termen lung de recuperare, în timp ce concesio narea reprezint ă o cheltuial ă
curent ă, trecut ă imediat pe costuri și recuperat ă astfel în timp foarte scurt.
Birocra ția în aplicarea unor legi este de asemenea repro șat ă nu numai României, ci și
Poloniei, Cehiei, Bulgariei, care const ă mai ales în lungul șir de document ări, aprob ări, justific ări și,
nu în ultim ă instan ță chiar de major ări de capital prin reinvestirea profitului, extinde rea ariei de
activit ăți etc.
Starea de instabilitate economic ă și valutar ă este, de asemenea, un impediment serios prin
lipsa de siguran ță în ce prive ște concluziile studiului de fezabilitate mai ales l egat de posibilitatea de
recuperare a investi ției și de garan ția ob ținerii profitului scontat.
Situa ția economic ă a României din ultimii ani și perspectivele ce se pot întrevedea sunt de
natur ă a elimina temeri de genul de mai sus în cazul econ omiei române ști. Conform datelor
publicate de BNR în Raportul anual privind balan ța de pl ăți și pozi ția investi țional ă a României,
dup ă declinul economic din anii 1991–1992, când PIB a c oborât la 28,8 mild. dolari (1991),
respectiv 19,6 mild. dolari (1992), cu începere din 1993 apare trendul ascendent, acest indicator
fiind de 26,4 mild. dolari în 1995, cu tendin ță ascendent ă pentru urm ătorii ani, ca de altfel și în
celelalte state în tranzi ție, foste socialiste.
O problem ă extrem de sensibil ă și cu efecte importante atât pe termen scurt și mediu, cât și pe
termen lung, constituie banca de informa ții și mi șcarea informa țiilor privind starea economic ă ce
st ă la baza deciziilor investi ționale. În cazul României, investitorii str ăini reclam ă chiar o strangulare
a fuxului de informa ții și calitatea necorespunz ătoare a acestuia. Aceast ă situa ție este vizibil ă chiar
și la nivelul celor mai accesibile date oferite pie ței de c ătre structurile și autorit ățile abilitate în acest
scop în România.
Lipsa de materiale documentare asupra României în b ibliotecile unor institute de cercet ări
economice din Europa trebuie eliminat ă cu mare grab ă pentru ca studiile despre România s ă nu se

111
mai bazeze pe informa ții eronate și uneori voit deformate, furnizate de persoane sau institu ții din
afar ă și nu întotdeauna de bun ă inten ție.
Aspecte și propuneri privind relansarea economic ă. Câteva m ăsuri pot fi propuse, ele fiind de
altfel sesizate și în alte lucr ări sau dezbateri publice, izvorâte și din observarea direct ă a unor
activit ăți concrete [41, p. 102]:
a) Îmbun ătățirea legisla ției fiscale , concretizat ă în reducerea nivelului general de fiscalitate,
este o prim ă condi ție a acestor perspective. Argumentul invocat adesea de unii exper ți, cum c ă
presiunea fiscal ă în România este inferioar ă altor state, nu poate fi acceptat de un economist care se
dore ște a fi corect. Nu presiunea fiscal ă este cea determinant ă, ci volumul de venituri ce r ămâne
contribuabilului pentru existen ță și acumulare. Un procent, fie el oricare (40% sau 60 %), ce ar
rămâne românului nu este tot la fel de plin de valoar e ca un procent – fie el 30% sau 45%, r ămas
suedezului sau japonezului, de exemplu. Anularea im pozitului pe profit pentru partea ce se
reinvestește în anumite sectoare este un stimulent efectiv și eficient. În practica altor state se g ăsesc
exemple conving ătoare. Germania occidental ă de dup ă r ăzboi a aplicat cu succes asemenea
fiscalit ăți, iar rezultatele au justificat orientarea respect iv ă.
b) O alt ă facilitate poate consta în modificarea momentului pl ății TVA . Achitarea lui la livrarea
mărfii și recuperarea la încasarea acesteia constituie de f apt o creditare a statului de c ătre
întreprinz ător. În cazul importurilor acest fapt este și mai elocvent, deoarece importatorul achit ă
TVA la grani ță, apoi urmeaz ă a-l recupera pe m ăsura desfacerii m ărfurilor importate de-a lungul a
câtorva luni. Când m ărfurile importate sunt bunuri destinate investi țiilor, acest lucru nu numai c ă
îngreuneaz ă situa ția economic ă a importatorului, dar conduce și la o scumpire a investi ției cu efecte
atât asupra costurilor de produc ție, cât și asupra capacit ății investi ționale a investitorului român.
Aceasta face ca un importator s ă cear ă credite cu dobânzi destul de mari pentru achitarea TVA,
apoi, dac ă marfa nu se încaseaz ă imediat, să cear ă dup ă trei luni rambursarea TVA aferente
revânz ărilor (adic ă valorii mijloacelor fixe investite), care, dac ă îi este rambursat ă, atunci acest lucru
se realizeaz ă înc ă peste o lun ă, dobânda aferent ă acestui împrumut destinat achit ării TVA la nivelul
achitat fiind un cost asumat. Deci întreprinz ătorul crediteaz ă statul pe 3–4 luni cu valoarea TVA,
fără nici o dobând ă, în timp ce el achit ă b ăncii dobânda cuvenit ă (de 5–6% pe lun ă).
c) Prin revizuirea unor prevederi din legisla ția referitoare la impozitele și taxele locale s-ar
asigura întreprinz ătorilor șanse sporite de ac țiune.
d) Un domeniu important al începutului de relansare ec onomic ă și al implement ării economiei
de pia ță îl poate constitui, de asemenea, stabilitatea monetar ă și sprijinul de stat în garantarea
creditelor mai ales a celor pentru investi ții, care pot oricând avea suport garant îns ăși investi ția ca

112
atare. O asemenea practic ă ar constitui pentru investitorul român un avantaj real în atragerea de
parteneri externi și de investi ții str ăine.
e) Calitatea investi țiilor efectuate de investitorii str ăini constituie o latur ă asupra c ăreia o
aplecare a cercet ării economice mai are înc ă un oarecare cuvânt de spus. Cel pu țin, la o prim ă și
doar sumar ă analiz ă apar o serie de caracteristici care necesit ă discu ții. Desigur, c ă din punctul de
vedere al investitorului str ăin, orice cump ărare de active sau de valori mobiliare, plasamente de
orice fel reprezint ă o investi ție. Lucrurile se complic ă îns ă în cazul cump ărării de active, privit din
punctul de interes al economiei na ționale a țărilor primitoare de ISD. Simpla vânzare de capacit ăți
de produc ție supuse privatiz ării și achitarea de c ătre un str ăin a contravalorii acesteia este mai întâi
un act clasic comercial, în care se vinde un bun pe ntru care se încaseaz ă un pre ț. Economia na țional ă
își diminueaz ă patrimoniul material și ob ține o sum ă de bani, care în prima faz ă nu joac ă rolul de
investi ție [125, p. 121].
Dup ă actuala legisla ție, aceste sume pot fi utilizate în orice alt scop, de și sub aspect strict
contabil ele se pot compara cu amortiz ările mijloacelor de produc ție și ar trebui s ă fie, prin lege,
destinate doar refacerii stocului de active corpora le. Cum îns ă statul î și reduce, în mare parte, rolul
de titular de investi ție, cu excep ția unit ăților economice de importan ță strategic ă din administrarea
statului, care îns ă î și au propriile urme de finan țare ale proiectelor de dezvoltare, sumele provenite
din vânzarea de active în procesul de privatizare î și pierd identitatea și pot deveni surse de acoperire
a altor destina ții bugetare. Într-o asemenea situa ție, vânzarea de active prin privatizare, de și atrage
capital str ăin, la nivelul pre țului de vânzare, nu poate fi considerat ă investi ție.
Din aceast ă analiz ă rezult ă că pentru ca o investi ție str ăin ă s ă-și joace pe deplin acest rol
aceasta trebuie s ă se reflecte neap ărat în crearea de capacit ăți de produc ție de bunuri materiale sau
de servicii, cu efect concret în noi locuri de munc ă și bineîn țeles, în aport efectiv la cre șterea
stocului de factori de produc ție.
În ceea ce prive ște încas ările din vânzarea activelor în procesul de privatiz are, fie în lei, fie în
valut ă, acestea se pot și trebuie s ă fie depozitate separat, distinct, administrate în direc ția rolului lor
ca surse de finan țare a unor investi ții [119, p. 181].
Acest lucru ar fi în deplin ă concordan ță cu legea contabilit ății, precum și cu hot ărârile de
guvern legate de eviden ța contabil ă care prev ăd expres c ă sumele provenite din vânz ări de active, cât
și din vânz ări de componente sau subansamble din cas ări de fonduri fixe, se constituie în surse de
dezvoltare, deci, de investi ții pentru refacerea și cre șterea stocului de fonduri fixe consumate.
Propunerea ce rezult ă din cele de mai sus este de a se constitui un fond național de reinvestire
și dezvoltare economic ă, alimentat din sumele intrate prin vânzarea capaci t ăților de produc ție și a

113
altor active supuse privatiz ării, fie în valut ă, fie în lei și destinate în exclusivitate finan țării de noi
proiecte de investi ții productive. Acest fond va trebui alimentat, de a semenea, cu sume provenite din
str ăin ătate sub form ă de diverse ajutoare nerambursabile sau rambursabil e, destinate sprijinirii
tranzi ției. Se poate lua ca element de referin ță activitatea investi țional ă din Germania, dup ă cel de-al
doilea r ăzboi mondial, prin renumitul Plan Marshall.
Acesta va putea fi supus în principiu urm ătoarelor reguli și condi ții de utilizare [78, p. 81]:

existen ța unor proiecte viabile, verificate și documentate, supuse aprob ării unui organ
consultativ format din exper ți în materie și neutri. Acestea trebuie s ă r ăspund ă unor nevoi reale ale
economiei na ționale cum ar fi: crearea de locuri de munc ă în zonele afectate de șomaj, producerea
de bunuri performante și cerute de pia ța intern ă și mai ales extern ă, competitive pe plan
interna țional, s ă fie reprezentate de întreprinz ători particulari, mai ales din categoria tinerilor, s ă aib ă
preg ătirea necesar ă abilit ării de a conduce și aplica proiectul propus, s ă se înscrie în programele
strategice macroeconomice na ționale sau regionale etc.;

existen ța unei garan ții morale a investitorului sau grupuri de investito ri asocia ți, inclusiv a
unor garan ții materiale rezultate fie din proiect, fie din alt e forme de garantare;

aportul personal al investitorului cu capital, prop riu sau ob ținut prin asociere cu alte
persoane, care s ă garanteze buna gospod ărire a capitalului primit;

men ținerea ipotecii asupra investi ției pân ă la recuperarea capitalului investit din fondul
na țional;

instituirea unui sistem de creditare prin care s ă se împiedice cu des ăvâr șire accesul la banii
lichizi, creditul fiind utilizat prin achitarea fac turilor ocazionate de realizarea investi ției pe m ăsura
materializ ării proiectului în cauz ă;

dobânzile nu vor putea fi mai mari decât necesarul strict de administrare a acestor fonduri,
fără a aduce nici un profit;

administratorul de jure trebuie s ă fie Ministerul de Finan țe, dar controlat de o autoritate de
stat abilitat ă și competent ă;

alte condi ții care s ă garanteze utilizarea acestor fonduri exclusiv pent ru proiectele
prezentate și însu șite de organismele abilitate cu verificarea și certificarea lor;

fondul trebuie s ă se reîntregeasc ă pe m ăsura încas ării ratelor sau tran șelor de achitare a
activelor vândute sau pe m ăsura ramburs ării creditelor deschise, apoi redirijat spre alte p roiecte
productive.
Acestea sunt doar câteva componente ale unei strate gii menite a încuraja investi țiile în
ansamblul lor și de a crea baze solide de atragere de investitori str ăini ca o component ă important ă

114
în programul de dezvoltare economic ă și preg ătire a condi țiilor de integrare economic ă european ă,
de aderare la Comunitatea European ă în spiritul Acordului de Asociere și al programului strategic al
României privind dezvoltarea economic ă pe urm ătorii ani.
Impactul ISD asupra economiilor țărilor în tranzi ție. Investi țiile str ăine directe sunt de multe
ori un subiect controversat în țările beneficiare, țările din CAER nef ăcând excep ție. Exist ă
sus țin ători ai investi țiilor str ăine directe care pun accentul pe noi slujbe, transf erul de tehnologie și
alte beneficii, dar exist ă critici care sunt împotriva nivelului sc ăzut de folosire a resurselor locale de
către întreprinderile str ăine și a costurilor concesiilor fiscale f ăcute pentru atragerea investi țiilor
str ăine. Ace ștea au argumentat c ă investi țiile str ăine contribuie pu țin la dezvoltarea acestora datorit ă
unui imput sc ăzut al resurselor locale sau datorit ă mul țumirii locale.
Exist ă dou ă impacte majore ale investi țiilor str ăine directe asupra țărilor CAER:

asupra PIB (investi țiile str ăine directe contribuie la cre șterea clar ă a PIB);

asupra restructur ării întreprinderilor na ționale
Investitorii str ăini au propria experien ță privind economia de pia ță, de aceea ei cunosc metoda
prin care se restructureaz ă o companie în mod optim. Ob ținerea controlului printr-un proces de
privatizare bine administrat este cheia restructur ării cu succes [154, p. 61].
De asemenea, exist ă și alte efecte precum cre șterea productivit ății, a vânz ărilor locale și a
exportului (dup ă o perioad ă de cre ștere a importului). Dar care sunt problemele princi pale implicate
în evaluarea impactului investi țiilor str ăine directe într-o țar ă beneficiar ă?
Este dificil s ă facem generaliz ări privind consecin țele investi țiilor str ăine directe. Oricum,
mul ți anali ști sunt de acord c ă evaluarea investi țiilor str ăine directe trebuie s ă includ ă mai mult decât
efectele cantitative, ca de exemplu multiplicatorul locurilor de munc ă. În final, acestea trebuie
judecate în func ție de contribu ția lor la competitivitatea țării beneficiare.
Cum contribuie investi țiile str ăine directe la productivitate? Pentru a r ăspunde la aceasta este
necesar s ă diferen țiem mai multe tipuri de opera ții multina ționale (orientate spre pia ță) care caut ă s ă
ob țin ă profit de la clien ții locali. Mai pu țin obi șnuite sunt organiza țiile “orientate spre export” care
nu sunt preocupate de pia ța local. În țările Europei Centrale și de Est primele investi ții str ăine au
fost orientate spre pia ță. În plus, doar pu țini investitori au fost implica ți în extragerea de resurse
naturale și mai pu țini în organiza ții orientate spre export.
Extrac ția de resurse naturale poate cre șe competitivitatea țării beneficiare prin deschiderea de
noi pie țe în str ăin ătate, în timp ce investi țiile orientate spre pia ță, în mod tipic, nu o poate face.
Investi țiile orientate spre pia ță, pe de alt ă parte, vor fi în mai mare m ăsur ă capabile s ă afecteze
antreprenorii locali.

115
Investi țiile str ăine directe orientate spre pia ță pot cre ște avantajul competitiv al unei țări.
Aceste efecte se pot clasifica în patru categorii [ 96, p. 101]:

dezvoltarea leg ăturilor “din spate” (legate de aprovizionare) și a leg ăturilor “dinainte”
(legate de marketing);

introducerea unor bunuri complementare (tehnologie, management și competen ță
organiza țional ă);

ridicarea standardelor legate de calitatea produsel or și a ștept ările consumatorilor indigeni;

stimularea întreprinz ătorilor locali și a concuren ței.

3.2. Perfec ționarea cadrului legislativ și normativ privind politica investi țional ă în România
Un aspect foarte important în atragerea investitori lor str ăini îl constituie cadrul juridic al țării
respective. Reglement ările normative privind ISD ale unei țări reflect ă, în primul rând, situa ția
economic ă a țării, atitudinea acestora fa ță de starea economic ă a țării, fa ță de intr ările de capital și
măsurile adoptate pentru men ținerea și promovarea politicii na ționale fa ță de investi țiile
str ăine.
Unul dintre cei mai importan ți factorii determinan ți pentru fluxurile de ISD c ătre o țar ă este
calitatea cadrului s ău legal. Impactul pozitiv pe care protejarea dreptu lui de proprietate și respectarea
contractelor îl au asupra economiei de pia ță a fost confirmat empiric de c ătre mai mul ți autori.
Pentru economiile emergente, în tranzi ție, rela ția dintre modific ările legislative și intr ările de
capital str ăin nu a fost pân ă acum complet analizat ă.
Pe baza datelor Bancii Europene pentru Reconstruc ție și Dezvoltare s-a constatat c ă statul are
un rol deosebit de important. Economiile emergente reprezint ă un model foarte potrivit pentru
studierea impactului pe care îl are îmbun ătățirea calit ății institu ționale și legislative asupra
dezvolt ării economice în general și, în special, asupra intr ărilor de capital str ăin. Schimbarea
sistemului economic în fostele țări socialiste a inclus o schimbare legislativ ă semnificativ ă, care
permite cercet ătorilor s ă analizeze impactul acesteia pentru mai multe domen ii ale vie ții economice.
România a fost pân ă în anul 1989 un stat comunist, cu o econom ie închis ă, ISD fiind
aproape inexistente pân ă în anul 1990. În anul 1990, s-a adoptat Decre tul-lege nr. 96/1990
privind unele m ăsuri pentru atragerea investi ției de capital str ăin în România. În acest act normativ
se prevedea c ă societ ățile comerciale cu participare str ăin ă se pot constitui fie în asociere cu
persoane juridice sau persoane fizice române, fie c u capital integral str ăin.
Potrivit Decretului-lege nr. 96/ 1990, înfiin țarea în România de societ ăți comerciale cu capital
integral str ăin trebuia aprobat ă de guvern, iar domeniile în care se puteau efectua investi țiile str ăine

116
erau industria, agricultura, construc țiile, turismul, cercetare știin țific ă și tehnologic ă, schimburile
economice cu str ăin ătatea, serviciile bancare, asigur ările și alte domenii de interes pentru economia
na țional ă.
Decretul mai prevedea și anumite facilit ăți fiscale pentru investitorii str ăini. Societatea
comercial ă era scutit ă de plata impozitului pe profit pe o perioad ă de 2 ani de la realizarea de
venituri impozabile, iar pentru urm ătorii trei ani calendaristici Ministerul Finan țelor putea aproba
reducerea impozitului pe profit cu 50 la sut ă.
O alt ă facilitate acordat ă investitorilor str ăini era scutirea de plata taxelor vamale aportului în
natur ă al investitorului str ăin la capitalul social.
În anul 1991, Decretul- lege nr. 96/ 1990 a fost ab rogat prin Legea nr. 35/1991 privind regimul
investi țiilor str ăine.
Prin Legea nr. 35/1991 privind regimul investi țiilor str ăine s-au acordat, de asemenea anumite
facilit ăți de natur ă fiscal ă privind scutirea de plata unor impozite și taxe vamale pentru investitorii
str ăini. Investi țiile str ăine erau scutite în anumite cazuri de plata impozit ului pe profit.
Prin aceste m ăsuri, Legea nr. 35/1991 privind regimul investi țiilor str ăine a încercat s ă
încurajeze exportul, importul și crearea de noi locuri de munc ă. Investitorii str ăini mai aveau
dreptul s ă transfere în valut ă convertibil ă o cot ă din profiturile anuale în lei, prin schimbu l
valutar efectuat de Banca de Comer ț Exterior sau de alte b ănci autorizate.
Pentru prima dat ă în România, Legea nr. 35/1991 privind regimul i nvesti țiilor str ăine
prevedea garan ții acordate investitorilor str ăini. Investi țiile str ăine nu puteau fi na ționalizate,
expropriate, rechizi ționate sau supuse altor m ăsuri cu efect similar, decât în cazuri de in teres
public, cu respectarea procedurii prev ăzute de lege și cu plata unei desp ăgubiri corespunz ătoare
valorii investi ției, care s ă fie prompt ă, adecvat ă și efectiv ă.
Desp ăgubirea era determinat ă în raport cu valoarea investi ției pe pia ță.
Modific ările din economia României din perioada 1991-1996 a u justificat revederea regimului
juridic al ISD. Începând cu 1997, legisla ția a fost implementata treptat în România pentru a stabili
reglement ările asupra mediului concuren țial și a ajutoarelor oferite de stat.
Crearea unui climat atractiv este un factor importa nt pentru atragerea investi țiilor str ăine, acesta
trebuind s ă beneficieze de stabilitate. Principalele tehnici uzitate de statele care primesc investi ții,
pentru asigurarea unui climat favorabil acestora, constau în absen ța unor m ăsuri administrative oneroase
privind intrarea lor și, în general, a cerin țelor privind proprietatea sau controlul lor, ca o condi ție a
pătrunderii pe pia ță.

117
Timp de șapte ani, Legea 332/2001 a reprezentat cadrul legal privind stimularea investi țiilor
str ăine și, c ă multe legi anterioare, a fost marcat ă de ambiguit ăți cauzate în primul rând de
multitudinea de modific ări pe care parlamentul le-a efectuat de-a lungul ti mpului. Unele dintre
aceste amendamente nu erau nici m ăcar aplicabile, întrucât veneau în contradic ție direct ă cu
legisla ția european ă privind ajutorul de stat oferit investitorilor. Ca drul legal creat de Legea
332/2001 reprezenta de fapt un amestec nefericit de dispozi ții cu caracter economic, care încurajau
insuficient investi țiile str ăine majore de care România are nevoie. Totu și, în ciuda acestor probleme,
cre șterea economic ă real ă din al doilea trimestru al anului 2008 a atins un prag aproape record –
9,3%. Cele mai înalte niveluri ale dezvolt ării economice trimestriale s-au înregistrat în peri oada
iulie-septembrie 2004 și octombrie-decembrie 2004 și au atins 9,8% și respectiv 9,5%, f ăcându-ne
să ne întreb ăm dac ă este într-adev ăr nevoie de o lege a investiilor mai inteligibil ă.
Cu siguran ță , o lege mai transparen ță și mai u șor de în țeles, care se adreseaz ă investi țiilor din
arii economice specifice este necesar ă și aceasta trebuie s ă fi fost ra țiunea guvernului român atunci
când, la 27 iunie 2008, a adoptat multa șteptata Ordonan ță de Urgen ță nr. 85/2008 (numit ă în
continuare OUG). Nou ă OUG abrog ă aproape în întregime Legea 332/2001 (fiind excepta t doar
articolul 18) în încercarea de a crea un cadru lega l transparent și adecvat pentru promovarea
investi țiilor. Este o lege bine orientat ă care con ține dispozi ții ce exclud tratamentul discriminatoriu
dintre investitorii români și cei str ăini, redefinind no țiunea de „facilitate” acordat ă și domeniile în
care acestea sunt oferite și reglementând modul în care autorit ățile locale și centrale pot sus ține noile
investi ții. Noua OUG caut ă s ă stimuleze investi țiile în domenii necesare României cum ar fi
procesarea produselor agricole, producerea energiei electrice și termice, dezvoltarea surselor de
energie regenerabil ă, protec ția și ameliorarea mediului înconjur ător, furnizarea apei potabile,
gestionarea de șeurilor, precum și domeniul privind cercetarea și dezvoltarea.
Regulile referitoare la investi țiile efectuate sub auspiciile vechii legi r ămân aplicabile acelor
investi ții, îns ă supravegherea modului în care aceste reguli sunt e fectiv puse în aplicare de c ătre
autorit ățile responsabile cu acordarea facilit ăților este efectuat ă acum conform noii OUG.
România are acum o lege a investi țiilor care promoveaz ă un mediu competitiv ce acord ă
facilit ăți investi țiilor recunoscute de lege în baza unor proceduri tr ansparente și sistematice ce pot fi
utilizate de societ ăți române ști și str ăine deopotriv ă; o lege care con ține o varietate de facilit ăți
fiscale și nefiscale destinate unor domenii investi ționale preferate cum ar fi produc ția pentru export,
reabilitarea și extinderea opera țiunilor existente. Proiectelor calificate, în func ție de categoria lor, le
sunt acordate o serie de facilit ăți, printre care scutirea de impozitul pe venit, imp ozitul pe credite,
scutirea de impozite pentru materiale și echipamente și pentru crearea de locuri de munc ă și dobânzi

118
mai mici pentru contractarea de împrumuturi. Invest itorii sunt asigura ți c ă î și pot repatria profiturile
și economiile, c ă î și pot achita împrumuturile contractate în str ăin ătate și dobânzile aferente și c ă
beneficiaz ă de protec ție împotriva exproprierii în concordan ță cu conven țiile bilaterale aplicabile
încheiate între România și ță rile lor de origine. În vederea stimul ării investi țiilor, OUG statueaz ă în
articolul 2 o serie de principii, dup ă cum urmeaz ă:
a) Primul principiu este cel al tratamentului egal aplicabil tuturor investitorilor. Legea român ă
trebuie s ă trateze și s ă analizeze dosarele tuturor investitorilor în mod e gal și nedescriminatoriu. În
diferitele versiuni ale vechii Legi 332/2001, a șa cum a fost aceast ă modificat ă, au existat câteva
dispozi ții care îi favorizau pe investitorii str ăinii în detrimentul celor autohtoni cu privire la s cutirile
de impozite și reducerile fiscale. Acestea erau menite s ă atrag ă investitorii str ăini în România, dar în
acela și timp au creat un mediu vitreg, discriminatoriu și anticompetitiv care a defavorizat investitorii
locali în domeniile în care erau aplicabile. Noua O UG reglementeaz ă un tratament nediscriminatoriu
și este în acord cu legisla ția european ă în vigoare.
b) Transparen ța – procedur ă referitoare la acordarea facilit ăților trebuie s ă fie la îndemâna
oric ărei persoane interesate s ă fac ă investi ții. În concordan ță cu acest principiu, facilit ățile acordate
de stat sunt publicate pe paginile de internet ale autorit ăților responsabile pentru acordarea lor, c ă de
altfel și pe pagina de internet a Agen ției Române pentru Investi ții.
c) Folosirea eficient ă a facilit ăților – în vederea acord ării de facilit ăți, autorit ățile trebuie s ă
aplice anumite criterii și s ă urm ăreasc ă modul în care acestea sunt folosite. Este necesar ca
investi țiile s ă nu afecteze în mod negativ comunitatea în care sun t efectuate și nici mediul
înconjur ător. De asemenea, investi ția trebuie s ă fie capabil ă s ă promoveze o dezvoltare economic ă
sus ținut ă. În acest sens, autorit ățile trebuie s ă se asigure c ă facilit ățile acordate vor fi folosite în mod
eficient în sprijinul economiei române ști.
d) Confiden țialitatea – întreaga procedur ă referitoare la acordarea facilit ăților c ătre investitori
trebuie s ă asigure protec ția drepturilor lor intelectuale și a tuturor datelor care ar putea s ă aduc ă
atingere intereselor acestora.
OUG redefine ște no țiunea de „investi ție” și, în consecin ță , investitorul. Legea 332/2001 se
referea doar la investi țiile directe care aveau un impact semnificativ asup ra economiei, în timp ce
OUG l ărge ște sfera de aplicare a termenului „investi ție” prin eliminarea cerin ței ca aceasta s ă fie
„semnificativ ă”. În timp ce legea 332/2001 era aplicabil ă doar investi țiilor mai mari de 1 milion de
dolari americani, OUG elimina acest prag, fiind ast fel aplicabil ă tuturor investi țiilor care cad sub
inciden ța sa.
OUG consider ă urm ătoarele activit ăți drept investi ții:

119

achizi ționarea de active corporale și necorporale în vederea cre ării unei noi unit ăți;
extinderea unei unit ăți existente; îmbun ătățirea fundamental ă și diversificarea produc ției de bunuri;
achizi ționarea de active fixe de c ătre un investitor independent, care sunt legate în mod direct de o
unitate ce este închis ă în urma procesului de lichidare sau care ar fi fos t închis ă dac ă nu intervenea
achizi ția sus-men ționat ă;

ini țierea de proiecte de cercetare, dezvoltare și inovare;

crearea de noi locuri de munc ă și/sau perfec ționarea abilit ăților angaja ților.
Trebuie re ținut c ă domeniile investi ționale la care se refer ă OUG includ extinderea domeniului
privind cercetarea, dezvoltarea și inovarea, prin acestea dorindu-se crearea resurse lor necesare
pentru cre șterea economic ă a României.
OUG define ște facilit ățile c ă m ăsuri de sus ținere acordate investitorilor de autorit ățile centrale
sau locale sau de alte autorit ăți care administreaz ă resursele locale sau ale statului. În trecut,
facilit ățile erau acordate sub forma scutirilor de impozitar e sau a deducerilor, îns ă noua OUG
îmbog ățește no țiunea de „facilitate” prin ad ăugarea la sensul acesteia a contribu țiilor în natur ă și în
bani și a bonifica țiilor acordate de stat. Facilit ățile pot fi acordate sub urm ătoarele forme: a) sume de
bani nerambursabile, dac ă acestea sunt utilizate în scopul achizi țion ării de active; b) contribu ții
financiare de la bugetul de stat pentru fiecare loc de munc ă nou creat; c) bonifica ții de dobând ă
acordate la contractarea creditelor.
Legea 332/2001 era aplicabil ă tuturor investi țiilor directe cu excep ția celor din domeniile
financiar, bancar și asigur ări–reasigur ări și a investi țiilor de natur ă a aduce atingere mediului,
securit ății na ționale și a capacit ății de ap ărare sau siguran ței publice și ordinii morale. OUG se
adreseaz ă activit ăților care se subscriu urm ătoarelor domenii: procesarea produselor agricole;
energia regenerabil ă; protec ția și ameliorarea mediului înconjur ător; distribu ția apei potabile;
salubritate și gestionarea de șeurilor; informatic ă și comunica ții; activit ăți de cercetare, dezvoltare și
inovare a produselor; activit ăți de îmbun ătățire și preg ătire a for ței de munc ă, de exemplu preg ătirea,
recrutarea și oferirea de noi locuri de munc ă.
În vederea acord ării de facilit ăți, autorit ățile centrale trebuie s ă emit ă decizii sau s ă elaboreze
acte administrative referitoare la schemele de ajut or de stat pe care doresc s ă le implementeze sau
referitoare la facilit ățile acordate individual (de exemplu, pentru aplican ții care nu se subscriu
schemelor guvernamentale). Aceste scheme trebuie s ă fie publicate deopotriv ă pe paginile de
internet ale autorit ăților emitente, pe pagina de internet a Agen ției Române pentru Investi ții și în
Monitorul Oficial al României. Schemele de ajutor d e stat includ tipurile de activit ăți vizate de

120
investi ții; categoriile de investi ții pentru care pot fi acordate facilit ăți și valoarea lor, precum și
tipurile de facilit ăți care pot fi acordate în concordan ță cu o anumit ă schem ă.
Investi ția și investitorul trebuie s ă îndeplineasc ă anumite condi ții pentru a beneficia de
facilit ăți. Unele condi ții sunt strâns legate de caracteristicile economice ale locului unde va fi f ăcut ă
investi ția, cum ar fi dezvoltarea economic ă slab ă a zonei sau o rat ă a șomajului mai mare decât
media na țional ă. Alte condi ții sunt în leg ătur ă cu scopul investi ției cum ar fi construc ția sau
modernizarea infrastructurii, investi ții bazate pe cercetare, dezvoltare și inova ție sau care necesit ă
utilizarea de înalt ă tehnologie, folosirea de energie regenerabil ă, asigurarea protec ției mediului sau
sunt destinate s ă ofere o mai bun ă preg ătire profesional ă pentru angaja ți sau noi locuri de munc ă.
Dac ă un investitor inten ționeaz ă s ă efectueze o investi ție în România pentru care dore ște s ă ob țin ă
anumite facilit ăți stabilite de OUG, acesta trebuie s ă depun ă proiectul s ău de investi ție împreun ă cu
cererea de acordare a facilit ăților la autorit ățile competen țe de la nivel central sau local. Aceast ă
formalitate trebuie îndeplinit ă anterior implement ării proiectului de investi ții. În cazul în care
investitorul are în vedere o investi ție care cade sub inciden ța unei scheme de ajutor de stat anterior
publicate și aprobate, autoritatea competen ță doar va verific ă dac ă investitorul îndepline ște criteriile
pentru primirea facilit ăților și aprob ă sau respinge proiectul sau. Totu și, dac ă investitorul solicit ă
facilit ăți în afara unei scheme de ajutor de stat aprobate, adic ă cere facilit ăți individuale, dup ă
primirea solicit ării sale autoritatea central ă sau local ă competen ță poate emite o scrisoare de inten ție
adresat ă investitorului cu privire la facilit ăți. Aceste facilit ăți men ționate în scrisoarea de inten ție
sunt condi ționate de acordul prealabil al Comisiei Europene an terior implement ării proiectului.
Acest lucru are loc întrucât Comisia European ă este singura autoritate competen ță s ă aprobe ajutorul
de stat în statele-membre [8].
În afără de acestea, mai exist ă și alte condi ții pe care un investitor trebuie s ă le îndeplineasc ă.
Una dintre ele este ca investitorul s ă nu aib ă datorii la bugetul de stat. O alt ă condi ție este ca
investitorul s ă nu fi beneficiat de niciun împrumut garantat de st at în trecut. O a treia condi ție este ca
investitorul s ă nu fi solicitat ca Ministerul Economiei și Finan țelor s ă pl ăteasc ă sumele de bani
datorate de el pentru credite interne și externe anterior garantate de stat. Investitorul nu trebuie s ă
fac ă subiectul procedurilor de executare silit ă sau al procedurilor de insolven ță sau dizolvare. Ultima
condi ție ce trebuie îndeplinit ă este ca investitorul s ă nu fie subiectul unei decizii de recuperare
referitoare la ajutorul de stat.
Agen ția Român ă de Investi ții (numit ă în continuare ARI) reprezint ă un punct focal atât
pentru investitor, cât și pentru autorit ățile centrale sau locale competente. Scopul acestei institu ții
este facilitarea contactului dintre investitor și autorit ățile centrale sau locale. ARI are, de asemenea,

121
un rol activ datorit ă prerogativelor sale de a oferi consultan ță și asisten ță la cererea investitorului cu
privire la schema ce poate fi utilizat ă pentru ob ținerea facilit ăților. Mai mult decât atât, cooperarea
dintre ARI și investitor poate fi fundamentat ă pe un protocol (la cererea investitorului) care s ă
con țin ă m ăsurile necesare de sus ținere a proiectului de investi ții, autorit ățile competente implicate,
criteriile de eligibilitate etc. Pentru a beneficia de facilit ăți, investitorul trebuie s ă depun ă la
autoritatea central ă sau local ă o cerere de acordare a facilit ăților, un plan de investi ții și întreaga
documenta ție cerut ă de schema de ajutor de stat aleas ă. Autoritatea competent ă trebuie s ă analizeze
documenta ția, s ă verifice îndeplinirea condi țiilor și s ă î și dea acordul de principiu în timp de 30 zile
de la data depunerii cererii înso țite de documenta ția complet ă aferent ă. Autorit ățile sunt obligate s ă
informeze ARI cu privire la decizia luat ă.
Proiectele investitorilor pot s ă nu se încadreze într-o schem ă prestabilit ă de acordare a
facilit ăților. În acest caz, exist ă înc ă o posibilitate pentru investitor – de a depune pla nul și
documenta ția la autoritatea competent ă. În aceast ă situa ție, autoritatea competent ă va analiz ă și va
determina dac ă investitorul va putea beneficia de o form ă diferit ă de ajutor de stat (în afara unei
scheme de ajutor de stat) adaptat ă la cazul s ău particular. Pentru a beneficia de ajutor individu al, atât
investitorul, cât și investi ția sa trebuie s ă îndeplineasc ă acelea și condi ții ca și în situa ția solicit ării de
facilit ăți în baza unei scheme de ajutor de stat.
Dup ă cum am men ționat anterior, OUG abrog ă toate dispozi țiile Legii 332/2001 cu excep ția
articolului 18 referitor la societ ățile care au f ăcut investi ții în valoare de peste 1 milion de dolari
americani. Articolul 18 statueaz ă c ă, dac ă societ ățile sunt lichidate în mod voluntar într-o perioad ă
mai mic ă de 10 ani, acestea vor fi obligate s ă pl ăteasc ă toate impozitele aferente pentru perioada de
timp în care investi ția a fost func țional ă, precum și penalit ățile pentru toate taxele care ar fi fost
pl ătite dac ă investitorul nu ar fi beneficiat de facilit ăți. Aceste sume trebuie pl ătite cu prioritate din
sumele ob ținute ca rezultat al procesului de lichidare.

3.3. Sustenabilitatea finan țării proiectelor de investi ții din fonduri externe nerambursabile
Absorb ția fondurilor externe nerambursabile reprezint ă una din priorit ățile Guvernului
României. Alocarea substan țial ă de fonduri din partea Uniunii Europene (circa 35 m iliarde euro)
pentru cadrul financiar economic 2007-2013 trebuie valorificat ă optim, ea reprezentând o resurs ă
cheie pentru dezvoltarea pe termen mediu și lung a economiei și societ ății române ști, precum și un
element central al sustenabilit ății bugetare prin prisma strategiei investi ționale și a caracterului
nerambursabil al acestor fonduri [9].
Sumele totale acordate României în CFM 2007-2014 su nt de circa 35 miliarde euro:

122
a) fonduri structurale și de coeziune – 19,67 mlrd.euro;
b) Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rural ă (FEADR) – 8,12 mld.euro;
c) Fondul European pentru Pescuit (FEP) – 0,23 mlrd.eu ro;
d) Fondul European de Garantare Agricol ă (FEGA) – 6,58 mlrd.euro.
Alocarea pentru România a fondurilor structurale și de coeziune pentru perioada 2007-2013
este de 19,67 miliarde euro, din care 19,21 miliard e euro sunt alocate programelor opera ționale
aferente obiectivului „Convergen ță”, iar 0,46 miliarde euro sunt alocate obiectivului „Cooperare
Teritorial ă European ă”. Din suma de 19,21 miliarde euro, obiectivul „Con vergen ță”, suma de 12,66
miliarde euro reprezint ă fonduri europene (Fondul European de Dezvoltare Re gional ă și Fondul
Social European), iar 6,55 miliarde euro fond de co eziune.
Suma total ă primit ă de România, pân ă la 31 martie 2015, de la Comisia European ă pentru
fonduri de investi ții și de coeziune pentru perioada 2007-2014 este de 11, 42 miliarde euro, ceea ce
reprezint ă 60% din alocarea UE pentru perioada 2007-2013. Din aceast ă sum ă, 11% reprezint ă pre-
finan țări, în timp ce 49% reprezint ă sume rambursate de c ătre Comisia European ă.
Valoarea ramburs ărilor de la Comisia European ă numai în anul 2014 a fost de 3,54 miliarde
euro, reprezentând 41% din totalul sumelor rambursa te de c ătre Comisia European ă în întreaga
perioad ă 2007–2014.
Anul 2015 este ultimul an de eligibilitate al chelt uielilor aferente fondurilor alocate de UE
pentru CFM 2007–2014. Estim ăm c ă la finalul perioadei de implementare CFM 2007-2014 , rata de
absorb ție a fondurilor europene va dep ăși 80% din alocarea financiar ă aferent ă.
Fondurile din politica agricol ă comun ă pentru CFM 2007-2014
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rural ă (FEADR)
Alocarea pentru România din FEADR pentru CFM 2007-2 014 este de 8,12 miliarde euro.
Pl ățile alocate din FEADR (declarate eligibile de c ătre Comisia European ă) cumulate din 2007
pân ă în decembrie 2014 au fost de 6,14 miliarde euro (l a care se adaug ă avansul încasat în anul 2008
de c ătre România din bugetul Uniunii Europene în vederea asigur ării finan țării necesare demar ării și
derul ării Programului în valoare de 0,56 miliarde euro), ceea ce conduce la un grad de absorb ție a
FEADR de peste 82% [58].
Fondul European pentru Pescuit (FEP)
Alocarea financiar ă anual ă a variat ca urmare a dezangaj ării corespunz ătoare anvelopelor
financiare ale anilor 2009, 2010, 2011 și 2012, totalizând 52,44 mil. euro, ducând la modif icarea
sumei ini țiale de 230,71 mil. euro la suma de 178,27 mil. eur o.
Suma total ă a ramburs ărilor accesate de România de la Comisia European ă pentru FEP în

123
CFM 2007-2014, pân ă la 31 martie 2015, a fost de 79,71 milioane euro, ceea ce reprezint ă circa
41% din alocarea UE pentru perioada 2007-2014.
Fondul European pentru Garantare Agricol ă (FEGA)
Alocarea pentru România din FEADR pentru CFM 2007-2 014 este de 6,58 miliarde euro.
Începând cu anul 2007, APIA deruleaz ă m ăsuri de sprijin finan țate atât din bugetul na țional, cât și
din fonduri europene. Din Fondul European de Garant are Agricol ă (FEGA) se finan țeaz ă pl ățile
directe, m ăsurile de pia ță, comer ț exterior și promovarea produselor agricole. Începând cu anul 2007
și pân ă la 31 martie 2015 au fost efectuate pl ăți în valoare de aprox. 7,33 miliarde euro din FEGA.
Raportând aceast ă sum ă la plafoanele financiare, rezult ă o rata anual ă de absorb ție de peste 98%.
Aceast ă rat ă înalt ă de absorb ție demonstreaz ă c ă fermierii români sunt interesa ți de accesarea
fondurilor europene, dar și faptul c ă banii primi ți de ace știa au contribuit la cre șterea dezvolt ării lor.
Tabelul 3.1. Balan ța financiar ă net ă a României în rela ția cu UE pentru CFM 2007-2015
Mlrd.EURO

Denumire

Realizat
2007

Realizat
2008
Realizat
2011

Realiza
2012

Realizat
2013

Realizat
2014

Realizat
2015
(execu ția la
31.03.2015)
Realizat
2007-2015
(execu ția la
31.03.2015)

Realizat
2009
Realizat
2010

I. Sume primite de
la bugetul UE (A+B)
1,60
2,64
2,93
2,29
2,62
3,44
5,56
5,93
2,83
29,85

A. Fonduri de pre –
aderare 0,81 0,75 0,62 0,27 0,13 0,04 0,03 0,02 0,02 2,70

B. Fonduri post –
aderare , din care:
0,79 1,89

2,31
2,02
2,49
3,40
5,53 5,91
2,81
27,15

B1. Fonduri structurale
și de coeziune (FSC)
0,42 0,65 0,92 0,51 0,71 1,17 2,96 3,59 0,73 11,65

B2. Fonduri pentru
dezvoltare rural ă și
pescuit
(FEADR+FEP)

0,02 0,58 0,57 0,76 0,88 1,09 1,23 0,84 0,79 6,75

B3. Fondul European
pentru Garantare
Agricol ă (FEGA)

0,01 0,46 0,58 0,66 0,77 0,99 1,17 1,33 1,28 7,25

B4. Altele (post-
aderare) 0,34 0,21 0,25 0,09 0,13 0,15 0,16 0,16 0,01 1,50

II. Sume platite
catre bugetul UE

1,15
1,27
1,36
1,16
1,30
1,43
1,53
1,62
0,53
11,35

III. Soldul fluxurilor
= I – II
0,45 1,37
1,57 1,13
1,33 2,01 4,02 4,31 2,31
18,50

Sursa: Elaborat de autor în baza informa țiilor INS

124
Balan ța financiar ă net ă determin ă pozi ția net ă na țional ă în rela ția cu bugetul comunitar. Înc ă
din primul an de la aderare, România a fost benefic iar net în rela ția financiar ă cu UE, înregistrând un
sold pozitiv (tabelul 3.1).
În anul 2014, România și-a eficientizat procesul de absorb ție, astfel încât gradul de atragere a
fondurilor europene a fost cel mai bun de la aderar ea ță rii noastre la UE, încadrându-se în trendul
imprimat începând cu anul 2013.
Anul 2015, fiind ultimul an de eligibilitate al che ltuielilor aferente fondurilor alocate de UE
pentru CFM 2007–2013, devine un an-cheie în care Ro mânia are misiunea de a solicita Comisiei
Europene rambursarea unei sume cât mai mari [9].
La nivelul UE, anul 2014 a marcat intrarea într-un nou CFM, cu o perioad ă de desf ășurare de
șapte ani, alocate pân ă în anul 2020. Componen ța programelor pentru CFM 2014-2020 difer ă fa ță de
cea din CFM 2007-2013. CFM este un program menit s ă asigure previzibilitatea cheltuielilor UE și,
în acela și timp, respectarea unei discipline bugetare strict e.
Aloc ările din bugetul Uniunii Europene – CFM 2014-2020
Alocarea României pentru CFM 2014-2020 este de circ a 43 miliarde euro dup ă cum urmeaz ă:
a) Politica de Coeziune – 22,99 mlrd euro:
– Fondul European de Dezvoltare Regional ă -10,73 mlrd euro;
– Fondul Social European – 4,77 mlrd euro;
– Ini țiativa pentru ocuparea tinerilor – 0,10 mlrd euro;
– Fondul de Coeziune – 6,94 mlrd euro;
– Cooperare teritorial ă – 0,45 mlrd euro o Politic ă Agricol ă Comun ă – 18,98 mlrd euro ;
– Fondul European pentru Agricultur ă și Dezvoltare Rural ă – 8,13 mlrd euro;
– Fondul European pentru Garantare Agricol ă – 10,85 mlrd euro.
b) Politica Maritim ă Integrat ă – 0,17 mlrd euro:
– Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Maritime – 0,17 mlrd euro;
c) Fondul European pentru Ajutorarea Persoanelor Defav orizate – 0,44 mlrd euro.
România nu utilizeaz ă pe deplin fondurile disponibile pentru investi ții. Accesul la
finan țare este factorul cel mai problematic pentru dezvoltare a unei afaceri în România, conform
Raportului Forumului Economic Mondial pentru perioa da 2014-2015 privind competitivitatea
global ă. S-a constatat c ă se recurge în mic ă m ăsur ă nu numai la fondurile structurale ale UE, ci și la
împrumuturile bancare și la pie țele financiare. Aceast ă situa ție este cauzat ă de deficien țele
structurale ale economiei, subiect care va fi abord at mai jos, de slaba dezvoltare a pie țelor
financiare, precum și de procesul de reducere a efectului de levier din sistemul bancar. Dificult ățile

125

legate de executarea contractelor, inclusiv durata medie îndelungat ă pentru pronun țarea unei hot ărâri
judec ătore ști, pot reprezenta, de asemenea, elemente care desc urajeaz ă utilizarea canalelor oficiale
de finan țare, chiar dac ă este posibil s ă apar ă o tendin ță pozitiv ă în ceea ce prive ște eficien ța justi ției
civile [8].
În ciuda progreselor semnificative înregistrate de absorb ție a fondurilor structurale la nivelul
2014, România continu ă să afișeze o rat ă sc ăzut ă în UE. România se situeaz ă pe ultimul loc din
grupul de țări cu situa ții similare în ceea ce prive ște absorb ția fondurilor din cadrul politicii
de coeziune. Acest lucru intervine în pofida faptul ui că absorb ția fondurilor s-a accelerat în
ultimii doi ani. Absorb ția fondurilor structurale [cu excep ția Fondului european agricol pentru
dezvoltare rural ă (FEADR)] a continuat s ă înregistreze progrese, la sfâr șitul anului 2013
aceasta fiind de 33,7%, iar la sfâr șitul anului 2014 de 52,2% din totalul fondurilor st ructurale,
de coeziune și agricole alocate pentru perioada de programare 20 07-2013. Se observ ă că rata
cea mai ridicat ă de absorb ție a fondurilor, și anume 72%, se înregistreaz ă în cazul programului
opera țional „Dezvoltarea capacit ății administrative”. Programele legate de infrastruc tura de baz ă
cum ar fi transporturile, mediul și dezvoltarea resurselor umane au reu șit să absoarbă 57%,
42% și, respectiv, 47% pân ă la sfâr șitul anului 2014 (figura 3.1).

80 %
72

70
60 57 57 57 55
52
50 47
42
40
30
20
10
0

2012 2013 2014

Fig. 3.1. Absorb ția fondurilor UE pe programe opera ționale
Sursa: Ministerul Fondurilor Europene

Dificult ățile întâmpinate în implementarea programelor finan țate prin fondurile
structurale împiedic ă atingerea obiectivelor programelor opera ționale. Pe lâng ă conducerea
strategic ă deficitar ă, printre dificult ățile legate de implementarea programelor se enumer ă: lacunele

126
persistente din sistemele de gestionare, incapacita tea de a anticipa și de a aborda în mod proactiv
deficien țele de implementare, coordonarea redus ă dintre departamentele responsabile, slaba
capacitate institu țional ă pentru punerea în aplicare a strategiilor sectoria le, procedurile na ționale
greoaie pentru gestionarea proiectelor de investi ții publice, situa ția financiar ă precar ă a sectorului
construc țiilor, precum și deficien țele persistente din sistemul de achizi ții publice. Riscul de
dezangajare a fondurilor structurale și a fondurilor de coeziune persist ă atât pentru 2015, cât și
pentru momentul închiderii programelor, în 2017. Di n cauza întârzierilor înregistrate în preg ătirea
proiectelor sau a preg ătirii insuficiente a acestora, ar putea ap ărea dificult ăți de implementare și în
perioada de programare 2014-2020 (tabelul 3.2).
Accesul întreprinderilor la finan țare este în continuare dificil și costisitor, în special în
cazul IMM. Forumul Economic Mondial a identificat a ccesul la finan țare ca reprezentând
principalul obstacol în calea dezvolt ării unei afaceri în România.
Tabelul 3.2. Ratele de absorb ție a fondurilor europene

Data
FEADR % din
totalul
FEADER
FSC % din
totalul
FCS Total
general % din
totalul
general
Mar-09 171 2,1% 87 0,5% 259 0,9%
Dec-10 1436 17,7% 368 1,9% 1804 6,6%
Mar-11 1552 19,1% 548 2,9% 2100 7,7%
Dec-11 2683 33,0% 1066 5,6% 3749 13,8%
Dec-12 3538 43,5% 2204 11,6% 5742 21,1%
Dec-13 4884 60,1% 6430 33,7% 11314 41,6%
Dec-14 6160 758% 9954 52,2% 16114 59,3%
Sursa: conform informa ției Comisiei Europene.

În 2013, rezultatele României legate de indicele pr ivind accesul IMM la finan țare s-au situat
pe antepenultima pozi ție la nivelul UE, manifestând o tendin ță descresc ătoare în raport cu 2007.
Chiar dacă au recurs într-o mai mare m ăsur ă la creditele bancare, doar 43% din IMM-
urile din România consider c ă împrumuturile bancare sunt relevante pentru func ționarea lor.
Pentru compara ție, acest procent este de 57% în UE, 54% în Bulgari a, 52% în Letonia și
50% în Polonia și în Republica Ceh ă. Rata medie a dobânzii p entru împrumuturi mai mici sau
egale cu 1 milion EUR este cea mai mare din UE, iar creditele bancare sunt adesea înlocuite cu
alte surse de credit, mai costisitoare, printre car e se enumer ă liniile de credit, facilit ățile de

127
descoperit de cont și descoperitul de cont asociat cardului de credit . Atunci când contracteaz ă
împrumuturi bancare, IMM sunt, de asemenea, afectat e în mod deosebit de birocra ție, de
cerințele în materie de garan ții și de gradul sc ăzut de transparen ță. În prima jum ătate a anului
2014, o tentativ ă finan țat ă de autorit ățile publice și care viza introducerea unor standarde
minime în materie de transparen ță pentru condi țiile de acordare a împrumuturilor nu a ob ținut
sprijinul Asocia ției Române a B ăncilor. Schema de garan ții de stat pentru împrumuturile
acordate de b ănci IMM a fost relansat ă în 2014 în condi ții mai favorabile. Procedurile sunt reduse
și simplificate în continuare, îns ă domeniul de aplicare al schemei este în continuare limitat.
Finanțarea pieței de capital este limitat ă în România. Pia ța de capital din România este
slab dezvoltat ă. Întreprinderile mari înc ă nu identific ă pia ța de capital drept o surs ă de
finan țare, iar pentru IMM nu exist ă nicio piață alternativ ă. Nu exist ă un cadru de reglementare
adecvat care s ă includă protecția investitorilor și a întreprinz ătorilor, pentru capitalul de risc
sau alte surse alternative de finan țare. Investi țiile în capitalul de risc au sc ăzut cu aproape 74%
între 2007 și 2012. În vederea dezvolt ării unor forme alternative de finan țare, a fost prezentat
Parlamentului un pr4oiect de lege privind stimulare a investitorilor individuali – business
angels. Se preconizeaz ă c ă pe curând aceast ă lege va fi adoptat ă. În plus, se lucreaz ă la o serie de
inițiative legislative privind incubatoarele de afaceri , mediatorii creditelor pentru IMM-uri și
finanțarea participativ ă ( crowd -funding ).
Datoria guvernamental ă și strategia de administrare a datoriei publice guve rnamentale
Un factor-cheie care a contribuit la cre șterea cererii pentru titlurile de stat a fost deciz ia
agen ției de rating S&P de includere a României în catego ria „investment grade”, ceea ce a condus la
includerea obliga țiunilor de stat, începând cu luna iulie 2014 în per ioad ă de referin ță a pie țelor
emergente.
Pentru a reduce costurile de finan țare și a promova o mai bun ă func ționare a pie ței secundare,
MFP inten ționeaz ă s ă continue politica de construire de serii de obliga țiuni de stat de tip benchmark
lichide de-a lungul întregii curbe de randament, co roborate cu o politic ă economic ă, de emitere a
titlurilor de stat, prin stabilirea num ărului de obliga țiuni de stat de tip benchmark, a unor m ăsuri
pentru volumul unei emisiuni, precum și informarea în prealabil a pie ței în ceea ce prive ște
volumele, frecven ța lans ării/redeschiderii anumitor categorii de maturit ăți. Ca parte a acestei
politici, MFP inten ționeaz ă s ă elimine gradual emisiunile de titluri denominate î n EURO pe pia ța
intern ă, pe termen mediu [58].
Pentru îmbun ătățirea activit ății pe pia ța secundar ă, MFP are în vedere introducerea în prima
jum ătate a anului 2015 a platformei electronice de tran zac ționare (ETP) care va contribui la

128
cre șterea transparen ței cota țiilor și implicit a form ării pre țurilor aferente titlurilor de stat, asigurând
premisele reducerii costurilor de tranzac ționare pentru participan ții din pia ța secundar ă. Totodat ă, în
cursul anului 2015, dup ă elaborarea cadrului procedural și opera țional, MFP inten ționeaz ă s ă
utilizeze opera țiuni economice de pia ță secundar ă, de tipul „buy back” și „bond exchange”, în
scopul acceler ării cre ării de titluri de stat de tip benchmark lichide și facilit ării refinan țării seriilor cu
volume mari care devin scadente. Pentru un manageme nt eficient al lichidit ăților, MFP
inten ționeaz ă s ă înceap ă a utiliza opera țiuni de tip „reverse repo”, în baza unei consult ări în prealabil
cu BNR, în vederea coordon ării politicilor de finan țare și management al lichidit ăților cu cele
monetare.
În ceea ce prive ște sursele de finan țare extern ă pe termen mediu, acestea se vor asigura în
principal prin emisiuni de euroobliga țiuni pe pie țele externe de capital în cadrul Programului-cadru
de emisiuni de titluri de stat (MTN) și în completare se vor contracta împrumuturi de la creditori
oficiali (institu ții financiare interna ționale și agen ții guvernamentale). MFP inten ționeaz ă să men țin ă
prezen ța pe pie țele interna ționale de capital, chiar dac ă acest lucru este posibil s ă se realizeze prin
volume mai mici întrucât pia ța intern ă va constitui sursa de finan țare. Cele mai multe emisiuni de
obliga țiuni pe pie țele externe vor fi denominate în EURO pentru a cons olida și extinde referin țele de
pre ț pentru titlurile de stat, în special pe maturit ăți lungi în func ție de condi țiile de pia ță. Cu toate
acestea , emisiunile denominate în USD pe pie țele externe sau în alte valute pot oferi avantaje, prin
extinderea maturit ății, capacitatea crescut ă a pie ței de absorb ție a noilor emisiuni și diversificarea
bazei de investitori. Aceast ă surs ă de finan țare este în mod particular important ă pentru România ca
surs ă de finan țare în cazul unor evenimente externe care ar putea limita accesul la finan țare pe pia ța
european ă.
MFP va p ăstra flexibilitatea în ceea ce prive ște momentul acces ării pie ței interna ționale și
volumul emisiunilor externe, ținând cont de costuri, de considerentele de risc, d e poten țialele
implica ții asupra obiectivelor și politicilor b ăncilor str ăine, precum și de evolu ția pie ței locale. În
plus, MFP inten ționeaz ă s ă utilizeze opera țiuni de pia ță secundar ă, de tipul buy back și bond
exchange, în scopul facilit ării refinan țării seriilor cu volume și dobânzi mari care devin scadente în
urm ătoarea perioad ă.
În completare, implementarea reformelor în sectoare economice-cheie, precum și a unor
programe/proiecte prioritare pentru economia române asc ă vor continua s ă fie finan țate din
împrumuturile contractate de la institu țiile financiare interna ționale (Banca Mondial ă, BEI, BDCE,
BERD) [8].
Sursele necesare refinan țării datoriei publice guvernamentale se vor asigura de pe pie țele pe

129

care s-au emis aceste datorii, precum și din rezerva financiar ă în valut ă la dispozi ția Trezoreriei
Statului. Pentru îmbun ătățirea managementului datoriei publice și evitarea presiunilor sezoniere în
asigurarea surselor de finan țare a deficitului bugetar și de refinan țare a datoriei publice
guvernamentale, se are în vedere men ținerea rezervei financiare (buffer) în valut ă la dispozi ția
Trezoreriei Statului, la un nivel confortabil, astf el încât s ă fie diminuate riscurile aferente
perioadelor caracterizate de o volatilitate ridicat ă pe pie țele financiare. Pentru anul 2015, nivelul
acestui buffer va fi în stare s ă acopere 4 luni din necesarul brut de finan țare.
Pe fondul unei cre șteri economice medii anuale de 3,7% din PIB și a unor deficite calculate
conform metodologiei UE de sub 1,2% din PIB, în per ioada 2016–2018, estim ăm c ă ponderea
datoriei guvernamentale brute nu va dep ăși 40% din PIB, dup ă cum rezult ă din figura 3.2.

45.0%

40.0%
2.3% 2.3% 2.2%

2.2% 2.1%
35.0%

30.0%

25.0%

20.0%
37.5% 37.8% 37.1% 36.2%

35.0%
15.0%

10.0%

5.0%

0.0%

2014 est 2015 prog 2016 prog 2017 prog 2018 prog

Datoria administra ției publice PIB)
Datoria administra ției publice locale (%PIB)
Fig. 3.2. Datoria guvernamental ă brut ă conform metodologiei UE
Sursa: Ministerul Finan țelor Publice

Dac ă se au în vedere activele financiare lichide, nivel ul datoriei guvernamentale nete
(reprezentând datoria guvernamental ă brut ă minus activele financiare lichide) în perioada de analiz ă
nu va dep ăși 33% din PIB (figura 3.3).
Factorii care au influen ță asupra modific ării ponderii datoriei guvernamentale în PIB în
perioada 2015-2018, în ajust ările stoc-fluxuri sunt prezenta ți în anexa 4

130

45%
39.8% 40.1% 39.4%
38.4% 37.1%

40%

32.8%
35%
31.4% 33.1% 32.1% 31.2%

30%

25%

20%

15%

10%

5%

0%

2014 est 2015 est 2016 prog 2017prog 2018 prog

datorie guvernamental ă brut ă (% în PIB)
datorie guvernamental ă net ă (% in PIB)

Fig. 3.3. Datoria guvernamental ă conform metodologiei UE
Sursa: Ministerul Finan țelor Publice

3.4. Modalit ăți de eficientizare a utiliz ării investi țiilor în economia na țional ă
Eficientizarea investi țiilor presupune nu numai solu ționarea adecvat ă, corect ă a problemei,
dar și o judicioas ă selectare a scopului urm ărit prin analiza conceptelor, trat ărilor. Investi țiile într-
un sector sau altul al economiei na ționale nu constituie un scop în sine, de regul ă, realizarea
acestora este subordonat ă principalelor sarcini ale economiei în ansamblul e i. Deci, orizontul celora
care se ocup ă cu elaborarea variantelor de atragere a investi țiilor trebuie s ă includ ă și informa ții
vizând obiectivele generale ale cre șterii economice. Pentru aceasta este adecvat princi piul, axioma,
postulatul: economia na țional ă în orice moment, în orice situa ție trebuie s ă fie echilibrat ă. Cre șterea,
atragerea investi țiilor str ăine trebuie s ă se înscrie în restric țiile economiei na ționale. Eficien ța
economic ă este definit ă ca raportul dintre efectele ob ținute și cheltuielile consumate în acest scop. În
unele cazuri, problema eficien ții se reduce la minimizarea costurilor, în altele l a maximizarea
efectelor [135, p. 6-9].
Investi țiile trebuie s ă asigure nu numai maximum efecte, sau minim cheltui eli, ci acestea
(investi țiile) trebuie s ă nu fie nici sub, nici supranormelor optime de acum ulare în raport cu volumul
consumului neproductiv. În caz contrar, produsele f inite (efectele) realizate în urma ,,investi țiilor”
ar putea fi: sau sub sau supravolumului necesar de bunuri, de servicii. Deosebiri între variantele
supuse compar ării apar și datorit ă distribuirii diferite în timp a elementelor ce car acterizeaz ă atât
eforturile, cât și efectele. Ca urmare, metodologiile cunoscute incl ud p ărți speciale dedicate
modalit ăților de corectare a m ărimilor în timp. Prezint ă interes și deosebirile ce se manifest ă la
diferitele trepte ale analizei economice în privin ța num ărului indicatorilor. Investi țiile pot fi

131
caracterizate nu printr-un singur, ci printr-un sis tem de indicatori care înlesne ște analiza multiplelor
aspecte ale eficien ței economice.
În viziunea noastr ă, numai în baza metodelor de programare matematic ă economistul
economistul poate s ă ofere solu ții optime în situa ții deosebit de complexe ce pot ap ărea în domeniul
investi țiilor la nivel micro, mezo, macro. Modalitatea cea mai simpl ă de redare a eficien ței
economice const ă în determinarea raportului dintre venitul net și totalitatea fondurilor fixe și
circulante [141].
Eficien ța economic ă a investi țiilor, a tehnologiilor principial noi, a formelor d e organizare a
activit ăților productive în cele mai diverse domenii ale eco nomiei na ționale, cu toate specific ările și
particularit ățile, în linii mari, se reduce la solu ționarea unui șir de probleme, inclusiv la determinarea
metodologiei eficien ței economice a investi țiilor, a tehnologiilor principial noi; modalit ăților de
comparare a variantelor de investi ții în diverse domenii, variantelor cu capacit ăți diferite;
particularit ăților eficien ței economice în procesele de aderare a României la UE; particularit ăților
eficien ței economice în domeniile de cercetare știin țific ă, tehnic ă, tehnologic ă, de generare a
produselor inteligente, a ideilor, a softurilor; pa rticularit ăților eficien ței economice în procesele de
automatizare a proceselor de produc ție, de implementare a unor noi forme de organizare a muncii,
de folosire a tehnicii de calcul, a bazelor de date , a draiverilor etc.; pre țurilor la tehnologiile
principial noi f ără precedent în spa țiu, în timp; tehnicilor de actualizare a valorilor în perioadele de
crize economico-financiare, în perioadele de percol are a valorilor; eficien ței economice în procesele
de perfec ționare a rela țiilor economice interna ționale, în procesele de reorientare a unor colabor ări
devenite tradi ționale cu alte colabor ări cu parteneri economici noi (figura 3.4).
Investi țiilor economice trebuie s ă le procead ă conceptul func țion ării economiei na ționale:
economia na țional ă este ghidat ă, coordonat ă, supravegheat ă, programat ă de c ătre guvern sau este
lăsat ă la discre ția haosului, la discre ția cererii și a ofertei. În viziunea noastr ă, investi țiilor din orice
domeniu este necesar s ă le fie “impuse” anumite restric ții, “cerin țe” și cu caracter social, nu numai
ecologic. Investi țiile devin ”generatoare” de locuri de munc ă. Necesit ățile de locuri de munc ă, în
profil teritorial, în jude țele, regiunile României sunt diferite. Deci, invest i țiile pot și trebuie s ă țin ă
cont de problemele socioeconomice ale fiec ăruia din cele 42 de jude țe ale României. În viziunea
noastr ă, în România, investi țiile trebuie orientate nu acolo unde “profitul” spe rat este mai mare, ci în
regiunile de Nord-Est, Sud-Est, unde s ărăcia este la ea “acas ă”, unde nivelul de dezvoltare teritorial ă
este mult sub nivelul mediu de dezvoltare a jude țelor din România.

132

Investi ții: particularit ăți ale
pre țurilor de cost a
utilajelor principial noi Investi ții: tehnici de
actualizare a cheltuielilor,
a rezultatelor finale,
aspecte metodologice
Investi ții: eficientizarea
opera țiunilor de comer ț
interior, exterior

Metodologia determin ării
eficien ței economice a
investi țiilor, a tehnologiilor
principial noi

Fig. 3.4. Schema- bloc “Eficien ța economic ă a investi țiilor, a tehnologiilor principial noi”
Sursa: elaborat ă de autor

E știut c ă produc ția fiec ărei ramuri din economia na țional ă este determinat ă de cererea final ă
pentru producerea mijloacelor de produc ție, pentru producerea bunurilor destinate consumulu i
neproductiv, pentru prest ări de cele mai diverse servicii. Modul de stabilire a cererii trebuie s ă fie
știin țific argumentat. Cererea și oferta trebuie s ă fie echilibrate nu fa ță de “pia ță” ci de procesele de
investi ții. Echilibrul dintre cerere și ofert ă, mai precis, necesitatea stabilirii echilibrului d intre cerere
și ofert ă, trebuie s ă serveasc ă în calitate de ”condi ție”, de ”restric ție” în toate calculele legate de
investi țiile economice. Volumul investiga țiilor poate fi realizat în “afara” sistemului econo mic [167,
p. 53-61].
În acest caz,consecin țile pot fi cele mai nefavorabile pentru economia na țional ă: capacit ățile
create în unele ramuri pot fi insuficiente, în alte ramuri – în plus. Economia na țional ă va avea de
suportat pierderi sau din cauza neajunsului de capa citate, sau din cauza unui surplus de capacitate
neutilizate. Posibilitatea îndeplinirii sarcinilor de produc ție pentru perioada care urmeaz ă depinde de
Eficien ța economic ă a
investi țiilor,
tehnologiilor principial
noi
Compararea investi țiilor în
diverse domenii, variante
cu capacitate de produc ție
diferite

Investi ții: particularit ăți ale
determin ării eficien ței
economice a automatiz ării
proceselor de produc ție.
Investi ții: particularit ăți
ale eficien ței economice
în domeniul cercet ărilor
știin țifice
Investi ții: particularit ăți
ale eficien ței economice
în procesele de aderare în
UE.

133
capacitatea de produc ție a fiec ărei ramuri și de volumul investi țiilor productive care se fac în scopul
lărgirii capacit ăților de produc ție.
Necesarul de obiecte de investi ții al fiec ărei ramuri depinde de sarcina de produc ție , j = 1,
2, …, n, stabilit ă pentru perioada urm ătoare. Exprimarea cantitativ ă a acestor dependen țe se
realizeaz ă aplicând analiza dinamic ă a leg ăturilor dintre ramuri, cunoscut ă sub denumirea de metoda
input-output sau balan ța leg ăturilor dintre ramuri (BLR) ( vezi anexa 9 ). În continuare, ideea,
metodologiei acestei metode va fi expus ă astfel: (1) printr-un exemplu; (2) pentru cazul ge neral; (3)
pentru cazul când sunt examinate 2-3 sectoare ale e conomiei na ționale, sunt am ănun țit expuse
etapele de rezolvare a problemei eficien ței economice la nivel macro.
Exemplul 1 . În baza datelor ini țiale din tabelul 3.3 s ă se de determine: coeficien ții cheltuielilor
directe în consumul productiv în profilul a trei se ctoare: agroalimentar (AA); industrial (I); și
construc ții; coeficien ții de investi ții; produsul final destinat consumului productiv, c onsumului
neproductiv; cre șterea produc ției globale, indicatorii macroeconomici.
Tabelul 3.3. Date ini țiale
Indi-
cator

Sector Consumul productiv în
sectorul:
Produsul final acumulat și
folosit în sectorul:
Produsul
final
consumat
Produc ția
global ă Cre șterea
produc ției
fa ță de
anul
precedent
AA I C AA I C
Agro-
alimentar
(AA)
20
60
14
24
24
18
70
230
8

Industrial
(I)
60

90
30
16
4
10
50
260
4

Construc ții
(C)
8

5
3
32
28
4
10
90
2
Sursa: Calculele autorului în baza datelor statisti ce din a.2014

Pe baza datelor din tabel se poate calcula ma tricea cheltuielilor directe A:
A= , (3.1)
precum și coeficien ții de investi ții k:
k= (3 .2)

134
Pentru a stabili cre șterea produc ției în anul urm ător trebuie s ă se calculeze inversa matricei ( vezi
anexa 5 ) coeficien ților de investi ții :
= (3.3)
Produsul final acumulat al fiec ărui sector pentru perioada ini țial ă (de baz ă) se determin ă astfel:
(0) = 24+24+18 = 66; (3.4)
(0) = 16+4+10 = 30; (3.5)
(0) = 32+28+4 = 64. (3.6)
Deci, cre șterea produc ției fa ță de anul precedent se calculeaz ă pe baza rela ției:
= ∙ =

= = (3.7)

Produc ția global ă a fiec ărui sector pentru t=1 se stabile ște u șor, ad ăugând aceast ă cre ștere la
produc ția anului de baz ă, ini țial t=0:
; (3.8)
(3.9)
(3.10)
Dup ă ce s-a stabilit valoarea produc ției globale pentru perioada t=1, trebuie s ă se împart ă, s ă
se divizeze aceast ă produc ție la consumul productiv curent, produsul final acu mulat
( și produsul final destinat consumului neproductiv ( .
Consumul productiv curent (fluxul intersectorial) e ste u șor de stabilit, deoarece sunt cunoscu ți
coeficien ții cheltuielilor directe, matricea A:

AX= = = (3.11)

135
Rămâne să se determine produsul final acumulat ( și produsul final destinat consumului
neproductiv. Dac ă partea care se acumuleaz ă (investi țiile) se face prin metode știin țific
argumentate, se va ob ține o cre ștere a produc ției în cazul în care se men țin constan ți coeficien ții
investi ționali. În acest caz, produsul final destinat cons umului neproductiv se ob ține ca
diferen ța dintre produc ția global ă a fiecărui sector și partea din produc ție repartizat ă pentru
consum productiv și acumulare. Se poate proceda și invers, adic ă se stabile ște preventiv de c ătre
exper ții economici produsul destinat consumului neprodu ctiv iar partea
acumulat ă rezult ă prin diferen ță . Consider ăm c ă pentru perioada urm ătoare se stabile ște de c ătre
exper ți volumul acumul ării. Trebuie considerat c ă mărimea acestui indicator nu este arbitrar ă.
Limita superioar ă pe care o putem admite pentru se ob ține dac ă accept ăm
ipoteza c ă produsul final destinat consumului este egal cu z ero (ipotetic). Pentru cazul examinat,
limita superioar ă a acumul ărilor în anul t=1 este:
(3.12)
(3.13)
(3.14)

Folosirea acestei acumul ări pentru investi ții este determinat ă de programul de perspectiv ă al
economiei na ționale și de structura tehnologic ă. Astfel, dac ă volumul investi țiilor va fi egal cu
volumul maxim al acumul ărilor stabilite mai sus, cre șterea produc ției se ob ține din rela ția:
= =
= = (3.15)
Observ ăm c ă în sectorul AA în anul t=1 produsul global în comp ara ție cu anul t=0 se va
reduce cu 13,25, iar în sectoarele (I) și (C) vor fi realizate cre șteri respectiv cu 6,95 și 6,11. Cauza
acestui rezultat inadmisibil din punct de vedere e conomic este raportul gre șit dintre ,
(1) și (1), în compara ție cu m ărimea coeficien ților de investi ții, adic ă cu elementele

136
matricei . Deci investi țiile în sectoarele productive nu pot fi (nu trebuie ) ,,atrase’’ f ără a men ține
anumite dependen țe, propor ții între acumul ările dintre sectoare și consumul neproductiv. Din BLR
AX+Y=X pentru anul t=1 a fost determinat produsul f inal (1), i = 1,2,3, adic ă (1) = 56,86;
(1)=10,962 ; (1)=7,848.
Se pune problema: cum poate fi ,,divizat’’ (1), i=1,2,3 în produsul final destinat
acumul ărilor productive, adic ă crearea mijloacelor de producere și a unui produs final destinat
consumului neproductiv. Raportul dintre (1), i=1,2,3 și (1) poate fi stabilit în primul rând pe
baza analizei coeficien ților de investi ții . Afirma ția este discutabil ă fără a fi propus un algoritm,
o modalitate de eviden țiat: ,,care parte din produsul final realizat în an ul t=1 trebuie s ă fie destinat
acumul ărilor productive și care parte (restul) s ă fie direc ționat consumului neproductiv.
Deci, investi țiile, fie str ăine, sau ob ținute în baza creditelor totu și, ele nu pot fi efectuate la
întâmplare. Acestea știin țific trebuie s ă fie orientate spre crearea mijloacelor de producer e și a
bunurilor pentru consumul neproductiv ( vezi anexele 6 și 8).
Altfel spus, produsele finite (1) = 56,868; (1) = 10,962; (1) = 7,848 trebuie direc ționate
spre crearea mijloacelor de producere; crearea bunu rilor pentru consumul neproductiv. Not ăm prin
; ; – cota-parte a produsului finit din sectoarele 1; 2; 3 direc ționat ă spre producerea
mijloacelor de producere, adic ă pentru acumul ări productive. În acest caz, acumul ările productive în
sectoarele (1); (2); (3) vor constitui respectiv:
(1) = (1) ∙= 56,868 ; (3.16)
(1) = ∙= 10,962 ∙;
(1) = (1) ∙= 7,848 ∙,
unde ; ; sunt variabile necunoscute. Admitem: 0 < < 1; 0 < < 1; 0 < < 1, adic ă în
economia na țional ă acumul ările productive, mijloacele de producere nu pot și nu trebuie s ă
dep ășeasc ă volumul produsului finit. În aceste condi ții elabor ăm rela ția care determin ă intervalele de
cre ștere a produsului global în profilul sectoarelor ex aminate:
= ∙ > ; (3.17)
sau > (3.18)

137

Din acest sistem sunt determinate acumul ările productive. Produsul finit (1); (1); (1),
fiind înmul țit respectiv la (1- ); (1- ); (1- ), ob ținem volumul produsului finit.
Caz general (vezi anexa 7). Pentru determinarea influen ței pe care o exercit ă investi țiile f ăcute
într-o perioad ă de timp, t, asupra produc ției din perioada urm ătoare, (t+1), Oscar Lange a împ ărțit
produsul finit din ramura i, , în anul t, în produsul finit destinat consumului neproductiv, și
produsul finit destinat acumul ării productive, , adic ă:
(t) = , i = 1,2,…, n (3.19)
[tabelul 3.4; 3.5]

Programul de produc ție pentru anul (t+1) este legat de programul anului t prin acumularea
ob ținut ă în anul t. Produsul finit acumulat din ramura i es te destinat investi țiilor în ramura j. Dac ă
not ăm: ∆ (t) – partea din produsul finit al ramurii, invest it în mijloacele de produc ție ale ramurii j,
se poate scrie:
(3.20)
[tabelul 3.4; 3.5]
Stabilim leg ătura dintre produsul final din ramura I investit în ramura j în anul t și creșterea
produsului ramurii j în anul t+1, adic ă (t+1) – (t) = ∆ (t+1). Oscar Lange [221] determin ă
matricea coeficien ților de investi ții astfel:
= ; i, j = 1, 2, …, n (3.21)
[tabelul 3.4; 3.5]
Cunoa șterea coeficien ților investi țiilor permite s ă se stabileasc ă ce cantitate de produs finit
ob ținut în anul t în diferite ramuri trebuie repartiza t ramurii j pentru a m ări produc ția acestei ramuri
cu o unitate. Din rela ția = determin ăm ∆ = ∆∙ ; i,j = 1, 2, …, n sau
(3.22)

138
Acest sistem din n ecua ții cu 2n necunoscute exprim ă dependen ța dintre produsul finit destinat
pentru investi ții în diferite ramuri ale economiei na ționale și cre șterea produc ției globale în aceste
ramuri în anul urm ător. Pentru solu ționarea sistemului trebuie ca n necunoscute s ă fie determinate
exogen. Admitem c ă sunt cunoscute “inten țiile”, “dorin țele” de cre ștere economic ă în profilul
fiec ărei ramuri. În forma matricial ă vectorul , I = 1, 2, …, n poate fi scris:

= (3.23)
Cre șterea produc ției fiec ărei ramuri se ob ține înmul țind la stânga vectorii produsului acumulat
cu inversul matricei coeficien ților de investi ții:
= ∙ (3.24)
Interpretarea economic ă a coeficien ților matricei inverse:
= (3.25)

Coeficien ții ; I, j = 1, 2, …, n arat ă cât trebuie s ă creasc ă produc ția ramurii I pentru a
asigura cre șterea cu o unitate a investi țiilor în ramura j. Dup ă ce s-a calculat produc ția pentru anul
(t+1) prin rela ția (t+1) = (t) + ∆(t+1), apare problema x, adic ă să se determine ce parte din
produsul finit trebuie s ă fie destinat acumul ărilor productive, restul consumului neproductiv.

139
Tabelul 3.4. Date ini țiale
Ra-
mu-
ra
Consumul productiv în ramura j Produsul finit acumulat și folosit
în ramura j Produsul
finit
consumat
Produ-
cția
global ă

Cre șterea
produc ției
fa ță de anul
precedent
∆ 1 2
j
n 1 2
j
n

∆ ∆
∆
∆
1

∆ ∆
∆
∆
∆
2

∆ ∆
∆
∆
∆

i

∆ ∆
∆
∆
∆

n

∆
∆
∆
∆
Sursa: elaborat de autor.

Tabelul 3.5. Date exprimate prin coeficien ții cheltuielilor directe, prin coeficien ții de investi ții (k)
Ra-
mu-
ra Consumul productiv în ramura j Produsul finit acumulat și folosit
în ramura j Produsul
finit
consumat
Produ
-cția
globa
-lă

Cre șterea
produc ției
fa ță de
anul
precedent
∆

1

∆
2

∆

i

∆

n

∆
Sursa: elaborat de autor.

140
Altfel spus, problema investi țiilor se solu ționeaz ă dup ă algoritmul: (1) – se completeaz ă
tabelul 3.4; (2) – în baza datelor din tabelul (3.4 ) se calculeaz ă matricea coeficien ților
cheltuielilor directe, matricea coeficien ților de investi ții (tabelul 3.5); (3) – se determin ă matricea
invers ă a matricei coeficien ților de investi ții; (4) – se determin ă consumul productive în fiecare
ramur ă; (5) – se determin ă vectorul produsului finit deja cunoscut dar înmul țit cu necunoscuta
, determinând partea produsului finit destinat ă acumul ărilor productive, adic ă cre ării
mijloacelor de produc ție. Calculele pot fi efectuate pentru perioade de scurt ă durat ă; de durat ă
medie; de lung ă durat ă. Investi țiile sunt optime numai atunci, când economia este e chilibrat ă în
permanen ță (vezi anexa 6 ).
Deci, eficien ța economic ă a investi țiilor, indiferent de originea acestora, din exterio r, sau
din interior, poate fi ob ținută, dac ă la nivelul macroeconomic va fi coordonat ă prin intermediul
programelor indicative. La etapa actual ă, când România dispune de capacit ăți intelectuale
considerabile, de tehnici de calcul, de baze de inf orma ții statistice, elaborarea BLR deja nu mai
este o problem ă dificil ă. Problema eficientiz ării investi țiilor, solu ționarea ei presupune: prezen ța
unei baze de date statistice care ar permite determ inarea coeficien ților cheltuielilor directe,
coeficien ților de investi ți. Dispunând de astfel de informa ți, exogen, pornind din alte calcule,
din exterior despre capacit ățile de produc ție în profitul ramurilor economiei na ționale, sunt
determinate cre șterile produsului global [158, p. 91].
Coeficien ții cheltuielilor directe pot ( și trebuie) să fie actualizate, utilizând metoda RAS;
coeficien ții de investi ții pot fi actualiza ți prin determinarea volumului mijloacelor de produc ție
produs de fiecare ramur ă pentru fiecare ramur ă. Important ă este perioada de programare a
economiei României. Dispunând de programe pentru pe rioade de scurt ă, de durat ă medie, de
lung ă durat ă, acestea (programele) necesit ă s ă fie recalculate anual, precizate, pornind deja de la
noi situa ții economico-sociale, politice.
Eficientizarea economic ă a investi țiilor, în viziunea noastr ă, nu poate fi unicul criteriu de
dezvoltare a României. Este important și necesar să se țin ă cont și de eficien ța social ă,
ecologic ă. Așadar, nu toate investi țiile, care pot fi atrase u șor în România, trebuie s ă fie
,,atrase’’. Acestea, posibil ,,vin’’ în România nu pentru c ă România le atrage, dar fiindc ă ță rile
de origine le resping din considerente ecologice.

3.5. Concluzii la capitolul 3
Din studiul realizat în acest capitol putem trage c oncluzii sub urm ătoarele aspecte:
Este cunoscut c ă principala problem ă a știin ței economice atât sub aspect teoreti, cât și sub
aspect practic const ă în cre șterea economic ă, ceea ce poate fi determinat de folosirea eficient ă a

141
creditelor str ăine atrase în acest sens. Factorii principali care duc la cre ștere economic ă sunt
progresul tehnic, inova țiile, investi țiile, cercetarea știin țific ă, comer țul exterior. În contextul
economic actual, consider ăm c ă unul dintre cei mai importan ți factori care pot determina
cre șterea economic ă sunt investi țiile.
Analizând evolu ția legisla ției privind ISD și evolu ția fluxurilor ISD, am observat c ă
modific ările legislative au fost înso țite de cre șteri ale acestor fluxuri în România. Fluxurile de
investi ții str ăine directe pot fi influen țate de întreaga legisla ție a țări-gazd ă, nu doar de cea
privind investi țiile str ăine. Predictibilitatea modific ărilor legislative și mai ales a politicii fiscale
adoptat ă de țara-gazd ă au, de asemenea, un rol important.
Consider ăm că chiar dac ă în România în ultimii ani a fost atras capital str ăin orientat spre
activit ăți ce necesit ă un con ținut ridicat de resurse locale, în mare parte resur se de tehnologie și
cuno știn țe, totu și, nivelul atragerii investi țiilor str ăine r ămâne unul relativ sc ăzut. Teoria și
practica economic ă a celorlalte state, inclusiv experien ța statelor centrale și est-europene,
demonstreaz ă c ă fluxurile de credite str ăine se intensific ă și au impact asupra mediului
economic, social și natural, în func ție de politicile guvernamentale aplicate de fiecare stat în
parte ca urmare a acestui fapt, strategia de dezvol tare pe termen lung a României trebuie s ă se
axeze cu prioritate pe îmbun ătățirea infrastructurii și pe dezvoltarea resurselor umane și
tehnologice, astfel încât s ă reduc ă decalajele fa ță de celelalte state din UE. M ăsurile ce ar trebui
aplicate cât mai curând sunt:
– cre șterea calit ății resursei umane, prin cre șterea investi țiilor în educa ție, inclusiv în
programele de formare continu ă a for ței de munc ă. Societatea secolului XXI este o societate
bazat ă pe cunoa ștere, iar acest lucru transform ă educa ția în obiectiv principal pentru oricare stat
al lumii;
– dezvoltarea programelor de cercetare-dezvoltare, in clusiv prin realizarea unor
parteneriate între sectorul public și cel privat;
– încurajarea ini țiativei private prin reducerea birocra ției și crearea unei administra ții
eficiente.
Consider ăm c ă doar prin atragerea de credite str ăine, cu prec ădere prin atragerea de
investi ții str ăine directe, România poate reduce decalajele fa ță de celelalte state europene.

142
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMAND ĂRI
În baza cercet ărilor știin țifice efectuate, privind eficientizarea utiliz ării surselor financiare
externe în dezvoltarea economiei României putem tra ge urm ătoarele concluzii :
1. În condi țiile actuale ale trecerii la economia de pia ță și în cadrul conjuncturii economice
interne o aten ție tot mai deosebit ă este acordat ă procesul investi țional. Acest domeniu ocup ă un
loc central în strategia de dezvoltare durabil ă a ță rii condi ționând cre șterea și modernizarea
economic ă, cât și majorarea nivelului de trai al popula ției.
2. În ciuda cre șterii economice, România este o țar ă cu probleme sociale deosebite,
îndeosebi privind: ponderea mare a popula ției aflate în s ărăcie și risc de excluziune social ă; rata
abandonului școlar mult mai ridicat ă fa ță de nivelul european; ponderea redus ă a popula ției cu
studii superioare; îmb ătrânirea popula ției/for ței de munc ă din cauza migra ției tinerilor și a
sc ăderii natalit ății; nivel redus de educa ție al popula ției, care poate conduce la șomaj și afecta
bun ăstarea pe termen lung, fiind necesare investi ții serioase în vederea eradic ării acestor
probleme.
3. În implementarea reformelor structurale, România a beneficiat de sprijin și consultan ță
din partea Uniunii Europene și a institu țiilor financiare interna ționale: FMI, BIRD, BERD etc.
prin programe multianuale de reform ă a administra ției publice, a justi ției și a sistemului bugetar,
de sprijinire a privatiz ării și restructur ării b ăncilor și a întreprinderilor de stat, de îmbun ătățire a
mediului de afaceri, de asisten ță în preg ătirea pentru integrarea în Uniunea European ă. Odat ă cu
aderarea la UE, România a trebuit s ă realizeze o schimbare de op țiuni, de mecanisme și
instrumente de dezvoltare calitativ ă prin infuzie de capital și investi ții, pe principiul
competitivit ății, s ă treac ă de la abordarea sectorial ă, a politicilor economice, la abordarea
multisectoriala, integrat ă, a obiectivelor de dezvoltare. În acest proces țara a avut și are nevoie
de sprijinul și asisten ța institu țiilor financiare interna ționale și de mecanismele de monitorizare și
evaluare postaderare existente la nivelul Uniunii E uropene.
4. România se afl ă într-un proces rapid de modernizare și dezvoltare determinat de
integrarea în structurile economice și institu ționale ale Uniunii Europene precum și de implicarea
tot mai mult în fluxurile economice și competi ția global ă. Aceste procese genereaz ă investi ții
importante (în proiecte de infrastructur ă, reform ă institu țional ă și administrativ ă, dezvoltarea
mediului de afaceri, a tehnologiilor moderne și a resurselor umane) și necesit ă adoptarea de
politici, mecanisme și instrumente moderne, adaptate la specificul econo miei române ști dar
acceptate pe plan european și interna țional.
5. România a elaborat și are în proces de implementare o multitudine de st rategii sectoriale,
realizate cu sprijinul institu țiilor financiare interna ționale. Aceste strategii sunt pu țin coordonate

143
și implementarea lor depinde în mare m ăsur ă de resursele limitate, alocate. În acela și timp aceste
strategii sunt mai pu țin strategii de dezvoltare a diferitelor domenii de activitate și ale economiei
și mai mult strategii de asisten ță , instruire și consultan ță . Rezultatul abord ărilor strategice de
pân ă în prezent a condus la un nivel redus de realizare a proiectelor majore și a programelor de
dezvoltare a infrastructurii, de care România are n evoie, și o slab ă capacitate a administra ției
publice de a utiliza fondurile alocate pentru inves ti ții. Modelul și algoritmul dezvolt ării
echilibrate a economiei propus de c ătre autorul tezei poate servi baz ă teoretico-practic ă pentru
elaborarea programelor și strategiilor de dezvoltare socio-economic ă a României.
6. România acord ă tratamentul na țional investitorilor str ăini, accesul investitorilor pe pia ța
intern ă este deschis pentru toate domeniile de activitate. Investitorii pot constitui întreprinderi
aflate în proprietate str ăin ă în întregime sau societ ăți mixte și sunt liberi s ă-și repatrieze
profiturile, dup ă plata impozitelor datorate statului. Investitorii str ăini au acces deplin pe pia ța de
capital, pot ob ține concesiuni de bunuri, servicii și lucr ări, pot proteja drepturi de proprietate
intelectual ă sau industrial ă, pot dobândi drepturi de explorare sau exploatare a resurselor
naturale.
7. Pornind de la concluzia principal ă a analizei – și anume, c ă efectele economice pozitive
ale creditelor și investi țiilor str ăine atrase în dezvoltarea economic ă a României dep ășesc cu mult
efectele lor negative – este clar c ă Guvernul trebuie în continuare s ă urm ăreasc ă maximizarea
volumului acestora în economia româneasc ă.
Ree șind din investiga țiile efectuate în lucrare sunt propuse urm ătoarele recomand ări
menite s ă sporeasc ă fluxul de credite externe și ISD în economie, dat și capacit ățile economiei
române ști de a absporbi eficient aceste investi ții:
1. Creditele pot și trebuie utilizate în exclusivitate în sfera produ ctiv ă, este necesar de
exclus, de eliminat practica de utilizare a credite lor pentru remunerarea muncii bugetarilor,
pentru pensii. Creditele trebuie s ă fie un „supliment” la produsul final destinat acum ul ărilor
productive (producerii mijloacelor de producere) și nu la suplimentarea consumului neproductiv.
2. În politica de atragere a investi țiilor str ăine trebuie de ținut cont de faptul c ă – din cauza
poten țialului s ău economic limitat și resurse naturale variabile – România este în mod obiectiv
una dintre cele mai pu țin atractive ță ri ca loca ție pentru companiile cu capital str ăin. O parte din
actualele avantaje ale ță rii ar putea s ă dispar ă cu timpul. De exemplu, for ța de munc ă care la
moment înc ă este relativ ieftin ă și relativ calificat ă, ar putea în timp s ă devin ă mai scump ă, dar
nu în mod necesar și mai calificat ă. Din aceast ă cauz ă, România trebuie s ă pun ă la punct un
cadru institu țional foarte încurajator pentru investi ții și afaceri și s ă asigure dezvoltarea bun ă a
celei mai pre țioase resurse pe care (înc ă) o are – capitalul uman.

144
3. De și nu a fost obiectul cercet ării noastre, reforma sectorului educa țional este o premis ă-
cheie pentru a asigura pe termen lung dezvoltarea c apitalului uman în România și majorarea
capacit ăților de absorb ție a investi țiilor str ăine. Totodat ă, este foarte important ca pe termen lung
guvernul s ă încurajeze mai ales companiile cu investi ții str ăine din sectoare capital-intensive s ă
ținteasc ă loca ții la nivel regional. Pentru aceasta, companiile vo r avea nevoie de resurse umane
mult mai bine preg ătite.
4. Este necesar ă eliminarea aranjamentelor necompetitive care exist ă pe unele segmente de
pia ță și care împiedic ă intrarea investi țiilor noi pe pie țele respective sau pe altele conexe.
Totodat ă, pentru eficientizarea surselor financiare str ăine atrase în economia româneasc ă, este
necesar ă înl ăturarea tuturor obstacolelor din calea ini țiativei private, în cadrul unei economii de
pia ță func ționale, prin asigurarea statului de drept, a propriet ății private și a unei clase de mijloc
puternice precum și a stabilit ății și predictibilit ății mediului de afaceri, utiliz ării eficiente a
resurselor, liberei circula ții a for ței de munc ă, bunurilor, serviciilor și capitalurilor, limit ării
birocra ției și diminu ării corup ției.
5. De asemenea, consider ăm c ă ar fi necesare îndeplinirea urm ătoarelor obiective:
– atragerea creditelor și investi țiilor str ăine în vederea cre șterii sustenabilit ății economiei
na ționale, în sensul cre șterii aportului acestora la soldul excedentar al ba lan ței comerciale a
României, astfel încât s ă se treac ă de la situa ția actual ă în care importurile agen ților cu
investi ții str ăine sunt cu mult mai mari decât exporturile acestor a la o situa ție de excedent al
balan ței comerciale;
– necesit ă o mai bun ă racordare dintre politicile industriale și cele din domeniul investi țiilor
str ăine, pentru promovarea unei reindustrializ ări eficiente a economiei na ționale, având ca
obiectiv prioritar dezvoltarea unor ramuri ale indu striei prelucr ătoare pe baza specializ ării
intraramur ă și a inser ției în lan țuri valorice interna ționale pe segmente cu valoare ad ăugat ă
ridicat ă, sciento și tehnico-intensive. Priorit ățile pe care ar trebui s ă le sprijine politicile
publice în domeniul atragerii investi țiilor str ăine se refer ă la urm ătoarele: crearea și
consolidarea societ ății bazate pe cunoa ștere; dezvoltarea unei economii sustenabile ecologi c;
promovarea unor industrii prietenoase mediului și responsabile din punct de vedere social,
cultural și spiritual; direc ționarea mai multor investi ții în domeniul promov ării brandurilor și
mărcilor române ști;
– luarea în considera ție a caracterului relativ volatil al investi țiilor str ăine, prin stimularea
unor investi ții în industriile cu capital autohton pe tipuri de greenfield sau infant industries ;

145
– stimularea atragerii creditelor și investi țiilor str ăine în direc ția cre șterii mai mari a
profiturilor reinvestite fa ță de cele repatriate și amplificarea efectelor pozitive ale acestora în
amonte și avalul rela țiilor inter și intrasectoriale ale economiei române ști;
– reducerea rolului defavorabil pe care îl au unii in termediari prin cre șterea pre țurilor de
export și de vânzare pe pia ța intern ă asupra competitivit ății pre țurilor de export și pre țurilor
de consum de bunuri intermediare și finale;
– îmbun ătățirea schemelor de parteneriat public-privat, ținând seama c ă experien ța mondial ă
eviden țiaz ă posibilitatea unor firme și proprietatea de stat majoritar ă sau minoritar ă care
opereaz ă în condi ții de eficien ță pentru toate p ărțile implicate (stakeholders);
– stabilirea și reglementarea legal ă a unor pre țuri de transfer, în cadrul rela țiilor dintre firma-
mam ă și filialele sale din România, care s ă nu dezavantajeze încas ările din exporturile
filialelor, profitul și TVA;
– dezvoltarea pie țelor financiare în direc ția consolid ării sistemului bancar și a cre șterii
particip ării b ăncilor la asigurarea necesarului de finan țare în cadrul proceselor de
restructurare și intermediere financiar ă;
– combaterea corup ției s ă fie sus ținut ă prin m ăsuri de reducere a domeniului privat al statului
și a birocra ției, m ăsuri pentru o mai buna claritate și stabilitate legislativ ă, și totodat ă,
asigurarea transparen ței decizionale, depolitizarea justi ției, etc.
– eliminarea barierelor administrative printr-o legis la ție mai simpl ă, clar ă și stabil ă,
simplificarea formalit ăților privind intrarea și ie șirea de pe pia ță a firmelor, simplificarea
procedurilor pentru autoriza ții, aprob ări și avize. Principiul de baz ă pe care ar trebui s ă se
fundamenteaz ă legisla ția este asigurarea tratamentului egal și nediscriminatoriu pentru
investitorii români și str ăini.
6 Stimulentele acordate investitorilor ar trebui s ă ia forma unor scheme de ajutor de stat, și
totodat ă, legisla ția s ă prevad ă clar criteriile de eligibilitate pentru investitor i, ele trebuind s ă
corespund ă regulilor comunitare în domeniul ajutorului de sta t și s ă fie înso țite de prevederi clare
privind modalitatea de solicitare a finan ță rilor și procedura de verificare a încadr ării în criteriile
de eligibilitate.
7 În scopul complet ării teoriei și practicii privind eficientizarea creditelor str ăine atrase în
dezvoltarea economiei României se recomand ă autorit ăților și agen ților economici s ă aplice în
practic ă acest studiu, ce poate constitui un instrument uti l în gestionarea eficient ă a capitalului,
conducând astfel la decizii ce pot influen ța activitatea inovativ ă din cadrul firmelor și cre șterea
performan țelor cu efecte directe asupra form ării economiei inova ționale.

146
BIBLIOGRAFIE

Surse bibliografice în limba român ă:
1. Albu A. Cooperarea economic ă interna țional ă. Bucure ști: Expert, 1995. 249 p.
2. Andreeva T. Impactul investi țiilor str ăine directe asupra cre șterii economice a Republicii
Moldova. Autoreferatul tezei de doctor în economie. Chi șin ău: ULIM, 2013. 33p.
3. Ani ței C. N. Institu ții financiare interna ționale. Bucure ști: Lumen, 2011. 184 p.
4. Anghel I. Investi țiile str ăine directe în România. Bucure ști: Expert, 2003. 270 p.
5. Anghelache C. România 2012. Starea economic ă în criza perpetu ă. Bucure ști: Economic ă,
2012. 648 p.
6. Banca Na țional ă a României. Raport asupra stabilit ății financiare 2013, disponibil la
www.bnro.ro/files/d/Pubs_ro/RSF/RSF2013 .
7. Banca Na țional ă a României. Balan ța de pl ăți și pozi ția investi țional ă a României,
Rapoarte anuale 2004-2012.
8. Banca Na țional ă a României, Institutul Na țional de Statistic ă. Investi țiile str ăine directe în
România în anul 2013. Bucure ști, 2014. 25 p.
9. Banca Na țional ă a României. Raport asupra infla ției, august 2015. Anul XI, nr. 41.
Bucure ști, 2015. 57 p.
10. Bor ș I. Rolul investi țiilor str ăine în dezvoltarea sectorului bancar în republica M oldova. În:
materialele conf. știin. interna ționale cu tema “Rolul investi țiilor în dezvoltarea durabil ă a
economiei na ționale în contextul integr ării europene”, 29-30 oct. 2010. Chi șin ău: ASEM.
269 p. ( p. 160-164).
11. Bârbacaru A. (sub coordonarea Prof. Dr. Marcel Stoi ca). Teza de doctorat: Eficien ța
investi țiilor în condi ții de risc valutar. Bucure ști: ASE, 2005. 206 p.
12. Basno C. Tranzac ții bursiere cu produse derivate și sintetice (B ănci-burse). Bucure ști:
Didactic ă și pedagogic ă, 1999. 263 p.
13. Basno C., Dardac N. Moned ă, credit, b ănci. Bucure ști: Didactic ă și pedagogic ă, 2003. 276
p.
14. Batâr Iu., Gu șan A., Mihai A. Rolul brevet ării investi țiilor în str ăin ătate în contextul-
mondializ ării economiei. În: revista știin țifico-didactic ă „Economica”, Chi șin ău: ASEM,
2014, nr. 4 (90), p. 60-67.
15. Berdila-Cîrlan A. Rela ții valutar-financiare interna ționale în scheme: (planuri tematice,
studii de caz, teste). ATIC, ASEM, Chi șin ău: Evrica (Tipogr. A ȘM), 2006. 136 p.

147
16. Bistriceanu G. Mica enciclopedie de finan țe, moned ă, asigur ări (vol I) A-C. Bucure ști:
Universitar ă, 2006. 642 p.
17. Boldur Gh. Logica decizional ă și conducerea sistemelor. Bucure ști: Academia Român ă,
1992. 271 p.
18. Bran P. Rela ții financiar și monetar interna ționale. Bucure ști: Humanitas, 2000. 294 p.
19. Br ăileanu T. Monetarismul în teoria și politica economic ă. Bucure ști: Institutul European,
1998. 303 p.
20. Brezeanu P. Finan țe corporative. Volumul II. Bucure ști: CH Beck, 2009. 656 p.
21. Brezeanu P., Șimon I., Celea S. Fiscalitate european ă. Bucure ști: Economic ă, 2005. 272 p.
22. Brezeanu P., Dima A. M. Sisteme financiare. Bucure ști: Cavallioti, 2011. 346 p.
23. Boaja M. Rela ții financiar – monetare interna ționale. Bucure ști: Universitar ă, 2008. 357 p.
24. Belostecinic G. Economia Republicii Moldova: unele realit ăți și perspective. În: revista
știin țifico-didactic ă „Economica”, Chi șin ău: ASEM, 2012, nr. 3, 81, p. 7-26.
25. Belostecinic G. Stabilitatea financiar ă și competitivitatea-factori de cre ștere economic ă
durabil ă în perioada postcriz ă.: revista știin țifico-didactic ă „Economica”, Chi șin ău: ASEM,
2013, nr. 3 (85), p. 7-18.
26. Bonciu F. Investi țiile str ăine directe și noua ordine economic ă mondial ă. Bucure ști:
Universitar ă, 2009. 160 p.
27. Bonciu F. Economia mondial ă. Bucure ști: Universitar ă, 2009. 237 p.
28. Bonciu F. Investi țiile str ăine directe și noua ordine economic ă mondial ă. Bucure ști:
Universitar ă, 2009. 160 p.
29. Bonciu F. Investi țiile str ăine directe înainte și dup ă criza economic ă mondial ă. Bucure ști:
Universitar ă, 2012. 177.
30. Brezeanu P. Rela ții valutare financiare și tehnici financiare. Bucure ști: Corint, 2000. 217 p.
31. Brezeanu P. Macrofinan țe. Bucure ști: Meteor Press, 2006. 265 p.
32. Brezeanu P., Ilie S. Institu ții financiare interna ționale. Bucure ști: Economic ă, 2005. 272 p.
33. Catan P., Popa V. Evaluarea stabilit ății financiare a sectorului de microfinan țare din
Republica Moldova. În: revista teoretico- știin țific ă ”Economie și Sociologie”, Chi șin ău:
AȘ M, IEFS, Min. Econom., 2013, nr 3 , p. 89-95..I ălin M. Datoria public ă. Bucure ști:
Didactic ă și pedagogic ă, 2006. 272 p.
34. Costea D. E. Moneda, creditul bancar și ciclurile economice. Bucure ști: Universitatea Al. I.
Cuza, 2010. 854 p.
35. Călin M. Datoria public ă. Bucure ști: Didactic ă și pedagogic ă, 2006. 272 p.
36. Căpraru B. Retail banking. Bucure ști: CH Beck, 2009. 168 p.

148
37. Căpraru B. Interna țional banking. Bucure ști: CH Beck, 2011. 200 p.
38. Ciobanu C. Calea european ă a Moldovei: înv ățămintele trecutului și priorit ățile pentru
viitor. În: revista teoretico- știin țific ă ”Economie și Sociologie”, Chi șin ău: A ȘM, IEFS,
Min. Econom., 2012, nr 2 , p.16-22.
39. Ciornîi N. Tranzi ția la economia de pia ță și investi țiile str ăine în Republica Moldova.
Chi șin ău: Editura Pria International. 2002. 303 p.
40. Ciubotari M. Efectele investi țiilor asupra competitivit ății economiei na ționale. În:
materialele conf. știin. interna ționale cu tema “Rolul investi țiilor în dezvoltarea durabil ă a
economiei na ționale în contextul integr ării europene”, 29-30 oct. 2010. Chi șin ău: ASEM.
269 p. (p. 11-15).
41. Ciurel V. Asigur ări și reasigur ări – o perspectiv ă global ă. București: Rentrop Straton,
2011. 863 p.
42. Chivriga V. Atragerea investi țiilor str ăine directe în Republica Moldova: analiza
impedimentelor. Chi șin ău: Asocia ția pentru Politica Extern ă, 2014.
43. Cobzari L. , Slonovschi D. Elementele modelului inv esti țional generalizator al unei țări.
În: revista știin țifico-didactic ă „Economica”, Chi șin ău: ASEM, 2012, nr. 2 p. 84-89.
44. Chistruga B., Postic ă C. Economia mondial ă. Manual. Chi șin ău: ASEM, 2013. 326 p.
45. Chistruga B., Țâu N., Ro șca P. Companiile multina ționale și globalizarea capitalului. În:
Analele Universit ății Libere Interna ționale din Moldova, Seria Economie, 2005, nr. 4,
p.15-24.
46. Cocri ș V., I șan V. Economia afacerilor. vol. I, II, III. Ia și: Graphix, 1995. 302 p
47. Cojol A., Matei M. Rela ții valutar-financiare interna ționale. Ploie ști: Universitatea Petrol-
Gaze, 2006. 299 p.
48. Constantin F. Rela ții financiare. Bucure ști: Economic ă, 2002. 285 p.
49. Constantin D. Organisme interna ționale. Bucure ști: Humanitas, 1999. 269 p.
50. Creciun A. Modele de financiare a înv ățământului superior în unele țări europene. În:
revista știin țifico-didactic ă „Economica”, Chi șin ău: ASEM, 2011, nr. 3 (77), p. 91-97.
51. Croitoru L. În ap ărarea pie țelor. Bucure ști: Curtea veche, 2012. 416 p.
52. Comisia European ă. Europa 2020 – Priorit ăți: Guvernan ță Economic ă. Disponibil
la: http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-a-nut shell/priorities/economic- htm.
53. Comisia European ă. Cartea verde privind coeziunea teritorial ă și dezbaterile privind
viitoarea reform ă a politicii de coeziune, 2009.

149
54. Comisia European ă. Document de lucru al Serviciilor Comisiei: Evalua rea Programului
na țional de reform ă pentru 2013 și a Programului de convergen ță ale României, Bruxelles,
29.5.3013, SWD, 2013.
55. Comisia European ă. Recomandarea Consiliului privind Programul na țional de reform ă al
României pentru 2013 și care include un aviz al Consiliului privind Progr amul de
convergen ță al României pentru perioada 2012-2016, Bruxelles, 29.5.2013, SWD, 2013.
373 p.
56. Comisia European ă. D ocument de lucru al serviciilor comisiei. Raportul de țar ă al
României pentru 2015, inclusive bilan ț aprofundat privind prevenirea și corectarea
dezechilibrelor macroeconomice. Bruxelles, 2015.

57. Consiliul fiscal România. Raport anual pe anul 2011 : Evolu ții și perspective
macroeconomice și bugetare: http://www.consiliulfiscal.ro/Raport201 1.pdf .
58. Cojanu V. (coordonator). Poten țialul competitiv al cre șterii economice: linii directoare
pentru o nou ă politic ă industrial ă în România, Studii de Strategie și Politici SPOS 2010.
Bucure ști: Institutul European din România, 2010.
59. Croitoru L. Politica monetar ă: Ipostaze neconven ționale. Bucure ști: Curtea Veche, 2012.
168 p.
60. Dănil ă N., Anghel C. L. ș.a. Retail Banking. Produse și servicii bancare retail. Bucure ști:
Economic ă, 2012. 112 p.
61. Despa R., Zirra D. ș.a. Eficien ța investi țiilor. Bucure ști: Universitar ă, 2010. 357 p.
62. Denu ța I. Investi țiile str ăine directe (în țările est și central-europene). Bucure ști:
Economică, 1998. 292 p.
63. Doltu C. Investi țiile str ăine directe și influen ța lor asupra moderniz ării economiei în
tranzi ție. Chi șin ău: Arc, 2008. 184 p.
64. Doltu C. Investi țiile str ăine directe și influen ța lor asupra moderniz ării economiei în
tranzi ție. Autoreferat al tezei de doctor în economie. Chi șin ău: ASEM, 2007. 23 p.
65. Dragot ă V. Abord ări practice în finan țele firmei. Bucure ști: Irecson, 2006. 380 p.
66. Dumitrescu B., Ciuril ă N. Moneda. Bucure ști: Didactic ă și pedagogic ă, 2011. 144 p.
67. Dobrescu E. Sisteme monetare contemporane. Bucure ști: Wolterskluwer, 2011. 224 p.
68. Floricel C. Rela ții valutar financiare interna ționale – aplica ții (Finan țe). Bucure ști:
Didactic ă și pedagogic ă, 2000. 233 p.
69. Fotea A., Gu țu C. Rolul investi țiilor de înv ățământ superior în cadrul teoriilor de
dezvoltare economic ă regional. În: revista știin țifico-didactic ă „Economica”, Chi șin ău:
ASEM, 2015, nr. 1 (91), p. 23-30.

150
70. Guvernul României. Programul de convergen ță 2013 – –016, Bucure ști, aprilie 2013.
71. Guvernul României. Planul na țional de investi ții strategice și crearea de locuri de munc ă,
iulie 2013.
72. Gaftoniuc S. Finan țe interna ționale. Bucure ști: Economic ă, 2002. 344 p.
73. Galben I. Eficientizarea comer țului exterior al Republicii Moldova. Monografie. Ch i șin ău:
ULIM, 2012. 320 p.
74. Ganea V. Efectele investi țiilor str ăine directe asupra întreprinderilor din Republica
Moldova. În: revista teoretico- știin țific ă ”Economie și Sociologie”, Chi șin ău: A ȘM, IEFS,
Min. Econom., 2012, nr 1 , p.109-114..
75. Gâf-Deac M., Ro șca P. Particularit ăți regionale ale gestiunii corporative în România.
Monografie. Chi șin ău: ULIM, 2014. 310 p.
76. Gil Lafuente A. M. Analiza financiar ă în condi ții de incertitudine. Bucure ști: AIT
Laboratoires, 1994. 273 p.
77. Gar ștea N. Impactul semn ării acordului de asociere între Republica Moldova și Uniunea
European ă asupra pie ței de capital din Moldova. Chi șin ău: Bone Office, 2011. 54 p.
78. Grauwe P. Economia uniuni monetare. Chi șin ău: Cartier, 2009. 312 p.
79. Hîncu R. Impactul politicii investi ționale a statului asupra dezvolt ării economiei
informa ționale. Autoreferat al tezei de doctor habilitat în știin țe economice. Chi șin ău:
ASEM, 2003. 49 p.
80. Hîncu R. Investi țiile – factor esen țial al dezvolt ării economiei autohtone. În: Culegere de
articole elaborate în cadrul proiectului “Cre șterea riscurilor investi ționale în sectorul real al
economiei”. Chi șin ău: Ed. ASEM, 2009. 99 p. (p. 7-18).
81. Hîncu R. C ătre o dezvoltare economic ă durabil ă prin dezvoltarea uman ă durabil ă. În:
materialele conf. știin. interna ționale cu tema “Rolul investi țiilor în dezvoltarea durabil ă a
economiei na ționale în contextul integr ării europene”, 29-30 oct. 2010. Chi șin ău: ASEM.
269 p. (p. 16-24).
82. Hîncu R., Cononcov O., Bolghianu L. Impactul fiscal it ății asupra investi țiilor. În: revista
știin țifico-didactic ă „Economica”, Chi șin ău: ASEM, 2012, nr. 3 (81), p. 88-94.
83. Hîncu R., Biloocaia S. Analiza comparativ ă a dezvolt ării pie țelor de capital din țările
dezvoltate și țările în curs de dezvoltare din UE și Republica Moldova, pe baza abord ării
indicativ-func ționale. În: revista știin țifico-didactic ă ”Economica”, Chi șin ău: ASEM,
2015, nr 1 , p.5 6-66.
84. Hurduzeu G. Pie țe și burse interna ționale de valori. Bucure ști: Pro Universitaria, 2007. 224
p.

151
85. Huru D. Investi țiile. Capital și dezvoltare. Bucure ști: Economic ă, 2008. 200 p.
86. Horobet A. Managementul și marketingului. Bucure ști: C.H. Beck, 2005. 280 p.
87. Hot ărârea Guvernului României privind cadrul institu țional de coordonare și gestionare a
instrumentelor structurale. Nr. 457 din 13.05.08. Î n: Monitorul oficial al României,
13.05.2008, nr. 364.
88. Hotărârea Guvernului României privind elaborarea în par teneriat al Planului de dezvoltare.
Nr.1115 din 15.07.04. În: Monitorul oficial al Româ niei, 02.08.2004, nr. 694.
89. Hot ărârea Guvernului României privind regulile de eligi bilitate a cheltuielilor efectuate în
cadrul opera țiunilor finan țate din programele opera ționale. Nr. 759 din 11.07.07. În:
Monitorul oficial al României, 01.08.2007, nr. 517.
90. Hot ărârea nr. 491/2008 pentru modificarea si completare a Hot ărârii Guvernului nr.
759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltu ielilor efectuate în cadrul opera țiunilor
finan țate prin programele opera ționale.
91. Iacovoiu B. V. Investi ții str ăine directe între teorie și practica economic ă. Bucure ști: ASE,
2009. 281 p.
92. Iliadi G. Abord ări teoretice și practice privind evaluarea și modelarea echilibrului financiar
în economia na țional ă. Articol știin țific de sintez ă. În: revista teoretico- știin țific ă
”Economie și Sociologie”, Chi șin ău: A ȘM, IEFS, Min. Econom., 2011, nr 2 Edi ție
suplimentar ă. 57 p.
93. Kiri țescu C. Un secol de fr ământ ări monetare. Bucure ști: Enciclopedic ă, 2010. 233 p.
94. Keynes J.M. Teoria general ă a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii și a banilor. Bucure ști:
Știin țific ă, 1970. 354 p.
95. Legea României privind dezvoltarea regional ă în România. Nr.315 din 28.06.04. În:
Monitorul oficial al României, 29.06.2004, nr.577.
96. Lacrita G. N. Finan țe publice și fiscalitatea firmei – sinteze. Bucure ști: Sitech, 2011. 273 p.
97. Lenain P. FMI-ul. Bucure ști: Coresi, 2000. 224 p.
98. Lewis M., Chiri ță G. Marea contrac ție economic ă – în interiorul ma șin ăriei infernale.
Bucure ști: Public ă, 2012. 344 p.
99. Lica D. Mi școi G. și al ții Econometrie. Chi șin ău: Centrul ed. al UASM, 2008, 310 p.
100. Lupascu I. (sub coordonarea Prof. Univ. Dr. Marcel Stoica) Tez ă de doctorat: Eficien ța
investi țiilor atrase de întreprinderile mici și mijlocii în contextul integr ării României în
Uniunea European ă. Bucure ști, 2007. 193 p.
101. Lupulescu G. Gestiunea intern ă a profitabilit ății b ăncilor comerciale. Bucure ști:
Economic ă, 2011. 258 p.

152
102. Mangot M. 50 de experimente în psihologie privind e conomiile și investi țiile. Bucure ști:
Polirom, 2008. 268 p.
103. Manole T. Cercetare în domeniul managementului fina n țelor publice. În: revista teoretico-
știin țific ă ”Economie și Sociologie”, Chi șin ău: A Ș M, IEFS, Min. Econom., 2012, nr 2, p.
45-52.
104. Manolescu G. Moned ă și credit. Bucure ști: Economic ă, 2001. 329 p.
105. Maximilian S. Modelarea proceselor economice. Chi șin ău: USM, 2001. 297 p.
106. Maximilian S., Soltan A. și al ții Criza financiar ă mondial ă din anii 2008-2010: reflec ții. În:
Anale ULIM, Seria Economie, vol.7, Chi șin ău, 2008, p.40-47.
107. Munteanu C. Investi ții interna ționale. Bucure ști: Oscar Print, 1995. 271 p.
108. Munteanu C., Vaslan C. Investi ții interna ționale. Bucure ști: Oscar Print, 1995. 266 p.
109. Moisuc C. Rela ții valutar – financiare interna ționale. Bucure ști: Economic ă, 2008. 262 p.
110. Mo șteanu T., Roman C. Finan țele institu țiilor publice. Bucure ști: Economic ă, 2011. 584 p.
111. Memorandum pentru aprobarea Strategiei na ționale de comunicare a Instrumentelor
Structurale 2007-2013.
112. Mereu ță C. Reparti ția teritorial ă a companiilor noduri pe principalele activit ăți ale
economiei na ționale, manuscris. Bucure ști, 2013.
113. Ministerul Economiei, Comer țului și Turismului. România – Strategia Na țional ă pentru
competitivitate 2014-2020. Bucure ști, 2014. 45 p.
114. Micl ăuș P.G. Pia ța instrumentelor financiare derivate. Bucure ști: Economic ă, 2010. 210 p.
115. Munteanu C. Noi direc ții de politic ă industrial ă și modific ările structurale necesare,
Bucure ști: Economic ă, 2010. 312 p.
116. Nanu R. Economie monetar ă interna țional ă. Bucure ști: Sitech, 2009. 214 p.
117. Ni țulescu G., Dogaru C. Ghidul financiar bancar – real izat sub patronajul B ăncii Na ționale
a României. Bucure ști: House of Guides, 2008. 192 p.
118. Novac L. Institu ții financiare interna ționale. Bucure ști: Economic ă, 2005. 428 p.
119. Obreaja Bra șoveanu L., Dragot ă V. ș.a. Pia ța de capital. Bucure ști: ASE, 2011. 384 p.
120. Păvăloaia M., Paraschivescu M. D. ș.a. Analiz ă financiar ă. Studii de caz. Bucure ști:
Tehnopres, 2006. 310 p.
121. Pelinescu E. Cursul de schimb și competitivitatea în perspectiva ader ării la Uniunea
European ă. Bucure ști: Expert, 2006. 368 p.
122. Petrescu O. M. Programul de finan țare SAPARD. Bucure ști: CH Beck, 2006. 296 p.
123. Popa A., Opri țescu M. Institu țiile financiare ale economiei concuren țiale. Bucure ști:
Universitaria, 2002. 383 p.

153
124. Popan M. Realizarea situa țiilor financiare și calcula ția costurilor, clasa a XII-a, filiera
tehnologic ă, profil servicii. Bucure ști: Oscar print, 2011. 174 p.
125. Prelimceanu R. Investi țiile str ăine directe și restructurarea economiei române ști în
contextul integr ării europene. Bucure ști: Lumen, 2006. 294 p.
126. Prisecaru M., Ursu S., Andrie ș A. Pie țe și instrumente financiare. Bucure ști: Univ. Al. I.
Cuza, 2009. 450 p.
127. Programul de convergen ță al României, 2015-2018. Guvernul României.
http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2015/cp2015_r omania_ro.pdf , vizitat pe 27.08.2015.
128. Popa D. Statistica: Exporturile din luna iulie au u rcat la 4,5 miliarde euro. Din primii de
exportatori, 96 au capital majoritar str ăin”, disponibil la http://economie.hotnews.ro/stiri-
finante_banci-15542033-statistica-exporturile-din-l una-iulie-urcat-4-5-miliarde-euro-din-
primii-100-exportatori-96-capital-majoritar-strain. htm
129. Popescu I., Bondrea A., Stoica V., Mi școi G. Tratat de economie. Vol. III. Fluxurile
financiar-monetare. Libertatea economiei și interven ția statului. Chi șin ău: Edit. A ȘM,
2011, 425 p.
130. Radu C. S., Boaj ă D. M. Pie țe de capital. Institu ții și instrumente financiare tranzac ționale.
Bucure ști: Universitar ă, 2012. 302 p.
131. Ricardo D. Despre principiile economice politice. B ucure ști, 1986. 301 p.
132. Ro șca P. Previziune economic ă. Manual. Chi șin ău: ULIM, 1998. 272p.
133. Ro șca P. Previziunea dezvolt ării socioeconomice în condi țiile de pia ță ( metodologie,
principii, experien ță mondial ă). Chi șin ău: ULIM, 2000. 264p
134. Ro șca P. Economia rela țiilor externe. Manual. Craiova: 2002. 233 p.
135. Ro șca P. Investi ții str ăine și cre șterea economic ă. În culegerea "Republica Moldova în
cadrul procesului contemporan de dezvoltare". Chi șin ău:. ASEM, Departamentul Editorial-
Poligrafic, 2003. 83 p. (p.6-9).
136. Ro șca P. Rela ții economice interna ționale. Manual. Chi șin ău: ULIM, 2005. 280 p.
137. Ro șca P., Galben I. Investi țiile str ăine directe în dezvoltarea economic ă durabil ă și
promovare a comer țului exterior. În: materialele conf. știin. interna ționale cu tema “Rolul
investi țiilor în dezvoltarea durabil ă a economiei na ționale în contextul integr ării europene”,
29-30 oct. 2010. Chi șin ău: ASEM. 269 p. (p. 54-60).
138. Ro șca P., S ălăvăstru V., Ro șca L Rolul investi țiilor str ăine în dezvoltarea economiei
României. În: materialele conferi ței știin țifice interna ționale cu tema: “Managementul
echipei orientat spre cre șterea performan ței firmelor din Republica Moldova și România”.
30 octombrie – 2 noiembrie 2015, Constan ța, Eforie Nord, 2015. p. 174-178.

154
139. Ro șca P., S ălăvăstru V. Aportul investi țiilor str ăine asupra cre șterii economice na ționale.
În: Economica, nr. 1(87), martie 2014, ASEM, p.75-8 1.
140. Ro șca P. (coord.), S ălăvăstru V. Eficientizarea utiliz ării creditelor și investi țiilor externe în
dezvoltarea economiei României. Ia și: Editura PIM, 2016.– 165 p.
141. Ro șca P., S ălăvăstru V . Reflec ții conceptuale asupra finan țării interna ționale a activit ății
economice. În: materialele conferi ței știin țifice interna ționale cu tema: “Managementul
echipei orientat spre cre șterea performan ței firmelor din Republica Moldova și România”.
30 octombrie – 2 noiembrie 2015, Constan ța, Eforie Nord, 2015. p. 19-26.
142. Ro șca P., S ălăvăstru V. Eficien ța economic ă – modalit ăți de tartare. În: revista știin țific ă
“Studii Economice”. Chi șin ău: ULIM, 2015, nr. 2, p. 94-112.
143. Ro șca P., S ălăvăstru V. Promovarea și finan țarea proiectelor de investi ții din fonduri
externe nerambursabile. În: Revista știin țific ă “Studii Economice”, Chi șin ău: ULIM, 2015,
nr. 3, p. 73-85.
144. Ro șca P., S ălăvăstru V. Ro șca L. Strategii de atragere a investi țiilor str ăine. În: materialele
Conferin ței știin țific ă Interna țional ă cu tema „Priorit ăți strategice de modernizare
inova țional ă a economiei Republicii Moldova și politici de dezvoltare durabil ă la nivel
mondial”, 30-31 octombrie 2015. Chi șin ău: CEP USM, 2015. 577 p, (p.363-371).
145. Ro șca P., S ălăvăstru V. Ro șca L. Fluxurile investi țiilor str ăine directe și contextul
competitiv al economiei României. În: materialele c onferin ței știin țifice interna ționale cu
tema: “Managementul echipei orientat spre cre șterea performan ței firmelor din Republica
Moldova și România”, 30 octombrie – 2 noiembrie 2015, Consta n ța, Eforie Nord, 2015, p.
114-128.
146. Ro șca P., S ălv ăstru V., Ro șca L. Baze metodoogice privind creditarea interna țional ă și
finan țarea public ă a activit ății economice. Chi șin ău: ULIM, 2016, nr. 16, p. 7-30..
147. Ro șca P., Sîrbu S. Rolul sistemului financiar-creditar în economia na țional ă. În: Analele
ULIM, seria Economie. Chi șin ău: ULIM, 2012, nr.12, p. 94-103.
148. Ro șca P., Stana G., S ălăvăstru V. Economia întreprinderii. (Curs universitar) . Ia și: Pim,
2013. 311 p.
149. Ro șca P., Țurcanu A. Pia ța interna țional ă a creditului și influen ța acesteia asupra
economiei na ționale. În: revista știin țific ă „Studii Economice”. Chi șin ău: ULIM, 2014,
nr.2, p. 144-150.
150. Roventa M. Introducere în factoring și forfetare. Bucure ști: Economic ă, 2002. 305 p.
151. Strategia na țional ă de competitivitate 2014-2020.

155
152. Sălăvăstru V. Creditarea extern ă extern ă: concepte și aspecte interna ționale. În: revista
știin țific ă “Studii Economice”. Chi șin ău: ULIM, 2012, nr. 3-4, p. 121-125.
153. Sălăvăstru V. Principiile specifice investi țiilor str ăine în România. În: revista teoretico-
știin țific ă ”Economie și Sociologie”, Chi șin ău: A ȘM, IEFS, Min. Econom., 2013, nr 4 ,
p.159-166.
154. Sălăvăstru V. Finan țarea public ă a activit ăților economice, Analele ULIM, Seria
Economic ă nr. 14. Chi șin ău, 2013. p. 121-127.
155. Sălăvăstru V. Impactul investi țiilor str ăine asupra mediului de afaceri românesc. În:
materialele conferin ței știin țifice interna ționale cu tema “Economie și globalizare”, ed. A
VI-a, Constan ța: Universitatea Tomis, 12-13 decembrie 2014, p. 16 9-173..
156. Sălăvăstru V. Rolul organismelor financiare europene și regionale în finan țarea economiei
României. În: materialele conferin ței știin țifice interna ționale cu tema: “Economie și
globalizare”, ed. A VI-a, Constan ța: Universitatea Tomis, 12-13.12.2014, p. 174-178
157. Sălăvăstru V. Evolu ția volumului și structurii ISD în economia Republicii Moldova. În :
revista știin țific ă “Studii Economice”, Chi șin ău: ULIM, 2015, nr. 2, p. 103-114.
158. Sălăvăstru V. Evolu ția și eficientizarea activit ății de creditare extern ă și a extragerii
investi țiilor str ăine în România. În: materialele conferin ței știin țifice interna ționale cu
tema: “Managementul echipei orientat spre re șterea performan ței firmelor din Republica
Moldova și România”, 30 octombrie – 2 noiembrie 2015, Consta n ța, Eforie Nord, 2015, p.
147-155.
159. Sălv ăstru V. Evolu ția volumului și structurii ISD în economia Republicii Moldova. În :
revista știin țific ă “Studii Economice”. Chi șin ău: ULIM, 2015, nr. 2, p.302-313.
160. Sălăvăstru V. Dinamica investi țiilor str ăine directe și contextual competitive al economiei
României. În: Analele UIM, seria Economie. Chi șin ău: ULIM, 2016, nr. 16, p. 50-64.
161. Stoica V. Pia ța de capital și produse bursiere. Bucure ști: Universitar ă, 2006. 474 p.
162. Soro ș G. Noua paradigm ă a pie țelor financiare – criza creditelor din 2008 și implica țiile ei.
Bucure ști: Litera, 2008. 140 p.
163. Spulb ăr C., Nanu R. ș.a. Sisteme bancare comparate. Bucure ști: Sitech, 2005. 230 p.
164. Staicu F., Pârvu D. ș.a. Eficien ța economic ă a investi țiilor. Bucure ști: Didactic ă și
pedagogic ă, 1995. 298 p.
165. Stancu I. Finan țe (edi ția a IV-a). Bucure ști: Economic ă, 2007. 958 p.
166. Stancu I. Gestiunea financiar ă. Bucure ști: Economic ă, 1994. 288 p.
167. Stanciu N. Finan țarea extern ă a României prin organisme financiar interna ționale.
Bucure ști: Economic ă, 2000. 322 p.

156
168. Ștahovschi A., Gribincea A. Organizarea managerial ă a serviciilor și produselor bancare a
României în perioada pre și postader ării la Uniunea European ă. Chi șin ău: Tipogr. Print
Caro SRL, ULIM, 2010, 224 p.
169. Tatu L., Negrea B. ș.a. Microstructura pie țelor financiare. Bucure ști: Universitar ă, 2009.
134 p.
170. Treapat M. L. Managementul și asigurarea riscurilor bancare în România. Bucure ști:
Economic ă, 2011. 471 p.
171. Tudorache D. Moned ă, credit, b ănci. Bucure ști: Universitar ă, 2009, 512 p.
172. Tudorache D., Ivan M. V. Creditarea bancar ă pe termen lung și mediu. Bucure ști:
Economic ă, 2002. 274 p.
173. Turcu I. Opera țiuni și contracte bancare. Tratat de drept bancar (edi ția a V-a actualizat ă și
completat ă). Bucure ști: Lumina Lex, 2004. 383 p.
174. Topal ă E. Fezabilitate și restructurare. Bucure ști: Semne, 1996. 303 p.
175. Țig ănescu L. Balan ța leg ăturilor dintre ramuri. Bucure ști, 1969. 253 p.
176. Țurcanu A. Impactul fluxurilor valutar-financiare as upra economiei Republicii Moldova.
În: revista știin țific ă „Studii Economice”. Chi șin ău: ULIM, 2014, nr.1, p. 172-185.
177. Țurcanu A. Pia ța valutar-financiar ă interna țional ă: evolu ție și structur ă. În: revista
știin țific ă „Studii Economice”. Chi șin ău: ULIM, 2013, nr.1-2, p. 173-178.
178. Țurcanu A., Ro șca P. Criza economico-financiar ă: mecanismul contagiunii și canalele de
transmitere. În: Economica, ASEM, anul XVIII, nr.3, septembrie 2010, p.53-61.
179. Țurcanu A., Ro șca P. Fluxurile valutar-financiare interna ționale și impactul lor asupra
economiei Republicii Moldova. Chi șin ău: ULIM, 2015. 365 p.
180. Vasilescu I. Strategia investi țional ă – continuitate și modernitate, în vol. „Investi țiile și
relansarea economic ă”. Bucure ști: Semne, 1996. 276 p.
181. Vasilescu I, Alexandru G. ș.a. Eficien ța și evaluarea investi țiilor. Bucure ști: Eficon Press,
2004. 253 p.
182. Vasilescu I., Romanu I. Investi ții. Bucure ști: Economic ă, 2000. 259 p.
183. Voicilas D. M. H. (sub coordonarea Prof. univ. dr. Leti ția Zahiu) Tez ă de doctorat -I–
vesti ții str ăine. Bucure ști, 2005. 213 p.
184. Voinea G. M. Finan țe interna ționale. Bucure ști: Tehnopress, 2014. 207 p.
185. Zirra D., Despa R. ș.a. Eficien ța investi țiilor. Bucure ști: Universitar ă, 2005. 166 p.
186. Zai ț D. Fundamentele economice ale investi țiilor. Ia și: Sanvialy, 1996. 307 p.
187. Zamfir C. Incertitudinea, o perspectiv ă psihologic ă. Bucure ști: Știin țific ă, 1990. 202 p.\
188. Zopodeanu D. Politici monetare. Bucure ști: Dacia, 2002. 213 p.

157
Surse bibliografice în limba englez ă:
189. Altman E. Financial ratios discriminant analysis an d the prediction of corporate bankrupcy.
Journal of Finance, sept. 1968. 291 p.
190. Annoni P., Dijkstra L. EU Regional Competitiveness Index – RCI 2013. Unit of
Econometrics and Applied Statistics, DG JRC Ispra; Economic Analysis Unit, DG Region,
Brussels, 2013.
191. Bussery A., Chartois B. Analyse et evaluation des p rojets d’investments, IDE, New York,
1977. 288 p.
192. Cojanu V., Pîslaru D. How important are agglomerati on economies: a case study of
Romanian industrial clusters. Review of Economic an d Business Studies 4:1, 2011. p.35-
58.
193. Comisia European ă. A New Regional Competitiveness Index: Theory, Met hods and
Findings”, Working paper no.2/2011.
194. Damoradan A. Investment valuation: Tools and techni ques for determining the value of
any assistance. Willey and Sons, 1996. 309 p.
195. Dickinson J. P. Risk und uncertainty in Accounting and Finance. Gower Publishing
Company Ltd. Hampshire England, ed. 2, 1985. 219 p.
196. Dixit A. K., Pindyck R. S. Investment under uncerta inty. New Jersey: Pincerton University
Press, Pincerton, 1993. 227 p.
197. Dixit A. K., Pindyck R. S. Investment under uncerta inty. New Jersey: Pincerton University
Press, Pincerton, 1993. 302 p.
198. European Commission. Enterprise and SBA Fact Sheet 2013 Romania, p. 2-3.
199. European Commission. Elements for a Common Strategi c Framework 2014-2020, Part II.
200. Galagher A. Investment decisions, methods and diffi culties. Disertation Press. 1985. 229 p.
201. Graham D. Investment assesment using DCF. Disertati on Press.1981. 233 p.
202. Hall W. K. Why risk analysis isn”t working, Long Ra nge Planning. 1975. 181 p.
203. Hollinger A. The language of financial, banking and insurance english – –or the second
year of studies. Cavallioti, 2002. 98 p.
204. Marshal A. Principles of economics, eight edition. London Mac millan and co, 1920.
205. Marx K. Capital: A critique of political economy. V olume 1, London., 1976
206. Ro șca P., Sălăvăstru V. International conceptual reflection on the financing of economic
activity. În: revista teoretico- știin țific ă “Economie și sociologie”, Chi șin ău: A ȘM, IEFS,
Min. Econom., 2015, nr.3, p. 67-73.

158
207. Technopolis Group, GEA Strategy & Consulting, FMM C onsultancy. Mid-Term
Evaluation of the National Strategy and of the Nati onal RD&I Plan 2007-13. Final Report.
Bucure ști: 23 January 2012, p. 6-12.
208. The World Bank. Romania Functional Review. Research , Development, and Innovation
Sector” , Final Report, May, 2013, p. 21.
209. Thomas W. L., Hunger D. J. Strategic management and business policy, 10 th edition,
Pearson, 2006. 301 p.
210. UNCTAD. World Investment Report. Geneva, 2012. disp onibil la
www.unctad.org/en/PublicationsLibrary/wir2012_embar goed_en.pdf

Surse bibliografice în limba francez ă:
211. Annoni P., Dijkstra L. EU Regional Competitiveness Index – RCI 2013. Unit of
Econometrics and Applied Statistics, DG JRC Ispra; Economic Analysis Unit, DG Region,
Brussels, 2013.
212. Yves – Eglem J., Mikol A., Mecanismes financieres d e l”enterprise. Paris: Montchristien,
1991. 229 p.
213. Lange O. Quelques observations sur l’analyse ,,inp ut-output’’ în ,,Cahier de l’Institut de
Science Economique Appliquee, nr.49.
214. Masse P. Le choix des investissement: critheres et methodes. Paris: Dunod, 1964. 282 p.
215. Peumans H. Theorie et practique des calcules d”inve stissement. Paris: Dunod, 1965. 302 p.
216. Schumpeter J. Capitalism, socialism et democratic. Paris: Payot, 1961.

Resurse electronice
217. Baza de date Agen ția Român ă pentru Investi ții Str ăine (ARIS), Raport de activitate
2004, România: www.arisinvest.ro (vizitat la 14.12.2014) .
218. Baza de date Asocia ția Mondial ă a Agen țiilor de Promovare a Investi țiilor Str ăine
www.waipa.org (vizitat la 19.01.2015) .
219. Baza de date Consiliul Investitorilor Str ăini (CIS), România: www.fic.ro . (vizitat la
10.02.2015) .
220. Baza de date Uniunea European ă (UE): www.europa.eu.int . (vizitat la 19.02.2015) .
221. Rapoartele de progrese pe țări ale UE:
www.europa.eu.int/comm/enlargement/romania/index.ht m. (vizitat la 10.01.2015) .
222. Rapoarte despre progrese pe țări pe calea ader ării
http://europa.eu.int/comm/enlargement/report_2003/i ndex.htm. (vizitat la 11.10.2014) .

159
223. http://www.fondurieuropene.org/ (vizitat la 09.10.2014) .
224. http://fonduri-nerambursabile.eu/ (vizitat la 07.11.2014) .
225. http://fondurieuropene.com/ (vizitat la 11.02.2015) .
226. http://www.fonduri-euro.ro/ (vizitat la 18.12.2014) .
227. http://www.fonduri-structurale-europene.ro/ (vizitat la 14.12.2014) .
228. www.bnr.ro . (vizitat la 11.02.2015) .
229. www.mae.ro (vizitat la 14.12.2014) .
230. www.fmi.ro (vizitat la 11.12.2014) .
231. www.worldbank.org (vizitat la 02.12.2014) .
232. www.raef.ro (vizitat la 01.11.2014) .
233. www.sapard (vizitat la 24.10.2014) .
234. www.arisinvest.ro (vizitat la 17.02.2015) .
235. http://www.fonduri-structurale.ro/Detaliu.aspx?t=co mpetitivitate (vizitat la 17.02.2015) .
236. http://www.bnr.ro/Raport-statistic-606.aspx (vizitat la 14.12.2014) .
237. http://www.bnro.ro/page.aspx?prid=8439 (vizitat la 14.12.2014) .
238. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explain ed/index.php/Glossary:High-
tech_classification_of_manufacturing_industries (vizitat la 25.01.2015) .
239. http://ec.europa.eu/europe2020/making-it-happen/key -areas/index_en.htm (vizitat la
09.12.2014) .
240. http://unctad.org/en/pages/publicationwebflyer.aspx ?publicationid=937 (vizitat la
23.01.2015) .

160

A N E X E

161
Anexa 1
Tabelul A1.1. Principalii indicatori economici, fin anciari și sociali

N
o
t
e
:

Note:
1 Șomerii sunt toate persoanele care nu au fost angaja te, dar care au c ăutat de lucru în mod activ și care
erau pregătite s ă î și înceap ă activitatea imediat sau în termen de dou ă s ăpt ămâni. For ța de muncă
reprezint ă num ărul total de angaja ți și șomeri. Datele privind rata șomajului din 2014 includ ultimele
informații publicate de Eurostat la începutul lunii februar ie 2015.
2 Șomerii pe termen lung sunt persoanele care sunt în șomaj de cel pu țin 12 luni.

Sursa: Comisia European ă (EU Labour Force Survey – „Anchet ă privind for ța de muncă în UE” și
conturile na ționale europene)

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Rata de ocupare
(% di n popul a ția cu vârsta cupri ns ă între 20 și 64 de ani )
Creșterea ratei de ocupare
(variați a % față de anul precedent)
Rata de ocupare în rândul femeilor
(% di n popul a ția feminină cu vârsta cuprins ă între 20 și 64 de ani )
Rata de ocupare în rândul b ărba ților
(% di n popul a ția masculină cu vârsta cuprins ă între 20 și 64 de ani)
Rata de ocupare a lucr ători lor vârstnici
(% di n popul a ția cu vârsta cupri ns ă între 55 și 64 de ani )
Rata de ocupare cu frac țiune de normă (% din totalul ocup ării forței de muncă, vârstă de
cel puțin 15 ani)
Ponderea lucr ătorilor cu frac țiune de normă care sunt femei (% di n popula ți a feminină
ocupată, în vârstă de cel puțin 15 ani )
Ponderea lucr ătorilor cu frac țiune de normă care sunt bărbați (% di n popul a ția masculină
ocupată, în vârstă de cel puțin 15 ani )
(% di n lucrători i cu contracte de munc ă pe durată determinată, în vârstă de cel puți n 15
ani)

În tranziți e de l a contracte de munc ă temporare l a contracte permanente

Rata șomajul ui (% di n for ța de muncă)
grupul de vârst ă 15-74 de ani)

Rata șomajul ui de lung ă durată2 (% din forța de muncă)

Rata șomajul ui în rândul tinerilor
(% di n forța de muncă reprezentată de tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani )

Rata tinerilor NEET (% din popul a ția cu vârsta cupri ns ă între 15 și 24 de ani )

Persoane care au p ărăsi t ti mpuriu o form ă de învățământ sau de formare (% di n
popul ația cu vârsta cupri ns ă între 18 și 24 de ani care a terminat cel mul t înv ățământul
secundar i nferior și nu urmează o altă formă de învățământ sau de formare)
Absolvenți ai învățământului terțiar (% din popula ți a cu vârsta cuprins ă între 30 și 34 de
ani care a terminat cu succes o form ă de învățământ terți ar)

Încadrarea copi il or într-o structur ă formală de îngriji re (între 1 și 29 de ore; % din
popul ația cu vârsta mai mic ă de 3 ani)
Încadrarea copi il or într-o structur ă formală de îngriji re (cel pu ți n 30 de ore; % din
popul ația cu vârsta mai mic ă de 3 ani)

Productivi tatea muncii pe persoan ă ocupată (variația % anuală)

Numărul de ore l ucrate pe persoan ă ocupată (vari ația % anuală)

Productivi tatea muncii pe or ă l ucrată (vari ația % anuală; prețuri constante)

Sal ari i și indemnizații pe salariat (vari a ția % anuală; prețuri constante)

Creșterea costuril or salari al e uni tare nominale (varia ți a % anuală)

Creșterea costuril or salari al e uni tare real e (vari a ția % anuală)

64,4

0,0

57,3

71,6

43,1

9,9

10,8

9,1

1,3

54,6

5,6

2,3

17,6

11,6

15,9

16,0

6,0

2,0

8,4

0,0

8,4

15,0

22,9

6,6

63,5

-2,0

56,3

70,7

42,6

9,8

10,6

9,1

1,0

54,5

6,5

2,1

20,0

13,9

16,6

16,8

4,0

1,0

-5,2

-0,6

-4,7

-6,6

2,9

-1,2

63,3

-0,3

55,9

70,8

41,1

11,0

11,4

10,6

1,1

61,0

7,0

2,4

22,1

16,4

18,4

18,1

4,0

3,0

-0,5

-0,4

-0,1

-3,4

-2,4

-7,7

62,8

-0,8

55,7

69,9

40,0

10,5

11,5

9,6

1,5

58,5

7,2

3,0

23,9

17,4

17,5

20,4

1,0

1,0

1,9

1,8

0,1

-8,4

-7,0

-10,6

63,8

2,5

56,3

71,4

41,4

10,2

11,1

9,5

1,7

53,9

6,8

3,1

22,6

16,8

17,4

21,8

11,0

4,0

5,7

-4,3

10,5

4,3

4,4

-0,2

63,9

-1,2

56,2

71,6

41,5

9,9

10,8

9,3

1,5

n.a.

7,1

3,3

23,7

17,2

17,3

22,8

n.a.

n.a.

4,0

-0,2

4,3

-0,7

2,5

-1,0

65,8

0,2

57,5

74,0

43,0

10,0

11,2

9,2

1,5

n.a.

6,7

2,8

23,7

n.a.

n.a.

n.a.

n.a.

n.a.

2,8

0,2

2,6

2,3

n.a.

n.a.

162
Anexa 2

EVOLU ȚIA FLUSURILOR DE INVESTI ȚII STR ĂINE DIRECTE
4 000 milioane euro

aport la capitalurile proprii credite*
3 000
1 627 285

2 000

1 000 1 730

0
2011 431

195

1 832 1 505

2012 2013
1 659

2 427

830

2014 2015

milioane euro

2011 2012 2013 2014 2015
Fluxuri ISD – –otal** 3 357 2 263 1 700 2 489 2 712
aport la capitalurile proprii 1 730 1 832 1 505 830 2 427
credite* 1 627 431 195 1 659 285

* credite nete de la investitorii str ăini direc ți.

** fluxurile ISD aferente perioadei 2010-2013 au fost r ecalculate potrivit metodologiei BPM6.

Fig. A2.1. Evolu ția fluxurilor ISD în perioada 2011 – 2015
Sursa: elaborat de autor în baza informa țiilor BNR și INS.

70 000 milioane euro, sfâr șit de perioad ă
60 000 aport la capitalurile proprii* credite**

50 000

40 000 13 181

30 000

20 000 35 646
10 000

0
2011
15 834 16 642

35 580 37 081

2012 2013 18 458 19 258

39 393 40 700

2014 2015

sfâr șit de perioad ă

2011 2012 2013 2014 2015
mil. euro mil. euro % mil. euro % mil. euro % mil. euro %
Total*** 48 827 51 414 5,3 53 723 4,5 57 851 7,7 59 958 3,6
aport la capitalurile proprii
(incl. pro fituri reinvestite*)
35 646

35 580

-0,2

37 081

4,2

39 393

6,2

40 700

3,3

credite** 13 181 15 834 20,1 16 642 5,1 18 458 10,9 19 258 4,3

Not ă: Procentele reprezint ă varia ții fa ță de aceea și perioad ă a anului anterior.
* aportul la capitalurile proprii este consolidat c u pierderea net ă.
** credite nete de la investitorii str ăini direc ți.

Fig. A 2.2. Evolu ția soldului ISD în perioada 2011-2015
Sursa: elaborat de autor în baza informa țiilor BNR și INS.

163

Soldul ISD la 31 decembrie 2014
Repartizarea pe principalele activit ăți economice

procente

6,9

9,8
5,9 5,0 2,1 1,6 0,60,5

31,1

11,1

11,2 14,2
industria prelucr ătoare
intermedieri financiare și asigur ări
comerț
energie electric ă, gaze și ap ă
construc ții și tranzac ții imobiliare
tehnologia informa ției și comunica ții
industria extractiv ă
activit ăți profesionale, știin țifice, tehnice și administrative și servicii suport
agricultur ă, silvicultur ă și pescuit
transporturi

hoteluri și restaurante
alte activit ăți

Fig. A2.3. Total economie (59 958 milioane euro)
Sursa: elaborat de autor în baza informa țiilor BNR și INS

procente

6,7 6,7 4,8 2,7
7,0 18,9

8,7

12,7 18,5
13,3

prelucrarea țițeiului, produse chimice, cauciuc și mase plastice
mijloace de transport
metalurgie

alimente, b ăuturi și tutun
ciment, sticl ă, ceramică
ma șini, utilaje și echipamente
fabricarea produselor din lemn, inclusiv mobil ă

fabricarea calculatoarelor, altor produse electroni ce, optice și electrice
textile, confec ții și piel ărie
alte ramuri ale industriei prelucr ătoare

Fig. A2.4. Industria prelucr ătoare (18 648 milioane euro)
Sursa: elaborat de autor în baza informa țiilor BNR și INS .

164

Imobiliz ări corporale și necorporale la 31 decembrie 2014
Repartizarea pe principalele activit ăți economice

procente

10,8
4,6 3,8 2,8 2,2 1,7 1,0 0,4

11,0

38,2

11,9

11,6

industria prelucr ătoare
comerț
construc ții și tranzac ții imobiliare
industria extractiv ă
energie electric ă, gaze și ap ă
tehnologia informa ției și comunica ții
intermedieri financiare și asigurări
activit ăți profesionale, știin țifice, tehnice și administrative și servicii
agricultur ă, silvicultură și pescuit
transporturi

hoteluri și restaurante
alte activități
Fig. A2.5. Total economie (29 431 milioane euro)
Sursa: elaborat de autor în baza informa țiilor BNR și INS

procente

6,5 5,0 4,1
7,8

8,4
2,7
19,0

12,8
17,8
15,9
mijloace de transport

prelucrarea țițeiului, produse chimice, cauciuc și mase plastice
metalurgie
alimente, b ăuturi și tutun
ciment, sticl ă, ceramică
fabricarea produselor din lemn, inclusiv mobil ă
ma șini, utilaje și echipamente
fabricarea calculatoarelor, altor produse electroni ce, optice și electrice
textile, confec ții și piel ărie
alte ramuri ale industriei prelucr ătoare

Fig. A2.6. Industria prelucr ătoare (11 234 milioane uro)
Sursa: elaborat de autor în baza informa țiilor BNR și INS.

165

Total ISD, 59 958 milioane euro

Repartizarea pe regiuni de dezvoltare

procente

7,6 4,2 4,5 3,2 2,8
7,7

8,6

61,4

BUCURE ȘTI-ILFOV
SUD-MUNTENIA
SUD-EST
SUD-VEST
OLTENIA
CENTRU
VEST
NORD-VEST
NORD-EST

Fig. A2.7. Soldul ISD la 31 decembrie 2014
Sursa: elaborat de autor în baza informa țiilor BNR și INS

procente

9,9 1,5 5,5 1,8 3,2
8,3

13,3

56,5

BUCURE ȘTI-ILFOV
SUD-MUNTENIA
SUD-EST
SUD-VEST OLTENIA CENTRU
VEST
NORD-VEST
NORD-EST
* întreprinderi green fi eld – întreprinderi în fiin țate prin investi ții green fi eld

Fig. A2.8. ISD în întreprinderi greenfield * (28 801 milioane euro)
Sursa: elaborat de autor în baza informa țiilor BNR și INS

166

Total ISD
(59 958 milioane euro)

procente

1,8 1,2 7,6
3,2 2,8 2,5 24,4

3,2

4,5

4,7

7,6

Olanda
Fran ța
Elveția
Belgia

11,2

Austria
Italia
Grecia
Marea Britanie

19,1

Germania
Cipru
Luxemburg
Spania

Statele Unite ale Americii Cehia Ungaria
alte țări*
Fig. A2.9. Soldul ISD la 31 decembrie 2014
repartizarea pe ță ri de provenien ță
Sursa: elaborat de autor în baza informa țiilor BNR și INS

Fig. A2.10. ISD în întreprinderi greenfield (28 801 milioane euro)
procente

0,6 1,8 1,8 3,7
7,6

6,3 2,5 3,0 2,7 1,9 0,11,0
10,4

18,2 23,7

14,7

Olanda
Fran ța
Elveția
Belgia
Statele Unite ale Americii

alte țări*

Sursa: elaborat de autor în baza
informa țiilor BNR și INS

Austria
Italia
Grecia
Marea Britanie

Cehia
Germania
Cipru
Luxemburg
Spania
Ungaria

2,51,91,8

167

Anexa 3

Repartizarea pe principalele activit ăți economice a soldului ISD

Tab. A3.1. Repartizarea pe principalele activit ăți economice a soldului ISD
la 31 decembrie 2014

Valoare Pondere
(milioane euro) în total ISD (%)
TOTAL, din care: 60 198 100,0
Industrie, din care: 29 324 48,7
Industria extractiv ă 3 345 5,6
Industria prelucr ătoare, din care: 19 275 32,0
– alimente, b ăuturi și tutun 2 430 4,0
– ciment, sticl ă, ceramic ă 1 579 2,6
– fabricare produse din lemn, inclusiv mobil ă 1 519 2,5
– fabricarea calculatoarelor, altor produse electro nice, optice
și electrice 1 421 2,4
– ma șini, utilaje și echipamente 1 432 2,4
– metalurgie 2 711 4,5
– mijloace de transport 3 244 5,4
– prelucrare țiței, produse chimice, cauciuc și mase plastice 3 420 5,7
– textile, confec ții și piel ărie 983 1,6
– alte ramuri ale industriei prelucr ătoare 536 0,9
Energie electric ă, gaze și ap ă 6 704 11,1
Activit ăți profesionale, știin țifice, tehnice și administrative
și servicii suport 3 074 5,1
Agricultur ă, silvicultur ă și pescuit 1 504 2,5
Comer ț 7 058 11,7
Construc ții și tranzac ții imobiliare 5 917 9,8
Hoteluri și restaurante 541 0,9
Intermedieri financiare și asigur ări 7 798 13,0
Tehnologia informa ției și comunica ții 3 598 6,0
Transporturi 1 029 1,7
Alte activit ăți 355 0,6

Sursa: elaborat de autor în baza informa țiilor INS

168

Tab. A3.2. Repartizarea pe principalele activit ăți economice a soldului imobiliz ărilor corporale
și necorporale la 31 decembrie 2015

Imobiliz ări corporale
și necorporale
Valoare Pondere
în total (milioane euro) ISD (%)
TOTAL, din care: 30 883 51,3
Industrie, din care: 18 132 30,1
Industria extractiv ă 3 235 5,4
Industria prelucr ătoare, din care: 11 683 19,4
– alimente, b ăuturi și tutun 1 477 2,5
– ciment, sticl ă, ceramic ă 964 1,6
– fabricare produse din lemn, inclusiv mobil ă 1 025 1,7
– fabricarea calculatoarelor, altor produse electro nice, optice
și electrice 688 1,1
– ma șini, utilaje și echipamente 738 1,2
– metalurgie 1 808 3,0
– mijloace de transport 2 152 3,6
– prelucrare țiței, produse chimice, cauciuc și mase plastice 1 998 3,3
– textile, confec ții și piel ărie 510 0,8
– alte ramuri ale industriei prelucr ătoare 323 0,6
Energie electric ă, gaze și ap ă 3 214 5,3
Activit ăți profesionale, știin țifice, tehnice și administrative
și servicii suport 769 1,3
Agricultur ă, silvicultur ă și pescuit 813 1,3
Comer ț 3 706 6,2
Construc ții și tranzac ții imobiliare 3 541 5,9
Hoteluri și restaurante 274 0,5
Intermedieri financiare și asigur ări 1 658 2,7
Tehnologia informa ției și comunica ții 1 380 2,3
Transporturi 479 0,8
Alte activit ăți 131 0,2

Sursa: elaborat de autor în baza informa țiilor INS

169

Tabelul A3.3. Repartizarea pe regiuni de dezvoltare a soldului ISD la 31 decembrie 2015

Valoare Pondere în total ISD
(milioane euro) (%)
TOTAL, din care: 60 198 100,0
BUCURE ȘTI-ILFOV 35 665 59,2
CENTRU 5 833 9,7
VEST 4 646 7,7
SUD-MUNTENIA 4 194 7,0
NORD-VEST 3 384 5,6
SUD-EST 2 898 4,8
SUD-VEST –
OLTENIA 1 954 3,3
NORD-EST 1 624 2,7

Sursa: elaborat de autor în baza informa țiilor INS

Tabelul. A3.4. Cifra de afaceri a întreprinderilor investi ție str ăin ă
Direct ă și for ța de munc ă angajat ă

Anul Cifra de afaceri
(milioane euro) Num ăr mediu de salaria ți
(mii persoane)
2010 109 907 1 084
2011 112 851 1 055
2012 132 309 1 075
2013 125 473 1 102
2014 129 615 1 083
2015 131 820 1 124

Sursa: elaborat de autor în baza informa țiilor INS

170

Tabelul A3.5 Exporturile și importurile de bunuri ale întreprinderilor ISD

Exporturi (FOB) Importuri (CIF)

întrep. ISD pondere întrep. ISD (%)
întrep. ISD pondere întrep. ISD (%)

în total în total în total în total (milioane euro) (milioane e uro)
economie* sector economie* sector
TOTAL, din care: 35 585 70,9 70,9 36 240 64,7 64,7
Industrie, din care: 32 199 64,2 78,7 25 331 45,2 78,5
Industria extractiv ă 694 1,4 94,3 345 0,6 87,4
Industria prelucr ătoare din care: 30 999 61,8 78,6 24 707 44,1 78,7
– alimente, b ăuturi și tutun 811 1,6 62,0 1124 2,0 60,2
– ciment, sticl ă, ceramic ă 164 0,3 49,6 305 0,5 68,2
– fabricare produse din lemn,
inclusiv mobil ă 1 953 3,9 70,2 681 1,2 74,5
– fabricarea calculatoarelor, altor
produse electronice, optice și
electrice 3 129 6,2 76,0 2 813 5,0 76,1
– ma șini, utilaje și echipamente 1 631 3,3 87,4 953 1,7 84,0
– metalurgie 3 129 6,2 84,9 1 783 3,2 80,9
– mijloace de transport 11 416 22,8 82,3 7 986 14,3 84,1
– prelucrare țiței, produse chimice,
cauciuc și mase plastice 5 026 10,0 88,8 6 213 11,1 86,8
– textile, confec ții și piel ărie 3 388 6,8 65,7 2 447 4,4 65,1
– alte ramuri ale industriei
prelucr ătoare 352 0,7 54,3 402 0,7 56,9
Energie electric ă, gaze și ap ă 506 1,0 69,1 279 0,5 54,0
Activit ăți profesionale, știin țifice,
tehnice
și administrative și servicii suport 129 0,3 17,7 216 0,4 21,9
Agricultur ă, silvicultur ă și pescuit 100 0,2 13,5 78 0,1 9,8
Comer ț 2 977 5,9 41,2 9 836 17,6 49,5
Construc ții și tranzac ții imobiliare 77 0,1 43,4 184 0,3 30,3
Hoteluri și restaurante 4 0,0 26,2 17 0,0 34,5
Tehnologia informa ției și comunica ții 40 0,1 73,6 357 0,6 77,0
Intermedieri financiare și asigur ări 5 0,0 32,0 87 0,2 47,0
Transporturi 47 0,1 26,4 89 0,2 22,6
Alte activit ăți 7 0,0 5,2 45 0,1 11,8

*) Nu sunt incluse exporturile și importurile aferente activit ăților diviziunilor CAEN Rev.2: 84 – Administra ție public ă, 94 – Activit ăți asociative, 97/98
– Activit ăți ale gospod ăriilor popula ției și 99 – Activit ăți extrateritoriale.
Not ă: Exporturile și importurile de bunuri sunt agregate dup ă activitatea de baz ă a întreprinderilor ISD, conform CAEN Rev. 2.

Sursa: elaborat de autor în baza informa țiilor INS

171

Tabelul A3.6. Exporturile și importurile de servicii ale întreprinderilor ISD

Contribu ția întreprinderilor ISD la exportul și importul de servicii în anul 2015 este redat ă
în tabelul de mai jos:

Exporturi Importuri
întrep. (%) întrep. ISD întrep. (%) întrep. ISD
ISD în total ISD în total
(milioane euro) economie (milioane euro) economie
Total servicii, din care: 7 704 51,0 4 729 51,2
Servicii de prelucrare a bunurilor 1 660 65,8 109 6 6,9
Transport, din care: 1 531 34,9 740 46,9
Transport rutier de m ărfuri 1 133 36,6 347 55,6
Servicii de telecomunica ții,
informatice și informa ționale 1 719 75,8 666 68,8
Alte servicii pentru afaceri 2 344 69,9 2 034 69,6
Alte servicii 450 17,6 1 180 32,8

Not ă: Exporturile și importurile sunt agregate dup ă natura serviciului.
Sursa: elaborat de autor în baza informa țiilor INS

172

Tabelul A3.7. Fluxul net de ISD în anul 2015 și componentele acestuia pe domenii de activitate
ale întreprinderilor ISD
milioane euro
Flux net de ISD
Aport la capitaluri proprii
ACTIVITATE ECONOMIC Ă Total,
Total, Participa ții Profit reinvestit (+)/(-) Credit
din care: Total, net
din care: la capital Profituri Pierderi Dividende
din care:

0 1=2+8 2=3+4 3 4=5-6-7 5 6 7 8
Industrie, din care: 980 1 309 1 686 -377 2 548 1 786 1 139 -329
Industria extractiv ă 4 -49 140 -189 270 249 210 53
Industria prelucr ătoare, din
care: 929 1 102 1 012 90 2 020 1 075 855 -173
– alimente, b ăuturi și tutun -6 4 150 -146 141 181 106 -10
– ciment, sticl ă, ceramic ă -54 10 21 -11 94 43 62 -64
– fabricare produse din
lemn,
inclusiv mobil ă 124 89 39 50 169 57 62 35
– fabricarea
calculatoarelor,
altor produse electronice,
optice și electrice 168 160 77 83 163 35 45 8
– ma șini, utilaje și
echipamente 111 178 76 102 161 35 24 -67
– metalurgie 158 96 117 -21 256 236 41 62
– mijloace de transport 411 229 76 153 454 141 160 182
– prelucrare țiței, produse
chimice,
cauciuc și mase plastice -106 219 437 -218 399 316 301 -325
– textile, confec ții și
piel ărie 77 71 1 70 127 19 38 6
– alte ramuri ale industriei
prelucr ătoare 46 46 18 28 56 12 16 0
Energie 47 256 534 -278 258 462 74 -209
Activit ăți profesionale,
știintifice,
tehnice, servicii suport 24 32 93 -61 306 248 119 -8
Agricultur ă, silvicultur ă și
pescuit 62 85 10 75 121 41 5 -23
Comer ț 225 549 430 119 976 369 488 -324
Construc ții și tranzac ții
imobiliare 646 626 542 84 497 317 96 20
Hoteluri și restaurante 108 – 3 -2 -1 28 22 7 111
Intermedieri financiare și
asigur ări 22 73 1 367 -1 294 529 1 669 154 -51
Tehnologia informa ției și
comunica ții 253 115 46 69 325 153 103 138
Transporturi 92 93 45 48 123 46 29 -1
Alte activit ăți 9 -33 5 -38 65 67 36 42
TOTAL 2 421 2 846 4 222 -1 376 5 518 4 718 2 176 -425

Sursa: elaborat de autor în baza informa țiilor INS

173

Total economie
(60 198 milioane euro)

procente
0,9 0,6
2,5 1,7
5,1

5,6
32,0
6,0

9,8

11,1 13,0

11,7

industria prelucr ătoare
intermedieri nanciare și asigur ări
comer ț

energie electric ă, gaze și ap ă

construc ții și tranzac ții imobiliare

tehnologia informa ției și comunica ții

industria extractiv ă

activit ăți profesionale, știin ți ce,
tehnice și administrative și servicii
suport

agricultur ă, silvicultur ă și pescuit

transporturi
hoteluri și restaurante
alte activit ăți

Industria prelucr ătoare
(19 275 milioane euro)

procente

2,8 prelucrare țiței, produse chimice,

5,1 cauciuc și mase plastice

7,4 17,7 mijloace de transport

7,4 metalurgie

alimente, b ăuturi și tutun

7,9
16,8
ciment, sticl ă, ceramic ă

fabricare produse din lemn,

inclusiv mobil ă

Ma șini, utilaje și echipamente

8,2 fabricarea calculatoarelor, altor
produse

electronice, optice și electrice
textile, confec ții și piel ărie
14,1
12,6
alte ramuri ale industriei prelucr ătoare

Fig. A3.1. Soldul isd la 31 decembrie 2015
repartizarea pe principalele activit ăți economice

Sursa: elaborat de autor în baza informa țiilor INS

174

Total economie
(30 883 milioane euro)

procente
0,9 0,4
industria prelucr ătoare
2,6 2,5 1,5

comer ț

4,5
5,4 construc ții ẟi tranzac ții imobiliare

industria extractiv ă

37,8
energie electric ă, gaze și ap ă

10,4
intermedieri nanciare și asigur ări

tehnologia informa ției și comunica ții

agricultur ă, silvicultur ă și pescuit

10,5 activit ăți profesionale, știin țifice,
tehnice

și administrative și servicii suport

transporturi

11,5
12,0
hoteluri și restaurante

alte activit ăți

Industria prelucr ătoare
(11 683 milioane euro)

procente

4,4 2,8 mijloace de transport

5,9 18,4 prelucrare țiței, produse chimice,

cauciuc și mase plastice
6,3 metalurgie

alimente, b ăuturi și tutun

8,2
fabricare produse din lemn,

inclusiv mobil ă
17,1
ciment, sticl ă, ceramic ă

8,8
Ma șini, utilaje și echipamente

fabricarea calculatoarelor, altor
produse

electronice, optice și electrice
12,6
15,5
textile, confec ții și piel ărie

alte ramuri ale industriei prelucr ătoare

Fig. A3.2. Imobiliz ări corporale și necorporale la 31 decembrie 2015
repartizarea pe principalele activit ăți economice

Sursa: elaborat de autor în baza informa țiilor INS

175

Total ISD
(60 198 milioane euro)

procente

3,3 2,7

4,8
5,6 BUCURE ẞTI-
ILFOV

7,0
CENTRU

VEST

SUD-MUNTENIA

7,7
NORD-VEST

59,2
SUD-EST

SUD-VEST –
OLTENIA

9,7 NORD-
EST

ISD în întreprinderi greenfield *
(32 527 milioane euro)

procente

1,8 3,2
3,3

6,4 BUCURE ẞTI-
ILFOV

6,6
CENTRU

VEST

56,2 SUD-
MUNTENIA

9,2
NORD-VEST

SUD-EST

SUD-VEST – OLTENIA
NORD-EST
13,3

* Întreprinderi greenfield – întreprinderi înfiin țate prin investi ții greenfield

Fig. A3.3. Soldul ISD la 31 decembrie 2015
Repartizarea pe regiuni de dezvoltare

Sursa: elaborat de autor în baza informa țiilor INS

176

Total ISD
(60 198 milioane euro)

procente

1,0 0,8
6,1
1,4 1,4
1,8 23,6
2,1
2,4
2,5
2,7
3,6

3,6

4,6 16,
1

6,8
7,1 12,4

ISD în întreprinderi
greenfield ** (32 527
milioane euro)

procente

7,6
0,1 1,2
1,6 1,5
20,5 1,0
3,4
2,8
1,0 2,9

Olanda
Austria
Germania
Cipru
Fran ța
Italia
Elve ția
Luxemburg
Grecia
Marea Britanie
Spania
Belgia
Statele Unite ale Americii
Republica Ceh ă
Ungaria
Suedia
Turcia
alte ță ri *

Olanda
Austria
Germania
Cipru
Fran ța
Italia
Elve ția
Luxemburg
Grecia
4,
9
12,
1
Marea Britanie

2,0

6,9

5,7

18,
3
Spania
Belgia
Statele Unite ale Americii
Republica Ceh ă
Ungaria
Suedia
Turcia
6,5

* Ță ri a c ăror investi ție este mai mic ă de 500 milioane euro

** Întreprinderi greenfield – întreprinderi înfiin țate prin investi ții greenfield

Fig. A3.4. Soldul ISD la 31 decembrie
2015 Repartizarea pe ță ri de provenien ță
Sursa: elaborat de autor în baza informa țiilor INS

alte ță ri *

177

Total economie
(32 527 milioane euro)

procente
0,8 0,9
industria prelucr ătoare
2,4 1,2

3,2 comer ț

4,8 construc ții și tranzac ții
imobiliare
31,4

6,5
intermedieri nanciare și asigur ări
activit ăti profesionale, știinti ce,

tehnice, administrative și servicii
suport
7,6
tehnologia informa ției și comunica ții

energie electric ă, gaze și ap ă

10,5
agricultur ă, silvicultur ă și pescuit

transporturi

17,7
hoteluri și restaurante

industria extractiv ă
13,0

alte activit ăți

Industria prelucr ătoare
(10 219 milioane euro)

procente

3,7 2,7 mijloace de transport

8,1
21,1
prelucrare țiței, produse chimice,

cauciuc și mase plastice
fabricare produse din
lemn, inclusiv mobil ă
8,9

9,6

Ma șini, utilaje și echipamente

alimente, b ăuturi și tutun

14,7 fabricarea calculatoarelor, altor
produse

electronice, optice și electrice
metalurgie

textile, confec ții și piel ărie
9,7

11,6 ciment, sticl ă, ceramic ă

9,9 alte ramuri ale industriei
prelucr ătoare

* Întreprinderi greenfield – întreprinderi înfiin țate prin investi ții greenfield

Fig. A3.5. Investi ții str ăine directe în întreprinderi
greenfield * (solduri)
Structura pe principalele activit ăți economice
la 31 decembrie 2015

Sursa: elaborat de autor în baza informa țiilor INS

178

Tabelul A3.8. Investi țiile reziden ților

Componente 2014 (ianuarie – iunie)* 2015 (ianuarie – iunie)**
Net, milioane euro
TOTAL 1 174 1 562
INVESTI ȚII ALE REZIDEN ȚILOR ÎN STR ĂIN ĂTATE 38 -98
Societ ăți care accept ă depozite, exclusiv banca central ă 10 0
Participa ții la capital, inclusiv profituri reinvestite 10 0
Instrumente de natura datoriei 0 0
Alte sectoare 28 -98
Participa ții la capital, inclusiv profituri reinvestite 23 -45
Instrumente de natura datoriei 5 -53
INVESTI ȚII ALE NEREZIDEN ȚILOR ÎN ROMÂNIA 1 136 1 659
Societ ăți care accept ă depozite, exclusiv banca central ă -14 93
Participa ții la capital, inclusiv profituri reinvestite -53 90
Instrumente de natura datoriei 39 3
Alte sectoare 1 151 1 566
Participa ții la capital, inclusiv profituri reinvestite 1 312 853
Instrumente de natura datoriei -161 713
*) Date revizuite
**) Date provizorii
Sursa: elaborat de autor în baza informa țiilor INS

179

Anexa 4
Tabelul A4.1.Evolu ția datoriei guvernamentale

CODUL
SEC 2014 2015 2016 2017 2018

1. Datoria guvernamental ă brut ă 1) 39,8 40,1 39,4 38,4 37,1

2. Modificarea datoriei guvernamentale 1,8 0,3 -0,8 -0,9 -1,3

Contribu ția la modificarea datoriei brute

3. Balan ța primar ă2) 0,1 0,1 0,4 0,5 0,8

4. Dobânda 3) EDP D.41 1,6 1,6 1,6 1,5 1,6

5. Ajust ări stoc-flux 0,4 -1,2 -2,0 -2,0 -2,1

Din care:
accrual 4)
-0,1
-0,1
-0,1
-0,1
-0,1

– Diferen țe între dobânzi pl ătite și

– Acumularea net ă de active financiare 5) 1,7 -0,9 -0,1 0,1 0,0

din care:

– din privatizare 0,1 0,0 0,0 0,0 0,0

– Efecte ale evalu ării și altele 6) -1,2 -0,2 -1,9 -2,0 -2,0

p.m. rata dobânzii implicite asupra datoriei 7) 4,4 4,1 4,3 4,2 4,5

Alte variabile relevante

6. Active financiare lichide 8) % în PIB 8,4 7,0 6,6 6,3 6,0

7. Datoria financiar ă net ă ( 7=1-6 ) % în PIB 31,4 33,1 32,8 32,1 31,2

8. Amortizarea datoriei (oblig ații existente)
% în PIB 7,8%
7,1%
5,5%
3,2%
3,2%

începând cu finele anului anterior 9)

9. Procent din datorie denominat ă în valut ă % în datorie 57,0% 54,7% 50,9% 49,9% 49,0%

10. Maturitate medie 10) ani 5,3 5,5 – – –
1) Definit conform Regulamentului 3605/93 (nu este con cept ESA)
2) Conform poz10 din tabelul 2a
3) Conform poz 9 din tabelul 2a
4) Diferen țele privind cheltuieli cu dobânzile, alte cheltuiel i și venituri pot fi distinse atunci când sunt
relevante sau în cazul în care raportul datorie în PIB este peste valoarea de referin ță
5) Active lichide (valut ă), obliga țiuni guvernamentale, active în țări ter țe, întreprinderi controlate de
stat și diferen ța dintre activele cotate și cele necotate pot fi distinse atunci când sunt re levante sau în
cazul în care raportul datorie inPIB este peste val oarea de referinta
6) Modific ări datorate varia ției ratelor de schimb și oper ării pe pia ța secundar ă pot fi distinse atunci
când sunt relevante sau în cazul în care raportul d atorie în PIB este peste valoarea de referin ță
7) Variabila proxy asociat ă este reprezentat ă de raportul dintre pl ățile anuale de dobânzi și soldul de
datorie din anul precedent
8) AF1, AF2, AF3 (consolidate la valoarea de pia ță), AF5 (dac ă este cotat ă la burs ă; inclusiv ac țiunile
fondurilor mutuale).
9) Indicator calculat pe baza soldului datoriei la 31. 12.2014
10) Maturitate medie ramasa.

Sursa: elaborat de autor în baza informa țiilor INS

180

Anexa 5
CALCULAREA MARICEI INVERSE
Calcularea inversa matricei k= ∙
Scriem matricea existent ă (A5.1)
În prima etap ă se împarte prima linie a matricei (1) la elementu l 3. Fiecare element al liniei
care se ob ține dup ă împ ărțire se îmul țește cu 2 și se scade din fiecare element al liniei a doua ,
apoi se îmul țește cu 4 și se scade din linia a treia, ob ținîndu-se :
(A5.2)
La a doua intersec ție se împarte linia a doua a matricei (2) la elemen tul de pe linia a
doua și coloana a doua, adica la (-3). Elementele liniei ob ținute dup ă împ ărțire se înmul țesc cu
2 și se scad din elementele primei linii. Deoarece ele mentul de pe linia a treia și coloana a doua
este (-1) este suficient s ă ad ăug ăm linia a doua la linia a treia și acest element devine zero.
Dup ă efectuarea calculelor indicate în etapa a doua se ob ține:
(A5.3)
La ultima opera ție elementele liniei a treia a matricei (3) se împa rt la . Linia
ob ținut ă dup ă împ ărțire se înmul țește cu și se scade din linia a doua, apoi se înmul țește cu și
se scade din prima linie. Dup ă efectuarea acestor calcule se ob ține matricea invers ă :
(A5.4)
Verificare:
(A5.5)

181

Anexa 6
Tabelul A6.1. Evolu ția indicatorilor economici
Nr
crt. Timpul (t)
Indicatori
0
1
2
1. Produc ția global ă în sectorul 1 (0) (1) (2)
2. Produc ția global ă în sectorul 2 (0) (1) (2)
3. Produc ția global ă în sectorul 3 (0) (1) (2)
4. Produc ția global ă total
5. Cheltuieli materiale în sectorul 1 (0) (1) (2)
6. Cheltuieli materiale în sectorul 2 (0) (1) (2)
7. Cheltuieli materiale în sectorul 3 (0) (1) (2)
8. Cheltuieli materiale totale
9. Acumul ări productive în sectorul 1
10. Acumul ări productive în sectorul 2
11. Acumul ări productive în sectorul 3
12. Acumul ări productive total
13. Consum neproductiv în sectorul 1
14. Consum neproductiv în sectorul 2
15. Consum neproductiv în sectorul 3
16. Consum neproductiv total
17. Produs final total Y
18. Cre șterea produc ției globale în sectorul 1 ∆ ∆ ) ∆ ∆
19. Cre șterea produc ției globale în sectorul 2 ∆ ∆ ) ∆ ∆
20. Cre șterea produc ției globale în sectorul 3 ∆ ∆ ∆ ∆
21. Cre șterea produc ției globale totale ∆ ∆ ∆

Sursa: elaborat de autor

182

Anexa 7
Cazul general: o expunere relativ mai interpretativ

Produsul final din ramurile i, i=1,2….,n, în peri oada t, t=1,2,…,0, este constituit din
produs final destinat consumului productiv prin cre area mijloacelor de producere în volum de
și consum neproductiv . Afirma ția poate fi scris ă:

= + = (A7.1)

Volumul produsului final destinat acumul ărilor producive pentru fiecare ramur ă
(A7.2)
mai poate fi scris :
= + + + + + (A7.3)
Matricea coeficien ților de investi ție = ; i,j = 1,2….,n (A7.4)
(A7.5)

183

= ∙ ; (A7.6)
de unde

= (A7.7)

Rela ția : poate fi scris ă:
= (A7.8 )

184

Anexa 8
Metodologia cre șterii economice în dinamic ă

În cele ce urmeaz ă vom examina o economie virtual ă constituit ă din dou ă ramuri:
– ramura productoare de bunuri pentru consum neprod uctiv.
– ramura produc ătoare de mijloace de producere.
Datele ini țiale pentru expunerea metodologiei sunt prezentate în urm ătorul tabel:

Tabelul A8.1. Date ini țiale
Nr.
ord. Ax ya
yc
X
Δ X 1 2 1 2
1 7 8 2 3 30 50 10
2 5 9 5 1 40 60 20
50 60 10 20

În baza datelor din tabelul A8.1 se poate calcula m atricea coeficien ților cheltuielilor
directe, matricea A:
(A8.1)
 Dup ă care se va calcula matricea coeficien ților de investi ție, matricea D;
(A8.2)
 Pentru a stabili cre șterea produc ției în anul urm ător trebuie s ă se calculeze matricea
invers ă matricei k, notat ă prin k -1 :
k-1= (A8.3)
 Pentru verificare, produsul matricelor D și D -1 trebuie s ă fie egal cu matricea unitar ă:
= = (A8.4)
 Produsul acumulat al fiec ărei ramuri pentru perioada de baz ă, se determin ă pe baza
datelor din tabelul A8.1.
Y1(a) (0) = 2+3 = 5 (A 8.5)

185

Y1(a) (0) = 5+1= 6 (A8.6)
 Deci cre șterea produc ției fa ță de anul precedent se calculeaz ă pe baza rela ției:
= = = (A8.7)
Rezultatele ΔX1 =5 și Δ X 2 =10 sunt transcrise în tabelul 2, pentru anul 1.

Tabelul A8.2. Evolu ția indicatorilor economici
Nr.
ord.
Indicatori
Anul
0 1 2 3
1 Produc ția global ă în ramura 1 X 1(0) 50 60 67,9 80,9
2 Produc ția global ă în ramura 2 X 2(0) 60 80 124,3 191,5
3 Produc ția global ă total X(0) 110 140 192,2 242,4
4 Consumul productiv în ramura 1 A 1X1(0) 15 18,8 25,7 36,2
5 Consumul productiv în ramura 2 A 2X2(0) 14 18 25,5 36,8
6 Consumul productiv total AX(0) 29 36,8 51,2 73
7 Acumul ări productive în ramura 1 Y 1 a(0) 5 8,24 12,7 4,47
8 Acumul ări productive în ramura 2 Y 2a(0) 6 6,2 9,9 46,41
9 Acumul ări productive total Ya (0) 11 14,44 22,6 50,88
10 Consum neproductiv din ramura 1 Y 1c (0) 30 32,96 29,5 40,23
11 Consum neproductiv din ramura 2 Y 2c (0) 40 55,8 88,9 108,29
12 Consum neproductiv total Yc (0) 70 88,76 118,4 148,52
13 Produs final în ramura 1 Y 1 (0) 35 41,2 42,2 44,7
14 Produs final în ramura 2 Y 2 (0) 46 62 98,8 154,7
15 Produs final total Y (0) 81 103,2 141 199,4
16 Cre șterea produc ției în ramura 1 ΔX1 (0) 10 10 7,92 13,02
17 Cre șterea produc ției în ramura 2 ΔX2 (0) 20 20 49,1 67,2
18 Cre șterea produc ției total ΔX 30 30 57,02 80,22

 Știind cre șterea produc ției fiec ărei ramuri pentru anul t=1, detemin ăm produc ția global ă
t=1
X1 (1) = 50+10=60 (A8.8)
X2 (1) =60+20=80 (A8.9)

186

Rezultatele X 1 (1)= 60 , X 2 (1) =80 și X= 140 sunt transcrise în tabelul 2, anul 1.
 Determin ăm pentru anul t=1 consumul productiv în ramura 1 și 2.
= = = (A8.10)
Rezultatele A 1X1(1) = 18,8 , A 2X2(1)= 18 și AX(1)= 36,6 sunt transcrise în tabelul A8.2,
anul 1.
 Detemin ăm volumul produsului final:
= – = – = (A8.11)
Y(1) = 41,2+62=103,2 (A8.12)
Rezultatele Y 1(1)= 41,2 , Y 2(1) =62 și Y 1= 103,2 sunt transcrise în tabelul 2, anul 1.
 Produsul final Y 1(1)=41,2 și Y 2(1)= 62 trebuie divizat în produs final destinat
acumul ărilor productive și produs final destinat consumului neproductiv. În acest scop not ăm
prin , – cota parte a consumului final, destinat acumul ărilor productive. Determin ăm
intervalele valorilor admisibile ale coeficien ților , din condi ție:
> sau (A8.13)
sau => (A8.14)
Admitem = 0,1 , atunci 0,06< 0,03; presupunem = 0,2
= = =
(A8.15)
 În baza valorilor = 0,1 ; = 0,08 determin ăm:
= = (A8.16)
= 14,44 (A8.17)
= – = (A8.18)
=88,76
Rezultatele se scriu în tabelul A8.2, anul 1 .
Y1(a) (1)= 8,24 ; Y 2(a) (1)= 6,2 ; Y (a) =14,44 (A8.19)

187

Y1(c) (1)= 32,96 ; Y 2(c) (1)=55,8; Y (c) = 88,76 (A8.20)
 Cre șterea produc ției în ramur ă anul 2 :
= = = = (A8.21)
Rezultatele : Δ X 1(2)=7,92 Δ X 2(2)=49,1 Δ X (2)=57,02 se înscriu în tabel.
 Calcul ăm volumul produc ției ramurilor 1 și 2 pentru anul t=2:
= + = (A8.22)
Rezultatele : X 1(2)=67,9 X 2 (2)=124,3 X(2)=192,2 Sunt transcrise în tabelul 2 , anul 2.
 Calcul ăm consumul productiv total în ramurile 1 și 2.
= = (A8.23)
Rezultatele : A 1X1(2)=25,7 A 2X2(2)=25,5 AX(2)= 51,2 sunt introduse în tabelul 2 , pentru
anul 2.
 Determin ăm volumul produsului final în profilul ramurilor 1 și 2, total :
– = – = (A8.24)
Rezultatele : Y 1(2)=42,2 Y 2(2)=98,8 Y(2)=141 se transcriu în tabelul 2, pent ru anul 2.
 Produsul final Y 1(2)=42,2 și Y 2(2)= 98,8 trebuie divizat în produs final destinat
acumul ărilor productive și produs final destinat consumului neproductiv. În acest scop not ăm
prin , – cota parte a consumului final, destinat acumul ărilor productive. Determin ăm
intervalele valorilor admisibile ale coeficien ților , din condi ție:
> =>
=> => (A8.25)
Admitem = 0,1 , atunci 0,094< 0,53 admitem = 0,3 atunci:
= = (A8.26)

= = (A8.27)

188

Rezultatele: Y 1(a) (2)=12,7 Y 2(a) (2)=9,9 Y (a) (2)=22,6 Y 1(c) (2)=29,5 Y 2(c) (2)=88,9 Y (c) (2)=118,4
sunt transcrise în tabelul 2, anul t=2.
 Calcul ăm cre șterea produc ției în ramurile 1 și 2 , pentru anul 3 total:
= = = (A8.28)
Rezultatele : Δ X 1(3)=13,02 Δ X 2(3)=67,2 Δ X(3)=80,22 sunt transcrise în tabelul A8.2,
anul t=3.
 Determin ăm volumul produc ției în profilul ramurilor 1 și 2 total:
= + = (A8.29)
S=272,4
Rezultatele : X 1(3)=80,9 X 2(3)=191,5 X(3)=272,4 sunt transcrise în tabelul 2 , pentru anul 3.
 Determin ăm consumul neproductiv în profilul ramurilor 1 și 2 , total:
= = = (A8.30)

Rezulatele : A 1X1(3)=36,2; A 2X2(3)=36,8; AX(3)=73 sunt transcrise în tabelul 2 an ul 3.
 Calcul ăm volumul produsului final:
= – = (A 8.31)
S=199,4
Rezultatele : Y 1(3)=44,7 Y 2(3)=154,7 Y(3)=199,4 sunt transcrise în tabelul 2, anul 3.
 Produsul final Y 1(3)=44,7 și Y 2(3)=154,7 trebuie divizat în produs final destinat
acumul ărilor productive și produs final destinat consumului neproductiv. În acest scop not ăm
prin , – cota parte a consumului final, destinat acumul ărilor productive. Determin ăm
intervalele valorilor admisibile ale coeficien ților , din condi ție.

> sau

sau = (A8.32)
Admitem = 0,1 , atunci 0,096< 0,72 admitem = 0,3 atunci:

189

= = (A8.33)
= = (A8.34)

Rezultatele : Y 1(a) (3)=4,47 Y 2(a) (3)=46,41 Y (a) (3)=50,88 Y 1(c) (3)=40,23 Y 2(c) (3)=108,29
Y(c) (3)=148,52 sunt transcrise în tabelul 2, anul t =3.

Pentru rezolvarea problemei date s-a urmat metodolo gia:
1 Datele ini țilale sunt înscrise sub forma tabelului 1
2 Datele ini țiale și rezultatele calculelor effectuate sunt introduce în tabelul 2;
3 Calculul coeficien ților cheltuielilor productive directe;
4 Calculul coeficien ților de investi ții;
5 Calculul cheltuielilor productive;
6 Calculul volumului produsului final;
7 Divizarea Produsului final în produs final destinat acumul ărilor productive și produs
final destinat consumului neproductiv;
8 Calculul cre șterilor produc ției în profitul ramurilor;
9 Pentru urm ătoarea perioad ă calculele se repet ă în aceea și ordine.

Concluzie. Metodologia cre șterii economice poate fi realizat ă la nivelul economiei
na ționale, la nivel teritorial sau la nivel de ramur ă. Datorit ă acestei metodologii putem remarca
și eviden ția cât trebuie s ă reprezinte cota-parte a acumul ărilor productive în profitul tuturor
ramurilor.
Putem concluziona c ă datorit ă metodologiei cre șterii economice se poate efectua
reducerea major ă a pierderilor din economia unei ramuri, fiind asig urat ă o cre ștere echilibrat ă a
acesteia.

190

Anexa 9

Metodologia cre șterii echilibrate a economiei în baza balan ței leg ăturilor între ramuri (BLR)

Să examin ăm una din multitudinile metodologii ale cre șterii economice.
Cre șterea economic ă este asigurat ă nu numai de eficien ța agen ților economici,
întreprinderilor, corpora țiilor, ramurilor etc. dar și de nivelul de profesionalism a economi știlor
din structurile guvernamentale.
Dar aspectul metodologic poate releva aportul econ omi știlor abilita ți cu dreptul de a lua
decizii. Și fiindc ă scopul este de a expune doar metodologia cre șterii economice vom examina
o economie virtual ă constituit ă doar din dou ă ramuri:
– ramura productoare de bunuri pentru consum neprod uctiv.
– ramura productoare de mijloace de producere.
Datele ini țiale pentru expunerea metodologiei sunt prezentate sub form ă de tabel.
Tab. A9.1. Date ini țiale
Nr.
ord. Ax ya
yc
Y
X
Δ X 1 2 1 2
1 6 2 3 4 30 37 45 4
2 4 3 2 3 20 25 32 20
45 32 4 20
Sursa: elaborat de autor
 În baza datelor din tabelul 1. se poate calcula mat ricea coeficien ților cheltuielilor
directe, matricea A.
A= = (A9.1)
Precum și matricea coeficien ților de investi ție
D= = (A9.2)
 Pentru a stabili cre șterea produc ției în anul urm ător trebuie s ă se calculeze matricea
invers ă matricei D, notat ă prin D -1.
D-1= (A9.3)

191

 Pentru verificare produsul matricelor D și D -1 trabuie s ă fie egal cu matricea unitar ă
adica:
= = (A9.4)
 Pentru determinarea cre șterii produsului global înmul țim matricea D -1 la acumul ările
productive
= = = (A9.5)
ΔX= ΔX1+ ΔX2 = 4+ 20 = 24
Rezultatele ΔX1 =4 , Δ X 2 =20 ΔX=24 sunt transcrise în tabelul 2, pentru anul 1.
Tabelul A9.2. Evolu ția indicatorilor economici
Nr.
ord.
Indicatori
Anul
0 1 2 3
1 Produc ția global ă în ramura 1. X 1(0) 45 49 51,28 54,28
2 Produc ția global ă în ramura 2. X 2(0) 32 52 63,2 72,4
3 Produc ția global ă total X(0) 77 101 114,48 126,68
4 Consumul productiv în ramura 1. A 1X1(0) 8 9,49 10,38 11,39
5 Consumul productiv în ramura 2. A 2X2(0) 7 8,6 9,78 10,85
6 Consumul productiv total A X(0) 15 18,09 20,16 22 ,24
7 Acumul ări productive în ramura 1. Y 1 a(0) 7 3,95 4,09 4,28
8 Acumul ări productive în ramura 2. Y 2a(0) 5 2,82 2,88 2,95
9 Acumul ări productive total Ya (0) 12 6,77 6,97 7,23
10 Consum neproductiv din ramura 1. Y 1c (0) 30 35,56 36,81 38,61
11 Consum neproductiv din ramura 2. Y 2c (0) 20 40,58 50,54 58,6
12 Consum neproductiv total Yc (0) 50 76,14 87,35 97,21
13 Produs final în ramura 1. Y 1 (0) 37 39,51 40,9 42,89
14 Produs final în ramura 2. Y 2 (0) 25 43,4 53,42 61,55
15 Produs final total Y (0) 62 82,91 94,32 104,44
16 Cre șterea produc ției în ramura 1. ΔX1 (0) 4 4 2,28 3
17 Cre șterea produc ției în ramura 2. ΔX2 (0) 20 20 11,2 9,2
18 Cre șterea produc țtiei total ΔX 24 24 13,48 12,2
Sursa: elaborat de autor

192

 Știind cre șterea produc ției a fiec ărei ramuri pentru anul t=1 , determin ăm produc ția
global ă t=1
X1 (1) = 45+4=49 (A9.6)
X2 (1) =32+20=52
X(1) =49+52=101
Rezultatele X 1 (1)= 49 , X 2 (1) =52 și X= 101 sunt transcrise în tabelul 2, anul 1.
 Determin ăm pentru anul t= 1 consumul productiv în ramura 1 și 2. În acest scop
înmul țim volumul produsului global din anul t=1 cu matric ea coeficien ților cheltuielilor
directe.
= = = (A9.7)
A X (1) = 9,49 + 8,6 = 18,09
Rezultatele A 1X1(1) = 9,49 , A 2X2(1)= 8,6 și AX(1)= 18,09 sunt transcrise în tabelul 2, anul1.
 Determin ăm volumul produsului final din rela ția AX + Y = X;
Y= X – AX
= – = – = (A9.8)
Y(1) = 39,51+43,4=82,91
Rezultatele Y 1(1)= 39,51 , Y 2(1) =43,4 și Y 1= 82,91 sunt transcise în tabelul 2, anul 1.
 Produsul final Y 1(1)=39,51 și Y 2(1)= 43,4 trebuie divizat în produs final , destina t
acumul ărilor productive și produs final destinat consumului neproductiv. În acest scop
not ăm prin ʎ1, ʎ2 – cota parte a consumului final, destinat acumul ărilor productive.
Determin ăm intervalele valorilor admisibile ale coeficien ților ʎ1, ʎ2 din condi ție .
˃ sau (A9.9)
sau
Admitem ʎ1 = 0,1 , atunci 0,0606 < ʎ2 <0,0682; atunci ʎ1 = 0,1 ; ʎ2 = 0,065
 În baza valorilor ʎ1= 0,1 ; ʎ2= 0,065 determin ăm :
= = (A9.10)
= – =

193

Rezultatele se scriu în tabelul 2, anul1 .
Y1(a) (1)= 3,95 ; Y 2(a) (1)= 2,82 ; Y (a) = 6,77 (A9.11)
Y1(c) (1)= 35,56 ; Y 2(c) (1)= 40,58 ; Y (c) = 76,14.
 Determin ăm cre șterea produc ției în anul 2. În acest scop înmul țim matricea invers ă cu
acumul ările productive din anul 1
= = = = (A9.12)
Rezultatele : Δ X 1(2)=2,28
Δ X 2(2)=11,2
Δ X (2)=13,48
 Calcul ăm volumul produc ției ramurilor 1 si 2 pentru anul t=2:
= + = (A9.13)
Rezultatele : X 1(2)=51,28
X 2 (2)=63,2
X(2)=114,48 Sunt transcrise î n tabelul 2 anul 2.
 Calcul ăm consumul productiv total în ramurile 1 și 2. În acest scop înmul țim matricea
A cu vectorul produsului global.
= = = (A9.14)
Rezultatele : A 1X1(2)=10,38
A 2X2(2)=9,78
AX(2)= 20,16 Sunt transcrise în tabelul 2 , pentru anul 2.
 Determin ăm volumul produsului final în profilul ramurilor 1 și 2, total :
– = – = (A9.15)
Rezultatele : Y 1(2)=40,9
Y 2(2)=53,42
Y(2)=93,42
Se transcriu în tabelul 2, pentru anul 2.
 De determinat volumul produsului final în produs fi nal destinat acumul ărilor
productive,consumului neproductiv. Not ăm prin ʎ1, ʎ2- cota parte a acumul ărilor
productive din produsul final. Coeficien ții ʎ1, ʎ2 trebuie s ă satisfac ă condi ția :

194

˃ sau ˃ (A9.16)
sau sau
Admitem ʎ1= 0,1 , atunci 0,05104 ʎ2 0,05742 . Not ăm ʎ1= 0,1 ; ʎ2= 0,054
Determin ăm produsul final destinat acumul ărilor productive în anul t=2
= = (A9.17)
Determin ăm volumul produsului final destinat consumului nepr oductiv.
= = (A9.18)
Rezultatele : Y 1(a) (2)=4,09 Y 1(c) (2)=36,81
Y 2(a) (2)=2,88 Y 2(c) (2)=50,54
Y(a) (2)=6,97 Y(c) (2)=87,35
sunt transcrise în tabelul 2, anul t=2.
 Calcul ăm cre șterea produc ției în ramurile 1 și 2 , pentru anul 3 total:
= = = (A9.19)
Rezultatele : Δ X 1(3)=3
Δ X 2(3)=9,2
Δ X(3)=12,2 sunt transcrise în tabelul 2, anul t=3 .
 Determin ăm volumul produc ției în profilul ramurilor 1 și 2 total :
= + = (A9.20)
Rezultatele : X 1(3)=54,28
X 2(3)=72,4
X(3)=126,68 sunt transcrise în tabelul 2 , pentru anul 3.
 Determin ăm consumul neproductiv în profilul ramurilor 1 și2 , total,
= = = (A9.21)
Rezulatele : A 1X1(3)=11,39
A 2X2(3)=10,85
AX(3)=22,24 Datele sunt transcrise în t abelul 2 anul 3.
 Calcul ăm volumul produsului final:

195

= – = (A9.22)
Rezultatele : Y 1(3)=42,89
Y 2(3)=61,55
Y(3)=104,44 sunt transcrise î n tabelul 2, anul 3.
 Produsul final Y 1(3)=42,89 și Y 2(3)=61,55 le diviz ăm în produs final destinat
acumul ărilor productive , consumul neproductiv.
Not ăm prin ʎ1, ʎ2- cota parte a acumul ărilor productive din produsul final. Coeficien ții ʎ1, ʎ2
trebuie s ă satisfac ă condi ția :
˃ sau (A9.23)
sau sau
Admitem ʎ1= 0,1 atunci 0,04645 < ʎ2 < 0,05226. Not ăm ʎ1= 0,1 ; ʎ2= 0,048
Determin ăm produsul final al acumul ărilor productive în anul t = 3
= = (A9.24)
Determin ăm volumul produsului final destinat acumul ărilor neproductive.
= = (A9.25)
Rezultatele : Y 1(a) (3)=4,28 Y 1(c) (3)=38,61
Y 2(a) (3)=2,95 Y 2(c) (3)=58,6
Y(a) (3)=7,23 Y(c) (3)=97,21
Datele sunt transcrise în tabelul 2, pentru anul 3.
Concluzie. Metodologia este ideea cum de realizat o cre ștere economic ă. În metodologia
cre șterii economice poate fi eviden țiat aportul pozitiv sau negativ al economistului do tat cu
dreptul de adoptare a deciziei, cât trebuie s ă constituie cota-parte a acumul ărilor productive în
profilul ramurilor.
Metodologia cre șterii economice poate fi realizat ă la nivel economic na țional, la nivel
teritorial, la nivelul unei ramuri, unei corpora ții. În acest scop opera țiile enumerate în textul de
mai sus trebuie s ă fie programate la calculator, adic ă s ă se elaboreze SOFT-ul respectiv.
Metodologia cre șterii economice expus ă mai sus cu succes este folosit ă în Japonia, SUA,

196

Germania, Fran ța, Italia, Canada, Marea Britanie. Ia asigur ă o cre ștere echilibrat ă, reduce
considerabil pierderile din economia na țional ă.
Metodologia:
 Datele ini țilale sunt înscrise sub forma tabelului 1,2;
 Sunt calcula ți coeficien ții cheltuielilor productive directe;
 Sunt calcula ți coeficien ții de investi ții;
 Sunt calculate cheltuielile productive;
 Se calculeaz ă volumul produsului final;
 Produsul final se divizeaz ă în produs final destinat acumul ărilor productive și produs final
destinat consumului neproductiv;
 Sunt calculate cre șterile produc ției în profilul ramurilor;
 Pentru urm ătoarea perioad ă calculele se repet ă în aceea și ordine.

197

Anexa 10

ACTELE DE IMPLEMENTARE A REZULTATELOR CERCET ĂRILOR ȘTIIN ȚIFICE

A.10.1. Act de implementare a unor recomand ări din teza dlui S ălăvăstru Valerian
la Prin ăria Municipiului Constan ța

198

A.10.2. Act de implementare a unor recomand ări din teza dlui S ălăvăstru Valerian
la Prim ăria ora șului Eforie

199

A.10.3. Act de implementare a unor recomand ări din teza dlui S ălăvăstru Valerian
la Portul Maritim Constan ța

200

DECLARA ȚIA PRIVIND ASUMAREA R ĂSPUNDERII

Subsemnatul, declar pe r ăspundere personal ă că materialele prezentate în teza de doctor
sunt rezultatul propriilor cercet ări și realiz ări știin țifice. Con știentizez c ă, în caz contrar,
urmeaz ă s ă suport consecin țele în conformitate cu legisla ția în vigoare.

Sălăvăstru Valerian

Semn ătura

„______„__________________2016

201

Europass
Curriculum Vitae

Informatii personale
Nume / Prenume Salavastru Valerian
Adres ă(e) Aleea Panselei 8A, bl. C1A, et.1, ap.8, Constan ta
Telefon(oane) Mobil : 079 9999911
E-mail(uri) valsalavastru@yahoo.com
Na ționalitate(-tăți) romana

Data na șterii 17.07.1972

Sex barbatesc

Experien ța profesional ă
Perioada
Functia sau postul ocupat
Numele angajatorului

Perioada
Functia sau postul ocupat
Numele angajatorului

Perioada
Functia sau postul ocupat
Numele angajatorului

Perioada
Functia sau postul ocupat
Numele angajatorului

Perioada
Functia sau postul ocupat
Numele angajatorului

Perioada
Functia sau postul ocupat
Numele angajatorului 2011 – prezent
Administrator public
Primaria orasului Eforie, judetul Constanta

2010
Manager general
Televiziunile TV Bit si Iasi TV Life

2007 – 2009
Inspector sef
Inspectoratul Regional pt. Protectia Consumatorilor Iasi

2005 – 2007
Director cancelarie
Prefectura judetului Iasi

2002 – 2005
Sef serviciu comercial
S.C. SALUBRIS S.A IASI

1996 – 2001
Sef dispecerat central
Regia Autonoma de Apa-Canal Iasi

202

Numele și tipul institu ției de
înv ăță mânt / furnizorului de
formare 2008 – 2012 (cu intrerupere ) – masterat in management economico-
financiar
Universitatea ’’ P. Andrei’’ din Iasi

2008 – 2012 – licentiat in economie
Universitatea ’’ P. Andrei’’ din Iasi, Facultatea d e Economie si
Administrarea Afacerilor, specializarea Management.

1990 – 1995 – licentiat in mecanica
Universitatea „Gh. Asachi” Iasi, Facultatea de Meca nica, specializarea
Masini si
Echipamente Termice

Aptitudini și competen țe
personale
Limba(i) matern ă(e) romana
Limba(i) str ăin ă(e) cunoscut ă(e)
Autoevaluare În țelegere Vorbire Scriere
Nivel european (*) Ascultare Citire Participare la
conversa ție Discurs oral Exprimare
scris ă
Limba eng mediu mediu mediu mediu mediu
Limba
Nivelul Cadrului E uropean Comun de Referin ță Pentru Limbi Str ăine
Competen țe și abilit ăți sociale Capacitate de comunicare interpersonala
Responsabilitate
Seriozitate
Spirit de echipa
Comunicare
Adaptabilitate la situatii noi
Competen țe și aptitudini tehnice Bun manager, corectitudine, capacitatea de a rezolv a eficient problemele,
capacitate de analiza și sinteza, capacitate de implemantare și de a realiza
obiectivele, capacitate de autoperfec ționare și de valorificare a experien ței
dobândite, flexibilitate în gândire, creativitate și spirit de ini țiativa,
competen ța în gestionarea resurselor alocate, capacitate de a lucra atât
independent cât și în echipa, respectul fa ță de lege și loialitate fa ță de
interesele institu ției, cunoa șterea legisla ției specifice domeniului de
activitate, respect și exigen țǎ în aplicarea legisla ției, abilit ǎți de
comunicare
Competen țe și aptitudini de
utilizare a calculatorului Cunostinte IOS, Android, Office, Windows
Permis(e) de conducere Categoria B