Cu titlu de manuscris [604093]
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
Cu titlu de manuscris
C.Z.U: 323.28+327(043.3)
BENCHECI MARCEL
COMBATEREA TERORISMULUI CONTEMPORAN ȘI
CONSOLIDAREA SISTEMULUI DE SECURITATE
INTERNAȚIO NALĂ
SPECIALITATEA 561.01 – TEORIA, METO DOLOGIA ȘI ISTORIA
POLITOLOGIEI; INSTITUȚII ȘI PROCESE POLITICE
Teza de doctor în științe polit ice
Conducător științific: SOLOMON Constantin ,
profesor universitar ,
doctor habilitat în politologie
Autor:
CHIȘINĂU , 2016
2
(© Bencheci Marcel, 2016)
3
CUPRINS
ADNOTARE (în română, rusă și engleză) …………………………………………………………4
LISTA ABREVIERILOR …………………………………………………………………………………………………….7
INTRODUCERE ……………………………………………………………………………….. ………9
1. ABORDĂRI CONCEPTUAL -TEORETICE DE IN VESTIGAȚIE A
TERORISMULUI ȘI A SISTEMULUI DE SECURIT ATE I NTERNAȚIONAL Ă ………….22
1.1. Combaterea terorismului contemporan și asigurarea securității internaționale:
analiză istoriografică ………………………………………………………………………………………………… ……22
1.2. Repere teoretico -metodologice de cercetare a terorismului contemporan și a securității
internaționale ………………………………………………………………………………………………………………..39
1.3. Concluzii la Capitolul 1 ………………………………………………………………………………………………….52
2. CONTRACARAREA TERORISMULUI CONTEMPORAN – IMPERATIV AL
CONSOL IDĂRII SISTEMULUI DE SECURITATE I NTERNAȚIONAL Ă ………………54
2.1. Terorismul contemporan – sursă de pericol asupra sistemului de securitate
internațională ………………………………………………………………………………………………………………55
2.2. Organizațiile internaționale de securitate și rolul lor în combaterea terorismului …………….. ……75
2.3. Obiective strategice și mecanisme de combatere a terorismului contemporan și
de consolidare a sistemului de securitate internațională ……………………………………………………..93
2.4. Concluzii la Capitolul 2 ………………………………………………………………………………………………..105
3. CONTRIBUȚIA REPUBLICII MOLDOVA LA COMBATEREA TERORISMULUI ȘI
CONSOLIDAREA SISTEMU LUI DE SECURITATE INTERNAȚIONAL Ă ……………………107
3.1. Securitatea națională a Republicii Moldova în contextul consolidării sistemului de
securit ate internațională ……………………………………………………………………………………………….107
3.2. Securizarea frontierelor Republicii Moldova – oportunitate de încadrare în
sistemul de securitate internațională ………………………………………………………………………………117
3.3. Aportul organelor securității statului Republica Moldova în combaterea terorismului …………127
3.4. Concluzii la Capitolul 3 ……………… …..…………………………….…………………………14 2
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI …..………………….…… …………………. .144
BIBLIOGRAFIE …..………………………………………………………………………… ……. 149
ANEXE ..………………………………………………………………………………………. …….. 171
Anexa 1. Lista organizațiilor teroriste int ernațio nale …….…………………………..………………..17 1
Anexa 2. Lista organizațiilor terorist -extremist e din spațiul CSI …………………….………………1 76
Anexa 3. Structura ONU ca organizație d e securitate …….………………………….……………… .181
Anexa 4. Structura NATO ca organizație d e securitate …..………………………… ………………..18 2
Anexa 5. Structura OSCE ca organizație de securitate …………………………………. ……… …………………18 3
Anexa 6. Structura UE ca organizație de securitate ………. …………………………….. …………………… ……18 4
Anexa 7. Structura Organizației de la Shan ghai ……………… …………………….. ……………… ………….185
Anexa 8. EUBAM ….…………………………………………… ………………… …..………………1 86
Anexa 9. Aria de operațiuni EUBAM …………………………………………… .………………….1 87
DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII ..………………………………… …188
CV-ul AUTORULUI ………………………………………….…………………………………… ……… 189
4
ADNOTARE
Bencheci Marcel, Combaterea terorismului contemporan și consolid area sistemului
de securitat e internațională, teză de doctor în științe politice la specialitatea 561.01 –
Teoria, meto dologia și istoria politologiei; instituții și procese politice, Chisinau, 2016.
Teza cuprinde: introducere, 3 capitole divizate în subcapitole, concluzii generale ș i
recomandări, bibliografie din 3 10 surse, 9 anexe, 14 8 pagini text de bază. Rezultatele științifice
obținute au fost expuse în 22 lucrări științifice.
Cuvintele cheie: Republica Moldova, organele securității statului, combaterea
terorismului, sistemul de securit ate internațional ă, terorism, mediu internațional, organizații
internaționale de securitate, organizații teroriste, securizarea frontierelor, atacuri teroriste.
Domeniul de studiu: studiul vizează domeniul științelor politice și studii de securitate ,
atenția fiind axată pe cercetarea mecanismelor de combatere a terorismului și consolidării
sistemului de securitate internațională.
Scopul și obiectivele tezei de doctorat constă în cercetarea complexă a aspectelor
conceptual -teoretice și aplicative ale combaterii terorismului contemporan și consolidării
sistemului de securitate internațională. Pe acelaș palier, urmărind realizarea acestui scop, autorul
s-a orientat spre soluționarea următoarelor obiective: realizarea unui studiu istoriografic al
elaborăr ilor științifice edificatorii la temă; abordarea reperelor teoretico -metodologice de
investigație a acțiunilor de combatere a terorismului și de întărire a securității internaționale;
cercetarea rolului Republicii Moldova în combaterea terorismului și în p rocesul consolidării
sistemului de securitate internațională.
Noutatea științifică și originalitatea rezultatelor obținute : teza de doctorat reprezintă
un studiu amplu interdisciplinar în Republica Moldova privind combaterea terorismului
contemporan și consolid area sistemului securității internaționale; sunt sintetizat e detaliat
mecanismele contemporane privind combaterea terorismului și asigurarea securității
internaționale; sunt evaluat e impactul organizațiilor teroriste asupra sistemului de securitate
internațională; s-a analizat și argumentat contribuția Republicii Moldova la combaterea
terorismului în procesul de consolidare a sistemului de securitate internațională.
Problema științifică importantă soluționată constă în formularea unei viziuni
conceptua le detaliate privind combaterea terorismului contemporan și consolid area sistemului de
securitate internațională, în evidențierea impactului organizațiilor internaționale de securitate
asupra consolidării sistemului de securitate internațională, a obiectiv elor strategice de combatere
a terorismului contemporan , precum și elaborarea unor concluzii și recomandări utile întru
eficientizarea funcționării sistemului securității internaționale și combaterea terorismului
contemporan.
Importanța teoretică și valoa rea aplicativă a lucrării rezidă în elaborarea unei
cercetări științifice privind combaterea terorismului contemporan și consolidarea sistemului
securității internaționale, iar în plan practic investigațiile au finalizat cu perfectarea și
prezentarea unui studiu de factură interdisciplinară menit să contribuie la elucidarea pericolului
internațional al terorismului contemporan și lupta împotriva acestui flagel.
Implementarea rezultatelor științifice: s-a realizat prin examinarea și aprobarea lor în
cadrul ș edințelor Departamentului Științe Politice și Administrativ e și Seminarului Științific de
Profil al Facultății Relații Internaționale, Științe Politice și Administrative din cadrul
Universității de Stat din Moldova, fiind expuse la 14 de conferințe naționa le și internaționale și
publicate în 22 lucrări științifice.
5
АННОТАЦИЯ
Бенкеч Марчел, Борьба с терроризмом и укреплени е системы международной
безопасности , диссертация на соискание ученой степени доктора полит ических наук ,
специальность 556.01 – Теория, м етодология и история политологии ; политические
институты и процессы , Кишинев, 2016 г.
Структура диссертации : Диссертационная работа включает: введение, три
раздела, разделенных на подразделы, общие выводы и рекомендаци и, библиографию,
состоящую из 31 0 исто чник ов, 9 приложений, 148 страниц основного текста. Полученные
научные результаты были опубликованы в 22 научных работах.
Ключевые слова: Республика Молдова, органы госбезопасности , борьба с
терроризмом, система международной безопасности, терроризм, между народная среда,
международные организаций безопасности, террористические организаций, безопасность
границ, террористические атаки.
Область исследования: политические науки и исследования в области
безопасности.
Целью работы заключается в комплексно м концеп туальн о-теоретическ ом и
практическ ом исследовани и аспектов борьбы с терроризмом и укрепления
международной системы безопасности. Реализация поставленн ой цели предполагает
решение следующих задач: изучение историографии по данной теме; исследование
теоретич еских и методологических подходов в изучении действий по борьбе с
терроризмом и обеспечении международной безопасности; исследование вклада
Республик и Молдова в борьбе с терроризмом и укрепления международной безопасности.
Научная новизна и актуальность ис следования: это комплексное
междисциплинарное исследование в Республике Молдов а по борьбе с терроризмом и
укрепления системы международной безопасности; выявление современных концепции
по борьбе с терроризмом и обеспечении международной безопасности; оценк е
воздействия террористических организаций на международную систему безопасности;
проведение анализа стратегических целей по борьбе с терроризмом и укреплению
современной системы международной безопасности; анализирование и аргументирование
вклада Республи ки Молдовы в борьбе с терроризмом и укреплению системы
международной системы безопасности.
Решение важной научной проблемы заключается в разработке детального
концептуального видения по борьбе с терроризмом и укрепления международной системы
безопасности, а также разработка выводов и рекомендаций для эффективной работы
современной системы международной безопасности и борьбы с терроризмом.
Теоретическая значимость работы заключается в разработке научного
исследования по борьбе с современным терроризмом в ко нтексте укрепления
международной системы безопасности, а в практическом плане результаты работы
состоят в разработке и презентации междисциплинарного исследования предназначеного
для выяснения международных угроз современного терроризма и борьбы с этим
бедствием.
Внедрение научных результатов проходило посредством их обсуждения и
утверждения на заседании Департамента политических и административных наук и
Научного Профильного Семинара, факультета Международных Отношений,
Политических и Административных Наук, Молдавского Государственного Университета,
были представлены на 1 4 национальных и международных конференциях и опубликованы
в 22 научных статей.
6
ANNOTATION
Bencheci Marcel, The combating of terrorism and strengthening of international
security system, PhD thesis in political science, 561.01 specialty – Theory, Methodology and
History of Political Sciences ; Political Institutions and Processes , Chisinau, 2016.
Thesis structure: introduction, three chapters divided into subsections, conclusions and
recomm endations, bibliograph y of 31 0 sources, 9 annexes, 14 8 pages of basic text. The obtained
scientific results were presented in 22 scientific papers.
Keywords: Republic of Moldova, the state's security institutions, fighting terrorism, the
system of internat ional security, terrorism, international environment, international security
organizations, terrorist organizations, securing borders, terrorist attacks.
Field of study: Political Science and Security Studies.
The purpose and objectives of the thesis: The goal is to develop a detailed conceptual
and practical vision in combating contemporary terrorism and strengthening of international
security system . Under this basic purposes, we solved the following tasks: a study of
historiography scientific elaboration s on the topic; theoretical and methodological approach
benchmarks investigative actions to combat terrorism and maintaining international security;
determining role in ensuring international security system , stability and combating contemporary
terrorism; analysis and impact of assessment international terrorist organizations on
strengthening international security system; Republic of Moldova’s research contribution to
combating terrorism in the process of strengthening international security.
Scientific n ovelty of the research: is the first large interdisciplinary contemporary study
in Moldova on combating terrorism in the context of strengthening international security . The
detailed contemporary concepts are synthesized on combating terrorism and internat ional
security; assessed the impact of terrorist organizations on international security system;
summarizing the strategic objectives to combat terrorism and to strengthen the system of
contemporary international security; there was analyzed and argued the contribution of Moldova
in combating terrorism and strengthening international security system.
The solved scientific problem: is to develop a detailed conceptual vision in combating
contemporary terrorism and strengthening of international security syste m, in highlighting the
strategic objectives in combating contemporary terrorism, building international security system
and developing conclusions and useful recommendations on operation of the system of
international security and combating contemporary te rrorism.
The theoretical significance and value of the work: is to develop scientific research on
combating contemporary terrorism in the context of strengthening international security and in
practical terms of investigations have resulted in the developm ent and presentation of an
interdisciplinary study bill which meant to contribute to the elucidation of the danger of
international contemporary terrorism.
The implementation of the scientific results: was achieved through examination and
approval of th e defence at the Department of Political and A dministrative Sciences and Scientific
Seminar of the Faculty of International Relations, Political and Administrative Sciences , the
State University of Moldova. The research was exposed to 1 4 national and internat ional
conferences and published in 22 scientific papers.
7
LISTA ABREVIERILOR
1. ADM PPP – Programul de Prevenire a Pr oliferării
2. ATC – Centrul Antiterorist al Comunității Statelor Independente
3. CAT SIS – Centrul Antiterorist al Serviciului de Informații și Securitate
4. CBRN – Batalionul NATO multinațional de apărare chimică, biologică, radiologică și
nucleară
5. CCCEC – Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției
6. CEKA (VECEKA) – Comisia Extraordinară pentru combaterea contrarevoluției,
speculei și a abuzului de putere în întreaga Rusie
7. CIA – Agenția Centrală de Informații a SUA
8. CICTE – Comitetul Inter -American Împ otriva Terorismului
9. CNA – Centrul Național Anticorupție
10. CODEXTER – Comitetul de Experți în Terorism a Consiliului Europei
11. COPS – Comitetul Politici și Securitate al Uniunii Europene
12. COTER – Comisia pentru politica de coeziune teritorială și bugetul UE
13. CSI – Comunitatea Statelor Independente
14. CTC – Comitetul de Combatere a Terorismului
15. CTED – Directoratul Comitetului Executiv al luptei împotriva terorismului
16. DG JAI – Direcția Generală de Justiție și Afaceri Interne
17. DG RELEX – Direcția Generală pentru Relații Externe din cadrul Comisiei Europene
18. DIA – Agenția de Informații a Departamentului Apărării al SUA
19. DJ – Departamentul de Justiție al SUA
20. DS – Departamentul de Stat al SUA
21. DSE – Departamentul Sitații Excepționale
22. EAPC – Consiliul pentru Parteneriat Euro -Atlantic
23. ETA – Organizația Naționalistă de Stâ nga a Bascilor
24. EUBAM – Misiunea Uniunii Europene de Asistență la Frontieră în Republica
Moldova și Ucraina
25. EUROPOL – Forțele Speciale de Combatere a Terorismului
26. GUAM – Forum consultativ din 4 state (Georgia, Ucra ina, Republica Azerbaidjan și
Republica Moldova)
27. FATG – Grupul Operativ de Investigații Financiare
28. FBI – Biroul Federal de Investigații al SUA
8
29. FRONTEX – Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la
Frontierele Externe ale Statelor Membre a le Uniunii Europene
30. INTERPOL – Organizația Internațională de Poliție Criminală
31. IRA – Armata Republicană Irlandeză
32. KGB – Comitetul Securității Naționale
33. MAI – Ministerul Afacerilor Interne
34. MI5- Serviciul de Securitate al Marii Britanii
35. MI6 – Serviciul Secre t de Informații al Marii Britanii
36. MIGRECO – Organizația Internațională de Gestionare a Migrației și de Cooperare
privind Readmisia în Europa de Est
37. NATO – Organizația Tratatului Atlanticului de Nord
38. NCTC – Centrul Na țional Antiterorist al SUA
39. ONU – Organiz ația Națiunilor Unite
40. OSCE – Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa
41. OTSC – Organizația Tratatului de Securitate Colectivă
42. PESA – Politicile Europene de Securitate și Apărare
43. PEV – Politica Europeannă de Vecinătate
44. PfP Consortium – Consorțiul „Parteneriatul pentru Pace” al Academiilor de Apărare
și Institutelor de Studii în Domeniul Securității
45. PSAC – Politica de Securitate și Apărare Comună
46. SAS – Detașamentul cu Destinație Specială al Ministerului Apărării a Marii Britanii
47. SEEIC – Inițiativa N ATO pentru Europa de Sud -Est
48. SIE – Serviciul Român de Informații Externe
49. SIS – Serviciul de Informații și Securitate
50. SITCEN – Centru întrunit pentru Situații Excepționale
51. SPPS – Serviciul Pază și Protecție de Stat
52. SRI – Serviciul Român de Informații
53. SUA – Statele Unite ale Americii
54. TWG – Grupul de lucru pentru terorism
55. UE – Uniunea Europeană
56. UTAG – Unitatea Teritorial Administrativă Găgăuzia
9
INTRODUCERE
Actualitatea temei .. Terorismul ca pericol și amenințare la adresa securității (naționale,
regionale ș i mondiale) s -a diversificat și a devenit global , iar riscurile adiacente lui su nt de natură
politică, economică, socială, demografică, ecologică etc. Lumea globalizată la sfâ rșitul secolului
XX – începutul secolului XXI s -a schimbat esențial la capitolele structura sistemului
internațional, redimensionarea arhitecturii securității internaționale, amplificarea ponderii
globale a actorilor nonstatali, descentralizarea monopolului aplicării violenței pe arena mondială,
proliferarea amenințărilor și riscurilor . Acești, dar și alți factori au contribuit la reconfigurarea
ordinii mondiale și la modificarea în diferită măsură a caracterului și nivelului de acțiune a unor
agenți ai relațiilor internaționale.
Redimensionarea mediului de securitate actual, în special după destrămarea sistemului
internațional bipolar și după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 din SUA – ce au generat
criza relațiilor internaționale , prin reorganizarea organizațiilor internaționale de securitate și
redefinirea conceptelor privind lupta împotri va terorismului internațional, câ t și tendința
factorilor de putere de a consolida influența structurilor de securitate în s copul asigurării unor
poziții câ t mai avantajoase în noua structură de securitate, determină actualitatea temei de
cercetare.
Actualitatea temei de cercetare este determinată și de necesitatea de a studia terorismul c a
risc și amenințare asimetrică, care în prezent se amplifică în intensitate și ca arie de manifestare,
în special, începând cu anul 2014, când gruparea tero ristă ISIS a anunțat înființarea Statului
Islamic. Pe parcursul ultimilor doi ani aceasta și -a asumat organizarea unui șir de atacuri teroriste
în Europa, a devastat Siria, provocând un conflict armat de proporții cu implicarea mai multor
state din exterio r. De asemenea, această grupare teroristă a declanșat criza refugiaților în Europa:
peste 4 milioane de imigranți musulmani au pătruns pe continent. Admitem că printre aceștia se
identifică sute de posibili fanatici -sinucigași, adepți ai radicalismului , iar recentele atentate
teroriste de la Paris și Bruxelles au confirmat această ipoteză. În acest context, prevenirea și
contracararea terorismului constitui e o prioritate actuală atât pentru instituțiile sistemului de
securitate internațională din statele de mocratice, câ t și pentru organizațiile internaționale de
securitate. În conjunctura creată, serviciile speciale urmează să riposteze prompt provocărilor
10
contemporane, determinate de era informațională, să -și consolideze performanța operațională și
analitic ă prin utilizarea noilor instrumente de acțiune pentru prevenirea și combaterea mai multor
riscuri, unul dintre cele mai grave fiind terorismul internațional.
Elabor area unei astfel de lucrări este dictată at ât de argumentele care se cer a fi invocate
pentru aprecierea fenomenelor noi pe arena internațională, c ât și de necesitatea de a
redimensiona amenințăril e și riscuril e la adresa securității și stabilității internaționale.
Problemele globale nu pot fi soluționate eficient de către structurile internațio nale specializate,
soluționarea lor solicită conjugarea eforturilor tuturor statelor. De aceea, analiza problemei
privind combater ea terorismului contemporan și al consolidării securității internaționale are o
importanță nu doar teoretică, dar și practică, fapt care a și determinat tentația autorului pentru
acest subiect.
Relevanța științifică a investigației este amplificată de redimensionarea componentelor
securității, care nu este edificată numai pe elementele politice, militare sau geopolitice, dar și de
natură nemilitară, incluzâ nd aspecte economice, sociale, energetice, umanitare, științifice,
ecologice. În această ordine de argumentare subliniem că actualitatea investigației noastre este
determinată și de necesitatea de a pune în evidență atâ t realiză rile în acest domeniu, câ t și erorile
comise d e cei care guvernează reformele , autorul oferind sugestii cu privire la lichidarea
acestora.
Problemele principale de cercetare înaintate cu titlu de ipoteze de lucru sunt:
1. Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 au modificat radical percepția asupra securității la
nivel mondial, fapt prin care se impune consolidarea colaborării internaționale a statelor în
domeniul combaterii terorismului.
2. La etapa contemporană se impune necesitatea stringentă întru evidenți erea obiectivelor
strategice de combatere a terorismului și de fortificare a sistemului de securitate
internațională.
3. Rolul Republicii Moldova la combaterea terorismului în procesul securității
internaționale are un caracter multidimensional, incluz ând act ivități de consolidare a
securității naționale, securizare a frontierelor naționale și de încadrare în sistemul
securității internaționale.
Scopul și obiectivele tezei. Scopul investigației rezidă în cercetarea complexă a aspectelor
conceptual -teoretice și aplicative ale combaterii terorismului contemporan și ale consolidării
sistemului de securitate internațională.
11
În vederea realizării obiectivelor de bază, autorul și -a consolidat eforturile spre
soluționarea următoarelor obiective:
– realizarea unui studiu istoriografic detaliat al elaborărilor științifice edificatorii la tema
cercetării, studia t direcționat spre cunoașterea și perceperea adecvată a problemei privind
combaterea terorismului contemporan și consolid area sistemului de securitate internațională ;
– abordarea reperelor teoretico -metodologice de investigație a activităților de combatere a
terorismului și de consolidare a securității internaționale;
– determinarea rolului sistemului de securitate internațională în asigurarea stabilității și
combate rea terorismului contemporan;
– analiza și evaluarea impactului organizațiilor teroriste asupra consolidării sistemului de
securitate internațională;
– studierea rolului Republicii Moldova în combaterea terorismului în procesul consolidării
sistemului de securitate internațională;
– evidențierea aportului organelor securității statului Republica Moldova în combaterea
terorismului;
– argumentarea necesității securizării frontierelor Republicii Moldova ca oportunitate de
încadrare în sistemul internațional de securitate.
Suportul metodologic și teoretico -științific . Întru realizarea scopului și obiectivelor tezei
autorul a valorificat principiile de bază ale metodologiei științei politice contemporane, și anume:
principiul științific, principiul cercetării interdisciplinar e, principiul istorismului, principiul
determinismului, principiul abordării sistemice.
Principiul istorismului a permis elucidarea evoluției mecanismelor de combatere a
terorismului și a metamorfozei sistemului de securitate internațională în rezultatul e voluției
conjuncturii relațiilor internaț ionale. Acest principiu oferă câ mp favorabil pentru cercetarea, pe
de o parte, a contextului internațional, iar pe de altă parte, pentru determinarea legăturilor cauză –
efect ale actelor teroriste, a tendințelor de t ransformare a actorilor securității internaționale,
tratate diacronic.
Principiul determinismului a permis dezvăluirea cauzelor obiective care stau la originea
atacurilor teroriste, elucidarea factorilor determinanți ai terorismului, cadrul instituțional -legal al
consolidării sistemului de securitate internațională.
Principiul abordării sistemice cuprinde spectrul întreg de activități anti -teroriste, acestea
însumând totalitatea politicilor, practicilor și mecanismelor ce se completează reciproc, aflâ ndu-
12
se în raporturi de interconexiune și interdependență: sistemul securității internaționale fiind tratat
ca o unitate alcătuită din elemente care se exprimă prin activități concrete.
În procesul de elaborare a lucrării, de asemenea, au fost folosite mai multe metode
general -științifice și particular -științifice de investigație a activității de combatere a terorismului
și a consolidării sistemului securității internaționale, unele dintre acestea fiind: metoda
comparativă , care a contribuit la cercetarea organiz ațiilor teroriste raportate la diferite segmente
spațiale; prin metoda structural -funcțională s-a identificat obiectivele strategice de combatere a
terorismului contemporan; metoda behaviorismului , prin intermediul căreia a fost studiat
comportamentul și a titudinea socială a teroriștilor; metoda sistemică , orientată spre analiza și
proiectarea complexă a mecanismelor de combatere a terorismului. Au fost folosite, de
asemenea, metoda analizei și sintezei , metoda inducției și deducției , metoda analogiei, anal iza
conținutului documentelor, content analiza presei, analiza evenimentelor . În rezultat, a fost
realizat un studiu interdisciplinar determinat de tangența mai multor științe – istoriei, științelor
politice și relațiilor internaționale.
Noutatea științif ică a rezultatelor obținute . Prezenta teză de doctorat constituie o
cercetare științifică actuală, complexă și bine sistematizată a problematicii combaterii
terorismului și consolidării sistemului de securitate internațională.
– reprezintă primul studiu ampl u interdisciplinar în Republica Moldova privind analiza
combaterii terorismului contemporan și a consolidării sistemului securității internaționale;
– sunt expuse sintezei conceptele contemporane privind combaterea terorismului și asigurarea
securității inte rnaționale;
– este evaluat impactul organizațiilor teroriste asupra sistemului de securitate internațională;
– se realizează o analiză amplă privind obiectivele strategice de combatere a terorismului
contemporan și de fortificare a sistemului de securitate int ernațională;
– este analizată și argumentată contribuția Republicii Moldova la combaterea terorismului în
procesul de consolidare a sistemului de securitate internațională.
Noutatea științifică și valoarea tezei sunt determinate de scopul și obiectivele ei, de
rezultatele, concluziile și recomandările înaintate privind combaterea terorismului și
consolidarea sistemului de securitate internațională.
Semnificația teoretică a lucrării constă în elaborarea cadrul ui conceptual -metodologic
necesar realizării invest igațiilor științifice racordat la realitățile în evoluție și la tendințele de
dezvoltare a științei, fiind propusă o nouă construcție de cercetare a sistemului de securitate . Este
13
evidențiat rolul organizațiilor internaționale în contextul în care acestea au devenit actori
principiali, în procesul de consolidare a securității internaționale, dar și formatori de sistem .
Astfel lucrarea poate constitui punct de reper în elaborarea strategiilor de combatere a
terorismului contemporan și de consolidare a sistem ului de securitate internațională.
Valoarea aplicativ ă a lucrării. Sub aspect aplicativ , investigația a finalizat cu elaborarea
unui studiu de factură interdisciplinară menit să contribuie la elucidarea pericolului internațional
al terorismului contemporan și la combaterea acestui flagel.
Materialele tez ei au o importanță de ordin didactic. Acestea pot fi utilizate la predarea
cursurilor n ormative și speciale ținute la F acultățile d e Istorie; Relații I nternaționale , Științe
Politice și Administrative, în procesul de instruire a licențiaților, masteranzilor și doctoranzilor în
cadrul instituțiilor de învățăm ânt superior.
Studiul poate fi util în procesul de elaborare a literaturii didactice pentru învățământul
universitar, a lucrărilor de sinteză în domeniul istoriei, politologiei, relațiilor internaționale, poate
fi de real folos profesorilor, studenților, liceenilor, politicienilor, tuturor celora care se
interesează de problemele securității internaționale.
De asemenea, materialele tezei pot fi utilizate d e către colaboratorii organelor de
securitate și funcționarii publici ca suport pentru elaborarea politicii naționale de securitate și
apărare. Recomandările sunt argumentate și sunt cu atât mai valoroase, cu cât autorul prezentului
studiu nu este un simpl u observator al evenimentelor, ci un participant direct și avizat, activând
pe parcursul a 14 ani în subdiviziunile specializate în combaterea terorismului din cadrul
Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova, inclusiv în cadrul Centrul ui
Antiterorist.
Aprobarea rezultatelor științifice . Investigația se înscrie în direcțiile de cercetare
aprobate de Consiliul Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică al Academiei de Științe a
Moldovei și de Senatul Universității de Stat din Moldova .
Lucrarea a fost elaborată în cadrul Departamentului Științe Politice și Administrative a
Facultății Relații Internaționale, Științe Politice și Administrative a Universității de Stat din
Moldova.
Subiectele puse în discuție, compartimentele principale, c oncluziile și recomandările
formulate în teză au fost prezenta te în cadrul a 14 conferințe științifice naționale și internaționale,
printre care: Ședința a II -a a conducătorilor (șefilor subdiviziunilor) Centrelor Naționale
Antiteroriste ale statelor ce fa c parte din CSI (25 -26 martie 2009, Moscova); Sesiunea
14
internațională de comunicări științifice „Științe politice, relații internaționale și studii de
securitate”, Sibiu (România), Universitatea „Lucian Blaga” 2010, 2011, 2012, 2013; Conferința
internațion ală „Republica Moldova: două decenii pe calea democrației și independenței”, Iași,
(România), 2009; Conferința științifică internațională „Societatea contemporană în viziunea
tinerilor cercetători: provocări, contribuții, perspective”, Chișinău, 2010, 2011 , 2012; Conferința
științifică a masteranzilor și doctoranzilor „Cercetare și inovare – perspectiva de evoluție și
integrare europeană”, Chișinău, 2009; Conferința științifică „Dezvoltarea cercetării științifice,
promovarea și cultivarea creativității și a inovării în procesul instruirii academice”, Chișinău,
2010, 2011, etc.
Publica ții la tema tezei . Rezultatele cercetării au fost expuse în 22 de articole și rezumate
științifice, în publicații periodice și reviste științifice atât în Republica Moldova, cât și în
România, Federația Rusă, Republica Polonia.
Volumul și structura tezei. Teza este constituită din adnotări (în limba română, engleză și
rusă), lista abrevierilor utilizate în teză, introducere, trei capitole, opt paragrafe, concluzii
generale și rec omandări, bibliografie, anexe, declarația privind asumare a răspunderii, CV -ul
autorului.
În Introducere se pune în evidență actualitatea și importanța problemei abordate, scopul
și obiectivele tezei de doctorat, noutatea științifică a rezultatelor obținute , problema științifică
importantă soluționată, semnificația teoretică și valoarea aplicativă a lucrării , aprobarea
rezultatelor științifice și sumarul compartimentelor tezei.
În capitolul 1 Abordări conceptual -teoretice de investigație a terorismului și a
sistemului de securitate internațională se realizează un studiu detaliat asupra materialelor
științifice publicate în țară și peste hotare, dedicate problemelor privind combaterea terorismului
contemporan și consolidării sistemului de securit ate interna țională. De asemenea, se analizează
reperele teoretico -metodologice de cercetare a terorismului contemporan și a securității
internaționale.
Analiza publicațiilor științifice în domeniu ne oferă o imagine de ansamblu asupra
istoricului conceptelor terorism, c are este considerată o problemă globală a contemporanietății,
dar și a celui de securitate, care a condus, de asemenea, la evoluția ideii de sistem al securității
internaționale și cercetării mecanismelor de combatere a terorismului.
Începutul noului mile niu este caracetrizat de trăsături distincte ce afectează sistemul
securității internaționale, conflictele etnice și religioase, sărăcia, pretențiile hegemoniste a unor
state, reprezent ând riscuri majore pentru escaladarea atacurilor teroriste în lume, res uscitează
15
actualitatea studiului științific al terorismului. Cercetarea istoriografică ne -a permis să
evidențiem existența unui cadru epistemologic consistent al istoriografiei domeniului cercetat.
Deși, definițiile terorismului reflectă în special percepț iile și atitudinea savanților și oficialilor
occidentali, varietatea surselor bibliografice utilizate ne oferă un suport factologic bogat. Analiza
literaturii de specialitate la tema tezei de cercetare ne permite să afirmăm că, deși aceasta face
referin ță la factorii consolidării sistemului de securitate internațională și diverselor motive care
pot determina actele teroriste, cât și măsurile necesare de combatere a acestora, fiind substan țiale
și diversificate, nu este destul de concludentă.
Sursele bibliog rafice autohtone necesită o completare la multe dintre subiectele abordate
în lucrare. În literatura de specialitate autohtonă se atestă o abordare mai mult practică a
subiectelor de referință, de cât una teoretico -cognitivă, vizînd în special elaborarea și
implementarea politicilor de securitate și apărare ale Republicii Moldova în contextul strategiilor
de combatere a amenințărilor teroriste în lume și de asigurare a securității în țara noastră. Acest
fapt demonstrează că subiectul combaterii terorismului contemporan și a l consolidării sistemului
de securitate internațională este de o actualitate importantă în lumea academică.
În baza studierii cadrului conceptual -teoretic am sistematizat diferite viziuni, abordări
științifice a securității internaționale, sistemului securității internaționale, combaterea
terorismului. Pentru a adapta strategiile actorilor de securitate este importantă o definire comună
a ceea ce reprezintă terorismul. Analiza conceptelor cu referire la terorism denotă aspectul
dualist, diam etral opus și controversat, cât și conotația emoțional negativă a acestui fenomen,
ceea ce este principalul impediment în formularea unei definiții larg acceptate. Menționăm, că
definirea terorismului reprezintă un demers subiectiv, puternic influențat de cel care o
formulează, un astfel de concept nefiind util în combaterea la nivel internațional a acestui
fenomen.
Interesul științific asupra terorismului a marcat o redirecționare și diversificare după
atentatele teroriste din SUA de la începutul secolului XXI, pînă la acel moment observâ ndu-se o
negli jare a riscului terorismului. Pâ nă atunci terorismul, traficul de armament și materiale
nucleare, crima organizată, traficul cu ființe umane erau tratate ca probleme separate. Noul
mediu de securitate internaț ională face legătura între acestea, identific ând aceleași rețele pentru
activități diferite. Autorii lucrărilor consacrate terorismului au stabilit că e ste importantă
precizarea cât mai exactă în plan național și internațional a terorismului, a rețelelor ș i
organizațiilor teroriste, în vederea delimitării distincte de alte acțiuni care nu sunt teroriste, chiar
dacă apelează la forme violente de acțiune sau de reacție.
16
Conceptul sistemul de securit ate internațional ă este abordat intens în perioada actuală, în
special după căderea comunismului și intensificarea pericolului terorismului internațional,
cunoscînd o continuă transformare și fiind reflectate în publicațiile științifice la diferite niveluri,
diverse întruniri științifice, simpozioane etc. Acest con cept este extins conform modificărilor
survenite în studiul relațiilor internaționale, reflect ând schimbarea în realitățile practice ale
securității, completată pe lâ ngă conotația militară cu multitudinea de factori care influențează
acest fenomen. Anali zând termenul de securitate internațională, în lucrare se identifică trei
elemente principale ale acesteia – considerarea statelor ca obiecte de referință, dat fiind faptul că
ele constituie cadrul ordinii și cea mai înaltă formă de guvernare; condițiile sis temice în care
evoluează statele determină securitatea internațională (securitatea fiecărui stat constituie o
problemă, care nu poate fi luată în considerare de cât în raport cu ale celorlalte); securitatea este
nu doar o problemă de relaționare, ci și una care nu poate cunoaște de cât soluții temporare –
relațiile dintre state fiind de o natură competitivă.
Cercetarea și elaborarea definiției de sinteză a sistemului de securitate internațional ă a
permis să constatăm că actorii și factorii care influențează s ecuritatea internațională sunt foarte
importanți pentru stabilitatea acestui sistem . În aspect practic, sistemul de securitate
internațional ă suportă în prezent o serie de modificări, în dependență de strategiile alianțelor
politico -militare existente în p rezent, interesele economice și financiare ale diferitor state care
constituie organizațiile internaționale de securitate, în vederea promovării intereselor naționale
de securitate, cadrul organiza toric al acestor entități adaptâ ndu-se la noul context geop olitic și
geostrategic mondial.
În capitolul 2, Contracararea terorismului contemporan – imperative al consolidării
sistemului de securitate internațională alcătuit din trei subcapitole, accentele sunt plasate pe
identificarea aspectelor analitice și crit ice a terorismului contemporan ca sursă de pericol
pentru sistemul securității internaționale; analiza rolului organizațiilor internaționale de
securitate în combaterea terorismului; obiective strategice și mecanisme de combatere a
terorismului contemporan și consolidării sistemului de securitate internațională, constituie
subiectele acestui capitol.
Contracararea terorismului contemporan ca imperativ al consolidării sistemului de
securitate internațională se desfășoară în condițiile spori rii complex ității acestui fenomen, datorat
extinderii intereselor geostrategice ale diferitelor state, ceea ce duce la globalizarea riscurilor și
amenințărilor la adresa stabilității globale. Analiza aspectului instituțional -funcțional al
procesului de consolidare a sistem ului de securitate internațională a scos în evidență necesitatea
17
intensificării activității comune a statelor și organizațiilor internaționale de securitate,
concomitent cu afirmarea unui potențial grad de periculozitate a amenințărilor și provocărilor
expuse la adresa securității, unde utilizarea puterii militare nu mai poate garanta combaterea
acestora, soluționarea conflictelor sau managementul consecințelor.
Aspectul funcțional al consolidării sistemului de securitate internațională relevă
necesitatea implementării unor tactici și strategii de combatere a terorismului bazate pe rețea,
prin luarea în considerare a tuturor dimensiunilor organizațiilor teroriste actuale. Accente
importante necesită a fi plasate pe combaterea indirectă a terorismului prin pr evenirea
conflictelor și gestionarea crizelor, pe controlul armamentelor și dezarmare, pe sporirea
încrederii populației în organismele naționale și internaționale ce asigură securitatea, pe
cooperarea în plan economic, cultural, umanitar, ecologic etc., î n mod special în contextul
modificării și extinderii metodelor și formelor terorismului, a activității organizațiilor teroriste.
Analiza organizațiilor teroriste actuale a scos în evidență tendințele de unificare a
acestora atât la nivelul operațional prin suport logistic reciproc, cât mai ales la nivelul conducerii
strategice, prin elaborarea de strategii coordonate. O altă tendință periculoasă o reprezintă
restructurarea „organigramei”: trecerea de la grupări bine localizate, organizate în jurul unei
anum ite baze teritoriale sau regionale, susținute uneori de state -sponsor, la rețele internaționale,
delocalizate de teroriști. Acestea apelează tot mai frecvent la surse alternative de finanțare,
inclusiv la sponsorizare privată, trafic de droguri și armament , crime transfrontaliere și comerț
ilegal. Datorită disponibilității de a forma alianțe practice conjuncturale, a sporit și caracterul
imprevizibil al acțiunilor pe care le coordonează, precum și capacitatea acestora de a comite acte
de violență extremă. A cțiunile violente ale Statului Islamic în Siria sunt o confirmare elocventă a
celor enunțate.
Terorismul contemporan afectează grav sistemul securității internaționale, din care cauză
actorii acestui sistem trebuie să -și asume responsabilitatea implementăr ii tacticilor și strategiilor
invocate. În acest sens importanță deosebită are renunțarea la aprecierea terorismului conform
dublelor standarde. Terorismul nu trebuie privit ca o formă de luptă pentru eliberarea națională
sau ca o politica internă a statul ui. Evaluând sub aspect politic, juridic și operativ fenomenul
terorism, trebuie să se excludă dublul standard, distincția axâ ndu-se pe faptul că terorismul
constituie infracțiune și nu modalitate de acțiuni militare; deci teroriștii trebuie considerați
infractori, indiferent de faptul cum se autoproclamă.
Criteriul clasificării statelor în state sponsor și state teroriste în funcție de gradul de
implicare în terorismul internațional este unul relativ și problematic, deoarece se poate
18
transforma în armă po litică utilizată de către state pentru a -și descrie astfel adversarii sau de către
organizațiile teroriste pentru a -și motiva acțiunile teroriste la adresa statelor rivale. Confruntările
cu statele implicate în promovarea terorismului internațional ar pute a reflecta conflictele de
interese pe arena internațională dintre state și superputeri, alianțe și ligi de state, grupuri și
organizații diverse.
Aspectul instituțional al consolidării sistemului de securitate internațională este
caracterizat de necesitate a intensificării eforturilor de cooperare a tuturor elementelor
componente ale sistemului de securitate internațională, în special a statelor și organizațiilor
internaționale de securitate, eforturile fiind direcționate spre prevenirea, cunoașterea,
identi ficarea și contracararea acțiunilor care ar putea genera pericole la adresa sistemului. În
acest sens, statele naționale au recurs la crearea unor organizații internaționale de securitate care
pe baza unor principii, norme și instrumente specifice să poată realiza cooperarea și înțelegerea
dintre actorii internaționali.
Organizațiile internaționale de securitate expuse analizei în acest capitol, ca elemente ale
sistemului de securitate internațională, asigură securitatea colectivă, protejează securitatea
națională și consolidează în mod continuu securitatea internațională prin dialog și cooperare.
Considerăm că organizațiile internaționale de securitate trebuie să abordeze în comun și mult mai
bine coordonat teror ismul ca fenomen. Extinderea neî ntârziată a c ooperării, prin intermediul
structurilor existente pune în dificultate grupările teroriste și asigură eficacitatea prevenirii și
combaterii acțiunilor acestora.
În raport cu amenințările emanate din partea organizațiilor teroriste, sistemul securității
internaționale poate răspunde prin trei obiective strategice:
– asigurarea stabilității și bunei guvernări la nivel de state și în vecinătatea imediată.
Aceasta va implica extinderea zonei de securitate, statele din această zonă fiind asigurate că sunt
bine guvernate. Acest obiectiv presupune, totodată, continuarea și consolidarea eforturilor
entităților naționale și internaționale de a se implica în soluționarea conflictelor etnice,
religioase, teritoriale ce sporesc riscul terorismului contemporan;
– creare a unei ordini internaționale bazate pe un sistem de securitate eficace. Într -o
lume caracterizată de globalizare și amenințată de terorism, securitatea și prosperitatea
depind de eficacitatea acestui sistem. De aceea, unul dintre obiectivele sistemului de
securitate internațională trebuie să fie dezvoltarea unei societăți internaționale puternice, în
care să existe instituții internaționale eficiente, în care să fie stabilită ordinea internațională
bazată pe respectarea legilor, în primul rând a principiilo r înscrise în Carta Organizației
19
Națiunilor Unite. Calitatea societății internaționale depinde de calitatea guvernelor ce o
conduc. Cea mai bună apărare pentru securitatea internațională ar fi asigurată de existența
unei lumi formate din state democratice bine conduse și a unei economii mondiale prospere.
De aceea, buna guvernare, combaterea corupției și a abuzului de putere, instaurarea domniei
legii și protejarea drepturilor omului sunt cele mai bune mijloace de consolidare a stabilității
internaționale;
– pregătirea unor riposte la amenințările de tip nou, inclusiv la războiul hibrid utilizat de
Federația Rusă în Ucraina. Identificarea unor răspunsuri la noile amenințări trebuie să pornească
de la faptul că acestea survin adesea la mari depărtări, sunt ma i dinamice și mai complexe. De
aceea, liniile de apărare vor trebui să se afle de multe ori în străinătate.
Caracterul dinamic al răspunsurilor la noile amenințări va necesita plasarea accentelor pe
prevenirea crizelor și a amenințărilor, iar cel complex v a necesita soluții pe măsură, care vor
include controlul exporturilor, presiunile economice, politice sau chiar militare. Sistemul actual
al securității internaționale dispune de toate aceste instrumente pentru adoptarea unor astfel de
soluții complexe.
Actualului sistem de securitate internațională îi sunt caracteristice sporirea și
diversificarea tipului de actori de securitate. Astfel apar noi actori statali cu valietăți globalistice,
dar și actori transnaționali de insecuritate de genul grupărilor tero riste, mișcărilor religioase sau
etnice. Tendința de reformare, dinamizare și extindere a organizațiilor responsabile astăzi de
securitatea internațională – ONU, NATO, UE, OSCE etc. – trebuie să fie însoțite de transformări
și negocieri ale principalelor a ranjamente de securitate.
În c apitolul 3 , Contribuția Republicii Moldova la combaterea terorismului și
consolidarea sistemului de securitate internațională constituit din trei subcapitole s e
investighează pe larg aspectele legate de evoluția evenimentelor din domeniul de interes al
Republicii Moldova, necesitatea redimensionării și redirecționării politicii de securitate și
apărare, care trebuie proiectată în vederea promovării intereselor și obiectivelor țării noastre, cât
și în cadrul organizațiilor inte rnaționale de securitate.
Pentru ca Republica Moldova să -și poată promova și apăra interesele naționale, într -o
lume în care riscurile și amenințările la adresa statelor naționale nu mai au frontiere, statul are ca
prioritate să se integreze în structurile de securitate, singurele în măsură să identifice pericolele la
adresa securității internaționale. Aceasta deoarece anume în structurile de securitate statele
naționale și alte organizații pot să contribuie cel mai bine la stabilirea normelor ce trebuiesc
respectate de către toți actorii internaționali.
20
Regiunea în care se încadrează Republica Moldova, România și Ucraina se confruntă cu
o serie de probleme de securitate, unele dintre ele putând deveni un pericol pentru stabilitatea
regiunii. Abordarea acest ora nu este datoria unei singure țări și nici nu poate fi atâta vreme cât
probleme ca traficul de persoane, mașini, arme, droguri depășesc efectiv frontierele unui stat.
Fiecare stat se ghidează după propria sa metodă de lucru, cercetare și supraveghere, î nsă, datorită
complexității problemelor din această regiune, procesul de elaborare a unor proceduri comune de
lucru trebuie continuu amplificat. Instrumentul principal pentru asigurarea securității naționale se
preconizează a fi cooperarea internațională, i ar rolul instituțiilor Republicii Moldova și
importanța efortului pe plan intern în asigurarea securității naționale nu sunt definite. Cu toate că
între Republica Moldova și vecinii săi au fost semnate documente bilaterale care reglementează
și încurajează cooperarea lor reciprocă, persistă o discrepanță între cadrul juridic și situația reală,
în sensul că numeroase prevederi importante rămân și astăzi la nivel declarativ.
În vizor au fost puse subiectele securizării frontierilor Republicii Moldova ca oportu nitate
de încadrare în sistemul securității internaționale. Prin urmare, necesitatea securizării frontierelor
Republicii Moldova este dictată de doi factori: pe de o parte din cauza diferendului transnistrean
autoritățile de la Chișinău nu controlează o po rțiune din hotarul administrativ cu Ucraina, fapt ce
implică riscuri majore asupra securității naționale, gen separatismul, crima organizată, traficul de
armament și droguri, migrația ilegală, terorismul, iar pe de altă parte țara noastră se află în
imedia ta vecinătate cu Uniunea Europeană, fapt ce necesită o continuă securizare a frontierelor
conform criteriilor europene.
Poziția geografică a Republicii Moldova, prezența conflictului transnistrean, zonă unde
autoritățile legale nu au control frontalier și unde este prezent un risc deosebit al migrației
ilegale, traficul cu armament și stupifiante, precum și evoluția terorismului internațional,
reprezintă o permanentă sursă de risc în adresa securității naționale, cu impact asupra protecției
sistemului de se curitate internațională. În contextul priorității externe de integrare europeană a
țării noastre o pregnantă importanță o are securizarea frontierelor Republicii Moldova.
În rezultatul analizei aportului organelor securității statului Republica Moldova în
combaterea terorismului, autorul ajunge la concluzia că în prezent conform actelor legislative în
vigoare sistemul organelor securități statului este mult mai restrîns, de cât cel al organelor
abilitate cu combaterea terorismului. Mai mult ca atît, Consiliu l Suprem de Securitate, care ar
trebui să fie coordonatorul reformelor în sistemul de securitate al țării, continuă să rămînă
nereformat, entitate în mare parte cu funcții consultative, acțiuni manifestate prin lipsa
atribuțiilor funcționale de a lua deciz ii deliberative și fără expertiza corespunzătoare în domeniu,
21
fapt ce ar permite implicarea efectivă în luarea deciziilor corecte de conducerea statului. În
componența Consiliului Suprem de Securitate sunt incluși și lideri ai partidelor politice aflate la
guvernare, fapt ce duce la o politizare excesivă a politicii de securitate și apărare, deciziile luate
în mare parte fiind imparțiale. În acest sens autorul consideră necesar asigurarea acțiunii
integrate a tuturor instituțiilor cu responsabilități pe pal ierul asigurării securității naționale.
Existența unui dialog viabil între toate componentele societății presupune instituirea unui
schimb eficient de informații în vederea promovării măsurilor antiteroriste și cultivării atitudinii
de respingere a ideolog iilor teroriste și extremiste. Actualitatea elaborării unei asemenea strategii
este determinată de necesitatea stabilirii unor principii și forme de conlucrare eficientă între
Centrul Antiterorist, ca subunitate a SIS abilitată cu coordonarea măsurilor de prevenire și
combatere a terorismului, și societatea civilă. Astfel, odată cu antrenarea cetățenilor în lupta
pentru demascarea terorismului, cu informarea corectă și la timp a acestora de către Serviciul de
Informații și Securitate va deveni posibilă edif icarea unei autentice culturi de securitate în țară.
Republica Moldova este o entitate importantă a sistemului de securitate internațională.
Rolul acesteia va crește, însă, în urma asigurării stabilității politice interne a țării, lichidării
corupției, asi gurării ordinii sociale și diminuării tendințelor separatiste. Soluționarea problemelor
actuale ale securității presupune o participare activă în crearea sistemului internațional de
securitate colectivă, o atenție deosebită fiind acordată colaborării bilat erale și multilaterale în
domeniul militar în baza principiului egalității priorităților, relațiilor în sfera politico -militară cu
statele vecine, cu alte țări și grupe de state.
Concluziile generale și recomandările însumează cele mai relevante realizări ale acestui
studiu sub forma de concluzii fundamentale, dar și eventuale soluții și recomandări cu scopul
surmontării unor probleme identificate pe parcursul realizării cercetării.
22
1. ABORDĂRI CONCEPTUAL -TEORETICE DE INVESTIGAȚIE A
TERORISMULUI Ș I SISTEMULUI DE SECURITATE
INTERNAȚIONALĂ
În prezent, u n pericol evident ce amenință stabilitatea sistemului securității inter naționale
îl constituie terorismul, fenomen care are o orientare tactico -strategică [ 56, p.35]. Evoluția
societății umane, noile teorii științifice și dezvoltarea tehnologiilor informaționale au determinat
modificări conceptuale importante în domeniul cercetării, analizei și elaborării mecanismelor de
combatere a terorismului contemporan.
Combaterea terorismului este o sarcină a nou lui sistem de securitate internațională,
deoarece în prezent anume terorismul constituie o amenințare globală destul de gravă pentru
stabilitatea acestui sistem, prin varietatea, intensitatea și strategiile aplicate întru realizarea
obiectivelor ce vizează funcționarea normală a societății [ 58, p.5].
În vederea determ inării coordonatelor conceptual -teoretice ale categoriilor terorismului
contemporan, în Capitolul I al tezei a fost valorificat un bogat volum de materiale teoretice și
factologice, fapt ce a permis analiza multiaspectuală și pluri nivelară a acestor categorii , ceea ce a
confirm at faptul că metodologia nu este un simplu slogan al științei contemporane [ 59], ci
constituie baza fundamentală a fiecărui studiu științific [98 ].
1.1. Combaterea terorismu lui contemporan și asigurarea securității internaționale:
analiză istoriografică
Un rol important în realizarea unui studiu științific revine analizei surselor bibliografice
realizate în domeniul de cercetare. Studierea temeinică a opiniilor, concepțiilor și bazelor
teoretice existente pe acest palier ne oferă posibilitatea realizării unor sistematizări, concluzionări
și verificări ale propriilor ipoteze, dar și formularea unor abordări distincte cu privire la
combaterea terorismului contemporan și al conso lidării sistemului de securitate internațională.
Oportunitatea studiului este determinată nu doar de raționamente conceptual -teoretice, dar și de
valențe conceptual -aplicative, dat fiind faptul că combaterea terorismului contemporan și al
consolidării sist emului securității internaționale impune necesitatea elaborării unor mecanisme și
instrumente viabile întru soluționarea acestei probleme.
Abordâ nd tematica și conținutul unor elaborări științifice relevante, constatăm că
prevalează studiile ce plasează în atenție modificările c are s-au produs în structura sistemului
23
internațional imedi at după încheirea războiului rece, a l cărui impact au determinat apariția
terorismului și sporirea considerabilă a numărului de actori europeni angajați în asigurarea
securit ății și apărării. Extinderea parteneriatelor și a acțiunilor direcționate spre combaterea
terorismului contemporan au condiționat remodelarea arhitecturii de securitate în asamblu.
Precizăm că aceste elemente constituitive s unt reliefate în interconexiune și interdependență, fie
în totalitate, fie selectiv în funcție de obiectivele urmărite de autorii lucrărilor. Terorismul, de
rând cu alte vulnerabilități, gen conflictele etnice și religioase, intensificate în ultimii ani,
deopotrivă temeinic au potențat discuțiile axate pe problematic a securității dus în mediul
academic și al politicienilor, ele devenind fundamental complexe și specializate.
Vom iniția analiza istoriografică a lucrărilor publicate în Occident . Evoluția istorică a
conceptului de securitate cunoaște o modificare continuă în dependență de centrele de cercetare
care îl elaborează. Astfel, cercetătorul O.Waever susține că conceptele de securitate elaborate în
Est în anii ‘80 ai secolului XX implică o conotație amplă a termenului, cu interes spo rit pentru
aspectele non -militare. Pe câ nd conceptul vestic de securitate se concentrează pe dimensiunea
militară a acesteia [146 p.302 -303].
Abordările terorismului pot fi clasificate în mai multe categorii. În prima categorie am
putea include lucrările clasice ale autorilor, ca A.Schmid, W.Laqueur, C.Feofanov, G.Friedman
etc, care susțin că terorismul reprezintă o amenințare gravă în adresa păcii și securității
internaționale . În acest context, sunt prezente studii ale autorilor din statele sponsori ai
terorismului, ca Sayyid Jamal al -Din, Hasan al -Banna, care consideră că teroriștii sunt luptători
pentru libertate, iar terorismul ca fenomen constituie o cale de luptă împotriva imperialismului
occidental. Aici intervin autorii care utilizează termenii terorism și război de gherilă ca sinonime ,
parțiale sau complete. Mulți dintre acești autori preferă să -și publice lucrările în anonimat sau
utilizează un pseudonim.
Cercetătorul W.Laqueur , membru al Centrului pentru Studii Strategice și
Internaționale, cons ideră că, chiar dacă s -ar ajunge la o definiție obiectivă, nevalorizată a
terorismului, care să acopere toate aspectele și caracteristicile sale importante, ea totuși ar fi
respinsă de unii savanți din motive ideologice. Autorul susține că singura caracter istică a
terorismului asupra căreia s -a convenit este că terorismul implică violență și amenințări cu
acte de violență [95, p.117]. Totuși, dânsul nu propune definiția fenomenului, întrucât există
multiple acțiuni de tip violent care nu sunt considerate a fi teroriste: războiul, revoltele,
crima organizată sau orice altă formă de atac criminal.
24
Într-o altă categorie de cercetări ale terorismului, realizate de unii cercetători occidentali, ca
Jean-Paul Roux, Zbigniev Brzezinski, Francisc Fukuyama, terorismu l este tratat ca un motiv pentru
declanșarea acțiunilor militare și politice întru valorificarea intereselor economice și strategice. O
astfel de abordare este prezentă și în lucrarea savantului Jean-Luc Maret „Terrorism: les strategies de
communication”. Autorul acesteia consideră că terorismul are un aspect dualist și controversat,
statele fiind angajate într -o luptă simbolică și uneori reală pentru a impune o definiție a terorismului
conformă cu interesele lor [ 279]. În opinia lui J. L. Marret acest lucr u poate fi constatat dacă
analizăm strategiile lor publice în domeniul luptei împotriva terorismului. El, susține că SUA și
Israelul au o viziune mult mai extensivă asupra termenului, decât Franța și Germania. În acest sens,
un exemplu tipic îl constituie Hezbollah, organizație teroristă pentru unii cercetători și una politică
pentru alți specialiști în domeniu. Această opinie vizavi de organizația menționată este determinată
de impactul activității Hezbollah asupra intereselor SUA și ale Israelului.
În ac elași context, politologul Zbigniew Brzezinski , în lucrarea sa „Marea dilemă: a
guverna sau a conduce”, afirma că în domeniu l combaterii terorismului, pe lâ ngă unele rezultate
notabile, SUA au comis și mult iple erori. Una dintre acestea constă în intenția de a provoca rapid
un „război total” împotriva terorismului internațional, fără a i se reuși să definească concret și
clar fenomenul ca atare. În acest război împotriva terorismului , fără fronturi, fără limite și în
lipsă de norme , inițiat de lumea democra tică occidentală în frunte cu Statele Unite ale Americii,
simpla „reducere” sau „ridicare” la statutul de „făuritori ai răului”, cum se exprimă Z.Brzezinski ,
de facto nu a clarificat lucrurile. Însăși proclamarea terorismului drept inamic a ignorat în mod
superficial faptul că terorismul constituie o tactică mortală pentru intimidare aplicată de indivizi,
grupuri și state. Nu poate fi dus un război împotriva unei tehnici sau a unei tactici. De exemplu,
nimeni nu ar fi declarat, în conflagrația mondială, răz boi împotriva „războiului de poziț ie” sau a
„războiului fulger” [107 , p.136]. Cercetătorul american remarcă că în acest război „inamicul” nu
este identificat, ținta putâ nd fi definită în mod arbitrar după bunul plac. Nou -proclamata
„Doctrină a intervenției preemptive” nu a specificat criteriile în baza cărora s -ar putea determina
ce este terorism și nici condițiile în care proliferarea va fi evaluată ca fiind negativă, justificâ nd,
astfel, o intervenție militară din partea Statelor Unite ale Americii.
Politologul american Francis Fukuyama, expert în domeniul relațiilor internaționale,
autorul celebrei cărți „Sfîrșitul istoriei și ultimul om”, într -un studiu i ntitulat „Statele Unite ale
Americii împotriva tuturor” , dat publicității la Melbourne (Australia ) în august 2002, afirmă că
în Europa, ca de altfel și în cea mai mare parte a lumii , au devenit predominante aprecierea și
convingerea că în urma atentatelor teroriste din SUA americanii au primit ceea ce meritau.
25
Atitudinea și acțiunile statelor în raport c u atentatele teroriste s unt analizate în cercetările
academice de profil. Astfel, profesorul P.Wilkinson a expus trei abordări recunoscute privind
reacți a statului la manifestările terorismului: conținutul politicii interne și internaționale și a l
diplomaț iei; utilizarea sistemului organelor de drept și a justiției penale; definirea rolului forțelor
armate [1 48, p.87].
Multiplele studii de specialitate au pus bazele cercetării academice a terorismului, în ele fiind
explicate aspectele generale și particula ritățile terorismului. Spre exemplu, unii cercetători, precum
M.Crenshaw [63, p.2] opinează că terorismul constituie un sistem bine organizat de extremă și de
intimidare violentă, motivat în realizarea scopurilor politice. În alte lucrări monografice de
specialitate, aparținînd savanților K.Oots [114, p.31] și A.Schmid [125, p.70], se subliniază aspectul
transnațional al terorismului, care conduce nemijlocit la modificarea vectorilor politici și la
instaurarea unor regimuri de dictatură militară sau paramil itară, terorismul contemporan reprezentând
o aplicare a forței de către cei înarmați împotriva celor dezarmați. Alți cercetători, precum
R.Clutterbuck, în lucrarea „ Guerrillas and Terrorists” , susțin că rețelele sofisticate de teroriști din
întreaga lume, sub formă de grupări teroriste de gherilă sau militare, și -au stabilit autoritatea în plan
internațional pentru a desfășura o activitate tot mai extinsă ideologică [56, p.15].
Unele publicații abordează doar tangențial subiectul terorismului. Astfel, în lu crările
politologului S.Huntington nu se conține o analiză a terorismului ca una din tre formele
conflictului de civilizații. Însă p rincipiile analiz ei conflictelor civilizaționale ale lui S.Huntington
se aplică pe larg în analiza formelor teroriste ale con flictului [ 84, p.35].
Un nume notoriu în actul de investigare a fenomen ului este cercetătorul olandez
A.Schmid care, analizâ nd circa 100 definiții ale terorismului, a depistat 22 elemente comune
pentru majoritatea definițiilor și a propus o definiție unita ră ce conține 13 dintre aceste elemente.
El examina terorismul ca metodă de luptă, în care victimele servesc unor scopuri simbolice ,
aplicând violență față de victime concrete; teroriștii su nt în stare să genereze un sentiment
permanent de frică în întreag a societate împotriva unei conduite normative a acestora, ceea ce
finalizează prin schimbarea de atitudini și acțiuni din partea societății [1 26, p.70]. Același autor
în lucrarea „ Violence as Communication: Insurgent Terrorism and the Western News Media”
scoate în evidență diferite aspecte ale conținutului categorial al teroris mului ca fenomen , expuse
de mai mulți cercetători. Este dată definiția cercetătorului Ch.Townsend, care consideră că
terorismul își gîsește exprimare în panica cetățenilor și reprezin tă o aplicare a forței de către
cei înarmați împotriva celor slabi și neajutorați. Totodată, savantul A.Schmid expune în
lucrare diferite tipuri de terorism. În opinia lui, definiția formulată de cercetătorul A.Yoder
26
cel mai bine redă conținutul terorismul ui politic, exprimat prin aplicarea forței, în mod
sistematic, în scopul de a intimida populația sau de a impune un guvern spre o schimbare
politică dorită de teroriști [127, p. 89] .
În prezent , viziunile asupra terorismului su nt mult mai extinse și compl exe. Cercetătorii
în domeniu, precum R.Clutterbuck, F.Falconi, A.Sette, К. Hirsc mann, Ch.Krauthammer,
A.Gucher , analizează și sistematizează originea actuală a acțiunilor teroriste, cauzele care
determină crearea organizațiilor teroriste , dar și originea celora care stau la baza constituirii și
activității acestora.
Politologul american M.Crenshaw a cercetat subiectul terorismului sub aspectele complexe
specifice acestuia pe care le -a elucidat în mai multe lucrări. În lucrarea „ Introduction, Terrorism,
Legit imacy and Power: The Consequence of Political Violence” autorul susține că monopolul
statului în ce privește aplicarea forței se identifică cu tendința statului de a domina, dar și de a
demonstra legitimitatea acestei dominații, cetățenii manifestând loial itate și respect în raport cu
aceasta [63, p.59]. Într -un alt studiu aparținînd aceluiași cercetător – „The causes of terrorism.
Comparative politics” – sunt elucidate cauzele care determină apariția terorismului, cum ar fi etnia,
naționalismul, separatism ul, sărăcia și dificultățile economice, globalizarea, lipsa democrației,
disoluția intelectualității, religia, discriminarea [ 62, p.379 -399]. În „ Terrorism and International
Cooperation”, autorul expune într -o manieră originală, scopul apariției terorismul ui, care constă, în
opinia lui, mai mult în a manipula cu atitudinile politice dec ât în a distruge fizic inamicul, violența
teroristă fiind de ordin psihologic și simbolic, neavînd caracter material [62, p.91].
Insuficient a adapt are a strategiei forțelo r multinaționale la cerințele câ mpului de luptă
împotriva insurgenților și teroriștilor este reflectată în lucrarea cercetătorului G.Friedman
„Următorii 100 de ani. Previziuni pentru secolul XXI”. În opinia autorului , terorismul nu este în
mod fundamental o p roblemă militară, ci una politică, socială și economică. Cercetătorul scoate
în vileag scepticismul unor experți, care consideră că războiul antiterorist ar putea dura și o sută
de ani [ 79, p.35].
În lucrarea „Cum sfâ rșesc grupurile teroriste: Lecții de lu ptă împotriva Al -Qaeda” autorii
Seth G. Jones și Martin C. Libicki își propun să informeze factorii responsabili de combaterea
terorismului , despre modul în care s -a realizat acest proces în trecut, în vederea eficientizării
luptei împotriva acestui fenome n, prezentând diferite modalități de implicație în această luptă. În
lucrare , unei analize detaliate sunt expuse circa 648 de organizații teroriste, care au activat în
perioada anilor 1968 -2006. Studiul evidențiază procesul de declin în care grupurile tero riste au
27
intrat și au încetat să mai funcționeze. Autorul susține că toate gru pările teroriste își încetează
până la urmă activitatea [ 303].
O altă delimitare a cercetărilor științifice realizate în domeniul terorismului și
securității ține de periodizarea istorică a conceptelor. Astfel, atentatele din 11 septembrie
2001 au marcat evoluția de la cercetarea „terorismului modern” la categoria științifică de
„superterorism” sau „terorism catastrofic”, numit și „noul terorism” [30, p.8]. Savantul
Ch.Krauthammer , în lucrarea „In Defense of Democratic realism”, susține că acest
eveniment reprezintă începutul celui de -al patrulea război mondial în care Occidentul se va
confrunta cu Islamismul radical [ 203, p. 16].
Un studiu important axat pe mecanismel e de combate re a terorismului a fost elaborat de
către cercetătorii Theod or H. Winkler, Anja H. Ebnother și Mats B. Hansson – „Combating
terrorism and its implications for the security sector” [1 49, p.248]. În lucrare sunt abordate trei
aspecte de bază: evoluția teror ismului și acțiunile structurilor specializate în planificarea și
realizarea acțiunilor antiteroriste și eficiența acestora; ajustarea activității structurilor antiteroriste
reieșind din noile riscuri și amenințări internaționale ; rolul actorilor nonstatal i în combaterea
terorismului. În partea introduc tivă a lucrării invocate, cercetătoarea Alyson J.K. Bailes relevă că
atacurile teroriste sunt la fel de vechi ca omenirea, fiind frecvent utilizate în situații de conflict.
Ceea ce a diferențiat, însă, ata cul terorist asupra SUA a constituit dimensiunea acestuia și
caracterul său internațional, precum și capacitatea de a modifica agenda SUA, ulterior devenind
subiect la ordinea de zi în plan global. Autoarea la fel susține că terorismul a prevalat ca
amenințar e războiul de gherilă, specific secolului trecut, iar acest tip de război , asimetric și
neconvențional, parțial neutralizează capacitățile de apărare a le țărilor atacate , fapt prin care
sporește vulnerabilitatea acestora.
Ample studii la tematica securităț ii a realizat cercetătorul Barry Buzan, care susține că
atunci c ând selectăm o bibliografie conceptual adecvată despre securitate constatăm că nu există
o școală de gâ ndire coerentă pe acest palier [ 47, p.15] .
Reprezentanții școlii de la Copenhaga Barry Bu zan, O. Waever și J. De Wilde sunt de
părere că definirea securității trebuie să fie realizată în funcție de natura amenințărilor, care se
pot manifesta într -o varietate de contexte sau domenii exprimate: politic, economic, militar,
cultural, demografic și ecologic [82, p. 80 ]. Perioada anilor 90 ai secolului XX coincide cu
apariția unor reformulări destul de radicale ale conceptului de securitate, fundamentate p e
viziunile promovate de politologii K.Krause și M.Wiliams , care susțin că securitatea constitui e o
condiție variabilă; dacă e să fim de acord c u ideea filosofului Th.Hobbes, anume frica de moarte
28
este adevărata condiție umană, sursele acestei temeri variind în mod drastic în spațiu și timp.
Subînțelegerea sensului contemporan al securității delimite ază semnificația dinamicii istorice a
politicii mondiale [94, p.36].
Politologul american Walter Lippmann interpretează securitatea ca fenomen ce se
raportează la stat și la valorile acestuia, la capacitatea acestuia de a-și asigura securit atea [141,
p.14] . Spre deosebire de W. Lippmann, Arnold Wolfers plasează în prim plan factorul uman ,
defini nd securit atea și remarcînd că securitatea în sens obiectiv determină lipsa amenințărilor la
adresa valorilor obținute, iar în sens subiectiv – lipsa stării de nelin iște că asemenea valori pot fi
atacate [239, p.485].
Un loc aparte în realizarea obiectivelor tras ate în prezen ta teză îl au studiile ce indică
rolul și locul serviciilor speciale în asigurarea securității naționale și internaționale, precum și în
combater ea terorismului. Importante în acest sens sunt contribuțiile aduse de Abram N. Shulsky,
Gary J. Schmitt, Olivier Forcade și Sebastien Laurent.
Autorii Ol.Forcade și S.Laurent în monografia „Serviciile secrete: puterea și
informația secretă în lumea modernă ” [78] analizează activitatea serviciilor secrete, atît sub
aspect teoretic, cât și sub aspect istorico -practic, rolul activității de informare în
constituirea statelor moderne din Occident, locul și rolul serviciilor de informații în cazul
crizelor intern aționale.
Lucrarea „Războiul tacit: introducere în universul informațiilor secrete” [29]
elaborată de savanții Abram N. Shulsky și Gary J. Schmitt reprezintă o introducere
comprehensivă în domeniul operațional, dar și o analiză detaliată, care scoate în vi leag
erorile ce afectează convențional imaginea serviciilor de informații. Autorii își propun drept
obiectiv să clarifice concepte -cheie în domeniul operațional, precum sursele de informații,
agenții, activitatea agenturistică sub acoperire, manipularea ad versarului, formele și metodele
de colectare a informațiilor secrete, varietatea mijloacelor operativ -tehnice de captare a
datelor operative. Monografia reflectă, de asemenea, esența relațiilor dintre serviciile de
informații și factorii de decizie în stat , autorii analizând impactul acestora asupra politicilor
naționale, aspectele morale ale controlului civil și democratic, echilibrul între eficiență și
legitimitate publică și tensiunile inerente acestuia.
De r ând cu studiile axate pe tematica securității și terorismului elaborate în Occident,
conotație poartă cercetările elaborate pe acest palier în România, în Federația Rusă și în
Republica Moldova.
29
Lucrările cercetătorilor din România înglobează o abordare complexă a fenomenelor
terorismului și securităț ii. Interesul mediului academic român față de aceste subiecte denotă
tendința statului vizat de a se manifesta ca actor internațional important în asigurarea stabilității
sistemului de securitate internațională și în soluționarea problemelor globale ale
contemporan eității, în special privind combaterea terorismul ui.
În acest sens remarcăm valorificarea raportului dintre securitate și terorism realizată în edițiile
coordonate de profesorul Constantin Moștoflei, publicate în perioada anilor 2001 -2010: Spațiul Sud
Est European în contextul globalizării (în 2 volume, 2007), Politici și strategii în gestionarea
conflictualității (în 5 volume, 2008), Securitate și apărare în Uniunea Europeană (2008), Perspective
ale securității și apărării în Europa, (în 5 volume, 2009), Stabilitate și securitate regională (2009),
Impactul evoluției relațiilor internaționale asupra mediului de securitate (2010).
Alte studii importante elaborate în România , în care subiectul abordat de noi este elucida t
multiaspectual atât la nivel teoretic, câ t și practic , sunt cuprinse în Revista Academică
Internațională „Studia Securitates”, editată în cadrul Universității „Lucian B laga” din Sibiu
(România) începâ nd cu anul 2006. Î n acest context sunt de menționat lucrările elaborate de E.
Străuți u, care ia în atenție think -tankuril e europene de securitate [2 30, p.25]; Fl.Iftode care
analiz ează evoluți a mediului de securitate global; I.Pentilescu , care face o abordare distinctă a
dimensiuii etnico -religioase a terorismului. Multidimesnsionalitatea și complexitatea
fenomenului terorism sunt expuse în cercetările elaborate de : I.Radovici – Reinterpretarea
războiului: cum reformulează terorismul viziunea noastră asupra războiului (studiu de caz:
Afganistan); Iu.Mărgărit – Gestionarea crizelor din mediu l internațional de securitate fără
implicarea componentei militare; N. Jianu – Noul mediu internațional de securitate din
perspectivă europeană etc.
Violența în calitate de particularitate a terorismului este analizată în lucrarea
savantului Dumitru Virgil Diaconu „Terorismul – repere juridice și istorice”. Autorul
consideră că dacă pentru crima organizată violența este considerată mijlocul prin care se
atinge un anumit scop, în mod special dobândirea de profituri, avantaje directe sau
indirecte, în cazul te rorismului violența provoacă teroare care și constituie obiectivul
urmărit de facto de liderii organizațiilor teroriste, cu intenții distincte de a atrage atenția
comunității internaționale asupra revendicărilor înaintate [66, p.152].
Cercetătorul român Gh.Văduva în lucrarea ce-i aparține „Terorismul contemporan –
factor de risc la adresa securității și apărării naționale în condițiile stat utului României de
30
membru NATO”, susține că pericolele și amenințările teroriste sunt cele grave și dificil de
sensibil izat, acceptat și gestionat. În opinia acestuia, chiar și instituțiile abilitate în domeniul
asigurării securității și apărării persoanei, proprietății, ordinii și legii nu au identificat soluții
viabile pentru gestionarea fenomenului teroris m. Terorismul ca fenomen face parte din tipologia
crizelor politice, sociale, economice și militare din toate timpurile, dar el nu poate fi încă
gestionat și dezamorsat [143, p.7].
În același context, autorii Gh.Arădăvoai ce, D.Iliescu, D.Niță în lucrarea „ Terorism,
antiterorism, contraterorism” susțin că unele acte teroriste sunt săv ârșite de psihopați, oameni
care pierd contactul cu realitatea , acționâ nd în mod inconștient. Comportamantul deviant al
acestor a au ca motive: sărăcia, alcoolismul, drogurile, violența, pierd erea reperelor, boala,
dificultățile vieții, neîmplinirile afective sau sexuale, refularea, inactivitatea, șomajul,
inadaptabilitatea socială, proveniența din familii social mente vulnerabile [35, p.28] .
Savantul român Cr.Bârnă în monografia sa „Terorismul ultima soluție? Mărirea și
decăderea Al Qaeda. ” susține că „noul terorism”, devenit ca scop, nu mai este reprezentat de
„entitățile organizaționale bine definite”, ci de „organizații amorfe” cu revendicări în
continuă evoluție, cu motivații confuze în care se asociază elemente etnice, religioase sau
ideologice în continuă modificare. În astfel de condiții, devine fundamentală operarea cu
criterii clare și distincte pentru a determina terorismul, iar autorul propune precizări și
delimitări bine argumentate. Abordarea paradigmatică sesizată în lucrare, dar și definiția
operațională a terorismului și tipologia fenomenului reprezintă contribuții originale și forme
novatorii de analiză. Autorul descrie modalitățile de implicare a mass -media în abordarea
terorismu lui, raportul dintre respectarea drepturilor omului și unele prevederi ale strategiilor
antiteroriste [38].
Punâ nd în discuție fenomenul insecurității, remarcăm lucrarea politologului Ed.Kolodziej
„Securitatea și relațiile internaționale”, în care autorul realizează o temeinică abordare științifică
a teoriilor securității, cu expunerea detaliată a opiniilor clasicilor în studii de securitate, precum
T.Hobbes, C.Clausewitz, Tucidide. Cercetătorul susține că excluderea sau diminuarea impactului
diverselor for țe propulsate în mod ideologic, emoțional influențează asupra comportamentului de
securitate al popoarelor și statelor [ 93, p.390].
În opinia autorului Aurel V. David , reflectată în monografia „Națiunea între „starea de
securitate” și „criza politico -milita ră”, definirea conceptului de securitate a depins de capacitatea
oamenilor de a procesa informațiile sociale [ 65, p.67] .
31
Conceptele securității și suveranității în gestionarea instituțională a crizelor, abordarea
amenințărilor la adresa securității interna ționale și utilizarea în acest scop a conceptului de putere
post-război rece sunt dezvoltate în cercetarea politologului Radu -Sebastian Ungureanu
„Securitate, suveranitate și instituții internaționale” [1 41]. Obiectiv ul principal al acestei
cercetări îl constituie identificarea celor mai potrivite filiere prin care poate fi cercetată
problematica abordării instituționale a securității internaționale.
Latura teoretică a politic ii promovate în domeniul securității este expusă în cercetare a
realizată de savanț ii L.A. Ghica și M. Zulean „Politica de securitate națională” [ 82]. Autorii
acesteia analizează problematica securității prin prisma relațiilor internaționale ca disciplină de
studiu și are ca scop definit examinarea evoluției acestui concept în contexul tr ansformărilor
permanente a le mediului internațional și a interpretărilor analitice care i se aduc. Ambii autori
încearcă să invoce rolul serviciilor secrete în funcție de structurile importante ale statutului,
abilitate cu asigurarea inviolabilității front ierei de stat, asigurarea protecției secretului de stat , cu
minimizarea riscurilor ce amenință securitatea națională și regională , cum ar fi: combaterea
terorismului, a migrației ilegale, a traficului ilicit cu produsele supuse controlului internațional, a
altor manifestări ale criminalității transnaționale . Atenție aparte se acordă utilității supravegherii
democratice a serviciilor speciale și rolul ui acestora în asigurarea ordinii în societate.
Cercetătorul M.Vladu, la rândul său , în lucrarea „Opinii priv ind evoluția conceptului
„securitate” în cadrul tripticului stat -națiune -securitate” , publicată în revista „Studia Securitatis” ,
distinge securitatea după obiectul de acțiune, ce desemnează starea căreia nu -i este specific
pericolul, fiindu -i caracteristic ă protecția, apărarea, independența [2 36, p.65].
În lucrarea coordonată de M.Cosma, „Riscuri și amenințări la începutul secolului XXI” se
susține că specialiștii din întreaga lume demonstrează în mod elocvent că nu există sisteme
perfecte securizate, deci riscurile și amenințările sunt prezente chiar și în cazul celor mai perfecte
sisteme de securitate [ 58, p.7].
În ce privește evoluția istorică a conceptului de securitate, cercetătorul Varga Alexandru –
Eftimie susține în studiul „Dimensiuni ale securității în prezent și în perspectiva apropiată și
medie” că societatea abia în a doua jumătate a secolului XX a conștientetizat caracterul integrativ
și complex al securității [2 33, p.12]. În expunerea opiniei sale a utorul se bazează pe ideile și
conceptul despre securitatea statului ca un sistem complex de asigurare a vieții societății și
omului, incluzâ nd drept părți componente nu doar securitatea militară, dar și securitatea politică,
economică, informațională, tehnologică, ecologică și alte tipuri de securitate .
32
De un real folos la soluționarea p roblemel or expuse spre analiză în prezenta teză de
doctorat au fost și studiul „Zece ani de turbulențe în securitatea lumii , 2001 -2011” elaborat de
politologul E.Lungu [1 19]. Cercetarea scoate în evidență problemele secu rității internaționale
circumscrise perioadei istorice indicate, autorul afirmâ nd că consecințele acestui deceniu de
turbulențe în mediul de securitate internațional rămâ ne sub semnul întrebării și al îngrijorării,
datorită implicațiilor din partea anumito r entități statale.
Savantul C.Băhnăreanu , autorul lucrării „Rolul organismelor internaționale în
managementul cr izelor în regiunea Mării Negre” [40], susține că în sfera multidimensională a
securității există, pe de o parte, „noua securitate” reprezentată de B. Buzan și de Școala de la
Copenhaga, iar , pe de altă parte , intervine „analiza critică a studiilor de securitate”, reprezentată
de Școala de la Aberystwyth, considerată a fi cea mai coerentă alternativă a celei dint âi.
În lucrarea sa „Serviciile de in formații și decizia politică” [1 20] M.Rădoi elucidează
relația dintre serviciile naționale de securitate și factorul politic instituțional. Autorul
argumentează caracterul ambivalent al acestui raport, invocâ nd necesitatea unei r elații suficient
de constru ctive între factorul politic și reprezentanții serviciilor de informații. Pe de altă parte
este necesară o separare funcțională, astfel încât structurile speciale să cunoască necesitățile reale
de informare ale factorului politic, dar să nu selecteze și să elaboreze informațiile în dependență
de deciziile presupuse a conveni beneficiarului.
De aceeași opinie este și cercetătorul român S.Petrescu, care în studiul „Informațiile în
politica de securitate națională” susține că cooperarea între serviciile națio nale de informații
constituie imperativul major în mediul actual de securitate. Autorul plasează accentele pe
capacitatea serviciilor de informații de a supraveghea evoluția factorilor care concurează la
promovarea politicii de securitate națională [ 216, p.56].
Și cercetările în domeniul terorismului elaborate în Federația Rusă au o conotație de
ordin internațional. Evidențiem studiile autorilor preocupați de cercetarea aspectelor morale și
politico -psihologice ale terorismului contemporan atât în plan teor etic, câ t și practic, așa ca V.
Fedorov, L. Skvortsov, D. Olishanski; lucrări le în care terorismul internațional este examinat
drept categori e juridico -internațională cu caracter politic , precum cele elaborate de E.Leahov,
L.Modjorean; studiile în care probl ema terorismului internațional este abordată sub aspect juridic
și criminologic, aparținând autorilor S.Beleaev V.Ustinov V.Petrișev; investigațiile în care
terorismul este tratat ca fenomen social -juridic, c are reprezintă, în opinia lui G. Minicovscogo,
V.Revina [ 246, p.87 -89] și V.Bojco [240, p.72; 92 -94], un concept -cheie , precum și studiile în
33
care asigurarea securității este conceptualizată ca mijloc de eradicare a terorismului, cum ar fi
articolul lui V.Iliin [2 43, p.35 -49].
Savantul rus K.Feofanov în cercetările sale analizează baza socială a terorismului, care, în
opinia sa, o constituie statele slab dezvoltate, a căror populație este adusă la sărăcie neagră și
pauperizare, în mediul căreia persistă anlfabetismul și bolile, care este supusă exploatări i și dezonorării
din partea statelor înalt dezvoltate [252, p.39]. Pentru cercetătorul rus E.Satanovski terorismul
contemporan constituie fructul proceselor de globalizare și îndeplinește funcțiile de expunere a energiei
negative acumulate în lume [250, p. 19-20]. Iar V.Dobrenicov susține că „terorismul internațional
contemporan este un răspuns barbar la o globalizare barbară” [2 42, p.14].
Cercetătorul rus L. Modjorean în studiul său monografic „Те pроризм в море” clasifică
terorirismul de stat în două tipuri: a) acte de terorism în rolul de provocator și organizator al
acestora apare însuși statul ; b) acte de terorism săvârșite cu concursul direct al serviciilor secrete
ale statului [1 61, p.51].
Politologul V.Iliin în articolul „Соотношение политики и безопасн ости” invocă
importanța asigurării valorilor politice caracteristice unui stat, care sunt interesele naționale,
securitatea și integritatea [2 43, p.35 -49].
Subiectul ce vizează rolul ONU și UE în asigurarea securității internaționale este dezvoltat de
savantul A.Novicov în lucrarea „Антитерор: комплексный подход”. Cercetătorul consideră
prioritare acțiunile antiteroriste în cadrul sistemului instituțional internațional, al organizațiilor, cu
respectarea dreptului internațional, punând accentul pe măsurile s ocial-economice, politice, cultural –
psihologice și informaționale. În această compilație de cercetări se susține că realitatea existentă
demonstrează univoc că mecanismele de luptă antiteroristă în majoritatea statelor sunt neadecvate
caracterului și nivel ului de pericol pe care îl reprezintă terorismul [16 2, p.15].
Rolul educației în formarea culturii antiteroriste este reflectat de autorul rus Vl. Volkoff
în lucrarea „Dezinformarea văzută din Est” [1 65, p.59]. El atenționează asupra faptului că școala
poate fi sechestrată de teroriști și manipulatori aflați în serviciul acestora sau a l grupurilor de
crimă organizată, care propagă islamismul violent , ceea ce poate conduce la riscul că teroriștii să
distrugă întregul sistem universitar de educație . Dânsul me nționează că, cu regret , o parte din
statele sponsori susțin că atentatorii sunt luptători pentru libertate. Cercetătorul afirmă, însă, că
atentatele asupra obiectivelor administrative, culturale și a supra civililor sunt totuși considerate
de majoritatea s tatelor lumii drept amenințări grave în adresa păcii și a securității internaționale,
iar făptașii acestora sunt etichetați ca teroriști [1 45, p.40].
34
O abordare indirectă a terorismului realizează cercetătorul rus N.Suvorov în monografia
„Элитарное и массо вое сознание в культуре постмодернизма” [ 165]. În ea terorismul este
reprezentat drept un indicator al marginalizării conștiinței elitare, iar singurătatea, înrăirea,
complexul inferiorității și tendința de a realiza o faptă eroică luate împreună reprezint ă trăsăturile
distincte ale teroristului clasic. În mod aparte, în lucrare se pune accentul nu pe executori orbi ai
atentatelor, ci pe instigatori și organizatori ai acțiunilor teroriste. Terorismul și anarhismul
apărute din tendința transformării juste a societății a evoluat în mijloc de a menține societatea
într-o încordare permanentă și de a atinge scopurile prin mijloace egocentriste .
Un aport important în analiza istoricului politicii administrative antiteroriste l-au adus
savanții М.Оdeskii și D. Felidman în monografia „Поэтика террора и новая административная
реальность: очерки истории формирования”. Autorii realizează o reconstruire nu doar a
mentalității teroriste în ansamblu, a „logicii terorii”, dar și a „poet icii terorii”, aceasta
presupunâ nd o a bordare semantică a istoriei, precum și analiza conceptelor utilizate de purtătorii
„mentalității teroriste” la fiecare etapă istorică [1 59].
În periodizarea istoriei terorismului un rol aparte l -a avu t lucrarea cecetătorului rus
O.Budnițch i „Терроризм в российском освободительном движении: идеология, этика,
психология (вторая половина XIX — начало XX в.)”. Terorismul este abordat în calitate de
fenomen specific mișcării revoluționare pe o perioadă de o jumătate de secol. În lucrare sunt
analizate geneza i deilor teroriste, influența reciprocă între ideologia și practica terorismului,
bazele etice și psihologice a le diferit elor tipuri de terorism, influența terorismului asupra
societății și puterii [153].
O analiză amplă a terorismului și teroriștilor este e fectuată de cercetătorul rus C. Jarinov
în lucrarea „ Терроризм и террористы: Исторический справочник” . Aici găsim informația
despre cei mai cunoscuți teroriști și organizații teroriste care funcționează pe teritoriul Federației
Ruse și în alte state. Autoru l a încercat să deducă originea istorică a terorismului, să determine
specificul social -psihologic și mediul de dezvoltare a terorismului, să clasifice nu doar
principalele forme ale terorismului, dar și să supună unei analize detaliate cele mai odioase
organizații teroriste, cu detalizarea liderilor și acțiunilor teroriste ale acestora [166].
În Republica Moldova preocuparea de fenomenul terorismului este una reală, odată ce
implicațiile sale negative , datorate prezenței conflictului transnistrean, a corup ției, spălării de
bani, traficul ui de droguri, ființe umane și armament, dețin un rol semnificativ în dezvoltarea
terorismului internațional. În țara noastră, la etapa actuală cercetarea terorismului și a securității
este realizată în cadrul centrelor acad emice și de cercetare, inclusiv prin organizarea diferit elor
35
conferințe internaționale și naționale, mese rotunde, simpozioane internaționale, dar și publicații.
Este vorba, de spre astfel de instituții , precum : Academia de Științe a Moldovei, Academia de
Poliție a MAI „Ștefan cel Mare”, Academia Militară „Alexandru cel Bun”, Universitatea de Stat
din Moldova, Universitatea Liberă Internațională din Moldova, Institutul de Relații
Internaționale din Moldova, Institutul Național de Informații și Informații, Ce ntrul de Informare
și Documentare NATO, Institutul Politici Publice, Asociația pentru Politică Externă, Institutul
Politici și Reforme Europene, Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale IDIS Viitorul,
Centrul Pro -Marshal în Republica Moldova etc.
În mod special, ținem să menționăm lucrările ce rcetătorilor V.Juc, A.Rusnac, V.Armașu,
V.Grosu, N.Pintilii, D.Cenușă, D.Ilașciuc, C.Ejova, V.Antonov, Gh.Rusnac, V.Varzari, M.Mutu,
Iu.Richicinschi, O.Balan, I.Lisnic, G.Gladchi, V.S îli, R. Gorin cioi, S.Cebot ari, T.Busuncean, etc.
Un s tudiu aparte axat pe implicațiile terorismului contemporan în contextul globalizării a
fost elaborat de C.Ejova „Terorismul internațional în contextul globalizării” [ 77]. Cercetătoarea
acordă atenție sporită acțiunilor complexe d e combatere și profilaxie a terorismului în Republica
Moldova. În discuție este pusă importanța pentru Republica Moldova a aderării la multiple
tratate și convenții internaționale privind combaterea terorismului și altor manifestări extremiste.
În mod apar te sunt expuse analizei motivele cu caracter politic, social, național, ideologic,
psihologic care favorizează ascensiunea terorismului.
Un alt autor autohton , T.Busuncean în lucrarea „Colaborarea internațională a serviciilor
speciale în combaterea teroris mului” [45], a elaborat conceptualizarea strategiilor și
mecanismelor de colaborare internațională a serviciilor special e. Îndeosebi , este reflectată
evoluți a colaborării serviciilor speciale în combaterea terorismului din ultim ele decenii ale
secolului XX până în prezent .
Cercetătoarea V.Antonov a expus investigației terorismul ca fenomen în ansamblu. În
lucrarea sa „Implicațiile politice ale terorismului internațional” [33] analizează în mod detaliat
cauzele apariției terorismului, esența acestuia, conse cințele social -culturale ale fenomenului, și,
respectiv, impactul terorismului asupra sistemului de relații internaționale. Autoarea susține poziția
că analiza unilaterală a terorismului, ca aplicare a violenței este una incorectă, dat fiind că există
perspective de abordare multilaterală: dimensiunile geopolitică și economică, socială, politică și
militară sunt suprapuse într -o gamă de abordări conceptuale care determină terorismul.
Autor ul studiilor despre terorism V. Sîli vine cu un aport substanțial în a bordarea
științifică a acestui fenomen . Unul dintre c ele mai importante studii ale acestuia fiind „Infracțiuni
36
cu caracter terorist, infracțiuni conexe terorismului și unele infracțiuni cu caracter de terorizare”
[132], „Terorismul aerian” [133], „Terorism ul și unele particularități de contracarare a acestuia”
[131], „Finanțarea terorismului: aspecte privind particularitățile contracarării” [130]. În ele V.Sîli
elucidează detaliat aspectele activității de prevenire și combatere a terorismului, sintetizează
specificul infracțiunii de terorism și elaborează măsuri eficiente de prevenire și blocare a
evoluției acestui grav fenomen inerent vieții cotidiene din prezent.
Ofițerul de carieră al SIS RM, I. Lisnic a elaborat o lucrare de ghidare practico –
metodică a l uptei contra terorismului – „Борьба с терроризмом: меры технического
контроля и противодействия”. După o amplă analiză a formelor și metodelor de atacuri
teroriste, autorul descrie tehnicile de realizare a controlului antiterorist în diferite domenii și
în diverse tipuri de transport, expunînd și recomandări referitoare la măsurile de contracarare
a atacurilor teroriste [ 157].
Sinteza surselor bibliografice, raportată la starea de fapt existentă în aspect comparat cu alte
state, ne determină să deducem că î n Republica Moldova studiul securității ocupă un loc important în
sistemul academic și științific autohton. Abordările tradiționale ale problemei privind securitatea
identifică două aspecte legate cu terorismul – aspectul criminologic și terorismul ca amen ințare la
securitatea națională și internațională. La nivel național, cercetări privind influența terorismului
asupra securității naționale și internaționale, analize și aprecieri ale politicii de securitate, ale
mediului de securitate moldovenesc sunt for mulate în lucrările autorilor Iu.Pîntea, P. Panainte [117],
C.Solomon, V.Sacovici [164], V.Armașu [173], R.Gorincioi [187], C.Eșanu [184], A.Rusnac,
O.Serebrean, V.Juc [87], V.Antonov [33], T.Busuncean [45] etc.
Astfel profesorul V.Juc în „ Edificarea relaț iilor internaționale post -război rece: aspecte
teoretico -metodologice și replieri geostrategice ” pe lîngă elucidarea aspectelor generale
teoretico -metodologice cu privire la relațiile internaționale, securitate, face o analiză concludentă
a interesul ui național a l Republicii Moldova ca factor determinant al priorităților strategice de
politică externă și al elementelor repoziționării statului național în relațiile internaționale
contemporane [87].
La rândul său, lucrarea savantului V. Sacovici, în lucrarea “Национальная безопасность
Республики Молдова ” expune pe larg sistemul național de securitate, precum și analizează
situația cadru -instituțională și de fapt a securității Republicii Moldova în domeniile politic,
economic, energetic, științific, social, de mografic și ecologic. Autorul susține că deși Republica
Moldova își asigură securitatea națională în conformitate cu standardele europene, aceasta este
37
nevoită să găsească căi de colaborare reciproc avantajoase și cu statele vecine, inclusiv cu Rusia
și cu alte state ex -sovietice [164].
Un subiect important de cercetare este cel ce vizează riscul terorismului pentru Republica
Moldova, care a fost abordat de V. Armașu. În studiile sale autorul invocă obiectivele principale
ale reprezentanților grupărilor tero riste, care manifestă tentative de a pătrunde în țara noastră. În
opinia acestui autor persoanele ce fac parte din grupările teroriste internaționale încearcă să se
legalizeze în Republica Moldova cu scopul de a crea infrastructuri economice de susținere a
activităților structurilor paramilitare; de a se eschiva de la urmărirea organelor de drept din țările
de origine; de a crea centre de instruire ideologică a noilor membri; de a se pregăti pentru acte
teroriste, preconizate spre realizare în state terțe; de a obține cetățeni a Republicii Moldova în
scopul de a-și facilit a plecarea spre alte state europene [1 73, p.29].
Cercetătorul A.Rusnac în lucrarea „Aspecte ale teoriei securității” [122] vine cu o abordare
combinată a teoriei și practicii a securității. Autorul expune o analiză complexă a procesului de
apariție și formare a concepției securității naționale, elucidează particularitățile asigurării securității
în lumea contemporană, dezvoltă conceptul securității complexe. Referindu -se la mecanismul de
pregătire și adoptare a deciziilor privind securitatea națională, A. Rusnac face o comparație cu cel din
alte state, ca SUA, Germania și Japonia. Cercetătorul consideră că o particularitate comună a politicii
de asigurare a securității naționale în toate țăril e dezvoltate devine tendința de a garanta interacțiunea
serviciilor specializate de stat cu societatea civilă, cu lumea afacerilor etc.
O abordare integrală a securității este realizată de savanții Gh.Rusnac și C. Manolache în
lucrarea „Securitatea statului în sfera ecologică”, unde se distinge reflectarea necesităților
stringente ale omului de a se proteja pe sine, de a -și pune în siguranță familia, neamul și
societatea în întregime, de a asigura supraviețuir ea lor în lumea complexă și împâ nzită de
pericole [123, p.6].
Studiul elaborat de T. Bicherschi „Unele aspecte privind cooperarea internațională în
combaterea terorismului” , publicat în Revista Națională de Drept, denotă că responsabilitatea
fundamentală pentru lupta împotriva terorismului aparține fiecăr ui stat, at ât pentru faptul că în
ultimă instanță terorismul este un fenomen l ocal, câ t și pentru faptul că din diverse motive o
mare parte a cooperării dintre guverne va trebui să se desfășoare în cadru bilateral, în special
între instituțiile din zona de informații și cele cu atribuții în aplicarea legilor. Autorul susține că ,
în pofida faptului că încheierea acordurilor bilaterale este un proces anevoios, statele trebuie să
tindă spre angajamente în ce privește lupta împotriva terorismului și a crimelor contra păcii și
securității omenirii ca infracțiuni internaționale [1 77, p.51].
38
Autorul Iu.Richicinschi în monografia „Terorismul – pericolul destabilizării securității
internaționale” , susține că consolidarea măsurilor de încredere și stabilirea unui cont rol
internațional eficient asupra activității statelor în domeniul militar reprezintă asigurarea juridică
internațională a păcii și securității internaționale [2 22, p.23].
Importanța cercetării și analizei academice a securității Republicii Moldova denotă
inevitabilitatea evidențierii interacțiunii acestei categorii cu alte instituții și definirii corelației
sale cu mediul internațional, aspecte ce sunt reflectate în studiile mai multor savanți moldoveni,
precum V. Juc, V. Ungureanu [ 201, p.14 -33], V. Grosu [ 189, p.93].
Autorul Nicoleta Gabi Pintilei , în articolul „Cooperarea internațională în combaterea
terorismului internațional”, susține că războiul antiterorist nu presupune acțiuni militare clasice,
ci este o nouă și foarte importantă remarcă privind legiti mitatea atacurilor asupra terorismului în
general [2 18, p.167].
Din cele expuse concluzionăm că în prezent se atestă absența u nor lucrări de specialitate,
atât în republică, câ t și în exteriorul țării , în care să se înscrie integral subiectul combaterii
terorismului contemporan și al consolidării sistemului de securitate internațională. Pentru
completarea integrală a subiectului expus cercetării au fost utilizate surse bibliografice din mai
multe domenii, însă, în special, în vizor au fost luate categorii științifice complexe și
interdisciplinare din politologie, teralogie, drept și istorie.
Abordarea sistemului securității internaționale în literatura de specialitate internațională diferă
la cercetătorii din Occident și la cei din Est. Acest fapt este arg umentat în primul rând de diferențele
conceptuale între școala politologică occidentală și cea post -sovietică. Meritul primului grup de
autori, fiind acela ce au realizat unele studii empirice, consacrate proceselor de democratizare din
statele lumii a tre ia și identificării unor legități, clasificări și trăsături specifice pentru diferite sisteme
politice. Școala politologică din statele post -sovietice, constituită cu mult mai târziu, a avut
posibilitatea de a sistematiza studiile realizate în Occident, pu nând bazele conceptuale, teoretico –
metodologice și structurale ale politicii de securitate promovate în plan intern.
Comunitatea științifică este interesată de subiectul combaterii terorismului contemporan,
care este de o pregnantă importanță în condițiile tendințelor actuale de consolidare polarizată a
sistemului securității internaționale, prin aportul organizațiilor internaționale de referință, a l
politicilor de securitate promovate de state, dar și a l educației și culturii civice a fiecărui om în
parte. Majoritatea studiilor despre terorism tind să se axeze în mod prio ritar pe măsurile
contrateroriste, și mai puțin pe măsurile de management al dezastrelor.
39
1.2. Repere teoretico -metodologice de cercetare a acțiunilor de combatere a terorismului
și de asigurare a securității internaționale
Sfârșitul secolului XX – începutul secolului XI este marcat de transformări politice
globale însoțite de multiple conflicte interetnice și între state. Pe parcursul acestei perioade au
fost puse bazele consolidării unui nou si stem de securitate internațională caracterizat de
competiția pentru consolidare a unor noi centre de putere, reconfigurarea mediului internațional
de securitate , limitarea regiunilor de conflict și combaterea vulnerabilităților de securitate,
inclusiv a ter orismului . Potrivit datelor experților, în arealul postsovietic numărul regiunilor de
conflict se estimează la 170. În 30 de cazuri aceste conflicte au decurs în formă activă, iar în 10
cazuri a fost aplicată forța [ 98, p. 147].
Cercetarea teoretico -metodo logică a acțiunilor de combatere a terorismului, a
particularităților și tendințelor terorismului nu poate fi realiza tă eficient fără o analiză temeinică
a categoriilor teoretice ce conturează aceste fenomene. Din acest motiv pentru o mai bună
înțelegere a complexității acțiunilor de combatere a terorismului și a particularităților acestui
fenomen , considerăm utilă definirea conceptelor -cheie privind actele concrete de terorism :
terorism internațional, terorism intern și a celor privind sistem ul securității internaționale, mediu l
internațional de securitate etc.
La nivel internațional nu există o definiție universală a terorismului, recunoscută drept
clasică [ 241, p.7 0] completă și unanim acceptată [1 70, p.161]. Absența unui concept unanim
acceptat pe plan i nternațional reprezintă o reală problemă, deoarece teroris mul nu poate fi
identificat dec ât pe baza unei definiri concrete și acceptate de toți. Tot odată, absența acestu ia
pune în dificultate procesul de abordare juridică și legislativă a fenomenului, deoa rece suportul
legal internațional, în acțiunea de contracarare a terorismului , ar trebui stabilit tot în baza acestei
definiții. Pe de altă parte , terorismul , sub diversele sale forme de manifestare [1 72, p.14] , este
mai simplu de caracterizat dec ât să i s e dea o definiție exactă. Acest flagel a fost în permanen ță
prezent pe scena internațională încă de la apariția comunităților umane, chiar dacă inițial a avut
un caracter politic , ca metodă de realizare a obiectivelor , acesta practicând omorul premeditat
sau omorul mișelesc , interpretat ca modalitate acceptabilă de a răsturna guverne și de a soluționa
probleme politice [ 72, p.8-9].
Un concept important supus analizei este „terorismul antiterorist”, abordat de statele
democratice ca strategie, în mod specia l în situații de represalii și reacție armată la acte teroriste
săvîrșite de entități ostile statului respectiv. Aparent , este un concept paradoxal, dar practica
constituirii unor echipe ale morții care judecă sumar pe cei, pe care liderii lor îi consideră
40
teroriști este comună multor țări , indiferent de forma de guvernare [ 306, p.18]. Echipele din
această categorie sunt constituite și susținute discret de reprezentanții puterii de stat, iar acțiunile
acestora se plasează undeva la hotarul între legal și il egal, dar întotdeauna în zona secretului de
stat. Exemplu elocvent în acest sens îl constituie grupul operațional Kidon , entitate subordonată
Mossadu -lui – Serviciul de Informații al Israel ului. Grupul vizat este constituit din circa 40 de
asasini profesio niști, l -a care sunt conectate cel puțin patru femei ; acest grup operează în întreaga
lume, acolo unde există o amenințare în adresa intereselor Israelului și a cetățenilor acestui stat .
Membrii Kidon și -au asumat misiunea de a-i suprim a fizic pe teroriști i palestinieni suspectați de
implicare în masacrele săv ârșite în perioada Jocurilor Olimpice de la München (1972). Serv iciile
speciale israeliene nu su nt singurele care apelează la astfel de metode. În Marea Britanie, spre
exemplu , activează Escadronul 22 al SAS împut ernicit cu atribuții funcționale în realizarea
operațiunilor speciale care ar fi responsabil, după unele surse, pentru asasinarea în Gibraltar a
trei membri ai Armatei Republicane Irlandeze – IRA 39 [ 306, p.19].
Pe lângă noul concept de „terori sm antiterorist”, introdus în literatura de specialitate, un alt
termen aplicat pe larg în procesul de studiere a sistemului securității internaționale este „teoria
echilibrului amenințării”, dezvoltat de cercetătorul S.Walt. El susține că alianțele nu sun t menite să
echilibreze puterea în creștere a unui alt stat, ci să echilibreze amenințarea pe care intensificarea
puterii o reprezintă la adresa securității sale [ 309, p.14]. În actuala practică a relațiilor internaționale,
teoria echilibrului amenințării își găsește reflectare, spre exemplu, în conceperea și raportarea la
scutul antirachetă, legată direct de amenințarea cu proliferarea armelor de distrugere în masă sau cu
dezvoltarea lor de către state caracterizate prin instabilitate, în care regimurile s unt nedemocratice sau
antioccidentale, situate în zone cu un nivel înalt de instabilitate.
Terorismul contemporan se axează îndeosebi pe extremismul religios violent, pe extremismul
politic, urmărind efectele dezrădăcinării lui. Cauzele proliferării în tim p a acestui fenomen continuă
să fie extrem de diferite și complexe. Ele își au sorgintea în adâncirea crizelor economice, culturale și
sociale, în politica de alienare a tinerilor care locuiesc ca imigranți, în recrudescența criminalității și
expansiunea r ețelelor acesteia controlate de lumea interlopă [14 3, p.5].
Aria de manifestare a terorismului contemporan cuprinde atât terorismul din spațiul
național, cât și din cel internațional cu multiplele sale forme actuale. Terorismul intern ia
naștere acolo und e există regimuri politice oprimante și antisociale aservite unor interese
străine, unde există sărăcie, corupție, iresponsabilitate, ineficiență, injustiție și inechitate
socială. Nu este corect ca din cele șase miliarde de locuitori ai planetei un millia rd să
stăpânească optzeci la sută din bogăția mondială, în timp ce un alt milliard se frământă să
41
supraviețuiască cu mai puțin de un dolar pe zi [272]. Terorismul consolidează forme
extreme, de masă, în condițiile ocupației militare străine (spre exemplu, în Afganistan, Irak
sau Siria). Terorismul atacă statele ale căror politică se dovedește a fi oprimantă,
hegemonistă, neocolonialistă, globalistă în raporturile cu alte state.
Terorismul internațional constituie o strategie bazată pe impactul psihologic [ 306, p.8], care
dispune de o structură complexă, neuniformă și multidimensională. Luate împreună, acestea
contribuie la sporirea complexității impresionării sale în totalitatea componentelor ce -l caracterizează
[35, p.7]. Conceptul de terorism internaționa l a cunoscut o evoluție istorică de durată. Dacă
V.Luneev examinează terorismul internațional ca omor al reprezentanților statului străin în scopul
provocării războiului sau tensionărilor internaționale [2 44, p.26 -27], atunci K.Oots pune accentul pe
aborda rea transnațională a terorismului internațional, care duce nemijlocit spre modificarea vectorilor
politici și instaurarea unor regimuri de dictatură militară sau paramilitară [114, p.31]. Indiciul de bază
al terorismului internațional îl constituie mecanis mul de săvârșire de facto a actului, ale cărui
ramificații depășesc frontierele naționale ale unui stat.
Analiza conceptului de terorism cunoaște evoluții majore odată cu începutul unei „ere
noi” [2 24, p.1] în relațiile internațional e marcate de anul 2001, determinâ nd, în opinia savantului
american Harvey Sicherman, începutul ră zboiului împotriva terorismului [294], un pol al noii
ordini mondiale – megaterorismul [ 30, p.8] , hiperterorismul [1 49, p.182]. În p erioada
contemporană se impune ca neces ară redefin irea mediului internațional de securitate, trecerea
acestuia de la lum ea unipolară, conturată după sfâ rșitul războiului rece, în care SUA deținea o
poziție dominantă, fiind cu un real avans în raport cu toate statele lumii, la cea multipolară, în
cadrul că reia au apărut noi poli de putere, precum Federația Rusă, China, India, Japonia,
Germania, Brazilia [ 200, p.323 ].
După atacul terorist din anul 2001 , începe o nouă etapă în relațiile internaționale [174,
p.73], iar în cadrul sistemului de securitate intern ațională a luat amploare evoluția relațiilor dintre
importante puteri ale lumii, fragmentarea mecanismului de securitate colectivă, limitarea
recursului la dreptul internațional în raport cu acțiunile antiteroriste ; apare și modelul de
securitate al autoap ărării nelimitate, bazat pe solidaritatea statelor care împărtășesc valorile
democrat ice.
Unii autori numesc terorismul – „islamofascism”, datorită similitudinilor existente între
actuala mișcar e islamistă -jihadistă și nazism: dorința de a domina lumea; credința în
superioritatea religiei/culturii lor, care ar legitima dominația lor globală; ura față de alte religii și
culturi, în special cele de sorginte occidentală [ 227, p.543].
42
Conform opiniei autorului D.Diaconu , printre cauzele și condițiile imediate, care
generează dezvoltarea contemporană a terorismului internațional, pot fi enumera te: conflictul
palestiniano -israelian; conflictul dintre sărăcie și bogăție; existența a unei singure superputeri în
lume; conflictul dintre civilizații; conflictul dintre religii [66, p.59] , ceea ce induce concluzia că
oamenii de pe planetă trăiesc în același timp fizic, dar nu și în același timp istoric [115, p.35].
Deși numărul și amploarea conflictelor care au la origine dispute teritoriale s -au diminuat, s -au
amplifica t și diversificat modalitățile de soluționare prin forță a divergențelor de natură etnică și
religioasă [69, p.7], care afectează direct sistemul politic internaționa l, generâ nd mai multe
forme de conflicte violente, inclusiv terorismul.
Adeseori, în lite ratura de specialitate drept una din tre cauzele importante a le evoluției
terorismului este invocat fenomenul globalizării. Globalizarea conduce la intensificarea
schimbului de informații, iar ace asta are ca rezultat integrarea culturilor naționale, care pr ioritar
se realizează prin sacrificarea valorilor identitare și a tradițiilor. Procesul în cauză este privit în
mod critic , fiind interpretat în sensul că tradițiil e seculare sunt substituite cu unele valori externe,
străine, care nu exprimă dec ât consumat orism vulgar, sexualitate și violență. Numeroase grupări
au făcut apel solicitând revenirea la practicile religioase fundamentaliste, precum utilizarea
Shariei sau promov area învățămintelor biblice în școli. Câ nd tentativele lor s -au confruntat cu
rezisten ța din partea maselor, aceste grupă ri au recurs la violență, la acțiuni teroriste în atingerea
obiectivelor propuse [2 66].
Pericolul terorismului, de râ nd cu schimbările impuse de globalizare , scot în prim -plan
importanța securității internaționale, denum ită în literatura de specialitate și securitate mondială
sau globală. Conceptul „securitate” capătă un conținut diferit în fiecare epocă istorică [86,
p.152] , în dependență de configurarea intereselor și forțelor actorilor internaționali, dar și de
actuala distribuție a puterii, care poate fi unipolară, bipolară, multipolară. După încheierea
războiului rece , studiile comparative relevă faptul că noțiunea de securitate este asociată , pe
lângă riscurile comune globale, nonteritoriale (cum ar fi poluarea mediu lui, accidentele la
obiectivele cu pericol tehnogen sporit ) cu crima organizată și c u terorismul [ 50, p.64].
Analiza detaliată a termenului „securitate” denotă că aceasta pot avea cinci dimensiuni:
securitate internă, securitate națională, securitate regi onală, securitate internațională și securitate
globală. Fiecare dintre acestea este caracterizată de trei aspecte: militar (strategic), politic și
economic. În opinia lui B.Buzan, din totalitatea tipurilor de securitate – individuală, națională sau
interna țională, cea națională ocupă un loc central, întrucât statele domină multe din condițiile ce
determină securitatea la celelalte niveluri, iar ele par incapabile să coexiste armonios [47, p.13].
43
Conceptul de securitate, în pofida multiplelor dezbateri, răm âne nebulos, deseori utilizat
ca pretext, scuză sau justificare pentru diferite măsuri politice sau strategice mai mult sau mai
puțin îndreptățite [ 37, p.9]. Putem afirma că securitatea constituie un concept slab
concept ualizat, dar puternic politizat . În termeni generali, securitatea semnifică faptul de a fi
păzit de orice pericol și , totodată, exprimă sentimentul de protecție, apărare și i ndependență [206,
p.62]. Atunci câ nd termenului de securitate i s -a atribuit sens normativ , a rezultat conceptul de
securitate. Definirea acestui concept a depins de capacitatea oamenilor de a procesa informațiile
sociale în modalități științifice [ 65, p.67].
În literatura de specialitate analiza conceptului de securitate cunoaște două abordări:
abordarea tradițională , unde conținutul conceptului se referă la stat și abordarea acestuia ca
sistem, ce include orientarea externă a securității , care poate fi gestionat ă militar. Totodată, sunt
și abordări critice a le securității, care se concentrează asupra securității indivi duale , pledându -se
pentru o extindere a conceptului, a nivelului de analiză care ar includ e indivizii, comunitățile,
nivelul regional situat între stat și sistem, iar deasupra nivelului sistemic s-ar suprapune cel
global [141 , p.20].
Securitatea necesită a fi percepută ca însușirea de a se opune pericolelor pentru viața,
sănătatea, bunăstarea și principalele drepturi ale omului, pericolelor pentru resursele de
importanță vitală, precum și capacitatea oamenilor de a se adapta la condițiile modificate [1 60,
p.6]. Treptat este conștientizat ă corelația strâ nsă dintre securitatea globală, regională și națională
și, ca urmare, devine clară imposibilitatea de a asigura securitatea unei țări pe seama atenuării
securității altor state [ 207, p.3].
Cercetarea teoret ică a procesului de menținere a securității internaționale invocă
necesitatea deducerii unei definiții a securității internaționale, care să se suprapună unor
varietăți de percepții ale acestui concept. Ideea că securitatea este interdependentă și deci
internațională conduce la înțelegerea faptului că orice tip de securitate poate fi obținut mai
sigur în context internațional [187, p.54 -55]. Conceptul de securitate internațională apare
aproximativ la sfârșitul Evului Mediu. Politicienii din perioada respect ivă au început să
mediteze sistematic asupra modalităților de consolidare a unei păci mai trainice. În lucrările
de specialitate securitatea internațională este definită ca acea stare a sistemului de relații
internaționale în care toate statele lumii se af lă la loc sigur de orice agresiune, act de violență
sau amenințare cu forța în raporturile dintre ele, de orice atentat la adresa independenței și
suveranității lor naționale, a integrității lor teritoriale sau care presupune excluderea
războiului ca mijlo c de reglementare a disputelor [222, p.11] .
44
Prin însăși definiție , securitatea internațională constituie forma de organizare a relațiilor
internaționale pe principiile asigurării securității colective a statelor ; ea presupune apărarea în
raport cu orice tip de agresiune, amenințări sau violență din exteriorul țării, precum și asigurarea
drepturilor depline pentru toate statele și posibilitatea acestora de a-și consolida stabilit atea și de
a edifica un sistem de securitate internațional ă democratic și pașn ic.
Securitatea internațională este caracterizată de componentele sale – continentală, zonală ,
regională și subregională. J. Balazj susține că securitatea internațională este determinată în fond
de securitatea internă și externă a diferitelor sisteme socia le, în măsura în care în general
identitatea sistemului depinde de circumstanțele externe [ 48, p.28]. Acest termen r eprezintă un
domeniu a l relațiilor internaționale în c are subiectele acestor relații – popoare, state – nu su nt
amenințate de pericolul răzb oiului sau de alte atentate externe la existența și dezvoltarea lor
suverană și independentă. Această stare constituie gradul de protecție a sistemului relațiilor
internaționale în raport cu amenințările de destabilizare a acestor relații, în fața pericolu lui de
declanșare a războaielor și a conflictelor militare, care pot provoca cea mai acută destabilizare a
situației internaționale și modificări distructive ale sistemului relațiilor internaționale. Securitatea
internațională este în directă dependență de tendințele evoluării relațiilor internaționale [1 22,
p.38-39]. Spre deosebire de securitatea internațională, securitatea națională constituie starea
caracterizată de nivelul asigurării securității, de nivelul de apărare și independență, iar pericolul
nu este propriu acesteia [2 36, p.72].
Abordarea integrală a conceptului de securitate implică introducerea conceptului de
sistem, care reprezintă un complex de elemente structurale și interdependente, constituind un
ansamblu unitar care funcționează într -un m ediu definit, în vederea îndeplinirii unui obiectiv
determinat. Conceptul de sistem este utilizat pe larg începând cu a doua jumătate a secolului
XX, când societatea a conștientetizat caracterul integrativ și complex al securității [233,
p.12]. El se bazea ză pe ideile și conceptul despre securitatea statului ca un sistem complex de
asigurare a vieții societății și omului, având drept părți componente nu doar securitatea
militară, dar și securitatea politică, economică, informațională, tehnologică, ecologică și alte
tipuri de securitate [155, p.57].
Analiza sistemului s ecurității internaționale devine completă prin expunerea
dimensiunilor specifice atât securității internaționale, câ t și naționale : securitatea economică,
securitatea alimentară, securitatea m ediului, securitatea personală, securitatea comunității,
securitatea politică și securitatea individuală, la care s -ar mai putea adăuga securitatea
demografică și securitatea militară.
45
Considerăm că sistemul securității internaționale reprezintă un ansamb lu de principii și
norme adoptate de un grup de state, precum și instituțiile prin care se verifică și se impune
respectarea acestora. Acesta cuprinde securitatea națională a statelor, securitatea continentală,
securitatea regională și securitatea organiza țiilor internaționale.
Din analiza structurii sistemului de securitate internațională deducem nivelurile de relații
între componentele acestuia. Primul nivel este cel dintre state. Toate statele au pretenția de a fi
autoritatea supremă în soluționa rea co nflictelor dintre ele, avâ nd din punct de vedere legal și
moral drepturi egale de a realiza această r evendicare. Cu regret, atunci când celelalte mijloace
noncoercitive de soluționare a diferendelor sunt epuizate, conflictele dintre state se reduc la o
confruntare armată. Statul , ca unitate de bază a sistemului organizării vieții sociale , ocupă locul
prioritar în cadrul sistemului de securitate in ternațională [147, p.177]. Dacă abordarea clasică
face distincție clară între marile puteri și cele minore în fu ncție de capacitatea statelor de a -și
asigura interes ele în sistem, B.Buzan propune ca distincți a dintre state le slabe și state le puternice
să se facă în dependență de coeziunea social -politică internă. Aceste nuanțe sunt importante
pentru a sesiza natura securității și faptul că statele reacționează la pericole și amenințări în
funcție de vu lnerabilitățile pe care le au [48 , p.106 -107].
Al doilea nivel îl constituie relațiile în cadrul sistemului de state. Sistemul de putere creat
de state prin interacți uni are un impact semnificativ asupra disponibilităț ii de a aplica sau nu
forța. K. Waltz afirmă că statele nu sunt preocupate doar de puterea lor relativă în comparație cu
rivalii și aliații, ci și de poziția lor relativă de putere în interiorul sistemului de state. Prin această
structură de putere statele își urmăresc interesele și își realizează sco purile [93, p.43]. Distincția
dintre aceste abordări ține de identificarea subiectului securității. Structurile sistemice de state,
definite exclusiv prin pute rea materială de care ele dispun, se pot prezenta sub una din
următoarele trei forme: ele pot fi multipolare, bipolare sau unipolare. În interiorul fiecărui sistem
este o gamă largă de posibile configurații și mutații diferite. La rândul său, savantul V.Ju c
argumentează că sistemul internațional postrăzboi rece nu este nici mon o-, nici bi – și nici
multipolar, deoarece polul prin caracterul său reprezintă un punct distinct și determinant, spre
care alți actori gravitează din diferite motive – interesul, team a, impunerea, tradiția, convingerea,
autoritatea etc. Dânsul consideră că l umea de la începutul secolului XXI est e policentristă, în
sensul că sunt prezente câ teva c entre de putere, fiecare incluzâ nd un anumit număr de st ate
reunite sub diferite forme [87, p.150].
Fiecare sistem de relații internaționale generează un set d istinct de constrâ ngeri și
oportunități pentru state, în competiția lor de a impune propriile preferințe asupra altor state și
46
actori. Pentru a -și menține independența și a împiedica sis temul în sine să devină unipolar,
statele și regimurile lor au avut tendi nța de a se opune puterii crescâ nde a vreunui membru care
identifica hegemonia și dominația. Balanța de putere constituia principala regulă de ordine, iar
războiul – instrum entul de a sigurare a ordinii [44 , p.11 -12].
Nivelul trei este caracterizat de relația dintre stat și societatea civilă transnațională. În
rezultatul recente lor modificări pe arena mondială s -au impus noi actori naționali, transnaționali,
regionali și internaționali , cum ar fi noil e state independente din Europa și Asia, marile companii
transnaționale și organizații internaționale neguvernamentale (General Motors, Ford Company,
Mitsubishi, Mișcarea Europeană Internațională, Green -Peace), organizațiile subregionale al e
autorităților publice locale și organizațiile regionale interguvernamentale (trilate rale, zonele
economice de liber schimb, Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud -Est, Inițiativa Central –
Europeană), precum și organizații pancontinentale (Uniunea Europ eană). Influența acestora se
face tot mai simțită asupra politicilor externe și de securitate ale tuturor statelor, dar în mod
special asupra celor de nivel mic și mediu sau regional, produsul intern al cărora cedează
bugetelor noilor actori nestatali [ 188, p.137 -138].
Divizarea securității pe plan global, elaborată de A.Rusnac, în două tipuri – negativă și
pozitivă – este importantă pentru analiza metodologiei abordării conceptului de securitate. Securitatea
pozitivă garantează dreptul la autoapărare, adi că la acțiuni de ripostă în cazul unei eventuale
agresiuni. Ea este constructivă și presupune lichidarea cauzelor apariției situațiilor de criză sau a
conflictelor, adică este un complex de măsuri preventive ce asigură gradul necesar de protecție,
securita te, stabilitate și garanția viitorului. Securitatea negativă în relațiile internaționale (asigurarea
combaterii amenințărilor, în mod special cu mijloace militare) a constituit fundamentul politicii
externe și a diplomației practice în decursul întregii is torii a omenirii. Situația internațională din
ultimele trei decenii ale secolului XX a condus la distrugerea completă a posibilităților de dezvoltare
social -economică în condițiile asigurării securității negative, pe fundalul așa -zisei creșteri economice
parazitare din contul elaborării, producerii și comercializării armelor. Pe perioada estimată,
concepțiile de dezvoltare social -economică în mod intergral aveau la bază suficiența potențialului
militar și economic, care se regăsea permanent în dualitatea ac țiune -contracțiune. Din acest motiv,
practic pretutindeni se manifesta așa -numitul „joc de la nivelul zero” – atât în sfera militară, cât și în
cea politică sau ideologică [122, p.36]. Natura egoistă a statelor și competitivitatea presupusă dintre
acestea condiționează faptul că securitatea internațională să devină o problemă deosebit de delicată,
întrucât tendința statelor de a -și asigura securitatea individuală conduce, prin spirala înarmării și
neîncrederii, la creșterea insecurității în sistem.
47
Evoluț ia istorică cunoaște două sisteme de securitate internațională: sistemul de securitate
westfalic, bazat pe state naționale suverane din perioada reglementărilor internaționale de după
tratatele de pace din Westfalia din an ul 1648, care a dominat lumea pâ nă la încheierea celui de -al
doilea război mondial și sistemul geopolitic actual, caracterizat de fenomenele globalizării și
integrării, în care securitatea se definește tot mai evident în termenii apărării colective și
securității internaționale. Inițial mente sistem ul westfalic se limita doar la continentul european ,
oferind statelor un cadru pentru e xtinderea sistemului de state și concomitent susținea dreptul
fiecărui stat la acțiune autonomă și distinctă [1 79, p.339]. Ace astă balanț ă de putere pentru
adep ții teoriei realiste, este una dintre cele mai vechi forme de gestionare instituționalizată a
securității internaționale, ce acțion a în diferite modalități încă de la începutul formării sistemului
de state suverane, ca proiect antihegemonic. Balanța puteri i bipolar e a creat aparența că oferă o
pace incomodă, orchestrată sub auspiciul a două supe rputeri [93 , p.24].
Al doilea tip de sistem de securiate este securitatea, al căr ei concept se consolidează după
primul război mondial , fiind propus de președintele american Woodrow Wilson. În sco pul
neadmiterii unui nou război, s-a propus ca națiunile lumii să se consolideze împotriva agresiunii,
a nedreptății și a exceselor de egoism. Politica bazată pe echilibrul de putere dintre state
reprezintă esența securități i colective [ 92, p.196]. Pentru o bună funcționare a sistemulu i de
securitate colectivă, nici un stat nu trebuie să fie at ât de puternic înc ât să neglijeze voința
celorlal te state. O formă a sistemului de securitate colectivă propusă de Radu -Sebastian
Ungur eanu este cea a concertului de putere care este o formulă stabilită de marile puteri , prin
care acestea tind să ajungă în comun la soluții acceptabile în relațiile internaționale în scopul
evitării antagonizării pozițiilor și, astfel, a riscului declanșări i unui conflict major între ele. Un
concert de putere este un aranjament în care marile puteri , care nu au motiv de a se provoca
militar una pe alta, semnează un acord asupra unui set de reguli în coordonarea acțiunilor, ca și
cu puterile minore din sistem , deseori în conducerea sferelor de influență [ 141, p.35].
În opinia savantului H.Kissinger, durata sistemelor de securitate internațională s -a redus
cu fiecare secol. Spre exemplu, ordinea postwestfalică a durat circa 150 de ani, sistemul
internațional c reat după Congresul de la Viena a durat 100 de ani, ordinea care a caracterizat
războiul rece s -a menținut 40 de ani [74 , p.160]. H.Kissinger plasează accentul pe echilibrul
puterii ca instrument ordonator al re lațiilor internaționale, susținâ nd că este de datoria
funcționarului de stat, în mod special dacă aparține unei mari puteri precum SUA, să manipuleze
echilibrul de putere pentru a menține o ord ine internațională în care nici un stat să nu le domine
pe celelalte [2 34, p.163].
48
Securitatea nu este singu rul concept prin intermediul căruia poate fi analizat termenul
„sistemul securității internaționale ”. Un atribut de bază al sistemului securității internaționale
este mediul internațional de securitate, care are două caracteristici fundamentale: cea a „ere i
informațiilor” și cea a dezvoltării arhitecturii de securitate. Mediul de securitate al secolului XXI
este caracterizat prin transformări substanțiale, care necesită adaptarea criteriilor clasice de
analiză a securității internaționale.
Există o interde pendență funcțională î ntre diferite tipuri de medii de securitate. Mediul
național de securitate poate fi privit ca o componentă a mediului regional de securitate, care
constituie un element esențial al mediului global de securitate. Astfel, dacă sunt prez ente
disfuncționalități majore, ieșite de sub control , la nivel național, acestea influențează negativ
stabilitatea mediului internațional de securitate. Spre exemplu, conflictul armat dintre statul
Israel și reprezentanții Hezbollah din sudul Libanului a acționat nuanțat asupra mediului
intern ațional de securitate, amplificâ nd sursele de insecuritate. Practic, „Primăvara arabă”
reprezintă un ansamblu de evenimente populare de amploare, variabilă , ce au cuprins numer oase
țări din lumea arabă începâ nd cu dec embrie 2010 [ 195, p.166]. „Primăvara arabă” a beneficiat de
concursul unor mari puteri internaționale și regionale pentru ca situația să nu degenereze și să
afecteze iremediabil situația deja conflictuală din Africa de Nord și din Orientul Apropiat. Dacă
participarea SUA și a NATO nu a constituit un element surpriză, în cazul războiului din Libia , de
exemplu, Franța (care și -a dublat declarațiile politice cu eforturi militare, contribuția sa națională
fiind una dintre cele mai consistente, depășită fiind do ar de efortul SUA) a demonstrat o
atitudine pragmatică, unii au numit -o chiar oportunistă [74 , p.84]. Mass -media internațională a
reflectat pe larg evoluția evenimentelor legate de „Primăvara arabă” și de revoluțiile arabe.
Aceste revoluți i au fost posibil e datorită apariției unei noi trăsături a sistemului de securit ate
internațională , caracterizat de noi forme de democrație transnațională.
Metodologia cercetării activității de co ntracarare a terorismului și de consolidarea a
sistemului de securitate int ernațională este fondată pe prevederile teoriilor realismului clasic,
realismului ofensiv și neorealismului. Pornind de la premisa că statul caută mereu să -și sporească
și să-și consolideze puterea și securitatea în raport cu alte state, în abordarea subie ctului privind
consolidarea sistemului de securitate internațională ne-am axat pe teoria realismului clasic.
Astfel, prin prisma realismului clasic, considerăm că securitatea este principala prioritate a
statelor și toți actorii de pe scena internațională caută să -și maximizeze propria putere. Utilizând
principiile neorealismului, argumentăm că interesul național determină acțiunile statului, iar
necesitatea unor politici externe provine din concurența nereglementată între state. De asemenea,
49
în prezenta te ză de doctorat acțiunile de consolidare ale sistemului securității internaționale sunt
relevate prin argumentul realismului ofensiv – marile puteri sunt actorii principali în politica
internațională, statele dețin dotări militare, ceea ce le dă posibilitat ea să atace alte state. Totodată,
niciun stat nu poate fi sigur că un alt stat nu -și va folosi mijloacele militare împotriva lui.
Întru realizarea scopului și obiectivelor tezei autorul a valorificat principiile de bază ale
metodologiei științei politice contemporane, și anume: principiul științific, principiul cercetării
interdisciplinare, principiul istorismului, principiul determinismului, principiul abordării sistemice.
Principiul istorismului a permis elucidarea evoluției mecanismelor de combatere a
terorismului și a metamorfozei sistemului de securitate internațională în rezultatul evoluției
conjuncturii relațiilor internaționale. Acest principiu oferă cîmp favorabil pentru cercetarea, pe de o
parte, a contextului internațional, iar pe de altă parte, pentru determinarea legăturilor cauză -efect ale
actelor teroriste, a tendințelor de transformare a actorilor securității internaționale, tratate diacronic.
Principiul determinismului a permis dezvăluirea cauzelor obiective care stau la originea
atacurilor teroriste, elucidarea factorilor determinanți ai terorismului, cadrul instituțional -legal al
consolidării sistemului de securitate internațională.
Principiul abordării sistemice cuprinde spectrul întreg de activități anti -teroriste, acestea
însumând totali tatea politicilor, practicilor și mecanismelor ce se completează reciproc, aflîndu –
se în raporturi de interconexiune și interdependență: sistemul securității internaționale fiind tratat
ca o unitate alcătuită din elemente care se exprimă prin activități co ncrete.
În procesul de elaborare a lucrării, de asemenea, au fost folosite mai multe metode general –
științifice și particular -științifice de investigație a activității de combatere a terorismului și a
consolidării sistemului securității internaționale, un ele dintre acestea fiind : metoda comparativă , care
a contribuit la cercetarea organizațiilor teroriste raportate la diferite segmente spațiale; prin metoda
structural -funcțională s-a identificat obiectivele strategice de combatere a terorismului contempora n;
metoda behaviorismului , prin intermediul căreia a fost studiat comportamentul și atitudinea socială a
teroriștilor; metoda sistemică , orientată spre analiza și proiectarea complexă a mecanismelor de
combatere a terorismului. Au fost folosite, de asemene a, metoda analizei și sintezei , metoda inducției
și deducției , metoda analogiei, analiza conținutului documentelor, content analiza presei, analiza
evenimentelor . În rezultat, a fost realizat un studiu interdisciplinar determinat de tangența mai multor
științe – istoriei, științelor politice și relațiilor internaționale.
Problema științifică importantă soluționată în domeniul științelor politice constă în
determinarea contextului, formelor și mecanismelor de combatere a terorismului contemporan și
50
de cons olidare a sistemului de securitate internațională, definind u-se aportul organizațiilor
internaționale de securitate și a statelor în combaterea terorismului, a importanței consolidării
sistemului de securitate internațională pentru eficientizarea procesulu i de combatere a
terorismului și urmărindu -se, de asemenea, analiza contribuției Republicii Moldova la
combaterea terorismului și consolidarea sistemului de securitate internațională.
Scopul și obiectivele tezei. Luînd în calitate de suport de referință ac tualitatea și
importanța problemei abordate, scopul propus pentru a fi valorificat științific constă în cercetarea
complexă a aspectelor conceptual -teoretice și aplicative ale combaterii terorismului contemporan
și ale consolidării sistemului de securitate internațională.
În vederea realizării obiectivelor de bază, autorul și -a consolidat eforturile spre
soluționarea următoarelor obiective:
– realizarea unui studiu istoriografic detaliat al elaborărilor științifice edificatorii la
tema cercetării, studia dire cționat spre cunoașterea și perceperea adecvată a problemei privind
combaterea terorismului contemporan și al consolidării sistemului de securitate internațională;
– abordarea reperelor teoretico -metodologice de investigație a activităților de
combatere a te rorismului și de consolidare a securității internaționale;
– determinarea rolului sistemului de securitate internațională în asigurarea stabilității și
combaterii terorismului contemporan;
– analiza și evaluarea impactului organizațiilor teroriste asupra conso lidării sistemului
de securitate internațională;
– studierea rolului Republicii Moldova în combaterea terorismului în procesul
consolidării sistemului de securitate internațională;
– evidențierea aportului organelor securității statului Republica Moldova în
combaterea terorismului;
– argumentarea necesității securizării frontierelor Republicii Moldova ca oportunitate
de încadrare în sistemul internațional de securitate.
Problemele principale de cercetare înaintate cu titlu de ipoteze de lucru sunt:
4. Atacurile tero riste din 11 septembrie 2001 au modificat radical percepția asupra
securității la nivel mondial, fapt prin care se impune consolidarea colaborării internaționale a
statelor în domeniul combaterii terorismului.
5. La etapa contemporană se impune necesitatea st ringentă întru evidențierea obiectivelor
strategice de combatere a terorismului și de fortificare a sistemului de securitate internațională.
51
6. Rolul Republicii Moldova în combaterea terorismului în procesul securității
internaționale are un caracte r multidim ensional, incluzâ nd activități de consolidare a securității
internaționale, securizare a frontierelor naționale și de încadrare în sistemul securității internaționale.
Direcțiile de soluționare a problemelor înaintate spre cercetare sunt:
1. Vor fi cercetate contextul internațional de dezvoltare a relațiilor între actorii statali și
nonstatali ce a dus la intensificarea colaborării internaționale în domeniul combaterii terorismului.
2. Vor fi supuse analizei obiectivele strategice militare și nemilitare, de dura tă scurtă,
medie și lungă de combatere a terorismului și de fortificare a sistemului de securitate internațională.
7. Va fi examinat cadrul politic și juridic ce determină rolul Republicii Moldova în
combaterea terorismului , ce are un caracter multi dimensiona l, incluzâ nd activități de consolidare
a securității internaționale, securizare a frontierelor naționale și de încadrare în sistemul
securității internaționale.
Menționăm că actualele modificări pe arena relațiilor internaționale reactualizează
interesul mediului academico -științific pentru analiza aprofundată a conceptelor de securitate,
terorism, sistem al securității internaționale și a categoriilor aleatorii acestora. Conceptele
științifice enunțate constituie un suport metodico -practic pentru instituț iile statului abilitate cu
elaborarea metodelor și mecanismelor de contracarare a terorismului contemporan.
În analiza particularităților actualului sistem de securitate internațională se ține cont de
manifestările terorismului intern și internațional, ca re generează insecuritate, sfidând ordinea de drept
internă și internațională. Autorii studiilor despre securitate consideră că datorită asimilării unor
tehnologii și metode noi de manifestare, terorismul contemporan este mult mai dinamic, amorf și
dificil de contracarat. Aceștia convin asupra strategiei de combatere a terorismului, considerând
necesare: combinarea securității militare, interne, controlul frontierei și dezvoltarea serviciilor
speciale, balansarea și coordonarea lor cu sfera economică, socia lă, politică și educațională a statului.
Cercetătorii indică asupra coraportului dintre terorism și sistemul securității
internaționale, care se axează pe evoluția conceptului „mediu de securitate internațională ” și în
aspect practic este caracterizat de amplificarea și diversificarea modalităților de soluționare prin
forță a divergențelor de natură etnică și religioasă, care, la rîndul lor , diminue ază sistem ul politic
internațional, generâ nd mai multe forme de conflicte violente.
Conceptele „securitate internațională ”, „securitate regională ”, „combaterea terorismului ”
nu sunt analizate izolat un ul în raport cu alt ul, fiind interconectate printr -o strâ nsă rețea de
legături ce se realizează între diferite domenii ale vieții sociale și au același punct de r eferință –
52
securitatea statelor. Relația di ntre aceste categorii ce caracterizează securitatea poate fi privită ca
reacție de răspuns necesară supraviețuirii sistemului de securitate internațională.
1.3. Concluzii la Capitolul 1
1. Analiza publicațiilor științifi ce în domeniu ne oferă o imagine de ansamblu asupra
istoricului concept ului de terorism, care este considerat o prob lemă globală a contemporanei tății,
dar și a supra celui de securitate, care a condus la dezvoltarea ideii de sistem al securității
internațio nale și la determinarea mecanismelor de combatere a terorismului.
2. Începutul noului mileniu este caract erizat de trăsături distincte ce afectează sistemul
securității internaționale , conflictele etnice și religioase, sărăcia, pretențiile hegemoniste a le un or
state care reprezintă riscuri majore pentru escaladarea atacurilor teroriste în lume . Toate acestea
resuscitează actualitatea studiului științific al terorismului. Cercetarea istoriografică ne -a permis
să evidențiem existența unui cadru epistemologic co nsistent al istoriografiei domeniului cercetat.
Deși definițiile terorismului reflectă în special percepțiile și atitudinea savanților și a oficialilor
occidentali, varietatea surselor bibliografice utilizate ne oferă un suport factologic bogat. Analiza
literaturii de specialitate la tema tezei de cercetare ne permite să afirmăm că, deși autorii se
referă în special la factorii ce consolid ează sistemul de securitate internațională , diversel e cauze
care pot determina actele teroriste, precum și la măsurile n ecesare de combatere a acestora, fiind
substanțiale și diversificate, totuși tezele invocate de ei nu sunt destul de concludent e.
3. Sursele bibliografice autohtone necesită o completare la multe dintre subiectele
abordate în lucrare. În literatura de special itate autohtonă se atestă o abordare mai mult practică a
subiectelor de referință, decât una teoretico -cognitivă, vizâ nd în special elaborarea și
implementarea politicilor de securitate și apărare a le Republicii Moldova în contextul strategiilor
de combate re a amenințărilor teroriste în lume și de asigurare a securității în țara noastră. Acest
fapt demonstrează că subiectul privind combater ea terorismului contemporan și consolid area
sistemului de securitate internațională este de o actualitate importantă în lumea academică.
4. În baza studierii cadrului conceptual -teoretic am sistematizat diferite viziuni, abordări
științifice a le securității internaționale, ale sistemului de securit ate internațional ă, ale
modalităților de combatere a terorismului. Pentru a ada pta strategiile actorilor de securitate este
importantă o definire unitară a ceea ce reprezintă terorismul. Analiza conceptelor cu referire la
terorism denotă aspectul dualist, diametral opus și controversat, precum și conotația emoțional
negativă a acestu i fenomen , ceea ce este principalul impediment în formularea unei definiții pe
53
larg acceptate. Menționăm că definirea terorismului reprezintă un demers subiectiv, puternic
influențat de cel care o formulează, un astfel de concept nefiind util în combaterea la nivel
internațional a acestui fenomen.
5. Interesul științific față de terorism a marcat o redirecționare și diversificare după
atentatele teroriste din SUA d e la începutul secolului XXI, pâ nă la acel moment fiind de față o
neglijare a riscului de a fi su pus terorismului. Pâ nă atunci terorismul, traficul de armament și
materiale nucleare, traficul de ființe umane , crima organizată, erau tratate ca probleme separate.
Noul mediu de securitate internațională face legătura între a cestea, identificâ nd aceleași rețele
pentru activități diferite. Autorii lucrărilor consacrate terorismului au stabilit că e ste importantă
precizarea câ t mai exactă în plan național și internațional a terorismului, a rețelelor și
organizațiilor teroriste, în vederea delimitării distinc te de alte acțiuni care nu sunt teroriste, chiar
dacă apelează la forme violente de acțiune sau de reacție.
6. Conceptul „sistem de securit ate internațional ă” este abordat intens în perioada actuală,
în special după căderea comunismului și intensificarea per icolului ter orismului internațional,
cunoscâ nd o continuă transformare . El este pus în discuție în publicațiile științifice de diferite
niveluri, la diverse întruniri științifice, simpozioane etc. Acest concept este extins conform
modificărilor survenite î n studiul rel ațiilor internaționale, reflectâ nd schimbarea în realitățile
practice ale securității, completat fiind, pe lângă conotația militară , cu multitudinea de factori
care inf luențează acest fenomen. Analizâ nd termenul de securitate internațională, î n lucrare se
identifică trei elemente principale ale acesteia : considerarea statelor ca obiecte de referință, dat
fiind faptul că ele constituie cadrul ordinii de drept supreme și cea mai înaltă formă de
guvernare; condițiile sistemice în care se dezvoltă statele determină securitatea internațională
(securitatea fiecărui stat constituie o problemă, care poate fi abordată doar în raport cu
securitatea celorlalte state); securitatea este nu doar o problemă de relaționare, ci și una care nu
poate cunoaște decâ t soluționări temporare – relațiile dintre state fiind de o natură competitivă.
7. Cercetarea și elaborarea definiției de sinteză a sistemului de securit ate internațională a
permis să constatăm că actorii și factorii care influențează securitatea internaționa lă sunt foarte
importanți pentru stabilitatea acestui sistem. În aspect practic, sistemul de securit ate
internațională suportă în prezent o serie de modificări, în dependență de strategiile alianțelor
politico -militare existente în prezent, de interesele e conomice și financiare ale diferit elor state
care constituie organizațiile internaționale de securitate, în vederea promovării intereselor
naționale de securitate, cadrul organiza toric al acestor entități adaptâ ndu-se la noul context
geopolitic și geostrat egic mondial.
54
2. CONTRACARAREA TERORISMULUI CONTEMPORAN –
IMPERATIV AL CONSOLID ĂRII SISTEMULUI DE SECURITATE
INTERNAȚIONALĂ
Identificarea aspectelor analitice și critice pentru formatul și impactul terorismului
contemporan asupra securității în lume, anal iza organizațiilor internaționale ca elemente
importante ale sistemului de securitate internațională în procesul de combatere a fenomenului
terorist, punerea în discuție a obiectivelor majore și a mecanismelor de combatere a terorismului
constituie subiec tele abordate în acest capitol. Niciun stat în lume nu poate aborda de unul singur
problemele globale de securitate , în special în perioada actuală, când imperativul combaterii
terorismului vizează fiecare continent de pe globul pământesc .
După atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 , și, mai recent, apariția Statului Islamic,
criza refugiaților în Europa și insurgențe le separatiste din Ucraina, organizatorii cărora recurg la
metode teroriste, nu există element al sistemului de securitate internaționa lă – stat, organizație
internațională, alianță sau coaliție – care să nu fi abordat, într -o formă sau alta, problema privind
combaterea terorismului și asigurarea securității în lume. Comunitatea internațională a subliniat
în mod repetat că terorismul nu p oate sa fie imputat niciunei religii, naționalități sau civilizații,
nici justificat în numele acest ora [5 2, p.111].
Organizațiile internaționale de securitate promovează un sistem multilateral eficace de
combatere a terorismului, bazat pe Carta Națiunilor Unite. Un rol important în sistemul
securității internaționale îl a u NATO, Organizația Națiunilor Unite, Uniunea Europeană și
Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa. Aceste patru mari organizații
internaționale de securitate în mare parte co nstruiesc noua arhitectură organizațională de
securitate a lumii. Desigur, nu putem neglija și alte organizații regionale de securitate , precum
Consiliul Europei, Organizația Europeană pent ru Cooperare și Dezvoltare etc., care în ansamblu
formează arhitect ura sistemului de securitate internațională.
Ordinea internațională bazată pe state democratice bine guvernate constituie garanția
cea mai eficientă de securitate internațională. Acțiunile sistemice împotriva riscurilor,
amenințărilor și pericolelor atacur ilor teroriste, la care sunt expuse statele, vor putea fi
realizate doar prin eforturile comune ale tuturor elementelor sistemului de securitate
internațională .
55
2.1. Terorismul contemporan – sursă de pericol asupra sistemului de securit ate
internațională
Terorismul contemporan constituie unul dintre cele mai grave pericole la care este expus
sistemul securității internaționale, gradul de afectare atingâ nd dimensiuni de destabilizare a
respectivului sistem, fiind ghidat de interese și scopuri iraționale, emoțio nale, haotice, care
transformă fenomenul în unul impr evizibil și dificil de menținut sub control. Natura specială a
amenințărilor la adresa securității justifică aplicarea măsurilor excepționale destinate a le
combate [143 , p.21].
Amploarea terorismului co ntemporan depinde de dimensiun ea sa culturală și sociologică,
dar și de dezvoltarea economică a țării. Considerăm că unul din principalul factor ce determină
terorismul îl constituie nedorința autorităților de stat și lipsa de inițiativă din parte a acestor a de a
soluționa problemele stringente ale societății. Iar actul individual de violență este răspunsul la o
situație politică, socială și economică precară .
Forța terorismului internațional, îndeosebi a celui islamic, rezidă în dimensiunea
culturală. Dimen siunea sociologică a terorismului constă în necesitatea alter nanței . În perioada
războiului rece, Occidentul se definea prin opoziție cu lumea comunistă. Practicile operate de
SUA și URSS în perioada războiului rece în tru susținerea acțiunilor de revoltă a le statelor și
comunităților aflate în zona de influență a statului oponent a u avut efecte și după dezmembrarea
Uniunii Sovietice. Spre exemplu, rebelii ceceni, susținuți de Occident și de statele musulmane ,
au declanș at un proces ireversibil de dobâ ndire a suveranității în raport cu Federația Rusă.
Episodul cecen a scos în evidență capacitatea teroriștilor de a se adapta rapid la situații diferite și
de a exploata în favoarea lor relațiile dintre două mari puteri, foste antagoniste în războiul rece,
care t indeau să ajungă la o situație mai bun ă [41, p.287].
Sistemul terorismului internațional se formează între anii 1960 și 1970 [240 , p.62].
Anume în această perioadă începe procesul de conștientiz are a terorismului ca pericol extrem ce
amenință stabilitatea internațională. De asemenea, se modifică substanțial atitudinea societății
față de acest flagel.
Implicarea unor state în susținerea terorismului afectează și mai grav stabilitatea și
securitatea lumii [ 73, p.47 -60]. La nivel conceptual, statele care spon sorizează terorismul
acționează spre a influența comunitatea internațională ca aceasta să definească terorismul într -o
așa manieră încât grupările teroriste pe care ele le sponsorizează să fie excluse din această
definiție. Instituțiile guvernamentale ale Siriei, Libiei și Iranului au o poziție ce diferă de cea a
56
civilizației occidentale p rivind definirea terorismului . Acestea susțin în mod evident o definiție a
terorismului, conform căreia militanților pentru libertate trebuie să li se permită săvârșirea u nor
atentate ce ar putea fi asimilate terorismului, subliniind că asemenea obiective pot fi atinse prin
orice mijloace. În ultimii ani Iranul s -a remarcat drept unul dintre cele mai active state sponsore
ale terorismului, oferind sprijin multiplu organizaț iilor teroriste HAMAS, „Hezbollah”, „Jihadul
Islamic Palestinian” și „Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei – Cartierul General”, dar și
altor entități teroriste din Asia Centrală, Africa și Turcia. Pe de altă parte, terorismul este deseori
utilizat de diferite state pentru a scoate în afara legii anumiți oponenți politici sau externi și
pentru a -și legitima propriile acțiuni prin care induc asupra acestora teroare. Astfel „interese le de
securitate” ale acestor state pot fi atinse prin efectuarea uno r operațiuni strategice speciale și
schimbarea discretă a unor regimuri din zone îndepărtate ale planetei [196, p.404]. Astfel unele
state sunt angajate într -o luptă simbolică și uneori reală pentru a impune o definiție a
terorismului conform ă cu interesel e lor.
În același context, asocierea terorismului cu mișcările antiglobaliste din întreaga lume
(SUA) sau clasificarea mișcărilor de eliberare națională (în Federația Rusă) drept structuri
teroriste reprezintă doar două exemple elocvente de aplicare a dub lelor standarde în aprecierea
efectelor și amenințărilor pe care le reprezintă terorismul pe plan internațional. Identificarea
grupului de state ce constituie „a xa răului” (Cuba, Iran, Irak, Libia, Coreea de Nord, Sudan și
Siria) realizată în anul 1998 de Guvernul SUA concomitent cu aplicarea măsurilor punitive sub
forma războaielor preventive de pedepsire a acestora sau prin impunerea blocadelor economice și
a altor restricții în baza rezoluțiilor ONU nu au fost în stare să împiedice escaladarea actelor de
terorism în noul mileniu [ 188, p.138].
Atentatele asupra obiectivelor administrative, culturale și a civililor sunt considerate de
majoritatea statelor lumii amenințări extrem de grave cu consecințe imprevizibile la adresa păcii
și securității internațio nale, iar autorii acestora sunt teroriști ; totodată o parte din statele sponsori
apreciază că atentatorii sunt luptători pentru libertate [1 45, p.40].
Precizăm că p olitica dublelor standarde vizavi de aprecierea terorismului ține și de
identificarea inten țiilor reale ale unor state parte a coaliției antiteroriste. În spatele acțiunilor
multor din grupările teroriste nu este dificil să depistăm contribuția serviciilor secrete.
Terorismul deseori a fost utilizat de diverse state sau centre de putere, ca pârg hie în calea
obținerii unor beneficii politice sau economice [ 32, p.56 ]. Spre exemplu, riposta SUA declanșată
sub auspiciul „războiului antiterorist” împotriva Afganistanului taliban, stat care îl adăpostea pe
Osama bin Laden. Suprimarea regimului taliban constituia pentru americani oportunitate și din
57
alte considerente: giganticul gazoduct petrolier care urma să lege imensele rezerve de petrol și
gaze naturale existente în spațiul caspic, prin Turkmenistan și Afganistan spre Pakistan și India
(gaze), China și Japonia (petrol). Există și alte state, unde persistă o legătură definită între
terorism, petrol și rezervele de gaz de importanță vitală pentru Statele Unite ale Americii și
Occident, printre care Arabia Saudită, Libia, Bahrain, Emiratele din Golf, Ir an, Irak, Egipt,
Sudan și Algeria, Turkmenistan, Kazahstan, Azerbaidjan, Cecenia, Georgia și Turcia de Est.
Aces te regiuni dețin mai mult de 65 % din petrolul mondial și din producția de gaz natural. Din
aceste considerente , potrivit unor opinii , războiul î mpotriva terorismului trebuie interpretat ca un
război în numele companiilor americane Chevron, Exxon Mobil și Arco; al companiei franceze
Totalfina Elf, al British Petroleum; al Royal Dutch Shell și al altor giganți multinaționali, c are au
investit în ace ste regiu ni sute de miliarde de dolari [204, p.79 ].
Pornind de la premisa că statul caută mereu să -și sporească și să -și consolideze puterea și
securitatea în raport cu alte state, în abordarea subiectului privind consolidarea sistemului de
securitate int ernațională ne-am axat pe teoria realismului clasic. Astfel, prin prisma realismului
clasic, considerăm că securitatea este principala prioritate a statelor și toți actorii de pe scena
internațională caută să -și maximizeze propria putere. Utilizând princip iile neorealismului,
argumentăm că interesul național determină acțiunile statului, iar necesitatea unor politici
externe provine din concurența nereglementată între state. De asemenea, în prezenta teză de
doctorat acțiunile de consolidare ale sistemului s ecurității internaționale sunt relevate prin
argumentul realismului ofensiv – marile puteri sunt actorii principali în politica internațională,
statele dețin dotări militare, ceea ce le dă posibilitatea să atace alte state. Totodată, niciun stat nu
poate f i sigur că un alt stat nu -și va folosi mijloacele militare împotriva lui.
Sfârșitul războiului rece a dus la crearea unui nou sistem de securitate internațională cu o
nouă ordine internațională, bazată pe reconsiderarea valorilor general umane ce consoli dează
legăturile dintre state și națiuni. Cel mai important efect al sfâ rșitului războiului rece l-a
constituit înlaturarea barierelor c are au stagnat globalizarea [186 , p.23]. Argument ul privind
simpla influență nu mai este unul prioritar, accentul fiind plasat în zona acțiunilor de forță
exprimate prin mijloace și metode economice, tehnico -științifice și politice. Astfel, embargoul
economic al statelor Uniunii Europene impus Federației Ruse, în rezultatul acțiunilor separatiste
întreprinse de către aceast a din urmă în Ucraina, reprezintă un exemplu elocvent al actualității
realismului post -clasic în relațiile internaționale actuale. Totodată, a spectul militar în relațiile
dintre state se păstrează ca element al forței în cadrul sistemului de asigurare a se curității
naționale [1 22, p.25].
58
Principala particularitate a sistemului de securitate internațională post -război rece era
rolul dominant al SUA, ca fiind „jandarmul mondial” – etichetate din care derivă nu doar
calitatea de hegemon mondial, ci și cea de putere permanent contestată, într -un fel sau altul, de
ceilalți actori ai sistemului internațional [1 28, p.123]. Încă la începutul anilor 90 ai secolului XX
s-a pus problema dacă unipolarismul poate constitui o formulă durabilă în politica internațională
[202, p.23]. Drept rezultat , în mediile academice occidental e s-au remarcat două școli de gâ ndire:
așa-numiții decliniști, care susțin că statutul SUA de unică superputere este un moment istoric
trecător în sistemul internațional, iar contrabalansarea din p artea altor actori majori nu va întâ rzia
să apară [ 89, p.367]. Pe de altă parte, adepții teoriei „preeminenței SUA” afirmă că un sistem
unipolar , cum este SUA, poate fi durabil, deoarece dispune de resursele și instrumentele de
putere economică, politică, militară și tehnologică necesare pentru a proiecta ca balansarea
împotriva sa să devină improbabilă. În același timp, un sistem unipolar dominat de SUA, în
opinia lor, ar fi unul pașnic și stabil [ 74, p. 10 -11].
Profesorul Universității din Kornwell, W. La Feber , specialist în problemele conducerii,
face conexiunea dintre escaladarea terorismului internațional și triumfalismul SUA ca unul dintre
actorii -cheie ai politicii mondiale contemporane. Concentrarea atenției asupra intereselor
internaționale, stra tegiile eronate ale politicii culturale și externe, ce nu țin cont de realitățile
pluralismului democratic și de latura lor tenebră, conexă cu creșterea influenței organizațiilor
nonguvernamentale, se remarcă ca trăsături carcateristice triu mfalismului SUA ce provoacă
activizarea terorismului internațional [ 204, p.8-9].
Interesele SUA din prima decadă a secolului XXI au fost incluse în așa -numita „Doctrina
Bush”, lansată în septembrie 2002, numită și „Războiul împotriva terorismului” , care reprezenta
un ad evărat suport ideologic pentru războaiele d in Afganistan și din Irak. Deși inițial „Doctrina
Bush” prevedea metode de pedepsire a statelor care au sponsorizat acțiunile teroriste împotriva
SUA, ulte rior doctrina a evoluat, incluzâ nd războiul preemtiv și pr eventiv realizat în mod
unilateral împotriva teroriștilor și a regimurilor care planificau atacuri teroriste în adresa SUA,
chiar dacă aceste atacuri nu erau iminente. Politolog ul american H. Kissinger susține că această
doctrină revoluționară pentru politi ca externă va spulbera atâ t Carta Națiunilor Unite și dreptul
internațional, câ t și întregul sistem occident al de ordine internațională datâ nd încă din secolul
XVII [ 140, p.49]. Savantul american consideră că abandonarea abruptă a conceptului de
suveranit ate național ă a marcat nașterea unui nou stil de a promova politica externă sub influența
politicii interne și pe baza invocării unor sloganuri moraliste universale.
59
Președintele a merican G.Bush reintroduce termenul noua ordine m ondială în scopul
caracteriz ării sistemului de relații internaționale, care a urmat colapsului URSS. H. Kissinger
realizează o apreciere justă a acestei noi ordini mondiale, susțin ând că ceea ce este nou în
legătură cu noua ordine internațională este faptul că Statele Unite nu pot ni ci să se retragă din
lume, dar nici s -o domine [ 92, p.707]. Este evident că viitorul apropiat apa rține unei lumi
multipolare , iar lumea este deja multipolară din punct de vedere economic și va exista o
difuziune a puterii pe măsură ce revoluția informațion ală va înregistra progrese . Triumfalismul
SUA se regăsește și în politica promovată de președintele B. Obama, care denotă rolul ambițios al
țării în cadul sistemului de securitate internațională, caracterizat prin Noua Strategie de Apărare
a SUA prezentată în ianuarie 2012 (Menținerea SUA ca lider global: Priorități în domeniul
apărării pentru sec. XXI) , care prevede: reducerea stocului de arme nucleare ; trecerea de la
capacitatea SUA de a purta concomitent două războaie majore la o capacitate de a susține
simultan un război major și unul local; păstrarea superiorității militare a SUA cu forțe mai
reduse, dar agile și flexibile, capabile să răspundă prompt la toate tipurile de amenințări;
proiectarea și construirea avioane lor de bombardament, a rachete lor balistice și submarine care
să le înlocuiască pe cele care urmează să fie scoase din uz; reducerea semnificativă a forțelor
militare terestre ale SUA; orientarea spre regiunea Asia -Pacific prin sporirea prezenței militare
americane în această regiune și reduc erea efectivelor militare din Europa [ 113, p. 24].
SUA este statul a căr ui putere soft (sancțiuni, recompense, plăți, compromisuri rezultate
în urma unor medieri, aranjamente avantajoase etc.) a fost cea mai eficientă în secolul XX.
Valorile politice, eco nomice, financiare, culturale promovate au avut o mare atractivitate, mai
ales în perioada războiului rece. Dar, în momentul în care pentru a le promova și în alte spații
SUA au recurs exagerat la sprijinul instrumentelor hard (recursul la violență armată) , lucrurile au
început să se complice. În acest sens s -a intensificat curentul antiamerican nu doar în mediul
musulman, ci și în America de Sud, considerată de peste două secole grădina din spate a SUA,
cu toate că Statele Unite, în comparație cu alte stat e, sunt cel mai puternic implicate militar și
financiar în gestionarea problemelor de securitate ale lumii [ 191, p.71 ].
Începutul secolului XXI este caracterizat , însă, de manifestarea tot mai consolidată a mai
multor cent re de putere internațională. Z. Brzezinski susține că în cadrul polurilor de putere
Europa și Japonia mizează clar pe ideea de stabilitate și securitate internațională, în timp ce
China și Federația Rusă rămâ n deschise și interesate în eventuale mutații geo politice. În același
context, S .Huntington susține că în lume s -a format așa -numita „axă a instabilității” sau „axă a
crizei” care include Balcanii, Caucazul, Africa de Nord, Orientul Apropiat, Asia Centrală și de
60
Sud, ce separă lumea bogată d e cea săracă [92, p.33 -48]. Atât China, câ t și Federația Rusă critică
eforturile de a prom ova drepturile omului, considerâ ndu-le ingerință în politicile interne. L a
China s-ar putea alătura și alte state, de dimensiuni mai mici, dar cu o economie remarcabilă sau
chiar mai puțin dezvoltată (Taiwan, S ingapore, Coreea de Sud, Vietnam etc.), care vor dori să
beneficieze de protecție și acces la resurse.
Unii analiști în domeniu, spre `exemplu A.Bozeman, consideră că noul sistem de securitate
internațională este mult mai instabil decât cel din perioada războiului rece, caracterizat de o stabilitate
și siguranță aparent previzibilă și de balanța teroriei nucleare dintre superputeri. Astfel, neorealiștii
afirmă că sistemele bipolare sunt mult mai stabile decât cele multipolare [147, p. 881-909]. În opinia
lor, sistemul de securitate este caracterizat de prezența riscului unei abundențe tot mai diversificate de
centre de putere – statale și nonstatale, care iau naștere fără ca cineva să fie responsabil de a face
ordine în afacerile mondiale. În această situa ție, teroriștii pot să atace o superputere și să provoace un
război global împotriva terorismului, fără un final clar și previzibil. Partenerii de altădată apropiați în
cadrul NATO se contrazic astăzi în privința politicilor de securitate globală, reacțiil e venite din
Europa și din America referitor la războiul din Irak din 2003 (Franța și Germania s -au opus acestui
război), atestând un decalaj evident. Dezacordurile dintre democrațiile occidentale sunt considerate
chiar mai profunde și mai explozive dec ât cele dintre componentele europeană și americană ale
coaliției occidentale. Acest sistem este amenințat de ciocniri între culturile lumii, care par să stea la
baza unor conflicte interstatale, etnice, rasiale, naționale [8 5, p. 78]. În favoarea bipolarismul ui este și
argumentul, potrivit căruia principalele cauze ale războaielor sunt în legătură directă cu numărul
marilor puteri, iar numărul principalilor actori ai războiului este mai probabil în cazul multipolar,
decât în cazul bipolar.
Actele terorismului internațional constituie o particularitate specifică noii ordini
mondiale, despre care J. Dugard susține că sunt orientate spre subminarea sistemului politic
internațional [1 58, p.16]. Prin amploarea și dimensiunile formelor sale, terorismul a dobâ ndit în
ultimele decenii o reconfigurare, un caracter global, constituind un factor de risc major pentru
pacea și securitatea mondială.
Constituirea coaliției antiteroriste i-a determinat pe unii politologi să opineze despre „cel
de-al patrulea război mondial”, care opune două tabere: hiperterorismul și țările din coaliția
antiteroristă. Dacă la început ul constituirii coaliție i antiterorist e împotriva Afganistanului, doar
Franța, Federația Rusă și China au manifestat rezerve în raport cu aceasta, atunci mai târzi u
această coaliție a fost contestată de o bună parte din țările participante. În cazul Irakului, cu
excepția Marii Britanii și a statelor din Estul Europei, celelalte state nu au făcut parte din
61
coaliție . În același context, o perațiunea Enduring Freedom, l ansată pe 7 octombrie 2001, forma tă
din peste 90 de țări, va ramâ ne în istorie drept cea mai de amploare coaliție constituită pâ nă în
prezent. Pînă la acest moment, agresiunile terorismului nu au fost tratate pe măsura
periculozității lor și nu au fost ana lizate ca fragmente dintr -un război sistematic și de amploare .
Războiul antiterorist nu presupune acțiuni militare clasice, ci este o nouă și foarte importantă
remarcă a legitimit ății atacurilor as upra terorismului în general [218 , p.167]. Aceas tă opinie e ste
confirmată de G. Clemenceau, care afirma că războiul este un element prea grav pentru a fi lăsat
doar pe seama militarilor [57 , p.18]. Cu regret, războiul împotriva terorismului a evoluat spre un
războ i prin intermediul terorismului [163, p.11] , în rezu ltat suferind popoare întregi. Există
analiști militari care apreciază serviciile de informații ca fiind a patra categorie de forțe armate,
alături de cele terestre, aeriene și navale [231 , p.261]. Considerăm, că războiul antiterorist s -ar
soluționa mult m ai ușor prin intermediul serviciilor speciale și prin cooper area di ntre organele de
drept din diferite state, decât pe cale armată.
Războiul antiterorist este un război de generația a patra , un război hibrid, care corespund
epocii informației, inclusiv noii revoluții în domeniu l militar. Acestea sunt războaie extinse, care
cuprind, practic, toate domeniile: politic, economic, social, cultural și militar. Războaiele din
generația a patra sunt războaie disimetrice și asimetrice. De o parte, se află puterile high tech, de
cealaltă parte, entitățile antinomice care vizează accesul la tehnologiile înalte și păstrează
atitudini conservatoare. Atacurile din 11 septembrie 2001, ca și răspunsul prompt, înalt
tehnologizat și extrem de precis, al americanilor constitu ie un exemplu de ceea ce înseamnă un
război hibrid [184, p.132].
Multi plele relații în plan internațional se supun greu controlului și se bazează în principiu
pe propriile posibilități și interese ale statului , ceea ce a creat un vacuum al puterii c are tinde a fi
acoperit cu tot felul de forțe extremiste și distructive. Acestea s -au manifestat printr -un masiv val
de acte teroriste, care au periclitat securitatea multor state, mijloac ele și metodele teroriste
afectând și destabilizâ nd structura socială exis tentă construită de actorii sistemului de securitate,
care sunt de acord să respecte anumite reguli sau convenții [67, p.6-7].
Puterea crescândă a corporațiilor multinaționale, care coordonează tot mai multe resurse
umane și materiale și care exercită o i nfluență politică mult mai sporită decât majoritatea statelor
lumii, adâncește contradicțiile dintre culturi și amenință drepturile oamenilor de pretutindeni de a
dispune de o parte rezonabilă din bogăția materială a pămîntului. Corporațiile multinaționale aliate cu
țări occidentale complice, mai ales cu SUA, sunt identificate drept principali opresori ai celor săraci.
Ele conduc prin intermediul unor organizații internaționale precum Fondul Monetar Internațional,
62
Banca Mondială și Organizația Mondială a Co merțului [93, p.29]. Caracterul și nivelul amenințărilor
determină principalele direcții de activitate privind prevenirea și localizarea lor, formele, procedeele,
mijloacele și metodele de soluționare a problemelor, catalizatorul tuturor constituindu -l
circumstanțele istorice și modul sau gradul în care acestea sunt exploatate [48, p.142].
Principalele caracteristici ale sistemului de securitate internațională sunt: sfâ rșitul
bipolarității și reorganizarea centrelor de putere ; creșterea numărului de țări; creșterea numărului
de organizații internaționale, inclus iv al celor neguvernamentale. T erorismul, prin modul său de
manifestare, în ultima perioadă s -a transform at într -un actor global. O altă particularitate este
răspâ ndirea conflictelor de tip etnico -religios. Ultimele decenii au demonstrat că tendințele spre
conflicte ce au la origine pretenții teritoriale s -au diminuat, în schimb s -au amplificat și
diversificat modalitățile de soluționare prin forță a divergențelor de natură etnică sau religioasă.
Performanțel e tehnicii militare în continuă dezvoltare și proliferarea accentuată a acesteia
reprezintă o trăsătură distinctă a mediului internațional de securitate. Progresele științei și
tehnicii, precum și diversificarea mijloacelor IT&C sofisticate au ofer it multor actori statali sau
nonstatali posibilitatea de a achiziționa și deține un ele tipuri de arme, uneori disproporționate în
raport cu necesitățile de apărare, puterea și resursele proprii [ 103, p.8].
Orientul Mijlociu continuă să constituie o regiun e instabilă din punct ul de vedere al
securității, care înglobează state ce susțin financiar sau acordă asistență în pregătirea teroriștilor,
prin crearea centrelor teroriste, înconjurate de state ce constituie puteri nucleare (Federația Rusă,
India, China, Israel, Pakistan). În plus, rachetele balistice aflate în gestiunea Iranului ar putea fi
aplicate spre realizarea unor atacuri asupra statelor europene [ 80, p.209 -211]. În ultima perioadă
ținta predilectă a terorismului în Orientul Mijlociu au constituit -o cetățenii, bunurile și interesele
SUA, dar și cele ale Statului Israel, în acest din urmă caz chiar pe teritoriul național [ 214, p.154].
Crizele de identitate în această regiune dispun de potențialul de a se transforma în crize de
securitate. În prezent , lumea islamică cunoaște o creștere relativă a puter ii sale, adițional
confrutâ ndu-se cu dificultățile identificării unei linii politice unitare în mediul islamului datorită
celor două orientări politico – juridice ale acest uia: cea sunnită (tradiționalist ă) și cea șiită
(revoluționară). Prima tendință moderată și conciliantă își are centrul în Arabia Saudită, cea de a
doua, p redispusă la violență – în zona i raniană.
La nivel global, o altă formă de manifestare a crizei identitare o constituie
fundamentali smul religios. Globalizarea pune sub semnul întrebării valorile ș i identitățile locale,
confruntâ nd societățile cu provocări la care acestea sunt impuse să riposteze prompt [179,
p.339]. Comportamentul alienat al musulmanilor , în special al radicalilor isl amici, este alimentat
63
de ura acestora față de Occident , față de întreaga civilizației occidentală , cu libert atea ei de
gândire și egalitatea sexelor [128, p.2]. Este de prevăzut o schimbare de esență a concepțiilor
politicii de securitate a statelor, în sensul că noua ordine mondială care presupune globalizarea
economică impune și globalizarea securității [113, p.67].
Extinderea terorismului este întemeiată în mare parte pe numărul în creștere al
organizațiilor teroriste la începutul secolului XXI . Anume da torită metodelor utilizate de acestea ,
particularităților pe care le reprezintă , terorismul capătă dimensiuni transfrontaliere . Iar nivelul
de combatere a a cestuia reprezint ă veriga slabă a sistemul ui securității internaționale. Din acest
considerent anal iza organizațiilor teroriste este importantă nu doar întru asigurarea eficientă a
localizării, monitorizării și nihilării lor de către instituțiile abilitate naționale și internaționale, ci
și pentru cercetarea impactului acestora asupra sistemului de securitate internațional ă. Cercetarea
complexă, multilaterală a organizațiilor teroriste actuale, a relațiilor dintre acestea permite
aprecierea obiectivă a situației în lupta antiteroristă, a rolului pe care îl au actorii sistemului
securității internaționale în combaterea acestui flagel.
Manifestarea terorismului prin intermediul o rganizațiil or teroriste a re un impact negativ
și distructiv asupra sistemului securității internaționale, deoarece acestea sunt consolidate prin
capacitatea de a destabiliza sisteme le organizate de pe scena internațională, cum sunt entitățile
statale , și de a crea în lume haos. Promovâ ndu-se la nivelul de actor internațional, influența
organizațiilor teroriste pe arena internațională se bazează pe teroare realizată inclusiv prin acte
teroriste. Este necesară diferențierea actelor teroriste de actele organizațiilor teroriste, deoarece
nu toate acțiunile unei organizații teroriste pot fi catalogate ca teroriste, după cum nici toate
actele teroriste nu su nt obligatoriu săvâ rșite de organ izațiile teroriste [ 35, p.66].
La începutul secolului XXI în lume sunt pr ezente aproximativ 1000 de grupă ri și
organizații din circa 70 de state, care apelează în activitatea lor la metode teroriste [ 77, p.58 ].
Potrivit altor surse , numărul organizațiilor și grupărilor teroriste de diferite orientări în prezent
este de peste 500 [ 137, p.2]. Unii experți evaluează numărul actelor teoriste produse anual,
estimându -le de la 320 pâ nă la 660 [1 73, p.28]. Aceste cifre denotă că organizațiile teroriste
reprezintă o verigă importantă de dezechilibrare a sistemului securității internaționale. Totuși ,
este foarte dificil de a întocmi un registru al organizațiilor teroriste, deoarece una și aceeași
organizație deseori figurează sub diferite denumiri [ 310].
Organizația teroristă oferă membrilor săi o contra cultură cu norme și valori opuse celor
acceptate social, rezultatul fiind o izolare de societate, uniformitate, coeziune, supunere. Una
dintre cele mai influente organizații teroriste, constituit ă în ultima perioadă de timp , este Statul
64
Islamic , care pune în aplicare teroarea în râ ndul populației, pe al căr ei teritoriu se manifestă. Un
exemplu elocvent de terorizare a populației de către această organizație teroristă constituie cazul
mediatizat intens al unei fetițe d e 4 ani din Siria: în momentul în care copilul a fost fotografiat, el
a crezut că se află față în față cu o armă de foc și a ridicat mâ inile în sus pentru a se supl ica
[268]. Astfel , creâ nd o alter -realitate pentru individ, organizația teroristă ajunge la o sacralizare a
violenței [306, p.21] .
Pe parcursul anului 2015 rețeaua teroristă Stat ul Islamic a recrutat cel puțin 400 de copii
în Siria, așa -numiții „pui ai califatului” antrenați în poligoane militare, supuși unor campanii
dure de îndoctrinare fără pr ecedent. Pe larg, în scop de recrutare a potențial ilor teroristi, liderii
organizațiilor teroriste internaționale utilizează rețelele de socializare, acord ând și surse
financiare substanțiale persoanelor din familiile social mente vulnerabile [271].
Importa nt este să determinăm dacă termenul ,,teroriști” se referă și la membrii pasivi ai
organizațiilor teroriste sau doar la cei activi, ale căror obiective sunt planificarea și realizarea
atacurilor teroriste. Spre exemplu, membrii pasivi ai organizațiilor ter oriste, cum ar fi Statul Islamic,
Armata Republicii Irlandeze (IRA) sau Partidul Muncitoresc din Kurdistan (PKK), sunt în mare parte
după specialitate bucătari, casieri, specialiști în logistică, medici sau militari, care pot trece cu
vederea terorismul ca fenomen. Spre deosebire de liderii principali, executorii care săvârșesc actele
teroriste sunt recrutați în organizație din diferite motive. Noii recruți sunt adesea tineri izolați și
alienați, care aderă la organizații nu doar pentru că simpatizează cauz a și idol atrizează liderul, dar și
pentru că vor să aparțină unei organizații, care să aibă încredere în ei [124, p.23].
Abordând subiectul structura organizațiilor teroriste, enunțăm că sunt câteva tipuri, cel mai
des utilizate fiind structurarea piramida lă și după modelul ierarhiei militare, numită în literatura de
specialitate și structurarea de tip umbrelă sau pe celule cu efectiv restrâns. Organizatia de tip
piramidă recunoaște importanța membrilor pasivi în calitate de elemente ale organizațiilor tero riste,
reprezentând avantajul transmiterii rapide a deciziilor și un control de nivel maxim asupra
elementelor componente. Organul de conducere suprem revine liderului sau conducătorului
organizației, care determină politica entității, elaborează strategii le de activitate curentă și de
perspectivă. Cel de al doilea nivel se reduce la cadrele active și la executanți, care participă la
antrenarea noilor membri, dar și la săvîrșirea atacurilor teroriste. Al treilea nivel îl reprezintă
susținatorii activi, care , deși nu sunt membri ai organizației teroriste, acordă susținere financiară,
asigură asistența tehnică și logistică. Din acest ultim nivel fac parte și susținătorii pasivi [102, p.71].
În noua logică structurală a rețelei de tip umbrelă teroriștii atribui e funcții specifice unor
diferite cercuri a le rețelei [1 12, p.73]. Astfel, cercul I, cel mai rest râns și cel mai activ , are drept
65
sarcină acțiunea; cercul II este preocupat de acordarea susțienerii active prin obținerea de fonduri
financiare, captarea info rmațiilor în regim real, procurarea de armament, asiguararea contactelor
operative între celule; cercul III este direct axat pe acordarea sprijinului pasiv manifestat prin
idenificarea locuințelor gaz dă, închirierea spațiilor locative și a mijloace lor de transport,
colectarea fondurilor financiare . Cu câ t mai mult se apropie de cercul operațional cu atâ t
structura este mai descentralizată pe celule, iar ca regulă de bază a activității teroriste, oricare
funcție poate fi asumată în cadrul celulei de fiecare membru în parte, respectiv în cadrul rețelei
de fiecare celulă, ceea ce permite derularea operațiunilo r teroriste chiar în perioada acțiunilor
contrateroriste realizate de structurile statale abilitate în combaterea terorismului [ 306, p.31 -34].
Fluctuațiil e sistemului securității internaționale sunt determinate și de tendința organizațiilor
teroriste spre autoorganizare , spre a constitui celule proprii sub conducerea unui lider local
autoritar, care operează atât independent , cât și, în multe cazuri cu susț inerea din partea unor
grupări teroriste internaționale. Spre exemplu, ramura egipteană a grupării jihadiste Statul
Islamic Ansa Beit al -Maqdess, recent redenumită Provincia Sinai, care a reven dicat majoritatea
atentatelor sâ ngeroase care au zguduit nordul Sinaiului după ce armata l -a destituit pe
președintele islamist Mohamed Morsi în iulie 2013 [ 275]. O altă grupare a Statului Islamic care
activează independent este Tigris River .
În ultimul timp, în scopul constituirii celulelor teroriste prin rețeaua Int ernet sunt distribuite
instrucțiuni privind tacticile și formele de săvârșire a actelor teroriste, este răspândită pe larg
literatura islamică fundamentalistă. Important aspect al noului fenomen îl reprezintă răspândirea
cultului martirilor, asociat atacur ilor sinucigașe. Exemple elocvente de acțiune sub această formă,
care accentuează extremismul islamic, sunt atacul terorist de la redacția Charlie Hebdo, Franța (7
ianuarie 2015) și atacurile constante ale „martirilor” palestinieni împotriva Statului Israe l.
Structura piramidală este fragilă și rezistă cu dificultate investigațiilor poliției. Structura pe
bază de celule este mai ușor de utilizat, în mod special dacă celulele acționează autonom și
independent, în vederea unui scop comun. În cazul în care una din celule este descoperită, celelalte
vor continua să acționeze. Un sistem mixt poate să îmbine avantajele celor două tipuri de organizare,
cu condiția ca nivelurile ierarhice să fie suficient de bine compartimentate [96, p.71].
Specialiștii în domeniu c onsideră că în următorii 15 ani structura organizatorică a
formațiunilor teroriste se va modifica prin implementarea așa -numitei „descentralizare”. Nu vor
mai exista organizații teroriste de proporții, concentrate în perimetrul unui teritoriu anumit. Prin
urmare , se va co nstitui o rețea extinsă de răspâ ndire a ideol ogiei islamice radicale, iar „vâ rful
lancei” va fi îndreptat spre Europa de Est, Asia Centrală si cea de Sud -Est [192, p.275].
66
Însuși terorismul este un fenomen multicauzal și ar fi eronat să se considere că un act
terorist are doar o singură cauză [ 62, p.379 ], cum ar fi necesitatea psihologică a teroristului de a
comite un act de violență. Cu at ât mai mult că actul terorist înlocuiește întotdeauna legalitatea cu
ilegalitatea. Actele teroris te reprezintă diferite acțiuni de violență, prin care persoane sau grupuri
de persoane atentează la viața și la integritatea corporală sau la bunurile unor demnitari, lideri
sau personalități politice, a le membrilor de familie ai acestora. De regulă, asemenea ac te se
săvârșesc împotriva unor grupu ri politice, organizații sociale, instituții, grupuri de persoane
reunite în mod organizat sau aflate întâmplător în locuri sau localuri publice sau private. Dacă,
asemenea acte sunt îndreptate contra ordinii internațion ale, atunci ele pun în pericol relațiile
internaționale, constituie o amenințare directă împotriva păcii, pot crea tensiuni și acutiza
relațiile dintre state, produc instabilitate într -o anumită zonă geografică or situații de confruntări ,
în orice caz, ele prejudiciază climatul internațional.
Particularitățile și cauzele formării și activității organizațiilor teroriste ar trebui
identificate în dinamica crizelor economice, culturale și sociale, în politica de alienare a tinerilor
care trăiesc ca imigranți, în creșterea criminalității și expansiunea rețelelor controlate de lumea
interlopă [1 43, p.5]. Manifestările teroriste țin de criza de identitate națională, religioasă, etnică,
culturală, de criza sistem ului politic destructurat violent și rapid în ultimul timp, de procesul de
globalizare economică și regionalizare.
Actualmente, o rganizațiile teroriste au tendința de a crea noi structuri teroriste. Spre
exemplu, se observă orientarea spre unificarea și colaborarea grupărilor teroriste la nivel
operațional p rin consolidarea relațiilor dintre diverse grupări și rețele teroriste, fiind evidentă
tendința de intensificare a cooperării între organizații . Adesea , sunt planifica te și aplicate în
practică acțiuni teroriste aparent dispersate, desfășurate, însă, simul tan sau consecutiv , în care să
se recurgă la arme per fecționate. Consolidarea în plan internațional a tuturor mișcărilor teroriste
nu poate fi, deoarece prea diferite sunt reperele lor ideologice. Autorul francez G.Levasseur
sublinia că o sursă importantă a terorismului internațional cu caracter politic rezidă în mod
special în recrudescența mișcărilor iredentiste [ 137, p.6 ].
De regulă, cooperarea între organizațiile teroriste se stabilește între cele care dispun de o bază
ideologico -politică comună sau si milară. Drept formă de colaborare între organizațiile teroriste,
specifică terorismului contemporan, constituie formarea unor uniuni teroriste, în special de orientare
naționalistă și islamică. Un exemplu în acest sens ar fi crearea cu susținerea activă a lui Usama Bin
Laden la sfîrșitul anilor ‘90 a Frontului Internațional Islamist de luptă cu evreii și krestonostamii,
care întrunește un șir de organizații extremist -teroriste din Orientul Apropiat și din Asia de Sud.
67
O altă formă de cooperare a teroriștilo r ține de domeniul finanțării, vizând schimbul de
informații, instruire a, suport ul logistic, planificare a și săvârșirea atacurilor. Organizațiile teroriste
cu obiective de atins într -o anumită țară sau regiune pot atrage forțe și sprijin din partea unor
grupări din alte țări sau regiuni. Confirmă această realitate conexiunile dintre Statul Islamic și
grupările teroriste din Asia de Sud -Est.
În ultimul timp se atestă cazuri când și statele finanțează organizațiile teroriste. La nivel
oficial, acestea condamn ă terorismul, indirect însă îi acordă susținere tacită sau chiar expresă.
Motivul derivă din faptul că statele respective promovează aceleași idealuri ca și unele grupări
teroriste sau din frica ca acestea din urmă ar putea să se răzbune în cazul luării un or măsuri drastice
în privința lor. Din aceste considerente, unele state au permis unor suspecți sau chiar unor teroriști
intrarea pe teritoriul lor sau tranzitarea în schimbul acceptării tacite de către organizațiile teroriste a
obligației de a nu organiz a pe teritoriul acestor state acte teroriste [221, p.152].
Spre exemplu, în perioada războiului rece cele două supraputeri , URSS și SUA , au
susținut financiar și au utilizat în interes pr opriu acțiunile de tip terorist sub aproape toate
formele de manifest are a acestora. În acea perioadă, aceste acțiuni erau controlate și puse sub
ideologi a a confruntării și a disensiunii reciproce. De aceea, practic toate organizațiile teroriste
cunoscute au suporturi ideologice consolidate încă din perioada sus -vizată [1 37, p.6].
Amenințările din partea organizațiilor teroriste, în special în perioada de după războiul
rece, sunt mult mai dificil de identificat și de analizat [ 91, p.38]. Constatăm transformări și în
ceea ce înseamnă reorientarea grupărilor teroriste dinspre țintele „grele” (guverne, sedii
diplomatice etc.) spre ținte „ușoare”, însă importante din punct de vedere simbolistic și car e
produc psihoze puternice în râ ndul populației [ 105, p.256].
În literatura de specialitate diferențierea organizațiilor teroriste se face și prin termenii
„noul terorism” apărut în anii 90 ai secolului XX , care este organizat ca o rețea și nu ca o ierarhie
și „vechiul terorism”, deosebirea constând în motivațiile, scopurile și metodele de activitate.
Teroriștii de școală veche sunt motivați prin ideologie politică și au avut obiective specifice,
limitate din punct d e vedere geopolitic și teoretic; cu ei se putea negocia. Sub anumite aspecte,
teroriștii de stil vechi, cum ar fi membrii IRA și ETA, operau în același univers cultural st rategic
cu forțele legii și ordinii, comportamentul lor strategic fiind familiar și ușor de sesizat.
Trăsăturile noului terorism contrastează puternic cu ale predecesorului său. Așa -numiții teroriști
noi au o motivație religioasă (chiar dacă și cu un subst rat politic ) și nu se concentrează doar
asupra câ torva chestiuni specifice dintr -un context geo politic limitat. Spre exemplu, noul
terorism al Al -Qaida generează o problemă strategică extraordinară: este foarte dificil de penetrat
68
din punct de vedere cultu ral; dispune de experiență și profesionalism în purtarea războiului
neregulat; se bucură de prestigiu; își modifică în mod constant organizarea și metodele;
urmărește să pedepsească, să producă durere și distrugere, acțiuni autorizate prin voința lui
Dumne zeu așa cum este interpretată aceasta; preferă realizarea unor atacuri cu bombe, tactică ce
face ca contracararea terorismului să fie destul de dificilă [ 71, p.297 -299].
Colaborarea organizațiilor teroriste cu structurile criminale este o particularitate s pecifi că
actualității , care se realizează prin identific area pozițiilor și intereselor comune. Prin interferența
cu lumea interlopă organizațiile teroriste pot obține beneficii financ iare, atâ t din activități ilegale,
cât și din activități perfect legale, dar controlate de teroriști . Interferența acestor două fenomene
duce la apariția unor noi forme de risc, reprezentate de mijloace financiare obținute de grupări le
teroriste din activități specifice crimei organizate, ceea ce duce la amplificarea unei stări de
îngrijorare privind perspectiva de a instaura și consolida pe teritoriul național structuri specifice
criminalității organizate. Un șir de organizații teroriste utilizează măsuri criminale de
autofinanțare, folosind în acest scop, spre exemplu , jaful ( SUA, Irlanda de Nord), răpirea în
schimbul recompensei (Cecenia), comercializarea drogurilor (Peru, Afganistan), infracțiuni cu
caracter financiar -bancar, contrabandă cu produse cu pericol tehnogen, trafic ul de persoane [1 62,
p.61]. Comercializarea ilegală a stupefiantelor, armamentului și altor mărfuri ilegale scumpe
deseori este una dintre cele mai principale surse de finanțare a organizațiilor teroriste. Potrivit
datelor Departamentului SUA de combatere a traficului de stupefiante , 39% din lista neagră a
organizațiilor teroriste sunt legate , într-o măsură sau alta , de narcobus iness [156, p.22].
O altă sursă importantă de venit pentru organizațiile teroriste o constituie donațiile private
și utilizarea neadecvată a „ZAKAT” -ului [2 67]; respectiv a treia par te din aceste venit uri
musulmani i o transmit celor săraci sau nevoiași. Sponsorizarea organizațiilor și actelor teroriste
se mai efectuează prin structuri financiare ilegale, cum ar fi „ hawala” . Toate tentativele
serviciilor secrete occidentale de a contra cara activitățile bancare de acest gen pe propriile
teritorii au eșuat, deoarece toate tranzacțiile în cadrul acestor sisteme bancare se bazează pe
încredere și sunt efectuate prin neîntocmirea de acte sau prin utilizarea bazelor de date
electronice. Din a cest motiv , fluxurile de numerar în aceste sisteme financiare nu pot fi
monitorizate. Liderii organizației HAMAS, spre exemplu, solicită fonduri de la palestinienii din
diasporă, care , pe de -o parte , sunt folosite pentru a susține spitalele din Fîșia Gaza și, pe de altă
parte , pentru a procura armament [ 61, p.55].
Finanțarea terorismului acoperă două domenii distincte: finanțarea atacurilor teroriste și
finanțarea rețelelor teroriste. Prevenirea și combaterea acestor fenomene implică identificarea
69
fonduril or, dar și analiza utilizării mijloacelor de transfer financiar. Se observă că într -o lume
financiară, în care resursele financiare nu se mai deplasează sub forma lor materială, ci sub
forma ordinelor bancare, trebuie identificate c ât mai rapid posibil mij loacele legale de acțiune
împotriva acestora , cât și „înghețarea fondurilor” ca punct important în blocarea fondurilor
destinate activităților teroriste [232, p.340]. Terorismul contemporan a diversificat tot mai m ult
sursele de finanțare, ajungâ nd să depi ndă tot mai puțin de sp onsorizările unor state și formâ nd
afilieri internaționale bazate pe afinități religioase sau ideologice și pe ura comună împotriva
marilor puteri.
Coraportul dintre a cțiunile organizațiilor teroriste și componentele sistemului de
securitate internațională este unul asimetric, fiind axat pe avantajele sau vulnerabilitățile uneia
dintre părțile aflate în conflict [1 83, p.101]. Savantul G.Miunkler consideră că activitatea
teroriștilor este un răspuns asimetric la provocările globalizăr ii [248, 56].
În contextul definirii mecanismului terorism ului asimetric și, respectiv, a organizațiilor
teroriste, vom aplica o analogie cu legea universală a creării forțelor . Pe axa xy ce reprezintă
cadru l legal, norma socială și etică. Vom considera o biectul S ca un complex format din statul de
drept, societatea democratică, asupra căruia acționează un vector d – democrație, libertate,
pluralism, caracterizat printr -o forță egală cu capacitatea de coerciție a statului , cu punctul de
aplicație S, direcț ia xy și orientat ca sens spre un punct S1 – securitate națională, ordine socială .
De asemenea, vom lua în considerare mulțimea de vectori ti caracterizați de direcții diverse,
toate diferite de cea a axei xy, sensuri aleato rii, forțe diverse, dar niciuna mai mare în modul –
violență – cu cea a vectorului d și care au ca puncte de aplicație diferite ipostaze ale aceluiași
obiect S în evoluția sa către punctul S1. În conformitate cu principiile compunerii analitice a
vectorilor, este evident că, dacă oricare din vectorii din mulțimea ti s-ar situa pe aceeași direcție
cu vectorul d, (adică , pe axa normei sociale și a legii) obiectul S – societatea, statul – ar ajunge în
punctul S1 – securitate, ordine socială – cu o viteză mai mică (în funcție de diferența rap ortului
de forțe), dar sigur va ajunge, întruc ât forța coercitivă exercitată de s tat este mult mai puternică
decât forța violentă a oricărei organizații teroriste. Dat fiind faptul că singurul scop realizabil a l
terorismului este de a împiedica sistemul so cial să ajungă la o stare de securitate deplină, acesta
nu are necesitate decât de o forță minimă, dar care să se afle în afara legii. Rezultatul astfel
obținut va fi devierea lui S de pe traiectoria care să permită atingerea punctului S1. Situația este
problematică din perspectiva sistemului social: pentru a se menține pe direcția pe care a plecat,
societatea și statul trebuie să fie susținu ți de anumiți vectori care să fie capabili să se plaseze pe
aceeași axă cu ti (deci , în afara normelor sociale și jur idice) , dar într -un sens contrar și cu o forță
70
perfect egală. Acești vectori nu pot fi dec ât serviciile de securitate și asigurare a ordinii publice.
Pericolul cel mai grav în această eventualitate este cel al nerespectării principiului
proporționalității reacției, întruc ât în momentul în care contra forța opusă vectorilor teroriști este
disproporționată, aceasta va contribui la devierea sistemului de pe axa legală (spre exemplu,
conflictul israeliano -palestinian) [ 306, p.10].
Actele teroriste, de regulă, se săvârșesc departe de sediul sau de locul de reședință al
organizației teroriste. Această particularitate era specifică și terorismului istoric, când
atrocitățile comise vizau obiective de utilitate economică, socială, culturală și religioasă
[126, p.7]. Î n activitatea teroristă acestea vizează obiective cu o semnificație deosebită pentru
țara țintă, producând pagube materiale de miliarde de dolari și scăderea investițiilor străine în
țările afectate.
Aplicarea premeditată a amenințării cu violența constitu ie una dintre cele mai
importante particularități ale organizațiilor teroriste. Dacă în cazul crimei organizate violența
este considerată mijlocul prin care se atinge scopul, respectiv obținerea unor profituri, avantaje
directe sau indirecte, atunci în caz ul terorismului violența ce degajă teroare constituie de facto
obiectivul urmărit de organizațiile teroriste pentru a atrage atenția comunității asupra
revendicărilor pentru care luptă [66, p.152]. Organizațiile teroriste exploatează carențele
instituționa le, democrațiile neconsolidate sau sistemele corupte, scopurile politice putând fi
realizate prin îndeplinirea unor revendicări de natură religioasă sau etnică [228, p.11].
Organizațiile teroriste manifestă cele mai bizare și unice forme de violență premed itară și bine
reflectată [63, p.59], distinct orientate și bine organizate cu ură împotriva civililor,
sensibilizând autoritățile de stat care guvernează să le faciliteze sau să le satisfacă unele
revendicări înaintate de ele, în scopul de a se răzbuna, de a obliga „ținta” să adopte o conduită
convenabilă autorilor, de a sensibiliza opinia publică în legătură cu o cauză anumită, de a eroda
stabilitatea politică [124, p.20]. Teroriștii au tendința de a crea o psihoză a terorii nu doar pe
timp de război, în s ituații de criză, dar și pe timp de pace [3 1, p.8], cu diversificări multiple în
situații de criză sau în caz de război.
Organizațiile teroriste utilizează violența și în scopuri politice, împotriva formei de stat a
țării [ 36, p.33]. Teroarea poate fi cons iderată factorul turbulent, care , inserat în formațiunile
statale , provoacă haos [ 212, p.51]. Aplicarea violenței spre a atinge scopuri po litice și inducerea
fricii în rândul populației este comună atâ t războiului, câ t și luptei de gherilă [1 15, p.238]. De și
acțiunile teroriste sunt diferite, lor le este comun: diminuarea puterii de stat și crearea în râ ndul
cetățenilor a sentimentului de frică, panică și neajutorare.
71
Specific organizațiilor teroriste este și caracterul publicitar al acțiunilor teroriste.
Organizațiile teroriste încearcă să arate în mod convingător comunității că ele sunt impuse să
utilizeze metode violente pentru a pune capăt umilirii și injustiției poporului său. Prin mijloacele
media revendicările și scopurile organizațiilor teroriste sun t făcute publice la scară globală și pot
fi recepționate de oricare dintre grupurile țintă. Spre exemplu, în mesajele organizației HAMAS
există un grad de violență destul de înalt , avâ ndu-se în vedere că elogiază atentatorii sinucigași
numindu -i „eroii pri mului răspuns” sau „leii raidurilor și operațiunilor speciale” [ 307]. Spre
deosebire de „imaginile de pe c âmpul de luptă” difuzate atâ t de H AMAS, câ t și de HESBOLAH,
organizația Al -Qaeda și Statul Islamic se axează prioritar pe terorismul direcționat spre Occident.
Autopublicitatea are un rol important în motivația acțiunilor teroriștilor. Realizâ nd acțiuni
ce atrag atenția comunității internaționale, reprezentanții organizațiilor teroriste tind spre
obținerea recunoașter ii pe plan mondial a revendicărilor înaintate . Cu câ t mai mare este
rezonanța actelor de terorism internațional, cu at ât mai puternic aceasta stimulează activitățile
criminale ale multor organizații teroriste , demons trând „importanța ” activității lor și serv ind
drept temei suplimentar a l cerințelor înaintate.
În ultimul timp organizațiile teroriste acordă importanță deosebită diseminării mesajelor
pe Internet, dar și cre ării websit e-urilor personale pe paginile cărora pot fi vizualizate date legate
de statutul grupării, CV liderilor, viziunil e politice, contactele cu alte grupări similare, materiale
video , foto etc. Faptul că multe grupări și organizații teroriste își asumă responsabilitatea pentru
actel e teroriste săvârșite se datorează și acestui fenomen. În anii ’80 mișcările islamiste își
înregistrau predicile lui Khomeini pe casete audio. În prezent, însă, există canalul satelit „Ali –
Djazira” și rețeaua Internet prin intermediul cărora liderii ascunși ai organizațiilor teroriste au
posibilitatea să apeleze la toți cei c are le împărtășesc i dealurile [2 47, p.66].
Mediatizarea evenimentelor, spațiul dedicat acestora constituie una din tre cele mai ieftin e
și original e publicit ăți realizat e în scopul reprezentării intereselor unui grup. Sub acest aspect,
mass -media acordă teroriștilor publicitat e gratuită. Organizațiile teroriste întreprind măsuri
destinate să frapeze opinia internațională, cum ar fi solicitarea de a-și publica în ziare
„comunicatel e” și de a le difuza pe posturile de radio și televiziune [ 129, p.31]. Căile de
transmitere a mesaj elor teroriștilor sunt deosebit de variate, demonstrînd abilitatea lor de a utiliza
tehnologiile performante și imaginația bogată, care ar putea fi utilizată în scopuri pozitive. În
acest sens este bine cunoscută propaganda prin rețe aua Internet, dar mai p uțin cunoscută este
utilizarea mesajelor subliminale în transmisiile televizate și emisiunile stațiilor radio, în special
cele muzicale [ 83, p.70 -71].
72
De regulă, membrii organizațiilor teroriste, în ansamblu, provin din minorități frustrate,
din râ ndul min orităților naționale, sociale, economice sau de altă factură, care urmăresc atingerea
scopurilor prin mijloace violente, c landestine și criminale, acționâ nd independent de orice
națiune stat, chiar dacă dispun de un sponsor important din această categorie. Accesul
organizațiilor teroriste internaționale la tehnologiile contemporane reprezintă o vulnerabilitate a
sistemului securității internaționale, deoarece prin intermediul acestora teroriștii se pot folosi de
transferuri bancare și mijloace de comunicare rapide. În con dițiile asimetriei covâ rșitoare în
raportul de forțe, tehnologiile moderne au devenit in strumentul favorit al unor grupă ri care nu
dispun de alte mijloace de utilizare a puterii, fiind cel mai utilizat și atractiv mijloc de luptă
pentru grup ări radicale și fundamentaliste [ 54, p.12]. Progresul tehnologic nu doar a asigurat
grupările teroriste cu noi capacități, dar și a extin s considerabil țintel e și obiectivel e vizate.
Recrutarea teroriștilor reprezintă o importantă particularitate în activi tatea organizațiilor
teroriste. Acțiunile de atragere a noilor membri se realizează în mod aparte în mediul populației
tinere, instruită și chiar domiciliată în Occident, care se simte frustrată, înstrăinată, discriminată,
nemulțumită și împărtășește prece ptele fundamentaliste și extremiste, acceptă martiriatul și
spiritul de sacrificiu în numele unor dogme care pentru o parte din lumea lor sunt indiscutabile
[143, p.24]. Mass -media și rețelele de socializare constituie un mijloc indirect de recrutare a
noilor membri ai organizațiilor teroriste. Spre exemplu, noi le înregistrări de propagandă apărute
online demonstrează că islamiștii plasează camera HD pe arme în cazul execuțiilor pentru ca
filmările să arate ca în jocurile video [2 63]. Unii cercetători consi deră că instituțiile de
învățămâ nt superior constituie unele din pri ncipalele locuri de recrutare a teroriștilor [1 24, p.67 –
68]. Recrutarea și utilizarea persoanelor de acee ași etnie sau religie cu membrii organizației
teroriste, care locuiesc pe teritoriu l statului al es drept țintă pentru săvâ rșirea atentatelor teroriste
sau care au aceeași cetățenie ca și ostaticii executați devine o particularitate tot mai des întâ lnită
în prezent. Astfel, spre exemplu, Mohammed Emwazi supranumit și John Jihadistul, călă ul care
este responsabil pentru decapitarea mai multor occidentali în Siria , fiind la moment și cea mai
căutată persoană , este cetățean al Marii Britanii [2 68].
Una din tre metodele preferate de activitate a organizațiilor teroriste este utilizarea
terorist ului kamikaze. Primul atac sinucigaș major a fost executat în decembrie 1981, asupra
Ambasadei Irakului la Beirut , fiind omorâte 27 de persoane și răni te peste 100. Terorismul
sinucigaș a obținut un aspect politic major odată cu asasinarea lui Bashir Jumay yil în septembrie
1982. El a devenit un fenomen internațional odată cu bombardarea Ambasadei SUA din Beirut,
în aprilie 1983, fiind omor âte 63 de persoane. În anii ’80 ai sec. XX terorismul sinucigaș s -a
73
răspândit în Liban, Kuwait și Șri Lanka, iar în anii ‘90 a apărut în Israel și în teritoriile
palestiniene, în India, Argentina, Turcia, Tanzania, Federația Rusă și Kenya [ 296].
Analiza tipurilor de organizații teroriste scoate în evidență diversitatea acestora, mai
radicale și violente fiind cele de sorgin te radicalist etnice și religioase. Fundamentalismul
religios, care naște terorismul religios, poate fi regăsit atât la creștini, la iudaici, budiști, cât
și la islamiști [163, p.36 -37]. Arderea Coranului de către 5 militari americani în baza militară
Parw an din Afganistan la 20 februarie 2012 reprezintă un episod al fundamentalismului
creștin, care vine să confirme că modelul Terry Jones nu este unul singular pentru SUA.
Organizațiile teroriste fundamentalist –islamice se bazează pe ideologia islamică, care
propagă supunerea permanentă fără a recurge la constrângerea fizică, dând naștere
confuziilor religioase privind lupta dintre bine și rău. Organizațiile teroriste fundamentalist –
islamice sunt răspândite în mare parte în statele din Asia de Sud -Est. Exempl u în acest sens
este Al -Qaeda care a devenit „simbolul luptei împotriva cotropirii lumii musulmane de
Occidentul infidel” [3 1, p.14 -17]. Pentru instruirea teroriștilor această organizație teroristă
formează tabere și centre speciale. Dacă în anul 1980 sub conducerea lui Usama Bin Laden
pe teritoriul Sudanului au fost instituite trei tabere pentru pregătirea teroriștilor, atunci în
1995 asemenea tabere erau deja aproximativ douăzeci la număr [168, p.334].
Unii analiști americani consideră că spre anul 2020 Al-Qaeda va fi înlocuită cu alte
grupări de extremiști islamici nu mai puțin fanatici, dar mult mai descentralizați [1 63, p.264].
În prezent, rețeaua Al -Qaeda s -a extins asupra întregii regiuni balcanice, întinzându -se spre
Uniunea Europeană. Pe lângă, Al -Qaeda în regiune mai acționează Statul Islamic, „Jemaah
Islamiya”, „Gruparea Abu Sayaf”, „Laskar Jihad”, „Frontul Islamic de Eliberare Moro” etc.
Drept obiective comune ale acestor organizații sunt înființarea unor state islamice în care
Sharia să constitu ie legea fundamentală a guvernării sau constituirea unui stat pan -islamic;
înlăturarea influenței occidentale și în mod special a celei americane din regiune.
Politologul american S.Huntington consideră că problema principală nu ține de
însuși fundamental ismul islamic, ci de islam. Problema islamului este Occidentul, o altă
civilizație, popoarele căreia sunt convinse în caracterul universal al culturii lor ce consideră
că, forța lor superioară, chiar și în descreștere, le obligă să răspândească această cul tură în
toată lumea [8 4, p.217 -218]. Potrivit lui S. Huntington, confruntarea între Occident și țările
islamice constituie „ciocnirea civilizațiilor” [ 274, p.35], care mai bine spus, este o ciocnire
a religiilor.
74
Organizațiile teroriste sunt în fond actori nonstatali cu implicații majore asupra sistemului
securității internaționale , care influențează elementele constituitive ale acestuia datorită
următoarelor particularități:
– localizarea sediilor sau centrelor de instruire pe teritoriul unui stat, cu săvâ rșirea actelor
teroriste pe teritoriul statelor terțe, prin crearea stării de teroare și panică în mediul civililor ;
– prin renunțarea de către autorități la teritoriile ocupate, liderii organizațiilor teroriste își
fortifică pozițiile strategice, plas ând accentel e pe dotarea membrilor cu armament sofisticat, pe
recrutarea noilor simpatizanți, pe crearea condițiilor favorabile de obținere a susținerii din partea
populației băștinașe, care în mare parte țin de compo nența materială (donații în bani, echipamen t
și medicamente);
– constituirea unor acoperiri clandestine de activitate a organizațiilor teroriste, cum ar fi
entități caritabile, organizații sau asociații neguvernamentale în domeniul educați ei, cultur ii,
umanitar etc ., de pe pozițiile cărora sunt con solidate contacte le operaționale cu lideri i grupărilor
terorist -extremiste d in statele terțe, realizarea transferurilor financiare, recr utarea potențiali lor
teroriști, selectarea potețialelor ținte asupra cărora vor fi săvâ rșite acte teroriste;
– acțiuni d irecționate spre penetrarea rețelelor informaționale aflate în gestiunea
structurilor guvernamentale, crearea condițiilor favorabile de spargere a cutiilor poștale,
serverelor etc. în eventualitatea realizării unor atacuri cibernetice ce vizează obiectele de
importanță strategică și cu pericol tehnogen sporit spre scoaterea din funcțiune a unor
componente vitale pentru infrastructurile statelor vizate.
Concluzionăm că terorismul contemporan reprezintă un pericol major pentru stabilit atea
sistemului securită ții internaționale în plan multidimensional. Din elementele sistemului
securității internaționale cel mai afectate pot fi statele. În special acele state unde lipsește o
statalitate bine consolidată, iar populația este indignată de lipsa mijloacelor necesa re pentru
existență, unde persistă analfabetism ul și boli le, unde sunt prezente divergențe multicultural
etnice, iar scopurile politice ale teroriștilor pot fi realizate prin îndeplinirea de către aceste state a
unor revendicări de natură religioasă sau et nică înaintate de ei . Spre exemplu Siria, Libia și
Afganistan. Pentru anihilarea organizațiilor teroriste trebuie să se evalueze în mod detaliat
cauzele care au dus la constituirea acestora, să se înlăture motivele social -psihologice și culturale
ale lider ilor și membrilor acestora.
Relevăm că și statele dezvoltate sunt preocupate de potențialul pericol pe care îl poate
prezenta dezvoltarea în următorii ani a fundamentalismului islamic în interiorul frontiere lor
75
acestora datorită politicii multiculturalismu lui promovate de acestea în ultimele decenii, ceea ce
a dus la sporirea în mediul civilizației occidentale a atacurilor teroriste săvârșite de cetățeni i
acelor state, foști refugiați și imigranți naturalizați pe parcurs ul a două – trei generații, pe deplin
integrați în societățile adop tive și aparent fără nicio legătură cu careva organizații teroriste.
Aceștia su nt recrutați la o vâ rstă fragedă, pentru a putea fi îndoctrinați, posedați de un fanatism
extrem, devotați pâ nă la sacrificiul suprem cauzei pentru care luptă, foarte bine pregătiți în ce
privește mâ nuirea armelor, culegerea, analiza și utilizarea informațiilor, criptarea, decriptarea și
interceptarea convorbirilor telefonice, realizarea acțiunilor specifice de spionaj și contraspionaj,
utilizarea no ilor tehnologii de captare a datelor din sistemele informaționale.
Deși teroriștii își justifică acțiunile prin lupta pentru eliberarea de sub influența statelor
dezvoltate , care au anumite interese în regiune sau împotriva regimuril or totalitare, mijloace le
utilizate, prvocarea victimelor din râ ndul populației civile în scopul de a influenț a autoritățil e
guvernamentale să adopt e măsurilor vizate nu justifică atingerea acestor scopuri și nu exclude,
indiferent de circumstanțe, caracterul terorist al faptelo r.
Organizațiile teroriste actuale își modifică permanent structura, reprezentâ nd un nou gen
de fundamentalism islamic care este det eritorializat și deculturat, avâ nd necesitate de susținere
logistică și financiară din exterior. Acesta este identific at în statele care susțin activitatea
teroristă sau în mediul persoanelor fizice care fie simpatizează conducerea organizației teroriste ,
fie se opun aceleiași autorități guvernamentale.
Considerăm că la baza controlului și suprimării terorismului trebuie să fie dialogul între
civilizații, lupta împotriva sărăciei și cooperarea antiteroristă dintre toate statele, indiferent de
regimul politic pe care îl dezvoltă, în mod special în condițiile în care organizațiile teroriste nu
au bază ideologic ă distinct ă, indifer ent care le sunt orientările și tendințele.
2.2. Organizațiile internaționale de securitate și rolul lor în combaterea terorismului
Transformările profunde operate la acest început de secol , caracterizate de modifi cările
politice și diversificarea intereselor geostrategice, influențează semnificativ evoluția sistemului
de securitate internațională. Evenimentele de ultimă oră din Ucraina și Siria denotă că acesta
cunoaște o modificare semni ficativă, accentuâ ndu-se, inclusiv, tendințele de reconfigurare
strategic ă a parteneriatelor din tre diferit e organizații internaționale de securitate, în funcție de
interesele și obiectivele de securitate ale principalilor actori, dar și de amenințarea majoră la
adresa securității – terorismul. În cadrul sistemului de securitat e internațională organizațiile
76
internaționale de securitate sunt cele mai complexe forme de cooperare guvernamentală
internațională.
Organizațiile internaționale au devenit un element important al sistemului securității
internaționale, în special după cel de al doilea război mondial , când numărul acestora a început
să crească considerabil. La nivel global, numărul organizațiilor internaționale es te deosebit de
mare, astfel încâ t este dificil a stabili rolul concret pe care ac estea îl joacă (între anii 1945 și
1949 existau aproximativ 100 de astfel de organizații, iar în ultimii ani număr ul lor se estimează
a fi de patru ori mai mare) [ 102, p.223].
Cercetătorii în domeniu consideră că investirea în mecanisme colective non -statale de
restabilire și asigurare a securității va crea parteneri pu ternici pentru state și alianțe în această
perioadă de solicitări pentru securitatea post -hegemonică [ 179, p.178]. Semnificația și
importanța acestor organizații ține de funcțiile pe care le îndeplinesc, de caracterul perm anent
sau provizoriu al acestora, de cooperarea voluntară creată p e baza acordurilor dintre state.
Sarcinile acestora sunt orientate spre lupta împotriva terorismului, prevenirea conflictelor,
soluționarea pașnică a disputelor, asigurare a coexistenței pașn ice, susținerea reconstrucției
politice, economice și sociale a pă rților implicate în conflict etc [104, p.36]. Aplicând acest e
criterii de selecție , constatăm că ONU, NATO, UE și OSCE reprezintă cele mai importante
organizații internaționale de securitate .
Termenul „organizații internațion ale” a intrat relativ recent atâ t în limbajul comun, c ât și
în cel științific. În a doua jumătate a secolului XIX, în literatura de specialitate erau utilizate
adesea concepte precum „sindicat public internațional”, „biro u internațional” sau „comisie
internațională”. Sintagma „organizații internaționale” a fost introdusă în jurul anului 1867, în
discursul științific al juristului scoțian James Lorimer, iar 13 ani mai târziu publicistul german
Constantin Frantz afirma că fe deralismul reprezintă principiul în baza căruia își fac apariția
organizațiil e internaționale. Consacrarea definitivă a termenului se datorează lucrării lui Walter
Schücking „Organizațiile lumii”, publicată în anul 1908 și ghidului „Uniunile internaționale
publice” elaborat în 1911 de Paul S. Reinsch [1 21, p.5].
Organizațiile internaționale de securitate se disting de celelalte organizații prin faptul că
își au originile în consensul sta telor de a coopera în probleme privind reducere a violenței și
asigurar ea păcii și securității în lume, prin aplicarea unei largi game de acorduri și mecanisme. În
sistemul internațional, organizațiile de securitate pot fi considerate comunități de securitate.
Acest concept a fost dezvoltat în anul 1957 de savantul Karl Deuts ch, care l -a definit drept un
grup ce a devenit integrat, dobâ ndind un simț al comunității însoțit de practici instituționale
77
formale sau informale suficient de consolidate pentru a asigura activitatea pașnică a membrilor
grupului pe o perioadă îndelungată de timp [ 213, p.34].
Problema terorismului este discutată actualmente la nivel înalt în cele mai cunoscute
organizații internaționale , care propun noi abordări, concepții, căi și soluții de combatere a
acestui flagel. În acest context se înscri u dezabate rile legate de combaterea terorismului
internațional, de fenomenul migrației în Europa și de criza refugiaților , realizate în cadrul
sesiunii de iarnă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) desf ășurate la
Strasbourg, între 26 și 30 ianuarie 2 015, eveniment la care a luat parte și delegația Parlamentului
Republicii Moldova.
Actualele realități și tendințe strategice în securitatea globală și regională impun o
interconectare a principalelor instituții de secur itate, precum și o nouă filos ofie în abordarea și
soluți onarea amenințărilor asimetrice . La acestea se adaugă dezvoltarea formelor de cooperare
subregională și tendințele de dezvoltare a unor sisteme de management al crizelor, prin
coordonarea organizațiilor cu responsabilități în domeniu (O NU, NATO, UE, OSCE).
Spre deosebire de alte organizații de securitate , care consideră fundamentale acțiunile
militar -politice cu caracter preventiv, pentru ONU prioritare sunt acțiunile antiteroriste în limita
sistemului instituțional internațional, a org anizațiilor și dreptului internațional, preferate fiind
măsurile social -economice, politice, cultural -psihologice și informaționale. La baza tuturor
acțiunilor de acest tip ale ONU se află Carta Națiunilor Unite, ce are ca obiectiv principal
menținerea păc ii și securității internaționale [ 40, p.37].
Statutul ONU prevede un sistem universal de securitate colectivă, care este principalul
instrument de menținere a păcii și de prevenire a războaielor. Rolul principal în organizație îi revine
Consiliului de Secu ritate, a cărui responsabilitate fundamentală o constituie asigurarea păcii și
securității internaționale prin soluționarea pașnică a disputelor și prin întreprinderea de acțiuni
împotriva amenințărilor la adresa păcii, împotriva actelor de agresiune [22 2, p.17]. Însă, mecanismul
de aprobare a rezoluțiilor de către cele 15 state membre ale Consiliului de Securitate este unul dificil,
în condițiile în care interesele geostrategice și politica externă ale acestora diferă, ceea ce duce la
diminuarea eficienței organizației în planul asigurării securității internaționale. Un exemplu în acest
sens este Rezoluția Palestiniană asupra unui Acord de pace cu Israelul propusă în decembrie 2014, și
respinsă de Consiliul de Securitate al ONU, fiind înregistrate opt votur i în favoarea acestui proiect,
două voturi împotrivă și cinci abțineri, în contextul în care textul trebuia să obțină nouă voturi pentru
a fi adoptat. Franța, China și Rusia, trei membri permanenți ai Consiliului, precum și Argentina,
Republica Ciad, Repub lica Chili, Iordania, Luxemburg au susținut Rezoluția. Australia și Statele
78
Unite, aliați apropiați ai Israelului, au votat împotriva Rezoluției. Cinci state – Marea Britanie,
Lituania, Nigeria, Coreea și Ruanda – s-au abținut. Proiectul de Rezoluție preve dea un Acord de pace
în termen de 12 luni și retragerea israeliană din teritoriile ocupate până la sfârșitul anului 2017 [26 1].
În timpul votulului, Statele Unite nu ar fi trebuit să recurgă la dreptul de veto conferit de statutul lor
de membru permanent a l Consiliului. Un veto american riscă să provoace furia aliaților arabi ai
Statelor Unite în coaliția ce luptă contra jihadiștilor organizației Statul Islamic în Siria și Irak [26 0].
În ultimul timp se duc tot mai multe polemici privind eficacitatea ONU ca organizație de
securitate, deoarece tot mai frecvent în prim -plan apar anumit e divergențe între membrii
organizației, în special în ceea ce privește principiile fundamentale ale păcii și securității
internaționale: prevenirea proliferării armelor de distr ugere în masă, combaterea terorismului
internațional, criteriile pentru aplicarea forței și rolul Consiliului de Securitate, conceptul de
„război preventiv”, rolul și statutul ONU într -o lume multipolară. Un șir de state, precum
Germania, Japonia, India, B razilia , intuiesc o reformare a sistemului ONU, deoarece organ izația
ar reflecta realitățile războiului r ece, iar configurația mondială actuală, cu noi centre de putere ,
este radical diferită [1 21, p.108].
Aspirațiile ONU de a reforma atât principiile de b ază, câ t și propria structură
organizațională, derivă din modificarea radicală a sistemului de relații internaționale, ceea ce
zdruncină securitatea colectivă și subminează încrederea în răspunsurile colective la problemele
și provocările comune. ONU ca or ganizație de asigurare a securității reprezintă un centru de
coordonare a acțiunilor statelor în vederea stabilirii păcii și securității, fapt prevăzut în Statutul
ONU și rezultat într -o serie de Rezoluții obligatorii pentru statele membre. Rezoluția 1377 ,
adoptată de Consiliul de Securitate al ONU la 12 noiembrie 2001, conține concluziile întrunirii
Consiliului la nivel ministerial, prilej cu care a fost adoptată Declarația asupra efortului global de
combatere a terorismului, afirm ând în Preambul că „a ctele de terorism internațional constituie
una dintre cele mai grave amenințări la adresa păcii și securit ății internaționale în secolul XXI ,
constituind o provocare pentru toate statele și umanitate” [ 302].
Un important instrument al ONU de anihilare a acțiun ilor teroriste este constituirea în
anul 2001 a Comitetului de Combatere a Terorismului (CTC) compus din cele 15 state membre
ale Consiliului de Securitate. Obiectivele CTC țin de implementarea stipulărilor Rezoluției 1373,
precum : condamnarea finanțării t erorismului, înghețarea imediată a conturilor persoanelor
implicate în acte teroriste, suprimarea tuturor formelor de susținere financiară a grupurilor
teroriste, schimbul de informații între guvernele statelor membre privind planificarea actelor
teroriste sau organizații lor teroriste, cooperarea interguvernamentală în cazul anchetei, extrădării,
79
urmăririi penale a persoanelor implicate în acte teroriste, condamnarea asistenței tuturor
acțiunilor teroriste.
În septembrie 2005, la propunerea Comitetului de C ombatere a Terorismului , Consiliul
de Securitate a adoptat Rezoluția 1624 (2005) privind incitarea la comiterea actelor teroriste și
solicită statelor membre ale ONU să interzic ă prin lege o astfel de incitare , pentru a preveni un
astfel de comportament. T otodată, Rezoluția solicită statelor să -și continue eforturile
internaționale de a consolida dialogul și înțeleger ea între civilizații.
Un alt instrument al Consiliul de Securitate al ONU de contracarare a terorismului este
Directoratul Comitetului Executi v al luptei împotriva terorismului (CTED) înființat în baza
Rezoluției 1535 din 2004 în scopul susținerii activității Comitetului de Combatere a
Terorismului și coordon ării procesului de monitorizare a punerii în aplicare a Rezoluției 1373
(2001). CTED a devenit complet operațional în decembrie 2005. Prin Rezoluția S/RES/2129 din
2013 a Consiliului de Securitate mandatul CTED a fost prelungit pâ nă la finele anului 2017.
CTED este divizat în două secțiuni: Biroul de evaluare și asistență tehnică, care , la râ ndul său ,
este divizat în trei grupuri geografice pentru a permite experților să se specializeze în anumite
regiuni ale lum ii și un Birou administrativ de i nformare.
Rezoluțiile adoptate de Consiliul de Securitate al ONU cu privire la terorism sunt element e ale
mecanismului de combatere a terorismului instrumentat de această organizație. Una dintre cele mai
recente rezoluții – nr.2133 din 27 ianuarie 2014 – își reafirmă decizia prevăzută în Rezoluția 1373
(2001), potrivit căreia toate statele își vor acorda asistență reciprocă, în cea mai mare măsură posibilă,
în legătură cu investigațiile penale sau cu procedurile penale care implică finanțarea sau sprijinirea
actelor de terorism; își reafirmă decizia cuprinsă în Rezoluția 1373 (2001) și, în special, deciziile sale
conform cărora toate statele vor preveni și suprima finanțarea actelor de terorism și se vor abține de la
acordarea oricărei forme de sprijin, activ sau pasiv, entităților sau perso anelor implicate în acte de
terorism, inclusiv prin suprimarea recrutării membrilor grupărilor teroriste și prin excluderea livrărilor
de armament teroriștilor; își reafirmă în continuare decizia din Rezoluția 1373 (2001), potrivit căreia
toate statele vor interzice propriilor cetățeni sau oricăror persoane fizice ori juridice aflate pe teritoriul
acestora de a pune la dispoziție, în mod direct sau indirect, orice fonduri, active financiare sau resurse
economice ori financiare sau alte servicii aferenteîn beneficiul persoanelor care comit sau încearcă să
comită, să faciliteze sau să participe la comi terea actelor de terorism sau în beneficiul entităților
deținute sau controlate, în mod direct sau indirect, de astfel de persoane ori al persoanelor fizice și
juridice care acționează în numele său în baza instrucțiunilor date; solicită tuturor statelor m embre să
80
împiedice teroriștii să beneficieze, în mod direct sau indirect, de plata răscumpărărilor sau de concesii
politice și să asigure eliberarea în condiții de siguranță a ostaticilor.
Pentru a spori și consolida activitățile antiteroriste stipulate î n rezoluțiile ONU, la 8
septembrie 2006 statele membre s -au angajat într -o nouă etapă în eforturile lor de combatere a
terorismului prin adoptarea Strategiei globale de combatere a terorismului. Adoptarea Strategiei
îndeplinește angajamentul luat de lideri i mondiali la Summit -ul ONU din septembrie 2005. Strategia,
în forma unei rezoluții și a unui plan de acțiune anexat (A/RES/60/288), este un instrument unic la
nivel mondial, care sporește eforturile naționale, regionale și internaționale de combatere a
terorismului. Este pentru prima dată când toate statele membre au fost de acord cu o abordare
strategică comună de combatere a terorismului, nu doar prin a transmite un mesaj clar că terorismul
este inacceptabil sub toate formele și manifestările sale, dar ș i prin a întreprinde acțiuni distincte în
mod individual și colectiv pentru prevenirea și combaterea acestuia, pentru a consolida rolul
Organizației Națiunilor Unite în domeniul combaterii terorismului și a asigura respectarea drepturilor
omului în lupta î mpotriva terorismului. Astfel, Strategia include o gamă largă de măsuri practice, gen
consolidarea capacității de stat pentru a contracara amenințările teroriste și a coordona mai bine
activitățile de combatere a terorismului în cadrul sistemului ONU.
Prin dezvoltarea sistemului de securit ate colectiv ă comunitatea internațională este de
acord să renunțe la aplicarea violenței și să asiste orice membru al ei în cazul în care un alt
membru recurge la forță. Este un sistem care oferă o reacție puternică a comu nității
internaționale la orice încălcare a păcii internaționale, reacție îndreptat ă împotriva unui atac din
interiorul comunității, ONU fiind un exemplu tipic pentru un astfel de sistem. Conform
articolelor 41, 42 al e Cartei ONU, comunitatea internațional ă trebuie să exercite presiuni asupra
celui care încalcă pac ea, de la presiuni nemilitare pâ nă la aplicarea forței armat e [57, p.17]. Cu
toate acestea, în contextul actual observăm că ONU nu se grăbește să recurgă la forța armată
pentru apărarea integrită ții teritoriale a Ucrainei, ci caută alternative pentru a proteja interesele
tuturor elementelor sistemului de relații internationale.
O organizație de securitate impunătoare este NATO, care deține un rol esențial în
consolidarea securității euro-atlantice după încheierea războiului r ece. Rolul politic al acesteia
este în creștere, în mod special după adoptarea la Summit -ul de la Washington din 1999 a unui
nou Concept strategic al Alianței. În noiembrie 1991 Declarația de la Roma a pus bazele stabilirii
acestor relații dinamice pe un fundament instituționalizat, marcat de înființare a Consiliului de
Cooperare Nord –Atlantică (decembrie 1991), care în mai 1997 se transformă în Consiliul pentru
Parteneriat Euroatlantic (EAPC), marc ând lansarea unei noi etape de cooperare. Adoptarea
81
documentului funda mental al EAPC a semnalat hotărâ rea celor 44 țări participante în acel
moment de a trece spre colaborar ea comună, politică și militară la un nou nivel calitativ.
Documentul a reafirmat angajamentul comun al țărilor me mbre de a consolida și extinde pacea și
stabilitatea în zona euroatlantică. Valorile comune și principiile aflate la baza acestui angajament
sunt stipulate în documentul cadru al Parteneriatului pentru Pace (PfP) [ 284, p.20].
Contribuția NATO la combaterea terorismului este întemeiată pe ideea că
responsabilitatea fundamentală pentru desfășurarea acesteia aparține statelor membre. Abordarea
de bază, subliniată în Concepția militară a NATO de apărare împotriva terorismului, aprobată în
noiembrie 2002, includ e patru componente:
– antiterorismul, măsuri defensive pentru diminuarea vulnerabilității forțelor, cetățenilor
și a proprietăților;
– managementul consecințelor, care presupune confruntarea și diminuarea efectelor unui
atac terori st imediat ce acesta a f ost săvâ rșit;
– contraterorismul, principalele acțiuni ofensive în care NATO va avea rol conducător sau
de sprijin, inclusiv în cazul unor operați uni psihologice și de informare;
– cooperarea militară cu statele membre, partenere și cu alte țări, precum și coordonarea
cu alte organizații internaționale , ca Uniunea Europeană, Organizația pentru Securitate și
Cooperare în Europa și Organizația Națiunilor Unite [2 69].
Discuția inițială asupra rolului și misiunilor corespunzătoare ale NATO a scos în evidență
două abordări diferite ale terorismului: abordarea terorismului ca „război” și abordarea
terorismului ca „management al riscurilor”. Abordarea de tip război, susținută în special de
Statele Unite, implică o mobilizare masivă de resurse într -un efort unitar, fiind accepta te unele
limitări ale libertăților individuale și sacrificii. Unii experți europeni apreciază însă că nu este
corect să se vorbească despre un război: terorismul poate fi învins numai dacă se acțione ază
asupra temeliilor acestuia, ceea ce nu p oate fi realizat prin aplicarea mijloacelor militare. Din
acest punct de vedere, terorismul n u este un război care trebuie câ știgat, el prezintă un risc
periculos, de neevitat, care necesită a fi gestionat [ 199, p.447].
Readaptarea Alianței rămâ ne un proc es actual, conceptul de transformare devenind forța
coordonatoare a eforturilor de a face ca NATO să devină o organizație mai relevantă, utilă și
eficientă. Comandamentul Aliat pentru Transformare (CAT) este motorul pentru transformarea
militară a Alianței . Obiectivul CAT este de a determina NATO și statele membre să -și
direcționeze forțele, acțiunile și organizațiile spre realiza rea cerințel or Alianței în sec. XXI.
82
În prezent , NATO cunoaște o perioadă de tranziție, determinată de necesitatea de a -și
revizu i rolul său în cadrul sistemului de securit ate internațional ă. Aceasta ca urmare a pretențiilor
sale de a fi considerate cea mai importantă organizație de securitate din lume , caracterizată prin
modificări de substanță la nivelul conducerii strategice . Ea urmează să -și adapteze misiunil e și
capacitățil e sale la noile realități , având în vedere că noile riscuri și provocări necesită alianțe
strategice și soluții pe termen lung [ 198, p.287].
În agenda Summit -ului de la Istanbul din anul 2004 problematic a terorismului a ocupat
un spațiu amplu, sublini at fiind faptul că Alianța oferă o dimensiune transatlantică esențială
ripostei la amenințarea acestuia și aprobînd un ansamblu consolidat de măsuri ce vizează
contribuți a individual ă și colectiv ă a statelor la com baterea acestui flagel, care cuprinde :
ameliorarea cooperării comunitare în domeniul informațiilor, susținerea fermă a pregătirii
Batalionului NATO multinațional de apărare chimică, biologică, radiologică și nucleară
(CBRN), acordarea suport ului pentru pro tecție în cazul evenimentelor majore, fiind puse la
dispoziție avioane ale f orțelor aeriene ale NATO de detecție îndepărtată și de control,
continuarea unor eforturi clar definite în cadrul operațiunilor din Balcani și Afganistan pentru a
împiedica reapari ția terorismului, dezvoltarea noilor tehnologii de apărare împotriva acestuia,
sporirea cooperării cu partenerii și punerea în aplicare a Planului de acțiune referitor la acțiunil e
civile de urgență și a Planului de acțiune al Parteneriatului contrateroris mului, continuarea activă
a consultărilor și schimburilor de informații cu UE, cooper area continuă cu alte organizații
internaționale și regionale [11 1, p. 1 88].
Pe parcursul evoluției sale NATO și -a recunoscut drept imperativ necesitatea extinderii
sale, elabor ând în acest sens di ferite tehnici și strategii. Atî t prin Tratatul de la Washington, câ t și
prin Declarația Summitului de la Chicago din anul 2012, NATO își reafirmă angajamentul ferm
de a păstra deschisă ușa Alianței pentru toate democrațiile europ ene, care îndeplinesc standardele
de aderare, deoarece extinderea contribuie la obiectivul acesteia de a asigura liberta tea și pacea
în toată Europa [264 ]. Inițiativa NATO pentru Europa de Sud -Est (SEEI) și Planul de acțiune
NATO pentru aderare, Membership Action Plan (MAP), lansate în aprilie 1999 la Summit -ul
NATO de la Washington, se referea u la criterii precise pe care statele candidate la integrarea în
Alianță urmau să le îndeplinească în perioada de preaderare, în domeni ile politic, economic,
militar , legat e de resurse, securitate și în cel juridic [1, p. 49 ]. Obiectivele inițiativei privind
intensificarea relațiilor cu partenerii NATO și extinderea spectrului de subiecte pentru dialog și
asistență au fost incluse în Mecanismul IPAP (Planul individual de acțiuni de parteneriat) lansat
în anul 2002 la Summit -ul de la Praga și reprezintă o parte a unui șir de adaptări și inovații ale
83
procesului de evaluare a Consiliului Parteneriatului Euro -Atlantic (EAPC) și al Parteneriatului
pentru Pace. Conceptul Stra tegic al NATO, adoptat la Lisabona, în cadrul Summit -ului din 19 -20
noiembrie 2010, constituie un factor care declanșează transformări importante în abordarea
securității și apărării la nivelul Alia nței, luată ca macrostructură a țărilor membre, în mod
independent ori pe regiuni geografice. În același timp, reconsiderări importante sunt de așteptat
și din partea tuturor statelor din afara Alianței, indiferent de rolul acestora sau de dispunerea în
raport cu spațiul euroatlantic. Sunt influențate și organism ele internaționale de securitate, globale
ori regionale, precum ONU, UE, OSCE [ 209, p.14].
În vederea sistematizării și organizării tuturor formelor de interacțiune dintre parteneri și
NATO, ca răspuns la amenințarea terorismului, a fost elaborat Planul de Acțiune al
Parteneriatului pentru Combaterea Terorismului (PAP -T). Planul include măsuri viz ând:
intensificarea consultărilor și a schimbului de informații, consolidarea capacității de a combate
terorismul (planificarea forțelor, cooperarea în domeniul ar mamentelor etc.), asistență pentru
eforturile partenerilor vizâ nd combaterea terorismului, combaterea eficientă a terorismului,
consolidarea cooperării. Pentru prevenirea atacurilor teroriste multiregionale trebuie inițiate
mecanisme de cooperare, care să acopere zona din Asia Centrală până la Mediterană. NATO
dispune de marele avantaj că beneficiază de așa mecanisme ca: EAPC, PfP și Dialogul
Mediteranean. Pentru a eficientiza aceste mecanisme , este necesar a le face mai atractive pentru
parteneri, aceasta constituind o preocupare a NATO, reflectată inclusiv în deciziile de la Praga,
care vizează adaptarea parteneriatului și dezvoltarea unor relații de cooperare [ 219, p.143].
Intervenția umanitară constituie un alt subiect pe care NATO îl are de soluționat atunci
când comunitatea internațională sesizează încălcări grave ale drepturilor omului într -un anumit
stat, mai ales atunci câ nd evenimentele se produc în apropierea spațiului aliat de securitate.
Implicarea NATO din punct de vedere militar pe baza unui ma ndat al ONU în soluționarea unor
conflicte, crize umanitare se situează în afara ariei de responsabilitate a aliaților atunci câ nd
interesele de securitate ale Alianței sunt afectate. Acesta este un imperativ cuprins în noul
Concept Strategic al NATO [ 300]. Operațiile militare aeriene din Libia, împotriva forțelor loiale
lui Muammar Gadafi , începute la 31 martie 2011, reprezintă un exemplu al modului în care
Alianța a fost angajată în soluționarea unor probleme de s ecuritate în conformitate cu rezoluțiile
ONU, atunci când acestea au apărat în apropierea spațiului de securitate aliat.
Transformarea NATO într -un instrument eficace de luptă împotriva terorismului nu
înseamnă că în viitor instituția va deveni o organizație mondială antiteroristă. Aceasta deoarec e,
pe de o parte, scopul este mult prea complex pentru o singură organizație, iar , pe de altă parte,
84
Alianța are și alte obiective direcționate spre asigurarea securit ății, guvern ării, reconstrucție i și
dezvolt ării statel or care prezintă pentru ea interes, precum Afganistan ul [278].
Actorii internaționali principali implicați în Afganistan: Statele Unite, NATO și Națiunile
Unite au atins un punct negativ, problemele existente nefiind soluționate , continuâ nd astfel să
submineze eforturile depuse de ei în această țară [ 175, p. 165 ]. În lipsa unei strategii productive a
Forței de Coaliție , insurgența talibană este privită ca o problemă locală care trebuie rezolvată la
nivel local, nefiind luată în considerare dimensiunea națională, iar combatanții talibani sunt
caracterizați ca fiind înapoiați și organizați în grupuri dispersate [ 267, p.173 ].
Deși NATO duce o activitate amplă și unificată privind asigurarea securității globale și
cooperarea contrateroristă, aceasta nu scutește organizația de posibilitatea apariț iei unor
neînțelegeri între statele membre. Spre exemplu, relația transatlantică a fost afectată de poziția
diferită a SUA și a principalelor state europene membre ale NATO în problema irakiană. O
situație de dezacord a apărut și în cazul preluării operați ilor militare aeriene în Libia : chiar dacă
statele aliate au aprobat în unanimitate faptul că două state membre ale NATO importante –
Germania și Turcia – nu au participat la acțiuni le militare desfășurate în Libia, aceasta
demonstrează că în cazul unor op erații umanitare desfășurate în afara zonei de responsabilitate
pot fi situații în care Alianța nu poate conta pe toate forțele și mijloacele de care dispune.
Alte dispute la nivel internațional au survenit în cazul plasării scutelor antirachetă pe
contine ntul european și cel asiatic. În acest sens , experții militari americani au apreciat că
principalele amenințări la adresa securității euroatlantice ar putea surveni din partea Iranului și
Coreii de Nord, iar SUA va amplasa componente ale scutului antirache tă și pe continentul asiatic
în Coreea de Sud și în Taiwan [ 291, p. 66]. Decizia de a amplas a rachete pe continentul european
a provocat reacții negative din partea Federației Ruse, dar și dezacorduri între unele state
membre ale NATO. Astfel, prim -ministru l Cehiei Mirek Topolanek și omologul său slovac
Robert Fico au demonstrat poziții diametral opuse în raport cu planurile SUA de a amplasa în
Europa Centrală componente ale sistemului lor național de apărare antirachetă. Robert Fico a
subliniat că acest pro iect trebuie examinat în formatul NATO -UE-Rusia și trebuie să se țină cont
de poziția Rusiei [2 85].
Dacă în anii ’90 ai sec. XX cooperarea și dialogul instituționalizat s -au manifestat în mod
aparte la nivelul NATO și ONU, mai ales prin intermediul Consili ului de Securitate, care a
deținut un rol important în dialogul internațional pe problematica securității și stabilității
mondiale, precum și al OSCE, care s -a manifestat vădit în mod special în domeniile diplomației,
85
prevenirii conflictelor, managementulu i crizelo r și reabilitării post -conflict [110, p.5] , atunci la
începutul secolului XXI un rol semnificativ pe lâ ngă cele menționate îl are și UE.
În prezent , Europa prin vocea instituțiilor comunitare responsabile cu securitate și
apărare, dar și prin atit udinea oficială a Alianței Nord -Atlantice, care include 28 de state de pe
continent , este tot mai preocupată de consolidarea securității sale în raport cu un eventual atac
prin surprindere din partea unui stat condus de fundamentaliști islamici sau din par tea unor rețele
teroriste, aparținâ nd extremismului religios , care ar putea intra în posesia unor arme de distrugere
în masă [ 284, p.3].
Uniunea Europeană este cea care a generat nu doar un nivel ridicat de dezvoltare economică
pe continent, ci și o nouă a bordare a securității, întemeiată pe soluționarea pașnică a disputelor și pe
cooperarea internațională multilaterală prin intermediul unor instituții comune [299]. În ultimul timp
securitatea exercită un impact mai semnificativ asupra conceptului de securi tate internă în cadrul
Uniunii Europene [47, p.296]. Despre conceptul de securitate internă a Uniunii Europene se afirmă
că reprezintă un concept de o mare complexitate, încă nedefinit și dificil de implementat. În cadrul
Uniunii Europene relațiile dintre securitatea internă și externă a statelor reprezintă un concept care
este adesea denumit securitate intermestică [265]. Componentelor de securitate externă comună
(PESC și PESA) le corespunde și o componentă de securitate internă, configurată într -o manier ă
marcată de coerență în Tratatul de la Lisabona [237, p.254 -263].
În decembrie 2003 Uniunea Europeană a adoptat propria Strategie de Securitate ce
completează obiectivele Tratatului de la Maastricht, fiind luată în calcul premis a că UE este un
actor globa l. În consecință, aceasta ar trebui sa fie gata să -și asume responsabilități în domeniul
securității globale [281, p.7]. Potrivit uneia dintre premisele de la care pornește Strategia Solana,
așa cum mai este numită Strategia de Securitate Europeană, ripost a la riscurile, pericolele și
amenințările la adresa securității europene trebuie adaptat ă fiecărui tip al acestora, aplicâ ndu-se o
strategie multifațetată și o abordare comprehensivă, unul din tre principalele obiective ale căreia
este lupta împotriva tero rismului. Uniunea Europeana condamnă toate actele de terorism ca fiind
nejustificate și de natură criminală, indiferent de motivație, forme și manifestări [ 171, p.177 ].
În opinia unor cercetători, în prezent în lupta contraterorismulu i UE este chiar mai vi abilă
decât NATO, dat fiind capacitatea acestei organizații de a transfera deciziile adoptate direct sub
jurisdicția statelor sale membre și capacitatea de a oferi o gamă largă de instrumente
antiteroriste, în plan financiar, economic, diplomatic, militar și uman [ 149, p.24]. Mai mult ca
atât UE încearcă să substituie unele din atribuțiile de apărare ale NATO. Astfel, UE prin
intermediul Politicii Europene de Securitate și Apărare PESA a realizat un șir de operațiuni
86
internaționale de succes. Spre exemplu, în martie 2003 o forță a UE a substituit forța NATO din
Macedonia, acțiune ce fusese planificată pentru anul 2002, dar care a fost respinsă pe o perioadă
nedeterminată din cauza obiecțiilor Greciei. La mijlocul anului 2003 UE a întreprins o
intervenție reu șită în Republica Congo pentru a restabili acolo ordin ea.
Terorismul în UE trebuie abordat din perspectiva globală a mediului internațional de
securitate. Acest lucru se impune cu at ât mai mult cu c ât organizațiile teroriste care fac
propaganda în țări ter țe folosesc UE drept bază de recrutare a noilor memb ri, Al -Qaeda fiind mai
mult decâ t un exemplu. În opinia noastră, Europa constituie pentru terorism un veritabil teatru de
acțiune, regiunea central – europeană fiind expusă în mod particular acestui atac, atât din
considerente de ordin geografic, câ t și din motivații de ordin politic.
Politica de Securitate și Apărare Comună este un element distinct al Politicii Externe și
de Securitate Comună a Uniunii Europene, care sesizează aspectele de apărare și mili tare.
Această politică reflectă aspirațiile Uniunii Europene de a asigura securitatea comună prin
cooperare multilaterală în cadrul organizației și cu participarea partenerilor din exterior. Strategia
Europeană de Securitate, document cadru al PSAC aprobat în anul 2003, recunoaște multitudinea
pericolelor la adresa securității europene și pornește de la ideea că niciun stat nu este capabil să
riposteze de unul singur problemelor complexe actuale. În acest context, Politica de Securitate și
Apărare Comună ofe ră un cadru și posibilități de participare statelor care nu s unt membre ale UE
sau NATO [1 17, p.7]. PSAC constituie de facto o continuare a Politicii Europene de Securitate și
Apărare (PESA) lansate în decembrie 1998.
Organismele europene cu competențe și responsabilități în domeniul prevenirii și
combaterii terorismului sunt: Directoratul de Securitate al Comisiei Europene care funcționează
în cadrul Directoratului General pentru Administrație și Personal al Comisiei Europene, fiind
înființat prin Decizia acestui organ din 1 decembrie 2001. În cadrul acestui Departament
funcționează Unitatea de Prevenire și Inspecție, care are ca atribuț ii în domeniul antiterorismului
realizarea evaluărilor asupra amenințării lor generate de organizațiile teroriste la adres a sediilor
și funcționarilor instituțiilor europene și asigurarea contactelor cu serviciile partenere. Unitatea
reprezintă Comisia în cadrul Grupului de lucru antiterorism – Terorsim Working Group (TWG )
și al Grupului de coordonare antiteroristă (GOTER) . După atentatele de la Madrid din anul 2004
i-a fost atribuită funcția de coordonator al probleme lor privind terorism ul, care se află sub
autoritatea Înaltului Reprezentant al UE pentru Politică Externă și de Securitate Comună.
Posibilele reacții la nivel p olitic pe care Uniunea Europeană le are în raport de
eventualele amenințări teroriste și posibile le sancțiuni aplicabile în cazul unor acte teroriste sunt
87
elaborate de Grupul d e lucru antiterorism și de Grupul de coordonare antiteroristă din cadrul
pilonul ui Justiție și Afaceri Interne (III – JAI). Experții acestor grupuri realizează evaluări ale
sistemelor naționale de prevenire și combatere a terorismului. Grupul de lucru antiterorism este
constituit din reprezentanți ai ministerelor de interne din statel e membre. Această structură are în
atenție o serie de aspecte interne din fiecare stat membru privind terorismul care prin corelare
conduc la identificarea unor măsuri bilaterale, regionale sau chiar la nivelul tuturor statelor
membre. Evaluările TWG sunt transmise „Comitetului pentru Articolul 36 al Tratatului” (CATS),
care, la rândul său, informează Consiliul JAI. În ce privește Grupul COTER, acesta având
reprezentare, atât din partea statelor membre, cât și a Comisiei Europene, elaborează evaluări
region ale și politici de combatere a terorismului pe care le transmite Comitetului Politic și de
Securitate al UE (COPS). La rândul său, COPS informează Consiliul de Afaceri Generale și Relații
Externe, propunând inclusiv direcții de acțiune. Anterior înființări i postului de coordonator al UE
pentru combaterea terorismului, cooperarea dintre COTER și TWG era firavă, fiind prevăzut doar
un schimb minim de opinii în cadrul întrunirilor bianuale. Actualmente, coordonatorul este delegat
cu gestionarea activității cel or două structuri, racordând permanent politicile de combatere a
terorismului propuse de COTER la evaluările și măsurile prevăzute de TWG.
Și la nivelul Comisiei Europene funcționează structuri similare celor funcționale în cadrul
Consiliului, respectiv: D irecția Generală pentru Relații Externe (DG RELEX) – pilonul II;
Direcția Generală de Justiție și Afaceri Interne (DG JAI) – pilonul III. După atentatele de la
Madrid din anul 2004, statele membre UE au decis extinderea atribuțiilor SITCEN (Centrului
Întru nit pentru Situații de Criză) , prin completarea acestora cu component a analiz a informațiilor
din sfera antiteroristă, iar EUROPOL deține și Forțele Speciale de Combatere a Terorismului
(Counter Terrorism Force – CTTF), care au în competență acordarea de asistență
departamentelor de specialitate în ce privește realizarea unei analize strategice și operaționale,
prevenirea și combaterea finanțării structurilor teroriste, recrutării și modului de operare.
Deși la 4 septembrie 2001 (doar cu câ teva zile înainte de atacuril e teroriste de la New
York și Washington ) Uniunea Europeană adoptase o Rezoluție asupra terorismului, aceasta avea
în vedere mai degrabă „vechiul” terorism, intern, și mai puțin „noul” terorism, transnaționa l,
bazat pe celule active, grupă ri afi liate și rețele de sprijin larg diseminate, al cărui prim exponent
îl repr ezintă gruparea teroristă Al -Qaeda și rețeaua care gravitează în jurul acesteia [110, p.28].
Astăzi, câ nd nu mai puțin de 12,2 -15 milioane de musulmani locuiesc permanent în
spațiul Uniunii Europene, aspectele relaționate islamului nu mai sunt doar o problemă de politică
externă, ci au devenit probleme de soluționat pe agenda politică intern ă atâ t a Uniunii Europene,
88
cât și a majorității statelor europene. Creșterea numerică fără prec edent înregistrată de
comunitățile islamice din spațiul european a transformat islamul în cea de a doua religie ca
număr de adepți din Europa după creștinism [ 68, p.2].
În cadrul structurilor europene au loc o serie de reuniuni la nivel de miniștri de exte rne,
de interne și organe de justiție , în cadrul cărora se ajunge la concluzia că este necesar un
angjament pentru sporirea cooperării la nivelul serviciilor de securitate și a l organelor de poliție
pentru a face schimb de informații cu privire la organiza țiile extremiste care operează în Europa.
La nivelul Uniunii Europene Declarația de luptă împotriva terorismului transmite un mesaj ferm
de cooperare împotriva terorismului [304]. Cooperarea evolue ază depășind sistemul hegemonic ;
ea poate fi const ituită și în absența parteneriatului cu SUA, în diverse domenii, cum ar fi , spre
exemplu, Protocolul de la Kyoto privind schimbările climatice [ 91].
Comisia Europeană a prezentat la 28 aprilie 2015 Agenda europeană privind securitatea
pentru perioada anilor 2015 -2020, care prevede combaterea amenințărilor la adresa securității,
lupta împotriva terorismului, a criminalității organizate și informatice . În ședința din iunie 2014
Consiliul European a invitat Comisia să revizuiască Strategia de Securitate Internă a Uniun ii
Europene din anul 2010 și s-o actualizeze pâ nă la mijlocul anului 2015 , dorindu -se, la solicitarea
ulterioară a Parlamentului European, o strategie inovativă, flexibilă la schimbări, unitară, ce ar
viza principalele amenințări la adresa securității , precum: traficul de persoane, crima organizată,
criminalit atea informatic ă, spălarea de bani și corupți a [254].
În scopul creării condițiilor favorabile pentru ca serviciile de informații militare ale
statelor membre ale Uniunii Europene să poată contribui in evitabil cu produse de intelligence a
fost înființat Centrul Întrunit pentru Situații de criză (SITCEN). Completat atât cu personal civil,
cât și militar , Centrul furnizează inform ații curente și avertizări timpurii asupra evenimentelor și
situațiilor, car e ar putea avea repercusiuni semnificative asupra Politicii Externe și de Securitate
Comune, prin rapoarte înaintate Înaltului Reprezentant, precum și altor organisme specializate în
managementul crizelor. SITCEN este de asemenea singurul punct de contact operațional
permanent între Înaltul Reprezentant, colaboratorii apropiați ai acestuia, centrele de evaluare sau
celulele de criză similare aflate în interiorul sau în afara UE [1 16, p.186].
La momentul actual, viitorul Uniunii Europene ca organizație de se curitate și apărare este
pus sub semn de întrebare și în acest sens trei opțiuni par sa fie valabile. Prima constă în
păstrarea UE în calitate de soft power de talie medie într -o lume în permanentă schimbare în care
opțiunile hard power sunt în ascensiune î n Orient și în Asia de Sud. Riscul pentru UE legat de
această opțiune este de a deveni o organizație regională și tot mai mult marginalizată în
89
asigurarea securit ății global e. A doua opțiune este o descreștere a ambițiilor internaționale ale
UE, susținută de un mediu economic și financiar dur, cu riscul pentru ea de a deveni o putere
dominată în domeniul securității. A treia opțiune ar fi crearea unui aparat de securitate și apărare
europeană bine consolidat, capabil a se angaja mai insistent pe scena mondial ă. Această opțiune
la moment este desconsiderată de statele memb re, care se confruntă cu constrâ ngeri financiare și
politice pe plan intern [ 116, p.19].
În raport cu atribuțiile diferitelor structuri informative ale UE, pot fi identificate cel puțin
patru d omenii prioritare la nivelul UE în combaterea terorismului:
– dezvoltarea capacității de colectare a informațiilor – slaba capacitate tehnică a unor state
membre de a colect a informații restricționează considerabil abilitatea acestora de a furniza
sprijin ul informativ solicitat în diversele domenii de acțiune ale UE;
– asigurarea protecției civile și acț iunile umanitare – principala di ficiență este legată de
lipsa unui sprijin informativ real în acest domeniu din partea agențiilor naționale de securitate,
fapt ce diminuează capacitatea de acțiune a Comisiei Europene, care gestionează această
problematică;
– elaborarea unei politici europene de informații prin crearea unei Agenții Europene de
Informații, a Serviciului European de Informații și Securitate – la etapa incipient ă de organizare,
structurile astăzi existente nu reușesc să răspundă necesităților UE privind obținerea unui sprijin
informativ extern în procesul de luare a deciziilor;
– sporirea capacității de acțiune a Uniunii Europene – UE nu poate ac ționa eficient întru
combaterea unor fenomene din cauza incompatibilității unor reglementări comunitare cu cele ale
țărilor nemembre [ 109 p.428].
Cea mai consistentă instituție regională de securitate din Europa, care a coperă aria
geografică de la Vancouve r până la Vladivostok (incluzâ nd Canada și SUA ) și care joacă un rol
important în procesul de promovare a păcii și stabilității, de a consolidare a securității mondiale ,
este Organizația de Securitate și Coopereare din Europa (OSCE).
OSCE este o organizați e regională la nivel european și a fost înființată în anul 1994,
scopul acesteia rezidă în asigurarea contactelor și cooperarea dintre țările europene în deplină
egalitate [ 266]. În prezent organizația întrunește 57 de state din Europa, Asia Centrală și
America de Nord. Mongolia a devenit stat participant în decembrie 2012, iar Libia a solicitat
recent statutul de Partener al OSCE. Organizația a fost înființată din necesitatea de a forma o
punte de legătură dintre Est și Vest [99, p. 34]. Activitatea OSCE se axează pe valorificarea
90
principiilor fundamentale ale r elațiilor interstatale și constă în restaurarea stabilității și păcii în
zonele de tensiune, consolidarea valorilor comune, asistarea statelor membre în edificarea un ei
societăți democratice civile bazate pe statul de drept și prevenirea conflictelor locale.
Faptul că orice acțiun e a OSCE este întemeiată pe interacțiunea dintre dimensiunea
politico -militară, economică și de mediu este un indicator al abordării cuprinzătoare a securității.
La etapa actu ală OSCE se află în faza de definire a identității de securitate europeană, în care
intervin patru elemente: geopolitic, funcțional, normativ și operațional. Avantajele OSCE rezidă
în participarea pe bază de egalitate a tuturor țărilor partenere, conducând u-se de principii, norme,
valori și standard e comune; aceleași instrumente, mecanisme și experiență unică în domeniul
diplomației preventive [2 82].
Modificările operate în domeniul ce ține de securit atea internațional ă au dus și la o
schimbare de atitudine la nivelul OSCE. Astfel, reuniunea informală a miniștrilor de externe a i
statelor membre ale OSCE (iunie 2009, Corfu, Grecia) a fost marcată de stabilirea cadrului
organizațional de analiză a posibilităților de revizuire a arhitecturii de securitate europ eană,
reconfirmând deschiderea statelor participante spre dialog , chiar dacă nu s -a soldat cu rezultate
notabile, în principiu din cauza poziției lipsite de flexibilitate a Federației Ruse, care și-a reiterat
indignarea în raport cu extinderea NATO și , în particular , din cauza ineficienț ei actualei
arhitecturi de securitate și a OSCE. În final s -a ajuns la consens în vederea continuării dialogului
asupra propunerilor Federației Ruse referitoare la o nouă arhitectură de securitate care să ia în
calcul dimens iunile OSCE: politico -militară, economică, mediu l și dimensiunea umană.
Adițional, au fost avansate un set de inițiative , precum abordarea „propunerii Medvedev” pe
baza reafirmării conceptului de securit ate comprehensiv ă și indivizibilă și a cooperării de la
Vancouver la Vladivostok după principiul „celor 3 R” – „a reconfirma”, „a revizui”, „a restaura” .
Totodată, intensificarea interacțiunii organizațiilor d in zona de interes a OSCE cu
responsabilități în domeniul securității urma să aibă la bază „Planific area pentru cooperarea în
domeniul securității” (1999) și „Strategia de la Ma astricht” (2003).
Misiunile în teren ale OSCE reprezintă un element -cheie în gestionarea crizei, a conflictelor
și în asigurarea securității. Mandatul unei misiuni este decis de C onsiliul Permanent al OSCE, în
consens cu toate statele membre și cu țara gazdă. Misiunile OSCE sunt răspândite în Europa de Sud –
Est (Albania, Bosnia -Herțegovina, Kosovo, Serbia, Skopje), Caucaz și în Asia Centrală.
O relevanță importantă pentru noi au mis iunile OSCE din Europa de Est – Republica
Moldova și Ucraina. Spre exemplu, l a 21 martie 2014 în contextul conflictului din Ucraina,
Consiliul Permanent al OSCE a adoptat Decizia de a desfășura o misiune specială de
91
monitorizare în țară, formată din observ atori internaționali care să colecteze informații și să
raporteze situația din domeniul securității. Potrivit unui document publicat la 14 mai 2014,
formele de angajare a OSCE în Ucraina sunt misiunea specială de monitorizare (în desfășurare,
pe tot terito riul Ucrainei), misiunea de monitorizare a alegerilor prezidențiale, programate la 25
mai (în desfășurare, în toată țara), misiunea de evaluare a respectării drepturilor omului (18
martie – 12 mai 2014, în mai m ulte orașe, inclusiv Simferopol – Crimeea), p roiectul de dialog
național (10 martie – 30 aprilie 2014, în cinci zone: Odesa, Harkov, Lugansk, Dnepropetrovsk,
Donețk și Lv ov).
Evaluâ nd rolul NATO, ONU, UE și al OSCE în asigurarea stabilității sistemului
securității internaționale, nu putem să nu abor dăm și impactul unor organizații regionale asupra
întregului sistem internațional, precum Comunitatea Statelor Independente, Organizația
Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) și Organizația de Cooperare de la Shanghai (OCS).
Pentru contracararea influe nței în creștere a SUA în spațiul postsovietic, cu precădere în zona
Caucazului și a Asiei Centrale, dar și în zone geografice mai îndepărtate, cum ar fi cele din Golful
Persic, Federația Rusă a reacționat prin intermediul a două organizații regionale – Organizația
Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) și Organizația de Cooperare de la Shanghai (OCS). În
acest sens, în anul 2007, la Summit -ul de la Dușanbe a fost semnat Protocolul privind cooperarea
dintre aceste două organizații, care pune bazele unui nou bloc politico -militar.
Potrivit Concepției inițiatorilor apropierii dintre OTSC și OCS, scopul Protocolului
urmează să fie crearea unui „NATO euroasiat ic” de la Belarus pâ nă în China. Este semnificativ
faptul că componența acestor două structuri aproap e coincide (în afară de Rusia, din OTCS fac
parte Armenia, Belarus, Kazahstan, Kârgâ stan, Tadjiki stan și Uzbekistan, în timp ce în OCS se
include China, iar Armenia și Belarus se exclud). Astfel, cele două structuri politico -militare, pe
care Moscova le co nsideră ca instrumente de consolidare a influenței sale în spațiul postsovietic,
au stabilit pentru prima dată relații oficiale între ele. Grupul celor cinci, cunoscut și sub
denumirea de ,,Shanghai 5”, a fost înființat la Shanghai la 26 aprilie 1996 și a reunit inițial
Kazahs tanul, Kârgâ zstan ul, China, Rusia și Tadjikistanul în scopul de a contribui la soluționarea
pe cale pașnică a disputelor de frontier ă din zonă, la combaterea terorismului internațional, a
traficului ilegal de arme si droguri. Uzbekista nul a devenit membru cu drepturi depline al
grupului în iunie 2001. Mongolia, Iranul, Pakistanul și India au statut de observator. La 14 iunie
2001, grupul s -a transformat în ,,Organizația de Cooperare de la Shanghai” și a pus accent pe
cooperarea economic ă și pe combaterea terorismului de sorginte islamică. Organizația pentru
Cooperare de la Shanghai a fost creată în formatul său actual în anul 2002 [1 04, p.99 -100].
92
Organizația pentru Cooperare de la Shanghai are și rolul de a contracara influența NATO
în regiune, obiectivul declarat fiind asigurarea securității statelor membre și a spațiului central –
asiatic, adeseori asociat cu terorismul, separatismul și extremismul. În prezent, se constată o
tendință de militarizare a organizației, concretizată în spori rea investițiilor în forțele armate și în
creșterea numărului de exerciții militare întrunite, avâ nd drept principală motivație lupta
împotriva terorismului is lamist. De altfel, începâ nd cu iunie 2001 OSC a depus eforturi susținute
în lupta împotriva acest ui flagel. În acest sens, OSC a adoptat documente, care au pus bazele
politice, legale și instituționale pentru activitățile de combatere a terorismului.
Unul din tre aceste documente este Convenția de la Shanghai împotriva Terorismului,
Separatismului și Extremismului, care a fost semnată la primul Summit al OCS î n iunie 2001.
Importanța crescâ ndă a OCS – OTSC în spațiul eurasiatic constituie o manifestare a
reconfigurării alianțelor strategice la nivel global, a repoziționării Federației Rusei în raport cu
Statele Unite și Alianța Nord -Atlantică, precum și a noului statut economic, politic și militar al
Chinei pe scena relațiilor internaționale.
De problematica terorismului se preocupă și Comunitatea Statelor Independente (CSI).
Astfel, la 4 iunie 1999 st atele membre ale CSI au semnat Acordul privind colaborarea statelor
membre CSI în contracararea terorismului. Acordul prevede posibilitatea desfășurîrii activității
realizate de structurile antiteroriste specializate ale unui stat pe teritoriul altui stat. Acordul a fost
încheiat în scopul de a contracar a acțiunile teroriștilor care se d eplasează liber în spațiul CSI .
În același context, la 24 ianuarie 2005 la Moscova a fost adoptat un Plan de acțiune și de
luptă împotriva terorismului pentru acel an, care de facto este o con tinuitate a unei cooperări de
câțiva ani în acest domeniu între statele membre ale CSI. Î n virtutea experienței anterioare planul
are ca prioritate cooperarea dintre statele CSI care să urmărească ca scop distrugerea surselor de
finanțar e a teroriștilor [ 106, p.259 -260].
Organul permanent al CSI, menit să coordoneze acțiunile instituțiilor statelor membre în
domeniul luptei cu terorismul internațional și cu elementele extremismului este Centrul Antiterorist
al CSI. Atribuțiile acestuia su nt: prelucrarea informațiilor preluate de la instituțiile abilitate ale
statelor membre ale CSI, coordonarea activităților în domeniile informațional analitic, științifico –
metodic, planificarea și realizarea exrcițiilor antiteroriste tactice și de comandă, menite să
consolideze capacitățile operaționale ale serviciilor specializate în combaterea terorismului.
Perspectivele intensificării luptei antiteroriste în cadrul CSI țin de coordonarea instrumentelor
juridice pe termen lung și de eficientizarea măsuril or de luptă antiteroristă. Astăzi legislația multor
state din cadrul CSI în domeniul luptei antiteroriste nu este unificată.
93
Concluzionăm că provocările terorismului invocă necesitatea ca organizațiil e
internaționale de securitate să adopt e noi strategii d e apărare împotriva noii amenințări globale –
a războiului hibrid. Atenția acestor organizații de securitate trebuie să se concentreze asupra
managementului și securității frontierelor , sporirii securității cibernetice, reformei sectorului de
securitate în contextul amenințărilor transnaționale, criminali tății transnaționale organizate și
fenomenului migrației ilegale .
Deși organizațiile internaționale de securitate expuse aici unei analize detaliate trec
printr-o perioadă caracterizată de necesitatea restr ucturării, importanța existenței și activității
acestora pentru stabilitatea și securitatea lumii nu a scăzut, iar reformările strategice interne care
se produc conduc la consolidarea statutului și rolului lor în cadrul sistemului de securit ate
internațion ală. Astfel sunt necesare acțiuni bine definite în vederea relansării credibilității și
autorității marilor organizații internaționale de securitate, a căror capacit ate de soluționare a
disputelor apărute între state este nerezultativă, ceea ce a condus la extinder ea terorismului.
2.3. Obiective strategice și mecanisme de combatere a terorismului contemporan și de
consolid are a sistemului de securitate internațională
Mediul actual de securitate internațională este în continuă evoluție dictată de confruntarea
între interese geostrategice, valori, credințe și percepții, democrație și totalitarism, rețele criminal
teroriste transnaționale și forțe politice raționale din state le angajate în procesul democratizării.
Aceste dihotomii cre ează o societate complexă, dina mică și conflictuală care afectează direct
stabilitatea sistemului de securit ate internațional ă.
Conjunctura relațiilor internaționale la începutul secolului XXI denotă că măsurile de
consolidare a sistemului de securit ate internațională trebuie să derive din dezvoltarea unui sistem
internațional și regional de securitate colectivă. În cadrul acestui sistem internațional de
securitate colectivă un rol important ar trebui acordat nu doar sporirii importanței organizațiilor
internaționale în soluționarea conf lictelor apărute, dar și promovării active a stabilității în
domeniul frontierelor statelor și reglementării mecanismelor de activitate a corporațiilor
transnaționale.
Colapsul URSS ca super -putere mondială a dus la modificarea rapidă a scenei actorilor
internaționali , din cauza înclinării balanței de putere spre SUA. În prezent , relațiile internaționale
sunt tensionate, inclusiv din cauza agresivit ății Federației Ruse față de Ucraina, fapt ce denotă o
lume multipolară cu sporirea hegemoniei Federației Ruse și a Chinei. În acest context, unul
94
dintre mari le pericole ce se mențin în prezent este cel al puterii nucleare, ținâ nd cont de faptul că
SUA, Federația Rusă, Marea Britanie, Franț a, China, Coreea de Nord, India și Pakistan ul sunt
puteri nucleare. Tot mai evident intervine și Iranul, care este învinuit de un șir de state precum că
ar dori să -și dezvolte capacitățile nucleare, provocâ nd îngrijorare legată de oportunitatea
descurajării nucleare și de posibilitatea ieșirii de sub control a armelor nucleare.
Acțiunile actuale ale Federației Ruse au demonstrat în mod elocvent comunității
internationale necesitatea realizării unui sistem unic de avertizare timpurie, la care să se
conecteze toate componentele securității naționale, parte a unui sistem complex inte rnațional
care ar fi capabil să excludă impedimentele survenite atât în plan intern, cât și extern. Mai
mult ca atât, securitatea unui stat nu poate fi realizată în detrimentul securității altor state sau
al evoluțiilor politice regionale și globale. De ac eea, în scopul restrângerii intereselor
externe, un obiectiv strategic de consolidare a sistemului de securitate internațională ar fi
asigurarea stabilității și bunei guvernări în vecinătatea imediată. Aceasta implică extinderea
zonei de securitate, în spe cial din jurul Europei. Acest obiectiv necesită, totodată, implicarea
tot mai pe larg a Europei în soluționarea conflictului arabo -israelian și a celui transnistrean,
mai nou a celui ruso -ucrainean vizavi de Crimeea. Obiectivul extinderii zonei de securita te
este greu de atins, având în vedere interesele istorice ale Federației Ruse în Republica
Moldova și în regiunea Mării Negre.
Specialiștii din întreaga lume demonstrează că nu există sisteme internaționale perfect
securizate, deci riscurile și amenințări le sunt prezente chiar și în cazul celor mai stabile sisteme
[58, p.7]. În acest context, atâ t statele lumii, c ât și organizațiile internaționale admit faptul că
pentru a putea fi asigurată, securitatea este necesar să fie realizată sub cele două fațete al e sale –
cea intern ă și cea externă, aflate în strâ nsă interdependență.
Obiectivele de consolidare a sistemului securității internaționale le deducem din funcțiile
acestuia, cele mai importante dintre care sunt:
– identificarea, supravegherea , preâ ntîmpin area și contracrararea riscurilor și
amenințărilor expuse în adresa subiecților securității internationale;
– implementarea unui complex de măsuri operative prin aplicarea tuturor forțelor și
mijloacelor de asigurare a securității, prin identificarea și co ntracrarea factorilor destabilizatori ai
sistemului securității internaționale;
– planificarea și realizarea acțiunilor pentru a readuce la normal funcțion area obiectelor
securității în zonele afectate în rezultatul situațiilor cu carcater destabilizator;
95
– implicarea directă în planificarea și realizarea măsurilor de asigurare a securității în
afara hotarelor țării în conformitate cu tratatele și acordurile internaționale etc.
Pentru consolidarea sistemului de securitate internațională este necesar a înlăt ura factorii ce
destabilizează elementele acestui sistem, care, de regulă, depind de contextul temporal și spațial. În
acest sens, o anumită situație (spre exemplu, cea a migrației într -un anumit stat) poate fi considerată o
problemă de securitate național ă, pe când în alt stat în aceeași circumstanță nici nu se înregistrează în
calitate de amenințare la adresa securității. Circumstanțele expuse pot crea disensiuni în rândul
statelor partenere în probleme de securitate. Cu atât mai mult că tensiunile etnice , economice, sociale,
cele ce țin de mediu, dar și interesele geostrategice, continuă să provoace instabilitate, fiind prezentă,
în continuare, posibilitatea declanșării conflictelor regionale, cu o serie de amenințări transnaționale
și imprevizibile la ad resa securității. Stabilitatea poate fi amenințată de pericolul unor conflicte între
state, dar și prin nerespectarea securității individuale în unele state. Din acest motiv, succesul
acțiunilor de consolidare a sistemului de securitate internațională se f undamentează pe succesul unei
cooperări multidimensionale a comunității internaționale spre uniformizarea proceselor politice și
operaționale de luare a deciziilor de securitate în cadrul acestui sistem. Uniformizarea procesului de
luare a deciziilor se po ate realiza în condițiile disponibilității părților de a merge la compromisuri, de
a persevera și promova toleranța etnică, politică și religioasă la nivel internațional.
Valorificarea culturii de securitate și apărare decentă într -un spațiu în care se realizează
numeroase parteneriate, programe și proiecte internaționale constituie un obiectiv important în
actul de consolidare a sistemului de securitate internațională. Un prim pas spre constituirea unei
culturi de securitate îl constituie elaborarea și im plementarea unor poltici bine definite în acest
domeniu. Politica va fi implementată în practică prin complexe procese educative, care vor avea
ca obiectiv formarea conștiinței și conduitei adecvate asigurării și consolidării climatului de
securitate. În m omentul formării acestora se va obține acel comportament capabil să corespundă
cerințelor sociale de conștientizare, evitare și minimizare a riscurilor din sfera securității
naționale [1 04, p.60].
Obiectivul prioritar al educației de securitate îl constitu ie formarea conștiinței și conduitei
adecvate asigurării și consolidării climatului de securitate. Pe măsură ce normele de securitate
vor fi însușite și transformate în convingeri se va produce trecerea de la o conduită impusă din
exterior, adesea prin măs uri coercitive, la o conduită autoim pusă la nivel individual, obținâ ndu-
se astfel o cultură consistentă în domeniu. Educația de securitate este benefică în cazul
profilaxiei și prevenirii , însă nu în cazul câ nd survine doar după realizarea unui eveniment c u
consecințe grave asupra unei comunit ăți. Pâ nă în prezent educația de securitate nu a lipsit cu
96
desăvâ rșire din activitatea cotidiană a comunităților, însă , spre regret , programele derulate au
acoperit doar o anumită zonă, cu preponderență terorismul. Act orii implicați direct în aceste
procese ne fiind în careva raporturi directe de cooperare sau coordonare, decâ t în măsura în care
au fost coorganizatori ai aceluiași eveniment. În acest sens se interpune stringenta necesitate de
elaborare a unor politici u nitare la nivel național, dar și internațional cu programe și obiective
comune, cu instituții și organizații care să formeze un sistem complet.
Un rol extrem de important în elaborarea unei culturi de securitate, dar și în diseminarea
ei în mediul societă ții civile este deținut de așa -zisele „think tanks”, termen care include un
spectru larg de instituții specializate în furnizarea recomandărilor, expertizelor, consultanței în
diverse domenii. Rezultatele dezbaterii diferitelor subiecte abordate de acestea pot să influențeze
luarea deciziilor în diverse domenii [ 83, p. 25 -35]. În prezent acestea pot fi solicitate în sprijinul
actorilor internaționali care coordon ează apărarea și securit atea, a căror activitate este
direcționată spre asigurarea securit ății național e a statelor și spre combaterea terorismului, spre
reducerea și chiar lichidarea armelor de distrugere în masă, spre identificarea și an alizarea
principalelor fenomene care se manifestă în evoluția tehnologică a riscurilor și amenințărilor,
pentru a căror gestionare vor fi aplica te instrumente specifice.
Educația de securitate reprezintă un obiectiv important și pentru strategia de eradicare
a terorismului. Un om bine educat este mai puțin vulnerabil la manipulare și va identifica
resurse interne pen tru a rezista presiunilor de tot genul pe care le pot exercita asupra lui
teroriștii prin metode subtile sau brutale. Există și riscul ca școala să fie acaparată de teroriști
și manipulatori aflați în serviciul acestora sau al grupurilor de crimă organizat ă, situație care
se întâmplă în multe zone sărace din Pakistan, unde copiii din familii vulnerabile nu au altă
soluție decât să frecventeze școlile religioase în care, de cele mai multe ori, se propagă
islamismul violent. În acest caz teroriștii vor distru ge sistemul de educație universitară
umanitară [145, p.59]. Aceste probleme trebuie să se conțină în programul de instruire contra
terorismului. Obiectivul de bază al programului îl constituie influențarea educativ -ideologică
a acestor grupuri de populație , care pot deveni obiectul propagandei teroriste, educarea lor
fiind ghidată cu scop clar astfel încât populația să cunoască esența fenomenului terorism și
repercursiunile acestuia.
Calitatea sistemului de securitate internațională depinde de pregătirea un or riposte la
amenințările de tip nou, în special ale terorismului și de perceperea vulnerabilităților.
Reacționarea cu succes la orice fenomen nedorit este determinată de nivelul informării corecte
despre acesta, de stabilirea conținutului și cauzalității lui, de conștientizarea ilegității acestuia , a
97
particularităților de determinare dar și de sensibilitatea la diversele măsuri de prevenire și
combatere întreprinse [ 108, p.29].
Societatea contemporană este familiarizată cu terorismul, mai nou este teroris mul
transfrontalier, motivat în mod deosebit de religie sau de necesitatea unei anumite „solidarități” ,
în spatele căreia se mușumalizează interese politice, economice, culturale sau de altă natură,
precum și pierderea sensului valoric al vieții, care este un mediu ideal pentru recrutarea
teroriștilor, în special din râ ndul tinerilor, inclusiv din intelectualitate [1 08, p.29].
Perceperea vulnerabilităților stă la baza obiectivelor strategice de anihilare a terorismului.
În acest sens foarte importa nte se do vedesc a fi cunoașterea motivațiilor, comportamentului,
mediului de proveniență, apartenența religioasă, studiile, ocupațiile extraprofesionale,
personalitatea teroriștilor, a informații lor relevante în pronosticarea viitoarelor acțiuni ale
acestora . Atenț ie aparte trebuie să se acorde identificării elememtelor ce au contribuit la apariția
și dezvoltarea terorismului, scopuri lor urmăr ite, suportul ui ideologic, metodel or și formelor de
recrutare a noilor membri, metodologi ei aplicat e în instruirea teroriștil or, formel or de săvâ rșire a
actelor teroriste, motivațiil or ce-i determină să realizeze astfel de acțiuni. Analiza în ansamblu a
acestor factori va permite elaborarea obiectivelor strategice de combatere a terorismului atât la
nivel național, câ t și intern ațional.
Abordarea complexă a obiectivelor strategice și a mecanismelor de combatere a
terorismului este necesară elabor area măsurilor practice de blocare a separatismului regional, ce
se manifestă sub acoperire etnică, religioasă etc. La baza tacticii con tra extremismului trebuie să
fie pus principiul abordarii diferențiate: pe de o parte implicarea reprezentanților diferit elor
confesii /etnii în participarea la viața politică a țării, asigurînd controlul puterii asupra activități i
lor, depistâ nd tendințele posible a le societ ății conflictologice religioase; pe de altă parte ,
realizarea măsurilor represive împotriva extremiștilor religioși și teroriștilor.
În general , combaterea terorismului poate fi definită ca totalitatea acțiunilor întreprinse de
guverne pentru a contracara pericolul, incluzâ nd măsurile inițiate de serviciile speciale, de
structurile militare, de organele de ordine și de profesioniștii ce activează pe linie de pază și
protecție întru a reduce probabilit atea unui eventual atac terorist împo triva unui obiectiv
vulnerabil . Suplimentar, aceste măsuri cuprind și acțiunile întrepr inse ca ripostă la un eveniment:
de la implicarea unei echipe tactice într -o situație de luare de ostatici, pâ nă la bombardarea
teritoriului unei țări care patronează o anumită acțiune sau un anumit grup [ 35, p.130]. Totuși,
utilizarea abuzivă a for ței poate servi ca motiv de săvâ rșire a noilor acte teroriste și de antrenare
a altor persoane în activitatea teroristă.
98
La rândul lor , măsurile de combatere a terorismului re prezintă acțiunile întreprinse pentru
contracararea terorismului la nivelul întregului spectru al amenințărilor. Considerăm că la baza
acestora trebuie să fie plasat principiul colaborării și al reglementării juridice internaționale, prin
consolidarea baze i juridice internaționale cu privire la lupta împotriva terorismului.
Literatura de specialitate divizează măsurile de combatere a terorismului în două
categorii: antiterorismul și contraterorismul. Toate mijloacele sunt bune pentru a concretiza
utopia te rorismului , a unei lumi perfecte [1 12, p.31]. Antiterorismul este constituit din măsuri
defensive aplicate spre diminuarea vulnerabilității individuale sau teritoriale la acte teroriste,
printr -un răspuns limitat al forțelor civile și militare locale. Intervenția antiteroristă reprezintă
ansamblul măsurilor defensive realizate anterior producerii unor atacuri teroriste iminente,
utilizate pentru a reduce vulnerabilit atea factorilor umani și a factorilor materiali . Aceste măsuri
sunt realizate de structurile specializate care acționează, de regulă, independent, în scopul
prevenirii, blocării și respingerii acțiunilor grupărilor teroriste, interzicerii pătrunderii acestora în
obiective și ocupării lor, precum și în scopul menținerii ordinii interioare.
Contrat erorismul se bazează pe operațiuni ce includ măsurile ofensive întreprinse spre a
descoperi, preveni și contracara acțiunile teroriste [ 108, p.22]. Intervenția contrateroristă
reprezintă ansamblul măsurilor ofensive realizate în scopul capturării sau anihi lării teroriștilor,
eliberării ostaticilor și restabilirii ordinii, în cazul realizării unui atac terorist. Aceasta se execută
de structuri specializate, independent sau în cooperare cu alte forțe specializate ale organelor de
stat cu atribuții în domeniul securității naționale, pentru succesul misiunii cărora trebuie să se
dețină : informații, armament performant a daptat misiunilor, echipament ușor, rezistent, adaptabil
la timp și la tip de operațiune, tehnică militară și de comunicații de ultimă generație.
Din punct de vedere strategic, măsurile de contracarare a terorismului sunt puse în aplicare
respectând o anumită cronologie tactică. Primul stadiu al acestor acțiuni presupune abordarea
nivelului politico -diplomatic (negocieri, schimburi în relațiile di plomatice, sancțiuni, opțiuni
militare); cel de -al doilea stadiu cuprinde măsurile antiteroriste întreprinse pentru a face față
pericolului (analiza stării de pericol prin culegerea de informații, studierea punctelor vulnerabile etc.
și protecția obiective lor și a demnitarilor – siguranța acțiunilor, a personalului și protecția fizică); al
treilea stadiu este cel al reacțiilor tactice (atât acțiuni antiteroriste, cât și acțiuni contrateroriste –
reacții tactice, negocieri în problema ostaticilor, lovituri d e răspuns etc.) [35, p.134 -137].
Măsurile antieroriste și cele contrateroriste necesită a fi modernizate în condițiile în care
amenințarea atipică principală, tero -criminalitatea, prin componentele sale – crima organizată și
terorismul – reprezintă vectori de pericol social extrem ce pot afecta în mod decisiv dezvoltarea
99
societății contemporane [ 71, p.7 ]. Amplitudinea evoluției tero -criminalității este dificil de
comensurat, dar se poate observa în marile scandaluri financiare, în cantitățile de droguri
confiscate, în fluxurile ilegale de persoane care traversează frontierele statelor dezvoltate și nu în
ultim ul rând, în impactul social devastator al actelor de terorism [ 293, p.7].
Măsurile de contracarare a terorismului se divizează în două grupuri: măsuri interne
întreprinse la nivelul statului și măsuri de ordin extern întreprinse de toate elementele
constituitive ale sistemului de securitate internațională. Ambele grupuri au o pondere de
importanță egală. Spre exemplu, lipsa unor măsuri de contracarare a terorismului în plan intern, a
activităților logistice specifice terorismului – baze de antrenament, producere/spălare de bani,
recrutare ideologică de noi membri – riscă atragerea unor sancțiuni internaționale, dificil
recuperabile în timp pentru statul t olerant.
Pornind de la analiza obiectivelor de combatere a terorismului, considerăm că de o
pregnantă importanță este axarea acestora pe procesul de prevenire a respectivului flagel. Putem
distinge trei forme de prevenire a terorism ului: prevenirea pe term en lung, prevenirea pe termen
mediu și prevenirea pe termen scurt.
Prevenirea pe termen lung are ca obiectiv să nu permită apariția unei amenințări majore
care în mod special ține de componenta politică și cea diplomatică. Pe această filieră rolul
servicii lor speciale și a l armatei constă în a acorda consistenț ă acțiunilor politice, prin aplicarea
lor în practică, dar și în a contribui cu misiuni particulare la acțiune de prevenire în ansamblu . În
acest sens menționăm : deschiderea serviciilor speciale și a armatei spre valorile democratice,
convocarea responsabililor la nivel regional sau internațional, realizarea stagiilor de profil în
combaterea terorismului at ât în țară, câ t și peste hotare, schimbul de experiență în cazul realizării
exercițiilor tactice și de comandă comune, precum și participarea reprezentanților structurilor
abilitate la diferite operațiuni externe, în cadrul războiului global împotriva terorismului . Toate
acestea reprezintă acțiuni care se înscriu în această formă de prevenire.
Preveni rea pe termen mediu acoperă zona de interes a domeniului strategic . Prevenir ea
actului terorist se exercită prin: aplicarea în practică a programelor de reformă; achiziționarea
mijloace lor de intervenție ; activități specifice de culegere a informațiilor; a chiziționarea tehnicii
speciale necesare pentru asigurarea protecției fizice a obiecti velor cu pericol tehnogen sporit, a
edificiilor guvernamentale și a misiunilor diplomatice; crearea cadrului instituționalizat de
acțiune a forțelor pentru realizarea ope rațiunilor speciale; adaptarea strategiilor și tacticilor de
acțiune, în funcție de tipul amenințărilor și destinate prevenirii și combaterii acțiunilor teroriste.
100
Prevenirea pe termen scurt se realizează prin punerea în practică a măsurilor ce se impun
în cazul unei situații de urgență sau de criză. Acestea permit să se acționeze în regim de urgență
care presupun e: implicarea progresivă a forțelor și mijloacelor abilitate să acționeze pentru
asistență operațională; aplicarea pe larg a unor acțiuni de descu rajare, cu demo nstrarea mijlocelor
tehnice din posesie, în special a celor aeriene, navale sau terestre; realizarea acțiunilor privind
culegerea datelor de interes operativ; desfășuarea exercițiilor antiteroriste de către reprezentanții
structurilor abilit ate în combatrea terorismului, ca ultimă posibilitate de prevenire înainte de
angajarea efectivă a forțelor.
Un imperativ major în consolidarea mediului actual de securitate și de combatere a
terorismului îl constituie cooperarea serviciil or naționale de i nformații. În condițiile în care noile
amenințări la adresa securității internaționale au determinat o consolidare a eforturilor tuturor
statelor democratice în direcția prevenirii și contracarării acestora, tot mai necesar ă se dovedește
a fi stabilirea un or mecanisme eficiente de gestionare și evaluare colectivă a informațiilor.
Cunoașterea, prevenirea și contracararea tuturor pericolelor ce amenință securitatea națională au
la bază informațiile privind evoluția fenomenelor politice, economice, militare în plan global și
regional. Accente aparte sunt plasate pe capa citatea serviciilor de informații de a urmări evoluția
factorilor care concurează la realizarea politicii de securitate națională [ 116, p.56].
Datorită complexității și interdependenței fenomenel or economice, sociale, politice și
militare, care modelează mediul de securitate, activitatea serviciilor de informații în ce privește
asigurarea securității și apărării se extinde dincolo de domeniul militar, oferind produse analitice
interdisciplinare și multidisciplinare [ 154, p.246]. Consolidarea măsurilor de încredere și
stabilirea unui control internațional eficient asupra activității statelor în domeniul militar
reprezintă asigurarea juridică internațională a păcii și securității internaționale [2 22, p.23]. Prin
cunoașterea detaliată a acestor forme de conflict asimetric, care tind să se extindă la nivel global,
serviciile de informații și cele pentru apărare pot elabora o Strategie de contracarare eficientă a
premiselor care generează disensiunile în societate. În acest sens este necesară cunoașterea nu
doar a formelor de conflict asimetric, dar și studierea creării și compoziției rețelelor sociale de
comunicare a teroriștilor. Rețelele sunt importante pentru specialiști, deoarece ele constituie
morfo logia care stă la baza organizațiilor teroriste, crimei organizate, a războiului din spațiul
cibernetic și a altor amenințări la adresa securit ății.
Combaterea terorismului doar prin mijloace militare nu este suficientă. Războiul nu va
duce la nimicirea co mpletă a terorismului, ci poate să ducă la diminuarea numai pe o perioadă
anumită de timp a numărului de acte teroriste pentru ca mai apoi ele să izbucnească cu intensitate
101
sporită, deoarece terorismul nu este o problemă militară, ci una politică, socială și economică.
Spre exemplu, câștigarea războiului clasic împotriva talibanilor din Afganistan și instalarea unui
guvern sub protectoratul ONU nu a însemnat și înlăturarea teroriștilor sau revenirea țării la
normalitate. O situație similară a avut loc în Ir ak după încheierea războiului clasic în anul 2003.
Aceste exemple denotă elocvent insuficienta adaptare a Strategiei elaborate de forțele multinaționale
la cerințele de luptă împotriva insurgenților și teroriștilor și determină scepticismul unor experți, c are
consideră că războiul ar putea dura și o sută de ani [79, p.35]. Din acest motiv, accentul coaliției
antiteroriste trebuie plasat pe cooperarea pronunțată a unor servicii de informații profesioniste, în
paralel cu concentrarea resurselor comunității mo ndiale pentru realizarea și implementarea unor
programe viabile de eradicare a sărăciei, a analfabetismului și a subdezvoltării, deoarece
discrepanțele existente între statele bogate și cele sărace ale lumii se vor acutiza și democrația nu
poate prinde răd ăcini, dacă nu există un standard minim de instituții [150, p.35]. Serviciile de
informații au fost întotdeauna impuse de circumstanțe să -și modeleze activitatea în funcție de
transformările survenite cu privire la obiectivele, mediile operaționale și în f uncție de solicitările cu
privire la supravegherea exercitată de ele și la controlul extern. Reprezentanții componentei
informative susțin că nu se pot obține succese deosebite în combaterea terorismului, dacă nu se va
reuși o bună colaborare cu serviciile de informații și de securitate din principalele țări partenere. Prin
urmare, serviciile de informații occidentale au început să se implice activ în activități complexe de
consultanță în management, reformă, instruire și dezvoltare instituțională destinate serviciilor de
informații ale statelor democratice în dezvoltare.
Considerăm că în activitatea de asigurare a securității serviciile de informații trebuie să
plaseze accentele atât pe servici ul de spionaj, câ t și pe cel de contraspionaj , ceea ce va contri bui
inevitabil la extinderea activității forțelor de securitate, care utilizează mijloacele contemporane
de spionaj pentru descoperirea conspirării teroriștilor și neutralizarea acestora. Pentru a conferi
eficacitate politicilor de luptă împotriva terorism ului este necesar să cunoaștem în detaliu
informațiile despre grupările și persoanele c are tind să -și realizeze conceptele prin acțiuni
teroriste, să acumulăm date relevante despre scopurile și planurile exacte ale motivației lor
politice (ale conducătoril or și membrilor), să identific ăm mijloacel e material -tehnice aflate în
posesie, să preciz îm sursele de finanțare, să stabili m caracterul legăturilor acestora cu alte
grupări teroriste, cu statele teroriste și cu criminalitatea internațională organizată. Ac est lucru îl
pot efectua doar reprezentanții instituțiilor abilitate cu realizarea activităților de spionaj și
cotraspionaj. Modalitățile de prevenire și contracarare a amenințărilor teroriste se bazează pe
calitatea informațiilor parvenite de la populația locală.
102
Pe lâ ngă, activitatea specială cu populația și prelucrarea informațiilor parvenite, un rol
important îl a re dezvoltarea metodologiilor noi de contraspionaj întru detectarea pericolelor
terorismului, așa ca : interceptarea convorbi rilor telefonice, introducerea tehnicii special e,
interceptarea rețelelor IT, interpunerea agenturii, penetrarea informativă a grupărilor de tip
mafiot sau teroriste, protecția martorilor, perfecționarea instruirii colaboratorilor subunităților
antiteroriste. Aceste metode sunt pe larg utilizate, spre exemplu , în Turcia, Israel etc. În
Federația Rusă ele sunt incluse în Programul de activitate antiterorist ă al Serviciului Federal de
Securitate (FSB) și al Serviciul ui Principal de Informații din cadrul Ministerului Apărării (GRU).
La râ ndul lor, SUA utilizează măsuri mult mai radicale, gen descurajarea nucleară, război
psihologic la nivel strategic, operațiuni informaționale, acțiuni preventive etc. [ 57, p.110].
Majoritatea activităților antiteroriste sunt corelate cu legisla ția națională; acestea
vizează coordonarea și alocarea de fonduri; securitatea internă; controlul deplasărilor de
persoane și controlul de frontieră; cooperarea internațională în caz de amenințare nucleară,
biologică și chimică. Această listă poate fi cons iderată un catalog al posibilelor măsuri
împotriva terorismului [57, p.111].
În procesul elaborării măsur ilor de profilaxie întru preîntâ mpinarea și combaterea
terorismului trebuie să se ia în considera re tipurile terorismului contemporan, cauzele acestuia ,
motivul social, subiecții c are îl susțin, specificul și forma de pregătire și desfășurare a
operațiunilor teroriste. Totuși, statele și forțele de securitate trebuie permanent să acționeze în
limitele legii. În caz de insucces , ele vor submina legalitate a democratică, încrederea socială și
respectul față de sistemul judiciar și de drept. Menționăm că acest obiectiv contraterorist
intervine datorită cazurilor de atitudine agresivă din partea unor militari față de captivii lor
talibani. Asigurarea unui sist em de măsuri orientat spre contracararea propagandei ideologiei
teroriste și extremiste, a violenței și cruzimii în societate, în special în mijloacele de informare în
masă , constituie un obiectiv important de combatere a terorismului.
În contextul preveni rii și combater ii terorismului un alt act normativ important la nivel
internațional este „Strategia pentru combaterea terorismului” [ 205, p.116 ], aprobată în cadrul
Summit -ului Uniunii Europene din 15 -16 decembrie 2005. Potrivit prevederilor acesteia,
obiectivul strategic îl constituie combaterea terorismului global, prin prevenirea acestuia;
protecția populației și a infrastructurii critice; el cuprinde și măsurile antiteroriste , riposta
contrateroristă , astfel înc ât Europa să devină un loc sigur, în care cetățenii ei să poată locui în
libertate, securitate și să se bucure de dreptate.
103
Combaterea cu succes a terorismului la nivel internațional este în dependență directă de
activitatea structurilor politice și sociale ale statelor, care trebuie să creeze con diții pentru
soluționarea problemelor sociale, naționale, spirituale pentru toate grupurile sociale și național –
etnice ale populației în scopul diminuării bazei sociale a terorismului. Anume problemele sociale
existente , inclusiv naționale și religioase , legate de posibilitățile reduse ale cetățenilor unui stat,
de a se autorealiza, de a -și promova în societate tradițiile și obiceiurile sunt una din cauzele
intensificării extremismului și separatismului în lume.
Actorii sistemului de securitate internaționa lă trebuie să analizeze în mod continuu și
temeinic amenințările și riscurile, precum și configurarea spațiilor periculoase, vulnerabilitățile și
punctel e forte ale structurilor sale, acțiunil e care preced și condiționează stările de crize interne și
internaționale, iar coaliția antiteroristă trebuie să lupte cu radicalismul [1 52, p.39] și să -și lase la
o parte ambițiile geopolitice.
Responsabilitatea principală pentru lupta împotriva terorismului aparține fiecărui stat în
parte. Astfel, în pofida faptului că încheierea acordurilor bilaterale este un proces anevoios,
statele trebuie să tindă spre angajamente în ce privește lupta împotriva terorismului și a crimelor
contra păcii și securității omenirii ca infracțiuni internaționale [1 77, p.51]. Pe parcursul luptei
antiteroriste observăm tendința multor state de a articula eforturile de combatere a terorismului în
exteriorul țării , întrucâ t prin implicarea în zone instabile , precum sunt cele din Asia Centrală,
Afganistan sau Orientul Mijlociu, un stat poate re duce substanțial riscul unui atac terorist în
propriul stat. Printre măsurile de ultimă oră întreprinse la nivel internațional întru combaterea
terorismului promovat de liderii grupărilor Statului Islamic se înscrie crearea coaliției
antiteroriste (60 de ț ări), acțiunile căr eia sunt coordonate de Statele Unite ale Americii.
Specialiștii în domeniu identifică patru linii de apărare pentru a contracara noile
amenințări teroriste. Culegerea și schimbul de informații este prima linie de apărare și cel mai
sensi bil element pe palierul combaterii terorismului. Dacă războiul asimetric implică capacitatea
unui inamic invizibil, care își modifică în permanență localizarea și m odul de acțiune, bazâ ndu-
se pe experienț a obținută în cadrul operațiunil or anterioare, atunc i serviciile speciale trebuie să
detecteze la timp aceste noi forme operaționale.
Cea de -a doua linie de intervenție în confruntarea cu noile amenințări teroriste este
reprezentată de atitudinea populației, caracterizată prin calm și stăpînire de sine, în scopul
inducerii unor frustări în rândul grupărilor teroriste, care să provoace disensiuni în structurile ce
le guvernează. În acest caz guvernele au responsabilitatea de a identifica răspunsuri echilibrate,
104
care să contracareze dezinformările, manipulări le și acțiunile teroriste pentru a nu alimenta
insecuritatea populației.
Cea de -a treia linie de contracarare poartă prioritar un caracter ofensiv, constituit dintr -un
complex interoperabil între măsurile de implementare a legii și operațiunile militare, susținut și
facilitat de reprezentanții diplomației. În acest context, se impun e necesitatea stabilirii clare a
faptului dacă terorismul ar trebui să fie considerat crimă de război (așa cum este stipulat în
legislația multor state occidentale) sau o acțiun e legală și, prin urmare, dacă acest act ar trebui să
fie realizat de o forță militară sau de una stipulată prin lege.
A patra linie de apărare este cea a cărei eficiență acționează numai pe termen lung.
Eforturile și investițiile trebuie să fie direcțion ate spre ruperea legăturilor și separarea grupăr ilor
teroriste, în sensul restrâ ngerii mediului de susținere , începâ nd de la stoparea afluxului de noi
luptători, restrângerea finanț ării, limitarea accesul ui la arme de distrugere în masă, lichidarea
condiți ilor ce facilit ează pregătire a actelor teroriste , precum și subminarea ideologiei și a
legitimității politice [1 49, p.143].
Finalizând abordarea celor expuse în acest paragraf , considerăm că în cadrul actualului
sistem de securitate internațională se obser vă două tendințe distinct e –globalizarea și
fragment area acestuia . Obiectivel e de combatere a terorismului trebuie să îmbine eforturile
comune a le tuturor actorilor internaționali și, în special, al e statelor. Condiție obligatorie pentru
obținerea succesul ui în lupta împotriva terorismului internațional , reprezintă și e forturile
diplomatice de realizare a cooperării multi naționale extinse.
În calitate de soluții viabile privind combaterea terorismului se prezintă a fi controlul
tranzacțiilor teroriștilor, p resiunile economice, politice sau chiar militare exercitate asupra
statelor care susțin terorismul. La elaborarea acestor soluții trebuie să se pornească de la
faptul că terorismul este un conflict asimetric, dinamic și complex. Iar politica promovată de
marile puteritrebuie să fie axată în principal pe măsurile de prevenire a crizelor și a
amenințărilor.
Este necesară inițierea și coordonarea adecvată a unor activități de cercetare științifică,
care să abordeze problematica vulnerabilității și securității , accentele fiind plasate pe combaterea
terorismului și pe managementul consecințelor. În acest sens actorii de pe scena mondială sunt
conștienți de importanța instaurării și asigurării unui climat internațional de securitate stabil.
Modul de a realiza, re stabili și menține stabilitatea pe mapamond trebuie să constituie
preocuparea primordială a sistemului de securitate internațională.
105
2.4. Concluzii la Capitolul 2
1. Combaterea terorismului contemporan se desfășoară în condițiile sporii complexității
acestui feno men, datorat extinderii intereselor geostrategice ale diferit elor state, ceea ce duc e la
globalizarea riscurilor și amenințărilor la adresa stabilității globale. Analiza aspectului
instituțional -funcțional al procesului de consolid are a sistemului de secur itate internațională a
scos în evidență necesitatea intensificării activității comune a statelor și organizațiilor
internaționale de securitate, concomitent cu afirmarea unui potențial grad de periculozitate a
amenințărilor și provocărilor expuse la adresa securității, unde utilizarea puterii militare nu mai
poate garanta combaterea acestora , soluționarea conflictelor sau managementul consecințelor.
2. Aspectul funcțional al consolidării sistemului de securit ate internațională relevă
necesitatea implementării unor tactici și strategii de combatere a terorismului bazate pe rețea,
prin luarea în considera re a tuturor dimensiunilor organizațiilor teroriste actuale. Accente
importante necesită a fi plasate pe combaterea indirectă a terorismului prin prevenirea
conflictelor și gestionarea crizelor, pe controlul armamentelor și dezarmare, pe sporirea
încrederii populației în organismele naționale și internaționale ce asigură securit atea, pe
cooperarea în plan economic, cultural, umanitar, e cologic etc , în mod special în contextul
modificării și extinderii metodelor și formelor terorismului, a activității organizațiilor teroriste.
3. Analiza organizațiilor teroriste actuale a scos în evidență tendințele de unificare a acestora
atât la nivelul operațional prin suport logist ic reciproc, cât mai ales la nivelul conducerii strategice,
prin elaborarea de strategii coordonate. O altă tendință periculoasă o reprezintă restructurarea
„organigramei”: trecerea de la grupări bine localizate, organizate în jurul unei anumite baze
teritoriale sau regionale, susținute uneori de state -sponsor, la rețele internaționale, delocalizate de
teroriști. Acestea apelează tot mai frecvent la surse alternative de finanțare, inclusiv la sponsorizare
privată, trafic de droguri și armament, crime transf rontaliere și comerț ilegal. Datorită disponibilității
de a forma alianțe practice conjuncturale, a sporit și caracterul imprevizibil al acțiunilor pe care le
coordonează, precum și capacitatea acestora de a comite acte de violență extremă. Acțiunile viole nte
ale Statului Islamic în Siria sunt o confirmare elocventă a celor enunțate.
4. Terorismul contemporan afectează grav sistemul securității internaționale, din care
cauză actorii acestui sistem trebuie să -și asume responsabilitatea implementării tacticilor și
strategiilor invocate. În acest sens importanță deosebită are renunțarea la aprecierea terorismului
conform dublelor standarde. Terorismul nu trebuie privit ca o formă de luptă pentru eliberare a
națională sau c a o politica internă a statului. Evaluând s ub aspect politic, juridic și operativ
fenomenul teroris m, trebuie să se excludă dublul standard, distincția axîndu -se pe faptul că
106
terorismul constituie infracțiune și nu modalitate de acțiuni militare; deci teroriștii trebuie
considerați infractori , indiferent de faptul cum se autoproclamă.
5. Criteriul clasificării statelor în state sponsor și state teroriste în funcție de gradul de
implicare în terorismul internațional este unul relativ și problematic, deoarece se poate
transforma în armă politică utiliza tă de către state pentru a -și descrie astfel adversarii sau de către
organizațiile teroriste pentru a-și motiva acțiunil e teroriste la adresa statelor rivale. Confruntările
cu statele implicate în promovarea terorismului internațional ar putea reflecta con flictele de
interese pe arena internațională dintre state și superputeri, alianțe și ligi de state, grupuri și
organizații diverse.
6. Aspectul instituțional al consolidării sistemului de securit ate internațional ă este
caracterizat de necesitatea intensificăr ii eforturilor de cooperare a tuturor elementelor
componente ale acestui sistem, în special a statelor și organizațiilor internaționale de securitate,
eforturile fiind direcționate spre prevenirea, cunoașterea, identificarea și contracararea acțiunilor
care ar putea genera pericole la adresa sistemului. În acest sens , statele naționale au recurs la
crearea unor organizații internaționale de securitate care pe baza unor principii, norme și
instrumente specifice să poată realiza cooperarea și înțelegerea dint re actorii internaționali.
7. Organizațiile internaționale de securitate expuse analizei în acest capitol, ca elemente
ale sistemului de securit ate internațională, asigură securitatea colectivă, protejează securitatea
națională și consolidează în mod continuu securitatea internațională prin dialog și cooperare.
Considerăm că organizațiile internaționale de securitate trebuie să abord eze în comun și mult mai
bine coordonat terorismul ca fenomen . Extinderea neîntâ rziată a cooperării prin intermediul
structurilor existente pune în dificultate grupările teroriste și asigură eficacitatea prevenir ii și
combaterii acțiunilor acestora.
8. Caracterul dinamic al răspunsurilor la noile amenințări va necesita plasarea accentelor pe
prevenirea crizelor și a amenințărilor , va necesita soluții pe măsură, care vor include controlul
exporturilor, presiunile economice, politice sau chiar militare. Sistemul actual al securității
internaționale dispune de toate aceste instrumente pentru adoptarea unor astfel de soluții complexe.
9. Actualului sistem de securit ate internațională îi sunt caracteristic e sporirea și
diversificarea tipului de actori de securitate . Astfel apar noi actori statali cu valietăți globalistice,
dar și actori transnaționali de insecuritate de genul grupărilor t eroriste, mișcărilor religioase sau
etnice . Tendința de reformare, dinamizare și extindere a organizațiilor responsabile astăzi de
securitatea internațională – ONU, NATO, UE, OSCE etc – trebuie să fie însoțite de transformări
și negocieri ale principalelor aranjamente de securitate.
107
3. CONTRIBUȚIA REPUBLICII MOLODVA LA COMBATEREA
TERORISMULUI ȘI LA CONSOLIDAREA SISTEMULUI DE
SECURITATE INTERNAȚIONALĂ
Contribuția Republicii Moldova la combaterea terorismului și la consolidarea sistemului de
securitate interna țională este determinată de interesele naționale ale Republicii Moldova în baza
cărora țara noastră își asumă angajamente la nivel internațional și își intensifică funcționalitatea
sistemului de securitate națională. Astfel, la temelia sistemului securităț ii naționale stau interesele
naționale, politica de securitate și apărare a Republicii Moldova al cărei cadru juridic cuprinde un șir
de acte normative și documente sectoriale, care se modifică periodic în dependență de circumstanțe și
necesităț i. Acestea prevăd amenințările, pericolele, riscurile, obiectivele, stipulează mecanismele de
implementare, instituțiile abilitate și acțiunile principale în domeniu.
Determinantele sistemului de securitate națională sunt în concordanță cu valorile politice
caracter istice unui stat, pe care, în opinia politologului rus V.Iliin le constituie interesele naționale,
securitatea și integritatea [243, p.35 -49]. Respectiv, în calitate de determinantă vom adăuga mediul
internațional ce influențează aceste valori. În spectrul de idei expuse, vom defini sistemul securității
naționale ca un ansamblu de concepte, strategii, politici, mijloace, reglementări și structuri
administrative ale statului, precum și ca ansamblu de instituții ale societății, care au rolul de a
realiza, asi gura și promova interesele naționale ale țării [142, p.94].
3.1. Securitatea națională a Republicii Moldova în contextul consolidării sistemului de
securit ate internațional ă
Republica Moldova ca stat independent constituie element deplin al sistemului s ecurității
internaționale, adaptâ ndu-și sistemul național de securitate la exigențele celui internațional.
Statul nostru participă activ în calitate de membru în cadrul organizațiilor internaționale de
securitate, precum și la diferit e operațiuni internați onale de pacificare.
De râ nd cu alte state ex -sovietice, Republica Moldova a devenit membru al ONU pe 2
martie 1992, concomitent cu adoptarea de către Adunarea Generală ONU a Rezoluției
A/RES/46/223 [290]. La Conferința pentru Securitate și Cooperare în Eu ropa țara noastră a
aderat la 30 ianuarie 1992 în cadrul Consiliului Ministerial de la Praga, iar la 26 februarie același
an a semnat Actul Final de la Helsinki . În rezultat , Republica Moldova a obținut susținere
permanentă din partea OSCE, în special în c ontextul reglementării conflictului transnistrean,
108
constituind principalul actor internațional colectiv, implicat plenar în procesul de soluționare a
diferendului [2 62].
Printre cele mai importante acte normative care determină sistemul securității naționa le
menționăm : Constituția Republicii Moldova; Concepția Securității Naționale din 1995
(abrogată); Concepția Politicii Externe din 1995 ; Concepția Securității Naționale din 2008;
Strategia Militară; Strategia Securității Naționale din 2011; Proiectul Strat egiei Securității
Naționale din 2016, Legea securității statului; Legea privind organele securității statului; Legea
cu privire la apărarea națională etc.
Analiza evoluției procesului de elaborare a politicii de securitate și apărare în dependență
de modif icarea componentei politice interne , a reacției promte la provocările expuse din exterior,
gen terorism, interese geostrategice din exterior , precum și a procesul ui de constituire a cadrului
legislativ intern în domeniu, ne-a determinat să proiect ăm etapel e elaborării politicii de securitate
și apărare, care este una mobilă și deci necesită o revizuire continuă și adaptare la circumstanțele
unui mediu în permanentă evoluție.
Prima etapă a politicii naționale de securitate și apărare înglobează perioada de l a
declararea independenței Republicii Moldova și pâ nă la adoptarea Constituției țării noastre
(1991 -1994) [180, p.238] . Datorită evenimentelor de renaștere națională, tensionării coliziunii
etnice, persistența conflictului transnistrean, politica de securi tate și apărare poartă un caracter de
consolidare a statalității Republicii Moldova și de identificare a valorilor naționale. În perioada
estimată politica sectorială în domeniu este caracterizată de adoptarea legislației în domeniu,
cum ar fi : Legea cu pr ivire la apărare, Legea cu privire la forțele armate, Legea despre
obligațiunea militară și serviciul militar al cetățenilor Republicii Moldova, prin care au fost
stabilite bazele organizării și asigurării apărării naționale și modul de realizare a datorie i
constituționale a cetățenilor pentru apărarea Patriei [1 8]. Au fost adoptate Hotăr ârea privind
unele căi de soluționare a conflictului armat din raioanele de răsărit ale Republicii Moldova [ 11]
și Hotărâ rea privind principiile de bază pentru reglementare a pașnică a conflictului armat,
instaurarea păcii și înțelegerii în raioanele de Est ale Republicii Moldova [ 10]. La această etapă
politica de securitate și apărare este orientată spre afirmarea Republicii Moldova ca subiect de
drept internațional și ca actor al sistemului internațional de securitate prin aderarea țării la cele
mai importante organizații internaționale, prin consolidarea parteneriatelor cu statele de interes
strategic. Adoptarea Constituției Republicii Moldova la 29 iulie 1994 [ 1] a determi nat inițierea
procesului de conform are a legislației în vigoare la prevederile Legii Supreme. Constituția a
definit și a consolidat caracterul distinct al politicii de securitate și apărare a statului
109
moldovenesc. În art.11 al Constituției se declară statu tul de neutralitate permanentă a l Republicii
Moldova și se stipulează că țara noastră nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe
teritoriul său.
După adoptarea Constituției Parlamentul R epublicii Moldova a aproba t principalele acte
normati ve care reglementau sistemul organelor de securitate și atribuțiile aces tora, incluzâ nd
forțele armate și de securitate într -un cadru constituțional și legislativ adecvat.
Cea de a doua etapă în definitivarea politicii de apărare și securitate a țării înce pe cu
adoptarea la 5 mai 1995 a Concepției Securității Naționale a Republicii Moldova, considerat ă un
important act juridic având menire a să determine politica de securitate și apărare a Republicii
Moldova . În anul 2008 aceasta este abroga tă, fiind adoptat ă o nouă Concepți e în domeniu.
Concepția Securității Naționale din anul 1995 a constituit temei pentru elaborarea politicii de stat
în domeniul securității naționale și de apărare, însă nu determina interesele naționale, ci
menționa doar unele priorități a le politicii externe reieșind din interesele naționale. În această
perioadă a fost adoptată și Doctrina militară a Republicii Moldova [12]; potrivit prevederilor
acesteia scopul principal al politicii militare a țării îl constituie asigurarea securității m ilitare a
poporului și statului, prevenirea războaielor și conflictelor armate prin aplicarea mijloacelor de
drept internațional.
Această etapă este determinată de legislația cu privire la organizarea activității organelor
securității statului. Prin urmare la 31 oct ombrie 1995 au fost adoptate atâ t Legea securității
statului [19], cât și Legea privind organele securității statului [ 20], ambele excluzâ nd unele
lacune ale Concepției Securității Naționale, completată conceptual și structural. Legea privin d
organele securității statului vine cu o completare descriptivă a Legii securității statului, stabilind
că organele securității statului au atribuții, cum ar fi:
a) apărarea independenței și integrității teritoriale a Republicii Moldova (atribuție
specifică Mini sterului Apărării), asigurarea pazei frontierei de stat, apărarea regimului
constituțional, a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanei de atentate ilegale
(atribuții specifice Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Informații și Securitate și
Procuraturii Generale);
b) asigurarea, în limita competenței lor, a protecției economiei de atentate criminale;
prevenirea evenimentelor extraordinare în transporturi, telecomunicații și la unitățile de
importanță vitală (atribuții ineren te Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Informații și
Securitate și Procuraturii Generale);
110
c) combaterea terorismului, a crimei organizate (atribuții inerente Serviciului de
Informații și Securitate, Ministerului Afacerilor Interne), a corupție i (preocupare a Centrului de
Combatere a Crimelor Economice și Corupției), care subminează securitatea statului, precum și
descoperirea, prevenirea și contracararea altor infracțiuni, a căror urmărire penală este de
competența organelor securității statulu i [21].
Totodată, în această perioadă se observă intențiile distincte de reformare și modernizare a
Serviciului de Informații și Securitate. Anexa Legii privind Serviciul de Informații și Securitate
adoptate în anul 1999 – „Regulamentul privind controlul p arlamentar asupra ac tivității serviciilor
speciale” – indică crearea unei comisii parlamentare speciale care să monitorizeze respectarea de
către SIS a prevederilor Constituției și a legislației. Legislația în vigoare conține prevederi ce
stipulează exerci tarea controlului parlamentar asupra sectorului de a părare și securitate a statului,
gen audierea rapoartelor în plenul Parlamentului R epublicii Moldova ale conducătorilor
organelor securității statului, care are ca suport legal Regulamentul Parlamentului (art. 108) și
Legea privind organele securității statului (art. 25 ). Una din tre cele mai diversificate forme de
control parlamentar asupra sectorului de securitate și apărare constituie controlul prin expunerea
de întrebări și inte rpelări, reglementată pri n art. 108 din Regulamentul Parlamentului. O altă
formă de control parlamentar asupra organelor securității statului reprezintă participarea
președintelui sau a vicepreședintelui Comisiei vizate la ședințele Colegiului SIS. Această formă
în mare parte poart ă caracter de supervizare a procesului, prin care activitatea SIS se conformează
prevederilor legislației în vigoare. Domeniul de activitate al Comisiei parlamentare pentru securitate
națională, apărare și ordine publică este stabilit printr -o Hotărâre a P arlamentului aprobată la
începutul fiecărei legislaturi. De regulă, aceasta este axată pe problemele securității naționale, pe cele
ce vizează realizarea activității în structurile specializate ale puterii executive menite să asigure
securitatea națională, combaterea criminalității și terorismului, asigurarea ordinii publice, paza și
regimul frontierei de stat, protecția secretului de stat.
Politica de apărare în această perioadă a culminat cu adoptarea la 26 iulie 2002 a
Concepției Reformei Militare, care reprezintă un complex de idei, direcții, obiective, sarcini,
mecanisme de perfecționare a sistemului de asigurare a securității militare a statului.
Oportunitatea lansării procesului de reformă militară a fost condiționat ă de mai mulți factori. În
primul r ând, în virtutea faptului că forțele politice care au succedat la guvernare pe diferite
perioade nu dispuneau de un număr suficient de cadre civile instruite și experimentate în
domeniul construcției sistemului de securitate și apărare națională. În al doi lea r ând, perioada
estimată s -a caracterizat prin aprofundarea crizei economice și financiare în Repbulica Moldova,
111
fapt ce ea ce a condiționat apariția unei instabilități politice în interiorul instituțiilor publice
centrale, prin care fapt s -a diminuat po tențialul militar al țării și al Forțelor Armate.
Elaborarea Concepției Reformei Militare a fost determinată de necesitatea constituir ii
unei baze conceptuale noi pentru perfecționarea sistemului militar al Republicii Moldova în
conformitate cu necesitățil e de apărare impuse de modificările operate în situația geopolitică
națională și internațională la moment [1 34, p.14]. Concepția prevede că una din tre direcțiile
principale în care se va desfășura cooperarea cu alte forțe armate este conducerea și controlu l
democratic al forțelor armate [15].
Multiplele carențe, erori și contradicții din Concepția Securității Naționale, precum și
deficiențele actelor legislative cu caracter strategic care se bazau pe prevederile Concepției au
format treptat opinia despre car acterul deficitar al acestuia și despre necesitatea elaborării unui
nou document [ 117, p.24].
Noua Concepție a Securității Naționale a Republicii Moldova , adoptată în anul 2008 [ 25],
reprezintă începutul etapei trei a politicii de securitate și apărare a ță rii noastre, care include și
adoptarea , la o diferență de trei ani , a Strategiei Securității Naționale a Republicii Moldova.
Etapa a treia a politicii de securitate și apărare a Republicii Moldova (2008 -2015) este dictată de
modificările constante care au avut loc în mediul de securitate, dar și de stimularea unor reforme
profunde în sectorul de securitate și apărare realizate în conformitate cu standardele și practicile
euroatlantice , în același rând de necesitatea de a eficientiza gestiunea sectorului de securitate
națională, de a consolida capacitățil e instituționale și de personal, precum și funcționalit atea
instituțiilor din sectorul de securitate . Și Concepț ia Securității Naționale a Republicii Moldova ,
adoptată în anul 2008 , conținea un șir de lacune, având un caracter declarativ, aplicabilitate
limitată și interpret a confuz riscurile și amenințările la adresa securității naționale a Republicii
Moldova, iar Strategia Securității Naționale , adoptată în anul 2011 , o devansează cu mult. Spre
exemplu, în cazul conflictului transnistrean nu este pusă în discuție prezența forțelor militare și a
armamentului rusesc pe teritoriul necontrolat al Republicii Moldova, fapt ce denotă
inconsecvență în soluționarea conflictului, dar și tendința de a camufla faptele reale care
condiționează menținerea regimului separatist din raioanele din stânga Nistrului . În acest
document nu se face referință la staționarea trupelor militare ruse în Transnistria, ci se enunță
despre evacuarea unor trupe străine de pe teritoriul Repub licii Moldova [ 181, p. 268 ]. În
consecință, Concepția face o distincție între trupele pacificatoare din Federația Rusă, care își
onorează misiunea , și așa -zisa armată transnistreană, care este prezentată în calitate de
amenințare gravă pentru securitatea n ațională. Reabilitarea prezenței militare ruse este cu at ât
112
mai vizibilă cu c ât în Concepție nu există nici o mențiune cu privire la decizia Summit -ului
OSCE de la Istanbul din 1999 privind retragerea forțelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova
și la Tratatul cu privire la F orțele Convenționale din Europa [195 ].
Autorii Concepție i Securității Naționale a Republicii Moldova, vorbesc despre inițiativa
de a deveni producători de securitate, nean corând la acest document prevederile Strategiei
Europen e în d omeniul Securității, Politic ii Externe și de Securitate Comună , respingâ nd definitiv
perspectiva de integrare euroatlantică, invoc ând participarea la consolidarea componentei de
securitate a Comunității Statelor Independente. Or, pentru a deveni generator de securitate ,
Republica Moldova trebuie să aplice rațional tendințele regionale în domeniul securității [2 73].
În această C oncepție unele componente de bază ale securității unui stat, cum ar fi securitatea
alimentară, nici nu sunt schițate, iar altele (sp re exemplu, securitatea economică) sunt abordate
cu superficialitate.
În conformi tate cu viziunile doctrinare naționale , de facto cel mai important act juridic al
politicii naționale de securitate și apărare ce determină funcționarea sistemului de securita te și
apărare, formele de asigurare a securității naționale, mecanismele și instrumentele de guvernare a
sistemului securității este nu Concepți a Securității Naționale a Republicii Moldova , ci Strategia
Securității Naționale a Republicii Moldova [ 14]. Elab orarea Strategiei Securității Naționale a
constituit un subiect distinct de -a lungul anilor în cadrul mai multor Planuri de acțiuni, inclusiv
al celor de cooperare între Republica Moldova și NATO (IPAP), însă a început de facto numai
după aprobarea Concepț ia Securității Naționale a Republicii Moldova din anul 2008. Acest
proces a fost unul lung, anevoios și finalizat cu mare înt ârziere. Abia la 15 iulie 2011
Parlamentul Republicii Moldova a aprobat Strategia Securității Naționale, care constituie primul
docu ment de acest gen din Republica Moldova. Strategia a preluat o abordare identică cu cea din
Strategia Securității Europene în domeniul securității , conform căreia „securitatea națională a
unui stat european nu mai poate fi privită în izolare” și „ține cont de abordarea esențială a
securității naționale, caracterul multidimensional și interdependent al acesteia, determinat at ât de
starea de lucruri din domeniile politic, militar și al ordinii publice din țară, c ât și de situația din
sfera economică, socială, ecologică, energetică etc.”.
În scopul conectării continue a Republicii Moldova la sistemul securități i internaționale,
de râ nd cu adaptarea actelor normative în domeniul securității la noile circumstanțe
internaționale se impune oportunitatea stringentă î n realizarea reformei sectorului de securitate
(RSS), ce derivă din oportunitatea de a promova o reformă militară sau în sectorul de apărare ,
reformă amplă și eficientă, care a evoluat în timp , astfel încâ t să includă conceptul
113
multidimensional al securită ții. Această reformă consolidează forțele militare, poliția, serviciile
de securitate, grănicerii, vama; prin intermediul acesteia ei obțin un ghid complet de obiective,
instruire, responsabilități și coordonarea necesară. Organele abilitate din Republica Moldova
conștientetizează că pentru a aplica toate mijloacel e de asigur are a securității va fi necesar de a
implica un spectru diversificat de instituții [1 34, p.23 -24]. Reforma sectorului de securitate
trebuie să fie una eficientă care să asigure dezvolta rea evolutivă a acestui stat. În anul 2006
discuția a avut ca rezultat semnarea unui Acord care avea să asigure temelia pentru promovarea
unei astfel de reforme – Planul Individual de Acțiuni ale Parteneriatului (IPAP) semnat între
Republica Moldova și Ali anța Nord -Atlantică (NATO).
Soluția la problema în cauză a fost oferită în Raportul General al Activităților UE. În
Capitolul V „Europa ca un partener global”, Secțiunea 4 „Contribuție la securitatea globală” , se
menționează despre Strategia Europeană în d omeniul Securității și Politica Externă și de
Securitate Comună, în special despre Reforma sectorului de securitate ( RSS). Raportul informa
publicul că la 24 mai 2006 Comisia a adoptat un comunicat intitulat „Reflecții privind susținerea
de Comunitatea Eur opeană a RSS”. În acest comunicat se declara că UE susține RSS în peste 70
de țări. Prin recomand ările UE în domeniu este etalată importanța pe care instituțiile europene o
atribuie RSS în țările cu care are semnate Planuri de acțiuni, cum este cazul Repub licii Moldova.
Susținerea în continuare a reformelor sectorului de securitate inițiate în Republica
Moldova devine o perspectivă importantă pentru asigurarea controlului asupra regiunii
transnistrene. Pe de altă parte, printre subiectele cele mai important e pe care le expune o
abordare a securității Republicii Moldova poate fi menționată și lipsa unei definiții acceptate în
societate a interesului național [182, p.372] . Interesele naționale ale unei țări deseori depind de
raportul dintre interesele național e ale diferiților actori de pe arena internațională, de caracterul
de concurență al acestor interese.
În Republica Moldova f ormarea și evoluția interesului național este afectat de deficitul de
integritate teritorială a statului (ca urmare a tendințelor s eparatiste din stânga Nistrului
încununate cu existența de facto a formațiunii anticonstituționale rmn), de nivelul scăzut al
democrației, de îmbinările paradoxale ale scopurilor democratice cu mijloace autoritare. Iar
capacitățile reduse ale factorului de putere în reformarea democratică a țării au frânat până la
urmă promovarea interesului național pe arena internațională. Totodată, interesul național al
Republicii Moldova este permanent știrbit de interesul geostrategic al Rusiei prin amplasarea
continge ntului militar rusesc în raioanele din stânga Nistrului, prin tărăgănarea evacuării lui, prin
stimularea și susținerea regimului anticonstituțional de aici. Interesele Rusiei și problema
114
secesionismului transnistrean rămân a fi izvorul insecurității în reg iune și principalul obstacol al
integrării europene a țării [223, p.198].
Politic a de stat în materie de securitate națională trebuie să fie orientat ă atâ t spre
asigurarea intere selor și valorilor naționale, cât și spre prevenirea și soluționarea problemel or
(amenințărilor, riscurilor, pericolelor și provocărilor) cu care se confruntă un stat. Excesul de
uzitare a principiului de neutralitate ar fi trebuit să coincidă în măsură egală cu cel legat de
dezvoltarea sistemului național de apărare. Aceste condiți i, dar și apariți a noilor riscuri și
vulnerabilități survenite în cadrul actualului sistem de securit ate internațio nală, gen războiul
hibrid, extinderea formelor noi ale terorismului, intensificarea tendințelor separatiste , au
determinat actuala guvernare de la Chișinău să revină asupra prevederilor Strategiei Securității
Naționale. În alte state, spre exemplu în România, elaborare a și ado ptare a unei noi strategii are
loc practic o dată la trei ani [134, p.25] .
Proiectul noii Strategii, care în prezent se a flă în proces de analiză la Preș edinția R epublicii
Moldova și de consultare cu Academia de Științe a Moldovei, expune referințe noi care nu
figurau anterior în actele oficiale. În acest proiect al Strategiei, în mod aparte se propune pentru
prima dată decl ararea că pe continentul european NATO rămâ ne a fi Alianța politică și militară
cu cele mai performante capacități militare și tehnologice, cu cel mai sporit nivel al coeziunii
valorilor și al solidarității aliaților, în stare să asigure securitatea și apă rarea colectivă în arealul
de referință. În același râ nd, Uniunea Europeană, în calitate de principală structură și comunitate
economico -politică pe continent, constituie factorul integrant și stabilizator în cadrul sistemului
european și internațional de securitate.
Printre noile riscuri și amenințări expuse la adresa securității naționale a Republicii
Moldova un atare document pentru prima dată include:
1. Persistența i nstabilității regionale și a conflictului de pe teritoriul Ucrainei, factori ce
limitează capacitatea Republicii Moldova în promovarea intereselor strategice:
integrarea europeană, procesul de identificare a unor soluții politice, viabile privind
soluționarea conflictului transnistrean în condițiile respectării suveranității și
integrității sal e teritoriale, asigurarea securității energetice și a intereselor comercial –
economice ale statului.
2. Dinamizarea acțiunilor militare și de diversiune, războiul hibrid și potențialul extinderii
zonei de instabilitate de pe teritoriul Ucrainei au influență di rectă asupra unor elemente,
grupuri cu viziuni extremiste din Republica Moldova și păstrează riscul extinderii
conflictului pe teritoriul Republicii Moldova.
115
3. Extinderea presiunilor politice externe manifestate prin: acordarea de susținere
economică, milita ră și politică regimului neconstituțional de la Tiraspol; impunerea
restricțiilor artificiale în accesul produselor moldovenești pe piețele tradiționale, inclusiv
blocarea accesului cetățenilor Republicii Moldova pe piața muncii din alte țări; aplicarea
tratamentului diferențiat în raport cu părți ale teritoriului vamal unic al Republicii
Moldova ( rmn, UTA Găgăuzia).
4. Dependența exagerată de resursele energetice, rețelele de distribuire și/sau furnizorii
controlați de un singur stat, combinate cu valorificar ea limitată a resurselor energetice
alternative.
5. Persistența riscului sporit al atacurilor cibernetice asupra infrastructurilor informaționale
și a obiectivelor de importanță strategică ale țării [181, p.329] .
Aportul Republicii Moldova la consolidarea sis temului de securitate internațională s -a
intensificat în urma semnării Acordul ui de Asociere dintre Republica Moldova și U niunea
Europeană, semnat la Bruxelles la 27 iunie 2014 , și se dezvoltă în cadrul Politicii Europene de
Vecinătate și al Parteneriatulu i Estic. Consolidarea cooperării în cadrul Politicii Externe și de
Securitate Comune a Ue (PESC) servește intereselor de durată ale Republici Mo ldova, integrarea
europeană rămâ nând, conform proiectului noii Strategii, obiectivul strategic ireversibil al
agendei interne și externe a Republicii Moldova. Unul dintre capitolele incluse în Acordul de
Asociere RM -UE se referă la Politica de Securitate. Disponibilitatea Republicii Moldova de a fi
implicată în aranjamentele Politicii de Securitate și Apărare Comună a UE (PSAC) a fost inclusă
în Programul de Activitate al Guvernului „Integrare Europeană, Libertate, Democrație,
Bunăstare” pentru anii 2011 -2014 [287]. Acordul de Asociere prevede și c ooperarea
internațională în domeniul luptei împotriva te rorismului. Părțile convin să colaboreze la nivel
bilateral, regional și internațional pentru a preveni și a combate terorismul în conformitate cu
dreptul internațional, cu rezoluțiile ONU în domeniu, cu standardele internaționale în domeniul
drepturilor omului, cu drep tul refugiaților și cu dreptul umanitar. La același spectru de idei se
referă și cooperarea părților pentru a preveni utilizarea sistemelor lor financiare și a celor
nefinanciare relevante în scopul spălării veniturilor provenite din activități infracționa le, precum
și în scopul finanțării terorismului.
Un aport important în cultivarea educației de securitate, în monitorizarea, expertizarea și
consilierea în domeniul politicii de securitate și prevenire a terorismului îl au think t ankurile din
țara noastră, precum : Institutul de Politici Publice, Asociația pentru Politică Externă, I nstitutul
pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS Viitorul) etc. Spre exemplu, Institutul de Politici
116
Publice dezvoltă proiecte în domeniul de securitate: “Consolidarea capa cității mass -media de a
informa și monitoriza reformele din sectorul de securitate și procesul de soluționare a
conflictului transnistrean”; Asociația pentru Politică Externă: Dialoguri Transnistrene; ”Sinteze
și Dezbateri de Politică Externă și Integrare Europeană”; „Impactul aderării Republicii Moldova
la Comunitatea Energetică Europeană asupra securității sectorului energetic autohton ”. Prin
intermediul acestor proiecte instituțiile de securitate naționale sunt consiliate de societatea civilă
și de insti tuțiile academice de profil.
Republica Moldova participă intens la activitatea sistemului internațional de securitate ,
aplicâ nd eficient oportunitatea oferită de IPAP și UE de a participa de râ nd cu alte state
partenere. În acest sens, autoritățile naționa le urmează să formuleze o poziție definită cu privire
la Politica de Securitate și Apărare Comună, care este un element distinct al Politicii Externe și
de Securitate Comune a Uniunii Europene și reflectă aspirațiile Uniunii Europene de a asigura
securitat ea comună prin cooperare multilaterală în cadrul Uniunii Europene și cu participarea
partenerilor din exterior. P olitica de Securitate și Apărare Comună este o continuare a Politicii
Europene de Securitate și Apărare , lansate în decembrie 1998 și a luat na ștere ca unul dintre
elementele Politicii Externe și de Securi tate Comune a Uniunii Europene, care la râ ndul său , a
fost dezvoltată în cadrul tratatelor de bază ale UE.
Republica Moldova cooperează cu structurile internaționale de securitate în domeniile
prevenirii și soluționării co nflictelor, gestionării crizelor, combaterii terorismului și neproliferării
armelor de distrugere în masă. În calitate de element al sistemului securității internaționale, țara
noastră participă la eforturile globale, regionale ș i subregionale de promovare a stabilității și
securității internaționale prin cooperarea în cadrul UE, NATO, ONU, OSCE și al altor
organizații internaționale în domeniu .
Securitatea națională a Republicii Moldova nu poate fi concepută în afara contextului
securității internaționale, iar în cadrul eforturilor de integrare europeană a țării noastre o atenție
deosebită se acordă intensificării cooperării cu UE, orientată spre consolidarea securității
naționale și a celei regionale. Rolul țării noastre în cadrul sistemului de securitate internațional ă
este determinat de mai mulți factori , printre care : interesele naționale; principalele amenințări,
riscuri și vulnerabilități la adresa securității naționale; principalele repere ale politicii externe și
ale politic ii de apărare; căile de asigurare a securității naționale.
117
3.2 Securizarea frontierelor Republicii Moldova – oportunitate de încadrare în sistemul
securității internaționale
Republica Moldova are frontiere comune cu România și Ucraina, cu ambele state avâ nd
un trecut istoric comun și cu fiecare menținâ nd relații bilaterale de prietenie și de fortificare a
propriilor interese, inclusiv de securitate. Necesitatea securizării frontierelor Republicii Moldova
este dictată de doi factori: pe de o parte, din cauza diferendului transnistrean autoritățile de la
Chișinău nu controlează o porțiune din hotarul țării cu Ucraina, fapt ce implică riscuri majore
asupra securității naționale, gen separatismul, migrația ilegală, traficul de arme, terorismul, iar ,
pe de altă pa rte, țara noastră se află în imediata vecinătate cu Uniunea Europeană, ceea ce
necesită o continuă securizare a frontierelor conform criteriilor europene.
Astfel, și în 2016 una dintre cele mai grave vulnerabilități la adresa securității și
integrității R epublicii Moldova o constituie separatismul în raioanele din stânga Nistrului.
Motivul princ ipal pentru care diferendul rămâ ne nesoluționat rezidă în faptul că părțile percep în
mod diferit semnificația reglementării definitive a conflictului transnistrean . În viziunea
Chișinăului, reglementarea presupune eliminarea factorilor ce au generat conflictul și
reintegrarea țării în hotarele existente la 1 ianuarie 1990. La r ândul său, Transnistria percepe
reglementarea diferendului ca pe un proces de recunoaștere a dreptului său deplin la
independență, proclamată la începutul anilor 1990 [42, p.7]. Lipsa controlului din partea statului
asupra acestui teritoriu a favorizat dezvoltarea criminalității , cum ar fi traficul de arme. Totodată,
prezența trupelor ruse de m enținere a păcii este utilizată, deseori, ca instrument politic pentru ca
Federația Rusă să obți nă controlul asupra Chișinăului .
Pe lângă gradul înalt de periculozitate pentru situația internă, conflictul transnistrean are
un potențial de instabilitate reg ională: orice moment de tensiune în Transnistria riscă să se
transforme într -un conflict regional cu implicarea altor state, în special al Rusiei, Ucrainei și
României. Din 1992, procesul de negocieri între părțile aflate în conflict este orientat pe două
direcții: determinarea statutului Transnistriei și luarea unei decizii în privința contingentului
militar rus aflat în regiune [2 25, p.5].
Separatismul transnistrean este alimentat din exterior, implicațiile având o influență
directă asupra securității naț ionale și situației din regiune. Implicațiile Federației Ruse în regiune
se identifică prin manifestarea intereselor sale geopolitice și geostrategice, care nu se rezumă
doar l a interacțiunile în direct cu țările din regiun e, inclusiv cu Republica Moldova, dar trebuie
analizate în contextul mai larg al sistemului de interese la nivel mondial [140, p.171] . Federația
Rusă consideră prezența sa pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv militară, drept o
118
posibilitate de a exercita influență în Balcani. O astfe l de poziție a fost exprimată în repetate
rânduri atâ t de Guvernul acestei țări , cât și de diferite entități politice din Rusia. În al doilea rînd,
interesele Federației Ruse poartă un caracter politic. Unitățile militare rusești din Transnistria
sunt ulti mul contingent militar declarat al Federației Ruse dislocat în Europa dincolo de hotarle
statului rus. Retragerea acestor trupe ar putea fi considerată ca o cedare în fața Occidentului și ar
lipsi Federația Rusă de anumite pâ rghii de influență în zona resp ectivă.
După 1 ianuarie 2007, Republica Moldova s -a pomenit la hotarele cu Uniunea
Europeană. Grație politicii europene de vecinătate, elaborate încă în anii 2003 -2004, UE și -a
revizuit parțial politica în raport cu conflictul transnistrean. În Planul de A cțiuni propus
Republicii Moldova în cadrul Politicii Europene de Vecinătate (PEV), UE vedea în
soluționarea conflictului transnistrean stabilizare la hotarele UE. După semnarea Planului de
Acțiuni UE –Republica Moldova (februarie 2005 -ianuarie 2008), Uniune a Europeană și SUA
și-au dat acordul să participe la formatul de negocieri în calitate de observatori, acesta
căpătând formula „5+2”. Formatul de negocieri „5+2” include: două părți implicate –
Republica Moldova și Transnistria; mediatori – OSCE, Federația Rusă, Ucraina; observatori
– SUA și Uniunea Europeană.
Imediat după implicarea directă pe post de observatori a UE și SUA în procesul de
negocieri pozițiile Republicii Moldova în mod evident s -au fortificat. Acest lucru se datorează
UE, care are o strate gie de susținere a reintegrării Republicii Mooldova promovată pe trei
nivel uri. Primul este exercitarea presiunilor asupra Transnistriei. Restricțiile de călătorie, dar în
mod special lansarea Misiunii de Asistență la Frontieră (EUBAM) și noul regim vamal introdus
în martie 2006 su nt rezultatele implicării UE în procesul de reglementare transnistr eană. Anume
UE a exercitat presiuni asupra Ucrainei pentru a impl ementa noul regim vamal și a forțat indirect
companiile transnistrene să se înregistreze la Chișin ău. Combinația dintre noul regim vamal și
EUBAM creează tensiuni sociale și politice substanțiale în Transnistria. Elitele au mai puțin
acces la beneficiile corupte provenite din trafic și contrabandă. Populația este afectată de inflație
și criza economică . Relansarea dialogului moldo -rus a contribuit la sistarea sprijinului rus pentru
Transnistria. Anume UE a creat această situație din jurul Transnistriei și a pus bazele reintegrării
spațiului economic unic al Republicii Moldova [2 26, p.178].
Factorii exte rni susceptibili a influenț a asupra securității naționale nu se limitează doar la
sistemul relațiilor ruso -moldave. Acest factor a fost luat în calcul în primul râ nd datorită gradului
înalt de dependență a Republicii Moldova de spațiul post -sovietic, domin at în mare parte de
Federația Rusă. În acest sens, un alt factor care are implicații directe asupra securității naționale a
119
Republicii Moldova îl constituie procesul actual de transformare a arhitecturii regionale de
securitate. În ultimii ani, arhitectura de securitate regională a fost în continuă transformare și la
momentul actual presupune un cadru instituțional destul de complex. În acest sens, menționăm
procesul extinderii NATO care este prezentă la hotarele Republicii Moldova, iar semnarea între
țara noastră și oficialii NATO a Planului Individual de Acțiuni pentru Partener iat constituie o
măsură menită să reevalu eze și sătransform e mecanismul de asigurare a securității naționale p rin
intermediul noilor structuri regionale. În plan extern , se întreprin d acțiuni spre a fi aplanată
problema secesionismului intern în diferite cadre instituționale , printre care și inițiativa regională
a patru state, a cărei denumire provine de la inițialele statelor fondatoare: Georgia , Ucraina ,
Republica Azerbaidjan și Republica Moldova – GUAM. Raționamentul constituirii GUAM -ului
rezidă în necesitatea soluționării problemelor secesioniste cu care se confruntă țările membre,
depășir ii crizei economice, acord ării suportului reciproc pe palierul fi nisării pr oceselor de
tranziție, consolidării securității naționale și , nu în ultimul rând, în necesitatea realizării
proiectelor de tranzitare a resurselor energetice din bazinul Mării Caspice spre Europa.
Securizarea frontierelor constituie o măsură ce se înscrie în obiectivele politicii de
combatere a terorismului promovate de Republica Moldova, care , situată fiind în zona Europei
de Sud -Est, se află în componența așa -numitului „ brâu al instabilității”, c e se întinde de la Asia
de Sud -Est, pr in Orientul Apropiat, Caucaz, pâ nă în Balcani, regiune cu prezența activă a
grupărilor teroriste și extremiste [1 73, p.28]. Astfel , instituțiile de securitate naționale întreprind
măsurile necesare pentru securizarea a peste 1453 km de frontieră, dintre care 684 km cu
România, adică cu frontie ra externă a Uniunii Europene.
În Republica Moldova se identifică multiple tentative de penetrare și legalizare a emisarilor și
simpatizanților grupărilor teroriste internaționale: Hizballah, Hamas, Frații Musulmani, Lupii Suri și
ai aripei extremiste a Partidului Muncitorilor din Kurdistan. Obiectivele principale ale
reprezentanților grupărilor teroriste, care încearcă să se legalizeze în țara noastră, sunt: crearea
infrastructuri economice pentru susținerea structurilor lor milit are; eschivarea de la urmărirea penală
în țările lor de origine; crearea centrelor de instruire ideologică a noilor membri; pregătirea actelor
teroriste ce urmează a fi săvârșite pe teritoriile statelor terțe; obținerea cetățeniei Republicii Moldova
ce aco rdă dreptul deplsării în statele europene [173, p.29].
Deși, conform unor pronosticuri, diferendul transnistrean poate fi soluționat, totuși
integrarea militară, politică, economic ă și socială a spațiului din stâ nga Nistrului va parcurge o
perioadă îndelun gată, care ar putea genera tensionări cu consecințe pentru întreaga Republica
Moldova, care s -ar proiecta și pe scară regională [185, p.20].
120
Republica Moldova s -a inclus activ într -o largă cooperare în domeniul securității cu
statele sud -est europene, deoa rece acestea dispun de numeroase posibilități de diminuare a
problemelor de securitate și de o racordare consolidată la sistemele de integrare subregională, ca
componentă a procesului de integrare europeană. Legea Republicii Moldova cu privire la
securita tea statului prevede coordonarea cu alte state a eforturilor în vederea descoperirii,
prevenirii și contracarării eventualelor amenințări la adresa securității statului [19]. Totuși,
Strategia Republicii Moldova în sistemul european de securitate rămâ ne a fi incertă. Republica
Moldova contribuie activ la consolidarea păcii și securității mondiale, participă direct la procesul
european pentru colaborare și securitate, în structurile europene. Cu toate că Republica Moldova
nu dispune de resurse considerabile pentru a promova o politică externă de securitate consistentă,
totuși există posibilități de obținere a unor anumite rezultate în urma raționalizării eforturilor
externe și interne de lărgire a securității. Anumite realizări se pot constata doar pe calea abordării
unei maniere cooperante de conduită în plan subregional și regional.
Pentru securizarea frontierelor Republicii Moldova este necesar de a realiza un șir de
măsuri sistemice , printre care consolidarea nivelului de cooperare pe plan bilateral și re gional;
institirea unui mecanism viabil privind schimbul de date ce vizează traficul de arme și
stupifiante, spălare de bani, în special prin Transnistria; schimbul de informații în regim real
privind persoanele implicate în traficul de ființe umane, care acționează pe teritoriul Republicii
Moldova; organizarea unei infrastructuri de control a l hotarelor estice, promovat prin programul
de asistență acordat de UE; securizarea hotarului cu România, spre a reduce numărul de persoane
care tranzitează ilegal Rep ublica Moldova pentru a ajunge în Europa.
În același context se impun ca necesare: spori rea protecției hotarelor externe pentru a
contracara accesul ilegal al teroriștilor cunoscuți sau suspectați de săv ârșirea actelor teroriste pe
teritoriul statelor UE ; perfecționarea continuă a tehnologiilor informaționale de la punctele de
trecere a frontierei de stat , în special a celor ce țin de monitorizarea fluxului de persoane c are
intră/iese în/din țară ; completarea sistem atică a băncilor centralizate de date ce vizează
persoanele anunțate în căutare, suspectate de pregătirea și săvâ rșirea actelor teroriste.
O contribuție considerabilă în ce privește securizarea frontierelor Republicii Moldova au
SUA și Uniunea Europeană, exercitată prin intermediul proiectelor im plementate în cadrul
EUBAM și FRONTEX, dar și prin modernizarea poliției de frontieră, reformarea generală a
instituțiilor de securitate și apărare. Într -o perioadă relativ scurtă Republica Moldova a adoptat
noi documente strategice și conceptuale, fiind o perate schimbări instituționale ale sistemului de
securitate, lansate reformele în cadrul Poliției de Frontieră, Serviciului de Informații și Securitate
121
și al Forțelor Armate . Toate acestea au creat premise pentru conceperea și promovarea unei
politici de securitate și apărare pe termen lung, în stare să reflecte interesele vitale și strategice
ale statului, raportate la noile necesități de securitate și apărare, la noile obligații asumate pe plan
internațional, r eieșind din resursele limitate pe care țara le are la dispoziție.
Oportunitatea reformării Poliției de Frontieră este determinată de orientarea strategică a
Republicii Moldova spre aderare la Uniunea Europeană, care presupune adoptarea valorilor și
standardelor europene , inclusiv în domeniul contro lului la frontiera de stat. Prin Strate gia
Națională de Management Integrat al Frontierei de Stat pe anii 2011 -2013 , aprobat ă prin
Hotărîrea Guvernului nr. 1212 din 27.12.2010 [28], a fost inițiat procesul de modernizare a
Serviciului Grăniceri, beneficiile pe termen lung vizâ nd facilitarea și urgentarea tranzitului
transfrontalier, un control eficient asupra migrației ilegale orientat e spre UE, diminuarea
pierde rilor fiscale și vamale generate de contrabandă, asigurarea unui mediu de securitate stabil
și sigur în regiune. În acest context, la 1 iulie 2012 a intrat în vigoare Legea cu privire la Poliția
de Frontieră , nr. 283 din 28.12.2011 [27], prin care se reglementează atribuțiile și funcționarea
Poliției de Frontieră. În confo rmitate cu prevederile aceste i legi, în scopul asigurării și realizării
sarcinilor de prevenire și combatere a criminalității transfrontaliere, traficului de ființe umane,
organizării migrației ilegale, trecerii ilegale a frontierei de stat, contrabandei în exteriorul
teritoriului pun ctelor de trecere a frontierei de stat, falsificării și utilizării frauduloase a actelor
oficiale, Poliției de Frontieră i -au fost atribuite noi competențe în domeniul urmăririi penale,
examinării contravențiilor, expertizei actelor de călătorie, investigă rii crimelor transfrontaliere,
eliberării vizelor la punctele de trecere a frontierei de stat în cazuri de excepție.
În scopul securizării frontierelor , Poliția de Frontieră implementează un șir de proiecte de
asistență externă prin intermediul Agenției pe ntru Frontierele Uniunii Europene (FRONTEX),
care are menirea de a furniza informații cu privire la evaluarea riscurilor, parte componentă a
efortului de a consolida controalele și supravegherea la frontiera externă a UE. P rin intermediul
acestei A genții Poliția de Frontieră a Republicii Moldova în perioada anilor 2009 -2013 a primit
investiții financiare din partea UE în mărime de 22 de milioane de euro ; datorită acestor investiții
sistemul de comunicare și monitorizare la frontieră s-a transformat în unul dintre cele mai
performante [292]. Prin intermediul sistemului de comunicații fixe și mobile la fro ntiera de stat
sunt furnizate servicii de transmitere a datelor video, audio, cu ajutorul unor stații radio sau a l
altor asemenea rețele de comunicații, care serve sc ca magistrală de schimb de date între diferite
subdiviziuni ale Serviciului. Sistemul instalat pentru Poliția de Frontieră este la nivelul cel mai
înalt al tehnologiilor existente, av ând analogie doar la frontiera Marii Britanii și în Germania. În
122
Republica Moldova sunt mai puțini utilizatori, însă sistemul este același, fiind destinat special
pentru serviciile de securitate: poliție, armată, forțele aeriene.
Printre acțiuni le Poliției de Frontieră realizate în comun cu Agenția FRONTEX se înscrie
și participarea la operațiunile „Focal Points” Land and Air, realizate în punctele de trecere a
frontierei din Polonia, România, Spania , în cadrul cărora grănicerii moldoveni au preluat cele
mai bune practici în domeniul controlului de documente și combate rii migrației ilegale. O altă
operațiune comună sub auspiciile FRONTEX a fost „Coordination Points 2013” , în cadrul căreia
reprezentanții autorităților de frontieră ale Austriei, României, Olandei, Poloniei ș i Letoniei au
fost detașați la p unctele de trece re a frontierei „Criva” și „Tudora” [283].
Un alt indicator al securizării frontierei moldovenești este colaborarea directă a Poliției de
Frontieră cu Interpolul, cetățenii străini și transportul auto fiind verificați în baza de date a
Interpolului. Prin i nterconectarea sistemului informațional integral al Poliției de Frontieră cu
sistemele informaționale ale altor instituții naționale se asigură un schimb constant de date, ceea ce
permite reducerea timpului de staționare a pasagerilor în punctele de trecer e a frontierei de stat.
Un proiect de asistență externă în scopul securizării frontierei naționale este Proiectul
„Armele de distrugere în masă – Programul de prevenire a proliferării (ADM PPP), finanțat de
Departamentul Apără rii al SUA și implementat de R eprezentanța în Republica Moldova a
Companiei „URS Federal Services International” ; perioada implementării 2012 -2016. Obiectivul
principal al Proiectului este îmbunătățirea și consolidarea capacităților Poliției de Frontieră și ale
Serviciului Vamal din Re publica Moldova de a descuraja, detecta și interzice trecerea armelor de
distrugere în masă și a materialelor conexe peste fronti era de stat. În cadrul acestui P roiect
asistența este acordată sub formă de echipamente, materiale, tehnologii și cursuri de in struire
pentru utilizarea acestora. Proiectul tinde să consolideze capacitățile de comandă și control,
comunicații, supraveghere, detectare și interzicere a armelor de distrugere în masă pe teritoriul
țării și să sporească securitatea frontierelor.
În acel ași context, P roiectul extern MIGRECO are un buget de 673 mii de euro și
presupune acțiuni în vederea prevenirii și gestionării migrației ilegale. În cadrul Proiect ului se
întreprind mai multe vizite de studiu, schimburi de experiență, iar Poliția de Front ieră
beneficiază de asistență din partea unui consultant extern în domeniul managementului integrat
al frontierei de stat și al resurselor umane [283].
Un rol important în securizarea frontierei Republicii Moldova are și Misiunea EUBAM.
Această Misiune a c ontribuit la dezvoltarea capacităților instituționale ale Poliției de Frontieră, la
123
dezvoltarea managementului integrat al frontierei de stat, la dezvoltarea cooperării
interinstituționale și internaționale. EUBAM a contribuit la elaborarea și dezvoltarea conceptului
echipelor mobile și a Centrului Național de Coordonare a Poliției de Frontieră, precum și la
pregătirea personalului pentru activitatea în cadrul echipelor mobile ale Poliției de Frontieră. Un
aport aparte al Misiunii EUBAM în securizarea front ierei moldovenești a constat în pregătirea
calitativă a Poliției de Frontieră pentru a face față misiunil or de evaluare ale UE privind
implementarea condițiilor Planului de Acțiuni Republica Moldova -Uniunea Europeană în
domeniul liberalizării regimului de vize. În rezultatul misiunilor, experții UE au calificat
managementul frontierei în Republica Moldova la un nivel înalt.
Din analiza subiectului privind securiz area frontierei de stat nu poate fi omisă abordarea
colaborării bilaterale cu statele vecine pe segmentul asigurării securității transfrontaliere. Între
Republica Moldova, România și Ucraina securizarea frontierei se impune av ându-se în vedere
situația reală la frontiera de est a Republicii Moldova. Lupta împotriva infracționa lității
transfrontaliere implică și soluționarea problemei privind frontiera transnistreană și a problemei
privind frontier a de est a Republicii Moldova. Caracterul acordurilor în domeniu dintre aceste
state este dictat de principiul că securizarea frontierei nu presupune și nu î nseamnă adoptarea de
măsuri care să vină în contradicție cu libera circulație a persoanelor, ci înseamnă, în primul r ând,
lupta împotriva manifestărilor criminale și de neaplicare a legii. Securizarea frontierei trebuie
privită ca o măsură care să asigure accesul nestingherit și în deplină siguranță a l celor care
înțeleg să respecte legea.
Pentru securizarea frontierei de e st a Republicii Moldova este necesară soluționarea
problemei privind porțiun ea necontrolat ă a frontierei regiunii transnistrene la limi ta care o
desparte de Ucraina. Avâ nd în vedere că o mare parte a acestei frontiere se întinde de -a lungul
așa-numitei frontiere a autoproclamatei republici moldovenești nistrene , este evidentă
dificultatea de a preînt âmpina migrația transfrontalieră, trafi cul de arme și droguri, crima
organizată. Pentru migrațiile provenite din Indochina, rutele de deplasare sunt cele din estul
Republicii Moldova, venind dinspre Moscova și Kiev până la Chișinău. În ultimii ani a crescut
considerabil numărul infracțiunilor d e trecere frauduloasă a frontierei din partea unui număr
sporit de cetățeni aparțin ând spațiului CSI. La fel, a crescut considerabil numărul cetățenilor care
vor să introducă în spațiul CSI mașini furate. Indubitabil, toate aceste acțiuni impun necesitatea
realizării unor activități comune și imediate din partea structurilor abilitate din România și
Republica Moldova. Ele solicită în să, în primul râ nd, măsuri de securizare a frontierei de e st a
Republicii Moldova [100, p.11] .
124
Cadrul juridic de cooperare pe ntru combaterea criminalității transfrontaliere între
România și Republica Moldova își are fundamentul în Acordul dintre Guvernul României,
Guvernul Republicii Moldova și Cabinetul de Miniștri al Ucrainei privind cooperarea în
domeniul combaterii criminali tății, semnat la Kiev la 6 iulie 1999, în baza prevederilor
Memorandumului Președinților României, Republicii Moldova și Ucrainei cu privire la
colaborarea în combaterea criminalității din 22 octombrie 1998, ratificat de România în
2001. Acordul stabilește că cele trei state vor colabora și își vor acorda suport reciproc în
prevenirea și descoperirea infracțiunilor, în identificarea persoanelor care le -au săvârșit,
luptând împreună împotriva fenomenelor infracționale transfrontaliere, cum ar fi: crima
organ izată și corupția, terorismul, traficul ilegal de armament, muniții, substanțe explozive și
toxice, materiale radioactive, traficul de droguri, contrabanda, traficul cu ființe umane,
prostituția și exploatarea copiilor în scopuri sexuale, migrația ilegală. În vederea
implementării prevederilor Acordului, cele trei state au stabilit formele colaborării, care să se
realizeze prin schimb de informații și schimb de experiență. Totodată, se are în vedere
realizarea de consultări, întruniri, seminare și cursuri d e instruire, schimb de acte juridice
naționale, date statistice, rezultate ale cercetărilor științifice, broșuri și publicații,
planificarea și realizarea de acțiuni coordonate în lupta împotriva criminalității în care să fie
implicate structurile competen te ale fiecărui stat: în România – Ministerul de Interne,
Ministerul Public, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Ministerul
Finanțelor și Direcția Generală a Vămilor; în Republica Moldova – Procuratura Generală,
Ministerul Aface rilor Interne, Ministerul Securității Naționale, Departamentul Controlului
Vamal, iar în Ucraina – Ministerul de Interne, Procuratura Generală, Serviciul de Securitate,
Comitetul de Stat pentru Problemele Pazei Frontierei de Stat a Ucrainei, Administrația
Fiscală de Stat a Ucrainei și Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei.
Una din tre formele colaborării este reprezentată de conlucrarea în cadrul diferitelor
euroregiuni. În vederea consolidării cooperării dintre România, Republica Moldova și Ucraina au
fost c reate euroregiunile „Dunărea de Jos” (creată la 14 august 1998 care include regiunea Odesa
(Ucraina ), județel e Galați, Tulcea și Brăila (România ), orașele Cantemir și Cahul (Republica
Moldova ) și „Prutul de Sus” (înființată la 22 septembrie 2000 , care incl ude în sine regiunea
Cernăuți, Ucraina, județele Botoșani și Suceava (România ), orașele Bălți și Edineț (Republica
Molodva ). Euroregiunea Nistru a fost creată între regiunea Vinnița (Ucraina) și Republica
Moldova, șapte raioane: Ocnița, Dondușeni, Soroca, Șoldănești, Florești, Rezina, Dubăsari și
regiunea Vinnița. Teritoriul euroregiunii are peste 34 mii de kilometri pătrați și o populație de
125
circa 3 milioane de locuitori. Alte două r aioane ale Moldov ei, Edineț și Râ șcani, au depus cereri
pentru a intra în cadrul Euroregiunii Nistru.
Cea de a patra euroregiune este „Siret -Prut- Nistru” (c reată în anul 2002 , care include
județele Iași și Vaslui (România ), iar din Republica Moldova raioanele Ialoveni, Anenii Noi,
Basarabeasca, Călărași, Căușeni, Cimișlia, Criu leni, Dubăsari, Florești, Hâncești, Leova,
Nisporeni, Orhei, Rezina, Șoldănești, Soroca, Ștefan -Vodă, Strășeni, Telenești, Ungheni, Fălești,
Glodeni, Sîngerei și, din decembrie 2013 , mun. Bălți și raioanele Drochia și Râ șcani, dar și
județul Prahova din Ro mânia ). Euroregiunea Siret -Prut-Nistru este percepută de raioanele din
Republica Moldova ca o „poartă de acces” spre UE.
Conceptul nu doar că nu este nou, dar nu se aplică exclusiv la regiunea acestor trei țări,
aceeași manieră de colaborare fiind îmbrățiș ată între România și vecinii săi de Vest sau Sud.
Până în prezent , activitatea euroregiunilor s-a centrat pe crearea unui cadru comun în vederea :
realizării unui calendar de întâlniri trilaterale pentru informare și documentare pe probleme de
interes comun , inclusiv la nivel înalt; consultării și coordonării în domeniul protecției mediului ;
facilitării micului trafic între zonele adiacente, inclusiv prin amenajarea de noi puncte
interna ționale de trecere a frontierei; inițierii unor demersuri comune pe lîng ă organizații
economico -financiare internaționale pentru asigurarea unei finanțări pentru proiecte de interes
comu n, convenite în cadru tripartit; colaborării și elaborării unui plan de măsuri în vederea
combaterii crimei organizate, terorismului, traficul ui ilegal de armament și de substanțe interzise,
migrației ilegale și trecerii ilicite a frontierelor.
Euroregiunile au rolul de a impulsiona cooperarea între diferitele paliere ale societății dintr -o
țară sau alta. În cadrul euroregiunilor se abordează o paletă largă de proiecte, gândite de o așa
manieră încât să pună în valoare punctele forte ale fiecărui stat participant, dar și să deprindă
participanții cu valorile, avantajele și răspunderea în cazul unor proiecte comune. Din considerente ce
țin de eter ogenitatea tematicii acestor proiecte este de sesizat că actualul stadiu al lor este insuficient
cunoscut opiniei publice. În realizarea studiului, am sesizat o sumară cunoaștere a tematicii și a
stadiului proiectelor în derulare de către autoritățile cent rale competente să contribuie la
impulsionarea acestora. Cu regret, regiunile se confruntă cu probleme dintre cele mai grave (traficul
de arme și droguri, traficul de mijloace de transport și de ființe umane), des întâlnite în regiunea din
care fac parte R omânia, Republica Moldova și Ucraina.
Acest cadru de colaborare are două dimensiuni: relația bilaterală, reglementată prin
Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind cooperarea vamală
și asistența administrativă reciprocă pent ru prevenirea, investigarea și combaterea infracțiunilor
126
în domeniul vamal, semnat la București la 24 aprilie 2000; relația în cadrul mai larg, regional,
privind cooperarea în problemele criminalității transfrontaliere, care, bineînțeles, cuprinde și
fenom ene înregistrate la Vamă, reglementată prin Acordul de cooperare pentru prevenirea și
combaterea infracționalității transfrontaliere, semnat la București la 26 mai 1999. România și
Republica Moldova au reprezentanți, inclusiv ai autorităților vamale , în ca drul Centrului
Regional pentru Combaterea Infracționalitãții Transfrontaliere din București [100, p. 17].
Pentru eficacitatea euroregiunilor este necesară o continuă sistematizare a informațiilor și
actualizarea lor nu doar cu scopul informării corespunzăto are a opiniei publice naționale și
internaționale, dar și cu scopul de a preîntâ mpina potențiale pericole. Sistematizarea sau
centralizarea datelor urmează să se desfășoare la nivelul unei instituții publice din Republica
Moldova și din Romania, accesibilă celor interesați, indiferent de l ocul din care aceștia provin.
Se impune și elaborarea unui mecanism transparent de evaluare a programelor din aceste regiuni,
la care să -și aducă contribuția nu doar reprezentanții autorităților administrației publice din
domeniile vizate de proiecte, dar și societatea civilă din țările implicate.
Problema privind securiz area frontierei Republicii Moldova nu se rezumă la linia de
demarcare a statului nostru. Atâ ta timp, cât nu s unt adoptate măsuri de securizare a tuturor
frontierelor proprii, pericole ca migrația ilegală transfrontalieră, traficul de arme și droguri, crima
organizată vor continua nu doar să persiste , dar chiar să se amplifice. Important ă în acest sens
este soluționarea problemei legate de frontiera de est a Republicii Moldova, la limita care o
desparte de Ucraina. În acest sens, soluționarea conflictului transnistrean este prioritatea
principală de securitate a țării noastre.
Criza refugiaților din Europa constituie o provocare și pentru securitatea frontier elor
Republicii Moldova , luându-se în calcul faptul că ne aflăm la hotarele unei zone de conflict. În
acest sens , autoritățile moldovenești trebuie să se implice activ în „ofensiva diplomatică” a
țărilor UE contra violenței și a terorii în zonele de conflic t, contribuind astfel la construcția unor
state puternice în vecinătatea Europei. Prin urmare, țara noastră trebuie să-și redefinească
politicile p rivind refugiați i, completându -le cu norme distincte în conformitate cu principiile
europene promovate în acest domeniu. În prezent Republica Moldova este mai degrabă o țară de
tranzit pentru imigranți și mai puțin o țară gazdă pentru refugiați.
În condițiile în care atât Republica Moldova, câ t și vecinii săi se confruntă cu dificultăți
economice, soluții de cont rol în comun, care să răspundă unor criterii de economie bugetară câ t
și de eficiență , ar putea fi viabile. Experiența anterioară de genul unor echipamente mobile
127
propuse de EUBAM, care să deservească mai multe puncte de control, merită a fi evaluate și
dezvoltate.
Considerăm că la baza securizării frontierelor Republicii Moldova trebuie să fie
obiectivul cooperării transfrontaliere, care poate fi realizat doar atunci c ând autoritățile naționale
cu atribuții la frontieră cooperează între ele, realizează în mod constant schimb de informații cu
privire la problemele de frontieră și împărtășesc ace leași viziuni cu privire la strategia de
securizare a frontierei în spiritul consolidării securității regionale. Din această perspectivă,
cooperarea începe cu aspect e și măsuri punctuale, pragmatice. Este necesar ca toate instituțiile
unui stat să contribuie cu informații și să utilizeze în comun o bancă de date relevante, care să se
actualizeze în mod constant.
3.3. Aportul organelor securității statului Republica Moldo va în combaterea
terorismului
Politicile Republicii Moldova în domeniul asigurării securității naționale au la bază
evoluțiile amenințărilor existente și posibile pentru securitatea țării. În procesul elaborării lor se
iau în calcul interesele principalilo r actori politici internaționali, deoarece securitatea națională
nu poate fi concepută decâ t în contextul securității internaționale. Uniunea Europeană, NATO,
Federația Rusă și SUA astăzi sunt elemente importante în arhitectura continentală de securitate.
Republica Moldova este obligată să se considere cu interesele României, Ucrainei, Turciei și ale
altor țări cu care cooperează în vederea asigurării securității regionale.
Globalizarea terorismului a devenit o realitate ce nu poate fi contestată și a cărei abordare
impune profesionalism, responsabilitate și cooperare, at ât pe plan intern între organele securității
statului, c ât și în raporturile cu serviciile aliate sau partenere. O asemenea provocare solicită și
instituțiilor de securitate din Republica Mo ldova să-și adapteze structurile de securitate la noile
realități, să -și consolid eze eforturile spre identificarea oportună a posibilelor motivații și interese
ale grupărilor teroriste față de țara noastră . Obiectivele distincte ale entităților antiteroris te devin
unele complexe și bine definite , fapt prin care individualizarea terorismului constituie de facto o
nouă provocare. Pe aceste palier e, considerăm că se impune stringenta necesitate de a diversifica
bine argumentat cooper area internațională, în mod special degrevată de componenta politică,
prin realizarea unei abordări multiaspectuale a fenomenului terorismului. Un prim pas în acest
sens s-a realizat prin adoptarea în cadrul Organizației Națiunilor Unite, la 8 septembrie 2006 , a
Strategiei Mondiale Antiteroriste și a Planului de Acțiuni semnat de cele 192 state membre ,
inclusiv de Republica Moldova .
128
Deși Republica Moldova nu s -a confruntat direct cu terorismul, țara noastră nu rămâne
în afara luptei împotriva acestui fenomen. Instituțiile statutului promovează, în acest sens, o
politică antiteroristă proprie. Până în prezent, pe teritoriul Republicii Moldova nu au fost
înregistrate formațiuni teroriste, emisari sau activiști ai acestora, terorismul manifestându -se
doar sub formă de amenințare. În rapo rt cu evoluțiile actuale ale formelor de manifestare a
terorismului internațional, care cunoaște escaladări de o intensitate fără precedent, politicile
organelor de securitate ale statului vizează completarea și revizuirea direcțiilor tactice,
necesare pro tejării eficiente a teritoriului național în raport cu noile manifestări ale
fenomenului terorist, prin promovarea unei concepții integrate la nivel național și prin
consolidarea activității organelor securității statului.
Statul nostru, prin intermediul o rganelor securității, este angajat ferm în efortul
internațional de prevenire și combatere a terorismului, instituționalizând și dezvoltând
această activitate prin crearea pârghiilor legislative și operaționale necesare desfășurării în
condiții optime a ac țiunilor de profil. Organele de securitate ale Republicii Moldova sunt
structuri specializate ale puterii executive, menite să asigure, în limita competenței lor,
securitatea statului. Aceste instituții au menirea nu doar să apere independența și integrita tea
teritorială a țării, să asigure paza frontierei de stat, apărarea regimului constituțional, a
drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanei de atentate ilegale, ci și să asigure
un sistem de măsuri de protecție a secretului de stat.
Conform prevederilor legislației naționale, sistemul organelor de securitate ale
statului se constituie din Serviciul de Informații și Securitate (SIS) al Republicii Moldova,
Serviciul de Protecție și Pază de Stat (SPPS), Poliția de Frontieră din subordinea Ministerului
Afacerilor Interne, Serviciul Vamal, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile
respective, precum și din instituțiile de învățământ și alte instituții și organizații
nemilitarizate ale organelor securității statului.
Pe de alt ă parte, în Republica Moldova sistemul instituțional de contracarare a terorismului
este unul mult mai complex decât sistemul organelor securității statului și este definit în articolul 6 al
Legii cu privire la combaterea terorismului nr.539 -XV din 12 octo mbrie 2001 [22].
Sistemul instituțional de contracarare a terorismului include:
Guvernul Republicii Molodva este principala autoritate responsabilă de organizarea
activitățtii de combatere a terorismului și de asigurarea acesteia cu forțele, m ijloacele ș i resursele
necesare;
129
Consiliul Suprem de Securitate al Republicii Moldova – coordonează activitatea
autorităților antrenate în combaterea terorismului ;
Autoritățile care desfășoară nemijlocit activitatea de combatere a terorismului, în limitele
împuternic irilor lor:
Procuratura Generală a Republicii Molodva – desfășoară activitatea de combatere a
terorismului prin conducerea și e xercitarea urmăririi penale;
Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova – combate terorismul prin
acțiunile de p revenire, depistare și curmare a infracțiunilor cu caracter terorist, inclusiv a celor
care urmăresc scopuri politice, precum și a activității teroriste internaționale, contribuie la
asigurarea securității instituțiilor Republicii Moldova amplasate pe teri toriul altor state, a
cetățenilor ei angajați în aceste instituții și a membrilor familiilor lor, culege date referitoare la
organizațiile teroriste internaționale ;
Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Molodva – combate terorismul prin
prevenirea, d epistarea și curmarea infracțiunilor cu caracter terorist care urmăresc scopuri
materiale;
Ministerul Apărării al Republicii Molodva – asigură protecția armamentului,
munițiilor, substanțelor explozive, obiectelor militare și a spațiului aerian al țării în caz de
desfășurare a operațiilor antiteroriste ;
Serviciul de Grăniceri al Republicii Molodva – combate terorismul prin curmarea
tentativelor teroriștilor de a trece frontiera de stat a Republicii Moldova ;
Departamentul Situații Excepționale al Republicii Molodva – desfășoară acțiuni de
protecție civilă, organizează lucrări de salvare, înfăptuiește alte măsuri urgente de lichidare a
urmărilor actelor teroriste ;
Serviciul de Protecție și Pază de Stat al Republicii Molodva – asigură securitatea
persoanelor fi zice și a obiectelor aflate în pază, acumulează, analizează și utilizează informațtii
referitoare la activitatea teroristă în scopul prevenirii, depistării și curmării tentativelor teroriste ;
Serviciul Vamal al Republicii Molodva – combate terorismul prin acțiunile de
prevenire, depistare și curmare a tentativelor de trecere peste frontiera de stat a Republicii
Moldova a armelor, a substanțelor explozive, toxice, radioactive și a altor obiecte care pot fi
folosite pentru săvîrșirea infracțiunilor cu caracte r terorist ;
Ministerul Dezvoltării Informaționale al Republicii Molodva – asigură asistența
informațională a autorităților care desfășoară activitatea de combatere a terorismului, pun ând la
130
dispoziția acestor a resurse informaționale, acordâ nd asistență teh nică specializată, necesară la
crearea băncilor de date și a rețelelor informaționale.
Legea cu privire la combaterea terorismului desemnează Serviciul de Informații și
Securitate al Republicii Moldova în calitate de autoritate națională în domeniul combat erii
terorismului. În activitatea sa pe această filieră se conturează contactele instituției cu structurile
de securitate ale Comunității Europene, la etapa actuală fiind stabilite relații și purtate discuții
preliminare cu reprezentanții conducerii Direct oratului de Securitate al Comisiei Europene și ai
Oficiului de Securitate al Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene.
Serviciul de Informații și Securitate a găzduit două evenimente internaționale de
rezonanță pentru serviciile speciale de informații din spațiul european: reuniunea șefilor
Serviciilor de Informații Externe a el țărilor riverane Bazinului Mării Negre și Conferința
serviciilor speciale din Europa de S ud-Est (SEEIC), ambele desfășurate la Chișinău. În vederea
stabilirii și inten sificării contactelor cu organele de securitate europene , SIS are suportul deplin
din partea partenerilor din România, în special al Serviciului Român de Informații și Serviciului
de Informații Externe. Astfel, SIS nu -și poate soluționa sarcinile de compet ență fără o
interacțiune eficientă în domeniu cu serviciile speciale din România și Ucraina – țări cu care
Republica Moldova are frontiere comune.
Organul abilitat cu coordonarea tehnică a măsurilor de prevenire și combatere a
terorismului desfășurate de autoritățile publice competente este Centrul Antiterorist din cadrul
Serviciului de Informații și Securitate [13]. Cele mai importante obiective ale Centrului
Antiterorist sunt: analizarea stării, dinamicii și tendințel or extinderii terorismului , a
manifes tărilor de extremism ; acumularea datelor despre organizațiile teroriste internaționale și
despre factorii de risc la adresa securității statutului; realizarea pronosticului de evoluare a
situației operative în domeniul prevenirii și combaterii terorismului la nivel național și
internațional; generalizarea practicilor naționale și internaționale de preven ire și combatere a
terorismului; înaintarea propunerilor de utilizare a acestora în activitatea autorităților publice
competente. Trimestrial, colaboratorii Centrului Antiterorist , în baza materialelor acumulate și
informațiilor parvenite din partea serviciilor speciale partenere , editează Buletine informative
care includ materiale cu referință la organizațiile internaționale teroriste, extremiste și
paramili tare, incluse selectiv reieșind din eventualul impact asupra securității naționale a
Republicii Moldova.
Publicația cuprinde descrierea succintă a grupărilor teroriste internaționale, structura și
liderii acestora, canalele de finanțare, informații privin d pregătirea și realizarea atacurilor
131
teroriste, adresele e -mail etc. În Buletinele informative sunt incluse listele cu referire la grupările
teroriste internaționale . Aceste liste sunt elaborate de Organizația Națiunilor Unite (poartă un
caracter obligato riu pentru autoritățile Republicii Moldova), Departamentul de Stat al Statelor
Unite ale Americii (FTO) și Uniun ea Europenă . Buletinele informative sunt destinate
colaboratorilor organelor de securitate și serviciilor speciale, autorităților naționale abil itate cu
prevenirea și combaterea terorismului, cadrelor didactice și cursanților instituțiilor specializate
de învățămâ nt superior , persoanelor ce urmează cu rsurile la instituțiile specializate de învățământ
superior, repr ezentanților societății civile preocupați de contracararea teroris mului și a altor
manifestări ale extremismului.
În mod sistemic Centrul Antiterorist î și consolidează eforturile spre dezvoltarea unui
sistem național menit să preîntâ mpine posibilele atacuri cu tentă teroristă, accentul fi ind plasat pe
acțiunile de profilaxie, perfecționarea mecanismelor de intervenire antiteroristă și ajustarea
legislației naționale la normele internaționale și europene. În anul 2008 a fost lansată pagina
oficială a Centrului www.antiteror.sis.md, unde în regim real este ref lectată activitatea cotidiană
a subunității, colaborarea internațională cu structurile și organizațiile străine de profil, informații
depline privind baza legislativă și politica națio nală în domeniul contracarării teroris mului etc. În
cei 5 ani de la înființare, CAT a reușit să stabil ească relații de cooperare cu serviciile speciale ale
Bielorusiei, Federației Ruse, Franței, României, SUA, Ucrainei etc., cu organizațiile
internaționale de profil: Centrul Antiterorist al CSI, SECI GUAM, O SCE, UNDP (ONU),
NATO, CODEXTER.
Modalitățile de asigurare a securității statului prevăd elaborarea și realizarea unui Plan de
acțiuni privind instruirea profesională a colaboratorilor subdiviziunilor specializate în
combaterea terorismului ale organelor c ompetente, desfășurarea exercițiilor antiteror operativ –
tactice și de comandă, departamentale și interdepartamentale, cu participarea observatorilor din
Europol și a organel or specializate în combaterea terorismului din statele Uniunii Europene.
Centrul An titerorist acordă asistență la pregătirea și desfășurarea aplicațiilor speciale de comandă
și operativ -tactice organizate la nivel local, național, regional și internațional. A nual sunt
desfășurate exerciții antiteroriste naționale, cum ar fi „Forțele Unite -2007”, „Forțele Unite –
2008”, „Forțele Speciale – 2010”, „Meteor 2012” și „ENA 2013”, scopurile de bază constituind
testarea sistemului de reacționare în situații de criză, sporirea interoperabilității autorităților
publice împuternicite cu prevenirea și combaterea terorismului, verificarea mecanismelor de
interacțiune între toate organele funcționale de asigurare a securității statului. Spre exemplu, în
vara anului 2014 pe parcursul lunii iunie Centrul Antiterorist al Serviciului de Informații și
132
Secur itate a organizat instruirea antiteroristă pentru unitățile speciale de intervenție ale organelor
de forță din Republica Moldova, militarii exersâ nd practici și tehnici moderne în vederea
menținerii capacitățil or operaționale. Specialiști în domeniul „anti tero”, întruniți în cadrul
instruirii, au distins crearea de către Centrul Antiterorist al SIS a condițiilor prielnice de
manifestare a unor interacțiuni avansate.
Subdiviziunile specializate ale SIS – Centrul Antiterorist și Institutul Național de
Informa ții și Securitate „Bogdan Întemeietorul Moldovei” (INIS) – desfășoară în ultimul timp
instruirea antiteroristă pentru însoțitorii de bord ai Întreprinderii de Stat Compania Aeriană „Air
Moldova”, pentru însoțitorii de vagoane ai Întreprinderii de Stat „Cal ea Ferată din Moldova”.
Instruirea face parte din complexul de măsuri orientate spre consolidarea sistemului național de
prevenire și combatere a manifestărilor teroriste, în speță – în sistemul național de transport.
Audienții cursurilor sunt informați de spre tendințele și evoluția fenomenului teroris m, tacticile
utilizate de grupările teroriste la obiectivele strategice ale sistemului de transport (aerian),
măsurile legislative, organizatorice și practice desfășurate la nivel național și internațional pe
palierul de prevenire și combatere a terorismului, fiind familiarizați și cu regulile/recomandările
de urmat pe aeroport și la bordul aeronavei în situații de criză teroristă etc. Prin intermediul unor
astfel de măsuri SIS urmărește drept obiectiv promovar ea valorilor antiteroriste în societate,
precum și eficientizarea cooperării cu autoritățile publice și cu societatea civilă în vederea
contracarării pericolului terorist.
Datorită cooperării eficiente a subdiviziunilor operative ale Serviciului de Informa ții și
Securitate și ale Ministerului Afacerilor Interne , remarcăm în ultimul timp rezultate reale în
direcția prevenirii și depistării la nivel de formare incipientă a intențiilor teroriste. Opiniei
publice îi sunt cunoscute operațiunile specializate de p rofil realizate în comun de ofițerii SIS și ai
MAI în vederea identificării și reținerii autorilor apelurilor false cu bombă expuse în adresa
Primăriei mun. Chișinău. Un alt caz elocvent în acest sens vizează tentativa săvîrșirii unui act
terorist în sala de ședințe a Parlamentului Republicii Moldova. Urmare acțiunilor întreprinse în
regim de urgență de către sudiviziunile de profil ale SIS , în termen oportun a fost localizat
autorul atacului terorist, în consecință fiind intentat dosar penal cu calificativ ul de tentativă de
comitere a actului terorist.
Realizâ nd imperativul combaterii terorismului, Republica Moldova susține pe deplin
eforturile conjugate ale comunității internaționale, activitatea Consiliului de Securitate al ONU, a
Comitetului Antiterorist și întreprinde toate măsurile necesare pentru a implementa la nivel
național rezoluțiile Consiliului de Securitate cu privire la combaterea terorismului.
133
Măsurile de combatere a terorismului întreprinse de autoritățile abilitate în domeniu se
centrează ș i pe acțiunile de profilaxie , care în mod primordial au ca obiectiv distinct impunerea
restrucțiilor intrării pe teritoriul țării a persoanelor suspectate de apartenență la grupările
extremist -teroriste sau a simpatizanților acestora. Se acționează în dir ecția prevenirii finanțării
terorismului internațional, prin crearea unor mecanisme de blocare a operațiunilor financiare, a
altor resurse economice provenite de la persoane juridice sau fizice implicate în activități
teroriste, precum și perfecționarea in teracțiunii dintre autoritățile publice responsabile de
contracararea terorismului. În lupta cu terorismul au prioritate mijloacele de acțiune non -militare,
de prevenire a manifestărilor teroriste și extremiste în țară. Cu toate acestea, punctul forte al
oricărei concepții antiteroriste îl constituie capacitatea forțelor cu destinație specială de a
îndeplini prompt și eficient misiunile ce le revin în stoparea activităților cu caracter terorist.
Detașamentul cu destinație specială ALFA al SIS este subunitat ea specială care are drept scop
lupta împotriva acțiunilor teroriste, extremiste și de altă natură ce prezintă pericol pentru
securitatea publică, precum organizarea și desfășurarea de operațiuni speciale legate de realizarea
angajamentelor asumate de Repu blica Moldova în domeniul combaterii criminalității.
În scopul perfecționării continue a pregătirii profesionale, conducerea SIS, reprezentanț ii
Centrului Antiterorist și ai Detașamentului ALFA participă anual la exerciții și aplicații
antiteroriste desfă șurate atât pe teritoriul țării noastre, câ t și peste hotarele ei. Sunt semnificative,
în acest sens, exercițiile comune din 2010 desfășurate de colaboratorii Detașamentului cu
Destinație Specială ALFA al SIS și ai Batalionului cu Destinație Specială FULGE R al
Ministerului Apărării. Aceste acțiuni se înscriu în Planul Individual de Acțiuni Republica
Moldova – NATO (IPAP), la capitolul reformarea sectorului militar de securitate și modernizare
a mecanismului de cooperare între instituțiile de forță, ca parte componentă a realizării politicii
de integrare europeană. În același context sunt de menționat exercițiile tactice comune ale DDS
ALFA cu subdiviziunile antiteroriste din țară BPDS „FULGER” al MAI, DDS „PANTERA” al
DIP și SPPS , care se axează pe perfecțio narea mecanismelor de interacțiune între subdiviziunile
cu destinație specială, orientate spre sporirea gradului de interoperabilitate între unitățile
specializate în combaterea terorismului, precum și perfecționarea tacticilor de luptă [295]. Astfel,
intensificarea cooperării dintre structurile naționale antiteroriste are drept scop perfecționarea
procedeelor și modalităților de acțiune în cazul unor situații specific e pentru prevenirea,
depistarea și stoparea activității teroriste, precum și eliminarea ca uzelor și condițiilor de
desfășurare a unor astfel de activități . Accentele sunt plasate pe crearea condițiilor reale pentru
interacțiunea SIS cu alte organe ale statului în vederea optimizării acțiunilor de prevenire a
134
fenomenelor extremiste și teroriste pe teritoriul Republicii Moldova, precum și pe elaborarea
unor forme mai eficiente de lucru ce pot fi aplicate în cazul unor eventuale acțiuni cu tentă
separatistă .
Serviciul de Informații și Securitate elaborează politici informaționale antiteroriste de
promovare consecventă a rolului societății civile în procesul de asigurare a securității de stat și
de combater e a terorismului. Societatea civilă are oportunitatea și responsabilitatea de a participa
la promovarea unei politici antiteroriste funcționale, î n conformitate cu standardele
internaționale. În acest sens a fost elaborat Ghidul Antiterorist, care prezintă o serie de
recomandări practice cu privire la formele și metodele de prevenire și combatere a eventualelor
amenințări cu tentă teroristă, incluzâ nd și reguli de comportament în cazul identificării unor
obiecte necunoscute, în cazul apelurilor telefonice anonime, sau în cazul unor eventuale atacuri
teroriste atât pe teritoriul țării, cât și peste hotare. În cadrul politicilor informaționale
antitero riste, suplimentar se include și proiectul -pilot de promovare a culturii de se curitate în
sistemul de învățămâ nt preuniversitar din țară implementat de Centrul Antiterorist al Serviciului
de Informații și Securitate al Republicii Moldova de comun cu Minist erul Educației [13].
Un mecanism eficient de coordonare pe orizontală a acțiunilor de asigurare a securității
statului îl constituie politica de informare permanentă a conducerii de v ârf a țării despre situația
din țară și din regiune, iar la ședințele săp tămâ nale ale Guvernului se realizează o trecere în
revistă a riscurilor și amenințărilor expuse la adresa securității Republicii Moldova.
Armonizarea legislației naționale cu standardele internaționale în domeniul prevenirii și
combaterii terorismului repr ezintă un obiectiv extrem de important, inclusiv în programele
naționale de implementare a Acordului de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană și
a Planului Individual de Acțiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO.
Cadrul legislativ de pre venire ș i contracarare a terorismului în Republica Moldova îl
constituie tratatele internaționale, europene și regionale, acordurile multilaterale și bilaterale,
cele mai importante fiind Convenția asupra infracțiunilor și anumit e acte săvâ rșite la bordul
aeronavelor, T okio, 14 septembrie 1963 (Hotărâ rea Parlamentului Republicii Moldova nr.766 –
XIII din 6 martie 1996); Convenția privind reprimarea capturării ilicite a aeronavelor, Haga, 16
decembrie 1970 (Hotărâ rea Parlamentului nr.766 -XIII din 6 martie 1996 ); Convenția privind
reprimarea actelor ilicite îndreptate contra securității aviației civile, Mont real, 23 septembrie
1971 (Hotărâ rea Parlamentului nr.766 -XIII din 6 martie 1996 ); Convenția privind prevenirea și
pedeapsa pentru c rimele săvâ rșite contra pe rsoanelor care se bucură de protecție internațională,
inclusiv contra agenților diplomatici, New York, 14 decembrie 1973 (Hotărâ rea Parlamentului
135
nr.1255 -XIII din 16 iulie 1997); Convenția europeană privind reprimarea terorismului,
Strasbourg, 27 ianuarie 1977 (Hotărâ rea Parlamentului nr.456 -XIV din 18 iunie 1999);
Convenția împotriva luării de ostatici, New York, 17 decembrie 1979 (Legea nr.1243 -XV din 18
iulie 2002); Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare, Vi ena, 3 martie 1980
(Hotărâ rea Parlamentului nr.1450 -XIII din 28 ianuarie 1998); Protocolul privind reprimarea
actelor ilicite de violență comise în aeroporturile ce servesc aviația civilă internațională,
Montreal, 24 februarie 1988 (Hotăr ârea Parlamentului nr.766 -XIII din 6 martie 1 996); Convenția
privind marcarea explozivelor din plastic în scopul detectării lor, Montreal, 1 martie 1991
(Hotărârea Guvernului nr. 766-XIII din 6 martie 1996); Convenția privind suprimarea
terorismului cu bombe, New York, 15 decembrie 1997 (Legea nr.1239 -XV din 18 iulie 2002);
Acordul privind colaborarea statelor -membre ale Comunității Statelor Independente în lupta cu
terorismul, Minsk, 4 iunie 1999 (Legea nr.426 -XV din 27 iulie 2001); Convenția privind
suprimarea finanțării terorismului, New York, 9 dec embrie 1999 (Legea nr.1241 -XV din 18 iulie
2002); Decizia privind Centrul Antiteror al statelor -membre ale Comunității Statelor
Independente, Minsk, 1 decembrie 2000 (Legea nr.488 -XV din 28 septembrie 2001). Actele
normative în vigoare ale Republicii Moldo va:- art. 278 „ Actul terorist ”, art.279 „ Finanțarea
terorismului ” și art.280 „Luarea de ostatici” din Codul Penal al Republicii Moldova nr.985 -XV
din 18 aprilie 2002 , actualizat la 10.09.2015 ; Legea nr.539 -XV din 12 octombrie 2001 cu privire
la combaterea terorismului; Hotărâ rea Guvernului nr.778 din 14 iunie 2002 privind aprobarea
Regulamentului -tip al grupului operativ pentru dirijarea operației antiteroriste; Hotarâ rea
Guvernului nr.873 din 8 iulie 2002 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de
reabilitare socială a persoanelor care au suferit în urma unui act terorist; – actele normative
interdepartamentale și departamentale ale autorităților antrenate în activitatea de combatere a
terorismului.
Serviciul de Informații și Securitate a elaborat o ha rtă a riscurilor și amenințărilor
securității statului, unde sunt indicate peste 100 de ONG -uri, servicii și organizații, partide,
mass -media [255], direct sau indirect implicate în activități de destabilizare a situației în țara
noastră, reprezentâ nd un r isc pentru securitatea și integritatea teritorială a țării .
Deși pe teritoriul Republicii Moldova nu au fost săv ârșite acte teroriste însemnate, a cest
pericol nu poate fi ignora t, deoarece în prezent o astfel de primejdie poate surveni din partea
regiunii separatiste Transnistria, a UTA Gagauzia sub forma terorismului separatist sau din zona
amenințărilor asimetrice gen terorism transnațional, proliferarea armelor de distrugere în masă,
criminalitatea transfrontalieră, rețelele ilegale de trafic de droguri, de ființe umane sau armament,
136
migrația ilegală, SIS orientâ ndu-și acțiunile în direcția abordării integrate a oricărei ma nifestări
teroriste și consolidâ nd sistemul național de combatere a terorismului. Spre exemplu, în UTA
Găgăuzia ofițerii din cadrul SI S au întreprins o serie de acțiuni de profil care au finalizat cu
depistarea unor persoane cu intenții bine camuflate întru realizarea acțiunilor subversive pe
perioada desfășurării unor acțiuni de protest în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău. În
partea de sud a țării au fost identificate anumite grupuri de provocatori și organizatori, împlicați
în recrutarea cetățenilor Republicii Moldova, care ulterior treceau anumite cantoname nte în afara
țării, ulterior avâ nd sarcina de a destabiliza situația în Republica Moldova. Cel mai periculos este
faptul că în procesul dat au fost implicate persoane cu funcții decesionale din administrația
UTAG [295].
Concomitent cu implementarea tehnologiilor și sistemelor informaționale, inclusiv în
domeniul apărării și securității naționale, nu este exclusă posibilitatea săvâ rșirii actelor teroriste
la obiectele de importanță vitală și cu risc tehnogen sporit prin utilizarea acestor tehnologii,
manifestate prin terorismul cibernetic. Atacuri cibernetice au fost săvârșit e și în Republica
Moldova, în mod special în perioada anilor 2012 -2013 , SIS întreprinzâ nd măsurile respective
pentru a debloca acele atacuri cibernetice, care au fost întreprinse la unele instituții din
Republica Moldova. În anul 2012 în cadrul Serviciulu i de Informații și Securitate a fost
constituită o direcție specializată, preocupată nemijlocită de contracararea atacurilor cibernetice,
cu depistarea acestor crime și întreprinderea unor măs uri concrete de luptă cu acest flagel [295].
Pe parcursul anului 2015, Serviciul de Informații și Securitate a identificat și contracarat
pe segmentul de asigurare a securității cibernetice 27 tentative de penetrare sau perturbare a
funcționalității sistemelor informatice de stat, fapt prin care se constată o dinamică a atacurilor
cibernetice, reprezentâ nd o creștere de circa 30 la sută, raportată la numărul acestora pe parcursul
anului 2014.
Analiza detaliată a locației atacatorilor și instrumentelor aplicate denotă că atacuri de
acest gen se realizează în mare parte d in exteriorul țării, iar în calitate de instrumentariu sunt
utilizate programe malițioase, care sunt plasate în rețelele de stat prin intermediul paginilor web
infectate, rețelelor de socializare, cutiilor poștale și diverselor aplicații IT, cu scopul pert urbării
funcționării tehnicii de calcul, colectării ilicite a datelor de interes guvernamental despre
politicile vectorului intern și extern de dezvoltare a țării.
Exemplu elocve nt al evoluței cazurilor de săvâ rșire a atacurilor teroriste cibernetice
const ituie tentativa infectării din exteriorul țării a rețelelor de calculatoare din cadrul a 12
instituții de stat prin intermediul malware -lui CTB -Locker parvenit pe adresele de e -mail ale
137
angajaților pe parcursul anului 2015. Evaluările de perspectivă plasea ză riscurile cibernetice în
topul riscurilor de securitate, urmare a evoluției tehnologiilor IT, dar și a schimbării de
paradigmă în confruntările intereselor dintre state – utilizarea elementelor de „război hibrid”,
unde propaganda (ca element de „soft -power”) și atacul terorismului cibernetic (ca procedeu de a
colecta informații, perturbarea activit ății instituțiilor guvernam entale, a întreprinderilor etc) are
un rol primordial.
În contextul evenimentelor curente de la Paris, Serviciul de Informații și Se curitate a
intensificat acțiunile de monitorizare ale mediilor de risc terorist, totodată fiind realizate și alte
măsuri specifice întru menținer ea unui grad de risc terorist câ t mai diminuat. Atenție deosebită se
acordă interacțiunii cu serviciile de inte ligență partenere (at ât din Est, câ t și din Vest), în cadrul
căreia se efectuează schimbul permanent de date și informații operative cu privire la entități le ce
ar putea avea tangență cu acțiuni le teroriste, analize de risc ce pune în pericol securitate a în
regiune, fiind depistați potențialii factor i de destabilizare etc. Prin intermediul Centrului
Antiterorist, dar și a l altor subdiviziuni d e profil ale SIS în mod sistematic se analizează starea,
dinamica și tendințele extinderii teroris mului , acumulâ nd d ate despre organizațiile teroriste
internaționale și despre factorii de risc la adresa securității naționale.
În ultimul timp, Serviciul de Informații și Securitate a elaborat un nou proiect de Lege cu
privire la prevenirea și combaterea terorismului, afla t în proces de coordonare cu instituțiile de
resort, care va consolida Sistemul Național Antiterorist. Pentru a riposta prompt acestor
provocări, organele de securit ate ale statului se adaptează la cerințele actuale ale mediului
național și internațional de securitate, dezvoltâ nd în mod continuu cooperarea antiteroristă.
La fel, a fost lansată Strategia de informare, promovare și comunicare a Centrului
Antiterorist al Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova care are scop distinct
promo varea valorilor antiteroriste în cadrul comunității civile din țară, eficientizarea cooperării
cu autoritățile publice, instituțiile academice și resursele informaționale media, în vederea
contracarării pericolului terorist . Existența unui dialog viabil în tre toate componentele societății
presupune instituirea unui schimb eficient de informații în vederea promovării măsurilor
antiteroriste și cultivării atitudinii de respingere a ideologiilor teroriste și extremiste. Pe această
cale, societatea civilă are o portunitatea și responsabil itatea de a se implica direct în promovarea
unei politici antiteroriste funcționale, în conformitate cu standardele internaționale.
Un rol aparte în promovarea politicii de stat în domeniul asigurării securității statului,
inclus iv pe filiera prevenirii și combaterii , îi revine Institutului Național de Informații și
Securitate al SIS , care în mod continuu desfășoară cicluri de instruire, educare și perfecționare a
138
ofițerilor de comandă ai unităților cu destinație specială ale org anelor securității și apărării
statului, ai colaboratorilor subunităților antrenate în asigurarea protecției fizice a obiectivelor
vulnerabile atacurilor teroriste. Acest proces presupune acordarea de asistență autorităților
publice competente, generalizar ea practicilor naționale și internaționale de prevenire și
combatere a terorismului, elaborarea și implementarea noilor metode și standarde de instruire.
Lipsa controlului constituțional asupra raioanelor din stânga Nistrului denotă prezența
în regiune a u nor formațiuni separatiste, staționarea ilegală a trupelor străine, în regiune sunt
organizate anumite grupări care se ocupă cu contrabanda, care săvârșesc crime organizate.
Toate acestea implică necesitatea intensificării eforturilor organelor de securita te ale statului
în vederea cunoașterii situației, preîntâmpinării riscurilor la adresa securității naționale și
adoptarea unor măsuri prompte și flexibile din partea acestora cu privire la amenințările
inspirate din partea regiunii separatiste, fie ele de sorginte locală sau externă. Sunt
înregistrate cazuri când în raioanele necontrolate din stânga Nistrlui și-au găsit refugiu
elemente criminale, inclusiv aflate în căutare internațională, care reușeau să-și falsifice
documentele de identitate, ca apoi să-și motiveze dreptul la cetățenia Republicii Moldova sau
a altor state. Raioanele din stânga Nistrului devin ținta nu doar a elementelor criminale, dar
și a anumitor grupări fundamentaliste cu tangență la terorismul internațional, care apreciază
regiunea ca o filieră de pătrundere în spațiul european.
Cu toate că Strategia de informare și comunicare în domeniul apărării și securității
naționale pentru anii 2012 -2016, aprobată de Guvernul Republicii Moldova la 25 iulie 2012,
prevede o mai bună informare a cet ățenilor cu privire la asigurarea securității țării, totuși
rezultatele cercetărilor sociologice (Barometrul Opinie i Publice. Institutul de Pol itici Publice,
aprilie 2015, p. 80) denotă că o parte din cetățeni rămîn practic neinformați sau foarte puțin
inițiați în domeniu. Astfel, conducerea statului, serviciile speciale au responsabilitatea să
conlucreze cu societatea civilă pentru a contribui la promovarea valorilor democratice, a
dialogului și înțelegerii între popoarele lumii.
Mecanismul colaborării orga nelor de securitate națională prevede că , în caz de necesitate
și în funcție de caracterul actului terorist și de competențele autorităților abilitate să combată
terorismul, printr -o decizie comună a directorului SIS, ministrului Afacerilor Interne,
procur orului general, șefului Serviciului de Protecție și Pază de Stat, se întreprind măsuri de
formare a unui grup operativ cu specialiști din diferite domenii pentru dirijarea operațiunilor
antiteroriste.
139
Spre exemplu, în iulie 2015 SIS de comun cu Ministerul Afacerilor Interne au reținut un
cetățean uzbek și unul rus din Osetia de Nord , suspectați de infracțiuni conexe terorismului.
Cetățeanul rus din Osetia de Nord se afla în căutare în Federația Rusă, fiind în atenția serviciilor
speciale pentru terorism și crime deosebit de grave. În rezultatul acțiunilor specializate de profil
au fost depistate și ridicate echipamente militare speciale, inc lusiv trei pistoale cu muniții
păstrate ilicit, materiale cu caracter de instruire în domeniul militar, cartele telefon ice, telefoane
mobile sofisticate destinate stabilirii contactelor cu entități străine din zona Siriei, Afganistanului
și Irakului [297].
După atentatele teroriste din Europa, Republica Moldova a devenit o țară de tranzit
pentru teroriști. Deși hotarele su nt intens supravegheate, regiunea separatistă răm âne o poartă de
intrare pentru aceștia, astfel întreaga țară fiind supusă riscului de tranzitare și de refugiu al unor
eventuali exponenți ai organizațiilor teroriste. Astfel, în 2015 u n grup de cetățeni din Federația
Rusă și din Tadjikistan, suspectați de legături cu organizații internaționale teroriste, au încercat
să tranziteze Republica Moldova. Rețeaua a fost anihilată de Serviciul de Informații și Securitate,
potrivit căruia punctul de destinație finală a suspecților era Siria. Au fost depistate elemente
comune cetățenilor străini care intenționează să plece în regiunile de conflict armat, precum și să
fie înrolați în cadrul organizațiilor teroriste internaționale. Asupra suspecților s -au găsit bani,
uniforme de camuflaj pentru detașamente cu destinație specială, cartele telefonice ale diferitelor
state, dispozitive tehnice pentru asigurarea utilizării mijloacelor de comunicare pe perioade
îndelungate, informații privind traseele ce urmează a fi parcurse. La fel, a fost depistat un lot de
literatură religioasă, utilizată pentru recrutarea tinerilor de către grupările extremiste
internaționale. Suplimentar, au fost ridicate agende individuale care semnalează faptul că
persoanele au parcurs un proces intens de radicalizare în mediile islamice din zona Orientului
Mijlociu [298].
Un alt exemplu ce confirmă că Republica Moldova a devenit țar ă de tranzit pentru
teroriști este arestarea de către angajații SIS și ai MAI în mai 2015 a 4 adepți ai Statului Islamic,
care se îndreptau spre Siria, pentru a se implica în conflictul armat de acolo. Din locuința
adepților ISIS au fost ridicate cărți cu texte care îndemnau la acțiuni extremiste [288]. Cel mai
grav este faptul că acestea, în perioada aflării în Republica Mold ova, au reușit să racoleze
nestingherit cetățeni moldoveni care urmau să participe la săvârșirea actelor teroriste. Atragerea
moldovenilor în activități extremiste este un proces de durată și foarte periculos pentru
securitatea națională. Astfel, presa int ernațională a reiterat articole cu genericul „Mă numesc
Abdullah al Moldovi și sunt cetățean al Republicii Moldova”, preluate dintr -o înregistrare video
140
difuzată de centrul media Al -Hayat , unde un tînăr islamist, membru al grupării teroriste Statul
Islamic a adus statul nostru în atenția presei din întreaga lume. În înregistrare, bărbatul contestă
pretențiile rebelilor talibani afgani privind instituir ea propriului califat, argumentâ nd că singurul
califat legitim este cel creat în Siria și Irak de grupul te rorist sunnit Statul Islamic. Serviciul de
Informații și Securitate a confirmat originile teroristului, precizâ nd că este originar din orașul
Cahul și se află de mai mult timp în vizorul instituției. Ofițerii SIS au menționat că bărbatul are
rolul de a rec ruta adepți ai islamului în țările din spațiul CSI, care ulterior să fie antrenați în
luptele din statele islamice.
Acesta, însă, nu este singurul cetățean moldovean din această grupare teroristă. Ex –
directorul interimar al SIS, general -maiorul V.Dediu, a relatat că în perioada în care se afla la
șefia SIS instituția avea documentate circa zece cazuri în care tineri din Republica Moldova
au fost convertiți la islam, ulterior plecați la studii spre a fi pregătiți în religia islamică. Unii
dintre ei în afară de studiile religioase, multe dintre care au avut loc în școli din Siria, sunt
instruiți pentru activități cu caracter terorist. V.Dediu a declarat că un alt tânăr din
Dondușeni, care își spunea Abdullah Pcela, a urmat studii islamice în Pakistan și acum
predică islamismul prin țările din spațiul CSI. Acești tineri sunt potențiali candidați pentru
recrutare în organizații teroriste [288].
Republica Moldova nu a dat niciun temei structurilor teroriste pentru ac țiuni de ripostă pe
teritoriul său . Totuși, Al -Qaida și Statul Islamic au declarat război statelor din UE, iar aceste
amenințări au determinat statele UE să înăsprească măsurile de securitate. În aceste condiții,
extremiștii din UE se vor vedea impuși să plece spre alte state cu un regim de securitate m ai
scăzut. Nu este exclus că și Republica Moldova ar putea deveni loc de refugiu, iar acești teroriști,
odată ajunși în Republica Moldova, ar putea fi interesați de misiunile diplomatice ale unor state
UE cu sediul în Republica Moldova.
Un interes sporit pentru teroriști ar putea prezenta munițiile și armamentul stocate în zona
necontrolată de Chișinău, Colbasna, precum și producția ilegală a armamentului în Transnistria
[235, p190 ]. MAI a documentat cazuri câ nd arme și muniții din Transnistria au ajuns în Cecenia,
Kosovo, iar SIS a documentat în anul 2007 un caz de comercializare a lansatoarelor de grenade
spre structuri criminale. În acest sens, nu se exclude ca astfel de livrări să se fi făcut și pentru
structuri teroriste. Mai mult de 2/3 din munițiile din apropierea stației Colbasna sunt păstrate în
depozite bine echipate, în care se păstrau anterior munițiile nucleare. Nivelul de rezistență
chimică a trotilului este destul de înalt, iar încălzirea sau răcirea îndelungată , precum și aflarea în
apă nu sc himbă calitățile lui explozive. Sub influența luminii solare, trotilul și munițiile ce conțin
141
acest element devin mai sensibile la acțiunile factorilor externi. Munițiile rămase constituie circa
19916 tone și reprezintă armament care se păstrează în depozi te în apropierea stației Colbasna ,
fiind concentrate pe un teritoriu de circa 100 ha. Analiza detaliată a specificării și nomenclaturii
armamentelor ne permite să stabilim cu aproximație cantitatea nominală a substanțelor explozive
concentrate în apropiere a stației Colbasna , acestea fiind evaluate la circa 10 .000 tone [249].
Politica națională antiteroristă vizează și domeniul finanțării terorismului. De acest
pericol se preocupă direcțiile specializate ale SIS, MAI, dar și Centrul Național Anticorupție , în
cadrul căruia funcționaeză Serviciul de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor și Finanțării
Terorismului, care investighează cazurile de tranzacții bancare suspecte. Cadrul legal al
prevenirii finanțării terorismului îl reprezintă Legea cu privire la prevenirea și combaterea
spălării banilor și finanțării terorismului [24] și Codul Penal al Republicii Moldova (art.279) . De
asemenea : Legea instituțiilor financi are nr. 550 -XIII din 21.07.1995; Regulamentul privind
activitatea băncilor în domeniul preveni rii și combaterii spălării banilor și finanțăr ii terorismului,
aprobat prin Hoărîrea CA al BNM nr.172 din 04.08.2011; Recomandările cu privire la abordarea
bazată pe risc a clienților de către bănci în vederea prevenirii și combaterii spălării banilor și
finanțării terorismului, aprobate prin Hotăr ârea CA al BNM nr.96 din 05.05.2011;
Recomandările cu privire la monitorizarea de către bănci a tranzacțiilor și activităților clienților
în vederea prevenirii și combaterii spălării ban ilor și finanțării terorism ului; Regulamentul
privind măsurile de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului pe piața
financiară nebancară; Ordinele CNA, SIS, documentele Comitetului Basel și ale Grupului
Operativ de investigații financiare (FATF). Totuși, finanțarea terorismului de multe ori se face
prin colectarea de bani, lucru care este foarte dificil de monitorizat în Republica Moldova.
Întru contracararea eficientă a activității de finanțare a terorismului internațional, dar și
asiguararea unui control riguros al deplasării reprezentanților organizațiilor teroriste
internaționale , Ministerul Afacerilor Interne a l Republicii Moldova de comun cu Ministerul
Dezvoltării Informaționale au adoptat Concepția sistemului informațional automatizat „Registrul
de stat al populației” și Regulamentul cu privire la Registrul de stat al populației [9].
Evaluâ nd situația actuală și tendințele dezvoltării terorismului, putem afirma că cadrul
instituțional de combatere a terorismului în Republica Moldova este suficient pen tru a face față
acestui flagel. Pe de altă parte, asigurarea financiară și tehnico -materială a autorităților, care
desfășoară activitatea de prevenire și combatere a terorismului , lasă de dorit.
Politica autorităților care desfășoară activitatea de combat ere a terorismului este orientată
spre identificarea, monitorizarea și evaluarea în continuu a riscurilor și tendințelor, precum și a
142
pericolelor teroriste pentru securitatea națională a Republicii Moldova, protejarea teritoriului
național, a cetățenilor și persoanelor străine ce vizitează țara noastră, a obiectivelor de importanță
vitală împotriva activităților teroriste, prevenirea implicării cetățenilor Republicii Moldova și a
rezidenților străini în activitățile legate de terorism internațional, nepermit erea creării și
funcționării pe teritoriul republicii a bazelor de pregătire și reabilitare a teroriștilor, participarea
la eforturile internaționale de prevenire și contracarare a terorismului. În domeniul combaterii
terorismului internațional, pentru Rep ublica Moldova este prioritară asigurarea unei cooperări
strânse cu organele similare din alte state și, în mod special, organizarea colaborării și
schimbului de informații cu Europol, Inter pol, alte instituții de profil abilitate cu prevenirea și
neutrali zarea acțiunilor desfășurate de organizațiile teroriste internaționale care ar putea pătrunde
pe teritoriul Republicii Moldova.
Sarcina structurilor antiteroriste naționale și internaționale devine tot mai dificilă și
complexă, iar pentru a reuși este nevo ie de o cooperare internațională degrevată de componenta
politică. Cooperarea organelor securității statului impune deplasarea centrului de greutate dinspre
schimbul de date cu caracter general spre cooperarea pe cazuri și acțiuni punctuale, valorificarea
optimă a potențialului oferit de partenerii implicați și identificarea celor mai bune modalități de
utilizare și direcționare a resurselor umane, logistice și financiare de care dispun, în vederea
angajării lor în lupta cu pericolul terorist.
3.4. Concluzii l a Capitolul 3
1. Existența unui dialog viabil între toate componentele societății presupune instituirea
unui schimb eficient de informații în vederea promovării măsurilor antiteroriste și cultivării
atitudinii de respingere a ideologiilor teroriste și extremi ste. Actualitatea elaborării unei
asemenea strategii este determinată de necesitatea stabilirii unor principii și forme de conlucrare
eficientă între Centrul An titerorist, ca subunitate a SIS abilitată cu coordonarea măsurilor de
prevenire și combatere a t erorismului, și societatea civilă. Astfel, odată cu antrenarea cetățenilor
în lupta pentru demascarea terorismului, cu informarea corectă și la timp a acestora de către
Serviciul de Informații și Securitate va deveni posibilă edificarea unei autentice cult uri de
securitate în țară.
2. Pentru ca Republica Moldova să -și poată promova și apăra interesele naționale, într -o
lume în care riscurile și amenințările la adresa statelor naționale nu mai au frontiere, statul are ca
prioritate să se integreze în structuril e de securitate, singurele în măsură să identifice pericolele la
adresa securității internaționale. Aceasta d eoarece anume în structurile de securitate statele
143
naționale și alte organizații pot să contribuie cel mai bine la stabilirea normelor ce trebuiesc
respectate de către toți actorii internaționali.
3. Regiunea în care se încadrează Republica Moldova, România și Ucraina se confruntă
cu o serie de probleme de s ecuritate, unele dintre ele putâ nd deveni un pericol pentru stabilitatea
regiunii. Abordarea aces tora nu este datoria unei singure țări și nici nu poate fi at âta vreme c ât
probleme ca traficul de persoane, mașini, arme, droguri depășesc efectiv frontierele unui stat.
Fiecare stat se ghidează după propria sa metodă de lucru, cercetare și supraveghere, însă, datorită
complexității problemelor din această regiune , procesul de elabor are a unor proceduri comune de
lucru trebuie continuu amplificat. Instrumentul principal pentru asigurarea securității naționale se
preconizează a fi cooperarea internațională, iar rolul instituțiilor Republicii Moldova și
importanța efortului pe plan intern în asigurarea securității naționale nu s unt definite. Cu toate că
între Republica Moldova și vecinii săi au fost semnate documente bilaterale care reglementează
și încurajează cooperarea lor reciprocă , persistă o discrepanță între cadrul juridic și situația real ă,
în sensul că numeroase prevederi importante rămâ n și astăzi la nivel declarativ.
4. Republica Moldova este o entitate importantă a sistemului de securit ate internațional ă.
Rolul acesteia va crește, însă, în urma asigurării stabilității politice interne a țării, lichidării
corupției, asigurării ordinii sociale și diminuării tendințelor separatiste. Soluționarea problemelor
actuale ale securității presupune o participare ac tivă în crearea sistemului internațional de
securitate colectivă, o atenție deosebită fiind acordată colaborării bilaterale și multilaterale în
domeniul militar în baza principiului egalității priorităților , relațiilor în sfera politico -militară cu
statele vecine, cu alte țări și grupe de state.
144
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
Problema științifică soluționată în domeniul șt iințelor politice și studiilor de securitate
constă în elaborarea unei viziuni conceptual detaliate privind combaterea terorismului
contemporan și a consolidării sistemului de securitate internațională, în evidențierea impactului
organizațiilor teroriste asupra sistemului de securitate internațională, a obiectivelor strategice de
combatere a terorismului contemporan și de consolidare a sistemului de securitate internațională,
în reliefarea contribuției Republicii Moldova la combaterea terorismului, precum și în elaborarea
unor concluzii și recomandări utile întru eficientizarea funcționării sistemului de securitate
internațională și co mbaterii terorismului contemporan.
Soluționarea acestei probleme a necesitat studierea priorităților de consolidare a
sistemului de securitate internațională, inclusiv a celui național, a condiționat identificarea
importanței combaterii terorismului ca fac tor de risc și amenințare în adresa securității globale.
Prin ace asta se confirmă ipotez ele formulat e și faptul că cea mai eficientă soluție de ameliorare a
situației este amplificarea colaborării serviciilor speciale în lupta împotriva terorismului
contem poran la nivel, național, regional și internațional.
Ideile științifice care au fost expuse în lucrare sunt rezultatul activității autorului pe
parcursul a opt ani, acestea fiind elucidate în 22 publicații științifice , prezentate la 14 conferințe
naționale și internaționale .
Analiza problemei de cercetare ne-a permis să formulăm următoarele concluzii:
1. Cercetarea aspectului istoriografic a oferit o imagine de ansamblu asupra istoricului
combaterii terorismului contemporan și consolidării sistemului de se curitate
internațională. În rezultatul analizei istoriografiei problemei am constatat că în condițiile
tendințelor actuale de consolidare polarizată a sistemului de securitate internațională
studiile despre terorism se axează în mod prioritar pe măsurile c ontrateroriste decât pe
cele de prevenire a atacurilor teroriste. În Republica Moldova subiectul combaterea
terorismului contemporan este insuficient analizat în mediul academic. Prin urmare,
studiul în cauză va contribui la o schimbare calitativă a percep ției fenomenului de
comunitatea academică din Republica Moldova.
2. Analiza aspectelor conceptual -teoretice de abordare a combaterii terorismului contemporan
și a consolidării sistemului de securitate internațională a permis determinarea conceptuală a
problemei de studiu și a contribuit la evidențierea aspectelor ce caracterizează combaterea
145
terorismului contemporan. Caracterul interdisciplinar al tezei a permis utilizarea unor
metodologii complexe, cu aplicarea studiilor bibliografice, istoriografice, co nceptual –
teoretice și analitico -aplicative privind combaterea terorismului și consolidarea sistemului de
securitate internațională.
3. Sistemul actual al securității internaționale este marcat de o serie de factori ce îl
destabilizează și amplifică terori smul, cum ar fi: susținerea acordată din partea unor state
fundamentaliste și organizații nonguvernamentale unor structuri teroriste; tranziția spre
multipolarism – cu pretențiile Federației Ruse de a ocupa un loc aparte – în care statele
naționale, grupur ile de state, organizațiile nonguvernamentale și cele internaționale încearcă
să ocupe o poziție cât mai favorabilă; accesul unor structuri teroriste la sistemul
informațional global, la resurse umane, materiale și financiare; dezechilibrele demografice și
tendința de migrare a populațiilor din țările sărace spre cele bogate; amplificarea
terorismului și separatismului, intoleranței sau xenofobiei și degenerarea acestora în acțiuni
violente; manifestarea fenomenului globalizării, în condițiile inexistenței unor norme,
principii și instrumente pentru reglementare și control.
4. În rezultatul analizei terorismului contemporan ca sursă de pericol pentru sistemul de
securitate internațională conchidem că organizațiile teroriste ca componentă a fenomenului
teror ism și ca entități paramilitare care ocupă teritoriul unor state slabe, fără a depinde de
acesta, precum Statul Islamic sau Al -Qaida, au devenit o problemă majoră pentru relațiile
internaționale. Organizațiile teroriste au reușit să realizeze modificări fu ndamentale în
dinamica relațiilor internaționale, dar și să provoace conflicte armate în Siria, Afganistan și
Irak. Astfel de grupări non -statale sunt puternic dispersate teritorial, lipsite de armate
vizibile și au un impact uneori decisiv asupra politici lor statale. Totodată, în cazul războiului
asimetric împotriva terorismului, confruntările au loc nu pentru teritorii propriu -zise, ci
pentru influență culturală, economică, politică, religioasă și controlul resurselor energetice
dependente de poziționarea geografică. Marile puteri nu au fost pregătite pentru un război
asimetric, pentru că nu l -au anticipat la nivel strategic și politic. Dacă până nu demult
teroriștii în mare parte erau cetățeni ai statelor musulmane sau din regiuni separatiste, în
ultimul timp se observă tendința europenilor nemusulmani care sunt convertiți la islam să
participe în favoarea organizațiilor teroriste, pentru Statul Islamic, spre exemplu.
5. În baza studierii rolului organizațiilor internaționale de securitate în combaterea
terorismului, am constatat că cadrul organizatoric al organizațiilor internaționale de
securitate se adaptează la noul context geopolitic și geostrategic internațional, caracterizat
146
prin modificările pe care le suportă actualul sistem al securității interna ționale și prin
necesitatea sporirii rolului structurilor de securitate (ONU, NATO, UE, OSCE) în
prevenirea, gestionarea crizelor și terorismului. În cadrul mediului internațional se observă
apariția încă a doi poli de putere angajați în arealele geografic e delimitate de Uniunea
Europeană: Federația Rusă, datorită pretențiilor sale teritoriale și China, care, datorită
ritmului înalt de creștere economică, ar putea da o altă dimensiune puterii sale militare.
Organizațiile internaționale tind să preia element e ale securității, fenomen care se va
accentua în viitorul apropiat. Pentru ca statele să poată promova și apăra interesele naționale,
într-o lume în care riscurile și amenințările la adresa acestora nu mai au frontiere, ele sunt
obligate să se integreze î n structurile de securitate, singurele în măsură să identifice
pericolele la adresa securității internaționale. În aceste structuri, statele naționale și alte
organizații pot să contribuie cel mai bine la stabilirea normelor ce necesită a fi respectate de
toți actorii internaționali și să identifice pârghiile necesare prin care să asigure stabilirea și
cooperarea internațională.
6. Elaborarea obiectivelor strategice și a mecanismelor de combatere a terorismului
contemporan ne -a impulsionat să concluzionăm oportunitatea analizei și monitorizării
continue a tuturor amenințărilor și riscurilor de natură teroristă sau a celor care pot facilita
desfășurarea de acțiuni teroriste, accentul fiind plasat pe latura preventivă, astfel ca
fenomenul să fie ținut sub co ntrol, nu să se aștepte situația de a interveni prin ripostă
contrateroristă. Un prim obiectiv de protecție antiteroristă îl constituie cunoașterea detaliată
a acestui fenomen, depistarea premiselor ce îl generează și identificarea mecanismelor de a
influe nța asupra acestora. În acest sens, un mijloc eficient de combatere a terorismului îl
reprezintă cultura de securitate și conștientizarea pericolului din partea societății civile.
Nivelul culturii de securitate în lume este diminuat, la nivelul cetățenilor percepția unor
categorii de securitate fiind superficială. Atacurile teroriste de la Paris din noiembrie 2015
au accentuat în mod repetat obligativitatea cetățenilor de a se preocupa de ceea ce provoacă
șoc în jurul lor, de sporirea solidarității și coezi unii societale, de remarcarea acțiunilor cu
caracter suspect ce se produc în imediata apropiere și de informarea oportună a
reprezentanților structurilor abilitate cu combaterea terorismului. Indiferența sau
neimplicarea societății civile în raport cu feno menul terorism reprezintă unul dintre cele mai
înalte riscuri ale secolului XXI.
7. Analiza securității naționale a Republicii Moldova a permis să conchidem că de facto la ora
actuală cadrul conceptual juridic național cu privire la asigurarea securității și combaterea
147
terorismului este unul incomplet, cu deficiențe de claritate reciprocă, actele normative în
domeniu fiind elaborate în perioada diferitelor guvernări, unele dintre care cu opțiuni
contradictorii pe palierul prevenirii și combaterii terorismu lui, aflate în competi ție și
divergen ță. Proiectele legislative sunt adoptate, uneori, fără a fi puse în discuții în mod
detaliat, purtând un caracter profund politic.
8. Cercetarea securizării frontierelor Republicii Moldova ca oportunitate de încadrare în
sistemul de securitate internațională a permis să constatăm că terorismul, prin multitudinea
de metode și mijloace pe care le aplică, prin efectele pe care le generează, nu poate fi exclus
ca amenințare la adresa securității Republicii Moldova. U nele am enințări și riscuri de
securitate se materializează în interiorul statului, dar originea lor este externă. Din aceste
considerente, se apreciază că amenințări majore de natură teroristă la adresa Republicii
Moldova nu pot fi decât conjuncturale și tranzito rii.
9. În rezultatul analizei detaliate a principalelor forme și metode de combatere a terorismului
de către organele securității ale Republicii Moldova concluzionăm că, în prezent, conform
actelor legislative în vigoare, sistemul organelor de securitat e ale statului este unul mult mai
restrâns, decât cel al organelor abilitate cu combaterea terorismului. În opinia noastră,
Consiliul Suprem de Securitate, care ar trebui să fie coordonatorul reformelor în sistemul de
securitate al țării, continuă să rămân ă nereformat, neavând atribuții în luarea deciziilor
deliberative și fără expertiza corespunzătoare în domeniu, fapt ce împiedică să contribuie
efectiv la luarea deciziilor corecte de către conducerea de vârf a Republicii Moldova. Din
componența acestei in stituții fac parte și lideri ai partidelor de guvernare, fapt ce conduce
spre o politizare excesivă a politicii de securitate și apărare. În acest sens, considerăm
oportun de a asigura acțiunea integrată a tuturor instituțiilor cu responsabilități în domen iul
asigurării securității naționale.
În temeiul studiului realizat și a concluziilor deduse, care confirmă actualitatea și
importanța problematicii cercetării, propunem următoarele recomandări :
1. Luând în calcul noile tendin țe în ac țiunile teroriste pe plan interna țional, considerăm că
serviciile naționale de securitate abilitate cu combaterea terorismului trebuie să intensifice
schimbul de informa ții în regim real, să restricționeze oportun utilizarea Internetului și a
altor tehnologii de informare și comun icare în scopul de recrutare și incitare la comiterea
actelor teroriste, precum și pentru finan țarea, planificarea și pregătirea acestora. În acest sens
este necesar să fie blocate canalele de promovare și finan țare a terorismului.
148
2. În scopul realizării uno r reformări eficiente ale sistemului de securitate internațională,
considerăm necesară constituirea sub egida U niunii Europene a Agen ției comune europene
de securitate și informa ții, la care Republica Moldova să fie membră. Iar la nivelul
sistemului de sec uritate națională este oportună obligarea companiilor ce prestează servicii
Internet, gen Starnet, SunCommunication să acorde suportul necesar Serviciului de
Informații și Securitate în ce privește accesarea e -mail-urilor și convorbirilor telefonice
codifi cate, ca parte a noii strategii de combatere a atacurilor teroriste cibernetice .
3. Prin intermediul Centrului de Informare și Documentare NATO în R epublica Moldova ,
Delegației Uniunii Europene în Republica Moldova, reprezentanțelor Națiunilor Unite și
Organi zației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) cu sediul în Republica
Moldova este necesar să fie definite noi valori de securitate în politica internațională, care ar
contribui la statuarea responsabilităților fiecărei organizații internaționale d e securitate, spre
a evita suprapunerile între diferite sarcini și obiective, precum și spre a minimiza riscurile
terorismului la adresa mediului de securitate internațională.
4. În scopul acordării susținerii procesului de planificare a activităților antiter oriste la nivel
național, precum și al informării oportune a populației în legătură cu nivelul amenințării
teroriste, propunem ca în cadrul Serviciului de Informații și Securitate al Republicii
Moldova să se creeze Sistemul Național de Alertă Teroristă, cu caracterizarea mediului de
pericol național de alertă teroristă. La stabilirea nivelului curent de alertă teroristă să fie
utilizate următoarele categorii de indicatori : informații disponibile conținâ nd avertizări cu
privire la unele circumstanțe ce ar pu tea evolua în vulnerabilități/factori de
risc/amenințări/stări de pericol/iminența unui atac terorist pe teritoriul Republicii Moldova.
5. Cadrul juridic național în domeniul asigurării securității naționale necesită a fi completat cu o
variantă actualizată a Concepției Securității Naționale, dar și cu Strategia Militară și Strategia de
Securitate Națională, care urmează a fi adoptată în variantă finală de Parlamentul Republicii
Moldova. Având un grad de coordonare reciprocă, aceste acte juridice au menirea să creeze
condiții favorabile spre a spori încrederea populației în organele de securitate ale Republicii
Moldova, că acestea sunt capabile să îndeplinească una dintre principalele atribuții ale oricărui
stat – apărarea securității teritoriului, cetățenilor și instituțiilor statale.
6. În contextul tendințelor de integrare europeană , recomandă m ca conducerea Republicii
Moldova să susțină inițiativa Franței de a constitui Carta Albă Europeană de Apărare și
Securitate la nivelul U niunii Europene , care ar putea inc lude, în acord cu partenerii, o
analiză comună la nivel european a sistemului internațional de apărare și de securitate și a
amenințărilor la adresa acestuia.
149
BIBLIOGRAFIE
Acte normative:
1. Constituția Republicii Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.1.
2. Tratat cu privire la forțele armate convenționale în Europa, nr.1990 din 19.11.1990. În:
Tratate internaționale, 1998, nr.3.
3. Convenția referitoare la infracțiuni și la anumite acte săvârșite la bordul aeronavelor din
14.09.1963. Republ ica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr.766 -XIII din
06.03.1996. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.19.
4. Convenția pentru reprimarea capturării ilicite a aeronavelor din 6.12.1970. Republica
Moldova a aderat prin Hotărârea Pa rlamentului nr.766 -XIII din 06.03.1996. În: Monitorul
Oficial, 1996, nr.19.
5. Convenția pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate contra securității aviației civile din
23.09.1971. Republica Moldova a a derat prin Hotărârea Parlamentului nr.766 -XIII din
06.03.1996. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.19.
6. Convenția asupra interzicerii perfecționării, producerii și stocării armelor bacteriologice,
(biologice) și toxice și asupra distrugerii lor din 10.04.1972. Republica Moldova a aderat
prin Legea nr.360 -XV din 05.11.2004. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004,
nr.218 -223.
7. Convenția europeană pentru reprimarea terorismului din 27.01.1977. R atificată prin
Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.456 -XIV din 18.06.99. În: Trata te
internaționale, 2001, Volumul 28, p.74.
8. Convenția europeană cu privire la controlul achiziționării și deținerii armelor de foc de
către particulari din 28.06.1978, ratificată prin Legea nr.1578 -XV din 20.12.2002. În:
Monitorul Oficial , 2002, nr.190 .
9. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea Concepției sistemului
informațional automatozat „Registrul de stat al populației” și a Regulamentului cu privire
la Registrul de stat al populației, nr.333 din 18.03.2002. În: Monitorul Oficial al Repu blicii
Moldova, 2002, nr.43 -45.
10. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova privind principiile de bază pentru reglementarea
pașnică a conflictului armat, instaurarea păcii și înțelegerii în raioanele de Est ale
Republicii Moldova, nr.1062 – XII din 16.06.1992 . În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 1992, nr.6 -127-1.
150
11. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova privind unele căi de soluționare a conflictului
armat din raioanele de Est ale Republicii Moldova, nr.1068 – XII din 23.06.1992. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1992, nr.6 -128-1.
12. Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova privind doctrina militară a Republicii
Moldova, nr.482 -XIII din 06.06.1995. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995,
nr.38 -39/429.
13. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova privind Centrul Antiterorist al Serviciului de
Informații și Securitate, nr.1295 din 13.11.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii
Molodva, 2006, nr.178 -180.
14. Hotărârea Parlamentului pentru aprobarea Strategiei Securității Naționale a Republicii
Moldova, nr.153 din 15.07.2011. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011,
nr.170 -175.
15. Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova cu privire al aprobarea Concepției reformei
militare, nr.1315 din 26.07.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Mold ova, 2002 nr.117.
16. Legea privind Declarația de Independență a Republicii Moldova, nr.691 din 27.08.1991.
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1991, nr.11 -12.
17. Legea Republicii Moldova cu privire la apărarea națională, nr.964 –XII din 17.03.1992. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1992, nr.3/68 (abrogată la 19.09.2003).
18. Legea Republicii Molodva cu privire la forțele armate, nr.966 –XII din 17.03.1992. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1992, nr.3/68 (abrogată la 19.09.2003).
19. Legea Republicii Molodva cu privire la securitatea statului, nr.618 din 31.10.1995. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova,1997, nr.10 -11.
20. Legea Republicii Moldova cu privire la organele securității statului, nr.618 -XIII din
31.10.1995. În: Monitorul Ofici al al Republicii Moldova, 1997, nr.10 -11/117.
21. Legea Republicii Moldova privind Serviciul de Informații și Securitate, nr.753 din
23.12.1999. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.156.
22. Legea Republicii Moldova cu privire la combaterea terori smului, nr.539 din 12.10.2001.
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.147 -149.
23. Legea Republicii Moldova cu privire la statutul refugiaților, nr.1286 -XV din 25.07.2002.
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.126 -127/1003.
24. Legea Repu blicii Moldova cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și
finanțării terorismului, nr.190 din 26.07.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2007, nr.141 -145.
151
25. Legea Republicii Molodva privind aprobarea Concepției Securității Naț ionale a Republicii
Moldova, nr.112 din 22.05.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008,
nr.357.
26. Legea privind azilul în Republica Moldova, n r.270 din 18.12.2008. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2009, nr.53 -54.
27. Lege a Republicii M oldova cu privire la Poliția de Frontieră, nr.283 din 28.12.2011. În
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.131 -134.
28. Management integrat al frontierei de stat pentru anii 2011 -2013, nr.1212 din 27.12.2010.
În: Monitorul Oficial al Republicii Mo ldova, 2011, nr.16 -17.
Monografii, culegeri și dicționare:
29. Abram N.S., Schmitt G.J. Războiul tacit. Introducere în universul informațiilor secrete.
București: Polirom, 2008. 380 p.
30. Andreescu A. Fenomenul terorist actual o fatalitate? Managementul stresul ui profesional.
Vol. II. București: Editura Ministerului Administrației și Internelor, 2006. 342 p.
31. Andreescu A., Radu N. Organizațiile teroriste. Managementul combaterii terorismului și
criminalității transfrontaliere. Timișoara: Timpolis, 2007. 257 p.
32. Andreescu A., Radu N. Organizații teroriste: conceptualizarea terorii vs securitatea
europeană. București: Editura M.I.R.A., 2008. 196 p.
33. Antonov V. Implicațiile politice ale terorismului internațional. Teză de dr. în științe
politice . Chișinău, 2007. 132 p.
34. Arădăvoaice G. ș.a. Sfârșitul terorismului. București: Antet, 2002. 216 p.
35. Arădăvoaice Gh. ș.a. Terorism, antiterorism, contraterorism . Istoric, actualitate,
perspective. București: Antet, 1997. 384 p.
36. Bache I., Stephen G. Politica în Uniunea European ă. București: Epigraf, 2009. 664 p.
37. Baldwin D. Neorealism and Neoliberalism: the contemporary debate. New York:
Columbia University Press, 1993. 377 p.
38. Bârn ă C. Terorismul ultima soluție? Mărirea și decăderea Al Qaeda. București:
Geopolitic, 2010. 159 p.
39. Bărbulescu I.Gh. Uniunea Europeană. Politicile extinderii. București: Tritonic, 2006. 495 p.
40. Băhnăreanu C. Rolul organismelor internaționale în managementu l crizelor în regiunea
Mării Negre. București: Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2008. 56 p.
41. Băhnăreanu C. Resurse energetice crize conflicte. București: Editura Militară, 2008. 296 p.
152
42. Boțan Ig. Reglementarea transnistreană, o soluție europeană. Chișinău: Adept, 2009. 88 p.
43. Brzezinski Z. The Geostrategic Triad – Living with China, Europe and Russia.
Washington, DC: The Center for Strategic and International Studies Press, The CSIS
Press, 2000. 88 p.
44. Bull H. Societatea anarhică. Un stud iu asupra ordinii în politica mondială. Chișinău:
Știința, 1998. 176 p.
45. Busuncean T. Colaborarea internațională a serviciilor speciale în combaterea
terorismului. Teză de dr. în politologie. Chișinău, 2013. 183 p.
46. Buzan B. Is international security possib le? În: Ken Booth (ed.). New thinking about
strategy and international security. London: Harper Collins Academic, 1991. 41 p.
47. Buzan B. Popoarele, statele și teama. Chișinău: Cartier, 2000. 388 p
48. Buzan B. Popoarele, statele și frica – o agendă pentru studi i de securitate internațională în
epoca de după Războiul Rece . Chișinău: Cartier, 2014. 404 p.
49. Buzan B. ș.a. Security a new framework for analysis. London: Lynne Rienner publishers,
Boulder, CO, 1998. 239 p.
50. Callaghan J., Kernic F. Securitatea internațion ală și forțele armate. București: Tritonic,
2004. 264 p.
51. Chagnollaud J.P. Relations internationals contemporaines: une monde en parte de reperes.
Paris: L’Harmattan, Deuxième édition revue et augmentée, 1999. 168 p.
52. Chelcea C. Tehnici de cercetare sociol ogică. București: Polirorm, 2001. 234 p.
53. Choomsky N. Ambiții imperiale. București: Antet, 2005. 144 p.
54. Cilluffo F., Rankin D. Fighting terrorism. În: NATO Review, 2001, 49(4). 15 p.
55. Cini M. European Union politics. New York: Oxford U.P., 2003. 450 p.
56. Clutterbuck R. Guerrillas and Terrorists . Ohio University Press, 1980. 125 p.
57. Controlul parlamentar al sectorului de securitate: principii, mecanisme si practici. Ghid
practic pentru parlamentari. București: Ziua, 2003. 200 p.
58. Cosma M. Riscuri și amenințări l a începutul secolului XXI. Sibiu: Alma Mater, 2008. 229 p.
59. Cozma V. Învățământul universitar în sistemul științific și eucațional din Republica Moldova,
1946 -1996: Autoreferatul tezei de doctor habilitat în științe istorice, Chișinău, 1996. 43 p.
60. Camous T h. Orienturi. Occidenturi. 25 de secole de razboaie. Chisinau: Cartier, 2009.
512 p.
61. Cragin K., Daly S. The Dynamic Terrorist Threat. An Assessment of Group Motivations
and Capabilities in a Changing World, 2004. 55 p .
153
62. Crenshaw M. The causes of terrorism. Comparative politics. The City University of New
York, 1981. 399 p.
63. Crenshaw M. Terrorism, Legitimacy, and Power: The Consequence of Political Violence.
Middletown: Wesleyan University Press, 1983. 174 p .
64. Crenshaw M. Terrorism and International Cooperati on. Boulder: Westview Press,
1989. 91 p.
65. David A. Națiunea între „starea de securitate” și „criza politico -militară”. București:
Licorna, 2000. 67 p.
66. Diaconu D. Terorismul – repere juridice și istorice. București: All Beck, 2004. 152 p.
67. Dinu M. Influența factorilor etnic și religios asupra dinamicii mediului de securitate.
București: Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2008. 47 p.
68. Dinu M. Rolul religiei în construcția viitoarei Europe. București: Editura Universității
Naționale de Apăra re „Carol I”, 2009. 50 p.
69. Dinu M., Alexandrescu G. Surse de instabilitate. București: Editura Universității
Naționale de Apărare „Carol I”, 2004. 574 p.
70. Dolghin N. Studii de securitate și apărare. Vol.4. București: Editura Universității
Naționale de Apăr are „Carol I”, 2007. 246 p.
71. Dolghin N., Văduvă Gh. Războiul bazat pe rețea și viitorul strategiei militare. București:
Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2004. 237 p.
72. Donnelley P. Asasini și asasinate care au schimbat istoria lumii. Buc urești: Litera
Internațional, 2009. 336 p.
73. Duculescu V. Diplomația secretă. București: Casa Europeană, 1992. 344 p.
74. Duțu P. Echilibrul de putere și mediul de securitate, Vol. 1. București: Editura
Universității Naționale de Apărare “Carol I”, 2011. 514 p.
75. Easton D. A system analysis of political life. New York, 1995. 30 p.
76. Efremov V. Terorismul internațional în pragul noului mileniu: aspecte juridico –
metodologice. Chișinău: Pontos, 2011. 212 p.
77. Ejova C. Terorismul internațional în contextul globalizării ( analiză politologică). Teză de
dr. în științe politice. Chișinău, 2007. 170 p.
78. Forcade O., Laurent S. Serviciile secrete. Puterea și informația secretă în lumea modernă.
București: Cartier, 2008. 275 p.
79. Friedman G. Următorii 100 de ani. Previziuni pentru secolul XXI. București: Litera,
2012. 271 p.
154
80. Frunzeti T. Geostrategie. București: Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, 2009.
211 p.
81. Fukuyama F. Nation building: beyond Afghanistan and Iraq. Baltimore: Johns Hopkins
University Press, 2005. 286 p.
82. Ghica L., Zulean M. Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese.
București: Polirom, 2007. 328 p.
83. Helsing J. Organizațiile secrete și puterea lor în secolul XX. Oradea: Alma Tip, 2000. 318 p.
84. Huntington S. Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale. București: Antet,
1998. 320 p.
85. Huntington S. The Clash of Civilizations? Remaking of World Order. New York, 1996.
366 p.
86. Interesul național și politica de securitate . București: Institutul Român de Studii
Internaționale, 1995 . 352 p.
87. Juc V. Edificarea relațiilor internaționale post -război rece: aspecte teoretico -metodologice
și replieri geostrategice. Chișinău: Sirius, 2011. 248 p.
88. Kahn S. Geopolitica Uniunii Europene. Chișinău: Cartier, 2008. 176 p.
89. Kennedy P. The Rise and Fall of Great Powers: Economic Change and Military Conflict
from 1500 to 2000. Vintage Books, 1989. 417 p.
90. Kenneth N.W. Teoria politicii internaționale. Iași: Polirom, 2006. 177 p.
91. Keohane R. After Hegemony: Cooperation and Discord in the World Political Economy.
New Jersey: Princeton University Press, 2005. 320 p.
92. Kissinger H. Diplomația. București: BIC ALL, 2003. 784 p.
93. Kolodziej A.E. Securitatea și relațiile internaționale. București: Polirom, 2007. 432 p.
94. Krause K., Williams M. Critical Security Studi es: concepts and Cases. Minneapolis:
University of Minnesota Press, 1997. 379 p.
95. Laqueur W. The Age of Terrorism. Boston: Brown and Company, 1987. 385 p.
96. Marret J. Tehnicile terorismului. București: Corint, 2002. 184 p.
97. Mazilu D. Drept internațional publi c. București: Lumina Lex, 2001. 279 p.
98. Moraru A. ș.a. Contribuții la metodologia criminalisticii. Chișinău: USM, 2001. 315 p.
99. Moroianu – Zlătescu I. Protecția juridică a drepturilor omului. București: IRDO, 1996.
100. Micu G. ș.a. Securizarea frontierelor și stabilitatea regională. București: Institutul pentru
Politici Publice, 2002. 36 p.
155
101. Moștoflei C. România – NATO. București: Editura Academiei de înalte studii militare,
2002 . 163 p.
102. Moștoflei C., Dolghin N. (coord.), Studii de securitate și apărare. Vol.1 . București: Editura
Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2005. 246 p.
103. Moștoflei C., Dolghin N. (coord.). Studii de securitate și apărare. Vol.3. București: Editura
Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2005. 164 p.
104. Moștoflei C. (coord.). Politici și strategii în gestionarea conflictualității. Vol.1. București:
Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I” , 2008. 242 p.
105. Moștoflei C. (coord.), Politici și strategii în gestionarea conflictualității, Vol.3. București:
Editura Universit ății Naționale de Apărare „Carol I”, 2008. 356 p.
106. Moștoflei C. (coord.). Politici și strategii în gestionarea conflictualității. Vol.4. București:
Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2008. 330 p.
107. Moștoflei C. (coord.). Perspective ale sec urității și apărării în Europa. Vol.3. București:
Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2009. 336 p.
108. Moștoflei C. (coord.). Perspective ale securității și apărării în Europa. Vol.4. București:
Editura Universității Naționale de Apărare „C arol I”, 2009. 414 p.
109. Moștoflei C. (coord.). Stabilitate și securitate regional. Vol.1, București: Editura
Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2009. 1336 p.
110. Mureșan L. ș.a. Politica europeană de securitate și apărare – element de influențare a
acțiunilor României în domeniul politicii de securitate și apărare. București: Institutul
European din România, 2004. 86 p.
111. Mureșan M., Toma Gh. Provocările începutului de mileniu. București: Editura Universității
Naționale de Apărare „Carol I” , 2003. 336 p.
112. Naghi G., Toma Gh. Ora care a schimbat lumea. Asimetria începutului de secol. București:
Presa Națională, 2004. 131 p.
113. Neguț S. Geopolitica – Universul Puterii. București: Meteor Press, 2009. 430 p.
114. Oots K.L. A Political Organization Approach to Transn ational Terrorism . – Greenwood
Press, 1986. 188 p.
115. Pânzaru P. Condiția umană în perspectiva vieții cotidiene. București: Albatros, 1987. 135 p.
116. Petrescu S. Apărarea și securitatea europeană. București: Editura Militară, 2006. 186 p.
117. Pîntea Iu. ș.a. Pers pectivele cooperării Republicii Moldova în cadrul Politicii de Securitate
și Apărare Comună. Chișinău: Bons Offices, 2011. 48 p.
156
118. Popa V., Sarcinschi Al. Perspective în evoluția organizațiilor internaționale de securitate.
București: Editura Universității N aționale de Apărare „Carol I”, 2007. 48 p.
119. Lungu E. Zece ani de turbulențe în securitatea lumii, 2001 -2011. București: ISPRI, 2013.
253 p.
120. Rădoi M. Serviciile de informații și decizia politică. București:Tritonic, 2003. 176 p.
121. Rittberger V., Bernhard Z. I nternational Organizations: Polity, Politics and Policies.
Palgrave Macmillan, Hampshire, 2006. 264 p.
122. Rusnac A. Aspecte ale teoriei securității. Chișinău: Fundația Draghiștea, 2005. 216 p.
123. Rusnac Gh., Manolache C. Securitatea statului în sfera ecologică: aspectul politico -militar.
Chișinău: CEP USM, 2000. 112 p.
124. Scalețchi F. Securitatea comunitară și terorismul. Bucuresti: Bren, 2006. 208 p.
125. Schmidt A. Political terrorism: a research guide to concepts, theories, data bases, and
literature. New Brunswick , 1983. 678 p.
126. Schmidt A., Jongman A. Political terrorism: a new guide to actors, authors, concepts, data
bases, theories, and literature. Amsterdam: North -Holland Publishing, 1988. 700 p.
127. Schmidt P. Violence as Communication: Insurgent Terrorism and the Western News
Media, 1982. 282 p.
128. Serebrean O. Dicționar de geopolitică. București: Polirom, 2006. 344 p.
129. Servier J. Terorismul. Iași: Institutul European, 2002. 160 p.
130. Sîli V., Pleșca R. Finanțarea terorismului: aspecte privind particularitățile contraca rării.
Chișinău, 2008. 124 p.
131. Sîli V., Pleșca R. Terorismul și unele particularități de contracarare a acestuia. Chișinău,
2010. 186 p.
132. Sîli V., Armașu V. ș.a. Infracțiuni cu caracter terorist, infracțiuni conexe terorismului și
unele infracțiuni cu caract er de terorizare. Chișinău: Garomont Studio, 2011. 230 p.
133. Sîli V. Terorismul aerian. Chișinău: Garomont Studio, 2011. 149 p.
134. Sportel E., Faltas S. Reforma sectorului de securitate în Republica Moldova: consolidarea
controlului asupra sectorului de securita te. Chișinău: CESS, 2009. 116 p.
135. Strategia europeană de securitate. Consiliul Uniunii Europene, Comunitățile Europene.
București, 2009. 52 p.
136. Centrul de studii strategice de securitate. Securitatea Națională la început de secol XXI.
București, 2001, 101 p.
157
137. Centrul de studii strategice de securitate. Terorismul – dimensiune geopolitică și
geostrategică. Războiul terorist. Războiul împotriva terorismului. București, 2002. 77 p.
138. Thackrah R. Dictionary of Terrorism . London: Routledge. 2004, 318 p.
139. Trăsnea O. Mică enciclopedie de politologie . București: Editura Științifică și
Enciclopedică, 1977. 493 p.
140. Trenin D. The End of EURASIA: Russia on the Border Between Geopolitics and
Globalization. Carnegie Moscow Center, 2002. 354 p.
141. Ungureanu R. -S. Securitate, su veranitate și instituții internaționale. Iași: Polirom, 2010.
240 p.
142. Varzari V. Asigurarea securității naționale a Republicii Moldova în contextul opțiunii de
integrare europeană: Teză de doctor în politologie. Chișinău, 2012. 163 p.
143. Văduvă Gh. Terorismu l contemporan – factor de risc la adresa securității și apărării
naționale în condițiile statutului României de membru al NATO. București: Editura
Universității Naționale de Apărare, 2005. 47 p.
144. Voicu C., Ungureanu G. Globalizarea și criminalitatea financ iar-bancară: curs pentru
masterat. București: Universul Juridic, 2005. 447 p.
145. Volkoff Vl. Dezinformarea văzută din Est. București: Pro Editură și Tipografie, 2007. 59 p.
146. Waever O. ș.a. Filosofia europeană. Perspectivele de dincolo de confruntarea Est -Vest.
Basingstoke: Maximillan, 1989. 303 p.
147. Waltz K. The stability of the bipolar world. The MIT Press on behalf of American
Academy of Arts & Sciences, 1993. 909 p.
148. Wilkinson P. Terrorism versus democracy. The Liberal State response. London, 2006. 273 p.
149. Winkler H.T. ș.a. Combating terrorism and its implications for the security sector.
Vallingby, 2005. 248 p.
150. Wright R. în The Gap Between Haves and Have -Nots Is Growing. 21st Century Earth.
Opposing Viewpoins, 1996. 355 p.
151. Алмонд Г. Сравнительная политоло гия. Мировой обзор. Москва: Аспект -Пресс,
2002. 546 c.
152. Бирштейн Б. Партнёрство ради жизни. Кишинев : Универсул , 2002. 127 c.
153. Будницкий О Терроризм в российском освободительном движении: идеология,
этика, психология (вторая половина XIX — начало XX в. Моск ва: «Российская
политическая энциклопедия», 2000. 399 c.
158
154. Варфоломеев А. и др . Терроризм и контртерроризм в современном мире:
аналитические материалы, документы, глоссарий: Научно -справочное издание.
Москва: Эксилит, 2003. 480 с.
155. Военная политология. Часть 1. Москва: Военный университет, 1996. 57 с.
156. Дершовиц А. Почему терроризм действует: осознать угрозу и ответить на вызов.
Москва: Российская политическая энциклопедия, 2005. 256 с.
157. Лисник И. Борьба с терроризмом: меры технического контроля и противодейст вия.
Кишине в, 2004 . 176 с .
158. Ляхов Е. Терроризм и межгосударственные отношения. Москва: Международные
отношения, 1991. 213 с.
159. Одесский М.П., Фельдман Д.М. Поэтика террора и новая административная
реальность: очерки истории формирования. Москва: РГГУ, 1997.
160. Марчук Г., Кондратьев К. Приоритеты глобальной экологии. Моска: Наука, 1992.
288 с.
161. Моджорян Л. Терроризм на море. Борьба государств за безопасность морского
судоходства. Москва: Международные отношения, 1991. 101 с.
162. Новиков А. Антитеррор: комплексный по дход. Москва, 2007. 267 с.
163. Новиков А. Антитеррористический комплексный подход. Информационное оружие
в террористических акциях и локальных конфликтах. Москва, 2009. 280 с.
164. Сакович В . Национальная безопасность Республики Молдова . Кишинев , 2016 . 570 c.
165. Суворов Н. Элитарное и массовое сознание в культуре постмодернизма. Санкт
Петерсбург, 2002. 274 c.
166. Жаринов К. Терроризм и террористы: Исторический справочник Минск : Харвест,
1999. 605 c.
167. Трунов В. Правовые основы борьбы с терроризмом. Москва: Интел – Синтез, 2004.
94 c.
168. Устинов В. Международный опыт борьбы с терроризмом. Москва: Юрлитинформ ,
2002. 557 с.
Articole în ediții științifice:
169. Alexandrescu G. Modele posibile ale noului război. În: Impact Strategic , nr. 1 -2, 2003,
p.47-55.
159
170. Alexandrescu G. Terorismul – amenințare neconvențională la adresa securității naționale și
internaționale. În: Revista Forțelor Terestre, 2001, nr.2, p. 6 -12.
171. Andreescu A. Terorismul actual, o fatalitate. În: Buletin documentar, 2007, nr.1, p.177 -185.
172. Andreescu A., Radu N. Geneza paradigmei terorii. În: Terorismul azi. Revista de
specialitate în domeniul terorismului, 2007, nr.18 -21, an.2, p.14 -20.
173. Armașu V. Organizațiile și rețelele terorismului internațional în spațiul Europei d e Est.
Chișinău: Conferința internațională „Perfecționarea cooperării în domeniul securității
naționale și regionale”, 2003, p.25 -33.
174. Balaban C.G. Provocări ale unui mediu de securitate aflat în dinamică imprevizibilă. În:
Securitatea și apărarea spațiului sud-est european în contextul transformărilor de la
începutul mileniului III (coord Moștoflei). București, 2006, p.72 -79.
175. Bajraktari Y., Roady P. Afganisthan: Changing the frame, changing the game. În:
Discussion Paper 09 -02. Belfer Center for Science and International Affairs, Harvard
Kennedy School, 2002, p. 10-19.
176. Berbeca V. Strategia securității naționale – o amânare a unei reforme întârziate. În: Buletin
de politică externă a Moldovei, 2011, nr.31. Chișinău: Institutul pentru Dezvoltare și
Inițiative S ociale „Viitorul”, p.1 -3.
177. Bicherschi T. Unele aspecte privind cooperarea internațională în combaterea terorismului.
În: Revista Națională de Drept. (Chișinău), 2004, nr.11, p. 50-58.
178. Bîrnă C. Definiție operațională a terorismului, metodologie și indicatorii de securitate. În: Revista
de geografie politică, geopolitic și geostrategie, (București), an. III , 2005, nr.12, p.161 -169.
179. Boacă M. Suportul cultural al securității națiunilor. În: Provocări la adresa securității și
strategiei la începutul secolului 21. Sesiunea de comunicări științifice cu participare
internațională, 14 -15 aprilie 2005. București: E ditura Universității Naționale de Apărare
„Carol I”, 2005, p. 178-196.
180. Bencheci M. Etapele elaborării politicii de securitate și apărare a Republicii Moldova:
provocări și soluții. În: Moldoscopie (Probleme de analiză politică). Chișinău: CEP USM,
2012, nr. 2 (LVII), p. 237 -240.
181. Bencheci M. Politica de securitate a Republicii Moldova. În: Materialele Conferinței
științifice internaționale „Științe politice, relații internaționale și studii de securitate”,
Sibiu, România, 2012, p.328 -331.
160
182. Bencheci M., Comendat V. Imaginea instituțională a organelor securității statului ale
Republicii Moldova. În: Materialele Conferinței științifice internaționale, ediția VIII, Sibiu,
România, 2014, p. 370 -378.
183. Chete E. Asimetria și conflictele asimetrice, posibile rezolvări î n viziune strategică
românească. În: Centrul de studii strategice de securitate . Comunicări științifice la
Conferința internațională din 29 noiembrie 2001, p.56 -70.
184. Cobuz C. Noul război între clasic, disimetric, asimetric și nonconvențional. În: Politici
și tactici în gestionarea conflictualității. Vol.3. Coord. Moștoflei C. București, 2008,
p.146 -170.
185. Eșanu C. Politica de securitate a Republicii Moldova în spațiul Sud -Est European:
avantaje și perspective. În: Studii internaționale: viziuni din Moldova (pu blicație
periodică științifico -metodică), vol.I, 2006, nr.1, p.284 -288.
186. Frunzeti T. Provocări la adresa securității și strategiei la începutul secolului XXI. În:
Materialele s esiunii anuale de comunicări științifice cu participare internațională, 14 -15
aprilie 2005. București: Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2005,
p.23-36.
187. Gorincioi R. Securitatea internațională în condițiile globalizării. În: Materialele
Conferinței internaționale „Perfecționarea cooperării în domeniul securității
internaționale și regionale. Noi amenințări teroriste – pericol pentru securitatea
națională: surse, condiții de apariție și metode de contracarare. Chișinău, 2003,
p.52 -61.
188. Gorincioi R. Probleme ale securității internaționale în condițiile globalizării. În:
Procesul de globalizare: provocări și soluții/V.Teosa (coord). Chișinău: CEP USM,
2004. p.135 -148.
189. Grosu V. Influența factorilor externi asupra securității Republicii Moldova. În: Studii
internaționale: viziuni din Moldova (Chișinău). Vol.II, 2007, nr.1, p.92-101.
190. Gabor G. Putere și securitate în relațiile internaționale. În: Echilibrul de putere și
mediul de securitate.Vol.I/ Duțu P. (coord). București: Editura Universității Naționale
de Apărare „Carol I”, 2011, p.160 -165.
191. Dolghin N. Mediul de securitate între tentația „hard -ului” și complexitatea „soft -ului”. În:
Dinamica mediului european de securitate. Vol.2. București: Editura Universității
Naționale de Apărare „Carol I”, 2007, p.66 -74.
161
192. Drăgan P. Expansiunea terorismului – o amenințare continuă pentru securitatea națională și
internațională. În: Perspective ale securității și apărării în Europa. Vol.3/ Moștoflei C.
(coord.). București: Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2009, p.275 -283.
193. Dinu M -Ș. Evoluții geopolitice actuale: consoli dări și aspirații. În: Echilibrul de putere și
mediul de securitate. Vol.I/ Duțu P. (coord). București: Universității Naționale de Apărare
„Carol I”, 2011, p.84 -101.
194. Dinu M-Ș., Alexandrescu Gr., Surse de instabilitate, În: Studii de securitate și apărare.
Vol.3./Moștoflei C., Dolghin N. (coord.). București: Editura Universității Naționale de
Apărare „Carol I”, 2005, p.5 -31.
195. Duțu P., Dinu A. Primăvara arabă și mediul de securitate. În: Echilibrul de putere și mediul
de securitate. Vol.I/Duțu P. (coord). Bucu rești: Universității Naționale de Apărare „Carol
I”, 2011, p.166 -179.
196. Han L. Noi actori și tendințe pe piața securității. În: Perspective ale securității și apărării în
Europa. Vol. 1/Moștoflei C. (coord.). București: Editura Universității Naționale de Apă rare
„Carol I”, 2009, p.398 -414.
197. Herd Graeme and Löfgren J. Societal Security in the Baltic States and EU Integration. În:
Cooperation and Conflict, September, 2001, p.273 -296.
198. Hoară M. Implicațiile dinamismului mediului european de securitate asupra secu rității
naționale. În: Dinamica mediului european de securitate. Vol.2/ Moștoflei C. (coord.).
București: Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2007, p.282 -291.
199. Ionescu C. Forțele și mijloacele specifice luptei contrateroriste în zone de ri sc maxim, în
situații de criză și război. În: Impactul evoluției relațiilor internaționale asupra mediului de
securitate. Moștoflei C. (coord.). București: Editura Universității Naționale de Apărare
„Carol I”, 2010, p. 445 -452.
200. Jianu N., Noul mediu intern ațional de securitate din perspectivă europeană În: Perspective
ale securității și apărării în Europa. Vol.1/ Moștoflei C. (coord.). București: Editura
Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2009, p.322 -329.
201. Juc V., Ungureanu V. Fundamentarea și in stituționalizarea securității naționale a
Republicii Moldova: aspecte istoriografice și teoretico -metodologice. În: Revista Militară.
Studii de securitate și apărare. Publicație științifică a Academiei Militare al Forțelor
Armate „Alexandru cel Bun”. Chiși nău, 2010, nr.1, p.14 -33.
202. Krauthammer Ch. The Unipolar Moment. În: Foreign Affairs, 1990/91, Vol.70, nr.1,
p.23-33.
162
203. Krauthammer Ch. In Defense of Democratic realism. În: The National Interest, 2004,
nr.77, p.1 -35.
204. La Feber W. The Post September 11 Debate Over Empire, Globalization, and
Fragmentation. În: Political Science Quarterly, 2002,Vol.117, p.78 -86.
205. Lungu P. Terorismul postmodern. În: Psihosociologia & Mass media, 2001, nr.4,
p.116 -120.
206. Lungu Ș. Securitatea europeană în perspectiva mileniului III. Î n: Gândirea militară
românească (București), 1997, nr.1, p.9 -15.
207. Magdalena I. Raporturile dintre securitatea și apărarea națională. În: Revista Colegiului
Național de Apărare. București, 1996, nr.2, p.3 -14.
208. Mearsheimer J. The false promise of international institutions. În: International security,
vol. 19, Winter 1994/1995, no.3, p.25 -34.
209. Moștoflei C. Conceptul Strategic NATO – determinări și perspective. În: Impact Strategic,
2010, nr.4, p. 14 -21.
210. Mungiu -Pippidi A. Războiul civilizațiilor. În: săptămânalul Prezent, 2006, nr.3, p.85 -89.
211. Osmochescu N. Combaterea terorismului internațional. În: Materialele Conferinței
internaționale din 9 -13 septembrie 2002. Chișinău, 2002, p.88 -93.
212. Muscan M. Comportamentul haotic și organizațiile teroriste – provocări pentru apărare. În:
Perspective ale securității și apărării în Europa. Vol.4/ Moștoflei C. (coord.). București:
Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2009, p.51-59.
213. Pah P. Principalele organizații internaționale de securitate și rolul lor în o rganizarea și
desfășurarea operațiunilor multinaționale. În: Politici și strategii în gestionarea
conflictualității. Vol.4/ Moștoflei C. (coord.). București: Editura Universității Naționale de
Apărare „Carol I”, 2008, p. 33 -48.
214. Pericle F. Globalizarea și influența sa asupra securității internaționale În: Securitate și
Apărare în Uniunea Europeană/ Moștoflei C. (coord.). București: Editura Universității
Naționale de Apărare „Carol I”, 2008, p.150 -159.
215. Pentilescu I. Dimensiunea etnico -religioasă a terorismul ui. Multidimensionalitatea și
complexitatea fenomenului terorism. În: Impactul evoluției relațiilor internaționale asupra
mediului de securitate/ Moștoflei C. (coord.). București: Editura Universității Naționale de
Apărare „Carol I”, 2010, p.231 -243.
216. Petre scu S. Informațiile în politica de securitate națională. În: Studia Securitatis (Sibiu),
anul 1, 2007, nr.1, p.53 -64.
163
217. Pigui T. Securitatea economică și securitatea umană globală. În: Colocviu strategic, 2004,
nr.10 (XXII), p.26 -31.
218. Pintilei N. Cooperarea i nternațională în combaterea terorismului internațional. În:
Administrație publică (Chișinău), 2003, nr.3, p.167 -171.
219. Popescu C. Nevoia de unitate și cooperare în gestionarea conflictualității – o nouă
provocare pentru actorii principali ai mediului de sec uritate. În: Politici și strategii în
gestionarea conflictualității, Vol.2/ Moștoflei C. (coord.). București: Editura Universității
Naționale de Apărare „Carol I”, 2008, p.140 -149.
220. Punga L. NATO: crearea unui sistem de securitate.În: Moldova și lumea. Chiș inău, 1998,
nr.9-10, p.27 -32.
221. Rugină N. Redimensionarea mediului de securitate. În: Impactul evoluției relațiilor
internaționale asupra mediului de securitate/ Moștoflei C. (coord.). București: Editura
Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2010, p.149-158.
222. Richicinschi Iu. Terorismul – pericolul destabilizării securității internaționale. În: Revista
de Drept a Institutului de Filosofie, Sociologie și Drept al AȘM, 2005, p.44 -50.
223. Saca V. Aspecte statice și dinamice ale interesului național. Cazul Re publicii Moldova. În:
Moldoscopie (Probleme de analiză politică) (Chișinău), 2008, nr.2 (XLI), p.194 -201.
224. Schmitt M. Counter -terrorism and the Use of Force in International Law. În: The Marshall
Center Papers, 2002, nr.5, p.1 -12.
225. Solomon C. Conflictul tra nsnistrean și rolul Uniunii Europene și SUA în soluționarea
acestuia. În: Revista științifică a Universității de Stat din Moldova „Studia Universitas”,
2009, nr.4, p.5 -13.
226. Solomon C., Gumeniuc A. Conflictul tranistrean și proecseul de negocieri în formatul
„5+2”. În: Moldoscopie (Probleme de analiză politică). Chișinău , 2008, nr.3 (XLII),
p.178 -185.
227. Stanciu A. Conținutul și tendințele de evoluție ale fenomenului terorist internațional în
contextul actual. În: Securitatea și apărarea spațiului sud -est europe an în contextul
transformărilor de la începutul mileniului/ Moștoflei C. (coord.). București: Editura
Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2006, p.541 -558.
228. Stanciu A. Organizațiile teroriste contemporane, actor nonstatal cu implicații majore
asupra securității. În: Politici și strategii în gestionarea conflictualității. Vol. 2/ Moștoflei
C. (coord.). București: Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2008, p.9 -16.
164
229. Străuțiu E. Cadrul instituțional al analizei de securitate în Republic a Moldova. În: Studii de
Securitate (București), Anul 6, 2012, nr.2, p.51 -61.
230. Străuțiu E. Think tankurile europene de securitate. În: Studia Securitatis (Sibiu), Anul 6,
2012, nr.1, p.25 -34.
231. Tănase T., Porumbiță A. Considerații privind transformările și a daptarea serviciilor de
informații și securitate la noul mediu de securitate al secolului XX. În: Stabilitate și
securitate regională, Vol.1/ Moștoflei C. (coord.). București: Editura Universității
Naționale de Apărare „Carol I”, 2009, p.257 -277.
232. Tomescu R . Finanțări teroriste în Uniunea Europeană. În: Securitate și Apărare în Uniunea
Europeană/ Moștoflei C. (coord.). București: Editura Universității Naționale de Apărare
„Carol I”, 2008, p.337 – 342.
233. Varga E. Dimensiuni ale securității în prezent și în pers pectiva apropiată și medie. În:
Gândirea militară românească, 1996, nr.4, p.12 -18.
234. Varzari V. Interpretarea conceptului de securitate din perspectiva școlii realismului politic.
În: Studii Internaționale. Viziuni din Moldova, 2006, nr.1, p.163 -170.
235. Vasile scu Gr., Busuncian T. Separatismul în bazinul Mărilor Negre și Caspice – sursă a
terorismului internațional. În: Moldoscopie (Probleme de analiză politică) (Chișinău),
2013, nr.1, p.190 -196.
236. Vladu M. Opinii privind evoluția conceptului „securitate” în cadr ul tripticului stat -națiune –
securitate. În: Studia Securitatis (Sibiu), Anul 1, 2007, nr.1, p. 65 -72.
237. Voicu C. Strategia de Securitate Internă a Uniunii Europene, configurată de Tratatul de la
Lisabona. În: Materialele Conferinței Internaționale „Afacerile interne și justiția în
procesul integrării europene și al globalizării”, Academia de Poliție, mai 2010. București:
Universul Juridic, 2010, p.254 -263.
238. Ungureanu A. Scopul și relevanța NATO și a UE în lumea de azi. În: Dinamica mediului
european de securi tate. Vol.2/ Moștoflei C. (coord.). București: Editura Universității
Naționale de Apărare „Carol I”, 2007, p . 1041 -1052.
239. Wolfers A. „National Security” as an ambiguous symbol. În: Political Science Quarterly,
1992, nr.67 (4), p.481 -502.
240. Божко, В. Об усло виях распространения международного терроризма, экстремизма,
преступности и наркобизнеса. În: Материалы международной конференции „Вызовы
региональной безопасности в Центральной Азии”, Алматы, 2003, c.114 -122.
165
241. Босхолов С., Литвинов Н. Проблемы нормативного регулирования борьбы с
терроризмом в современной России. În: Материалы научно -практической
конференции „Актуальные проблемы борьбы с организованной преступностью”.
Калининград, 1997, c. 70-79.
242. Добреньков В. Вызовы глобализации и перспективы человечества. / / Вестник
Московского Университета. Cерия 18, „Социология и Политология”, 2004, №4,
c.3-21.
243. Ильин В. Соотнощение политики и безопасности. // Вестник МГУ (Москва), 1998, №
1, c.35 -49.
244. Лунеев В. Круглый стол. Терроризм: психологические корни и правовые оцен ки. //
Государство и право, 1994, №4, c.26 -67.
245. Лысенко В. Региональные конфликты в странах СНГ. Опыт урегулирования. //
ПОЛИС , 1998, №2, c.170 -186.
246. Миньковский Г., Ревин В. Характеристика терроризма и некоторые направления
повышения эффективности борьбы с ним. // Государство и право, 1997, №4, c.87 -89.
247. Мороз Р. Международный терроризм: организационная структура и
коммуникативная стратегия. // Вестник Московского Университета. Серия 12,
„Политические науки”, 2004, №5, c.62 -67.
248. Мюнклер Г. Асимметричные угр озы. Военно -политическая стратегия терроризма. //
Меркур, 2002, №633, c.53 -64.
249. Обманчивая тишина. În: Независимая Молдова, 2005, nr.131 -132 (3609 -3610).
250. Сатановский Е. Глобализация террора и его последствия. // Международная жизнь,
2001, №9 -10, c.17 -25.
251. Успенский Н., Вдовиченко Л. Угроза каждой стране, всему мировому сообществу. //
Международная жизнь, 2001, №12, c.46 -52.
252. Феофанов К. Цивилизационные истоки международного терроризма. // Социально –
гуманитарные знания, 2004, №5, c.39 -53.
253. Хантингтон С. Стол кновение цивилизаций. // ПОЛИС, 1994, №2, c.33 -48.
Referințe Internet
254. Agenda europeană de securitate pentru perioada 2015 -2020. http://eurojust.ro/agenda –
europeana -privind -securitatea -pentru -perioada -2015 -2020 (vizitat la 14.10.2015)
166
255. Balan M. Peste 100 de ONG -uri, servicii și organizații, partide, mass -media sunt gata să
sfâșie acest pământ, să rupă în bucăți R. Moldova.
http://www.europalibera.org/content/article/26572688.html (vizitat la 15.11.2015)
256. Bălan G. Noua concepție internațională de acțiune doct rinară și practica în combaterea
terorismului. http://fs.legaladviser.ro/3787e946bcbdd1cc5bfa1ab648873875.pdf (vizitat
24.03.2014)
257. Cenușa D. Analiza comparată a Concepției Securității Naționale. În: Jurnal Academic,
2008 nr.9. http://www.prisa.md/rom/anal ize_csn_juracademic -cenusa (vizitat la
06.06.2012)
258. Cenușa D. Concepția de Securitate Națională – document contradictoriu.
http://www.prisa.md/rom/analize_csn_dcenusa (vizitat la 21.05.2012)
259. Centru l Antiterorist al SIS promovează cultura de securitate în rândul elevilor de la liceele
din țară. http://antiteror.sis.md/content/centrul -antiterorist -al-sis-promoveaza -cultura -de-
securitate -rindul -elevilor -de-la-liceele (vizitat la 18.09.2015)
260. Consiliul de Securitate votează contra rezoluției palestiniene.
http://www.agerpres.ro/externe/2014/12/31/consiliul -de-securitate -voteaza -contra –
rezolutiei -palestiniene (vizitat la 23.08.2014)
261. Consiliul de Securitate al ONU a respins acordul de pace cu Israelul pro pus de Palestina.
http://www.ziare.com/international/palestina/consiliul -de-securitate -al-onu-a-respins –
acordul -de-pace-cu-israelul -propus -de-palestina -1340999 (vizitat la 27.12.2014)
262. Cooperarea RM -OSCE. http://www.austria.mfa.md/cooperarea -rm-osce (vizit at la
14.11.2014)
263. Cruzime fără limite. Jihadiștii din Statul Islamic își filmează execuțiile cu camere HD
montate direct pe arme. http://stirileprotv.ro/stiri/international/cruzime -fara-limite –
jihadistii -din-statul -islamic -isi-filmeaza -executiile -cu-came re-hd-montate -direct -pe-
arme.html (vizitat la 24.07.2014)
264. Declarația Summit -ului de la Chicago adoptată de șefii de stat și de guvern participanți la
reuniunea Consiliului Nord -Atlantic de la Chicago din 20 mai 2012.
http://www.presidency.ro/static/Declar atie%20Chicago%20RO%20final.pdf (vizitat la
24.09.2014)
265. Derghoukassian K. După doctrina Powell: Securitatea globală intermestică. Studiu
prezentat la întâlnirea anuală a Asociației de Studii Internaționale, statul hawaian
167
Honolulu, Haiti, 05.03.2005. http://www.allacademic.com/meta/p69935_index.html
(vizitat la 21.12.2010)
266. Dincu A. Fața nedorită a globalizării: crima organizată și terorismul.
http://www.armyacademy.ro/biblioteca/anuare/2004/a28.pdf (vizitat la 18.09.2015)
267. Dorronsoro G. The talibans winni ng strategy in Afganisthan. Carnegie Endowment for
International Peace, Washington D.C., 2009.
http://www.nhsmun.org/taliban%E2%80%99s -winning -strategy -afghanistan (vizitat la
28.07.2013)
268. Este unul dintre cei mai temuți criminali din lume, dar „Jihadi Joh n” i-a transmis acest
mesaj familiei lui. http://www.gandul.info/international/este -unul-dintre -cei-mai-temuti –
criminali -din-lume -dar-jihadi -john-i-a-transmis -acest -mesaj -familiei -lui-13952011 . (vizitat
la 16.07.2014)
269. Extinderea NATO în combaterea terori smului, septempbrie 2004.
http://www.nato.int/docu/review/2004/issue3/romanian/analysis.html (vizitat la
23.09.2013)
270. Edificarea și promovarea unei noi culturi de securitate în Republica Moldova : interviu cu
Valeriu Furdui, director -adjunct al SIS al Repub licii Moldova, 4 decembrie 2010.
http://gardianul.md/?p=1560 (vizitat la 14.11.2015)
271. Fotografii tulburătoare publicate de statul islamic. 400 de copii pregătiți pentru a fi pui ai
califatului. http://www.antena3.ro/externe/fotografii -tulburatoare -publicat e-de-statul –
islamic -400-de-copii -pregatiti -pentru -a-fi-pui-ai-288110.html (vizitat la 16.07.2014)
272. Ghidul privind abordarea comună în lupta împotriva terorismului.
http://www.onpcsb.ro/pdf/Ghidul%20privind%20abordarea%20comuna%20in%20lupta%
20impotriva%20te rorism.pdf ( vizitat la 7.04.2013)
273. Grosu V. Considerații privind Concepția Securității Naționale a Republicii Moldova. În:
Jurnal Academic, nr.9, 2008. http://www.prisa.md/rom/analize_csn_juracademic -grosu
(vizitat la 14.05.2012)
274. Huntington S. The Clash o f Civilizations? The Debate. New York: Foreign Affairs Reader,
1993. https://www.foreignaffairs.com/articles/united -states/1993 -06-01/clash -civilizations
275. Înregistrarea Statului Islamic cu alte doua execuții: au decapitat un ostatic și au împușcat
un soldat egiptean. http://stirileprotv.ro/stiri/international/inregistare -a-statului -islamic -cu-
alte-doua -executii -au-decapitat -un-ostatic -si-au-impuscat -un-soldat -egiptean.html . (vizitat
la 16.07.2014).
168
276. Leșanu A. Concepția Securității Naționale: un document strategic pentru scopuri tactice.
htpp://www.prisa.md/rom/comments_csn_alexlesanu (vizitat la 21.05.2012)
277. London terrorist attacks: 7 July 2005. În: Geepster, 2005.
http://geepster.com/london.php (vizitat la 30.05.2010)
278. Manualul NATO, 2001. Office of information and Press NATO -1110 Brussels -Belgium.
http://www.clr.ro/menu1/manualul%20nato.pdfp.20 (vizitat la 24.01.2013)
279. Marret J. Terrorism: les strategies de communication. București, 2008.
http://www.c2sd.sga.defense.gouv.fr/IMG/pdf/c2sd –
marret_terrorisme_strategies_communication_juillet2003.pdf (vizitat la 22.03.2013)
280. Matei M. Securitatea rețelelor de informare.
http://www.security.ase.md/materials/si2011/Se curity_inform_2011_Pages_42_ –
_46.pdf (vizitat la 14.07.2014)
281. Obiective strategice pentru securitatea europeană. În: Jurnal Academic nr.9, 2003.
http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/78367.pdf (vizitat la 04.01.2013)
282. Pop F. Organizația pentru Coo perare și Securitate în Europa.
http://www.academia.edu/4124779/Organizatiile_internationale_2 (vizitat la 14.08.2014)
283. Poliția de frontieră a MAI. http://www.border.gov.md/index.php/ro/politia -de-
frontiera/reforma -politiei -de-frontiera (vizitat la 24.12.20 14)
284. Popa V., Dolghin N. NATO și UE. Determinări și finalități. Editura Universității Naționale
de Apărare București, 2004. 32 p. http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/nato_%20si_ue_ –
_determinari%20si%20finalitati.pdf (vizitat la 23.09.2014)
285. Praga și Bratisl ava: poziții diferite față de scutul american antirachetă în Europa.
http://romanian.ruvr.ru/2007/11/21/556657 (vizitat la 14.11.2014)
286. Prevedere menținută și în pozițiile generale comune ale Consiliului, începând cu
2001/931/PESC din 27.12.2001 până la 20 05/428/PESC, 06.06.2005.
http://www.europa.eu.int/scadplusAeg/fr/vb/133168htm (vizitat la 18.05.2014)
287. Programul de Activitate al Guvernului pentru anii 2011 -2014.
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=337937 , (vizitat la
07.03.201 3)
288. Presupuși adepți ai grupării teroriste Statul Islamic, reținuți pe teritoriul Republicii
Moldova. http://stiri.tvr.ro/presupusi -adepti -ai-gruparii -teroriste -statul -islamic -retinuti -pe-
teritoriul -republicii -moldova_60932.html (vizitat la 16.11.2015)
169
289. Pîntea Iu. Identificarea pericolelor existente și probabile pentru interesele naționale de bază
ale Moldovei. Institutul de Politici Publice, 2001.
http://www.ipp.md/doc.php?l=ro&id=145&idc=170 (vizitat la 14.07.2014)
290. Rezoluția A/RES/46/223 . http://www.un.o rg/documents/ga/res/46/a46r223.htm (vizitat la
14.11.2014)
291. Secretarul General al ONU. Letter to the President of the UN General Assembly, 04
noiembrie 2003. http://www.un.org/ga/58/documentation/list4.html (vizitat la 26.05.2012)
292. Securizarea frontierelor Moldovei cu sprijinul UE.
http://www.europalibera.org/content/article/24971040.html (vizitat la 23.10.2015)
293. Seria atentatelor continuă în Irak. În: Adevărul, joi, 18 decembrie 2003.
http://193.231.1.3/file.php/20/M_Toma_Simbioza_Terorism_ -_Media.pdf (vizitat la 12.04.2011)
294. Sfidările sfârșitului de Mileniu – terorismul, traficul ilicit de droguri și de arme, traficul de
persoane. http://www.c -cultural.ro/biblioteca20virtuala/simpozion/terorism/garz/index.php
(vizitat la 24.05.2014)
295. SIS-ul nu este o insti tuție pentru cei care -și caută loc în public: Interviu acordat Agenției
„INFOTAG” de directorul adjunct al Serviciului de Informații și Securitate Valeriu Furdui,
general -maior al SIS. http://point.md/ru/novosti/obschestvo/sisul -nu-este-o-institutzie –
pentr u-cei-careshi -cauta -loc-in-public (vizitat la 9.09.2015)
296. Stoica I. Terorismul sinucigaș – o amenințare globală. În: Impact strategic, 2006, nr.4 (21).
http://impactstrategic.unap.ro/reviste/cup_21.html#inapoi (vizitat la 23.05.2010)
297. Suspecți de terorism re ținuți în Republica Moldova.
http://www.allmoldova.com/ro/news/romana -suspecti -de-terorism -retinuti -in-republica –
moldova (vizitat la 9.11.2015)
298. Suspecți de terorism reținuți în RM. Un grup de ruși și tadjici au încercat să tranziteze
camuflaj militar prin RM. http://jurnal.md/ro/social/2015/5/13/suspecti -de-terorism –
retinuti -in-rm-un-grup-de-rusi-si-tadjici -au-incercat -sa-tranziteze -camuflaj -militar -prin-rm
(vizitat la 12.11.2015)
299. Schild J. La France L’Allegmanie et la constitution europeenne: un bilan mit ige un
lidership conteste. http://www.politik.uni -trier.de/mitarbeiter/schild/pubs/constitution.pdf
(vizitat la 15.01.2013)
300. Security Council, Security Council Resolutio n nr. 1368 – S/RES/1368/2001, Security
Council meeting 4370, 12 septembrie 2001.
http://www.un.org/Docs/scres/2001/sc2001.htm (vizitat la 24.05.2012)
170
301. Security Council, Security Council Resolution nr. 1373 – S/RES/1373/2001, Security
Council meeting 4385, 2 8 septembrie 2001.
http://www.un.org/Docs/scres/2001/sc2001.htm (vizitat 24.05.2012)
302. Security Council, Security Council Resolution nr. 1377 – S/RES/1377/2001, Security
Council meeting 4413, 12 noiembrie 2001.
http://www.un.org/Docs/scres/2001/sc2001.htm (vizitat la 24.05.2012)
303. Seth J., Libicki M. All terrorist groups eventually end.
http://www.rand.org/content/dam/rand/pubs/monographs/2008/RAND_MG741 -1.pdf
(vizitat la 23.04.2012)
304. Solana J. A secure Europe in a better world. Thessaloniki European Council, June 20,
2003. http://www.eu.int./oressdata/EN/reports/76255.pdf (vizitat la 14.08.2013)
305. Terorism: Mă numesc Abdullah al Moldovei și sunt cetățean al Republicii Moldova.
http://ziarulnational .md/terorism (vizitat la 16.11.2015)
306. Toma M. Terorismul și mass -media – manipulare sau simbioză. București, 2006. 106 p.
https://ru.scribd.com/doc/263479486/Violenta -din-Mass -Media -pdf (vizitat la 23.05.2014)
307. Terrorism and Internet: an examination of Hama s’s websites and the hosting providers
used by them. Intelligence and Terrorism Information Center at the Center for Special
Studies (C.S.S), Israel, iunie 2006. http://www.terrorism -info.org.il (vizitat la 02.03.2008)
308. The Partnership Action Plan against T errorism.
http://www.nato.int/cps/en/natolive/topics_50084.htm (vizitat la 11.03.2015).
309. Казенков С., Кумачев В. Международный терроризм в условиях переходного
миропорядка: недооценка угрозы. www.russ .ru./politics/articles/1999 (vizitat la
24.04.2012)
310. Патрушев Н. Борьба с международным терроризмом: необходимо объединить
усилия. http://www.fsb.ru/smi/liders/patrush2.html (vizitat la 5.06.2013)
171
ANEXE
ANEXA 1. Organizațiile teroriste interna ționale .
Nr. Denumirea Liderul Aria de
activitate Contacte
finanțare (țări) Orientări posibilități Faza
(activ
ă
pasivă
) Caracteristici
1 Al-QA`IDA
sau
Armata
Islamică de
Eliberare a
Lăcașurilor
Sfinte.
Gruparea
Islamică
pentru
Salvarea
Lăcașurilor
Sfinte .
Organizarea
Mântuirii
Islamice.
Rețeaua lui
Usama Ben
Laden Ayman al –
Zawahri
(„Emir”,
„Director”) În circa 95
de state din
Asia,
Europa,
statele CSI,
Africa,
America
Latină,
SUA, statele
arabe Potrivit datelor
centre de
pregătire ale
grupării s -au fixat
în Afganistan,
Bangladeș,
Bosnia și
Herțegovina,
Indonezia,
Yemen, Pakistan,
Somali, Sudan,
Republic Cecenă –
Icikeria
(Federația Rusă).
Suport financiar
primit din partea
a circa 80
companii
transnaționale Reprezentanții grupării
sunt dotați cu
armament pe rformant,
se întreprind tentative
de experimentare și
obținere a armelor de
nimicire în masă Activă Grupare
transnațională
paramilitară cu
caracter
politico -religios
2 ORGANIZAȚ
IA
TINERILOR
ARABI
NAȚIONALI
ȘTI PENTRU
ELIBERARE
A
PALESTINEI Ahmad ali –
Gaffu r –
ucis în 1973 Palestina Fondată la
inițiativa
serviciilor
speciale libaneze Influențarea mișcării
palestiniene de
rezistență Pasivă Grupare
palestiniană
paramilitară
3 FRONTUL
ARAB
PENTRU
ELIBERARE
A
PALESTINEI Lipsesc
informațiile Liban, Irak Filiala partidului
socialist de
renaștere arabă
(BAATH) din
Irak Irak Activă Organizație
militaro –
politică
palestiniană
4 ARMATA
PENTRU
ELIBERARE
A
NAȚIONAL
Ă A
PALESTINEI Informația
lipsește Siria, Liban Informația
lipsește Siria Infor
mația
lipseșt
e Constituie aripa
militară a
Organizației
pentru
Eliberarea
Palestinei și a
mișcării
FATAH
5 BRIGADA
055 Djuma
Namangani Afganistan al-Qaida Promovarea ideologiei
grupării „al -Qaeda” Pasivă
–
(lichid
at în
2001) Grupare
operativ –
militară în
cadrul
organizației
transna ționale
„al-Qaeda”
6 FRONTUL
DEMOCRAT
IC PENTRU
ELIBERARE
A
PALESTINEI Nayef
Havatme,
secretar
general și,
respectiv
Iasir Abdu Siria, Liban,
Iordania Siria, Liban,
Algeria Realizarea sarcinilor
de eliberare a
Palestinei de sub
ocupația israelită prin
revoluționarea
populației Activă
Organizație
militar -politică
din Palestina
172
Rabbo șef –
adjunct al
secretarului
general
7 UNIUNEA
ISLAMICĂ A
KURDISTAN
ULUI
(Mișcarea
islamică a
Kurdistanului) Ali Bapir
Vatman –
aga, Ali
Abdel -Aziz
Regiunea de
Nord -est a
Irakului Iran, Turcia,
Arabia Saudită Orientare ideologică
spre Iran, Arabia
Saudită, Turcia.
Priorități – formarea
prin Jihad a unui stat
islamic pe teritoriul
Kurdistanului Irakian Activă Grupare
paramilitară a
kurzilor din
Irak
8 PARTIDUL
DEMOCRAT
KURD D IN
IRAK Mustafa
Barzani Irak SUA, Turcia,
Israelul și Siria.
Potrivit datelor de
informații
deschise
activitatea
grupării este
coordonată de
către serviciile
speciale ale
statelor sus
enunțate Obiectivul politic al
partidului este
formarea statului
indepe ndent Kurdistan
pe teritoriul Irakului
de Nord
Activă Grupare
militar -politică
a kurzilor din
Irak
9 PARTIDUL
DEMOCRAT
KURD DIN
IRAN Abdurahma
n Kasemlu Iran Informația
lipsește Acordarea
independenței
/autonomie lărgită
pentru regiunile
comunității kur de Pasivă Grupare
militaro –
politică
separatistă a
kurzilor din
Iran
10 PARTIDUL
COMUNIST
KURD DIN
IRAN
sau
Organizația
kurdă a
partidului
comunist
iranian,
Comitetul
muncitorilor
revoluționari
al
Kurdistanului
Iranian Informația
lipsește Iran Informația
lipsește Independență pentru
regiunile comunității
kurde Activ Grupare
militaro –
politică radicală
de stânga a
kurzilor din
Iran
11 BRIGADA
KURDĂ
NAȚIONAL
Ă DE
RĂZBUNAR
E Informația
lipsește Turcia Informația
lipsește Informația lipsește Activă Grupare
teroristă
anonimă din
Turcia
12 PARTIDUL
MUNCITOR
ESC KURD Abdallah
Odjalan
(alias„Apo”
) se află în
detenție Turcia Potrivit datelor
serviciilor
speciale turcești
centrele de
pregătire ale
rebelilor PKK
sunt amplasate în
Armenia, Grecia,
Irak, Iran, Cipru,
Liban, România,
Siria.
Investigațiile
întreprinse de
către Formarea statului
independent kurd în
Sud-estul Turciei
Organizații derivate:
Frontul Național
Popular pentru
Eliberarea
Kurdistanului,
Congresul Național al
Kurdistanului,
Comitetul de
Solidaritate al
Kurdistanului,
Kurdish Relation Activă organizație
militar -politică
separatistă a
comunității
kurzilor din
Turcia
173
reprezentanții
forțelor de ordine
din Turcia a
constat acordarea
sprijinului
financiar PKK din
partea Austriei,
Belgiei, Anglia,
Olanda, Federația
Rusă, Germania,
CSI Group,
American Kurdish
Support Network
13 FRONTUL
POPULAR
PENTRU
ELIBERARE
A
PALESTINEI
sau Gruparea
Vulturii Roșii,
Gruparea
Halhul Ahmed
Saadat Palestina Siria, Yemen,
grupările cu tentă
radicale de stânga
din Europa de
Vest Promovează ideea
lichidării statului
Israel și eliberarea
Palestinei Activă Organizație
militar -politică
palestiniană
14 FRONTUL
POPULAR
PENTRU
ELIBERARE
A
PALESTINEI
–
CONDUCER
EA
PRINCIPAL
Ă colonelul
Ahmed
Djibril Staff -ul este
localizat în
Siria și
Liban Siria, Liban, Iran Dispune de resurse
informaționale private,
tehnologii militare
performante Activă Organizație
militar -politică
palestiniană
15 FRONTUL
POPULAR
PENTRU
ELIBERARE
A
PALESTINEI
–
CONDUCER
EA
SPECIALĂ Abu Salem În prezent organizația nu desfășoară careva activități Grupare
militar -politică
palestiniană
16 FRONTUL
PALESTINIA
N PENTRU
ELIBERARE Informația
lipsește Fracțiunea
Abbas din
Liban,
Tunisia, Irak
Fracțiunea
Ganem din
Siria
Fracțiunea
Iaacub din
Liban
Fracțiunea
pro-libiană Infor mația
lipsește În disponibilitatea
liderilor grupării sunt
unități militare de
transport aerian și
maritim Activă Organizație
militar -politică
palestiniană
17 TALIBAN -E-
AFGANISTA
N (Mișcarea
Islamist
Taliban) mulla
Mohammad
Omar Afganistan Organizația l ui
Usama ben
Laden, activează
sub paravanul
serviciilor
speciale ale
Pakistanului Dezintegrată din 2001 Activă Mișcare
politico –
religioasă
paramilitară din
Afganistan
18 HAMAS
(Mișcarea
Rezistenței
Islamice) Ahmed
Iasin Sectorul
Gaza, malul
de vest al
râului Iran,
Sudan,Liban,
Arabia Saudită Formarea statului
islamic Palestinian Activă Grupare
politico –
religioasă
paramilitară
174
Iordan palestiniană
19 HEZBOLLA
–
TURKESTA
NUL DE EST Informația
lipsește Kazahstan,
Kîrgizstanul
ui Partidul Islamic al
Turkesta nului de
Est, Partidul
Islamic din
Sintzian Dispune de structuri
ilegale în Kazahstan,
Kîrgizstan Activă Grupare
politico –
religioasă
paramilitară
20 HEZBOLLA
– LIBAN
(Partidul lui
Allah) șeihul Seid
Husein
Muhammed
Fadlalla
secretar
general –
șeihul
Hasa n
Nasralla Statele
arabe,
Africa,
America de
sud, Europa,
CSI, Asia de
Sud-est Contacte externe:
Iran, Siria, Liban,
Columbia etc. Poartă caracter pro –
iranian direcționată
împotriva politicii
promovate de
autoritățile SUA și
Israel Activă Organizație
politico –
religioasă
paramilitară a
comunității
șiite din Liban
21 HEZBOLLA –
PALESTINA șeihul
Abdel -Aziz
ali-Auda Sectorul
Gaza Subdiviziune
autonomă a
organizației
Djihadul Islamic
din Palestina Lichidarea statului
Israel și eliberarea
Palestinei Activă Grupare
palestiniană
politico –
religioasă
paramilitară
22 HEZBOLLA –
TURCIA Isa Altsoi Turcia Iran (baze de
pregătire
militară),
partidele politice
din Turcia Se află în emigrare Activă Grupare
extremistă
paramilitară cu
caracter
politico -religios
din Turci a
23
HEZBOLLA –
HIDJAZ Ahmad
Ibrahim
Ahmad
Muhassili,
Djaafar
Shuaikat Regiunile
din Arabia
Saudită
populate de
șiiți Pregătirea
mercenarilor în
Liban și Siria,
Iran Deturnarea dinastiei
guvernatoare. Dispune
de posibilități în
Turcia, Canada,
Thailanda, Pakistan Activă Grupare
paramilitară
politico –
religioasă din
Arabia Saudită.
24 HEZBOLLA –
AFGANISTA
N Cari Iakdast Afganistan Iran Activă Grupare
paramilitară
politico –
religioasă din
Afganistan
25 HEZBOLLA –
BAHREIN Ali Ahmad
Hadem
Mutaccaui Bahrain Infor mația
lipsește Detronarea dinastiei
guvernatoare și
formarea republicii
islamice Activă Grupare
paramilitară
politico –
religioasă din
Bahrain
26 HEZBOLLA –
KURDISTAN
UL IRAKIAN Muhammed
Barzani,
Ethem
Barzani Irak Informația
lipsește Contra armatei
turceșt i pe teritoriile
Irakului de nord Activă Grupare
paramilitară
politico –
religioasă a
kurzilor din
Irak
27 HEZBOLLA –
KUWEIT Informația
lipsește Detronarea dinastiei
guvernatoare și
formarea Republicii
islamice Pasivă
(lichid
ată în
1991) Grupare
paramili tară
politico –
religioasă din
Kuweit
28 FATAH –
Mișcarea
Pentru
Eliberarea
Palestinei
Forțele
principale de
securitate (al –
Amn ar –
Raisi),
Septembrie
negru (Aylul Întemeiată
de către
Iasir Arafat
(„Abu
Ammar”) și
Halil Vazir
(„Abu
Djihad”) Cartierul
general – în
autonomia
Palestiniană
(până în
1985 – în
Tunisia,
până în
1994 – în
Algeria)
Suportul logistic
și financiară este
acordat de către
statele arabe Lichidarea statului
Israel, repatrierea
emigranților evrei și
reîntoarcerea
refugiaților
palestinieni Activă Grupare
militaro –
politică din
cadrul
Organizației
Pentru
Eliberarea
Palestinei
175
al-Asward),
Furtuna (al –
A`sifa),
Puterea 17
29 FATAH AL –
ANTIFADA Careva informații despre activitatea organizației lipsesc Organizație
militaro –
politică
palestiniană
30 FATAH –
CONDUCER
E
PROVIZORI
E Abu Musa Teritoriile
Libanului și
a Siriei Informația
lipsește Reprezentanții grupării
promovează ideile
radicale în soluționarea
politică a conflictului
arabo -israelit Activă Organizație
militaro –
politică
palestiniană
31 FATAH –
CONSILIUL
REVOLUȚIO
NAR
sau
Organizația
lui Abu Nidal
,Răzbunare,
Furtuna,
Consiliul
Revoluționar
Arab.
Mișcarea
Pentru
Eliberarea
Palestinei.
Revoluția
Egipteană.
Iunie Negru.
Mucenicii
Palestinei
Sabri ali –
Banna Irak (19874 –
83), Siria
(1983 -87),
Liban Finanțare
ilegală din
partea
organizațiilor
non
guvernamenta
le din țările
arabe Contra SUA, Marii
Britanii, Franței, Israelului Activă Organizație
militaro –
politică
palestiniană
32 MIȘCAREA
FRAȚILOR
MUSULMAN
I Fondată de
către Hasan
ali-Banna în
1928 în
Egipt Filialele
decentralizat
e activează
în peste 50
țări ale lumii Dispune de
conturi
bancare în mai
mult de 30 de
țări (în baza
donațiilor) Crearea unui stat
musulman unitar – Califat Activă Grupare
politico –
religioasă
transnațională
33 MIȘCARE A
PENTRU
ELIBERARE
A
BAHREINUL
UI Informația
lipsește Activează
în emigrare
în țările
arabe și
Marea
Britanie Informația
lipsește Orientată spre detronarea
dinastiei guvernatoare Activă Grupare
opoziționistă
din Bahrain
34 FONDUL
MONDIAL
AL
DJIHADULU
I Muhammed
al-Masari Staff -ul
grupării este
localizat în
Londra Informația
lipsește Exercită sarcina de
susținere financiară,
material -tehnică și
propagandistă a grupărilor
islamice în regiunile de
conflict în cadrul
proiectului militaro -politic
Djihad (Kașmir ,
Afganistan, Kosovo,
Cecenia, Filippine ) Activă Organizație non
guvernamentală
cu caracter
transnațional
din gestiunea
Frontului
Internațional
Islamic
*Sursa: autorul
176
ANEXA 2 . Organizațiile terorist -extremist din spațiul Comunității Statelor Indepe ndente .
Nr. Denumirea Liderul Aria de
activitate Contacte
finanțare
(țări) Orientări
posibilități Faza (activă
– pasivă) Caracteristici
1 ARMATA
GENERALULUI
DUDAEV generalul
de brigadă
Salman
Raduev
(decedat în
2002) Regiunile
Gudermes,
Nojay Yurt
(Cecenia),
Daghestan,
Ingușetia,
Osetia de
Nord În perioada
anilor 1999 –
2000 a fost
practic
nimicită. În
anii -90
formațiunea a
realizat acte
teroriste la
obiectele de
transport a
Federației Ruse
în Armavir,
Piatigorsc;
Nalicic Pasivă Formațiune
armată
separatistă în
Cecenia
(Federația Rusă)
2 ARMATA
BELORUSĂ DE
ELIBERARE Informația
lipsește Republica
Belarusi Demiterea
forțată a
președintelui
Lukașenko,
revenirea la
Constituția din
1994, încetarea
represiunilor
politice,
blocarea
procesului de
unifica re cu
Federația Rusă Activă Grupare
politică
paramilitară
radicală de
dreapta din
Belorusia
3 GARDA
NAȚIONALĂ A
REPUBLICII
MOLDOVENEȘTI
TRANSNISTREN
E Pe teritoriul
separatist din
stînga
Nistrului Relații
strânse cu
organizațiile
politice
radicale a
Federației
Ruse,
Ucrainei,
Iugoslaviei.
A participat
la acțiunile
armate din
Moscova
(1993),
Karabah (de
partea
Armeniei),
Abhazia,
Bosnia (de
partea
sârbilor) Punctele de
dislocare: or.
Tiraspol,
Benedr/Tighina
, Rîbnița,
Dubăsari Activă Formațiune
armată
neconstituțional
ă în Republica
Moldova
4 GARDA
NAȚIONALĂ A
REPUBLICII
OSETIA DE SUD Eduard
Cocoev Federația
Rusă Este dotată cu
armament și
tehnică
blindată Activă Formațiune
armată a
comunității
osetine din
Georgia
5 GARDA
NAȚIONALĂ A
REPUBLICII
CECENE
ICIKERIA general de
divizie
Mahomme
d Hambiev Regiunea
Caucazului de
Nord a
Federației
Ruse
A participat
activ în
acțiunile
armate din
perioada anilor Activă Grupare armată
a formațiunii
separatiste
autoproclamate
„Republica
177
1994 -1996
împotriva
forțelor
federale Cecenă –
Icikeria” în
regiunea
Caucazului de
Nord a
Federației Ruse
6 ARMATA
CAZACILOR DE
LA MAREA
NEAGRĂ – colonel
Vladimir
Riabinschii Regiunea de
sud a
Ucrainei,
Transnistria Reprezentanții
grupării s -au
încadrat în
acțiunile
armate din
1991-92 în
regiunea
Transnistreană
a RM de partea
Gărzii
Naționale a
rmn Activă Formațiune
paramilitară a
comunității
cazace din
Republica
Moldova
7 PARTIDUL
NAȚIONAL –
BOLȘEVIC A
RUSIEI Eduard
Savencov
„Limonov”
(este în
detenție) Filiale în
Federația
Rusă , Ucraina,
Țările Baltice,
Republica
Moldova etc. Partidul
Popular
Sârb, unele
organizații
naționaliste
din Federația
Rusă
(„Renaștere”
, „Spas”) Modificarea
ordinii sociale,
inclusiv prin
aplicarea
violenței,
restabilirea
URSS în
hotarele anului
1991,
redistribuirea
patrimoniului
privat,
formarea
armatei
național –
bolșevice Activitatea
grupării ca
formațiune
politică este
sistată Organizație
radicală politică
naționalistă din
Federația Rusă
8 UNA -UNSO
(Asamblee
Populară a
Ucrainei –
Autoapărare
Națională
Ucraineană)
Din 2000
înregistrată sub o
denumirea
Organizația
Populară Solidară
din Ucraina Andrei
Șkili,
Iurii
Scihevici,
colonelul
Cekilo,
Victor
Melnik,
Au participat
in conflictele
din
Transnistria,
Karabahul de
munte,
Cecenia,
Abhazia,
Bosnia și
Herțegovina Diaspora
ucraineană
din Canada,
SUA,
Polonia.
IRA, partidul
neofascist
cecen
„Nohchi”,
Brigăzile
Roșii, Loja
Masonică
din Italia Ideea de bază
constituie
promovarea
naționalismului
de dreapta,
panslavismului,
concepțiilor
eurasiatice.
Programul
politic – lupta
împotriva
șovinismului
rus, a
separatismul
prezent în
spațiul CSI Activă Organizație
paramilitară
naționalistă de
dreapta din
Ucraina
9 BATALIONUL
„BUDJAC” Informația
lipsește Republica
Moldova Colaborează
cu
organizațiile
extremiste
din rmn,
Ucraina
(UNA –
UNSO) Acordarea
suportului
necesar întru
constituirea
autonomiei
găgăuze în
regiunea de sud
a RM Activă Formațiune
armată a
comunității
etnice găgăuze
din Republica
Moldova
10 REGIMENTUL
ISLAMIC DE
DESTINAȚIE
SPECIALĂ Formată
de c ătre
Zelimhan
Yandarbiev
.
Comandant
ul
regimentulFederația
Rusă Membrii
formațiunii au
luat parte la
60% din
cazurile de
kidnapping
organizate pe
teritoriul Activă Formațiune
paramilitară din
Cecenia
178
ui – Movsar
Baraev Ceceniei
11 VOZROJDENIE Valeriu
Scurlatov Federația
Rusă Au participat în
conflictele din
Transnistria
(1992),
Abhazia (1992 –
1993),
Moscova
(1993) Activă Partidul radical
de dreapta din
Federația Rusă
12 ARMATA
PENTRU
APĂRAREA
KARABAHULUI
DE MUNTE
sau
„Puterile de
Autoapărare a
Karabahulu i” general –
maior
Samvel
Babaian
(arestat) Republica
Azerbaidjan Activează sub
paravanul
Forțelor
Armate ale
Armeniei Activă Grupare armată
separatistă a
formațiunii
armenești din
Karabah
13 ARMATA
SECRETĂ
PENTRU
ELIBERAREA
ARMENIEI Levon
Cazanciyan Repu blica
Armenia Dispune de
filiale
internațional
e – ASALA Scopurile
declarate:
recunoașterea
de către statul
turc a
genocidului
declanșat
împotriva
etnicilor
armeni,
restabilirea
statalității
Armeniei de
Est. Formal
este aripa
paramilitară a
partidului
Clopo t Activă Organizație
teroristă a
diasporei
armenești
14 FORȚELE
ARMATE ALE
ABHAZIEI Veaceslav
Ardzinba Abhazia Contacte
interne –
forțele
pacificatoare
ale CSI,
grupul de
observatori
ai ONU,
externe –
Karabahul
de Munte,
Transnistria,
Osetia de
Sud, Icik eria Activă Ansamblul de
formațiuni
militare a
autoproclamatei
republice
Abhazia, care în
1992 forțat a
ieșit din
componența
Georgiei
15 DJAMAATUL
ISLAMIC AL
DAGHESTANUL
UI Rabbani
Halilov Republica
Daghestan Activă Formațiune
armată din
Daghestan,
întemeiată în
2000 -2001 pe
teritoriile
necontrolate a
Ceceniei
16 FRONTUL
POPULAR AL
TADJIKISTANUL
UI Informația
lipsește Republica
Tadjikistan Susținerea
intereselor
politice și
economice a
originarilor din
sud-vest Inactivă Formațiune
armată a
grupării
regionale a
clanurilor din
Tadjikistan
179
17 MIȘCAREA
ISLAMICĂ a
UZBEKISTANUL
UI
Din 2001 – Partidul
Islamic al
Turkestanului Tahrir
Yuldașev Cartierul
general al
organizației se
află în orașul
Kandagar
(Afganistan) Relații
strânse cu
grupările
islamice din
Siria, Sudan,
Iran, Arabia
Saudită
Susținută
financiar din
partea lui
Usama ben
Laden,
Arabiei
Saudite,
Pakistanului,
Turciei Scopul
proclamat –
formarea
Emiratului
Islamic
Fergana pe
teritoriile
Uzbekistanului
și
Kîrgizstanului Componenț
a militară –
distrusă în
2001 -2002
în
Afganistan. Organizație
politico –
religioasă
paramilitară din
Uzbekistan
18 AVANGARDA
TINERILOR
COMUNIȘTI
Serghei
Udalițov Federația
Rusă
(Moscova,
Novosibirsk Acțiunii de
protest
organizate de
comun cu
antiglobaliștii,
atacuri
realizarea
actelor cu tentă
teroristă asupra
restaurantelor
McDonalds,
bisericile
saientologice Activă Organizație
radicală de
stânga, filială a
partidului
„Trudovaia
Rossia” din
Federația Rusă
19 BERCUT Alexandru
Silivoncic
(arestat) Federația
Rusă (orașul
Surgut,
regiunea
Tiumeni) Membrii
grupării –
ofițeri în
rezervă,
participanți la
conflictele
armate din Cec Activă Grupare
paramilitară din
Federația Rusă
20 VARTA Informația
lipsește Ucraina Informația
lipsește Informația
lipsește Activă Formațiune
paramilitară în
Ucraina
21 KRAI Vadim
Lobcovici,
Pavel
Severineț Republica
Belarusi UNA -UNSO Programul
politic este
orientat spre
formarea unui
stat
independent Activă Organizație
politică cu tentă
radical –
extremistă cu
prezența ideilor
maoist -troțkist –
anarhiste din
Republica
Belarusi
22 PARTIDUL
NAȚIONAL
POPULAR DIN
RUSIA Alexandr
Ivanov –
Suharevsch
ii Federația
Rusă Relații cu
grupările
Skin-Had,
UNA -UNSO
ș.a. Valorificarea
ideilor
neofasciste.
Acțiuni de
violență în
adresa
migraților din
spațiul CSI ș i
țările lumii a
III, propagarea
rasismului și
naționalismului Organizație
extremistă de
dreapta din
Federația Rusă
23 CONSILIUL
REVOLUȚIONAR
MILITAR al
RSFSR Igori
Gubkin
(„Egor
Ciudnovski
i”), Andrei Federația
Rusă (orașele
Moscova,
Briansk,
Iaroslavli) Activitatea
fiind sistată cu
concursul
serviciilor
speciale (FSB) Informația
lipsește Grupare
anarhist –
extremistă de
stânga din
Federația Rusă
180
Socolov
24 CONSILIUL
REVOLUȚIONAR
MILITAR AL
UCRAINEI Informația
lipsește Ucraina Informația
lipsește Inform ația
lipsește Din anul
2000
activitatea
este sistată
cu
concursul
SBU Grupare
extremistă de
stânga din
Ucraina
25 UNIUNEA
REVOLUȚIONAR
COMUNISTĂ A
TINERETULUI
DIN BELORUSIA Pavel
Bîlevskii,
Andrei
Socolov Federația
Rusă,
Republica
Belarusi Informația
lipsește Informația
lipsește Activă Extremist –
anarhistă din
Federația Rusă
26 RUSSCOE
NAȚIONALINOE
EDINSTVO Alexandr
Barkașov Orașele
Moscova,
Omsk, Oriol,
Tveri etc. Formarea
statului
național unitar
rus În stare de
criză și
sciziune Organizație
paramilit ară
radicală de
dreapta din
Federația Rusă
27 UNIUNEA
OFIȚERILOR Stanislav
Terehov Federația
Rusă Revenirea la
hotarele inițiale
ale URSS,
restabilirea
forțelor
militare unice
prin aplicarea
procedeelor
politice Activă Organizație
obștească
politică din
Federația Rusă
*Sursa: autorul
181
ANEXĂ 3. Structura Organizației Națiunilor Unite ca organizație de securitate .
*Sursa: autorul
Scop:
menținerea păcii și
sec.;
dezvoltarea relațiilor
prietenești;
realizarea
Cooperării;
centru de
armonizare a
intereselor.
Principii:
egalitate
suverană;
bună credință în
obligații;
nerecurgerea la
forță sau la amenințare;
abținerea de la
ajutorare a statelor
sancționate de ONU;
neamestecul în
treburile interne ale
statelor.
Funcții și puteri:
recomandări
referitoare la principii;
discutarea
problemelor
referitoare la pace și
securitate;
recomandări și
atenționări asupra
Consiliului de
Securitate.
Hotărîrile se iau cu
2/3 de voturi. Compunere:
15 membri din
care 5 permanenți;
Funcții și puteri:
menținerea
păcii
și securității;
supune spre
aprobare Adunării
Generale rapoarte
anuale și speciale;
Hotărîrile
Consiliului sunt
obligatorii.
Hotărîrile: se iau
cu 9 voturi di n care
ale celor
permanenți
obligatorii.
Compunere:
9 membri;
Funcții și puteri:
inițiază studii
în
domeniile
economic -social
și face
recomandări
Adunării
Generale;
recomandări
privind
drepturile omului;
pregătește
convenții
pentru a fi
aprobate de
Adunarea
Generală:
convoacă
conferințe
internaționale;
face
recomandări
și
primește rapoarte
de la instituțile
internaționale.
Hotărîrile se iau
cu majori tatea de
voturi.
182
ANEXA 4. Structura NA TO ca organizație de securitate .
*Sursa: autor ul
*Sursa: autorul 04.04.1949
Scop: Apărarea
libertății, moștenirea
comună și civilizația
bazată pe principiile
democrației,
libertăților individuale
și supremația
dreptului;
favorizarea
bunăstării și stabilității
în regiunea Atlanticului
de Nord.
Principii:
reținerea de la
amenințarea
sau folosirea forței;
respectarea cartei
ONU;
colaborarea și
stabilitatea;
asistența mutuală;
consultarea;
un atac armat asupra
unui
membru va fi considerat
un atac îndreptat
împotriva tuturor (Art.
5).
*Sursa: autorul
Compunere:
reprezentanți
permanenți ai
statelor
membre.
Deciziile: se
iau prin
consens Răspunde
de:
conducerea
militară a
Alianței
Compunere
:
Șefii de stat
major ai
statelor
membre. Este organul
executiv al
Comitetului
Militar
Compunere:
director
general cu
rang de general cu
3 stele;
6 directori
adjuncți cu
rang de general sau
amiral;
secretar;
Departamentul
Inf;
Dep. Planuri și
Doctrine;
Dep. Operații;
Dep. Logistică
și
Resurse;
Dep. T rs. Și
Inf.;
Dep.
Standardizare
și
Interoperabilitatea
Armamentelor;
Secretariatul;
Centrul de
criză al
NATO.
183
ANEXA 5. Structura OSCE ca organizație de securitate .
Direcția
Generală
Servicii și
Logistică Direcție
Finanțe Direcție
Resurse
Umane Reprezentanța
OSCE pentru
Libertatea Presei
Grupul OSCE de la
Minsk Curtea OSCE pentru
Conciliere și
Arbitraj Biroul OSCE
pentru Instituții
Democratice și
Drepturile
Omului Oficiul
Control
Instituțional Biroul de
Avocați Biroul pentru
Admin istrare
și Finanțe Biroul
Menagement
Instituțional OSCE
Biroul juridic Biroul
pentru
Planificare,
Buget și
Cooperare Secretariatu
l General Comitetul Executiv
Registratura
Tribunalului Tribunalul
Achiziții
Publice Asamblea
Parlamentară a
OSCE
Înaltul Comisar
pentru minorități
etnice
184
ANEXA 6. Structura U niunii Europene ca organizație de securitate .
Consultanță
*Sursa: autorul
Șefii de state și de guverne din
statele membre și Președintele
Comisiei Consiliul European
sprijiniți de Miniștrii de Externe
și de un membru al Comisiei
Comunitatea
Europeană iau decizii principiale și răspunde de
Cooperare în
domeniul Justiției și al
Afacerilor Interne Politica E xternă și de
Securitate Comună
inclusiv prin intermediul
(CODEXTER)
Curtea de
Conturi
Europeană Consiliul
European
Curtea
Europeană de
Justiție Parlamentul
European Comisia
Europeană Consiliul UE Instituțiile Uniunii Europene
Comitetul
Economic și Social Comitetul
Regiunilor
185
ANEXA 7. Structura Organizației pentru Cooperare de la Shanghai (OCS) .
*Sursa: autorul
Întîlnirea Șefilor de
ministere –
departamente
Comisia Înalților
Oficiali
Grupurile Speciale
de Lucru
Instituții Non –
Guvernamentale:
Consiliul de
afaceri
Interbank
Consorțium
Forumul
Organizației Consiliul Anti –
Terorist Regi onal
Comitetul
Executiv Anti –
Terorist Regional Consiliul Șefilor de State
Consiliul Miniștrilor de Externe
Consiliul Coordonatorilor
Naționali
Secretariatul General Consiliul Șefilor de Guverne
(a prim -miniștrilor)
186
ANEXA 8. EUBAM.
*Sursa: Raportul anual EUBAM, 201 4.
187
ANEXA 9. Aria de operațiuni a EUBAM.
*Sursa: Raportul anual EUBAM, 2014
188
DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII
Subsemnatul, declar pe răspundere personală că materialele prezentate în teza de
doctorat, sunt rezultatul propriilor cercetări și realizări științifice. Conștientizez că, în caz contrar,
urmează să suport consecințele, în conformitate cu legislația în vigoare.
BENCHECI Marcel
Semnătura
„ ” septembrie 2016
189
Curiculum Vitae
Date p ersonale : BENCHECI Marcel Nicolae
Data și locul nașterii : 7 septembrie 1971, s. Țahnăuți, r -nul Rezina
Studii:
2014 -2016 Institutul de Stat de Relații Internaționale din Moldova, master în Drept
Internațional
2008 -2012 Universitatea de Stat din Moldova, do ctorantura la catedra Științe Politice
(specialitatea 560.01, Teoria, meto dologia și istoria politologiei; instituții și procese politice)
2000 -2003 – Academia de Studii Economice, facultatea Drept Economic, Chișinău, Republica
Moldova
1990 -1995 Universita tea de Stat din Moldova, facultatea Istorie, Chișinău, Republica Moldova
Domenii de interes științific : – relații internaționale, securitate națională, securitate
internațională, terorism, separatism, corupție, securitate europeană, societate civilă și pro cese
integraționiste.
Activitatea profesională :
2001 – 2013 Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova.
2013 – prezent: cercetător Centrul Cercetări Strategice Institutul de Cercetări Juridice și Politice,
Academia de Științe a Moldovei.
Educație și formare profesională:
august, 2005 atelierul de lucru cu tematica „Dimensiune geopolitică și geostrategică.
Amenințări și riscuri de natură teroristă”, Budapesta, Ungaria.
septembrie, 2006 treningul cu genericul „Prevenirea spălării banilor și f inanțării
terorismului”, Chișinău.
iulie, 2007 seminarul cu genericul „Reacții civil -militare la Terorism”, Centrul pentru Relații
civil-militare al Școlii Navale Postuniversitare din SUA, Kiev, Ucraina.
noiembrie, 2007 trainingul internațional cu tematica „Politicile de vecinătate ale Uniunii
Europene și Alianței Nord -Atlantice: noi dimensiuni de cooperare dimensională”, Chișinău.
februarie, 2008 trainingul internațional cu tematica „Contracararea terorismului, crimei
organizate și migrației ilegale”, Anka ra, Turcia.
mai, 2008 ședința Consiliului științifico -consultativ din cadrul Centrului Antiterorist al
Comunității Statelor Independente (НКС АТЦ СНГ) cu genericul „Preînt âmpinarea săv ârșirii
190
actelor terorist -diversioniste în cazul transportării componen telor radioactive pe teritoriul
statelor -membre ale Comunității Statelor Independente”, Moscova, Federația Rusă.
iunie, 2008 seminarul cu genericul „Reacții civil -militare la Terorism”, Școala de Studii Post
Universitare din Monterey, SUA, Kiev, Ucraina.
noiembrie -decembrie, 2008 cursul de prelegeri teoretico -practice cu genericul
„Contracararea terorismului internațional”, Cairo, Egipt.
februarie, 2009 Exercițiul Civil – Militar de Planificare a Situațiilor Excepționale „Codrii
2009” în cadrul Inițiativei Mării Negre, cu genericul „Cooperarea internațională în caz de situații
excepționale și acte teroriste”, Chișinău.
martie, 2009 seminarul cu genericul „Agravarea riscurilor cu caracter terorist și extremist în
condițiile crizei economice globale, direcții le de perspectivă și colaborare în domeniul asigurării
securității”, Moscova, Federația Rusă.
Lucrări științifice publicate:
1. Bencheci M., Bencheci D. Colaborarea internațională a Republicii Moldova în domeniul
preven irii și combaterii terorismului. În: Moldoscopie (Probleme de analiză politică) .
Chișinău: CEP USM, 20 09, nr.1 (XLIV ), p. 136-144.
2. Bencheci M., Bencheci D. Organizațiile extremiste și impactul lor asupra terorismului
internațional. În: Studia Universitatis. Chișinău : USM, 2009, nr.3 (23) , p.168 -171.
3.Бенкеч М . Повышение эффективности сотрудничество национальных
антитеррористических центров в области прогнозирования и предупреждения
террористических рисков и угроз на региональном уровне//Материалы совещания
руководителей (начальников штаб ов) национальных антитерроистических центров
государств -участников СНГ (25 -26 марта 2009 г.) . Москва, с. 54-59.
4. Bencheci M. Rolul Republicii Moldova în combaterea pericolelor teroriste//Conferința
științifică a masteranzilor și doctoranzilor „Cercetare și inovare – perspective de evoluție și
integrare europeană”, 23 septembrie 2009, Rezumatele comunicatelor . Chișinău : USM, 2009, p. 5 -6.
5. Bencheci M. Interacțiunea autorităților publice abilitate cu prevenirea și combaterea
terorismului: aspecte de coop erare interdepartamentală//coord. Moșneaga V., Gh.
Mohamadifard, V. Teosa, R epublica Moldova : două decenii pe calea democrației și
independenței. Iași : Pan Europa, 2009, p. 5 -12.
6. Bencheci M., Bencheci D. Semnificațiile terorismului contemporan și implic ațiile sale asupra
securității naționale. În: Studia Universitatis . Chișinău : USM, 2010, nr.8 (38) , p. 217 -220.
191
7. Bencheci M. Pericolul terorismului internațional asupra securității și dezvoltării
umane//Conferința științifică națională „Societatea contem porană în viziunea tinerilor
cercetători: provocări, contribuții, perspective ”. AȘM : Institutul Integrare Europeană și Științe
Politice . Chișinău , 2010, p. 26 -30.
8. Bencheci M., Bencheci D. Formele și procedeele de prevenire și combatere ale actelor
teror iste//Conferința științifică națională „Societatea contemporană în viziunea tinerilor
cercetători: provocări, contribuții, perspective ”. AȘM : Institutul Integrare Europeană și Științe
Politice . Chișinău , 2010, p. 141 -150.
9. Bencheci M. Politica Republicii Moldova vizavi de fenomenul terorismului
internațional//Conferința științifică „Dezvoltarea cercetării științifice, promovarea și
cultivarea creativității și a inovării în procesul in struirii academice”, 5 mai 2010.
Chișinău :CEP USM, 2010, p. 138 -140.
10. Bencheci M., Bencheci D. Dimensiunea națională a securității Republicii Moldova:
provocări și perspective//Conferință internațională „Științe politice, relații internaționale și
studii de securitate”. Sibiu, 28 -30 mai 2010. p. 64-70.
11. Bencheci M. Abord area metodică a fenomenului terorismului: prevenirea și combaterea
lui//Conferință internațională „Științe politice, relații internaționale și studii de securitate”.
Sibiu, 27 -29 mai 2011, p. 65 -72.
12. Bencheci M. Atacurile teroriste – factor de risc pent ru securitatea internațională//Conferința
științifică cu participare internațională consacrată aniversării a 65 -a a USM, 21 -22
septembrie 2011, vol. III . Chișinău, p.480 -483.
13. Bencheci M. Etapele elaborării politicii de securitate și apărare a Republici i Moldova:
provocări și soluții. În: Moldoscopie (probleme de analiză po litică). Chișinău: USM, 2012,
nr. 2, p. 59 -80.
14. Bencheci M. Politica de securitate a Republicii Moldova//Conferinț a internațională „Științe
politice, relații internaționale și studi i de securitate”. Sibiu, România, 2012, p. 328 -331.
15. Bencheci M., Bencheci D. Redimensionarea sistemului de securitate internațională în
contextul noilor probleme globale//Conferință internațională „Științe politice, relații
internaț ionale și studii de securitate”. Sibiu, România, mai 2014, p. 403 -414.
16. Bencheci M., Sterpu V. Separatismul – risc major pentru asigurarea securității Republicii
Moldova//Extremismul și separatismul – provocări la adresa sec urității regionale și
naționale. Chișinău, 2014, p. 70 -83.
192
17. Bencheci M., Comendant V. Imaginea instituțională a organelor securității statului ale
Republicii Moldova. În : Materialele c onferin ței internaționale, ediția VIII. Sibiu, România,
23-25 mai 2014, p. 370 -378.
18. Bencheci M., Pleșca C. Impactu l organizațiilor teroriste asupra sistemului de securitate
internațională. În : Materialele Simpozionului i nternațional „Arta pledoarii în profes ia mea”.
Iași, România, 26 octombrie 2014. (suport electronic).
19. Бенкеч М ., Бенкеч Д., Сыли В . Проблема сепар атизма Приднестровья и Гагаузии в
отношениях Республики Молдова и Европейского Союзаа //Республика Молдова в
контексте Восточного партнерства . Краковия, Польша, 2015. с. 65 -76.
20. Bencheci M., Kurtskhalia S. Is the contemporary international security system at crossroads ?
În: Moldoscopie (Probleme de analiză politică) . Chișinău: CEP USM, 2015, nr. 1 (LXVIII),
p. 131 -142.
21. Bencheci M., Bencheci D., Munteanu A. Impactul reformării organelor securității statutului
ale Republicii Moldova asupra conștiinței ce tățenilor//Materialele Conferinței științifice
internaționale dedicate celei de -a 20-a aniversări a Facultății Relații Internaționale, Științe
Politice și Admi nistrative. Chișinău, 2015, p. 87 -95.
22. Solomon C., Bencheci M. Separatismul – pericol pentru s ecuritatea națională a Republicii
Moldova//Integrare prin cercetare și inovare. Conferință științifică națională cu participare
internațională, 10 -15 martie 20 15, Rezumate le comunicatelor . Chișinău: USM, 2015, p. 231 -234.
Limbile vorbite:
Româna (nativ), Rusa (fluent), Engleza (intermediar), Franceza (intermediar).
Abilități computator:
Windows – 95, 2000, Office (Word, Excell, Access etc.), Adobe 6 (Acrobat, Page Maker, Qurak
Xpress, Photoshop), Web utilities and internet marketing, E -mail.
Datele de c ontact: or. Chișinău, str. Cetatea Albă, 3, ap.10.
Telefon: 0698 72 056; E -mail: marcelbencheci@mail.ru .
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Cu titlu de manuscris [604093] (ID: 604093)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.