Cu titlu de manuscris [603483]
1
UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNA ȚIONALĂ DIN MOLDOVA
Cu titlu de manuscris
C.Z. U. 005: 330 (043.3)
IAGĂR Mariana Lucica
MANAGEMENTUL RESURSE LOR
FINANCIARE A INSTITU ȚIILOR PUBLICE DIN ROMÂNIA
Specialitatea: 521.03. Economie și management în domeniul de activitate
Teză de doctor în științe economi ce
Conducător științific: GANEA Victoria,
doctor habilitat în științe economi ce,
profesor universitar
Autorul: IAGĂR Mariana Lucica
Chișinău, 2017
2
© IAGĂR Mariana Lucica , 2017
3 CUPRINS
Adnotare (în română, rusă, engleză) …………………………………………………. …
Lista abrevierilor ……………………………………………………………………….
Introdu cere…………………………………………………………………………… ..
1. Aspecte metodologice privind gestionarea sistemului resurselor financiare
publice ………………………………..………………………………………………
1.1. Bazele conceptuale privind gestionarea resurselor financiare și rolul
autorităților implicate în procesul bugetar …………………………………… ….
1.2. Abordarea sistemică a eficienței cheltuielilor bugetare în contextul bugetării pe
bază de performanță …….. ………………………… …… ……………………….
1.3. Concluzii la capitolul 1 …………………………………………………………..
2. Gestionarea managerială a procesului de asigur are cu resurse financiare în
Uniunea Europeană și România ………………………………………..…… ……….
2.1. Evaluarea t endințelor de modificare a politicilor bugetare și generalizarea
experienței țărilor europene ……………………… ……….. …………… ……….
2.2. Estimarea posibilităților gestionării efici ente a procesului de asigurare cu
resurse financiare prin utilizarea controlului financiar public ……………….
2.3. Concluzii la capitolul 2 …………………………………………………………..
3. Eficiența managementului resurselor financiare în cadrul autorității publice
centrale ……………………………………………………………………………………………………
3.1. Determinarea c erințelor moderne europene în domeniul politicilor bugetare și
implementarea lor în practica economică a României…………… …………… ….
3.2. Elaborarea modelului logico -descriptiv de optimizare a gestionării bugetului
instituțiilor publice ……… …………………………………………………… ….
3.3. Măsuri de creștere a capacității de absorbție a fondurilor europene – sursă
majoră de investiții în infrastructura României …………………………………..
3.4. Concluz ii la capitolul 3 …………………………………………………………..
Concluzii generale și recomandări ……………………………………………………… 5
6
8
12
12
28
37
39
39
52
65
68
68
86
94
109
112
4 Bibliografie ………………………………………………………………………………..
Anexe ………………………………………………………………………………………
Anexa 1: Procesul bugetar…………………………………………………………… …
Anexa 2: Veniturile bu getului general consolid at pentru perioada 2011 -2016……… …
Anexa 3: Veniturile bugetului general consoli dat pentru perioada 2012 -2017…… ……
Anexa 4: Obiectivele bugetului p entru anul 2013………………………………………
Anexa 5: Pozi ția bugetară c onsolidată……………………………………………………
Anexa 6: Balan ța financiară netă a României în perioada 2007 -2013……………………
Anexa 7: Cheltuielile bugetului general consolidat………………………………………..
Anexa 8: Tendin țe ale principalelor taxe și impozite pe orizontul 2014 -2017…………
Anexa 9: Evolu ția veniturilor bug etare în perioada 2011 -2016…………………………
Anexa 10: Veniturile bugetului general consolidat – pe bugete componente – 2011 -2016
Anexa 11: Situa ția sumelor alocate de la bugetul de stat pentru sus ținerea finan țării unor
cheltuieli din sarcina autorită ților local e și finanțării rambursabile……………… ……..
Anexa 12: Proiect de investi ții……………………………………………………………
Anexa 13: Balan ța finan ciară netă………………………………………………………..
Anexa 14: Cheltuielile bugetului general consolidat – pe clasific are economică…… ….
Anexa 15: Cheltuielile bugetului general consol idat – pe bugete componente…… …….
Anexa 16: Certificate de implementare a rezultatelor cercetării știinșifice.. ………………. … 115
125
126
127
128
129
131
132
133
134
136
137
138
139
141
142
143
145
Declarația privind asumarea răspunderii ……………………………………………… 146
CV-ul autoarei …………………………………………………………………………. 147
5 ADNOTARE
la teza de doctor în științe economice cu titlul: „Managementul
resurselor fi nanciare a instituțiilor publice din România ”,
specialitatea 521.03. Economie și management în domeniul de activitate
autor IAGĂR Mariana Lucica, Chișinău, 2017
Structura tezei: introducere, trei capitole, concluzii generale și recomandări, bibliografie,
figuri, tabele, formule și anexe. Cercetările efectuate sunt reflectate în 8 publicații științifice.
Cuvinte -cheie: management, gestionare financiară, echilibru, integrare europeană, proces
bugetar, reforme, perspective.
Domeniul de studii: management .
Scopul cercetării constă în fundamentarea teoretică și metodologică a gestionării
resurselor financiare prin identificarea aspectelor maximal eficiente care vor contribui la
consolidarea managementului resurselor financiare a instituțiilor publice din România .
Noutatea și originalitatea științifică a cercetării rezidă în: aprofundarea științifică a
abordărilor teoretice privind eficiența gestionării resurselor ; identificarea mecanismelor de
finanțare care stau la baza instituțiilor publice din România; elabora rea prognozelor prospective
în vederea optimizării resurselor instituțiilor publice; elaborarea și validarea modelului logico –
descriptiv în scopul eficientizării procesului bugetar; stabilirea posibilităților de modernizare a
procesului bugetar în România.
Problema științifică importantă soluționată în teză constă în eficientizarea
mecanismului de gestionare a resurselor financiare în scopul identificării posibilităților optimale
de consolidare a managementului resurselor financiare a instituțiilor publice din România .
Semnificația teoretică a tezei se impune printr -o abordare teoretică și metodică complexă
cu referire la sursa de proveniență a veniturilor bugetare, și nu în ultimul rând la politicile
financiare la nivelul țării noastre cât și la nivelul Uni unii Europene.
Valoarea aplicativă a lucrării rezidă din utilitatea instrumentelor, procedurilor și
metodelor elaborate de autor la nivelul instituțiilor publice, care pot fi utilizate și de către
organele centrale de stat pentru adoptarea unor decizii fin anciare benefice.
Implementarea rezultatelor științifice. Rezultatele cercetării au fost prezentate, apreciate
pozitiv și implementate în activitatea următoarele instituții publice: Curtea de Conturi, Primăria,
Direcția Generală de Asistență Socială și Pr otecția Copilului etc. Concomitent, cercetările pot fi
utile în completarea cursurilor universitare și postuniversitare la disciplinele de specialitate.
6 АННОТАЦИЯ
к докторской диссертации „Менеджмент
финансовы х ресурс ов государственных учреждений в Румы нии”
ЯГАР Марьяна Лучика, Кишинёв, 2017 год, cпециальность 521.03. Экономика и
менеджмент в бизнесе
Структура диссертации: введение, три главы, общие выводы и рекомендации,
библиография, рисунки, таблицы, формулы и приложения. Осуществленные исследования
отражены в 8 научных работах.
Ключевые слова: управление, финансовое управление, балансироание, европейская
интеграция, бюджетная перспектива реформирования процесса.
Область исследования: менеджмент
Цель исследования состоит в теоретическом и методологич еском обосновании
управлениея финансовых ресурсов путем определения максимальных аспектов
эффективности, которые будут способствовать укреплению государственного управления
финансовых учреждений в Румынии.
Научная новизна и оригинальность исследования состоит в углублении научных и
теоретических разработок относительно эффективности подходов к управлению ресурсами;
определить механизмы финансирования, лежащие в основе общественных институтов в
Румынии; прогнозы будущих государственных учреждений оптимизации ресурсов;
Разработка и проверка логической описательной модели в целях совершенствования
бюджетного процесса; создать возможности для модернизации бюджетного процесса в
Румынии.
Решённая важная научная проблем в диссертации состоит в повышение
эффективнос ти механизма управления финансовых ресурсов для того, чтобы определить
оптимальные возможности для укрепления управления финансовых ресурсов
государственных учреждений в Румынии.
Теоретическое значение работы заключается в выявлении оптимальных
направлений в отношении источника доходов бюджета, и не в последнюю очередь
финансовой политики в нашей стране и Европейского Союза.
Прикладное значение работы заключается в полезности инструментов, процедур и
методов, разработанных автором, которые могут быть исполь зованы центральными
государственными органами для принятия финансовых решений, благоприятных для
эффективного принятия государственного бюджета.
Внедрение научных результатов . Методологические разработки и практические
рекомендации были представлены, оцене ны и реализованы в деятельности следующего
государственных учреждений: Счетная Палата, Мэрия, Главное управление социальной
помощи и защиты детей и т.д. Одновременно осуществленные исследования могут
служить для использования в качестве дополнительных свед ений на университетских и
пост -университетских курсах по специальностям.
7 ANNOTATION
at the thesis to obtain the scientific degree of doctor in economic sciences
„Management of financial resources of public institutions in Romania”
IAGAR Mariana Lucica, Chisinau, 2017, specialty: 521.03. Economics and management in the
field of activity
Thesis structure: introduction, three chapters, general conclusions and
recommendations, bibliography, figures, tables, formulasand appen dices. Researches are
reflected in 8 scientific publications.
Keywords : management, financial management, balance, european integration, budget
process, reforms, perspectives.
Field of study : management.
The aim of the research consists in the theoretical and methodological foundation o f
financial resources management by identifying the most efficient aspects that will contribute to
the consolidation of the financial resources management of the Romanian public institutions.
Scientific novelty and originality of the research consists in: scientific deepening of
theoretical approaches concerning the effectiveness of resource management; identification of
funding mechanisms which underlie public institutions from Romania; elaboration of
prospective forecasts in order to optimize the resource s of public institutions; development and
validation of the logical -descriptive model in order to optimise the budgeting process; setting the
possibilities for the modernization of the budgeting process in Romania.
The important scientific problem solved i n the thesis consists in making the mechanism
of financial resources management more efficient in order to identify the optimal opportunities to
strengthen the management of financial resources of public institutions from Romania.
The theoretical significa nce of the thesis is represented through a complex theoretical
and methodical approach with reference to the source of origin of budgetary revenues, and last
but not least the financial policies of our country -level and at the level of the European Union.
The applicative value of the thesis resides from the usefulness of the instruments,
procedures, and methods developed by the author at the level of public institutions, which may
be used by the central State organs for the adoption of beneficial financial decisions.
Implementation of scientific results . Results of the research were presented, positive
appreciated and implemented in the work of the following public institutions: Court of Accounts,
the Town Hall, General Directorate of Social Assistance and C hild Protection, etc.. At the same
time, researches can be helpful in completing undergraduate and graduate courses in specialized
disciplines.
8 Lista abrevierilor
AFM Administra ția Fondului pentru Mediu
ANP Administra ția Națională a Penitenciarelor
ANRMAP Autoritatea Na țională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizi țiilor
Publice
BM Banca Mondială
BNR Banca Na țională a României
CNAS Casa Națională de Asigurări de Să nătate
CNP Consiliul Na țional De Prognoză
EA Zona Euro
EU Euro
FMI Fondul Monetar Interna țional
FEADR Fondul European Agricol pentru Dezvoltare
IMM Întreprinderi mici și mijlocii
INS Institutul Na țional de Statistică
ÎS Întreprinderi de stat
INS Institutul Na țional de Statistică
LRF Legea responsabilită ții fiscal bugetare
LFPL Legea finan țelor publice locale
MDRAP Ministerul Dezvoltării Regionale și Administra ției Publice
MFE Ministerul Fondurilor Europene
MFP Ministerul Finan țelor Publice
MTO Obiectiv bugetar pe termen mediu
MT Ministerul Transporturilor
OUG Ordonanța de Urgen ță a Guvernului
PIB Produs intern brut
PNDR Planul Național de Dezvoltare Rurală
POS Programul Opera țional Sectorial
PEP Pactul Euro Plus
SFB Strategie fiscal bugetară
TVA Taxa pe valoarea adăugată
UE Uniunea Europeană
UEM Uniunea Economică și Monetară
ESA European Space Agency
9 INTRODUCERE
Actualitatea temei de cercetare. Abordarea acestui demers științific prezintă interes nu
doar în plan teoretic, ci și în plan practic, având în vedere că resursele financiare ale instituțiilor
publice ce aparțin unui stat au directe repercusiuni asupra dezvoltării sale economice, influențând
indubitabil regulile unei economii naționale, spre exemplu în pr ivința investițiilor de capital care
pot fi atrase. Totodată, resursele financiare ale unui stat au și o dimensiune internațională, fiind
influențată de intensificarea, în ultimii 50 -60 de ani, a relațiilor economice internaționale. De
asemenea, aceste as pecte sunt relevate de contextul globalizării și, mai nou, sunt accentuate
îndeosebi pe fondul actualei crize economico -financiare.
Astfel, nu se poate nega puternica dezvoltare din ultimele decenii a relațiilor dintre state,
plecând de la dimensiunea eco nomică – reprezentând o adevărată „coloană vertebrală a
mapamondului” –, și ajungând la o dimensiune politică puternic interdependentă, care a dus la
crearea de organisme suprastatale.
Resursele financiare ale instituțiilor publice , prin natura lor, sunt s trâns legate de economie
și de sistemul economic. În egală măsură, veniturile statului sunt legate de drept, deoarece
regulile în materie de fiscalitate sunt stabilite prin norme juridice interne sau internaționale. În
consecință, cercetarea problematicii resurselor financiare ale instituțiilor statului are în mod
firesc un caracter interdisciplinar.
Pentru a ajunge la acest rezultat am considerat necesar ca prezentul demers științific să
abordeze atât conceptele privind bugetul de stat, tehnicile și proce deele utilizate de acesta cât și
politica bugetare, atât la nivel național cât și la nivelul Uniunii Europene, ajungând în final să
constatăm toate acestea au impact asupra dezvoltării relațiilor economice sau măsuri de creștere
a produsului intern brut și totodată, de creștere a comerțului extern.
Pe lângă aceste delimitări de natură conceptuală, considerăm necesar studierea atât a
fiscalității naționale, la nivel teoretic, cât și printr -o prezentare a unor elemente de tehnică fiscală
specifice sistemului resurselor financiare publice, sub aspect comparativ, precum și a
implicațiilor acquis -ului comunitar în domeniul politicii bugetare, în cadrul celui mai complex
caz de integrare – Uniunea Europeană, de asemenea, încercăm să inserăm în prezentul studiu și
jurisprudență.
Oportunitatea acestui demers științific reiese, după opinia noastră, și din influența
politicilor bugetare asupra raporturilor comerciale, la nivel mondial, între state. Am putea spune
că în condițiile actuale ale politicilor bugetare nu are practic granițe, ci doar reguli specifice,
aplicabile unui stat sau mai multor state.
10 Opinăm că un asemenea demers științific va fi de un real folos nu numai din punct de
vedere teoretic, dar și practic. Nevoia practicienilor de a găsi o explicație si stematică a unor
reguli fiscale noi și bulversante este acută, ceea ce va conferi demersului nostru noutate, utilitate
și un interes practic.
Din aceste considerente, tema propusă își justifică importanța și utilitatea.
Gradul de studiere a temei de cerc etare. Cercetările efectuate în cadrul temei tezei de
doctorat au făcut posibilă a precierea cantitativă și calitativă, precum și valoarea incontestabilă a
literaturii științifice consacrată aspectelor teoretice și practice ale managementului resurselor
financiare a instituțiilor publice din România, oferită de savanții occidentali, cercetătorii din
Uniunea Europeană, inclusiv România, precum și lucrările savanților din Republica Moldova. La
baza investigațiilor efectuate de autor stau lucrările renumiților savanți , printre care: Aniței C.N.,
Basno C., Micu I., Văcărel I., Voinea G. De asemenea, au fost utilizate rapoartele și strategiile
Guvernului României și alte acte normative, ce țin de veniturile publice, precum și actele puterii
executive ale României în domeniul reglementării activității instituțiilor publice și a surselor
acestora de finanțare.
Scopul cercetării constă în fundamentarea teoretică și metodologică a gestionării
resurselor financiare prin identificarea aspectelor maximal eficiente care v or contribui la
consolidarea managementului resurselor financiare a instituțiilor publice din România .
În vederea realizării acestui scop, au fost stabilite următoarele obiective :
analiza și sinteza reflecțiilor conceptuale privind tehnicile și procedeele actuale de
formare a bugetului instituțiilor publice;
efectuarea studiului comparativ a tendințelor politicilor bugetare atât la nivelul
României cât și la nivelul Uniunii Europene;
studierea practicii internaționale și identificarea soluțiilor utilizate de către acestea în
vederea îmbunătățirii procesului bugetar;
identificarea barierelor care împiedică obținerea rezultatelor scontate privind bugetarea
pe bază de performanță;
elaborarea m odelului logico -descriptiv referitor la eficientizarea procesului bu getar;
identificarea măsurilor de valorificare a controlului financiar public în România și
Republica Moldova și modurile de soluționare a acestora ;
formularea direcțiilor de optimizare și posibilităților de absorbție a fondurilor europene,
precum și căilor de sporire a eficienței managementului resurselor financiare .
Metodologia cercetării științifice. Din punct de vedere metodologic, prezenta lucrare
utilizează și promovează o serie de modele și metode de analiză aplicate în practica națională și
11 internațională privind studierea mecanismului de gestionare și control a resurselor financiare,
anticipa și orienta evoluția acestui mecanism spre o eficientizare durabilă. În calitate de metode
de cercetare au fost utilizate: documentarea științifică, studierea informației socio -economice,
analiza și sinteza, abordarea sist emică, generalizarea și sistematizarea informației, gruparea și
comparația informației statistice la diferite niveluri. A fost aplicată metodologia econometrică și
prelucrarea statistică, metoda tabelelor și graficelor, dar și metoda indicilor economici , metoda
inductivă și deductivă de analiză, precum și explicația cauzală.
Noutatea și originalitatea științifică a cercetării rezidă în: aprofundarea științifică a
abordărilor teoretice privind eficiența gestionării resurselor ; identificarea mecanismelor de
finanțare care stau la baza instituțiilor publice din România; elaborarea prognozelor prospective
în vederea optimizării resurselor instituțiilor publice; elaborarea și validarea modelului logico –
descriptiv în scopul eficientizării procesului bugetar; stabilirea posibilităților de modernizare a
procesului bugetar în România.
Problema științifică importantă soluționată în teză constă în eficientizarea
mecanismului de gestionare a resurselor financiare în scopul identificării posibilităților optimale
de conso lidare a managementului resurselor financiare a instituțiilor publice din România .
Semnificația teoretică a tezei se impune printr -o abordare teoretică și metodică complexă
cu referire la sursa de proveniență a veniturilor bugetare, și nu în ultimul rând l a politicile
financiare la nivelul țării noastre cât și la nivelul Uniunii Europene.
Valoarea aplicativă a lucrării rezidă din utilitatea instrumentelor, procedurilor și
metodelor elaborate de autor la nivelul instituțiilor publice, care pot fi utilizate ș i de către
organele centrale de stat pentru adoptarea unor decizii financiare benefice.
Implementarea rezultatelor științifice. Rezultatele cercetării au fost prezentate, apreciate
pozitiv și implementate în activitatea următoarele instituții publice: Cur tea de Conturi, Primăria,
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului etc. Concomitent, cercetările pot fi
utile în completarea cursurilor universitare și postuniversitare la disciplinele de specialitate.
Aprobarea rezultatelor investigaț iei. Rezultatele științifice ale cercetărilor efectuate au fost
expuse cadrul conferințelor științifice naționale și internaționale, fiind inserate în 8 lucrări
științifice. Ideile fundamentale și rezultatele tezei au fost prezentate în cadrul următoarelor
manifestări științifice : Lucrările sesiunii naționale de comunicări științifice “Diversitate în unitate”,
27 mai 2005, Timișoara; Lucrările Sesiunii a XII -a de comunicări științifice cu participare
internațională “România în contextul politicii de securit ate europeană”, 16 -18 martie 2006,
București; Materialele Conferinței științifice internaționale “Rolul științei și educației în
implementarea acordului de asociere la Uniunea Europeană”, 05 februarie 2015, Chișinău;
12 Lucrările Conferinței științifice inter naționale “Potențialul de finanțare al pieței financiare
nebancare și perspectivele dezvoltării acesteia”, 27 -28 noiembrie 2015, Chișinău; Lucrările
Conferinței Științifice Internaționale “Potențialul de finanțare al pieței financiare nebancare și
perspect ivele dezvoltării acesteia”, 27 -28 noiembrie 2015, Chișinău.
Materialele tezei au fost aprobate la ședința catedrei „BA, REI, TURISM” și ședința
Seminarului științific de profil la specialitatea 521.03. 521.03. Economie și management în
domeniu de activit ate din cadrul Universității Libere Internaționale din Moldova.
Volumul și structura lucrării. Ținând cont de complexitatea temei, scopul și sarcinile
urmărite, lucrarea este concepută cu următoarea structură: introducere, trei capitole, concluzii și
recom andări, fiind expusă pe 126 pagini text de bază, figuri, tabele, formule, bibliografie și anexe.
În Introducere se argumentează actualitatea, importanța și necesitatea cercetării temei date,
sunt formulate scopul și obiectivele studiului, noutatea științi fică a rezultatelor obținute cu
descrierea problemei științifice, de asemenea, semnificația teoretică și valoarea aplicativă a
lucrării, precum și aprobarea rezultatelor obținute în urma cercetării.
Capitolul 1 „Aspecte metodologice privind gestionarea sis temului resurselor financiare
publice ” cuprinde o sinteză bibliografică cu refererire la fundamentarea teoretică a gestionării
resurselor financiare la nivel public. Sunt examinate pe larg principalele concepte și noțiuni cu
privire la organizarea procesul ui bugetar în cadrul autorității administrației publice centrale .
Capitolul 2 „Gestionarea managerială a procesului de asigurare cu resurse financiare
în Uniunea Europeană și România” tratează gradul de eficiență managerială a procesului de
asigurare c u resurse financiare în vederea identificării problemelor existente care afectează
respectivul mecanism.
Capitolul 3 „Eficiența managementului resurselor financiare în cadrul autorității publice
centrale” sunt prezentate principalele probleme cu care se c onfruntă autoritățile publice în
implementarea bugetării pe bază de performanță, precum și căi de îmbunătățire a
managementului finanțelor publice. În acest capitol este prezentată modalitatea de eficientizare și
valorificare a rezultatelor controlului fin anciar.
Compartimentul Concluzii generale și recomandări reflectă o sinteză a rezultatelor
obținute în urma cercetărilor efectuate și propunerile de rigoare pentru eficientizarea
managementului resurselor financiare în cadrul instituțiilor publice din Româ nia.
Cuvinte -cheie: management, gestionare financiară, echilibru, integrare europeană, proces
bugetar, reforme, perspective .
13 1. ASPECTE METODOLOGICE PRIVIND FORMAREA SISTEMULUI
RESURSELOR FINANCIARE
1.1. Abordări conceptuale privind bugetul de stat și rolul aut orităților implicate în
procesul bugetar
Cuvântul buget are la origine cuvântul fran țuzesc vechi bouge sau bougette care nu
însemna altceva decât săcule ț sau pungă. În Anglia, cuvântul budget era utilizat pentru a descrie
săculețul din piele în care, de re gulă, erau aduse la Parlament documentele referitoare la
veniturile și cheltuielile statului. Mai târziu, cuvântul a desemnat documentele con ținute în acest
săculeț. Astăzi, no țiunea de buget are un înțeles mult mai larg, iar defini ția sa nu contene ște să
se perfecționeze, pentru a fi cât mai cuprinzătoare [20, p. 91] .
Dicționarul explicativ al limbii române define ște bugetul ca fiind „un bilanț al veniturilor
și cheltuielilor unui stat, ale unei întreprinderi etc. pe o perioadă determinată ” sau „totalitate a
prevederilor de venituri și cheltuieli ale unei familii sau ale unei persoane pentru o anumită
perioadă ”. În cele ce urmează, vom încerca delimitarea bugetului prin care se proiectează și se
desfășoară activitatea privind finan țele publice de bugetele de venituri și cheltuieli ale agen ților
economici, prin utilizarea no țiunii de „public ”. Așadar, prin buget public , în sens restrâns ,
dorim să identificăm bugetul oricărei entită ți publice [160] .
În sens larg , bugetul public reprezintă ansamblul documentelo r din sectorul public care
împreună formează sistemul de bugete.
Bugetul public este un plan financiar ce încorporează o estimare a cheltuielilor necesare
pentru o perioadă dată și mijloacele propuse pentru finan țarea acestor cheltuieli. Bugetul poate fi
definit, de asemenea, ca un plan de ac țiune pentru o perioadă specificată de timp ce vizează toate
departamentele/func țiile unei institu ții și conține ținte ce trebuie atinse și care pot servi drept
criterii de performan ță. Reunind cele două defini ții am pu tea spune că bugetul oricărei entități
publice (stat, unitate administrativ -teritorială, institu ție publică etc.) este determinată, în scopul
îndeplinirii unor obiective și sarcini precis stabilite la nivelul entită ții respective.
Sub aspectul con ținutulu i, bugetul exprimă relații sociale de natură economică care se
stabilesc între participan ții la executarea acelui plan financiar [59, p. 211] .
Bugetul oricărui guvern este un instrument tehnic, prin care angajamentele sunt transpuse
în termeni monetari. Bu getul este un instrument cheie pentru managementul macroeconomic, iar
eficacitatea sa este un determinant al succesului guvernului în îndeplinirea obiectivelor sale.
Bugetul este, în plus, un instrument de implementare a politicilor și priorităților în dom eniile
14 social, politic și economic, cu un impact major asupra nivelului de trai al întregii popula ții.
Din punct de vedere al con ținutului, bugetul public poate fi considerat ca fiind:
a) un document – un act în care sunt prevăzute și aprobate anual venituril e și cheltuielile
publice sau, după caz, numai cheltuielile, în func ție de sistemul de finan țare a institu țiilor
publice [40, p. 121] ;
b) o lege – un act juridic prin care se prevăd și se aprobă, prin lege, veniturile și
cheltuielile anuale ale statului sau ale institu țiilor publice. Fiecare din componentele sistemului
bugetar prin care se stabilesc resursele și cheltuielile publice se aprobă printr -o lege;
c) un sistem de fluxuri financiare – privind constituirea fondurilor publice, pe de o parte,
și distribui rea sau repartizarea acestor fonduri către beneficiari, pe de altă parte;
d) un instrument de politică financiară – întrucât stabilizarea fiscală, obiectivele politicii în
domeniul veniturilor și distribuției bunăstării, precum și alocarea resurselor pot fi realizate prin
instrumentul politicii fiscale și prin cel al politicii în domeniul cheltuielilor publice.
Prin bugetul public se poate stabili un raport între veniturile publice (impozite, taxe,
contribuții și alte venituri publice) și nevoile sociale sau, mai bine zis, un echilibru între nevoile
colective și mijloacele cu care acestea pot fi acoperite.
Bugetul public are următoarele trăsături [26, p. 81] :
– bugetul public este un act de previziune, acesta prezentându -se sub forma unui tablou
evaluativ și com parativ de resurse publice și cheltuieli reprezentând destina țiile acestora;
– bugetul public este un act de autorizare prin care puterea executivă este împuternicită
de puterea legislativă să cheltuiască și să perceapă venituri, potrivit prevederilor legal e în
vigoare;
– bugetul public este un act de control, întrucât aprobarea bugetului este principala formă
de control parlamentar asupra executivului;
– bugetul public este un act anual, întrucât anul bugetar este cel mai potrivit interval
pentru care se poat e efectua programarea veniturilor și cheltuielilor bugetare și se poate urmări
execuția indicatorilor bugetari.
În fiecare stat sunt elaborate mai multe categorii de bugete, alcătuind un sistem bugetar ,
diferențiat ca structură de la un stat la altul, depi nzând de structura organizatorică a statului,
respectiv stat unitar (România, Fran ța, Japonia, Italia, Olanda etc.) sau stat federal (Germania,
Statele Unite ale Americii, Canada, Elve ția, Rusia etc.) [53, p. 66] .
În cazul statelor de tip unitar , sistemul bugetar cuprinde un buget al administra ției publice
centrale și bugete locale ce corespund unită ților administrativ -teritoriale.
15 Structura sistemului bugetar este mai complexă în cadrul statelor federale , acesta
cuprinzând bugetul federa ției, bugetele stat elor, provinciilor sau regiunilor membre ale federa ției
și bugetele locale.
Repartizarea veniturilor și cheltuielilor între verigile sistemului bugetar se realizează
potrivit modului în care sunt delimitate atribu țiile între aparatul de stat central și cel local.
Structura veniturilor și cheltuielilor bugetelor componente ale sistemului bugetar variază de la o
perioadă la alta, fiind influen țate de sarcinile și obiectivele organelor centrale și locale [74, p.
44].
Prima lege a finan țelor publice elaborată d upă Decembrie '89 (Legea nr.10/1991) men ționa
că „finanțele publice includ elaborarea și execuția bugetului public na țional ” care cuprindea
„bugetul administra ției centrale de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat ”. În
fapt, nu exista un buget public na țional în adevăratul sens al cuvântului, ci acesta era format din
suma bugetelor enumerate, bugete care erau însă autonome, aveau venituri și cheltuieli proprii și
se elaborau în mod distinct. Aceste caracteristici sunt precizate în Cons tituția țării.
Mai târziu, legea finan țelor publice nr.72/1996 renun ță la noțiunea de „buget public
național ”, înlocuind -o cu cea de „sistem unitar de bugete ”.
Legea finan țelor publice aflată astăzi în vigoare este Legea nr.500/2002. Prin aceasta se
stabil ește sistemul de bugete prin care se constituie și se utilizează fondurile publice, precum și
probleme legate de elaborarea, aprobarea, executarea și raportarea acestora. În cadrul sistemului
unitar de bugete sunt incluse [79, p. 131] :
– bugetul de stat;
– bugetul asigurărilor sociale de stat; bugetele locale;
– bugetele fondurilor speciale; bugetul trezoreriei statului;
– bugetele institu țiilor publice autonome;
– bugetele institu țiilor publice finan țate integral sau par țial din bugetul de stat, bugetul
asigurăr ilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale, după caz;
– bugetele institu țiilor publice finan țate integral din venituri proprii;
– bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat și ale
căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri publice;
– bugetul fondurilor externe nerambursabile.
Prin această reglementare se introduce și noțiunea de „buget general consolidat ” care, nu
este un buget de sine stătător în elaborare, aprobare, executare și raportar e, ci este o sumă a
bugetelor din cadrul sistemului bugetar românesc [21, p. 199 ].
16 Bugetul de stat , ca buget al administra ției centrale de stat, este un document elaborat și
administrat de Guvern și aprobat de Parlament, prin lege. Aceasta autorizează form area
veniturilor publice și repartizarea acestora pe destina ții și pe ordonatori principali de credite, în
concordan ță cu obiectivele de dezvoltare economico -socială a țării și ale politicii financiare
referitoare la anul pentru care este aprobat bugetul. Bugetul de stat cuprinde și Bugetul
Senatului, al Camerei Deputa ților, al Pre ședinției României, Guvernului și al altor institu ții care
nu au organe ierarhic superioare și al altor institu ții publice [45, p. 76] .
Bugetul asigurărilor sociale de stat se înt ocmește distinct de bugetul de stat și se aprobă de
Parlament prin lege separată, ceea ce înseamnă că veniturile cuprinse în acest buget nu pot fi
utilizate pentru alte cheltuieli bugetare, decât cele pentru care sunt repartizate. Acest buget este
gestiona t de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse. Prin bugetul asigurărilor sociale
de stat se autorizează formarea veniturilor pe baza contribu țiilor sociale și a altor vărsăminte
prelevate de la persoane juridice și fizice și repartizarea acestora pe destina ții [157].
Bugetele locale cuprind bugetele unită ților administrativ -teritoriale care au personalitate
juridică (comune, ora șe, municipii, sectoare ale Municipiului Bucure ști) și se elaborează în
condiții de autonomie. Autonomia stimulează ini țiativa locală în realizarea veniturilor și
satisfacerea cerin țelor sociale locale. În cazul în care veniturile proprii ale unită ților
administrativ -teritoriale, stabilite în conformitate cu legea, sunt devansate de cheltuieli, bugetele
locale pot beneficia de transferuri de fonduri băne ști de la bugetul de stat [72, p. 101] .
Bugetele fondurilor speciale se întocmesc în vederea finan țării anumitor obiective și
acțiuni necesare într -o anumită perioadă de timp, pentru care se instituie prelevări obligatorii pe
bază de legi speciale. Cele două bugete elaborate pentru fondurile speciale sunt: bugetul
Fondului na țional unic de asigurări sociale de sănătate și bugetul asigurărilor de șomaj.
Bugetul trezoreriei statului este documentul în care sunt înscrise venituril e și cheltuielile
trezoreriei privind activitatea desfă șurată de aceasta în scopul îndeplinirii func țiilor sale. Bugetul
trezoreriei statului se aprobă anual prin hotărâre de Guvern [158].
Bugetele institu țiilor publice autonome includ veniturile și cheltu ieli sau, după caz, numai
cheltuielile anuale ale institu țiilor publice centrale care nu sunt subordonate nici unei alte entită ți
publice [93, p. 82] .
Bugetele institu țiilor publice finan țate integral sau par țial din bugetul de stat, bugetul
asigurărilor s ociale de stat și bugetele fondurilor speciale includ cheltuielile anuale ale
instituțiilor publice ce func ționează doar pe baza resurselor primite de la bugetele amintite, în
funcție de sistemul de finan țare sau cuprind veniturile și cheltuielile anuale a le instituțiilor
17 publice ce primesc subven ții de la bugetele enumerate, în completarea fondurilor proprii. Aceste
instituții se află în subordinea institu țiilor publice autonome. Dacă veniturile proprii ale unei
instituții sunt relativ mari, finan țarea de la buget are loc „per sold ”, adică prin acordarea unei
subvenții de completare până la concuren ța sumei cheltuielilor proprii. Dacă veniturile proprii
sunt reduse și sporadice, cheltuielile sunt acoperite de la buget, valoarea subven țiilor nefiind
influențată de cuantumul veniturilor proprii [108, p. 155] .
Bugetele institu țiilor publice finan țate integral din venituri proprii sunt documentele în care
sunt prevăzute și aprobate veniturile și cheltuielile institu țiilor publice aflate în subordinea
instituțiilor publice autonome, ce func ționează doar pe baza veniturilor proprii ce provin din
chirii, din organizarea de manifestări culturale și sportive, concursuri artistice, publica ții,
prestații editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activită ți proprii, prestări de
servicii și altele. Cel mai frecvent, astfel de institu ții care se autofinan țează se întâlnesc în sfera
învățământului superior și a spitalelor, însă numărul domeniilor în care serviciile publice sunt
asigurate prin intermediul unor asemenea institu ții manifestă o tendin ță de creștere [116, p. 110] .
Bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat, precum și
bugetul fondurilor externe nerambursabile sunt prevăzute și aprobate ca anexă la legea bugetu lui
de stat. Bugetele fondurilor externe au doar parte de cheltuieli deoarece este vorba de cheltuieli
ce se autorizează a fi realizate din sume provenite fie din credite externe, fie din fonduri externe
nerambursabile. Creditele externe nu reprezintă un v enit bugetar.
În concluzie, componentele sistemului unitar de bugete pot fi grupate și reunite în două
categorii, respectiv [1, p. 116] :
a) bugetul public na țional – care este format din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale
de stat și bugetele loc ale;
b) bugetul general consolidat – care reprezintă ansamblul bugetelor, componente ale
sistemului bugetar, agregate și consolidate pentru a forma un întreg.
Prin consolidare , în situația transferului de sume între bugetele componente ale sistemului,
vor fi eliminate posturile care pentru bugetul ierarhic superior reprezintă o cheltuială, iar pentru
bugetul ierarhic inferior reprezintă un venit, evitându -se astfel dubla înregistrare a acestora.
Această opera țiune include și ajustările determinate de intrăr ile anuale de credite externe și
rambursările ratelor de capital.
Ajustarea presupune eliminarea din bugetul general consolidat a cheltuielilor de natura
datoriei publice care sunt incluse în buget, respectiv rambursările de credite externe și
rambursările de credite interne [12, p. 76 ].
18 Fiecare dintre bugetele sistemului bugetar sunt constituite din venituri și cheltuieli.
Veniturile publice sunt limite minime ce pot fi depă șite, fiind impuse de nivelul cheltuielilor
publice totale. Spre deosebire de acest ea, cheltuielile publice reprezintă limite maxime ce nu pot
fi depășite, întrucât aceasta ar genera dezechilibre la nivelul sistemului unitar de bugete.
Prin procesul de consolidare bugetară se determină efortul financiar public ce trebuie
realizat în peri oada analizată și se identifică eventualele situa ții de dezechilibru ce pot apare între
veniturile prelevate la buget și cheltuielile ce trebuie acoperite din acestea.
Procesul bugetar poate fi definit ca ansamblu de activită ți și operațiuni, integrate coe rent și
convergent orientate, derulate stadial și cuprinz ând: elaborarea proiectului de buget; adoptarea
acestuia; execu ția bugetului; încheierea și aprobarea contului de execu ție bugetară; controlul
bugetar [160] .
Aceste activită ți se desfă șoară într -un cadru constitu țional și administrativ – instituțional,
care prezintă particularită ți de la țară la țară, determinate de evolu ția istorică a fiecăreia dintre
ele. Indiferent de particularită ți și de condi ționalități, procesul bugetar prezintă însă și trăsătu ri
comune [73, p. 90] :
a) procesul bugetar este unul de decizie , care constă în ordonarea priorită ților și în
alocarea resurselor necesare finan țării obiectivelor vizate, av ând utilitate publică. Decizia ce
trebuie luată este una dintre cele mai grele, întruc ât resursele mobilizabile sunt limitate și se
situează, în toate cazurile, sub nivelul necesită ților publice ale perioadei;
b) procesul bugetar este predominant politic, întruc ât deciziile privind alocarea resurselor
bugetare mobilizabile nu se întemeiază pe criterii sau informa ții ale pie ței, ci au la bază
obiectivele din programul de guvernare, fixate de partidul care de ține majoritatea parlamentară.
În consecin ță, decizia finală, concretizată în legea bugetară anuală, este adoptată prin
mecanismul reprezent ării și a votului [91, p. 82] .
c) procesul bugetar are caracter complex, ca urmare a faptului că este realizat prin
participarea unui mare număr de subiec ți, de natură diferită, fiecare cu interesele, nevoile și
posibilitățile sale.
d) procesul bugetar este cicl ic, realiz ându-se succesiv și după un calendar riguros, potrivit
cerințelor principiilor anualită ții și publicită ții bugetare.
e) procesul bugetar este strict reglementat, astfel în derularea sa concretă se impune
respectarea legisla ției în domeniu și a norme lor metodologice elaborate în acest scop de către
Ministerul Finan țelor.
19 Potrivit reglementărilor legale și a situației de fapt care are loc în decursul procesului
bugetar, principalii participan ți la procesul bugetar sunt:
a) entitățile care sunt finan țate d e la buget (instit uții, unități administrativ -teritoriale etc.),
cunoscute ca ordonatori sec undari sau ter țiari de buget [94, p. 72] ;
b) ordonatorii principali de buget (conducătorii autorită ților publice, mini ștrii și
conducătorii celorlalte organe de specia litate ale administra ției publice centrale) ;
c) Ministerul Finan țelor Publice;
d) Guvernul ;
e) Legislativul (Parlamentul) ;
f) Grupurile de interese și cetățenii.
Executorii de buget (principali, secundari, ter țiari) se consideră că încearcă să -și extindă
activitățile entităților pe care le reprezintă, cererile lor fiind aproape nelimitate. Motivele pentru
dorința acestora de expansiune includ prestigiul, mai mul ți subordona ți, mai mult spa țiu, mai
mari salarii etc. [2, p. 88 ]
Ministerul Finan țelor Publice elaborează p entru Guvern proiectul bugetului de stat în baza
proiectelor bugetelor locale. El are sarcina de a comunica executorilor principali limitele de
cheltuieli stabilite în baza politicii financiare a Guvernului, în vederea definitivării proiectelor de
buget. S arcina principală a Ministerului Finan țelor este ca pe baza proiectelor de buget să
întocmească proiectul bugetului de stat pe care să -l depună la Guvern.
Guvernul, după ce î și însușește proiectul bugetului de stat elaborat de Ministerul
Finanțelor, îl sup une spre aprobare Parlamentului, înso țit de un raport privind situa ția
economico -financiară a țării și proiecția acesteia pentru anul viitor.
Parlamentul aprobă bugetul de stat pe ansamblu, pe capitole, pe articole și pe executorii
principali de buget. Leg islatorul încearcă de mai multe ori să majoreze cheltuielile publice.
Motivația constă în faptul că parlamentarii sunt con știenți că alegerile viitoare vor depinde de
abilitatea de care dau dovadă pentru furnizarea de servicii publice, de realizare unor pr ograme și
creșterea numărului de locuri de muncă în circumscrip țiile pe care le reprezintă [19, p. 272] .
Grupurile de interes sunt preocupate și ele de cre șterea bugetului de stat. Ele caută să
obțină mai multe avantaje pentru membrii săi și să fie sprijin ite fie prin cre șterea cheltuielilor
publice în favoarea lor, fie prin reducerea impozitelor pe care le plătesc.
Cetățenii, deși nu au un rol direct în procesul bugetar, au adesea un rol indirect. Ei pot să
voteze prin referendum limitarea veniturilor fisc ale, să respingă anumite forme de fiscalitate sau
20 să ceară echilibrul bugetar. Ei pot să -și exprime opiniile cu ocazia alegerilor sau cer ând aleșilor
săi să țină cont de opiniile prezentate de ei [24, p. 274] .
Toți acești participan ți nu au numai scopuri b ugetare diferite și potențial conflictual, dar ei,
în mod obi șnuit, au niveluri diferite de putere.
Combinarea diferitor preferin țe și a nivelurilor diferite de putere trebuie să fie dirijată prin
personalul bugetar, astfel înc ât să se ob țină acordul tutu ror părților care trebuie să respecte
legislația bugetară.
Teoria bugetară clasică atribuia Parlamentului puterea de decizie în domeniul financiar,
controlul încasărilor și cheltuielilor bugetare fiind consecin ța sistemelor politice din acele
vremuri, sim plitatea problemelor financiare ale epocii oferind parlamentarilor posibilitatea
asamblării informa țiilor necesare pentru adoptarea deciziilor.
Evoluția democratică a regimului parlamentar, manifestată prin introducerea sufragiului
universal, a consolidat autoritatea Parlamentului în condi țiile creșterii prerogativelor
Executivului, modific ând, totodată, mentalită țile parlamentarilor confrunta ți cu limitările impuse
de Guvern.
Dezvoltarea interven țiilor economice ale puterii publice a declan șat procesul de declin al
rolului financiar al Parlamentului, printre altele, și devenind principalul mijloc al politicii
economice, bugetul impunea parlamentarilor exigen țe de înțelegere și interpretare.
Elaborarea principalelor decizii bugetare se deplasează la nivelul Guvernului, al
organismului său specializat – Ministerul Finan țelor, adoptarea proiectului de buget de către
Parlament constituind un compromis în favoarea Executivului [30, p. 66].
Datele economice de bază, necesare pentru el aborarea proiectului bugetului de stat, se
prezintă Ministerului Finanțelor Publice în termenul stabilit de Guvern și include, în special:
a) prognoza indicatorilor macroeconomici și sociali pe anul bugetar viitor, care este
determinată, elaborată și prezentată de Ministerul Economiei;
b) prognoza indicatorilor și cerințelor bugetului asigurărilor sociale de stat, care este
determinată, elaborată și prezentată de Ministerul Muncii, Familie și Protecției.
c) prognoza balanței de plăți, a creditelor, a obliga țiunilor externe și a altor in dicatori ce
caracterizează politica monetar -creditară a st atului, determinată, elaborată si prezenta tă de către
Banca Na țională [56, p. 38] .
În temeiul datelor prezentate și al altei informa ții relevante, Ministerul Finanțelor Publice
determină totaluri estimărilor preliminare de venituri și cheltuieli pentru bugetul de stat.
21 Estimările preliminare se transmit autorită ților publice de către Ministerul Finan țelor la
data stabilită de ministrul fin anțelor. Ministerul Finan țelor Publice emite pentru autoritățile
publice note metodologice detaliate referitoare la e laborarea proiectului bugetului de stat.
Autoritățile publice prezintă Ministerului Finan țelor Publice propuneri de buget , la data
stabilită de ministrul finan țelor.
Propunerile de buget ale autorită ților publice, structura și conținutul cărora se determină de
Ministerul Finan țelor Publice , includ:
– veniturile și cheltuielile realizate în anul bugetar precedent;
– veniturile și cheltuielile estimate pentru anul bugetar curent;
– veniturile și cheltuielile estimate pentru anul bugetar viitor;
– veniturile și cheltuielile estimate pentru cel pu țin un an după anul bugetar viitor;
– justificările cerin țelor referitoare la esti mările preliminare de venituri și cheltu ieli
distribuite de Ministerul Finanțelor Public e potrivit rezultatelor estimate ale programelor incluse
în aceste cerin țe [68, p. 53] .
Pentru elaborarea proiectului bugetului de stat, Ministerul Finan țelor Publice poate solicita
orice informa ție adițională ce este asigurată în mod obligatoriu de către autoritățile publice.
Ministerul Finanțelor Publice examinează propunerile de buget ale autorită ților publice,
care conțin:
a) propunerile de venituri și cheltuieli;
b) informația și justificările prevăzute.
Deciziile Ministerului Finanțelor Publice referitoare la partea de venituri și la partea de
cheltu ieli ale bugetului pentru anul bugetar viitor se transmit autorită ților publice la data stabilită
de ministrul finan țelor.
În temeiul informației prezentate, autorită țile pub lice reexaminează propunerile lor de
buget și le prezintă din nou Ministerului Finan țelor Publice la data stabilită de ministrul
finanțelor. Dacă autorită țile publice nu sunt de acord cu deciziile Ministerului Finan țelor Publice
divergențele existente se soluționează în ultima instan ță de Guve rn [95, p. 67] .
Mini sterul Finan țelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat bazat pe:
a) scopurile bugetului de stat;
b) sursele de venituri și destinația cheltuielilor;
c) propunerile de cheltuieli detaliate ale autorită ților publice;
d) propuner ile de venituri ale autorită ților administra ției publice locale ;
e) propunerile privind finanțarea deficitului bugetar, dacă cheltuielile depă șesc veniturile;
22 f) propunerile privind utilizarea excedentului bugetar, dacă veniturile depă șesc cheltuielile.
Cheltuielile pentru investițiile capitale sunt incluse în proiectul bugetului de stat într -o
poziție distinctă. Cheltuielile pentru investi țiile capitale și alte cheltuieli de investi ții, care se
finanțează potrivit legisla ției din bugetul de stat, se fixea ză în propunerea de buget în baza
devizului de cheltuieli, întocmit de autoritatea publică, și cuprind [107, p. 83 ]:
a) evaluarea tehnică a fiecărei investi ții sau achizi ții;
b) evaluarea financiară a costului total al fiecărei investi ții sau achizi ții;
c) estimarea cerin țelor de cheltuieli anuale ale fiecărei investi ții sau achizi ții;
d) estimarea veniturilor anuale sau a cotiza țiilor, dacă acestea există, posibile de a fi
colectate de către Guvern ca rezultat al investi ției sau al achizi ției.
În temeiul informației prezentate, Ministerul Finan țelor Publice examinează fiecare
investiție sau achizi ție propusă, pentru a determina:
a) conformitatea ei strategiilor și obiectivelor Guvernului;
b) prioritatea ei în cadrul limitelor totale de cheltuieli ale buget ului de stat;
c) existen ța surselor de finanțare pentru a o completa în anii viitori.
În definitivarea procedeelor expuse, Ministerul Finan țelor Publice elaborează proiectul
legii bugetare anual e, care cuprinde anexele, și îl prezintă Guvernului împreună c u nota
explicativă [43, p. 81] .
Anexele proiectului legii bugetare anuale cuprind:
– veniturile și cheltuielile estimate pentru anul bugetar viitor;
– veniturile și cheltuielile estimate pentru cel pu țin un an după anul bugetar viitor;
– datele adi ționale, pre văzute de legea bugetară anuală.
Nota explicativă la proiectul legii bugetare anuale include prognozele prevăzute, precum și
următoarele strategii ale Guvernului [55, p. 36] :
a) strategiile de dezvoltare socială și economică;
b) strategiile politicii buge tar-fiscale;
c) strategiile datoriei de stat;
d) strategiile de sprijin financiar;
e) strategiile relațiilor bugetului de stat cu bugetele unită ților administrativ – teritoriale.
În ter menul stabilit de Guvern, Ministerul Finan țelor Publice prezintă Guve rnului proiectul
legii bugetare pentru anul bugetar viitor, care include anexele si nota explicativă. Până la 1
octombrie a fiecărui an Guvernul prezintă Parlamentului:
a) proiectul legii bugetare pentru anul bugetar viitor și nota explicativă;
23 b) lista mo dificărilor în legislație, care rezultă din proiectul legii bugetare anuale.
Adițional se prezintă estimările de venituri și cheltuieli ale bugetului consolidat.
Guvernu l examinează proiectul legii bugetare anuale și nota explicativă. La solicitarea
Guvern ului, Ministerul Finan țelor Publice prezintă informa ții sau explicații adiționale referitoare
la proiectul legii bugetare anuale și la nota explicativă [3, p. 121] .
Guvernul stabilește procedura de apelare de către autoritățile publice a proiectului legii
bugetare anuale și a notei explicative. Guvernul decide includerea amendamentelor la proiectul
legii bugetare anuale și la nota explicativă și controlează operarea amendamentelor respective de
către Ministerul Finan țelor. După includerea amendamentelor, dacă acestea există, Guvernul
aprobă proiectul legii bugetare anuale.
Guvernul prezintă Parlamentului pâ nă la 1 octombrie a fiec ărui an proiectul le gii bugetare
anuale. Proiectul legii bugetare anuale include anexele și este înso țit de nota explicativă.
Adițional la proiectul legii bugetare anuale, Ministerul Finan țelor Publice prezintă calculele
veniturilor și cheltuielilor bugetare [17, p. 85] .
Proiectul legii bugetare anuale este examinat de Curtea de Conturi, care prezintă
Parlamentului un aviz la data stabilită de acesta. Comisiile permanente ale Parlamentului
examinează proiectul legii bugetare anuale în condi țiile stabilite de Parlament. La data stabilită
de Parlament, comisiile permanente prezintă avizele la proiectul legii bugetare anuale Comisiei
pentru buget și finanțe.
În baza avizelor comisiilor permanente și a propriei sale examinări, Comisia pentru buget
și finanțe întocme ște raportul și lista de recomandări asupra proiectului legii bugetare anuale și
le prezintă Parlamentului la data stabilită de acesta [9, p. 34] .
În caz de respingere, Parlamentul stabile ște un termen pentru îmbunătă țire și prezentare
repetată a proiectului legii bugetare anuale în a doua lectură. Până la 5 decembrie a fiecărui an,
Parlamentul adoptă legea bugetară anuală. Dacă legea bugetară anuală nu este adoptată și
publicată p ână la 31 decembrie, finan țarea cheltuielilor pentru anul curent se efectuează lunar în
mărime de a douăsprezecea parte din suma cheltuielilor prevăzute pentru anul bugetar precedent
[36, p. 95] .
Respon sabilitatea pentru executarea bugetului de stat revine Guvernului Publice . În term en
de 10 zile după adoptarea legii bugetare anuale, Ministerul Finan țelor:
a) solicită de la autoritățile publice centrale planurile de finanțare ale acestora, precum și
ale instituțiilor subordonate;
24 b) întocme ște repartizări lunare ale veniturilor prevăzute de legea bugetară anuală și de alte
acte legislative.
În termen de 45 zile după publicarea legii bugetare anuale, Ministerul Finanțelor Publice
aprobă repartizarea lunară a veniturilor și cheltuielilor bugetului de stat conform Clasificației
bugetare.
Repartizarea lunară se semnează de ministrul finan țelor sau de o persoană autorizată din
Ministerul Finan țelor Publice , care aprobă cererea de cheltuieli pentru un scop spec ific [54, p.
73].
În realizarea funcțiilor prevăzute, Ministerul Finan țelor Publice este responsabil de:
a) asigurarea evidenței stricte a veniturilor în baza încasărilor efective în ordinea colectării;
b) efectuarea de cheltuieli, în caz de existen ță a au torizației;
c) administrarea veniturilor și cheltuielilor prin conturi distincte bazate pe Clasifica ția
bugetară;
d) asigurarea serviciului datoriei de stat;
e) efectuarea în contul autorităților publice a oricăror altor opera țiuni financiare prevăzute
în legea bugetară anuală și în alte acte legislative [160] .
Dacă în procesul executării bugetului de stat spore ște nivelul deficitului, Ministerul
Finanțelor Publice poate bloca c heltuieli în cuantum suficient pentru men ținerea nivelului
deficitului aprobat prin legea bugetară anuală [76, p. 32 ].
Blocarea cheltuielilor se efectuează prin reduceri propor ționale lunare ale tuturor
cheltuielilor, cu excep ția celor scutite de blocare prin legea bugetară anuală.
În caz de necesitate, Ministerul Finan țelor Publice prezi ntă Guvernului, iar Guvernul
Parlamentului, un proiect de rectificare a legii bugetare anuale, care include:
a) estimări revizuite d e venituri, de cheltuieli obligatorii (inclusiv serviciul datoriei de stat)
și de deficit sau de excedent rezultant;
b) estimări revizuite de rambursări ale sumei datoriei de stat;
c) repartizarea soldurilor de mijloace băne ști constituite în urma executării bugetului în
anul bugetar precedent;
d) estimări și descrieri revizuite, dacă acestea există, la anexele și nota ex plicativă.
Autoritățile publice pot înainta Ministerului Finan țelor Publice cereri pentru aloca ții
adiționale în decu rsul anului bugetar. Fiecare cerere trebuie să includă o justificare pentru
cheltuielile adiționale și propuneri de compensări sub forma de venituri majorate sau cheltuieli
reduse [115, p. 93] .
25 În procesul executării bugetului de stat, autorită țile publice pot face cheltuieli pentru
diverse programe guvernamentale, cu condi ția ca aceste alocații să corespundă legii bugetare
anuale. Alocațiile incluse în repartizarea lunară pentru utilizări specifice nu pot fi transfer ate
pentru alte utilizări fără notificarea și aprobarea ministrului finan țelor. Se interzice acoperirea
cheltuielilor bugetului de stat prin recurgerea la emisiunea b ănească direc tă sau prin finan țarea
directă de către bănci [131, p. 66] .
Titlurile executorii și documentele de plată ce țin de dezafectarea incontestabilă a
mijloacelor bănești de la bugetele unită ților administrativ -teritoriale se vor transmite spre
executare trezore riilor teritoriale respective [146, p. 48] .
Figura. 1.1. Controlul executării bugetului de stat și organele cu atribu ții în
domeniul controlului bugetului de stat
Sursa: Elaborat de autor
Controlul bugetar
Control politic Control jurisdicțional Control administrativ
se exercită de către
Parlament prin
dezbaterea și aprobarea
proiectelor de buget și a
contului general anual
de executare a bugetului
de stat, împreună cu
anexele sale. se efctuează de către
organisme specializate ale
statului în scopul sta bilirii
răspunderii juridice a
subiecților implicați în
procesul executării
bugetare, în cazul înc ălcării
disciplinei fianciare. Curtea
de Conturi are atribuții
jurisdicționale, aceasta
controlează activitatea
tuturor ordonatorilor de
credite bugetare. include atât controlul
exercitat de către organele de
specialitate ale Ministerului
Finanțelor, cât și controlul
realizat în interiorul fiecărei
instituții publice. Ministerul
Finanțelor are atribuții
permanente de control asupra
operațiunilor de executare a le
bugetului de stat, vizând atât
încasarea veniturilor, cât și
efectuarea cheltuielilor
înscrise în bugetul public.
26 Toate aloca țiile se închid la finel e anului bu getar. Dacă anumite cheltuieli sunt stabilite
pentru un termen ce depășește un an, sumele necesare s unt prevă zute în legile bugetare anuale
ulterioare.
Eventualele disponibilită ți rămase neutilizate la finele anului bugetar pot fi realocate în
anul bugetar viitor. Suma mijloacelor defalcate d in veniturile generale de stat și transferurile
virate în bugetele unită ților administrativ -teritoriale în ultimele zile ale anului de gestiune, dar
intrate la conturile bugetelor men ționate în anul următor anului de ge stiune, se reflectă în
executarea de casă a bugetelor unită ților administrativ -teritoriale în anul de gestiune [4, p. 93] .
Sumele defalcărilor calculate din venitur ile generale de stat în ultima zi a anului de
gestiune se transfer ă în bugetele unităților a dministrativ -teritoriale în anul următor anului de
gestiune, din contul soldului mijloacelor bugetului de stat la sf ârșitul anului de gestiune, cu
reflectarea în executarea de casă a bugetului de stat și a bugetelor unită ților administrativ –
teritoriale în anul de gestiune.
Sumele veniturilor încasate în ultima zi a anului de gestiune, destinate transferului în
fonduri cu destina ție specială, se transferă în fondurile respective în anul u rmător anului de
gestiune, din contul soldului mijloacelor bugetului de stat la sf ârșitul anului de gestiune, cu
reflectarea în executarea de cas ă a bugetului de stat în anul de gestiune.
În buget se percep impozitele, taxele și alte încas ări numai daca au fost stabilite prin lege
[149, p. 66] .
Toate veniturile stabil ite pri n lege se acumulează în contul de trezoreri e în ordinea
colectării.
La data de 31 decembrie a fiecărui an, Ministerul Finan țelor închide toate conturile
deschise în decursul anului bugetar curent, pentru a întocmi raportul an ual.
La sfârșitul fiecărui an bugetar, Ministerul Finan țelor Publice întocmește un raport despre
executarea bugetului de stat, care este prezentat Guvernului și Parlamentului p ână la data de 1
mai a anului următor anului de gestiune. Raportul despre executarea bugetului de stat pe anul de
gestiune se examinează și se aprobă de către Parlament [125, p. 77] .
Controlul asupra executării bugetului de stat reprezintă o etapă a procesului bugetar a cărei
necesitate se bazează pe restric țiile ce trebuie luate în considerare în alocarea pe desti nații și
utilizarea resurselor bugetare av ându-se în vedere caracterul limitat al acestora. În acest context
necesitatea controlului bugetar derivă at ât din considerente de ordin politic câ t și din cele de
ordin financiar.
27 Din punct de vedere financiar con trolul bugetar vizează cre șterea interesului Guvernului și
a tuturor subiec ților antrena ți în procesul execuției bugetare în buna gestionare a fondurilor
statului pentru prevenirea delapidărilor și a fraudelor. Ținând cont de principiul separa ției
puterilo r în stat, controlul bugetar se exercită de mai multe organe împuternicite și poate fi de
natură politică, jurisdic țională și administrativă [13, p. 85 ].
Figura 1.2. Formele controlului financiar
Srursa: elaborată de autor
În funcție de momentul efectuării sale, controlul bugetar poate fi [51, p. 66] :
– preventiv;
– concomitent;
– post-operativ . Formele controlului financiar
Control financiar
intern Are următoarele caracteristici:
– este exercitat de către organele care aparțin
administrațiilor financiare;
– se realizează aposterior, fiind exercitat de regulă
în timpul executării operațiunilor bugetare;
– se face cu scopul asigurării regularității și
legalității operațiunilor, apreciind calitatea
gestiunii financiare a serviciilor publi ce;
– nu comportă sancțiuni, dar numai drept de veto.
Are următoarele caracteristici:
– este exercitat de către organele care se află în
afara ierarhiilor administrative, având o
jurisdicție independență;
– este exercitat sub formă jurisdicțională și se
concret izează asupra examinării legalității
operațiunilor;
– organele care realizează controlul pot pronunța
sancțiuni. Control financiar
extern
28 Controlul preventiv este cel mai eficient, deoarece prin intermediul său se poate opri
derularea opera țiunilor ilegale sau a celor apreciate a fi inoportune și ineficiente.
Controlul concomitent are o eficien ță limitată, dar nu trebuie subestimat, deoarece prin
determinarea legalită ții sau ilegalită ții operațiunii, se preînt âmpină ini țierea unor ac țiuni similare
în viitor.
Controlul post -operativ nu mai poate repara ceea ce s -a realizat, dar prin identificarea
abaterilor de la lege și stabilirea persoanelor vinovate se pot institui măsuri de recuperări a
prejudiciilor aduse statului .
1.2. Abordarea sistemică a eficienței cheltuielilor bugetare în co ntextul bugetării pe
bază de performanță
Conceptul de bugetare pe bază de performanță își are rădăcinile în Statele Unite ale
Americii, înaintea de cel de -al doilea Război Mondial. Însă, termenul de performanță bugetară a
apărut în anii 1950, odată cu ini țierea reformelor în SUA. Conceptul a fost prezentat pentru
prima oară în anul 1949, atunci cînd Comisia pentru Organizarea Ramurii Executive a
Guvernului a promovat și încurajat utilizarea acestuia pe scară largă, iar anii 1950 -1951 a fost
perioada fiscal ă care a reflectat utilizarea în practică a bugetelor bazate pe programe. Însă, în
practică noul model bugetar s -a dovedit a fi consumator de timp, inclusiv era necesar de
modificat sistemul de evidență contabilă, modul de stabilire a costurilor și sistemu l de măsurare a
performanței. Noul proces bugetar a fost văzut de către factorii de decizie cu indiferență și nu ca
un sistem de raționalizare a modului de alocare a resurselor. Încă de la început, conceptul de
bugetare pe bază de programe a fost considera t sinonim cu noțiunea de bugetare pe bază de
performanță.
În anul 1965 a fost publicat, de către Națiunile Unite, Manualul privind bugetarea pe
performanțe și programe, iar în anii ‘60, aproximativ 50 de state din America Latină, Asia și
Africa au introdus noul concept de bugetare. [152, p.6].
În Statele Unite ale Americii, în perioada anilor 1990 -1996, Congresul a promovat un set
de acte legislative, care au pus baza noțiunii „noul management pe bază de performanță”. Totuși,
adoptarea acestor acte legislat ive au fost o cale de a ajunge din urmă rezultatele internațională în
implementarea reformei de management a cheltuielilor. În Danemarca și Suedia, bugetarea pe
bază de performanță a fost introdusă ca o modalitate de control a politicii de cheltuieli intro dusă
ca urmarea a crizei economice din anii 1980 și începutul anilor 90. Aproximativ o decadă mai
tîrziu, în Corea, deteriorarea rapidă a sistemului de finanțe publice ca urmare a crizei financiare
29 din Asia, a determinat implementarea pe larg a reformelor procesului bugetar. În Marea Britanie,
alegerile Partidului Labourist au condus la lansarea procesului de reforme, inclusiv îmbunătățirea
procesului bugetar [153, p. 3].
Conform unui studiu realizat de OCDE în anul 2001, circa 70% din statele membre au
introdus informații privind performanța în bugetele sale, circa 40% au pretins distingerea
măsurilor de performanță dintre intrări și ieșiri, iar 20 de țări au pretins utilizarea sistemelor de
raportare de performanță pe bază de ieșiri și 15 state au afirmat raportarea în baza de rezultat.
O caracteristică cheie a noului concept de buget bazat pe performanță, este conștientizarea
că performanța contează, astfel încît realizarea obi ectivelor stabilite este răsplătit prin alocații
financiare mai mari, pe cînd în registrarea unui pierderi generează reducerea mijloacelor
financiare destinate pentru executarea programului. Bugetarea pe performanțe este un mod de
bugetare care ține să maximizeze eficiența și eficacitatea cheltuielilor și activităților statului.
Pentru aceasta, se adaptează instrumentele și tehnicile aplicate în managementul financiar
privat care pune accentul pe eficiență și atingerea rezultatelor.
Procesul bugetar presupune ansamblul de operațiuni ce țin de alocarea și utilizarea
mijloacelor financia re, luarea deciziei privind dobîndirea resurselor de la populație sub formă de
impozite și taxe. Esența procesului bugetar se referă la direcționarea resurselor financiare publice
acumulate spre satisfacerea necesităților societății. Procesul bugetar de re gulă include 4 etape
[29]:
Stabilirea obiectivelor politicii bugetar -fiscale și determinarea cadrului macrobugetar:
se referă la formularea de către Guvern a obiectivelor politicii fiscale, vamale și bugetare,
care va facilita prognoza cadrului de resurse financiare publice. De asemenea, la această
etapă se prognozează principalii indicatori macrofiscali (soldul bugetar, datoria publică,
cadrul de cheltuieli și cadrul de resurse, etc.), în baza previziunilor macroeconomice.
Planificarea, elaborarea și aprob area legii bugetului pentru anul bugetar următor :
rezultatul acestei etape este stabilirea alocațiilor bugetare pentru instituțiile publice, care
se reflectă în Legea bugetului pentru anul următor, adoptată de către legiuitor.
Executarea bugetului : se ref eră la executarea bugetului de către fiecare instituție publică,
conform planului de finanțare.
Raportarea și controlul financiar public : presupune elaborarea rapoartelor despre
executarea bugetului și verificarea și evaluare modului de utilizare a finanțe lor publice de
către fiecare instituție.
30 Bugetarea pe bază de performanță are ca scop eficientizarea și eficacitizarea cheltuielilor
publice, prin corelarea alocațiilor bugetare a organizațiilor publice cu rezultatele obținute.
Impactul bugetării pe perfor manță se resimte prin îmbunătățirea mecanismului de prioritizare a
cheltuielilor publice și în rezultat satisfacerea necesităților cetățenilor.
Conform sintetizării literaturii de specialitate, vom defini bugetul bazat pe performanță
drept mecanismul și p rocesul de finanțare a sectorului public orientat spre îmbunătățirea
conexiunii dintre finanțare și rezultat (intrări și ieșiri), prin utilizarea continuă a performanței,
avînd ca obiectiv majorarea eficienței alocațiilor cheltuielilor publice. Performanța , în acest
context, în primul rînd arată rezultatul obținut prin cheltuielile publice, precum și costul
rezultatului obținut .
Bugetul pe bază de performanță este o modalitate de a corela prioritățile de politică cu
resursele financiare alocate pentru reali zarea acestora. Prioritățile de politică sînt reflectate sub
formă de obiective și indicatori de performanță care măsoară gradul de realizare a scopurilor
stabilite. Corelația dintre planificarea strategică și procesul bugetar este reprezentată în figura
1.1.
Procesul de Planificare
Strategică Perioada de timp Procesul Bugetar
Abordarea pe termen lung (5 + ani)
Abordarea pe termen mediu
(3-5 ani)
Abordarea pe termen scurt (1 an)
Figura 1.1. Legătura dintre pr ocesul de planificare strategică și procesul bugetar
Sursa: Adaptat de autor după: Diamond Jack. From program to performance budgeting: The
challenge for Emerging Market Economies. IMF Working Paper, 2003. p.15.
http://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/2003/wp03169.pdf (citat 07.04.201 4). Activitățile pe termen lung
ale autorității publice
Analiza și strategia
autorității publ ice
Scopuri strategice
Planul strategic de acțiuni
Programe și Planuri de
acțiuni Strategia bugetară pe termen
lung
CBTM (obiective fiscale)
Planuri strategice de resurse
Planuri sectoriale de cheltuieli
Politica bugetară anuală și
bugetul autorității publice
aprobate
31
În literatura de specialitate se disting diferite categorii de bugete pe bază de performanță
[141; 143; 148 ].
Buget de performanță de prezentare (pres entational performance budgeting) – care
presupune că informația este prezentată în documentele bugetare sau alte documente de politici.
Aceste informații pot fi obiective de performanță sau rezultate de performanță, care este o
informație de fond destinat ă dialogului cu legiuitorul și cetățenii cu privire la problemele de
politici publice. Nu există nici o legătură între informația despre performanță și despre finanțare.
Informația nu joacă vreun rol în procesul decizional privind alocările de fonduri și n ici nu este
destinată să facă acest lucru.
Bugetarea informată despre performanță (performance -informed budgeting). Resursele
influențiază într -o manieră indirectă viitoarea performanță propusă, fie rezultatele de
performanță. Legătura indirectă presupune că informația despre performanță este utilizată
sistematic pentru argumentarea deciziilor bugetare. Informația despre performanță este
importantă în procesul decizional, dar aceasta nu determină în mod necesar cantitatea de resurse
alocate. Aceasta este c omunicată în procesul decizional împreună cu alte informații referitor la
restricțiile macroeconomice asupra politicii fiscale și prioritățile de politici. Informația despre
performanță este importantă, dar nu este absolută și nu are o greutate predefinită în decizii.
Bugetarea directă de performanță (direct/formula performance budgeting). Legătura directă
implică alocarea directă și explicită a resurselor la u nitățile de performanță, în general la unitățile
producătoare de bunuri/servicii publice. Finanța rea este direct legată de rezultatele obținute. În
prezent, această formă de BP este utilizată doar în sectoare specifice și într -un număr limitat de
țări dezvoltate .
Implementarea sistematică a mecanismului de BPP, pe termen mediul și lung are
următoarele efecte pozitive [155, p. 2]:
Îmbunătățește prioretizarea cheltuielilor (alocarea resurselor financiare limitate în
domeniul care obține cele mai mari rezultate);
Încurajează instituțiilor publice de a cheltui banii într -un mod cît mai eficient și eficace,
prin reducerea alocațiilor bugetare pentru un anumit domeniu sau raționalizarea
controlului care împiedică performanța;
Îmbunătățirea disciplinei fiscal -bugetare, care presupune reducerea cheltuielilor la
programele ineficiente, prin prioretizarea cheltui elilor, În rezultat, apare „spațiul fiscal”
pentru noi propuneri de cheltuieli, fără a majora proporțional cheltuielile. Cea mai bună
modalitate de a îmbunătăți cadrul politicii de cheltuieli este utilizarea informației privind
32 performanța înregistrată și luarea în considerație costurile pe termen mediu a priorităților
de cheltuieli.
Bugetul pe bază de performanță este axat pe principii care reflectă regulile procesului
bugetar și legăturile dintre elementele de buget [128, p. 19]:
Perspectiva strategică, c are se referă alocarea resurselor financiare trebuie să se bazeze
pe un document de planificare strategică, în care trebuie să fie conturată misiunea,
direcțiile de activitate precum și scopul și obiectivele care vor contribui la realizarea
misiunii autor ității publice;
Responsabilitate, se manifestă sub forma de pregătirea unui raport anual care să conțină
informații cu privire la rezultatele obținute (impactul asupra societății), precum și
cheltuielile realizate (realizări clare și directe în termeni de organizare).
Continuitate, presupune că alocarea resurselor are drept scop realizarea de intenții de
viitor (planuri), determinate de activitățile trecute și prezente.
Definirea clară a ierarhiei de execuție a obiectivelor, sub forma de alinierea tuturor
obiectivelor conform priorităților, ceea ce va permite evitarea alegerilor dificile.
Coerența și corespondența: proiectele de buget sînt unitățile principale de analiză a
performanței bugetului și trebuie să fie elaborate în conformitate cu structura
organi zatorică a instituției.
Redistribuirea precisă a competențelor, presupune că fiecare subdiviziune structurală a
autorității publice trebuie să -și cunoască sarcinile și competențele în desfășurarea
procesului bugetar;
De măsurare: indicatorii de performanță stabiliți trebuie să facă posibilă măsurarea
economicității, eficacității, eficienții dezvoltării infrastructurii și prestărilor de servicii.
Clasificarea resurselor financiare alocate din buget sub formă de programe, utilizînd
clasificația bugetară – un element fundamental al conceptului de BPP;
Caracterul formal, care se manifestă prin reglementarea procesului BPP prin acte
normative și legislative;
În cadrul autorității publice centrale, procesul bugetar presupune următoarele etape:
a. Elaborarea, consul tarea și aprobarea Strategiilor Sectoriale de cheltuieli;
b. Întocmirea și prezentarea propunerilor de buget anual, inclusiv sub formă de bugete pe
programe;
c. Dezagregarea bugetului anual aprobat pe instituții subordonate;
d. Executarea și raportarea bugetară.
33 Obiectivul principal al politicii fiscal -bugetare al României este reprezentat de creșterea
capacității de absorbție a economiei romanești a resurselor disponibile atât din impozitele și
taxele colectate de la buget cât și din fondurile nerambursabile pe car e le vom primi de la
Uniunea Europeană. În vederea asigurării stabilității economice și a atingerii reformelor
structurale, pentru România devine necesar și oportun de a orienta toate eforturile spre
diminuarea nivelului de ineficacitate a cheltuielilor bu getare, fapt care va schimba în mod
dinamic selectare a priorităților în politica bugetară a statului.
Prezenta realitate ne relatează vădit despre abordarea simplificată în evaluarea
dimensiunii sectorului public, realizarea sarcinilor pe diferite artic ole ale bugetului, etc.,
constatarea faptului creșterii sau scăderii coeficientului pentru perioada de timp acceptată spre
examinare, definit ca raportul dintre suma efectiv suportată de cheltuieli bugetare la valoarea
modificării PIB -ului în aceeași perio adă. Insuficiența unei astfel de metode constă nu doar în
faptul că, în afara calculului simplificat vor rămâne neincluse în PIB transferurile
guvernamentale, dar mai ales în faptul că, rămâne neclară în acest caz, nu doar diferențierea
rezultatelor pe anu mite grupuri (specifice), articole și direcții ale cheltuielilor bugetare dar, și cel
mai important, nu pot fi identificate cauzele ascunse ale utilizării ineficiente a fondurilor
bugetare. Ca rezultat, va fi dificilă și căutarea unor instrumente eficiente care ar putea elimina
această ineficiență. Or, statul nu trebuie să adopte soluția care costă cel mai puțin, nici pe cea
care produce cel mai mult, ci pe cea care asigură cea mai mare diferență între venituri și costuri,
evaluate în bani [ 146, p. 99 ].
În altă ordine de idei, proiecția politicii fiscal -bugetare pe termen mediu se bazează pe
ancorarea acesteia în câteva repere economice și instituționale esențiale: echilibrul
macroeconomic, responsabilitatea fiscal -bugetară și disciplina financiară. Se conti nuă practic
conduita echilibrată, începută în a doua parte a anului 2012, de consolidare fiscală sustenabilă și,
în acest cadru, de relansare economică.
Între obiectivele fundamentale privind fiscalitatea, menționate în Programul de Guvernare
2013 -2016, se înscriu simplificarea fiscalității și crearea predictibilității într -un cadru fiscal –
bugetar stimulativ pentru dezvoltarea mediului economic privat și public. Astfel, se solicită
respectate anumite măsuri pentru creșterea eficienței cheltuirii banilor publici și promovarea
investițiilor cum ar fi :
a) pentru perioada 2015 -2016 deficitele cash si ESA se situează la 1,4 % din PIB;
b) deficitul structural în anul 2017 este estimat la 1% din PIB
c) limitarea deficitului structural promovată prin Tratatul privind stabilitatea, coordonarea
și guvernanța în cadrul Uni unii Economice și Monetare semnat și de România la 2 martie 2012
34 conduce lent la o disciplină fiscală pronunțată, cheltuirea responsabilă a banilor publici, ceea ce
pentru o țară ca România, dată fiind experiența istorică negativă, poate fi un avantaj
semn ificativ.
d) mutarea accentului in cadrul politicii fiscale, după anul 2012 pe țintirea echilibrului
structural permite acesteia să joace un rol de stabilizator pe întregul ciclu economic, aspect
posibil prin instalarea cadrului instituțional impus de Noul Tratat Fiscal – instrument important
pentru întărirea disciplinei fiscale și a elaborării politicilor [ 70].
În aceste condiții, actualmente se impune elaborarea unei abordări sistematice de evaluare
a eficacității bugetului, care va fi mai revelatoare și potrivită pentru a formula concluzii și
recomandări privind ajustarea activității tuturor instituțiilor statului, cu scopul de a asigura
condițiile necesare pentru stimularea creșterii pe termen lung. Pentru realizarea acestor obiective
analiza eficienței cheltuielilor bugetare și procedura de formare a direcțiilor prioritare de
dezvoltare sunt cruciale.
Și în această ordine de idei, dorim să aducem în prim plan exemplul Finlandei, care a
arătat lumii un salt istoric de succes de la economia de materie prim ă la o economie inovatoare și
competitivă de înaltă tehnologie. În același timp, ea a pus pe primul loc problema dezvoltării
accelerate a capitalului uman național prin schimbările productive în sistemele de educație,
știință, sănătate, etc. Economia Finla ndei deține în prezent locuri de top în lume după
inovativitatea și competitivitatea acesteia. Aici nu este nevoie de dovezi specifice că pentru
dezvoltarea eficientă și calitatea economiei, reduse la dezvoltarea inovatoare și creștere,
principalul instrum ent este o administrație publică eficientă, buget și reglementarea
instituțională.
Literatura de specialitate ne relevă că, pentru fiecare direcție de cheltuieli bugetare, sunt
importanți cel puțin trei parametri. La acestea se referă:
– valoarea investiț iilor financiare – cheltuielilor guvernamentale după un anumit capitol
bugetar (direcție, sector etc.);
– perioada de investiții, după care va începe rambursarea mijloacelor (sau va apărea un alt
efect), cu o defalcare a finanțelor în etapele de obținere ș i utilizare a fondurilor bugetare;
– valoarea venitului total obținut în baza rezultatelor activității de distribuție a mijloacelor
bugetare (cheltuielilor publice), precum și a venitului (rezultatului) pentru fiecare domeniu
specific de cheltuieli. Desigu r, politica bugetară include și finanțarea așa -numitelor servicii
necomerciale (administrația publică, apărare, educație, sănătate și altele), dar anume aceste sfere,
de asemenea, dau rezultate, contribuie la crearea PIB -ului.
35 Unul dintre principiile neces are, dar cu siguranță insuficiente, care poate fi utilizat pentru
evaluarea eficienței bugetului – este o comparare a cheltuielilor și veniturilor (costuri -beneficii)
pentru o anumită perioadă de timp și pentru toată perioada de planificare a bugetului.
Este necesar să se țină seama de faptul că, sporirea cheltuielilor bugetare depinde în
totalitate de creșterea PIB -ului a țării în cauză și de posibilitățile de a efectua împrumuturi –
externe și interne [ 162]. Totodată, împrumutarea internă depinde, de asem enea, de PIB și
dinamica sa din actele anterioare de împrumut și dinamica veniturilor reale ale populației.
Însă o comparație simplă pe capitole de cheltuieli și a rezultatelor obținute nu va oferi o
evaluare exactă a eficienței cheltuielilor bugetare, ne mai vorbind de faptul că, pe baza unei
astfel de evaluări nu se poate aprecia dacă trebuie de sporit finanțarea sau de redus aceasta pe
unele capitole și în ce valoare. Mai mult decât atât, cheltuielile bugetare pe diferite capitole –
direcții de dezvoltar e economică, sunt asemenea fluxurilor de investiții în diferite domenii de
activitate, interacționând unele cu altele, consolidând sau atenuând rezultatul după una sau alta
prioritate de dezvoltare.
Modelele economice de adoptare a deciziilor investiționa le (de tip clasic), evaluările
rezultatelor și a eficienței acestora, fie nu funcționează fie se potrivesc prost cu condițiile, care
reprezintă practică economică. O mare problemă a modelelor menite să explice creșterea
economică și să ofere scenarii pentr u recuperare constă în implementarea acestor modele. Există
mari lacune ale transferului de cunoaștere între cei ce dezvoltă modelele (mediul academic,
cercetători) și cei care ar trebui să asigure bunul mers al economiei (atât guvernele, cât și mediul
de afaceri). Prin urmare, pentru elaborarea abordărilor de analiză a eficienței cheltuielilor
bugetare este oportun de a aplica principiile de separare și sinteză, cunoscute din domeniul
dezvoltării tehnologice a economiei [ 95].
Întrucât cheltuielile bugetar e conduc la efecte distribuționale diferite asupra bunăstării
populației, este necesară evaluarea acestora sau altfel spus a impactului programelor de cheltuieli
bugetare. Evaluarea impactului are drept scop îmbunătățirea calității informației aflate la
dispoziția decidenților, persoane care trebuie să înțeleagă în mod corect consecințele adoptării
sau neadoptării unei anumite politici: costurile, beneficiile și efectele distributive ale deciziilor
lor [163].
Cheltuielilor bugetare trebuie repartizate pe p rincipalele domenii și grupe, cu elaborarea
algoritmului de evaluare pentru fiecare grup, și apoi cu formarea unui anumit „portofoliu” a
anumitor sfere ale finanțării bugetare ca proiectele de investiții, care face posibilă aplicarea
instrumentelor și meto dicilor deja cunoscute de optimizare a portofoliul de investiții, precum și a
algoritmilor de analiză bine cunoscuți. Însă asemenea agregate nu sunt foarte potrivite pentru
36 efectuarea evaluărilor eficienței cheltuielilor bugetare și căutarea algoritmilor n ecesare de analiză
sistemică, deoarece în fiecare domeniu menționat există un număr de subiecți economici similari
după unele trăsături comune.
Prin urmare, domeniile indicate pentru examinare ulterioară pot fi împărțite în grupe de
subiecți, cărora sunt alocate mijloace financiare în cadrul fiecărui domeniu. O procedură similară
este utilizată într -un fel sau altul în planificarea bugetului, însă puterea impactului său asupra
eficienței cheltuielilor bugetare și a eficienței funcționării obiectelor care p rimesc finanțe este
subestimată.
Sistematizarea ulterioară a agenților economici care primesc finanțarea bugetară –
indiferent de sursa de obținere de finanțe, pentru că este importantă analiză eficienței
cheltuielilor – constă în selectarea elementelor si milare din cadrul fiecărui grup de cheltuieli pe
principiul de „destinație” a mijloacelor bugetare alocate pentru acestea. Forma de realizare a unei
astfel de destinații (una din posibilele) sunt așa -numitele achizițiile publice.
Însă înainte de etapa de s elecție și formare a unor grupuri similare de cheltuieli, este
necesar de a defini caracteristicile de bază, principiile unei astfel de selecții, care permit, pe
viitor, de a evalua și eficiența cheltuielilor bugetare. Desigur, ar fi greșit de a pune sarci na de
analiză a eficienței cheltuielilor bugetare de stat, în unele coordonate absolute, luate în mod
izolat de la direcții de investiții și perioada de numire a acestora, precum și starea sistemului în
perioada de examinare și cu evaluarea potențialilor s ale modificări. Mai mult decât atât, se pare
inoportună realizarea a unei astfel de analiză, fără soluționarea problemelor de formare a unor
măsuri corective, care au un impact pozitiv asupra creșterii economice. Un factor important este
și timpul – eviden ța marilor după durată a perioadelor schimbărilor economice asociate cu
valorificarea fondurilor bugetare alocate.
În acest sens, constantele de bază ale unei abordări sistematice la procesul de evaluare a
eficacității bugetului ar trebui să fie [ 156]:
a) Evidența dinamicii procesului bugetar: compararea evaluării efectului scontat în sfera
direcției de investiții în momentul adaptării deciziei cu privire la nivelul și nevoia de finanțare,
cu evaluarea și relevanța acestei direcții la momentul efectuării an alizei rezultatului;
b) Invariabilitatea criteriilor acceptate a evaluării eficienței la începutul și sfârșitul
perioadei de evaluare efectuată;
c) Ciclicitatea procesului de evaluare a eficienței, după fiecare acțiune corectivă asupra
sistemului este nec esar de a monitoriza modificările nivelului de eficiență a cheltuielilor
bugetare;
37 d) Cheltuielile bugetare efectuate nu ar trebui să fie un motiv pentru creșterea sau
extinderea finanțării, în cazul în care direcția a epuizat dezvoltarea;
e) evaluarea cal itativă a eficacității destinațiilor cheltuielilor bugetare, cu evidențierea a
valorilor imanente ale cheltuielilor, reducerea cărora nu este posibilă din considerente sociale.
Având în vedere caracterul ciclic al proceselor asociate cu formarea, planifica rea și
executarea cheltuielilor bugetare, adică prezența punctului de pornire – începutul procesului, la
fel bazându -se pe prioritățile acceptate de dezvoltare a statului, se pot propune unele criterii
primare de bază necesare pentru evaluare: caracteristi ci necesare, criterii pentru viitoarele
proiecte bugetare de orice orientare.
1.2. Concluzii la capitolul 1
În capitolul prezentat sunt analizate aspectele teoretico -metodologice privind bugetul de
stat și sistemul resurselor financiare publice , influența spe cificului resurselor financiare asupra
formării bugetului de stat, precum și particularită țile bazei informa ționale aferente analizei
tehnicilor și procedeelor de formare a bugetului institu țiilor publice.
Din investiga țiile efectuate rezultă următoarele concluzii:
a) Politica bugetară, prin orientarea cheltuielilor bugetare și mobilizarea veniturilor are
un rol de maximă importan ță în realizarea programelor guvernamentale și a macrostabilită ții în
economie. Ea vizează și concretizează obiectivele generale al e politicii economice a statului,
care depă șesc cadrul restrâns al formări și cheltuirii veniturilor sale.
b) Prin politica bugetară, un guvern încearcă să influen țeze cererea agregată în economie
prin intermediul cheltuielilor publice și ratelor de impozitar e. Cu alte cuvinte, impozitele și
taxele, aloca țiile și subvențiile bugetare, alături de pre țuri și tarife, credite și dobânzi, cursul de
schimb etc. joacă rolul unor pârghii (instrumente) de mare importan ță în economia de pia ță.
c) O politică bugetară bine f undamentată, care ține seama de condi țiile concrete ale vie ții
economice și sociale, de exigen țele prezentului și de imperativele viitorului, se poate dovedi
benefică pentru progres; în schimb, dacă nu le sesizează sau nu ține seama de ele, ea poate frâna
dezvoltarea, poate duce la involu ție și la tensiuni sociale.
Astfel, devine oportună elaborarea unor criterii generale de evaluare a sistemului, care
trebuie să rămână invariabile, cel puțin la începutul și la sfârșitul uneia dintre perioadele
examinate a ciclului de planificare, repartizare și valorificare reală a bugetului. În acest context a
fost formulat scopul cercetării care constă în fundamentarea teoretică și metodologică a
38 gestionării resurselor financiare prin identificarea aspectelor maximal efic iente care vor contribui
la consolidarea managementului resurselor financiare a instituțiilor publice din România .
În vederea realizării acestui scop, au fost stabilite următoarele obiective : analiza și sinteza
reflecțiilor conceptuale privind tehnicile ș i procedeele actuale de formare a bugetului instituțiilor
publice; efectuarea studiului comparativ a tendințelor politicilor bugetare atât la nivelul
României cât și la nivelul Uniunii Europene; studierea practicii internaționale și identificarea
soluțiilo r utilizate de către acestea în vederea îmbunătățirii procesului bugetar; identificarea
barierelor care împiedică obținerea rezultatelor scontate privind bugetarea pe bază de
performanță; elaborarea m odelului logico -descriptiv referitor la eficientizarea p rocesului
bugetar; identificarea măsurilor de valorificare a controlului financiar public în România și
Republica Moldova și modurile de soluționare a acestora ; formularea direcțiilor de optimizare , a
posibilităților de absorbție a fondurilor europ ene și căilor de sporire a eficienței managementului
resurselo r financiare.
Problema științifică importantă soluționată în teză constă în eficientizarea mecanismului
de gestionare a resurselor financiare în scopul identificării posibilităților optimale de consolidare
a managementului resurselor financiare a instituți ilor publice din România. Obiectivele strategice
de dezvoltare asigură formularea obiectivelor, care stabilesc deciziile administrative necesare
care determină, de asemenea, și tactica evaluării eficienței cheltuielilor bugetare. Or, s copul
evaluării efici enței constă în dezvoltarea și optimizarea bugetului, asigurarea minimizării
pierderilor inevitabile în sectorul bugetar.
Formarea condițiilor financiare viitoarei creșteri a producției, luând în considerare
proiectele de dezvoltare de perspectivă, cu atr agerea la dezvoltarea lor a organizațiilor naționale
de cercetare avansată. Or, politica bugetară va sprijini programul de reformă economică și
macrostabilizare prin menținerea deficitului bugetar la un nivel prudent, îmbunătățirea colectării
și creșterea veniturilor bugetare.
39 2. GESTIONAREA MANAGERIALĂ A PROCESULUI DE ASIGURARE CU
RESURSE FINANCIARE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI ROMÂNIA
2.1. Evaluarea tendin țelor de modificare a politicilor bugetare și generalizarea
experienței țărilor europene
Creșterea econo mică este un deziderat al politicii financiare publice, îndeosebi al politicii
fiscal – bugetare, ce se traduce printr -o variație pozitivă procentuală a produsului intern brut real
ca indicator principal reprezentativ. Se consideră că varia ția procentuală a PIB este cel mai bun
sintetizator al evolu ției activită ții economice, datorită reprezentativită ții și compatibilită ții sale,
în timp și spațiu, ceea ce face compromisul pierderii informa țiilor structurale acceptabil [28, p.
92].
Este necesar, din prisma variabilită ții contextului economic, ca impactul unor politici,
fiscal -bugetare sau de altă natură, să fie tratat nu doar sub criteriu geografic, ci și temporal, în
special din punctul de vedere al etapei de ciclu economic în care acestea sunt implementate .
Obiectivele fundamentale politicilor fiscal -bugetare ale statului rămân constante, indiferent de
variația ciclică a economiei, însă modalită țile de implementare, direc țiile efective de ac țiune și
instrumentele folosite, atât pe partea de venituri bugetar e cât și pe partea de cheltuieli variază
semnificativ în func ție de etapa în care se află economia.
Ca măsuri a politicii fiscal -bugetare în perioadele de boom economic ne putem a ștepta la o
reducere a cheltuielilor publice, fie sub forma consumului public direct, fie sub forma plă ților de
transfer, cu efect asupra cererii solvabile private, iar pe partea de venituri bugetare, printre
măsurile frecvente se numără reducerea sau anularea unor facilită ți fiscale și creșterea cotelor de
impozitare, cu scopul de a reduce venitul privat disponibil și a tempera o cre ștere economică
nesustenabilă, ce s -ar transforma într -un colaps datorită inabilită ții pieței de a absorbi oferta
excedentară [60, p. 38].
Desigur, guvernele intervin în corectarea dezechilibrelor macro economice în moduri mult
mai complexe decât cele ce pot fi sintetizate în cadrul acestui capitol, o parte a interven țiilor
statului, fiscale, bugetare sau monetare, prezintă de asemenea un efect de interinfluen țare, de
unde apare și dificultatea practică a cuantificării precise a efectelor politicilor implementate. O
serie de modele matematice și econometrice contribuie la o estimare mai aproape de realitate a
impactului acestor decizii, însă chiar și acestea operează cu o marjă de eroare considerabilă, în
principal datorită anticipa țiilor agen ților economici asupra rezultatelor. Psihologia colectivă a
acestora, similară celei a investitorilor pe bursa de valori, poate fi influen țată chiar și de
40 informații neoficiale, ei adaptându -și în masă strategiile firm elor deci, influen țând astfel
activitatea economică în moduri neprevăzute de factorii de decizie guvernamentali.
UE are nevoie de un buget din veniturile căruia să finan țeze programele și acțiunile sale
pentru îndeplinirea politicilor sale comune. Bugetul UE putem spune că reflectă concep ția și
stadiul integrării europene. De exemplu modul cum UE î și asigură veniturile spune foarte multe
despre măsura în care statele membre sunt dispuse să transfere la UE parte din atribu țiile
naționale în materie de impozi te și taxe, după cum ponderea unei categorii de cheltuieli sau
alteia în totalul bugetului UE poate fi considerată o dimensiune a interven ției UE asupra
economiilor și politicilor na ționale [78, p. 91 ].
Bugetul UE respectă principiile generale bugetare car e se aplică și în statele membre,
având ca scop asigurarea transparen ței veniturilor și cheltuielilor în procesul luării veniturilor și
cheltuielilor în procesul luării deciziilor și a clarită ții în monitorizarea și controlul execu ției
bugetului pentru pro tejarea intereselor financiare ale UE. Din cele relatate putem distinge
anumite caracteristici:
– caracterul prudent, restrictiv și echilibrat, ponderea cheltuielilor bugetare pe orizontul de
referință este de 35,7 – 35,5 % d in PIB;
– creșterea eficien ței alocărilor bugetare în vederea creării spa țiului de manevră pentru
domenii prioritare cu influen ță asupra cre șterii economice: marile proiecte în infrastructura,
educație, cercetare, agricultură, etc.
Astfel o biectivul specific al politicii bugetare este re prezentat de ajustarea în continuare a
deficitului bugetar, conform metodologiei ESA 95 :
a) Cheltuieli cu salariile: Anvelopa salarială se va încadra între 7,4 -6,9% din PIB și va
avea un trend des crescător fiind corelată mai bine cu evoluția productivită ții muncii;
b) Cheltuieli cu investi țiile: Acestea sunt de 56,0 miliarde lei în anul 2016, în creștere cu
13,3 miliarde lei față de anul 2014 și o pondere în PIB în anul 2016 de 7,6%. Se muncește mult
la procesul de asigura re, monitorizare și prioritizare adecvată, astfel încât finan țarea
portofoliului de investi ții să poată fi asigurată integral .
c) Cheltuieli cu bunurile și serviciile. Reducere substan țială a unor categorii de cheltuieli
materiale și de servicii ineficiente și oneroas e pentru contribuabili, ca efect al întăririi cadrului
legislativ privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei
financiare . Astfel, cheltuielile cu bunurile și serviciile ajung î n anul 2016 la 5,5 % din PIB, față
de 5,9% din PIB în anul 2013;
d) Subvențiile. Acestea ajung la 0,79% din PIB în anul 2016 fa ță de 0,88% din PIB în
41 anul 2014, ceea ce arată diminuarea interven ției statului în economie și intensificarea ac țiunii
regulilor economiei de pia ță [22, p. 110] ;
e) Cheltuielile cu dobânzile. Acestea s e situează la 1,7% din PIB în anul 2016 fa ță de
1,8% din PIB în anul 2014, lăsând spa țiu de manevră pentru alte naturi de cheltuieli.
Reforma dată are în vizor eficientizarea cheltuielilor din sistemul sanitar din România,
sporirea calită ții serviciilor și deci a rezultatelor în materie de sănătate și rezolvarea
deficiențelor bugetare persistente. În acest sens, va fi definit pachetul de servicii de bază ce va fi
finanțat din bani publici în limitele fondurilor disponibile, re -evaluarea sistemul ui de finanțare a
spitalelor, revizuirea p rogramelor naționale de sănătate [106, p. 72].
Reforma comprehensivă a sectoarelor transporturi și energie reprezintă un element
crucial al programului economic de cre ștere și majorare a investi țiilor, caci se urmărește
îmbună tățirea calită ții serviciilor și a extinderii re țelei pentru a promova investi țiile și a
valorifica pozi ția geografică favorabilă. Aceste activități, până la urmă au anumite efecte
pozitive cum ar fi, spre exemplu r efacerea echilibrului macroeconomic pe te rmen mediu prin
respectarea corela țiilor economice fundamentale, proces dependent de coordonarea politicilor
economice.
În aceste condiții, o particularitate a principiilor generale bugetare este faptul că,
principiul echilibrului bugetar în cazul UE este strict respectat, în sensul că veniturile sunt egale
cu cheltuielile sau mai mari. UE nu este autorizată să se împrumute pentru finan țarea
cheltuielilor prevăzute în bugetul său. În consecin ță situația normală pentru execu ția bugetului
este surplusul de ve nituri asupra cheltuielilor, care este preluat obligato riu în bugetul pe anul
următor. Ca atare, în bugetul UE nu se reflectă opera țiunile de împrumut pe care UE sau
instituții ale UE sunt autorizate prin Tratate să le facă (de exemplu, împrumuturi acordat e unor
state membre și țări candidate pentru sus ținerea balan ței de plă ți). Această particularitate în
aplicarea principiului echilibrului bugetar în cazul UE reprezintă cea mai importantă deosebire
față de bugetele din statele membre, unde existen ța defic itelor este uzuală [128, p. 61] .
Spre deosebire de alte organiza ții internaționale ale căror resurse se bazează în marea
lor majoritate, pe contribu țiile (cotiza țiile) statelor membre, UE are un sistem propriu de
venituri. La acest sistem s -a ajuns cu difi cultate, întrucât deciziile cu privire la categoriile de
venituri ale UE și la mărimea acestora sunt în primul rând politice, având un impact direct asupra
părții din resursele na ționale pe care statele membre acceptă fie să le transfere din jurisdic ția
națională în cea a UE, fie să le cedeze UE. Astfel de decizii politice influen țează relațiile dintre
cetățenii și firmele contribuabile, pe de o parte, și statele membre și UE, pe de altă parte, și sunt
42 adoptate de către Consiliul UE, pe baza votului unanim. Adtfel că v eniturile proprii ale UE
cuprind veniturile proprii tradi ționale, veniturile din TVA și o cotă din PNB (produsul na țional
brut) al statelor membre.
În prezent, investi țiile și consumul intern sunt încă frânate de ajustările de bilan țuri și
de constrângerile legate de furnizarea de credite din unele țări, de așteptările reduse în privin ța
profiturilor și veniturilor viitoare, precum și de o puternică incertitudine în privin ța
perspectivelor economice. Totuși s e înregistrează progrese în ajustarea echilibrelor externe și
interne și este de a șteptat ca mai multe state membre vulnerabile să ob țină surplusuri de cont
curent anul acesta, având în vedere profitabilitatea crescută a sectorului exporturilor [143, p. 82] .
Cu toate acestea, de și gradul de î ndatorare scade, acesta va continua să reprezinte o
piedică în calea cre șterii în perioada imediat următoare. În plus, situa ția proastă de pe pia ța
muncii este de a șteptat să țină la un nivel redus consumul privat. Global, cererea internă se
prognozează că va crește în propor ții modeste în perioada imediat previzibilă.
Criza datoriilor suverane la nivelul UE a scos în eviden ță nevoia urgentă de a aduce
îmbunătățiri majore cadrului politicilor bugetare. Noua arhitectură emergentă a politicilor
bugetare din U niunea Europeană vizează consolidarea principiului director al finan țelor publice
sănătoase, consacrat la articolul 119 alineatul (3) din TFUE.
Pachetul de măsuri privind guvernan ța economică a intrat în vigoare la 13 decembrie
2011 și a reformulat și modi ficat normele Pactului de Stabilitate și Creștere. Astfel că Consiliul
European a acceptat și a aprobat la 30 ianuarie 2012 „Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și
guvernanța în cadrul Uniunii economice și monetare ”, așa-numitul „Pact fiscal ”, care prevede
consacrarea regulii echilibrului bugetar ( „regula de aur ”), declanșarea automată a mecanismului
de corecție și a unor norme mai stricte pentru țările care fac obiectul unei proceduri în caz de
deficit excesiv.
Pachetul de două regulamente privind g uvernanța economică prevede calendare
bugetare comune pentru toate statele membre din zona euro, precum și norme privind
monitorizarea și evaluarea de către Comisie a planurilor bugetare ale statelor membre, norme
mai stricte în materie de supraveghere eco nomică și bugetară, inclusiv norme privind cerin țele
suplimentare de raportare pentru statele membre care se confruntă cu crize financiare severe.
La nivelul Uniunii Europene, de și riscurile pentru perspectivele economice s -au mai
echilibrat în urma deciz iilor politice importante luate începând din vara trecută, riscul de
evoluție negativă nu a dispărut.
Ratele foarte ridicate ale șomajului din unele state membre ar putea afecta coeziunea
43 socială și ar putea deveni cronice, dacă nu se continuă cu reformel e. În general, aplicarea cu
eficacitate a măsurilor și politicilor de ajustare pentru consolidarea arhitecturii uniunii
economice și monetare rămâne esen țială pentru evitarea revenirii tensiunilor de pe pie țele
financiare.
Vestea bună este că o situa ție calmă pe pia ța financiară și un progres mai rapid decât se
aștepta al ajustării și reformelor ar putea permite o revenire mai promptă a încrederii și ar
favoriza redresarea. Riscurile legate de evolu ția inflației continuă să fie în mare parte echilibrate
[25, p. 69 ]:
a) corecții financiare suplimentare legate de absorb ția fondurilor europene ori
finanțarea din bugetul na țional al proiectelor prioritare;
b) posibila acumulare de arierate care să continue la niv elul autorită ților locale.
Progres limitat privind r estructurarea companiilor de stat care ar putea reîn noi presiunea
asupra bugetului p ot exista riscuri de abatere în sus a ratei infla ției de la traiectoria de bază, care
provin din incertitudinile care planează în ceea ce prive ște consecven ța implementării setului de
politici macroeconomice și reforme structurale agreate cu institu țiile interna ționale (CE, FMI și
BM).
Eventuale abateri de la implementarea la timp și în parametrii conveni ți a
angajamentelor men ționate pot induce o deteriorare a percep ției investitorilor cu privire la
economia internă, cu impact nefavorabil asupra volatilită ții și costurilor surselor de finan țare
adresate economiei române ști [70, p. 81 ].
Având în vedere evolu ția potențialului de cre ștere economică, pentru perioada 2014 –
2016 s-a constatat că economia românească, deși lent, totuși își reia creșterea mai sus ținută, cu
un ritm apropiat de poten țial. Informațiile privind evolu ția economiei în multe țări din Uniunea
Europeană și alte zone sunt încă pesimiste și relevă continuarea cr izei economice și diminuarea
nivelului de cre ștere economică, ceea ce indirect poate afecta și creșterea economică a României.
Ca urmare, ritmurile de cre ștere ale produsului intern brut pentru această perioadă au fost
ajustate în scădere fa ță de varianta anterioară a Strategiei Fiscal -Bugetare (vezi tabelul 2.1.) .
Cererea internă de fapt este considerată drept motorul acestei evolu ții, cu o medie anuală
estimată la 3,0%. Formarea brută de capital fix este accelera tă din contul îmbunătățirii finanțării
proiectelo r de infrastructură prioritare. Cheltuielile cu consumul privat sunt în majora re, în
medie, cu ritmuri de circa 2 %, în condi țiile creșterii veniturilor disponibile și a încrederii în
climatul economic .
Exporturile și importurile de bunuri și servic ii în această perioadă înregistr ează anumite
44 ritmuri în cre ștere, exportul net având efect negativ asupra produsului intern brut, diminuându -i
creșterea.
Tabel ul 2.1. Evoluția creșterii economice
Creșterea economică 2014 2015 2016
Modificări procentual e anuale
PIB real 2,2 2,4 3,0
PIB nominal 6,0 5,4 5,5
Componentele PIB -ului real
Consumul final 1,9 1,6 1,7
Formarea brută de capital fix 6,0 6,7 7,3
Exporturi de bunuri și servicii*) 3,4 5,1 6,3
Importuri de bunuri și servicii* ) 5,1 5,9 6,4
Contribuții la creșterea PIB (procente)
Cererea internă finală 3,0 2,9 3,3
Export net -0,9 -0,7 -0,4
*) Exporturile și importurile de bunuri și servicii sunt exprimate în termeni reali (de volum)
Sursa: elaborat de autor în baza datelor statistice oficiale
Pornind de la ipoteza unor cre șteri economice temperate la nivel mondial, cu efect pozitiv
pe creșterea cererii externe și, implicit, a comerțului exterior românesc, în perioada 2014 -2016
se atestă creșteri medii anua le ale exporturilor de bunuri cu circa 6 %, iar ale importurilor cu circa
7%. Prelungirea efectelor negative ale crizei și diminuarea a șteptărilor privind depă șirea
problemelor economice și financiare la nivel mondial, dar mai ales în zona euro, au condus l a
ajustări în scădere a evolu ției comerțului exterior românesc (vezi tabelul 2.2.) .
Tabelul 2.2. Evoluția comerțului exterior românesc
– mil. euro –
Comerțul exterior și contul curent 2014 2015 2016
Export FOB*) 48.960 52.140 56.470
Import CIF*) 61.055 65.600 71.140
Import FOB *) 58.540 62.900 68.215
Sold Balan ță Comercială FOB – FOB -9.580 -10.760 -11.745
Sold Balan ță Comercială FOB – CIF -12.095 -13.460 -14.670
Soldul contului curent -6.345 -6.640 -6.900
– % din PIB -4,3 -4,2 -4,1
*) Exportul și importul de bunuri sunt valori nominale exprimate în euro.
Sursa: elaborat de autor în baza datelor oferite de Comisia Na țională de Prognoză
Pentru perioada 2014 -2016, tendin ța de reducere a inflației a continua t, manifestându -se
atât la nivelul infla ției anuale, cât și ca medie anuală. Consolidarea procesului de reducere a
45 inflației va fi sus ținută prin men ținerea conduitei ferme a politicii monetare, cât și a celorlalte
componente ale mix -ului de politici economice. Estimările au lu at în calcul ani agricoli normali
și o volatilitate redusă pentru pre țul interna țional al petrolului.
De asemenea, reducerea graduală a majorării de accize, promovarea unei politici salariale
prudente și continuarea reformelor structurale vor men ține proce sul de dezinfla ție pe o
traiectorie sustenabilă. Astfel, continuarea procesului de dezinfla ție a contribui t la scăderea
suplimentară a a șteptărilor infla ționiste. Un alt mijloc eficient de ancorare a anticipa țiilor
inflaționiste este considerată volatilita tea redusă a monedei na ționale în raport cu euro (vezi
tabelul 2.3.) .
Tabelul nr. 2.3. Evolu ția ratei infla ției (%)
Inflația 2014 2015 2016
– sfârșitul anului 3,0 2,5 2,0
– medie anuală 3,0 2,5 2,5
Sursa: elaborat de autor în baza da telor oferite de Comisia Na țională de Prognoză
Bugetul public, ca regulă este un buget orientat către investi ții. Obiectivul general al
politicii bugetare din an în an este continuarea reducerii deficitului bugetar, în paralel cu
stimularea cre șterii econo mice prin cre șterea investi țiilor publice. Astfel, dacă vom analiza
perioada anilor 2012-2016 se are în vedere o temperare u șoară a traiectoriei de ajustare, pentru a
facilita o abso rbție mai mare de fonduri europene, cu scopul de a dezvolta poten țialul de creștere
economică (vezi tabelul 2.4.) .
Tabelul 2. 4. Deficitele bugeta re în perioada 2012 -2016
Deficite bugetare 2012 2013 2014 2015 2016
Deficit ESA 3,0 2.6 2.2 1,4 1,4
Deficit Structural 2,7 2,0 1,7 1.0 1,0
Deficit cash 2,5 2,5 2,2 1,4 1,4
Sursa: elaborat de autor în baza datelor Ministerul ui Finan țelor Publice a României
În contextul celor relatate, concluzionăm că România își propune să depun ă un efort
susținut și în continuare pentru a înscrie finan țele publice pe o traiectorie sănătoasă, pent ru a
restabili încrederea investitorilor, a reduce costurile de rambursare a datoriilor și a crea spațiu
fiscal pentru investi ții, întrucât redobândirea sustenabilită ții fiscale va fi atât în beneficiul
actorilor publici, cât și al celor priva ți, și va con tribui la stabilitatea generală a țării. Or, România
are în vedere o viziune nouă a continuării consolidării fiscale care să atenueze impactul asupra
46 creșterii economice, să distribuie în mod echitabil povara ajustărilor, să înlăture cre șterea
disparităților, polarizarea veniturilor și tensiunile sociale.
Și, în acest context, ținem să subliniem anumite măsuri întreprinse pe linia consolidării
fiscale care au vizat a sigurarea resurselor pentru dezvoltarea economică sustenabilă prin
creșterea cu 9,4 miliard e lei a cheltuielilor bugetului general consolidat în anul 2014 fa ță de anul
2013, după cum reiese și în tabelul 2. 5.
Tabelul 2. 5. Măsuri întreprinse în vederea consolidării fiscale
Indicatori Creștere nominal ă
2014 fa ță de 2013
– mld. Lei – Explic ații
Cheltuieli de
personal 1,6 Pentru anul 2014 s -au avut în vedere următoarele:
– acordarea unor majorări salariale pentru cadrele
didactice din învă țământul universitar de stat și
preuniversitar de stat cu vechime în învă țământ de până
la 6 ani, dar nu mai mul t decât salariul prevăzut de
Legea -cadru nr. 284/2010. Astfel, se începe procesul de
alinierea etapizată a salariilor de bază ale personalului
plătit din fonduri publice la nivelurile prevăzute de Legea
unitară de salarizare;
– creșterea salariului de bază minim brut pe țară
garantat în plată la 850 lei de la 1 ianuarie și la 900 lei de
la 1 iulie;
– ocuparea posturilor în sectorul bugetar conform
principiului „unu la unu” din posturile care se
vacantează, stabilit prin OUG nr.77/2013; astfel, se
estimează un număr maxim de 1.185.000 posturi
finanțate;
– asigurarea sumelor aferente plă ții tranșei de 25% din
titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi
salariale personalului din sectorul bugetar, în
conformitate cu prevederile Ordonan ței de urg ență a
Guvernului nr.71/2009, cu modificările și completările
ulterioare (2 miliarde lei);
– neacordarea de premii, prime de vacan ță, tichete de
vacanță, tichete de masă (cu excep ția personalului din
instituțiile publice finan țate integral din venituri pro prii),
compensarea numai cu timp liber corespunzător a orelor
efectuate peste durata normală a timpului de muncă.
Asisten ță social ă 2,7 Aplicarea legii pensiilor prin cre șterea valorii punctului
de pensie cu 3,75%.
Impact din venitul minim garantat care se majoreaz ă cu
4,5%
Contribu ție
națională 5,5 Creșterea se datorează sus ținerii proiectelor de investi ții
cu finanțare europeană care altfel ar fi fost sus ținute din
fonduri bugetare proprii mărind efortul bugetar în
condițiile constrângerilor care ac ționează în economie.
Sursa: elaborat de autor.
47 Concretizăm că î n bugetul general consolidat este cuprins efortul na țional total aferent
proiectelor cu finan țare nerambursabilă, respectiv:
– cofinanțarea aferentă beneficiarilor publici precum și cofinan țarea s uportată de
Autoritățile de Management pentru beneficiarii priva ți în procente diferite, stabilite conform
regulamentelor/deciziilor europene aferente programelor opera ționale (de exemplu 8% în cadrul
Axei 2. „ Corelarea învă țării pe tot parcursul vie ții cu piața muncii ” aferent Programului
operațional POSDRU și până la 41% în cadrul Axei 3 „ Reducerea poluării și minimizarea
efectelor schimbărilor climatice prin reabilitarea sistemelor de încălzire urban, vizând atingerea
țintelor de eficien ță energetică în zonele prioritare identificate” aferent Programului opera țional
POSMEDIU;
– corecțiile aplicate de Uniunea Europeană ca urmare a neregulilor depistate în derularea
programelor opera ționale;
– cheltuieli neeligibile aferente proiectelor ai căror beneficiari sun t instituții publice care
sunt estimate la aproximativ 1,7 miliarde lei.
Stimularea cre șterii economice prin măsuri pentru stimularea cre șterii:
– creșterea investi țiilor publice, în special cre șterea cofinan țării pentru absorb ția
fondurilor europene cu 0,5% din PIB;
– creșterea finan țării programelor de investi ții la nivelul autorită ților locale ;
– direcționarea cre șterilor salariale în sectorul bugetar c ătre tinerii absolven ți din s ănătate
și educație care r ămân în sistem (medici reziden ți; profesori debutan ți în învățământul
preuniversitar; preparatori și lectori în învățământul universitar), pentru a facilita investi ția în
sănătate și educație;
– creșterea cererii interne, în paralel cu încurajarea muncii, prin cre șterea salariului
minim ;
Potrivit regulii „de au r” a finanțelor publice, deficitul trebuie să fie alocat pentru
investiții, cu rol important în dezvoltarea sustenabilă a țarii, așa cum se observă din graficul de
mai jos.
Pentru intensificarea activităților de asigurare cu resurse suficiente pentru proi ectele de
mare prioritate a Guvernului și conform calendarului asumat de către autorită ți, este important
faptul că România a elaborat prima variantă a documentului consultativ privind Acordul de
Parteneriat 2014 – 2020, document care a fost lansat în cons ultare publică din 6 iunie a.c. și
transmis în consultare informală către CE . Acesta este un document consultativ care st ă la baza
acordului de parteneriat între România și Comisia Europeană, document de programare care
48 asigură cadrul de implementare a Fon durilor Europene Structurale și de Investi ții (FESI) 2014 –
2020. În acest context, vom accentua cîteva din prioritățile programării 2014 -2020: promovarea
competitivită ții și convergen ța și concentrarea tematică a interven țiilor, în vederea încurajării
obținerii unei dezvoltări inteligente, bazată pe cre ștere economică și incluziune socială.
Astfel, programul de garantare a creditelor pentru întreprinderi mici și mijlocii aprobat
prin Ordonan ța de urgen ță a Guvernului 92/2013 este un program multianual de în curajare și de
stimulare a dezvoltării întreprinderilor mici și întreprinderilor mijlocii și constă în acordarea
IMM -urilor a unei linii de credit pentru capital de lucru garantată de către stat în procent de
maxim 50% din valoarea finan țării, exceptând do bânzile, comisioanele și spezele bancare. Prin
acest program se urmăre ște flexibilizarea și scurtarea timpului necesar acordării finan țărilor
garant ate de stat și implicit crearea unui acces mai rapid al IMM -urilor la capital de lucru.
Conform OUG 92/2013, plafonul de garan ții este de 2 miliarde lei, un volum necesar pentru a
dinamiza un sector extrem de important pentru economia reală . În func ție de interesul
beneficiarilor, pe parcursul derulării programului, acest plafon poate fi suplimentat până la 4
mld. Lei (vezi tabelul 2.6.) .
Tabel ul 2.6. Cheltuielile de investi ții în perioada 2012 -2016
Indicatori 2012 2013 2014 2015 2016
Cheltuieli totale
BGC – % din PIB 35,4 35,5 35,1 34,7 34,6
Cheltuieli de
investiții BGC – %
din cheltuieli totale 17,1 16,3 17,2 17,7 18,9
– % în PIB 6,03 5,8 6,0 6,1 6,5
Notă: Cheltuielile de investi ții cuprind cheltuielile aferente programelor cu finan țare din fonduri externe
nerambursabile postaderare (FEN postaderare), cheltuieli de capital și cheltuieli aferente programelor cu finanțare
rambursabilă.
Sursa: estimările autorului în baza datelor Ministerul ui Finanțelor Publice a României
Deci, se are în vedere o nouă abordare a finan țării investi țiilor, diferită de cea aferentă
anilor 2010 -2011, cu o filozofie mult mai corect ă, limitarea finan țărilor de la bugetul de stat și
orientarea către acele proiecte finan țate în primul rând din programe europene, din fonduri
rambursabile pentru care există un audit și o perspectivă de multiplicare a modului de investire a
banilor publi ci.
În acest context, vom remarca că b ugetarea bazată pe performanță este o metodă modernă
de fundamentare a bugetului și un instrument de management bugetar care asigură stabilirea
priorităților și luarea deciziilor bugetare în funcție de rezultatele prog ramelor publice. Bugetul pe
bază de performanță este procesul de finanțare a sectorului public orientat spre îmbunătățirea
49 conexiunii dintre finanțare și rezultat (intrări și ieșiri), prin utilizarea continuă a performanței,
avînd ca obiectiv majorarea efi cienței alocațiilor cheltuielilor publice. Impactul bugetării pe
performanță se resimte prin îmbunătățirea mecanismului de prioritizare a cheltuielilor publice și
în rezultat satisfacerea necesităților cetățenilor. Trecerea la finanțarea autorităților publ ice bazată
pe rezultate promite să îmbunătățească eficiența organizațională și transparența publică, în
special prin conectarea sistematică a activităților administrative la rezultatele de performanță
care contează cel mai mult pentru organizație și societ ate. Implementarea mecanismului de BPP,
pe termen mediul și lung îmbunătățește modul de determinare a cheltuielilor; încurajează
instituțiilor publice de a cheltui banii într -un mod cît mai eficient și eficace, prin reducerea
alocațiilor bugetare pentru do meniile neprioritare și îmbunătățește politica bugetar -fiscale.
Analizînd practica internațională, problemele cu care se contruntă autoritățile
administrației publice centrale, pot fi conturate următoarele recomandări.
În cadrul unui minister, subdiviziune a care se ocupă de analiză , monitorizare și evaluare a
politicilor are misiunea de a contribui la eficientizarea activității ministerului prin coordonarea
activității de elaborare, monitorizare și evaluare a documentelor de politici publice naționale și
intersectoriale, în partea ce ține de domeniile de activitate ale ministerului. În vederea
consolidării rolului subdiviziunilor de analiză, monitorizare și evaluare a politicilor în
organizarea procesului bugetar, considerăm necesar ca la nivel de autoritate publică centrală:
să fie revizuită practica de stabilire/delimitare a responsabilităților și sarcinilor
suplimentare pentru angajații din cadrul acestei subdiviziuni , pentru a nu fi afectată realizarea
activităților de bază.
să se revadă obiectivele indi viduale și indicatorii de performanță a funcționarilor
publici în corespundere cu cerințele actelor normative în vigoare.
să se elaboreze un regulament intern privind procesul bugetar, care să stabilească
etapele și părțile nemijlocit implicate în elabora rea bugetelor pe programe, precum și modul de
conlucrare a acestora.
să consolideze capacitățile de planificare economico -bugetară, de analiză,
monitorizare și evaluare a politicilor prin angajarea specialiștilor -experți în materie.
O provocare continuă p rivind bugetarea pe bază de programe constituie lipsa pregătirii
profesionale ale funcționarilor publici în domeniul bugetării de performanță. Pentru a oferi
funcționarilor publici instruire de calitate, este necesar stabilirea unui sistem clar privind
instruirea în domeniul bugetării pe bază de performanță, fie ca responsabilitate a Ministerului
Finanțelor sau prin intermediul instituțiilor de instruire în sectorul public din țară. De asemenea,
devine necesară activitatea unei echip e de instruire cu perso nal din cadrul Ministerului
50 Finanțelor sau alte instituții relevante din țară sau străinătate. Această echipă de instruire va
conlucra cu instituțiile academice sau publice de instruire existente, în vederea dezvoltării
modulelor de instruire în domeniul b ugetării și furnizării de cunoștințe autorităților publice. Este
de menționat, necesitatea evaluării costurilor, facilităților și resurselor umane necesare pentru
consultări . Totuși, ținînd cont de presiunea timpului și volumului limitat de resurse financi are ale
guvernului, precum și de importanța implementării cu succes a reformei în domeniul
managementului financiar public este preferabil mobilizarea resurselor umane în cadrul MF
și/sau altor instituții publice și inițierea programelor de instruire în te rmen cît mai rapid.
Concomitent, este necesar de a spori rolul subdiviziunilor de buget în procesul de elaborare
a prognozelor și de analiză a bugetului și de a fortifica comunicarea între direcțiile interne din
cadrul autorităților/instituțiilor pentru pr ezentarea materialului calitativ. De asemenea se
recomandă o conlucrare mai strînsă între direcțiile finanțelor de ramură ale Ministerului
Finanțelor și autorităților publice pe tot parcursul anului. Direcțiile finanțelor de ramură trebuie
să ghideze și să consulte ministerele în elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli,
propunerilor de buget și executarea bugetului. În vederea îmbunătățirii procesului de comunicare
este necesar organizarea de ateliere de instruire privind elaborarea strategiilor se ctoriale de
cheltuieli pentru sectoarele noi incluse în proces și caracteristica programelor bugetare, prin care
autoritățile publice centrale să fie familiarizați cu rolul și funcțiile cadrului bugetar pe termen
mediu și bugetării pe programe, responsabil itățile și procedurile, cerințele privind formatul și
conținutul strategiilor sectoriale și programelor bugetare. Pentru acest fapt considerăm oportun
următoarele: elaborarea metode și instrumente proprii în vederea monitorizării bugetelor pe
programe ; revizuirea indicatorilor de performanță pentru a spori utilitatea acestora și a asigura
corespunderea lor cu cadrul metodologic și să examineze în cadrul ședințelor colegiilor
respective, performanțele programelor realizate în raport cu mijloacele alocate, în vederea
întreprinderii măsurilor de rigoare pentru a obține rezultatele scontate ; examinarea oportunității
redimensionării programelor prin gruparea optimă a activităților cuprinse de acestea, în scopul
stabilirii unor indicatori relevanți și monitorizări i mai eficiente a rezultatelor.
Neimplementarea unor soluții fiabile de revizuire a modalității existente de bugetare pe
programe și de evaluare a performanțelor în cadrul autorității administrației publice centrale nu
va permite susținerea progresului în gestionarea transparentă și eficientă a finanțelor publice,
precum și promovarea unui sistem de management orientat spre atingerea obiectivelor. Numai în
cazul dacă atingerea obiectivelor și a indicatorilor de performanță va fi condiția pentru aprobarea
bugetului, acest exercițiu va avea implicația asupra gestionării mijloacelor bugetare.
51 Evaluarea reprezintă un instrument de măsurare a succesului impactului programului.
Obiectivele evaluării sunt furnizarea informației privind stabilirea prioritățile de po litici,
îmbunătățirea procesului de alocare a resurselor, sporirea calității intervenției și raportarea cu
privire la realizări. Procesul de evaluare poate fi inițiat în orice moment, atunci cînd se
înregistrează un rezultat neașteptat care necesită o inve stigație ulterioară. Evaluarea răspunde la
întrebarea „Cum poate fi îmbunătățită performanța?”.
Evaluarea modului de alocare a resurselor bugetare devine tot mai dificilă și nesigură în
cazul în care resursele sunt împărțite între mai multe programe bugeta re. De asemenea, aceasta
nu oferă un rezultatul scontat necesar la elaborarea politicilor. Deciziile privind alocarea
fondurilor sunt dese ori luate în baza acordurilor politice și nu a evaluării performanțelor
programelor.
Armonizarea cadrului de reglemen tare privind procesul bugetar la prevederil e Directivelor
Uniunii Europene au impus îmbunătățirea transparenței și eficienții procesului formării
bugetului, în rezultat fiind aprobate bugete realiste, sustenabile și strategic orientate. În vederea
perfecți onării actelor normative și legislative, inclusiv a metodologiei de elaborare, aprobarea și
modifi care a bugetului insistăm totuși să se țină cont și în viitor de armonizarea continuă a
legislației financiare la prevederile directivelor Uniunii Europene. A naliza și utilizarea bunelor
practici ale țărilor dezvoltate privind bugetarea pe bază de performanță este un instrument optim
privind depășirea barierelor care apar în perioada de implementare a reformelor în domeniul
managementului financiar public.
Terg iversarea procesului de ajustare a unor acte legislative cu privire la optimizarea
gestionării resurselor financiare publice îngreunează implementarea reformelor în domeniul
managementului finanțelor publice, inclusiv realizarea angajamentelor asumate față de Uniunea
Europeană conform acordurilor de finanțare pentru domeniul dat.
În concluzie, putem sublinia faptul că c ontinuarea procesului de consolidare fiscală și
încadrarea în parametrii stabili ți cu partenerii externi (CE, FMI, BM), creează premisele a tingerii
țintei de deficit pe ansamblul anului în curs, asigurându -se, în continuare, resursele necesare
pentru absorb ția fondurilor europene asumate pentru acest an, precum și pentru investi țiile în
derulare ale căror termene de plată sunt în func ție de s tadiul de implementare.
52 2.2. Estimarea posibilităților gestionării eficiente a procesului de asigurare cu
resurse financiare prin utilizarea controlului financiar public
Trăim un timp al presiunilor substanțiale asupra finanțelor publice la toate niveluri le în
Europa. Mai mult decât niciodată, autoritățile publice sunt așteptate să asigure cheltuirea
eficientă a resurselor comune și să țintească ceea ce este esențial. Într -o perioadă în care
managementul și controlul finanțelor publice se află în centrul a tenției și scrutinului la nivel
național și internațional, este important ca Statele Membre să discute și să împărtășească
experiențele în privința modului în care sistemele de control și audit pot contribui la o bună
guvernanță și transparență.
Determinat de necesitatea fondurilor bănești ale statului și ale celorlalte entități publice,
în toate statele este instituit un control care se exercită în scopul formal Aparent, interesele
statului și interesele indivizilor nu ar trebui să se afle niciodată în co nflict, dar realitatea
contrazice, uneori chiar violent, aparența, astfel ca perfecțiunea în starea de echilibru de care
amintim rămâne doar la stadiu de deziderat. Dar, parafrazând pe Francis Querol, putem spune că
dacă echilibrul nu este perfect, el treb uie să fie acceptabil.
Evaluarea eficacității unui stat, potrivit aceluiași F. Querol, – depinde mai intâi de
predispoziția sa de a face să intre produsul impozitelor in casieriile publice și, în consecință, să
vegheze ca cetățenii să nu -și eludeze onorab ilelor lor obligații fiscale. Pentru aceasta, s -a dotat
cu un anume instrument – controlul fiscal, este instrumentul care asigură supremația suveranității
fiscale a statului [126] .
Prin control, în general, se întelege analiza permanentă sau periodică a unei activități
sau a unei situații pentru a urmări mersul ei și pentru a lua măsuri de imbunătățire. Controlul este
complexul de mijloace, metode și instituții coordonate de natură a preveni abaterile și a stabili
răspunderile pentru prejudiciile cauzate [139]. Cât privește controlul financiar, acesta presupune
a examina dacă economia financiară a statului se desfasoară în conformitate cu cerințele legale
ale activității bugetare și fiscale și are ca obiectiv depistarea erorilor, lipsurilor, deficiențelor , în
scopul remedierii și evitării lor în viitor. Controlul financiar este activitatea prin care se
evită actele păgubitoare bunei administratții sau prin care se asigură descoperirea lor cu
rapiditate și siguranță.
Bugetul public, este un act de mare imp ortanță pentru economia financiară a statului,
pentru buna funcționare a statului și instituțiilor sale, pentru bunăstarea cetățenilor și a
colectivităților, iar baza acestor bugete o reprezintă taxele și impozitele plătite de către
contribuabili. Determin area veniturilor de realizat și cheltuielilor publice de făcut, care reprezintă
53 esența activității financiare a statului, a activității sale bugetare, se face prin consensul națiunii,
prin votul pe care, reprezentanții acesteia îl dau cu ocazia adoptării b ugetelor. Chemată să
contribuie la constituirea fondurilor bănești ale statului, națiunea, prin reprezentanții ei,
autorizează realizarea veniturilor și folosirea banilor publici, autorizează, în alte cuvinte,
constituirea fondurilor publice – care se fa ce, în principal, pe seama contribuției cetățenilor – și
efectuarea cheltuielilor necesare pentru satisfacerea nevoilor considerate de interes general.
Votand veniturile și cheltuielile statului, națiunea exercită un drept de supremație
financiară. Votul d at de națiune pentru realizarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor este însă
doar primul act de supremație, al doilea fiind acela al controlului, care nu este doar un drept, este
și o obligație. Acest din urma act, controlul, constă în verificarea ac telor și faptelor de gestiune
ale guvernului și administrației, a respectării voinței națiunii exprimată în legea bugetară, a
verificării executării bugetului întocmai cum a fost votat, a realizării veniturilor în limitele și cu
respectarea normelor prevă zute de legile fiscale și a efectuării cheltuielilor, cu spirit de
economie, în scopurile pentru care națiunea a consimțit să contribuie la satisfacerea lor [ 16, pag.
283-293].
Contribuabilii, adică aceia pe seama cărora se constituie fondurile publice, s unt nu doar
interesați ci și indreptățiti să știe unde merg banii publici și cum sunt cheltuiti. Ei sunt, de
asemenea, îndreptățiți, să știe dacă produsul impozitelor, taxelor și contribuțiilor pe care ei le -au
autorizat și le plătesc, a fost integral apli cat la nevoile determinate de reprezentanții săi și că nu a
fost aplicat decât la aceste nevoi.
De aceea, bugetul public însuși, ne apare nu doar ca un act de planificare, ca un
instrument cu ajutorul căruia națiunea, prin reprezentanții ei, participă la gospodăria publică, ci și
ca un instrument care permite și face posibil controlul finanțelor publice. Fără buget, controlul
ar fi impiedicat în misiunea lui de a stabili situația generală a finanțelor publice și a
patrimoniului public, iar națiunea nu ar putea controla politica financiară a guvernului, care este
una din cele mai importante părți a programului de guvernare [3 4, pag. 121-132].
Controlul finantelor publice sau controlul financiar, care este parte componentă a
controlului economic, are ca obie ctiv cunoașterea modului cum sunt obținute și administrate
mijloacele materiale și financiare de către societățile comerciale cu capital de stat, de către
regiile statului și instituțiile publice, modul de realizare și cheltuire a banilor publici, asigurar ea
echilibrului financiar, realizarea eficienței economico -financiare și dezvoltarea economiei
naționale. Controlul financiar este acțiunea de stabilire a exactității operațiunilor materiale care
se efectuează înaintea, în timpul și după efectuarea acestor a.
54 El este un mijloc de prevenire a săvârșirii de acte contrare legii, de identificare a
deficiențelor, de stabilire a măsurilor necesare pentru restabilirea legalității.
Reformele implementate în ultimii 15 ani — în unele țări chiar pe o perioadă mai lun gă
— au adus schimbări fundamentale în majoritatea celor 27 de administrații publice și a mediului
în care acestea funcționează, mediu care în mod obișnuit este denumit mediu de control intern.
Așa cum se specifică în contribuția spaniolă, “controalele în activitatea economică și financiară a
sectorului public nu pot fi separate de situația în schimbare în care au loc”. Prin urmare, au
existat de asemenea multe schimbări în modul de funcționare și organizare al controlului public
intern (CPI).
Cele mai evid ente evoluții ale componentelor CPI în Europa au rezultat dintr -o atenție
crescândă acordată obiectivelor și managementului performanțelor, riscurilor și guvernanței ca
întreg, inclusiv răspunderea, dar și calității livrării serviciilor și eficienței sub a spectul costurilor.
Aceste evoluții au condus la introducerea pe scară largă a standardelor naționale sau
internaționale, a bazelor legale definite în mod clar și a unor mandate de control, audit intern și
— unde există — inspecții financiare mult mai clar e.
A crescut independența funcțională a auditorilor interni, în timp ce programul activității
de audit s -a dezvoltat, concentrându -se mai mult pe economie, eficiență și eficacitate și pe
furnizarea de informații și asigurări cu privire la operațiunile din cadrul sistemelor. Au crescut
cerințele de raportare, ca și cele de cunoștințe și competențe specifice ale func ionarilor publici
care au atribuții de management financiar și audit.
Deși orientările generale pot fi distinse și în timp ce toate Statele Mem bre UE dispun de
principalele aranjamente democratice, modul în care guvernele sunt constituțional organizate
diferă semnificativ de la o țară la alta. Aceste diferențe sunt legate de organizarea administrației
și răspunderea guvernului față de parlament, dar și de sistemele de buget și contabilitate care au
fost create în lumina situațiilor și nevoilor specifice ale fiecărei țări. Chestiunile privind
identitatea managerilor care implementează atribuțiile publice și responsabilitatea concretă a
acestora au fost de asemenea tratate diferit de la o țară la alta. Cu toate acestea, toate aceste
chestiuni au un impact semnificativ asupra modului în care CPI este înțeles și organizat
Înființarea, monitorizarea și raportarea privind funcționarea sistemelor de contr ol intern
în cadrul entităților publice fac parte din responsabilitățile managementului în țările în care
politicile de control intern descentralizat sunt explicite. Această cerință de raportare se combină
de obicei cu cea privind raportul anual sau declar ația financiară anuală a entităților.
În Lituania, managerul din vârful ierarhiei unei entități publice are obligația de a prezenta
în fiecare an un raport privind situația controlului financiar în entitatea publică respectivă. În
55 Polonia, miniștrii de li nie raportează în fiecare an execuția planului anual de activitate pe întreg
sectorul respectiv și depun o declarație privind situația controlului de management pe anul
anterior.
În Finlanda, raportul de activitate care face parte din conturile finale ale unui serviciu de
contabilitate trebuie să conțină și o evaluare a caracterului corespunzător al controlului intern și
managementului riscurilor, precum și o declarație privind situația controlului intern și a țintelor
principale de dezvoltare, întocmită p e baza evaluării (evaluare și declarație de asigurare a
controlului intern).
Contabilii șefi din Regatul Unit semnează anual o declarație de control intern, în care
declară abordarea legată de gestionarea riscurilor, controlul intern și guvernanța corpora tivă,
precum și responsabilitatea în această privință.
În aproximativ jumătate din țări a fost înființat un serviciu de Inspecție Financiară.
Cerințele privind organizarea și raportarea acestor inspecții sunt însă considerabil diferite.
Inspecția financiar ă este de obicei înțeleasă ca o activitate de control ulterior exercitată fie de
inspectorii unui organism de control centralizat, care sunt independenți de entitatea pe care o
inspectează, sau de inspectori care își desfășoară activitatea într -un serviciu separat al entită ii pe
care o inspectează. Scopul inspecției financiare este acela de a rectifica neregulile și
disfuncționalitățile majore și de a impune sancțiuni administrative. În puține cazuri, s -a raportat
că serviciul de inspecție financiară inclu de și atribuții ex ante (Belgia). Funcția de inspecție
financiară este în vigoare în majoritatea țărilor UE, precum Bulgaria, Ungaria, Polonia, România
și Slovacia, dar și în Belgia, Franța, Grecia, Italia, Portugalia și Spania.
Prin contrast, nu există n icio instituție la nivel central cu atribuții de inspecție financiară
în statele nordice (Danemarca, Finlanda și Suedia), țările baltice (Estonia, Letonia și Lituania),
Austria, Germania, Olanda sau Regatul Unit al Marii Britanii. În aceste țări această fu ncție este
inclusă în sistemul de management financiar și control intern. Modul în care este organizată
inspecția financiară diferă considerabil de la o țară la alta. În UE, acolo unde există funcțiile de
inspecție financiară, precum Franța și Spania, acea stă funcție a fost dintotdeauna o parte
importantă a sistemului de management financiar și control și a antrenat un număr uriaș de
angajați. În perioada de aderare, UE a instaurat funcția de control intern, menținând totuși funcția
de inspecție financiară pentru a putea acoperi golurile acolo unde auditul intern era încă în
stadiul de dezvoltare. Cu toate acestea, a fost mutat accentul de la funcția tradițională de
inspecție financiară către controlul sau cercetarea unor cazuri mai grave de management defic itar
și suspiciuni de fraudă și corupție sesizate prin plângeri și alte tipuri de informație.
56 Numărul inspectorilor din țările UE este mai mic decât în Statele Membre mai vechi,
fiind totuși unul semnificativ. Cerințele de raportare diferă și ele de la un sistem la altul. În timp
ce în UE inspecția financiară este subordonată în mod normal Ministerului Finanțelor, în țările
unde instituția supremă de audit este organizată sub forma curții de conturi cu putere judiciară
(Franța, Italia, Portugalia și Spania ), inspecția financiară are de asemenea sarcina de a raporta
neregulile constatate de Curtea Auditorilor, care deschide apoi procedura de responsabilitate
financiară și solicită rambursarea sumelor necuvenite plătite de manageri.
În Austria organismele car e realizează inspecție financiară sunt după cum urmează:
• Curtea Auditorilor;
• Agenția Federală a Contabilității;
• Serviciile de audit intern din cadrul ministerelor;
• În plus, în cadrul Ministerului Federal al Finanțelor există Biroul Afacerilor Int erne
care are responsabilitatea inspecțiilor în cazul depistării unor infracțiuni;
• Autorizarea funcțiilor pentru Fondurile Europene;
• Funcții de inspecție pentru Fondurile Europene;
• Organismele inspecției de stat;
• Pe lângă organismele deja menționat e, există și următoarele institu ii de urmărire
penală:
• Biroul Federal Anti -corup ie (din 2010);
• Serviciile publice de urmărire penală;
• Serviciul Public Central de Combatere a Corupției (din 2009);
• Tribunalele.
Nu a fost înființată o instituți e centrală care să aibă responsabilități legate de
organismele de inspecție financiară și instituțiile de urmărire penală și nici nu se are în vedere
înființarea unei astfel de instituții. Organismele de inspecție apropiate domeniului inspecției, atât
tehnic cât și organiza ionale, sunt considerate ca fiind mult mai eficiente. Informațiile privind
rezultatele semnificative ale inspecțiilor legate atât de cheltuielile bugetului național cât și cele
ale bugetului european sunt prezentate Ministerului Federal al Finanțelor.
Inspectoratul Finanțelor din Belgia raportează direct miniștrilor/guvernelor (comunități,
regiuni și directori executivi). Inspectorii financiari nu au nicio relație ierarhică cu miniștrii
cărora le sunt atribuiți, sau cu departamentele unde efectuează controlul. Independența
inspectorilor financiari este în mod explicit aprobată în Legea din 22 mai 2003 privind
organizarea bugetară și a conturilor statului federal, precum și în legea specială mai sus
menționată. Inspectorii financiari sunt ș i consilierii pe chestiuni bugetare și financiare ai
57 miniștrilor cărora le sunt atribuiți. În plus, ei funcționează și ca agenți de control în numele și pe
cheltuiala miniștrilor responsabili cu bugetul sau administrarea.
În fine, în situația delegării di recte a autorității, ei au sarcina de a verifica toate
operațiile planificate de ofițerii de autorizare, cu excepția operațiunilor minore sau a celor care
sunt definite în așa fel încât nu există loc de interpretare subiectivă din partea ofițerilor
însărci nați cu autorizarea. De asemenea, ministrul le poate solicita desfășurarea unor anchete la
instituțiile publice sau private subvenționate de sectorul public. Inspectoratul Finanțelor are de
asemenea atribuția de a face o primă selecție a fondurilor europen e. Această sarcină devine, cu
timpul, din ce în ce mai importantă.
In România, organizarea actuală a controlului financiar a fost decisă în contextul
introducerii structurii finanțelor publice asemanătoare celei consacrate în statele contemporane
cu econom ie liber -capitalistă și regim politic parlamentar direct. Astfel, prin Legea finantelor
publice s-a statuat că asupra modului de constituire, repartizare și utilizare a
resurselor financiare publice, precum și asupra modului de păstrare și intrebuințare a mijloacelor
materiale și bănesti ale sectorului public se exercită controlul de către organele legal abilitate
[63, pag. 271 -282].
Controlul financiar reprezintă și o componentă importantă a activității de conducere și
rolul controlului financiar nu se limitează doar la constarea unor eventuale erori sau abuzuri, el
manifestându -se și ca un instrument de îndrumare, orientare și corectare a acțiunilor diverselor
organe și structuri de conducere și de control [ 124].
Controlul financiar este însa cu atât mai necesar cu cât economia financiară a statului,
în care nu doar nevoile și cheltuielile sunt publice, ci și veniturile se realizează pe seama
efortului tuturor cetățenilor, aceștia sunt îndreptățiți să cunoască modul în care sunt folosiți banii
publici , chiar dacă acești bani sunt prelevați de la contribuabili publici prin măsuri de autoritate.
Nu poate exista ordine în finanțele publice dacă întrebuințarea banilor publici nu este controlată
de cei care îi furnizează.
Controlul financiar este practic în toate societățile, în toate statele moderne, dar
necesitatea lui este mai evidentă în statele aflate în deficiență de dezvoltare economică, cum
este și Romania, în care există o tentație sporită de a trage foloase de pe urma statului și chiar
de a frau da patrimoniul public. Necesitatea controlului este evidentă atat în vremuri de
normalitate, dar mai ales în vremuri de criză. De altfel, multe crize cunoscute în istoria finanțelor
publice se datorează dezordinii, lipsei de control sau controlului rău org anizat.
Pe de altă parte este de remarcat faptul că reformele economice ori alte evenimente
excepționale cer statelor moderne cu tendințe de amplificare a rolului lor sume de bani tot mai
58 mari, pe care nu le pot procura numai prin mijloacele ordinare – impozite, taxele și contribuțiile
cetățenilor, astfel că statele sunt nevoite să recurgă la împrumuturi, inclusiv la împrumuturi
străine.
Or, pentru ca instituțiile sau cetățenii străini să acorde sprijinul lor, sub forma de credite,
aceștia le vor condițio na și de cunoașterea stării finanțelor publice, de modul în care este
organizat și realizat controlul acestora și dacă acesta asigură suficientă încredere, dacă sumele
împrumutate sunt destinate acoperirii unor nevoi reale și vor fi folosite conform destin ației,
pentru punerea în valoare a bunurilor naționale, sporirea producției și a veniturilor statului
împrumutat, spre a fi pe deplin asigurați de rambursarea în condițiile convenite a creditelor
acordate [ 122].
La rândul lor, agenții economici, care reprezintă o pondere însemnată între
contribuabili, atât iîn privința numărului lor cât și a sumelor cu care contribuie la bugetele
publice, sunt interesați să cunoască condițiile economice și financiare în raport cu cerințele pieței
în care își desfășoara activitatea, să cunoască situația patrimoniului propriu, capacitatea
societăților de a genera profit sau pierderi, starea de solvență sau de faliment a societății lor ori a
celor cu care intră în relații contractuale, etc.
De aceea, paralel cu activitatea , în continuă dezvoltare a statului, dar și a mijloacelor de
fraudare, trebuie să se dezvolte și activitățile de control, în toate formele de manifestare a
acestuia și ținând seama de realitățile, de nevoile și de moravurile societății.
Complexitatea activ ității financiare a statului, unită cu importanța ei necontestată în
statele moderne, a condus la instituirea unor multiple forme de control. Economia financiară a
statului este supusă astăzi controlului politic – parlamentar, controlului de specialitate –
administrativ, economic si financiar si controlului jurisdicțional.
Din ansamblul formelor instituționalizate de control, cel de specialitate – administrativ
si financiar, este cel mai complex, cu accente de birocrație care pot îngreuna activitatea agenți lor
economici, motiv pentru care au fost prevăzute mecanisme specifice prin care sunt urmărite,
cercetate și reglate acțiunea diferitelor organe ale sistemului financiar, pentru ca această acțiune
să fie nu doar conformă cu exigențele stabilite prin lege ci și cu interesele lor legale ale celor
controlați.
Diversitatea activităților agenților economici și a instituțiilor publice, determină și
diversitatea și conținutul controlului. În formele de manifestare și in conținut, controlul financiar
este diferit , funcție de calitatea persoanei controlate. Există, de asemenea, diferențe în privința
controlului financiar și din punctul de vedere al persoanelor și instituțiilor care efectuează
controlul și a persoanelor supuse controlului.
59 În toate cazurile și în t oate formele de manifestare, controlul trebuie exercitat inopinat
și periodic, în scop preventiv și respectiv, de către funcționari imparțiali și pregătiți.
Imparțialitatea înseamna constiință dreaptă și independență absolută față de persoana controlată.
Dar controlul financiar nu își poate atinge scopul final dacă concluziile ce decurg sunt neglijate,
ori dacă nu sunt cercetate și cauzele deficiențelor constatate și nu sunt luate măsuri pentru
înlaturarea lor și de reparare a pagubelor [ 124].
În Republica Moldova, sistemul de control este pus în aplicare la nivelul entităților
publice și societățile de interes public, fapt ce le permite să administreze mai bine activitățile
necesare pentru realizarea obiectivelor. Mai recent, controlul este considerat și o pîrghie în
gestiunea riscurilor și prevenirea fraudelor. O zicală de origine anglo -saxonă privind necesitatea
controlului precizează că “Oamenii fac ce trebuie să facă atunci cînd stiu că vor fi controlați”
[31, pag 123].
Însă sistemul de control nu este p erfect, și întilnește și el un număr de probleme care au
nevoie de o soluționare, care să ducă la perfectarea și îmbunătățirea activității de control
financiar. Lipsa de personal suficient pentru efectuarea controalelor financiare solicitate este o
problem ă care necesită soluționare. Extinderea competenței Inspecției privind controalele
economico financiare la entitățile private (începînd cu anul 2010 în baza Legii cu privire la
comerțul interior nr.231 din 23.09.2010) și parvenirea solicitărilor adiționale din partea organelor
de drept, va necesita resurse suplimentare disponibile.
Astfel, situația actuală din cadrul Inspecției privind insuficiența personalului se va
redresa prin eliminarea unui anumit aspect al volumului de muncă și planificarea lui în ra port cu
resursele disponibile. În prezent, în conformitate cu prevederile pct.1 din Hotărîrea Guvernului
privind organizarea activității de inspectare financiară nr.1026 din 02.11.2010, efectivul limită
pentru Inspecție este stabilit în număr de 135 de un ități, inclusiv personalul auxiliar – în număr
de 7 unități. Din efectivul total, sunt încadrați 109 angajați cu funcții de inspectare financiară.
Personalul actual este constituit din economiști (cu abilități contabile) și juriști (cu abilități de
drept e conomic). Noi cerințe sunt pentru recrutarea de personal cu cunoașterea tehnologiilor
informaționale, inclusiv a soft -urilor de contabilitate și cu abilități analitice. În acest sens, se
preconizează crearea unui nou serviciu de tehnologii informaționale, cu cerința necesară ca
personalul acesteia să aibă aceste abilități. Luînd în considerație o astfel de structură, cel mai
eficient mod de realizare a solicitărilor privind efectuarea inspectărilor asupra comportamentelor
frauduloase și neconforme cadrului legal, ar fi formarea echipelor complexe de inspectare
(economiști, juriști, personal competent în tehnologii informaționale) care ar avea capacitatea de
a răspunde tuturor cerințelor înaintate.
60 O modalitate de a soluționa această problemă ar fi dezvoltare a controlului financiar
public intern (CFPI). În contextul dezvoltării controlului intern, inclusiv a auditului intern în
instituțiile publice, răspunderea pentru implementarea unor proceduri de verificare a
corectitudinii managementului financiar, evidenț ei contabile, a tuturor proceselor economico –
financiare, de elaborare, executare și raportare privind utilizarea finanțelor publice și gestionarea
patrimoniului public se transferă managerului instituției publice. Corectitudinea activității
economico -finan ciare, inclusiv a contabilității trebuie să devină o preocupare permanentă a
executorilor de buget, astfel încît răspunderea pentru controlul intern asupra proceselor
economico -financiare să nu fie plasată spre Inspecție prin solicitări de efectuare a cont roalelor
financiare periodice totale sau tematice.
Inspecția se va preocupa de tematici cu grad sporit de risc de eventuale fraude și
neregularități în gestionarea finanțelor și a patrimoniului public. Doar în cazul în care vor fi
detectate neregularități financiare majore, acestea se vor remite și vor fi examinate de către
Inspecție. Altfel spus, controlul intern la nivelul instituțiilor publice este primul filtru menit să
prevină și să detecteze neregularitățile și fraudele, iar odată cu detectarea lor s e va solicita
implicarea Inspecției. În acest context, dezvoltarea controlului financiar public intern va diminua
aria de acoperire cu inspectări (controale) financiare și volumul resurselor solicitate de Inspecție.
În scopul consolidării comunicării și co ordonării reformelor între Ministerul Finan țelor,
Curtea de Conturi, Cancelaria de Stat și Trezoreria de Stat a Ministerului Finanțelor, pe parcursul
anului de referință a fost modificată componența Consiliului CFPI pe lîngă Ministerul Finanțelor,
prin inc luderea membrilor din cadrul Cancelariei de Stat și Trezoreriei de Stat a Ministerului
Finanțelor. Obiectivul general al CFPI este promovarea unui grad avansat de răspundere
managerială în utilizarea economă, eficientă și eficace a fondurilor publice din R epublica
Moldova.
Una din probleme constă în provocările majore, care împiedică la moment
implementarea sistemului Manangementului Financiar și Controlului, este crearea unei abordări
constructive și conexiunea tuturor componentelor Manangementului Financi ar și Controlului din
activitatea entităților publice, începînd cu elaborarea planurilor de activitate și finisînd cu
raportarea rezultatelor atinse. În acest context, în scopul îmbunătățirii funcționalității sistemului
de Manangement Financiar și Control în cadrul entităților publice, precum și implementării
acțiunilor din Programul de dezvoltare a CFPI pentru anii 2014 -2017, se recomandă:
• de a îmbunătăți comunicarea între Ministerul Finanțelor, Curtea de Conturi, Cancelaria
de Stat și Trezoreria de Stat , prin întrunirea Consiliului CFPI pe aspecte legate de acțiunile din
programul CFPI care necesită o atenție sporită, precum și corelarea acestuia cu celelalte reforme
61 prioritare din sectorul public, precum reforma Managementului finanțelor publice, reform a
Autoritatea Publică Centrală;
• de a efectua o analiză a procesului de planificare în cadrul subdiviziunilor entităților
publice, pentru a stabili dacă: – fiecare subdiviziune își atinge obiectivele operaționale, și
contribuie la atingerea obiectivelor entităților publice per ansamblu; – pentru fiecare obiectiv
există cel puțin un proces și/sau activitate; – fiecare obiectiv poate fi corelat cu cel puțin un
produs și/sau rezultat;
• de a include în Planurile de acțiuni ale entităților publice și a reviz ui modul de
organizare și funcționare a subdiviziunilor structurale, prin acțiuni care fortifică răspunderea
managerială, și anume:
stabilirea obiectivelor strategice și operaționale;
managementul riscurilor, inclusiv a riscurilor de corupție, corelat cu ținerea și
actualizarea registrului riscurilor;
identificarea tuturor proceselor și documentarea proceselor de bază;
excluderea dublării între atribuții și sarcini;
organizarea și revizuirea activităților de control;
instituirea unui sistem eficace de comunicare și documentare internă.
• de a implementa prevederile Hotărîrii Guvernului nr.433 din 15.07.15 privind
aprobarea Regulamentului – cadru de activitate a serviciilor financiare, de către subdiviziunea
economie și finanțe din cadrul entităților p ublice;
• de a mediatiza / conștientiza necesitatea descrierii grafice și / sau narative a proceselor
de bază, care vor permite urmărirea și monitorizarea activităților, identificarea participanților
într-un proces, luarea deciziilor, repartizarea sarcini lor, evitarea dublărilor sarcinilor și excesului
activităților de control, monitorizarea fluxului de informații sau rapoarte, transparență în
activitatea desfășurată, precum și asigurarea continuității activității, indiferent de fluxul
personalului;
• de a promova organizarea și desfășurarea instruirilor sistematice privind rolul
managementului în implementarea sistemului Manangementului Financiar și Control conform
prevederilor Standarde naționale de control intern în sectorul public (SNCI), răspunderea
managerială, care ar favoriza înțelegerea și perceperea mai facilă a conceptului
Manangementului Financiar și Control;
• de a dezvolta abilitățile angajaților prin realizarea seminarelor de instruire privind
stabilirea obiectivelor, identificarea și descri erea proceselor, managementul riscurilor, activitățile
de control, cu includerea aspectelor practice;
62 • de a promova funcția de audit intern și rolul acesteia în dezvoltarea și implementarea
Manangementului Financiar și Control întru susținerea management ului top, printr -o abordare
corectă și profesionistă, ceea ce ar conduce la sporirea eficacității și eficienței actului managerial
în entitățile publice.
O alt ă problemă este lipsa unor programe mai sofisticate în baza cărora se va
simplifica lucru efect uat de un inspector, cu ajutorul căreia se vor depista mai ușor toate
neclaritățile și încălcările întreprinderilor publice care sunt supuse controalelor financiare.În
cadrul unui control complex ar fi bine de utilizat o programă specializată în sfera da tă, cu scopul
de a depista fraudele comise într -o perioadă mai scurtă, aceasta v -a oferi economisire de timp și
va mări numărul de controale și de rezultate.Prin prisma acestui instrument activitatea de control
financiar își va îmbunătăți calitatea și va fi efectuat la o calitate înaltă.
Valorificarea rezultatelor controlului financiar constă în asigurarea măsurilor de
remediere a tuturor deficiențelor la care fac referire actele de control, acțiunea de control nefiind
considerată încheiată dacă nu se în lătură neajunsurile constatate și nu se stabilesc căile
îmbunătățirii practice a activității economico -financiare. Procesul de valorificare începe odată
cu controlul, deficiențele – în măsura posibilităților fiind remediate prin măsuri operative, luate
pe loc și consemnate în procesul -verbal. Tot acum se stabilesc, de comun acord cu factorii de
răspundere, și măsurile care se vor lua după încheierea controlului.Pentru elaborarea unor măsuri
cît mai eficiente, constatările sunt discutate pe parcursul contro lului cu toți factorii interesați de
la nivelul unității controlate [35].
Controlul nu trebuie să se limiteze numai cu constatarea lipsurilor și sancționarea
vinovaților.Calitatea muncii de control trebuie apreciată, în primul rînd după eficacitatea sa, du pă
îmbunătățirile realizate în activitatea unităților verificate, după rezultatele economice obținute în
urma aplicării măsurilor stabilite pe baza materialelor de control. Pe baza constatărilor făcute de
organele de control se iau măsuri de remediere a de ficiențelor operativ în timpul controlului și
ulterior, după întocmirea actului de control. Cînd se constată avansuri nedecontate la timp,
debitorii și creditorii nelichidați, drepturi datorate bugetului nevărsate, credite
nerambursate,plusuri neînregistra te, valori materiale păstrate în condiții
necorespunzătoare,evidențe neținute la zi, pagube și alte situații asemănătoare, organele de
control trebuie să determine luarea de măsuri pentru remedierea operativă și recuperarea
pagubelor, chiar în cursul verif icării [31, pag 12 4].
În funcție de organul care a efectuat controlul, de conducerea agentului economic și de
aplicarea soluțiilor corespunzătoare, de natura activității și a deficiențelor sau a rezervelor de
63 îmbunătățire constatate, se pot propune sau d ispune anumite măsuri pentru înlăturarea
deficiențelor constatate și pentru prevenirea repetării lor,cum sunt:
depozitarea și păstrarea bunurilor în condiții corespunzătoare;
întocmirea corectă și la timp a documentelor la locurile de producție;
corectarea erorilor din evidența tehnic -operativă și contabilă;
înregistrarea plusurilor în gestiune, recuperarea prejudiciilor etc.
Pe baza constatărilor organele de control financiar, conducerea agentului economic
controlat și cea a organului care a dispus control ul stabilesc măsuri ce se iau în continuare
pentru:
înlăturarea și prevenirea abaterilor;
aplicarea sancțiunilor disciplinare;
stabilirea răspunderii materiale;
înaintarea la parchet a actelor încheiate în cazul constatărilo de fapte penale etc.
Măsurile s e iau în cel mult 30 de zile de la data înregistrării actului de control de către
unitatea în drept să le 1ia , dacă prin dispoziții legale nu sunt fixate alte termene [9, pag 57].
Pentru problemele importante care necesită o rezolvare urgentă și luarea un or măsuri
imediate, pe plan general sau local, care depășesc competența conducerii unității verificate sau
cînd acesta refuză să le ia, organele de control sunt obligate să sesizeze de îndată conducerea
unității care a organizat controlul. Sesizarea se fac e după ce constatarea este definită, fiind
stabilite cauzele și consecințele, ea trebuie însoțită de propuneri concrete cu privire la măsurile
ce urmează a fi luate de organul superior [31].
Pe baza documentelor de control la unitatea care a organizat con trolul se elaborează
proiectele dispozițiile privind măsurile care mai trebuie luate pentru îmbunătățirea activității
controlate,sancționarea celor vinovați și recuperarea pagubelor produse. Dispoziții respective
(ordine, decizii, comunicări etc.) se elabo rează în colaborare cu serviciile interesate ale unității
care a organizat controlul. Aducerea la îndeplinirea de către unitățile verificate, a indicațiilor
obligatorii ce le -au fost date, ca urmare a controlului, trebuie urmărită în modul stabilit. Acea sta
se realizează pe două calități anume: pe calea rapoartelor primite, de unitatea care a organizat
controlul de la unitatea controlată, la termenele fixate asupra felului cum aceasta a îndeplinit
măsurile stabilite și pe calea verificării pe teren a mod ului de îndeplinire a acestor măsuri.
Controlul financiar nu se limitează la constatarea lipsurilor, deficiențelor și abaterilor.
Controlul de constatare eset urmat obligatoriu de controlul de remediere definitivă a
1 Ia – Conducerea unității controlate este obligată să comunice organelor care au dispus controlul, la termenele
fixate , măsurile luate ca urmare a controlului și rezultatele obținute.
64 neajunsurilor și abaterilor constatate. O acțiune de control nu este considerată încheiată pînă nu
se lichidează toate deficiențele constatate și se stabilesc măsuri care duc la îmbunătățirea practică
a activității economico -financiare. Controlul acționează pentru soluționarea concretă.operativ ă a
problemelor,iar acolo unde sunt abuzuri, unde sunt încălcate legile, în conformitate cu
prevederile și drepturile legale, controlul ia măsuri inclusiv pentru sancționarea celor vinovați
[31].
Controlul asigură cunoașterea temeinică și detaliată a real ităților economico -sociale,
dar nu se poate limita la atît. El este o activitate de larg interes social, deosebit de utilă și
necesară pentru practica economică și socială, care presupun nenumărate probleme teoretice,
organizatorice și metodologice. În con dițiile actualului proces de privatizare, determinat de
sistemul nou de relații, ce se stabilesc între stat și agenții economici, privind interdependeța și
autonomia acestora, a aportului decisiv al agenților economici la deciziile cu caracter financiar,
bugetar și fiscal pe care le adoptă, legislația specifică apărută în domeniu, rolul controlului
financiar dobîndește noi dimensiuni.
Controlul financiar, cercetează și depistează încălcări și probleme în sfera financiară
însă și în activitatea de inspecta re financiară sunt întilnite probleme care necesită metode de
soluționare.Pentru a rezolva dificultățile care sunt întilnite pe parcursul desfășurării activității de
control o posibilitate ar fi cercetarea unor sisteme internaționale, mai moderne cu noi te hnologii,
pentru a le implimenta și în Republica Moldova. Datorită îmbunătățirii condițiilor și metodelor
de activitate în domeniul inspectării financiare se va rezolva și problema cu lipsa de specialiști,
profesionești.
Mai mult decât niciodată, autorită țile publice sunt așteptate să asigure cheltuirea eficientă
a resurselor comune și să țintească ceea ce este esențial. Într -o perioadă în care managementul și
controlul finanțelor publice se află în centrul atenției și scrutinului la nivel național și
international. La momentul actual se impune necesitatea perfecționării controlului financiar în
contextul îmbunătățirii mecanismului de dirijare cu averea publică, astfel încît aceasta să
răspundă cît mai eficient necesităților sociale. Nu în ultimul rînd, ace st mecanism fiind armonizat
cu mecanismele internaționale de control financiar, va aproba țara noastră cu încă un pas de
ideea Integrării Europene. Sfera de manifestare a funcției de control este mai largă decît cea a
funcției de repartiție,deoarece vizeaz ă pe lîngă constituirea și repartizarea fondurilor financiare
publice, și modul de utilizare a resurselor.
Calitatea muncii de control trebuie apreciată,în primul rînd după eficacitatea sa, după
îmbunătățirile realizate în activitatea unităților verifica te, după rezultatele economice obținute în
urma aplicării măsurilor stabilite pe baza materialelor de control. Pe baza constatărilor făcute de
65 organele de control se iau măsuri de remediere a deficiențelor operativ în timpul controlului și
ulterior,după în tocmirea actului de control.
Necesitatea controlului financiar poate fi apreciată prin prisma rolului aacestuia la nivel
micro și macroeconomic. Controlul apare, la nivel macroeconomic, ca fiind o activitate eficientă
și necesară desfășurată de organele co mpetente ale statului, prin care se asigură cunoașterea și
perfecționarea modului de gestionare a patrimoniului public și fondurilor publice.
În sistemele economice bazate pe economia de piață, rolul si importanța statului se
menține pentru a ordona și armoniza dezvoltarea diferitelor segmente ale societății. În acest
sens,este de remarcat controlul exercitat în numele statului asupra întregului organism social,
întrucât nici o activitate nu se poate desfășura cu un randament scontat dacă lipsește controlul .
Controlul financiar reprezintă o activitate de verificare a modului de respectare a
legislației financiare, cu scopul de a preveni angajarea de cheltuieli fără justificare economică și
de a asigura profit în folosirea resurselor materiale, financiare și de muncă. Controlul financiar
asigură, printre altele, cunoașterea și perfecționarea modului de gestionare a patrimoniului și de
orientare, gestionare și desfășurare a diferitelor activități în condiții de eficiență.
În orice stat democratic controlul fi nanciar trebuie să răspundă unor principii de bază
care vizează transparența finanțelor publice, cum ar fi eficacitatea, eficiența dar și economicitatea
guvernării. Utilizarea cu eficiență a resurselor publice dar și private este permisă prin realizarea
nemijlocită în practică a activității de control financiar, bazându -se pe o serie de principii și
funcții de maximă generalitate, indiferent de modificările obiective pe care le suportă această
activitate în condiții politice, economice, sociale existente l a un moment dat.
În concluzie, rolul primordial al controlului financiar public în gestiunea resurselor
financiare se reflectă prin rezultatele numeroaselor controale,care aduc o claritate în situația
economică și anume cît de rațional sunt folosite finanț ele oferite de stat entitățiilor publice, și
care domenii sunt mai nevoiașe de aceste finanțări. De asemenea în urma controalelor financiare,
statul obține informația necesară pentru a planifica cheltuielile pentru perioada viitoare, și își
poate îndrepta toate forțele în sferele care au mai mare nevoie de această finanțare din parte
statului.
2.3. Concluzii la capitolul 2
În capitolul prezentat, sunt cercetate aspecte ce vizează evolu ția resurselor financiare și
totodată sunt analizate particularită ți ale diferitelor categorii de bugete. În final, conchidem
următoarele:
Prin politica bugetară, un guvern încearcă să influen țeze cererea agregată în economie
66 prin intermediul cheltuielilor publice și ratelor de impozitare. Această politică este mai flexibilă,
deoarece Guvernul nu trebuie să men țină „echilibrul bugetar’’ – el poate avea un excedent
bugetar, cheltuind mai pu țin decât încasează din impozite, sau se poate confrunta cu un deficit
bugetar, cheltuind mai mult decât sumă ob ținută din impozite. În ulti ma situație, adică cea de
deficit bugetar, surplusul de cheltuieli poate fi finan țat fie prin împrumut, fie prin emisiune de
monedă. Nu trebuie totu și omis faptul că un deficit bugetar extrem de mare este periculos – în
special dacă finan țarea deficitului se realizează în cea mai mare parte prin cre șterea ofertei
monetare, care are o tendin ță clar infla ționistă.
Gama de instrumente ale politicii bugetare este foarte largă întrucât bugetul de stat
regrupează o multitudine de resurse și de cheltuieli posibile . Dar principalul instrument îl
reprezintă practicar ea unui anumit deficit bugetar.
Atunci când deficitul bugetar este provocat voit, prin măsuri de politică economică, el
se numește deficit structural, iar atunci când rezultă exclusiv din evolu ția conjunc turii economice
(de exemplu, o activitate economică slabă reduce veniturile fiscale a șteptate) acesta apare ca un
deficit conjunctural. Esen țialul este de a ști care va fi semnifica ția exactă a unui sold bugetar,
considerat sintetizator al efectelor tuturo r instrumentelor disponibile, ținând cont de situa ția din
economie: un anumit sold bugetar nu poate constitui o realitate tangibilă, deoarece semnifica ția
sa va evolua o dată cu modificarea datelor activită ții economice.
O politică bugetară bine fundamentată, care ține seama de condi țiile concrete ale vie ții
economice și sociale, de exigen țele prezentului și de imperativele viitorului, se poate dovedi
benefică pentru progres; în schimb, dacă nu le sesizează sau nu ține seama de ele, ea poate frâna
dezvoltarea, poate duce la involu ție și la tensiuni sociale.
Ca factor de influen țare a proceselor de distribuire, redistribuire și utilizare a produsului
intern brut, considerăm că politica bugetară a fiecărui stat prezintă un inter es particular pentru
populație, ca și pentru agen ții economici. Aceasta deoarece impozitele și taxele percepute de stat
la nivel central sau de unită țile administrativ -teritoriale la nivel local precum și alocațiile
bugetare și subvențiile produc efecte nu numai pe termen lung, care favorizează evolu ția
economică și socială în direc ția dorită de organele de decizie sau efecte adverse, contrare celor
urmărite de putere, după caz.
Controlul financiar reprezintă o formă complexă de control, care constă în acțiunea de
verificare , atît din exterior, cît și intern, a activităților desfășurate de instituțiile publice și alți
participanți la viața economico -financiară cu privire la formarea, repartizarea, administrarea și
utilizarea resurselor financiare publice și în îndrumarea și corectarea acțiunilor diverselor
67 structuri, în vederea asigurării legalității acestora. Activitatea de control financiar este realizată
de organe competente ale statului, cu atribuții conferite de lege în acest sens.
Controlul financiar es te un instrument al politicii financiare a statului,el reprezintă un
mijloc de prevenire a faptelor ilegale, de identificare a deficiențelor și de stabilire a măsurilor
necesare pentru restabilirea legalităților. Controlul financiar reprezintă activitățile structurilor
guvernamentale, abilitate cu dreptul de control în scopul verificării, respectării legislației
Republicii Moldova. Indiferent pentru cine și în care scop se va efectua controlul, el este în
același timp un proces de cuoaștere a trecutului, de apreciere a prezentului și de descifrare a
viitorului.Obiectivul controlului este de a reda erorile, abaterile,deficiențele,lipsurile pentru a le
remedia și a le evita în viitor.
Activitățile de control se organizează și se realizează în toate procesele o peraționale și
la toate nivelurile entităților publice. Controlul financiar nu se limitează doar la constatarea
lipsurilor, deficiențelor și abaterilor. El acționează pentru soluționarea concretă, operativă a
problemelor, iar acolo unde sunt abuzuri, unde sunt încălcate legile, în conformitate cu
prevederile și drepturile legale, se iau măsuri și se sancționează cei vinovați.
De aceea, o politică bugetară bine fundamentată, care ține seama de condi țiile concrete
ale vieții economice și sociale, de exigen țele prezentului și de imperativele viitorului, se poate
dovedi benefică pentru progres; în schimb, dacă nu le sesizează sau nu ține seama de ele, ea
poate frâna dezvoltarea, poate duce la involu ție și la tensiuni sociale.
68 3. EFICIENȚA MANAGEM ENTULUI RESURSELOR FINANCIARE ÎN CADRUL
AUTORITĂȚII PUBLICE CENTRALE
3.1. Determinarea cerin țelor moderne europene în domeniul politicilor bugetare și
implementarea lor în practica economică a României
UE are nevoie de un buget din veniturile căruia să fi nanțeze programele și acțiunile UE
pentru îndeplinirea politicilor sale comune. Bugetul UE reflectă concepția și stadiul integrării
europene. De exemplu, modul cum UE î și asigură veniturile spune foarte multe despre măsura în
care statele membre sunt disp use să transfere la UE parte din atributele na ționale îi materie de
impozite și taxe, după cum ponderea unei categorii de cheltuieli sau alteia în totalul bugetului
UE poate fi considerată o dimensiune interven ției UE asupra economiilor și politicilor na ționale.
Bugetul UE respectă principiile generale bugetare care se aplică și în statele membre,
având ca scop asigurarea transparen ței veniturilor și cheltuielilor în procesul luării deciziilor și a
clarității în monitorizarea și controlul execu ției bugetului pentru protejarea intereselor financiare
ale UE . Acestea sunt: unitatea bugetară; universalitatea bugetului; specializarea bugetară;
anualitatea bugetului și echilibrul bugetar. Concomitent , bugetul trebuie publica t în Jurnalul
oficial al UE [44, p. 117 ].
Astfel, u nitatea bugetară impune ca toate veniturile și cheltuielile bugetului UE să fie
incluse într-un singur document. Totuși, d e la acest principiu, sunt de men ționat două excepții:
1. au fost create aranjamente financiare speciale pentru anumite activită ți în domeniul
politicii comune externe și de securitate, al Fondului european de dezvoltare etc. în aceste cazuri,
anumite ajutoare și donații sunt folosite direct pentru activită țile respective, fără a mai fi înscrise
în bugetul UE;
2. agențiile europene , care sunt de regulă organisme descentralizate ale UE , au propriile
bugete care sunt alimentate cu transferuri din bugetul UE.
Potrivit principiului universalit ății bugetului , în practica UE, sunt respectate două reguli de
bază: neafectarea venituril or bugetare, adică aceste venituri sunt folosite la finanțarea tuturor
cheltuielilor; preze ntarea bugetului în formă brută, respectiv înscrierea veniturilor și cheltuielilor
în sume totale, fără compensări și omisiuni [67, p. 115] .
Astfel, a numite venituri sunt supuse direct finan țării unor programe d e cercetare, iar unele
țări fac dona ții în mod expres pentru finan țarea unor politici specifice ca, de exemplu, ajutoarele
umanitare.
69 Principiul specializării bugetare impune înscrierea veniturilor după provenien ță și a
cheltuielilor după destina ție, potr ivit clasifica ției bugetare. În acest mod, sunt eliminate
confuziile în procesul deciziei bugetare și a executării acesteia. Clasifica ția bugetară folosită de
către UE cuprinde sec țiuni, subsec țiuni, titluri, capitole, articole și alineate.
Anualitatea b ugetului presupune ca opera țiunile bugetare să se refere la un an financiar
anume, în cazul UE 1 ianuarie -31 decembrie. Acest principiu u șurează controlul îndeplinirii
obiectivelor și activității instituțiilor UE cu atribu ții executive.
Orice venit care t rebuia să se încaseze în anul financiar curent și nu s -a încasat în acel an se
face venit la bugetul anului următor. Orice plată prevăzută a se efectua în anul financiar curent și
neefectuată se anulează la finele anului respectiv. Excep ții pot exista. De exemplu, în cazul în
care baza legală pentru o anumită cheltuială a fost adoptată spre sfâr șitul anului, iar cheltuiala nu
a mai putut fi angajată și plata efectuată până la finele anului financiar curent, se poate aproba
transferarea cheltuielii respectiv e în bugetul pe anul următor.
Este de precizat că, multe proiecte și acțiuni UE se desfă șoară pe o perioadă mai mare de
un an. Pentru asigurarea disciplinei financiare, respectiv a încadrării în limita resurselor de
finanțare disponibile și a continuită ții, UE folose ște, pe termen mediu, instrumentul „perspectiva
financiară” [100, p. 72] .
În scopul racordării proiectelor și acțiunilor multi -anuale la buget, care se referă la un
anumit an financiar, în practica UE se folosesc două concepte de cheltuieli: limita de angajare a
cheltuielilor și limita de plă ți". Limita de angajare a cheltuielilor reprezintă mărimea tuturor
obligațiilor decurgând dintr -un proiect cu o perioada de executare mai mare de un an, care revine
anului financiar pentru care se elaboreaz ă bugetul. Limita de plă ți reprezintă suma înscrisă în
buget pentru proiectul respectiv. De exemplu, o cheltuială poate fi angajată în anul financiar
pentru care se întocme ște bugetul, dar plata către creditor poate fi efectuată doar par țial în anul
respec tiv, după cum o plată poate fi făcută în contul unei cheltuieli angajate în exerci țiul
financiar precedent.
Principiul echilibrului bugetar în cazul UE este strict respectat, în sensul că veniturile sunt
egale cu cheltuielile sau mai mari. UE nu este aut orizată să se împrumute pentru finan țarea
cheltuielilor prevăzute în bugetul UE. În consecin ță, situația normală pentru execu ția bugetului
este surplusul de venituri asupra cheltuielilor, care este preluat obligatoriu în bugetul pe anul
următor. Ca atare, în bugetul UE nu se reflectă opera țiunile de împrumut pe care UE sau
instituții ale UE sunt autorizate prin Tratat să le facă (de exemplu, împrumuturi acordate unor
state membre și țâri candidate pentru sus ținerea balan ței de plă ți). Această particularitat e în
70 aplicarea principiului echilibrului bugetar în cazul UE reprezintă cea mai importantă deosebire
față de bugetele din statele membre, unde existen ța deficitelor este uzuală.
Spre deosebire de alte organiza ții internaționale ale căror resurse se bazeaz ă, în marea lor
majoritate, pe contribu țiile (cotiza țiile) statelor membre, UE are un sistem propriu de venituri.
La acest sistem s -a ajuns cu dificultate, întrucât deciziile cu privire la categoriile de venituri ale
UE și la mărimea acestora sunt în primu l rând politice, având un impact direct asupra par ții din
resursele na ționale pe care statele membre acceptă fie să le transfere din jurisdic ția națională în
cea a UE, fie să le cedeze UE. Astfel de decizii politice influen țează relațiile dintre cetă țenii și
firmele contribuabile, pe de o parte, și statele membre și UE, pe de altă parte, și sunt adoptate de
către Consiliul UE, pe baza votului unanim [102, p. 89 ].
Principalele momente m construc ția sistemului de venituri al UE sunt: anul 1951 –
instituirea taxei asupra produc ției de cărbune și oțel a statelor membre ale Comunită ții
Economice a Cărbunelui și Oțelului; anul 1957 – stabilirea contribu țiilor directe pentru statele
membre ale Comunită ților Europene; anul 1971 – constituirea veniturilor proprii al e UE.
Pornindu -se de la cerin țele creșterii autonomiei financiare a UE, satisfacerii mai bune a
criteriilor echită ții și transparen ței, o serie de rapoarte au formulat propuneri pentru
perfecționarea sistemului de venituri ale UE. Până în prezent, aceste p ropuneri vizează:
– fie simplificarea actualului sistem de venituri prin reducerea unor venituri și,
corespunzător, cre șterea contribu țiilor naționale ale statelor membre;
– fie introducerea de noi venituri proprii (cu reducerea contribu țiilor naționale ale statelor
membre).
Este de precizat că propunerile de perfec ționare a sistemului de venituri sunt influen țate și
de dezbaterile asupra viitorului integrării europene (o viziune de tip federalist sau nu).
Propunerile de simplificare au în vedere renun țarea la veniturile proprii tradi ționale care să fie
lăsate ca venituri ale statelo r membre, fie în statul membru unde intră mărfurile pentru prima
dată din țările nemembre, fie în statul membru unde efectiv sunt consumate mărfurile importate.
Indiferent de statul membru unde a avut loc trecerea frontierei UE. Argumentele pentru această
propunere sunt: ponderea mică a veniturilor respective în totalul veniturilor UE; colectarea
greoaie; tendin ța statelor membre care încasează aceste venituri de a le privi ca propriile venituri
cedate UE și, prin urmare, de a accentua criteriul nepotrivit de apreciere a rela țiilor cu UE în
funcție de soldul transferurilor cu bugetul UE. Există și propuneri care reduc veniturile UE la o
simplă contribu ție a statelor membre în ra port cu PNB.
71 Propunerile de cre ștere a rolului veniturilor proprii prin introducerea de noi venituri și
reducerea cotelor din PNB al statelor membre se referă, în principal, la impozite pe emisia de
dioxid de carbon în procesul de producere a energiei, pe comunica ții, accize etc. Orice nou
impozit, propus să devină venit propriu al UE, ar trebui să satisfacă cerin țele de arondare a
competen țelor în materie de impozite – la nivelul statelor membre sau la cel al UE (adaptate din
teoria federalismului fiscal) .
Potrivit acestor cerin țe, un impozit poate fi dat în competen ța UE dacă cel pu țin una dintre
următoarele trei considerente economice este îndeplinită:
– impozitul respectiv are efecte externe care traversează grani țe naționale. De exemplu,
profitul Băn cii Europene Centrale putea fi un venit al UE, dar Consiliul UE a decis să fie
repartizat statelor membre participante la zona euro;
– este posibil arbitrajul na țional în materie de bază a impozitării care este mobilă. De pildă,
impozitul pe veniturile di n capital, unde capitalul se poate deplasa în statul membru cu o cotă
mai mică de impozit;
– impozitul este eficient în realizarea unui obiectiv de politică al UE, cum este, de
exemplu, impozitul pe emisia de dioxid de carbon.
Una dintre cele mai interes ante propuneri de venit propriu al UE este transformarea TVA
într-un venit modular, adică o cotă procentuală, decisă de autorită țile naționale, constituie venit
al bugetelor na ționale, iar o alta cotă procentuală, hotărâtă de UE, reprezintă venit al UE.
Ambele cote de TVA se înscriu în facturi și, în acest fel, sunt pe deplin transparente pentru
cetățeni [101, p. 57] .
De asemenea, este de men ționat că unele state membre (Spania, Grecia si Portugalia)
consideră că interpretarea criteriului de echitate, ca fiind o propor ționalitate între contribu țiile
statelor membre și PNB al acestora nu este satisfăcătoare și au propus ca UE să introducă
progresivitatea în sistemul veniturilor proprii, adică statele membre cu un venit mai mare să aibă
o contribu ție (progre siv) mai mare decât statele membre cu venituri mai mici. Unii exper ți
consideră că propunerea respectivă nu ține seama de natura solidarită ții în cadrul UE care se
realizează în special prin partea de cheltuieli a bugetului UE. Astfel, solidaritatea este e xprimată
prin îmbunătă țirea convergen ței reale, prin direc ționarea fondurilor către regiunile eligibile în
orice stat membru ( și mai puțin către un stat membru în ansamblu). Convergen ța reală are o
probabilitate de realizare mai mare dacă progresivitatea e ste bazată pe cheltuieli comparativ cu
progresivitatea în venituri.
72 În ultimii ani, nu s -a reușit clădirea consensului necesar între statele membre pentru a se da
curs propunerilor de simplificare sau de introducere a unor noi venituri proprii, ultima înc ercare
în acest sens a e șuat la Consiliul European de la Nisa din decembrie 2000. Absorbția fondurilor
externe nerambursabile reprezintă una dintre priorită țile de grad zero ale Guvernului României.
Alocarea substan țială de fonduri din partea Uniunii Europ ene (cca. 34,6 miliarde Euro ) pentru
actualul cadru financiar multianual (CFM) trebuie valorificată optim, ea reprezentând o resursă
cheie pentru dezvoltarea pe termen scurt, mediu și lung a economiei și societății române ști,
precum și un element central a l sustenabilită ții bugetare prin prisma strategiei investi ționale și a
caracterului nerambursabil al acestor fonduri.
Suma totală a fondurilor structurale și de coeziune alocate României este de 19,668
miliarde Euro , din care 12,661 miliarde Euro reprezin tă fonduri structurale în cadrul Obiectivului
„Convergen ță”, 6,552 miliarde Euro sunt alocate prin Fondul de Coeziune, iar 0,455 miliarde
Euro sunt alocate Obiectivului „Cooperare teritorială europeană” (inclusiv transferurile la
Instrumentul pentru asiste nță de pre -aderare – IPA și Instrumentul european de vecinătate și
parteneriat – ENPI).
În vederea cre șterii absorb ției fondurilor europene s -au întreprins următoarele ac țiuni:
a) analiza urgentă a tuturor sumelor disponibile în cadrul programelor cu finan țare
europeană și realocarea acestora în vederea finan țării proiectelor aflate în lista de rezervă.
b) reinstituirea rolului strategic al Consiliului de Dezvoltare Regională.
c) pentru pregătirea viitoarei perioade de programare 2014 -2020, UAT -urile vor
prioritiz a investițiile stabilite ca necesare la nivel local și județean în cadrul Consiliului de
Dezvoltare Regională și vor sus ține includerea acestora în Planul Na țional de Dezvoltare
Regională.
d) promovarea de acte normative: În urma discu țiilor avute cu Autorit ățile de
Management a rezultat necesitatea modificării procedurii de plată și certificare a cheltuielilor,
astfel s -a inițiat și aprobat OUG nr. 27/2013 pentru modificarea și completarea OUG nr. 64/2009
privind gestionarea financiară a instrumentelor struc turale și utilizarea acestora pentru obiectivul
convergen ță, pentru crearea unui mecanism pentru plata facturilor, în cazurile in care
Beneficiarii nu dispun de resurse financiare pentru plata acestora.
Urmare a imposibilită ții bugetelor unită ților admini strativ -teritoriale de a asigura fluxul de
numerar necesar implementării proiectelor finan țate din instrumente structurale aferente
obiectivului convergen ță, dublată de imposibilitatea acestora de a contracta împrumuturi pe
fondul cre șterii gradului de înd atorare și a actualului context economic, MFE a ini țiat Hotărâri
73 de Guvern prin care au fost alocate temporar pentru lunile martie, aprilie și mai, sume din
vărsăminte din privatizare, autorită ților de management pentru plata cererilor de rambursare
transm ise de beneficiari, respectiv peste 1,625 miliarde lei.
Măsurile pentru cre șterea absorb ției fondurilor vizează în principal ridicarea
presuspendării și recuperarea întârzierilor înregistrate pentru unele programe opera ționale.
Astfel, la sfâr șitul lunii m artie 2013 fondurile atrase de România prin POR însumau peste 920
mil euro, rata de absorb ție ajungând la 24,3 %, semnificativ mai mare decât în cazul altor
Programe Opera țional. Sumele plătite beneficiarilor erau la sfâr șitul lunii martie a.c. de 7,1
miliarde lei (1,6 miliarde Euro), echivalentul a 38% din suma alocată prin POR.
S-a primit de la CE scrisoarea prin care suntem informa ți de deblocarea plă ților pe axele 1,
3, 4 și 5 ale Programului Opera țional Regional. MFE dore ște selectarea de pe pia ța munc ii a
unor exper ți care să fie pu și la dispozi ția autorită ților de management pentru evaluare, selec ție,
verificarea cererilor de rambursare, achizi ții publice, audit și alte nevoi pe care le au aceste
autorități, urmărind astfel eliminarea tuturor restan țelor la nivelul programelor opera ționale.
Este în pregătire un sistem de verificare ex -ante a conflictului de interese și/sau
incompatibilită ți în procesul achizi țiilor publice cu fonduri europene care va fi implementat de
Agenția Națională de Integritate împreună cu institu țiile care gestionează instrumentele
structurale.
Se întreprin d măsuri în vederea cre șterii capacită ții administrative a structurilor implicate
în managementul programelor opera ționale, reorganizarea acestora în structuri flexibile care să
poată răspunde prompt solicitărilor beneficiarilor.
Pe termen lung, ne gândim la formule de lucru inovatoare, solu ții alternative de
management performant care să ajute la absorb ția fondurilor alocate de Comisia Europeană.
Pentru a determina pozi ția netă națională în rela ția cu bugetul comunitar, fiecare stat membru
folosește instrumentul denumit „Balanța financiară netă” . Încă din primul an de la aderare,
România a fost beneficiar net in rela ția financiară cu UE, înregistrând un sold pozitiv, a șa cum se
poate vedea în tabelul de mai jos.
Gradul încă redus de absorb ție în ceea ce prive ște politica de coeziune presupune
concentrarea unor eforturi suplimentare din partea autorită ților române, proces în care anul 2013
devine esen țial (anexa 6) .
Este un su cces incontestabil faptul că p rocesul de negociere referitor la s umele alocate
României din bugetul Uniunii Europene – CFM 2014 -2020 a făcut posibil obținerea acordul la
74 nivelul Consiliului European (CONS). De și nivelul alocărilor pe state membre va putea fi
cunoscut doar după finalizarea întregului proces de negociere, conform estimărilor preliminare,
efectuate pe baza acordului ob ținut în 8 februarie, România, înregistrează cea mai mare cre ștere
procentuală a fondurilor alocate fa ță de precedentul exerci țiu bugetar (18%), alocările na ționale
situându -se la 39.342 mil. euro, defalcate pe principalele politici după cum urmează:
Tabel 3. 1. Estimări privind sumele totale alocate României în cadrul
financiar multianual 2014 -2020 al UE
mil. Euro
Instrume nt CFM 2014 -2020 CFM 2007 -2013
Fonduri Structurale și de Coeziune 21.826 19.668
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală 7.123 8.124
Fondul European pentru Pescuit 230 231
Fondul European de Garantare Agricol ă 10.393 6.580
Total 39.572 34.603
În cadrul dialogului informal avut până la această dată cu reprezentan ții CE, prioritățile
preliminare stabilite la nivel na țional au fost grupate corespunzător celor 11 Obiective Tematice
(OT) ale Strategi ei Europa 2020. Acestea sunt:
– OT 1 – Consolidarea cercetării, a dezvoltării tehnologice și a inovării;
– OT 2 – Îmbunătă țirea accesului, utilizării și calității tehnologiilor informa ției și
comunica țiilor;
– OT 3 – Îmbunătă țirea competitivită ții întreprinder ilor mici și mijlocii, a sectorului agricol
(pentru FEADR) și a sectorului pescuitului și acvaculturii (pentru FEPAM);
– OT 4 – Sprijinirea tranzi ției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în
toate sectoarele;
– OT 5 – Promovarea adaptării la schimbările climatice, prevenirea și gestionarea riscurilor;
– OT 6 – Protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor;
– OT 7 – Promovarea unor sisteme de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul
infrastructurilor re țelelor ma jore;
– OT 8 – Promovarea ocupării for ței de muncă și sprijinirea mobilită ții forței de muncă;
– OT 9 – Promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei;
– OT 10 – Investiții în educa ție, competen țe și învățare pe tot parcursul vie ții;
75 – OT 11 – Consolidarea capacității instituționale și o administra ție publică eficientă.
În ceea ce prive ște planul de finan țare aferent perioadei 2014 -2020, în cadrul Consiliului
European din perioada 7 -8 februarie 2013, a fost agreată de către Statele Membre alocarea
bugetară pentru dezvoltare rurală la nivelul Uniunii Europene. În ceea ce prive ște bugetul alocat
României în cadrul FEADR și distribu ția acestuia pe ani, men ționăm că nu există decât o
informare neoficială din partea Comisiei Europene, conform căreia, pentru peri oada 2014 -2020
România va beneficia de fonduri FEADR în valoare de 7,1 miliarde Euro în pre țuri 2011.
Pe baza experien ței din actuala perioadă de programare, autorită țile responsabile de
implementarea PNDR au adopt at, pentru perioada 2014 -2020, o serie de măsuri, precum:
– elaborarea și utilizarea unor proiecte tip de investi ții pentru facilitarea implementării
PNDR;
– introducerea unor instrumente financiare pentru a sprijini accesu l beneficiarilor PNDR la
sursele de finan țare necesare asigurării cofinan țării private. Prin PNDR va putea fi continuată
finanțarea schemei de garantare și, totodată, va fi constituit un fond de creditare, Constituirea și
finanțarea din viitorul PNDR a fon durilor mutuale pentru agricultură pentru a răspunde
problemelor identificate în sectorul agricol privind lipsa asigurărilor pentru pierderile cauzate în
agricultură în special de condi țiile meteorologice;
– simplificarea procedurilor de lucru pentru debiroc ratizarea procesului de implementare a
PNDR 2014 -2020.
Tabel 3. 2. Cheltuielile bugetului general consolidat
– pe clasifica ția economică – – mil. lei –
2011 2012 2013 2014 2015 2016
Total, din care: 205.819 207.922 222.679 235.957 247.212 260.610
Cheltuieli de personal 38.423 40.799 46.154 48.663 49.941 51.007
Bunuri si servicii 31.767 34.444 37.263 36.971 39.538 41.459
Dobanzi 8.882 10.711 11.383 12.218 12.592 12.469
Subventii 6.407 6.122 5.230 5.801 5.783 5.838
Asistenta sociala 68.008 67.048 69.979 73.927 76.550 78.953
Alte transferuri 13.194 13.713 15.716 15.637 14.943 14.868
Cheltuieli de investitii 39.138 35.085 36.954 42.740 47.865 56.016
Nota: Din cauza rotunjirilor este posibil ca totalul sa nu fie egal cu suma componentelor
În concluzie, mentru menținerea unei gestionări eficie nte a resurselor financiare se impune
respectarea următoarelor activități :
– asigurarea unui nivel sustenabil pentru cheltuielile cu salariile și pensiile în sectorul
public;
– orientarea resurselor disponibile către investi ții publice de antrenare în domeniile:
76 infrastructură, agricultură și dezvoltarea rurală, energia și tehnologia avansată;
– accelerarea ritmului de cheltuire a fondurilor europene ;
– regândirea achizi țiilor publice în baza criteriilor de oportunitate, priorita te, eficien ță;
– implementarea programării bugetare multianuală pe proiecte și programe, care va aduce
economii importante la buget și va crește gradul de predictibilitate și eficiența cheltuielilor
publice;
– introducerea contractelor de performan ță în toat e instituțiile publice și companii de stat
(ministere, agen ții guvernamentale, autorită ți locale și companii de stat).
Ponderea în PIB a cheltuielilor bugetare totale se stabilizează pe termen mediu la valoarea
de 35,5% reflectând o atenuare a procesului d e consolidare fiscală în compara ție cu ajustările
abrupte aplicate în anii anteriori. Cheltuielile de personal î și vor relua trendul descendent spre
sfârșitul orizontului de prognoză, atingând nivelul de 6,9% din PIB, reflectând continuarea
aplicării unei politici de personal prudentă pentru sectorul public.
Chiar dacă dinamica nominală a cheltuielilor cu asisten ță socială se men ține în teritoriul
pozitiv, aceasta este una sustenabilă și permite o contrac ție a ponderii acestora în PIB de la
11,4% în 2012 la 10,7% la sfâr șitul orizontului de prognoză. Reducerea ponderii în PIB a
celorlalte naturi de cheltuieli creează spa țiu fiscal suficient pentru majorarea substan țială a
cheltuielilor pentru investi ții de la 6,0% din PIB în 2012 la 7,6% din PIB în anul 2016 (anexa 7).
Cea mai importantă componentă a bugetului general consolidat o reprezintă bugetul de stat
care deține ponderea cea mai mare din totalul cheltuielilor bugetare. Următoarea componentă, ca
pondere, este bugetul centralizat al unită ților administra tiv-teritoriale, urmat îndeaproape de
bugetul asigurărilor sociale de stat.
La dimensiunea cheltuielilor bugetului de stat concură și sumele care se transferă din
acesta către alte componente ale bugetului general consolidat, fie pentru echilibrarea acesto ra
(bugetele de asigurări sociale) fie pentru finan țarea unor activită ți descentralizate la nivelul
comunităților locale. Toate transferurile care se acordă din bugetul de stat către alte bugete sunt
eliminate la agregarea bugetului general consolidat pent ru a evita dubla înregistrare a acestora.
Deci, în concluzia celor relatate, subliniem că m odernizarea man agementului finanțelor
publice constitu e un obiectiv crucial la nivel de autoritate publică centrală. Acesta are scopul de
a crearea un sistem eficie nt și durabil de interacțiune a procesului de elaborare a politicilor
sectoriale cu procesul bugetar , cît și în cadrul managementului finanțelor publice care prevede
asigurarea unui management eficient și transparent al finanțelor publice. În ultima perioa dă au
fost întreprinse măsuri de îmbunătățire a calității indicatorilor de performanță. Totuși, la moment
77 încă persistă bariere referitor la relevanța datelor, precum și privind atribuirea și monitorizarea
programelor bugetare. De aceea, noi venim cu un st udiu referitor la b ugetarea pe bază de
performanță în diferite state ale lumii, care au înregistrat la momen succese remarcabile în
managementul resurselor financiare a instituțiilor publice. Aceste experiențe pot conduce la
optimizarea procesului de optim izare și eficientizare a gestionării finanțelor publice în Romania.
Bugetarea pe bază de performanță în Coreea . Guvernul Coreei a fost obligat să inițieze
reforme în vederea înlăturării problemelor financiare generate de restructurarea economică și
creșter ea dramatică a datoriei externe.
Pentru Coreea, conceptul de bugetare pe bază de performanță este unul nou, dar se
deosebește de celelalte țări prin vitezei cu care se implementează. Reforma procesului bugetar a
inclus 3 faze de bază. Prima fază a fost im plementată în perioada anilor 2000 -2002 sub
denumirea „Bugetarea pe bază de performanță”. Modelul a fost elaborat în baza exemplului
Statelor Unite ale Americii „Performanța Guvernamentală și Rezultatele Implementării”.
Inițiativa dată s -a finalizat cu sch imbarea administrației în exercițiu. Următoarea fază este parte
componentă a celor 4 Reforme Fiscale Majore inițiate de Guvern. Noul model de bugetare pe
bază de performanță, de asemenea a fost elaborat în baza exemplului SUA, dar spre deosebire de
modelul SUA presupune un număr limitat de caracteristici. Conform noului concept, 26 de
ministere au fost chemate să elaboreze programe bugetare, pentru activitățile care u un buget ce
depășește 1 mil. USD. A treia inițiativă, denumită „Autoevaluarea Programelor Bugetare” a fost
inițiată în 2005.
Sub denumirea de „Cele 4 Reforme Fiscale Majore”, Guvernul Coreei a stabilit 4 principii
pentru crearea unui sistem eficient de management al finanțelor publice. Reforma Fiscală Majoră
presupune: i. stabilirea unu cadru bugetar pe termen mediu; ii. introducerea principiului de
bugetare de „sus în jos”; iii. Stabilirea unui sistem de management a performanței; iv. crearea
unui sistem informațional privind procesul bugetar. Direcțiile date au scopul de a îmbunătăți
mecanism ul de funcționare în special a instituțiilor publice. Totuși implementarea concomitentă
a celor 4 principii generează o povară imensă asupra guvernării, iar în cazul lipsei resurselor
financiare suficiente și a voinței politice reforma ar putea fi un eșec.
Sistemul de management a performanței bugetare a fost lansat la inițiativa Ministerului de
Finanțe. Inițial, nu era stabilit un cadru legal de reglementare a bugetelor pe bază de
performanță, din care considerente Ministerul Finanțelor, ca autoritate publ ică responsabilă de
organizarea și monitorizarea noului sistem, a elaborat ghiduri pentru orientarea ministerelor în
implementarea noului concept.
78 Dezvoltarea obiectivelor de planificare strategică, ca primă etapă a procesului bugetar a
fost realizată cu ajutorul experților străini. Ulterior, autoritățile publice centrale s -au confruntat
cu dificultăți privind identificarea indicatorilor de rezultat. În acest sens, au fost organizate
cursuri de instruire pentru reprezentanții autorităților care elaborează programe bugetare.
În vederea determinării valorii mijloacelor financiare ce urmează a fi alocate în următorul
an bugetar, inițial autoritatea publică se autoevaluează, după care Ministerul Finanțelor este
responsabil de analiza corectitudinea informației prezentate. Sistemul bugetar Coreean se
deosebește de celelalte prin stabilirea unor penalități severe în cazul prezentării informației
eronate. De asemenea, conform rezultatelor obținute în anul 2005 ca urmare a evaluării noului
sistem de performanță bug etară, a fost evidențiată o corelație puternică între resursele financiare
alocate și rezultatele obținute. Performanța dată a fost obținută ca urmare a stabilirii prevederii
de către Guvern privind diminuarea cu 10% a alocațiilor bugetare pentru programel e ineficiente.
În cazul cînd autoritatea publică nu obține performanța bugetară planificată, aceasta urmează să
fie penalizată prin reducerea alocațiilor bugetare cu 10% pentru anul bugetar viitor. Adițional, nu
mai sunt stabilite careva penalități, totuși există șansa ca funcționarii publici responsabili de
performanță autorității să fie penalizați pentru rezultatele obținute.
Relevanța și corectitudinea performanței obținute de către autoritatea publică este
verificată de către Ministerul Finanțelor prin intermediul informației furnizate de către Oficiul
Național de Audit sau Consiliul Național. Rapoartele privind performanța obținută la sfîrșitul
perioadei nu este accesibilă publicului larg, fiind cunoscută doar de autoritățile publice centrale.
Cele mai mari dificultăți cu care se confruntă Coreea în procesul de dezvoltare a noului
sistem de management bugetar sunt de natură tehnică, cum ar fi capacitatea limitată a
reprezentanților autorităților publice să identifice indicatori de performanță. De exempl u,
Ministerul Construcțiilor și Transporturilor s -a confruntat cu dificultăți în procesul de stabilire a
indicatorilor de rezultat, din care considerente utilizează indicatori de produs. Astfel de probleme
sunt caracteristice și pentru autoritățile care el aborează politici publice. De asemenea,
funcționarii publici nu doresc să îmbunătățească sistemul existent de management bugetar,
deoarece este mult mai ușor să introduci un nou sistem, respectiv rezultatul este mult mai evident
și poate fi utilizat în sco puri politice.
Provocări de ordin cultural s -au manifestat prin lipsa voinței funcționarilor publici de a
utiliza sistemul de evaluare a performanței.
La momentul actual, Coreea este la etapa incipientă privind noul sistem de management al
finanțelor publ ici. Principalele metode utilizate de către Guvern pentru a facilita reformelor în
domeniul fiscal și a raționaliza mecanismul de alocare a resurselor publice se referă la
79 organizarea de instruiri privind bugetarea pe bază de performanță, editarea de ghidu ri privind
elaborarea indicatorilor de performanță, calcularea costurilor pentru acțiunile propuse și
stabilirea unor penalități prin reducerea alocațiilor bugetare pentru autoritățile publice care nu au
obținut performanță ca urmare a implementării unui p rogram bugetar.
În concluzie, înainte de a iniția o reformă amplă în domeniul fiscal este necesar de a
pregăti infrastructura necesară, sub formă de sistem contabil adecvat și conștientizare de către
funcționarii publici importanța reformei pentru bunăstar ea populației.
Bugetarea pe bază de performanță în Australia . Odată cu introducerea principiului
„management pentru rezultat” în anul 1983, a fost lansat Programul de Îmbunătățire a
Managementului Financiar ca parte componentă al unui amplu spectru de ref orme în sectorul
public. Dacă programul de îmbunătățire a managementului financiar cuprindea anumite
particularități rudimentare privind planificarea bugetară sub forma programului și raportarea în
baza numerarului, atunci sistemul contemporan presupune ra portarea detaliată și comprehensivă
asupra planurilor și indicatorilor de performanță în fiecare autoritate publică. Totuși, este vizibil
că obiectivul rămîne a fi același, de a îmbunătăți eficiență resurselor publice prin dezvoltarea
responsabilității asu pra autorităților care livrează servicii publice.
În anul 1996, Comisia Națională de Audit a prezentat un raport în care erau formulate
următoarele recomandări:
Utilizarea principiilor de gestiune financiară caracteristice managementului
întreprinderii de către Guvern și autorități publice;
Îmbunătățirea transparenței în domeniul financiar.
Ca urmare a prezentării recomandărilor date, au fost inițiate un șir de reforme prin
îmbunătățirea cadrului legislativ și instituțional al țării, respectiv a fost elabor ate acte legislative
în domeniul financiar care au stabilit clar etapele, responsabilitățile și mecanismul procesului
bugetar al Australiei, iar strategiile privind managementul fiscal, rapoartele asupra performanței
financiare ale autorităților publice au fost făcute publice societății civile.
Australia este un stat federal, din care considerente guvernele locale sunt alese
independent de către popor și dețin autonomia să decidă scopul resurselor financiare publice
locale. Serviciile publice majore sunt f inanțate din bugetul de stat, ca de exemplu serviciile
medicale, educația, infrastructura, ordinea publică și sectorul justiției. Programele în domeniile
date sunt elaborate de Ministerele de profil și coordonate cu Ministerul Finanțelor și
Administrării. Și în cazul Australiei, indicatorii de performanță sunt elaborați de către
ministerele și agențiilor responsabile de sector. O provocare în determinarea sistemului de
indicatori nefinanciari este că anumite servicii publice de stat sunt livrate de către a utoritățile
80 publice locale. În rezultat, autorităților publice centrale nu controlează modul de alocare a
resurselor financiare și are o influență limitată asupra performanței.
Ulterior, indicatorii de performanță realizați sunt utilizați de către legiuito r în procesul de
aprobare a bugetului pentru anul viitor. Rapoartele privind performanța programelor bugetare se
publică în termen de 4 luni de la finalizarea anului bugetar.
Provocarea cheie este ca indicatorii de rezultat și de produs sunt relevanți și măsoară
eficiența utilizării banilor publici. Ministerul Finanțelor urmărește îmbunătățirea calității și
preciziei indicatorilor de performanță și evaluarea în autorități publice. Scopul este de a dezvolta
abilitățile și cultura funcționarilor publici în c reșterea standardelor și utilitatea informației pentru
planificare bugetară internă și stabilirea unui dialog constructiv cu societatea civilă.
O altă provocare se referă la utilizarea informației privind performanța la adoptarea legii
bugetare anuale de c ătre Parlament. Legiuitorul are obligativitatea de a eficientiza cheltuielile
publice, ținînd cont de valoarea redusă a acestora. Conform statisticii, cea mai mare parte a
cheltuielilor publice sunt pentru securitatea națională și apărare, sănătate și bună stare socială. În
documentele politice privind finanțele publice au fost stabilite principii noi de raționalizare a
cheltuielilor publice:
Concentrarea asupra cheltuielilor publice;
Identificare domeniilor care trebuie revizuite;
Asigurarea că programele și rezultatele sunt în concordanță cu prioritățile de politici
ale statului.
O integrare eficientă a informației privind performanță în activitatea autorităților publice
va conduce la o argumentare a deciziilor de finanțare și ulterior la atingerea rezulta telor dorite.
Îmbunătățirea relevanței și calității informației utilizate în procesul de examinare a bugetului
pentru anul viitor, este o provocare continuă pentru guvernul Australiei.
Desfășurarea cursurilor de instruire, editarea ghidurilor privind mana gementul finanțelor
publice sunt măsurile utilizate pentru îmbunătățirea procesul bugetar, în special indicatorii de
performanță.
În concluzie, din momentul inițierii procesului de reformare a sistemului bugetar, Guvernul
Australiei s -a confruntat cu următ oarele dificultăți referitor la indicatorii de performanță:
Calitatea indicatorilor de performanță au legătură directă cu rezultatele și produsele
autorității publice, din care considerente și la momentul actual se întreprind acțiuni în
vederea dezvoltării sistemului de indicatori;
81 Utilizarea limitată a informației privind performanța în procesul de luare a deciziei
privind aprobarea alocațiilor pentru următorul ciclu bugetar.
Procesul bugetar în Danemarca se bazează pe dezvoltarea sistemului de management al
performanței la nivel central. Pentru a înțelege sistemul de guvernare este necesar de a cunoaște
că fiecare Minister are un nivel înalt de autonomiei, este responsabil pentru activitățile sale direct
Parlamentului, în același timp fiind responsabil pen tru activitățile instituțiilor din subordine.
Din punct de vederea al evoluției în timp, sistemul de management al performanței a fost
influențat de 2 evenimente cruciale. În anul 1980, Guvernul Danez a lansa reforma privind
modernizarea programelor buget are, iar în anul 1990 a fost introdus conceptul de contractare pe
bază de performanță.
Contractarea pe bază de performanță conține 3 elemente esențiale: stabilirea obiectivelor,
dezvoltarea contractelor și raportarea anuală. Implementarea conceptului dat a avut la bază
următoarele scopuri: i. Introducerea indicatorilor de performanță, care va facilita luarea deciziei
de către legiuitor privind alocarea resurselor financiare; ii. Îmbunătățirea calității și eficienței
serviciilor publice.
Spre deosebire de c elelalte țări membre OECD, Danemarca implementează modelul
taximetru în procesul bugetar. Conceptul modelului dat a fost inițiată în 1981 și pentru început se
utiliza doar pentru universități. La momentul actual, modelul este utilizat pentru determinarea
resurselor financiare alocate instituțiilor primare, secundare și superioare ale sistemului de
învățămînt și pentru sectorul sănătății.
În sectorul educației, modelul dat presupune un criteriu simplu privind determinarea
nivelului de finanțare pentru univer sități. În dependență de activitatea de cercetare desfășurată,
universitățile beneficiază de alocații în proporție de 30 -50% din finanțarea alocată pe parcursul
unui an. Pentru fiecare student care susține examenele, statul alocă mijloace financiare
univer sității. Universitățile au dreptul ulterior să utilizeze mijloacele financiare conform
necesităților. În rezultat bugetul universității este calculat în dependență de activitățile care le
desfășoară fiind atribuit un anumit tarif. Complexitatea modelului e ste dovedită de faptul că la
momentul actual se utilizează în jur de 17 tarife pentru determinarea sumei ce urmează a fi
alocată pentru un elev de către Guvern. Modelul consistă din 3 elemente cost: i. universitățile
primesc mijloace bănești pentru costuri le aferente echipamentului și educației; ii. cost aferent
tarifelor administrative; iii. costuri pentru întreținere și construcție. Întru perfecționarea
modelului este examinată posibilitatea de a introduce premii sub formă bănească, pentru
finalizarea cic lului de master sau licență. De asemenea, este examinată propunerea de a introduce
82 premii pentru studenții cu vîrsta mică, în vederea reducerii numărului de persoane cu vîrstă
înaintată care finalizează studiile superioare.
Avantajele modelului taximetric sînt evidente, deoarece instituțiile își orientează activitatea
asupra rezultatelor și produselor, iar conform principiilor utilizarea surplusului de buget pentru
eficientizarea administrării.
În vederea îmbunătățirii managementului financiar, Guvernul D anemarcei a lansat trei
inițiative de reforme: introducerea strategiilor de eficiență; introducerea bugetării și contabilității
pe bază de angajamente și utilizarea instrumentului de evaluare.
Începînd cu anul 2004, toate autoritățile publice au fost obli gate să elaboreze strategii
sectoriale de cheltuieli. Scopul strategiei era de a asigura coordonarea între instrumentele
utilizate de către stat pentru a crește eficiența.
Ca parte componentă a modernizării sectorului public, guvernul Danez a decis
implem entarea contabilității de angajamente atît la nivel central, cît și la nivel local. În total 23
de instituții au participat la cele 3 faze pilot, în perioada 2003 -2006. Filozofia contabilității de
angajamente constă în utilizarea resurselor și costul distr ibuției. Aceasta deschide noi
oportunități spre performanța managerială, prin analiza distribuției costurilor pentru fiecare
activitate și în rezultat obținînd informație despre eficiența cheltuielilor.
Pentru prima oară conceptul de evaluare a fost implem entat în Danemarca, în anul 1980.
Evaluarea, în Danemarca poate fi de mai multe tipuri, în dependență de particularitățile
sectorului evaluat. Guvernul poate iniția procedura de evaluare, în cazul apariției necesității
reformei unui sector, dar nu este obl igatoriu desfășurarea evaluării ca urmare a finalizării unui
proiect. Cooperarea internațională este de cele mai dese ori factor determinant în inițierea
procesului de evaluare.
Provocările cheie cu care se confruntă Guvernul Danez în dezvoltarea și implem entarea
managementul performant al finanțelor publice sunt de ordin instituțional, cultural, tehnic și într –
o măsură mai mică politic. Provocările de ordin tehnic se referă la identificarea și măsurarea
obiectivelor autorității publice, determinarea indica torilor de performanță și colectarea datelor
pentru efectuarea evaluării. Cele de ordin instituțional se referă la nivelul înalt al autonomiei și
descentralizării autorităților publice, care nu permite implementarea consolidată a sistemului de
performanță bugetară. De asemenea, pentru Guvernul Danez este o provocare utilizarea cît mai
des a informației privind performanță în procesul bugetar.
Este de menționat și despre provocările lansate de relația dintre indicatorii de performanță
și resursele financiar e alocate. Pe de o parte, sistemul dat asigură transparența cheltuielilor
83 publice, pe de o altă parte transparența privind indicatorii de performanță obținuți ar putea fi
utilizați în scopuri politice.
Desigur, soluții clare privind îmbunătățirea sistemulu i de măsurarea a rezultatelor sînt
dificil de identificat. Totuși, utilizarea schemei care arată legătura dintre obiective și resursele
necesare, este un mecanism de facilitate a procesului de determinare a indicatorilor de
performanță. De asemenea, Minist erul Finanțelor are responsabilitatea de a identifica cele mai
bune practici privind bugetare pe bază de performanță și de a publica aceste rezultate în ghiduri,
care pot fi utilizate de către celelalte autorități publice.
Lipsa de indicatori de performanț ă pe orizontală, a impus Guvernul Danez să lanseze în
anul 2005 o nouă programă de măsurare a performanței în sectoarele cheie ale țării: sănătate;
îngrijirea copiilor; protecție socială; integrare, etc.
În concluzie, chiar dacă Danemarca are mai mult de 2 0 de ani de experiență în domeniul
bugetării pe bază de performanță, totuși aceasta își perfecționează continuu sistemul de
management public, avînd scopul de a utiliza cît mai rațional banii publici.
Sistemul administrativ din Suedia presupune că Guvernu l este obligat să răspundă în fața
Parlamentului țării și a Parlamentului European pentru obiectivele și rezultatele obținute. Un rol
important îl au și autoritățile publice, care sunt responsabile de performanța obținută de Guvern.
Modelul suedez se carac terizează printr -un grad ridicat de responsabilitate ale autorităților
publice. Guvernul stabilește obiectivele, resursele financiare și evaluează indicatorii de
performanță. Administrația suedeză cuprinde 12 ministere cu aproximativ 4600 persoane
angajate , 300 de agenții în subordinea ministerelor care angajează circa 200 mii ministere. O
sarcină care tine de responsabilitatea Parlamentului este de a adopta veniturile și cheltuielile
guvernului central.
Management de performanta a fost inițiat în Suedia la sfârșitul anilor 1980. În propunerea
de buget pentru anul bugetar 1988 -1989, Guvernul a menționat despre necesitatea de a avea
posibilitatea de a redirecționa resursele financiare ale programelor cu eficiență redusă către
programele bugetare cu prioritate înaltă. De asemenea, eficiența și productivitatea în sectorul
public trebuie să fie îmbunătățită pentru a produce mai multe servicii cu aceleași intrări de
resurse.
Principala formă de control al administrației publice, alături de managementul obișnuit
(legi și ordonanțe) și controlul informal, este de control economic. Deși conceptul în sine nu este
definit în legislația bugetară, controlul economic constă din două sub -concepte: managementul
performanței și control financiar:
84
Managementul performanței se referă la un sistem de control care implică stabilirea
obiectivelor pentru activitățile autorităților publice, colectarea sistematică a informațiilor de
performanță, analiza și evaluarea rezultatelor în comparație cu obiectivele stabilite.
Controlul finan ciar este utilizat pentru a stabili cadrul economic de consum al
resurselor organizațiilor. Printre altele, acesta include creditele, condițiile pentru activități
taxabile, investițiile și împrumuturile.
Controlul economic joacă un rol important în procesu l bugetar al statului, care evaluează
obiectivele documentelor de politică și resursele disponibile. Managementul performanței și
control financiar trebuie să asigure Parlamentul, Guvernul și administrația publică cu o bază
relevantă în procesul de luare a deciziilor privind bugetul pentru următorul ciclu bugetar. În acest
context, este de remarcat faptul că Legea bugetului – legea care reglementează Parlamentului și
responsabilitatea Guvernului în ceea ce privește puterea financiară – afirmă că Guvernul tr ebuie
să țină cont de obiectivele și rezultatele obținute în diferite domenii.
Guvernul în colaborare cu Ministerul Finanțelor aprobă cadrul legal de reglementare a
procesului bugetar, care reglementează managementul performanței și controlul financiar.
În Legea bugetului din 2001, a fost introdusă o structură uniform a activităților
guvernamentale, care permite Guvernului să raporteze rezultatele obținute conform obiectivelor
stabilite și facilitează posibilitatea de a compara activitățile și obiectivele caracteristice diferitor
zone. Bugetul este în prezent împărțit în 48 de domenii de politică (piața forței de muncă, de
transport, migrația, egalitatea de șanse, etc.). Domeniile de politică cuprinde aproximativ 90%
din cheltuielile guvernamentale.
Obiecti vele de politică sunt formulate în cadrul procesului bugetar al guvernului. Ele sunt
propuse de guvern (ministerul de resort responsabil) și decise de către Parlament. Cele mai multe
dintre domeniile de politică sunt subdivizate în domenii de activitate. D e exemplu, domeniul
politicii de transport, este divizat în drumuri, căi ferate, transport maritim, aviație, transport în
comun, interregionale și cercetare și analiză. Activitățile fiecărei instituții sunt, de asemenea,
împărțite în una sau mai multe ramu ri. Fiecare filială este unic prin faptul ca poate aparține doar
la un singur domeniu de activitate.
În rapoartele anuale autoritățile publice vor prezintă o declarație de operațiuni, care descrie
ceea ce a fost realizat în cursul anului, în special în ter meni de performanță, inclusive
performanța obținută referitor la obiectivele stabilite de Guvern și în ceea ce privește costurile
operaționale. Rapoartelor anuale ale autorităților publice, care cuprinde informația financiar –
contabil tradițional și notă in formativă, sunt examinate de către instituția supremă de audit, o
agenție subordonată Parlamentului.
85 Informațiile privind performanță nu este în mod normal folosit ca bază pentru negocierile
sau deciziile privind resursele viitoare. Motivul este dublu: obi ectivele sunt difuze și inexacte, iar
performanță, raportată de către autoritățile publice reflectă numai anumite dimensiuni măsurabile
ale activităților unei instituții. Acest lucru face dificilă determinarea activităților agențiilor, de
către ministerele de resort exclusiv pe baza informațiilor de performanță dat.
Parlamentul în mai multe rânduri a atras atenția asupra faptului că obiectivele operaționale
trebui să fie formulate în așa fel încât să poată fi urmate. Informația de performanță trebui să fie
relevantă pentru obiectivele stabilite. De asemenea, Parlamentul a atras atenția că rapoartele
guvernului trebuie să se concentreze mai mult pe performanță și mai puțin pe activități. Legătura
dintre rezultatele obținute și resursele alocate trebuie să fie îmbunătățită, iar Guvernul trebuie să
indice în mod clar motivele nerealizării obiectivelor.
Experiența autorităților publice privind managementul performanței este atât pozitivă cît și
negativă. Informația de performanță este utilizată în cadrul agenții lor, precum și în dialogul
dintre agențiile și ministerele de linie. Pe de altă parte, agențiile spun că le este dificil să măsoare
rezultatele activității sale. De asemenea, agențiile menționează despre neclaritatea utilizării de
către ministerele de lini e a informației privind performanța.
O altă observație este că abundența de obiective, indicatori de performanță poate crea
neclarități Guvernului în procesul de prioretizare a cheltuielilor.
Există dificultăți evidente în formularea unor obiective de inte res politic pentru activitățile
guvernamentale. De asemenea, este dificil să se definească indicatori relevanți care surprind
gradul de realizarea obiectivului. Nu este o activitate simplă raportarea consumului de resurse la
obiectiv. Lipsa de date relevan te este caracteristic pentru anumite zone, dar acest lucru nu
constituie un obstacol important pentru utilizarea managementului performanței ca o formă de
control.
O problemă specială care a fost identificat în Suedia se referă la dificultăți în gestionare a
activităților orizontale într -o structură verticală. Obiectivele care sunt formulate pentru un anumit
domeniu de politică, care reprezintă domeniul de activitate a mai multor agenții.
O altă dificultatea se referă la procesul de coordonare al managementu lui performanței în
cadrul autorităților publice. La momentul actual, coordonarea procesului bugetar ține de
responsabilitatea executivului politic ale fiecărui minister, directorii de departamente, precum și
administratorii responsabili în agențiile coord onate de minister.
O întrebare fundamentală, este dacă informația de performanță pot fi utilizată pentru a
impune responsabilitate și a prioretiza cheltuielile. Informația privind performanță poate fi
utilizată de către autoritățile publice pentru ași îmbu nătăți eficiența.
86
3.2. Elaborarea modelului logico -descriptiv de optimizare a gestionării bugetului
instituțiilor publice
Proiecția politicii fiscal -bugetare pe termen mediu se bazează pe ancorarea acesteia în
câteva repere economice și instituționale esențiale: echilibrul macroeconomic, responsabilitatea
fiscal -bugetară și disciplina financiară. Se continuă practic conduita echilibrată, începută în a
doua parte a anului 2012, de consolidare fiscală sustenabilă și, în acest cadru, de relansare
economică .
Proiecția politicii fiscal -bugetare pe termen mediu se bazează pe ancorarea acesteia în
câteva repere economice și instituționale esențiale: echilibrul macroeconomic, responsabilitatea
fiscal -bugetară și disciplina financiară. Se continuă practic conduit a echilibrată, începută în
perioada anterioară, de consolidare fiscală sustenabilă și, în acest cadru, de relansare economică.
Elaborarea proiectului de buget se întocmește de către Guvern, prin subsistemul
instituțiilor publice aflate în structura acestui a. Deosebit de importantă este elaborarea
proiectului de buget în funcție de rezultatele obținute în domeniile economico -sociale finanțate
de la buget, apreciate pe baza unor indicatori de:
Eficiență , care exprimă rezultatele ce se obțin dintr -o activitate economico -socială
prin utilizarea anumitor resurse economice (materiale, financiare, umane);
Eficacitate, care exprimă calitatea pe care o are o acțiune de a produce rezultatele
scontate și se determină ca raport între rezultatul efectiv înregistrat și re zultatul prevăzut la
proiectarea unui anumit program economico -social;
Economicitate : surprinde fenomenul de reducere a volumului mijloacelor efectiv
consumate pentru realizarea unui anumit cuantum al rezultatelor proiectate; se determină ca
raport între e ficiența efectiv realizată și cea prevăzută a se realiza, cu precizarea că pentru
determinarea eficienței se va folosi raportul de efort/efect [1 46].
Conform legii, instituțiile cu atribuții în realizarea procesului bugetar sunt considerate
Ministerul Fina nțelor împreună cu instituțiile de prognoză, Banca Centrală și alte ministere de
resort. Totuși, principala verigă în acest proces, Ministerul Finanțelor, stabilește pe baza
programului de guvernare aprobat de Parlament, principalii parametri macroeconomic i: evoluția
PIB, gradul de fiscalitate, modificarea soldului rezervei internaționale nete etc., de la care se
pornește în elaborarea proiectului de buget. Acest document de nivel înalt proiectului de buget
presupune un flux informațional în dublu sens: de la instituțiile bugetare cu atribuții în furnizarea
bunurilor și serviciilor publice către Ministerul Finanțelor și invers.
87 În încercarea noastră de a realiza un studiu științific în acest segment, ne vom axa în mare
parte pe deducția economico -matematică a eficienței procesului bugetar. Astfel, constatăm că
eficiența se cuantifică ca raport între rezultatele obținute și consumul de resurse bugetare pe care
îl implică realizarea acestor rezultate, cu mențiunea că, în acest model de analiză, efectele vor fi
cuantificate sub diferitele lor forme de manifestare, inclusiv la nivelul efectelor conexe din
anumite domenii (social, cultural etc.). În mod evident, eficiența va fi cu atât mai ridicată cu cât
raportul în cauză este accentuat supraunitar.
Astfel, bazâ ndu-ne pe teoria eficienței economice [ 155], constatăm prin deducție că
eficiența procesului bugetar, în contextul general acceptat se exprimă prin superioritatea
veniturilor bugetare asupra cheltuielilor legate de necesitatea de a atinge obiectivele propu se, or,
în formă exprimată matematic vom avea:
Efb = V b – Chb, (3.1.)
unde:
Efb – eficiența procesului bugetar,
Vb – veniturile bugetului,
Chb – cheltuielile bu getului;
Deci, vom ține cont de două situații:
când Ef b > 0, vom considera excedent bugetar;
când Ef b < 0, vom considera deficit bugetar. Deficitul bugetului poate fi
reprezentat ca diferența dintre cheltuielile guvernamentale și impozitele colectate și chiar dacă
valoarea cheltuielilor guvernamentale și ratele de impozitare nu se schimbă, deficitul bugetar
poate crește în virtutea acțiunii altor factori care afectează producția venitului național.
Deci, problema evaluării eficienței procesului bugetar după calculul diferenței indicate,
este puțin probabil că reflectă conținutul real al unei politici bugetare eficiente. Totuși, măsurarea
eficienței procesului bugetar poate avea un caracter determinant al valorii unei sau altei sarcini
asupra bugetului, c a de exemplu: analiza structurală a bugetului sau estimarea pe compartimente
a cheltuielilor și veniturilor bugetare.
Eficiența procesului bugetar este asigurată în cadrul politicii bugetare, or, tendințele
acestei politici se manifestă prin:
1. Justifica rea valorii cheltuielilor pe compartimentele bugetului, în baza criteriilor care
reflectă eficiența utilizării fondurilor bugetare. De regulă, ele sunt definite ținându -se cont de
prioritățile politicii socioeconomice.
2. Sporirea eficienței sistemului de gestiune a activelor și pasivelor de stat, care va
conduce la asigurarea în mod semnificativ a stabilității sistemului bugetar. De asemenea, această
88 activitate va oferi flexibilitate politicii bugetare efectuate și va reduce riscurile asociate cu
structura datoriei publice.
3. Optimizarea gestionării bugetului, care este asigurată prin transparența bugetului și a
procedurilor bugetare la toate nivelurile sistemului bugetar, precum și prin sporirea eficienței
controlului cheltuirii mijloacelor bugetare și ge nerarea de venituri.
4. Crearea unui sistem fiscal echitabil și eficient, în scopul de a echilibra corect povara
fiscală asupra agenților economici, în funcție de sarcinile politicii economice și stimularea unei
oarecare activități economice.
5. Și nu în u ltimul rând, asigurarea echilibrului bugetului de stat în perspectiva pe
termen mediu.
Ținând cont de cele relatate, vom reprezenta deficitul bugetar ca suma dintre
împrumuturile de la populație pe piața deschisă și împrumuturi de la banca centrală:
Db = ΔPî + ΔB î, (3.2.)
unde:
ΔPî – împrumuturi de la populație (pe piața deschisă),
ΔB î – împrumuturi de la banca centrală.
Dacă din deficitul total al bugetului d e stat vom scădea suma plăților dobânzii la datoria
publică, vom obține deficitul primar.
Suma acumulată a deficitelor bugetare reprezintă datoria publică. De fapt, prezența
deficitelor astăzi înseamnă necesitatea de achitare a acestora pentru generațiile viitoare.
Formarea datoriei poate fi prevenită, de exemplu, interzicând prin lege guvernului să depășească
cheltuielile bugetului asupra veniturilor sale. Însă, va fi oare aceasta o ieșire din situație, va
asigura oare eficiența economiei?
La fel ca și m ulți autori din domeniu, susținem că „deficitul bugetar nu este un concept
foarte bine definit în literatura economică, ci este, mai degrabă, un număr a cărui valoare depinde
de modul în care sunt tratate, din punct de vedere al înregistrării, anumite oper ațiuni bugetare”
[151; p.73 -94].
Robert Eisner definea deficitul bugetar ca pe un păcat. De cele mai multe ori este
perceput ca fiind ceva greșit din punct de vedere moral, foarte dificil de evitat, nu întotdeauna
ușor de identificat și destul de greu de m ăsurat cu exactitate [ 154; pag.138]
Aparent, eficiența bugetară trebuie să fie evaluată în funcție de modul în care bugetul
afectează activitatea economică și la care externalități pozitive duce deficitul bugetar –
prevalează oare acestea însăși pierderile bugetare? În ultimul deceniu România a adoptat practic,
de a aproba construcția bugetului de stat cu deficit.
89 Deoarece în cazul construcțiilor bugetare, care au în vedere deficite, legile de aprobare
nu stabilesc explicit prin programul lor și care sunt r esursele financiare prin care se vor acoperi
acestea, sarcina soluționării acestor finanțări și refinanțări revine, în exclusivitate, Trezoreriei
publice. Astfel. în analiza echilibrelor bugetare după practica din finanțele Marii Britanii, se
folosesc noți unile de echilibru deasupra liniei, notate cu S1, și dedesubtul acesteia, notate cu S2.
Echilibrul deasupra liniei sau „micul echilibru", notat cu S1, are în vedere veniturile și
cheltuielile bugetului fără conturile de împrumuturi, pe când echilibrul dede subtul liniei, notat cu
S2, are în vedere numai conturile de împrumuturi. Dacă „S1" poate fi pozitiv sau negativ, „S2"
are, de obicei, valori negative. De aceea, în realizarea „marelui echilibru", „S", al bugetului,
soldul pozitiv al lui „S1" trebuie să fi e mai mare decât cel negativ al lui „S2".
În acest cadru, pentru sintetizarea celor expuse, dacă notăm cu x1 și x2 – veniturile și cu
y1 și y2 – cheltuielile – soldul general, excedentul deficitului bugetului de stat se va calcula prin
formula: S = (x1 + x2) – (y1 + y2), în care S = soldul general al bugetului. Introducând în
formule conceptele de echilibru deasupra liniei și dedesubtul liniei, arătate mai sus pentru S1 și
S2, putem obține: 51 = x1 – y1 – care poate fi pozitiv sau negativ și 52 = x2 – y2 – care este de
obicei negativ, situație în care realizarea „marelui echilibru", „S", se poate produce numai în
contextul în care S1 > 0 și S1 > S2.
În situația în care echilibrul bugetului este realizat, impactul execuției sale cu realitățile
economice duc e la deflație bugetară (resurse suficiente) cu consecințe favorabile asupra
consolidării monedei naționale și a economiei, în general. În situația inversă, în care S < 0,
înregistrăm „impasul bugetar" (echivalentul deficitului), frecvent în majoritatea țăr ilor lumii în
ultimul timp [ 7; pag. 50].
În altă ordine de idei, constatăm că evaluarea impactului bugetului asupra economiei
poate fi determinat matematic. Adică, dacă vom aduce nivelul veniturilor obținut din impozite în
punctul de echilibru, astfel asi gurând ocuparea deplină a resurselor în economie, apoi din suma
obținută vom deduce valoarea veniturilor din impozite, vom obține o valoare dedusă a unui
eventual deficit bugetar. Literatura de specialitate definește două tipuri de dificit bugetar:
Deficit ul bugetar total însumează deficitul structural și cel ciclic.
Prin deficit structural înțelegem diferența dintre cheltuielile publice curente și veniturile
bugetare preconizate:
Ds = Cp b – Vbp, (3.3.)
unde:
Cpb – cheltuielile publice curente,
Vbp – veniturile bugetare preconizate.
90 Deficitul structural va reflecta fidel modul în care statul cheltuie banii publici. România,
ca și celelalte state di n UE care doresc schimbarea tratatului european, vor trebui să
îndeplinească un criteriu care sună foarte bizar pentru români: să atingă un nivel de deficit
structural de 0,5% din produsul intern brut. Comparație cu deficitul bugetar, deficitul structural
este un fel de termometru care reflectă fidel modul în care un stat își gestionează veniturile și
cheltuielile. În raport cu acesta, deficitul bugetar, adică diferența dintre veniturile și cheltuielile
unui stat pe parcursul unui an, prezintă un rezultat m ult mai puțin transparent. De exemplu, într –
un an de creștere economică este foarte probabil ca încasările din taxa pe valoarea adăugată să fie
foarte mari [6].
„Pentru calcularea deficitului structural se pornește de la nivelul celui bugetar, adică din
deficitul bugetar se adaugă și se scad diverse valori, în funcție de modul în care a funcționat
economia. Dacă economia a cunoscut o creștere puternică în acel an, și a înregistrat deficit
bugetar, atunci deficitul structural se consideră ca având o valoare mai mare. Asta deoarece se
pornește de la premisa că, dacă economia nu ar fi crescut foarte puternic, ci doar la un nivel
optim, veniturile nu ar fi fost la fel de mari și nici cheltuielile la fel de mici” [6].
Cu alte cuvinte, în timp ce deficitul bugetar de stat are loc atunci când un guvern
cheltuiește mai mult decât primește din veniturilor fiscale, un deficit structural este atunci când
un deficit bugetar persistă și reprezintă o formă a politicii guvernamentale.
În continuare, vom defini deficitul cic lic ca deficitul bugetar total minus deficitul
structural:
DC = D total – DS (3.4.)
Calcularea acestor indicatori presupune calculul PIB-ului potențial , o valoare optimă de
creștere economică, care să nu genereze dezechilibre, ce ar trebui să fie corectate ulterior. Pentru
a avea o creștere sustenabilă, ideal ar fi ca valoarea efectivă a PIB să fie, an de an, egală cu cea a
PIB potenția l. Deci, se urmărește diferența dintre PIB -ul potențial față de PIB real și se face
multiplicarea cu coeficienți de elasticitate pe venituri și cheltuieli raportate la PIB . De fapt,
statistica oficială, în prezent nu dispune de o astfel de serie de date of icial certificate în această
privință. De asemenea, subliniem că actualmente, la nivelul statelor europene nu există o
metodologie unanim acceptată și un calcul riguros în această privință .
În continuarea studiului, vom încerca să arătăm o altă metodă de evaluare a eficienței
procesului bugetar, precum și factorii care -i determină. Astfel, chiar și un atare, bine clasat din
punctual de vedere al matematicii financiare, tip de eficiență, ca eficiența procesului bugetar,
este un „indicator complex”. Aceasta este determinată de interdependența dintre elementele
sistemului bugetar, parametrii macroeconomici, etc.
91 Cu toate acestea, ceea ce contează este modul în care resursele sunt repartizate
compartimentele bugetului, felul cum sunt utilizate mijloacele buget are financiare, cât de eficient
este organizat controlul etc. Astfel f ormularea structurală a problemei de asigurare a eficienței
fiscale este redusă la determinarea ratei cheltuielilor pe fiecare capitol al bugetului, și este
necesar de a distribui resurs ele bugetare astfel, încât beneficiile financiare și nefinanciare ale
acestei distribuții să fie optime și să permită soluționarea problemelor politicii socioeconomice.
În acest context, putem accentua cel puțin două abordări esențiale. În primul rând,
bazându -se pe performanța diferitor sectoare ale economiei. În al doilea rând, vom reieși din
evaluarea nevoii pentru fiecare domeniu. Suma totală a cheltuielilor bugetare în fiecare an
depinde de venitul generat în economie. Aceasta predetermină posibilitat ea de a cheltui
mijloacele bugetare pe fiecare capitol în parte: direcție, sector de activitate economică. Dacă se
va modifica sistemul de impozitare, precum și modul de calcul al impozitelor, fapt care asigură
colectarea semnificativă a veniturilor, atunc i structura bugetului la sigur va suferi anumite
modificări. Analiza structurală a bugetului presupune determinarea tipului structurii bugetului:
echilibrat, deficitar, excedentar, și specificarea politicii bugetare.
Însă, eficiența are și dimensiunea cal itativă. Eficiența procesului bugetar este determinată
structura bugetului și depinde de sistemul de control financiar de stat, pentru că de facto nu
raportul venituri / cheltuieli ne redă gradul de eficiență, ci modul și utilizarea mijloacelor
bugetare în dezvoltarea economiei, astfel încât aceste obiective să atingă 100% de executare.
Controlul financiar asigură corespunderea planurilor și rezultatelor efective, ceea ce reprezintă o
condiție necesară pentru luarea deciziilor manageriale corecte, principal a condiție prealabilă
pentru o planificare strategică eficientă. Controlul financiar de stat are drept scop excluderea
erorilor în sfera bugetară, și realizează de regulă funcția de asigurare a eficienței bugetare.
În plus, funcționarea eficientă a sistemu lui controlului financiar de stat ar trebui să
faciliteze realizarea principiului echității sociale în practică.
Reieșind din premisele menționate considerăm activitatea Curții de conturi incontestabilă,
aceasta fiind cel mai important organ al sistemului de control financiar de stat. Pentru ca această
sa funcționeze la o eficiență sporită, considerăm oportun menținerea unui sistem unic și bine
organizat de control financiar de stat care funcționează în baza legală sistematică.
Prognoza indicatorilor macr oeconomici se elaborează cu ajutorul modelelor de prognoză
macroeconomică și instrumentelor de modelare macroeconomică în baza trendurilor și datelor
statistice înregistrate și luînd în considerare asumările de politici cu impact asupra variabilelor
macroe conomice. În scopuri analitice, pot fi prezentate mai multe scenarii de prognoză
macroeconomică si a indicatorilor macrobugetară cu explicațiilor asumărilor respective.
92 În această ordine de idei, este necesară ajustarea cadrului analitic și procedural în m aterie
de evaluări și prognoze macroeconomice și bugetar -fiscale, prin actualizarea metodelor de
rigoare și asigurarea unei convergențe de politic, precum și sporirea credibilității și
predictibilității bugetului. De asemenea, se propune implicarea institu țiilor științifice publice și
celor din sectorul privat să participe cu propriile scenarii, acordînd o atenție sporită analizei de
sensibilitate a prognozelor și a riscurilor ce ar putea influența semnificativ prognozele.
Cadrul Bugetar este un instrument de planificare strategică a cheltuielilor și resurselor
publice, care asigură corelarea priorităților de politici cu bani la nivel de sector. Aceasta reflectă
modificările pe termen mediu în alocarea resurselor și servește ca bază pentru elaborarea
bugetul ui anual al domeniului respectiv. În esență, cadrul bugetar reprezintă un dialog între toți
constituenții, ceea ce ar trebui să ducă la un acord privind modul în care, în baza previziunii
macro -financiare curente (fondurile potențial disponibile) și politi cilor guvernamentale curente
(în comun pentru economie și pentru sectoarele individuale), trebuie să fie alocate resursele
limitate între programele individuale de cheltuieli. În mod ideal, acest acord, revizuit anual în
cadrul legilor bugetului anual – creează o platformă pentru clasificare, implementare și
monitorizare a cheltuielilor în baza programelor individuale orientate spre rezultate.
Reforma managementului finanțelor publice necesită implementarea unui sistem
informațional modern care are scopul s ă înlocuiască sistemul informațional curent incomplet și
neintegrat, utilizat de Ministerul Finanțelor. Soluționarea problemelor ce țin de implementarea
sistemului informațional de management financiare ține de competența Ministerului Finanțelor.
Acesta ur mează să întreprindă măsurile de rigoare în vederea responsabilizării personalului din
cadrul instituției, întru asigurarea unei conlucrări eficiente cu integratorul SIMF și urgentarea
procesului de definitivare a modulelor sistemului.
Întru promovarea unu i nivel avansat de răspundere managerială la utilizarea fondurilor
publice este necesar implementarea reformei în domeniul controlului financiar, dezvoltarea unor
noi funcții de audit intern, coordonarea și armonizarea centralizată. În domeniul dată a fost
elabo rat cadrul legal și metodologic . Conform analizelor, se atestă că activitatea unităților de
audit intern a fost direcționată preponderent spre înlăturarea anumitor probleme, și nu la
prevenirea neregulilor sau îmbunătățirea activităților autoritățilo r publice. Neregulile se regăsesc
la majoritatea entităților publice, fapt ce relevă că fenomenele negative constatate de către
auditorii publici externi au caracter general, iar remedierea deficiențelor constatate impune
implementarea rapidă de către mana geri a unor măsuri de corectare.
Referitor la dezvoltarea controlului financiar intern, se prezintă oportun :
93 sporirea responsabilității managerială privind crearea unităților de audit intern, în
scopul asigurării bunei guvernări pentru atingerea obiectiv elor și rezultatelor planificate ale
entității;
suplinirea statelor de personal în funcție de necesarul entității pentru desfășurarea unei
activități eficace a unităților de audit intern;
întreprinderea măsurilor de rigoare în vederea subordonării directe a unității de audit
intern conducătorului entității publice;
elaborarea de către autoritatea publică a procedurilor scrise și formalizate privind
activitatea unităților de audit intern în baza cadrului normativ existent, ținînd cont de specificul
instituți ei publice;
direcționare activității de audit intern spre prevenirea neregulilor și îmbunătățirea
activităților autorităților publice, în scopul implementării obiectivelor strategice și operaționale
ale entităților în mod eficient și eficace;
elaborarea ș i aprobarea planurilor strategice ale activității de audit intern, care să aibă
la bază un inventar complet al activităților, analiză adecvată a riscurilor asociate, precum și
aprecierea instrumentelor de control intern ale acestor activități;
elaborarea p lanurilor anuale de audit intern, precum și programelor de lucru ale
misiunilor de audit, ținînd cont de structura prevăzută de cadrul normativ;
aprobarea politicilor de gestionare a riscurilor la nivelul entităților, cu divizarea
responsabilităților;
elaborarea unui program de măsuri, la nivel de autoritate publică, menit să
soluționeze problemele identificate, prin asigurarea unui mediu de control adecvat asupra
activităților unităților de audit intern, care ar asigura îmbunătățirea și maximalizarea
funcț ionalității acestora.
Pentru susținerea progresului în gestionarea transparentă și eficientă a finanțelor publice și
promovarea unui sistem de management orientat spre atingerea obiectivelor, sînt necesare
întreprinderea de măsuri privind nivelul de implic are și conlucrare cu alte subdiviziuni implicate
în procesul bugetar, precum și a modalității existente de bugetare pe programe și de evaluare a
performanțelor în raport cu volumul resurselor financiare alocate.
Bugetarea pe performanțe se focalizează asu pra răspunderii și transparenței a ceea ce este
livrat în raport cu fondurile bugetare. Aceste principii sunt respectate la toate etapele ciclului de
politici. Bugetarea pe programe asigură un cadru de tranziție de la planificarea centrală în
managementul finanțelor publice oferind departamentelor un grad mai înalt de flexibilitate în
94 administrarea resurselor bugetare în schimbul unei mai bune eficiențe și răspunderi în utilizarea
fondurilor bugetare.
Transparența în rezultatele obținute de către stat, mod ul de alocare a resurselor financiare
publice și în final nivelul de satisfacere a necesităților societății reprezintă scopul final al
bugetării pe performanță și programe.
În concluzie, scopul bugetului bazat pe performanță, este conștientizarea că perfor manța
contează, în rezultat obiectivele atinse sunt răsplătite cu alocații financiare mai mari, pe cînd
nerealizarea indicatorilor de performanță generează reducerea mijloacelor financiare destinate
pentru executarea programului.
3.3 Măsuri de creșterea capa cității de absorbție a fondurilor europene – sursă
majoră de investiții în infrastructura României
În altă ordine de idei, constatăm exprem de benefică a locarea pentru România a fondurilor
Structurale și de Coeziune . Astfel, analizănd situația în domeniu, constatăm că pentru perioada
2007 -2013 au fost alocate 19,67 miliarde euro, din care 19,21 miliarde euro alocate programelor
operaționale aferente obiectivului „Convergen ță”, iar 0,46 mil iarde sunt alocate obiectivului
„Cooperare Teritorială Europeană”. D in suma de 19,21 miliarde euro – obiec tivul
„Convergenta”, suma de 12,66 miliarde euro reprezintă fonduri structurale (Fondul European de
Dezvoltare Regională și Fondul Social European) și 6,55 miliarde euro Fondul de coeziune.
La data de 30 iunie 2014 stadiul implementării programelor opera ționale fina nțate în
cadrul ob iectivului „Convergen ță” se prezint a astfel:
Pentru cele 7 programe opera ționale au fost depuse 39.265 proiecte, în valoare totală de
aproximativ 68,62 miliarde euro, din ca re aprox. 44,60 miliarde euro reprezintă contribu ția UE.
Din totalul proiectelor depuse, au fost aprobate 12.746 proiecte, în valoare totală de aprox. 32,29
miliarde euro; din această valoare, cca. 19,32 miliarde euro reprezintă contribu ție UE, ceea ce
reprezintă aproximativ 100,55% din alocarea UE 2007 –2013. Contracte/decizii de finan țare
semnate cu beneficiarii : Au fost semnate 9.860 contracte de finan țare cu beneficiarii, în valoare
totală de aprox. 28,70 miliarde euro, din care valoa rea eligibilă de aprox. 22,42 miliarde euro.
Din această valoare, fondurile UE reprezintă aprox. 17,63 miliarde euro. Contribu ția UE aferentă
contractelor semnate, în raport cu alocarea UE 2007 –2013 este de aproximativ 91.78%.
Plățile totale către beneficiari (pre -finanțări și rambursări), s -au ridicat la suma de aprox.
6,59 miliarde euro. Din această valoare, contribu ția UE a însumat cca. 5,89 miliarde euro,
respectiv 30,64% din alocarea 2007 –2013. Rata de absorb ție curentă reprezintă raportul dintre
95 valoarea declara țiilor de cheltuieli transmise Comisiei Europene și alocarea totală aferentă
perioadei 2007 -2013. Astfel, la data de 31 august 2013, valoarea declara țiilor de cheltuieli care
au fost transmis e Comisiei Europene este de 4,21 miliarde euro, ceea ce reprezintă o rată de
absorbție curentă de 21,89 % din alocarea UE pentru perioada 2007 -2013. Referitor la tipurile de
fonduri pentru care au fost transmise declara ții de cheltuieli către Comisia Europ eană
menționăm că din suma de 4,21 miliarde euro, suma de aprox. 2,16 miliarde euro este aferentă
FEDR, suma de 1,33 miliarde euro este aferenta FC și 0,72 miliarde euro aferentă FSE.
Rata rambursărilor reprezintă raportul dintre valo area sumelor rambursate de către Comisia
Europeană și alocarea totală aferentă programelor opera ționale. Suma totală primită de Romania
de la Comisia Europeană pentru perioada 2007 -2013 este de 5,98 miliarde euro, ceea ce
reprezintă 31,13% din alocarea UE pentru perioada 2007 -2013. Din această sumă 2,11 miliarde
reprezintă pre -finanțări, în timp ce 3,87 miliarde euro reprezintă sume rambursate de către
Comisia Europeană. Astfel, rata rambursărilor este de 20,12% din total alocare pentru perioada
2007 -2013.
Valoarea rambursărilor de la Comisia Europeană în 2013 (de la 1 ianuarie la 31 august
2013) este de 1.662 milioane euro, reprezentând 8.65 % din total alocare pentru programele
operaționale fina nțate în cadrul obiectivului „Convergen ță”. Suma rambursată în anul 2013
(până la 31 august) este de 1,46 ori mai mare dec ât suma de 1.138 milioane euro rambursată în
anul 2012. Referitor la tipurile de fonduri pentru care Comisia Europeană a rambursat sume
solicitate de către România, men ționăm că din suma de 3,87 m iliarde euro, suma de aprox. 1,94
miliarde euro este aferentă FEDR, suma de 1,25 miliarde euro este aferentă FC și 0,68 miliarde
euro aferen ți FSE.
Proiecte majore aprobate de Comisia Europeană : La 30 iulie 2014, România are aprobate
de către Comisia Euro peană un număr de 81 proiecte majore, astfel: 64 proiecte în domeniul
mediului (infrastructură de alimentare cu apă, tratarea apelor uzate, managementul de șeurilor,
sisteme urbane de încălzire, protec ția împotriva inunda țiilor și eroziune costieră) ; 16 pro iecte în
domeniul transporturilor (infrastructură rutieră, feroviară și navală) și un proiect în domeniul
cercetării. Valoarea totală eligibilă a celor 81 de proiecte este de aproximativ 9,57 miliarde euro.
În afara fondurilor puse la dispozi ție de Uniunea European ă, România a beneficia t și de
fonduri externe nerambursabile aferente mecanismelor financiare SEE și Norvegian 2009 -2014,
finanțate de Statele Donatoare (N orvegia, Islanda și Liechtenstein). Valoarea total ă a acestor
fonduri pentru întreaga perioad ă este de 280,9 milioane Euro FEN și 35,8 milioane Euro
cofinanțarea de la bugetul de stat .
96 În ceea ce prive ște instrumentele financiare nerambursabile de pre -aderare , Ministerul
Fondurilor Europene asigur ă menținerea mecanismelor existente pentru efectuarea transferurilor
către beneficiari a sumelor aferente contribu ției Uniunii E uropene, pân ă la închiderea m ăsurilor
ex-ISPA, precum și regularizarea fondurilor utilizate de la bugetul de stat pentru continuarea și
finalizarea m ăsurilor ex -ISPA.
În vederea asigurării stabilită ții economice și a atingerii reformelor structurale, Guver nul
României urmăre ște creșterea capacită ții de absorb ție a fondurilor europene, acestea
reprezentând o sursă majoră de investi ții în infrastructura României.
Toate măsurile luate de Guvern, cu privire la modificarea cadrului institu țional, legislativ
și procedural au condus, într -o primă etapă, la deblocarea programelor opera ționale și ulterior la
creșterea ritmului de implementare a proiectelor și a ratei de absorb ție a fondurilor eur opene.
Astfel, Ministerul Fondurilor Europene a elaborat un set de măsuri in vederea acceler ării
ritmului de implementare a Programelor Opera ționale:
a) Introducerea unui mecanism adi țional pentru decontarea cererilor de plată pentru toate
categoriile de bene ficiari ai proiectelor finan țate prin fonduri europene nerambursabile, inclusiv
beneficiari priva ți, care se găsesc în imposibilitatea de a achita facturile pentru servicii/bunuri
/execuție de lucrări recep ționate, acceptate la plată .
b) Creșterea portofoliului de proiecte în scopul asigurării premiselor pentru mărirea
volumului cheltuielilor declarate către CE cu efecte în cre șterea gradului de absorb ție și evitarea
dezangajării automate .
c) Asigurarea necesarului de fonduri la nivelul autorită ților de management în vederea
efectuării plă ților pentru rambursarea cheltuielilor eligibile către beneficiari și pentru plata
cheltuielilor eligibile rambursabile din cer erile de plată aferente instrumentelor structurale în
scopul implementării optime a programelor opera ționale (au fost aprobate Hotărârea Guvernului
nr.73/2013, Hotărârea Guvernului nr.182/2013, Hotărârea Guvernului nr.242/2013, Hot ărârea
Guvernului nr.445/ 2013, Hot ărârea Guvernului nr.554/2013 și Hot ărârea Guvernului
nr.669/2013, prin care au fost alocate temporar, pentru lunile martie, aprilie și mai, mai si iunie,
iulie, august și septembrie ale anului 2013, sume în valoare de aproximativ 6,12 miliarde l ei din
venituri din privatizare, ordonatorilor principali de credite cu rol de autoritate de management).
d) Au fost aprobate reglementări menite să îmbunătă țească activitatea Organismelor
Intermediare prin îmbunătă țirea fluxurilor financiare , respectiv posib ilitatea acordării, în baza
contractelor/deciziilor de finan țare, a unei prefinan țări în valoare de 35%, în cadrul proiectelor
care au ca obiect finan țarea cheltuielilor de organizare și funcționare ale organismelor
97 intermediare (Hotărâre a Guvernului pentru modificarea art. 15 alin (4) din Normele
metodologice de aplicare a prevederilor Ordonan ței de urgen ță a Guvernului privind gestionarea
financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergen ță,
aprobate prin Hotărârea Guvernului ).
e) S-a aprobat contractarea suplimentară de proiecte finan țate în cadrul Programelor
Operaționale în limita sumelor rezultate din crean țe bugetare, economii, reduceri procentuale și
din rezilierea contractelo r de finan țare, estimate a se realiza (Hotărâre a Guvernului pentru
modificarea și completarea art. 7 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor
Ordonanței de urgen ță a Guvernului privind gestionarea financiară a instrument elor structurale și
utilizarea acestora pentru obiectivul convergen ță, aprobate prin Hotărârea Guvernului ).
f) Au fost adoptate măsuri pentru anularea/scutirea penalită ților, dobânzilor și a altor
accesorii de orice natură acumulate de beneficiari în relația cu bugetul de stat, ca urmare a
nerambursării la timp a cheltuielilor efectuate în cadrul proiectelor (Ordonan ța de urgență a
Guvernului privind reglementarea unor măsuri fiscale).
g) Se asigură rambursarea de către CE a cheltuielilor d eja efectuate pentru proiectele
majore din programe opera ționale sectoriale Mediu și Transport, anterior emiterii deciziilor de
aprobare de către CE . Astfel, se asigură mărirea volumului cheltuielilor declarate către CE cu
efecte în cre șterea gradului de a bsorbție și evitarea dezangajării automate (Hot ărârea Guvernului
pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului privind regulile de eligibilitate a
cheltuielilor efectuate în cadrul opera țiunilor finan țate prin programele op eraționale).
h) A fost asigurată suportarea de la bugetul de stat a corec țiilor financiare și/sau a
creanțelor bugetare stabilite în conformitate cu prevederile Ordonan ței de urgen ță a Guvernului
pentru POS Mediu și POR (Ordonanța de urgen ță privind reglementarea unor măsuri fiscal –
bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corec țiilor financiare aplicate
pentru abaterile de la conformitatea cu legisla ția din domeniul achizi țiilor publice pentru
Programul Opera țional Sectorial Mediu ); prin această măsură se va asigura finan țarea
proiectelor, cu efecte asupra gradului de absorb ție a fondurilor alocate României și, mai ales,
asupra cre șterii riscului de dezangajare automată a acestor fonduri.
i) S-a aprobat aplicarea de către autorită țile române a corec ției financiare de: -5% care se
aplică la nivelul Axei Prioritare 4 a Programului Opera țional Sectorial “Cre șterea
Competitivită ții Economice” , pentru cheltuielile efective aferente contractelor de finan țare
încheiate ca urmare a celor două cereri de proiecte aferente opera țiunii 4.2 men ționate mai sus
(Hotărârea Guvernului privind aplicarea corec țiilor financiare solicitate de Comisia Europeană
98 asupra cheltuielilor finan țate din cele două cereri de propuneri de proiecte aferente opera țiunii
4.2 „Sprijinirea investi țiilor în realizarea și modernizarea de noi capacită ți de producere a
energiei electrice și termice, prin valorificarea resurselor regenerabile: a biomasei, a resurselor
hidroenergetice (în unități cu putere instalată mai mică sau egală cu 10 MW), solare, eoliene, a
biocombustibilului, a resurselor geotermale și a altor resurse regenerabile de energie” din cadrul
axei prioritare 4 a Programului Opera țional Sectorial „Cre șterea Competitivită ții Economice”.
j) S-a aprobat aplicarea de către autorită țile române a corec ției financiare de -25% pentru
cererile de rambursare de tip B și C, în cadrul POS DRU, aflate la nivelul sistemului cât și cele
care urmează a fi transmise de beneficiari până la fin alizarea contractelor , în vederea rambursării
(Hotărârea Guvernului privind aplicarea de corec ții financiare în cadrul Programului opera țional
sectorial „Dezvoltarea resurselor umane” conform solicitării Comisiei Europene) ; neadoptarea
acestui act normativ poate determina suspendarea Programului Opera țional Sectorial
“Dezvoltarea resurselor umane” de către CE, în baza art. 92 alin.(1) lit. b) din Regulamentul
Consiliului CE nr.1083/2006 de stabilire a anumitor dispozi ții generale privind Fondul European
de Dezvoltare Regional ă, Fondul Social European și Fondul de Coeziune și de abrogare a
Regulamentului , cu consecin țe negative asupra bugetului na țional, din cauza necesită ții
asigurării continuării finan țării programului din resurse na ționale și riscului de dezangajare
automată a unor sume importante).
k) În vederea implementării eficiente a mecanismelor financiare SEE și Norvegian,
Ministerul Fondurilor Europene a luat măsurile necesare pentru aprobarea Ordonan ței de
Urgență a Guvernului privind gestionarea financiară a fondurilor externe nerambursabile
aferente Mecanismului Financiar al Spa țiului Economic European și Mecanismului Financiar
Norvegian ; se asigură astfel cadrul procedural, legal, financiar pentru gestionarea financiară a
fondurilor externe nerambursabile aferente Mecanismelor financiare ale Spa țiului Economic
European acordate României prin Mecanismul Financiar Spa țiul Economi c European și
Mecanismul Financiar Norvegian pe perioada de programare .
l) În vederea regulariză rii fondurilor utilizate de la bugetul de stat pentru continuarea și
finalizarea măsurilor ex -ISPA a fost aprobată Ordonan ța de urgen ță a Guvernului pentru
modificarea și completarea unor acte normative.
m) Pentru reluarea plă ților din fonduri de la bugetul de stat către contractorii ex -ISPA,
pentru proiectele gestionate, s -a dispus prioritizarea obliga țiilor de plată. Se vor efectua în acest
sens redistribuiri de sume între și în cadrul proiectelor finan țate din fonduri externe
nerambursabile preaderare , a fost aprobata Ordonan ța de urgen țã a Guvernului pentru alocarea
99 de la bugetul de stat a creditelor bugetar e necesare finalizării proiectelor ex -ISPA în domeniul
transporturilor).
n) S-a aprobat Memorandumul cu tema Aprobarea principalelor măsuri privind
accelerarea procesului de implementare a proiectelor finan țate din FSE prin PODCA și de
recuperare a întârzieri lor înregistrate de către institu țiile beneficiare din administra ția publică
centrală”.
Printre măsurile planificate în vederea cre șterii gradului de absorb ție al fondurilor
europene putem enumera:
– Memorandumul cu tema Aprobarea unor măsuri în vederea înfi ințării unui fond pentru
sprijinirea autorită ților locale
– Memorandum cu tema ,,Propuneri de eficientizare a mecanismului de emitere a avizelor
aferente proiectelor finan țate din fonduri europene ’’.
– Identificarea si pr eluarea de proiecte alternative POS Mediu si POS Transport finanțate
până în prezent de la bugetul de stat și includerea tuturor cheltuielilor efectuate în cadrul acestora
în DLC .
– Actualizarea cond ițiilor de contract FIDIC prin modificarea Ordinului comun
MEF/MT/MDLPL pentru aprobarea condi țiilor contractuale generale si speciale la încheierea
contractelor de lucrări
– Modificarea HG pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la
atribuirea contractelor de achizi ție publică din OUG privind atribuirea contractelor de achizi ție
publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de
servicii
– Elaborarea de d ocumenta ții de atribuire standard pentru servicii de supervizare, pentru
servicii de pregătire aplica ții/proiecte si de proiectare lucrări si pentru servicii de asisten ță
tehnică in vederea cre șterii calită ții cont ractorilor și acceler area ritmului de impl ementare a
proiectelor;
– Constituirea unui grup de exper ți la nivel jude țean, care urmează să facă parte din
comisiile de evaluare, în func ție de specificul tehnic, în cadrul licita țiilor derulate de către toate
autoritățile contractante locale și instruire a acestora în cadrul unui proiect gestionat de Ministerul
Fondurilor Europene și finanțat din Programul Opera țional de Asisten ță Tehnică
– Modificarea și completarea Ordonan ței de Urgen ță a Guvernului privind prevenirea,
constatarea și sancționar ea neregulilor apărute în ob ținerea și utilizarea fondurilor europene
și/sau a fondurilor publice na ționale aferente acestora
100 – Abrogarea/Modificarea Ordinului MAE ur privind aprobarea procedurii de atribuire
aplicabile beneficiarilor priva ți de proiecte finan țate din instrumente structurale, obiectivul
Convergen ță
– Organizarea de reuniuni de monitorizare cu beneficiarii proiectelor majore si
Antreprenorii contractelor de lucr ări din cadrul POS Mediu si POS Transporturi
Conform calendarului asumat de către autorită țile române, România a elaborat prima
variantă a documentului consultativ privind Acordul de Parteneriat 2014 – 2020, document care
a fost lansat în consultare publică din 6 iunie a.c. și transmis în consultare informală către CE .
Acesta este un document consultativ care va sta la baza acordului de parteneriat între
România și Comisa Europeană, document de programare care asigură cadrul de implementare a
Fondurilor Europene Structurale și de Investi ții (FESI) 2014 -2020;
Orientările care st au la baza programării 2014 -2020 sunt: promovarea competitivită ții și
convergen ța și concentrarea tematică a interven țiilor, în vederea încurajării ob ținerii unei
dezvoltări inteligente, bazată pe cre ștere economică și incluziune socială;
Este adevărat că, la nivel na țional este nevoie de investi ții în foarte multe domenii și de
aceea o prioritizare a acestor nevoi este esen țiala pentru a utiliza sustenabil resursele limitate ale
alocărilor din FESI 2014 -2020.
În perioada 2014 -2020, interven țiile din FESI au vizat următoarele obiective strategice
care coincid nevoilor României identificate prin documentul de pozi ție:
a) îmbunătățirea capitalului uman prin cre șterea ratei de ocupare a for ței de muncă și
politici mai bune privind incluziunea socială și educația
b) dezvoltarea unei infrastructuri moderne pentru cre ștere și locuri de muncă
c) promovarea competitivită ții economice și a dezvoltării locale
d) optimizarea utilizării și protejării resurselor și activelor naturale
e) modernizarea și consolidarea administra ției naționale și a sistemului judiciar
Rezultatele ce se doresc a fi ob ținute ca urmare a interven țiilor din FESI 2014 -2020, vor
reflecta schimbarea pe care autorită țile române speră să o genereze în următoare perioadă de
programare, ținând seama de lec țiile învățate în actuala perioadă și luând în considerare nevoile
de dezvoltare și potențialul național existent .
În ceea ce prive ște implementarea FESI 2014 -2020, aceasta se va realiza într -un sistem
mult mai bine coordonat, fiind stabilite atribu ții de autoritate d e management numai la nivelul a
trei ministere:
101 Ministerul Fondurilor Europene pentru managementul a 4 programe opera ționale care
vizează: infrastructura mare (transport, mediu și energie); competitivitatea (cercetare –
dezvoltare, Agenda Digitală); dezvol tarea capitalului uman și asistența tehnică;
Ministerul Dezvoltării Regionale și Administra ției Publice (managementul programelor
de dezvoltare regională, a programelor dedicate cooperării teritoriale europene și a celui dedicat
dezvoltării capacită ții adm inistrative);
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (managementul programelor dedicate
dezvoltării rurale și pescuitului și acvaculturii).
Potrivit angajamentelor asumate prin Tratatul de aderare a Republicii Bulgaria și a
României la Uniunea Euro peană , România, în calitate de stat membru, participă la finan țarea
bugetului Uniunii Europene potrivit regulilor comunitare unitare care sunt direct aplicabil e de la
data aderării. Astfel, începând cu 1 ianuarie 2007, România asigură plata contribu ției sale pentru
finanțarea bugetului Uniunii Europene în cadrul sistemului resurselor proprii ale bugetului
comunitar.
102 Tabel 3. 3. Contribuția României la bugetul Uni unii Europene pentru anul 2013 și estimarea
pentru anii 2014 -2017 (mii lei)
Denumirea 20131) 20141) 20151) 20161) 20171)
Contribuții din taxe vamale 458.749,8 685.300,0 677.600,0 677.600,0 677.600,0
Contribuții din sectorul
zaharului 22.087,2 4.450,0 4.400,0 4.400,0 4.400,0
Total contribu ții din
resurse proprii tradi ționale 480.837,0 689.750,0 682.000,0 682.000,0 682.000,0
Contribuții din resursa
TVA 669.392,0 726.751,0 718.520,0 718.520,0 718.520,0
Contribuții pentru
corecția/rabatul acordat
Marii Br itanii 366.549,0 443.138,0 438.240,0 438.240,0 438.240,0
Contribuții din resursa
VNB 5.295.909,0 4.892.424,0 4.603.280,0 4.582.600,0 4.595.360,0
Contribuții pentru
reducerile în favoarea
Țărilor de Jos și Suediei 40.575,0 0,0 0,0 146.960,0 47.520,0
Total contribu ții din
resurse proprii 6.853.262,0 6.752.063,0 6.442.040,0 6.568.320,0 6.481.640,0
Contribuții suplimentare și
neprev ăzute, din care: -170.078,0 279.426,0 277.200,0 277.200,0 277.200,0
rezerve pentru acoperirea
diferențelor calculate la
soldu rile TVA si VNB -170.078,0 279.426,0 277.200,0 277.200,0 277.200,0
Contribuția Rom âniei la
bugetul UE 6.683.184,0 7.031.489,0 6.719.240,0 6.845.520,0 6.758.840,0
Produsul Intern Brut 3) 625.600.000,
0 658.600.000,
0 692.200.000,
0 730.300.000,
0 771.600.000,
0
Contribuția Rom âniei
privind resursele proprii la
bugetul UE, ca pondere in
PIB (%), inclusiv
contribuții suplimentare si
neprev ăzute 1,07 1,07 0,97 0,94 0,88
Începând cu anul 2007 sistemul resurselor proprii comunitare este reglementat prin Decizia
nr. 2007/436/CE, Euratom, aceasta fiind publicată, atât în original (EN) cât și toate limbile
oficiale ale statelor membre (inclusiv în limba română), în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
nr. L 163, partea a II -a, din 23.06.2007 (p. 17 -21 pentru versiunea in limba română).
Aceste sume pot suferi modificări, întrucât, pe de o parte , potrivit procedurilor comunitare,
se vor efectua ajustări tehnice automate ale indicatorilor stabili ți în cadrul reuniunii ACOR –
Previziuni, la momentul apari ției no ilor indicatori macroeconomici estima ți de Comisia
Europeană, iar pe de altă parte , nivelul contribu ției tuturor Statelor Membre, deci și a României,
103 se va modifica în func ție de negocierile la nivel comunitar în ceea ce prive ște volumul total al
bugetului Uniunii Europene.
În tabelul de mai jos este prezentată contribu ția României la Fondul European de
Dezvoltare pentru anul 2013, precum si pe perioada 2014 -2017:
Tabel 3. 4. Contribuția României la Fondul European de Dezvoltare pentru anul 2013 -2017
mii LEI
Denumirea 2013 2014 2015 2016 2017
Contribuția României la Fondul
European de Dezvoltare 63.270,0 63.270,0 52.910,0 52.910,0 102.258,0
Transferuri curente în str ăinătate
(către organiza ții interna ționale) 63.270,0 63.270,0 52.910,0 52.910,0 102.258,0
Sursa: INS
Balanța financiară netă (BFN) reprezintă instrumentul prin care se determină pozi ția
financiara netă na țională in rela ția cu bugetul Uniunii Europene – comparând fluxurile financiare
de la și către bugetul comunitar (anexa 13) .
Cu referir e la Cheltuielile bugetare (metodologie cash) , vizăm următoarele o rientări
generale:
– asigurarea unui nivel sustenabil pentru cheltuielile cu salariile și pensiile în sectorul
public;
– orientarea resurselor disponibile către inves tiții publice de antrenare î n domeniile:
infrastructura, agricultura și dezvoltarea rurală, energia și tehnologia avansată;
– accelerarea ritmului de cheltuire a fondurilor europene pentru îmbunătă țirea ratei de
absorbție;
– regândirea achizi țiilor publice în baza criteriilor de oportuni tate, prioritate, eficien ță;
Ponderea în PIB a cheltuielilor bugetare totale se men ține pe un trend descendent pe
termen mediu, în principal datorită traiectoriei cheltuielilor de personal, a celor cu bunuri și
servicii și a celor cu asisten ța socială.
Cheltuielile de personal continuă să scadă până la un nivel de 7,1% din PIB in anul 2016,
reflectând continuarea aplicării unei politici de personal prudentă pentru sectorul public.
Chiar dacă dinamica nominală a cheltuielilor cu asistenta socială se men ține în teritoriul
pozitiv, aceasta este una sustenabilă și permite o contrac ție a pond erii acestora în PIB de la 11%
în anul 2013 la 10,6% la sfâr șitul orizontului de prognoză.
Reducerea ponderii în PIB a celorlalte naturi de cheltuieli cre ează spațiu fiscal s uficient
pentru majorarea substan țială a cheltuielilor pentru investi ții de la 5,8% din PIB în 2013 la 6,5%
din PIB în anul 2016 (anexa 1 4).
104 Cea mai importantă componentă a bugetului general consolidat o reprezintă bugetul de stat
care deține ponderea cea mai mare din totalul cheltuielilor bugetare. Următoarea componentă, ca
pondere, este bugetul centralizat al unită ților administrativ -teritoriale, urmat îndeaproape de
bugetul asigurărilor sociale de stat.
La dimensiunea cheltuielilor bugetului de stat con cură și sumele care se transferă din
acesta către alte componente ale bugetului general consolidat, fie pentru echilibrarea acestora
(bugetele de asigurări sociale) fie pentru finan țarea unor activită ți descentralizate la nivelul
comunităților locale.
Toate transferurile care se acordă din bugetul de stat către alte bugete sunt eliminate la
agregarea bugetului general consolidat pentru a evita dubla înregistrare a acestora (anexa 15) .
CHELTUIELILE BUGETULUI GENERAL CONSOLIDAT
DUPA NATURA ECONOMICA
0,02,04,06,08,010,012,014,0
Cheltuieli
de personalBunuri si
serviciiDobanzi Subventii Asistenta
socialaAlte
transferuriCheltuieli
de investitii% din PIB
2011 2012 2013 2014 2015 2016
Fig. 3. 1. Cheltuielile bugetului general consolidat
Sursa: INS
Datoria guvernamentală brută conform metodologiei UE a reprezentat 37,9% din PIB la
sfârșitul anului 2012 , situându -se sub plafonul de 60% stabilit prin Tratatul Uniunii Europene.
Dacă se are în vedere rezerva financiară în valută aflată la dispozi ția Trezoreri ei Statului, datoria
guvernamentală netă la sfâr șitul anului 2012 a fost de 35,3% . Creșterea de datorie
guvernamentală a fost determinată în principal de angajarea de datorie pentru finan țarea
deficitului bugetar, refinan țarea datoriei publice și consolida rea rezervei financiare în valută la
105 dispoziția Trezoreriei Statului, atât de pe pia ța internă, prin emisiuni de titluri de stat, cât și de pe
piața externă, prin emisiuni de euro obligațiuni, și din trageri din împrumuturile destinate
finanțării de proiect e.
222,8246,9266,1 272,3287,7
207,4220,4239,6 245,8261,2
0,050,0100,0150,0200,0250,0300,0350,0
2012 2013 est. 2014 prog 2015 prog 2016 prog
datoria guvernamentală bruta (mld. lei) datorie guvernamentala neta mld.lei)
Figura 3.2. Datoria guvernamentală conform metodologiei UE (%PIB)
Sursa: Ministerul Finan țelor Publice
Nivelul estimat al datoriei guvernamentale brute pentru sfâr șitul anului 2013 este de 39,5
% din PIB, iar pe termen mediu se va situa sub 41,0 % din PIB, în timp ce nivelul datoriei
guvernamentale nete este estimat la 35,3% pentru sfâr șitul anului 2013, iar pe termen mediu sub
37,0 % din PIB.
37,9%39,5%40,4%
39,3% 39,4%
35,3% 35,3%36,4%
35,5% 35,8%
32%33%34%35%36%37%38%39%40%41%
2012 2013 est 2014 prog 2015 prog 2016 prog
datorie guvernamentala bruta(% în PIB) datorie guvernamentala neta (% in PIB)
Figura 3.3. Datoria guvernamentală conform metodo logiei UE (%PIB)
Sursa: M inisterul Finanțelor Publice
Perspectiva de cre ștere moderată a datoriei guvernamentale pe termen mediu se datorează
atât creșterii economice es timate la o medie de cca 2,5 % î n perioada 2014 -2016, men ținerii
106 cursului relativ sta bil leu/euro, dar și măsurilor de consolidare fiscală și pentru men ținerea
deficitului bugetar în termeni ESA95 sub limita de 3% din PIB. În scopul protejării finan țelor
publice, continuând politica monetară și pe cea a sectorului financiar, de păstrare a rezervelor
financiare și de creștere a rezistentei la șocurile externe, după încheierea cu succes a Acordului
Stand -by cu FMI și după consultări cu UE, în iulie 2013 România a solicitat o nouă asisten ță
financiară preventivă de la UE si FMI, pe o perioa da de 2 ani, în valoare cumulata de 4 miliarde
Euro.
Analiza influen ței scăderii cre șterii economice sub a șteptări asupra nivelului datoriei
guvernamentale în scenariul de baz ă este realizat conform proiec țiilor prezentate în cadrul
macroeconomic pe term en mediu, iar în scenariul alternativ este construit pe baza sc ăderii
creșterii economice cu 1% fa ță de scenariul de baz ă.
39,50%40,4%
39,3%
38,9%40,8%
39,7%
39,3%
35,0%37,0%39,0%41,0%43,0%
2013 2014 2015 2016Influenta scaderii cresterii economice asupra datoriei guvernamentale
%PIB datorie guvernamentala %PIB datorie guvernamentala scadere economica1%
Fig.3. 4. Influența scăderii cre șterii economice asupra datoriei guvernamentale
Sursa: MFP
După cum se observ ă în graficul de mai sus, în scenariul de baz ă ponderea datoriei
guvernamentale brute în PIB va sc ădea cu 0,6% în PIB la sfâr șitul anului 2016 comparativ cu
nivelul datoriei estimat pentru sfâr șitul anului 2013, iar în scenariul alternativ ponderea datoriei
guvernamentale brute în PIB sc ădea cu 0,2%.
107
Influenta deprecierii RON/EUR si a cresterii ratelor de dobanda asupra nivelului platilor de
dobanda din bugetul de stat
1,00%1,20%1,40%1,60%1,80%
2013 2014 2015 2016
% plati de dobanda in PIB
% plati de dobanda pentru crestere rate dobanda cu 1%
% plati de dobanda in PIB depreciere 5% EURO
Fig. 3. 5. Influența deprecierilor RON/EURO
Sursa: MFP
Dacă în scenariul de bază ponderea plă ților de dobândă în PIB va scădea cu 0,08% la
sfârșitul anului 2016 comparativ cu nivelul datoriei estimat pentru sfâr șitul anului 2013, în
scenariul deprecierii cu 5% a mon edei naționale față de Euro aceasta va scădea cu 0,05%, în
timp ce în scenariul alternativ de cre ștere a ratelor de dobândă cu 1% ponderea plă ților de
dobândă în PIB va scădea cu 0,07%
Cu referire la f inanțarea deficitului bugetar , constatăm că d e la înc eputul anului 2013, MFP
s-a axat pe emisiuni cu scaden țe pe termen mediu și lung și pe creșterea treptată a sumelor
alocate pentru astfel de instrumente. Includerea titlurilor de stat românești în indicii de referin ță
ai Barclays si JP Morgan GBI -EM a dete rminat cre șterea interesului investitorilor nereziden ți
pentru titlurile de stat și intrări semnificative de capital încep ând cu sfâr șitul anului 2012, și în
prima parte a anului 2013. Includerea titlurilor de stat în ace ști indici de referin ță reprezintă un
semnal pozitiv pentru dezvoltarea pe termen mediu a pie ței interne a titlurilor de stat și
contribuie la reducerea graduală a costurilor de finan țare pe termen mediu pentru MFP.
Conform ultimelor date privind reevaluarea obliga țiunilor de stat cuprinse de indexul JP
Morgan, în luna septembrie obliga țiunile cu maturitatea de 10 ani scadente în luna aprilie 2023
au fost incluse în acest index, astfel că ponderea României a crescut la 1,26%. Această
reevaluare recunoa ște conformitatea acestor obliga țiuni cu criteriile calitative privind
maturitatea, lichiditatea și disponibilitatea la cotarea pe pia ță. De altfel, emisiunea de obliga țiuni
a fost redeschisă periodic de la lansarea sa în luna ianuarie 2013 având în vedere strategia MFP
de a crește maturitatea m edie rămasă a portofoliului de datorie publică guvernamentală.
108 Pe lângă titlurile de state emise în lei pe pia ța internă, Ministerul Finan țelor Publice a emis
și titluri de stat denominate în Euro, în scopul men ținerii rezervei financiare (buffer) în val ută la
dispoziția Trezorerie Statului, precum și pentru constituirea resurselor necesare ramburs ării
emisiunilor de titluri de stat denominate în euro scadente în august și noiembrie 2013, în
valoare cumulată de 1,76 mld euro.
Pe piața externă de capita l, Ministerul Finan țelor Publice a lansat în luna februarie 2013 o
emisiune de euroobliga țiuni denominată în USD, în valoare de 1,5 miliarde USD , cu scaden ța de
10 ani și cupon de 4,375%. În conformitate cu Strategia de administrare a datoriei publice
guve rnamentale și ținând cont de necesită țile de finan țare pentru a doua parte a anului 2013, în
luna septembrie, Romania a atras cu succes, prin Ministerul Finan țelor Publice, o sumă de 1,5
miliarde de euro de pe pie țele interna ționale de capital la cel mai s căzut randament aferent unei
emisiuni de obliga țiuni de stat denominate în Euro, respectiv de 4,769%. Emisiunea de
euroobliga țiuni a fost redeschisă în luna octombrie 2013 când s -au atras de pe pie țele
internaționale de capital 500 milioane de euro, la un randament în scădere de 4,15%.
Având în vedere stocul în descre ștere al garan țiilor de stat emise în trecut pentru
împrumuturile contractate de companii și gradul foarte redus al plă ților efectuate de MFP în
calitate de Garant în contul garan țiilor emise î n cadrul programelor guvernamentale, estimările
privind plă țile ce urmează a se efectua din bugetul de stat în contul acestor garan ții se situează
sub 0,1% din PIB în perioada 2014 – 2016. Ipotezele acestui scenariu au în vedere și garanțiile
de stat emise în cadrul programului guvernamental “Prima casă”, programului de sprijin pentru
beneficiarii proiectelor în domenii prioritare pentru economia românească, finan țate din
instrumentele structurale ale Uniunii Europene alocate României, programului pentru re abilitarea
termică a ansamblurilor de locuin țe, programul Kogălniceanu de sprijinire a IMM -urilor și
programul guvernamental cu privire la măsuri pentru îmbunătă țirea arhitecturală și a cerințelor
de mediu a ansamblurilor de locuin țe. La estimarea plă ților în contul garan țiilor emise, nu au
fost luate în considerare eventualele plă ți în contul noului program guvernamental pentru
garantarea liniilor de credit destinate capitalului de lucru al IMM -urilor, întrucât pentru acest
program urmează a fi elaborată l egislația secundară.
3.4. Concluzii la capitolul 3
În capitolul prezentat sunt examinate căile de perfec ționare a resurselor financiare în cadrul
instituțiilor publice , punându -se un accent aparte pe cerin țele moderne în domeniul politicilor
bugetare și implementarea lor în practică, și, totodată pe propunerea modelului logico -descriptiv
109 de optimizare a gestionării bugetului institu țiilor publice. În acest context, sunt generalizate
următoarele concluzii:
Atât România cât și UE are nevoie de un buget din veniturile căruia să finan țeze
programele și acțiunile sale pentru îndeplinirea politicilor sale comune. Bugetul UE putem spune
că reflectă concep ția și stadiul integrării europene. De exemplu modul cum UE î și asigură
veniturile spune foarte multe despre măsura în care statele membre sunt dispuse să transfere la
UE parte din atribu țiile naționale în materie de impozite și taxe, după cum ponderea unei
categorii de cheltuieli sau alteia în totalul bugetului UE poate fi considerată o dimensiune a
intervenției UE asupra economiilor și politicilor na ționale.
Bugetul UE respectă principiile generale bugetare care se aplică și în statele membre,
având ca scop asigurarea transparen ței veniturilor și cheltuielilor în procesul luării veniturilor și
cheltuielilor în procesul luării deciziilor și a clarită ții în monitorizarea și controlul execu ției
bugetului pentru protejarea intereselor financiare ale UE.
O particularitate a principiilor generale bugetare este faptul că, principiul echilibrului
bugetar în cazul UE es te strict respectat, în sensul că veniturile sunt egale cu cheltuielile sau mai
mari. UE nu este autorizată să se împrumute pentru finan țarea cheltuielilor prevăzute în bugetul
său. În consecin ță situația normală pentru execu ția bugetului este surplusul de venituri asupra
cheltuielilor, care este preluat obligatoriu în bugetul pe anul următor.
Ca atare, în bugetul UE nu se reflectă opera țiunile de împrumut pe care UE sau institu ții
ale UE sunt autorizate prin Tratate să le facă (de exemplu, împrumuturi aco rdate unor state
membre și țări candidate pentru sus ținerea balan ței de plăți). Această particularitate în aplicarea
principiului echilibrului bugetar în cazul UE reprezintă cea mai importantă deosebire fa ță de
bugetele din statele membre, unde existen ța deficitelor este uzuală.
Pentru ca modelul logico -descriptiv de optimizare a gestionării bugetului instituțiilor
publice să devină unul viabil în economia românească, considerăm oportune următoarele acțiuni
urgente referitor la returnarea forței de muncă ca lificată în sectorul real al economiei, ca o
condiție pentru realizarea programelor de dezvoltare. O altă direcție importantă este și întețirea
unui control riguros a repartizării veniturilor bugetare precum și controlul eficienței cheltuielilor
bugetare;
Îndeplinirea acestor condiții va permite de a exclude o serie de probleme de ineficiență a
cheltuielilor bugetare. O soluție eficientă, la părerea noastră considerăm că poate fi
recapitalizarea sectoarelor strategice cu capital de stat exact acolo unde eco nomia are o stabilitate
profundă, cum ar fi domeniul energetic. Iată de ce efortul național nu ar trebui să se concentreze
110 pe restrângerile bugetare care să se traducă, mai ales, în concedieri, soluțiile ar trebui să includă
și forța de muncă ieftină a Rom âniei și constituirea capitalurilor agro -industriale românești, etc.
Astfel, structurarea cheltuielilor bugetului, eficientizarea managementul sectorului public,
și reprezintă, de fapt, esența politicii bugetare în cele din urmă, determinând eficiența proc esului
bugetar.
O precondiție pentru realizarea obiectivelor managementului finanțelor publice este
îmbunătățire prognozei macroeconomice și a indicatorilor bugetari -fiscali. Prognoza indicatorilor
macroeconomici stă la baza calculării indicatorilor macr obugetari, și în caz de necesitatea,
actualizează estimările pe componentele bugetului public național, precum și ajustarea
estimărilor pe termen mediu ca urmare a estimării propunerilor de buget și consultării acestora
cu autoritățile publice centrale.
111 CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
Efectuarea cercetărilor teoretico -metodologice și aplicative asupra eficienței
managementului resurselor financiare a instituțiilor publice din România ne permitsă
concluzionăm următoarele:
Am putut e videnția în cadrul lucrării faptul că reforma sistemului fiscal în România a
apărut ca urmare a schimbărilor care au avut loc pe plan mondial în anii ’90 ai secolului trecut,
precum și ca o necesitate a armonizării sistemelor fiscale europene, ceea ce a pr esupus
numeroase modificări legislative și de structură. Nu am putut să nu reliefez faptul că structural,
sistemul fiscal din România pune mare accent pe impozitele indirecte, contrar evoluțiilor din
spațiul unic unde stocul de capital fix și investițiile au permis ca taxarea să se fac nu în mod
deosebit asupra consumului, ci a acumulărilor.
Reformele în domeniul managementului financiar public sînt punctul de pornire în
eficientizarea procesului bugetar. Bugetul public național deficitar și necesitățile c rescînde ale
societății au impus statul să utilizeze banii publici într -un mod cît mai rațional. Bugetul de
performanță este un plan financiar care asigură stabilirea misiunii autorității publice, scopurilor
și obiectivelor, precum și evaluarea periodică a performanței acestora, ca parte componentă a
procesului bugetar, creînd legătura dintre intrările necesare pentru punerea în aplicare a planului
strategic de dezvoltare a autorității publice. O condiție esențială este măsurarea performanței, ce
stimulează productivitatea, plățile fiind corelate cu performanța și contractele sunt stabilite pe
criteriul performanței.
Pe termen mediul și lung, bugetarea pe bază de performanță îmbunătățește modul de
determinare a cheltuielilor; încurajează instituțiilor publi ce de a cheltui banii într -un mod cît mai
rațional prin reducerea alocațiilor bugetare pentru domeniile ineficiente și îmbunătățește politica
bugetar -fiscale. Transparența în rezultatele obținute de către stat, modul de alocare a resurselor
financiare publ ice și gradul de satisfacere a necesităților societății reprezintă scopul final al
bugetării pe performanță și programe. Eficiența bugetării depinde în mare parte de modul în care
executorul primar sau secundar de buget execută bugetul.
Prin politica buget ară, un guvern încearcă să influențeze cererea agregată în economie
prin intermediul cheltuielilor publice și ratelor de impozitare. Această politică este mai flexibilă,
deoarece Guvernul nu trebuie să mențină „echilibrul bugetar”, el poate avea un exceden t bugetar,
cheltuind mai puțin decât încasează din impozite, sau se poate confrunta cu un deficit bugetar,
cheltuind mai mult decât sumă obținută din impozite. Nu trebuie totuși omis faptul că un deficit
bugetar extrem de mare este periculos – în special d acă finanțarea deficitului se realizează în cea
112 mai mare parte prin creșterea ofertei monetare, care are o tendință clar inflaționistă.
Gama de instrumente ale politicii bugetare este foarte largă întrucât bugetul de stat
regrupează o multitudine de resurs e și de cheltuieli posibile. Dar principalul instrument îl
reprezintă practicarea unui anumit deficit bugetar. Atunci când deficitul bugetar este provocat
voit, prin măsuri de politică economică, el se numește deficit structural, iar atunci când rezultă
exclusiv din evoluția conjuncturii economice (de exemplu, o activitate economică slabă reduce
veniturile fiscale așteptate) acesta apare ca un deficit conjunctural. Esențialul este de a ști care va
fi semnificația exactă a unui sold bugetar, considerat sinte tizator al efectelor tuturor
instrumentelor disponibile, ținând cont de situația din economie.
Managementul resurselor financiare bine fundamentat, care ține seama de condițiile
concrete ale vieții economice și sociale, de exigențele prezentului și de impe rativele viitorului, se
poate dovedi benefic pentru progres; în schimb, dacă nu le sesizează sau nu ține seama de ele,
această gestionare poate frâna dezvoltarea, poate duce la involuție și la tensiuni sociale.
Ca factor de influențare a proceselor de dist ribuire, redistribuire și utilizare a produsului
intern brut, considerăm că gestionarea eficientă a resurselor bugetare a fiecărui stat prezintă un
interes particular pentru populație, ca și pentru agenții economici. Aceasta deoarece impozitele și
taxele p ercepute de stat la nivel central sau de unitățile administrativ -teritoriale la nivel local
precum și alocațiile bugetare și subvențiile produc efecte nu numai pe termen lung, care
favorizează evoluția economică și socială în direcția dorită de organele de decizie sau efecte
adverse, contrare celor urmărite de putere, după caz.
Soluționarea problemei științifice importante, abordate în teză, care constă în
eficientizarea mecanismului de gestionare a resurselor financiare în scopul identificării
posibilități lor optimale de consolidare a managementului resurselor financiare a instituțiilor
publice din România, a condus la formularea următoarelor recomandări :
Se impune ca oportunitate stringentă respectarea managementului finanțării autorităților
publice bazată pe rezultate promite, care ar permite să îmbunătățească eficiența organizațională
și transparența publică, în special prin conectarea sistematică a activităților administrative la
rezultatele de performanță care contează cel mai mult pentru organizație și societate.
Bugetarea pe bază de performanță trebuie să -și fortifice avantajul nu doar de a
cuantifica cheltuielile, dar și de a aprecia rezultatul activităților finanțate. Acest lucru înseamnă
posibilitatea de a urmări valorificarea alocațiilor din buge t și ce beneficii au adus cheltuielile
comunității.
Pe termen lung obiectivul politicii fiscale trebuie să respecte consolidarea finanțelor
publice cu scopul creșterii rolului stabilizator prin reducerea deficitelor structurale și crearea
113 condițiilor neces are pentru funcționarea simetrică a stabilizatorilor automați.
În această ordine de idei, susținem importanța faptului ca modelul logico -descriptiv de
optimizare a gestionării bugetului instituțiilor publice să devină unul viabil în economia
românească, vo m puncta drept oportune o serie de acțiuni urgente referitor la returnarea forței de
muncă calificată în sectorul real al economiei. Acest imperativ devine o condiție pentru
realizarea programelor de dezvoltare.
O altă direcție importantă este și întețire a unui control riguros a repartizării veniturilor
bugetare precum și controlul eficienței cheltuielilor bugetare.Îndeplinirea acestor condiții va
permite de a exclude o serie de probleme de ineficiență a cheltuielilor bugetare.
O soluție eficientă, la păr erea noastră, poate fi recapitalizarea sectoarelor strategice cu
capital de stat exact acolo unde economia are o stabilitate profundă, cum ar fi domeniul
energetic. Iată de ce efortul național nu ar trebui să se concentreze pe restrângerile bugetare care
să se traducă, mai ales, în concedieri, soluțiile ar trebui să includă și forța de muncă ieftină a
României și constituirea capitalurilor agro -industriale românești, etc.
Astfel, structurarea cheltuielilor bugetului, eficientizarea managementul sectorului
public, și reprezintă, de fapt, esența politicii bugetare în cele din urmă, determinând eficiența
procesului bugetar.
114 BIBLIOGRAFIE
În limba română:
1. Alexandru F. Fiscalitate și prețuri în economia de pia ță. Bucure ști: Economică, 2002.
304 p.
2. Andrei C. L. Euro – ediția a II -a. Bucure ști: Economică, 2008. 256 p.
3. Aniței C. N. Institu ții financiare interna ționale. Bucure ști: Lumen, 2011. 184 p.
4. Anghelache C. România 2013. Starea economică sub povara efectelor crizei. Bucure ști:
Economică, 2013. 122 p.
5. Anghelache G. Piața de capital în context European. Bucure ști: Economică , 2009. 646
p.
6. Anghelescu C., Stănescu I. Politica de cre ștere economică. Bucure ști: Economică , 2004.
176 p.
7. Apetrii A. Buget și trezorerie publică. Ia și, 2008.
8. Bari I. Globaliza rea economiei. Bucure ști: Economică, 2005. 564 p.
9. Basno C. Introducere în teoria finan țelor publice (Finan țe). Bucure ști: Didactică și
Pedagogică, 1997. 347 p.
10. Băcescu M. Strategii și politici macroeconomice . București: Global Lex, 2002. 309 p.
11. Bălan E. D rept financiar. Bucure ști: CH Beck, 2003. 422 p.
12. Bene G. F. Cod de bune practici în colectarea crean țelor fiscale. Bucure ști: C.H. Beck,
2011. 309 p.
13. Bistriceanu G. Mica enciclopedie de finan țe, monedă, asigurări – literele D-O, vol. 2.
București: Universi tară, 2007. 340 p.
14. Bistriceanu G. Mica enciclopedie de finan țe, monedă, asigurări – literele P -Z, vol. 3.
București: Universitară, 2007. 298 p.
15. Brăileanu T. Monetarismul în teoria și politica economică. Bucure ști: Institutul
European, 1998. 303 p.
16. Brăgaru M., Zidaru V. Jurispruden ța fiscală. București: CH Beck, 2011. 409 p.
17. Brezeanu P. Fiscalitate. Concepte, metode, practice. Bucure ști: Economică, 1999. 384
p.
18. Brezeanu P. Macrofinan țe. Bucure ști: Meteo Press, 2006. 231 p.
19. Brezeanu P. Finan țele personale în România. Bucure ști: CH Beck, 2012. 784 p.
20. Brezeanu P., Șimon I., Celea S. Fiscalitate europeană. Bucure ști: Economică, 2005. 272
p.
115 21. Burlacu N. Management corporativ: probleme metodologice manageriale ale gestiunii
în perioada de tranzi ție la economia de pi ață. Chișinău: A.S.E.M., 1996. 297 p.
22. Burlacu N. Comunicarea managerială. Monografia. Chi șinău: Grafema -Libris, 2003.
191 p.
23. Burlacu N. Management. Chi șinău: Poligr. ASEM, 2000. 473 p.
24. Boulescu M., Ispir O., Dascălu E. D. Uniunea Europeană – Instituții, bu get, audit.
București: Didactică și Pedagogică, 2009. 592 p.
25. Bonciu F. Investi țiile străine directe și noua ordine economică mondială. București:
Universitară, 2009. 160 p.
26. Bostan I. Controlul fiscal. Bucure ști: Polirom, 2003. 208 p.
27. Bucur I. Bazele macroe conomiei . București: Economică, 2004. 321 p.
28. Burda M., Wyplosz C. Macroe conomie – Perspectiva europeană . București: All Beck,
2002. 291 p.
29. Carp A. Acumularea și distribuirea resurselor în Sistemul Asigurărilor Sociale.
București: Economică, 2012. 312 p.
30. Catană A., Ofi țeru L. Ghidul finan țărilor europene. Bucure ști: Contaplus, 2010. 319 p.
31. Caprian Iulia, Cojocaru Maria. Modele moderne de control financiar modern În:
Economie și Sociologie, Chișinău, 2014.
32. Căpraru B. Banca Centrală și mediul economic – reper e teoretice, evolu ții și analize.
Iași: Universitatea „Alexandru I. Cuza”, 2009. 386 p.
33. Chircă S. Mecanismele economice. Bucure ști: Economică, 1999. 384 p.
34. Cigu E. Finanțe publice locale. Rolul lor în întărirea autonomiei unită ților
administrativ -teritoriale . București: Tehnopress, 2011. 290 p.
35. Cigu E., Oprea F. Finan țe publice loca le. Bucure ști: CH Beck, 2013. 427 p.
36. Ciurel V. Asigurări și reasigurări – perspectivă globală. București: Rentrop&Straton ,
2011. 863 p.
37. Codul de procedură fiscal ă cu normele metodologice – actualizat la 23 martie 2014.
București: Hamangiu, 2014. 309 p.
38. Codul fiscal și Normele metodologice – actualizat 29 mai 2014. Bucure ști: Hamangiu,
2014. 410 p.
39. Costaș F.C. Legisla ția fiscală comunitară. Bucure ști: Hamangiu, 200 8. 392 p.
40. Costaș F.C., Minea Ș. F. Dreptul finan țelor publice. Bucure ști: Sfera juridică, 2006.
304.
116 41. Costea M. I. Optimizarea fiscală. Bucure ști: CH Beck, 2011. 371 p.
42. Costea M. I. Inspec ția fiscală. Reglementare. Doctrină. Jurispruden ță. Bucure ști: CH
Beck, 2011. 352 p.
43. Croitoru L. Politica monetară: Ipostaze neconven ționale. Bucure ști: Curtea Veche,
2012. 168 p.
44. Croitoru L. Sfâr șitul reglementării și ultimul reglementator. București: Curtea Veche,
2013. 160 p.
45. Cornescu V., Crețoiu G., Bucur I. Economie. București: Actami, 2001. 242 p.
46. Costaș F. C., Minea Ș. M. Dreptul finan țelor publice – vol. I. Drept financiar. Bucure ști:
Sfera Juridică, 2006. 299 p.
47. Costea M. I. Drept financiar. Note de curs. Bucure ști: Hamangiu, 2013. 318 p.
48. Dascălu E. D. Sistemul bug etar în România. Bucure ști: Didactică și Pedagogică, 2007.
348 p.
49. Dascălu E. D. Datoria publică – reglementare și administrare în România. Bucure ști:
Didactică și Pedagogică, 2008. 148 p.
50. Diamond Jack. From program to performance budgeting: The challenge f or Emerging
Market Economies. IMF Working Paper, 2003. p.15.
51. Dinu M., Socol C., Niculescu A. Fundamentarea și coordonarea politicilor economice în
Uniunea Europeană. Bucure ști: Economică, 2006. 176 p.
52. Drăghici A., Popescu L. ș.a. Finanțe publice, fiscalit ate, drept financiar și fiscal.
București: Sitech, 2004. 465 p.
53. Dobrescu E. Sisteme monetare contemporane. Bucure ști: Wolterskluwer , 2011. 224 p.
54. Doltu C. Tranziția Ma de in România. Bucure ști: Economică, 2011. 248 p.
55. Dragoș C. Elemente d e econometria variabilelor calitative cu aplica ții în finan țe. Cluj
Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2006. 245 p.
56. Drăghici A., Popescu L., Iancu D., Olah L. Finanțe publice, fiscalitate, drept financiar și
fiscal . București: Sitech, 2004. 297 p.
57. Duca E. Codul fiscal al României – comentat și adnotat. Bucure ști: Universul Jurid ic,
2014. 410 p.
58. Dumitrescu B., Ciurila N. ș.a. Monedă. Bucure ști: Didactică și Pedagogică, 2011. 144
p.
59. Duțescu C. Legea privind pia ța de capital. Comentariu pe articole. București: CH Beck,
2009. 896 p.
117 60. Franț F. Finanțe publice. Bucure ști: Economică, 2 013. 215 p.
61. Frois G. A. Economia politică . București: Humanitas, edi ția a II -a,1998. 266 p.
62. Geamănu M. Economia României sub impactul investi țiilor străine directe. Bucure ști:
Economică, 2014. 281 p.
63. Ghencea Flavia. Descentralizarea si deconcentrarea adm inistrativa -Principii de
organizare a administratiei publice locale . În: Reformele administrative și judiciare în
perspectiva integrarii europene, Sectia pentru stiinte juridice si administrative, Caietul
Stiintific nr.6/2004, Institutul de Stiinte Admini strative‚’Paul Negulescu’’ .
64. Généreux J. Economie politică, vol. III Macroeconomie în economia deschisă.
București: All Beck, 2000. 271 p.
65. Généreux J. Economie politică, vol. II . București: All Beck, 2000. 307 p.
66. Georgescu G. Reforma economică și dezvoltar ea durabilă. Bucure ști: Economică, 1995.
176 p.
67. Gigu E. Finanțe publice locale. Rolul lor în întărirea autonomiei unită ților
administrativ -teritoriale . București: Tehnopress, 2011. 411 p.
68. Gigu E., Oprea F. Finan țe publice locale. Bucure ști: CH Beck, 2013. 311 p.
69. Ginguță A., Risti L., Belean P., Anghelache G. Bugetul public și trezor eria publică în
România. Bucure ști: Economică, 2007. 468 p.
70. Guvernul României. Raport privind situa ția macroeconomică pe anul 2014 și proiecția
acesteia pe anii 2015 -2017. București, 2014. 104 p.
71. Guvernul României. Strategia fiscal bugetară pentru perioada 2014 -2016 . București:
2013. 116 p.
72. Hardwick P., Langmead J., Khan B. Introducere în economia politică modernă. Ia și:
Polirom, 2002. 265 p.
73. Hoanță N. Puterea banilor. Bucure ști: Alma Mater, 2011. 443 p.
74. Horobet A. Finan țe transnaționale. Bucure ști: CH Beck , 2005. 88 0 p.
75. Iftimoaie C. Relațiile externe ale administra ției publice locale. Bucure ști: Economică,
2000. 208 p.
76. Iliade G. Abordări teoretice și practice privind evaluarea și modelarea echilibrului
financiar în economia na țională. În: edi ția suplimentar ă a revistei Economie și
Sociologie a IEFS al ASM și a ME RM, 2011. 31-36 p.
118 77. Iliade G., Caraganciu A. Aplicabilitatea abordărilor sistemice privind elaborarea
mecanismului de echilibrare a economiei na ționale. În: Revista științifico-didactică
„Economică” , nr. 4(56)/2006. Chi șinău: ASEM, 2006. 22 -27 p.
78. Lazăr I. Dreptul finan țelor publice. Bucure ști: Universul Juridic, 2013. 410 p.
79. Lazăr S. Sisteme fiscale comparate. Metode și practici interna ționale. Bucure ști:
Wolterskluwer , 2011. 176 p.
80. Lefter C., Bănu ț A. Finanțe publice, contabilitate bugetară și de trezorerie, vol. II.
București: Economică , 2002. 384 p.
81. Legea Nr. 500 din 11.07.2002 privind finan țele publice . Monitor ul oficial al României
nr. 579 din 13.08.2002.
82. Legea Nr. 429 din 29.10.2003 de revizuire a Constitu ției.Monitorul oficial al României
nr. 758 din 29.10.2003.
83. Legea Nr. 571 din 22.12.2003 privind Codul fiscal. Monitorul oficial al României nr.
927 din 23.12 .2003.
84. Legea Nr. 273 din 29.06.2006 privind finanțele publice locale. Monitorul oficial al
României nr. 618 din 18.06.2006.
85. Legea Nr. 329 din 05.11.2009 privind reorganizarea unor autorită ți și instituții publice,
reorganizarea cheltuielilor publice, sus ținerea mediului de afaceri și respectarea
acordului cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar. Monitorul oficial al
României nr. 761 din 09.11.2009.
86. Legea Nr. 118 din 30.06.2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii
echilibrului bugetar. Monitorul oficial al României nr. 441 din 30.06.2010.
87. Legea Nr. 69 din 16.04.2010 privind responsabilitatea fiscal -bugetară. Monitorul oficial
al României nr. 252 din 20.04.2010.
88. Legea Nr. 208 din 13.11.2012 privind aprobarea O.G. nr. 15/2012 pentru modifi carea și
completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Monitorul oficial al României nr.
772 din 15.11.2012.
89. Legea Nr. 270 din 15.10.2013 privind modificarea și completarea legii finan țelor
publice. Monitorul oficial al României 642 din 18.10.2013.
90. Legea Nr. 377 din 19.12.2013 pentru modificarea și completarea legii responsabilită ții
fiscal -bugetare nr. 69/2010 . Monitorul oficial al României nr. 826 din 23.12.2013.
91. Lipsey R. G., Chrystal K. A . Economie pozitivă. București: Economică, 1999 . 288 p.
119 92. Mangot M. 50 de experimente în psihologie privind economiile și investițiile.
București: Polirom, 2008. 291 p.
93. Manolescu G. Buget – Abordare e conomică și financiară. București: Economică, 1997 .
261 p.
94. Manolescu G. Politici economice – concepte, instrumente, e xperimente. București:
Economică, 1997. 249 p
95. Moroianu N., Moroianu D. Modele ale creșterii economice și relevanța acestora . În
revista: Economie teoretică și aplicată Volumul XIX (2012), No. 6(571)
96. Moșteanu N. R. Finanțe publice. Bucure ști: Universitară , 2011. 278 p.
97. Moșteanu T. Buget și trezorerie publică . București: Du Style, 2000. 402 p.
98. Moșteanu T. Politici fiscale și bugetare pentru reformarea economiei și relansarea
creșterii economice. Bucure ști: economică, 2003. 208 p.
99. Moșteanu T. Buget și trezor erie publică, edi ția: III – revizuită. Bucure ști: Universitară,
2008. 3 46 p.
100. Moșteanu T. Finan țe publice. Bucure ști: Universitară, 2011. 360 p.
101. Moșteanu T. Finan țe publice – Note de curs și aplicații pentru seminar. Edi ția a III -a,
revizuită. Bucure ști: Universitară, 2011. 360 p.
102. Moșteanu T., Roman C. Finan țele institu țiilor publice. Bucure ști: Economică, 2011.
584 p.
103. Moșteanu N. R. Finan țe publice. Bucure ști: Universitară, 2011. 278 p.
104. Mureșan M., Mureșan D. Istoria economiei . București: Economică, 1998. 310 p.
105. Neagu A. Drept financiar public. Bucure ști: Universul Juridic, 2009. 410 p.
106. Niculeasa I. M. Regimul juridic general al taxelor și impozitelor. Bucure ști: CH beck,
2009. 422 p.
107. Niculeasa I. M. Politica fiscală. Aspecte teoretice și practice. Bucure ști: CH Beck,
2009. 413 p.
108. Niculeasa I. M. Summa fiscalis. Tratat de drept fiscal și financiar public. Edi ția a II -a,
revizuită și adăugită. Bucure ști: Universul Juridic, 2012. 398 p.
109. Olah G. Repere de politică economică. Bucure ști: Economică, 2001. 160 p.
110. Onescu L., Florescu D. Finan țarea proiectelor europene. Bucure ști: Economică, 2013.
210 p.
111. Ordonanța Guvernului României, actualizată, privind codul de procedură fiscală. Nr. 92
din 24.12.2003. Monitorul oficial al României nr. 941 din 29.12.2009.
120 112. Ordonanța Guvernului României privind reglementarea unor măsuri fiscal bugetare. Nr.
28 din 27.08.2013. Monitorul oficial al României nr. 553 din 30.08.2013.
113. Ordonanța Guvernului României privind adoptarea unor măsuri fiscal bugetare pentru
îndeplinirea unor anga jamente convenite cu organisme interna ționale, precum și pentru
modificarea și completarea unor acte normative. Nr. 88 din 18.09.2013. Monitorul
oficial al României nr. 563 din 20.09.2013.
114. Ordonanța de Urgen ță a Guvernului României privind modificare a și completarea Legii
nr. 571/2003 privind codul fiscal. Monitorul oficial al României nr. 308 din 25.04.2014.
115. Pătroi D. Evaziunea fiscală. Între latura permisivă, aspectul contraven țional și
caracterul infrac țional, ediția a II -a. Bucure ști: Economică , 2007. 3 52 p.
116. Pătroi D. , Biriș G. Controverse actuale în fiscalitate. Bucure ști: CH Beck, 2011. 319 p.
117. Păvăloaia W., Păvăloaia D. Analiza economico -financiară. Bucure ști: Tehnopress,
2009. 533 p.
118. Pelinescu E. Cursul de schimb și competitivitatea în perspectiva ade rării la Uniunea
Europeană. Bucure ști: Expert, 2006. 368 p.
119. Petrescu M. O. Programul de finan țare SAPARD. Bucure ști: CH Beck, 2006. 296 p.
120. Prahoveanu E., Matei A. Economie și politici economice, edi ția a III -a. Bucure ști:
Economică, 2005. 296 p.
121. Prisecaru P. Reconsiderări ale modelului capitalist de dezvoltare și guvernan ță.
Impactul crizei financiare. Bucure ști: Economică, 2011. 244 p.
122. Pocan M. I. Politicile monetare și piața de capital din România. Bucure ști: Economică ,
2008. 288 p.
123. Popescu Ghe. Economia României în complexitatea integrării. Bucure ști: Economică,
2009. 584 p.
124. Postolache R. Drept financiar. Bucure ști: CH Beck, 2009. 411 p.
125. Radu V. Globalizarea sistemelor informa ționale financiar -contabile. Bucure ști:
Bibliotecha, 2009. 285 p.
126. Rațiu M. A. Dr ept financiar public. Drept bugetar. Bucure ști: CH Beck, 2013. 491 p.
127. Roman C. Gestiunea financiară a inst ituțiilor publice, Contabilitatea institu țiilor
publice, edi ția a II -a. Bucure ști: Economică , 2006. 544 p.
128. Roșcovan Mihai, Manole Tatiana, Secrieru An gela, Porumbescu Aurelia. Bugetarea pe
bază de performanță: un instrument de abilitarea cetățenilor întru responsabilizarea
121 administrațiilor publice locale. Chișinău: Nova -Imprim” SRL, 2010. 35 p.
http://www.bci.md/media/files/Ghid_Bugetarea.pdf (citat 16. 04.2013).
129. Sîngeorzan D. E. Taxe și impozite. Dob ânzi și penalit ăți în materie fiscal ă. Practic ă
judiciar ă. București: Hamangiu, 2011. 312 p.
130. Secăreanu C. Starea economiei na ționale. Evaluare, analiză, compara ții international.
București: Economică, 2000. 2 08 p.
131. Socol C., Angelescu C. P olitici economice. Politici de cre ștere economică. Politici
sectoriale. Bucure ști: Economică, 2005. 194 p.
132. Standarde interna ționale de raportare financiară – ghid practic, edi ția a VI -a – ediție
bilingvă. Bucure ști: Irecson, 2 011. 277 p.
133. Stiglitz J. E., Walsh C. E. Economie. București: Economică, 20 05. 293 p.
134. Stolojan T., Tătărcan R. Integrarea și politica fiscală europeană. Bra șov: Infomarket,
2002. 351 p.
135. Szabo I. A., Faur G. Sistemul fiscal al finan țelor publice locale. Buc urești: Economică ,
2003. 272 p.
136. Șaguna Drosu D. Drept financiar public. Bucure ști: CH Beck, 2005. 341 p.
137. Șaguna Drosu D – Drept financiar public. Bucure ști: CH Beck, 2012. 419 p.
138. Șova D. Drept fiscal. Bucure ști: CH Beck, 2011. 509 p.
139. Tabără V. Finanțele pub lice și controlul financiar în administra ția publică locală.
București: CH Beck, 2009. 291 p.
140. Tabără V., Roman A. G., Roman C. Control financiar și audit public. Bucure ști:
Economică, 2008. 432 p.
141. Tache I. Politici economice europene. Bucure ști: Economică , 2014. 144 p.
142. Tatu L., Brăgaru M., Sasu H. Impozite, taxe și contribu ții. Bucure ști: CH Beck, 2011.
422 p.
143. Tănase D. Factori determinan ți ai competitivită ții economice. Bucure ști: Economică ,
2013. 268 p.
144. Tănăsescu P. Asigurări și protecția socială în Român ia. Bucure ști: CH Beck, 2009. 96
p.
145. Vasilescu I., Cicea C., Bu șu C. Sinergetica accesării proiectelor. Pregătire, elaborare,
evaluare, optimizare . București: Economică, 2013. 272 p.
146. Văcărel I. Politici economi ce și financiare de ieri și azi. București: Economică, 1996 .
277 p.
122 147. Văcărel I., Georgescu F. Finan țe publice. Bucure ști: Didactică și pedagogică, 2007. 696
p.
148. Vintilă N., Filipescu M. O., Lazăr P. Fiscalitate aplicată și elemente de management
fiscal. Bucure ști: CH Beck, 2013. 448 p.
149. Voinea G. Finanțele publice locale și administrarea lor eficientă. Bucure ști: Economică ,
2011. 220 p.
În limba franceză:
150. Farvaque E., Lagadec G. Intègration economique europèenne. Problèmes et analyses,
Édition De Boeck Universitè, Bruxelles, 2002. 309 p.
În limba engleză:
151. Auerbach, A.J.; Gokhale, J.; Kotlikoff, L.J., „Generational Accounting: A Meaningful
Way to Evaluate Fiscal Policy”, Journal of Economic P erspectives, Vol.8, No.1/1994.
152. Diamond Jack. From Program to Performance Budgeting: The Challenge for Emerging
Mark et Economies. In ternational Monetary Fund, 2003 .
153. Curristine Teresa. Performance Budgeting: A Users’ Guide. Organization for Economic
Co-operation and Development, 2008.
http://www.oecd.o rg/governance/budgeting/40357919.pdf (citat 07.04.201 4).
154. Eisner, R. „Which Budget Deficit? Some Issues of Measurement and their Implications”,
The American Economic Review, Vol.74, No.2, May, 1984, pag.138 -143.
155. Robinson Marc, Last Ducan. Technical Not es and Manuals. A Basic Model of
Performance -Based Budgeting. International Monetarz Fond, 2009. 16 p.
http://www.eastafritac.org/images/uploads/documents_storage/Performance_Based –
Budgeting_Model.pdf (citat 22.04.2013).
156. W. Jack, Principles of Health Eco nomics for Developing Countries, World Bank
Institute Development Studies, Washington, 1999
Surse electronice
157. http://documents.mx/documents/52833277 -manual -buget -si-trezo rerie.html (citat
22.06.2014).
158. https://ar.scribd.com/document/187375546/Buget -Si-Trezorerie -Publica
159. http://file.ucdc.ro/cursuri/F_3_N37_Buget_si_Trezorerie_Publica_Nastase_Gabriel.pdf
(citat 2 1.06.2014).
160. https://de.scribd.com/document/15146969/LuiseMladenGhManole scuBugetTrezorerie –
an4zifrid (citat 2 2.06.2014).
161. http://www.palgrave.com/PDFs/0230553567.pdf
123 162. http://enciclopediaromaniei.ro/wik i/Portal:Economie (citat 14.02.2015).
163. http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2007 -01/68_Danuletiu%20Dan.pdf (citat
14.02.2015).
164. http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/transparenta/STRATEGIA2014_2016.doc (citat
11.03.2015).
165. http://evz.ro/ce -este-deficitul -structural -pe-inteles ul-tuturor -957777.html (citat
11.03.2015).
166. http://media.hotnews.ro/media_server1/document -2013 -11-13-16017332 -0-raport –
buget2014.doc (citat 05.02.2015)
124
A N E X E
125 Anexa 1
PROCESUL BUGETAR
Sursa: elaborat de autor 1. An alize și
estimări
macroeconomi
ce 4. Examinarea
propunerilor pe
bugete la
Ministerul
Finanțelor
Publice 3. Estimarea
propunerilor
pe bugete
2. Elaborarea și
prezentarea
circulației
bugetare și
plafonarea
cheltuielilor 5. Elaborarea
proiectului de
către
Ministerul
Finanțelor
Publice
6. Prezentarea
proiectului la
Guvern
7. Examinarea
divergențelor
asupra
proiectului la
Guvern 8. Adoptarea
proiectului de
buget și
prezentarea
acestuia
Parlamentului spre
examinare 9. Examinarea
și adoptarea
bugetului de
către
Parlament 10. Promulgarea
bugetului de
către
președintele
țării
11. Publicarea 12. Executarea,
controlul,
raportul cu
privire la
executare
126 Anexa 2
Veniturile bugetului general consolidat
– pe tipuri de venit – – mil. lei –
2011 2012 2013 2014 2015 2016
Total, din care: 181.920 193.148 209.285 223.769 235.757 248.524
Impozit pe profit 10.309 10.855 11.722 12.344 13.082 13.801
Impozit pe venit 19.076 20.957 23.146 24.649 26.102 27.509
Impozite si taxe pe proprietate 3.976 4.060 4.494 4.666 4.911 5.135
Taxa pe valoarea adaugata 47.917 50.516 52.949 55.864 59.136 62.529
Accize 19.105 20.260 22.363 23.645 24.938 26.349
Impozit pe comertul exterior 674 707 742 786 828 874
Alte venituri fiscale 3.629 6.689 7.550 6.515 5.114 5.333
Contributii de asigurari sociale 50.638 51.658 54.355 58.200 61.061 63.851
Venitu ri nefiscale 18.563 18.328 19.427 21.631 22.597 23.501
Venituri din capital 769 653 687 731 769 808
Donatii 766 443 630 338 176 92
Sume de la UE in contul platilor
efectuate 6.112 7.979 11.220 14.401 17.044 18.744
Sume incasate in contul un ic la
bugetul de stat sau in curs de
redistribuire 386 43
Nota: Din cauza rotunjirilor este posibil ca totalul sa nu fie egal cu suma componentelor
127 Anexa 3
Veniturile bugetului general
consolidat
– pe bugete component e – – mil. lei
–
2012 2013 2014 2015 2016 2017
Total, din care: 181.920 193.148 209.285 223.769 235.757 248.524
Bugetul de stat 79.379 87.171 98.182 106.626 112.867 120.123
Bugetul general
centralizat al
unitatilor
admi nistrativ
teritoriale 51.962 53.442 55.080 58.397 61.188 63.400
Bugetul asigurarilor
sociale
de stat 48.144 48.858 50.996 54.512 56.545 58.487
Bugetul asigurarilor
pentru
somaj 2.407 1.915 1.728 1.896 1.911 1.915
Bugetul Fondu lui
pentru
asigurari sociale de
sanatate 17.821 19.085 21.195 19.631 20.639 21.704
Bugetul
institutiilor/activitatil
or
finantate din venituri
proprii 18.696 18.064 19.650 19.310 19.869 20.501
Alte componente ale
bugetului genera l
consolidat 10.116 8.977 8.775 8.315 11.103 9.682
Transferuri intre
bugete si
operatiuni
financiare(se scad) -46.606 -44.364 -46.321 -44.918 -48.364 -47.288
128 Anexa 4
Obiectivele bugetului pe 2013, conform
Raportului privind situa ția
macroecon omica pe anul 2013, care a
însoțit Proiectul Legii Bugetului în
ianuarie 2013 Realiză ri
1. Asigurarea resurselor pentru
dezvoltarea economica sustenabila prin
cresterea cu 15,4 miliarde lei a
cheltuielilor bugetului general consolidat. Realizat. Chiar si dup a a doua rectificare negativa
pe fondul incasarilor sub asteptari, cheltuielile
bugetului general consolidat au crescut cu 13,9
miliarde lei in 2013 fata de 2012.
Au crescut salariile bugetarilor cu 15%, pensiile
cu 4%, salariul minim cu 15%, venitul mini m
garantat cu 8%
2. Continuarea procesului de
consolidare fiscala Realizat. Pe metodologia europeana de
angajamente, deficitul bugetar in 2013 a sc ăzut la
2,6% din PIB, fata de 3,0% din PIB (cifra
definitiva) in 2012. Pe metodologia cash, deficitul
bugetar l a 9 luni (ultimul disponibil la data
realiz ării acestui raport) a fost de 1,3% din PIB, in
grafic pentru atingerea țintei de deficit cash la
sfârșitul anului, de 2,5% din PIB.
3. Întărirea disciplinei bugetare prin
reducerea risipei in cheltuielile aparatul ui
central si prin plata arieratelor în sănătate,
in infrastructura de transport si in
administratia locala. Realizat. Au fost pl ătite in 2013 arierate in
sănătate în valoare de 2,6 miliarde lei, iar
arieratele administra ției locale s -au diminuat cu
600,0 milioane lei in perioada ianuarie 2013 –
septembrie 2013, pe fondul acordarii unor
imprumuturi din Trezorerie pentru plata
arieratelor (in valoare de 800 milioane lei) precum
si prin adoptarea legislatiei privind insolventa
autoritatilor locale.
4. Reforma investitiilor publice prin
cresterea substantiala a fondurilor alocate
cofinantarii proiectelor europene si
finantarea cu prioritate, in 2013, a acelor
investitii care au un grad ridicat de
executie si care pot fi finalizate pana in
2014. Realizat. Cheltu ielile pentru cofinantarea
proiectelor europene au crescut substantial cu 3,3
miliarde lei , respectiv cu 25% fata de anul 2012,
de la 2,2% din PIB in 2012 la 2,6% la PIB in
2013.In plus, au fost acordate imprumuturi
temporare din Trezorerie de peste 8 mil iarde lei in
primele 10 luni ale anului 2013 pentru plata
beneficiarilor de proiecte finantate din fonduri
europene in contul platilor ce vor fi efectuate de
UE.
5. Imbunatatirea planificarii bugetare
multianuale pentru 2014 -2016 In curs de realizare. Au fos t facute progrese cu
privire la prioritizarea investitiilor publice,
bugetarea pe baza de rezultate pentru anumite
domenii, si consolidarea bugetelor companiilor de
stat reclasificate ca facand parte din bugetul
consolidat (pe metodologie ESA). Totusi, nu a
putut fi realizat un buget multianual din cauza
nemodificarii la timp a Constitutiei pentru a
129 permite un astfel de demers.
6. Transparenta in utilizarea banului
public si bune practici de raportare
bugetara. Realizat. Pentru prima data in Romania, datele
detaliate privind bugetul si datoria publica, in
format accesibil, au fost publicate pe siteul nou
infiintat www.mbuget.ro , aducand un nivel de
transparenta fara precedent in dezbaterea publica
despre buget.
A fost aprob ată O.U.G. nr. 88/2013 privind
adoptarea unor măsuri fiscal -bugetare pentru
îndeplinirea unor angajamente convenite cu
organismele interna ționale, precum și pentru
modificarea și completarea unor acte normative
7. Managementul adecvat al datoriei
publice Realizat. Romania s -a imprumutat in 2013 la
minime istorice, atat pe piata interna cat mai ales
pe piata externa (de exemplu, 4,15% la emisiunea
de eurobonduri cu maturitate pe 7 ani). Datorita
acestor evolutii, la a doua rectificare bugetara au
fost obtin ute economii de peste 600 milioane lei
din rambursarile de credite.
Sursa: Ministerul Finan țelor Publice
130 Anexa 5
Poziția bugetară consolidată
– comparație cu strategia anterioară –
% in PIB
2011 2012 2013 2014 2015 2016
Strategia fiscal bugetară
2013 -2015 revizuita
Venituri 32,7 33,1 33,6 33,9 33,9
Cheltuieli 37,0 35,4 35,7 35,7 35,7
Deficit -4,3 -2,3 -2,1 -1,8 -1,8
Strategia fiscal bugetară
2014 -2016
Venituri 32,6 32,9 32,9 32,9 33,3 33,1
Cheltuieli 36.9 35,4 35,5 35,1 34,7 34,6
Deficit -4,3 -2,5 -2,5 -2,2 -1,4 -1,4
Deficit ESA*) SFB 2013 –
2015 revizuită -5,5 -2,8 -2,4 -2,0
-2,0
Deficit ES A*) SFB 2014 –
2016 -5,6 -3,0 -2,6 -2,2 -1,4 -1,4
131 Anexa 6
Balanța financiară netă a României în perioada 2007 -2013
mil.
Euro
N
r Denumire Realiz
at Realizat Realizat Realiz
at Realiz
at Realiz
at Realizat
r
d. 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2007 –
2013
1 I. SUME PRIMITE DE LA
BUGETUL UE (A+B) 1,578.17 2,615.51 2,895.47 2,258.17 2,583.57 3,388.84 15,319.73
2 A. Fonduri de pre -aderare 812.26 747.68 618.74 273.17 132.61 43.90 2,628.35
3 B. Fonduri post -aderare , din care: 765.92 1,867.84 2,276.73 1,985.00 2,450.96 3,344.94 12,691.38
4 i) Avansuri 752.28 1,381.54 974.29 316.17 67.70 62.32 3,554.30
5 ii) Rambursari (inclusiv
FEGA) 13.63 486.30 1,302.4
4 1,668.8
3 2,383.2
6 3,282.6
2 9,137.08
6 B1. Fonduri structurale si de coeziune 421.38 648.45 917.84 505.54 708.36 1,170.92 4,372.49
(FSC), din care:
7 a) Avansuri din FSC 421.38 648.45 777.23 278.75 0.00 0.00 2,125.81
8 b) Rambursari din FSC 0.00 0.00 140.61 226.80 708.36 1,170.9
2 2,246.68
9 B2. Fonduri pentru dezvoltare rurala si 15.13 578.75 565.93 760.48 883.05 1,090.05 3,893.38
pescuit (FEADR+FEP), din care:
10 a) Avansuri (FEADR+FEP) 15.13 578.75 0.00 7.12 0.00 0.00 600.99
11 b) Rambursari (FEADR+FEP) 0.00 0.00 565.93 753.36 883.05 1,090.0
5 3,292.39
12 B3. Fond ul European pentru Garantare 6.89 461.87 575.93 663.78 768.95 991.27 3,468.70
Agricola (FEGA)
13 B4. Altele (post -aderare), din
care: 322.51 178.77 217.03 55.19 90.61 92.70 956.81
14 a) Avansuri 315.77 154.34 197.05 30.31 67.70 62.32 827.50
15 b) Rambursari 6.74 24.42 19.97 24.88 22.91 30.38 129.31
16 II. SUME PLATITE CATRE UE
(C+D) 1,150.89 1,268.93 1,364.43 1,158.91 1,296.24 1,426.69 7,666.09
17 C. Contributia RO la bugetul UE 1,129.13 1,246.78 1,315.49 1,109.25 1,234.26 1,405.57 7,440.47
18 D. Alte contributii 21.77 22.15 48.94 49.66 61.98 21.12 225.61
19 III. Soldul fluxurilor = I – II 427.28 1,346.58 1,531.04 1,099.26 1,287.33 1,962.15 7,653.65
132 Anexa 7
Cheltuielile bugetului general consolidat
– pe bugete componente –
– mil. lei –
2011 2012 2013 2014 2015 2016
Total , din care: 205.819 207.922 222.679 235.957 247.212 260.610
Bugetul de stat 106.089 104.570 116.359 122.157 127.960 136.912
Bugetul general
centralizat
al unitatilor
administrativ
teritoriale 53.117 56.081 56.790 60.461 62.633 64.208
Bugetul asigurarilor
sociale
de stat 47.969 48.609 50.809 54.313 56.332 58.260
Bugetul asigurarilor
pentru
somaj 2.171 1.738 1.715 1.652 1.649 1.638
Bugetul Fondului
pentru
asigurari sociale de
sanatate 17.821 19.464 21.195 19.631 20.639 21.704
Bugetul
institutiilor/activitati
lor
finantate din venituri
proprii 18.964 18.107 19.056 19.310 19.869 20.501
Alte componente ale
bugetului general
consolidat 10.836 8.969 8.782 8.312 11.101 9.679
Transferuri intre
bugete (se
scad) -46.606 -44.360 -46.314 -44.910 -48.355 -47.280
Operatiuni
financiare ( se
scad) -4.542 -5.257 -5.713 -4.969 -4.615 -5.013
Nota: Din cauza rotunjirilor este posibil ca totalul sa nu fie e gal cu suma componentelor
133 Anexa 8
Tendințe ale principalelor taxe și impozite pe orizontul 2014 -2017
I. CODUL FISCAL
Impozitul pe profit – Elaborarea Strategiei pentru noul regim de impozitare în domeniul
petrolului și gazelor naturale în perioa da 2015 -2024.
– Scutirea câ știgurilor de capital pentru favorizarea societă ților de tip
holding;
– Schimbarea anului fiscal diferit de cel calendaristic, pentru
reducerea regulilor de administrare a impozitului;
– Revizuirea regimului fiscal aplicabil cheltuiel ilor cu sponsorizarea.
Impozitul pe veniturile
microîntreprinderilor – Introducerea contribuabililor care realizează venituri de până la
20% din consultan ță și management;
– Eliminarea din baza de impozitare a diferen țelor de curs valutar și a
reducerilor c omerciale acordate.
Impozit pe venit – Introducerea impozitului diferentiat pe venitul salarial cu
deductibilităti fiscale: cote 8%, 12% si 16 % ce vor putea fi stabilite
pe grile de venit.
Contribu ții sociale
obligatorii – Reducerea semnificativă a CAS cu 5 puncte procentuale începând
cu luna iulie 2014, care prin măsurile ce vor fi întreprinse va avea
un impact bugetar neutru.
Impozite și taxe locale – Revizuirea bazei impozabile pentru impozitele pe proprietate,
acestea variind în func ție de destina ția pr oprietății și nu în func ție
de statutul juridic al proprietarului.
– Indexarea impozitelor și taxelor locale, ținând cont de evolu ția ratei
inflației de la ultima indexare, respectiv rata infla ției pentru
perioada 2013 -2015
TVA Pentru perioada 2014 -2017
1. Continuarea perfec ționării legisla ției pentru a corespunde criteriilor
de armonizare cu legisla ția comunitară, prin transpunerea în legisla ția
națională a directivelor adoptate la nivel european în domeniul TVA.
În acest context, men ționăm ca la 1 i anuarie 2015 vor intra în
vigoare prevederile art. 5 ale Directivei 2008/8/CE a Consiliului din 12
februarie 2008 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce
privește locul de prestare a serviciilor.
Aceste modificări vizează extinderea preve derilor regimului special
aplicabil în prezent pentru persoanele impozabile nestabilite în
Comunitate, care prestează servicii electronice persoanelor
neimpozabile și asupra serviciilor de telecomunica ții, radiodifuziune și
televiziune, precum și aplicarea aceluiași regim special pentru
persoanele impozabile stabilite în Comunitate care prestează servicii de
această natură în statele membre în care nu sunt stabilite în scopuri de
TVA.
2. Îmbunătă țirea legisla ției privind TVA în func ție de fenomenele
134 evazion iste, în vederea contracar ării acestora.
3. Analizarea posibilit ății de reducere a cotei standard de TVA pentru
perioada 2014 -2016 pe măsura îmbun ătățirii colectării veniturilor
bugetare.
Accize – Respectarea calendarului de cre ștere graduală a accizelor pentru
țigarete prevăzut în anexa nr. 6 de la titlul VII din Legea
nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările
ulterioare, în conformitate cu cerin țele Directivei 2011/64/UE
privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului pr elucrat.
– Respectarea angajamentelor asumate de România cu institu țiile
financiare interna ționale;
– Transpunerea în legisla ția națională a directivelor ce se adoptă de
Comisia Europeană în domeniul accizelor, în termenele prevăzute
de respectivele directive.
135 Anexa 9
Evolutia veniturilor bugetare in perioada 2011-2016
0,01,02,03,04,05,06,07,08,09,010,0
Impozit pe
profitImpozit pe
venitImpozite si
taxe pe
proprietateTaxa pe
valoarea
adaugataAccize Impozit pe
comertul
exteriorContributii de
asigurari
socialeVenituri
nefiscaleVenituri din
capitalDonatii Sume de la
UE in contul
platilor
efectuate
2011 2012 2013 2014 2015 2016% din P.I.B.
136
Anexa 10
– mil. lei –
2011 2012 2013 2014 2015 2016
Total, din care: 181.920 193.148 205.964 216.808 230.169 242.083
Bugetul de stat 79.379 87.171 95.318 100.932 106.491 112.145
Bugetul general centralizat al
unitatilor administrativ
teritoriale 51.962 53.442 56.689 60.540 61.994 64.246
Bugetul asigurarilor sociale
de stat 48.144 48.858 50.242 52.200 54.334 57.545
Bugetul asigurarilor pentru
somaj 2.407 1.915 1.875 2.072 2.069 2.099
Bugetul Fondului pentru
asigurari sociale de sanatate 17.821 19.085 22.830 22.560 22.617 23.202
Bugetul institutiilor/activitatilor
finantate din venituri proprii 18.696 18.064 17.273 17.675 19.579 20.400
Alte componente ale
bugetului general consolidat 10.116 8.977 8.494 8.444 9.879 10.770
Transferuri intre bugete si
operatiuni financiare(se scad) -46.606 -44.364 -46.757 -47.614 -46.794 -48.325
Nota: Din cauza rotunjirilor este posibil ca totalul sa nu fie egal cu suma componentelorVeniturile bugetului general consolidat
– pe bugete componente –
137 Anexa 11
– mil.lei –
Denumire indicatorRealizări
2011Realizări
20122013
Program
rectificatPropuneri
2014 2014/
2013Propuneri
20152015/
2014Propuneri
20162016/
2015
TOTAL SUSȚINERE DE LA BUGETUL DE STAT PENTRU BUGETELE LOCALE
ȘI FINANȚARE RAMBURSABILĂ38.567,99 37.556,07 41.882,02 46.992,10 112,20 47.285,45 100,62 48.594,77 102,77
TOTAL SUME DE LA BUGETUL DE STAT PENTRU BUGETELE LOCALE 36.639,39 35.414,87 39.352,72 44.292,10 112,55 44.585,45 100,66 45.894,77 102,94
Cote defalcate din impozitul pe venit 14.231,50 13.837,60 15.157,90 15.901,60 104,91 16.838,50 105,89 17.793,80 105,67
Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, Total, din care: 12.496,80 13.303,90 14.902,20 15.225,50 102,17 15.792,10 103,72 16.137,90 102,19
– Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru finanțarea
cheltuielilor descentralizate la nivelul județelor pentru finantarea cheltuielilor
privind:protecția copilului, centrele pentru persoane cu handicap, invatamantul
special, servicii de evidenta persoanei de la nivelul judetelor, programul "Lapte si
corn", fructe in scoli, cultura si culte1.945,30 1.973,70 2.133,70 2.056,80 96,40 2.069,70 100,63 2.084,00 100,69
– Sume defalcate din TVA pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la
nivelul comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor Municipiului
București pentru finantarea urmatoarelor cheltuieli: finantarea de baza a
invatamantului preuniversitar de stat (salarii, bunuri si servicii), hotarari
judecatoresti, asistenti personali ai persoanelor cu handicap grav, creșe, protectia
copilului, centre persoane cu handicap, fructe si "Lapte si corn" la nivelul
mun.Bucuresti, ajutor incalzirea locuintei, servicii de evidenta a persoanei de la
nivelul comunelor, oraselor, municipiilor7.993,00 9.209,00 10.646,20 11.046,40 103,76 11.540,70 104,47 11.817,60 102,40
– Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru drumurile județene și
comunale 557,50 367,20 368,30 368,30 100,00 378,60 102,80 388,10 102,51
– Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor
locale *)2001,0 1754,0 1.754,00 1.754,00 100,00 1.803,10 102,80 1.848,20 102,50
Subvenții de la bugetul de stat către bugetele locale 5.522,30 4.464,00 5.235,80 7.123,50 136,05 5.518,50 77,47 5.023,00 91,02
– subvenții de capital (Programul national de dezvoltare locala, investitii finantate
din bugetul Min.Sanatatii si din veniturile proprii ale acestuia, planuri urbanistice
generale, retehnologizare centrale termice, reducerea riscului seismic, reabilitare
termica, programe prioritare de mediu etc)2.508,30 2004,4 2.796,70 4.721,00 168,81 **) 3.090,40 65,46 2.631,20 85,14
– subvenții curente (drepturile persoanelor cu handicap, finantare unitati de
asistenta medico-sociala, camere agricole, programe de interes national
MMFPSPV, etc)3.014,00 2459,6 2.439,10 2.402,50 98,50 2.428,10 101,07 2.391,80 98,51
Sume primite de la UE/alți donatori în contul plăților efectuate și prefinanțări 3600,2 3490,4 3.799,6 5.482,4 144,29 6.292,5 114,78 6.792,5 107,95
Sume prevăzute în bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale și
Administrației Publice catre CNI si ANL pentru finanțarea unor obiective de
investitii destinate si autorităților locale788,59 318,97 257,22 559,10 217,36 143,85 25,73 147,57 102,59
– Transferuri curente (Programul pentru construcții de locuinte și săli de
sport)79,29 43,05 19,80 30,00 151,52 2,38 7,93 2,54 106,72
– Alte transferuri (CNI) 292,4 130,39 78,42 241,00 307,31 88,36 36,66 89,33 101,10
– Cheltuieli aferente programelor cu finantare rambursabila (CNI si ANL) 232,87 101,44 32,40 161,60 498,77 11,88 7,35 12,17 102,44
– Active nefinanciare(CNI si ANL) 184,03 44,09 126,60 126,50 99,92 41,23 32,59 43,53 105,58
Programul de împrumuturi – Total, din care: 1.928,60 2.141,20 2.529,30 2.700,00 106,75 2.700,00 100,00 2.700,00 100,00
– plafon privind finanțările rambursabile contractate sau care urmează a fi
contractate de către unitățile/subdiviziunile administrativ – teritoriale 700 900 800,00 1.200,00 150,00 1.200,00 100,00 1.200,00 100,00
– finanțări rambursabile destinate refinanțării datoriei publice locale, precum și
finanțările rambursabile destinate proiectelor care beneficiază de fonduri externe
nerambursabile de la Uniunea Europeană, inclusiv cele cuprinse în Planul Elen de
Reconstrucție și Dezvoltare Economică a Balcanilor – HIPERB care nu intra sub
plafonul de împrumut aprobat1228,6 1241,2 1.729,30 1.500,00 86,74 1.500,00 100,00 1.500,00 100,00
*) nu cuprinde sumele ce s-au suplimentat în cursul anului in baza unor acte normativeSITUAȚIA SUMELOR ALOCATE DE LA BUGETUL DE STAT PENTRU SUSȚINEREA FINANȚĂRII UNOR CHELTUIELI DIN SARCINA AUTORITĂȚILOR LOCALE
ȘI FINANȚĂRI RAMBURSABILE
ÎN ANII 2013 ȘI 2014
**) Subvențiile de la bugetul de stat către bugetele locale au crescut cu 68,8% în anul 2014 față de anul 2013 în special pentru susținerea finanțării Programului național de dezvoltare locală, programe
prioritare de mediu având în vedere prevederile Tratatului de aderare la Uniunea Europeană prin care România s-a angajat ca până în anul 2015 pentru sistemele de alimentare cu apă și până în anul
2018 pentru sisteme de canalizare și stații de epurare să asigure localităților din România conformarea la legislația din domeniul mediului prin dezvoltarea infrastructurii de apă și apă uzată, în caz
contrar putând fi declanșată procedura de infringement
138 Anexa 12
Nr.
Crt. OPC Denumirea obiectivului / proiectului de investi ții semnificativ *)
Finanțare FEN/FR/BS
1 SGG Autostrada Lugoj -Deva (Dumbrava -Deva si Lugoj -Dumbrava)
2 MT Reabilitare a liniei de cf Brasov – Simeria, componentă a Coridorului IV Pan –
European pentru circula ția trenurilor cu viteză maxima de 160 km/h, sectiunea
Coslariu – Sighisoara
3 SGG Constructia Autostrazii Sebes -Turda
4 MT Magistrala 5 Tronsonul Universitate – Pantelimon, statia si depoul Valea
Ialomitei
5 MT Reabilitarea liniei de c.f. Brasov – Simeria, componentă a Coridorului IV Pan –
European pentru circula ția trenurilor cu viteză maxima de 160 km/h, sectiunea
Coslariu – Simeria
6 MT Magistrala 5 Tronsonul Dr umul Taberei – Universitate sectiunea Raul Doamnei
– Hasdeu
7 SGG Autostrada Orastie -Sibiu
8 SGG Autostrada Arad Timisoara si by -pass Arad
9 SGG Autostrada Cernavoda -Constanta
10 MT Reabilitarea liniei de c.f. Frontieră -Curtici -Simeria parte componentă a
Coridorului IV Pan -European pentru circula ția trenurilor cu viteză maxima de
160 km/h, sectiunea Frontieră -Curtici -Arad -km.614 (tronsonul 1)
11 SGG Autostrada Nadlac -Arad
12 SGG Autostrada Timisoara -Lugoj
13 MEN EXTREME LIGHT INFRASTRUCTURE – NUCLEAR PHYSICS (ELI -NP)
14 SGG Largire la 4 benzi centura Bucuresti Sud intre A2 km 23+600 si A1 km 55+520
(Pasaj suprateran DJ 602 Centura Bucure ști-Domnești)
15 MMSC Protecția și reabilitarea păr ții sudice a litoralului românesc a Mării Negre în
zona municip iului Constan ța și Eforie Nord
16 MMSC WATMAN – SISTEM INFORMATIONAL PENTRU MANAGEMENTUL
INTEGRAT AL APELOR (etapa I+II)
139 17 SGG Reabilitare DN56 Craiova – Calafat
18 MT Legatura retelei de metrou cu Aeroportul International Henri Coanda – Otopeni
19 MC Teatrul National Bucurest I. L. CARAGIALE Stab. si siguranta in exploatare
optimizarea functionala
20 SGG Constructia variantei de ocolire a oraselor Deva -Orastie la standard de
autostrada (ex -ISPA)
21 SGG Constructia variantei de ocolire a orasului Sibi u (ex -ISPA)
Finanțare integral de la buget de stat
1 SGG Autostrada Brasov – Cluj – Bors (Tronson Suplacu de Barcău -Borș)
2 SGG Autostrada Bucuresti – Brasov (include si Comarnic -Brasov)
3 SGG Autostrada de centura a municipiului Bucuresti/ secto r centura sud km 52+770 –
100+900
4 MS Refunctionalizare imobil Spital Clinic de Urgen ța cu 300 de paturi Ia și, in curs
de executie, pentru amenajarea Institutului Regional de Oncologie 300 paturi
Iași
*) Numai pentru proiectele de investi ții cu valoare mai mare de 100 milioane lei.
140 Anexa 13
milioane EURO
0 A 1 2 3 4=1+2+3
1I. SUME PRIMITE DE LA BUGETUL UE (A+B) 15.529,64 5.814,21 8.601,63 29.945,48
2A. Fonduri de pre-aderare 2.628,35 81,08 0,00 2.709,44
3B. Fonduri post-aderare , din care: 12.901,29 5.733,13 8.601,63 27.236,05
4 i) Avansuri 3.755,72 106,74 0,00 3.862,45
5 ii) Rambursari (inclusiv FEGA) 9.145,57 5.626,39 8.601,63 23.373,59
6B1. Fonduri structurale si de coeziune (FSC), din
care:4.372,49 2.859,35 6.103,11 13.334,95
7 a) Avansuri din FSC 2.125,81 0,00 0,00 2.125,81
8 b) Rambursari din FSC 2.246,68 2.859,35 6.103,11 11.209,14
9B2. Fonduri pentru dezvoltare rurala si pescuit
(FEADR+FEP), din care:3.893,38 1.427,54 1.169,50 6.490,42
10 a) Avansuri (FEADR+FEP) 600,99 0,00 0,00 600,99
11 b) Rambursari (FEADR+FEP) 3.292,39 1.427,54 1.169,50 5.889,43
12B3. Fondul European pentru Garantare Agricola
(FEGA)3.468,70 1.323,59 1.329,02 6.121,31
13 B4. Altele (post-aderare), din care: 1.166,72 122,64 0,00 1.289,36
14 a) Avansuri 1.028,91 106,74 0,00 1.135,65
15 b) Rambursari 137,80 15,91 0,00 153,71
16II. SUME PLATITE CATRE UE (C+D) 7.667,17 1.581,35 1.580,10 10.828,62
17C. Contributia Romaniei la bugetul UE 7.440,47 1.516,30 1.580,10 10.536,87
18D. Alte contributii 226,70 65,05 291,75
19III. Soldul fluxurilor = I – II 7.862,47 4.232,86 7.021,53 19.116,86Estimari 2013 BALANȚA FINANCIARĂ NETĂ
Nr
rd.TOTAL 2007-
2014Realizat 2007-
2012Denumire Estimari 2014
141 Anexa 14
– mil. lei –
2011 2012 2013 2014 2015 2016
Total, din care: 205.819 207.922 221.864 231.298 240.205 252.671
Cheltuieli de personal 38.423 40.799 46.152 47.786 49.972 51.531
Bunuri si servicii 31.767 34.444 39.561 39.361 40.877 41.672
Dobanzi 8.882 10.711 10.673 11.224 11.999 12.912
Subventii 6.407 6.122 5.211 5.742 5.810 5.934
Asistenta sociala 68.008 67.048 68.819 71.513 74.008 77.607
Alte transferuri 13.194 13.343 15.266 15.920 15.214 15.321
Cheltuieli de investitii 39.138 35.455 36.183 39.753 42.325 47.695
Nota: Din cauza rotunjirilor este posibil ca totalul sa nu fie egal cu suma componentelorCheltuielile bugetului general consolidat
– pe clasificatia economica –
142 Anexa 15
– pe bugete componente – – mil. lei –
2011 2012 2013 2014 2015 2016
Total, din care: 205.819 207.922 221.864 231.298 240.205 252.671
Bugetul de stat 106.089 104.570 115.984 119.265 119.930 125.511
Bugetul general centralizat
al unitatilor administrativ
teritoriale 53.117 56.081 58.399 62.244 63.789 66.054
Bugetul asigurarilor sociale
de stat 47.969 48.609 49.987 52.001 54.118 57.315
Bugetul asigurarilor pentru
somaj 2.171 1.738 1.843 1.850 1.833 1.846
Bugetul Fondului pentru
asigurari sociale de
sanatate 17.821 19.464 22.830 22.560 22.617 23.202
Bugetul
institutiilor/activitatilor
finantate din venituri proprii 18.964 18.107 16.679 17.517 19.579 20.400
Alte componente ale
bugetului general
consolidat 10.836 8.969 8.592 8.441 9.877 10.768
Transferuri intre bugete (se
scad) -46.606 -44.360 -46.749 -47.606 -46.786 -48.316
Operatiuni financiare ( se
scad) -4.542 -5.257 -5.701 -4.973 -4.753 -4.107
Nota: Din cauza rotunjirilor este posibil ca totalul sa nu fie egal cu suma componentelorCheltuielile bugetului general consolidat
143 Anexa 16
Certificate de implementare a rezultatelor cercetării științifice
144
145 CURRICULUM VITAE
I. Informații personale
Nume , Prenume IAGĂR Mariana Lucica
Naționalitate Român ă
Data nașterii 29 de cembrie 1969
Sex Feminin
II. Locul de muncă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI
III. Experiența profesională
Funcția sau postul ocupat Auditor public extern
Activități și responsabilități principale Evaluarea activității de control și audit, în conformitate cu
prevederile regulamentului privind organizarea și
desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi și ale
standardelor de audit ; Efectuarea de misiuni de audit
financiar si control în conformitate cu prevederile
regulamentului privind organizarea și desfășurarea
activităților specifice Curții de Conturi și ale standardelor
de audit .
IV. Educație
Perioada 2002 – 2004
Numele și tipul instituției de învățământ Universitatea Româno – Americană , București
Calificarea / diploma obținută Diploma de Master în Management Financiar – Bancar
Perioada 2000 – 2002
Numele și tipul instituției de învățământ Academia de Studii Economice București
Calificarea / diploma obținută Diploma de studii postuniversitare în Managementul
Afacerilor
Perioada 1994 – 1999
Numele și tipul instituției de învățământ Academia de Studii Economice București – U.E.B.
Calificarea / diploma obținută Diploma de Licență – Economist
Perioada 1984 – 1988
Numele și tipul instituției de învățământ Liceul Industrial nr. 6 Ploiești
Calificarea / diploma obținută Diploma de bacalaureat
VI. Aptitudini și competențe personale
Limba(i) străină(e) cunoscută(e)
Autoevaluare Înțelegere Vorbire Scriere
Franceză satisfăcător satisfăcător satisfăcător
Engleză bine bine satisfăcător
Nivel Excelent/ bine/ satisfăcător
Alte competențe și aptitudini Susținerea de cursuri în instituții de învățământ superior :
„Bazele contabilității” – Colegiul Universitar Câmpina
(2002 – 2003), „Macroeco nomie” – Universitatea Petrol
Gaze Ploiești (2008)
Permis de conducere Categoria B
146
DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII
Subsemnata, IAG ĂR Mariana Lucica, declar pe răspundere personală că
materialele prezentate în teza de doctorat sunt rezultatul propriilor cercetări și
realizări științifice. Conștientizez că, în caz contrar, urmează să suport consecințele
în conformitate cu legislația în vigoare.
___________________
Semnătura
___________________
Data
147
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Cu titlu de manuscris [603483] (ID: 603483)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.