CU PRIVIRE LA CALITATEA EVALUĂRILOR TEORETICE ȘI PRACTICE A CONDUCĂTORILOR AUTO PENTRU TRANSPORT MARFĂ ȘI PERSOANE, PERSONAL CU RESPONSABILITĂȚI ÎN… [310554]
CERCETĂRI
CU PRIVIRE LA CALITATEA EVALUĂRILOR TEORETICE ȘI PRACTICE A [anonimizat]:
Șef de lucrări dr. ing. Georgiana Luminița ENĂCHESCU
Masterand: [anonimizat]
2018
CUPRINS
INTRODUCERE
Transporturile rutiere prezintă o deosebită importanță în sistemul general de transport din România.
Transportul rutier este un factor activ în asigurarea procesului de producție a agenților economici și în special în sfera circulației bunurilor.
Transporturile rutiere au suferit mutații importante în domeniile structurii capacităților de transport, a caracteristicilor tehnice a autovehiculelor, de siguranță rutieră și în evoluția caracteristicilor ecologice ale autovehiculelor.
Pentru reglementarea activității de transport rutier în țara noastră este necesar să se asigure unui cadru general pentru organizarea și efectuarea în siguranță a [anonimizat] a aprovizionării cu mărfuri și mobilității persoanelor cu respectarea liberei concurențe și a măsurilor de protecție a mediului înconjurător, a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice.
[anonimizat].
Pentru buna desfășurare a [anonimizat] a [anonimizat].
Lucrarea de față este utilă pregătirii profesionale a [anonimizat]-[anonimizat], această legislație fiind actualizată cu cerințele Uniunii Europene dând garanția realizării unei mai mari siguranțe a [anonimizat] a [anonimizat].
[anonimizat] a emisiilor de CO2 și consumului de combustibili.
[anonimizat] 500 de milioane de barili de petrol pentru a-[anonimizat]. În același timp, 4200 de cetățeni ai UE mor anual în accidente de camioane.
În 2013, 20% [anonimizat] ¼ au fost produse de camioane. [1]
Emisiile de CO2 din UE din transportul rutier au crescut din 1990 până în 2010 cu 36%.
Un conducător auto este caracterizat prin:
nivelul lui de cunoștințe teoretice și practice;
capacitatea lui de a [anonimizat];
capacitatea lui de a prevedea;
capacitatea de a judeca, a analiza informațiile culese și de a alege soluția corectă la problema de trafic dată;
îndemânarea de a pune decizia luată în practică.
Realitatea ne obligă la o serioasă revizuire a imaginii despre specificul comportamentului la volan și despre importanța factorului uman. [anonimizat], și faptul că în 80-90% din cazurile acestea se datoresc factorului om, au impus introducerea unor criterii unitare, pentru aprecierea activității de conducere auto.
Pregătirea conducătorilor auto pentru un rol de utilitate în cadrul societății cere fundamental minim trei nivele de educație.
Parcurgerea acestor nivele de către conducătorul auto se face organizat prin:
școala de șoferi;
centre de pregătire și perfecționare. [2]
Primul nivel
Formarea inițială a conducătorilor auto
Materializată prin cursuri pentru obținerea permisului de conducere categoriile A, B, BE, C, CE, D, DE sau subcategoriile A1, B1, C1, C1E, D1, D1E, organizate în cadrul școlilor de șoferi. Aceasta este parte a sarcinii educaționale prin care persoana este specializată cu procedurile specifice activității de conducător auto. [2]
Al doilea nivel
Calificarea profesională inițială
Accesul la profesia de conducător auto
Permisul de conducere nu mai este suficient pentru a avea acces la profesia de conducător auto, aceasta trebuie să fie completată printr-un certificat de aptitudini profesionale obținut în urma unui examen.
Formarea constă:
într-o actualizare a cunoștințelor în special din domeniul siguranței rutiere;
pregătire avansată privind conducerea rațională bazată pe regulile de siguranță;
sănătatea, siguranța rutieră și siguranța mediului, serviciile, logistica;
acumularea de cunoștințe noi legate în special de cunoașterea reglementărilor privind transportul rutier de mărfuri, cunoașterea reglementărilor privind transportul rutier de persoane, cunoașterea mediului social al transportului rutier și regulile care îl guvernează;
un curs practic de conducere a autovehiculelor.
El se materializează prin obținerea atestatului profesional CPI. [2]
Al treilea nivel
Calificare profesională continuă – Formarea continuă
Formarea continuă constă în reactualizarea cunoștințelor esențiale pentru activitatea de conducător auto, punând accent pe siguranța rutieră, pe raționalizarea consumului de carburanți și pe reglementări specifice. [2]
Acest curs de formare continuă trebuie să fie reînnoit la 5 ani.
El se materializează prin obținerea atestatului profesional CPC.
Cum schimbările se accelerează, dezorientările personale și dislocările induse de schimbare se intensifică și atunci se poate încerca o prelungire a formei continue de perfecționare prin crearea de grupuri situaționale, centre de criză și alte asemenea unelte pentru a-i ajuta pe angajați să suporte tranzițiile producătoare se stress, promovările, transferurile, schimbări de locuință, pensionări, nașteri, morți, căsătorii, divorțuri, ce le influențează performanța profesională și care să-i formeze ca niște conducători auto capabili să reziste schimbărilor frecvente, la locul de muncă și în afara acestuia. [2]
În contextul economic actual, marcat de globalizarea fenomenelor, de recunoașterea tot mai largă a interdependențelor dintre calitate și mediu, asistăm la creșterea exigențelor societății privind calitatea și protecția mediului, exigențe concretizate în reglementări din ce în ce mai severe.
Preocupările privind certificarea conformității cu standardele ISO 9001 și ISO 14001, vizează creșterea eficacității proceselor organizației în realizarea obiectivelor, ceea ce va favoriza
demersul întreprinderilor privind implementarea unui sistem integrat de management calitate-mediu. [3]
PARTEA I – NOȚIUNI TEORETICE
CAPITOLUL 1 – Competența profesională
1.1 Metode de evaluare a competențelor, instrument de evaluare și dovezi de competență
Metoda de evaluare este tehnica prin care se culeg dovezi de competență. Metodele de evaluare recomandate sunt: autoevaluarea, portofoliul de rapoarte, lucrări realizate anterior evaluării, interviul, observarea directă/simularea sau demonstrația structurată, testul scris/întrebări orale, proiectul. [4]
Metodele folosite în evaluare trebuie să evidențieze faptul că un candidat are cunoștințele și deprinderile necesare efectuării activităților de muncă și, mai ales, are capacitatea de a obține rezultatele așteptate în urma efectuării acestor activități. Cu alte cuvinte, metodele de evaluare evidențiază:
cunoștințele și deprinderile corespunzătoare unității sau grupului de unități evaluate;
capacitatea de înțelegere și discernământul candidatului;
atitudinea acestuia în diferite situații de muncă;
capacitatea de adaptare la mediul de muncă în vederea obținerii rezultatelor așteptate;
capacitatea de a acționa eficace în situații neprevăzute. [4]
Instrumentul de evaluare reprezintă metoda de evaluare operaționalizată și cuprinde obiectivele evaluării, rezultatul așteptat și modalitatea de apreciere a rezultatului obținut.
Un instrument de evaluare bun este acela care asigură validitate, credibilitate, corectitudine și transferabilitate procesului de evaluare. Pentru aceasta instrumentul de evaluare trebuie să fie cuprinzător, ușor de administrat și să conducă la culegerea dovezilor de competență relevante în raport cu aspectele critice stabilite.
De exemplu: instrumentul de evaluare pentru testul scris este format din setul de întrebări, recomandări privind modul de rezolvare, răspunsurile corecte și indicațiile privind modul de notare sau de apreciere.
În ceea ce privește proiectul, instrumentul se constituie din tema proiectului, rezultatul așteptat, modul de prezentare, indicații privind modul de apreciere a rezultatului.
Pentru observarea directă, instrumentul de evaluare este fișa de observare directă a secvențelor de muncă urmărite în care trebuie specificate activitățile pe care candidatul ar trebui să le realizeze și nivelul calitativ al acestora. De multe ori observarea directă se asociază cu întrebări orale prin care evaluatorul se poate edifica dacă persoana evaluată: [4]
conștientizează acțiunile pe care le face;
are capacitatea de a transfera cunoștințele și deprinderile cerute de secvența de muncă și în alte contexte;
poate da soluții de rezolvare a unor situații dificile care pot apărea în timpul acelor activități.
Dovezile de competență sunt informațiile produse de candidat care sunt analizate de către evaluator în raport cu aspectele critice stabilite pentru unitate/unitățile de competență pentru care este evaluat. [4]
Dovezile de competență sunt informațiile produse de un candidat din care rezultă că îndeplinește toate aspectele descrise de unitatea/unitățile de competență pentru care este evaluat, respectiv are cunoștințele și deprinderile necesare, demonstrează atitudinile corespunzătoare pentru a obține rezultatele așteptate la nivel calitativ. Răspunsurile corecte la testul scris sau întrebările orale, produsul realizat în cadrul unui proiect sau în timpul activităților de muncă, un serviciu furnizat la nivelul calitativ așteptat, sunt toate dovezi de competență. [4]
1.1.1 Autoevaluarea
Autoevaluarea constă în aprecierea rezultatelor propriei activități, a aptitudinilor, atitudinilor și a altor capacități, în raport cu cerințele standardului.
Candidatul își realizează bilanțul propriei performanțe profesionale printr-o analiză cât mai obiectivă a capacităților și a rezultatelor profesionale proprii. [4]
Fișa de autoevaluare este un instrument care permite candidatului să treacă în revistă și să analizeze propria capacitate profesională în raport cu cerințele, focalizându-l pe cele trei aspecte principale ale competenței:
“știu”;
“pot să fac”;
“am dovezi de competență valide”.
Rezultatul completării acestei fișe nu constituie o dovadă de competență în sine dar este deosebit de important pentru că îl ajută atât pe candidat cât și pe evaluator să decidă care sunt competențele care sunt evaluate prin procesul propriu-zis și se reduce astfel rata de eșec.
Dovada obținută pe baza aplicării acestui instrument de evaluare nu se ia în considerare la evaluarea competențelor profesionale ale candidatului, ci are ca scop încurajarea participării candidatului în cunoștință de cauză la procesul de evaluare.
Autoevaluarea constă în aprecierea rezultatelor propriei activități, a aptitudinilor, atitudinilor și a altor capacități, bilanțul propriei performanțe profesionale prin analiza cât mai obiectivă a capacității și a rezultatelor profesionale proprii.
Autoevaluarea poate fi folosită, ca un corelativ la alte metode de evaluare. Totodată, ea poate să se prezinte și în calitate de metodă independentă pentru sesizarea stării de fapt, în scopul implicării active a angajatului în procesul de dezvoltare personală în organizația în care lucrează.
Autoevaluarea se poate realiza după criteriile și standardele stabilite a fi aplicate de management sau de către specialistul în resurse umane, asigurându-se feedback între manager și subordonat, pentru cunoașterea reciprocă a percepțiilor fiecăruia. În alte situații, pornindu-se de la o problemă concretă, autoevaluarea poate fi realizată cu prilejul unei convorbiri între specialistul în resurse umane/managerul direct ți subiectul în cauză pe o problematică anume – manifestarea agresivității, satisfacția personală, nevoia de perfecționare, capacitatea de a-și exprima clar opiniile. Avantajul discuției personalizate este că se poate ajunge la un punct comun cu privire la situația existentă și se poate trece rapid la stabilirea unor măsuri de rectificare a situației. Autoevaluarea poate fi privită și ca parte mai largă a altor metode de evaluare organizațională [5].
Prin intermediul acestei metode, angajații sunt puși să-și identifice punctele tari și slabe, găsind singuri modalitățile de îmbunătățire a performanțelor.
În general, testul de autoevaluare, poate urmări:
Personalitatea: nervozitatea, agresivitatea, starea de mulțumire, sociabilitatea, capacitatea de control/stăpânire.
Raționalitatea: puterea de control, discernământul, dependența față de opinia publică, nevoia de ajutor, orientarea spre perfecționare.
Sistemul este mult mai afectat de subiectivismul, de înțeles, al angajatului care se autoapreciază (eroare de indulgență).
1.1.2 Portofoliul de rapoarte, certificări și lucrări anterioare
Metodă de evaluare ce permite analiza unor produse de excepție realizate de cel evaluat într-o perioadă anterioară evaluării, precum și alte documente (corespondențe, opere, jurnale, carnete de note, fișe de informare și documentare, eseuri, certificate, diplome) care pot pleda ca premisă favorizantă pentru exercitarea cu succes a competențelor actuale. [4]
Portofoliul este un instrument care îmbină învățarea cu evaluarea continuă și progresivă a procesului de activitate sau a produsului final. Acesta sporește motivația învățării.
În stabilirea instrumentului “Portofoliul” evaluatorul decide în concordanță cu aspectele critice pentru care a selectat această metodă, ce tipuri de dovezi produse anterior de candidat sunt relevante pentru demonstrarea competenței.
Structura unui portofoliu pentru o anumită ocupație poate include precizări referitoare la:
selectarea tematică a elementelor de conținut;
relevanța acestora pentru competența probată/evaluată;
durata la care se raportează portofoliul, ținând cont de rata modernizărilor și schimbărilor în sectorul ocupațional respectiv;
Portofoliul unui candidat poate include:
certificate, atestări, diplome obținute la cursuri de formare, la concursuri și competiții;
aprecieri la adresa activității, produselor realizate de cel evaluat, din presă, literatura de specialitate;
scrisori de recomandare, utilizate la încadrarea în anumite posturi, funcții;
corespondență, jurnale, extrase din proiecte, lucrări de excepție, liste de opere, publicații, înregistrări audio-video.
Portofoliul (în traducere purtător de foi) este cartea de vizită a cursantului prin care se poate urmări progresul cursantului. El cuprinde:
-lista conținutului acestuia (cuprinsul cu titlul fiecărei lucrări și numărul paginii la care se găsește);
– lucrările realizate individual sau în grup;
– rezumate;
– eseuri;
– referate, comunicări;
– fișe individuale de studio;
– proiecte;
– teme de zi;
– rapoarte scrise de realizare a proiectelor;
– teste și lucrări semestriale;
– înregistrări, fotografii, care atestă activitatea individuală sau de grup;
– autoevaluări scrise.
Rapoarte din partea altor persoane
Acest instrument se structurează în conformitate cu aspectele critice identificate pentru fiecare unitate/grup de unități de competență și se referă la activități și la calitatea rezultatelor acestora, comportament, stil și maniere demonstrate de candidat.
Rapoartele se întocmesc de supervizori, clienți, colegi sau alte persoane. Pot fi elaborate pe baza unui chestionar privind modul în care răspunde sarcinilor profesionale și poate cuprinde și aprecieri critice din partea persoanelor cu privire la calitatea muncii și rezultatelor candidatului.
Rapoartele pot fi solicitate atât de către persoana evaluată, cât și de către evaluator, ca metodă de evaluare suplimentară, asociată portofoliului.
1.1.3 Interviul
Interviul reprezintă o conversație structurată, orientată către un scop, în care atât intervievatorul, cât și candidatul schimbă informații. Aceste informații vor face posibilă prevederea informațiilor viitoare ale candidatului la locul de muncă, precum și compararea candidaților între ei.
În cadrul interviului sunt procesate și evaluate informațiile obținute despre candidat în legătură cu particularitățile postului.
Scopul interviului de selecție a personalului este de a obține și evalua informații despre un candidat care să permită o predicție validă în legătură cu performanța sa profesională viitoare pe post, făcându-se, în același timp, o comparație cu predicțiile făcute pentru ceilalți candidați.
Avantajele interviurilor de selecție a personalului constau în posibilitatea de a pune întrebări despre experiența candidaților și de a afla în ce măsură competențele acestora corespund cu cele cerute pe post. Pe de altă parte, interviul oferă candidaților ocazia de a pune întrebări despre post și nu în ultimul rând, permit o întâlnire directă cu candidații.
Eficacitatea interviurilor depind însă de priceperea și experiența intervievatorului, existând riscul formării unor impresii subiective din partea intervievatorilor.
Interviul nu este, așadar, un interogatoriu, ci o discuție cu candidatul care are ca scop obținerea de informații despre acesta, astfel încât să i se poată evalua calitățile personale și calificarea în raport cu cerințele postului.
Interviurile ar putea fi clasificate astfel:
– interviuri structurate
– interviuri semistructurate
– interviuri nestructurate
– interviuri stresante
Interviuri structurate, intervievatorul folosește un set de întrebări standardizate care sunt adresate tuturor candidaților pentru un anumit post. Tipul acesta de interviu are un grad mai mare de siguranță pentru că se obțin date similare de la toți candidații.
Interviuri semistructurate, în acest caz, doar întrebările de bază sunt pregătite dinainte, fiind permisă o oarecare flexibilitate privind formularea acestora. In acest tip de interviu se obțin informații mai relevante, chiar dacă nu au un grad de siguranță mai mare, ca în cazul celor obținute prin intermediul interviurilor structurate.
Interviuri nestructurate, se vor pune, în acest caz, întrebări generale pentru a stimula candidatul să discute despre el însuși. Deoarece aceste tipuri de interviuri au un grad redus de siguranță, interviurile nestructurate nu sunt recomandate ca metodă de selecție a candidaților.
Interviuri stresante, sunt modalități speciale de intervievare, utile titularilor posturilor care se vor confrunta cu situații cu grad înalt de stres. Intervievatorul ia o atitudine agresivă cu scopul de a produce anxietate candidatului, pentru a observa cum se comportă acesta în astfel de situații.
Prin urmare, interviurile stresante vor fi folosite numai în situații cu totul speciale, deoarece acestea pot genera o Fotografie proastă, deformată asupra organizației.
1.1.4 Observarea directă/Simularea sau demonstrația structurată
Activitate de investigare, de percepere și interpretare prin care se culeg informații în contactul direct cu situații concrete de activitate.
Se realizează metodic, pe bază de plan și vizează culegerea unor informații cât mai complete, relevante și diverse privind: capacitatea de îndeplinire a cerințelor de la locul de muncă, manifestări de comportament, atitudini, aptitudini, limbaj, ținută, reacții, emoții, eficacitate, productivitate, conștiinciozitate, meticulozitate. [4]
Simularea este un substitut al observării directe. Ea constă în aplicarea unor cunoștințe și dovedirea unor deprinderi în situații asemănătoare realității, în condiții experimentale. [4]
Simularea are un pronunțat caracter ipotetic, dezvoltând capacitatea de anticipație și de susținere a unor diverse opțiuni și variante pe bază de demonstrații practice și argumente logice, structurate. [4]
Atât metoda observării directe cât și cea a simulării necesită un instrument de evaluare de tip fișă de observare care conține activitățile pe care ne așteptam să le realizeze o persoană pe parcursul unei secvențe de muncă bine definită.
Dacă secvența este parte a programului curent de muncă pe care candidatul îl are acolo unde este angajat, metoda de evaluare este observare directă.
Dacă însă se proiectează o secvență imaginată după un scenariu, tehnica folosită este simularea.
Cu ajutorul unei fișe de observare se poate urmări dacă un candidat cunoaște și aplică corect etapele procesului de producție și manifestă un comportament adecvat într-o situație de muncă obișnuită.
Este foarte probabil ca prin observare directă să nu se poată pune în evidență modul de reacție și de manifestare în situații excepționale sau în condiții de mediu diferit, de aceea este foarte util ca observarea să se asocieze cu întrebări orale, prin care să se investigheze capacitatea de cuprindere a unei game mai largi de situații din partea candidatului și cu un raport, care să releve constanta în timp a comportamentului acestuia.
Diferența dintre observarea directă și simulare constă în faptul că la cea dintâi observare se face în condiții reale de muncă iar evaluatorul trebuie să stabilească împreună cu candidatul care este momentul în care, în programul curent al acestuia, are loc o secvență de muncă relevantă pentru competențele evaluate.
Simularea poate fi organizată independent de programul de muncă al candidatului. Pentru simulare instrumentul de evaluare conține și un scenariu în care se specifică toate detaliile reconstituirii unei secvențe reale de muncă.
1.1.5 Testul scris/Întrebări orale
Testul scris
Metodă de evaluare standardizată (conținut, redactare, notare identică pentru toți) care permite stabilirea nivelului cunoștințelor și a modului de operare cu acestea de către candidat, care are drept scop obținerea într-un timp relativ scurt a unor informații cuantificabile independent de subiectivitatea evaluatorului. [4]
La elaborarea unui test scris sau a întrebărilor orale trebuie ca:
întrebările să fie clare și să acopere arii esențiale de conținut;
fiecare întrebare să testeze capacități de cunoaștere, de înțelegere și discernământ, de aplicare, și nu de memorare;
formulările să fie afirmative;
enunțul să nu conțină elemente din răspuns.
Testele scrise conțin diverse tipuri de itemi.
Itemul poate fi definit ca:
Item = întrebare + formatul acesteia + răspunsul așteptat
După gradul de obiectivitate oferit în corectare există următoarele categorii de itemi: obiectivi, semi-obiectivi, subiectivi.
a) Itemii obiectivi testează un număr mare de elemente de conținut într-un interval de timp relativ scurt, asigurând un grad ridicat de obiectivitate; se bazează pe un model al răspunsului corect, răspunsul corect este unul singur; ei măsoară rezultate ale învățăturii situate la niveluri cognitive inferioare: cunoștințe, priceperi și capacități de bază. Există mai multe tipuri:
I. Cu alegere multiplă
Itemi cu alegere multiplă solicită alegerea unui răspuns corect dintr-o listă de opțiuni, oferită candidatului pentru o singură premisă.
Utilizări:
– cunoașterea terminologiei;
– cunoașterea elementelor specifice;
– cunoașterea unor principii;
– cunoașterea unor metode și proceduri;
– identifică aplicații ale faptelor și principiilor;
– interpretează relația cauză-efect;
– argumentează metode și proceduri.
Enunț: Citește cu atenție enunțul următor și încercuiește/subliniază/scrie litera corespunzătoare răspunsului corect.
II. Cu alegere duală
Itemii cu alegere duală – solicită asocierea unuia sau a mai multor enunțuri cu una din componentele cuplurilor de alternative duale:
– adevărat-fals;
– da-nu;
– corect-incorect.
Utilizări:
– cunoașterea unor definiții, proprietății, principii;
– identificarea opiniilor unor surse autorizate;
– identificarea relațiilor de tip cauză-efect.
Enunț: citește cu atenție următoarea afirmație și încercuiește litera A, dacă este adevărată, sau litera F, dacă este falsă.
III. Tip pereche
Itemii de tip pereche solicită stabilirea unor corespondențe între elementele distincte (cuvinte, propoziții), picturală (imagini, simboluri), mixtă (imagini, cuvinte).
Utilizări:
– termeni – definiții;
– reguli – exemple;
– simboluri – concepte;
– părți componente – funcții;
– aparate, utilaje, scule – utilizări.
Enunț: stabilește prin săgeți corespondența dintre ….. din coloana A și …… corespunzătoare din coloana B.
b) Itemii semi-obiectivi au ca principală trăsătură faptul că evaluatul este pus în situația de a construi un răspuns și nu de a-l înțelege.
Sunt de două tipuri:
– de completare/răspuns scurt;
Itemii de completare/cu răspuns scurt – solicită elaborarea unui răspuns, în scris. Răspunsul solicitat prin intermediul unei întrebări, a unei formulări incomplete.
Utilizări:
– cunoașterea terminologiei, a unor fapte specifice, a unor principii, a unei metode sau proceduri;
– interpretarea/determinarea unor date, aplicarea unor cunoștințe;
– operarea cu simboluri, formule matematice și convenții;
– demonstrarea abilității de a structura informațiile, de a formula cel mai potrivit și scurt răspuns.
Enunț: Citește cu atenție afirmațiile următoare și completează spațiile libere astfel încât să aibă sens, să respecte adevărul științific.
– Întrebări structurate.
Întrebările structurate – solicită elaborarea unor răspunsuri la întrebările formulate în legătură cu un material prezentat.
Utilizări:
– cunoașterea unor definiții, proprietăți sau principii;
– observarea unor fenomene, experimente, materiale grafice;
– utilizarea cunoștințelor;
– manevrarea informațiilor;
– relaționarea elementelor.
Enunț: privește, analizează, desenează, răspunde la întrebări.
Caracteristici ale itemului:
– este format din mai multe sub întrebări de tip obiectiv sau semiobiectiv legate între ele printr-un element comun;
– să ceară răspunsuri simple la început, crescând dificultatea spre sfârșitul probei;
– să solicite un singur răspuns corect, să nu conțină negații.
c) Itemii subiectivi (cu răspuns deschis) scot în evidență originalitatea, creativitatea, personalizarea și individualizarea răspunsului.
Sunt de tip:
– rezolvarea de probleme, care prezintă următoarele cerințe:
– situația problemă să fie adecvată nivelului de vârstă și de pregătire a cursanților;
– activitatea să se desfășoare individual sau în grup, în funcție de natura și conținutul problemei;
– activitatea să fie în concordanță cu obiectivele și conținuturile modulelor.
– eseul – se utilizează pentru măsurarea abilităților și a competențelor de complexități ridicate:
– de a evoca, organiza și integra ideile;
– de a se exprima independent în scris;
– de a interpreta datele primite sau obținute prin documentare;
– de a aplica datele și interpretarea făcută.
Enunț: realizează un eseu cu tema ……, după următoarea structura de idei ………
Întrebări orale
Metodă de evaluare care constă în administrarea unei serii de întrebări structurate pe baza unui protocol prestabilit, determinând realizarea dialogului evaluator-candidat și în urma căruia se poate aprecia modul de gândire și exprimare, nivelul cunoștințelor și operarea cu acestea, opiniile și atitudinile, modul de rezolvare logică a unor situații problematice, capacitatea de argumentare.
1.1.6 Proiectul
Proiectul reprezintă o construcție mintală anticipativă, care are ca obiect realizarea unui produs sau rezolvarea de principiu a unei probleme, ceea ce implică: documentare, efort de concepție și creație, cercetare, design, evaluare, implementare (susținere). Proiectul este un produs tipic al proceselor imaginative. [4]
Proiectul este o activitate de evaluare mai amplă, care începe în clasă, prin definirea și înțelegerea sarcinii de lucru, se continuă acasă pe parcursul mai multor zile sau săptămâni și se încheie tot în clasă, prin prezentarea în fața colegilor a unui produs asupra rezultatelor obținute și cadă este cazul, a produsului realizat. Este foarte util atunci când se urmărește accentuarea caracterului practic aplicat al învățării și apropierea între discursul teoretic și experiența de viață a cursanților.
Proiectul, de regulă, conține:
tema;
resursele necesare;
modalitatea de rezolvare;
rezultatul așteptat;
modalitatea de apreciere.
Temele de proiect se pot focaliza pe demonstrarea capacităților de organizare, planificare și valorificare a resurselor, creativitate și inventivitate, de analiză și sinteză. Proiectul poate demonstra capacitatea de sinteză și structură, informații, de a alege strategii, proceduri, metode și mijloace adecvate necesare realizării activităților descrise.
1.2 Evaluatorul de competențe profesionale
1.2.1 Descriere
Calificarea evaluator de competențe profesionale cuprinde competențele necesare efectuării proceselor de evaluare de competențe profesionale ale unor persoane, în vederea certificării acestora. Activitatea evaluatorului de competențe se derulează numai în cadrul unor centre de evaluare autorizate conform legislației în vigoare, privind formarea profesională a adulților.
Pentru a putea fi certificat ca evaluator de competențe, un candidat trebuie să fie specialist cu experiență recentă în ocupația/calificarea/aria ocupațională respectivă și să demonstreze că are cunoștințele teoretice și deprinderile practice pentru realizarea activităților descrise în competențele cuprinse în calificare.
Dovezile trebuie să demonstreze că acest candidat poate și știe:
– să organizeze procesul de evaluare, prin combinarea de metode de evaluare adecvate, care să permită procese de evaluare valide, credibile, imparțiale, transparente, cu costuri minime;
– să clarifice, la solicitarea candidatului, modalitatea de autoevaluare a acestuia, să furnizeze detalii privind desfășurarea procesului de evaluare și modalitatea producerii dovezilor de competență de către candidat;
– să analizeze dovezile de competență directe și indirecte pentru a decide dacă sunt valide, autentice, de calitate, actuale și suficiente și să stabilească dacă sunt necesare dovezi suplimentare pentru a decide în final dacă sunt acoperite toate aspectele critice aferente fiecărei competențe;
– să înregistreze rezultatele evaluărilor pe tot parcursul procesului de evaluare, să întocmească dosarele de evaluare ale candidaților, să ofere un feedback constructiv candidaților și să raporteze rezultatele evaluării conducerii centrului de evaluare, conform procedurilor interne. O procedură se poate referi la o activitate desfășurată de un individ, la un ansamblu de activități aparținând unei structuri organizatorice sau unui domeniu, sau la elementele sistemului calității organizației; [6]
– să elaboreze instrumentele de evaluare, pe baza analizei conținutul standardului și să aleagă metodele de evaluare adecvate pentru culegerea dovezilor care să conducă la îndeplinirea aspectelor critice ale competențelor dintr-o calificare profesională.
1.2.2 Motivație
Evaluarea competențelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale este un proces complet diferit de sistemul tradițional de evaluare, fiind proiectat cu precădere pentru adulți.
Evaluatorul de competențe nu urmărește să pună în evidență lipsurile candidatului privind modul de realizare a activităților, ci îl ajută să-și demonstreze competențele, îndrumându-l în producerea dovezilor necesare certificării.
Acest proces presupune consultarea și colaborarea continuă între evaluator și persoana evaluată și are loc în diverse momente:
– înainte de evaluare, pentru ca evaluatorul să se asigure că persoana care urmează a fi evaluată este complet pregătită pentru aceasta și a înțeles procesul de evaluare;
– în timpul evaluării, pentru a oferi candidatului o serie de rezultate parțiale și posibilitatea unor clarificări pe parcurs;
– după evaluare, în legătură cu rezultatele evaluării și necesitatea pregătirii suplimentare, atât teoretică cât și practică.
1.2.3 Condiții de acces
Pentru a putea efectua evaluări de competențe profesionale în cadrul unui centru de evaluare, specialiștii cu experiență recentă de muncă și/sau de coordonare în ocupațiile/calificările din transportul rutier, trebuie să fie certificați de un organism de evaluare care are atribuții legale în certificarea formării profesionale a adulților.
Astfel, evaluatorul este persoana care cunoaște temeinic domeniul transportului rutier, cu experiență de cel puțin 3 ani în acest domeniu și care deține diplomă de studii superioare tehnice, juridice sau economice. Acesta trebuie să dețină permis de conducere corespunzător categoriei de vehicule pentru care candidatul este examinat și să fie posesor al unui certificat care atestă deținerea de competențe de "evaluator de competențe profesionale" – cod 242405 sau de "evaluator de evaluatori" – cod 242409, conform Clasificării ocupațiilor din România. [7]
CAPITOLUL 2 – Studiu teoretic: Procedura de evaluare a competențelor profesionale generale ale personalului cu responsabilități în activitățile rutiere
2.1 Evaluarea conducătorilor auto
Evaluarea inițială a conducătorilor auto și confirmarea periodică a competențelor profesionale în cadrul programelor de formare profesională din domeniul rutier ale personalului cu responsabilități în siguranța activității rutiere, cu precădere a conducătorilor auto, urmărește 3 obiective principale:
– scopul administrativ – îndeplinirea cerințelor referitoare la personalul cu responsabilități în siguranța activității rutiere privind calificarea, instruirea, autorizarea, menținerea în funcție;
– scopul motivațional – identificarea nevoilor în instruirea și dezvoltarea personalului cu responsabilități în siguranța activității rutiere privind calificarea, instruirea, autorizarea, menținerea în funcție;
– scopul informațional – informarea personalului cu responsabilități în siguranța circulației privind rezultatele evaluării lor și căile posibile de îmbunătățire a acestor rezultate.
Pentru obținerea, menținerea și dezvoltarea competențelor profesionale la un nivel calitativ ridicat și în scopul respectării cerințelor privind siguranța activității rutiere, s-a impus ca personalul cu responsabilități în siguranța circulației, precum și alte categorii de personal care desfășoară activități specifice în operațiunile de transport terestru din România să fie cuprins într-un sistem de menținere a pregătirii profesionale și perfecționării competențelor profesionale.
Operatorii economici care desfășoară operațiuni de transport sunt obligați să utilizeze în efectuarea activităților privind siguranța circulației numai personal care face parte din sistemul de menținere a competențelor profesionale în operațiunile de transport.
Evaluarea pentru confirmarea inițială și periodică a competențelor profesionale este parte componentă a programelor de formare profesională continuă din domeniul rutier.
În conformitate cu prevederile în vigoare privind sistemul de menținere a competențelor profesionale pentru personalul din domeniul rutier, în sensul prezentei proceduri se disting următoarele tipuri și forme de evaluare:
a. evaluarea competențelor profesionale generale ale personalului cu responsabilități în activitățile rutiere;
b. evaluarea competențelor profesionale specifice tipurilor de transporturi și/sau specifice tipurilor de activități rutiere;
c. evaluarea competențelor profesionale ale personalului care desfășoară activități specifice în operațiunile de transport rutier, precum și cel cu responsabilități în siguranța circulației.
Pentru a putea efectua operațiuni de transport rutier ce fac obiectul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, conducătorii auto titulari ai permiselor de conducere corespunzătoare pentru categoriile C1, C1E, C și CE, respectiv D1, D1E, D și DE, trebuie să dețină un nivel minim de cunoștințe necesare desfășurării profesiei, cunoștințe ce trebuie actualizate periodic prin stagii de pregătire adecvate.
Certificatul de calificare profesională inițială, denumit în continuare CPI, și Certificatul de calificare profesională continuă, denumit în continuare CPC, reprezintă dovada pregătirii profesionale inițiale, respectiv dovada pregătirii profesionale periodice a conducătorului auto. [7]
În plus față de documentele menționate mai sus, conducătorii auto cetățeni sau resortisanți ai unor terțe state, care sunt angajați la întreprinderi stabilite în România și care conduc autovehicule sau ansambluri de vehicule din categoriile C1, C1E, C și CE, trebuie să facă dovada pregătirii profesionale inițiale, respectiv dovada pregătirii profesionale periodice și prin atestatul de conducător auto menționat în Regulamentul (CE) nr. 484/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 1 martie 2002 de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 881/92 și (CEE) nr. 3.118/93 ale Consiliului în vederea instituirii unui atestat de conducător auto, CPI și CPC sunt valabile pentru tipul de transport rutier efectuat de către conducătorul auto, respectiv transport rutier de mărfuri sau transport rutier de persoane.
2.2 Modelul și conținutul certificatului de calificare profesională sunt prevăzute mai jos:
Notă privind modelul certificatului de pregătire profesională:
1. Caracteristicile fizice ale certificatului sunt conforme normelor ISO 7810 [8] și ISO 7816-1 [9]
Metodele de verificare a caracteristicilor fizice ale certificatelor destinate să asigure conformitatea lor cu normele internaționale.
2. Certificatul are două fețe.
Fața conține [7]:
a) titlul "Certificat de calificare profesională a conducătorului auto" imprimat cu caractere îngroșate;
b) numele statului membru care a eliberat certificatul (mențiune facultativă);
c) semnul distinctiv al statului membru care a eliberat certificatul, imprimat pe negativ într-un dreptunghi albastru și înconjurat de douăsprezece stele galbene; semnul distinctiv este următorul: RO: România;
d) informațiile specifice certificatului, numerotate după cum urmează:
1. numele titularului;
2. prenumele titularului;
3. data și locul nașterii titularului;
4a. data eliberării;
4b. data expirării;
4c. numele autorității care eliberează certificatul (poate fi tipărită pe fața 2);
5a. numărul permisului de conducere;
5b. numărul de serie;
6. fotografia titularului;
7. semnătura titularului;
8. domiciliul sau adresa poștală a titularului (mențiune facultativă);
9. (sub)categoriile de vehicule pentru care conducătorul răspunde obligațiilor de calificare inițială și/sau de calificare continuă;
e) mențiunea "model al Comunităților europene" în limba sau limbile statului membru care eliberează certificatul și titlul "certificat de calificare de conducător auto" în celelalte limbi ale Comunității, tipărite în albastru ca fond al certificatului.
f) culorile de referință:
– albastru: Pantone reflex blue;
– galben: Pantone yellow.
Verso-ul conține [7]:
a) 9. (sub)categoriile de vehicule pentru care conducătorul auto răspunde obligațiilor de calificare inițială și continuă;
10. codul comunitar armonizat stabilit în anexele I și Ia ale Directivei nr. 91/439/CEE "95.", urmat de data-limită de valabilitate pentru categoria respectivă. De exemplu: "95.zz.ll.aaaa";
11. se vor înscrie mențiunile corespunzătoare: "CPI" și/sau "CPC";
b) o explicație a rubricilor numerotate care apar pe fețele 1 și 2 ale certificatului (cel puțin rubricile 1, 2, 3, 4a, 4b, 4c, 5a, 5b și 10).
3. Securitatea, inclusiv protecția datelor
Diferitele elemente constitutive ale certificatului au drept scop eliminarea oricărei falsificări sau manipulări și detectarea oricărei tentative de acest gen. Nivelul de securitate al certificatului va fi cel puțin la fel de ridicat ca nivelul de securitate al permisului de conducere.
Pot obține în România CPI doar conducătorii auto care îndeplinesc una dintre următoarele condiții:
a) sunt cetățeni sau resortisanți ai unui stat membru al Uniunii Europene care își au reședința în România, așa cum este aceasta definită în art. 14 din Regulamentul (CEE) nr. 3.821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind echipamentul de înregistrare în transportul rutier, cu modificările și completările ulterioare;
b) sunt cetățeni sau resortisanți ai unor state nemembre ale Uniunii Europene care sunt angajați de o întreprindere stabilită în România sau au dobândit dreptul de a muncii în România. [7]
Pot obține în România CPC doar conducătorii auto care îndeplinesc una dintre următoarele condiții:
a) își au reședința în România, așa cum este aceasta definită în art. 14 din Regulamentul (CEE) nr. 3.821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985, cu modificările și completările ulterioare;
b) sunt angajați de o întreprindere stabilită în România. [7]
Sunt recunoscute ca valabile pe teritoriul României CPI și CPC eliberate în condițiile Directivei 2003/59/CE de alte state membre ale Uniunii Europene. [10]
2.3 Periodicitatea evaluării pentru confirmarea periodică a competențelor profesionale pentru personalul cu responsabilități în siguranța transportului rutier de marfă/persoane
Pregătirea periodică va consta în cursuri specifice, prin care conducătorii auto își vor actualiza cunoștințele care le sunt necesare în activitate, cu precădere în ceea ce privește siguranța rutieră și raționalizarea consumului de combustibil.
CPI poate fi obținut prin susținerea unui examen de cunoștințe teoretice și practice, conform prevederilor Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 1214/2015. Examenul va urmări însușirea nivelului minim de cunoștințe, conform tematicii prevăzute în Anexele nr. 1-5.
2.4. Organizarea și desfășurarea evaluării competențelor profesionale ale personalului cu responsabilități în transportul rutier de marfă/persoane
Evaluarea performanțelor profesionale individuale are ca scop aprecierea obiectivă a activității personalului, prin compararea gradului de îndeplinire a obiectivelor și criteriilor de evaluare stabilite pentru perioada respectivă cu rezultatele obținute în mod efectiv.
Evaluarea profesională se efectuează pentru a se asigura concordanța dintre cerințele postului, calitățile angajatului și rezultatele muncii acestuia la un moment dat. Evaluarea performanțelor profesionale individuale se realizează pentru: exprimarea și dimensionarea corectă a obiectivelor; determinarea direcțiilor și modalităților de perfecționare profesională a salariaților și de creștere a performanțelor lor; stabilirea abaterilor față de obiectivele adoptate și efectuarea corecțiilor; micșorarea riscurilor provocate de menținerea sau promovarea unor persoane incompetente.
Scopul evaluării consta în:
evaluarea calității activității profesionale,
evaluarea competențelor și cunoștințelor profesionale,
evaluarea aptitudinilor, calităților psihologice legate de activitatea profesională.
În vederea susținerii examenului, centrul de pregătire si perfecționare sau filiala/sucursala/punctul de lucru a/al acestuia depune la agenția teritorială a Autorității Rutiere Române – A.R.R., cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de data planificată a examenului, centralizatorul cu candidații care au absolvit cursul de pregătire și câte un dosar pentru fiecare candidat, care va cuprinde:
a) cererea;
b) copie după permisul de conducere aflat în perioada de valabilitate și după actul de identitate;
c) o fotografie color;
d) taxa certificat. [7]
Examenul pentru evaluarea cunoștințelor profesionale în vederea obținerii CPI conține întrebări arondate unei tematici prevăzută în Anexele nr. 1-5.
2.5 Evaluarea competențelor profesionale ale personalului cu responsabilități în transportul rutier de marfă/persoane
2.5.1 Elaborarea itemilor pentru evaluare
Criteriile generale de evaluare a performanțelor profesionale ale personalului cu responsabilități în siguranța activității de transport rutier, sunt prevăzute în Anexele nr. 1-5:
1. cunoștințe și experiență;
2. pregătire avansată privind conducerea rațională bazată pe regulile de siguranță;
3. aplicarea reglementarilor în domeniul transporturilor rutiere;
4. sănătatea conducătorului auto;
5. siguranța rutieră și siguranța mediului, serviciile. [11]
2.5.2 Comisia de evaluare
Examenele pentru evaluarea capacităților profesionale ale conducătorilor auto în vederea obținerii CPI se susțin pe suport IT (pe calculator) în prezența unei comisii de examinare formate din 3 reprezentanți:
2 reprezentanți desemnați din cadrul Autorității Rutiere Române – A.R.R.;
1 reprezentant desemnat din cadrul Direcției Transport Rutier din cadrul Ministerului Transporturilor. [7]
Rezultatul examinării teoretice care este susținută având la bază un test tip grilă, pe suport IT (calculator) va fi comunicat candidaților în aceeași zi, iar eventualele contestații cu privire la rezultatul examinării se vor depune în termen de 3 zile la Autoritatea Rutieră Română – A.R.R. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 15 zile de la depunere.
Autoritatea Rutieră Română – A.R.R. stabilește datele și locurile unde se susțin examenele, iar agențiile teritoriale ale Autorității Rutiere Române – A.R.R. verifică dosarele și respinge solicitările de examinare ale candidaților care nu au dosarul complet, în situația în care copiile documentelor nu sunt lizibile, ale candidaților al căror permis de conducere nu este în perioada de valabilitate, a căror fotografie nu este corespunzătoare confecționării certificatului sau care nu au efectuat toate orele de pregătire. [12]
Agenția teritorială a Autorității Rutiere Române – A.R.R. întocmește programatorul cu candidații care participă la examinare.
Candidații înscriși vor fi programați pentru a susține examenul teoretic în cel mult 30 de zile de la data depunerii dosarului la agenția teritorială a Autorității Rutiere Române – A.R.R.
Conducătorii auto respinși în urma examenului de obținere a CPC au posibilitatea să participe la reexaminări ulterioare.
Pentru a putea organiza cursuri de pregătire pentru conducătorii auto centrele de pregătire și perfecționare a personalului din domeniul transporturilor rutiere trebuie să fie autorizate de către Ministerul Transporturilor, prin Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier. [13]
2.6 Structura testelor de evaluare [14]
Ține cont de nivelul minim de cunoștințe ale personalului cu responsabilități în transportul rutier, prezentat în Anexele nr. 1-5, și poate fi accesată pe site-ul Autorității Rutiere Române. Prezentăm mai jos câteva întrebări din testele ce compun grila de examinare în vederea obținerii CPI.
2.6.1 Întrebări conducători auto marfă
1. Mecanică
Care este rolul transmisiei?
– asigura alimentarea motorului cu amestec carburant
– asigura transmiterea fluxului de putere, de la motor la rotile motrice
– dezvolta puterea necesara propulsării autovehiculelor
– transforma energia chimica a combustibililor în energie mecanica
…………………………………………….
Care dintre subansamblele enumerate sunt elemente componente ale transmisiei autovehiculelor?
– ambreiajul
– mecanismul de direcție
– sistemul de frânare
– suspensia
…………………………………………….
2. Prevenire accidente rutiere
Oboseala poate fi cauzata de:
– alimentație inadecvată
– alimentație insuficientă, prea grasă sau neechilibrată
– lipsa somnului
– toate cauzele enumerate pot provoca oboseală
…………………………………………….
Consumul de alcool poate avea ca efect:
– consumul de alcool poate provoca toate efectele enumerate
– diminuarea capacității de gândire
– evaluarea greșită a vitezelor
– reducerea câmpului vizual
…………………………………………….
3. Reglementări transport marfă
În cazul transportului rutier național de mărfuri generale contra cost, la bordul vehiculului trebuie să se afle:
– certificatul de agreare ADR
– certificatul de formare profesională ADR
– fișa de siguranță
– legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto
…………………………………………….
În cazul transportului rutier național de mărfuri contra cost, la bordul vehiculului trebuie să se afle:
– autorizațiile de transport marfă
– certificatul de competență profesională al conducătorului auto
– certificatul privind încadrarea vehiculului în normele de poluare și siguranță rutieră
– licența de execuție a vehiculului
…………………………………………….
Pe eticheta unei chingi, SHF reprezintă:
– componenta orizontală a forței de tensionare
– forța de tensionare standardizată
– forța manuală standardizată
– rezistența la rupere
…………………………………………….
4. Reglementari sociale – timpi de conducere și odihnă
Conform Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, timpul de odihnă săptămânal normal este de:
– 24 de ore
– 36 de ore
– 40 de ore
– 45 de ore
…………………………………………….
Verificarea tahografelor trebuie să fie făcută la fiecare:
-2 ani
-3 ani
-4 ani
-5 ani
…………………………………………….
2.7 Verificarea condițiilor de acces la evaluare
Evaluarea competențelor profesionale ale personalului cu responsabilități în siguranța transportului rutier de marfă sau persoane se materializează prin obținerea CPC aferent, condiția minimă de acces la examinare fiind ca titularul să se prezinte la examen cu permisul de conducere (mai jos prezentat) și buletinul/cartea de identitate în termen de valabilitate la data susținerii examenului, și pentru categoria din permis pentru care susține examenul. [7]
Legendă categorii permis de conducere:
Categoria AM: moped (2,3 sau 4 roți, viteza mai mică de 45 km/h, capacitate cilindrică ≤ 50 cm3, masa proprie ≤ 350 kg;
A1: motociclete cu capacitatea cilindrică ≤ 125 cm3 și Puterea ≤ 11 kw;
A2: motociclete cu capacitatea cilindrică >125 m3 și puterea ≤ 35 kw;
A: motociclete cu sau fără ataș;
B1: autovehicule cu 3 sau 4 roți, masa mai mică de 550 kg, capacitatea cilindrică 45 cm3, viteză mai mare de 50 km/h;
B: autovehicule cu masa mai mică de 3500 kg, nu mai mult de 8 locuri;
C1: autovehicule mai mare de 3500 kg nu mai mare de 7500 kg căruia i se poate atașa 750 kg;
C: autovehicule mai mare de 3500 kg căruia i se poate atașa remorca mai mare de 750 kg;
D1: autovehicule transport persoane, 9 locuri pe scaune dar nu mai mult de 16 în afara conducătorului auto;
D: autovehicule transport persoane, mai mult de 8 locuri pe scaune;
BE: ansamblu trăgător B + remorcă 750 kg, ansamblu nu depășește 3500 kg;
C1E: ansamblu trăgător C1 + remorcă mai mare 750 kg, dar să nu depășească greutatea trăgător;
CE: ansamblu trăgător C + remorcă mai mare 750 kg, dar să nu depășească greutatea trăgător;
D1E: ansamblu trăgător D1 + remorcă mai mare 750 kg, greutatea ansamblu să nu depășească 12000 kg;
DE: autovehicule transport persoane trăgător + remorcă transport marfă mai mare de 750 kg.
2.8 Desfășurarea examenului de evaluare:
Examenul de evaluare se desfășoară după un calendar prestabilit de către Autoritatea Rutieră Română – A.R.R., săptămânal.
Membrii Comisiei de evaluare permit accesul în sala de evaluare a candidaților după verificarea fizionomiei, a valabilității buletinului/cărții de identitate și permisului de conducere. Toți candidații se înscriu pe un tabel de prezență (nume/prenume, CNP și semnătura olografă). [6]
Comisia examinează candidații pentru a verifica deținerea de către aceștia a nivelului minim de cunoștințe prevăzut în Anexele nr. 1-5.
În vederea susținerii examenului pentru obținerea CPI, candidații se vor înscrie la un centru de pregătire profesională autorizat de Ministerul Transporturilor prin Direcția Transport Rutier.
În vederea susținerii examenului și a obținerii CPI, candidații trebuie să dețină permis de conducere valabil.
Candidații înscriși vor fi programați pentru a susține examenul teoretic în cel mult 60 de zile de la comunicarea privind înscrierea acestora transmisă de centrul de pregătire și perfecționare către Autoritatea Rutieră Română – A.R.R. Susținerea examenului practic va avea loc în baza programării, în cel mult 30 de zile de la promovarea examenului teoretic.
2.8.1 Pentru obținerea CPI, examenul de evaluare include două părți: teoretică și practică
2.8.1.1 Examenul teoretic
Acesta este format din două probe:
– un set de 100 întrebări tip grilă cu răspuns direct, testul având cel puțin o întrebare pentru fiecare obiectiv dintre obiectivele generale și cele specifice tipului de transport, respectiv transport de mărfuri sau persoane, prevăzut în Anexele nr. 1-5;
– 6 studii de caz, câte două pentru fiecare dintre cele 3 capitole ale Anexele nr. 1-5.
Durata examenului teoretic este de 4 ore. Candidatul este considerat admis dacă a răspuns corect la cel puțin 70% din întrebări și a obținut minimum 70% din punctajul maxim cumulat al studiilor de caz. [7]
Candidații declarați admiși la examenul teoretic vor putea susține examenul practic.
2.8.1.2 Examenul practic
Acesta este format din două probe: conducere și practică
Proba de conducere este destinată evaluării pregătirii cu privire la conducerea rațională bazată pe reguli de siguranță. Această probă are loc, pe cât posibil, pe drumuri situate în afara zonelor construite, pe drumuri expres sau pe autostrăzi (sau alte drumuri similare), precum și pe toate tipurile de drumuri publice urbane, acestea trebuind să prezinte diferite tipuri de dificultăți pe care un conducător auto le poate întâlni. Este preferabil ca această probă să se desfășoare în diverse condiții de intensitate a traficului. Timpul de conducere pe drum trebuie să fie folosit în mod optim pentru a evalua candidatul în toate zonele de circulație pe care le-ar putea întâlni. Durata minimă a acestei probe este de 90 de minute. [7]
Prin procedura de examinare se poate stabili ca examenul practic să fie completat de o a treia probă care să se desfășoare într-un poligon special sau pe un simulator performant, pentru a evalua abilitățile cursantului în ceea ce privește conducerea rațională, manevrarea în siguranță, în special în ceea ce privește controlul vehiculului în funcție de diferitele stări ale carosabilului, precum și în funcție de condițiile atmosferice, de ora din zi sau din noapte. În cazul în care este stabilită, durată acestei probe opționale va fi de 30 de minute. [7]
Pentru a fi admiși la examenul de obținere a CPI, candidații trebuie să fie declarați admiși atât la examenul teoretic, cât și la toate probele parțiale ale examenului practic.
În cazul nepromovării examenului în totalitate, calificativele "Admis" obținute de candidați la examenul teoretic sau la probele parțiale își păstrează valabilitatea cel mult 6 luni de la data obținerii primului calificativ, dar nu mai mult de două reexaminări.
Vehiculele utilizate în timpul examenelor practice trebuie să îndeplinească cel puțin condițiile prevăzute în Anexele nr. 1-5. "Normele de autorizare a școlilor de conducători auto" din Normele de autorizare a funcționării centrelor de pregătire a personalului din domeniul transporturilor rutiere, aprobate prin Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 733/2013, cu modificările ulterioare. [15]
2.9 Gestionarea documentelor ce fac obiectul evaluării pentru confirmarea periodică a competențelor profesionale ale personalului cu responsabilități în siguranța transportului rutier de marfă/persoane
Centrele de pregătire și perfecționare și filialele/sucursalele/punctele de lucru ale acestora au următoarele obligații: [13]
a) să efectueze pregătirea profesională a candidaților pentru obținerea CPI și CPC numai în conformitate cu programele de pregătire elaborate cu respectarea prevederilor Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 1212/2015 pentru aprobarea Normelor de autorizare a centrelor de pregătire și perfecționare a personalului din domeniul transporturilor rutiere și aprobate de Direcția Transport Rutier din Ministerul Transporturilor;
b) să transmită Direcției Transport Rutier din cadrul Ministerului Transporturilor, cataloagele cu participanții la pregătire, perioada, programul orar și locul unde are loc pregătirea (au filele numerotate, semnate și ștampilate de Direcția Transport Rutier din cadrul Ministerului Transporturilor și sunt personalizate pentru fiecare sediu central/filială/sucursală/punct de lucru al/a fiecărui centru de pregătire și perfecționare autorizat, cuprinzând numele, prenumele și codul numeric personal; tipul cursului urmat; datele și orele la care a urmat fiecare tematică de curs și, după caz, pregătirea practică, lectorul sau lectorii cu care a urmat fiecare tematică de curs). Cataloagele se vor păstra la fiecare sediu central/filială/sucursală/punct de lucru al/a fiecărui centru de pregătire și perfecționare pe o perioada de cel puțin 5 ani. Orice modificare în catalog se face prin tăiere cu o linie orizontală, scriere alăturată, semnare și ștampilare de către cel care a adus modificarea;
c) să păstreze timp de 12 luni diagramele tahograf și/sau rapoartele imprimate ale tahografelor digitale utilizate de cursanți în timpul pregătirii practice;
d) să efectueze pregătirea conducătorilor auto astfel încât să respecte prevederile Hotărârii Guvernului nr. 38/2008 privind organizarea timpului de muncă al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier. În acest sens, perioadele de timp alocate pregătirii profesionale se asimilează timpului de muncă;
e) documentele referitoare la absolvenții cursurilor de pregătire se păstrează la sediul centrelor de pregătire și perfecționare a personalului din domeniul transporturilor rutiere autorizate, unde s-au desfășurat cursurile, pe o perioadă de minimum 10 ani;
f) documentele referitoare la rezultatele examenelor susținute de conducătorii auto se păstrează la agențiile teritoriale ale Autorității Rutiere Române – A.R.R. pe o perioadă de minimum 10 ani, iar evidența lor centralizată se păstrează la sediul central al Autorității Rutiere Române – A.R.R., eliberează și ține evidența certificatelor de calificare profesională ale conducătorilor auto.
CAPITOLUL 3 – Recomandări privind formarea evaluatorilor de competențe profesionale pentru pregătirea personalului cu responsabilități în domeniul transportului rutier
de marfă și persoane
3.1 Evaluarea – delimitări conceptuale
Delimitări conceptuale: [16]
procesul prin care se delimitează, se obțin și se furnizează informații utile permițând luarea unor decizii ulterioare;
o acțiune managerială proprie sistemelor socio-umane care solicită raportarea rezultatelor obținute într-o anumită activitate, la un ansamblu de criterii specifice domeniului, în vederea luării unei decizii optime.
Îmbunătățirea abilităților de lucru ale evaluatorilor se realizează prin cunoașterea următoarelor aspecte: [17]
cunoașterea rolului, atitudinii și a conduitei dezirabile a evaluatorului;
dezvoltarea abilităților organizatorice;
cunoașterea profilului evaluatorului;
cunoașterea caracteristicilor procesului de evaluare;
cunoașterea și evitarea erorilor de evaluare;
identificarea facilă a caracteristicilor candidaților;
definirea termenului de empatie și aplicarea acesteia în procesul de evaluare;
cunoașterea modului de realizare al comunicării;
dezvoltarea abilității de a decodifica într-o manieră obiectivă mesajele nonverbale ale interlocutorilor;
eliminarea distorsiunilor comunicaționale legate de mesajul pur verbal.
CE ESTE EVALUAREA COMPETENȚELOR PROFESIONALE?
Evaluarea competențelor profesionale este procesul de colectare a informațiilor necesare pentru stabilirea competenței și judecarea lor în raport cu standardul
CE ESTE COMPETENȚA PROFESIONALĂ?
capacitatea de a aplica, transfera și combina cunoștințe și deprinderi în situații și medii de muncă diverse, pentru a realiza activitățile cerute la locul de muncă la nivel calitativ;
îmbinarea și utilizarea armonioasă a cunoștințelor, deprinderilor și atitudinilor în vederea obținerii rezultatelor așteptate la locul de muncă. [16]
EVALUAREA SE FACE PORNIND DE LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI CHEIE
pentru ce se face evaluarea (care sunt funcțiile acesteia)?
în raport cu ce (care este sistemul de referință, care sunt criteriile evaluării)?
pentru cine (care sunt destinatarii evaluării)?
ce se evaluează (conduite, rezultate, procese, evoluții)?
cu ajutorul căror instrumente și prin ce proceduri se face evaluarea? [17]
CINE FACE EVALUAREA?
PROFILUL EVALUATORULUI [16]
ferm, sobru;
rațional;
prudent;
perspicace;
discret;
fără excese comportamentale;
stabil emoțional.
CARACTERISTICILE EXAMINAȚILOR [16]
diversitate psiho-socio-culturală (pregătire, categorie, gen);
structuri de personalitate diferite (introvertiți, extravertiți);
emoții (constructive sau contraproductive);
tendința de disimulare, de a se prezenta într-o lumină favorabilă (ex. persoanele arogante pot trece ca persoane mai bine pregătite);
tendința de mascare a defectelor pe care le conștientizează.
Atitudinea și conduita evaluatorului în timpul examinării – aspecte organizatorice [16]
asumarea rolului de examinator:
restructurare voluntară a atitudinii și a comportamentului;
raportarea permanentă la Codul de conduită etică;
promovarea și menținerea permanentă a unei imagini pozitive a instituției.
spargerea gheții = începerea evaluării prin câteva cuvinte introductive care să inducă o atmosferă pozitivă examinaților, lipsită de crispare, necesară pentru diminuarea emoțiilor.
preocupare pentru omogenizarea grupului = probele se administrează colectiv cu scopul economisirii timpului și a resurselor.
flexibilitate și adaptabilitate ridicată = pentru a empatiza cu examinații.
Consemnul
prezentarea componenței echipei de evaluatori;
explicarea clară și concisă a sarcinilor pe care le au de îndeplinit examinații;
explicarea etapelor pe care trebuie să le parcurgă examinații;
precizarea intervalului de timp pe care îl au la dispoziție;
nu se pleacă de la prezumția ca examinații știu deja ce au de făcut!
SCOPUL ȘI FUNCȚIILE EVALUĂRII [17]
SCOPUL evaluării este de a perfecționa procesul educativ
FUNCȚIILE EVALUĂRII:
de constatare dacă o activitate s-a derulat ori a avut loc în condiții optime, o cunoștință a fost încorporată, o deprindere a fost achiziționată;
de informare privind stadiul și evoluția pregătiri;
de diagnosticare identificarea nivelului performanței a punctelor tari și slabe, pe domenii ale performanței;
de prognosticare estimarea domeniilor sau zonelor cu performanțe viitoare maxime ale examinaților;
de selecție sau de decizie clasificarea candidaților în ordinea descrescătoare a nivelului de performanță atins, într-o situație de examen;
de certificare recunoașterea statutului dobândit de către candidat în urma susținerii unui examen sau a unei evaluări;
motivațională activează și stimulează autocunoașterea, autoaprecierea în raport cu obiectivele procesului educațional stabilite inițial sau de obiectivele de evaluare comunicate anterior;
pedagogică (de consiliere) orientează deciziile examinaților în funcție nivelul performanțelor obținute, echilibru între dorințe și posibilități. [17]
FUNCȚIILE EVALUĂRII PRIN RAPORTARE LA:
CANDIDAȚI:
de supraveghere;
dezvoltarea motivației învățării;
consolidarea și sistematizarea cunoștințelor;
realizarea unui feedback intern;
selecție;
certificarea competențelor. [16]
EVALUATOR:
feedback;
autoreglarea procesului didactic;
orientarea profesională a persoanelor evaluate;
cunoașterea examinatului ca agent al propriei formări. [16]
EVALUAREA se constituie din succesiunea a trei momente relativ distincte:
MĂSURAREA;
APRECIEREA REZULTATELOR ÎNVĂȚĂRII;
ADOPTAREA MĂSURILOR AMELIORATIVE.
CONCEPTELE PRINCIPALE ALE EVALUĂRII
MĂSURAREA
procesul de stabilire a realizărilor în activitatea de învățare, care constă în aplicarea unor tehnici, probe pentru a cunoaște efectele acțiunii instructiv-educative și a obține date în perspectiva unui scop determinat;
asigură consemnarea "unor caracteristici observabile" exprimate în termeni cantitativi (scor, cifre, statistici etc.) sau prin descrieri concentrate asupra unor zone restrânse de manifestare. [17]
APRECIEREA REZULTATELOR ÎNVĂȚĂRII
constă în emiterea unei judecăți de valoare asupra rezultatelor unei măsurări;
implică interpretarea faptelor consemnate, în funcție de anumite criterii calitative, specific pedagogice, independente în raport cu instrumentele de măsură folosite în cadrul unei anumite metode sau strategii didactice/de învățământ. [17]
DECIZIA (ADOPTAREA MĂSURILOR AMELIORATIVE) – vizează:
stabilirea unor concluzii care rezultă din interpretarea datelor evaluării,
stabilirea unor măsuri de reglare a funcționalității procesului de predare – învățare și de îmbunătățire a rezultatelor pe care evaluații le vor obține de la evaluările viitoare;
asigură prelungirea aprecierii într-o notă, caracterizare, hotărâre, recomandare, cu valoare de prognoză pedagogică;
judecată evaluativă finală, de o mare complexitate psihologică și responsabilitate socială. [17]
Impactul EVALUĂRII
Cultura organizațională
Totalitatea valorilor, normelor, cutumelor, simbolurilor, din limbajul specific/jargonul, ritualurile, miturile și legendele, sistemul de control, documentele și tehnologia organizației și a membrilor acesteia și din comportamentele acestora.
misiune (cine suntem? ce facem? cum am ajuns aici?);
viziune (ce va reprezenta organizația/activitatea în viitor?);
valori;
obiective;
strategii;
riscuri (pericol, inconvenient mai mult sau mai puțin probabil, la care suntem expuși);
măsuri de atenuare/tratarea.
3.2 Procesul comunicării
Comunicarea se produce dincolo de mesajul verbal
Verbal (cunoștințe, gânduri, idei)
Non verbal [17]
expresii faciale;
contacte vizuale;
tonul vocii;
postura/mișcările corpului;
poziția în cadrul grupului;
ținuta (modul cum ne îmbrăcăm);
modul în care păstrăm tăcerea.
Indicatorii non-verbali [17]
mimica (expresia facială);
gestica;
postura;
atitudinea;
vestimentația;
proxemica;
timpul;
comunicarea paraverbală (cum și nu ce este spus, nuanțe, tonul, ritmul, volumul).
Mimica
privirea (deschisă sau evitantă);
zâmbetul;
“umbrele” care apar pe chip:
autenticitatea/inautenticitatea mesajului;
gradul de importanță al mesajului;
atenția acordată interlocutorilor.
Gestica
mișcarea mâinilor;
bătutul din picior;
privitul repetat la ceas;
aranjarea ritmică a unor obiecte vestimentare, trecerea repetată a mâinii prin păr.
Postura
poziția corpului – reflectare a stării psihice;
poziția relaxată, deschisă, gradul de ocupare al spațiului – încredere în propria persoană, conștientizarea propriilor calități și a propriului statut, dorința de a stabili o comunicare eficientă;
postura la polul opus denotă nesiguranță, teamă, dorința de a trece nevăzut, de a ocupa cât mai puțin loc posibil.
Atitudinea
denotă gradul de asumare a unei situații;
are un grad mai mic de observabilitate decât postura;
indică de obicei poziția socială;
Se poate vorbi despre o atitudine: relaxată, gravă, serioasă, închisă, respingătoare, deschisă, ezitantă.
Vestimentația
indică starea de spirit și coordonatele spațiului de viață;
diferă în funcție de context (profesional și personal).
Timpul
încadrarea în timp conform procedurilor de lucru privind testele de evaluare;
diferențe în funcție de gen.
Comunicarea paraverbală
operează cu aspecte și forme ale comunicării verbale și nonverbale;
accentul cade pe CUM este spus și nu pe ceea CE este spus;
operează cu nuanțe, personalizează comunicarea, determină perceperea autentică a mesajului.
Tonul
poate fi calm, agresiv, pedant, nervos, cald, rece;
recomandat este tonul calm, sigur, dar care să nu fie uniform;
schimbările de ritm rup monotonia.
Ritmul
reprezintă felul în care alternează cuvintele accentuate cu cele neaccentuate și frecvența acestora.
Volumul
intensitatea vocii cu care un vorbitor se adresează examinaților;
volumul prea ridicat poate poate fi perceput ca o agresiune de către cei din jur.
3.3 Etica și integritate evaluatori
Codul de conduită etică definește valorile și principiile de conduită care trebuie aplicate în relațiile cu colegii, partenerii și terții.
Normele de conduită etică profesională sunt obligatorii pentru evaluatori.
3.3.1 Obiective [18]
creșterea calității activității;
o bună administrare în realizarea atribuțiilor;
eliminarea birocrației și a faptelor de corupție;
reglementarea normelor de conduită profesională a evaluatorilor – prestigiul instituției;
informarea publicului cu privire la conduita profesională la care este îndreptățit din partea evaluatorilor;
crearea unui climat de încredere și respect reciproc între evaluatori și terți.
3.3.2 Principii [18]
deschiderea și transparența;
prioritatea interesului public;
asigurarea egalității de tratament a terților;
cinstea și corectitudinea;
profesionalismul;
libertatea gândirii și a exprimării;
integritatea morală;
imparțialitatea și nediscriminarea.
3.3.3 Norme generale de conduită
Asigurarea unui serviciu public de calitate [17]
– participarea evaluatorilor la luarea deciziilor și la transpunerea lor în practică, în limitele stabilite prin fișa postului;
obligația adoptării unui comportament profesionist;
asigurarea transparenței administrative;
imparțialitatea și eficacitatea activităților.
Respectarea Constituției și a legilor [17]
punerea în aplicare a dispozițiilor legale conform atribuțiilor și respectând etica profesională;
restrângerea exercițiului unor drepturi, conform legii, datorită naturii funcțiilor deținute.
Loialitatea față de instituție [17]
apărarea cu loialitate a prestigiului instituției prin abținerea de la orice act sau fapt care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor instituției;
interdicția de a exprima public aprecieri neconforme cu realitatea, privind politicile, strategiile, proiectele cu caracter normativ sau individual referitoare la instituție;
de a face aprecieri în legătură cu litigiile aflate în curs;
de a dezvălui informații la care au acces în exercitarea funcției și care nu au caracter public.
Libertatea opiniilor [17]
respectarea demnității funcției deținute prin corelarea libertății dialogului cu promovarea intereselor instituției;
respectarea libertății opiniilor și menținerea obiectivității în fața considerentelor personale;
abordarea unei atitudini conciliante și evitarea generării conflictelor datorate schimbului de păreri.
Activitatea publică [17]
asigurarea relațiilor cu mijloacele de informare în masă de către persoanele desemnate de conducerea instituției, în condițiile legii;
respectarea limitelor mandatului de reprezentare încredințat de conducerea instituției;
participarea la activități sau dezbateri publice fără a fi desemnați de conducerea instituției, presupune precizarea că opinia exprimată nu reprezintă punctul de vedere oficial al instituției.
Activitatea politică [17]
Evaluatorilor le este interzis:
să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice;
să furnizeze sprijin logistic candidaților la funcții de demnitate publică;
să colaboreze cu persoane care fac donații sau sponsorizări partidelor politice (la serviciu sau în afara lui);
să afișeze însemne sau obiecte purtând sigla sau denumirea partidelor politice sau a candidaților acestora.
Folosirea imaginii proprii [17]
interdicția de utilizare a numelui sau imaginii proprii în acțiuni publicitare pentru promovarea unei activități comerciale, precum și în scopuri electorale.
Cadrul relațiilor în exercitarea atribuțiilor funcției [17]
obligativitatea adoptării de către evaluatori a unui comportament bazat pe respect, buna credință, corectitudine și amabilitate, care să nu aducă atingere onoarei, reputației și demnității persoanelor prin (folosirea expresiilor jignitoare, dezvăluirea aspectelor vieții private, formularea unor sesizări sau plângeri calomnioase).
Conduita evaluatorilor în cadrul relațiilor internaționale [17]
obligativitatea promovării unei imagini favorabile a țării și instituției;
interdicția exprimării opiniilor personale privind aspectele naționale sau disputele internaționale;
obligativitatea adoptării regulilor de protocol, a legilor și a obiceiurilor tării gazdă.
Interdicția privind acceptarea cadourilor, serviciilor și avantajelor [17]
interdicția solicitării sau acceptării de cadouri, servicii, favoruri, invitații sau orice alt avantaj care le sunt destinate personal, familiei, părinților, prietenilor sau persoanelor cu care au avut relații de afaceri sau de natură politică, ce le pot influența imparțialitatea în exercitarea funcției.
Participarea la procesul de luare a deciziilor [17]
obligativitatea evaluatorilor (în procesul de luare a deciziilor) de a acționa în conformitate cu prevederile legale și de a-și exercita capacitatea de apreciere în mod fundamentat și imparțial;
obligativitatea de a nu promite luarea unei decizii de către conducerea instituției sau de către alți evaluatori;
interdicția de a îndeplini atribuțiile în mod privilegiat.
Obiectivitate în evaluare [17]
obligativitatea evaluatorilor de a asigura egalitatea de șanse și tratament cu privire la dezvoltarea carierei evaluatorilor din subordine;
Folosirea abuzivă a atribuțiilor funcției deținute [17]
interdicția obținerii de foloase sau avantaje în interes personal ori producerea de prejudicii materiale sau morale altor persoane prin activitatea de luare a deciziilor, de consiliere, de evaluare sau de participare la anchete sau acțiuni de control.
Utilizarea resurselor publice [17]
utilizarea resurselor publice (timp de lucru, bunurile autorității, bani publici) doar pentru desfășurarea activităților aferente funcției deținute.
3.4 Riscuri și vulnerabilități referitoare la activitatea de evaluare
3.4.1 Concept și definiții
Cine este funcționarul (public)?
Funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație:
a) exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești;
b) exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură;
c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
De asemenea, este considerată funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. [17]
Prin termenul public se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică. [17]
Ce este corupția?
Corupția constituie o amenințare pentru democrație, pentru supremația dreptului, echității sociale și a justiției, erodând principiile unei administrații eficiente, subminând economia de piață și punând în pericol stabilitatea instituțiilor statale. [19]
Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea și sancționarea faptelor de corupție, la art. 2 prevede: persoanele (care exercită o funcție publică, indiferent de modul în care au fost investite, în cadrul autorităților publice sau instituțiilor publice) sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcțiilor, atribuțiilor sau însărcinărilor încredințate, cu respectarea strictă a legilor și a normelor de conduită profesională, și să asigure ocrotirea și realizarea drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor, fără să se folosească de funcțiile, atribuțiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. [20]
Definiția corupției poate fi formulată pornind chiar de la textul de lege: folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup.
Care sunt faptele de corupție?
– Luarea de mită;
– Darea de mită;
– Traficul de influență.
Ce reprezintă luarea de mită?
Fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta. [20]
Fapta săvârșită constituie infracțiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. [20]
Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent. [17]
Ce reprezintă darea de mită?
Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Fapta nu constituie infracțiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mită.
Mituitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta. [20]
Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacă acestea au fost date în cazul denunțului. [17]
Ce reprezintă traficul de influență?
Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani. [20]
Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent. [17]
Care sunt infracțiunile de serviciu?
– Abuzul în serviciu;
– Neglijența în serviciu;
– Conflictul de interese.
– Divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice
(delapidarea, purtarea abuzivă, folosirea abuzivă a funcției în scop sexual, uzurparea funcției, divulgarea informațiilor secrete de stat, violarea secretului corespondenței, neglijența în păstrarea informațiilor, obținerea ilegală de fonduri, deturnarea de fonduri) [17]
Ce reprezintă abuzul în serviciu?
Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică. [20]
Ce reprezintă neglijența în serviciu?
Încălcarea din culpă de către un funcționar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă. [20]
Ce reprezintă conflictul de interese?
Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obținut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică. [20]
Dispozițiile de mai sus nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.
Ce reprezintă divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice?
Divulgarea, fără drept, a unor informații secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicității, de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă. [17]
Divulgarea, fără drept, a unor informații secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicității, de către cel care ia cunoștință de acestea, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă. [17]
3.4.2 Identificarea și analiza factorilor de risc și a vulnerabilităților
Orice analiză a contextului cauzal al unei fapte de corupție va evidenția un complex de factori de risc care determină apariția acestui gen de fapte.
Examinare teoretică a candidaților în domeniul transporturilor rutiere este o activitate ce implică un grad ridicat de risc de corupție pe fondul vulnerabilităților acestei activități. [17]
Numim vulnerabilitate acea situație de drept sau de fapt care oferă unui funcționar aflat într-un anumit post sau care desfășoară o anumită activitate posibilitatea să obțină foloase injuste în virtutea exercitării atribuțiilor sale.
Având în vedere cele expuse mai sus, printre cele mai des întâlnite situații de vulnerabilitate și factori de risc identificați, putem menționa: [17]
– contactul direct cu cetățeanul în afara instituției (candidatul sau reprezentantul centrului de pregătire profesională). Contactul între funcționar și cetățean în majoritatea cazurilor nu poate fi monitorizat direct și nici verificat retroactiv;
– calitatea de examinator (atribuția conferită de lege funcționarului de a examina candidații în vederea accesului acestora la practicarea profesiilor în domeniul transportului rutier);
– cadrul normativ și instituțional privind controlul și verificarea activității de examinare teoretică (lipsa unor controale, caracterul programat al acestora, precum și realizarea numai de verificări scriptice, nu și a situației de fapt);
– periodicitatea programării examenelor la nivel județean (cererea mare din partea cetățenilor privind un anumit serviciu public oferit de instituție). Mulți cetățeni sunt dispuși să ofere cadouri sau alte foloase în schimbul asigurării promovării unui examen având în vedere perioada de timp destul de lungă ce trebuie să treacă până la organizarea unei noi sesiuni de examinare;
– cadrul relațional al funcționarului (existența unor legături de amiciție sau rudenie între diverși funcționari și anumiți cetățeni);
– cultura organizațională (felul în care decurg relațiile socio-profesionale influențează modul în care este respectată deontologia profesională și în ultimă instanță legea; Normele de relaționare stabilite în timp la nivelul fiecărui colectiv, norme pe care și le însușește fiecare nou venit în colectiv au și ele o influență asupra gradului de risc la corupție. Coeziunea grupului, a colectivului poate crea convingerea pentru un individ că va fi protejat în situația în care va avea probleme și va fi susținut de către colegi).
Toate aceste vulnerabilități prezentate mai sus au un caracter general. În fiecare situație în parte pot fi identificați mai mulți factori care contribuie la conturarea respectivei situații.
3.4.3 Cauze generatoare de fapte de corupție
Cauze ce țin de recrutarea și pregătirea personalului:
– pregătirea, uneori deficitară, în domeniul cunoașterii și aplicării prevederilor legale privitoare la faptele încriminate ca fiind infracțiuni de corupție, asimilate acestora ori în legătură cu aceste infracțiuni;
– nivelul scăzut al educației profesionale și civice a unor angajați, coroborat cu necunoașterea obligațiilor de conduită și etică profesională;
– rezistență redusă la tentațiile oferite în schimbul îndeplinirii defectuoase sau neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu (sume de bani, bunuri, servicii, avantaje etc.);
– frustrarea și senzația de neputință în rândul unor funcționari, față de cazurile vădite de corupție rămase nesancționate;
– lipsa unui sistem de rotire a personalului a personalului ce lucrează în domenii cu risc ridicat la corupție;
Cauze ce țin de responsabilizarea personalului și de organizarea unor activități:
– dificultăți în procesul de aplicare a prevederilor actelor normative, atunci când numărul acestora este foarte mare și cu multiple ambiguități, lipsuri sau contradicții;
– existența unor proceduri și procese interne care necesită îmbunătățiri, a unor responsabilități neclare ale instituției, etc.;
– existența unor proceduri de evaluare a activităților insuficient dezvoltate sau neconcordante cu activitatea efectivă;
Cauze ce țin de cultura organizațională a structurii instituției și de existența unor obișnuințe ale cetățenilor:
– menținerea unor obișnuințe în rândul angajaților de a solicita anumite avantaje în schimbul unor servicii;
– menținerea unor obișnuințe ale așa-zișilor colegi din diferite structuri de a interveni pentru rezolvarea unor cereri ale cunoștințelor proprii și care sunt, uneori, la limita legalității;
– dificultatea funcționarilor de a refuza dispozițiile/ordinele ilegale ale unui sef și/sau de a sesiza fapta atunci când observă derularea unor activități ilegale în cadrul instituției;
– educația precară a cetățeanului din punct de vedere al documentării/informării înaintea accesării unui serviciu public;
– lipsa unor modele reale de oameni integrii în societate;
– convingerea că faptele de corupție sunt greu de descoperit și probat.
3.4.4 Măsuri de diminuare a riscurilor
Ce putem face să diminuăm riscul de corupție?
– creșterea nivelului de educație profesională și civică a angajaților, precum și asumarea obligațiilor de conduită profesională;
– crearea unei culturi organizaționale puternice de descurajare a faptelor de corupție;
– informarea personalului cu privire la modul de sesizare a faptelor de corupție și a instituțiilor care se ocupă de prevenirea și combaterea corupției.
CAPITOLUL 4 – Cadrul legal care reglementează obținerea certificatului de atestare inițială a conducătorilor auto marfă/persoane
REGULAMENTUL (CE) nr. 484/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 1 martie 2002 de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 881/92 și (CEE) nr. 3.118/93 ale Consiliului în vederea instituirii unui atestat de conducător auto;
REGULAMENTUL (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985, privind echipamentul de înregistrare în transportul rutier, cu modificările și completările ulterioare;
DIRECTIVA 2003/59/CE privind calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de pasageri;
ANEXELE I și Ia ale DIRECTIVEI nr. 91/439/CEE "95";
ISO 7810 – Carduri de identificare. Caracteristici fizice;
ISO 7816-1 – Carduri de identificare – Carduri cu circuite integrate – Partea 1: Carduri cu contact – Caracteristici fizice;
LEGEA nr. 477/2004 privind Codul de conduită a personalului contractual din autoritățile și instituțiile publice;
LEGEA nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie;
LEGEA nr. 286 din 17 iulie 2009 privind codul penal;
ORDONANȚA DE URGENȚĂ A GUVERNULUI nr. 109/2005 privind transporturile rutiere;
ORDONANȚA GUVERNULUI nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora;
HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 38/2008 privind organizarea timpului de muncă al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier;
HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 583/2016 din 10 august 2016 privind aprobarea Strategiei naționale anticorupție pe perioada 2016 – 2020, a seturilor de indicatori de performanță, a riscurilor asociate obiectivelor și măsurilor din strategie și a surselor de verificare, a inventarului măsurilor de transparență instituțională și de prevenire a corupției, a indicatorilor de evaluare, precum și a standardelor de publicare a informațiilor de interes public;
ORDINUL MINISTERULUI TRANSPORTURILOR nr. 733/2013 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto, a Normelor privind atestarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto, a Metodologiei de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, a Programei de școlarizare, precum și privind condițiile și obligațiile pentru pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere;
ORDINUL MINISTRULUI TRANSPORTURILOR nr. 1212/2015 pentru aprobarea Normelor de autorizare a centrelor de pregătire și perfecționare a personalului din domeniul transporturilor rutiere;
ORDINUL MINISTERULUI TRANSPORTURILOR nr. 1213/2015 pentru aprobarea Normelor de autorizare a centrelor de pregătire și perfecționare a personalului din domeniul transporturilor rutiere;
ORDINUL MINISTRULUI TRANSPORTURILOR nr. 1214/2015 privind pregătirea și atestarea profesională a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere.
4.1 Prezentarea procesului de evaluare
Examinarea pentru obținerea certificatului de pregătire inițială
Examenele pentru obținerea CPI au în vedere verificarea deținerii de către conducătorii auto a nivelului minim de cunoștințe.
În vederea susținerii examenului pentru obținerea CPI, candidații se vor înscrie la un centru de pregătire și perfecționare profesională autorizat de Ministerul Transporturilor, completând în acest sens o cerere și depunând în acest sens un dosar cu următoarele documente:
a) cerere,
b) actul de identitate, în copie,
c) permisul de conducere, în copie,
d) actul care demonstrează îndeplinirea condițiilor prevăzute de legislația în materie. [7]
Copiile documentelor de mai sus se certifică de către solicitant pentru conformitate cu originalul prin înscrisul "Subsemnatul ……………, declar pe propria răspundere, sub sancțiunea, legii penale privind falsul în declarații, ca prezentul act este conform cu originalul" și semnare. [7]
Comisia de examinare verifică candidații CPI să dețină actul de identitate și permis de conducere, valabil eliberat sau recunoscut de autoritatea competentă.
Examenul pentru obținerea CPI este compus dintr-un examen teoretic și unul practic.
Examenul teoretic este format din două probe:
a) o probă cu durata de 2 ore care constă dintr-un set de 100 întrebări cu 4 variante de răspuns din care una corectă, testul având cel puțin o întrebare pentru fiecare obiectiv dintre obiectivele generale și cele specifice tipului de transport, respectiv transport de mărfuri sau persoane;
b) o probă cu durata de 2 ore care constă din 6 studii de caz. [7]
Candidatul este considerat admis dacă a răspuns corect la cel puțin 70% din întrebări și a obținut minimum 70% din punctajul maxim cumulat al studiilor de caz.
Candidații declarați admiși la examenul teoretic vor fi programați în termen de 10 zile pentru susținerea examenului practic.
Proba de conducere destinată evaluării pregătirii cu privire la conducerea rațională bazată pe reguli de siguranță. Această probă are loc, pe cât posibil, pe drumuri situate în afara zonelor construite, pe drumuri expres sau pe autostrăzi (sau alte drumuri similare), precum și pe toate tipurile de drumuri publice urbane, acestea trebuind să prezinte diferite tipuri de dificultăți pe care un conducător auto le poate întâlni. Este preferabil ca această probă să se desfășoare în diverse condiții de intensitate a traficului. Timpul de conducere pe drum trebuie să fie folosit în mod optim pentru a evalua candidatul în toate zonele de circulație!pe care le-ar putea întâlni. Durata minimă a acestei probe este de 60 de minute. Candidații admiși la această probă vor putea susține examenul practic, cu o durată minimă de 30 de minute. [7]
Pentru a fi admiși la examenul de obținere a CPI, candidații trebuie să fie declarați admiși atât la examenul teoretic, cât și la toate probele parțiale ale examenului practic.
În cazul nepromovării examenului practic, calificativul "Admis" obținut de candidați la examenul teoretic își păstrează valabilitatea cel mult 6 luni de la data obținerii lui, dar nu mai mult de două reexaminări practice.
Vehiculele utilizate în timpul examenelor practice trebuie să corespundă din punct de vedere constructiv cerințelor impuse vehiculelor utilizate la examinarea în vederea obținerii permisului de conducere.
4.2 Utilități și instrumente folosite le evaluarea persoanelor care susțin probele pentru obținerea CPI marfă/persoane auto
Utilități
Etapele procesului de examinare pentru candidații înscriși la cursurile pentru obținerea atestatelor/certificatelor de pregătire profesională în domeniul transporturilor rutiere.
Deschiderea sesiunii de examinare
Se accesează adresa de mai jos utilizând un navigator (Mozilla Firefox/Google Chrome) și se introduce următoarea adresă:
https://examinari.arr.ro/centralizatoare
Se completează datele de acces în sistem de către examinator:
Datele de acces sunt: Exemplu pentru Arad:
Utilizator: judet Utilizator: arad
Parola: Judet Parola: 2016Arad
Se introduce codul de sesiune alocat centrului (cod comunicat prin e-mail) și se selectează butonul
După validarea codului, sesiunea de examinare este pornită iar mesajul se schimbă din Sesiune de examinare neîncepută ! în Sesiunea este începută!
B.Generarea codurilor candidaților
Se accesează adresa de mai jos utilizând un navigator (Internet Explorer/Mozilla Firefox/Google Chrome):
https://examinari.arr.ro/validare
Se completează datele de acces în sistem de către examinator.
Nota: Utilizatorul și parola de acces sunt cele indicate la A pct. 2
După autentificare se vor introduce datele necesare generării codului de candidat în același mod utilizat până în prezent.
C. Examinarea candidatilor
1.Se accesează adresa de mai jos utilizând un navigator (Internet Explorer/Mozilla Firefox/Google Chrome):
https://examinari.arr.ro/examen
2.Se completează datele de acces în sistem de către examinator.
Notă: Utilizatorul și parola de acces sunt cele indicate la A pct. 2
Candidatul va urma aceiași pași ca până în prezent.
D. Generarea studiilor de caz – NOU
După selectarea butonului se vor genera studiile de caz.
Pentru fiecare tip de examen care are și o probă scrisă se va genera prin sistemul informatic un studiu de caz.
E. Finalizarea examenelor care au și probă scrisă
Examinatorul va accesa grila de corectare pentru studiile de caz pentru probele scrise numai după finalizarea probelor scrise de către candidați, după cum urmează:
Se accesează adresa de mai jos utilizând un navigator (Mozilla Firefox/Google Chrome) și se introduce următoarea adresă:
https://examinari.arr.ro/centralizatoare
Se completează datele de acces în sistem de către examinator:
Notă: Utilizatorul și parola de acces sunt cele indicate la A pct. 2
După selectarea butonului examinatorul are
posibilitatea de a accesa grila de corectare.
Selectează butonul Finalizare pentru tipul de examen pentru care se dorește accesarea grilei de corectare.
3.2 Selectează butonul Afișare răspunsuri
F. Completarea centralizatoarelor
Se accesează adresa de mai jos utilizând un navigator (Mozilla Firefox/Google Chrome) si se introduce urmatoarea adresa: https://examinari.arr.ro/centralizatoare
Se completează datele de acces in sistem de către examinator:
Nota: Utilizatorul si parola de acces sunt cele indicate la A pct. 2
Se introduce codul de sesiune alocat centrului (cod comunicat prin e-mail) și se selectează butonul
Mesajul se schimbă în Sesiune de examinare finalizată!
Se completează datele:
Se completează numărul studiului de caz alocat fiecărui candidat.
Atenție la completarea datelor!!!
În cazul în care un candidat a promovat chestionarul de la calculator și a renunțat la proba scrisă, examinatorul nu va completa rubrica
Nr. studiu de caz!
Candidații care nu au promovat chestionarul de la calculator, rubricile rămân necompletate.
Lista centralizatoarelor pe sesiune de examinare
Lista centralizatoarelor pe centrele unde au fost efectuate cursurile.
Afișarea Procesului verbal pentru sesiunea de examinare
Introducerea codului pentru Închiderea sesiunii de examinare
Instrumente folosite le evaluarea candidaților
Pentru buna desfășurare la evaluarea candidaților care susțin probele teoretice pentru obținerea CPI marfă/persoane sau atestatul de instructor auto, ce sunt susținute în fiecare județ de pe teritoriul României în locații închiriate. Sălile sunt dotate cu calculatoare ce au monitorizare permanentă video și se înregistrează pe tot parcursul acestei evaluări.
Examenul teoretic se susține în zilele de sâmbătă și duminică în fiecare lună, iar în Municipiul București în zilele de sâmbătă și duminică pe tot parcursul unei luni calendaristice.
Camerele video sunt montate pentru a vizualiza întreaga suprafață a sălile de examen atât la proba de calculator, cât și la proba scrisă. Pe tot parcursul examenului candidații sunt obligați să nu dețină alte instrumente de informare, atât scrise, cât și în format electronic.
La proba teoretică pe care candidații o susțin sistemul informatic este securizat cu acces obligatoriu doar cu parola examenului din data și locația respectivă pe care o are un singur membru al Comisiei de examinare.
Proba practică este programată după cel mult 10 zile de la data examenului teoretic, instrumentul principal al examinării la evaluarea candidaților care susțin obținerea CPI marfă/persoane sau atestatul de instructor auto sunt autoturismul, camion marfă și autobuzul.
Existența transportului rutier modern este datorată necesității mereu crescânde de deplasare a persoanelor și de livrare a bunurilor la beneficiari și datorită incontestabilelor calități date de mobilitate, adaptare la condițiile dificile de trafic, capacitate de a completa celelalte moduri de transport și asigurarea păstrării calității mărfurilor. [21]
În anexa nr. 7 sunt prezentate o serie de fotografii relevante.
Tipuri de întrebări [22]
Miezul oricărui chestionar este constituit din întrebările pe care el le conține. În redactarea lor, punctul de plecare nu poate fi altul decât nevoile de informații cerute de rezolvarea problemelor presupuse de cercetare care face necesară utilizarea chestionarelor.
Întrebările pot fi de mai multe tipuri, respectiv:
Întrebări închise – cele care oferă posibilități limitate de răspuns, tipul da/nu:”Doriți să participați la această ședință?” – ajută la clarificarea unor informații și focalizează discuția. Aceste întrebări solicită răspunsuri specifice și precise, relevante pentru diagnosticarea problemei. Totuși dacă sunt utilizate frecvent conversația tinde să semene cu un interogatoriu și comunicarea se poate întrerupe, răspuns unic (cu butoane radio sau meniu).
Întrebările deschise – încep cu “Ce”, “Cât”, “Unde”, “Cum”, “Care”, “Când” și determină răspunsuri ample, care oferă informații numeroase: “Ce poți să-mi spui despre problema ta?”, “Cum ai descrie situația respectivă?” – ajută comunicarea informând interlocutorul care este realmente ascultată și că există interes din partea vorbitotului. Prin acest tip de întrebări tânărul este ajutat să ofere experientele, comportamentele, nevoile și sentimentele sale.
Întrebări ipotetice: – “Ce s-ar întampla dacă … ” sunt utile în momentul analizei soluțiilor, pentru a se decela posibilele consecințe ale fiecărei soluții alese.
Întrebări care vizează faptele – “Spune-mi când ai depistat problema?” oferă informații obiective.
Întrebări care vizează opiniile – “Care este cauza problemei?” determină mai ales o interpretare subiectivă a situațiilor de fapt.
Întrebările primare – “Pentru ce vrei să utilizezi această informație?” Oferă informații în prima etapă.
Întrebări secundare – “Spune-mi mai multe despre asta” se formulează când răspunsul este incomplet, superficial, vag, irelevant.
Întrebări directe – “Înțelegi?”generează răspunsuri clare, la obiect.
Întrebări indirecte – “Dacă ar fi să le explici asta celorlalți ce le-ai spune?” sunt utile pentru a culege informații într-un mod subtil.
Întrebări multiple – a întreba despre mai multe lucruri la un moment dat înseamnă a dezorienta persoana cu care discuți, care nu mai știe la ce anume să răspundă. Unele întrebări nu vor primi răspuns și, dacă sunt relevante vor trebui repetate.
Întrebări care orientează răspunsul – conțin răspunsuri așteptate de cel care întreabă. “Nu te deranjează să lucrezi târziu, nu?”, “N-ar fi mai bine dacă …?” Aceste întrebări manipulează sau dau senzația de încătușare.
Întrebări justificative – “De ce …?”.
Întrebări matrice – permite respondentului să aprecieze mai multe aspecte conform aceluiași set de răspunsuri. (Se poate alege un singur răspuns pentru un aspect).
Întrebări notare – răspunsul acestei întrebări presupune ierarhizarea unor itemi, pe baza unor valori numerice (Tip clasament).
Tipurile de întrebări utilizate în chestionar sunt întrebări închise cu răspunsuri:
– în scară liniară de la 1 la 5 sau
– cu câte 3 variante de răspuns din care una corectă,
urmărind obținerea informațiilor cu privire la aprecierea calității evaluărilor pentru personalul cu responsabilități în siguranța transportului rutier, respectiv conducători auto pentru transport marfă și persoane.
PARTEA II – STUDIU DE CAZ
CAPITOLUL 5 – Chestionar privind calitatea evaluărilor teoretice și practice a conducătorilor auto pentru transport marfă și persoane
5.1 Cercetări proprii statistice
În scopul realizării cercetării a fost creat un chestionar pentru aprecierea calității evaluărilor, după cum urmează:
CHESTIONAR PRIVIND CALITATEA EVALUĂRILOR TEORETICE ȘI PRACTICE A CONDUCĂTORILOR AUTO PENTRU TRANSPORT MARFĂ ȘI PERSOANE
/0Adresă de e-mail *gabrielvlad77@gmail.com
A. PROCESUL DE EVALUARE
secțiunea 1
1 Etapele evaluării sunt clar explicate candidaților? *
1 2 3 4 5
În foarte mică În foarte mare
măsură măsură
2 Subiectele evaluării au aplicabilitate practică? *
1 2 3 4 5
În foarte mică În foarte mare
măsură măsură
3 Subiectele evaluării practice reflectă programa cursului? *
1 2 3 4 5
În foarte mică În foarte mare
măsură măsură
B. PERFORMANȚELE EVALUĂRII
secțiunea 2
1 Evaluarea practică are un caracter obiectiv? *
1 2 3 4 5
În foarte mică În foarte mare
măsură măsură
2 Candidații solicită explicații suplimentare pentru înțelegerea întrebării? *
1 2 3 4 5
În foarte mică În foarte mare
măsură măsură
3 Sunt evidențiate implicațiile practice ale subiectelor de la evaluarea practică? *
1 2 3 4 5
În foarte mică În foarte mare
măsură măsură
4 Informațiile esențiale pentru candidat sunt prezentate într-o manieră sintetică? *
1 2 3 4 5
În foarte mică În foarte mare
măsură măsură
5 Evaluatorul poate respecta orarul examenului? *
1 2 3 4 5
În foarte mică În foarte mare
măsură măsură
6 Relația evaluator-candidat se bazează pe colaborare, respect? *
1 2 3 4 5
În foarte mică În foarte mare
măsură măsură
7 Fișa de evaluare conține toate elementele necesare unei evaluări obiective a candidaților? *
1 2 3 4 5
În foarte mică În foarte mare
măsură măsură
8 Evaluatorul are timpul și posibilitatea oferirii feedback-ului candidaților? *
1 2 3 4 5
În foarte mică În foarte mare
măsură măsură
C. CAPACITATEA EVALUATORULUI DE A ANALIZA DEPRINDERILE CANDIDATULUI
secțiunea 3
1 Evaluatorul are posibilitatea verificării aplicării în practică a deprinderilor necesare practicării profesiei? *
1 2 3 4 5
În foarte mică În foarte mare
măsură măsură
2 Prin conținutul său, evaluarea practică pune candidatul în situații similare cu cele întâlnite în activitatea profesională? *
1 2 3 4 5
În foarte mică În foarte mare
măsură măsură
3 Evaluatorul are la îndemână toate instrumentele necesare unei evaluări corecte a deprinderilor candidaților? *
1 2 3 4 5
În foarte mică În foarte mare
măsură măsură
4 Evaluatorul dispune de timpul necesar formării unei opinii asupra nivelului pregătirii candidatului? *
1 2 3 4 5
În foarte mică În foarte mare
măsură măsură
5 Evaluatorul necesită cursuri specializate pentru evaluarea competențelor candidaților? *
1 2 3 4 5
În foarte mică În foarte mare
măsură măsură
D. MATERIALE, VEHICULE ȘI ECHIPAMENTE UTILIZATE LA EVALUARE
secțiunea 4
1 Se utilizează mijloace moderne de evaluare a competențelor profesionale? *
1 2 3 4 5
În foarte mică În foarte mare
măsură măsură
2 Sistemul informatic disponibil pentru evaluarea competențelor profesionale este de utilitate? *
1 2 3 4 5
În foarte mică În foarte mare
măsură măsură
3 Introducerea evaluării practice a candidaților a adus un plus de valoare actului evaluării candidaților? *
1 2 3 4 5
În foarte mică În foarte mare
măsură măsură
E. AUTOEVALUAREA EVALUATORILOR DE COMPETENȚE PROFESIONALE
secțiunea 5
1 Vă convine programul evaluărilor practice de competențe profesionale?
1 2 3 4 5
În foarte mică În foarte mare
măsură măsură
2 Evaluarea competențelor profesionale a conducătorilor auto vă solicită din punct de vedere intelectual?
1 2 3 4 5
În foarte mică În foarte mare
măsură măsură
3 În ce măsură considerați că contribuiți la creșterea siguranței rutiere?
1 2 3 4 5
În foarte mică În foarte mare
măsură măsură
F. MECANICĂ ȘI PROTECȚIA MEDIULUI
secțiunea 6
1 Fumul de eșapament de culoare neagră (particule de carbon nearse) evacuat în atmosferă de către un autovehicul echipat cu motor MAC indică:
a) consum redus de carburant;
b) funcționare în regim de sarcină maximă;
c) consum mare de carburant.
2 Fumul de eșapament de culoare albastră la un vehicul propulsat cu motor diesel înseamnă:
a) ardere incompletă;
b) consum mare de motorină;
c) consum de ulei peste limita admisă.
3 Supraîncărcarea unui autovehicul destinat transportului de mărfuri are ca efect:
a) creșterea consumului de carburant și uzura prematură a anvelopelor;
b) câștigă operatorul de transport;
c) câștigă conducătorul auto.
4 Depășirea masei totale maxime autorizate (MTMA) are ca efect:
a) creșterea stabilității autovehiculului;
b) stabilitate sporită în viraje;
c) uzură ridicată la sistemul de rulare și modificarea ținutei de drum.
5 Înainte de plecarea în cursă, un conducător auto va avea în vedere:
a) dacă are asupra sa permisul de conducere;
b) verifică rezervorul de carburant, actele personale și înștiințează managerul de transport;
c) verifică în ansamblu autovehiculul, starea anvelopelor, documente personale, precum și ale mărfurilor transportate.
6 În timpul evaluării probei practice, stilul de conducere agresiv al candidatului influențează:
a) consumul de carburant al autovehiculului și uzura prematură a sistemului de frânare;
b) în mare măsură;
c) nu influențează cu nimic.
7 În timpul evaluării probei practice, frânările repetate și foarte bruște au consecință:
a) uzura anvelopelor și periclitarea sistemului de frânare;
b) siguranța în trafic;
c) nu influențează cu nimic.
8 Ținând cont de principiile conducerii ecologice, evaluatorul trebuie să aibă în vedere:
a) planificarea traseului și evitarea locurilor aglomerate;
b) alegerea celui mai scurt traseu;
c) alegerea unor trasee care permite efectuarea cursei într-un timp cât mai scurt.
5.2 Interpretarea rezultatelor
În continuare sunt prezentate rezultatele interpretării celor 61 de persoane care au dat curs solicitării de a răspunde la cercetarea statistică.
Tabelul nr. 5.1 Centralizator răspunsuri (întrebări 1-22) [9]
Cercetarea a fost efectuată în 24 de județe și Municipiul București, acoperind 60% din teritoriul țării. În anexa nr. 6 sunt prezentate datele sintetice ale participanților la cercetare.
Mai departe sunt prezentate graficele pentru fiecare întrebare în parte, precum și concluziile aferente.
A. PROCESUL DE EVALUARE
Întrebarea nr. 1
Etapele evaluării au fost clar explicate?
Concluzii: Se observă o bună pregătire a evaluării printr-o începere organizatorică temeinică (84%).
Întrebarea nr. 2
Subiectele evaluării au aplicabilitate practică?
Concluzii: Aplicabilitatea practică a subiectelor utilizate la evaluare este apreciată ca fiind la un nivel foarte înalt (75%).
Întrebarea nr. 3
Subiectele evaluării practice reflectă programa cursului?
Concluzii: Programa cursului este reflectată în subiectele utilizate la evaluare într-o mare și foarte mare măsură (82%).
B. PERFORMANȚELE EVALUĂRII
Întrebarea nr. 1
Evaluarea practică are un caracter obiectiv?
Concluzii: Caracterul obiectiv al evaluării practice este apreciat într-o foarte mare măsură (56%).
Întrebarea nr. 2
Se oferă explicații suplimentare atunci când candidații au dificultăți în înțelegerea întrebării?
Concluzii: Părerile sunt împărțite cu privire la oferirea explicațiilor suplimentare atunci când candidații au dificultăți de înțelegere a întrebărilor. Cu toate acestea se poate aprecia faptul că acestea se acordă în proporție de 54% în medie, mare și foarte mare măsură – prin însumare.
Întrebarea nr. 3
Sunt evidențiate implicațiile practice ale subiectelor de la evaluarea practică?
Concluzii: Se remarcă faptul că implicațiile practice ale subiectelor de la evaluarea practică sunt evidențiate într-o proporție covârșitoare (74%).
Întrebarea nr. 4
Informațiile esențiale pentru candidat sunt prezentate într-o manieră sintetică?
Concluzii: Maniera sintetică a prezentării informațiilor esențiale pentru candidat este evidențiată în proporție mare și foarte mare (67%).
Întrebarea nr. 5
Evaluatorul poate respecta orarul examenului?
Concluzii: După mai mulți ani de efectuare a examinărilor, posibilitatea respectării orarul acestora este considerată în mare și foarte mare măsură de către evaluatori (88%).
Întrebarea nr. 6
Relația evaluator-candidat se bazează pe colaborare, respect?
Concluzii: Nivelul pregătirii și experiența evaluatorilor determină în foarte mare măsură relația de colaborare și respect dintre evaluator și candidat (69%).
Întrebarea nr. 7
Fișa de evaluare conține toate elementele necesare unei evaluări obiective a candidaților?
Concluzii: Modelul actualei fișe de evaluare conține toate elementele necesare unei evaluări obiective a candidaților în mare și foarte mare măsură (83%).
Întrebarea nr. 8
Evaluatorul are timpul și posibilitatea oferirii feedback-ului candidaților?
Concluzii: Se constată faptul că evaluatorul are timpul și posibilitatea oferirii feedback-ului candidaților în mare și foarte mare măsură (77%).
C. CAPACITATEA EVALUATORULUI DE A ANALIZA DEPRINDERILE CANDIDATULUI
Întrebarea nr. 1
Evaluatorul are posibilitatea verificării aplicării în practică a deprinderilor necesare practicării profesiei?
Concluzii: Posibilitatea verificării aplicării în practică a deprinderilor necesare practicării profesiei de către evaluator este apreciată în mare și foarte mare măsură (76%).
Întrebarea nr. 2
Prin conținutul său, evaluarea practică pune candidatul în situații similare cu cele întâlnite în activitatea profesională?
Concluzii: Evaluarea practică pune candidatul în situații similare cu cele întâlnite în activitatea profesională într-o mare și foarte mare măsură (69%).
Întrebarea nr. 3
Evaluatorul are la îndemână toate instrumentele necesare unei evaluări corecte a deprinderilor candidaților?
Concluzii: Într-o proporție de 75%, se consideră că evaluatorul are la îndemână toate instrumentele necesare unei evaluări corecte a deprinderilor candidaților.
Întrebarea nr. 4
Evaluatorul dispune de timpul necesar formării unei opinii asupra nivelului pregătirii candidatului?
Concluzii: Timpul necesar formării unei opinii asupra nivelului pregătirii candidatului este foarte important, iar evaluatorii apreciază faptul că îl au la dispoziție într-un procent determinant (80%).
Întrebarea nr. 5
Evaluatorul necesită cursuri specializate pentru evaluarea competențelor candidaților?
Concluzii: Necesitatea frecventării cursurilor specializate pentru evaluarea competențelor candidaților este reclamată în mare și foarte mare măsură de către evaluatori (77%).
D. MATERIALE, VEHICULE ȘI ECHIPAMENTE UTILIZATE LA EVALUARE
Întrebarea nr. 1
Se utilizează mijloace moderne de evaluare a competențelor profesionale?
Concluzii: Utilizarea mijloacelor moderne de evaluare a competențelor profesionale este apreciată într-o măsură mare și foarte mare de către evaluatori (59%). Numai 10% dintre evaluatori consideră că mijloacele utilizate la evaluarea competențelor sunt mai puțin moderne.
Întrebarea nr. 2
Sistemul informatic disponibil pentru evaluarea competențelor profesionale este de utilitate?
Concluzii: Utilitatea sistemului informatic este clar evidențiată (75%), practic utilizarea sa a devenit indispensabilă.
Întrebarea nr. 3
Introducerea evaluării practice a candidaților a adus un plus de valoare actului evaluării candidaților?
Concluzii: Introducerea evaluării practice a candidaților a adus în proporție de 84% un plus de valoare actului evaluării candidaților.
E. AUTOEVALUAREA EVALUATORILOR DE COMPETENȚE PROFESIONALE
Întrebarea nr. 1
Vă convine programul evaluărilor practice de competențe profesionale?
Concluzii: Programul evaluărilor practice de competențe profesionale este convenabil pentru evaluatori în proporție de 70%.
Întrebarea nr. 2
Evaluarea competențelor profesionale a conducătorilor auto vă solicită din punct de vedere intelectual?
Concluzii: Evaluarea competențelor profesionale a conducătorilor auto îi solicită pe evaluatori din punct de vedere intelectual în mare și foarte mare măsură (74%).
Întrebarea nr. 3
În ce măsură considerați că contribuiți la creșterea siguranței rutiere?
Concluzii: Evaluatorii consideră că contribuie la creșterea siguranței rutieră în proporție de 79% în mare și foarte mare măsură. În mică și foarte mică măsură s-au exprimat numai 3% dintre evaluatori.
Tabelul nr. 5.2 Centralizator răspunsuri (întrebări 23-30) [10]
F. MECANICĂ ȘI PROTECȚIA MEDIULUI
* Răspunsurile marcate cu verde sunt cele corecte.
Concluzii: Această ultimă parte a chestionarului evidențiază foarte clar nivelul pregătirii evaluatorilor. Astfel, 441 de răspunsuri din totalul de 488 sunt corecte. Numai 47 de răspunsuri sunt greșite. Proporția răspunsurilor corecte este de peste 90%.
5.3 Măsuri ameliorative
Având în vedere rezultatele celor 6 părți ale chestionarului, în care sunt prezente, pe lângă componentele tehnice de mecanică și protecția mediului, și principii teoretice legate de procesul de evaluare, interpretarea răspunsurilor este favorabilă continuării activității în felul în care funcționează actualmente.
De asemenea, răspunsurile corecte din ultima parte a chestionarului (de peste 90%), reprezintă un procent comparabil cu condiția impusă pentru cel mai sever dintre examenele reglementate în domeniu transporturilor rutiere, respectiv profesorul de legislație rutieră, fapt pentru care, apreciez că nu se impun măsuri ameliorative, ci numai o pregătire continuă a evaluatorilor.
CONCLUZII
În condițiile în care siguranța rutieră a fost declarată prioritate națională, iar în anul 2017 a fost aprobată prima Strategie națională în acest sens, cu obiective și termene ambițioase, remarcăm faptul că și România se înscrie în politica internațională stabilită prin Agenda pentru dezvoltare durabilă a ONU [35] care are două ținte majore, în acest sens:
Reducerea la nivel mondial a deceselor și a răniților in accidente de circulație cu 50% până în anul 2020;
Asigurarea accesului la sistemele de transport sigure, la prețuri accesibile și durabile pentru toți cetățenii până în anul 2030.
Pe aceste principii, factorul uman are o importanță deosebită în siguranța rutieră, fapt pentru care, pregătirea profesională inițială și continuă a celor implicați în transportul rutier, și cu precădere a conducătorilor auto de toate categoriile (transport mărfuri, mărfuri periculoase, transporturi agabaritice, transport de persoane – inclusiv taxi), reprezintă la momentul acesta elementul care poate conduce la reducerea numărului de accidente de circulație și scăderea costurilor sociale ale acestora.
Nu trebuie neglijate aici celelalte două componente ale triadei din siguranța rutieră, respectiv vehiculul și infrastructura, dar care par să fi atins un maxim de randament pe principiile actuale de reglementare și de progres tehnic și științific. Viitorul este promițător pentru aceste două componente, prin introducerea vehiculelor autonome și infrastructurii inteligente, dar la un orizont de timp mediu sau mai îndepărtat. Pe acest trend, influența factorului uman se va reduce.
Deocamdată, pregătirea profesională și atestarea profesioniști din transportul rutier reprezintă un element care poate fi valorificat cu costuri rezonabile. Aceasta a început, în România, pe principii moderne, din anul 1995, cu conducătorii auto pentru transportul internațional al mărfurilor periculoase. Din anul 2000 a început și pregătirea managerilor pentru transportul rutier de mărfuri și persoane, precum și a consilierilor de siguranță pentru transportul mărfurilor periculoase.
În acest răstimp de peste 23 de ani, calitatea procesul educativ și a evaluărilor competențelor a evaluat constant printr-o reglementare mai detaliată, prin includerea și altor categorii de conducători auto și persoane cu responsabilități în siguranța rutieră (instructori auto, profesori de legislație rutieră), prin introducerea probelor practice, a sistemelor moderne și prin creșterea constantă a nivelului de pregătire al lectorilor și evaluatorilor de competențe.
BIBLIOGRAFIE
[1] https://www.transportenvironment.org/what-we-do/cleaner-safer-trucks;
[2] Cașcaval Adrian, Suport de curs siguranța rutieră, Centrul de pregătire și perfecționare a persoanelor din domeniul transporturilor rutiere – CASADI Brașov, 2010, pag. 10;
[3] Durbacă Ion, Note de curs, Managementul integrat calitate – mediu, Universitatea Politehnica București 2016;
[4] Suport de curs – Evaluator de competențe profesionale, București 2016, Centrul de pregătire profesională Trening & Teaching Center;
[5] Georgeta Pânișoară, Ion-Ovidiu Pânișoară, Managementul Resurselor Umane, Editura Polirom Iași 2005, Ediția a II-a, pag. 158;
[6] Durbacă Ion, Sporea Nicoleta, Ingineria, managementul și asigurarea calității, Editura Printech București, 2012, pag. 214;
[7] ORDINUL MINISTRULUI TRANSPORTURILOR nr. 1214/2015 privind pregătirea și atestarea profesională a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere;
[8] ISO 7810 – Carduri de identificare. Caracteristici fizice;
[9] ISO 7816-1 – Carduri de identificare – Carduri cu circuite integrate – Partea 1: Carduri cu contact – Caracteristici fizice;
[10] DIRECTIVA 2003/59/CE privind calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de pasageri;
[11] http://www.mt.ro/web14/domenii-gestionate/medical/medical-anunturi
[12] https://www.arr.ro/servicii_doc_164_eliberare-atestate_pg_0.htm
[13] ORDINUL MINISTRULUI TRANSPORTURILOR nr. 1212/2015 pentru aprobarea Normelor de autorizare a centrelor de pregătire și perfecționare a personalului din domeniul transporturilor rutiere;
[14] http://213.177.9.75:9999;
[15] ORDINUL MINISTERULUI TRANSPORTURILOR nr. 733/2013 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto, a Normelor privind atestarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto, a Metodologiei de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, a Programei de școlarizare, precum și privind condițiile și obligațiile pentru pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere;
[16] Tehnici de eficientizare a activității examinatorilor de la probele teoretice și practice susținute de candidații la obținerea certificatelor și atestatelor profesionale necesare profesiilor reglementate din domeniul transporturilor rutiere, Autoritatea Rutieră Română – A.R.R., Ediția 2010;
[17] Instrucțiuni de serviciu privind pregătirea profesională continuă destinate examinatorilor de la probele teoretice și practice susținute de candidații la obținerea certificatelor și atestatelor profesionale necesare profesiilor reglementate din domeniul transporturilor rutiere, Autoritatea Rutieră Română – A.R.R., Ediția 2014;
[18] LEGEA nr. 477/2004 privind Codul de conduită a personalului contractual din autoritățile și instituțiile publice;
[19] Dorin Ciuncan, Legea nr. 78 din 8 mai 2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, Editura Universul Juridic 2017 București, Ediția a III-a pag. 67;
[20] LEGEA nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie;
[21] Monica Diana Stanciu, Uniunea europeană și transportul rutier – Trecut, prezent și viitor 2010, pag. 3;
[22] www.tinapse.ro/home/tia-general/…/TIPURI%20DE%20INTREBARI%20%201.doc
Figuri:
[1] Figura nr. 1.1 – Fotografie autobuz transport persoane;
http://mediartv1.freenode.ro/image/201310/full/roman_18290hocll_mt_3_20338300.jpg;
[2] Figura nr. 1.2 – Fotografie autocamion transport marfă;
http://www.automobileromanesti.ro/images/mari/Roman/roman_19410fls-5.jpg;
[3] Figura nr. 1.3 – Fotografie certificate de pregătire profesională conducători auto transport marfă și persoane;
https://cricul.ro/wp-content/uploads/2016/03/ATESTATE-RUTIERE.jpg;
[4] Figura nr. 2.1 – Fotografie față verso a certificatului de pregătire profesională conducători auto transport marfă și persoane;
https://www.arr.ro/Files/uploads/109-Anexele%201-8%201214-2015.pdf;
[5] Figura nr. 2.2 – Fotografie cu eticheta unei chingi pentru arimarea încărcăturilor;
https://www.arr.ro/files/servicii/eliberare-atestate/ca_agabaritic.pdf;
[6] Figura nr. 2.3 – Fotografie față a permisului de conducere european;
http://jurnaluldebuzau.ro/wp-content/uploads/2013/01/permis-conducere.jpg;
[7] Figura nr. 2.4 – Fotografie verso a permisului de conducere european;
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/35/RO_licence_back.jpg,;
[8] Figura nr. 3.1 – Schema unei decizii optime, Documente interne A.R.R.;
[9] Figura nr. 3.2 – Schema unui proces de colectare informații, Documente interne A.R.R.;
[10] Figura nr. 3.3 – Schema impactului evaluării, Documente interne A.R.R.;
[11] Figura nr. 3.4 – Schema procesului comunicării, Documente interne A.R.R.;
[12] Figura nr. 3.5 – Schema privind proxemica sau percepția și utilizarea spațiului, Documente interne A.R.R.;
[13] Figura nr. 4.1 – Deschiderea sesiunii de examinare, Documente interne A.R.R.;
[14] Figura nr. 4.2 – Alocare cod de sesiune, Documente interne A.R.R.;
[15] Figura nr. 4.3 – Confirmare deschiderea sesiunii de examinare, Documente interne A.R.R.;
[16] Figura nr. 4.4 – Autentificare (utilizator și parolă), Documente interne A.R.R.;
[17] Figura nr. 4.5 – Coduri validare examen, Documente interne A.R.R.;
[18] Figura nr. 4.6 – Autentificare examinare candidat, Documente interne A.R.R.;
[19] Figura nr. 4.7 – Examinare candidat, Documente interne A.R.R.;
[20] Figura nr. 4.8 – Generare studii de caz, Documente interne A.R.R.;
[21] Figura nr. 4.9 – Afișare studiu de caz, Documente interne A.R.R.;
[22] Figura nr. 4.10 – Autentificare finalizare examen, Documente interne A.R.R.;
[23] Figura nr. 4.11 – Autentificare grila de corectare, Documente interne A.R.R.;
[24] Figura nr. 4.12 – Afișare răspunsuri, Documente interne A.R.R.;
[25] Figura nr. 4.13 – Sesiune de examinare finalizată, Documente interne A.R.R.;
[26] Figura nr. 4.14 – Completarea numărului de studiu de caz alocat pentru fiecare candidat, Documente interne A.R.R.;
[27] Figura nr. 4.15 – Afișare raport, Documente interne A.R.R.;
[28] Figura nr. 4.16 – Listare centralizatoare examinare, Documente interne A.R.R.;
[29] Figura nr. 4.17 – Proces verbal preluare studii de caz, Documente interne A.R.R.
[30] Figura nr. 4.18 – Sală de examinare teoretică cu calculatoare, Universitatea "Petru Maior"Târgu Mureș, sursă proprie 19.05.2018, ora 9,00;
[31] Figura nr. 4.19 – Sală de examinare teoretică cu calculatoare, Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi Iași, sursă proprie 12.05.2018, ora 7,45;
[32] Figura nr. 4.20 – Sală de examinare teoretică, Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi Iași, sursă proprie 12.05.2018, ora 8,00;
[33] Figura nr. 4.21 – Sală de examinare teoretică, Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi Iași, sursă proprie 12.05.2018, ora 8,00;
[34] Figura nr. 4.22 – Harta României cu răspândirea evaluatorilor chestionați.
Grafice:
[1] Grafic nr. 5.1 A – Procesul de evaluare – Întrebarea nr. 1 – Chestionar cercetări proprii statistice;
[2] Grafic nr. 5.2 A – Procesul de evaluare – Întrebarea nr. 2 – Chestionar cercetări proprii statistice;
[3] Grafic nr. 5.3 A – Procesul de evaluare – Întrebarea nr. 3 – Chestionar cercetări proprii statistice;
[4] Grafic nr. 5.4 B – Performanțele evaluării – Întrebarea nr. 1 – Chestionar cercetări proprii statistice;
[5] Grafic nr. 5.5 B – Performanțele evaluării – Întrebarea nr. 2 – Chestionar cercetări proprii statistice;
[6] Grafic nr. 5.6 B – Performanțele evaluării – Întrebarea nr. 3 – Chestionar cercetări proprii statistice;
[7] Grafic nr. 5.7 B – Performanțele evaluării – Întrebarea nr. 4 – Chestionar cercetări proprii statistice;
[8] Grafic nr. 5.8 B – Performanțele evaluării – Întrebarea nr. 5 – Chestionar cercetări proprii statistice;
[9] Grafic nr. 5.9 B – Performanțele evaluării – Întrebarea nr. 6 – Chestionar cercetări proprii statistice;
[10] Grafic nr. 5.10 B – Performanțele evaluării – Întrebarea nr. 7 – Chestionar cercetări proprii statistice;
[11] Grafic nr. 5.11 B – Performanțele evaluării – Întrebarea nr. 8 – Chestionar cercetări proprii statistice;
[12] Grafic nr. 5.12 C – Capacitatea evaluatorului de a analiza deprinderile candidatului – Întrebarea nr. 1 – Chestionar cercetări proprii statistice;
[13] Grafic nr. 5.13 C – Capacitatea evaluatorului de a analiza deprinderile candidatului – Întrebarea nr. 2 – Chestionar cercetări proprii statistice;
[14] Grafic nr. 5.14 C – Capacitatea evaluatorului de a analiza deprinderile candidatului – Întrebarea nr. 3 – Chestionar cercetări proprii statistice;
[15] Grafic nr. 5.15 C – Capacitatea evaluatorului de a analiza deprinderile candidatului – Întrebarea nr. 4 – Chestionar cercetări proprii statistice;
[16] Grafic nr. 5.16 C – Capacitatea evaluatorului de a analiza deprinderile candidatului – Întrebarea nr. 5 – Chestionar cercetări proprii statistice;
[17] Grafic nr. 5.17 D – Materiale, vehicule și echipamente utilizate la evaluare – Întrebarea nr. 1 – Chestionar cercetări proprii statistice;
[18] Grafic nr. 5.18 D – Materiale, vehicule și echipamente utilizate la evaluare – Întrebarea nr. 2 – Chestionar cercetări proprii statistice;
[19] Grafic nr. 5.19 D – Materiale, vehicule și echipamente utilizate la evaluare – Întrebarea nr. 3 – Chestionar cercetări proprii statistice;
[22] Grafic nr. 5.20 E – Autoevaluarea evaluatorilor de competențe profesionale – Întrebarea nr. 1 – Chestionar cercetări proprii statistice;
[21] Grafic nr. 5.21 E – Autoevaluarea evaluatorilor de competențe profesionale – Întrebarea nr. 2 – Chestionar cercetări proprii statistice;
[22] Grafic nr. 5.22 E – Autoevaluarea evaluatorilor de competențe profesionale – Întrebarea nr. 3 – Chestionar cercetări proprii statistice;
[23] Grafic nr. 5.23 F – Mecanică și protecția mediului – Întrebările nr. 1-8 – Chestionar cercetări proprii statistice.
Tabele:
[1] Tabelul nr. 5.1 – Centralizator răspunsuri (întrebări 1-22);
[2] Tabelul nr. 5.2 – Centralizator răspunsuri (întrebări 23-30).
Website/Resursă electronică
– http://www.cnadnr.ro/
– http://www.cisr.ro/
– https://www.politiaromana.ro/
– http://www.rarom.ro/
– https://eur-lex.europa.eu/
– https://www.certipedia.com/quality_marks/9105086129?locale=en
– http://www.srac.ro/ro/inspectii-tped
– http://site.anc.edu.ro/
– http://www.patrosec.ro/wp-content/uploads/2016/12/ghid-eval-cp.pdf
-http://www.iee-robust.ro/qualishell/downloads/D5-4_QualiShell_Ghid-utilizare-instrumente-evaluare-competente.pdf
Alte documente studiate conform legislației în materie
– REGULAMENTUL (CE) nr. 484/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 1 martie 2002 de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 881/92 și (CEE) nr. 3.118/93 ale Consiliului în vederea instituirii unui atestat de conducător auto;
– REGULAMENTUL (CEE) nr. 3.821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985, privind echipamentul de înregistrare în transportul rutier, cu modificările și completările ulterioare;
– ANEXELE I și Ia ale DIRECTIVEI nr. 91/439/CEE "95";
– ORDONANȚA DE URGENȚĂ A GUVERNULUI nr. 109/2005 privind transporturile rutiere;
– ORDONANȚA GUVERNULUI nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora;
– HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 38/2008 privind organizarea timpului de muncă al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier;
– HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 583/2016 din 10 august 2016 privind aprobarea Strategiei naționale anticorupție pe perioada 2016 – 2020, a seturilor de indicatori de performanță, a riscurilor asociate obiectivelor și măsurilor din strategie și a surselor de verificare, a inventarului măsurilor de transparență instituțională și de prevenire a corupției, a indicatorilor de evaluare, precum și a standardelor de publicare a informațiilor de interes public;
– ORDINUL MINISTERULUI TRANSPORTURILOR nr. 1213/2015 pentru aprobarea Normelor privind atestarea profesională a lectorilor necesari procesului de pregătire și perfecționare profesională a personalului de specialitate din domeniul transportului rutier;
– Sporea Nicoleta, Note de curs, Managementul calității totale, Universitatea Politehnica București 2017;
– Durbacă Ion, Note de curs, Ingineria și legislația calității, Universitatea Politehnica București 2016;
– Cornel Jurcă, Manual pentru pregătirea continuă a conducătorilor auto care efectuează transport rutier de marfă și transport agabaritic, Editura Brumar Timișoara, 2010;
– Cornel Jurcă, Manual pentru pregătirea continuă a conducătorilor auto care efectuează transport public de persoane, Editura Brumar Timișoara, 2010;
– Cornel Jurcă, Jurcă Dorina, Manual pentru pregătirea cursanților în școlile de conducere auto (circulație rutieră; conducere ecologică; conducere preventivă; noțiuni de mecanică și cunoaștere a autovehiculului, Editura Brumar Timișoara, 2009;
– Lepădatu Marin, Gabor Sandor, Curs de pedagogie, Editura Institutul de Formare Profesională în Transporturi Rutiere – IFPTR* Miercurea Ciuc, 2008;
– Colectivul IFPTR, Reglementări în domeniul siguranței rutiere, vol. 1 și 2, Editura Institutul de Formare Profesională în Transporturi Rutiere – IFPTR Miercurea Ciuc, 2017;
– Colectivul IFPTR, Întrebări și răspunsuri din cunoștințele necesare pentru obținerea certificatului de competență profesională pentru transportul rutier național și internațional de marfă și de persoane, Editura Institutul de Formare Profesională în Transporturi Rutiere – IFPTR Miercurea Ciuc, 2009;
– Colectivul IFPTR, Reglementări în domeniul transportului rutier de marfă, Editura Institutul de Formare Profesională în Transporturi Rutiere – IFPTR Miercurea Ciuc, 2015;
– Colectivul IFPTR, Reglementări în domeniul transportului rutier de persoane, Editura Institutul de Formare Profesională în Transporturi Rutiere – IFPTR Miercurea Ciuc, 2015;
– Varga Vasile, Curs de pregătire CPI conducători auto: marfă și personae, 2016;
– Marin Marinescu, Suport de curs pentru pregătirea conducătorilor auto care efectuează transport public de marfă, agabaritic și persoane, Editura Fundația Academia de Transport Intern și Internațional – ARTRI București, 2011;
– Colectivul FATII, Acte normative în domeniul transporturilor rutiere, Editura Fundația Academia de Transport Intern și Internațional – ARTRI București, 2011.
Lucrarea este structurată pe 5 capitole, însumând 112 de pagini, 34 de figuri, 23 de grafice, 2 tabele, 8 anexe și 53 referințe bibliografice consultate.
Anexa nr. 1
AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ – ARR
FIȘĂ DE EVALUARE
examen practic în vederea obținerii CPI transport marfă
Notă:
* Media se obține prin însumarea notelor acordate, iar rezultatul obținut se împarte la numărul notelor acordate
1. Candidatul este declarat admis la Proba I dacă obține cel puțin nota 5 la fiecare obiectiv din Fișa de Evaluare, iar media este peste 7
2. Candidatul este declarat admis la Proba II dacă obține cel puțin nota 5 la fiecare obiectiv din Fișa de Evaluare, iar media este peste 7
3. Candidatul respins la una din cele două probe este declarat respins la examenul practic.
Anexa nr. 2
AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ – ARR
FIȘĂ DE EVALUARE
examen practic în vederea obținerii CPI transport persoane
Notă:
* Media se obține prin însumarea notelor acordate, iar rezultatul obținut se împarte la numărul notelor acordate
1. Candidatul este declarat admis la Proba I dacă obține cel puțin nota 5 la fiecare obiectiv din Fișa de Evaluare, iar media este peste 7
2. Candidatul este declarat admis la Proba II dacă obține cel puțin nota 5 la fiecare obiectiv din Fișa de Evaluare, iar media este peste 7
3. Candidatul respins la una din cele două probe este declarat respins la examenul practic.
Anexa nr. 3
OBIECTIVE ȘI COMPETENȚE PRACTICE
evaluare examen practic pentru obținerea CPI transport marfă
I Probă conducere
Această probă urmărește verificarea cunoștințelor și competențelor candidatului pentru efectuarea unui transport rutier de mărfuri având în vedere toate etapele derulării unui transport: pregătirea pentru efectuarea transportului, derularea propriu-zisă a cursei și finalizarea transportului
1. Cunoașterea aparaturii de bord, a sistemelor de siguranță pasivă, utilizarea corectă, inclusiv aparatul tahograf.
– cunoașterea și utilizarea aparaturii de bord;
– cunoașterea și utilizarea sistemelor de siguranță pasivă;
– semnificația senzorilor (martorilor) aparaturii de bord;
– utilizarea sistemelor de navigație;
– alegerea corectă a tipului de diagramă tahograf;
– completarea corectă a diagramei tahograf;
– utilizarea aparatului tahograf, utilizarea corectă a selectorului de activități pentru diversele activități desfășurate de conducătorul auto, completarea printurilor emise cu imprimanta aparatului tahograf, etc.
2. Asigurarea documente transport:
– act de identitate;
– permis de conducere;
– legitimație de serviciu;
– certificat de competență profesională;
– card tahograf;
– certificat de înmatriculare;
– copia conformă a licenței (certificatului) de transport;
– documentul de transport;
– foaie de parcurs;
– diagrame tahograf;
– carnet TIR, autorizații, ITP internațional, certificat de agreare, certificat inspecție tehnică suprastructură.
3. Verificarea concordanței marfă-documente de transport și pregătirea pentru plecare în cursă
– să cunoască informațiile care se regăsesc în documentul de transport (scrisoarea CMR);
– să știe să verifice exactitatea mențiunilor din documentul de transport;
– cunoașterea destinației compartimentelor din cabină și din exterior;
– verificarea existenței dotărilor obligatorii care trebuie să se regăsească la bordul autovehiculului;
– verifică asigurarea bagajelor/obiectelor/echipamentelor din cabină și din exterior împotriva deplasărilor accidentale;
– reglarea scaunului:
– în înălțime;
– în adâncime;
– în verticalitate.
– reglarea oglinzilor retrovizoare:
– interioare – vizibilitate salon;
– laterale-unghiuri moarte stânga-dreapta.
– frontale – unghiuri moarte față-spate.
– reglarea volanului;
– fixarea centurii de siguranță.
4. Intrarea în trafic și utilizarea părții carosabile
– să știe să se poziționeze;
– să știe să aleagă momentul potrivit pentru accelerare la ieșirea din parcare, la utilizarea unei benzi de accelerare;
– să știe să selecteze banda:
– corespunzător direcției pe care urmează să se facă deplasarea;
– banda din dreapta (încărcarea părții carosabile dinspre dreapta spre stânga).
– asigurare culoar față (respectă distanța minimă de siguranță funcție de viteză, starea drumului, etc.).
– asigurare culoar părți laterale:
– mers în linie dreaptă;
– viraj dreapta, viraj stânga (nu taie colțurile).
– control culoar de deasupra autovehiculului;
– utilizare oglinzi retrovizoare;
– evitare conducere în unghiul mort al altor participanți la trafic.
5. Utilizarea infrastructurii specifice și circulația în zona amenajărilor rutiere speciale
– benzi cu destinație specială: pentru circulația mijloacelor de transport în comun, oprire de urgență;
– cunoaștere riscuri spații publice, aglomerații;
– stațiile mijloacelor de transport regulat de persoane:
– cu alveolă;
– fără alveolă.
– pistele pentru biciclete: acordă prioritate bicicliștilor aflați pe pista pentru biciclete;
– autostrăzi: folosirea părții carosabile (benzi accelerare, încetinire, să știe să aleagă momentul pentru accelerare sau la utilizarea unei benzi de accelerare sau decelerare).
6. Conducerea în condiții de siguranță, inclusiv pentru ceilalți participanți la trafic.
Adaptarea vitezei de deplasare:
– față de vehiculul care circulă în față;
– corelarea vitezei cu vizibilitatea;
– funcție de aderență;
– funcție de intensitatea traficului;
– funcție de caracteristicile drumului;
– funcție de masa autovehiculului;
– respectare viteză limită legală.
Atenția față de participanții la trafic cu vulnerabilitate sporită: conducere adaptată și asigurarea siguranței pentru și în raport cu participanții la trafic cu vulnerabilitate sporită: copii, pietoni, bicicliști, conducători de mopede, motociclete, persoane cu mobilitate redusă.
7. Controlul și echilibrul forțelor longitudinale și laterale care acționează asupra vehiculului în mișcare:
– control forțe longitudinale:
– accelerare, schimbare trepte de viteză;
– frânare (din timp, progresivă, utilizarea sistemului de frânare de încetinire.
– rampe și pante:
– selectarea treptei de viteză funcție de gradul de înclinare al rampei;
– folosirea momentului motor corespunzător;
– selectarea treptei de viteză funcție de gradul de înclinare al pantei;
– frâna de motor, retarder.
– control forțe laterale:
– curbe: adaptare viteză, selectarea treptei corespunzătoare înainte de pătrunderea în curbă funcție de raza curbei, de modul de amenajare astfel încât să diminueze forța centrifugă;
– schimbarea benzii de circulație;
– echilibrul forțelor laterale și longitudinale în timpul deplasării și efectuarea manevrelor specifice circulației pe diferite tipuri de drumuri.
8. Conducere economică
– utilizarea corectă a cutiei de viteze (de la mic la mare și invers) funcție de viteză și în plaja de turații recomandată pentru reducerea consumului de combustibil și a momentului maxim;
– utilizarea regim de turații economic de funcționare al motorului la viteza constantă;
– frânare, utilizarea combinată a sistemelor de frânare;
– utilizarea inerției vehiculului;
– evitarea accelerațiilor puternice urmate imediat de frânare pentru adaptare viteză de deplasare.
9. Conducere preventivă
– adoptarea și menținerea unei poziții confortabile dpdv ergonomic și corecte dpdv al vizibilității față/spate/aparatură de bord și care nu incomodează la manevrarea volanului, schimbarea treptelor de viteză, acționarea dispozitivelor;
– lipsa gesturilor și pozițiilor care implică riscuri;
– observarea temeinică a detaliilor în trafic: semnalizarea rutieră în plan vertical și în plan orizontal;
– ceilalți participanți la trafic;
– concentrarea;
– anticiparea situațiilor periculoase;
– prevenire.
10. Interacțiunea cu ceilalți participanți la trafic
– să știe să comunice intențiile prin intermediul semnalizatoarelor intermitente de direcție, modificarea poziției autovehiculului, acționarea lanternelor de frânare, acționarea semnalizatoarelor intermitente de urgență;
– să știe să-și facă cunoscută prezența (claxon, faruri, semnalizare de avarie);
– să fie capabil să perceapă și să înțeleagă intențiile celorlalți;
– cedează altora atunci când este cazul, pentru evitarea unui accident;
– nu se supără pe alți conducători auto.
II Probă practică
Proba practică (II) se efectuează într-un poligon sau spațiu corespunzător amenajat desfășurării activităților pe care le presupune.
Prin demonstrațiile efectuate sau prin răspunsuri candidatul trebuie să demonstreze că a dobândit cunoștințele și competențele necesare pentru cele șase obiective ale probei și în plus știe să le pună în practică.
1.Verificări tehnice înainte de plecare în cursă
a) Exterior și interior:
– parbriz, lunetă, geamuri laterale;
– lămpile de iluminare semnalizare;
– ștergătoare de parbriz;
– plăcuțele cu numărul de înmatriculare;
– sistemul de rulare;
– oglinzi retrovizoare;
– starea de curățenie.
b) Controlul stării tehnice
– echipamentul de frânare;
– echipamentul de direcție;
– instalația electrică;
– verificare plinuri(nivel combustibil,uleiuri motor,transmisie,lichid răcire, lichid spălare parbriz, nivel lichid frână, nivel lichid servodirecție, scurgeri);
– pneuri stare fizică, presiune, dimensiuni;
– ventilație, aer condiționat, climatizare.
2. Verificări de securitate
Prevedere, planificare, verificare. Verificările se fac înainte de plecare în cursă, pe traseu și la sfârșitul zilei de lucru.
Funcție de momentul în care se fac verificările acestea cuprind:
– interiorul vehiculului;
– compartimente interioare;
– compartimente exterioare;
– toate încuietorile controlate manual;
– echipamentul de securitate și siguranță.
3. Echipament minimal de siguranță
Candidatul trebuie să cunoască componența și modul de utilizare a echipamentului minimal de siguranță: stingătoare, triunghiuri reflectorizante, lampă portabilă de iluminare, trusă medicală, vestă reflectorizantă.
4. Prevenirea accidentelor de muncă în staționare
– asigurarea imobilizării vehiculului;
– asigurarea accesului pentru încărcare/descărcare;
– fixarea prelatei;
– legare și dezlegare remorcă, dacă este cazul,
– mecanismul de cuplare la trăgător;
– conexiunile echipamentului de frânare;
– conexiunile echipamentului electric;
– lămpile de iluminare, semnalizare;
– plăcuțele cu numerele de înmatriculare.
5. Respectarea regulilor de încărcare, asigurare a mărfurilor transportate și repartizarea rațională a sarcinii
A. Încărcarea mărfurilor:
– calculul încărcăturii utile a unui vehicul sau ansamblu de vehicule;
– calculul volumului util;
– plan de încărcare, incompatibilități;
– estimarea masei încărcăturii și raportarea la sarcina utilă pentru evitarea supraîncărcării;
– calcularea sarcinii totale a unui vehicul sau ansamblu de vehicule;
– repartizarea rațională a încărcăturii dpdv al evitării supraîncărcării pe axe, centrului de greutate și stabilității autovehiculului;
– stabilitatea vehiculului și centrul de greutate;
– tipuri de ambalaje.
B. Asigurarea încărcăturii:
– principalele categorii de mărfuri care necesita ancorare;
– modalități de fixare și ancorare;
– echipamente folosite la fixare și ancorate: chingi, lanțuri, covoare pentru mărire coeficient de frecare;
– verificarea ancorării mărfurilor.
6. Măsuri luate în caz de incendiu/incident/urgență
– oprirea autovehiculului într-un loc sigur;
– acționare frână de staționare;
– indicarea pasagerilor să se deplaseze la o distanță sigură față de autovehicul;
– deschidere uși pentru a permite pasagerilor să coboare;
– oprire motor, întrerupere circuit baterie prin acționare întrerupător general, dacă este posibil;
– identificare sursă foc;
– informare servicii de urgență;
– dacă se poate face fără pericol, utilizarea stingătoarelor pentru stingerea incendiului;
– amplasare triunghi reflectorizant;
– anunțarea întreprinderii.
Anexa nr. 4
OBIECTIVE ȘI COMPETENȚE PRACTICE
evaluare examen practic pentru obținerea CPI transport persoane
I Probă conducere
Această probă urmărește verificarea cunoștințelor și competențelor candidatului pentru efectuarea unui transport de persoane având în vedere toate etapele derulării unui transport: pregătirea pentru efectuarea transportului, derularea propriu-zisă a cursei și finalizarea transportului.
1. Cunoașterea aparaturii de bord, a sistemelor de siguranță pasivă, utilizarea corectă, inclusiv aparatul tahograf.
– cunoașterea și utilizarea aparaturii de bord;
– cunoașterea și utilizarea sistemelor de siguranță pasivă;
– semnificația senzorilor (martorilor) aparaturii de bord;
– utilizarea sistemelor de navigație;
– alegerea corectă a tipului de diagramă tahograf;
– completarea corectă a diagramei tahograf;
– utilizarea aparatului tahograf, utilizarea corectă a selectorului de activități pentru diversele activități desfășurate de conducătorul auto.
2. Asigurarea documente transport:
– permis de conducere;
– certificat de competență profesională;
– act de identitate;
– certificat de înmatriculare;
– copia conformă a licenței (certificatului) de transport;
– documentul de transport;
– foaie de parcurs;
– certificat de clasificare;
– asigurare pasageri și bagaje-copie;
– diagrame (card) tahograf.
3. Îmbarcarea pasagerilor și pregătirea pentru plecare
A – verifică documentele de călătorie (bilete, legitimații, tabele);
– repartizează uniform pasagerii și bagajele;
– informează pasagerii privind programul deplasării;
– prezintă pasagerilor echipamentele de siguranță (centuri de siguranță, ciocan pentru spargerea geamurilor, căi de acces de siguranță, stingătoare de incendiu);
– informează pasagerii privind obligațiile pe care le au;
– verifică numărul de persoane transportate (la transportul ocazional).
B – verifică că pasagerii sunt așezați pe scaune;
– fixarea centurilor de siguranță;
– verifică asigurarea bagajelor de mână din salon;
– reglarea scaunului:
– în înălțime;
– în adâncime;
– în verticalitate.
– reglarea oglinzilor retrovizoare:
– interioare-vizibilitate salon;
– laterale-unghiuri moarte stânga-dreapta;
– frontale – unghiuri moarte față-spate;
– reglarea volanului.
4. Intrarea în trafic și utilizarea părții carosabile
– să știe să se poziționeze;
– să știe să aleagă momentul potrivit pentru accelerare la ieșirea din parcare, la utilizarea unei benzi de accelerare;
– selectează banda:
– corespunzător direcției pe care urmează să se facă deplasarea;
– banda din dreapta (încărcarea părții carosabile dinspre dreapta spre stânga).
– asigurare culoar față (respectă distanța minimă de siguranță funcție de viteză, starea drumului, etc.);
– asigurare culoar părți laterale:
– mers în linie dreaptă;
– viraj dreapta, viraj stânga (nu taie colțurile).
– control culoar de deasupra autovehiculului;
– utilizare oglinzi retrovizoare;
– evitare conducere în unghiul mort al altora.
5. Utilizarea infrastructurii specifice și circulația în zona amenajărilor rutiere speciale:
– benzi cu destinație specială: circulației mijloacelor de transport în comun, oprire de urgență;
– cunoaștere riscuri spații publice, aglomerații;
– stațiile mijloacelor de transport regulat de persoane:
– cu alveolă;
– fără alveolă.
– pistele pentru biciclete: acordă prioritate bicicliștilor aflați pe pista pentru biciclete;
– autostrăzi: folosirea părții carosabile (benzi accelerare, încetinire, să știe să aleagă momentul pentru accelerare sau la utilizarea unei benzi de accelerare sau decelerare).
6. Siguranța pasagerilor și a celorlalți participanți la trafic
Adaptarea vitezei de deplasare:
– față de vehiculul care circulă în față;
– corelarea vitezei cu vizibilitatea;
– funcție de aderență;
– funcție de intensitatea traficului;
– funcție de caracteristicile drumului;
– funcție de masa autovehiculului;
– respectare viteză limită legală.
Atenția față de participanții la trafic cu vulnerabilitate sporită: conducere adaptată și asigurarea siguranței pentru și în raport cu participanții la trafic cu vulnerabilitate sporită: copii, pietoni, bicicliști, conducători de mopede, motociclete, persoane cu mobilitate redusă.
7. Confortul pasagerilor
– control forțe longitudinale:
– accelerare, schimbare trepte de viteză;
– frânare (din timp, progresivă, utilizarea sistemului de frânare de încetinire.
– rampe și pante:
– selectarea treptei de viteză funcție de gradul de înclinare al rampei;
– folosirea momentului motor corespunzător;
– selectarea treptei de viteză funcție de gradul de înclinare al pantei;
– frâna de motor, retarder.
– control forțe laterale: – curbe: adaptare viteză, selectarea treptei corespunzătoare înainte de pătrunderea în curbă funcție de raza curbei, de modul de amenajare astfel încât să diminueze forța centrifugă;
– schimbarea benzii de circulație;
– echilibrul forțelor laterale și longitudinale în timpul deplasării și efectuarea manevrelor specifice circulației pe diferite tipuri de drumuri.
8. Conducere economică
– utilizarea corectă a cutiei de viteze (de la mic la mare și invers) funcție de viteză și în plaja de turații recomandată pentru reducerea consumului de combustibil și a momentului maxim;
– utilizarea regim de turații economic de funcționare al motorului la viteza constantă;
– frânare, utilizarea combinată a sistemelor de frânare;
– utilizarea inerției vehiculului;
– evitarea accelerațiilor puternice urmate imediat de frânare pentru adaptare viteză de deplasare.
9. Conducere preventivă
– adoptarea și menținerea unei poziții confortabile dpdv ergonomic și corecte dpdv al vizibilității față/spate/aparatură de bord și care nu incomodează la manevrarea volanului, schimbarea treptelor de viteză, acționarea dispozitivelor;
– lipsa gesturilor și pozițiilor care implică riscuri;
– observarea temeinică a detaliilor în trafic:
– semnalizarea rutieră în plan vertical și în plan orizontal;
– ceilalți participanți la trafic.
– concentrarea;
– anticiparea situațiilor periculoase;
– prevenire.
10. Interacțiunea cu ceilalți participanți la trafic
– să știe să comunice intențiile prin intermediul semnalizatoarelor intermitente de direcție, modificarea poziției autovehiculului, acționarea lanternelor de frânare, acționarea semnalizatoarelor intermitente de urgență;
– să știe să-și facă cunoscută prezența (claxon, faruri, semnalizare de avarie);
– să fie capabil să perceapă și să înțeleagă intențiile celorlalți;
– cedează altora atunci când este cazul;
– nu se supără pe alți conducători auto.
II Probă practică
Proba practică (II) se efectuează într-un poligon sau spațiu corespunzător amenajat desfășurării activităților pe care le presupune.
Prin demonstrațiile efectuate sau prin răspunsuri candidatul trebuie să demonstreze că a dobândit cunoștințele și competențele necesare pentru cele cinci obiective ale probei și în plus știe să le pună în practică.
Verificări tehnice înainte de plecare în cursă
a) Exterior:
– parbriz, lunetă, geamuri laterale;
– lămpile de iluminare semnalizare;
– ștergătoare de parbriz;
– plăcuțele cu numărul de înmatriculare;
– sistemul de rulare;
– oglinzi retrovizoare;
– starea de curățenie.
b) Interior:
– scaune, huse, perdele;
– iluminat interior;
– oglinzi retrovizoare;
– starea de curățenie;
c) Controlul stării tehnice:
– echipamentul de frânare;
– echipamentul de direcție;
– instalația electrică;
– verificare plinuri (nivel combustibil,uleiuri motor, transmisie, lichid răcire, lichid spălare parbriz, nivel lichid frână, nivel lichid servodirecție, scurgeri);
– pneuri stare fizică, presiune;
– ventilație, aer condiționat, climatizare.
2. Verificări de securitate
Verificările se fac înainte de plecare în cursă, pe traseu și la sfârșitul zilei de lucru. Funcție de momentul în care se fac acestea cuprind:
– interiorul vehiculului;
– compartimente interioare;
– toaleta;
– compartimente exterioare;
– toate încuietorile controlate manual;
– echipamentul de securitate și siguranță;
– asigurare că nici o persoană nu se îmbarcă fără documente de călătorie valabile;
– concordanță listă pasageri cu persoanele îmbarcate sau documente de călătorie pasageri;
– bagaje (pentru a nu se transporta alte bagaje decât cele ale călătorilor).
3. Îmbarcarea bagajelor și repartizarea rațională a sarcinii
– cunoașterea compartimentelor pentru bagaje și folosirea lor;
– asigurarea bagajelor împotriva deplasărilor accidentale;
– calcularea sarcinii totale a unui vehicul sau ansamblu de vehicule;
– estimarea masei încărcăturii și raportarea la sarcina utilă pentru evitarea supraîncărcării;
– repartizarea rațională a încărcăturii dpdv al evitării supraîncărcării pe axe, centrului de greutate și stabilității autovehiculului.
4. Echipament minimal de siguranță
Candidatul trebuie să cunoască componența și modul de utilizare a echipamentului minimal de siguranță: stingătoare, triunghiuri reflectorizante, lampă portabilă de iluminare, trusă medicală, vestă reflectorizantă.
5. Măsuri luate în caz de incendiu/incident/urgență
– oprirea autovehiculului într-un loc sigur;
– acționare frână de staționare;
– indicarea pasagerilor să se deplaseze la o distanță sigură față de autovehicul;
– deschidere uși pentru a permite pasagerilor să coboare;
– oprire motor, întrerupere circuit baterie prin acționare întrerupător general, dacă este posibil;
– identificare sursă foc;
– informare servicii de urgență;
– dacă se poate face fără pericol, utilizarea stingătoarelor pentru stingerea incendiului;
– amplasare triunghi reflectorizant;
– anunțarea întreprinderii.
Anexa nr. 5
RAPORT DE EXAMINARE
Probă practică examen în vederea obținerii certificatului de pregătire profesională inițială pentru conducători auto susținută la data …………………….. în localitatea ……………..………
Anexez următoarele documente:
– Programator de examinare completat cu toate datele necesare și calificativele pentru cursanții examinați;
– Programator de reexaminare completat cu toate datele necesare și calificativele pentru cursanții examinați;
– Fișe de examinare pentru fiecare cursant examinat împreună cu înregistrările tahograf aferente;
– Alte documente: ………………………………………………………………………………………………………..
Obs. Se barează documentele care nu se anexează la raportul de examinare.
Examinator, Semnătura,
……………………………………. …………………………………
Anexa nr. 6
CENTRALIZATOR
CU PERSOANELE CARE AU RĂSPUNS LA CHESTIONAR
Anexa nr. 7
Figura 4.18 – Sală de examinare teoretică cu calculatoare, Universitatea "Petru Maior"Târgu Mureș, sursă proprie 19.05.2018, ora 9,00 [30]
Figura 4.19 – Sală de examinare teoretică cu calculatoare, Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi Iași, sursă proprie 12.05.2018, ora 7,45 [31]
Figura 4.20 – Sală de examinare teoretică, Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi Iași, sursă proprie 12.05.2018, ora 8,00 [32]
Figura 4.21 – Sală de examinare teoretică, Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi Iași, sursă proprie 12.05.2018, ora 8,00 [33]
Anexa nr. 8
PROCEDURA DE TRANSMITERE A CHESTIONARELOR
Pasul 1 – Solicitarea aprobării transmiterii chestionarelor
În scopul realizării cercetării a fost creat un chestionar pentru aprecierea calității evaluărilor denumit chestionar privind calitatea evaluărilor teoretice și practice a conducătorilor auto pentru transport marfă și persoane.
Pasul 2 – Transmiterea chestionarelor
Chestionarele privind calitatea evaluărilor teoretice și practice a conducătorilor auto pentru transport marfă și persoane a fost transmis prin e-mail în atenția celor 61 de persoane care au dat curs solicitării de a răspunde la cercetarea statistică, în conformitate cu Anexa nr. 6 privind datele sintetice ale participanților la cercetare.
Pasul 3 – Primirea chestionarelor și centralizarea răspunsurilor
Chestionarele completate au fost transmise prin poșta rapidă în original, pentru centralizare, în conformitate cu Tabelul nr. 5.1 Centralizator răspunsuri (întrebări 1-22) și Tabelul nr. 5.2 Centralizator răspunsuri (întrebări 23-30).
Pasul 4 – Realizarea cercetării statistice
Informațiile furnizate din chestionare rămân confidențiale și sunt folosite doar în scop statistic.
Cercetarea a fost efectuată la nivel național, respectiv în 24 de județe și Municipiul București, acoperind peste jumătate din teritoriul țării.
În continuare sunt prezentate în format pdf toate chestionarele completate de către persoanele prevăzute în Anexa nr. 6, respectiv 61 persoane x 5 pagini/chestionar = 305 pagini.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: CU PRIVIRE LA CALITATEA EVALUĂRILOR TEORETICE ȘI PRACTICE A CONDUCĂTORILOR AUTO PENTRU TRANSPORT MARFĂ ȘI PERSOANE, PERSONAL CU RESPONSABILITĂȚI ÎN… [310554] (ID: 310554)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.