Ctitori de Biblioteci și Muzee [626513]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE LITERE
Departamentul de Științe ale Comunicării
Specializarea Gestiunea Informa ției în Societatea Contemporan ă

DISERTAȚIE

Ctitori de Biblioteci și Muzee –
V. A. Urechia (1834 -1901)

COORDONATOR ȘTIINȚIF IC:
Conf. dr. Simona Maria Antonescu

ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

Argument

Prezenta lucrarea înfățișează contribuția remarcabilă adusă de academicianul Vasile
Alexandrescu Urechia culturii românești în vaste domenii de activitate: istorie, cult ură,
bibliologie, muzeologie , devenind o eminentă pers onalitate a societății noastre.
Reușește să obțină prin muncă și perseverență o bază de cunoștințe bibliologice și
muzeografice, în timpul studiilor și călătoriilor săvârșite în străinătate, bucurându -se de un merit
deosebit în acest domeniu.
Rezultatul unei munci istovitoare de -a lungul ciclului existențial al istoricului este fără
doar și poate fondarea Bibliotecii Publice “V. A. Urechia” din Galați, având contribuții marcante
în rândul biblioteconomiei, dar și în cel al muzeografiei. Toate activitățile desfășurate în cadrul
bibliotecii, în trecut și în prezent sunt închinate în memoria lui V. A. Urechia.
Metodologia de cercetare în vederea elaborării lucrării a fost alcătuită din monografii
analizate la Biblioteca Centrală Universitară din București și la bibliotecile Facultății de Litere și
Facultății de Istorie. De asemenea, m -am documentat din publicațiile periodice: “Analele
Academiei Române”, “Informațiunile Bucureștene”, „Buletinul Fundației Urechia”, „
Convorbiri literare”, “Apărarea Națională”, precum și din studii și articole din cadrul acestora,
prezente în colecțiile Bibliotecii Academiei Române.
Am ales să tratez această temă, deoarece consider că Vasile Alexandrescu Urechia este
unul dintre puțini oameni care s -au făc ut remarcați în numeroa se vaste domenii, în care a
desfășurat o strădanie ireproșabilă, și nu în ultimul rând a crezut, afirmat și protejat latinitatea și
romanitatea spiritului românesc.
Lucrarea este structurată în trei capitole, și prezintă abordările și preocupările cărtura rului
din cele mai importante domenii în care și -a evidențiat activitatea: în biblioteconomie și
muzeologie.
Primul capitol este reprezentat de utilitatea fondării bibliotecilor și muzeelor în Principate
la sfâr șitul sec. al -XIX-lea.
În secolul al XIX -lea, informația ajunge să reprezinte un rezultat al observației, iar muzeul
cel care primește obiectele naturale sau științifice.

După anul 1834, în Principatele Extracarpatice, a avut loc extinderea activității muzeelor,
fapt ce a dus la întemeierea Muzeul de Istorie Naturală și Antichități de către domnitorul
Alexandru Ghica. Donațiile banului Mihalache Ghica și cele ale generalului Nicolae Mavros care
sunt alcătuite din curiozități naturale, piese arheologice, sculpturi, numismatică duc la o crestere
semn ificativă a colecțiilor.
După Unirea Principatelor, în anul 1860, la Iași a fost întemeiat Muzeul de Artă, care a
devenit mai apoi Pinacotecă Națională. Noțiunea unui „muzeu de tablouri‟ a fost dezvoltată încă
din 1845 de protosinghelul Scarlat Vârnav, car e achiziționa și dăruia statului 15 tablouri.
Activitatea de muzeu s -a remarcat puternic în Banat și Transilvania în cea de -a doua
jumatate a secolului al XIX -lea și începutul secolului următor.
Domeniul de activitate al muzeologiei s -a dezvoltat consider abil, iar acest lucru se
datorează perfecționării calității expozițiilor la nivel local, formării unor conlucrări realizate
dincolo de graniță, bazându -se pe examinarea bunurilor culturale, cât și pe contribuția la
îndeplinirea unor expoziții alcătuite pe teme internaționale.
Punctul de plecare al bibliotecilor este reprezentat de așezarea zidurilor mănăstirilor din
Țara Românească și Moldova.
La sfârșitul secolului al XIX -lea, au fost descoperite de către Biblioteca Academiei
Române o serie de manuscrise d in epoca de dinaintea tiparului la români, pe vremea când
strângea relicve ale unor importante biblioteci monahale.
În vederea unui fenomen continuu de sistematizare, bibliotecile din țara noastră și
structurile info -documentare analogice de pretutindeni v or căpăta un singur sens
În cel de -al doilea capitol este prezentat istoricul Bibliotecii Publice “V. A. Urechia” din
Galați, inclusiv desfășurarea acesteia în prezent.
Întemeierea bibliotecii publice din Galați (1890) de către V. A Urechia este realizată prin
donarea propriei biblioteci, mai apoi devenind una dintre marile biblioteci din Principatele
Române.
În prezent, Biblioteca Publică “V. A. Urechia” Galați reprezintă o instituție care ajută la
evoluția intelectuală a individului, punându -i la dispoz iție toate resursele de care are nevoie.
Cel de -al treilea capitol desemnează punctul de plecare al muzeografiei gălățene,
respectiv apariția unei biblioteci și a unui muzeu, cu ajutorul implicării istoricului V. A. Urechia.

Mai târziu, prin includerea un ui muzeu în biblioteca sa, s -a fondat nucleul Muzeului de Istorie din
Galați.
Din colecțiile acestuia fac parte diverse monede, medalii și decorațiuni, obiecte
arheologice, etnografice, obiecte remarcante pentru evoluția științei și tehnicii și o colecți e unică
de stampe.
V. A. Urechia a fost un mare cercetător în domeniul muzeologiei, a conservat vaste
monumente istorice, fiind considerat o mare personalitate științifică.
Prin prisma devotamentului său pentru popor și cultura românească, diverși specia liști în
știință amintesc efortul acestuia pentru munca depusă și oglindită în lucrările sale.
Scopul lucrării alese constă în aducerea în prim plan a individualității istoricului V. A.
Urechia pentru cei ce nu i -au descoperit valoarea în societatea conte mporană, și pentru a sublinia
efortul său în activitatea din domeniul Științelor Informării și Documentării.

Cuprins

Argument…………… ……………………………………………………………………………4
Capitolul I: Necesitatea înfiin țarii bibliotecilor și muzeelor în Princip ate la sf ârșitul sec. al -XIX-
lea
I.1 Scurt istoric al muzeelor și colecțiilor muzeale din România…………….………..6
I.2 Începuturile bibliotecilor în Principate……………………………………… ……11
Capito lul II : V. A. Urechia – fondatorul Bibliotecii Publice „V. A. Urech ia” din Galați
II.1 Evoluția Bibliotecii „V. A. Ure chia” Galați…….………………………………..13
II.2 Biblioteca „ V. A. Urechia” Gala ți în epoca contemporană….………………… ..23
Capito lul III: V. A. Urechia – fondatorul Muzeului de Istorie din Galați
III.1 Mu zeul – Așezământ de cultură…………………………………………………27
III.2 Muzeul de Istorie din Galați…………………………………………… …… …..30
Concluzii…….……… ………………………………………………………………………..…34
Bibliografie…………… ……… ………..………………………………………………………..35
Anexe…………………… ………………………………………………………………..….. …39

6
Capitolul I
Necesitatea înființarii bibliotecilor și muzeelor în Principate la sfâr șitul sec. al –
XIX-lea

I.1 Scurt istoric al muzeelor și colecțiilor muzeale din România

Crearea în Evul Mediu a colecțiilor particulare de obiecte de artă, observată astfel în
Italia, regiune îndestulată în ceea ce privește antichitățile, reprezintă punctul de plecare al
preocupărilor muzeelor. În contextul favorabil al Renașterii, în anul 1471 a avut loc fondarea
Muzeului Capitolin în Italia, ceea ce a determinat conc retizarea noțiunii contemporane de muzeu.
Apariția primelor complexe muzeale au evidențiat forma ga leriile care prezentau opere de
artă (picturi, sculpturi) selectate cu scopul înfățișării unor canoane estetice.
În secolul al XIX -lea, informația ajunge să reprezinte un rezultat al observației, iar muzeul
cel care primește obiectele naturale sau științifice. Grație schimbării societății, în această
perioadă, iau naștere muzeele istorice și arheologice, care au ca principal obiectiv revelarea
trecutului, obi ectele, documentele și lucrările de artă deținute ajungând să demonstreze asigurarea
divulgării acestuia. Astfel, patrimoniul muzeal se evidențiează datorită procedeului care
dovedește că obiectul e purtător de informație, iar omul de știință o poate desci fra.1
După anul 1834, în Principatele Extracarpatice, a avut loc extinderea activității muzeelor,
fapt ce a dus la întemeierea Muzeul de Istorie Naturală și Antichități de către domnitorul
Alexandru Ghica. Donațiile banului Mihalache Ghica și cele ale gene ralului Nicolae Mavros care
sunt alcătuite din curiozități naturale, piese arheologice, sculpturi, numismatică duc la o crestere
semnificativă a colecțiilor. “Instituția a intrat într -o nouă etapă de activitate în urma Decretului lui
Alexandru Ioan Cuza di n 25 noiembrie 1864 privind aprobarea “Regulamentului pentru
administrarea și organizarea Muzeului de Antichități din București”, tutelat de Ministerul
Cultelor și Instrucțiunii Publice, patrimoniul fiind îmbogățit în permanență prin achiziții, donații
și descoperiri arheologice.‟‟2

1 TREPANIER, Paul, NOPPEN, Luc. Obiectul de muzeu de la mărturie la dialog . Forces, Quebec, n r. 98/1992.
2 TÂRNOVEANU, Irina Oberlander, DUTU, Aurelia. Muzee și colecții din Romania. Museums and Collections in
Romania , București: cIMeC, 2009, p. 9

7
În anul 1834, în Moldova, a fost deschis pentru public Muzeul de Istorie Naturală din Iași,
care deținea pe aceea vreme colecții donate în secolul al XIX -lea de mitropolitul Veniamin
Costachi, domnitorul Mihail Sturdza, Iacob Ci hac, Aga Alecu Balș, Gheorghe Asachi etc.3 În
anul 1848 este inaugurat Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu, înființat de Societatea ardeleană
de științele naturii , vizând același domeniu, cel al științelor naturii.
În anul 1814, la Cluj se remarcă idee a constituirii unui muzeu odată cu nașterea ziarului
Muzeul Ardelean. După anul 1859, când își face apariția Muzeul Național de Istorie a
Transilvaniei, întemeiat de către Asociația Muzeului Ardelean în mod confidential, acțiunele care
vizau fondarea unui muzeu pe lângă autoritățile austriece au fost încununate de succes.
După Unirea Principatelor, în anul 1860, la Iași a fost întemeiat Muzeul de Artă, care a
devenit mai apoi Pinacotecă Națională.4 Noțiunea de „muzeu de tablouri‟ a fost dezvoltată încă
din 1845 de protosinghelul Scarlat Vârnav, care achiziționa și dăruia statului 15 tablouri.5
Activitatea de muzeu s -a remarcat puternic în Banat și Transilvania în cea de -a doua
jumatate a secolului al XIX -lea și începutul secolului următor.
În anul 1862, în Timișoara s -a înființat Societatea de Istorie și Arheologie, care datorită
acumulării de materiale istorice, a realizat la alcătuirea colecțiilor Muzeului Banatului.
Începând cu anul 1879, Muzeul Cserey întemeiat în mod individual în anul 1875, s -a
trans format în Muzeul Național Secuiesc din Sfântul Gheorghe, având colecții formate din
donații. După planurile arhitectului Kos Karoly, s -a constituit o clădire special înființată în anul
1913, unde era adăpostit muzeul. La propunerea Societății de istorie și arheologie a comitatului
Hunedoara, activă din anul 1880, a luat naștere doi ani mai târziu muzeul din Deva, găzduit de
castelul Bethlen. Acesta deținea însemnate colecții de arheologie preistorică, dacică, romană,
numismatică, istorie, artă plastică, art ă decorativă, carte veche românească și străină, etnogr afie și
de științele naturii.6 Astfel, datorită imboldului Societății de istorie, arheologie și științele naturii
din Comitatul Alba Inferioară a luat ființă în anul 1888 Muzeu l din Alba Iulia. C âțiva ani mai
târziu, la îndrumarea Asociației ASTRA s -a transformat în Muzeu al Unirii.7 În 1939 și -a
schimbat denumirea în Muzeul Regional Alba Iulia făcând parte din administrația statului roman,

3 OBERLANDER TÂRNOVEANU, Irina, DUTU, Aurelia, Ghidul muzeelor și colecțiilor din România , București,
2006, p. 154.
4 OPRIȘ , Ioan, Muzee și colecții din România , București, 2002, p. 175.
5 Idem, Istoria muzeelor din România , București, 1994, p. 103.
6 OBERLANDER TÂRNOVEANU, Irina, DUTU, Aurelia , op.cit ., p. 327.
7 OPRIȘ , Ioan , Istoria muzeelor din Român ia, București, 1994, p. 71 -74.

8
iar din 1968 se întoarce la vechiul titlu de Muzeul Unirii. În anul 1905 este constituit Muzeul
Asociațiunii (ASTRA) ca primul muzeu national al românilor din Transilvania, ca urmare a
numeroaselor practici reprezentative din anii 1862, 1881 și 1902.
Interesați de vechiile rămășițe după intrarea Dobrogei în componența statului roman și
după sfârșitul Războiul de Independență (1877 – 1878) sunt consilierii municipali, oamenii de
știință Gr. Tocilescu și Vasile Pârvan și Academia Română. După câțiva ani are loc fondarea unui
muzeu găzduit în clădirea Prefecturii din Cons tanța. Din pricina unui incediu, în 1879 instituția
muzeală a fost partial distrusă. Abia în 1906 este reconstituit sub denumirea de Muzeu Regional
al Dobrogei. După anii ‟50 colecțiile muzeului au cunoscut o adevarată amploare în rândul
pieselor de arheol ogie preistorică, greacă, romană, bizantină și medievală, numismatică, istorie.8
Muzeele își măresc domeniul de activitate după înființarea Regatului în 1881, făcându -și
apariția noi organizații specializate. Datorită decretului Regului Carol I, în același an se constituie
Muzeul Brailei9.
Întemeiate în 1890, biblioteca și muzeul "V.A. Urechia" din Galați erau constituite din
valori istorice de arheologie, nu mismatică, etnografie si panteologie.
Alexandru Saint -Georges, cu o preocupare însemnată în domeniul muzeologiei, a încetat
cariera de militar cu scopul unei activității muzeistice consecrate, iar mai apoi, în 1908,
întemeiând la Bârlad un muzeu format pe propriile valori documentare. După ce în anul 1905 este
transferat la Târgoviște, cade pradă războiu lui, iar toate colecțiile muzeale au fost ruinate din
punct de vedere material.10
După cele întâmplate, în 1921 primește o veste bună, și anume despăgubirea pagubelor
pricinuite de război, aproximativ 1.350.000 lei din partea statului, muzeul revenind la vi ață și
adăpostit într -un așezământ regal11.
Numeroase activități muzeale au luat naștere în perioada interbelică : în 1928 Muzeul
Istorico -Etnografic din Focșani, devenit Muzeul Putnean în 1931, în 1929 Muzeul Municipal
București, în 1930 Muzeul Satului, în 1934 Muzeul de Istorie din Giurgiu, ajuns din 1950 muzeu
raional cu profil istorie -științele naturii și m ai apoi, restructurat în 1977, în 1935 Muzeul din

8 OPRIS, Ioan, Istoria muzeelor din România , București, 1994, p. 90 -95.
9 TÂRNOVEANU, Irina Oberlander, DUTU, Aurelia . Ghidul muzeelor și colecțiilor din România , București, 2006,
p. 154.
10 DIACONU, Ana -Felicia . Muzeul Alexan dru-Saint George. Repere istorice , Hrisovul, 4 -5, 1999, p. 241 -242.
11 TEODORESCU, Virgiliu. Contribuțiile la un portret de muzeograf: Alexandru Saint -Georges , Muzeul Național,
9, 1997, p. 129 .

9
Piatra -Neamț, în 1931 Pinacoteca din Ploiești, în 1936 Muzeul de Arte Frumoase și în 1943
Muzeul de I storie din Târgoviște.
Aspectele primordiale care s -au evidențiat în această perioadă la nivelul preocupărilor
muzeale au fost lipsa resurselor materiale în vederea unei bune dezvoltării a colecțiilor și
fondarea unor medii special concepute pentru etalare și păstrarea artefactelor.
Despre o amploare în ceea ce privește creșterea numărului de muzee sătene, școlare și
județene se poate vorbi în anii ‟50. Astfel , au fost înființate în anul 1949 Muzeul Deltei Dunării,
în anul 1951 Muzeul Județean de Istorie B acău, în anul 1953 Muzeul Județean Olt, în anul 1955
Muzeul Județean de Istorie Botoșani și Muzeul Județean Vâlcea, în anul 1956 Muzeul de Istorie
din Pitești, în anul 1957 Muzeul Județean de Istorie Bacău, etc.12
În perioada comunistă s -au numărat diverși factori pozitivi și negativi în ceea ce privește
activitatea muzeelor.
Se înregistrează o mare creștere a patrimoniului colecțiilor muzeistice prin activități ca
cercetări de teren, noi achiziții, cât și confiscări. Scopul muzeelor este de a conserva valor ile
culturale, cât și informarea în spiritul metodologiei științifice.
Un factor decisiv care a stat la baza specializării activității de evidență a bunurilor de
ordin cultural păstrate în instituții muzeistice, la început pe suport hârtie, iar mai târziu avansând
pe suport electronic, este constituit de ascendența considerabilă a patrimoniului. În ceea ce
privește legislația în vederea asigurarea patrimoniului muzeelor, se poate vorbi de o creștere
progresivă, chiar dacă se fac simțite constrângerile siste mului comunist. Prin sporirea numărului
foarte mare de expoziții constante sau temporare puse la dispoziția vizitatorilor și prin
fructificarea colecțiilor de valori culturale bazate pe principiile științei este evidențiată funcția
educațională a organizaț iilor muzeale.
După anul 1990, dezvoltarea muzeelor a cunoscut urmări pozitive cât și negative. Astfel,
în ultimii 20 de ani, privind desfășurarea muzeelor în România, s -a descoperit paguba materială
prin furt și comerțul ilegat a unei valori foarte mari d e obiecte de patrimoniu și alocarea de
fonduri neadecvată.
Datorită spiritului de inițiativă a mediului privat numărul instituțiilor muzeistice local e a
crescut semnificativ. Prin urmare , ieșirea la lumină a unor noi muzee se datorează și schimbării
unor p rofile din interiorul unor ansambluri muzeale în muzee propriu -zise.

12 Mai multe detalii la Ioan Opriș. Istoria muzeelor din România , București, 1994 .

10
De o amploare remarcabilă au avut par te și colecțiile sătești. Așadar , se remarcă faptul că
între anii 2007 și 2009 din cele 29 de aprobări acordate de Ministerul Culturii Cultelor și
Patrimoniului Național cu privire la realizarea unor noi instituții muzeale sau colecții muzeale, 16
dintre ele simbolizează colecții sătești.
Există și valori artistice muzeale ce reprezintă civilizația minorităților precum: Casa
Memorială "Ellie Wiesel" – Muzeul Culturii Evreiești din Maramureș Sighetu Marmației, Muzeul
Etnografic Ceangăiesc Zăbala, Muzeul Evreiesc "Dr. Alexandru Șafran" Bacău, Muzeul
Etnografic Maghiar "Sipos Laszlo" Bogdand, Colecția de etnografie săsească din Cetatea Viscri.
O valoare imp ortantă o au colecțiile formate din obiecte de cult. De la începutul secolului
al XVIII -lea, ansamblurile mănăstirești erau alcătuite din obiecte însemnate executate în propriile
ateliere sau preluate din donații. Patrimoniul unor nuumeroase mănăstiri anti ce precum Putna,
Tismana, Curtea de Argeș, Căldărușani, Neamț, Secu, Sâmbăta de Sus, cele din județul Vâlcea
etc., era constituit din manuscrise, obiecte de cult din diverse materiale, broderii, primite prin
procesul de donație de la membrii înstăriți ale unor anumite parohii.13
Colecțiile de artă religioasă au fost mutate la Muzeul Național de Antichități, cu scopul de
a nu se pierde, după trecerea cu forme legale a bunurilor mănăstirești. Acest nucleu a fost
permutat la întemeierea secției de Artă veche r omânească, care aparținea Muzeului Național de
Artă din București14.
În anul 1904, și -a făcut apariția, la Putna, cel dintâi muzeu format din diverse obiecte de
cult. În zilele de astăzi, valorile culturale moștenite sunt conserva te în numeroasele c olecții
muzeale, a căror activitate este desfășurată în incinta mănăstirilor, episcopiilor, mitropoliilor,
arhiepiscopiilor, până și în biserici ale parohiilor.
Domeniul de activitate al muzeologiei s -a dezvoltat considerabil, iar acest lucru se
datorează perfecți onării calității expozițiilor la nivel local, formării unor conlucrări realizate
dincolo de graniță, bazându -se pe examinarea bunurilor culturale, cât și pe contribuția la
îndeplinirea unor expoziții alcătuite pe teme internaționale.
Astăzi putem vorbi de rolul important pe care îl ocupă muzeul în comunitatea modernă,
ajutând astfel, la evoluția și extinderea domeniului muzeologic în țara noastră.

13 Ministerul Culturii si Cultelor. Secretariatul de Stat pentru Culte, Bazele muzeologiei si conservarii preventive a
patrimoniului national cultural religios , Iași, 2005, p. 20 -23.
14 Ministerul Culturii si Cultelor. Secretariatul de Sta t pentru Culte, Bazele muzeologiei si conservarii preventive a
patrimoniului national cultural religios , Iași, 2005, p. 20 -23.

11
Atât în România, cât și înafara ei, expozițiile virtuale, bazele de date și rețelele online s -au
evidențiat în mod surprinzător și au căpătat o importanță majoră în mediul actual ajutând la
dezvoltarea instituției muzeale virtuale.

I.2 Începuturile bibliotecilor în Principate

Punctul de plecare al bibliotecilor este reprezentat de așezarea zidurilor mănăstirilor din
Țara Românească și Moldova. Mănăstirile din Bistrița, Cozia, Tismana, Vodița se ocupau cu
elaborarea capodoperelor artei miniaturistice, care mai apoi au ajuns să îmbrace spațiile celor mai
importante biblioteci europene. Bibliotecile de manuscrise înt emeiate de doi mari monahi,
Nicodim de la Tismana și Gavriil Uric de la Neamț au fost prăpădite de o succesiune de
împrejurări defavorabile.
La sfârșitul secolului al XIX -lea, au fost descoperite de către Biblioteca Academiei
Române o serie de manuscrise d in epoca de dinaintea tiparului la români, pe vremea când
strângea relicve ale unor importante biblioteci monahale. Numeroase manuscrise dăinuiesc și
acum în biblioteca mănăstirii. Până în secolul al XVII -lea nu se poate vorbi de biblioteci boierești
sau v oievodale.
Începând cu anul 1830, există date despre constituirea celor trei biblioteci publice de la
București, Iași și Craiova, acestea fiind finanțate de stat. Biblioteci publice precum Alexandru I.
Odobescu, D.A. Sturdza, Gheorghe Asachi, Mihail Kogăln iceanu, care dețineau diverse colecții
încep să evolueze din anul 1850, iar câțiva ani mai târziu ia naștere Biblioteca Academiei
Române. Grație unor importante colecții de manuscrise, cărți, documente istorice, periodice,
numismatică, hărți, stampe, care întregeau 10 milioane de așezăminte, Biblioteca Academiei
Române reprezintă punctul de plecare în fenomenul informării culturii și științei.
În jurul universităților din București, Iași și Cluj și în cele mai dezvoltate orașe ale tării au
luat ființă mari biblioteci : din Galați, Ploiești, Drobeta Turnu Severin, Buzău și multe altele.
Anul 1952 reprezintă anul fondării Bibliotecii Centrale de Stat, bibliotecă pusă la
dispoziția întregului popor. În anul 1989 își schimbă denumirea în Biblioteca Națională.
Aceasta are ca scop țintă dezvoltarea bibliotecilor publice din România.
Biblioteca Academiei Române constituie biblioteca științifică a țării și totodată întocmește
bibliografiile naționale ale României.

12
În vederea unui fenomen continuu de sistematizare, b ibliotecile din țara noastră și
structurile info -documentare analogice de pretutindeni vor căpăta un singur sens.

13
Capitolul II
V. A. Urechia – fondatorul Bibliotecii Publice „ V. A. Urechia” din Galați

II.1. Evoluția Bibliotecii „V . A. Urechia” Galați
În anul 1864, V. A. Urechia a elaborat Regulamentul bibliotecii publice , unde își expune
opinia în ceea ce privește misiunea cărț ii și a bibliotecii
Acesta zugăvrea cartea ca fiind o armă importantă contra ignoranței: „Cartea este și dânsa
armă puternică. La lumina și la învățătura cărții se deșteaptă conștiința națională(…); cărțile nu
sunt făcute pentru anume om, ci pentru toți deodată, că, precum văzduhul nu -l închide omul
numai pentru sine, ci din el trăiesc cu toții, așa și de ca rte, cade -se a împărtăși tot neamul
românesc”.15
O campanie memorabilă pentru constituirea de biblioteci publice și școlar -publice în
mediul urban și rural ia ființă î n perioada secolului al XIX -lea Acestea au fost înființate de stat,
societăți culturale, profesionale, politico – medicale, având un scop favorabil asupra modernizării
și democratizarii societății.
În acestă situație se înscrie și întemeierea Bibliotecii „V. A. Urechia”, rezultată în urma
concretizării viziunii bibliologice a istoricului. În a nul 1889 hotârăște să înființeze o bibliotecă
publică în orașul Galați, aceasta fiind realizată în urma donării propriei biblioteci, care în aceea
perioadă era considerată una dintre marile biblioteci din Principatele Române, iar mai apoi
transformată din bibliotecă personală într -una publică, oferindu -i funcție culturală, socială și
educativă.
După părerea lui, înglobarea bibliotecii publice în sistemul instituț ional educațional avea
întâietate, deoarece reprezenta una din tre instituțiile cu o valoare foa rte mare în structura statului
contemporan, împreună cu școala, biserica și muzeul.
În 1901, în cadrul Buletinul Fundațiunii Urechia, 1901 se accentuează importanța rolului
bibliotecii în educarea cetățenilor și în sprijinul dezvoltării societății româneș ti:
„Trebuința de biblioteci publice s -a simțit mai cu seamă la începutul renașterii noastre
culturale. Oameni de bine, români adevărați au priceput însemnătatea acestor focare de cultură,

15 BERCIU -DRĂGHICESCU, Adina. Personalități ale științelor informării și documentării din spațiul românesc .
Editura Universității din București, București, 2008, p.178

14
au întrebuințat toate mijloacele ca să ridice nivel cultural al ț ării, ca aceasta să se poată prezenta
cum se cuvine în concertul popoarelor culte.
Grație inteligenței și sacrificiilor făcute, ale anterioarelor generațiuni, țara noastră a
câștigat sub toate raporturile și ea numară astăzi câteva bogate și bine organiza te biblioteci.”16
Sistematizarea unei biblioteci publice la Galați a avut un scop esențial , V. A. Urechia
urmârind informarea tuturor românilor inclusiv a celor de dincolo de Prut: „Tânărul basarabean
care vine în Galați să -și potolească setea sufletului l a izvor românesc, cu riscul de a -și pierde
viața sub glonții muscalilor, va spune fie -cui și guvernelor ori care ar fi ele în fruntea țerei, ce
datorie are România către Galați”.17
Datorită poziției geogr afice, V. A. Urechia si-a fundamentat preferința pentru o rașul
Galați , deoarece putea forma un centru de iradiere culturală și spirituală ce cuprinde Moldova,
Basarabia, spre Dobrogea și nord -estul Bărăganului.
Se constată că cele 3000 -3500 de volume pe care le donează erau foarte rare și
reprezentau străd ania sa de o viață, prin scrisoare adresată de acesta ministrului Cultelor și
Instrucțiunii Publice, C. Boerescu. Donația sa cuprindea 5126 volume, 179 manuscrise, 150
stampe, 27 atlase și hărți și 66 foi volante. Însă aceasta nu se oprea aici, în deceniul următor
donând alte 6000 de volume.
Presa a avut o contribuție impresionantă l a deschiderea b ibliotecii . Pe data de 7 noiembrie
ziarul Poșta anunța publicul: „Joi 8 noiembrie, se va face în localul liceului, inugurarea
bibliotecii dăruită orașului de d. V. A. Urechia, profesor la Universitatea din București și senator
al Colegiului II de Corvului. S -a stabilit un program al acestei serbări, care va începe cu un Te –
Deum și va fi urmat de operațiunile potrivite cu această ocaziune.”18
Deschisă pentru publi c, biblioteca a fost din data de 11 noiembrie 1890 la Galați , în
clădirea liceului „Vasile Alecsandri”, unde a participat „Multă lume: fruntașii orașului, profesori,
elevi. În mijlocul lor stătea istoricul Vasile Alecsandresu Urechia, cel care cu câțiva an i înainte
pusese atâta suflet la ridicarea liceului. A privit în jurul său, a făcut un semn bibliotecarului
Valeriu Surdu să se apropie și să ocupe locul din dreapta lui”.19

16 Buletinul Fundatiunii Urechiă, 1, 1, noiembrie 1901, p. 1
17 Suport electronic. În Arh. BVAU: [on -line]. Disponibil online pe world wide web:
http://www.bvau.ro/repere_istorice.php
18 OPREA , Nedelcu. Biblioteca P ublică „V. A. Urechia” : M onografie . Vol.1, Galați: Biblioteca “V. A. Urechia”,
2002 , p. 95
19 BERCIU -DRĂGHICESCU, Adina . Op. Cit ., p. 179

15
A ținut neapărat să specifice faptul că biblioteca dăruită va aparține doar Galați ului și
niciodată nu -și va schimba locul.
În anul 1891, V. A. Urechia solicită ca și biblio teca sa să beneficieze de donații , după ce
remarcă faptul că Academia Română face donații proprii către diverse instituții. Din păcate acest
lucru nu este îndeplini t, determinându -l ca în data de 5 aprilie 1894, la ședința Academiei să
afirme: „unul [din cele 3 exemplare primite de biblioteca Academiei] să se dăruiască Bibliotecii
Urechia din Galați, necuprinzându -se în această cerere ziarele, foile volante și alte t ipărituri mai
mărunte.”20
Propunerea lui V. A. Urechia este acceptată de Prezidiul Academiei. Astfel, cea de -a doua
sursă de dezvoltare a colecțiilor gălățene este constituită de transferul de carte din partea
Bibliotecii Academiei.
Pentru completarea colecției, donațiile făcute de autori, editori și posesori de biblioteci,
persoane juridice sau oameni simpli care au dorit să contribui e la evoluția acestei structuri,
reprezintă un aspect pozitiv.
În primul Catalog al bibliotecii gălățene sunt evidențiate c ondițiile donației de către
fondatorul acesteia, fiind: „Biblioteca va dobândi recunoașterea de instituțiune publică prin decret
regal și va purta numele de Biblioteca „Urechia”, cărțile vor fi date în seama acelui dintre domnii
profesori care va locui în localul liceului până în ziua când(…) se va putea numi special
bibliotecar de către stat; nici o carte (…) nu se da afară sub nici un pretext, nici chiar la profesori.
Niciodată, (…) colecțiunea de cărți din fondul Urechia nu va fi strămutată din Galați; î mi rezerv
dreptul de a inspecta biblioteca cât voi trăi și rezerv acest drept în urma mea, unui Comitet
compus din trei persoane și anume: Episcopul, Directorul liceului și primul președinte al
Tribunalului”.21
Crearea bibliotecii a fost privită atât ca de pozit național de carte, la dispoziția fiecăruia cât
și ca o instituție de natură știițifico -documentar, enciclopedică.
La întregirea colecția de manuscrise și scrisori a bibliotecii „V. A. Urechia” ajută și
manuscrise le vechi, care au un adevărat impact în activitatea istorico -documentară, literară,
istorică, cât și manuscrise le și scrisori le actuale.

20 Analele Academiei Române. Seria II. Partea administrativă și dezbaterile, Tom XIII, 1890/1891, p. 29; Tom XVI,
1893 -1894 . Buc.,1894, p. 230; T. Popescu Ulmu, Contribuția Bibliotecii Academiei Române la creșterea colecțiilor
Bibliotecii „V. A. Urechia” din Galați . În: Studii și cercetări de documentare…, vol. 8, nr.1, 1966, p . 72
21BERCIU -DRĂGHICESCU, Adina. Op. cit. , p. 180 .

16
După remarcabila străduință a lui V. A. Urechia în vederea obțin erii dreptului de depozit
legal, în anul 1907, la Galați se constată existența a circa 2000 de volume Din nefericire, nu a
izbutit, însă a primit din partea Academiei Române o decizie prin care putea trimite la biblioteca
acesteia câte un exemplar din cele legale. De asemenea, încă de la întemeierea bibliotecii,
Ministrul Cultelor și Instrucți unii publice a stabilit un buget pentru achiziționarea de cărți.
Donația lui V. A. Urechia este alcătuită din câteva copii -manuscrise a unor cărți de largă
circulație precum : Floarea darurilor, Istoria despre Arghiul frumos și despre Elena cea
frumoasă; E rotocritul.
De asemenea, manuscrisul turcesc a lui Ahmed Resmi Efendi din anul 1749, Descrierea
Țării Românești , este caracterizat ca fiind un manuscris memorabil.
Piesa Ovidiu reprezintă cel mai important manuscris al lui V. Alecsandri . Din categoria
valorilor istorice fac parte: Condica Almajană cuprinzând documente dintre anii 1595 -1819.
Manuscrisele și scrisorile lui M. Kogălniceanu sunt caracterizate printr -un caracter informativ –
documentar.
Foarte valoroase sunt câteva manuscrise și scrieri ale u nor personalități ale culturii și
științei europene, care la rugămintea lui V. A. Urechia au colaborat la Albumul macedo -român și
Voci latine. De la frați la frați.
Notațiile muzicale făcute pe un număr de file din culegerea Poezii populare ale românilor
adunate și întocmite de V. Alecsandri, București 1866 simbolizează un manuscris prețios .
V. A. Urechia aplică cunoștințele sale bi bliologice și biblioteconomice la organizarea
bibliotecii , pentru a spori creșterea fondul ui de carte care se adresează creat orilor, producătorilor
de carte, colecționarilor, librarilor, de la Biblioteca Academiei Române, dar și elevilor și
studenților și nu în ultimul rând Regelui Carol I al Românei. Toate demersurile au avut un
răspuns favorabil, deoarece în anul 1890 au ajuns în bibliotecă documente, colecții de
manuscrise, scrisori, lucrări de sigilografie, numismatică, heraldică, iconografie, periodice, carte
veche românească, carte veche străină, piese muzeistice.
Cărțile erau sistematizate î n ordinea numarului de inventar , în comparație cu bibliotecile
din acea perioadă care erau organizate științific
O strădanie remarcailă este este reprezentată de întocmirea celor două lucrări Catalogul
general al cărților, manuscriselor și hărților , tipărit la 1 octombrie 1890 -1901 și Catalogul
stampelor . Primul catalog a fost tipărit într -un volum și 3 suplimente, care avea în total 832 de

17
pagini, fiind înscrise 33.852 de cărți și broșuri; iar cel de -al doilea catalog a fost tipărit în două
volume ce includeau 4078 gravuri, picturi, li tografii, fotografii. Acestea au fost redirecționate
către biblioteci din țară și străinătate spre informare și schimb.
După încetarea din viață a lui V. A. Urechia , conform Ministerului și Comitetului
Administrat iv al Bibliotecii, a avut loc crearea unui registru inventar manuscris în care să se
continue înregistrarea publicațiilor la zi, deoarece continuarea tipăririi nu mai putea fi realizată
din pricina costurilor mari.
Pe lângă acestea, a contribuit în totalitate și la alcătuirea celor două cataloage pe fișe: un
catalog alfabetic și un catalog pe subiecte.
Catalogul alfabetic a fost realizat după modelul Schedarie al italianului Stederini22,
include circa 7000 fișe și aproximativ 2000 de descrieri și se păstrează și în ziua de astăzi. Fișele,
în format corespunzător, sunt așezate în cutii de lemn, formatul fiind dat probabil de catalogul
tipărit, unde fișele care conțin tăieturi cu descrierile cărților sunt în ordine alfabetică pe fișe de
pergament sau carton. Elementele descrierilor sunt alcătuite din: nr. inventar, autorul, titlul, anul
apariției, editura, formatul, acestea fiind preluate din catalogul tipărit.
Catalogul pe subiecte este reprezentat prin autenticitate, cuprinzând 40 de domenii de
activitate:
I Agricultură, economie, comerț și industr ie;
II Arheologie, Antichități. Numismatică;
III Agricultură;
IV Artă ș.a.m.d.
„Așa se face că: Geografia stă lângă Filozofie, Critica alături de Călătorii, Teatrul lângă Teologie
etc. Fișele, după modelul Catalogului alfabetic, sunt legate în volume mi ci cuprinzând lucrările
unei subdiviziuni a subiectului. Lucrarile în limbile străine sunt orânduite separat în cadrul
subdiviziunilor. Volumele astfel constituite sunt aranjate în cutii – biblioraft de formatul unei
cărți.”23
Stadiul utilizării cataloagelor este redat de cititorii și cercetătorii care au vizitat cu
regularitate biblioteca.

22 SURDU , V. Istoricul bibliotecei publice „Urechia” din Galați .București: Stabilimentul grafic Albert Baer, 1906
23 Vasile Alexandrescu Urechia. Contribuții biblioteconomice . În Axis Libri: [on -line], an II, nr. 5, decembrie 2009 .
Disponibil online pe wor ld wide web: http://www.bvau.ro/docs/axislibri/AxisLibri5.pdf

18
Biblioteca „V. A. Urechia” reprezintă prima bibliotecă publică din România, cu funcție
națională și una dintre puținele care și -a publicat Catalogul general al cărților .
După spusele bibliologului, în ceea ce privește aspectele biblioteconomice, Biblioteca de
la Galați este foarte bine organizată și în același timp contemporană „Trebuința de biblioteci
publice s -a simțit încă mai cu seamă la începutul renașterii noastre c ulturale (…) Evident că
aceste depozite de cultură aduc națiunii foloase incalculabile, sunt un izvor nesecat pentru cultura
limbii, răspândirea cunoștințelor, stima străinilor și a posterității”.24
Societatea culturală „V. A. Urechia”, înființată în anul 1919, contribuie financiar l -a
săvârșirea Palatului Cultural cu același nume, unde în anul 1940 s -a întemeiat biblioteca, iar
patru ani mai târziu a fost eliminată în favoarea sediului Teatrului Dramatic.
„V. A. Urechia” reprezintă prima biblioteca publ ică din țară care a trimis liste complete
de cărți românești vechi ce nu mai existau în Biblioteca Academiei Românești, confirmând
cererea lui Ioan Bianu, acest lucru făcând posibilă colaborarea la îndeplinirea Bibliografiei
Românești Vechi.
În viziunea s a, biblioteca trebuia să provină dintr -o Fundație, în care să i se adauge o
Pinacotecă și un Muzeu. Astfel, donația sa cuprinde și tablouri, monede, manuscrise, medalii,
stampe (4732 de piese) ș.a.
Evoluția colecțiilor de stampe, gravuri, lucrări de artă, litografii, a colecțiilor de
documente și obiecte de muzeu, urmând modelul Fundației Biblioteca -Muzeu B alaguer din
Villanueva, Spania, îl determină să reflecte asupra ac estei structurii instituționale. Desfășura
activităti comune cu fondatorul acesteia, e rau în relații personale, epistolare, culturale și de
schimb interbibliotecar.25
Întemeierea unei biblioteci publice de stat și elemente le caracterizării bibliotecii publice
alcătuiesc unele din preocupările lui V.A.Urechia.
Biblioteca „V. A. Urechia” s -a format ca o bibliotecă modernă de tip Fundație, cu scopul
de a realiza schimb și împrumut bibliotecar național și internațional.
„Este un exemplu de ceea ce numim management de bibliotecă. Structura programului,
reconstituir de noi după succesiunea activ ităților pentru înființarea bibliotecii de către Urechia, ar
fi următoarea: local, statutul juridic, regulament; colecții; finanțare; personal; mobilier specific;

24 BERCIU -DRĂGHICESCU, Adina. Op.cit ., p. 182.
25 Buletinul Fundațiunii Urechia…, p. 32;

19
evidența colecțiilor; evidența bibliografică; informare bibliografică; legături instituțional e”.26
Toate aceste elemente sunt obligatorii pentru o bună desfășurare a unei biblioteci moderne.
În 1894, Dimitrie A. Sturdza, unul dintrei cei mai recunoscuți cercetători din sfera
numismaticii, donează 93 de cărți despre România, Balacani, țările vecine și Chestiunea Dunării
și 490 de monede vechi românești.
V.A.Urechia devine unul dintre cei mai recunoscuți bibliofi li și colecționari ai timpului, și
asta se datorează strângerii de manuscrise, cărți rare și incunabule . A donat 12 incunabule
bibliotecii de la Galați, un lot de monede antice și medievale, în anul 1871 Bibliotecii Academiei,
care vor alcătui laolaltă cu donația lui M Crișanu esența actualului Cabinet numismatic al
Bibliotecii Academiei Române.
În vederea sporirii colecției bibliotecii cu ediții rare, bibl iofile, înafară de cele curente,
V.A. Urechia a încerc at, cu mare strădanie să achiziționeze lucrări de o adevărată însemnătate,
atât din bibliotecile pe care le vizitase în întreaga lume, cât și din cele ale cărturarilo r români.
Dintotdea una, V. A. Urechia s -a axat pe activitatea de sustinere a latinității și romanității
noastre. De aceea, ca dovadă a efortului depus în completarea colecției cu lucrări ce ajutau la
instrucția și educația studenților săi se remarcă Fondul de carte „Daco -Rom anica”. De la
începutul secolului al XVII -lea urmează drumul înaintașilor săi, care au întemeiat biblioteci daco –
romanice: Constantin Cantacuzino, Nicolae Mavrcordat, Constantin Brâncoveanu.
V. A. Urechia a fost un mare cunoscător și cercetător al bibliot ecilor umaniste românești.
Datorită bibliofilului, unele dintre lucrările acestor biblioteci fac parte și astăzi din colecția
Bibliotecii din Galați:
1. „ Lauterbach Johanes, De belio contra turcas suspicienda , cu ex -librisul tăiat al
stolnicului Constant in Cantacuzino;
2. La guido del Mercurio geografico per tutte le parti del mondo dalle stampe din
Domenico di Rossi in Roma alla pace , a atlas geografic constituie de stolnic;
3. Eilostrat Flavius, Opera quce estant cu ex -librisul „Jo‟ Nicolay Maur/ Ord ati/ Principis
Moldav/ A/ E/”, formă de ex -libris necunoscută până acum a celui care e considerat întemeietorul
Bibliotecii Mavrocordatilor”.27

26 OPREA, Nedelcu. Biblioteca Publică „V. A. Urechia” : Monografie . Vol.1, Galați: Biblioteca “V. A. Urechi a”,
2002 , p. 50
27 BERCIU -DRĂGHICESCU, Adina. Op.cit ., p.185

20
În perioada 1856 -1857 când își urma la Paris studiile universtare, V. A. Urechia este
interesat pe lângă pasion ata preocupație unionistă de care se ocupă, și de analiza acestei literaturi
cu știri despre români. Cu ajutorul bibliografiei lui Joseph Marie Quevard, La Roumanie,
Moldavie, Valachie et Transylvanie, pe care și -o furnizează în anul 1857, creează schița
bibliografică Biblioteca istorică a Principateor Unite din 1860 și totodată ajută la strângerea
titlurilor indicate de bibliograful francez, pentru biblioteca sa.
Scrierea acesteia a avut scopul de a dărui „un îndrumător acelora ce se ocupă cu adunarea
de izvoare istorice asupra românilor”28, acesta fiind precizat chiar de el atunci când publică
această lucrare la Ateneul Român, în anul 1860. Este structurată ca un „catalog de toate scrierile
aflătoare la diferite națiuni asupra Principatelor”.29
V. A. Urech ia dă dovada de metodologie, în ceea ce priveste direcția înțelegerii literaturii
istorice , întrucât după căsătoria cu Francoise Dominique de Plano, la Madrid, unde își continuă
studiile, utilizează și periodicul de specialitate El Bibliografo espaniol y e strangero. Un exemplar
al acestei bibliografii s -a păstrat în fondul biblioteciii din Galați, prin donația fondatorului ei. Din
colecția bibliotecii sale fac parte multe cataloage de anticariat sau de importante biblioteci scoase
la vânzare. Așadar, V. A. Urechia își va menține predilecția pentru lucrările bibliografice.
Datorită relației cu marile biblioteci din Paris și Madrid, V. A. Urechia are de învățat și
anume că „scrierea istoriei naționale este îngreunată de o mare lipsă de documente”30. Cu altă
ocazie, va accentua faptul că strângerea acestor documente are nevoie atât de colaborarea mai
multor persoane specializate în acest domeniu, cât și de o durată de timp mai mare. A realizat
Catalogul amintit, cu 151 de titluri de cărți cu știri despre români, din numeroasele analize făcute
în bibliotecile din Madrid, Barcelona, Gemex (Italia). Unele dintre ele au fost copiate, pe altele le
va achiziționa, formând un veritabil depozit de la incunabule la literatura secolului al XIX -lea pe
care nu le mai regăsim în nicio biblioteca personală din a doua jumătate a secolului al XIX -lea.
La Galați, după 1889, peste jumătate din cele 234 de titluri care se referă la Țările Române vor
întregi colecția Bibliotecii din Galati.
În 1862, V. A. Urechia solicită finanțarea cu 300 de galbeni, pentru „a putea călători în
Spania cu scopul de a aduna documente despre și pentru România”31 Ministerului Instrucțiunii

28 Ibidem ., p. 186.
29 Ibidem
30 Ibidem
31 Ibidem

21
Publice, afirmând că va restitui banii dacă nu va fi mulțumit de rezultatele dobândite. În plecarea
sa în Spania, a analizat bibliotecile Nacionale și Civica din Madrid și Barcelona, dar și cele din
Milano și Geneva.
În data de 5 august 1862, la Madrid, V. A. Urechia copiează la Biblioteca Nacionale din
lucrarea Abrege de l’histoire des Turcs contenant tout a qui s’est passe, a lui Gilbert du Verdier,
publicată în anul 1668 la Paris.
Cărțile de istorie despre istoria Imperiului Otoman și Orientul Apropiat s -au bucurat de o
atenție deosebită din partea bibliografului. Din înregistrarea a 60 de titluri, unele au fost
cumpărate și donate bibliotecii de la Galați.
În anul 1866, la București, V. A. Urechia achiziționează Istoriile lui Pablo Giovio, în
ediția franceză din anul 1570. Relatând compania lui Aloisio Gritti în Transilvania, 1534 și
asedierea lui Ștefan Mailatu de Petru Rareș „home d‟esprit militaire”, Giovio afirmă despre
domnii Moldovei și Valahiei că sunt „de neam foarte vechi, coborând din Flaccus, general român.
Românii se servesc de cuvinte latine, dar și de obiceiuri și legi romane”.32
V. A. Urechia a peregr inat mult și a văzut mari biblioteci europene, examinându -le din
toate punctele de vedere. Fiind un mare iubitor de carte, a încercat c u mari eforturi să cumpere
materiale valoroase, precum ediția rară: Historia Romana, tipărită în anul 1504, la Veneția,
pentru a îmbogăți colecția bibliotecii sale.
În urma realizării obiectiv ului de a strânge documente pentru țara sa, V. A. Urechia a
făcut o călătorie în Spania și Italia, în vara anului 1867, reușind să găsească 181 de titluri de cărți,
în bibliotecile din Madrid, Barcelona, Geneva, Milano, din care va face „extrase pentru români”.
Cultura franceză simboliza pentru V. A. Urechia o atracție puternică î ncă din copilărie,
acesta stăpânind literatura franceză de la formele ei populare, începuturi consolidate m ai apoi în
capitala Franței. Scriitorul francez, Leon de Rosny își donează propria bibliotecă pentru ctitorirea
bibliotecii de la Galați. Un alt scriitor francez, Camille Laporque îi dă un extras al discursului
prezentat la data de 26 septembrie 1880 la Le onzo cu specificarea: „A Monsieur V. A. Urechia,
Ministre de l‟Instruction Publique de Royaume de Roumanie, respectueux et sympathique
hommage de l‟auteur”33. Alphonse Roque -Ferrier îi dăruiește Trois etudes bibliographiques , în

32 MĂRUNȚELU, Ion, CODREANU, Sorina, CARAPCEA , V., Cartea străină veche (1472 -1700), în Biblioteca
„V. A. Urechia”, Catalog, Galați, 1975 , p. 12.
33 BERCIU -DRĂGHICESCU, Adina. Op.cit ., p. 188.

22
anul 1887, cu aprecierea: „A Monsieur le senateur V. A. Urechia, hommage affectueux de
l‟auteur”.34
Predominante î n biblioteca lui V. A. Urechia sunt scrierile din literatura franceză
pedagogică. Din ea a împrumutat gânduri, idei, punându -le în practică în societatea românească,
realizând o puternică rețea de școli primare și secundare.
Colecția bibliotecii sale nu cuprinde ca podoperele literaturii italiene, d eși stăpânește cu
precizie limba. Prin urmare , după 1890, achiziționează ediții limitate, în vederea întregirii
acesteia.
De asemenea, cunoștea foarte bine și limba germană , documentându -se din cartea lui
Charles Jorat, La literature allemannde , apărută la Paris în anul 1876 . Bibliofilul avea o
predilecție pentru capodopera lui Goethe, Faust, pe care o citise în limba franceză.
Pentru V. A. Urechia, domeniile sale de activitate au fo st formate de romanitatea și
continuitatea daco -romană, afirmarea și apărarea latinității și unității acesteia în sud -estul
Europei, mai ales în zona carpato -danubiano -pontică și originea latină a po porului și a limbii
române.
Încă din timpul studenției (1855 -1858), cărturarul a analizat biblioteci și arhive,
continuând acest lucru în călătoriile făcute. Mai apoi, a fișat cărți, a întocmit extrase, încercând
să-și pună bazele pe conceptul de latinita te și continuitate.
V. A. Urechia dă dovadă de o cultură vastă și prin numeroasele cunoștințe obținute din
domeniul incunabulelor, din acestea făcând parte exemplare rare. A fost dintotdeauna interesat de
descoperirea lor, fapt ce îl situează pe V. A. Ure chia, la sfârșitul secolului al XIX -lea, printre
experții acestei categorii de „libri rari”. Mândria bibliotecii de la Galați este reprezentată de cele
douăsprezece incunabule strânse de cărturar. Acestea au o valoare incontestabilă și sunt incluse în
Catalogul lui V. A. Urechia la rubrica de „Antichități”. Sunt marcate în catalogul original cu
litere roșii, deoarece în perioada aceea, cele însemnate cu roșu erau reprezentate de unicate.
Scrieri valoroase, atât din punctul de vedere al conți nutului, cât ș i al aspectului întregeau
rafturile bibliotecii V. A. Urechia. Au fost adunate cu mari eforturi într -o lungă perioadă de timp,
putând fi analizate la biblioteca „V. A. Urechia” din Galați și la Biblioteca Academiei Române.
Și-a îndreptat atenția și către lucrările bibliografice, în primii ani de studenție petrecuți în
capitala Franței. Astfel, în anul 1860, realizează schița bibliografică denumită Biblioteca istorică

34 Ibidem

23
a Principatelor Unite , care a fost publicată la Ateneul Român. Aceasta schiță era alcătuit ă din
lucrări ale diferitelor națiuni despre Principatele Române.
Toată viața sa a strâns lucrări bibliografice, din biblioteca sa făcând parte și cataloage de
anticariat și ale altor biblioteci.
Vasile Alexandrescu și -a creat o idee despre rolul unei bi blioteci de uz public, d in lectura
manifestului apel care a avut loc în anul 1846 pentru constituirea „Bibliotecii Române din
Paris”35.Datorită acestui apel, la baza organizarii Bibliotecii Publice de la Galați stau câteva
principii biblioteconomice, și an ume: constituirea colecțiilor, scopul, orarul de funcționare, locul
de reuniuni culturale, distanța față de domiciliul beneficiarilor.
Începând cu anul 1889, își organizează biblioteca ca Bibliotecă Publică de Stat la Galați și
stă la conducerea ei până î n anul 1901.
Din anul 1902, un comitet administrativ asigură conducerea bibliotecii alcătuit din P. S. S.
Episcopul Dunării de Jos, ca președinte, Tribunalul, ca prim -președinte și directorul Liceului
„Vasile Alecsandri”.
În anul 1919 se înființează Soci etatea culturală „V. A. Urechia”. Cu ajutorul acesteia și a
eforturilor gălățenilor, se constituie în anul 1940 „Palatul Culturii V. A. Urechia”, care
adăpostește biblioteca. Din cauza războiului, biblioteca este evacuată în altă zonă a țării, la
Caracal. În 1947 se reîntoarce din exil, iar un an mai târziu se redeschide pentru public, prin
intermediul unei expoziții închinată Centenarului Revoluției Române.
Sub îndrumarea lui V. A Urechia, b iblioteca Publică din Galați a constituit cea mai
modernă struct ură biblioteconomică , aceasta dorind să demonstreze tuturor faptul că „la
intersectarea secolelor interesul față de instituție trecuse granițele”.36

II.2. Biblioteca „ V. A. Urechia” Galați în epoca contemporană

În prezent, Biblioteca „V. A. Urechia” din Galați s -a transformat într -una dintre cele mai
ample biblioteci județene din țară și se situează printre primele 10 biblioteci din România de
valoare istorică si cultural -patrimonială, datorită colecției mari de documente rare, din care fac

35 OPREA, Nedelcu . Biblioteca Publică „V. A. Urechia” Galați: monografie . Vol.1 , Ediția a 2 -a revizuită și
adăugită, Coordonatorul ediției: prof. Zanfir Ilie, Galați: Axis Libri, 2010, p. 17.
36 OPREA, N edelcu. Biblioteca Publică „V. A. Urechia” : Monografie . Vol.1, Galați: Biblioteca “V. A. Urechia”,
2002 , p . 127

24
parte cele 12 incunabule, prin modul de formare și evoluția instituțională. Exemplul lui V. A.
Urechia a determinat instituțiile de cultură să facă numeroase donații, iar marile personalități ale
vremii au ajutat la dezvoltarea continuă a tezaurului bibliofil. Din cele mai importante piese fac
parte cărțile românești vechi de uz bisericesc, unele tipărituri din jurul anului 1600, cărți străine
cu informații despre Dacia și teritoriile românești, manuscrise ale unor personalități din țară și din
afara țării, hărți vechi, cărți poștale, periodice vechi, foi volante, atlase, albume, ex -libris -uri,
fotografii, stampe etc. Datorită colecțiilor de o mare însemnătate, care a impus un adevărat
prestigiu identificat la nivel national prin acordarea de diplome și medalii de aur în urma
participării la expozițiile naționale din anul 1903 și 1906, Biblioteca reușește în perioada
interbelică să polarizeze viața culturală și spirituală din Galați. Cu ajutorul unor oameni generoși,
Biblioteca și -a menținut importanța de influență spirit uală, reprezentând un adevărat obiectiv
cultural al orașului Galați.
„Punerea în operă a unui proiect managerial ambițios s -a materializat, în ultimii anii, cu:
extinderea serviciilor către utilizatori prin înființarea de noi filiale în marile cartiere al e
municipiului (Filiala „Grigire Vieru” și Filiala „Paul Păltănea”), editarea unei noi reviste
trimestriale de cultură „Axis Libri” cu apariții alternative și în limbile engleză și francează;
reluarea, după o întrerupere de 11 ani a „Buletinului Fundației Urechia”; continuarea publicării
buletinului informativ „Asociația”; organizarea, pentru prima dată la Galați a Festivalului
Național de carte „AXIS LIBRI”, aflat la a II -a ediție. Salonul literar „Axis Libri” cuprinzând
lansări de carte, recitaluri de poe zie, dezbateri literare, înființarea unei edituri și librării propriisub
aceeași denumire, au făcut din „Axis Libri” un brand cultural recunoscut nu numai în
comunitatea locală.”37
La cea de -a 120 celebrare, această instituție de cultură îndeplinește progr amul
întemeietorului ei, de iluminare a poporului românesc, iar spiritul marelui patriot latinist și istoric
este prezent pretutindeni, iar generațiile ce i -au însoțit au ajutat la dezvoltarea moștenirii lăsate,
iar cei ce vor urma vor contribui mai mult p entru a fi la nivelul gestului său nobil.
În ziua de astăzi, activitatea bibliotecii se întinde pe suprafața municipiului Galați și
uneori în județ, împreună cu alte instituții din societatea gălățeană cu scopul de informare și
educare non -formale: „bibli otecile de la Universitatea Dunărea de Jos și de la Universitatea

37 Buletinul Fundației Urechia / Biblioteca Județeană „V.A.Urechia”; Nr. 8, Anul 5, Serie nouă; Galați : Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia”, 1997, p. 6

25
Danubius, bibliotecile și centrele de documentare și informare din școli și Casa Corpului
Didactic, Biblioteca Franceză ”Eugene Ionesco”, biblioteci specializate ale unor O.N.G. și
instituți i de stat (de ex.: biblioteca Centrului de Consultanță Ecologică, biblioteca Fundației de
Sprijin a Vârstnicilor, biblioteca Penitenciarului de maximă siguranță ș.a.) precum și instituțiile
de cultură locale, pe segmentul petrecerii timpului liber în mod i nstructiv: Casa de Cultură a
Sindicatelor, Centrul Cultural Dunărea de Jos, Muzeul de arte vizuale, Muzeul de istorie, Teatrul
Dramatic Fani Tardini, Teatrul Muzical Nae Leonard, Palatul Copiilor, O.N.G. – uri etc”.38
Începând cu anul 1968, cel mai importa nt sediu al Bibliotecii „V. A. Urechia” este
clădirea care a reprezentat sediul Comisiei Europene a Dunării, o atracție istorică cu o arhitectură
specifică secolului al XIX -lea. Inițial nu a fost creată doar pentru servicii de bibliotecă, de aceea
ar fi ne voie de o nouă clădire cu spații special amenajate pentru bibliotecă și alte tipuri de servicii
culturale. Încă de la început, acest lucru a fost abordat de întemeietorul V. A. Urechia, o dată cu
crearea schiței Palatului Cultural Urechia.
În prezent, ser viciile puse la dispoziția publicului se află la parterul clădirii, de către:
Secția Împrumut la Domiciliu pentru Copii, Secția Împrumut la Domiciliu pentru Adulți, Secția
Referințe și Informare bibliografică, Oficiul Multiplicare, Garderoba pentru cititor i, Oficiul de
Informare Comunitară și punctul de informare OSIM; iar la etajul 1 tot servicii puse la dispoziția
publicului, dar de către: Secția Săli de Lectură și Depozite Generale, Secția Multimedia și Secția
Referințe Electronice. Depozitele de carte ș i Atelierul de legătorie reprezintă anexele clădirii de
patrimoniu și ajută intr -un mod indirect utilizatorii.
„Alte spații ale instituției care sunt destinate direct publicului sunt cele în care
funcționează Filiala nr. 1 „Costache Negri” în sediul Casei de Cultură a Sindicatelor și Filiala nr.
4 „Grigore Vieru” în sediul noii clădiri a Gării CFR Călători”.39
Cei care beneficiează de serviciile bibliotecii, dar pe o perioadă scurtă de timp sunt
locuitorii orașului Galați și sunt utilizatori actuali activi , iar pe o perioadă mai lungă de timp sunt
vizați alți cetățeni și instituții ai orașului Galați încântați de multitudinea de servicii actuale, de
inaugurarea unor noi filiale, orientate către instituții de educație și cercetare și alte categorii cu
nevoi specifice de informare.

38 Ibidem
39 Ibidem

26
În urma rezultatului unei analize, prin compararea datelor privind vârsta utilizatorului,
ocupația și preferința lecturii, se poate denumi beneficiarul actual al Bibliotecii ”V.A. Urechia”.
Astfel, s -a stabilit că beneficiarul pri ncipal este reprezentat de cel din mediul educației formale,
elevul/studentul/cadrul didactic, cu vârsta între 14 -25 de ani, care preferă lectura de informare și
documentare.
În ultimii ani, biblioteca a desfășurat un număr mare de proiecte, vizând crește rea
serviciilor prin filiale. Au intenționat să facă trei filiale dintre care una este înființată, și anume,
Filiala „Grigore Vieru”, cea de -a doua este în curs de amenajare, Filiala „Paul Păltănea”, iar cea
de-a treia „Hortensia Papadat -Bengescu” va urma.
Datorită înființării acestor noi filiale, numarul de utilizatori a crescut substanțial.
Alte două mari proiecte, „Oameni în memoria orașului Galați” și proiectul brandului
„Axis Libri” au ajutat la afirmarea rolului Bibliotecii de centru cultural al urbe i, având un
adevărat succes.
Pe lângă numeroase proiecte de mare anvergură, precum Istoria presei românești în date ,
care a ajutat la îmbunătățirea activității de examinare, prin verificarea unor periodice gălățene,
publiciști și transmiterea lor unei baz e de date, proiectul Biblionet; biblioteca a mai luat parte și la
alte proiecte mai puțin importante împreună cu parteneri locali din învațământul universitar și
școlar, cu scopul de a atrage oamenii spre studiu și lectură.
V. A. Urechia și –a pus bazele î n cetățenii din Galați că vor ajuta la menținerea și
dezvoltarea bibliotecii sale, iar acest lucru s -a dovedit ulterior.
Biblioteca Publică „V. A. Urechia” reprezintă în prezent o continuitate organică, cu noi
funcții îmbunătățite, în ceea ce privește dez voltarea activitătii intelectuale, atât din punct de
vedere cantitativ, cât si calitativ, în relație cu evoluția stiințifică și tehnică, cu difuzarea
informațiilor, ce capătă o adevarată amploare în toate organizațiile instituționale.
„ Retrospectiva evol uției conceptelor și elementelor definitorii formulate de predecesorii,
care se regăsesc în practica de la Galați, componente ale instituției bibliotecii publice, permit
sesizarea cu ușurință a faptului că cele sintetizate în zilele noastre în definirea bi bliotecii se
bazează pe teorii și experimente tradiționale, valabile astăzi, probabil și mâine”.40

40 OPREA, Nedelcu. Biblioteca Publică „V. A. Urechia” : Monografie . Vol.1, Galați: Biblioteca “V. A. Urechia”,
2002 , p. 55

27
Capitolul III
V. A. Urechia – ctitorul Muzeului de Istorie din Galați

“Muzeul, mijloc important de schimburi culturale, cale de îmbogățire a culturii, acto r
important în asigurarea cooperării și înțelegerii reciproce… ” (Prof. dr. Hans -Martin Hinz,
președinte ICOM)

III.1. Muzeul – Așezământ de cultură

Încă din antichitate, muzeul a reprezentat o instituție fundamentală de educație și cultură.
Ca valoar e culturală și științifică, muzeul joacă un rol important în societatea contemporană, pe
lângă rolul de cercetare și conservare a valorilor culturale istorice, acela de educare.
Profesorul dr. Hans – Martin Hinz, afirma: “Muzeele, ca formatori, educatori și mediatori
culturali au un rol din ce în ce mai important, atât pentru a defini conceptul dezvoltării durabile,
cât și pentru a susține implementarea sa. Muzeele trebuie să fie în măsură să -și păstreze rolul în
salvarea patrimoniului cultural, în ciuda precarității crescânde a ecosistemelor, a instabilității
politice și a oricăror alte provocări ale omului și naturii. Doar strădania muzeelor, prin educație

28
continuă, poate contribui la crearea unei societăți durabile. Trebuie să facem tot posibilul pentr u a
veghea ca muzeele să fie o forță motrice a dezvoltării durabile a lumii.”41
Același profesor, președinte al Consiliul Internațional al Muzeelor, dă o amplă definiție a
muzeelor: “Muzeele sunt un mijloc important de dezvoltare și promovare a schimburil or
culturale, a îmbogățirii patrimoniului spiritual al umanității, de facilitare a înțelegerii între
oameni, de dezvoltare a cooperării și ocrotire a păcii între popoare ”.42
“Începuturile muzeografiei la Galați datează de la sfârșitul secolului al XIX -lea când din
inițiativa cărturarului și omului politic Vasile Alexandrescu Urechia, a luat ființă prima bibliotecă
publică din Galați și un muzeu, ambele fiind găzduite în sălile Liceul „Vasile Alecsandri”.
Bunurile culturale din cele două expoziții, divers e ca tematică, au alcătuit primele colecții
ale instituției muzeale publice deschisă la Galați.
Colecția muzeistică avea un profil mixt, cuprinzând bunuri culturale din domeniul
paleontologiei, arheologiei, numismaticii, heraldicii, etnografiei, diferite documente vechi, arme,
tablouri ș.a. Cea mai mare parte din obiectele acestei colecții au intrat în patrimoniul Muzeului de
Istorie din Galați”.43
Deschiderea muzeului nu s -a desfășurat în același timp cu cea a bibliotecii, iar data nu
este precizată de d ocumentele de arhivă. Se vehiculează că la inaugurare au fost expuse câteva
manuscrise, stampe, hărți, foi volante, simbolizând adevărate obiecte de muzeu.
Mai târziu a avut loc deschiderea muzeului. În 1893, biblioteca și muzeul s -au bucurat de
donațiile generoase ale regelui Carol I.
“În anul 1893, când regele Carol a vizitat biblioteca, muzeul era deschis. V. A. Urechia
prezintă biblioteca și s -a făcut cu această ocazie o mică expunere a principalelor cărți și stampe
prețioase. Existența unei expoziții cu profil mai mult muzeistic decât bibliofil, l -a determinat pe
Carol I să doneze alături de cele 52 de cărți și 24 de medalii”.44
Dimitrie A. Sturdza, un important cercetător din domeniul numismaticii, expedia la Galați
în 1894, 93 de cărți privitoare l a România, Balcani, țările învecinate și Chestiunea Dunării,
împreună cu 490 de monede antice românești.

41 Suport electronic. Disponibil online pe world wide web: http://www.georgeenescu.ro/stiri -noutati_doc_3 49_18 –
mai-ziua-internationala -a-muzeelor -muzee -pentru -o-societate -durabila_pg_0.htm
42 Ibidem
43 OPREA, Nedelcu. Cultura, Știința și Arta în județul Galați . Galați: Întreprinderea Poligrafică Galați, 1973, p. 5
44 BERCIU -DRĂGHICESCU, Adina. Personalități ale științelor informării și documentării din spațiul românesc.
Editura Universității din București, București, 2008, p. 183

29
În 1900, activitatea muzeului se desfășura în două camere, despărțite de locul destinat
bibliotecii, “fiind expuse colecțiile de sigilografie, numisma tică, precum și obiecte prețioase,
lucrări antice legate fiecare în parte de o amintire, de un episod, de o pagină de istorie”.45
În anul 1913 a fost înființat un alt muzeu, tot cu o arie largă a colecției muzeistice,
amenajat într -o școală gălățeană, prin strădania institutorilor Paul și Ecaterina Pașa. Colecțiile
acestui prim muzeu din Galați conțineau numeroase elemente din sfera științelor naturii și al
artelor plastice și mai puține bunuri din domeniul istoriei.
Ca piese de muzeu, sunt prezente cele d eținute de M. Kogălniceanu, “între care costumul
de diplomat, biblioteca acestuia (mobilier) sculptată și donată de Carol I, cavalul și sabia lui
Avram Iancu, sigiliul lui Alexandru Ioan Cuza si alte valori. Singura secțiune a muzeului, care nu
era încă de schisă în 1900, era cea a documentelor, din lipsă de local care se află în posesiunea
unor originale de mare valoare ale lui Vasile Lupu, Mihai Viteazul, Cantemir”.46
Muzeul înglobat de V. A. Urechia în biblioteca sa, a constituit peste o perioadă de timp
fondul Muzeului de Istorie din Galați. (Vezi anexa 9)
Esențial este faptul că acest muzeu a reprezentat o instituție valoroasă în România, făcând
parte din numeroase activităti muzeistice, astfel obținând în anul 1906 la Expoziția Galeriilor
Românești, D iploma de Onoare cu Medalia de Aur.
Mai târziu, o expunere a muzeului, îl caracterizează astfel : “Pe lângă bibliotecă, ilustrul
V. A. Urechia a fondat un muzeu istoric, intr‟nsul el întruchipează o epocă întreagă și rezumă o
îndelungată vreme de măriri ș i căderi, de averi și sărăcii, cuprinde obiecte prețioase, toate strânse
de prin lume, din orașe și de la personagii diferite, iată -le adunate și înfrățite, mângâindu -se între
dânsele, alinându -și umilința și sărăcia vremilor trecute”.47
Unică în lume, col ecția de stampe foarte valoroase, achiziționate de ctitor însumează
“4732 bucăți, între care diferiți domnitori, războaie și vederi românești, inventariate într -un
catalog anume imprimat.
Secțiunea documentelor se află în posesiunea unor originale de mare valoare, manuscrise
vechi și noi si foarte prețioase autografe”.48

45 Ibidem
46 Ibidem
47 Ibidem
48 Ibidem

30
În vitrinele muzeului sunt prezente documente originale, care ilustrează bătăliile
românilor ardeleni, împotriva maghiarizării.
Datorită donațiile obținute, colecția de obiecte numismatic e s-a multiplicat, conținând mai
mult de 500 de monede antice distincte. “În colecțiunile arheologice se păstrează obiecte
prețioase, lucrări antice legate fiecare în parte de o amintire, de un episod, de o pagină de istorie.
O cameră a fost ocupată de ga lantarele medaliilor, o parte din aceste medalii sunt
donațiuni de l M. S. Regele și de la fundator”.49
În anul 1937, s -a înființat Asociația „Casa Cuza Vodă”, din donația unor locuitori ai
Galațiului, iar din fondurile adunate de la organele de stat local e și centrale și prin subscriere
publică, a achiziționat locuința care a aparținut părinților lui Alexandru Ioan Cuza și, a fost
deschisă cu statutul de muzeu, numit Muzeul „Casa Cuza Vodă”, la data de 24 ianuarie 1939. Din
nefericire, muzeul a fost închis în timpul celui de -al doilea război mondial, iar o mare parte din
bunurile evacuate au fost pierdute.50
Cu ajutorul bunurile dobândite, în perioada 1951 -1952 se începea pentru prima oară
constituirea unei instituții muzeografice, pe principii științifice, privind o tematică specifică.
Muzeul a beneficiat de persoane capabile să ajute la un debut favorabil al acestuia, realizând
importante analize metodice.
Instituția culturală a reușit să -și mențină un profil divers ca tematică, cu secții de istorie,
științe naturale și artă, doar pentru câțiva ani mai târziu. În anul 1956, întemeierea “Muzeului de
Istorie”, “Muzeului de Științe Naturale” și “Muzeului de Artă”, așezăminte culturale cu profile
caracteristice și programe corespunzătoare, a simbolizat special izarea muzeului din Galați pe
activități corespunzătoare.

III.2. Muzeul de Istorie din Galați

Deschis pentru public la data de 24 ianuarie 1939, la a 80 -a aniversare a Unirii
Principatelor Române, cu denumirea de Muzeul “Vila Cuza Vodă”, a avut ca punct de plecare
colecția institutorilor Paul și Ecaterina Pașa. Mai apoi, alăturându -se colecția academicianului

49 Ibidem
50 Vezi: Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Galați, fond: Primăria orașului Galați , dosar nr. 16, f. 477 -562

31
Vasile Alecsandrescu Urechia, întemeietorul bibliotecii ce -i poartă numele, colecția cuprinzând
obiecte din diverse științe: numismatică, paleontol ogie, arheologie, etnografie etc.
Muzeul de Istorie Galați a avut la bază un tezaur modest, însă, în prezent ajunge la peste
50.00 de bunuri. Așezământul include secții stabile: Muzeul “Casa Cuza Voda”, Casa Memoriala
“Costache Negri” (de la Manjina), muz eul propriu -zis si lapidarium -ul.
Potrivit studiilor făcute, colecțiile Muzeului de Istorie a prezentat o creștere continuă. Față
de anul 1951, când au fost înscrise 3.918 bunuri culturale, anul 1969 a reprezentat un adevărat
progres în ceea ce privește c antitatea de bunuri, înregistrându -se peste 25.000. Astfel, și suprafața
de întindere s -a mărit de la 280 mp la 1450 mp. “Această creștere a spațiilor de expunere s -a
datorat deschiderii, în anul 1968, a Casei Memoriale “Costache Negri” de la Mânjina”.51
Se menționează faptul că suprafața județului Galați a simbolizat un spațiu în care
societatea umană a progresat din cea mai veche epocă a istoriei omenirii până în zilele noastre,
acest lucru fiind verificat științific de persoanele specializate.
“În parte a de nord a județului Galați s -au efectuat cercetări arheologice în șapte puncte
paleolitice – Pleșa, Puricani, Șipote, Bălăbănești, Băneasa, Cavadinești și Suceveni – unde au fost
descoperite obiecte datate cu aprope 20.000 de ani în urmă.
Epoca neolitic ă este reprezentată printr -o mare sinteză culturală: matricea spirituală a
Europei, care a fost relevată în urma cercetărilor arheologice de la Munteni, Băneasa, Suceveni,
Berenești, Pleșa, Puricani ș.a.
Urme materiale din epoca bronzului au fost descoper ite la Gârbovăț, Cavadinești,
Rogojeni, Băneasa, Galați și Băleni unde s -a descoperit cel mai mare depozit de obiecte de bronz
din Moldova (269 de obiecte).
Prima epocă a fierului (Hallstatt) este reprezentată în județ prin descoperirea de la Galați,
Vână tori, Șivița, Lunca, Suceveni ș. a. Cea de a doua epocă a fierului (La Tene) corespunde
culturii geto -dacice și a legăturilor acesteia cu civilizațiile greacă, scitică, celtică, ilirică și
romană”.52
În urma a ceea ce s -a descoperit din punct de vedere arh eologic, fondul esențial al
așezământului este prezent cu obiecte culturale prețioase.

51 STOICA, Corneliu; DRAGOMIR, Ion T.; BRUDIU, Mihalache. Muzee și monumente gălățene . Galați: Comitetul
de Cultură și Educație Socialistă al Județului Galați, 1974, p. 118.
52 OANCEA, Dimitrie; SWIZEWSKI, Cazimir. Județul Galați : Editura Academiei Republicii Socialiste România,
1979, p. 126.

32
În timpul Evului Mediu și a perioadei după Renașterea avut loc efectuarea de analize
privitoare la arheologie în orașele “Barcea”, “Gârbovăț”, “Independența”, “Precista -Galați”,
“Suceveni” ș.a., examinarea câtorva arhive din țară dar și din străinătate, unor documente
contemporane și altele ce aparțin Evului Mediu, și nu în ultimul rând, cumpărarea de fonduri care
alcătuiesc un tezaur valoros.
Bunurile de ordin etnologi c prezintă o adevărată valoare, însumând circa 1400 de bunuri,
care au fost găsite și procurate din diverse așezări rurale ale Galațiului.
Apărută în anul 1967, revista “Danubius” a fost inițial stabilită ca un anuar al Muzeului de
Istorie Galați, a sufer it întreruperi în perioada 1967 -2000, din motive obiective, iar în prezent se
află la numărul XXXII. Aceasta oferă rezultatele analizelor științifice, este benefică pentru mai
mult de 60 de unități în care se fac cercetări specifice acestei ramuri, și simb olizează un
patrimoniu documentar al evoluției nivelului de dezvoltare a unei societăți, culturii și științei într –
una din cele mai dinamice regiuni economice a țării.
Marea inaugurare a expozițiilor “Personalități gălățene ale istoriei moderne”, o expozi ție
cu trimiteri istorice moderne și “expoziția de etnografie”, a avut loc în 1976. Ambele au fost
închise din cauza cutremurul din 1984, suferind grave deteriorări.
Așadar, așezământul muzeal mai deținea doar două expoziții constante: la Mânjina și
Casa “Cuza Vodă”, beneficiând de o clădire pentru organizarea muzeului în realitate, în cel mai
important moment pentru stabilimentele de cultură.
Anul 1988 semnifică perioada care are ca punct de plecare instituția muzeală alcătuită pe
anumite teme, pe criter ii de învățământ din diverse domenii, îmbogățită cu obiecte descoperite în
zona de legătură a orașului Galați și sectorul maritim al Dunării. Totodată, în acest an s -au sfârșit
activitătile de stabilizare, reconstruire și organizare a expoziției stabile di n sfera istorică.
Toate muzeele din Galați, în perioada anilor 1984 -1990, au format o instituție plurivalentă
întinsă pe toată suprafața orașului, alcătuind un întreg.
Începând cu anul 1990, asezământul muzeal istoric și -a schimbat tematica din
reprezen tația fundamentală, axându -se pe prezentarea obiectelor de cultivare.
Între 1993 -1994 expoziția de la Casa Memorială “Costache Negri” s -a bucurat de o
schimbare, în mod favorabil, prin reconstituirea acesteia și totodată prin reamenajarea spațiului
desti nat clădirii centrale.

33
Astfel, în conformitate cu cele două principii: evidențierea personalității lui “Alexandru
Ioan Cuza” și zugrăvirea orașului Galați, ca un nucleu cu implicații de ordin financiar și moral al
României contemporane, în a doua jumatate a secolului al XIX -lea și primele decenii ale
secolului al XX -lea, s -a reconstituit reprezentația stabilă de la Vila “Cuza Vodă”, între anii 1994 –
1995.
Operațiunile realizate la obiectivul “Lapidarium” au început în anul 1989, iar în 1994 s -au
concretiza t în totalitate, urmând mai apoi, să se constituie cea dintâi expoziție care avea ca scop
expunerea obiectelor ce aparțineau științei arheologice din România, cu un volum mare într -un
loc corespunzător.
Cu ajutorul unor specialiști în domeniu, în anul 200 2 se înființează o instituție muzeală
sătească privată, situată în localitatea “Suhurlui”, comuna “Rediu”. Au loc negocieri cu cel care
deține obiectele culturale, juristul Ion Avram, pentru ca acestea să întregească tezaurul Muzeului
gălățean, conform doc umentelor întocmite de autorități.
După organizarea adecvată a clădirii -anexă de la Muzeul „Casa Cuza Vodă”, s -a trecut, în
anul 2004, la organizarea unei “expoziție de colecții – filatelie, numismatică, medalistică”, ținând
cont de anumite criterii în ve derea prezentării moderne a acesteia.
În același timp, axându -se pe diferite principii riguroase, s -a lucrat la reorganizarea
spațiilor de stocare a muzeului.

34
Concluzii

Personalitate prolifică, Vasile Alexandrescu Urechia, a oferit posterit ății ca moștenire
străduința sa de peste 30 de ani, dob ândită prin ambiție și capacitatea infinită de a -și duce la bun
sfârșit truda în slujba națiunii.
Tema lucrării este complexă și surprinde momentele fundamentale din viața marelui
activist cultural, î ncă de la începuturile sale, în special în sfera biblioteconomică și muzeologică.
Prin munca inepuizabilă ca un colecționar pasionat, desfășurată la înființarea unor
instituții culturale, V. A. Urechia este răsplătit de descendenții săi, și chiar de unele personalități
remarcante ale epocii, printr -o imensă prețuire și stimă, ceea ce sigur l -ar fi bucurat cel mai mult.
Biblioteca ce -i poartă numele a fost întemeiată, și dăinuie și în zilele noastre datorită
devotamentului cu care istoricul a acționat, și de asemenea, cunoștințelor în domeniu, pentru că
au ajutat pe parcurs la buna organizarea a instituției.
V. A. Urechia ar fi simțit o mare satisfacției la realizarea evoluției moștenirii lăsate,
întrucât aceasta s -a modernizat, colecțiile bibliotecii au crescut, și îndeplinește toate criteriile de
funcționare actuale.
Se impune în r ândul cercetătorilor istorici și colecționarilor, prin donarea unor diverse
piese muzeistice, precum medalii și monede. Prin înființarea muzeului, ilustrul este caracterizat
ca fiind un remarcabil om de știință, a încercat strângerea a celor mai valoroase obiecte, de pe
întreg mapamondul, dovedind din nou posterității potențialul în realizarea a tot ceea ce și -a
propune.
Sunt de părere că dăruirea și munca sa interminabilă din domeniile în care a activat au
avut rezultate satisfăcătoare și au adus mari foloase culturii românești. Prin toate acestea, V. A
Urechia reprezintă un măreț personaj în slujba națiunii, și se cuvine a fi apreciat și consacrat în
zilele noastre.
În concl uzie, lucrarea tratează caracteristicile omului de seamă V. A. Urechia, întreg
demersul la fond area unor instituții de cultură și implicarea în vaste sect oare de activitate . Toate
acestea reprezintă o paradigmă în realizarea acțiunii de dezvoltare a altor preocupări în care și -a
pus amprenta, încă nedeslușite.

35
Bibliografie

Monografii
1. Aromâni, meglenoromâni, istroromâni: aspecte identitare și culturale, coord. Adina
Berciu -Drăghicescu. București: Editura Universității din București, 2012, 788 p.
2. BERCIU -DRĂGHICESCU, Adina. Personalități ale științelor informării și documentării
din spațiul românesc . Editura Universității din București, București, 2008, 191 p.
3. DUȚU, Alexandru. Sinteză și originalitate în cultura romană : (1650 -1848) . București:
Ed. Enciclope dică romană, 1972, 272 p.
4. GHEORGHIU, Lucia; IORDACHE Eugen. Manuscrise și scrisori, în colecțiile
Bibliotecii "V.A. Urechia", ale personalităților românești și străine, care au colaborat la
lucrările "Album macedo -român" și "Voci latine. De la frați la fra ți". În: 100 de ani de la
înființarea Bibliotecii „V. A. Urechia” Galați/ Colectivul de redacție: Lucia Gheorghiu,
Eugen Iordache, Gheorghe Nadoleanu. Galați, 1991, 407 p.
5. 100 de ani de la înființarea Bibliotecii „V. A. Urechia” Galați : Volum jubiliar. [Co l. de
redacție: Lucia Gheorghiu, Eugen Iordache, Gheorghe Nadoleanu]. Galați: Biblioteca „V.
A. Urechia”, 1991, 407 p.
6. GOIA, Vistian. V. A. Urechia . București: Editura Minerva, 1979, 264 p.
7. IORDAN, Al.. Bibliografia scrierilor lui V. A. Urechia , cu o prefa ță de Aurelian
Sacerdoțeanu. București: Tip. Carpați, 1942, 62 p.
8. MĂRUNȚELU, Ion, Codreanu, Sorina, Carapcea, V., Cartea străină veche (1472 -1700),
în Biblioteca „V. A. Urechia”, Catalog, Galați, 1973, 246 p.
9. OANCEA, Dimitrie I., SWIZEWSKI, Cazimir. Județu l Galați . București: Editura
Academiei Republicii Socialiste România, 1979, 167 p.
10. OPREA, Nedelcu. Biblioteca Publică „V. A. Urechia” : Monografie . Galați: Biblioteca
“V. A. Urechia”, 2002 -2006, Vol. 1. 329 p., Vol. 2 . 329 -675 p.
11. OPREA, Nedelcu. Bibliotec a Publică „V. A. Urechia” Galați: monografie. Vol I, coor.
ediției: prof. Zanfir Ilie, Ediția a 2 -a revizuită și adăugită. Galați: Axis Libri, 2010, 358 p.

36
12. OPREA, Nedelcu ; PETRULIAS, Ion ; HÂNCU, Gheorghe. Cultura, știința și arta în
județul Galați : Dicț ionar biobibliografic .Galați: Întreprinderea poligrafică Galați, 1973,
304 p.
13. PĂLTĂNEA, Paul. Catalogul manuscriselor și scrisorilor din Biblioteca "V.A. Urechia" .
Galați: Biblioteca „V.A. Urechia” Galati, 1979, 324 p.
14. STOICA, Corneliu; ION, Dragomir T. Muzee și monumente gălățene . Galați: Comitetul
de Cultură și Eucație Socialistă al Județului Galați, 1974, 177 p.
15. SURDU, Valeriu. Istoricul bibliotecei publice „Urechia” din Galați : 11 Noembre 1890 –
1 Septembre 1905 . București: Stabilimentul Grafic Albert Baer, 1906, 46 p.
16. TOPORAȘ, Camelia; BADEA, Otilia; IRIMIA, Rocsana. Oameni în memoria Galațiului
Aniversări 2009 ; coor. prof. Zanfir Ilie. Galați: Axis Libri, 2010, 492 p.
17. TUDORAN, Radu. Regiunea Galați . București: Editura Meridiane, 1967, 136 p.
18. URECHIA, V. A. Cum am cunoscut pe Alecsandri . București, Litotipografia C. Gobl,
1894, 15 p.
19. URECHIA, V. A. Istoria românilor. Tom X. București: Institutul de Arte Grafice „Carol
Gobl”, 1900, 1127 p.
20. URECHIA, V. A. Opere complete: Didactica (1858 -1867) . Vol I. Bucu rești, 1883, 474 p.
21. URECHIA, V. A. Opere complete, (nuvele, cugetări, foiletoane, bibliografii, varia) , Seria
E, Tom I, Ediția a II – a, Tip. Fr. Gobl, 1883, 396 p.
22. URECHIA, V. A. Opere complete ,Teatru -Drame , Seria A, Tom. I. București: Imprimeria
Statului , 1878, 410 p.
23. URECHIA, V. A. Scrisoare de rămas bun, adresată domnilor studenți ai Facultății de
litere din București. București, Tipolitografia Societății „Tiparul”, 1901
24. URECHIA, V. A. Scrieri literare . București: Editura Minerva, 1976, 446 p.
25. VIANU, T. Studii de literatură romană . București: Editura Didactică și Pedagogică,
1965, 692 p.

37
Periodice, anuare
1. Analele Academiei Române, Dezbateri anii: 1871 -1890
2. Analele Academiei Române, seria II, Tom. II (1879 -1880), București, 1881, p. 63.
3. Analele Acade miei Române, seria II, Tom. III (1880 -1881), desbaterile, București, 1882,
p. 69
4. Analele Academiei Române, seria II, Tom. VII (1885 -1886), desbaterile, București, 1886,
p. 175
5. Analele Academiei Române, seria II, Tom. VIII (1885 -1887), secțiunea I, desbater ile,
București, 1886, p. 9 -11, 13 -15, 173, 175 -176, 179 -182
6. Analele Academiei Române, seria II, Tom. IX (1886 -1887), desbaterile, București, 1887,
p. 2-16, p. 194
7. Analele Academiei Române. Seria II. Partea administrativă și dezbaterile, Tom XIII,
1890/1891 , p. 29; Tom XVI, 1893 -1894. Buc.,1894, p. 230
8. Analele Societății Academiei Române, sesiunea anului 1871, București, 1872, p. 199 -200
9. BOIANGIU, Aneta. V. A. Urechia – profesor al Universității din București , Seria Științe
sociale, anul XII, nr.30, 1963, p . 32
10. Buletinul Fundației Urechia : bibliotecă – pinacotecă – muzeu , anul 1, 1901, nr. 1
(noiembrie).
11. B.V.A.U. Informațiunile Bucureștene, an I, nr. 10, marți 25 noiembrie, 1869, p. 2
12. B.V.A.U. Informațiunile Bucureștene, 1, 1870, februarie 12 -13, p. 1
13. Bulet inul Fundatiunii Urechiă, 1, 1, noiembrie 1901, p. 1 și 32
14. Buletinul Fundației Urechia / Biblioteca Județeană „V.A.Urechia”; Nr. 8, Anul 5, Serie
nouă; Galați : Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”, 1997, p. 6
15. Buletinul Instrucțiunii publice, nr. 1, 1965
16. Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Galați, fond: Primăria orașului Galați, dosar nr.
16, f. 477 -562
17. Statutele Societății pentru învățătura poporului român, Buc., 1868; V. A. Urechia. Dare de
seamă…citită la 24 noiembrie 1890, cu prilejul serbării Jubi leului de 25 de ani a
instituției. Buc.,1891, p. 25, 32 -35

38
Studii și articole
1. BURUIANĂ, Letiția; DIACONEASA, Florina, CĂLUIAN, Catrina. Retrospectiva
Bibliotecii „V. A. Urechia” Galați pe anul 2007. În: Buletinul Fundației Urechia . Galați:
Biblioteca „V. A. Urechia” Galați, Anul 6 – Nr. 9, 2008, 154 p.
2. Caietul seminarului special de stiinte auxiliare ale istoriei , coord. Adina Berciu –
Drăghicescu. Vol. I Opuscula numismatică. I. București: Editura Universității din
București, 1989, 268 p.
3. CĂLINESCU, Georg e. V. A. Urechia (material documentar). În: Studii și cercetări de
istorie literară și folclor , anul X, 1961, nr. 1, p 135 -136
4. DEMETRESCU, Traian. Schițe în creion : V. A. Urechia. În: „ Evenimente literare ”,
București, anul I, 1894, nr.8
5. ODOBESCU, Al. Operele teatrale ale d -lui V. A. Urechia . În: „Familia”, București, anul
XIV, 1878, nr.81
6. ONEȚ, Valentina. Colecțiile speciale ale Bibliotecii „V. A. Urechia ” Galați. În: Buletinul
Fundației Urechia . Galați: Biblioteca „V. A. Urechia”, Anul 6 – Nr. 9, 2008, p . 10
7. ULMU, Tatiana Popescu. Contribuția Bibliotecii Academiei Romane la cresterea
colecțiilor Bibliotecii „V. A. Urechia” din Galați . În: Studii și cercetări de documentare
și bibliologie , anul 8 , 1966, nr. 1 (martie), p.60 -74
8. URECHIA, V. A. Acte și doc umente personale (1841 -1900), Biblioteca Acad. R.S.R,
Mss. Romane 4884, pg. 106 și 136
9. URECHIA, V. A. Din tainele vieți . În: „ Apărarea națională ”, București, anul I, 1990,
nr.121, pg. 1 -2
10. URECHIA, V. A. Introducere la cursul de Istoria românilor . În: „ Buletinul Instrucțiunei
Publice ”, București, anul I, 1865
11. URECHIA, V. A. Introducere la cursul de Istoria românilor . În: „ Buletinul Instrucțiunei
Publice ”, București, anul I, 1865
12. URECHIA, V. A. Un episod din istoria culturii române . În: „ Convorbiri literar e”,
București, anul XXV, 1891, nr. 7
13. VINESIU, B. Congresul etnografic și dl. Urechia . Familia, 14, 53, 16/28 iulie 1878, p.
342

39
Resurse web
1. BĂRARU, Mia. Vasile Alexandrescu Urechia – promotor al renașterii culturale -.
Suport electronic. În Axis Libr i: [online]. Disponibil online pe world wide web:
http://www.bvau.ro/docs/axislibri/AxisLibri9.pdf
2. 18 mai Ziua Internațională a Muzeelor – Muzee pentru o societate durabilă : [on-line]
Disponibil online pe world wide web: http://www.georgeenescu.ro/stiri -noutati_doc_349_18 –
mai-ziua-internationala -a-muzeelor -muzee -pentru -o-societate -durabila_pg_0.htm
3. Suport electronic. În Arh. BVAU: [online]. Disponibil online pe world wide web:
http://www.bvau.ro/repere_istorice.php
4. Vasile Alexandrescu Urechia. Contribuții biblioteconomice . În Axis Libri: [on -line], an
II, nr. 5, decembrie 2009. Disponibil online pe world wide web:
http://www.bvau.ro/docs/axislibri/AxisLibri5.pdf
5. VÂRGOLICI, Niculina. . Rezumatul tezei de doctorat: V.A.URECHIĂ – cerce tare
monografică. Disponibil pe Internet: http://www.unibuc.ro//studies/Vargolici Niculina – V.A.
Urechia – cercetare monografică [2010/11/15]