Criza Schimba Comportamentul Cumparatorilor de Asigurari
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1.
1.1. CONSIDERENTE GENERALE PRIVIND ASIGURĂRILE
1.1.1. Conceptul de piață, caracterizare generală, factori
1.1.2. Trăsăturile caracteristice ale asigurărilor
1.1.3. Abordări ale asigurării
1.1.4. Funcțiile asigurărilor
1.1.5. Clasificarea asigurărilor
1.2. ELEMENTELE ASIGURĂRILOR
1.2.1. Elementele tehnice ale asigurărilor
1.2.2. Jucătorii pieței de asigurări
CAPITOLUL 2.
2.1. ISTORICUL ASIGURĂRILOR ÎN ROMÂNIA
2.1.1. Apariția și evoluția operațiunilor de asigurare
2.1.2. Apariția și evoluția entităților din domeniul asigurărilor
2.1.3. Istoria asigurărilor în România până la revoluția din 1989
2.1.4. Asigurările în România după 1989
2.1.5. Apariția și evoluția reasigurărilor
CAPITOLUL 3
3.1. IMPACTUL CRIZEI ASUPRA SOCIETAȚI LOR DE ASIGURARE
3.1.1. Impactul crizei în România
3.2. REZULTATE ȘI COMPARAȚII ALE SOCIETAȚILOR DE ASIGURARE
3.2.1. Clasamentul asigurătorilor din România pentru anii 2008,2009
3.2.2. Tendința pieței de asigurări din România pentru anii 2010, 2011
3.2.3. Top 10 asigurători pentru anul 2012 – OMNIASIG este noul lider al pieței asigurărilor
3.2.4. Mișcări în clasamentul companiilor de asigurări 2013
3.2.5. Tendința pieței de asigurări din România pe anul 2014
3.3. Criza schimba comportamentul cumparatorilor de asigurari
3.3.1. Urmează falimente răsunătoare în asigurări?
3.3.2. Axa Asigurări se retrage de pe piața românească
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
,,Daca ar fi dupa mine, as scrie cuvantul "asigurare" pe usa fiecarei case si pe fruntea fiecarui om pentru ca sunt convins ca pentru sacrificii neconceput de mici, familii intregi pot fi protejate impotriva catastrofelor care le-ar putea distruge pentru totdeauna… Abia atunci as putea fi multumit, caci asigurarea protejeaza familia in cazul ivirii unei nenorociri si a unor pagube ireparabile…"
Winston Churchill
De-a lungul timpului, mulți oameni înțelepți au făcut referiri, în cugetările lor, la asigurări.
Motivul este legat de o latură fundamentală în viața și evoluția omului reprezentată de grija oamenilor pentru prezent și, mai ales, pentru viitor, teama împreună cu prudența si întelepciunea cu siguranța unui lucru împlinit. Oamenii s-au unit pentru se aperă de ceea ce le poate produce pagube sau suferințe dușmani, intemperii, accidente, moarte.
Asigurarea exprimă în principal o siguranță financiară pentru pagubele suferite de oameni sau companii datorate unor diverse riscuri.
O dată cu necesitatea siguranței existente la un moment dat pentru oameni si afacerile lor au evoluat și metodele de asigurare. Astfel asigurarea a început să fie din ce în ce mai folosită de către oamenii de afaceri pentru a diminua posibilele riscurile în tranzacțiile comerciale și pentru protecția patrimoniului.
În ziua de azi nimic nu se imaginează în afara asigurărilor. Orice casă care se construiește, orice mașină care este achiziționată, orice credit care este luat, orice copil care se naște, se și încheie aproape automat cel puțin o poliță de asigurare. Aceste lucru demonstrează importanța acestui mod de gândire în întreaga viață. Este o parte naturală a simțului de prevenire și de prevedere care face parte din tradiție, educație, din modul natural de gândire în perspectivă și chiar din instinct.
Piața de asigurări resimte presiunile unei perioade în care companiile dar și persoanele fizice își chibzuiesc tot mai atent cheltuielile datorită crizei care s-a răsfrânt cel mai mult asupra sectorului financiar al economiei.
În principal acele societăți care nu erau pregătite de criză au întâmpinat cele mai multe probleme. Ele sperau că veniturile de 50-60% realizate în ultimii ani, vor crește în continuare fără probleme. În baza veniturilor ele și-au dezvoltat rețeaua, cheltuind bani pe alte necesități, fără a fi interesate de constituirea unei rezerve necesare pentru a acoperi situațiile neprevăzute în dezvoltarea economiei.
O potențialǎ radiografie a industriei asigurǎrilor de viațǎ din 2009, împǎrțitǎ pe segmente de produse, ar semnala în câteva cuvinte: stagnare, creștere, scǎdere, protecție, garanții și orientare cǎtre produsele de sǎnǎtate.
Unele companii au reușit să reziste doar pentru o perioadă de timp apoi datorită crizei au început să întrerupă activitatea în final oprindu-se de tot, datorită tacticilor nereușite. Au fost mii de clienți afectați ale acestor societăți.
Alte firme și-au transformat activele în resurse depozitate și nu s-au grăbit să le investească în fonduri riscante, reușind să anticipeze efectele negative ale crizei. Acest lucru a condus la desfășurarea în condiții bune a activității lor putând să-și efectueze plățile necesare clienților săi.
Din păcate, există puține companii de acest fel. Cele mai multe companii de asigurări din zilele noastre nu pot satisface clienții și îndeplini obligațiile financiare.
Pentru viața secolului al XXI-lea, în afara asigurărilor, nu se poate reprezenta un real progres, susținut și de durată.
Nu este întâmplător faptul că în țările în care asigurările sunt bine reprezentate în viața economică se întâlnesc cele mai stabile economii, unde și prosperitatea populației este remarcabilă.
Să ne gândim numai la avalanșa de catastrofe naturale din ultimii ani care au afectat multe zone ale lumii provocând pierderi economice imense.
Este cunoscut faptul că puterea economică a unei țări se află în sistemul bancar și de asigurări.
Este un domeniu foarte activ și amplu atât cantitativ, cât și calitativ, a cărui dezvoltare reprezintă progresul economic, tehnologic și, de ce nu, al omenirii în general. Asigurările și reasigurările acoperă întreaga varietate a activității umane: afaceri, cultură, educație, călătorii, viață de familie, cu tot ce presupun acestea; ele depășesc orice fel de granițe, atenuează diferențele de cultură, tradiție și mentalitate între vârste și națiuni.
Potrivit experților orice companie de asigurări, care vrea să activeze cu succes în viitor, trebuie să supraviețuiască în condițiile unei crize foarte severe timp de un an fără probleme.
Este evident că criza ne-a învățat ceva util, mai întâi de toate, să ne gândim cum urmează să fie investite resursele financiare în viitor.
CAPITOLUL 1
1.1. CONSIDERENTE GENERALE PRIVIND ASIGURĂRILE
1.1.1. Conceptul de piață,caracterizare generală,factori
Activitatea economică prin care dorește să se înlăture efectele financiare ale unor pierderi posibile ale persoanele fizice și juridice care sunt amenințate de anumite pericole care dacă s-ar produce le-ar distruge bunurile, afecta starea de sănătate sau chiar viața, prin transferul lor către companii de specialitate în schimbul unei sume de bani, se numește asigurare.
Societăți de asigurări sunt companiile specializate care doresc să preia și să compenseze cosecințele financiare ale producerii riscurilor.
Cadrul organizatoric și metodologic în care se realizează operațiile de asigurare, unde se întâlnesc cererea și oferta constituie piața asigurărilor. Aici se desfășoară majoritatea contractelor specifice.
Operatorii specifici pe piața asigurărilor sunt: asigurătorul și asiguratul.
Asigurarea protejează o mare parte din activitățile economiei mondiale și ale vieții sociale, având în vedere proporția și varietatea acestora rezultă faptul că asigurările sunt de o mare diversitate și eterogenitate, prin urmare se poate vorbi de o piață de asigurări doar din punct de vedere generic.
Ținând cont de tranzacționarea unor anumite tipuri de asigurări și a altor particularități putem spune că aceasta este împărțită în mai multe subpiețe de asigurări concentrate în anumite zone ale lumii sau în marile orașe,acestea fiind centre financiare importante.
Caracteristicile acestor subpiețe de asigurări, sunt: dimensiunea subpiețe care este stabilită de câțiva factori esențiali și anume: volumul cererii de asigurare reală manifestată, de puterea financiară a persoanelor fizice și juridice și de dorinta de a se asigura al acestora, cadrul organizațional care se relevă prin diversitatea rețelei internaționale si se defineste printr-o anumită formă de organizare, o anumită structură a capitalului social, ș.a.m.d. și caracterul concurenței care este caracteristic companiilor de asigurări care subscriu riscuri în zona respectivă și la formele de asigurări pe care le subscriu. Acesta se manifestă doar între companiile cu un portofoliu de asigurare omogen print-o concurența perfectă
Dezvoltarea și diversificarea schimburilor internaționale de valori și a activității economice au condus la creșterea și evoluția unor piețe active și concurente de asigurări și reasigurări. O dată cu dezvoltarea economică a ecomoniei la nivel mondial de asigurări piața a continuat să crească însă creșterea cea mai mare sa înregistrat în ultimii 20-25 de ani. Factorii care au determinat creșterea numărului de asigurări subscrise și a volumului primelor de asigurare sunt: dezvoltarea economică în țările industrializate care a determinat apariția de bunuri și afaceri de mare valoare care trebuiau protejate prin asigurări; pătrunderea în diferite țări a companiilor multinaționale au dus la schimbările intervenite în structura subpiețelor de asigurări datorită slăbiciunilor companiilor naționale de a subscrie riscurile; achiziții facute de companiile multinaționale a unor companii de asigurări mici pe care le-au aspirat sau le-au contopit au condus la globalizarea activităților de asigurare în scopul de a clădi grupurilor financiare gigant; și apariția unor metode noi de abordare a asiguraților a fost determinate de criza economică și financiară din ultimii ani care au condus la noi strategii și măsuri de control, supraveghere, norme de contabilitate, solvabilitate și măsurare a activității.
1.1.2. Trăsăturile caracteristice ale asigurărilor
Pentru a fi promovate relațiile de asigurare, trebuie să îndeplinească anumite trăsături caracteristice :
Caracterul aleator al evenimentelor reprezintă un evenimentul întâmplător, fără voința persoanelor implicate, fie că nu este posibil precum în cazul calamităților naturale, fie că legea le interzice, accidente ș.a.m.d.
Caracterul evaluabil al evenimentelor reprezintă faptul că evenimentul trebuie cuprins în cercetarea statistică, încadrându-se în regulile de calcul al probabilităților, posibilitatea de evaluare făcând referire la numărul de cazuri ce s-ar putea ivi și la volumul pagubelor pe care aceste fenomene le produc.
Mutualitatea – adică, constituirea și utilizarea fondului de asigurare pe principiul suportării în comun a pierderilor fiecărui membru al comunității formate. Fondul de asigurare se constituie sub formă bănească, prin contribuția unui mare număr de asigurați în scopul înlăturării efectelor nedorite ale evenimentelor asigurate. Acesta se folosește, în cazul producerii evenimentului asigurat, la efectuarea plăților cu titlul de despăgubiri cuvenite persoanelor asigurate. Deși în procesul asigurării nu este posibilă dezdăunarea integrală a asiguratului pentru paguba suferită, principiul mutualității este operant, cauzele fiind următoarele:
asigurații nu dispun de resurse bănești pentru a suporta primele de asigurare la nivelul acoperirii integrale a pagubelor suferite;
imposibilitatea evaluării în bani a pierderii reale suferite de asigurat sau urmașii acestuia în cazul asigurărior de persoane;
necesitatea cointeresării asigurațior în păstrarea corespunzătoare a bunurilor asigurate sau a intrgrității corporale, tocmai prin despăgubirea parțială a lor în raport cu paguba reală suferită.
Extensia numerică a asiguraților reflectă una din cerințele fundamentale în derularea procesului asigurării, prin faptul că numărul de asigurați trebuie să fie cât mai mare, deoarece calculul primelor de asigurare se face cu ajutorul unor metode statistice, pe baza evaluării și a dispersiei riscului. Condiția pentru constituirea fondului de asigurare la o valoare suficient de mare încât să poată fi despăgubiți toți cei care au suferit pagube din riscurile cuprinse în asigurare este creată de existența unui număr mare de asigurați.
Echidistanța asiguraților față de risc sau față de un eveniment asigurat. Asiguratul va plăti o primă de asigurare în funcție de distanța pe care o are față de incindența de producere a riscului așa cum va fi și distanța acestuia față de gradul de producere a riscului.
1.1.3. Abordări ale asigurării
Prevederea legală sau acordul de voință între două sau mai multe părți, acord în care o parte (asiguratul) dorește să fie protejat împotriva producerii unor riscuri care i-ar putea provoca unele pagube la bunurile pe care le deține sau propriei sale vieți și o altă parte (asigurătorul) care în schimbul unei sume de bani (primă de asigurare), platită de către asigurat îi promite acestuia că-l va despăgubi cu valoarea pagubelor produse de riscul asigurat sau că-i va plăti asiguratului sau urmașilor acestuia o sumă asigurată sau o indemnizație în cazul producerii unor accidente a persoanei asigurate sau a unor vătămări corporale ale acesteia se numeste asigurare.
Conceptul de asigurare se analizează din trei puncte de vedere: juridic, economic și financiar.
Legea constituie principala formă juridică de reglementare a asigurărilor. Conceptul de asigurare juridic pentru a fi operant, trebuie să capete o formă juridică iar acest lucru rezultă din contract ca „lege a părților” și din legea propriu-zisă emisă de puterea legislativă. În art. 942, Codul civil român definește contractul ca fiind „acordul de voință între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânșii un raport juridic”.
Contractul de asigurare este bilateral si are caracter civil, adica nu se poate încheia cu titlu gratuit și face parte din categoria contractelor aleatorii. In Codului civil român, art 1635, potrivit prevederilor „contractul aleatoriu este convenția reciprocă ale cărei efecte în privința beneficiilor sau pierderilor pentru toate părțile sau pentru una sau mai multe dintre ele, depinde de un eveniment incert”.
Conceptul de asigurare economic prezintă câteva particularități, constituirea facandu-se în condițiile caracteristice fondului de asigurare. Prima particularitate este faptul ca fondul de asigurare se constituie sub formă bănească. Păstrandu-se de obicei sub această formă sau sub forma unor active care se pot transforma în bani într-o perioadă scurtă de timp. O parte se poate păstra și sub alte forme cum ar fi clădiri, acțiuni cotate, alte bunuri mobile, ș.a.m.d în principiu pentru valorificarea lui.
O alta particularitate se refera la nivelul fiecărei societăți de asigurare, unde pe seama primelor de asigurare încasate fondul de asigurare se constituie descentralizat. Constituirea și utilizarea fondului de asigurare implică relații economice între părți prin fluxurile bănești pe care le presupune încasarea primelor de asigurare, iar apoi prin plata despăgubirilor și a indemnizațiilor de asigurare aferente.
Conceptul de asigurare financiar reprezintă intermedierea financiară între persoanele fizice asigurate care plătesc în rate prime de asigurare și persoane juridice și fizice care au nevoie de resurse financiare. Pe langa protecția împotriva riscurilor asigurarea reprezintă și un important instrument de economisire și valorificare a resurselor bănești, acest fapt reiese în asigurarile de viață.
Asigurările sunt considerate o ramură prestatoare de servicii, un intermediar finaciar și un activ financiar într-o economie de incertitudini.
1.1.4. Funcțiile asigurărilor
Asigurarea prezintă trei funcții și anume:
funcția de acoperire a pagubelor
funcția de prevenire a pagubelor
funcția financiară
1. Funcția de acoperire a pagubelor produse asiguraților de evenimentele cuprinse în asigurare este principala funcție a asigurărilor reprezentând cel mai mare interes atât pentru asigurați cât și pentru economia țării respective oferind o marjă de siguranță cu privire la protecția bunurilor și a vieții.
Asigurătorul efectuiază plata unor sume asigurate. Potrivit acestei funcții, asigurarea are rolul de a contribui la refacerea bunurilor avariate sau distruse, precum și la recuperarea unor prejudicii de către asigurați.
Acest lucru determină atât persoanele fizice cât și persoanele juridice să nu poată ignora această funcție.
Asigurarea nu poate înlatura consecințele asupra dezvoltării și nu poate preântampina producerea pagubelor dar prin acordarea despăgubirilor sau a indemnizațiilor rezultate din asigurările de persoane se realizează intr-un termen relativ scurt refacerea condițiilor de activitate care au existat înainte de producerea evenimentului asigurat sau a capacității de muncă a persoanelor vătămate sau păgubite.
2. Funcția de prevenire a pagubelor implică stabilirea în cadrul companiilor de asigurări și a societăților de brokeraj a unui plan de masuri de diminuare a riscurilor, avînd ca scop:
subvențíonarea unor acțiuni de evitare a evenimentelor ce fac obiectul asigurărilor inițiate de companiile de asigurare cu tentă de popularizare pentru prevenirea pagubelor.
prin formularea unor condiții de asigurare care să-i constrângă pe asigurati să promoveze acțiuni de prevenire a evenimentelor asigurate si să-i cointereseze în menținerea în bună stare a bunurilor asigurate și a integrității persoanelor asigurate.
3. Funcția financiară a asigurării este apreciată ca fiind una din pârghiile sistemului financiar și ste determinată, pe de o parte, de faptul că nu toate polițele de asigurare au ca rezultat producerea riscurilor, iar pe de altă parte este determinat de decalajul în timp între momentul încasării și momentul plății despăgubirilor. Astfel societățile de asigurări investesc sumele încasate sub forma primelor de asigurare, sporind disponibilitățile existente. Societatea de asigurare poate efectua diverse operațiuni pe seama resurselor mobilizate sau pot acorda credite pe termen scurt.
Funcția financiară se manifestă și în contextul raporturilor financiare dintre societățile de asigurare si stat prin intermediul unor pârghii fiscale – plata impozitului pe profit și a altor obligații cu caracter fiscal.
1.1.5. Clasificarea asigurărilor
Asigurările prezintă un mecanism complex de înfăptuire și forme de realizare. De aceea este absolut necesară o clasificare a lor.
Criterii de clasificare se stabilesc în funcție de:
regimul juridic,
obiectul și ramura de asigurare,
varietatea riscurilor asigurate,
sfera de manifestare.
1) După regimul juridic: asigurări prin efectul legii;asigurări facultative sau contractuale
Asigurările prin efectul legii se caracterizează prin faptul că relațiile de asigurare dintre asigurat și asigurător sunt reglementate prin acte normative cu caracter obligatoriu.
Asigurări de acest fel se practică în toate țările lumii cu variații de la o țară la alta.
În România între anii 1949 – 1990 asigurările prin afectul legii au avut o sferă largă de cuprindere (asigurarea de răspundere civilă auto, asigurarea clădirilor și construcțiilor aparținând populației, asigurări agricole, asigurări de animale, asigurări de accidente a călătorilor)
După 1990 sfera asigurărilor s-a restrâns, rămânând doar asigurarea de răspundere civilă auto și aceasta cu o altfel de aplicabilitate decât înainte de 1990. O singură caracteristică a acestei asigurări merită reținută – se realizează o completă concordanță între previziunea statistică pe care se bazează calculul primelor de asigurare și producerea evenimentelor asigurate și prin aceasta se minimizează primele de asigurare.
Asigurările facultative – se caracterizează prin faptul că relațiile de asigurare dintre asigurat și asigurător se stabilesc prin liberul consimțământ al părților în baza unui contract de asigurare.
Caracteristicile asigurărilor facultative:
în asigurările facultative se cuprind numai o parte din bunurile sau persoanele asigurabile, nici o formă de asigurare nu poate cuprinde totalitatea bunurilor sau persoanelor asigurabile existente la un moment dat în economie. Gradul de cuprindere în asigurare este foarte diferit de la un bun la altul sau de la o țară la alta.
suma asigurată se stabilește la dorința asiguratului, de cele mai multe ori cu acordul asigurătorului. La asigurările de persoane, deoarece viața omului este inestimabilă, suma asigurată se stabilește în funcție de posibilitățile materiale ale asiguraților. In cazul asigurărilor de bunuri ca sumă asigurată se ia valoarea reală a bunului la data încheierii asigurării.
favorizează antiselecția riscurilor, pentru că cei care doresc să-și încheie asigurări sunt tentați să plaseze sub protecția asigurărilor riscurile cu probabilitate mare de producere.
primele de asigurare sunt în general mai mari față de asigurările obligatorii datorită dispersiei mai reduse a riscurilor și a cheltuielilor de administrare mai mari.
implică efort și cheltuieli de încheiere mai mari;
prezintă flexibilitate la stabilirea condițiilor de contractare;
2) După obiectul asigurat:de bunuri; de persoane; de răspundere civilă; de risc financiar
Asigurările de bunuri au ca obiect valorile materiale, animalele posibil a fi distruse de calamități naturale sau de accidente. Ca forme ale asigurărilor de bunuri: asigurarea clădirilor, construcțiilor și a conținutului lor, asigurarea de aparatură electronică, asigurarea de transport, asigurarea autovehicolelor, asigurarea culturilor agricole, etc.
Asigurări de persoane sunt: asigurări de viață și de accidente si au ca obiect persoanele fizice pentru cazurile de deces, invaliditate permanentă totală sau parțială din accident, de supraviețuire, de atingere a unei vârste, etc.
Asigurările de răspundere civilă au următoarele forme: asigurarea de răspundere civilă auto, asigurarea de răspundere a medicilor, a constructorilor, a proiectantului, a producătorului, a proprietarului, etc. și au ca obiect răspunderea unei persoane fizice sau juridice pentru pagubele cauzate unor bunuri aparținând unui terț sau vătămarea unui terț.
Prin această asigurare se protejează patrimoniul asiguratului, deoarece când el produce un prejudiciu unui terț asigurătorul și-a asumat răspunderea și intervine în despăgubirea persoanei prejudiciate.
Asigurarea de risc financiar are ca obiect pierderea pe care asiguratul ar putea-o suferi în urma neâncasării obligațiilor financiare pe care clienții săi le au față de acesta și preluarea acestor pierderi de către asigurător.
3.După riscurile asumate (asigurate) se pot întâlni o serie de forme de asigurare, denumirea lor fiind suprapusă cu riscul care se asigură: asigurări de viață, asigurări de accidente, asigurări de furt, asigurări de incendiu, asigurări riscuri de transport, asigurări de răspundere civilă a persoanei, asigurări medicală de călătorie în străinătate, asigurări de risc financiar, asigurări de pierderi financiare din riscuri asigurate.
4.După natura relațiilor dintre părțile implicate în asigurare: asigurarea directă, coasigurare, reasigurare,
Asigurarea directă- este asigurarea propriu zisă, implicând în mecanismul ei părțile între care intervine relația de asigurare, respectiv asiguratul și asigurătorul între care intervine contractul de asigurare.
Coasigurarea – constituie o formă de asigurare directă în care asiguratul încheie contractul de asigurare pentru masa bunurilor asigurabile cu mai multe societăți de asigurare în același timp dar în cotă parte; riscurile preluate fiind greu de asumat de către o singură societate de asigurare.
Reasigurarea – constituie o asigurare indirectă, de fapt este o asigurare a asigurătorului. Apariția reasigurătorului este o necesitate datorită creșterii valorii bunurilor aduse de către asigurați și o cerință impusă asigurătorului de a face față unor riscuri grele. Prin reasigurare, asigurătorul cedează unui reasigurător o parte mai mică sau mai mare din riscurile asumate de la asigurații săi și primele aferente. Bineânțeles reasigurătorul va participa la plata despăgubirii cu o cotă parte corespunzătoare riscului asumat.
1.2. ELEMENTELE ASIGURĂRILOR
Asigurările au un conținut complex iar formele sub care se perfectează sunt variate. Cu toate acestea ele au anumite elemente comune, respectiv: subiectele, părțile implicate, obiectul asigurării, interesul în promovarea asigurării, despăgubirea de asigurare, perioada de asigurare.
Interferențele elementelor sunt redate în următoarea schemă:
Figura 1.1.ELEMENTELE ASIGURĂRILOR
1.2.1.ELEMENTELE TEHNICE ALE ASIGURĂRII
Asiguratorul reprezintă persoana juridică care își asumă raspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate în schimbul primelor de asigurare încasate de la asigurați, prin plata sumei asigurate la declanșarea evenimentului asigurat sau de a plăti o despăgubire pentru dauna de care răspunde asiguratul față de terțe persoane.
Asiguratul este:
persoana juridică care își asigură bunurile împotriva anumitor calamități naturale sau accidente în schimbul primei de asigurare plătite asigurătorului;
persoana fizică ce se asigură împotriva unor evenimente ce pot apărea în viața sa;
persoana fizică sau juridică care se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terțe persoane.
Contractantul asigurarii este persoana fizica sau juridica care poate incheia o asigurare, fara insa ca aceasta sa obtina calitatea de asigurat.
Contractul de asigurare se incheie in forma scrisa si va cuprinde:
– numele sau denumirea, domiciliul sau sediul partilor contractante;
– obiectul asigurarii: bunuri, persoane, raspundere civila, profesionala;
– primele de asigurare;
– sumele asigurate;
– riscurile ce se asigura;
– momentul inceperii si cel al incetarii raspunderii asiguratorului;
– alte elemente care stabilesc drepturile si obligatiile partilor
Beneficiarul asigurării reprezintă persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma asigurată fără ca aceasta să fie parte la contractul de asigurare. Terța persoană care devine beneficiarul asigurării:
poate fi indicată în mod expres de către asigurat, în contractul (polița) de asigurare;
poate fi desemnată în cursul executării contractului de asigurare prin declarație scrisă, comunicată de asigurat societății de asigurare, ori prin testament;
poate fi desemnat și prin condițiile de asigurare (ex. soțul, moștenitorii legali etc.). Între noțiunile de contractant și beneficiar nu există în toate cazurile o delimitare rigidă.
Contractantul asigurării poate fi în același timp și beneficiarul acesteia. De ex. în asigurarea mixtă de viață, dacă asiguratul supraviețuiește până la expirarea termenului pentru care s-a încheiat contractul de asigurare, atunci el este și beneficiar al asigurării. În caz de deces al asiguratului înainte de expirarea valabilității asigurării, beneficiar al asigurării devine o terță persoană.
Riscul asigurat este acel fenomen (eveniment) care odată produs, datorită efectelor sale îl obligă pe asigurător să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea sau sumă asigurată.
Noțiunea de risc asigurat are, de regulă, mai multe sensuri, și anume:
probabilitatea producerii evenimentului (fenomenului) împotriva căruia se încheie asigurarea;
posibilitate de distrugere (parțială sau totală) a bunurilor de unele fenomene imprevizibile;
mărimea răspunderii asumate de asigurător prin încheierea unei anumite asigurări.
Evaluarea în vederea asigurării reprezintă operațiunea prin care se stabilește valoarea bunurilor în vederea cuprinderii lor în asigurare, iar valoarea cu care sunt cuprinse bunurile în asigurare este necesar să fie stabilită în deplină concordanță cu valoarea reală a acestora.
Suma asigurată este partea din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul își asumă răspunderea în cazul producerii evenimentului (fenomenului) pentru care s-a încheiat asigurarea. Suma asigurată constituie unul din elementele care stau la baza calculării primei de asigurare și reprezintă în toate cazurile limita maximă a răspunderii asigurătorului. Suma asigurată nu poate fi în nici un caz mai mare decât valoarea bunului asigurat, deoarece asigurarea este astfel concepută încât să nu permită sub nici o formă acordarea unor despăgubiri mai mari decât pierderile efectiv suportate de asigurați.
Norma de asigurare reprezintă suma asigurată, stabilită prin lege, pe unitatea de obiect asigurat, ea fiind întâlnită numai în cazul asigurărilor de bunuri obligatorii.
Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o plătește asigurătorului, pentru ca acesta să-și poată constitui fondul de asigurare necesar achitării despăgubirii de asigurare sau a sumei asigurate la producerea riscului asigurat.
Durata asigurării diferă de la un tip de asigurare la altul și reprezintă perioada de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare între asigurat și asigurător, așa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare.
Paguba sau dauna reprezintă pierderea, în expresie bănească, intervenită la un bun asigurat, ca urmare a producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea.
Despăgubirea de asigurare este suma de bani pe care asigurătorul o datorează asiguratului în vederea compensării pagubei produse de riscul asigurat. Despăgubirea de asigurare poate fi – în limita sumei asigurate – egală sau mai mică decât paguba, în funcție de principiul de răspundere al asigurătorului aplicat la acoperirea pagubei.
1.2.2. Jucătorii pieței de asigurări
Cadrul organizat unde se realizează tranzacționarea asigurărilor și a reasigurărilor poartă denumirea de piața de asigurări. Tipurile și modalitatea de tranzacționare a asigurărilor este specifică diferitelor zone unde se desfășoară operațiunile propriu-zise, denumit subpiețe de asigurări.
Activitatea lor se întrepătrunde cu a altor subpiețe de asigurări unde asigurările se reasigură. Acestea sunt influențate de uzanțele și regulile din subpiețe cu care interferează. Dacă asigurările și reasigurările care se subscriau odată erau specifice subpieței respective în ultimele decenii ele au devenit internaționale.
Subpiețele diferă între ele din punct de vedere al dimensiunilor, al preponderenței unor categorii de afaceri, al stilului, al uzanțelor și al modalității de încheiere a tranzacțiilor.
In aceste subpiețe desfășoară activități de asigurare următoarele tipuri de companii: asigurătorii și reasigurătorii, intermediarii și companii auxiliare.
CAPITOLUL 2
2.1. ISTORIUL ASIGURARILOR IN ROMANIA
2.1.2. Apariția și evoluția operațiunilor de asigurare
Descoperirea primelor operațiuni de asigurări și reasigurări nu au putut fi identificate cu precizie cu toate eforturilor depuse de unii oameni de știință. După multe căutări au fost găsite totuși dovezi ale unor operațiuni de împărțire a riscurilor ce datează din aceeași perioadă cu apariția primelor forme de organizare în comerț.
Ideea reasigurării își are rădăcinile în același instinct uman care a dus și la apariția asigurării, și anume: dorința ca paguba suferită de o persoană să fie suportată de mai multe persoane.
Comerțul cu asigurări a apărut în formele sale nedezvoltate în civilizațiile din Orientul Mijlociu islamic și Asia, acesta fiind format din două componente fundamentale ale unui raport de asigurare: riscul și ideea de evitare sau distribuire a acestuia,dar cu precizarea că primele operațiuni de asigurare față de cele actuale erau mai puțin evoluate.
Posibila producere a unor evenimente care reprezintă un pericol pentru integritatea bunurilor materiale sau pentru viața oamenilor precum incidente, accidente, calamități, ș.a.m.d., determină necesitatea apariției activității de asigurare. De aici rezultă faptul că prima premisă care a stat la baza asigurării a fost apariția conceptului de risc atunci când omul sălbatic începe să conștientizeze ce este riscul și cât de important este acesta în viața lui.
Tehnicile asigurării au fost folosite pe lângă comerțul maritim și pentru protecția membrilor unei comunități și în agricultură, deoarece recoltele erau predispuse intemperiilor și acțiunii paraziților.
Cea de a doua premisă în apariția asigurărilor este legată de necesitatea ca oamenii să se ajute reciproc în cazul daunelor, adică afirmarea principiului mutualității pe care e bazată asigurarea și formarea primelor fonduri de asigurări.
Diferite comunități și-au creat o uzanță în temeiul căreia, cu prilejul producerii unor pagube, întreaga comunitate venea în ajutorul persoanei sau familiei ce cădea victimă unui eveniment păgubitor. Se acordau, astfel, ajutoare pentru înmormântare, pentru pierderea totală sau parțială a diferitelor bunuri: casă, animale ș.a.m.d., spre exemplu, în Grecia antică înțeleptul legiuitor Solon a obligat societățile politice și meșteșugărești să alcătuiască un fond general menit să îndrepte pagubele produse în interiorul grupului, întreținut prin cotizații lunare. În Babilon și în alte țări străvechi, membrii caravanelor se organizau în asociații, suportând în comun pagubele din jafuri și de altă natură suportate de unii dintre ei pe perioada transportului.
Cea de a treia premisă în apariția asigurărilor a fost apariția formei juridice a raporturilor de asigurare. Inițial acesta ia forma unui contract de împrumut, în care suma garanta un transport de mărfuri la mare distanță; în cazul în care acestea nu ajungeau la destinație, creditorul pierdea suma împrumutată. Astfel, există dovezi precum că în jurul anului 3000 î.e.n a fost conceput și practicat un sistem de așa-zise credite (împrumuturi) maritime.
Asigurarea s-a costruit, din punct de vedere juridic, pe contractul de împrumut maritim, care consta în luarea unui împrumut de către armatori. Împrumutătorii primeau suma împrumutată și un excedent cu titlu de dobândă dacă marfa ajungea la destinație. Dacă transportul nu reușea, împrumutații erau scutiți de înapoierea împrumutului. Acest tip de asigurare era practicat de fenicieni, greci și romani.
Conform documentelor istorice, în anul 215 î.e.n. au apărut cele mai vechi contracte de asigurare, asemănătoare celor din zilele noastre, ce conțineau elementele raportului de asigurare.
În anul 1237 acest împrumut a fost interzis din cauza exceselor care erau provocate de practica dobanzii excesive și datorită implicarii bisericii.
Datorită acestor probleme a apărut un alt sistem de protecție din care s-au format asigurările maritime. În schimbul plății prealabile de către comercianți a unor sume, asociațiile girau în caz de pierdere valoarea navei si a încărcăturii. Înscrisul contractului purta denumirea de poliță.
Secolele 15-16 au apărut primele forme de asigurări de viață. În secolul 17 au apărut și asigurările de incendii ca urmare a izbucnirii unor incendii devastatoare precum cel din anul 1683, când trei pătrimi din Londra au ars. Prima societate înființată pentru acest tip de asigurare a luat naștere în anul 1696 la Londra și purta numele de Fire Insurance Company.
În sec 19 au apărut pe continentul american și asigurările de accidente. Acestea au luat naștere în forma lor modernă odată cu apariția primelor legi ale calculelor actuariale cu ajutorul cărora s-a putut elabora și primul tabel de mortalitate la asigurările de viață.
Ca o consecință a creșterii economice, a extinderii salarizării, a ridicării nivelului de trai, a amplificării și diversificării riscurilor, a creșterii valorii bunurilor, în secolul 19, asigurările cunosc o dezvoltare deosebită.
2.1.3. Apariția și evoluția entităților din domeniul asigurărilor
Camere de asigurare au reprezentat primele entități juridice în domeniul asigurărilor. O parte dintre acestea au fost create de stat, iar altele de bănci sau diferite asociații.
În anul 1310 a luat naștere prima entitate în domeniul asigurărilor, Camera de Asigurări din Bruges, care era folosită mai ales pentru asigurarea împotriva riscurilor maritime.
În anul 1576, în Londra, a luat nașterea cea de-a doua Cameră de Asigurări, iar polițele de asigurare erau înregistrate la „Royal Exchange”, instituție care este legată de înființarea și dezvoltarea asigurărilor Lloyd's de astăzi.
În anul 1598 aparea a treia Cameră de Asigurări în Amsterdam, în evoluția căreia un rol important l-a avut Banca din Amsterdam, creând prima piață bursieră a lumii.
În anul 1754 s-a înființat Camera de Asigurări din Franța.
După apariția Camerelor de Asigurări au apărut primele societăților comerciale grație beneficiilor ce se realizau de pe urma acestor fapte de comerț.
În anul 1686 în Franța a apărut prima societate de asigurare, sub numele de „Compagnie Generale pour Ies Assurance et Prets â la Gross Aventure",.
Începând cu anul 1700, în Anglia, comerțul cu asigurări a fost exercitat inițial de societățile pe acțiuni de drept comun precum: „East India Company", „South Sea Company” și „Royal African Company", apoi de către societățile comerciale specializate în asigurări.
În anul 1720 după prăbușirea economică, cunoscută sub numele de „South Sea Bubble”, doar două companii au fost autorizate să încheie asigurări, și anume: „London As-surance” și „Royal Exchange”, care au evoluat alături de piața Lloyd's. Totuși, cea mai veche societate de asigurări care există și astăzi, din Anglia a fost înființată în anul 1710, sub numele de „Sun Fire Office”.
În Statele Unite ale Americii datorită faptului că până în anul 1815, exercitarea asigurărilor a fost controlată de companiile engleze de asigurare, societățile proprii de asigurare au apărut abia spre sfârșitul secolului al XVIII-lea.
2.1.3. Istoria asigurărilor în România până la revoluția din 1989
Studiul fenomenului de asigurare, în România, începe cu secolul al XlV-lea.
Întrajutorarea membrilor unei comune la decesul vitelor care purta numele de ,,Hopșa” a reprezentat primele forme de asigurare. Dacă o vită suferea un accident, era tăiată iar carnea se distribuia între locuitorii comunei, aceștiaachitând o sumă de bani pentru bucata ce i se cuvenea. În acest fel păgubitul își acoperea în totalitate sau parțial paguba suferită.
În secolul al XIV-lea au luat naștere primele bresle din Transilvania. Acestea utilizau o formă de asigurare pe conceptul mutualității și întrajutorării și se raporta la asigurări de viață. Potrivit clauzelor toți membrii era obligați să achite o taxă de înscriere iar apoi trebuiau să plătească cotizații periodice. Sumele adunate erau utilizate pentru a suporta cheltuielile de înmormântare pentru membrii săraci ai breslei, și pentru plata de ajutoare familei decedatului.
În anul 1744 s-a înființat la Brașov, Casa de Incendiu, sistematizată prin contopirea mai multor asociății mutuale.
În anul 1848 ia ființă organizație ce își face apartiția tot la Brașov sub denumirea de Institutul General de Pensii ca asociație mutuală care asigura membrilor o pensie anuală.
În anul 1848, după tratatul de la Adrianopole, au luat naștere reprezentante ale unor asociații din Austria, Italia, Anglia și Ungaria în orașe precum: București, la Iași și în porturile de pe dunăre. Acestea utilizau asigurări de transport, de incendiu și de viață.
În a doua parte a secolului al XIX-lea și în prima jumatate a secolului al XX-lea o dată cu dezvoltarea economică a țării, a evoluat și sectorul asigurărilor luând naștere în peisajul economic o serie de companii de asigurare.
Pe data de 13 martie 1871 s-a dat Înaltul Decret Domnesc nr. 699 care a purtat numele de „Dacia" și a dat naștere primei societate de asigurări. Până atunci, comerțul de asigurare era exercitat de reprezentanțe ale unor companii de asigurare austriece, italiene, engleze și maghiare. În anul 1873, a fost înființată a doua companie de asigurare, „România”, apoi au urmat alte societăți precum: Naționala-1882, Generala-1887, Agricola-1906, Urania, Patria, Banca Generală de Asigurare-1911.
Companiile românești de asigurari Dacia și România s-au unit în anul 1881 și au constituit o singură societate, DACIA – ROMÂNIA. Aceasta a devenit o companie puternică.
Un an mai tarziu marile personalități ale vieții socio-politice și economice au dat naștere societății NAȚIONALĂ, care deținea un capital social de 3 milioane lei.
Asigurătorii străini existenți pe piața asigurărilor din România au fost nevoiți să-și cedeze portofoliile de asigurări, companiei „Dacia – România" datorită eficienței structurii și funcționării acesteia și să plece de pe teritoriul românesc.
Urmare a crearii acestor societati de asigurari si a dezvoltatii pietei locale a asigurarilor, rand pe rand reprezentantele companiilor straine de asigurari au inceput sa se retraga, cedandu-si portofoliile societatilor romanesti.
În Brăila, anul 1887, ia naștere compania de asigurări ,,Generala” având ca scop principal asigurarea transporturilor maritime, în special a celor de cereale, apoi si-a mutat sediul la Bucuresti diversificându-și portofoliul. În 1935, aceasta se situa în fruntea societăților de asigurare din România, luând în considerare volumul de prime încasate.
O activitate remarcabilă, în Transilvania, au desfășurat companiile de asigurare Transsylvania și Banca Generală de Asigurări devenită mai târziu Prima Ardeleană. Aceasta și-a mutat sediul la Cluj, în anul 1921 constituind astfel prima societate anonimă de asigurări a românilor din Ardeal, mărindu-și capitalul cu aportul altor două societăți Dacia-România și Naționala.
În 1923 a luat ființă compania ASIGURAREA ROMANEASCA, cu un capital de 4 milioane lei, aceasta era specializată în asigurări de viață fară examinare medicală. Rezultatele din primele de asigurare obținute de societate, au plasat-o în 1937 pe locul șase în cadrul societăților din acea periodă.
După primul război mondial societățile de asigurare străine participau doar ca acționari la societățile de asigurare românești.
După 1918 societățile de asigurare străine și-au deschis agenții și sucursale proprii: Sun din Londra, Adriatica din Trieste, Danubiana, etc.
Începând cu anul 1940 a apărut o pătrundere masivă a capitalului german pe piața românească prin companii ca Victoria, Vatra-Dornei, Allemania, Dacia-România, Naționala, Steaua-României, Transylvania.
44 companii de asigurare își desfășurau activitatea pe teritoriul României în anul 1930. 23 de societăți de asigurare mai funcționau în 1936 datorită concurenței.
Companiile engleze CALEDONIAN – ROMANA, NORWICH UNION F.D. și SUN INSURANCE LTD si-au predat portofoliul societății VATRA DORNEI încetându-și activitatea din cauza izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.
În 1945, după terminarea războiului mai funcționau în România numai 13 societăți românești, printre care: GENERALA, DACIA – ROMANIA, ASIGURAREA ROMANEASCA, STEAUA ROMANEASCA și 5 reprezentante străine.
În luat naștere Casa de asigurări a Ministerului de Interne care a fost reorganizată în anul 1936, iar in anul 1942 s-a constituit Regia Autonomă a Asigurărilor.
Perioada comunistă a produs modificări în economie: naționalizarea și socializarea proprietății, constituirea conducerii centralizate, subordonarea economiei conducerii politice a partidului unic, trecerea la economia planificată, ș.a.m.d.
În 1948 societățile de asigurări au fost trecute în proprietatea statului, iar portofoliu lor și rezervele tehnice și matematice au trecut în proprietatea Societății de Asigurare Sovieto-Române Sovromasigurare. În luat ființă Întreprinderea de Stat pentru Reasigurări.
Societatea Sovromasigurare avea în practică asigurările facultative. In anul 1953 societatea Sovromasigurare s-a lichidat, portofoliul ei fiind preluat în întregime de ADAS.
In anul 1952 s-a creat cu capital integral romanesc, ADMINISTRATIA ASIGURARILOR DE STAT – ADAS, institutie specializata in activitatea de asigurare, de reasigurare si de comisariat de avarie.
Pana în anul 1989 diversificarea ramurilor din sectorul asigurărilor a cotinuat, numărul companiilor de acest profil crescând semnificativ.
După 1990, au apărut importante schimbări legislative care au condus la înlaturarea monopolului statului, apariția multor societăți de asigurare și la stabilirea climatului concurențial pe piața asigurărilor din România, favorizată și de schimbarea mentalității poporului român după Revoluția din 1989.
2.1.4. Asigurarile in Romania dupa 1989
Dupa anul 1989 s-au produs numeroase schimbari in legislatie facilitand evolutia sectorului economic prin consolidarea pietei de asigurari si schimbarea mentalitatii populatiei.
Orientarile capitaliste au dus la eliminarea controlului statului din economie facand posibila aparitia capitalului strain pe piata locala. Schimbarea regimului politic a condus inevitabil la privatizarea principalelor companii de asigurari din acea vreme, “Asigurarea Romaneasca” (Astra) si “Carom” .
In urmatorii ani numarul companiilor de profil s-a inmultit, facandu-si aparitia marii jcatori internationali ca “Allianz-Tiriac Asigurari”, “ING Asigurari de Viata”, “AIG Asigurari de Viata”, “Interamerican”, “Generali” cat si jucatorii locali ca “Asiban” sau “Ardaf”.
Privind in ansamblu piata asigurarilor de viata din Romania a avut un trend ascendant fiind favorizata de cadrul legislativ de dupa Revolutie, cat si de modificarea comportamentala a consumatorilor. Cererea de asigurari a fost in continua crestere depasind in anul 2008 peste 7 mld RON[1] prime brute subscrise.
2.1.5. Apariția și evoluția reasigurărilor
Ca și asigurările, operațiunile de reasigurare au apărut tot în domeniul comerțului maritim. În Ordonanța din anul 1681 a lui Ludovic al IV-lea al Franței, se regăsesc primele reglementări referitoare la raporturile de reasigurare. Una dintre aceste prevederi principale permitea asigurătorilor să facă reasigurări „cu alte persoane pentru acele efecte pe care ei înșiși le-au asigurat inițial".
În anul 1846 ia naștere Compania de Reasigurări „Kolmische Ruch-Koln”, care și-a început activitatea propriu-zisă în anul 1851.
În 1863, a apărut „Swiss Reinsurance Company", aceasta fiind prima societate de asigurări și reasigurări din Elveția, iar în anul 1867 și-a început activitatea societatea de asigurări și reasigurări „Reinsurance Company Ltd." din Anglia.
În America, prima societate de reasigurare a fost înființată în anul 1820 deoarece practicarea reasigurărilor a apărut ceva mai târziu față de Europa, aceasta purtând denumirea de „Reinsurance Company of America".
Mai multe societăți de asigurare din Europa și-au propus încheierea în mod obligatoriu de reasigurări asupra unor asigurări proprii, datorită utilității și siguranței pe care o reprezentau reasigurările. De exemplu, în Acordul din anul 1849, 17 societăți scoțiene pentru asigurare de viață au convenit principalele reguli privind reasigurările de viață. Acest exemplul a fost urmat de încă 46 de societăți engleze în anul 1900, care au încheiat o Convenție, care purta denumirea de „Reinsurance Agreement 1900".
Autorii care s-au ocupat de această chestiune susțin că prima poliță de reasigurare a avut ca obiect riscurile aferente unui voiaj de la Genova la Sluys. Tot potrivit acestor autori, a doua reglementare a raporturilor de reasigurare o constituie „Legea pentru reglementarea asigurării navelor aparținând supușilor Marii Britanii și mărfurilor sau efectelor încărcate pe ele”, adoptată în anul 1746.
CAPITOLUL 3
3.1. IMPACTUL CRIZEI ASUPRA SOCIETAȚI LOR DE ASIGURARE
Criza economică internațională este o perioadă caracterizată printr-o scădere dramatică a activitații economice mondiale. Într-o țară ea se manifestă prin scăderea puterii economice a țarii din care rezultă o scădere a PIB-ului o evaporare a lichidităților și o creștere / scădere a prețurilor din cauza unei inflații / deflației.
Criza a scos la suprafață o serie de deficiențe din domeniul gestionării riscurilor și al supravegherii asigurărilor. Una dintre lecțiile pe care ni le-a arătat criza este că toate serviciile financiare trebuie să aibă loc intr-o piață integrată care combină managementul riscurilor și supravegherea.
Criza economică a avut efecte diferite în toate domeniile de activitate.
Datorită diferențelor existente intre modelele de afaceri: societățile de asigurare au fost mai puțin afectate decăt sectorul bancar. Asigurările sunt mai puțin expuse la riscuri decăt băncile intrucat asiguratorii sunt obligați să constituie rezerve tehnice iar plata despăgubirilor este condiționată de producerea riscurilor asigurate.
Criza a început în decembrie 2007 în America cauzele ei fiind de natură macroeconomice si microeconomice. Crizele economice pot lua forma unei depresii economice, si uneori poate duce la colaps economic.O cauză profundă macroeconomică a crizei financiare a fost lichiditatea abundentă creată de principalele bănci centrale ale lumii (FED, BOJ) și de dorința țărilor exportatoare de petrol și gaze de a limita aprecierea monedei.
Evenimentele cel mai des raportate la efectele crizei asupra industriei asigurarilor sunt salvarea de catre guvernul American a companiei AIG: deprecierile inregistrate de catre reasiguratorul Swiss-Re datorate reasigurarii portofoliilor de credite și insolventa companiei Yamato Life Insurance cauzata de esecurile inregistrate de management in gestionarea activelor. Toate cele trei evenimente au caracteristici diferite și ilustreaza faptul ca bilanțurile asiguratorilor au fost influentate de aspecte diferite ale crizei. Aceste cazuri arata ca scenariile pesimiste trebuie sa includa și combinații de evoluții negative atat ale activelor: cat și ale datoriilor. Dar natura diferita a acestor trei evenitițiile în produse structurate de credit, cei mai mulți fiind afectați indirect de pierderile investiționale cauzate de prăbușirea piețelor de capital.
Astfel de efecte negative în gestionarea activelor au produs o slăbire accentuată a situației financiare a companiei Yamato Life Insurance și au condus în final la insolvența acesteia, cu toate că nu au fost raportate probleme specifice riscului de subscriere.
Un avantaj al industriei asigurărilor din Europa l-a constituit faptul că în mod tradițional alocarea activelor a fost conservatoare, iar investițiile în acțiuni au fost relativ scăzute. Prin urmare, acești asigurători nu au fost afectați prea mult de căderea cursului acțiunilor la bursele de valori. Se pare că lecția de la începutul secolului din căderea burselor a fost destul de bine învățată.
3.1.1. Impactul crizei in România
Ca si celelalte sectoare economice si cel al asigurarilor a fost atins de vartejul economic mai mult sau mai putin. Companiile au preferat reducerea cotei de piata in vederea pastrarii profitului, incercand sa faca fata valului mare de cereri de rascumparare a politelor.
În România s-au înregistrat o serie de avantaje si dezavantaje în urma crizei resimțite în toate domeniile de activitate. Printre avantaje se remarcă: scăderea inflației. Aceasta ar putea fi una dintre cele mai importante urmări pozitive ale reducerii nivelului de lichiditați si ale scăderii consumului, acest lucru însemnând creșterea puterii de cumpărare a unităților monetare aferente fiecărei țări. Dar scăderea inflației înseamnă creșterea șomajului.Din punctul meu de vedere pe termen lung acest lucru înseamnă un dezavantaj în dezvoltarea economiei unei țări deoarece dacă nu există forță de muncă disponibilă într-o țară pentru ca un investitor să își atragă angajați,trebuie să ofere pachete salariale mai atractive din punct de vedere financiar.Acest lucru însemnând creșterea puterii de cumpărare a populației,implicit a economiei.
Privind asupra strategiei folosite de principalii jucatori din acest domeniu se constata o diminuare a dorintei de expansiune si o mai buna orientare spre profit.
Un alt avantaj este curățenia printre firmele slab organizate.Datorită crizei economice și a scăderii puterii de cumpărare a populației acestia și-au îndreptat atenția asupra produselor superioare din punct de vedere calitativ și inferioare din punct de vedere financiar.Companiile ce nu au avut o infrastructură solidă și orientată către eficiență au pierit mai repede ca dinozaurii. Din acest aspect al crizei putem spune că datorită crizei bussines-urile au devenit orientate spre sustenabilitate și spre consolidarea, eficientizarea costurilor de producție și maturizarea din punct de vedere al investițiilor.
Strategiile noi abordate sunt concentrate spre eliminarea riscului si obtinerea de stabilitate in ceea ce priveste modul de imbogatire a portofoliului, siguranta primelor incasate in detrimentul cotei de piata.
Tot o strategie a companiilor de acest gen a fost oferta asigurarilor tip „ 3 in 1” care ofereau asigurare de viata, de sanatate si pensie privata. Acest tip de asigurare de viata a fost pe placul clientilor care isi doreau mai multe servicii garantate printr-un singur produs.
Indicatorii de profitabilitate calculați la nivelul pieței asigurărilor din România au continuat să se deterioreze ca urmare a scăderii rezultatelor tehnice. Creșterea daunalității pe segmentul asigurărilor auto a accentuat rezultatul tehnic negativ pentru asigurările generale, iar indemnizațiile și răscumpărările plătite pentru asigurările de viață s-au dublat ca volum în 2008. Creșterea într-un ritm mai rapid a pierderii financiare agregate la nivelul sectorului comparativ cu evoluția capitalizării sau a activelor totale a condus la un proces de adâncire a rentabilității financiare (ROE) și economice (ROA) în aria valorilor negative (fig.3.1).
Figura 3.1. Profitabilitatea societăților de asigurare din România.
Rezultat tehnic din activitatea de asigurari generale
Rezultat tehnic din activitatea de asigurari de viata
. ROA
ROE
Sursa: B.N.R. (2009), Raport asupra stabilității financiare.
Creșterea riscurilor percepute la nivelul piețelor financiare și avansul emisiunilor de titluri de stat s-au reflectat în strategia investițională a societăților de asigurări prin creșterea plasamentelor în obligațiuni guvernamentale.
Societățile de asigurări generale pot înregistra un deficit de capital datorită creșterii indemnizațiilor plătite, în cazul în care acestea nu vor putea fi susținute de un avans important al primelor brute subscrise. Societățile de asigurări de viață sunt mai puțin expuse obligativi-tății de atragere de capital deoarece nivelul indemnizațiilor plătite este scăzut, iar acestea transferă o parte din riscul de investiții către clienți.
Situatia actuala se datoreza in mare masura comportamentului consumatorilor, care fortati de scaderea nivelului de trai au eliminat din ierarhia consumului nevoia de asigurare de viata sau de sanatate in favoarea produselor si serviciilor de stricta necesitate.
3.2. REZULTATE SI COMPARATII ALE SOCIETATILOR DE ASIGURARE
3.2.1. Clasamentul asiguratorilor din Romania pe anul 2008,2009
Pe locul zece in anul 2008 se afla compania Ardaf cu 4,02% din piata si o valoare a primelor brute subscrise de 352,88 milioane lei.
Pe locul noua se afla Generali, cu o cota de piata de 4,75% si afaceri de 416,98 milioane lei,urmata de Unita, pe locul opt cu 5,66% din piata si 497,54 milioane lei prime brute subscrise.
Pe locul sapte se situeaza BCR Asigurari, cu 6,19% din piata si prime brute subscrise de 543,47 milioane lei.
Locurile șase si cinci sunt ocupate de ING, cu afaceri de 604,4 milioane lei și 6,88% din piata și Asiban, cu o valoare a prime brute subscrise de 606,8 milioane lei și o cota de piata de 6,91% .
Pe locul al patrulea Astra, cu afaceri de 654,72 milioane lei și 7,45% din piata.
Pe locul trei se afla Asirom, cu un volum al primelor brute de 658,64 milioane lei și o cota de piata de 7,5%.
Al doilea asigurator de pe piata, Omniasig-Vienna Insurance Group, avea la finalul anului to cota de piata de 13,74%, cu prime brute subscrise de 1,2 miliarde lei (327,66 milioane euro).
Allianz Tiriac Asigurari s-a mentinut in 2008 pe prima pozitie in clasamentul asiguratorilor din Romania cu afaceri de 1,38 miliarde lei (375,9 milioane euro) si 15,76% din piata.
Companiile de pe piata romaneasca de asigurari au inregistrat anul trecut prime brute subscrise de 8,78 miliarde lei (2,38 miliarde euro), in crestere cu 22,4% fata de 2007. In figura 3.2. este prezentata diagrama celor spuse mai sus.
Figura 3.2. Companiile de pe piata romaneasca de asigurari
*Topul primelor zece asiguratori din Romania in 2008
Sursa: companiile, CSA
Dupa ce ani la rand vanzarile au crescut continuu primul trimestru din anul 2009 a fost unul dificil pentru piata asigurarilor de viata, mai multe companii inregistrand scaderi.
Fata de sfarsitul anului trecut clasamentul primelor zece companii din piata asigurarilor de viata s-a schimbat in primul trimestru, un jucator de la mijlocul clasamentului, Asiban, ajungand la sfarsitul topului, in timp ce altii, ca Allianz-Tiriac sau Generali, au urcat.
Primul loc îl ocuptă tot ING, cu prime brute subscrise de 130,2 mil. Lei, care a inregistrat o scadere a afacerilor de 4,5% comparativ cu anul trecut.
AIG Life, a rămas pe locul doi în acest top. Potrivit estimărilor ZF, primele brute subscrise au scăzut cu 10%, până la 61 mil. lei.
În primul trimestru din acest an pe locul trei în piața asigurărilor de viață se află tot BCR Viață. Afacerile au crescut cu 60%, ajungand la 35,2 mil. lei, fiind cea mai mare crestere inregistrata de un asigurator din top 10 in primele trei luni.
Pe locul patru se află Asirom care, potrivit estimarilor ZF, primele brute subscrise de companie pe segmentul asigurarilor de viata au scazut cu 10%, pana la nivelul de 31,7 mil. lei.
Liderul pietei asigurărilor Allianz-Țiriac a urcat un loc în clasament, ajungând pe poziția a cincea. Primele brute subscrise s-au majorat cu 7%, până la 27,8 mil. lei.
Al șaselea jucator din piața asigurărilor de viață după primul trimestru Aviva, a coborât o poziție, având o cifră de afaceri de 24 mil. lei, în scadere cu 17%.
Pe poziția a șaptea la sfârșitul primului trimestru a urcat Generali ajungand la 23,8 mil. lei.
Numărându-se printre puținii asigurători de viață ale căror afaceri au urcat în această perioadă Austriecii de la Grawe s-au menținut pe poziția a opta.
Asiban, a suferit cel mai mare declin anunțat până acum de un asigurător din top 10 ajungând acum pe locul nouă, cu o scădere de 23% a afacerilor pe acest segment,iar primele brute subscrise au coborat la 17,8 mil. lei.
Omniasig Life este al zecelea jucator din top, iar potrivit estimarilor ZF, afacerile companiei s-au redus cu 10%, pana la 11,9 mil. lei.
Tabelul 3.1. Clasamentul primelor zece companii de asigurari de viata in primul trimestru dupa primele brute subscrise
Loc T1 Companie PBS T1(mil.lei) Evolutie Cota de piata T1 Evolutie
2009 2008 2009 2008 2009 2008
1. 1. ING 130,2 136,3 -4,5% 33,19% 32,66% +0,53%
2 2. AIG Life* 60,9 67,7 -10,0% 15,52% 16,22% -0,70%
3. 3. BCR Viata 35,2 22,0 +60,0% 8,97% 5,27% +3,70%
4. 7. Asirom* 31,7 35,2 -10,0% 8,08% 8,44% -0,35%
5. 6. Allianz-Tiriac 27,8 25,9 +7,4% 7,09% 6,21% +0,88%
6. 5. Aviva 24,0 28,9 -17,0% 6,12% 6,93% -0,81%
7. 9. Generali 23,8 20,2 +17,8% 6,07% 4,84% +1,23%
8. 8. Grawe 21,3 18,4 +16,0% 5,43% 4,41% +1,02%
9. 4. Asiban 17,8 23,0 -22,6% 4,54% 5,51% -0,97%
10. 10. Omniasig Viata* 11,9 13,2 -10,0% 3,03% 3,16% -0,13%
TOTAL top 10 384,6 390,8 -1,6% 98,04% 93,65% +4,39%
TOTAL piata 392,3 417,3 -6,0% 100,00% 100,000%
Sursa: companiile, CSA
*Rezultatele din T1 2009 nu au fost communicate de companie,iar cele din table reprezinta o estimare a ZF
Nota: PBS = prime brute subscrise
În acest an cinci dintre companiile românești s-au situat în ,,Top asiguratori 2009 pentru Europa Centrala”.
Compania lider de piata in 2009, ALLIANZ-TIRIAC Asigurari s-a clasat cel mai sus in Topul primilor 50 de asiguratori din Europa Centrala pe poyiția 21, cu subscrieri de 303,5 mil. EUR, in scadere cu 19,3% fata de 2008. Totusi, profitul net obtinut de companie a crescut cu 12,2% la 7 mil. EUR, potrivit DELOITTE.
Compania OMNIASIG, membra a grupului VIENNA Insurance, a ocupat pozitia 28 in clasamentul primelor 50 de companii din Europa Centrala pe 2009, cu afaceri de peste 263 mil. EUR, cu 18% sub nivelul de subscrieri din anul anterior, de 321 mil. EUR.
Profitul net al OMNIASIG a scazut la 10,3 mil. EUR, mai putin cu 73,3% fata de cel din 2008.
Compania ASTRA Asigurari, cea mai mare companie de asigurari cu actionariat si capital autohton, ocupa pozitia 35 in topul realizat de DELOITTE, cu subscrieri de 191,2 mil. EUR, cu 8,25% mai mult decat in 2008. De asemenea, profitul net afisat de companie s-a ridicat la valoarea de 1,5 mil. EUR, in crestere cu 54,7%.
Prima jumatate a acestui an i-a adus asiguratorului afaceri de 140 mil. lei, cu 44% peste nivelul din S1/2009 si, odata cu acest rezultat, compania a urcat pe primul loc in piata romaneasca de asigurari, devansand ALLIANZ-TIRIAC si OMNIASIG.
ASIROM, companie membra a VIENNA Insurance Group, a incheiat anul 2009 cu subscrieri de 152,6 mil. EUR, in scadere cu 25,2% fata de anul anterior, ocupand pozitia 43 in clasamentul primilor 50 de asiguratori din Europa Centrala, realizat in functie de valoarea primelor brute subscrise. In aceeasi perioada, compania a afisat un profit net de 1,2 mil. EUR, dublu comparativ cu 2009.
BCR Asigurari, de asemenea membra a grupului VIENNA Insurance, s-a clasat pe locul 47 in topul primelor 50 de companii central-europene. Cifra de afaceri a companiei s-a ridicat la aproape 136 mil. EUR in 2009, in scadere cu 7,9% fata de anul anterior, iar rezultatul financiar raportat de companie a fost unul negativ, de 13 mil. EUR.
3.2.2. Tendinta pietei de asigurari din Romania pe anii 2010, 2011
Piața asigurărilor din România a scăzut pe tot parcursul anului 2011, tendința de scădere manifestându-se încă din anul 2009, în condițiile în care economia românească era încă în recesiune.
Piața asigurărilor din România a înregistrat o scădere de circa 5,81% în termeni nominali, sau mai precis de 10,98% în termeni reali. La fel ca în anul 2010, întâlnim o particularitate a pieței românești de asigurări aceea că sectorul asigurărilor generale au cunoscut o scădere de 6,75% iar asigurările de viață o creștere de 3%. După cum constatăm, creșterea înregistrată de asigurările de viață nu a putut anihila scăderea din sectorul asigurărilor generale. In anul 2011 s-au înregistrat un volum al primelor brute subscrise de aproximativ 1.836,76 mil euro, în lei 7.822.309.952 lei. Aceste prime s-au subscris din asigurări generale, 1.438,35 mil euro, respectiv 6.083.943.098 lei (78,3%) și din asigurări de viață, 398,41 mil euro, respectiv 1.738.366.854 lei (21,7%).
In graficul alăturat prezentăm dinamica primelor brute subscrise în piața Românească de asigurari între anii 2007-2011.
Figura 3.3. Dinamica primelor brute subscrise în piața Românească de asigurari între anii 2007-2011.
(Sursa: Raportul CSA 2011, pag 13)
Topul primelor 10 companii din piața de asigurări românească a anului 2011 după indicatorul volumul de prime brute subscrise este redat în tabelul nr 1, tabelul nr 2 redă topul primelor 10 companii de asigurări după volumul de prime brute subscrise potrivit asigurărilor generale iar tabelul 3 redă topul primelor 10 companii de asigurări după volumul primelor la asigurările de viață.
Tabelul 3.2. Top 10 companii de asigurări din România după volumul de prime brute subscrise și ponderea acestora în piață pentru anul 2011
Sursa: Insurance Profile nr 1/2011
Figura 3.4. Modul de evoluție al primelor brute subscrise și al indemnizațiilor plătite de asigurători în perioada 2007-2011
Sursa: Insurance Profile nr 1/2011
Referitor la dinamica volumului de prime brute subscrise aferente anului 2011 se observă că pe segmentul asigurărilor generale companiile au subscris cu peste 9% (în moneda EURO) mai puțin față de 2010 în valoare absolută scăzând cu aproximativ 150 milioane EURO. Acest lucru a dus la scăderea ponderii pe care asigurările generale o dețin în totalul subscrierilor cu aproximativ 2 puncte procentuale, până la un procentaj de 78,3% din totalul pieței de asigurări. La fel ca în anul 2010 și în 2011, au scăzut indemnizațiile brute cu 11,57%, în termeni reali scăzând cu 16,42%. iar ceea ce este îmbucurător este că au scăzut despăgubirile aferente asigurărilor de avarii auto și furt cu 20,76% în monedă EURO față de 2010.
3.2.3. TOP 10 ASIGURATORI pentru anul 2012 – OMNIASIG este noul lider al pietei asigurarilor!
Primele 10 companii din piata asigurarilor au subscris cumulat prime brute care au insumat aproape 770 milioane EUR si au consemnat o scadere de aproape 3 procente in moneda europeana. Doar 4 dintre primele 10 companii au inregistrat cresteri in euro: GROUPAMA Asigurari +1,3%, EUROINS Romania +86,5%, UNIQA Asigurari +4,9%, respectiv CITY Insurance +243%.
Noul lider al pietei asigurarilor este, potrivit estimarilor insuranceprofile.ro din perioada analizata, OMNIASIG VIG.
Compania rezultata in urma fuziunii dintre OMNIASIG si BCR Asigurari a subscris, conform estimarilor, 550 mil. lei, adica putin peste 125 mil. EUR. Raportat la rezultatele cumulate ale celor doua companii pentru semestrul 1 al anului precedent, OMNIASIG VIG a consemnat o scadere in euro cu putin peste 21% si a pierdut aproape 3 puncte procentuale din cota de piata.
Locul secund este ocupat de ASTRA Asigurari, cu subscrieri de circa 118 mil. EUR in perioada amintita. Asiguratorul si-a diminuat cu aproape 12% in EUR subscrierile.
Pe locul al treilea se află ALLIANZ-TIRIAC cu subscrieri de aproape 104 mil. EUR, in scadere cu circa 5% fata de aceeasi perioada din 2011.
Pozitia a patra GROUPAMA, compania a subscris in Romania 85 mil. EUR, in crestere 1,3% fata de cifrele consemnate la jumatatea anului trecut.
ASIROM ocupa pozitia a 5-a in piata, cu subscrieri a caror valoare a depasit 70 mil. EUR, cu circa 20% mai putin decat in perioada similara a anului trecut.
Ocupand pozitia a șasea ING Asigurari de Viata este singura companie specializata in asigurari de viata care a ramas in TOP 10 total subscrieri, cu subscrieri care depășesc 61 mil. EUR.
Pe locul șapte se află GENERALI Romania cu subscrieri de aproape 60 mil. EUR si o scadere de circa 7% in moneda europeana.
Dintre companiile din TOP 10, EUROINS a reusit o evolutie spectaculoasa crescând cu aproape 87% in moneda europeana pana la un volum al subscrierilor de 52 mil. EUR.
UNIQA Asigurari a subscris peste 50 mil. EUR, fiind una dintre cele 4 companii care au inregistrat o crestere in perioada analizata.
CITY Insurance a reusit sa subscrie cu aproape 31 mil. EUR peste volumul realizat in perioada similara a anului trecut. Compania a avut cea mai spectaculoasa crestere din TOP 10 si incheie clasamentul primelor 10 companii din piata asigurarilor.
Gradul de concentrare a pietei a scazut usor cu 0,56 puncte procentuale, primele 10 companii din piata realizand cu aproape 23 mil. EUR mai putin decat totalul consemnat in prima jumatate a anului trecut. Volumul subscrierilor realizate de primele 10 companii din piata reprezinta 81,7% din piata asigurarilor.
Tabelul 3.3 Top 10 companii de asigurări din România după volumul de prime brute subscrise și ponderea acestora în piață
Prime brute subscrise din asigurări generale și de viață însumate
Nr. Compania S1 2012 S1 2011 Evoluție reală Cota de piață Cota de piață
(RON m.) (RON m.) in RON S1 2012 S1 2011 .
1.OMNIASIG VIG* 550.00 664.69 -18.91 13.31 16.52
2.ASTRA Asigurări 516.69 568.54 -9.34 12.51 13.88
3.ALLIANZ-ȚIRIAC 456.25 457.36 -2.24 11.04 11.37
4.GROUPAMA Asig.** 373.05 350.70 4.24 9.03 8.72
5.ASIROM VIG 308.89 368.61 -17.88 7.48 9.16
6.ING Asig. de viață 269.62 272.70 -3.11 6.53 6.78
7.GENERALI România 259.47 265.48 -4.22 6.28 6.60
8.EUROINS România 228.00 116.39 91.98 5.52 2.89
9.UNIQA Asigurări 219.96 199.77 7.90 5.32 4.97
10.CITY Insurance 191.68 53.17 253.27 4.64 1.32
TOTAL TOP 10 3,373.61 3,307.42 -0.04 81.66 82.22
TOTAL 4,131.41 4,022.77 0.65 100.00 100.00
*estimare insuranceprofile.ro
Rezultatele companiei OMNIASIG sunt comparate cu rezultatele cumulate pentru S1 2001 ale BCR Asigurari si OMNIASIG.
Rata inflatiei luata in calcul pentru evolutia reala in Ron este cea comunicata de INS pentru perioada analizata,iunie 2012-iunie 2011
Sursa:companiile,estimari insuranceprofile.ro,totalul pietei este prezentat potrivit celui comunicat de CSA.
** sursa datelor http://en.groupama-sa.com/finance/financial-information/results-and-financial-reports/2012-half-year-results-@/article.jspz;js
3.2.4. Miscari in clasamentul companiilor de asigurari 2013
Afacerile companiilor mari de asigurări s-au stabilizat anul trecut, astfel că șase din primii zece asigurători în funcție de volumul primelor subscrise au raportat afaceri în creșteri față de 2012. Puține sunt însă companiile care reușesc să atragă clienți și pe alte segmente decât asigurările auto obligatorii.
Clasamentul companiilor de asigurări a suferit câteva schimbări vizibile anul trecut pentru că unii asigurători au terminat mai repede procesul de restructurare a portofoliilor și au reluat creșterea businessului. Allianz-Țiriac a revenit pe locul doi în piață, în timp ce Uniqa a depășit Asirom și ING Asigurări și a urcat pe locul cinci, cu o cotă de piață de 7%.
Astra și-a păstrat poziția de lider pentru al treilea an la rând și a încheiat cu afaceri de circa 1,1 miliarde de lei, potrivit calculelor efectuate de ZF pe baza cotei de piață deținute la sfârșitul lunii septembrie. Calculele ZF arată că firma a pierdut circa 5% din afaceri în 2013.
Locul doi a fost preluat de Allianz-Țiriac, fost lider al pieței până în 2010, dar care căzuse pe poziția a treia în urmă cu doi ani Allianz a raportat venituri din prime de 927 de milioane de lei.
Omniasig, aflată într-un proces de restructurare după fuziune, nu a reușit să păstreze tot businessul acumulat anterior de cele două companii, asttel că anul trecut afacerile au scăzut cu 14%, la 881 milioane de lei.
Francezii de la Groupama au rămas cu poziția a patra, deși afacerile le-au scăzut cu 11% față de anul anterior și au ajuns la 718 milioane de lei. Brandul Groupama a intrat pe piață în 2009 odată cu fuziunea dintre Asiban și BT Asigurări, două companii achiziționate anterior de francezi. Groupama reușise în 2012 să întrerupă seria scăderii afacerilor, însă pentru un singur an.
Tabelul 3.4. Topul companiilor de asigurari ( cumulat asigurari generale si de viata) dupa volumul primelor subscrise in 2013 ( mld.lei )
*estimare pe baza cotei de piata de la sfarsitul lunii septembrie 2013.
** estimare pe baza cotei de piata raportate de grupul austriac Uniqa
Sursa:companiile,calcule ale ZF
3.2.5. Tendinta pietei de asigurari din Romania pe anul 2014
Tabelul 3.5. Clasamentul primelor 10 companii de asigurare
din Romania pentru T3 2014
Sursa:ASF
Companiile de asigurări din România au totalizat, în primul semestru din 2014, prime subscrise la asigurări generale și de viață în valoare de circa 4 miliarde de lei, informează un comunicat al Autorității de Supraveghere Financiară.
Primele 5 companii din topul primelor subscrise dețin împreună aproape jumătate din piață, iar primele 10 companii însumează o cotă de piață totală de aproximativ 80%.
Tabelul 3.6 Top 10 companii de asigurări din România după volumul de prime brute subscrise și ponderea acestora în piață
Sursa:ASF
3.3. Criza a schimbat comportamentul cumparatorilor de asigurari
Bolile de care sufera piata de asigurari au aparut cu mult timp in urma, iar nelinistea generata in ultima vreme este una fireasca.
In urma cu mai bine de sapte ani de zile, "reteta succesului" pietei de intermediere in asigurari avea ca principali piloni de sustinere cateva industrii financiare conexe, respectiv creditarea si leasing-ul, care conduceau si la obligativitatea incheierii unei polite.
Aceasta ralitate a dus la acea vreme ca de departe, cele mai mari companii de brokeraj din piata sa fie cele afiliate unor grupuri financiare, precum PORSCHE, RAIFFEISEN, PIRAEUS, VOLKSBANK sau UniCredit.
Figura 3. Evolutia pietei de leasing, asigurari , brokeraj 2008 – 2013 (mil. EUR)
Sursa:ALB Romania, Insurance Profile Interactiv
Insa, odata cu anul 2009, in comportamentul cumparatorului de asigurari s-au resimtit problemele financiare generate de criza financiara, cand veniturile clientilor: atat PF cat si PJ, au fost afectate. Masurile de austeritate, cresterea TVA-ului si inflatia au afectat consumul, iar principalul criteriu care a dus la cumpararea unei asigurari a fost pretul acesteia.
3.3.1. Urmează falimente răsunătoare în asigurări?
,,Puneți-vă centurile de siguranță!“ am putea traduce dispoziția data pentru data de 01 ianuarie 2015 Autorității pentru Supraveghere Financiară, care a mărit contribuția asigurătorilor la Fondul de Garantare a Asiguraților de la 0,8% la 1% din încasări.
Această schemă are rostul de-a despăgubi clienții unei societăți de asigurări care a intrat în faliment. Creșterea și cifra finală deși par modeste, ele sunt surprinzătoare deoarece încasările anuale depășesc de peste zece ori despăgubirile și există rezerve de aproape 200 de milioane de euro.
Fondul plătește despăgubiri între 1 și 3 milioane de euro ți încasează anual 13-14 milioane de euro. Acesta operează acum plăți pentru companii mici, intrate în insolvență în ultimii 12 ani: Delta Addendum, Euroasig, Metropol CIar, Croma, Grup AS sau ADAS.
Deși insolvențele în asigurări sunt încă destul de comune, astfel de anunțuri trec aproape neobservate pentru că este vorba de companii mici și foarte mici. În plus, Fondul de Garantare a Asiguraților acoperă doar partea rămasă pe minus după lichidarea societății.
Vinovatii de până acum sunt trei nume care au ținut capul de afiș în topul neseriozității: Astra, Carpatica și Euroins, cu cele mai mici prețuri dar și cele multe reclamații pentru despăgubiri neplătite, dar problemele nu se opresc aici putand mentiona companii de talie mare, ca Omniasig, Asirom sau Uniqa.
Pentru asigurații mici n-ar trebui să existe probleme, fondurile par suficiente iar despăgubirile din banii companiei insolvente sau de la fondul de garantare se acordă cu prioritate. Riscurile și responsabilitatea alegerii sunt însă uriașe în cazul companiilor mari, care operează cu polițe de ordinul milioanelor de euro.
Ca urmare a efectelor crizei iata deci ca apar si efectele sale afectand compania de asigurari Astra. Aceasta se afla in pragul insolventei iar pentru a salva business-ul, planul de măsuri de redresare are ca element principal majorarea capitalului social prin aportul exclusiv al acționarilor curenti sau impreuna cu un investitor strategic, cu reputația și puterea financiară necesare pentru a susține redresarea completă a societății și repunerea activității acesteia pe baze solide și stabile.
Operatiunea urma sa se desfasoare in trei etape, prima pentru actionarii existenti, a doua pentru investitori calificati si a treia, cu actiunile nesubscrise in cadrul primelor doua etape, pentru public.
In prima etapa, actionarii existenti au subscris actiuni in valoare de 65 de milioane de lei.
La incepulu anului a fost publicat prospectul care include atat rezultatele financiare anuale la data de 31 decembrie 2013 cat si rezultatele financiare interimare la data de 30 iunie 2014 si arata ca Astra a incheiat pozitiv primele 6 luni ale anului 2014, cu un profit contabil net de 15,8 milioane RON, dar prezinta in continuare o pozitie de lichiditate scazuta, coeficientul de lichiditate la data de 30 iunie 2014 situandu-se la nivelul de 0.03 pentru activitatea de asigurari generale, in scadere fata de nivelul de 0.12 la 31 decembrie 2013 si sub limita minima de „1” impusa de reglementarile specifice ale Autoritatii de Supraveghere Financiară.
Astra Asigurari se afla in a doua faza a majorarii de capital, in care trebuie sa adune de la investitori 425 de milioane de lei, necesari in programul de redresare financiara. In cazul in care nu reuseste, va intra in functiune Fondul de garantare a asiguratilor.
După ASTRA, OMNIASIG are probleme, i se cere insolvența!
Autoritatea de Supraveghere Financiară a instituit procedura de redresare financiară prin administrare specială a companiei Astra Asigurări. La numai două zile de la bomba plasată de ASF, un alt gigant, OMNIASIG, se apropie cu pași înceți, dar siguri, spre colaps financiar.
La Tribunalul București, societatea comercială Electro Fidelity Company S.R.L., din Timișoara, a depus cererea de declanșare a procedurii insolvenței, împotriva OMNIASIG Vienna Insurance Group S.A. Relațiile comerciale dintre cele două s-au concretizat printr-un debit pe care OMNIASIG nu intenționează să și-l achite și care se ridică la suma de peste 235.000 de lei.
Cu probleme mai sunt cel puțin 4-5 societăți de asigurări din primele 11 cele mai mari. Sunt în total 13.000 de plângeri făcute doar în 2013 de români împotriva celor cinci companii. Pe primul loc se afla Euroins cu circa 4.500 de plângeri, urmată de Astra Asigurări, cu 4.000 de plângeri, de Omniasig, Asirom, Uniqa, City Insurance și Carpatica, fiecare cu câteva mii de plângeri.
3.3.2. Axa Asigurări se retrage de pe piața românească
Francezii au decis sa intre pe piata din Romania in anul 2010, intr-o perioada in care consumatorul roman de asigurari cunostea pe deplin gustul crizei financiare si, ca urmare, rata renuntarilor in ceea ce priveste contractele de asigurari de viata crescuse la un nivel fara precedent.
AXA în țara noastră au fost lansate în mai 2011, prin anunțarea unor obiective ambițioase, printre care se număra pătrunderea în topul primilor trei asigurători de viață după volumul de new business.
La finalul anului 2012, volumul de prime brute subscrise de AXA Asigurări de Viață ajunsese la 7,3 milioane euro, reprezentând o majorare de 50% în decursul a trei ani, rezultat ce nu a ajutat compania să ajungă în primii 10 jucători de pe piața din România.
Mai mult decât atât, AXA Asigurări de Viață nu a reușit să încheie nici un an în această perioadă de timp pe profit, fapt ce a dus la majorat treptată a pierderilor începând cu anul 2010,în valoare de 6,4 mil euro, până 9,4 milioane euro în 2011, respectiv 9,9 milioane euro la finalul anului 2012.
Asigurătorul francez AXA, de altfel cea mai mare companie de profil din lume conform subscrierilor realizate în 2012, a confirmat un zvon care circula de mai multă vreme în piață, legat de vânzarea operațiunilor din România.
AXA Asigurări a încheiat anul 2013 cu prime subscrise de 34 de milioane de lei și active de 151 milioane de lei. Francezii de la AXA intenționau să iasă de pe piața locală deși sunt prezenți de numai patru ani. Prin urmare, AXA a anunțat oficial încheierea unui acord privind vânzarea companiei de asigurări de viață pe care o deține în România către ASTRA Asigurări, liderul pieței locale de profil.
Prezentă în 57 de țări, cu 160.000 de angajați și peste 100 milioane de clienți, AXA era unul dintre puținele mari grupuri internaționale care își lăsa așteptată intrarea pe piața din România. Așteptarea a luat însă sfârșit în 2010, când AXA a achiziționat OMNIASIG Life
Evoluția din ultimii ani a pieței locale de asigurări de viață poate reprezenta unul dintre motivele retragerii AXA
Situația economică dificilă, dar și reducerea creditării reprezintă motivele din spatele declinului asigurărilor de viață
Iesirea AXA de pe piata asigurarilor din Romania arata ori o greseala de calcul, la data deciziei de lansare a operatiunilor, ori ca grupul francez nu a mai fost dispus sa-si asume o perioada mai mare de timp pana la recuperarea investitiei.
CONCLUZII
Criza economică internațională este definită printr-o scădere dramatică, într-o anumită perioadă, a activitații economice mondiale.
În rândul consumatorilor, dar mai ales în rândul afaceriștilor, declanșarea crizei a avut ca și consecință restrângerea cheltuielilor. În iulie 2007 , investitorii americani și-au pierdut încrederea în ipotecarea securizată declanșându-se astfel criza la nivel mondial.
Criza a apărută în SUA în iulie 2007, datorită efectelor globalizării. Aceasta s-a răspândit și în alte zone, transformându-se într-o criză globală și aruncând o mare parte din statele lumii într-o recesiune dură.
Criza s-a agravat în 2008, datorită faptului că un număr mare de bănci și companii de asigurare au dat faliment în perioada următoare.
Deși criza financiară a pătruns în România abia după a doua jumătate a anului 2008, ea s-a făcut simțită imediat, înregistrându-se astfel o serie de avantaje si dezavantaje în urma crizei resimțite în toate domeniile de activitate.
Un avantaj îl reprezintă scăderea inflației, aceasta reprezentând una dintre cele mai importante urmări pozitive ale reducerii nivelului de lichiditați si ale scăderii consumului. Dar din punctul meu de vedere, deoarece scăderea inflației înseamnă creșterea șomajului, acest lucru reprezintă un dezavantaj în evoluția economiei unei țări pe termen lung, dar dacă într-o țară nu există forță de muncă disponibilă, un investitor ca să își atragă angajați, trebuie să ofere pachete salariale mai atrăgătoare din punct de vedere financiar, cu consecințe directe asupra sporirii capacității de cumpărare a populației, implicit a economiei.
O altă consecință pentru asigurări este competiția cu produse financiare de substituție, precum depozitele bancare pe termen scurt.
Efectele pozitive pe termen scurt ale crizei asupra activității asigurătorilor, provenite din necesitatea de a supraviețui și a continua businessul, au fost canalizate pe două direcții: comunicarea cu clienții și eficientizarea proceselor operaționale cu impact în reducerea cheltuielilor.
Oferta de produse a continuat să se dezvolte, pentru a valorifica oportunitățile de expansiune, compensând reducerea cererii pentru asigurările tradiționale cu dezvoltarea rapidă de produse mai flexibile și cu costuri mai mici pentru clienți.
Tot un avantaj reprezintă și curățenia printre firmele slab organizate. Acest fapt se datorează populației care și-a îndreptat atenția asupra produselor superioare din punct de vedere calitativ și inferioare din punct de vedere financiar datorită crizei economice și a scăderii veniturilor populației, implicit a veniturilor disponibile pentru asigurări, și modificarea priorităților financiare contribuind la reducerea semnificativă a vânzărilor, afectând astfel societățile ce nu au avut o infrastructură solidă, acestea dispărând mai repede ca dinozaurii.
În zilele noastre datorită internetului, a telefoanelor mobile și a sistemelor tehnologice accelerarea dezvoltării generale, a stilului de viață și de transmitere a informațiilor efectele crizei se propagă mult mai repede, efectele fiind mult mai devastatoare.
Cei mai multi oameni suferă în aceste perioade, dar sunt și unii care beneficiază de ele și le ‘folosesc’ pentru a prospera. Oamenii care au resurse, pot realiza în scurt timp ceea ce nu pot înfăptui pe timp îndelungat într-o economie prosperă. Cei care au resurse, ingeniozitate, creativitate, se folosesc de ‘avantajele’ crizelor economice și pot realiza astfel lucruri mari.
Un exemplu foarte bun fiind investirea în construcții imobiliare și cumpărarea de acțiuni la prețuri mult mai mici decât într-o economie prosperă.O veche vorbă poate descrie acest proces: „Când toti cumpara, tu să vinzi, și când toți vând, tu sa cumperi!”.
Una dintre cele mai mari greșeli ale Guvernului în România este faptul că acesta a cheltuit banii nechibzuit în loc să aloce banii unor investiți sustenabile și viabile pentru consolidarea infrastructurii necesare dezvoltării bussines-ului românesc.
Unul dintre cele mai mari dezavantaje pentru România este efectul de ‘brain-drain’ , acest lucru însemnând migrarea în alte țări a tinerilor școliți și dezvoltați intelectual în sistemele de învațamânt românești din cauza salariilor prea mici și a lipsei locurilor de muncă.
În opinia mea, principalele provocări cărora piața de asigurări trebuie să le facă față în perioada urmatoare sunt reprezentate de câștigarea încrederii publicului în companiile de profil și creșterea nivelului de conștientizare a nevoii de asigurare.
În concluzie, pentru ca România să iasă din criză din punctul meu de vedere trebuie să ia câteva măsuri care la prima vedere par simple. Un prim punct ar fi sprijinirea financiară a tinerilor în dezvoltarea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii. Un al doilea punct ar fi atragerea și absorbția fondurilor europene pe piața românească, banii rulați în țară și creearea locurilor de muncă romanești.
Cu toate aceastea cel mai important lucru pentru ca România să iasă din criză este ușurarea povării financiare susținute în prezent de către business-ului românesc.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Criza Schimba Comportamentul Cumparatorilor de Asigurari (ID: 138738)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.