Criza Financiara Si Implicatiile Acesteia In Sistemul Bancar

CUPRINS

LISTA DE ABREVIERI…………………………………………………………………………………………………3

INTRODUCERE……………………………………………………………………………………………………………4

CAPITOLUL I. ABORDĂRI GENERALE PRIVIND CRIZELE FINANCIARE ȘI SISTEMUL BANCAR…………………………………………………………………………………………………….6

Activitatea bancară și specificitatea ei………………………………………………………………..6

Banca Națională a României………………………………………………………………8

1.2. Principalele riscuri bancare……………………………………………………………………………..11

1.3. Generalități privind crizele financiare – idei și perspective ale autorilor din domeniu…………………………………………………………………………………………………………………………12

CAPITOLUL II. EVOLUȚIA ȘI IMPACTUL CRIZEI FINANCIARE INTERNAȚIONALE AUPRA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC………………………..16

2.1. Sistemul bancar în România – Istoric și evoluție………………………………………………..16

2.2. Evoluția indicatorilor economici în perioada de criză și după încetarea acesteia în UE și în România…………………………………………………………………………………………………………………18

2.3. Evoluția cursului de schimb și a ratei dobânzii………………………………………………….30

CAPITOLUL III. CAUZE ȘI EFECTE ALE CRIZEI FINANCIARE ÎN ROMÂNIA, ÎN VEDEREA MĂSURILOR DE CONTRACARARE……………………………………………………..34

3.1. Evoluția crizei bancare în România și implicațiile acesteia asupra economiei României……………………………………………………………………………………………………………………….34

3.2. Sistemul bancar actual din România…………………………………………………………………38

3.3. Evoluția creditelor și a depozitelor după încetarea crizei…………………………………….42

3.4. Efecte și consecințe ale crizei financiare…………………………………………………………..45

3.5. Măsuri de contracarare a efectelor crizei…………………………………………………………..46

CONCLUZII.. ……………………………………………………………………………………………………………..50

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………………..51

ANEXE………………………………………………………………………………………………………………………..51

LISTA DE ABREVIERI

ARB – Asocia Romană a Băncilor

BCE – Banca Comercială Europeană

BCR – Banca Comercială Română

BIS – BANK FOR INTERNAȚIONAL SETTLEMENTS

BNR – Banca Națională a României

FMI – Fondul Monetar Internațional

INS – Institutul Național de Statistică

PIB – Produs Intern Brut

PNB – Produs Național Brut

RMO – Rezerva minimă obligatorie

S.I.C – Standardele Internaționale de Contabilitate

UE – Uniune Europeană

INTRODUCERE

Apariția banilor în economie a impus crearea unei instituții care să asigure emisiunea, dar și supravegherea circulației în bune condiții a acestora. Pe de altă parte, funcționarea instituțiilor statului, a condus la nevoia acoperirii cheltuielilor suplimentare prin emisiune monetară. Ca urmare, crearea autorității monetare a avut la baza monopolul emisiunii deținut de stat la momentul respectiv. Existența băncii centrale, ca instituție ierarhică superioară celorlalte instituții bancare, s-a impus tocmai ca urmare a nevoii coordonării activității bancare în economie, dar și ca urmare a intensificării presiunilor inflaționiste la nivel internațional.

Banca Națională a României are rolul de a susține stabilitatea financiară națională și de a previni riscurile ce pot afecta piața financiară în scopul de a le elimina și de a menține o piață financiară omogena.

Lucrarea de fata urmărește o analiză în ansamblu a activității bancare și a evoluției acesteia având în vedere manifestările crizei financiare și implicațiile acesteia asupra băncii.

Importanță acestei lucrări constă în asocierea dintre manifestarea crizei financiare și activitatea sectorului bancar precum și implicațiile survenite de aceasta.

Această lucrare cu tema “Crizele financiare și implicațiile acesteia în sistemul bancar” este structurata din trei capitole și anume:

CAPITOLUL I, intitulat “Abordări generale privind crizele financiare și sistemul bancar” cuprinde speciicatii la nivel general în ceea ce privește cadrul de desfășurare al unei instituții financiare și în principalfunctionarea Băncii Naționale a României. Având în vedere că activitatea bancară a suferit fluctuații financiare negative pe fondul apariției crizei financiare, s-au analizat și principalele riscuri ce pot afecta activitatea bancară. Ultima parte a acestui capitol are în vedere relatarea crizelor financiare și implicațiile acesteia cât și perspective opinii ale autorilor din domeniu financiar cu privire la crizele financiare.

CAPITOLUL II, intitulat “Evoluția și impactul crizei financiare internaționale asupra sistemului bancar Romaniesc” analizează atât un scurt istoric al evoluției crizelor bancare cât și evoluția indicatorilor economici ce au suferit modificări în urma manifestării, indicatori ce analizează ata situația din Uniunea Europeană cât și din România.

Ultima parte a acestui capitol are în vedere evoluția și urmările crizei financiare asupra sistemului bancar, urmări ce au constat în principal în modificarea cursului de schimb și a ratei dobânzii.

Iar CAPITOLUL III, ultimul capitol al acestei lucrări, intitulat: Cauze și efecte ale crizei financiare în România, în vederea măsurilor de contracarare” are în vedere în primul rând evoluția și manifestările crizei bancare în România și deasemenea implicațiile acesteia asupra economiei României.

După determinarea evoluției sistemului bancar pe perioada de criză, se va avea în vedere sistemul bancar actual din România, sistem ce a suferit modificari pe fondul manifestrii acestei crize cât și evolutia creditelor și a depozitelor după încetarea aceteia.

Ultima parte a Capitolului III, pe baza analizei efectuate în prima parte se va urmări identificarea efectelor și a consecințelor ale crizei financiare în vederea măsurilor de contracarare a acestora.

CAPITOLUL I.

ABORDĂRI GENERALE PRIVIND CRIZELE FINANCIARE ȘI SISTEMUL BANCAR

Având în vedere specificațiile Legii nr. 58/1998, lege ce are în vedere reglementari și dispoziții cu privire sistemul bancar, o bancă reprezintă o instituție de credit autorizată să efectueze, în principal, activitatea de colectare a fondurilor atât de la persoane juridice, cât și de la persoane fizice sub forma depozitelor sau instrumentelor negociabile profitibile la cerere sau la scadență, precum și de acordare a creditelor.

1.1. Activitatea bancară și specificitatea ei

Activitatea principală a unei bănci constă în atragerea de disponibilități de pe piață, care împreună cu capitalul propriu, să fie plasate în afaceri profitabile. Aceasta presupune că băncile vor fi în măsură să asigure prețul resurselor atrase de pe piață, cheltuielile de funcționare proprii și să obțină și un profit convenabil. De aceea orice activitate bancară comportă un risc. Acesta este permanent și însoțește toate afacerile băncii, producerea sau nu a acestuia depinzând de condițiile care i se creează.

În ceea ce privește organizarea și funcționarea unei bănci, trebuie avute în vedere următoarele:

Organizarea sistemului propriu de norme și proceduri capabile să creeze cadrul normativ propriu care, aplicat în procesul de derulare a operațiunilor bancare și a afacerilor contractate cu clientela proprie să asigure evitarea sau minimizarea riscurilor în anumite condiții date.

Organigrama băncii, care trebuie să asigure compartimente și departamente adecvate supravegherii și monitorizării riscului bancar.

În ceea privesc băncile comerciale românești acestea au luat naștere în anul 1990.

O bancă trebuie evident să intre în competiție cu alte bănci și intermediari financiari cu tranzacții de piață directe i va avea succes numai dacă își îndeplinește rolul economic mai bine decât rolul în concurență.

Dificultatea de a îndeplini acest rol cu succes poate fi оnțeleasă prin considerarea problemelor pe care le au băncile în echilibrarea diverselor dorințe ale celor patru grupuri – unitățile cu surplus, cu deficit, proprietarii de bănci și cei care fac regulamentele bancare.

Băncile nu numai că trebuie să gestioneze pasivele într-o formă acceptabilă pentru unitățile cu surplus, dar trebuie să și bonifice dobânzi care să atragă clienții. Un profit mai mare pentru unitățile cu surplus înseamnă un cost mai mare pentru bancă ce achiziționează fondurile acestora.

Unitățile cu deficit doresc ca banca să le împrumute la cel mai scăzut cost disponibil pentru ele. De asemenea, managementul bancar trebuie să se preocupe de un al treilea grup – proprietarii băncii. Proprietarii vor prefera să câștige mai mult pentru ei, plătind mai puțin unităților cu surplus și punând comisioane mai mari unităților cu deficit, dar concurența limitează această tendință.

Mediul concurențial exercită și va exercita o influență agresivă asupra performanțelor bancare.

Concurența cu alte instituții de depozitare va crește, cu instituții financiare nedepozitare cu mai puține restricții, fără rezerve, fără cerințe de capital și cu mai puține reglementări care oferă unele servicii asemănătoare băncilor.

Pe de altă parte, Banca Națională, ca bancă centrală a tuturor băncilor, este cea care emite reglementări și supraveghează sistemul bancar, este interesată în limitarea riscurilor pe care o bancă și le asumă la obținerea și folosirea fondurilor.

1.1.1. Banca Națională a României

Banca Națională a României funcționează conform reglementarilor în viguare sub statutul Băncii Naționale ce reprezintă garantul stabilității monedei naționale. Banca Națională are atribuții aproape exclusive în emisiunea bănească, în puterea și retragerea banilor din circulație. De altfel, Banca Națională a constituit un sprijin substanțial în activitatea de organizare a băncilor. De asemenea, pe parcursul întregii lor activități, băncile sunt susținute cu credite și cu alte fonduri de către banca centrală.

Banca Națională a României a fost înființată în anul 1881 ca banca de stat. Ea a avut în multe perioade sarcini de creditare operativă directă. În toată perioada de funcționare, Banca Națională a acționat ca sprijin și creditor al economiei, fie acordând credite în mod direct producătorilor, fie prin credite de refinanțare pentru băncile specializate în creditarea și finanțarea economiei, fie prin garantarea unor credite sau chiar preluarea unor datorii din credite, ceea ce este totuși contrar preceptelor economiei de piață.

Activitatea Băncii Naționale a României a fost perfecționata permanent, ca urmare a schimbărilor petrecute în economie și societate. Ca urmare a fost necesară înlocuirea Statutului B.N.R. adoptat prin Legea nr. 34/1991 cu noul Statut adoptat prin Legea nr. 101/1998. În acest document de mare însemnătate sunt precizate mai riguros atribuțiile B.N.R. ca factor de stabilitate monetară și economică.

Un alt rol ce îl îndeplinește Banca Națională a României este acela de a întocmi bugetul de venituri cheltuieli, bilanțul, respectând și aplicând totodată planul de conturi, având în vedere activele și pasivele în conformitate cu Standardele Internaționale de Contabilitate (S.I.C.), ce repartizează profitul (80% la bugetul statului, 10% pentru participarea salariaților, 5% pentru fondul de rezervă și 5% pentru creșterea capitalului propriu).

Banca Națională a României își desfășoară activitatea potrivit Legii nr 101/1998 privind Statutul BNR. Articolul 1 din această lege prevede ca Banca Națională a României este banca centrală a statului român, având personalitate juridică.

Sediul central al Băncii Naționale a României se afla în capitala țării: București, însă aceasta poate avea sucursale și agenții atât în capitala cât și în alte localități din țară, având statutul unei autorități administrative autonome de specialitate, fiind independentă față de executiv și desfășurându-și activitatea sub supravegherea Parlamentului României.

Principalul obiectiv al Băncii Naționale a României conform Legii privind statutul băncii, este să asigure stabilitatea monedei naționale, pentru a contribui la stabilitatea prețurilor. În vederea atingerii obiectivului sau fundamental, BNR elaborează, aplica și răspunde de politica monetară, valutară, de credit, de plăți, precum și de autorizarea și supravegherea prudențială bancară în cadrul politicii generale a statului, urmărind funcționarea norrnala a sistemului bancar și participarea unui sistem funanciar specific economiei de piață.

Banca Națională a României (BNR), înfiintață în anul 1880, este, din perspectivă cronologică, cea de-a 16-a bancă centrală din lume.

Banca Națională a României este o instituție publică independentă ce are dreptul exclusiv de emisiune, fiind singura instituție autorizată să emită însemne monetare, ca mijloace legale de plată pe teritoriul României. BNR sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamental privind asigurarea și menținerea stabilității prețurilor.

Conform Statutului Băncii Naționale a României, principalele atribuții ale acesteia sunt:

Să planifice și să gestioneze atât politici monetare cât și politici de curs de schimb;

Să implementeze, să reglementeze și să controleze instituțiile de credit, cât și promovarea și monitorizarea unei bune funcționări a sistemelor de plăți pentru asigurarea stabilității financiare;

Să emită bancnote și monede ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;

Să stabilească cursul valutar și totodată să aibă control asupra acestora;

Să administreze în condiții bune rezervele internaționale ale României.

Toate aceste reglementări se desfășoară sub aspectul activității Băncii Naționale, singurul agent al statului desemnat să supravegheze tranzacțiile valutare efectuate de societățile bancare.

Banca Națională este controlată la rândul ei de către Ministerul Finanțelor și Garda Financiară despre eventualele nereguli de ordin fiscal comise de societățile bancare. De asemenea, Banca Națională, are atribuții importante în desfășurarea activității, precum banca centrală, care stabilește reguli privind întocmirea bilanțurilor societăților bancare, contului de profit și pierderi, precum și ținerea contabilității și controlul acestor societăți bancare.

Conducătorii societăților bancare răspund pentru activitatea lor profesională și gestionarea patrimoniului în fața Adunării Generale a Acționarilor și a Băncii Naționale. Banca Națională poate stabili și alte norme profesionale și etice pentru calitatea și activitatea unui conducător de banca comercială precum pentru activitatea personalului bancar. În cazul încălcării grave a normelor de prudentă bancară, Banca Națională a României poate decide, de la caz la caz, măsuri speciale de supraveghere și conservare a societăților bancare, pentru a păstra, remedia restabili poziția financiară a respectivei bănci comerciale.

Cat despre relațiile economice internaționale ale României cu alte țări în ceea ce privește situația financiară, acasta se reflecta în activitatea valutar – financiară a țării.

Pentru atingerea acestui scop, România urmărește în primul rând valorificarea resurselor sale pe plan internațional, vizând totodată implementarea tehnologiilor avansate, cât și modernizarea sistemelor de operațiuni financiare și de creditare internaționale.

Tot o implicație a României în ceea ce privește piața valutară, o reprezintă și participarea țării la fluxul financiar-monetar internațional. Aceasta implicare a țării se întrepătrunde în sistemul financiar-valutar prin decontările externe legate de comerț și cooperare pe piața internațională, cât și prin acordarea și primirea de credite finanțări internaționale, și deasemenea prin utilizarea mijloacelor de plată internaționale.

Toate aceste acțiuni specificate mai sus, sunt implicații ale țării ce vizează în primul rând ridicarea puterii de cumpărare a monedei naționale și menținerea unui curs valutar cu o stabilitate cât mai optimă.

1.2. Principalele riscuri bancare

Optimizarea managementului riscurilor bancare reprezintă un obiectiv obligatoriu al politicilor de dezvoltare durabilă, atât la nivelul fiecărei bănci în parte, cât și la nivel global.

Riscul bancar poate fi definit ca fiind probabilitatea ca într-o tranzacție să nu se obțină profitul așteptat și chiar să apară o pierdere. El are un impact deosebit asupra valorii societății bancare, atât sub forma pierderilor directe suportate, cât și prin efectele induse asupra clienților, personalului, partenerilor.

Riscurile bancare reprezintă acele acțiuni ale unor instabilități generate de adoptarea unor decizii greșite în funcționarea băncilor.

În țara noastră, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de supraveghere, a emis reglementări bancare menite să contribuie la identificarea și administrarea riscurilor semnificative din activitatea bancară, respectiv:

Riscul de credit: este riscul ce își face apariția în momentul în care în activitatea bancară se înregistrează pierderi, drept consecință a neîndeplinirii de către contrapartidă a obligațiilor contractuale;

Riscul de țară: este un risc asociat riscului de credit, care este determinat de condițiile economice, sociale și politice ale țării de origine a împrumutatului.

Riscul de piață: este riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, care apar din fluctuațiile pe piață ale prețurilor (valorilor mobiliare, mărfurilor și instrumentelor financiare derivate), ratei dobânzii și cursului valutar. Așadar, riscul de preț, riscul valutar și riscul ratei dobânzii sunt principalele componente ale riscului de piață.

Riscul de lichiditate: este acel risc ce se realizează odată ce băncile se afla în imposibilitatea de a-și onora obligațiile de plată pe termen scurt, fără ca acestea să implice costuri sau pierderi ce nu pot fi suportate de bănci;

Alte riscuri ce pot afecta funcționarea băncilor sunt: riscul operațional, riscul reputațional sau riscurile financiare și riscurile cuantificabile (acele riscuri raportate la variația ratei dobânzii, riscuri legate de asigurarea lichidității și finanțării operațiunilor) cât și riscuri operaționale și/sau tehnice (riscuri necuantificabile) – riscurile generate de disfuncționalitățile interne, legate de sistemele informaționale sau de procedurile interne și de respectarea lor, cât și riscuri ale afacerii (factorii legislativi, infrastructura sistemului financiar, sistemul de plăți, politica monetară) sau riscuri conjuncturale.

Toate aceste riscuri pot fi acoperite de companiile de asigurări însă riscurile de natură comercială și politică nu sunt acoperite integral de societățile de asigurări, banca preluând practic o parte din risc numită franchisă. Societatea de asigurare primește o primă de asigurare din partea celui care a cerut asigurarea.

1.3. Generalități privind crizele financiare – idei și perspective ale autorilor din domeniu

Crizele pot fi definite ca fiind situații caracterizate de o instabilitate pronunțată, fiind deci însoțite de o volatilitate și de o incertitudine în creștere pe majoritatea piețelor.

Criza sistemului bancar a scos în evidență vulnerabilitatea băncilor al căror model de afaceri depind un grad ridicat și în mod excesiv de piețele financiare securitizate, care în condiții de stres din timpul crizei au dus la o evaluare nerealistă a riscurilor, a lichidității și a concentrării pozițiilor, precum și la incapacitatea de a anticipa o reducere dramatică în disponibilitatea finanțării garantate pentru a sprijini aceste active.

Mulți dintre autori considera că manifestarea crizei a debutat ca o criză financiară americană dezvoltându-se ca o criză financiară globală.

În acest sens, Niall Fergusson considera că maniestarea crizei reprezintă "o criză a globalizării înseși" pe cand autorul Fareed Zakaria susține că "ne confruntăm de fapt cu o criză a globalizării și nu cu una a capitalismului".

Așadar, din spusele acestor autori, putem considera manifestarea crizei ca fiind un fenomen ce este tocmai efectul globalizării, pentru că însăși criză economică, deși pornită la nivel național, a atins rapid dimensiuni planetare și oarecum în oglindă, soluțiile pentru acest fenomen global au fost căutate mai întâi lanivel național, inclusiv prin măsuri protecționiste, o negare a normelor neoliberale.

Sornette Didier afirma despre criza financiară ca aceasta trebuie prevenita în scopul de a “diagnostica în timp real bulele financiare și de a identifica în avans timpul lor critic”. Acesta vorbește despre perioada de înainte a crizei ca: “Această perioadă a fost numită Marea Moderație – ideea eronată a multor economiști, politicieni și bănci centrale, că am devenit o nouă lume, cu creștere economică și prosperitate fără sfârșit. Asta se vedea prin creșterea accelerată și stabilă a PIB-ului, inflație scăzută și controlată, șomaj redus și instabilitate financiară scăzută. Marea criză din 2007-2008, a distrus această iluzie. Câteva sute de miliarde de dolari de pierderi în sectorul financiar s-au transformat în 5.000 miliarde de dolari de pierderi din PIB-ul modial și aproape 30.000 miliarde de dolari de pierderi la bursa mondială”, aspecte grave ce au contrubuit la amploarea manifestării unei crize financiare, sutine autorul.

În concepția lui Thomas L. Friedman, odată cu primele falimente a unor giganți financiari din SUA, unda de șoc s-a propagat cu repeziciune atât în Europa cât și în întreaga lume. Thomas L. Friedman se referă atât la falimentul băncilor cât și la falimentul societăților nefinanciare, chiar dacă acestea diferă datorită faptului că modul în care își colectează resursele puse la dispoziția clienților pentru creditare diferă de societățile nefinanciare, precum și prin dezvoltarea obligațiunilor securitizate, supravegherea băncilor și rezoluția falimentului diferă de cele ale societăților comerciale tradiționale.

Stiglitz își exprima părerea vis-a-vis de criza financiară și susține faptul că” Singura surpriză a crizei economice din 2008 este că a fost o surpriză pentru atât de mulți.” În abundenta literatură publicată pe tema crizei financiare și implicațiile acesteia, există două puncte de vedere cu privire la începuturile propriu-zise ale zbuciumului economic mondial. Sunt autori care postulează ideea că criza a fost declanșată de boom-ul imobiliar și de slabă reglementare a piețelor financiare; acești autori s-au concentrat pe analizarea evenimentelor care s-au petrecut în SUA anilor 2006 și 2007.

Joseph E. Stiglitz este de părere că de fapt criza financiară a început odată cu invadarea Irakului de către trupele americane (încă din anul 2003). Decizia politică de a invada Irakul a avut repercursiuni majore în economia americană.

Odată cu invadarea Irakului și nevoia de cantități de petrol a dus după sine la creșterea prețului la petrol, ceea ce a reprezentat cel mai evident și cel mai grav efect al acestei manifestări.” Statele Unite ale Americii au cheltuit miliarde de dolari pentru a importa petrol – bani care, în alte condiții, ar fi putut fi folosiți pentru a sprijini economia americană”, susține Stiglitz.

Tot în concepția lui Joseph E. Stiglitz, o mare greșeală ce a condus la manifestarea crizei financiare a fost reprezentată de stimulentele financiare oferite de marile corporații, stimulare financiară pe care managerii le accesează, determinând conducătorii de corporații să îmbunătățească rezultatele și performanța financiară a companiilor, astfel încât valoarea de piață a corporațiilor să crească.

Un alt aspect ce ține de stimularea financiară a companiilor, și totodată o participare inconștienta la crearea crizei financiare este dată de firmele de contabilitate. Multe companii au fost tentate să ofere stimulente financiare firmei de audit/contabilitate pentru a beneficia de situații financiare favorabile companiei.

Un alt aspect ce a avorizat apariția crizei financiare, din perspectiva lui Joseph E. Stiglitz o constituie sectorul bancar din SUA, mai exact reabilitatea actului Glass–Steagall – lege promulgată pentru prima oară în 1933 prin care se ștergeau granițele dintre băncile de investiții și băncile comerciale.

Promulgarea acestei legi a avut drept consecință impulsionarea băncilor comerciale de a adopta cultura speculativă a băncilor de investiții. Mai mult, faptul că Federal Reserve, sub conducerea lui Alan Greenspan, a permis băncilor să crească și să devină interdependente, acest aspect a determinat apariția sloganului” too big to fail”. Multe alte proceduri de” bail-out” inițiate și aplicate de Federal Reserve au salvat marile bănci de la un faliment sigur. Decizia luată de Federal Reserve a fost cu două imbolduri: pe de-o parte a salvat economiile și creditele făcute de milioane de americani; pe de altă parte, a determinat creșterea presiunilor financiare asupra americanilor, care au fost nevoiți să plătească mai multe taxe.

În altă ordine de idei, Joseph E. Stiglitz, vorbește despre criza financiară ca fiind o consecință creată de complexitatea crescândă a instituțiilor financiare americane. Edlin și Stiglitz sunt de părere că transparență a instituțiilor financiare americane este contrabalansată de complicate proceduri interne, foarte dificil de înțeles chiar și de specialiștii în finanțe, cu atât mai puțin de clienții acestor instituții.

Vis-a-vis de acest aspect, J. Stiglitz, susține în cartea sa: “Războiul de 3 trilioane de dolari. Adevăratul cost al conflictului din Irak” ca” pentru a înțelege ceea ce s-a întâmplat, trebuie să înțelegem ce ar fi trebuit să facă un sector financiar. Este foarte simplu: ar trebui să aloce capital și gestioneze riscurile, ambele la costuri mici. Dacă ar trebui să acordăm o notă pentru sistemul financiar american, atunci nota meritată ar fi nota 4.”

În concluzie, având în vedere transpunerea toturor acestor păreri vis-a-vis de criza financiară, se constată că aceasta este o activitate apărută pe fondul afectării întregului sistem financiar, odată ce vulnerabilitățile din sectorul bancar s-au dovedit de natură sistemică, influențând totodată și celelalte componente ale sistemului financiar. Un alt aspect al manifestării crizei financiare îl constituie acțiunea de globalizare și contagiune prin intermediul relațiilor financiare care se desfășoară permanent și aproape fără bariere din cauza liberalizării circulației capitalurilor.

CAPITOLUL II.

EVOLUȚIA ȘI IMPACTUL CRIZEI FINANCIARE INTERNAȚIONALE ÎN SISTEMUL BANCAR ROMÂNESC

Criza sistemului bancar a apărut pe fondul acumulării unor vulnerabilități create de combinarea unui număr de condiții favorizante: dobânzi reale scăzute pe o perioadă relativ îndelungată, condiții de creditare deosebit de favorabile, volatilitate scăzută pe piețele financiare și creșteri ale prețurilor activelor.

2.1. Sistemul bancar în România – Istoric și evoluție

Având în vedere specificațiile și reglementările Legii nr.312/2004 în ceea ce privește Statutul Băncii Naționale a României, aceasta are ca obiectiv principal asigurarea și stabilirea optimă a prețurilor. Deasemenea, Banca Națională a României susține politica economică generală a statului, fără a aduce prejudicii odată cu realizarea obiectivului său fundamental.

O altă sarcină a principală a Băncii Naționale a României o reprezintă fundamentarea și aplicarea politicii monetare cât și a politicii de curs de schimb.

Având în vedere obținerea obiectivului principal al Băncii Naționale a României, banca centrală este cea care susține și poziționează strategia de politică monetară și totodată cea care decide asupra instrumentelor și a procedurilor pe care le utilizează pentru implementarea politicii monetare.

Cat despre relațiile economice internaționale ale României cu alte țări în ceea ce privește situația financiară, acasta se reflecta în activitatea valutar – financiară a țării.

Pentru atingerea acestui scop, România urmărește în primul rând valorificarea resurselor sale pe plan internațional, vizând totodată implementarea tehnologiilor avansate, cât și modernizarea sistemelor de operațiuni financiare și de creditare internaționale.

Tot o implicație a României în ceea ce privește piața valutară, o reprezintă și participarea țării la fluxul financiar-monetar internațional. Aceasta implicare a țării se întrepătrunde în sistemul financiar-valutar prin decontările externe legate de comerț și cooperare pe piața internațională, cât și prin acordarea și primirea de credite finanțări internaționale, și deasemenea prin utilizarea mijloacelor de plată internaționale.

Toate aceste acțiuni specificate mai sus, sunt implicații ale țării ce vizează în primul rând ridicarea puterii de cumpărare a monedei naționale și menținerea unui curs valutar cu o stabilitate cât mai optimă.

Având în vedere acestea, se poate înțelege că sistemul bancar românesc este bine organizat, conform standardelor internaționale, dispunând de un personal numeros și bine pregătit.

Instoria sistemului bancar datează și anii 40, iar de-a lungul timpului funcționarii acestea Banca Națională a României a suferit schimbări și modiicari ce au venit odată cu apariția fenomenului de globalizare. Așadar, evoluția sistemului bancar s-a prezentat astfel:

În primul rând, a fost etatizarea Băncii Naționale a României, la 28 decembrie 1946.

A urmat reforma monetară din august 1947.

Alte măsuri ca: retragerea dreptului la reescont al băncii centrale pentru un număr mare de societăți bancare, schimbarea însemnelor monetare, blocarea sumelor aflate în conturile bancare, modificarea legislației care reglementa activitatea în acest domeniu au condus, în final, la transformarea sistemului bancar. În această situație, legea naționalizării din 11 iunie 1948 s-a aplicat băncilor care mai existau formal și care au fost puse în lichidare.

Banca Națională a României s-a numit Banca Republicii Populare Române, devenind o anexă a Ministerului de Finanțe care, la rândul lui, era o verigă în lanțul de subordonare centralizată. Abia în anul 1960 s-a revenit la o formă apropiată de denumirea sa istorică, Banca Națională a R. S. România.

Practic, după toate aceste evenimente și toată activitatea bancară s-a concentrat la o singură instituție devenită centrul de creditare, de casă, de decontări, de control. Statul și-a instituit, prin organizarea evidentei controlului de către unica bancă, un sistem centralizat de urmărire, verificare și dirijare strictă a economiei naționale, atât pentru tranzacțiile interne, cât pentru cele internaționale.

2.2. Evoluția indicatorilor economici în perioada de criză și după încetarea acesteia în UE și în România

Aflându-se în plin proces de tranziție în ceea ce privește economia țării, odată cu venirea crizei economice, România a participat la un întreg proces de schimbări ce au participat concomitent la structura economiei și a sistemulu bancar în ansamblu.

Se vor analiza, în prima fază evoluția și modificările în ceea ce privesc indicatorii financiari ce au participat la schimbările și modificările sistemului financiar din România.

Conform unui raport realizat de către Eurostat” povara fiscală” după perioada de criza taxele și impozitele au suferit modificări în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, evident și în România.

Raportul conține o analiza detaliată statistică și economică a sistemelor fiscale ale statelor membre ale Uniunii Europene, plus Islanda și Norvegia, care sunt membre ale Spațiului Economic European. Datele sunt prezentate într-un cadru statistic unificat (ESA95 sistemul armonizat de conturi naționale și regionale), ceea ce face posibilă evaluarea sistemelor fiscale naționale eterogene pe o bază pe informații comparabile.

Evoluția ponderii taxelor în Produsul Intern Brut – poziționarea României fata de statele UE

România și Portugalia sunt țările UE în care s-a consemnat cea mai mare creștere a ponderii taxelor în Produsul Intern Brut în intervalul 2012 – 2014, în timp Estonia și Suedia sunt statele care au consemnat cel mai semnificativ declin al poverii fiscale în perioada menționată, conform datelor publicate luni de Oficiul European de Statistică (Eurostat).

Tabel nr. 2.1. – Tendințe și evoluții ale celor mai mici creșteri ale PIB-ului UE-27

pozitionarea Romaniei fata de statele UE

Sursă: Institutul European de statistică EUROSTAT

În ceea ce privește Portugalia povara fiscală a urcat în 2014 la 33,2% din PIB de la 31,5% în 2012 iar în România de la 26,7% din PIB (2012) la 28,2% din PIB (în 2014). Pe de altă parte, în Estonia ponderea taxelor în PIB a scăzut la 32,8% (în 2014) de la 34,1% (2012) iar în Suedia la 44,3% (în 2014), de la 45,4% (în 2012).

Figura nr. 2.1. Tendinte si evolutii ale celor mai mici cresteri ale PIB-u UE-27

pozitionarea Romaniei fata de statele UE

Sursa: Oficiul European de statistica, EUROSTAT

Din graficul de mai sus, se observa că PIB-ul în țările UE au crescut în anul 2014 în România și Portugalia, însă în ceea ce privește Estonia și Suedia, chiar dacă PIB-ul a scăzut, în anul 2014, acesta reprezintă cea mai mare valoare din țările analizate.

Ponderea în PIB a veniturilor din taxe și impozite la nivelul UE – pozitionarea Romaniei fata de statele UE

Ponderea în PIB a veniturilor din taxe și impozite la nivelul UE a urcat la 38,8% în 2014, de la 38,3% în 20011 și 38,4% în 2012, în timp ce în zona euro, ponderea în PIB a veniturilor din taxe și impozite a urcat la 39,5% în 2014, de la 39% în 2013 și 39,1% în 2012.

Tabel nr. 2.2. Ponderea în PIB a veniturilor din taxe și impozite la nivelul UE și în zona Euro

Sursă: Oficiul European de statistică, EUROSTAT

Ponderea în PIB a veniturilor din taxe și impozite la nivelul UE a scăzut în anul 2013 ajungând la 38,3% iar în 2014 acesta a cunscut o creștere de 0,5%, ajungând așadar la 38,8%. Și ponderea în PIB a veniturilor din taxe și impozite în zona Euro a cunoscut aceasi tendința de evoluție.

Sursa: Oficiul European de statistica, EUROSTAT

Figura nr. 2.2. Ponderea în PIB a veniturilor din taxe și impozite la nivelul UE si in zona Euro

Comparând ponderea în PIB a veniturilor din taxe și impozite la nivelul UE și ponderea în PIB a veniturilor din taxe și impozite în zona Euro se observă o diferență semnificativă între acestea, ponderea în PIB a veniturilor din taxe și impozite în zona Euro având valori mai mari decât ponderea în PIB a veniturilor din taxe și impozite la nivelul UE atât în anul 2012, cât și în 2013 și 2014.

.

Evoluția TVA-ului în statele membre UE în perioada 2000 – 2014 – pozitionarea Romaniei fata de statele UE

Un domeniu în care declanșarea crizei economice și financiare a avut un impact evident a fost impozitarea consumului. Aproximativ jumătate din statele membre au crescut cotele de TVA între 2008 și 2014. Cele mai mari creșteri au fost înregistrate în Ungaria (de la 20,0% la 25,0%), România (de la 19,0% la 24,0%), Grecia (de la 19,0% la 23,0%) și Letonia (de la 18,0% la 22,0%) – VEZI ANEXA NR. 1.

Figura nr. 2.3. Evolutia TVA-ului MEDIU in statele membre UE in perioada 2000 – 2014

Sursa: Oficiul European de statistica, EUROSTAT

Așadar, din situația prezentată anterior a modificării cotelor TVA, din anul 2000 până în 2014, se constată că atât România cât și că țările member UE, au suferit modificări majore, majoritatea modificări de creștere a cotelor de valoare adăugată. Belgia, Bulgaria, Danemarca, Germania, Irlanda, Franța, Italia, Cipru, Luxemburg, Malta, Olanda, Austria, Slovenia și Suedia sunt țările care nu au suferit modificări în ceea ce constă cota de TVA. Toate celelalte au prezentat majorări ale cotei Tva după cum urmează: Republica Ceha a crescut cu 1%, Estonia cu 2%, Grecia a cunoscut o creștere de 4%, Spania 2%, Letonia 4%, Lituania 3%, Ungaria 5%, Polonia 1%, Portugalia 3%, România 5%, Slovacia 1%, Finlanda 1% și Marea Britanie 2.5%. Crescând ușor din 2000 până în 2009, TVA-ul mediu în cele 27 țări ale UE a crescut puternic, de la 19,4% în 2009, până la 20,7% în 2014.

Figura nr. 2.4. Evolutia TVA-ului in statele membre UE in perioada 2000 – 2014

Sursa: Oficiul European de statistica, EUROSTAT

Conform graficului, pe baza datelor statistice EUROSTAT, cea mai mare creștere a TVA-ului în ultimii ani a fost reprezentată de România și Ungaria de un procent de 5%. Rata medie standard a Taxei pe Valoarea Adăugată la nivelul UE a crescut de la 19,2% în 2000 până la 21,3% anul acesta. În 2014, rata standard a TVA în UE variază de la 15% în Luxemburg, 17% în Cipru și Malta la 27% în Ungaria, 25% în Danemarca și Suedia, 24% în România.

Impozite pe venituri personale – pozitionarea Romaniei fata de statele UE

În perioada 2000-2014, nivelul impozitului pe veniturile personale în România a scăzut de la 40% la 16%, în condițiile în care în UE a scăzut de la 44,8% la 38,3%.

Tabel nr. 2.3. – Cele mai mari creșteri ale Impozitelor pe venituri personale

Sursă: Oficiul European de statistică, EUROSTAT

În anul 2014, cele mai mari impozite pe veniturile personale se înregistrează în Suedia (56,6%), Danemarca (55,6%), Belgia (53,7%), Portugalia (53%) Olanda și Spania (ambele cu 52%), iar cele mai scăzute în Bulgaria (10%), Lituania (15%), Ungaria și România (ambele cu 16%) și Slovacia (19%).

Figura nr. 2.5. Cele mai mari cresteri ale Impozitelor Impozite pe venituri personale

Sursa: Oficiul European de statistica, EUROSTAT

Așadar, se observa că cea mai mare pondere impozitelor pe veniturile personale în anul 2014 a fost în Suedia, Danemarca, Belgia, Portugalia, olanda și Spania cu un procent de aproximativ 50%.

Impozite pe companii – pozitionarea Romaniei fata de statele UE

În ceea ce privesc impozitele pe companii, în anul 2014 cele mai mari impozite sunt înregistrate în Franța (37,2%), Malta (36%) și Belgia (35%) și cele mai mici fiind în Bulgaria și Cipru (ambele cu 11%) și Irlanda (13,5%), Lituania (15%) și România (16%).

Tabel nr. 2.4. Cele mai mari creșteri ale Impozitelor pe companii

Sursă: Oficiul European de statistică, EUROSTAT

Așadar (după cum se poate observa atât în table cât și în grafic), din punct de vedere al impozitelor pe companii, cele mai mari ponderi sunt reprezentate de Franța, Malta și Belgia, de aproximativ 35%, iar celelalte reprezintă o pondere a impozitelor pe companii de 10 – 16%.

Figura nr. 2.6. Cele mai mari cresteri ale Impozitelor pe companii

Sursa: Oficiul European de statistica, EUROSTAT

Importurile si exporturile Uniunea Europena – Evolutii in perioada crizei economice si dupa incetarea acesteia

Uniunea Europeană este cea mai mare putere comercială din lume, asigurând 16.5% din volumul importurilor și exporturilor efectuate la nivel mondial.

In ceea ce priveste comerțul total din Uniunea Europeana (suma importurilor și exporturilor extra – UE) acesta a fost evaluat la 2 951 640 milioane EUR în 2010 conform datelor statistice comunicate de Eurostat. Ca atare, activitățile comerciale în UE-27 au revenit aproape de nivelurile record înregistrate în 2008.

În anul 2010 comerțul total în UE-27 (importurile si exporturile) a crescut cu 557 933 milioane EUR fata de 2009. Și în anii: 2011 și 2012, Comerțul total al UE-27 a înregistrat creșteri, însă cu o rata mai mică de evoluție, ajungând la 3 161 640 milioane EUR în 2011 și 3 576 343 milioane EUR în 2012.

In anii 2013 si 2014 Comerțul total al UE-27 a inregistrat evolutii pozitive cu o rata de evolutie mai mare decat in anii precedenti. Asadar, in anul 2013 Comerțul total al UE-27 a ajuns la o valoare de 3.881.710 milioane EUR iar in anul 2014 Comerțul total al UE-27 a inregistrat valoarea de 3.965.203 milioane EUR.

Figura nr. 2.10. Comerțul total al UE-27

Sursa: Oficiul European de statistica, EUROSTAT

In linie proportionala cu criza economica, se observa si un declin al comertului in statele Uniunii Europene in special in anul 2008 – 2009 insa este de remarcat si faptul ca atat in anii 2010 si 2011 cat si in anii urmatori comertul UE a inceput sa inregistreze cresteri ajungand in anul 2014 la o valoare de 3.965.203 milioane EUR.

Exporturile in Uniunea Europeana – Evolutii in perioada crizei economice si dupa incetarea acesteia

După ce în anul 2009, Comerțul total al UE-27 a suferit o scădere dramatică, exprimata atat in valoarea exporturilor cat și cea a importurilor, UE-27 a înregistrat în anul 2010 o creștere a exporturilor la un nivel record de 1 459 889 milioane EUR, ceea ce reprezintă o creștere cu 23 % față de anul precedent. Conform raportului statistic publicat pe platforma Eurostat, aceasta evolutie a fost determinată în mare măsură de creșteri ale exporturilor de utilaje și echipamente de transport, precum și de alte mărfuri fabricate.

În anul 2011, exporturile au crescut cu 49.663 milioane EUR fata de anul precedent iar în anul 2012, exporturile au ajuns la o valoare de 1.420.516 milioane EUR.

In anul 2013, exporturile UE au continuat sa creasca ajungand la valoarea de 1.591.894 milioane EUR iar in anul 2014, acestea au continuat un trend ascendent in crestereri, inregistrand o valoare de 1.672.779 milioane Eur.

Figura nr. 2.11. Expxorturile in UE-27

Sursa: Oficiul European de statistica, EUROSTAT

Conform graficului de mai sus, se poate observa o evolutie pozitiva a Exporturilor in UE din ultimii ani. In anul 2009, exporturile au suferit pierderi insa odata cu anul 2010, acestea au inceput usor – usor sa creasca.

Topul celor mai mari creșteri ale exporturilor in UE-27

Din punct de vedere a tarilor, ce reprezinta cea mai mare crestere a exporturilor in anul 2014, pe prima poziție se află Estonia (35%), urmată de Bulgaria și Lituania (pe aceeași poziție, cu un avans de 33%) și Letonia (30%). Dintre cele 27 de state ale UE, exporturile s-au diminuat doar în Luxemburg (2%), cel mai redus avans fiind observat în cazul Irlandei (6%).

Figura nr. 2.12. – Tendinte ale celor mai mari cresteri ale exporturilor in UE, in 2014

Sursa: Oficiul European de statistica, EUROSTAT

Din graficul nr. 2.3., se observa că cea mai mare pondere a creșterii exporturilor în UE, este reprezentată de Estonia, Bulgaria și Lituania.

Importurile in Uniune Europeana – Evolutii in perioada crizei economice si dupa incetarea acesteia

Importurile au crescut în anul 2010, cu 24 % până la valoarea de 1 501 761 milioane EUR, cea mai mare creștere înregistrându-se în cazul importurilor de utilaje și echipamente de transport, precum și al produselor energetice. În anul 2011, importurile au înregistrat o valoare de 1.613.952 milioane EUR iar în anul 2012, importurile au ajuns la 1.693.995 milioane EUR.

Cele mai mari cresteri ale importurilor UE au fost inregistrate in anul 2013 si 2014, ajungand in anul 2014 la o valoare de 2.392.434 milioane EUR, fata de anul 2012 cand importurile inregistrau suma de 1.693.995 milioane EUR.

Figura nr. 2.13. Importurile al UE-27

Sursa: Oficiul European de statistica, EUROSTAT

Conform graficului de mai sus, se poate remarca faptul ca in ciuda declinului din anul 2009, cand importurile au incetat sa mai creasca, ba chiar au inregistrat scaderi, din anul 2010, acestea s-au stabilizat usor, urmand ca in anii: 2013 si 2014 sa inregistreze cresteri semnificative.

Importurile si exporturile Romaniei si ponderea in Uniunea Europeana – Evolutii in perioada crizei economice si dupa incetarea acesteia

Comerțul României reprezintă unul din sectoarele economiei naționale aflat într-un amplu proces de restructurare sectorială și microeconomică, privatizarea în comerț fiind mai avansată decât în majoritatea celorlalte sectoare ale economiei românești.

Analiza generală a tendințelor înregistrate de comerțul exterior al României are la bază sistemul unitar de indicatori: volumul comerțului exterior, volumul exportului, volumul importului, exportul pe locuitor. etc., indicatori statistici se regăsesc în anuarele statistice ale Institutului Național de Statistică (INS).

Potrivit datelor comunicate de Eurostat, în 2014, România ocupă poziția a patra din Uniunea Europeană (UE) în privința creșterii exporturilor, de 28%, și locul nouă în funcție de avansul importurilor, de 20%.

Tabel nr. 2.5. Ponderea exporturilor și importurilor României în comerțul cu UE, în perioada 2000-2014

Sursă: Oficiul European de statistică, EUROSTAT

Din analiza celor două dinamici, se constată că în perioada 2000-2014, dinamica exporturilor depășește ușor dinamica importurilor, însă în majoritatea perioadei analizate, situația a fost inversă, așadar importurile au avut o creștere mai mare decât exporturile.

Superioritatea ratei de creștere a importurilor comparativ cu rata de creștere a exporturilor vine să demonstreze că politicile de liberalizare ale comerțului exterior au favorizat importurile de mărfuri, în timp ce cantitatea de bunuri exportată a rămas la un nivel redus, chiar dacă tendința ultimilor trei ani (2010-2014) este de creștere.

Dinamica comerțului exterior, exprimată prin liniile de tendință din Graficul nr. 2.6., reflectă faptul că România se situează în cadrul țărilor cu o dinamică a exporturilor inferioară, dinamicii înregistrate de importuri pana in anul 2012, cand situatia se schimba in sens invers.

Figura nr. 2.15. – Ponderea exporturilor și importurilor României în comerțul cu UE,

in perioada 2000 – 2014

Sursa: Oficiul European de statistica, EUROSTAT

Așadar, se poate aprecia că tendința de intensificare a Comerțului Exterior este clară, UE deținând ponderi mari în totalul importurilor și exporturilor României încă din 1990, motiv pentru care se poate spune că România desfășoară în mod preponderent schimburi economice cu țările Uniunii Europene, atat in perioada dinaintea crizei financiare la nivel UE cat si dupa depasirea acesteia.

2.3. Evoluția cursului de schimb și a ratei dobânzii

Conform Băncii Naționale a României în ultimii ani, cursul de schimb al monedei Naționale a țării (România) și-a stopat aprecierea față de moneda euro, fapt ce a dus la creștere a aversiunii globale față de risc, indusă de:

Transformarea unei situații nefavorabile a sistemului financiar în favoarea băncilor din zona euro;

Creșterea ratei dobânzii de politică monetară;

Grafic nr. 16. Cursul de schimb nominal

Sursa: Raport statistic BNR (http://www.bnr.ro/Raport-statistic-606.aspx)

Site-ul oficial al Bancii Nationale a Romaniei

În ceea ce privește mdificarea și evoluția cursului de schimb se observă că USD este sub EURO, ceea ce reprezintă că în fata LEU-ului, EURO are valoare mai mare, acesta cunoscând fluctuații de micșorare/creștere în perioada analizată, însă se constată că din Ianuarie 2011 până în Dembrie 2014 Euro a crescut cu doar 1 punct procentual în fata LEULUI.

Conform rapoartelor statistice statistice publicate de către Banca Națională a României (BNR) în perioadă după ce criza financiară a încetat să se desfășoare, rata dobânzii (de politica monetară, la facilitatea de creditare și la facilitatea de depozit) a înregistrat scăderi atât în ceea ce privește rata dobânzii de politica monetară, cât și rata dobânzii la facilitatea de creditare și deasemenea rata dobânzii la facilitatea de depozit.

Tabel nr. 2.6. Evolutia ratei dobanzii

Sursa: Raport statistic BNR (http://www.bnr.ro/Raport-statistic-606.aspx) – Site-ul oficial al Bancii Nationale a Romaniei

Având în vedere transpunerea procentuală a maniestatiilor ratei dobânzii și evoluția acestora, se observă că din Ianuarie 2013 până în Mai 2015 rata dobânzii de politica monetară a scăzut consecutiv ajungând de la o valoare de 4.5% în Ianuarie 2013 la o valoare procentuală de 1.75% în luna Mai 2015. Cât despre rata dobânzii la facilitatea de creditare, aceasta aproape că s-a înjumătățit ajungând să înregistreze în anul 2015 lina mai o valoare procentuală de 3.25% (valoare de la 7.5%). În ceea ce privește rata dobânzii la facilitatea de depozit, în perioada analizată, aceasta a înregistrat scăderi semnificative de la 1.50% în Ianuarie 2013 la 0.25% în Mai 2015.

Grafic nr. 2.17. Rata dobanzii de politica monetara

Sursa: Raport statistic BNR (http://www.bnr.ro/Raport-statistic-606.aspx)

Site-ul oficial al Bancii Nationale a Romaniei

Conform figurii din reprezentarea grafică nr. 2.17. se observă o evoluție descendentă a ratei dobânzii de politica monetară, ceea ce reprezintă o evoluție pozitivă a pieței financiare, pe fondul înăspririi condițiilor lichidității, după trecerea crizei economice.

În ceea ce privește manifestarea și evoluția ROBOR – ului, acesta a scăzut ușor – ușor urmând un trend de stabilezare treptată, iar modificarea ulterioară a caracterului condițiilor lichidității de pe piața monetară și revizuirea anticipațiilor instituțiilor de credit privind evoluția în perspectivă a acestora au condus la ajustarea ascendentă a cotațiilor ROBOR, care s-au repoziționat astfel la valori mai ridicate, aflate însă în concordanță cu nivelul curent și cel anticipat ale raței dobânzii de politică monetară.

Grafic nr. 2.18. Rata dobanzii la facilitatea de creditare

Sursa: Raport statistic BNR (http://www.bnr.ro/Raport-statistic-606.aspx)

Site-ul oficial al Bancii Nationale a Romaniei

În ceea ce privește rata dobânzii la facilitatea de creditare, se observă că perioada de după criză a fost una benefică, rata dobânzii la facilitatea de creditare înregistrând scăderi trptate, micșorându-se în anul 2014 cu 0.75 puncte procentuale față de anul 2013 și cu 2 punte procentuale în anul 2015 față de anul 2014. Modificarea ratei dobânzii la facilitatea de creditare din anul 2013 până în anul 2015 s-a micșorat cu 2.75 puncte procentuale, de la 7.5% în anul 2013 la 4.75% în anul 2015.

Grafic nr. 2.19. Rata dobanzii la facilitatea de depozit

Sursa: Raport statistic BNR (http://www.bnr.ro/Raport-statistic-606.aspx)

Site-ul oficial al Bancii Nationale a Romaniei

Cât despre rata dobânzii la facilitatea de depozit, aceasta s-a micșorat semnificativ în preioada analizată înregistrând în anul 2013 (Ianuarie) un procent de 1.5%, urmând ca în anul următor (2014) să se înjumătățească, înregistrând un procent de 0.75% iar în anul 2014 să scadă până la o valoare de 0.25 puncte procentuale.

CAPITOLUL III.

CAUZE ȘI EFECTE ALE CRIZEI FINANCIARE ÎN ROMÂNIA, ÎN VEDEREA MĂSURILOR DE CONTRACARARE

Sectorul bancar reprezintă componentă de baza s sistemului și a pieței financiare.

Sistemul bancar din România deși a suferit schimbări majore în urma declanșării crizei financiare, în toată această perioadă nu a avut nevoie de sprijin din fonduri publice, iar principalii indicatori de prudență bancară se plasează la un nivel adecvat.

3.1. Evoluția crizei bancare în România și implicațiile acesteia asupra economiei României

În ceea ce privește manifestarea crizei financiare România aceasta a avut efect oarecum întârziat datorită faptului că băncile românești nu au expuneri pe instrumentele financiare aflate la originea problemelor actuale de pe piețele financiare internaționale, iar turbulențele de pe aceste piețe au afectat stabilitatea financiară în mod indirect, pe canalul economiei reale și pe cel al lichidității bancare.

Punctele forte ale României în ceea ce privește afectarea aceteia odată cu venirea crizei financiare a fost consolidata de sistemul bancar bine capitalizat și bine reglementat, lipsa produselor financiare sofisticate și ponderea relativ mare a autoconsumului, adică a economiei de subzistență. Aceste trăsături au atenuat unele canale prin care criza financiară mondială a afectat România.

Însă creditele au suferit fluctuații în această perioadă iar aceste cauze au determinat evoluțiile menționate ale creditului neguvernamental care rezidă atât în cererea, cât și în oferta de credite.

Rezultat al măsurilor adoptate de BNR, precum și al deficitului de cerere, în perioada iulie 2013 – iulie 2014, nivelul dobânzilor practicate de bănci la creditele noi în lei acordate categoriilor principale de debitori a consemnat o scădere semnificativă (cu 3,3 puncte procentuale, respectiv de la 11,4 la sută la 8,2 la sută în cazul clienților persoane fi zice și cu 2,2 puncte procentuale, respectiv de la 8,6 la sută la 6,4 la sută în cazul companiilor nefi nanciare).

Tendința de restrângere a creditului acordat sectorului privat s-a manifestat în întreaga perioadă parcursă de la ultimul Raport asupra stabilității financiare (Grafic nr. 1), însă contracția s-a diminuat de la -8,4 la sută în iulie 2013 la -4,3 la sută în iulie 2014 (ritm anual; termeni reali).

Figura nr. 2.1. Evolutia activelor bancare si a creditului acordat sectorului privat

Sursa: BNR, INS

În urma graficului de mai sus se observă o evoluție crescătoare a creditului acordat sectorului privat până în anul 2008 inclusiv anul 2009 și o stopare a acestei creșteri din anul 2010.

În ceea ce privește valuta creditului, tendința de contracție a acestuia s-a accentuat în ultimii ani, mai ales în 2014 (ritmul real negativ atingând -10,8 la sută în iulie 2014 de la -7,2 la sută în iulie 2013), pe când declinul componentei în lei a fost mai redus în semestrul ÎI 2013 (-0,8 la sută în decembrie 2013), iar în anul curent evoluția a redevenit pozitivă, după cinci trimestre consecutive de contracție (ritmul anual de creștere a creditului în lei s-a accelerat de la 0,5 la sută în ianuarie 2014 la 7,6 la sută în iulie 2014, termeni reali), în principal pe seama creșterii volumului de credite acordate pe termen mediu.

Figura nr. 2.2. Ritmul anual de crestere a creditului acordat sectorului privat, termeni reali

Sursa: BNR, INS

Conform graficului de mai sus, în anul 2008 – 2009 se observă o scădere bruscă a creditului acordat sectorului privat atât în ceea ce privește valuta cât și monedă românească. Creditul în valută reprezintă valori mai mare decât cele în Lei în perioada 2008 – 2010, însă anul 2011 și anul 2012 moneda românească tinde să înainteze în fata valutei, ba chiar în anul 2013 și 2014, aceasta ia asalt și crește până la 10%, în timp ce valuta scade la -10%.

Evoluția este datorată modificării modelului de afaceri al instituțiilor de credit, în contextul implementării la nivel național a cerințelor recomandării CERS nr. 1/2011, care impune statelor membre reglementarea mai strictă a condițiilor de acordare a creditelor în valută pentru debitorii expuși la riscul valutar, atât persoane fizice, cât și companii nefinanciare, având ca principale obiective:

limitarea expunerii la riscurile de credit și de piață, sporind astfel capacitatea sistemului fi nanciar de a-și reveni rapid după șocuri;

asigurarea unui control al creșterii excesive a volumului creditelor în monedă străină și evitarea producerii unor bule speculative în domeniul prețurilor activelor;

limitarea riscurilor de fi nanțare și de lichiditate, reducând astfel la minimum acest canal de contagiune;

crearea de stimulente pentru a îmbunătăți evaluarea prețului riscului asociat acordării de împrumuturi în monedă străină;

împiedicarea eludării măsurilor naționale prin arbitrajul normativ.

Măsurile au determinat o modificare structurală semnificativă a creditului acordat sectorului privat (Grafic nr. 2.2.), prin diminuarea cu 5 puncte procentuale a contribuției componentei în valută.

3.2. Sistemul bancar actual din România

Sistemul bancar românesc este alcătuit în prezent din 40 de instituții de credit, băncile demonstrându-și stabilitatea financiară și fiind capabile să treacă cu bine peste provocările ce implica rata creditelor neperformante și de optimizarea portofoliilor de credite pe fondul constrângerilor de reglementare. Principalele provocări la adresa stabilității financiare rămân riscul de credit și riscul contagiunii externe.

Conform unui raport publicat de către Banca Națională a României, făcându-se o structură în funcție de capitalul de care acestea dispun, în sistemul bancar românesc au fost evaluate un număr de 25 bănci cu capital majoritar străin, trei instituții cu capital majoritar privat autohton, 2 bănci cu capital integral sau majoritar de stat, 9 sucursale ale unor bănci străine și o organizație cooperatistă de credit.

Se va observa o reprezentare grafică a structurii sectorului bancar, structura evaluata după perioada de criză și realizarea unei stabilități financiare.

Figura nr. 2.4. Structura sectorului bancar romanesc

Sursa: BNR, INS

Așadar, având în vedere reprezentarea grafică din figura nr. 2.4. se constată că cea mai mare pondere în ceea ce privește structura sectorului bancar românesc este reprezentată de băncile cu capital majoritar străin apoi sucursalele unor bănci străine.

Acestea dețin o pondere de aproximativ 80% din totalul structurii sectorului bancar Românesc.

În ceea ce privește evoluția structurii sectorului bancar Românesc din ultimii ani, conform publicațiilor de către Banca Națională a României (BNR), ponderea activelor instituțiilor cu capital străin în totalul activelor sistemului bancar românesc a crescut de la 83% în decembrie 2011 la 90% la nivelul lunii decembrie 2013, dar a ajuns la 80% la finele lunii iunie 2014.

Din punct de vedere al originii acționarilor în funcție de active, băncile cu capital austriac dețin o cotă de piață de 37,1%, urmate de băncile cu capital francez cu 13,5% și grecesc cu 12,3%.

Figura nr. 2.5. Cota de piata

Sursa: BNR, INS

Analizând reprezentarea grafică din figura nr. 2.5. se constată că cea mai mare cotă de piața este deținută băncile cu capitalul austriac, reprezentând o valoare procentuală de 37,1% fiind urmată de băncile cu capital francez deținând o cotă de piață de 13,5%, iar băncile cu capital grecesc dețin o cotă de piață de 12.3 puncte procentuale.

Primele cinci bănci din sistem dețineau la 31 decembrie 2013 ponderi de 54,4% în volumul agregat al activelor, 52,9% în stocul creditelor, 54,3% în cel al depozitelor și 54,85% în totalul capitalurilor proprii potrivit datelor Băncii Naționale a României, aferente anului 2013.

În ceea ce privește rata de economisire, aceasta este în creștere fiind plasată la nivelul anului 2014 la 26.5% ca pondere în PIB.

Rata de economisire a cunoscut o evoluție pozitivă în perioada de după criza, aceasta cunoscând o valoare de 21,7% în anul 2012, urmând să crească, ajungând la 25% în anul 2013. Continuându-și evoluția și ajungad la o valoare de 26.8% în anul 2014 potrivit datelor publicate de către Banca Națională a României.

Figura nr. 2.6. Rata de economisire

Sursa: BNR, INS

Se observă o rată de economisire în creștere, ajungând la o valoare de 26.5% în anul 2014 de la 19% în anul 2009.

Creșterea ponderii ratei de economisire în PIB reflectă o încredere constantă în ceea ce privește plasamentele. Avansul economisirii interne a compensat reducerea finanțărilor de la băncile mamă de la 20,3 miliarde euro în șold la 2011 la 13,4 miliarde euro în șold în luna ianuarie 2014. Asistăm la un proces ordonat de dezintermediere financiară. Plasamentele trebuie să fie rentabile, altfel finanțarea pleacă acolo unde găsește o fructificare mai bună.

Constrângerile de reglementare existente la nivel european privind creditarea, înclinația spre economisire, reticența în contractarea de noi credite pe fondul lipsei încrederii în evoluția economiei și restructurarea portofoliilor băncilor au determinat că raportul credite/ depozite din sistemul bancar să se apropie la numai un pas de nivelul de echilibru, coborând la 103,56% în iunie 2014. Dinamica anuală a creditului neguvernamental a rămas negativă, în pofida unei relative îmbunătățiri a evoluției împrumuturilor în monedă națională. Soldul creditului neguvernamental s-a redus cu 3,8%, până la 213,55 miliarde lei, în luna august 2014 comparativ cu perioada similară din 2013. Soldul depozitelor a crescut cu 5,7%, în perioada amintită, până la 215,24 miliarde lei.

Creșterea șomajului, reducerea semnificâțiva a salariilor și restrângerea sau încetarea activității unor companii au contribuit la scăderea continuă a capacității de rambursare a creditelor cu consecințe directe asupra calității portofoliului de credite al băncilor ceea ce a condus la o creștere a volumului provizioanelor pe care instituțiile de credit au fost nevoite să le constituie.

Economiile europene sunt dependente în proporție de 70-75% de finanțarea bancară în timp ce în România sectorul bancar românesc finanțează preponderent economia, asigurând aproximativ 92% din totalul finanțărilor acordate de sistemul financiar românesc. Ruperea cercului vicios dintre datoriile băncilor și cele suverane, îmbunătățirea supravegherii sistemului bancar european și soluționarea problemelor băncilor aflațe în criză fără a utiliza, în principal, resurse publice sunt în proces de implementare prin conturarea Uniunii Bancare Europene.

80% din activele sistemului bancar sunt deținute de instituții cu capital străin. Riscurile implicate în procesul de conturare, transpunere și respectare a reglementărilor constau în posibilitatea restrângerii expunerii și retragerea instituțiilor de credit cu capital străin.

3.3. Evoluția creditelor și a depozitelor după încetarea crizei

Creditarea și economisirea au avut o evoluție imprevizibilă în ultimii șase ani marcați de incertitudinile alimentate de criza financiară. Eforturile instituțiilor de credit pentru asigurarea unui trend ascendent pe cele două paliere ale activității bancare au fost înzecite fata de perioada de boom economic pe care a cunoscut-o economia românească în perioada 2006 – 2008.

Tabel nr. Evolutia portofoliului de credite ale bancilor din Romania in perioada 2009 – 2014

Sursa: Banking News – (http://www.bankingnews.ro/credite-depozite-banca-transilvania-unicredit.html)

Se observă că în perioada analizată Banca Comercială Romană și BRD, sunt băncile ce au adus cel mai mare aport în stabilitatea pieței financiare, acestea înregistrând în anul 2009 (imediat după criză) credite în valoare de 11 MLD. EURO respectiv 8.3 MLD EURO, în anul 2010 BCR a acordat credite în valoare de 11.4 MLD. EURO iar BRD 8.2 MLD. EURO, în anul 2011 BCR a acordat cele mai multe credite în valoare de 12.3 MLD. EURO iar cea mai mică valoare a creditelor acordate de BCR a fost în anul 2013, înregistrând o valoare de 10.45 MLD. EURO.

Figura nr. 2.7. Evolutia portofoliului de credite ale bancilor din Romania

Sursa: Banking News

(http://www.bankingnews.ro/credite-depozite-banca-transilvania-unicredit.html)

Conform reprezentării grafice din figura nr. 2.7., se observa că banca care a acordat cele mai multe credite în perioada analizată este BCR, urmată de BRD.

Cererea de credite a fost influențată în principal de:

menținerea la un nivel înalt a creșterii economice, precum și a perspectivelor legate de aceasta

creșterea veniturilor populației și existența în continuare a unor anticipații pozitive referitoare la nivelul acestora

scăderea nivelurilor dobânzilor percepute de bănci la o serie de produse de creditare, pe fondul adâncirii competiției pe piața bancară românească

aprecierea monedei naționale în primele șase luni ale anului 2007, evoluție care a încurajat angajarea de credite în valută.

Oferta de credite a fost influențată, în principal, de existența în continuare a unui excedent de lichiditate în cazul celor mai multe dintre băncile românești, alături de accesul încă facil la surse de finanțare din străinătate, intensificarea concurenței în sistemul bancar românesc, prin creșterea considerabilă a numărului de jucători de pe piață și ameliorarea percepției băncilor asupra situației financiare a clienților, pe fondul evoluțiilor favorabile ale economiei reale.

De asemenea, un rol important l-au avut și atenuarea de către banca centrală a unor măsuri de prudență bancară referitoare la creditele acordate persoanelor fizice, precum și mutarea responsabilității gestionării riscului de credit în sarcina băncilor comerciale.

Principalele evoluții ale creditului în ultimii 14 ani

Evoluția negativă a activității de creditare a influențat semnifi cativ volumul activelor bancare, care a intrat pe o pantă descendentă în anul curent.

În perioada 2001 – 2009, activele bancare și creditul acordat sectorului privat au înregistrat creșteri de la an la an, însă în perioada 2008 – 2009 creșterea activelor bancare și a creditului acordat sectorului privat a fost una mai lentă, fapt ce a detrminat scăderi în anii următori.

Aceasta stabilitate a activelor bancare și a creditului acordat sectorului privat din ultimii ani analizați s-a datorat în primul rând băncii centrale, care a continuat să susțină, prin instrumentele politicii monetare, procesul de reluare sustenabilă a creditării sectorului real:

rata dobânzii de politică monetară a fost redusă gradual în cinci etape, transmițând în mod consecvent băncilor semnale în sensul ieftinirii creditării în moneda națională (în a doua parte a anului 2013 și primele 8 luni ale anului curent BNR a redus rata dobânzii de politică monetară cu 125 puncte de bază, respectiv de la 4,5 la sută la 3,25 la sută, într-un ritm adaptat procesului de îmbunătățire a fundamentelor economice, având totodată în vedere evoluțiile macroeconomice externe și nivelul foarte scăzut al dobânzilor din zona euro);

începând cu luna ianuarie 2014, rata rezervei minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei ale instituțiilor de credit a fost redusă de la nivelul de 15 la sută la 12 la sută, iar rata rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în valută a scăzut de la nivelul de 20 la sută la 18 la sută, cu o nouă reducere până la nivelul de 16 la sută începând cu luna iulie 2014, măsură cu efecte benefi ce asupra majorării volumului surselor disponibile pentru acordarea de noi credite în economie.

3.4. Efecte și consecințe ale crizei financiare

Având în vedere cele analizate în decursul lucrării, se constată că printre principalele probleme din sistemul bancar în perioada de criză au fost creditele neperformante, în mod deosebit cele în monedă străină. Acesta este motivul pentru care clienții au fost determinați să aleagă produsele de creditare în valută.

O explicație pentru acest comportament este faptul că băncile derulează campanii de marketing pentru împrumuturi în EUR/USD în scopul de a obține un mai bun echilibru extern. Pe de altăparte, clienții solicită împrumuturi în valută deoarece rata dobânzii este mai mică față de cea pentru împrumuturile în lei și pentru că volatilitatea inflației este chiar mai mare decât fluctuațiile cursului de schimb.

Mai mult, Banca centrală a inițiat creșterea ratei dobânzii în perioada de înainte a crizei, fapt ce a determinat relaxarea condițiilor lichidității din sistemul bancar cât și a cpnstrolului monetar, ceea ce a atras după sine atât creșterea inflației cât și deteriorarea perspectivelor acesteia sub impactul amplelor șocuri economice și financiare.

Această evoluție negativă a dus la o creștere continuă a ratelor dobânzilor, creștere ce reprezintă principala consecință a intensificării crizei financiare.

În ceea ce privesc creditele și acordarea acestora principalele cauze sunt date apariția tendințelor nesustenabile în sectorul privat:

creșterea salariilor reale într-un ritm superior câștigurilor de productivitate;

evoluția puternic ascendentă a creditului acordat sectorului privat;

înclinația companiilor și a gospodăriilor de a economisi mai puțin, favorizată de tendința de a percepe sporurile de venit ca permanente și optimismul privind evoluția veniturilor viitoare (în principal în cazul persoanelor cu vârsta sub 50 de ani).

3.5. Măsuri de contracarare a efectelor crizei

Banca Națională a României este componentă de bază a sistemului financiar ce este capabilă să intervină atunci când este cazul adaptând măsuri și reglementări legislative, în concordanță cu bunele practici și cu standardele europene în domeniu.

Banca Națională a României, având atât rolul de a conduce politica monetară cât și cea de a exercita toate celelalte funcțiile specifice unei bănci centrale, într-o perioadă de criză în care sistemul financiar suferea un declin economic și financiar a intervenit adoptând măsuri în vederea stabilității financiare.

Așadar, reacția Băncii Naționale a României în ceea ce privește atenuarea creșterii nesustenabile a creditului a constat în măsuri de politică monetară care să tempereze dinamica segmentului în valută, prin folosirea unor instrumente care să reducă atractivitatea acestuia în raport cu componentă în lei – fie prin operațiuni de modificare a ratei RMO, fie prin operațiuni de coborâre a dobânzilor la creditele în lei, fie prin operațiuni pe piața monetară și valutară.

O altă măsură în ceea ce privește strategia de atenuare a crizei financiare implementate de către Banca Națională a României este reprezentată de rezervă minimă obligatorie fiind o măsură ce ajută la stimularea creditării echivalând cu o reducere a rezervei minime obligatorii sau reducerea creditării prin creșterea acestei rezerve.

Această măsură implementata de Banca Națională a României are în vedere atât reducerea creditării, cât și asigurarea unei lichidități minime pentru că băncile să își poată desfășura activitatea în condiții de siguranță în ceea ce privește situația financiară a băncilor.

Rezervele eliberate pot fi folosite de bănci pentru a relua creditarea, dar ar putea fi trimise de bănci la sediile lor din străinătate, ceea ce ar determina scăderea rezervelor internaționale ale Băncii Națională a României.

O altă măsură de contracarare a crizei economice asupra sistemului bancar a fost reprezentată de inițiativa Băncii Centrale de a micșora rata dobânzii de politica monetară.

Micșorarea ratei dobânzii de politica monetară a condus spre scăderea ratei ROBOR a băncilor, ceea ce vizează ameliorarea treptată a inflației în corelație cu declinul activității economice și al reducerii primei de risc cât și a detensionării graduale a condițiilor lichidității pe piața monetară. Această măsură reprezintă un semnal al băncii naționale pentru a încuraja reluarea creditării și relansarea creșterii economice, considerând un deficit al cererii agregrate.

Ca rezultat al acestor măsuri se urmărește în principal de creșterea volumului de credite în moneda națională în vederea înlocuirii celor în valută având ca scop reducerea riscului cursului de schimb.

Evoluția ratei dobânzii de politică monetară în perioada 2007 – 2014 este reprezentată grafic în figură de mai jos.

Figura nr. 2.8. Evoluția ratei dobânzii de politică monetară în perioada 2007 – 2014

Sursa: BNR, INS

Avand in vedere reprezentarea graficului de mai sus in ceea ce priveste evoluția ratei dobânzii de politică monetară în perioada 2007 – 2014, se observa ca cea mai mare valoare a ratei dobanzii este inregistrata in anul 2009, repectiv 10% mentinandu-se constanta pe toata perioada anului. In anul 2010, 2011 si 2012 rata dobanzii scade treptat cu cate 0,5 puncte procentuale semestrial, urmand ca in 2012 si pana in anul 2014 aceasta sa se mentina constanta, inregistrandu-se o rata a dobanzii de politica monetara de 5%.

Reprezentarea grafica din figura de mai sus ce are in vedere rata dobanzii de politica monetara evidențiază doua trăsături ale politcii monetare BNR:

gradualismul;

caracterul anticiclic.

In ceea ce priveste politica de acordare a creditului, ca masura de contracarare a efectelor crizei financiare, Banca Nationala a Romaniei a adoptat o politică monetară restrictivă, aceasta fiind justificată de preocuparea băncii naționale privind evoluțiile de pe piața creditului.

Aceasta strategie adoptata de Banca Nationala a Romaniei a avut in vedere faptul ca ponderea creditelor acordate sectorului neguvernamental în PIB depășește 5% si, in consecinta este evidentă lipsa capacității de evaluare corespunzătoare a riscului din partea sectorului neguvernamental.

O alta masura in ceea ce priveste atenuarea si evitarea destabilizării monedei naționale și afectării stabilității financiare este data de adoptarea politicii monetare graduale in conditii de relaxare.

Toate aceste intervenții destinate frânării dinamicii alerte a creditului au fost anulate odată cu momentul intrării în recesiune, adoptându-se o atitudine anticiclică prin relaxarea unor componente ale politicii monetare și prudențiale.

BIBLIOGRAFIE

Annamária Benyovszki, Provocările crizei asupra sistemului bancar, Economie teoretică și aplicată, Volumul XX, Nr. 4, 2013;

Alex Berca, Crizele economice si ciclicitatea lor, Editura: Institutul European, Bucuresti, 2011;

Alina Iustina Boitan, Crize bancare si sisteme de avertizare timpurie, Editura ASE, 2011;

Aurel Octavian Berea, Orientari in activitatea bancara contemporana, Editura Expert, Bucuresti, 2013;

Bogdan Capraru, Activitatea bancara. Sisteme, operatiuni si practici, Editura C.H. BECK, Bucuresti, 2010;

Constantin Floricel, Relatii valutar financiare internationale, Editura Universala “Carol Davila”, Bucuresti, 2007;

Constantin Razvan Carcota, Sistemul Bancar din Romania, Editura Universitara, Bucuresti, 2011;

Dardac Nicolae, Barbu Teodora, Monedă, bănci și politici monetare, Editura Didactică și pedagogică, 2006;

Dedu Vasile, Gestiune bancară, Editura Economică, 2010;

Dinu Vasile, Puiu Nistoreanu, Adriana Pietrăreanu, Ion Stanciu, Marin Neagu, Octavian Bîgiu, Revista Amfiteatru Economic, Editura ASE, Nr. 17, 2005;

Dumitru Tudorache, Moneda, Banci, Credit, Editura Universitara, Bucuresti, 2012;

Fareed Zakaria, Lumea postamericana, Editura Polirom, Bucuresti, 2009;

Gheorghe Sandu, Aurel Burciu, Petru Sandu, Activitatea bancara internationala, Editura Economica, Bucuresti, 1999;

Joseph E. Stiglitz, Razboiul de 3 trilioane de dolari. Adevaratul cost al conflictului din Irak, Editura Tehnica, Bucuresti, 2010;

Marvin Goodfriend, Maintaining low inflation: rationale and reality, Springer US, 2001;

Niall Ferguson, Marele Declin: Cum decad institutiile si mor economiile, Editura Polirom, Bucuresti, 2014;

Nițu Ioan, Managementul riscului bancar, Editura Expert, București, 2000;

Olteanu A, Olteanu, F.M., Badea, L., Management bancar – caracteristici, strategii, studii de caz, Editura Dareco, București, 2003;

Paslaru Sorin, PIB-ul fara tara, Cum reconstruim increderea in Romania, Editura ALL, Bucuresti, 2012;

Sornette Didier, Critical Phenomena in Natural Sciences, Editura Springer, 2003;

Thomas L. Friedman, Pamantul Este Plat, Editura Polirom, Bucuresti, 2007;

Virgil Andronache, Banca si operatiunile comerciale – Spete si solutii practice, Editura Unirestitara, 2010;

Surse web:

*** http://www.arb.ro – Site-ul oficial al Asotiatiei Romane a Bancilor

*** http://www.bankingnews.ro – Banking News

*** http://www.biblioteca-digitala.ase.ro – Biblioteca Digitala a Academiei de Studii Economice

*** https://www.bis.org – BANK FOR INTERNATIONAL SETTLEMENTS

*** http://www.bnr.ro – Site-ul oficial al Bancii Nationale a Romaniei

*** http://www.capital.ro – Publicatii online in domeniul financiar

*** http://codfiscal.net – publicație cotată ISSN 2248 – 2148 despre consultanță, finanțe, taxe, contabilitate și audit

*** http://epp.eurostat.ec.europa.eu – Site-ul oficial al Uniunii Europene

*** http://www.insse.ro – Institutul National de statistica

Lucrari stiintifice si documente:

Țugui Andra Cristina, Dardac Nicolae (coord.) – Lucrare stiintifica, Riscul bancar în contextul crizei financiare internaționale – cazul României, Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE, WP nr. 1/2003;

Norma B.N.R. nr.17/2003 privind organizarea activității și sistemul de control intern al băncilor, administrarea riscurilor semnificative, precum și organizarea și funcționarea compartimentului de audit intern, Monitorul Oficial nr. 17, ianuarie 2004;

Banca Centrală Europeană – Financial Stability Review (mai 2014).

ANEXE

ANEXA NR. 1 Evolutia TVA-ului in statele membre UE in perioada 2000 – 2014

Sursa: Oficiul European de statistica, EUROSTAT