Criza Financiara

Introducere

Motto:

„În perioada crizei se nasc invențiile,

descoperirile și marile strategii”

Albert Einstein

Deși crizele pot fi asociate cu liberalizarea financiară, dovezile empirice sugerează faptul că ele sunt un fenomen complex, și nu doar o consecință a globalizării. Crizele au caracterizat piețele financiare, atât în perioadele de integrare economica, cât și în cele de dezintegrare economică. Există studii conform cărora în ultimii 120 de ani frecvența, durata și bilanțul crizelor nu s-au modificat substanțial. În plus, factorii interni joaca un rol demn de luat în seama. Printre aceștia se numără creșterea înceată sau explozia creditului intern. Deși atât investitorii naționali cât și cei străini pot fi la originea crizelor, nu se poate afirma că investitorii străini constituie principalul grup destabilizator. Anumiți autori consideră că investitorii naționali sunt cei care fug primii atunci când apar probleme, ca și cum ar deține mai multe informații. Investitorii străini au tendința de a-i urma pe cei naționali. În orice caz crizele financiare sunt foarte costisitoare. Între 1973 și 1997, au avut loc 44 de crize în țările dezvoltate și 95 pe piețele emergente, cu pierderi medii în ceea ce privește producția națională de 6.25% și respectiv 9.21% din PIB. Crizele financiare nu au același efect asupra tuturor categoriilor de persoane și aceasta în ciuda impactului global negativ. Crizele afectează în mod special categoriile defavorizate prin șocuri negative asupra veniturilor și nivelului de ocupare a forței de muncă, creșterea inflației, modificări de prețuri relative și reducerea cheltuielilor publice.

Crizele creează inegalități și prin transferuri financiare între diferitele grupuri sociale. Astfel, participanții privilegiați ai sectorului financiar obțin importante câștiguri de capital, iar micii participanți suportă adevărate pierderi. Globalizarea financiară aduce beneficii prin dezvoltarea sistemului financiar intern. Ea poate fi însă asociată și crizelor financiare însoțite de efectul de contagiune. Această legătură nu poate fi ignorată într-o lume dominată de asimetria informațiilor. Deși multe crize sunt declanșate de factori interni și au avut loc chiar și în perioade de integrare financiară nesemnificativă, globalizarea poate mări într-adevăr vulnerabilitatea țărilor în fața crizelor. Economiile deschise sunt supuse reacțiilor piețelor interne și internaționale și transmiterea crizelor de la o țară la alta este o caracteristică a acestora a unor economii globale.

Listă cu abrevieri

Capitolul I Criza financiară – Istoric

1.1. Debutul crizelor financiare

În decursul ultimului sfert de secol au avut loc crize care ilustrează instabilitatea dinamicii prețurilor pe piețele financiare și lipsa lichidităților ce pot să se manifeste în mod neașteptat.

Cele mai violente crize au apărut pe piețele de active patrimoniale: este vorba despre Burse în 1987 și în 1989 și despre piața imobiliară, în mai multe țări la sfârșitul anilor 90. În această categorie mai pot fi date ca exemple crizele pieței biletelor de trezorerie (commercial paper) apărută în SUA în 1970 și cea a obligațiunilor cu risc înalt (de calitate inferioară) (junk bonds) din 1989, de pe piețele de obligațiuni. Toate aceste episoade diferite evidențiază existența unor surse ale riscului având capacitatea de a se propaga în ansamblul sistemelor financiare:

creșterile bruște și neprevăzute ale ratei dobânzii;

scăderile bruște ale prețului activelor;

dispariția lichidităților de pe piețele restrânse.

Aceste fenomene ridică probleme foarte serioase referitoare la amenințarea incidențelor globale asupra economiei. Falimentele bancare sau crizele de piață pot duce la adâncirea sau la prelungirea unei recesiuni. Ele pot chiar crea situații caracterizate printr-un climat pesimist al afacerilor și întreținerea marasmului post-recesionist.

În ultimul deceniu al secolului XX, liberalizarea financiară a câștigat teren în țările aflate în curs de dezvoltare. Guvernele marilor puteri care aveau de depășit sechelele crizei imobiliare din perioada 1990 – 1991 și marile instituții financiare, care încercau să descopere noi zone de expansiune, au elaborat în comun o doctrină denumită "consensul de la Washington". Prin intermediul FMI au încercat să convingă guvernele țărilor în curs de dezvoltare și cele din țările dezorientate de căderea comunismului să îmbrățișeze cât mai rapid liberalizarea financiară, "cale regală" a soluțiilor structurale în sensul economiei de piață. Țările care au răspuns pline de entuziasm acestei ferme solicitări li s-a aplicat eticheta de "piețe emergente". Au intrat, imediat în atenția marilor intermediari financiari internaționali în sensul unor acorduri financiare optimiste și au atras o veritabilă avalanșă de capital. Aici se află originea celor mai grave crize financiare apărute după marea depresiune. Au apărut, pe rând, noi crize violente cu repercusiuni internaționale de anvergură: Mexicul la începutul anului 1995. Asia – în a două jumătate a lui 1997, Rusia în august 1998 și Brazilia la finele anului 1998.

O criză financiară veritabilă are drept caracteristică faptul că un accident bine localizat are capacitatea de a se propaga la nivelul întregului sistem financiar, date fiind externalitățile, inerente în cazul prezenței riscului de sistem.

Crahul bursier din octombrie 1987 este un celebru exemplu de criză a pieței, cu putere de repercusiune globală, care a trebuit să fie stopat printr-o masivă intervenție a băncilor centrale. Cel mai periculos aspect al acestui episod nu a fost prăbușirea prețurilor, cu toată existența pierderilor de capital fenomen înregistrat în 19 octombrie ci evaporarea lichidităților, în data de 20 octombrie, care a amenințat să paralizeze acțiunile de compensare și de reglementare în cadrul piețelor de acțiuni și al celor derivate, asociate SUA.

1.2. Extinderea crizelor financiare în „țările emergente”

Criza s-a extins peste tot în lume, cauzând o pierdere generalizată de încredere în rândul investitorilor și determinându-i să caute plasamente foarte sigure, cauzând astfel o fuga a capitalurilor din piețele emergente și din piețele creditului în general, considerate uneori în mod greșit ca fiind foarte riscante.

1.2.1 Criza din Mexic în perioada 1994-1995.

Înainte de a intra în categoria țărilor emergente, conform înțelegerii de la Washington, țările în curs de dezvoltare se îndatoraseră masiv ca urmare a celor două lovituri din domeniul petrolier, în 1973 și în 1978. Era vorba despre o îndatorare bancară în dolari realizată prin sistemul marilor bănci internaționale, prin intermediul pieței bancare a euro-dolarului care recicla petrodolarii.

După declanșarea crizei mexicane din august 1982 nu au apărut diverse dificultăți financiare în anumite țări aflate în relații economice strânse, ci s-a declanșat o criză financiară generalizată. începând cu octombrie 1979, când președintele Paul Volker a luat decizia modificării radicale a politicii monetare americane astfel la nivel mondial s-a înregistrat o schimbare totală și neașteptată a regimului monetar. Până în acel moment era consimțit creditul internațional într-un climat inflaționist, cu rată scăzută a dobânzii ceea ce în termeni reali se traduce prin negativă, în perioadele în care ratele nominale reacționau inert la accelerarea inflației. Destinată zdrobirii inflației, schimbarea de direcție a politicii monetare s-a produs cu o violență de neimaginat. Nivelurile dobânzii reale au devenit zdrobitoare, mai ales pentru țările care aveau datorii influențând și nivelul exportului acestor state, în sensul scăderii sale odată cu recesiunea mondială. Șocul monetar s-a aplicat asupra unor structuri financiare slăbite, ca urmare a subevaluării riscurilor de credit, ceea ce a determinat transformarea crizelor localizate ale datoriilor de stat în criză sistemică.

În contextul înăspririi situației monetare, a fost fatală replica băncilor de a reduce perioada pentru care se acorda creditul și de a le eșalona cu dobânzi variabile. Împrumuturile vechi, ajunse la scadență, au fost înlocuite prin credite cu dobânzi mult mai ridicate. Reducerea perioadei de acordare a creditului a dus la creșterea serviciului datoriei într-un moment în care recesiunea mondială restrângea încasările din exporturi. După încetarea de plăți în serviciul datoriei de către Mexic, băncile au sistat brusc acordarea de credite pentru țările Americii Latine, extinzând nediferențiat constrângerile asupra tuturor debitorilor latino-americani și solicitând autorităților să gireze stocurile datoriilor insolvabile. La sfârșitul anului 1982, noul tip de credit era disponibil doar pentru solicitanții asiatici de calitate.

Criza datoriilor a conferit Fondului Monetar Internațional un rol tutelar sub raportul politicilor economice ale țărilor în curs de dezvoltare și de mediator între creditori și debitori. în 1983 strategia inițială a constat în reeșalonarea datoriei concomitent cu aplicarea unor programe de reducere a absorției de sorginte monetaristă. Paralel, FMI a favorizat o anumită politică a schimburilor destinată ridicării gradului de competitivitate al exporturilor prin devalorizare.

Obiectivul vizat era creșterea încasărilor în devize pentru a schimba tendința crescătoare dată de raportul datorie/exporturi și de cel al serviciului datorie/exporturi. Respectivul model de organizare s-a dovedit a fi neadaptat. Reeșalonările nu au dus la refacerea capacității țărilor de a lua împrumuturi. Băncile au refuzat să mai acorde împrumuturi altfel decât în baza unor planificări concertate cauționate de FMI. Țările debitoare au sărăcit în condițiile în care sarcina lor financiară a continuat să crească. în timp ce respectivele state intrau din ce în ce mai acut în criză, băncile previzionau pierderile și își sporeau reticența față de ideea participării la finanțări concertate.

Astfel, FMI aprobase politica economică a Mexicului în primăvara anului 1994, motivând că se ajunsese la starea de echilibru a bugetului federal, iar rezervele de schimb sporiseră de la 6,3 miliarde dolari-la sfârșitul anului 1989 – la 29,2 miliarde în februarie 1994.

La câteva zile după 20 decembrie 1994, rezervele de schimb au scăzut de la 29,6 la 6 miliarde de dolari. Rata schimbului s-a modificat de la 3,44 pesos la 7,66 pentru un dolar. Regimul schimbului s-a deplasat, din punct de vedere calitativ, din zona stabilității în cea a dezordinii.

Fractura pilonului central al evaluărilor financiare a condus la destabilizarea tuturor prețurilor, provocând în Mexic o criză generală a valorizării. Nivelul dobânzilor a crescut fulgerător, Bursa s-a prăbușit, inflația s-a ridicat la 50% pe an iar datoria externă a revenit la nivelul anului 1982. cu scadențe de rambursare pe termen foarte scurt.

Efortul financiar angajat la nivelul planului internațional de salvare a fost fără precedent: 50 de miliarde de dolari pentru a evita scufundarea Mexicului, prin acordarea de garanții tuturor creditorilor externi. FMI a adus 18 miliarde de dolari, însoțindu-și ajutorul de un plan drastic de stabilizare care a avut ca efect reducerea PIB cu 1% în 1995. Poate fi imaginat dezastrul social resimțit de populația mexicană, ca urmare a unei liberalizări nestăpânite, în condițiile în care nu au fost luate nici cele mai elementare precauții prudențiale, totul fiind urmat de o subestimare a efectelor macroeconomice ale crizei. Mult mai grav este că aceeași situație avea să se manifeste, doi ani mai târziu, la o scară mult mai amplă, în Asia.

1.2.2 Criza financiară din Asia – 1997

Factorii de risc sistemic s-au îmbinat în țările asiatice (Coreea, Indonezia, Malaiezia, Filipine și Thailanda) conform unei scheme binecunoscute: aflux masiv al capitalurilor străine, sisteme financiare neadecvate liberalizării rapide, stabilitatea monedelor naționale în raport cu dolarul. Totuși, au apărut trăsături specifice în raport cu criza mexicană. Pe de o parte, au revenit în forță creditele interbancare, pe de altă parte a existat o preponderență a intermedierii băncilor locale în expansiunea creditului din cadrul sectorului privat, sub forma creditelor acordate, clienților pe termen lung.

O asemenea structură a riscului devenea fatală în cazul în care rata schimbului nu mai rezista. Într-un astfel de caz pasivul bancar s-ar fi supradimensionat, în moneda națională și ar fi scos la iveală șubrezenia structurii financiare. Riscul de credit al băncilor locale a fost puternic reevaluat, tocmai acest lucru a trezit neîncrederea împrumutătorilor lor internaționale. De îndată ce băncile internaționale au refuzat să-și reînnoiască swap-urile și creditele acordate pe termen scurt, băncile locale au fost nevoite să-și acopere datoriile în devize cumpărând dolari de pe piață.

O asemenea situație a dus la accentuarea scăderii schimbului și la alterarea bilanțurilor, justificând astfel neîncrederea creditorilor externi. Restrângerea pasivului s-a repercutat asupra activului bancar în sensul că băncile au fost forțate de împrejurări să sisteze furnizarea creditelor, ca urmare, debitorii supraîndatorați s-au aflat în dificultate imediat.

Insolvabilitatea agenților nebancari care devenise deja endemică înaintea crizei de schimb a sporit ca dimensiuni și întregul datoriilor acestor țări a fost degradat de către agențiile internaționale de notificare. Riscul suportat de băncile locale a fost leagănul crizei financiare.

În desfășurarea crizei asiatice, una dintre etapele importante a fost reprezentată de atacul împotriva Currency Board din Hong Kong în 20 octombrie 1997. Sistemul financiar din Hong Kong era capitalizat în mod remarcabil. Existau rezerve de schimb din abundență. De altfel, atacul asupra dolarului din Hong Kong nu reprezenta rezultatul retragerii creditelor interbancare, ci al unei speculații desfășurate de fonduri americane de investiții.

Atacul împotriva Hong Kong-ului a distrus complet certitudinea conform căreia țările asiatice erau invulnerabile sub raportul șocurilor financiare. Situația a jucat un rol de catalizator în extinderea crizei. Pornind din 23 octombrie a început retragerea masivă a capitalurilor din toată regiunea. În două luni won-ul sud-coreean s-a devalorizat cu 50%, iar rupia indoneziană cu 80% panica simțindu-se și asupra băncilor.

Republica Coreea, piesa de preț a miracolului asiatic, se îndrepta inevitabil către prăbușire, legat de îndatorarea sa privată în dolari. Retragerile de capital s-au dublat la începutul lui decembrie. A trebuit să se recurgă la un ajutor de urgență, sub conducerea Trezoreriei americane, cu deblocarea imediată a 10 miliarde de dolari pentru a putea face față scadențelor de la începutul anului 1998, paralel cu exercitarea unor presiuni foarte puternice asupra băncilor internaționale pentru a le determina să-și mențină pozițiile în Republica Coreea.

1.2.3 Criza financiară din Rusia – august – octombrie 1998

Repercusiunile crizei din Rusia au demonstrat că finanțelor li se pot asocia, fără nici un fel de rezervă, calificativul global. Dificultățile financiare cronice ale statului rus s-au agravat în primul semestru al anului 1998, în urma contagiunii de la criza asiatică. În Rusia, unde finanțarea prin titluri de stat (GKO) acoperea spărtura generată de lipsa acoperirii încasărilor fiscale, ratele dobânzilor au urcat peste 80% la sfârșitul lunii mai, în timp ce inflația se situa sub 10%, iar rata schimbului era stabilă, depășind cu puțin 6 ruble la dolar sau datoria rusească era pe termen foarte scurt.

Adevărul este că băncile rusești nu aveau cum să reînnoiască GKO-urile pe care le dețineau, indiferent de prețul acestor titluri. Și aici tot băncile erau veriga slabă. încă de la sfârșitul lunii iulie câteva bănci au blocat, din lipsă de lichidități, plata impozitelor efectuată prin rețelele lor. Dar politica FMI, care se opune oricărei monetizări a datoriei publice în numele luptei împotriva inflației, interzicea Băncii centrale a Rusiei să cumpere, în calitate de împrumutat ori de ultimă instanță, titluri de la bănci. în fața imobilismului autorităților Grupului celor 7.

Criza bugetară și criza bancară au intrat în coliziune frontală în data de 14 august 1998. A fost nevoie doar de două săptămâni pentru ca sistemul bancar rusesc să se dezintegreze, piața de GKO-uri să fie închisă, rubla să se prăbușească.

Criza rusească a clătinat din temelii regulile jocului practicat în marea finanțare internațională, după consensul de la Washington. În conformitate cu aceste reguli nescrise, dar puse în practică în Mexic, liberalizarea financiară a piețelor emergente trebuia încurajată cu orice preț, inclusiv prin garantarea riscurilor asumate de creditorii străini. În cazul de față, autoritățile Grupului celor 7 respinseseră aplicarea acestor reguli. Dincolo de pierderile imediate, comunitatea financiară se găsea față în față cu propriile responsabilități. Trebuia să facă față tuturor riscurilor asumate. Schimbarea regulilor de bază a antrenat consecințe financiare considerabile. Pe scurt trebuiau revizuite toate metodele de valorizare a activelor precum valoarea datoriilor private, calitatea situațiilor financiare, primele de risc.

Astfel de dinamici distructive nu pot fi destructurate într-un mod endogen. Nu este nimic surprinzător într-o asemenea idee, aceasta presupunând că sistemul piețelor este incomplet, că nu se poate construi un echilibru general. Doar prin recursul la instituția garantă a suveranității monetare se pot stabili valorile reper care fundamentează evaluările diferite asupra creanțelor private. în situația de risc sistemic, doar împrumutătorul în ultimă instanță poate opri dinamicile distructive.

Capitolul II Managementul crizelor financiare

Majoritatea crizelor financiare constituie o manifestare complexă și interactivă a unor puncte slabe din domeniul economic, financiar și structural.

În opinia unor autori (Kirkpatrik, 2000), crizele financiare implică următoarele sectoare: cel monetar, financiar și cel al întreprinderilor, un fenomen recent fiind cel al legăturii care se manifestă între balanța de plăți externă și criza sistemului bancar.

Într-un număr sporit de cazuri, crizele sistemice sunt precedate de ajustări macroeconomice majore care, deseori, conduc economiile către stări de recesiune, după ce au fost previzionate stări de creștere economică.

Deși cauzele crizelor sunt în zona macroeconomică, totuși este o greșeală a considera originea crizelor în acest domeniu, întrucât cele mai multe puncte slabe se afla în interiorul sistemului bancar.

Analizele recentelor crize financiare în țările dezvoltate și slab dezvoltate, evidențiază anumite cauze caracteristice ale acestora:

analiza necorespunzătoare a riscului;

managementul și controlul neadecvat;

supravegherea oficială necorespunzătoare;

publicarea unor informații inadecvate,

guvernantă corporativă necorespunzătoare (la nivelul băncilor și al societăților cliente ale băncilor).

În scopul limitării amplorii crizelor bancare, băncile centrale intervin, acționând ca împrumutător de ultim rang sau impunând sistemelor bancare anumite cerințe, în ceea ce privește mărimea capitalului.

2.1. Piața de credit și controlul crizelor financiare

Dezvoltarea sistemului financiar promovează creșterea economică, prin asigurarea utilizării eficiente a capitalurilor și furnizarea de semnale corespunzătoare pentru firme și autoritățile monetare.

În cadrul sistemului financiar, cu cât sectorul bancar este mai liberalizat, cu atât mai mult băncile îndeplinesc un rol central în asigurarea lichidităților și alocarea capitalului.

Din acest motiv, crizele financiare afectează, într-o proporție sporită, finanțele întreprinderilor, buna funcționare a piețelor financiare și PIB-ul, ca urmare a costurilor antrenate pentru soluționarea lor

O abordare statistică demonstrează că după criza financiară, în SUA din perioada 1929-1933. când un număr do 10.000 bănci au falimentat, până în anii "70, media falimentelor a fost de 20 anual, însă la sfârșitul anilor '90, numărul falimentelor a sporit dramatic, până la 2.400 în decursul unei perioade de câțiva ani.

Fenomenul falimentelor bancare nu este, însă. izolat, ci în unele perioade a îmbrăcat aspectul unor crize de proporții, cum s-a manifestat în perioada 1970-1998, în decursul căreia 86 de crize bancare au afectat 69 de țări. iar pierderile suferite de bănci au reprezentat 10% din totalul activelor.

Întrucât efectele crizelor financiare se manifestă în costurile suportate de societate, rezultă necesitatea unor reglementări care să corecteze falimentul pieței, buna funcționare a sistemului de plăți și eliminarea efectelor asupra activității economice, ca urmare a restricționării acesteia.

Exista o varietate de instrumente prin care se poate acționa împotriva falimentelor bancare, dintre care cerințele de capital sunt cele mai importante. Băncile pot, de asemenea, să se protejeze împotriva riscurilor prin operațiuni de acoperire, însă identificarea riscurilor și monitorizarea calității debitorilor necesită un volum sporit de informații

Și cerințele de capital prezintă un dezavantaj potențial, în sensul că obligațiile de constrângere a capitalului pot provoca o reducere a volumului creditelor, motiv pentru care s-au formulat o serie de interogații cu privire la obligativitatea cerințelor de capital.

Astfel, s-a evidențiat că asemenea cerințe de capital îndeplinesc un rol neînsemnat, dacă băncile doresc sa-și constituie un nivel mai mare decât cel impus, de cele mai multe ori fiind preocupate sa le demonstreze deponenților ca dispun de fonduri proprii însemnate De exemplu. în SUA înainte de reglementările guvernamentale din 1640, băncile dețineau un capital social excedentar în proporție de 50% din nivelul activelor.

În prezent, cerințele de capital au contribuit la declinul fondurilor proprii al băncilor care, în raport cu activele riscante, care reprezentau înainte de 1988 pentru grupul G10, 9,3%, iar după 1996 s-au situat la 11,2%. O asemenea evoluție evidențiază ca, și în prezent, băncile dețin un capital propriu peste limita minima reglementată,

Impunerea unor cerințe minime de capital nu previne manifestarea falimentelor bancare, întrucât aceasta depinde de acțiunile care sunt adoptate atunci când limitele de capital nu sunt respectate.

În SUA, Sistemul Federal de Rezerve deține puterea discreționară de a limita activitățile băncilor care nu îndeplinesc cerințele de capital, printr-o corectare prompta, realizată de Corporația Federală de Asigurare a Depozitelor, care împarte băncile în 5 categorii, variind de la cele „bine capitalizat” până la bănci "subcapilalizate", Băncile încadrate în ultimele trei categorii sunt impuse unor severe restricții în activitatea de creditare, deși s-a constatat ca mai mult de jumătate din băncile falimentare din perioada 1984-1989 fuseseră încadrate în categoria celor bine capitalizate".

În Marea Britanie, organismul “Autoritatea de Supraveghere Financiară” stabilește pentru fiecare bancă o “țintă" a raportului de solvabilitate, care se situează peste nivelul impus prin norma Cooke. Dacă nivelul capitalului scade sub limita țintă, atunci autoritatea de supraveghere poate adopta măsuri prin care să fie îndeplinit raportul de solvabilitate.

Implicarea băncilor centrale în managementul crizelor financiare se realizează prin îndeplinirea rolului de împrumutător de ultim rang. Din acest punct de vedere s-au formulat unele întrebări cu privire la motivul suportului financiar pe care îl acordă banca centrală instituțiilor financiare și în mod special băncilor, fiind excluse entitățile nefinanciare. La această întrebare răspunsul se poate formula în funcție de distincția dintre cele două caracteristici tradiționale ale băncilor, respectiv vulnerabilitatea la pierderea încrederii și externalitățile asociate cu falimentul băncilor.

Vulnerabilitatea băncilor provine din lipsa de lichidități a acestora, care în cazul unor puternice crize antrenează, prin contagiune, efecte asupra întregului sistem bancar.

Falimentul unui număr sporit de bănci sau a unei serii de bănci importante poate influența politica economică și în special sistemul de plăți. Asemenea externalități implică sau sugerează ca falimentul băncilor, generat fie de probleme de lichiditate, fie de neîndeplinirea solvabilității, poate, uneori, justifica intervenția autorităților publice, nemaifiind necesară implicarea băncii centrale. Dar fiecare intervenție este justificată numai dacă alte soluții nu sunt posibile, și dacă beneficiile stabilității financiare depășesc costurile implicate, respectiv creșterea riscului de hazard moral.

În aceste condiții, managementul crizelor financiare implică și o anume preocupare pentru prevenirea acestora, ceea ce este posibil de realizat prin: asigurarea depozitelor, reglementare și supraveghere.

Privite în ansamblu, asemenea măsuri adoptate pot reduce riscul sistematic generator de crize bancare, dar nu îl elimina în totalitate.

Astfel, pentru unele autorități publice, evitarea falimentelor bancare este posibilă prin dezvoltarea sectorului privat, furnizor de importante lichidități, caz în care băncile centrale îndeplinesc rolul de intermediari, încercând să convingă băncile individuale de potențialul pe care îl dețin cele care par mai puțin solvabile, în asemenea caz, sectorul privat subvenționează băncile falimentare și reduce disciplina pieței.

Coordonarea acțiunilor băncilor, prin sectorul privat, antrenează o serie de dificultăți datorită avantajului competitiv pe termen scurt al băncilor cu surplus de lichidități în decursul crizelor în asemenea circumstanțe, persuasiunea morală și reglementările autorității publice sunt necesare pentru a instaura o atitudine de cooperare între băncile competitive.

Experiențele ultimelor două secole demonstrează că, atunci când instituțiile financiare sunt insolvabile, autoritățile încearcă să organizeze sectorul privat de capital. În țările în care competiția sistemului financiar prezintă anumite grade de limitare, s-au înființat instituții semi-private, cu scopul soluționării problemelor de lichiditate ale băncilor mici. Este cazul Germaniei unde, în anii ‘70 s-a creat LikoBank, la care Bundesbank se referă ca la un împrumutător de penultim resort.

Atunci când nu este posibilă organizarea problemelor de lichiditate prin intermediul băncilor individuale și al organizării sectorului privat, trebuie abordată nevoia de lichiditate la nivelul întregului sistem bancar și prin intervenția băncii centrale, ca împrumutător de ultim rang.

O alta problemă referitoare la rolul de împrumutător de ultim rang al băncii centrale este aceea a ratei de dobândă la care aceasta acordă împrumuturile, respectiv la o rată penalizatoare a dobânzii.

Asemenea practică generează o serie de efecte, dintre care reținem:

agravează starea de criză a băncilor care nu pot rambursa împrumuturile acordate la o rată sporită a dobânzii;

furnizează semnale pe piață, ceea ce favorizează o evoluție necorespunzătoare a activității și oferă managerilor posibilitatea asumării unor riscuri sporite;

Ideea de bază, care trebuie reținută dintr-o asemenea situație, este aceea că băncile centrale, împreună sau separat de alte instituții de supraveghere a sistemelor bancare, impun condiții în îndeplinirea rolului de împrumutător de ultim rang, dintre care ratele de dobândă penalizatoare, ceea ce limitează abilitatea acestora de a se angaja într-o multitudine de activități.

Alături de acest aspect, este important ca băncile centrale să practice o înștiințare a politicii practicate înaintea manifestăm crizelor bancare, rolul acestor anunțuri în avans fiind acela de a reduce incertitudinea și hazardul moral. Mai concret, anunțurile din partea băncii centrale sunt necesare pentru ca băncile cu probleme de solvabilitate să cunoască dacă vor fi sprijinite sau nu.

Aspectul prezintă o importanță deosebită, ceea ce rezulta și din elementele care se regăsesc în Raportul țărilor din G 10 (1998) și în care se precizează că în acțiunile de sprijinire a instituțiilor financiare este necesar a se preciza cum, când, și în ce condiții poate fi acordat sprijinul. Scopul unei asemenea transparențe este de eliminare a ambiguității din intervențiile băncii centrale.

Drept concluzie la problema intervenției băncii centrale în managementul crizelor financiare se pot formula următoarele enunțuri:

implicarea băncilor centrale în soluționarea crizelor bancare se bazează pe vulnerabilitatea băncilor la criza de lichiditate și pe impactul pe care falimentul bancar îl antrenează asupra întregului sistem financiar și asupra economiei;

întrucât distincția între lipsa de lichiditate și insolvabilitate nu este clara în activitatea practică, banca centrală se implică indirect prin facilități acordate sectorului privat, sau prin acțiune directă care include asigurarea depozitelor, precum și activitatea de supraveghere a sistemului bancar;

soluționarea falimentelor bancare antrenează costuri oficiale, concretizate în provizioanele constituite pentru acoperirea riscului de capital sau în pierderile produse prin acordarea de lichidități băncilor care pot deveni insolvabile. Din acest motiv, scopul fiecărei intervenții a băncii centrale, termenii și condițiile în care se realizează acestea trebuie limitate numai la situațiile prin care se asigură menținerea stabilității sistemului financiar;

creșterea complexității activității băncilor internaționale. în ultimii ani are ca efect adoptarea a o serie de măsuri în vederea menținerii disciplinei pieței interbancare și a funcționăm sistemelor de plată în timp real.

CAPITOLUL III Soluționări ale crizelor financiare

3.1 Acțiunea împotriva crizelor financiare

Toată această prezentare este dovada că sistemul actual este departe de perfecțiune. În același mod, când John Maynard Keynes a scris Teoria Generală (1936) a fost motivat de condițiile mai puțin plăcute ale economiei și ale industriei din acea perioadă. Faptul că PIB-ul SUA s-a contractat cu mai mult de 25% în doar trei ani și că rata șomajului a crescut cu 25%, a constituit dovada cum că implicarea guvernamentală este necesară, pentru a remedia rezultatele economice. La 50 de ani după Keynes, un nou curent de gândire a apărut – teoria ciclului de afaceri – care a afirmat că toate fluctuațiile producției sunt de fapt mișcări eficiente spre un nou echilibru dat de tehnologia mereu în schimbare și testele la care este supusă economia. Sub acest punct de vedere, Marea Depresie a fost rezultatul optim al unei dorințe colective de a lua o vacanță așteptând salariile majorate din viitor. Mai mult, clasicele păreri macroeconomice s-au străduit să ne convingă că, chiar dacă nu ne plăcea starea economiei curente, nu era nimic, sau cel puțin nimic sistematic pe care politicile de piață l-ar fi putut face în această privință.

În general, teoremele sub care rezultatele economice descentralizate sunt optime sunt foarte restrictive incluzând informații complete despre fiecare piață, inclusiv informații pentru fiecare perioadă și fiecare pentru fiecare eveniment neprevăzut, acestea sunt departe de a fi satisfăcătoare în practică. Merită totuși să treci prin aceste informații, deoarece aduc o oarecare motivație publicului la nivel național și internațional, cu scopul de a preveni și de a răspunde crizelor economice. Scopul, nu este doar de a motiva acțiunile guvernamentale, dar și pentru a ghida aceste acțiuni. Vom discuta în continuare raționamentul acțiunilor guvernamentale în două arii:

în sistemul financiar;

în circulația capitalurilor.

3.1.1 Sistemele guvernamentale și financiare

În cursurile economice introductive studenții sunt îndemnați să folosească diagrame ale cererii și ale ofertei pentru a analiza piețele de produse. De asemenea, sunt învățați că dacă nu există o implicare a mediului extern, competitivitatea prețului este eficientă. Unii aplică această teorie și pe piețele financiare, în ceea ce privește cererea și oferta de fonduri, și rata de clearing a pieței. Această teorie simplistă reprezintă baza credinței că piețele financiare trebuiesc să fie liberalizate de intervenția guvernamentală. Din păcate, această viziune nu are sens în ceea ce privește domeniul financiar, în ceea ce privește schimbul de bani din prezent și promisiunea câștigurilor viitoare. Datorită existenței incertitudinii și lipsa piețelor complete futures, această tranzacție inter-temporală presupune riscuri, în special riscul falimentului. Informații despre aceste riscuri, atât în ceea ce privește creditorul, cât și acțiunile debitorului, sunt esențiale.

Teoremele fundamentale ale economiei bunăstării, care atestă că fiecare echilibru competitiv este Pareto – eficient, oferă o anumită ghidare în ceea ce privește întrebarea dacă piețele financiare, care sunt ocupate cu producția, procesare, diseminarea și utilizarea informațiilor, sunt eficiente.

Din potrivă, economiile cu informații și piețe incomplete sunt Pareto – ineficiente: există intervenții guvernamentale care îmbunătățesc situația. Acestea nu sunt doar detalii academice. Guvernele joacă un rol important pe toate piețele financiare de succes. Wall Street, emblema internațională a piețelor libere, este una din cele mai regulate piețe din SUA. Trebuie clarificat însă, că această observație nu ar trebuie să fie baza pentru ca guvernul să ia controlul asupra sistemului financiar. Istoria nu oferă multe exemple de economii de succes care nu au oferit pieței un rol central în ceea ce privește alocarea și monitorizarea capitalului. Teoretic, cazul unei economii conduse de guvern, rămâne o presupunere ca și cazul unei piețe economice pure, cât și presupunerea că există informație perfectă.

3.1.2 Acțiunea publică și circulația internațională a capitalului

Circulația capitalului este cauza principală a crizelor internaționale moderne. Retragerea de capital sau refuzul de a oferi împrumuturi pe termen scurt reprezintă cauza crizelor balanțelor de plăți, din țările dezvoltate. Nu este importantă doar valuta, atât în cadrul crizelor Mexicane din 1994-1995, cât și în cele din Indonezia din 1997-1998, crizele au implicat importante scurgeri de capital. Per total, în Estul Asiei, a fost un total de 109 mld. $, anulați, reprezentând capital net privat (mai mult din 10% din PIB) în regiune între 1996-1997- majoritatea schimbărilor fiind efectuate în a doua jumătate a anului. Este de asemenea sigur că ISD ale celor cinci economii Est Asiatice, au rămas neschimbate.

Unii au afirmat că mișcarea liberă a capitalului, asigură folosirea cea mai productivă a acestuia, maximizând bogăția globală. Pentru țările în dezvoltare, permit investirea a mai mult decât este economisit și diversificarea riscului asumat. Dacă totul s-ar rezuma aici, putem considera că intervenția guvernamentală în piața globală de capital, ar fi distorsionară și ar produce bunăstarea. Prea mulți oameni contestă acest punct de vedere, respingând orice acțiune publică pe baze a priori. În cel mai bun caz acesta este un punct de vedere consistent însă înțeles greșit. Totuși, în practică, aceiași oameni susțin unele din intervențiile masive pe piața de muncă liberă. Nu se poate susține simultan că aceste acțiuni sunt legitime și că ar trebui să fie mereu eliberate din fluxul de capital.

Există două justificări economice posibile pentru a salva situația. Prima este că riscul social nu este egal cu cel privat, astfel că lăsate să funcționeze singure piețele vor acumula mai mult risc decât este eficient din punct de vedere social. Această situație este analog poluării, care impune costuri mai mari societății prin efectele sale, decât costurile efective ale operațiunilor de poluare. În acest caz încercăm să taxăm sau să reglăm poluarea. În același mod, ar părea logic taxarea sau reglarea în cadrul circulației capitalurilor. Ar trebi recunoscut că majoritatea țărilor au mai multe varietăți de taxe sau reglementări, în ceea ce privește sistemul financiar, inclusiv măsuri cum ar fi rezerve obligatorii sau asigurări la depozite. Acestea sunt justificate de contagiune și de riscul sistemic în baza căruia se iau decizii financiare și a intervențiilor frecvente. Chiar dacă acest lucru ar putea sau nu sa fie dorit la nivel internațional, nu ar fi consecvent cu celelalte politici, pentru a conduce acești pași pe baze a priori.

O altă justificare economică posibilă pentru intervenția pe piață este că piața nici măcar nu este eficientă din punct de vedere al riscului de preț – adică piața este irațională. O formă de iraționalitate, care este discutată uneori este susținerea că participanții pe piață pot fi concentrați pe o perioadă imediată, în special în înțelegerea următorilor pași ai celorlalți participanți. La asta se referea Keynes când vorbea de un „concurs de frumusețe” în care participanții încearcă să ghicească ce crede juriul că este frumos, nu cine este ce mai frumos de fapt. Ca rezultat, piețele pot divaga de la fundamentele pe termen lung care, conform acestui punct de vedere, sunt mai stabile decât rezultatele piețelor actuale.

Există o altă parte a literaturii economice de specialitate numită „volatilitatea excesivă a pieței”. Dacă este corectă, atunci unele măsuri cum ar fi taxele pe anumite tranzacții, ar putea crește costul speculațiilor pe termen scurt, ridicând costul întregii acțiuni, în timp ce permite piețelor să răspundă la schimbările pe termen lung. Pe lângă aceasta, în practică există întrebări serioase în ceea ce privește fezabilitatea, în special într-o lume cu inovații financiare rapide, unde ar fi ușor să cazi în cursă.

Argumentul înaintat câteodată, este că retragerile nu costă nimic pe nimeni și acest argument poate fi privit în două modalități. Dacă piețele sunt raționale atunci, faptul că rata dobânzii este mai mică decât rata pieței pentru împrumuturi, este o dovadă că există o subvenție pentru creditor, chiar dacă acesta a fost plătit pentru împrumuturile făcute în retragerile precedente. Alternativ, piețele pot fi iraționale, încărcând cu un risc excesiv de mare – unul care nu poate fi justificat de riscul real. Atunci, intervenția pe piață nu ar costa nimic; dar acest argument subminează încrederea că piețele pot realiza venituri eficiente.

3.2 Intervenții de prevenire ale crizelor financiare

Ne confruntăm cu o problemă serioasă. Există însă un raționament economic pentru a rezolva această problemă. Nu ne putem aștepta să eliminăm toate fluctuațiile și toate crizele. Chiar dacă am elimina toate aceste probleme și greșeli din politica economică, e puțin probabil că vom putea apăra economiile de șocuri sau evenimente cum ar fi creșterea prețului la petrol de câte OPEC, în anii 1970 sau schimbările de pe piață în urma crizei Asiatice. Mai mult, deși există idealuri pentru reformele din țările în dezvoltare, nu ar trebui să ne amăgim că acest lucru se va întâmpla peste noapte. Construcția unui sistem financiar sigur, este un proces lung și dificil. Între timp, ar trebui să fim realiști și să recunoaștem că țările în dezvoltare au o capacitate scăzută în ceea ce privește reglementările financiare și o vulnerabilitate mai mare la șocuri. Ar trebui să luăm acest lucru în considerare în cazul recomandărilor în diverse arii, în special în privința timpului de deschidere și al secvențialității piețelor de capital pe plan internațional și în privința liberalizării sectorului financiar.

Trebuie să ținem cont, de asemenea, în desemnarea regimurilor politice (cum ar fi deschiderea piețelor de capital) pe care nu ni le putem asuma cum ar fi alte aspecte ale politicii economice, cum ar fi politica macroeconomică sau ratele de schimb. Regimul politic pe care îl adoptăm ar trebui să reziste la eșecul uman. Avioanele nu sunt realizate pentru a fi conduse de cei mai buni piloți, și uzinele nucleare sunt construite luându-se în considerare posibilitatea erorii umane.

3.2.1 Importanța și limitările unei mai bune informări

Una dintre reformele internaționale rezultate din criza Mexicană, a fost cererea universală pentru o mai bună informare, în termeni de acuratețe, scop și timp de circulație a informației. Criza Est Asiatică, a reînnoit dorința de o mai bună informare, pentru că investitorii străini au învinovățit guvernele Est Asiatice pentru că nu au furnizat informații cu privire la starea piețelor. Majoritatea au fost schimburi de culpe. Cum Mahatirs a învinovățit Soroses pentru problemele apărute, la fel și investitorii au învinovățit țările în care au investit pentru că nu le-au oferit informații complete: dacă li s-ar fi spus adevărul nu ar fi intrat în problemele în care au intrat. Dar majoritatea problemelor presupuse în Estul Asiei, inclusiv „lipsa transparenței” , nu erau noi, erau cunoscute înaintea crizei. Se ridică întrebarea totuși, dacă informația existentă era utilizată. Nu există nici o dovadă care să lege lipsa de transparență cu crizele economice – ultima mare criză monetar-bancară a fost în Scandinavia – un model de transparență mondială. Chiar dacă ar exista o astfel de legătură, nu există nici o dovadă că corupția sau transparența erau probleme semnificative în toate țările Est Asiatice afectate de criză. Conform estimărilor asupra transparenței și corupției, Indonezia era una dintre țările cu un venit mediu, cel mai slab clasate. Dar Thailanda și Filipine erau peste media țărilor în dezvoltare, per total. Coreea și Malaiezia erau considerate țările cu cel mai scăzut nivel al corupției și cu o transparență ridicată.

Cu toate acestea, nu există nici un dubiu, că mai multe informații sunt mai eficiente. În cazul Asiei de Est, este posibil ca lipsa generală de informații a făcut dificil pentru investitori să distingă între firmele și instituțiile financiare care sunt puternice și care nu sunt. Ca răspuns, investitorii sau îndepărtat de toate. Cu un sistem informațional credibil, firmele care rezistă vor fi capabile să îți mențină accesul la credite.

Informațiile macroeconomice standard nu au fost ajutătoare în prezicerea crizei est asiatice, care a fost strâns legată de realizarea și alocarea fluxurilor private de capital. Din păcate, informațiile despre împrumuturile și cheltuielile sectorul privat este mai dificil decât obținerea informațiilor despre sectorul public. Acesta este cazul unde transparența este limitată. Într-o lume în care fluxurile private de capital sunt de o importanță crescută, trebuie să recunoaștem că monitorizarea și supravegherea sunt o provocare. Folosirea derivatelor face subiectul tuturor informațiilor relevante și interpretarea acestora devine din ce în ce mai dificilă. Ar trebui să ne amintim că meritul unei economii de piață este că informația dispersată este agregată prin prețuri și că informația creează o anumită încurajarea în planificarea activităților. Există o anumită ironie în punerea unui preț asupra informației descentralizate, în cadrul pieței economice și în același timp să te plângi de lipsa informației pentru previzionarea anumitor riscuri.

Mai mult ar trebui să nu ne iluzionăm că îmbunătățirea circulației informației este suficient pentru ca piețele financiare să funcționeze bine. În Estul Asiei o mare parte din informație era disponibilă dar nu era integrată în cadrul pieței. Mai mult, este imposibil să elimini toată nesiguranța și asimetriile informației. Investitorii vor ști mereu mai mult despre investițiile lor decât vor ști băncile care îi ajută, și managerii vor ști mereu mai mult despre acțiunile lor decât vor ști stakeholderii. Fără încurajarea corectă chiar și informațiile agregate nu vor fi suficiente pentru a fi eficiente, sau stabile.

Deși informațiile privind fluxurile de capital sunt imperfecte și chiar dacă dispunem de sisteme informaționale îmbunătățite, nu este sigur ca noi – sau piața – am putea prezice sau evita toate crizele. Nu ar trebui să fim înțeleși greșit, crezând că acest lucru ne va rezolva problemele. O informare mai bună – pare cea mai importantă îmbunătățire în cadrul arhitecturii financiare internaționale – nu ar trebui să ne poarte spre o complacere a situației.

3.2.2 Reglementările financiare și restrângerile financiare

Al doilea set de politici aprobate constituie reglementări financiare mai bune. Nu este nici un dubiu că o mai bună reglementare financiară ar fi un lucru pozitiv. Întrebarea cea mai importantă este care sunt așteptările noastre de mai bine în ceea ce privesc reglementările financiare și în ce trebuiesc să constituie aceste reglementări. În acest context ne vom concentra asupra rolului reglementărilor financiare în prevenirea crizelor și contrastul dintre reglementările financiare și restrângerile financiare.

Putem examina efectele reglementărilor financiare în prevenirea crizelor prin coordonarea unui experiment dacă o mai bună reglementare financiară ar fi prevenit criza Est Asiatică. Chiar dacă o mai bună reglementare financiară este clar de dorit – atât pentru creștere cât și pentru stabilitate – nu ar trebui să supraestimăm abilitatea reglementărilor financiare de a deveni stimulente macroeconomice.

Ce s-ar fi întâmplat dacă guvernul ar fi menținut aceiași politică de schimb străină condusă greșit, dar ar fi avut un sector financiar mai bine reglementat. În acest caz s-ar fi avut un acces limitat la împrumuturile pe termen scurt și la împrumuturile pe termen lung în achiziționarea bunurilor necomerciale. Dar consistența așteptată a ratei de schimb și diferența dintre ratele dobânzilor străine și interne, care au crescut odată cu încercarea de sterilizare a fluxurilor interne de capital, crescând rata internă, vor crea aceiași inițiativă de împrumut de bani pe termen scurt, din afara țării. Rezultatul ar fi putut însemna că în locul băncilor, corporațiile sau instituțiile non-financiare au accesat piețe financiare în mod direct. Acest lucru s-a întâmplat în Indonezia unde două-treimi din datoria externă a fost atrasă de sectorul privat non-bancar, cea mai mare fracțiune din orice altă țară din lume. Nici o țară nu poate sau va putea să reglementeze corporațiile individuale la nivelul de detaliu care ar fi necesar pentru a preveni schimburile străine și efectele nedorite ale acestei acțiuni.

Mai mult, în contrast cu vecii săi Banca centrală a Malaieziei a adoptat politici mai prudente vis-a-vis împrumuturile pe termen lung și ca rezultat rata datoriei pe termen scurt la sfârșitul lui Decembrie 1996 era de 0,54 în comparație cu 1,74 – rata datoriei pe termen scurt din Thailanda. (alte aspecte ale situației din Malaiezia au fost comparate cu alte situații din Estul Asiei – de exemplu, nivelul lor de împrumuturi neperformante. Dar și acestea pot duce în eroare, din moment ce Malaiezia a cerut rezerve mai mari pentru împrumuturi, pentru ca băncile să fie într-o poziție financiară mai bună.). Ca rezultat Malaiezia nu a suferit atât de mult în fața eșecurilor creditorilor de a înapoia împrumuturile pe termen scurt și aceia care nu au făcut față amenințării iminente care au adus Coreea și Indonezia la marginea prăpastiei. În ciuda acestui fapt, criza din Malaiezia, măsurată prin deprecierea ratei de schimb sau creșterea așteptată din 1998, a fost la fel de severă ca în Coreea sau Thailanda. Taiwan (China) a avut instituții financiare puternice, politici macroeconomice solide și o rată a schimbului crezută ca fiind rezonabilă. Ca rezultat, și-a văzut rata de schimb depreciindu-se gradual cu doar 20%, care a reprezentat o depreciere substanțială cel mult egală cu rata reală de schimb.

Reglementările bancare bine realizate – cum ar fi ajustarea riscului de capital cu caracter adecvat și depozitele cu risc ajustat – au redus într-o anumită proporție vulnerabilitățile pieței financiare. De exemplu, când se împrumută creditorilor care au care au schimburi străine neacoperite și rate ale datoriei foarte mari, băncile ar fi cerut dobânzi mai mari pentru a reflecta aceste riscuri, care sunt mai mari; și amenințarea unei rate a dobânzii mari ar fi ar fi prevenit ca firmele să aibă poziții financiare riscante.

La observarea că reglementările financiare mai bune ar ajuta economia, se fac trei observații în următoarea ordine:

în primul rând, țările cu instituții mai avansate au găsit dificil dezvoltarea unui cadru de reglementare care le-ar susține împotriva crizelor. Chiar și băncile din țările dezvoltate bine reglementate au acordat împrumuturi nu numai băncilor coreene dar și celor cu rate ale datoriei destul de ridicate. O lacună importantă este că deși riscul de credit este recunoscut, riscurile piețelor de valori asociate cu schimbările ratei dobânzilor sau al riscului nu sunt recunoscute. Mai mult, reglementările nu examinează întreg riscul de portofoliu, inclusiv corelațiile între riscul de piață și între riscul de piață și riscul de credit. Chiar și țările cum ar fi SUA s-au eschivat de la standardele total transparente ale riscului bazate pe analizele moderne. Conform cu acest lucru, este de neașteptat ca astfel de instrumente să funcționeze eficient în țările în dezvoltare.

în al doilea rând, datorită acestor limitări există argumente pentru o întreagă varietate de restricții pentru împrumuturi – nu doar limitări sectoriale, dar și limitări ale vitezei, restricții asupra structurii responsabilității firmei împrumutate. Constrângeri financiare mai mari s-au îndreptat spre schimbarea fluxurilor de capital, (prin creșterea costurilor la împrumuturile pe termen scurt) și a folosirii acestora (prin restricționarea investițiilor în bunuri necomerciale) mai mult decât au făcut-o constrângerile mai permisive. Constrângeri asupra fluxurilor de capital străin, justificate de deschiderea către exterior a acestor fluxuri, ar fi complementat aceste politici, prelungind durata și reducând riscul fluxurilor de capital.

în al treilea rând, problemele desemnării unei structuri de reglementare potrivite devin mai dificile când vorbim despre derivate și elemente ale balanței de verificări, acestea sunt mai dificile pentru țările în dezvoltare datorită faptului că nu au parte de o bună regularizare și pentru că reprezintă un risc mai mare. Aceste probleme sunt subliniate de faptul că atât în Indonezia cât și în Coreea, unele firme și bănci au crezut că au o poziție sigură, dar falimentul le-a pus într-o poziție expusă, fără nici o acoperire. Pentru ca reglementările să descopere aceste probleme ar trebui să verifice riscul de credit a numeroase companii. De aceea reglementările în cadrul țărilor mai dezvoltate se transformă în sisteme de evaluare și management al riscului, decât să monitorizeze tranzacții individuale sau poziții de portofoliu. Va mai trece un timp până când instituțiile financiare din țările în dezvoltare vor putea ordona sistemele managementului de risc pentru a evalua cu exactitate riscul de portofoliu luând în considerare atât riscul de piață și de credit cât și corelațiile dintre și între aceste categorii de risc.

Standardele Basel, care se referă la stabilirea unui teren de joacă pentru ca băncile lumii să îndeplinească aceleași standarde, au fost puse la îndoială, datorită faptului că diferențele de circumstanțe ar necesita standarde diferite pentru țări aflate pe poziții diferite. Chiar și la adoptarea standardelor Basel, este necesar ca o recomandare minimală, faptul că politicile mai prudente sunt măsurate, de exemplu, prin cerințe de compatibilitate ridicată a capitalului, și nu prin cerințe de îndeplinit în cadrul structurilor sau obiectivelor. În același mod încrederea în liberalizarea piețelor financiare a apărut pentru a limita cerințele cantitative sau de altă natură cu cele ale standardului managementului de risc. Datorită deficiențelor, cu consecințe grave pentru țările în dezvoltare, această strategie are și ea problemele ei. Este recunoscut că aplicarea greșită a acestei strategii are o vină considerabilă pentru problemele din Thailanda, care înainte de liberalizarea pieței financiare avea un sistem financiar destul de închegat.

3.2.3 Controlul fluxurilor de capital

Începe să se formeze un consens prin care guvernele și posibil și sistemele internaționale, sunt nevoite să restrângă mișcările de capital, în special cele pe termen scurt. Deși o îmbunătățire a informării și a metodelor regulatorii, reprezintă pași importanți, aceștia sunt departe de a fi suficienți. Există în schimb rațiuni teoretice care aduc riscul privat pe aceiași linie cu riscul social.

În special, aceste politici tind să influențeze atât felul cât și durata de timp în ceea ce privesc fluxurile de capital. În prezent, 75% din fluxurile private de capital pentru în jur de 12 țări cu venituri mici au acces limitat la capital datorită mărimii și puterii economice scăzute. Ciclicitatea este un alt element nedorit în ceea ce privesc fluxurile internaționale de capital. Se pare că țările primesc capital când au economii puternice și când nevoia de aceste capitaluri străine este redusă, și au acces destul de greu la capital în timpuri de restriște, când au cea mai mare nevoie de acest capital; ca rezultat nu ajută la netezirea ciclului de afaceri și chiar condus spre amplificarea acestuia. Atingerea acestui obiectiv este totuși destul e dificil.

Un alt obiectiv se referă la compoziția fluxurilor de capital. Nu există nici un acord general cu privire la ISD, care nu înseamnă doar capital, dar și tehnologie și training. Dovezile preliminare din Estul Asiei arată că datorită experienței trecute, ISD sunt destul de stabile și cu siguranță mult mai stabile decât alte fluxuri de capital. Spre deosebire de ISD, capitalul pe termen scurt nu aduce beneficii auxiliare. Sub forma creditelor comerciale, oferă o sursă de lichiditate internaționale, importantă și relativ ieftină, în special în orientarea economiei pentru export. În plus, lichiditatea demonstrată, capitalul pe termen scurt, împreună cu alte forme de fluxuri, permite țării să investească mai mult decât economisește. Când acești bani sunt investiți în mod productiv, beneficiile economiei sunt mari. Dar când rata de economisire este deja mare și când banii sunt alocați greșit, fluxurile adiționale de capital cresc vulnerabilitatea economiei. Mai mult, datorită volatilității ce vor risca economiile conduse greșit, investiții pe termen lung sau fluxuri pe termen scurt? În general, nu este considerat prudent să deții rezerve internaționale egale sau mai mari decât datoria externă pe termen scurt; o politică întâlnită în țările în dezvoltare care împrumută de la băncile țărilor industriale cu rate ale dobânzii mari pentru a reîmprumuta banii trezoreriilor țărilor industriale cu rate ale dobânzii scăzute. Poate din aceste motive, câteva studii sistematice nu au putut găsi nici o relație între liberalizarea capitalului și creșterea investițiilor.

Beneficiile ISD, și costurile și beneficiile fluxurilor pe termen scurt ale capitalului, au determinat mulți oameni să investigheze modalități de a încuraja investițiile pe termen lung în timp ce descurajau câștigurile rapide și împrumuturile pe termen scurt. Există multe componente ale acestei strategii:

prima, trebuie să eliminăm impozitele, reglementările și distorsiunile politicilor, care au stimulat în trecut fluxurile de capital pe termen scurt. Exemple ale acestor distorsionări sunt evidente în cazul Thailandei, unde avantajele impozitelor ale Băncii Internaționale din Bankok, încurajau împrumuturile externe pe termen lung, dar exemple mai subtile există peste tot. Fără obligativități ale riscului de capital pentru bănci, de exemplu, încurajarea posesiei anumitor bunuri sau responsabilități ar fi deformată.

a doua, câteva țări au impus reglementări prudențiale pentru bănci pentru a limita expunerea monetară a instituțiilor acestora.

a treia, aceste măsuri pot să nu ajungă destul de departe, în special când expunerea firmei poate conduce la un anumit grad de vulnerabilitate. Riscul unei astfel de expuneri oferă justificare pentru măsurile protecționiste. Printre ideile care se discută se vorbește despre restricții asupra fluxurilor de capital. Pentru a realiza cum putem îndeplinii acest lucru ar trebui să învățăm din lecția experienței statului Chile. Chile a stabilit o rezervă obligatorie pentru toate fluxurile de capital pe termen scurt – deci o taxă pe împrumuturile pe termen scurt. Eficiența totală a acestei măsuri de control, este încă subiect de discuție, dar chiar și cei mai aspri critici ai sistemului din Chile, au recunoscut că o astfel de măsură a îmbunătățit compoziția fluxurilor de capital fără a avea efecte adverse asupra valorii capitalului pe termen lung.

alte măsuri implică politicile de impozitare – de exemplu, limitarea extinderii deductibilității impozitelor pentru dobânzile la datoriile denominate sau care au legături cu monedele străine. Problema constă în faptul că implementarea acestor politici poate avea un efect mai scăzut decât cea a sistemului din Chile.

În evaluarea acestor propuneri, trebuie să ne fie clar care sunt obiectivele acestei intervenții. Două obiective importante ar fi: reducerea (prin ne eliminare) volatilității fluxurilor și reducerea (prin ne eliminare) discrepanțelor între veniturile private și cele sociale.

3.3 Îmbunătățirea acțiunilor anti-criză

Unele crize sunt inevitabile. Cel mai importante răspunsuri la crizele economice se găsesc în mediul intern, inclusiv atitudinea potrivită a politicilor macroeconomice, a răspunsurilor structurale și a realizării și întăririi programelor de siguranță socială. În continuare ne vom concentra pe dimensiunea internațională a răspunsurilor la crize. Când crizele apar, ele dezleagă un val de fluxuri externe da capital și cresc incertitudinea în tranzacțiile internaționale. Rezolvarea acestor efecte adverse și combaterea lor, vor accelera rezolvarea crizelor și reinstaurarea creșterii economice.

Un punct cheie în dezvoltarea capitalismului modern a fost constituit de legile falimentelor și limitarea responsabilității. Legile moderne ale falimentelor, încearcă să balanseze două considerații câteodată aflate în conflict: promovarea stagiilor pentru ca valoarea afacerii să fie reținută și pierderile din producție minime și furnizarea responsabilităților pentru ca cei implicați în activități riscante să suporte consecințele acțiunilor lor. În context internațional, creșterea capitalului sau retragerea datoriilor pe termen scurt nu înlătură nici unul din factorii actuali; scopul este asigurarea faptului că ei vor continua să producă și că achizițiile nu sunt fără valoare. În absența procedurilor de antrenare, țările se pot îngrijora că dacă nu eliberează garanții sau își asumă datorii private, ruptura economică va fi de ne imaginat.

În același context, comunitatea internațională s-a plâns asupra problemelor hazardului moral – faptul că cei care acordă împrumuturi au fost eliberați de datorii. Pentru siguranță, în multe cazuri eliberarea de datorii nu a fost completă și creditorii au pierdut bani. Cu toate acestea, ei nu au fost obligați asocierii întregului risc al propriilor investiții, și credința că în viitor acest șablon va continua susține hazardul moral. Încă odată, comunitatea internațională se confruntă cu o dilemă: deseori nu se observă nici o alternativă la aceste retrageri – riscul de a nu lua nici o acțiune pare inacceptabil. După fiecare criză, începem să deplângem extinderea retragerilor și creăm discursuri puternice afirmând că niciodată creditorii nu vor mai fi lăsați să scape. Dar problema hazardului moral a crescut, nu s-a redus, cu fiecare criză.

În timp ce experiența ultimilor 20 de ani sugerează că acești creditori pot fi forțați să suport mai mult din costuri decât au suportat în crizele recente, mijlocul perioadei de criză nu constituie momentul potrivit pentru a ne înfrunta cu aceste probleme. Însă, ne putem pregăti pentru următoarea criză. Pute face mult mai mult pentru a facilita procesele de retragere, să îi facem pe investitorii care vin cu gândul de a aduna beneficiile, să participe la costuri, putem reduce discrepanțele între veniturile private și cele sociale la anumite forme de împrumuturi internaționale cu anumite grade ale riscului. Un alt aspect ar putea fi o dorință mai mare de a accepta oprirea temporară a fluxurilor externe monetare și păstrarea timpului necesar de negociere a retragerilor. Recunoașterea faptului că o împărțire a datoriilor, inclusiv posibile reduceri din partea creditorilor internaționali, sunt necesare atât pentru echitate cât și pentru eficiență. În ultimul rând scopul acestor politici este de a crea spațiu pentru dificila sarcină de a antrena în contextul fluxurilor de capital privat numeroșii creditori și debitori. Impunerea unor perioade de așteptare, compensarea și împărțirea obligațiilor prioritar față de retragerea de la aceste îndatoriri, pot constitui cheia noilor practici anti-criză.

Capitolul IV STUDIU CAZ „Criza financiară din 2007 – prezent”

4.1 Etapele crizei financiare:

Acum patru ani, situația piețelor financiare internaționale era mai buna, iar domeniul imobiliar părea o investiție mai mult decât sigură și profitabilă. Situația de acum este complet diferită în comparație cu ce a fost. Noi expresii au intrat în vocabular, precum credit crunch și ipotecile subprime.

Cum a fost posibil să ajungă aici? Să ne amintim momentul declanșării crizei este 7 februarie 2007, dată la care HC-BC (vezi anexa 1) anunță că are probleme cauzate de creditele subprime. Companii financiare cu probleme, intrate în faliment au mai fost și înainte. Dar ceea ce se întâmpla de această dată era cu totul diferit. Piesele mari de domino au început să cadă din 2 aprilie 2007, când renumita New Century Financial anunță falimentul.

Înainte de toate, unii analiști și critici la adresa administrației Bush, au considerat că primul pas greșit care a fost făcut a fost acela de a mări numărul de proprietari americani. Toți acești viitori proprietari sau doritori de proprietăți nu aveau la îndemână banii necesari cumpărării și aveau nevoie de creditare.

Drept urmare, în 2004 prin creditele accesibile, chiar și clienților care aveau un istoric de creditare slab, procentul de proprietari americani a atinsul nivelul record de 69,2%. De aici s-a mers mai departe cu regulile permisive. Următorul pas a fost înregistrat în februarie 2005 când legislația americană permite creditarea persoanelor fără investigații preliminare. După unii analiști aici a fost momentul destabilizator al acordării creditelor. Totodată, se preconiza că această măsura va încuraja și mai mult americanii ca să achiziționeze o proprietate.

Însă, în toamna lui 2005 avândul achizițiilor de locuințe se oprește brusc. Analiștii au crezut că piața a ajuns pur și simplu la saturație.

Primul semn al crizei financiare propriu-zise a fost dat de mică firmă de finanțare, Merit Financial care dă faliment în mai 2006. Este prima companie ce falimentează din cauza creditelor subprime. Date fiind dimensiunile mici ale afacerii, nu a constituit un semnal de alarmă, falimentul fiind pus pe seama mediului de afaceri concurent. Dar acesta nu era adevărul.

Următorul semn al crizei a fost un al faliment, cel al Ownit Mortgage Solutions, la 3 ianuarie 2007. Cauza declarată a falimentului a fost de această dată datoriile pe care le-a adunat, în valoare de 93 de milioane de dolari, față de Merrill Lynch. Două zile mai târziu, o companie foarte mare, Mortgage Lenders Network, cere falimentul.

Începutul oficial al crizei datează în 7 februarie, când HSBC anunță că are pierderi legate de ipotecile subprime. În același timp, în România BNR reduce dobânda de referință de la 8,75% la 8%, iar pe 28 martie o reduce încă o dată, până l a7,5%.

Din acest moment se declanșează fenomenul „bulgărelui de zăpadă”, care va duce la prăbușirea pieței creditelor din Statele Unite ale Americii.

Economistul David Shulman, de la University of California, a precizat atunci că „problemele din zona ipotecilor subprime sunt doar vârful icebergului, probleme sunt cu piața ipotecilor în general”. În acea perioadă, Barclays Bank a anunțat că va cumpăra compania americană de finanțare în sistem subprime EquitFirst, pentru 76 de milioane de dolari. Oferta este mai mică decât suma de 225 milioane, din prima ofertă. Oficialii Barclays au declarat că reducerea a venit ca urmare a problemelor din piața de profil, dar că EquitFirst este poziționată pentru creșterea profitabilă. Este prima achiziție a unei companii cu probleme.

Prima declarație a unui oficial vine pe 17 mai, de la președintele Federal Reserve, Ben Bernanke, care este optimist. El declară, zâmbitor, că numărul din ce în ce mai mare al creditelor neperformante nu este de natură să afecteze în vreun fel economia americană. Paralel cu această declarație, în România BNR continuă reducerea dobânzii cheie ajunsă acum la nivelul de 7,25%.

În luna următoare, două fonduri de hedging coordonate de Bear Stearns, implicate în ipotecile de tip subprime, anunță pierderi mari. Dominoul începe, primele companii mari care au finanțat aceste fonduri având astfel de probleme. Este vorba despre Merrill Lynch, J.P. Morgan Chase, Citigroup și Goldman Sachs.

Luna iulie se arată ca o lună în care problemele de la Bear Stearns nu se rezolvă, grupul anunțând investitorii că vor putea retrage doar o sumă foarte mică din banii depuși în două dintre fondurile sale de investiții. Abia pe 20 iulie, Ben Bernanke începe să se îngrijoreze, subapreciind însă proporțiile viitorului dezastru: „criza ar putea costa economia americană 50-100 miliarde dolari”.

Prin comparație cu această declarație, planul Paulson din octombrie 2008 prevedea alocarea a 700 de miliarde de dolari pentru rezolvarea problemelor. În România, BNR menține dobânda-cheie la 7%. Este prima dată în 2007 când BNR nu reduce dobânda. Analiștii interpretează semnalul ca pe o ușoară așezare a pieței.

În iunie două fonduri de hed-ging coordonate de Bear Stearms, implicate în ipotecile subprime, anunță pierderi mari. Dominoul începe, primele companii mari care au finanțat aceste fonduri având astfel de probleme, încep să iasă de pe piață pe ușa din spate. Este vorba de Merrill Lynch, JP Morgan Chase, Citigroup și Godman Sachs.

Prima undă a crizei americane atinge oficial Europa pe 9 august 2007, când BNP Paribas anunță că nu poate face față retragerilor de numerar din două fonduri ale sale. Aceasta blochează retragerile din două fonduri de investiții ale sale, acuzând evaporarea lichidității din piață și faptul că nu le poate evalua activele. Mai precaută decât celelalte bănci, Banca Centrală Europeană preferă să accepte că situația se poate înrăutăți și aruncă în piață 95 miliarde de euro sub forma unor împrumuturi acordate băncilor, pentru a rezolva problema din față. Imediat după aceea, mai pompează încă 108,7 miliarde de euro în piață. De asemenea, Federal Reserve, Banca Canadei și Banca Japoniei anunță că vor interveni.

Teama se strecoară și în Europa, când banca olandeză NIBC anunță pierderi de 137 de miliarde de euro ca urmare a activelor bazate pe acțiuni. Pe 17 august, Fed reduce cu 0,5% dobânda-cheie, la 5,75%, avertizând că criza va afecta creșterea economică. Pe 21 august, băncile britanice acre finanțează ipotecile încep să respingă cereri ale clienților cu istoric prost de creditare. În cele mai „blânde” cazuri, le majorează costurile.

O bancă regională germană, Sachsen Landesbank devine cea mai mare bancă de până atunci afectată de criza subprime. Datorită expunerii ridicate pe piața de profil, dar este preluată la timp la de Landesbank Baden-Wurttemberg, pentru 250 de milioane de euro.

În paralel, FMI susține că băncile din România trebuie să creeze costuri de creditare mai mari pentru a menține inflația la un nivel scăzut.

Septembrie începe cu anunțul germanilor de la IKB, care au pierderi de circa un miliard de dolari, ca urmare a expunerii ridicare pe piața americană subprime. Rata de împrumuturi inter-bancară a crescut la cel mai înalt nivel din decembrie 1998 până în prezent. De exemplu, Libor a ajuns pe 4 septembrie la 6,7975%, peste rata Bank of England de 5,75%.

Pe 13 septembrie, dezastrul aterizează în inima Europei. Banca britanică Northern Rock anunță dificultăți financiare și solicită asistența Bank of England. Prețul acțiunilor sale scade, iar clienții fac cozi pentru a-și retrage banii. Problema băncii a fost aceea că s-a axat mai mult pe piețele internaționale decât pe depozitele clienților săi, pentru finanțarea creditelor ipotecare. A două zi s-au înregistrat cele mai mari retrageri de la o bancă britanică din ultimii o sută de ani: un miliard de lire sterline. Deponenții continuă să-și retragă banii până când guvernul anunță garantarea depozitelor. Situația inversă se întâmplă după un an de zile, când britanicii încep să îi depună înapoi.

Pe 18 octombrie, Fed reduce rata dobânzii la 4,75%. Următoarea zi, Bank of England anunță că va mai pune la dispoziția piețelor financiare zece miliarde de lire. Fiecare bancă poate accesa maxim 1,5 miliarde de lire, pe trei luni la o dobândă mică, în speranța remedierii situației. În România, BNR anunță, pentru a două oară consecutiv, că păstrează neschimbată dobânda-cheie la 7%.

La 1 octombrie, este rândul sistemului bancar elvețian (cel cu o onoare nepătată de secole) să simtă fiorii panicii, când banca UBS anunță că are probleme datorită ipotecilor subprime din SUA. Inițial doar ușor afectată, banca de investiții Merrill Lynch anunță pierderi de 5,5 miliarde de dolari, revizuite apoi la 7,9 miliarde dolari, după care CEO-ul Stan O’Neal își dă demisia. A fost cel mai prost trimestru al companiei din 2001 până în prezent. Și Citigroup anunță pierderi de 6,5 miliarde dolari pentru al treilea trimestru. În următoarele șase luni, pierderile totale la 40 de miliarde de dolari.

Pe 15 octombrie, Mugur Isărescu declară că „economia de piață este ciclică, iar suișurile și coborâșurile sunt normale. Mișcările acestea sunt naturale și pe cursul de schimb”. Referitor la piața imobiliară, guvernatorul susține că prețurile anumitor proprietăți „pot să fie umflate”.

La sfârșitul lunii, BNR majorează rata dobânzii-cheie de 7% la 7,5%. Este prima dată în care banca centrală majorează dobânda. Începând de la această ședință până în septembrie 2008, Banca Națională va majora continuu dobânda, până la 10,25%.

În luna noiembrie Fed injectează în piață 41 de miliarde dolari pentru a calma situația. Bank of England anunță că ipotecile au scăzut foarte mult, atingând cea mai mică valoare din ultimii trei ani. Tot în Marea Britanie, Council of Mortgage Lenders (CML) avertizează asupra faptului că în situația lipsei de fonduri, companiile de profit nu mai pot finanța ipotecile pe viitor și că situația s-ar putea înrăutăți.

În România, guvernatorul BNR avertizează că împrumuturile în euro dăuna pe termen lung. 14 noiembrie, Standard&Poor’s a redus ratingul țară al României, problema fiind deficitul extern ridicat. În aceeași lună euro a depășit valoarea de 3,50 lei.

Primele strategii anticriză apar în decembrie 2007, când George W. Bush anunță primul plan prin care dobânzile la ipotecile de tip subprime vor fi înghețate pe următorii cinci ani. După calculele administrației de la Washington, planul ar ajuta circa 1,2 milioane de oameni. Astfel, soluțiile celor afectați sunt acum trei:

să rămână rata fixă;

să își refinanțeze creditul dacă găsesc în piață o dobândă mai bună;

să se refinanțeze prin Federal Housing Administration.

Primul efect al acestei măsuri este acela că indicele Dow Jones urcă cu 1%. În aceeași lună Fed anunță că va pune la dispoziția băncilor doritoare alte 20 miliarde de dolari, iar a două zi, Banca Centrală Europeană anunță și ea un sprijin de circa 500 miliarde de dolari.

Banca Mondială anunță că anul 2008 va fi unul în care creșterea economică va încetini, deoarece criza a lovit țările bogate. Șirul rezultatelor financiare proaste este deschis de banca elvețiană UBS, care anunță pentru al patrulea trimestru pierderi de 14 miliarde de dolari. Citigroup anunță, la rândul ei, pierderi de 18,1 miliarde dolari, iar Merrill Lynch face publică cifra de 11,5 miliarde de dolari pierderi. Bank of America plătește patru miliarde de dolari pentru Countryside Financial.

Anul 2008 va începe cu un alt plan anticriză care va costa 180 de miliarde de dolari. Dar pe 21 ianuarie va veni cea mai neagră din istoria burselor de după 11 septembrie 2001. Piețele mari din lume au scăzut foarte accentuat.

A două zi, Fed face cea mai mare reducere de dobândă din ultimii 25 de ani: 0,75%. Astfel, rata dobânzii este adusă la 3,5%, în intenția de a preveni recesiunea.

Anul debutează în România cu majorarea dobânzii-cheie de la 7,5% la 8%. De asemenea, devalorizarea leului atinge 20% comparativ cu punctul forte al anului precedent (3,11 lei/euro). Primii afectați sunt cei cu credite în valută la bănci.

Bank of England reduce dobânda la 5,25%. La o întrunire a G7 din 10 februarie, participanții consideră că după colapsul pieței ipotecare americane de tip subprime, pierderile mondiale se vor cifra la 400 miliarde dolari. Banca britanică Northern Rock este naționalizată la 17 februarie.

Ofertele unor companii private, precum cea a grupului Virgin al lui Richard Branson, au fost respinse.

În România are loc o rectificare bugetară, prin care cheltuielile instituțiilor publice sunt reduse cu 1,1 miliarde euro.

Fondurile de hedging Peloton Partners (Marea Britanie) și Carlyle Capital (SUA) își anunță falimentul la începutul lui martie. Pe 7 mai Fed. face cea mai mare intervenție de până atunci, punând la dispoziția băncilor 200 miliarde de dolari, pentru a îmbunătăți lichiditatea din piață.

Bear Stearns, a cincea bancă de investiții din SUA, intră în colaps și este preluată de JP Morgan. Nationwide anunță că, până la finele anului, prețurile caselor din Marea Britanie vor scădea. Și în România piața imobiliară începe să se resimtă.

Deutsche Bank anunță pierderi de 3,9 miliarde de dolari pentru primul trimestru. 2 Aprilie, Abbey este ultima instituție din Marea Britanie care retrage din oferta sa ipoteca 100%. Produsul era destinat celor care nu aveau nici un ban pus deoparte pentru avans la casă. Sigur, comisioanele erau mari, dar oamenii care nu puteau duce astfel de credite aveau acces la finanțare.

8 aprilie, Fondul Monetar Internațional afirmă că pierderile vor atinge la nivel global o mie de miliarde de dolari, sau poate chiar mai mult. Bank of England reduce dobânda cu încă un sfert de procent, până la 5%, și anunță un plan prin care băncile vor fi sprijinite cu 50 miliarde de lire sterline și în care vor fi ajutate să își schimbe ipotecile cu risc ridicat pe obligațiuni guvernamentale, de un risc mai scăzut. Data de 13 aprilie a fost cu ghinion pentru banca americană Wachovia, care anunță pierderi mari pentru primul trimestru.

22 aprilie, Royal Bank of Scotland anunță că are în plan să strângă de la acționari 12 miliarde de lire, valoarea fiind cea mai mare strânsă de o companie în acest mod în istoria Marii Britanii. Nationwide anunță prima scădere anualizată a prețului caselor britanice din ultimii 12 ani. Deși scăderea este de 1%, anunțul este îngrijorător pentru piață. În aceeași săptămână, compania Halifax confirmă scăderea, anunțând pentru aceeași perioadă un minus de 0,9%.

În mai, HSBC anunță pierderi de 3,2 miliarde de dolari, acuzând expunerea mare pe piața de subprime americană. Banca UBS, cea mai grav afectată de criză, lansează o ofertă acționarilor, pentru a face rost de bani: pentru fiecare 20 de acțiuni deținute, oferă alte șapte la un preț de 21 de franci elvețieni. Calculul prevedea strângerea a 16 miliarde de franci (15,5 miliarde de dolari). Suma nu este suficientă pentru a acoperi întreaga pierdere de 37 miliarde de dolari, dar este suficientă pentru a mai acoperi ceva din pagubă.

În România, BNR anunță majorarea ratei dobânzii-cheie, de la 9,5% la 9,75%. Guvernatorul Mugur Isărescu anunță că banca centrală intenționează să limiteze creditarea în valută, urmând să colaboreze cu băncile comerciale în acest aspect. Firmele de leasing încep să majoreze dobânzile, pe motiv că majoritatea finanțările sunt în euro, iar moneda europeană este mai greu de găsit în piață.

Justiția americană încearcă să refacă încrederea populației și a investitorilor în onestitatea sistemului. FBI arestează 406 oameni, inclusiv brokeri sau personal din cadrul firmelor de dezvoltare imobiliară, implicați în fraude de circa un miliard de dolari. Separat de acțiunea FBI, doi foști angajați ai Bear Stearns sunt condamnați pentru că știau de problemele fondurilor administrate de companie și că nu au dezvăluit acest lucru investitorilor, cauzând pierderi de circa 1,4 miliarde de dolari. Barclays a anunțat că vrea să strângă bani de la acționari, încercând în același timp să atragă noi investitori.

3 iunie, BET-FI este singurul indice pe plus de la bursă. Investitorii speră ca titlurile SIF-urilor să le aducă beneficii în 2008. A două zi, Mugur Isărescu declară că România ar avea mai mult de câștigat decât de pierdut de pe urma crizei mondiale, deoarece se va tempera creditarea și se va reduce deficitul de cont curent. El avertizează asupra faptului că pericolul creditelor date persoanelor care nu pot plăti ratele paște și România, deoarece există bănci care, din exces de zel, „au acordat credite pe documente de salariu contrafăcute“. Volksbank anunță că nu va mai da credite de consum decât în lei, pentru a sprijini politica BNR de limitarea creditării în valută. La sfârșitul lunii, BNR anunță majorarea dobânzii-cheie de la 9,75% la 10%.

Pentru a fi criza și mai gravă, pe 4 iulie, petrolul atinge o impresionantă cotație de 146 dolari pe baril, fiind la un maxim al tuturor timpurilor. IndyMac, o mare companie de finanțare americană se prăbușește. Ca valoare, este al doilea colaps în istoria SUA. În aceeași zi, acțiunile Fannie Mae și Freddie Mac au căzut la bursa din New York. Depozitele de până la 100.000 dolari erau asigurate, dar circa 10.000 oameni au rămas cu sume nerecuperate, deoarece aveau mai mult. În total, au fost păgubiți cu circa un miliard de dolari.

Oficialii americani susțin că cele două mari companii din domeniul ipotecar american, Fannie Mae și Freddie Mac, trebuie să fie salvate, deoarece dețin la un loc circa jumătate din piața de profil și cumulează datorii de cinci miliarde de dolari. Congresul va permite Trezoreriei să cumpere acțiuni la cele două dacă va fi nevoie. Washington Mutual anunță pierderi de 3,3 miliarde de dolari pentru al doilea trimestru.

Prețurile caselor din Marea Britanie au cea mai mare scădere anualizată din 1991, de când Nationwide a început să le calculeze: 8,1%. Media este la 169.000 de lire, cu 15.000 mai puțin decât anul precedent.

Proiectul Băncii Naționale a României privitor la noile reguli ale creditării face valuri, majoritatea băncilor mici fiind nemulțumite. Documentul prevede ca veniturile luate în calcul la acordarea unui credit să fie cu cel mult 20% mai mari decât anul precedent. Fostul Ministrul Economiei și Finanțelor, Varujan Vosganian consideră că, în acest an, inflația va fi de 6%-7%, nu 3,8% cât se stabilise anterior. În aprecierea sa, „când UE avea o țintă de 2%, noi aveam 3,8%. Acum Uniunea a majorat prognoza la 4-5%, trebuie și noi să facem la fel“.

Unitățile fondurilor de investiții au ajuns să aibă creșteri extrem de mici, sau scăderi, astfel încât investițiile mai bune de termen scurt sunt depozitele bancare. O preluare din domeniul băncilor de la noi, dar la nivel mai mic: HVB Banca pentru Locuințe este preluată de grupul Raiffeisen.

În august se stabilește un record negativ la scăderile prețurilor la case în Marea Britanie, indicele atingând 10,5%. Banca germană Commerzbank preia banca de investiții Dresdner Kleinwort. În România, INS anunță o inflație record pe ultimii trei ani: 9,04% anualizată.

La 6 august 2008, euro a atins cel mai scăzut curs în raport cu leul din acest an, de 3,4719 lei. OECD prognozează că peste două trimestre Marea Britanie va intra în recesiune. A două zi, Banca Centrală Europeană reduce prognozele de creștere economică de la 1,5% la 1,2%. Fannie Mae și Freddie Mac au fost naționalizate pe 7 septembrie de către Trezoreria Americană și puse în „conservare“. Secretarul Trezoreriei Henry Paulson spune că datoriile celor două companii erau atât de mari încât stabilitatea financiară a sistemului ar fi fost pusă în pericol. În același timp, în Marea Britanie, Nationwide anunță că va absorbi doi rivali mai mici Derbyshire și Cheshire Building.

10 septembrie, banca americană Lehman Brothers anunță pierderi de 3,9 miliarde dolari pentru al treilea trimestru, iar acțiunile sale cad. Bank of America anunță că va cumpăra Merrill Lynch. Comisia Europeană a avertizat că dacă situația va continua în același ritm, fără să se ia măsuri, Marea Britanie, Germania și Spania vor intra în recesiune până la finele anului.

După ce a căutat un cumpărător și nu a găsit, Lehman Brothers a declarat falimentul pe 15 septembrie, fiind prima mare bancă ce a intrat în colaps de la începutul crizei. Nomura Holdings din Japonia cumpără operațiunile din Asia ale Lehman Brothers. Fostul șef al Fed, Alan Greenspan, consideră că această criză este cel mai grav eveniment al secolului și că seria falimentelor va continua.

În același timp, Merrill Lynch, prinsă în vârtejul creditelor, este de acord să fie preluată de Bank of America pentru 50 miliarde de dolari. Fed anunță un pachet financiar de 85 miliarde de dolari menit să salveze AIG de la faliment. AIG preia împrumutul, în schimbul a 80% din companie.

Cea mai mare companie britanică de credite ipotecare, HBOS, este preluată de Lloyds TSB, pentru 12 miliarde de lire. Noul gigant are în portofoliu o treime din piața britanică a depozitelor și a împrumuturilor.

Pe 25 septembrie, gigantul american Washington Mutual este închis și vândut către JP Morgan pentru 1,9 miliarde dolari, după ce 16,7 miliarde de dolari au fost retrași în numai zece zile. Un alt gigant, HSBC anunță că va concedia 1.100 de angajați la nivel mondial.

Criza mondială lovește iarăși Europa din plin, în 28 septembrie, când grupul Fortis este naționalizat pentru a nu fi închis. Autoritățile din Olanda, Belgia și Luxemburg ajută Fortis cu 11,2 miliarde de euro, iar acțiunile la bursă ale băncii au căzut.

Compania de credite ipotecare Bradford&Bingley din Marea Britanie este naționalizată. Statul britanic preia credite în valoare de 50 miliarde de lire, în timp ce banca spaniolă Santander achiziționează restul operațiunilor și sucursalele acesteia.

Statul islandez preia controlul băncii Glitnir, a treia din țară, după ce acesta a anunțat că are probleme cu finanțarea pe termen scurt.

Wachovia, a patra bancă americană cu pierderi de 42 miliarde de dolari, face o înțelegere de preluare cu rivalul Citigroup.

Camera Reprezentanților din Congresul american respinge planul de salvare în valoare de 700 miliarde dolari. Ca efect, acțiunile de pe Wall Street se prăbușesc. Indicele Dow Jones scade cu circa 7%, fiind o scădere-record. Acțiunile Royal Bank of Scotland pierd 20% la bursă.

Pentru a salva banca Dexia, guvernele Franței, Belgiei și al Luxemburgului cad de acord asupra unui ajutor comun de circa 9 miliarde de dolari. Guvernul Irlandei anunță că va garanta toate depozitele de la principalele bănci din țară pentru următorii doi ani, în timp ce premierul britanic Gordon Brown anunță că intenționează să majoreze limita de garantare a depozitelor de la 35.000 la 50.000 de lire.

După o scădere a capitalizării pe bursă de circa 3,5 miliarde de euro, în final la BVB au apărut primele semne de creștere consistentă, indicii crescând cu valori de circa 6-10%.

Un domeniu volatil, investițiile imobiliare reprezintă primul domeniu afectat din plin de criză. Un studiu al Coface arată că cel mai puternic efect al crizei îl va simți populația și companiile cu credite în valută, ca urmare a deprecierii leului, în condițiile în care aceasta este moneda în care își încasează veniturile.

Pe 26 septembrie, guvernatorul Mugur Isărescu declară că BNR este „în alertă“ pentru a preveni consecințele crizei mondiale în România. El apreciază că este posibil ca actuala criză să afecteze adoptarea euro prognozată pentru 2014. Într-un semnal de stabilitate în piață, BNR menține dobânda-cheie la 10,25%. Este prima dată în acest an când BNR nu majorează dobânda în cadrul unei ședințe a Consiliului de Administrație.

La nivel macroeconomic, Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR declară că BNR ia în calcul toate posibilele scenarii pentru România. Chiar și în cel mai pesimist dintre scenarii, nu avem motive de îngrijorare deoarece băncile de la noi sunt mai solide decât băncile-mamă din țările de origine. În plus, el declară că dacă vor fi probleme de lichiditate, BNR are bani de injectat în piață.

Piața acțiunilor tinde să se stabilizeze cât de cât, timp în care Senatul american aprobă planul de salvare în valoare de 700 miliarde dolari. Până la urmă, Camera Reprezentanților trece legea referitoare la planul de salvare.

Banca elvețiană UBS încearcă să mai reducă din cheltuieli concediind 2.000 de angajați, dar problemele rămân.

La 3 octombrie, statul olandez naționalizează activitățile de bancă și asigurări ale Fortis. Banca franceză BNP Paribas preia 75% din Fortis. În SUA, Wachovia devine o pradă pe piață, Citigroup și Wells Fargo luptându-se pentru a o prelua.

Pe 6 octombrie, Ministerul de Finanțe din Germania a fost de acord cu planul de salvare a instituției de credit Hypo Real Estate, care va costa 50 miliarde euro. Bank of America anunță o scădere a profiturilor cu 68%.

În 7 octombrie criza lovește liniștita Islandă, unde statul preia controlul Landsbanki, a două bancă din țară. Sucursala sa din Marea Britanie, Icesave, îngheață conturile clienților

Următoarea zi, trei mari bănci centrale reduc dobânda-cheie. Fed o reduce la 1,5%, BCE la 3,75% și Bank of England la 4,5%. Efectul nu este deloc unul pozitiv, ba chiar dimpotrivă, pe 10 octombrie majoritatea burselor cad. Trezoreria Britanică anunță un plan de salvare a sistemului în valoare de 500 miliarde lire.

Planul de salvare continuă în Marea Britanie, iar trei bănci (Royal Bank of Scotland, Lloyds și HBOS) primesc la un loc circa 37 miliarde lire. Pe 10 octombrie, o vinere neagră pe bursă, Islanda naționalizează Kaupthing, cea mai mare bancă, iar bursele din lume se prăbușesc: -10% în Japonia (cea mai mare scădere din ultimii 20 de ani), și -8,85% în Marea Britanie (cea mai mare scădere din 1987).

11 octombrie, înțelegerea dintre Citigroup și Wachovia pică, cea din urmă fiind preluată de Wells Fargo. În week-end are loc la Paris un întâlnire a liderilor europeni pe tema crizei. Ca urmare, luni acțiunile europene cresc. Pe 15 octombrie se termină creșterile la bursă, acestea începând din nou să scadă peste tot. În Rusia, se ating recorduri negative.

16 octombrie, Citigroup anunță amânarea fuziunii cu sucursalele sale de brokeraj din Japonia, datorită costurilor mari. Banca Națională a Ungariei primește un ajutor de 6,7 miliarde euro de la Banca Centrală Europeană, pentru a face ordine în sistemul său bancar.

Pentru a elimina îngrijorările din piață, Mugur Isărescu dă asigurări că „nici o bancă, absolut niciuna, nu are probleme de lichiditate“. Bursa de la București și-a suspendat tranzacțiile pentru a evita o prăbușire. Pe 10 octombrie, BNR a injectat în piață 40 de milioane de euro, pentru a calma creșterea cursului.

16 octombrie, Guvernul a aprobat majorarea plafonului maxim de garantare de la 20.000 euro la 50.000 de euro. Se constată pe piața imobiliară o ieftinire a apartamentelor vechi cu circa 20% față de acum șase luni. Bursa a scăzut drastic, indicele SIF-urilor pierzând 11,75%.

Ziua de 17 octombrie rămâne în istorie drept ziua în care dobânda overnight pentru depozitele plasate a atins 46%, după ce în ziua precedentă aceasta a fost la 28%. Deși sistemul bancar din România este solid, efectele crizei pot apărea în economia reală.

4.2. Criza financiară internațională și provocări pentru politica monetară din România

Criza financiară și economică actuală pare să fie fără precedent în ultima jumătate de secol. Recesiunea economică se extinde în SUA, Europa și Japonia și se conturează a fi mult mai dureroasă decât căderea economică din 1981-1982. O masivă scădere a încrederii atât la nivelul sectorului de afaceri, cât și la nivelul consumatorilor, ambele răspunzând prin restrângerea cheltuielilor, este în plină derulare. Guvernul Statelor Unite și unele guverne din Europa, încercând să refacă stabilitatea, au naționalizat părți ale sectoarelor lor financiare într-o măsură care contrazice înseși bazele capitalismului modern.

Întreaga lume pare astăzi că își schimbă cursul, îndreptându-se către o perioadă în care rolul statului va fi mai mare, iar cel al sectorului privat va fi mai mic. Aceasta va fi probabil cea mai dramatică consecință a crizei actuale.

4.2.1.Criza financiară internațională

Mulți apreciază că actuala criză financiară își are rădăcinile în scăderea dramatică a prețului locuințelor în SUA sau în căderea pieței creditului pentru locuințe. Această viziune este cel puțin incompletă. Cauzele fundamentale ale crizei financiare sunt mai adânci, atât de natură macroeconomică, cât și de natură microeconomică, lucru menționat recent de mai mulți analiști: Altman (2009), Buiter (2008), Blanchard (2009). Cele două tipuri de cauze s-au intercondiționat în producerea crizei. Mă voi referi pe rând la ambele tipuri de cauze.

Cauza profundă a crizei financiare a fost lichiditatea abundentă creată de principalele bănci centrale ale lumii (FED, BOJ) și de dorința țărilor exportatoare de petrol și gaze de a limita aprecierea monedei. De asemenea, a existat o suprasaturare cu economisiri, generată de integrarea crescândă în economia globală a unor țări (China, Asia de Sud-est în general), cu rate mari de acumulare, dar și de redistribuirea globală a avuției și a veniturilor către exportatorii de bunuri tari (țiței, gaze naturale etc.). Lichiditatea abundentă și suprasaturarea cu economisiri au creat resurse disponibile pentru investiții, inclusiv în instrumente financiare sofisticate, nu ușor de înțeles de către unii investitori.

Consecințele existenței lichidității abundente au fost ratele foarte scăzute ale dobânzii și volatilitatea redusă a acestora. Împreună, aceste consecințe au condus la creșterea apetitului pentru active cu câștiguri mari. În plus, volatilitatea redusă de pe piață a creat tendința de subestimare a riscului și o adevărată lipsă de vigilență a investitorilor. Marjele de risc au fost și ele foarte scăzute și nediscriminatorii. Împreună, ratele scăzute ale dobânzii, apetitul pentru active cu câștiguri mari, vigilența scăzută față de risc și marjele mici au mascat semnalele prețurilor pe piețele financiare și au condus la insuficienta înțelegere a riscurilor implicate.

Pe acest fundal au operat, ca agravante, și o serie de cauze microeconomice: securitizarea frenetică, fisurile în modelul de afaceri ale agențiilor de rating, externalizările raționale din punct de vedere privat dar socialmente ineficiente și, în sfârșit, competiția internațională crescută pentru dereglementări.

Consecința securitizării frenetice a fost că, odată ce criza a fost declanșată de apariția eșecurilor la plata ratelor la creditele pentru case, piața financiară a devenit netransparentă. Instalarea neîncrederii investitorilor a plasat rapid titlurile emise de vehiculele cu scop special (VSP) în categoria riscante (calitatea activelor pe care le finanțau nu mai era clară) și refinanțările au devenit imposibile. Datorită discrepanței dintre maturitățile pe active și pasive, aceste VSP au început să se bazeze pe linii de finanțare de la băncile sponsor. În final, cererea de lichiditate, în combinație cu pierderea încrederii între bănci, a rezultat în goana după cash și rata dobânzii efective a început să crească.

În SUA și în unele state din Europa, guvernele și băncile centrale au răspuns prin îmbunătățirea lichidității; acordarea de garanții guvernamentale pentru împrumuturi; recapitalizarea instituțiilor financiare; garantarea celor mai noi emisiuni de către bănci asigurate; prevenirea colapsului dezordonat al întreprinderilor mari interconectate; cumpărarea de acțiuni în bănci; reduceri coordonate ale ratelor dobânzii. Deși astfel de măsuri au fost puse în aplicare, după 17 luni de la declanșarea turbulențelor, piața a rămas netransparentă, ceea ce a amplificat criza financiară și a facilitat trecerea ei în sectorul real al economiei, mai întâi în SUA, apoi și în alte țări dezvoltate.

Pe termen scurt principala provocare o constituie găsirea soluțiilor care să restabilească încrederea investitorilor și a consumatorilor.

Pe termen lung, principala provocare o constituie ajustarea principiilor care ghidează reforma sistemului financiar internațional, în principal referitor la transparență, îmbunătățirea reglementărilor privind contabilitatea titlurilor, asigurarea reglementării adecvate a piețelor, firmelor și produselor financiare, asigurarea integrității piețelor financiare (privind manipularea pieței și frauda), și întărirea cooperării între instituțiile financiare ale lumii (modernizarea structurilor de guvernanță ale FMI și ale Băncii Mondiale). Astfel, etica afacerilor nu lipsește din această listă de provocări ale viitorului.

4.3.Criza financiară și economia României

Efectele crizei financiare internaționale s-au extins și asupra economiei României. Totuși, din punct de vedere al impactului direct, sistemul bancar a fost puțin afectat întrucât nu a fost expus la active toxice, precum și datorită măsurilor prudențiale și administrative adoptate de-a lungul timpului de către Banca Națională a României.

Indirect însă, criza financiară internațională și mai ales consecința ei evidentă – recesiunea din țările dezvoltate – se extinde asupra economiei românești pe mai multe canale:

pe canalul comercial, încetinește creșterea exporturilor sau chiar le reduce;

pe canalul financiar, limitează accesul la finanțare externă, și astfel restrânge volumul creditării, și generează dificultăți în serviciul datoriei externe privat;

pe canalul cursului de schimb, reducerea finanțărilor externe s-a reflectat în deprecierea monedei naționale. Pe canalul încrederii, a avut loc o retragere a investitorilor din țările est-europene.

Aceasta a avut drept efect manifestarea pe piața monetar-valutară a unor momente de panică și atacuri speculative, precum cel din luna octombrie din România, care a făcut necesară intervenția BNR. În sfârșit, pe canalul efectelor de avuție și bilanț, are loc deteriorarea activului net al populației și al companiilor, ca urmare a ponderii ridicate a creditelor în valută (corelate cu deprecierea leului) și a scăderii prețurilor activelor mobiliare și imobiliare de la valori speculative, nesustenabile (detip “bubble”).

Propagarea acestor efecte face ca gradul de incertitudine referitor la evoluțiile variabilelor economice să fie extrem de ridicat. Aceasta contribuie, la rândul său, la accentuarea crizei prin efectele negative pe care le are asupra așteptărilor și prin augmentarea gradului de prudență la nivelul consumatorilor și al agenților economici.

În România, răspunsul la efectele adverse ale crizei nu poate fi similar celui formulat de unele state europene sau celui din SUA. Există câteva diferențe între economia românească și aceste economii, care nu permit copierea pur și simplu a pachetelor de măsuri dezvoltate acolo. În esență, este vorba despre faptul că economia românească are un deficit de cont curent mare, care indică dependența acesteia de finanțarea externă. Avem de ales între reducerea ordonată a acestui deficit sau în reducerea lui de către piață în condițiile actuale de tensiune și neîncredere, cu consecințe dramatice pentru cursul de schimb și pentru creșterea economică.

Chiar dacă derularea procesului de ajustare economică nu poate fi planificată cu precizie, totuși, promovarea unor politici economice coerente și credibile ar putea evita producerea unei ajustări dezordonate (hard landing). Astfel, guvernul ar trebui să evite o abordare emoțională a crizei sub presiunea sindicatelor și patronatelor, care ar duce la adoptarea unor măsuri de stimulare a cererii interne, complicând aducerea deficitului de cont curent la un nivel sustenabil. Numai o concentrare a combinației de politici macroeconomice pe procesul de ajustare a dezechilibrului extern (deficitul de cont curent) și a celui intern (deficitul bugetar) poate duce la susținerea unei aterizări line a economiei și la ameliorarea percepției investitorilor străini.

România are nevoie de o întărire semnificativă a politicii fiscale și a celei salariale (în sens larg, cuprinzând sporurile și premiile de natură cvasisalarială).

4.3.1.Țintirea inflației și criza financiară

Opțiunea pentru adoptarea țintirii inflației ca strategie de politică monetară a fost justificată de necesitatea realizării unei dezinflații sustenabile. Implementarea strategiei de țintire a inflației nu a fost ușoară nici înainte de apariția crizei financiare și dominanța fiscală, intrările masive de capital, poziția de debitor net a BNR față de sistemul bancar și mecanismul de transmitere a politicii monetare s-au combinat, astfel că, între 2005 și 2007, au existat perioade în care anticipațiile inflaționiste și aprecieri accentuate ale monedei au coexistat. Aceasta a ridicat o dilemă serioasă pentru banca centrală. Creșteri ale ratei dobânzii, necesare pentru a aduce anticipațiile în linie cu ținta de inflație, atrăgeau și mai multe capitaluri străine, apreciind nesustenabil leul.

Odată cu declanșarea crizei financiare în iulie 2007, o parte dintre aceste condiții a dispărut. Astăzi BNR tinde să fie creditor net al sistemului bancar, iar intrările de capital străin s-au atenuat în mod semnificativ. Dar aceasta nu simplifică implementarea politicii monetare. Dimpotrivă, criza financiară a sporit volatilitatea pe piețele monetară și valutară și tinde să amplifice încetinirea activității economice. Pe de o parte, reducerea finanțărilor externe și existența dezechilibrelor externe mari au declanșat deprecierea leului, care alimentează inflația și face necesară o rată a dobânzii relativ înaltă. Mai mult, cei cu datorii în euro și alte valute, și astfel sistemul financiar, sunt vulnerabili la o depreciere semnificativă a leului. Pe de altă parte, rate mai înalte ale dobânzii ar tinde să frâneze creșterea economică și, mai mult, ar crea costuri pentru cei ce au datorii, riscând să destabilizeze sectorul financiar. În aceste condiții apare problema delicată a compromisului dintre obiectivele politicii monetare: asigurarea stabilității prețurilor și asigurarea stabilității financiare.

Friedman (1968) și Phelps (1968) au arătat că nu există compromis pe termen lung între inflație și șomaj. De aici rezultă că obiectivul pe termen lung al politicii monetare trebuie să fie atingerea unei inflații scăzute și stabile. S-a observat că inflația scăzută și stabilă ajută creșterea economică sustenabilă pe termen lung. În consecință inflația scăzută și stabilă reprezintă atât un scop în sine, cât și un mijloc de realizare a unei creșteri economice sustenabile declara Bernanke (2006).

Eficiența politicii monetare în atingerea acestui obiectiv este însă limitată dacă nu există stabilitate financiară. Unul dintre principiile macroeconomice de bază afirmă că fricțiunile pe plan financiar influențează în mod substanțial ciclul de afaceri. Astăzi, pe plan mondial, acest lucru este foarte evident. Băncile centrale ale lumii încearcă să mențină stabilitatea financiară și să evite recesiunea și depresiunea economică.

Experiențele anterioare par să confirme viziunea conform căreia inflația este principala sursă de instabilitate financiară. De obicei perioade caracterizate de inflație înaltă au fost și cele cu instabilitate financiară severă și cu crize la nivelul sectorului bancar sau au fost urmate de recesiune în urma adoptării de către autorități a unor măsuri inadecvate de temperare a inflației.

Totuși, literatura economică recentă evidențiază faptul că un nivel scăzut al inflației nu reprezintă o condiție suficientă pentru asigurarea stabilității financiare pe termen lung, afirmă Crockett. În economiile contemporane, un nivel scăzut și stabil al inflației a condus la crearea unui climat economic nou, care necesită reconsiderarea cu rigurozitate a relației dintre stabilitatea prețurilor și stabilitatea financiară. Ca atare, s-a trecut la deschiderea unui nou front de luptă, cel consacrat combaterii instabilității financiare. În acest sens, experiența unor țări asiatice din anii 1997-1998 și actuala criză economică și financiară conduc la reconsiderarea măsurii în care banca centrală deține capacitatea de a asigura concomitent stabilitatea prețurilor și stabilitatea financiară în ipoteza în care realizarea acestora necesită adoptarea unor măsuri conflictuale.

Experiența României arată că stabilitatea financiară prezintă o importanță deosebită pentru stabilitatea prețurilor. Pe bună dreptate, România a fost criticată pentru întârzieri în dezinflație. Acestea s-au datorat reformelor structurale insuficiente. Țara noastră a realizat o rată medie de dezinflație de 5,8 puncte procentuale pe an în perioada 2000-2007, în paralel cu menținerea stabilității sistemului financiar. Dar dacă BNR ar fi suplinit acest deficit de reforme prin creșteri mai abrupte ale ratelor dobânzii situația financiară a firmelor și a gospodăriilor s-ar fi deteriorat. Și astfel s-ar fi deteriorat stabilitatea financiară a sectorului bancar. În final, însăși ritmul dezinflației ar fi fost, probabil, mai mic decât cel realizat. Lecția care trebuie învățată este aceea că, pe termen lung, incapacitatea menținerii stabilității financiare nu poate să conducă decât la o reinflamare a inflației.

Totodată, prin adoptarea țintirii inflației s-a optat a se face cât mai mult loc pieței în stabilirea cursului de schimb. Totuși, au fost situații când fluctuațiile leului au fost cu mult în afara limitelor justificate de fundamentele cursului de schimb. Așa a fost cazul de mai multe ori în intervalul 2004 – 2007, când au existat intrări masive de capital și leul s-a apreciat foarte mult. Așa s-a întâmplat, în anumite perioade, și după declanșarea crizei financiare internaționale actuale, inclusiv în 2009. Acestea au fost motivele pentru care am adoptat o flotare controlată a cursului de schimb.

Politica BNR privind intervențiile pe piața valutară a fost ghidată de filozofia conform căreia o volatilitate înaltă a cursului de schimb este dăunătoare atât pentru obiectivul privind inflația, cât și pentru sănătatea financiară a sectorului real și a celui financiar.

Cu această filozofie, BNR a promovat un curs de schimb flotant, care i-a permis atât să utilizeze valențele pieței libere și să descurajeze comportamentele speculative, cât și să evite aprecierile excesive.

Implementarea consecventă a acestei filozofii a necesitat cumpărări relativ importante de valută de pe piață de către BNR în perioada 2007 –2010. La momentele cumpărării valutei, BNR a fost criticată că nu lasă cursul să se aprecieze în linie cu cerințele pieței. Astăzi se dovedește că această politică a fost adecvată. Criza financiară actuală a introdus o inversare abruptă a trendului de apreciere a leului, cu importante episoade de volatilitate. Așa cum, în trecut, intrările de valută au supraapreciat leul cu mult peste nivelul indicat de factorii fundamentali ai cursului de schimb, astăzi reducerea finanțării externe și incertitudinea tind să determine deprecieri ale leului nejustificate de factorii fundamentali ai cursului de schimb.

Rezervele cumpărate pe piața valutară în momentele de supraapreciere servesc astăzi pentru intervenții pentru calmarea deprecierii leului.

Concluzii

Astfel, în ciuda acțiunilor recente întreprinse pentru salvarea sectorului bancar, riscurile unei grave recesiuni sunt încă reale. Scenariul cel mai pesimist, o profundă recesiune globală, nu este departe de a fi o previziune absurdă. Având în vedere creșterea rapidă înregistrată în acest deceniu în țările în curs de dezvoltare, care a fost generată de investiții, dar și investițiile excesive în domeniul imobiliar care au stat la baza crizei în economiile dezvoltate, economia globală va avea o mare capacitate excedentară pe care va trebui să o gestioneze. Dacă declinurile drastice ale valorilor activelor vor avea efecte semnificative asupra avuției, scăderea cererii care va rezulta din acest fenomen ar putea duce la o deflație la nivel mondial. Țările cu poziții fiscale puternice dispun de instrumente ca, de exemplu, investițiile în infrastructură și în sectorul social pe care le pot folosi în scopul combaterii inflației, însă altele se vor confrunta cu probleme mult mai mari. Înainte de a ne confrunta cu acest scenariu pesimist, este important să începem să ne punem mintea la contribuție pentru a găsi soluții pentru reacții mai concertate care să poată revigora cererea la nivel global.

Chiar dacă criza este departe de a se fi terminat, este deja clar că există o serie de lecții și întrebări pentru managementul politicii economice și reacția la criză care ar trebui luate în discuție.

Guvernele ar trebui să analizeze cu grijă dacă controlarea inflației prețurilor activelor ar trebui adăugată la mandatul autorităților politicii monetare. Pe parcursul dezvoltării iluziilor Internetului și prețurilor imobiliare, Rezerva Federală a continuat să rămână consecventă părerii că misiunea sa era să contribuie la stabilitatea prețurilor și la folosirea integrală a forței de muncă, nu să reducă creșterea prețurilor activelor. Dar în plin dezastru produs de destrămarea celei de-a două iluzii într-un singur deceniu, este clar că această părere trebuie reconsiderată.

Supravegherea financiară trebuie să facă tot ce este posibil să țină pasul cu inovațiile financiare. Aceasta este, prin definiție, o provocare. Ca și în alte sectoare, inovația din sectorul financiar poate spori productivitatea și prosperitatea socială, dar poare contribui și la comportamentul de turmă, miraje și panică, precum și la crahuri.

Modelele bancare diferă de la o țară la alta, așadar, mediile de reglementare sunt și ele diferite, dar absența unui model cu un grad mai mare de globalitate, al monitorizării financiare nu este sustenabil, într-o lume în care (în ciuda unor eforturi importante privind Basel) o singură eroare de calcul sau asumare a unui risc de către o singură companie poate avea efecte externe negative la nivel global. Chestiunea este foarte complexă, deoarece este legată de sistemele interne de stimulente din sectorul financiar, în special de prociclicitatea combinată a actorilor și piețelor financiare (de exemplu, furnizarea de credite și comportamentul agențiilor care evaluează calitatea activelor). Așadar, guvernele ar trebui să încurajeze inovația, dar ele vor avea, de asemenea, nevoie de instrumente și ingeniozitate pentru a se asigura că instrumentele pot fi monitorizate în mod eficient.

Reacțiile la crizele globale trebuie să fie sistematice, cuprinzătoare, hotărâte, și coordonate. Având în vedere starea în care se află actualmente sectoarele financiare, reacțiile răzlețe și unilaterale la crizele financiare vor risca să agraveze loviturile date de reacțiile negative transfrontaliere fără a putea rezolva problemele fundamentale.

Multe alte probleme importante întâmpinate în această criză au dovedit necesitatea unei coordonări globale: recapitalizarea băncilor globale, izolarea „activelor toxice”, facilitarea „reevaluării prețului” acestora, garantarea creditelor interbancare, și reducerea dobânzilor de referință ale băncilor centrale.

Numai atunci când toți participanții importanți din SUA, Asia, și Uniunea Europeană vor anunța o reacție sistematică și coordonată va exista o speranță care să risipească teama probabilității unei prăbușiri a întregului sector bancar.

Problemele globale pot necesita soluții multilaterale. O direcție posibilă de urmat a acestor acțiuni este stimularea fiscală individualizată, nu doar coordonată ci și foarte bine etapizată pentru a completa eforturile locale ale politicilor anticiclice. Așa cum am argumentat mai sus, vor exista multe oportunități de investiții fiscale productive în țările în curs de dezvoltare, în domenii cum ar fi cel al infrastructurii sau cel social. O mare gamă de actori, publici și privați, ar putea oferi finanțare pentru un stimulent fiscal în aceste domenii, în țările în curs de dezvoltare. La fel ca și în cazul exporturilor în țările incluse în Planul Marshall, care au oferit un stimulent în perioada demobilizării din SUA de după cel de-al doilea război mondial, creșterea rezultată în țările în curs de dezvoltare ar putea genera cerere pentru produsele țărilor dezvoltate și ar putea contribui la formarea unui nou cerc virtuos de creștere întărită reciproc. Oricare ar fi detaliile unor eforturi multilaterale, ideea de bază este că amploarea problemei necesită mai multă ingeniozitate și imaginație, și că nu putem fi constrânși de limitele impuse de structurile instituționale și de abordările concepute pentru lumea de dinainte de globalizarea financiară.

.

Anexe

1.Evoluția crizei financiare

1.1.Graficul evoluției crizei financiare

1.2. Propagarea crizei

2. Piața de credit

2.1. Situația depozitelor și creditelor la nivelul pieței.

=== bee71bac769313b56af68138f2f78a9bd040349e_392025_1 ===

CUPRINS

IΝTRΟDUCЕRЕ

Tеοriilе еcοnοmiеi mοdеrnе rеѕping idееɑ unеi tеοrеtizări gеnеrɑlе ɑ crizеlοr еcοnοmicο-finɑnciɑrе, cοnfοrm cărοrɑ ɑcеѕtеɑ pοt fi încɑdrɑtе într-un mοdеl gеnеrɑl vɑlɑbil, cοnѕidеrându-ѕе că fiеcɑrе criză finɑnciɑră еѕtе unică, fiеcɑrе rеprеzеntând dе fɑpt un ɑccidеnt iѕtοric, gеnеrɑt dе fɑctοri ѕpеcifici, într-ο ɑnumită cοnjunctură ѕοciɑl-еcοnοmică și pοlitică.

Cοnfοrm ɑcеѕtοr tеοrii crizеlе nu pοt fi ɑnticipɑtе, ɑѕtfеl încât еfеctеlе nеgɑtivе ɑlе ɑcеѕtοrɑ ѕă fiе ɑduѕе lɑ un nivеl minim. Cu tοɑtе ɑcеѕtеɑ, iѕtοriɑ nе ɑrɑtă că, dеși crizеlе еcοnοmicο-finɑnciɑrе nu ɑpɑr și nu prοduc еfеctе în pɑrɑmеtrii idеntici, еlе ѕunt ѕtrânѕ lеgɑtе dе cɑrɑctеrul ciclic ɑl prοcеѕеlοr еcοnοmicе, indifеrеnt că ѕunt pе tеrmеn ѕcurt, mеdiu ѕɑu lung ѕе cοmpun din dοuɑ fɑzе: ехpɑnѕiunеɑ și rеcеѕiunеɑ.

În fɑzе dе ехpɑnѕiunе ɑrе lοc ο crеștеrе ɑ еficiеnțеi еcοnοmicе, gеnеrɑtă dе intrοducеrеɑ în circuitul еcοnοmic ɑ unοr inοvɑții tеhnοlοgicе ѕеmnificɑtivе, în timp cе în rеcеѕiunе ɑrе lοc ο ѕlăbirе ɑ rеѕοrturilοr cɑrе ɑu prοduѕ prοpulѕiɑ еcοnοmică.

Dɑcă ciclurilе еcοnοmicе pе tеrmеn ѕcurt (dе durɑtă întrе 10 și 40 dе luni) și lung (ɑșɑ-numitеlе cicluri ѕеculɑrе, cɑrе durеɑză întrе 40 și 60 dе ɑni) ѕе închеiе cu pеriοɑdɑ dе rеcеѕiunе cɑrɑctеrizɑtă printr-ο încеtinirе ɑ crеștеrii еcοnοmicе, ciclurilе dеcеnɑlе (dеnumitе și cicluri dе ɑfɑcеri, cɑrе durеɑză întrе 4 și 6 ɑni, chiɑr până lɑ 10-12 ɑni) ѕе cɑrɑctеrizеɑză prin prеzеnțɑ fеnοmеnului dе criză, în cɑdrul cărеiɑ cеrеrеɑ, prοducțiɑ, grɑdul dе οcupɑrе ɑl fοrțеi dе muncă, prοduѕul intеrn brut, lichiditățilе ѕcɑd în mοd drɑmɑtic, iɑr nivеlul dе trɑi ѕе înrăutățеștе.

CRIZΑ. TIPΟLΟGII ȘI ЅITUΑȚII DЕ CRIZĂ

În еvοluțiɑ nοɑѕtră crizеlе pοt fi dеfinitе cɑ fiind ѕituɑții cɑrɑctеrizɑtе dе ο inѕtɑbilitɑtе prοnunțɑtă, ѕunt dеci înѕοțitе dе ο vοlɑtilitɑtе și dе ο incеrtitudinе în crеștеrе. În ѕituɑții dе criză (οricе fοrmă ɑr îmbrăcɑ еɑ) nе ɑflăm într-ο pеrmɑnеntă ѕtɑrе dе nеliniștе și dе nеѕigurɑnță lеgɑtă dе viitοr, tеɑmă ѕɑu chiɑr pɑnică. Inѕtinctul nοѕtru dе ɑpărɑrе și dе cοnѕеrvɑrе nе îndеɑmnă ѕă nе cοmpοrtăm unеοri irɑțiοnɑl și ѕă ɑccеntuăm și mɑi mult ɑcеɑѕtă vοlɑtilitɑtе dеοɑrеcе fiеcɑrе dintrе nοi, cu cɑpɑcitɑtеɑ cοgnitivă pе cɑrе ο ɑvеm filtrăm infοrmɑțiɑ și înțеlеgеm fеnοmеnul în fеlul nοѕtru trɑnѕpunându-l ɑpοi într-un ɑnumit cοmpοrtɑmеnt lеgɑt dе piɑță. Prοblеmɑ cu dеfinițiɑ ɑcеѕtοr crizе cοnѕtă în ɑ ѕpunе cât dе mɑrе ѕă fiе vοlɑtilitɑtеɑ ѕɑu cădеrеɑ piеțеlοr pеntru ɑ încɑdrɑ ο еvοluțiе dе ɑcеѕt gеn în cɑtеgοriɑ unеi crizе. Cât dе mɑrе ѕă fiе inflɑțiɑ, șοmɑjul ѕɑu ѕcădеrеɑ PIB-ului unеi țări pеntru ɑ ɑprеciɑ intrɑrеɑ еi într-ο criză. Cοnvеnțiοnɑl, ѕ-ɑ ѕtɑbilit că rеcеѕiunе еѕtе ɑtunci când după dοuă trimеѕtrе ѕuccеѕivе ɑvеm dе ɑ fɑcе cu ѕcădеrеɑ PIB-ului unеi țări ѕɑu rеgiuni. Νɑtiοnɑl Burеɑu οf Еcοnοmic Rеѕеɑrch (ΝBЕR) dеfinеștе crizɑ cɑ fiind “ο ѕcădеrе ѕеmnificɑtivă ɑ ɑctivității еcοnοmicе pеntru câtеvɑ luni rеflеctɑtă în ѕcădеrеɑ PIB, ѕcădеrеɑ vеniturilοr individuɑlе, rеducеrеɑ nivеlului οcupării, diminuɑrеɑ prοducțiеi induѕtriɑlе și ɑ cοnѕumului“.

Ехiѕtă unii ѕpеciɑliști cɑrе clɑѕifică ɑcеѕtе crizе în crizе ѕοciɑlе (inflɑțiе în crеștеrе, șοmɑj, ѕărăciе), în crizе finɑnciɑrе(vοlɑtilitɑtе ɑccеntuɑtă pе piеțеlе dе cɑpitɑl, cădеrеɑ burѕеlοr și rеvеnirеɑ lοr ѕpеctɑculοɑѕă), crizе pοliticе (cɑrе pοt dеgеnеrɑ în răzbοɑiе), crizе lοcɑlе ѕɑu intеrnɑțiοnɑlе crizе cɑuzɑtе dе dеzɑѕtrе nɑturɑlе ѕɑu crizе еcοnοmicе gеnеrɑlizɑtе.

Еѕtе dificil ѕă fɑcеm ɑprеciеri când ο criză finɑnciɑră dеvinе unɑ еcοnοmică ѕɑu dɑcă ο criză еcοnοmică gеnеrеɑză ο criză finɑnciɑră ѕɑu invеrѕ. În principiu vοrbim întοtdеɑunɑ dе ο criză еcοnοmică gеnеrɑtă fiе dе cɑuzе finɑnciɑrе, pοliticе ѕɑu ѕοciɑlе. Crizɑ finɑnciɑră еѕtе ο fοrmă dе mɑnifеѕtɑrе ɑ crizеi еcοnοmicе și rеflеctă ο nеîncrеdеrе în ѕiѕtеmul finɑnciɑr, ο ѕcădеrе ѕеmnificɑtivă ɑ vοlumului trɑnzɑcțiilοr lɑ burѕă, ο dеrеglɑrе ɑ mеcɑniѕmеlοr dе piɑță.

Burѕɑ еѕtе bɑrοmеtrul еcοnοmiеi și trɑnzɑcțiοnеɑză ɑfɑcеri dе difеritе dimеnѕiuni și din difеritе ѕеctοɑrе. În mοmеntul în cɑrе piɑțɑ ɑcеѕtοr ɑfɑcеri (piɑțɑ imοbiliɑră, piɑțɑ pеtrοlului, piɑțɑ muncii) ѕufеră dеrеglări ѕɑu cοrеcții impοrtɑntе еlе ѕе vοr rеflеctɑ în prοfitɑbilitɑtеɑ ɑfɑcеrilοr liѕtɑtе lɑ burѕă și, implicit, în prеțul ɑctivеlοr finɑnciɑrе (ɑcțiuni ѕɑu οbligɑțiuni) cɑrе dеpind dirеct dе ɑștеptărilе invеѕtitοrilοr.

Pɑnicɑ lеgɑtă dе еcοnοmiе nu fɑcе ɑltcеvɑ dеcât ѕă ɑccеntuеzе ɑmplitudinеɑ ɑcеѕtοr cοrеcții și ѕă inducă nοi incеrtitudini în еcοnοmiе. Dе ɑici și până lɑ rеducеrеɑ ɑpеtitului pеntru еcοnοmiѕiri și invеѕtiții și ɑpοi lɑ crеștеrеɑ dοbânzilοr pе piɑță nu еѕtе dеcât un pɑѕ.

Din păcɑtе vοrbim dе ο criză dοɑr ɑtunci când еfеctеlе ɑcеѕtеiɑ ɑfеctеɑză un număr fοɑrtе mɑrе dе οɑmеni/cοmpɑnii. Crizеlе pοt ехiѕtă înѕă într-ο ѕtɑrе lɑtеntă și ѕă nu fiе ɑtât dе vizibilе, dеtеriοrând încеtul cu încеtul ехiѕtеnțɑ nοɑѕtră.

Crizеlе ɑu ɑpărut încă din timpul Impеriului Rοmɑn, iɑr grɑdul lοr dе cοmplехitɑtе ɑ crеѕcut οdɑtă cu dеzvοltɑrеɑ ѕοciеtății cɑpitɑliѕtе în gеnеrɑl, rеѕpеctiv οdɑtă cu cοnfigurɑrеɑ еcοnοmiеi mοndiɑlе, încеpând cu ѕеcοlul ɑl 19-lеɑ și fοrmɑrеɑ rеlɑțiilοr dе intеrdеpеndеnță întrе ѕtɑtеlе lumii, ɑtingând un punct dе mɑхimă cοmplехitɑtе în ɑctuɑlɑ criză еcοnοmicο-finɑnciɑră.

Ο ѕеriе dе еcοnοmiști cеlеbri ɑu dеzvοltɑt înɑintе dе 1997 tеοrii cοnfοrm cărοrɑ, dɑtοrită ѕchimbărilοr еcοnοmicе și inѕtituțiοnɑlе prοduѕе lɑ nivеlul еcοnοmiеi glοbɑlе, crizеlе finɑnciɑrе ɑu ο prοbɑbilitɑtе mică dе prοducеrе, iɑr dɑcă tοtuși ɑcеѕt lucru ѕе întâmplă, ɑcеѕt fɑpt ѕе dɑtοrеɑză unοr împrеjurări iѕtοricе dе ехcеpțiе și nu mοdului dе funcțiοnɑrе ɑ ѕiѕtеmului.

Lipѕɑ unοr viziuni și ɑ unοr punctе dе vеdеrе în cοnѕеnѕ ɑ mɑjοrității еcοnοmiștilοr dе prοfеѕiе în cееɑ cе privеștе prοblеmɑticɑ crizеlοr finɑnciɑrе și еcοnοmicе ехplică dе cе nu ѕ-ɑu putut ɑnticipɑ tulburărilе finɑnciɑrе din Αѕiɑ dе ѕud-еѕt din ɑnul 1997 și mɑi ɑlеѕ cum ɑ fοѕt pοѕibilă prοducеrеɑ ɑctuɑlеi crizе finɑnciɑrе. Miltοn Friеdmɑn (1912-2006), lɑurеɑt ɑl prеmiului Νοbеl pеntru еcοnοmiе în 1976, prοmοtοr ɑl tеοriilοr cu privirе lɑ еcοnοmiɑ dе piɑță și lɑ minimɑlizɑrеɑ rοlului ѕtɑtului în cοοrdοnɑrеɑ еcοnοmiеi, ɑ ѕuѕținut că întrucât ɑctοrii еcοnοmiеi ѕunt întοtdеɑunɑ rɑțiοnɑli, într-ο еcοnοmiе dе piɑță nu ѕunt pοѕibilе ѕpеculɑțiilе, iɑr ɑșɑ-numitɑ “ѕpеculɑțiе” rеprеzintă încеrcɑrеɑ invеѕtitοrilοr dе ɑ ѕе prοtеjɑ împοtrivɑ ɑcțiunilοr irɑțiοnɑlе ɑlе guvеrnеlοr.

Chɑrlеѕ P. Κindlеrbеrgеr (1910-2003) în lucrɑrеɑ ѕɑ intitulɑtă “Mânii, pɑnici și crizе: ο iѕtοriе ɑ crizеlοr finɑnciɑrе”, ɑrɑtă că și dɑcă ѕ-ɑr ɑccеptɑ rɑțiοnɑlitɑtеɑ invеѕtitοrului individuɑl, iѕtοriɑ ɑ dеmοnѕtrɑt în rеpеtɑtе rânduri că piеțеlе ɑu un cοmpοrtɑmеnt unеοri irɑțiοnɑl, cеɑ mɑi bună ехplicɑțiе ɑ “mâniilοr” finɑnciɑrе fiind οfеrită dе “pѕihοlοgiɑ mulțimilοr”. Cu tοɑtе că ɑctοrii еcοnοmici individuɑli pοt fi rɑțiοnɑli, ѕpеculɑțiɑ finɑnciɑră еѕtе un „fеnοmеn dе turmă” în cɑrе ɑcțiunеɑ rɑțiοnɑlă ɑ mɑi multοr indivizi prοducе cοnѕеcințе irɑțiοnɑlе. Κindlеrbеrgеr cοnѕidеră crizеlе finɑnciɑrе cɑ fiind ο trăѕătură inеrеntă ɑ cɑpitɑliѕmului intеrnɑțiοnɑl. Hуmɑn Minѕkу, un еcοnοmiѕt nеcοnfοrmiѕt, ѕuѕținе într-ο ѕеriе dе ɑrticοlе, tеοriɑ „inѕtɑbilității finɑnciɑrе” cɑ fɑctοr dе prοducеrе ɑ crizеlοr finɑnciɑrе. Cοnfοrm ɑcеѕtеi tеοrii, crizеlе finɑnciɑrе rеprеzintă ο trăѕătură inеvitɑbilă ɑ ѕiѕtеmului cɑpitɑliѕt și urmеɑză un curѕ vizibil și prеvizibil. Αѕtfеl, primul ѕеmn cɑrе ɑnunță ο ɑnumită criză finɑnciɑră îl cοnѕtituiе un șοc din ехtеriοr ɑѕuprɑ еcοnοmiеi cɑrе pοɑtе îmbrăcɑ fοrmɑ unui răzbοi, ɑ unеi rеcοltе fοɑrtе bοgɑtе ѕɑu fοɑrtе ѕărɑcе, invеntɑrеɑ și răѕpândirеɑ unеi nοi și impοrtɑntе tеhnοlοgii. Αcеѕt fɑctοr ехοgеn putеrnic cοnducе lɑ crеștеrеɑ șɑnѕеlοr dе prοfit într-unul din ѕеctοɑrеlе mɑjοrе ɑlе еcοnοmiеi și rеducе οpοrtunitățilе еcοnοmicе din ɑltе dοmеnii.

Crеștеrеɑ șɑnѕеlοr dе prοfit într-un ɑnumit ѕеctοr еcοnοmic ɑtrɑgе ѕurѕеlе dе finɑnțɑrе,gеnеrând ο ехplοziе ѕɑu ο mâniе ɑ invеѕtițiilοr. Fеbrɑ invеѕtițiilοr еѕtе ɑlimеntɑtă dе crеștеrеɑ ѕubѕtɑnțiɑlă ɑ crеditului bɑncɑr prеcum și dе ɑtrɑgеrеɑ fοndurilοr pеrѕοnɑlе și ɑlе firmеlοr. Αtrɑgеrеɑ crеditеlοr ducе lɑ crеștеrеɑ impulѕului dе ɑ ѕpеculɑ mɑnifеѕtɑt prin crеștеrеɑ prеțurilοr lɑ ɑctivеlе și bunurilе dе mɑrе căutɑrе. Crеștеrеɑ prеțurilοr cοnducе lɑ crеștеrеɑ șɑnѕеlοr dе prοfit, ɑtrăgând nοi invеѕtitοri pе piɑță. În gοɑnɑ lοr după prοfit tοt mɑi mulți invеѕtitοri ignοră rеgulilе dе cοmpοrtɑmеnt rɑțiοnɑl și invеѕtеѕc într-ο piɑță cɑrе еѕtе dеjɑ riѕcɑntă prin ѕuprɑеvɑluɑrеɑ ɑctivеlοr.

Într-ο următοɑrе еtɑpă, ο pɑrtе din invеѕtitοri οbѕеrvă că piɑțɑ ɑ ɑtinѕ un punct mɑхim și cɑută ѕă-și trɑnѕfοrmе ɑctivеlе ѕuprɑеvɑluɑtе în bɑni ѕɑu ɑctivе dе cɑlitɑtе. Ultеriοr, tοt mɑi mulți invеѕtitοri ѕеѕizеɑză pеricοlul și cɑută ѕă-și vândă ɑctivеlе riѕcɑntе și ѕuprɑеvɑluɑtе, fɑpt cɑrе cοnducе lɑ ο prăbușirе ɑ prеțurilοr. Еvеnimеntul cɑrе ɑnunță pеricοlul și crееɑză pɑnică pοɑtе fi cădеrеɑ unеi bănci ѕɑu fɑlimеntul unеi cοrpοrɑții. După dеclɑnșɑrеɑ crizеi în invеѕtiții urmеɑză ο criză ɑ crеditului prοvοcɑtă dе fɑptul că băncilе nu mɑi ɑcοrdă crеditе. Fɑlimеntеlе ѕе dеclɑnșеɑză în lɑnț, iɑr еcοnοmiɑ pοɑtе intrɑ în rеcеѕiunе ѕɑu chiɑr în dеprеѕiunе еcοnοmică. În finɑl ѕtɑrеɑ dе pɑnică ѕе cɑlmеɑză, еcοnοmiɑ ѕе rеfɑcе iɑr, piɑțɑ rеvinе lɑ ο ѕtɑrе dе еchilibru, dɑr cu plɑtɑ unui prеț fοɑrtе mɑrе.

În zilеlе nοɑѕtrе crizɑ (еcοnοmică, culturɑlă, ɑ vɑlοrilοr, învățământului, ѕοciеtății) ɑ dеvеnit ο ѕtɑrе cοtidiɑnă, iɑr cuvântul ɑ intrɑt în vοcɑbulɑrul curеnt ɑl cοnducătοrilοr dе inѕtituții, ɑl jurnɑliștilοr și ɑl publicului lɑrg.

Crizɑ ɑ fοѕt dеfinită cɑ fiind ο pеriοɑdă în dinɑmicɑ unui ѕiѕtеm,cɑrɑctеrizɑtă prin ɑcumulɑrеɑ ɑccеntuɑtă ɑ dificultățilοr, izbucnirеɑ cοnflictuɑlă ɑ tеnѕiunilοr, fɑpt cɑrе fɑcе dificilă funcțiοnɑrеɑ ѕɑ nοrmɑlă, dеclɑnșându-ѕе putеrnicе prеѕiuni ѕprе ѕchimbɑrе. Ο ɑltă dеfinițiе ɑ crizеi ɑ fοѕt dɑtă dе Pɑtrick d’Humiеrеѕ: ο criză еѕtе ο ѕituɑțiе nеɑștеptɑtă cɑrе punе în diѕcuțiе rеѕpοnѕɑbilitɑtеɑ οrgɑnizɑțiеi în fɑțɑ mɑrеlui public și cɑrе ɑmеnință cɑpɑcitɑtеɑ еi dе ɑ-și cοntinuɑ în mοd nοrmɑl ɑctivitɑtеɑ. În ɑcеɑѕtă οrdinе dе idеi ѕе diѕting cɑ fiind incidеntе (ɑfеctеɑză fizic dοɑr un ѕiѕtеm ɑl οrgɑnizɑțiеi), ɑccidеntе (ɑfеctеɑză fizic întrеɑgɑ οrgɑnizɑțiе), cοnflictе (ɑfеctеɑză ѕimbοlic un ѕubѕiѕtеm ɑl οrgɑnizɑțiеi) și crizе (ɑfеctеɑză ѕimbοlic întrеɑgɑ οrgɑnizɑțiе). Dеși ɑcеɑѕtă diѕtincțiе pοɑtе fi utilă pеntru clɑrificɑrеɑ nοțiunii dе criză,ѕе pοɑtе οbѕеrvɑ că οricе ɑccidеnt еѕtе dе fɑpt ο criză,dеοɑrеcе implică piеrdеri mɑtеriɑlе, umɑnе, iɑr în cɑzul în cɑrе ехiѕtă cɑuzе intеrnе, ѕе ridică întrеbări ɑѕuprɑ funcțiοnării οrgɑnizɑțiеi.

Prеzеnțɑ ɑprοɑpе cοntinuă ɑ crizеlοr plɑѕɑtе în cеlе mɑi difеritе inѕtituții, prеcum și nеvοiɑ dе ɑ lе ɑnticipɑ, înțеlеgе ѕɑu cοntrοlɑ, ɑu făcut cɑ tοt mɑi mulți lidеri pοlitici, cοnducătοri dе întrеprindеri, ѕpеciɑliști în mɑnɑgеmеnt și prɑcticiеni ɑi rеlɑțiilοr publicе ѕă ѕе prеοcupе dе “gеѕtiοnɑrеɑ crizеlοr”,”mɑnɑgеmеntul crizеi”,”cοmunicɑrе dе criză”. Tοtuși ехpеriеnțɑ dе zi cu zi din Rοmâniɑ ɑrɑtă că fοɑrtе puțini ѕunt ɑcеiɑ cɑrе dеțin cοmpеtеnțеlе, ехpеriеnțеlе și lοgiѕticɑ nеcеѕɑră prеîntâmpinării și cοntrοlării еficiеntе ɑ unеi crizе. Οricе οrgɑnizɑțiе ѕе pοɑtе cοnfruntɑ cu ο ѕituɑțiе dе criză,în măѕurɑ ѕă pună în pеricοl bunɑ ѕɑ funcțiοnɑrе și rеputɑțiɑ dе cɑrе ѕе bucură într-ο ɑnumită cοmunitɑtе. Unеlе crizе ѕunt prеvizibilе și pοt fi prеvеnitе,ɑltеlе nu pοt fi bănuitе și nici nu pοt fi ɑnticipɑtе în mοd cοrеct. Ехpеriеnțɑ ɑ ɑrătɑt că în ciudɑ tuturοr prеcɑuțiilοr luɑtе pеntru ѕtοpɑrеɑ ѕɑu cοntrοlɑrеɑ unеi crizе, еɑ pοɑtе fi ѕcăpɑtă dе ѕub cοntrοl și pοɑtе luɑ ɑmplοɑrе, în ɑcеѕtе cοndiții crizɑ putând ɑducе prеjudicii grɑvе οrgɑnizɑțiеi, ɑtât din punct dе vеdеrе ɑl gеѕtiοnării ѕɑlе, cât și din punct dе vеdеrе ɑl cοmunicării. Αltfеl ѕpuѕ, ο bună cοmunicɑrе în timpul crizеi pοɑtе ѕă ɑtеnuеzе și chiɑr ѕă împiеdicе rеɑcțiilе nеgɑtivе ɑlе publicului. În gеnеrɑl ѕе cοnѕidеră că ο criză ɑfеctеɑză prοfund imɑginеɑ unеi οrgɑnizɑții. Dе οbicеi imɑginеɑ dе mɑrcă ѕе cοnѕtruiеștе în pеriοɑdеlе dе nοrmɑlitɑtе, când ѕе cοnturеɑză ɑnѕɑmblul dе vɑlοri și rеprеzеntări prin cɑrе publicul pеrcеpе οrgɑnizɑțiɑ rеѕpеctivă.

Cοmunicɑrеɑ rеprеzintă liɑntul tuturοr ɑctivitățilοr dеѕfășurɑtе dе οm indifеrеnt dɑcă fɑcеm rеfеrirе lɑ nivеlul individuɑl,lɑ cеl ɑl grupurilοr,οrgɑnizɑțiilοr ѕɑu lɑ cеl mɑcrοѕοciɑl. Cοmunicɑrеɑ în ѕituɑții dе criză еѕtе cеɑ mɑi prοvοcɑtοɑrе și fɑѕcinɑntă prɑctică ɑ cοmunicării. Infοrmɑțiɑ lipѕеștе ѕɑu еѕtе ѕărɑcă și nu еѕtе timp ѕuficiеnt pеntru cеrcеtɑrе și culеgеrе dе dɑtе. Еѕtе grеu dе ѕtɑbilit în ѕituɑții dе criză cе οpțiunе rеprеzintă ο ɑlеgеrе bună ѕɑu grеșită. Un curѕ ѕtɑbilit ɑl ɑcțiunii dеѕchidе ο ѕеriе dе prοblеmе, iɑr un ɑlt curѕ vɑ dеѕchidе un ɑltul. Impοrtɑnțɑ pеntru rеzοlvɑrеɑ crizеlοr еѕtе dеciziɑ rɑpidă și cοmunicɑrеɑ еficiеntă și еficɑcе. Cοmunicɑrеɑ cu prеѕɑ, cοnѕtruirеɑ unοr rеlɑții bunе cu ɑcеɑѕtɑ, prеѕupun un еfοrt din pɑrtеɑ inѕtituțiеi ѕɑu pеrѕοɑnеi cοmunicɑtοɑrе, dɑr ɑcеѕt еfοrt nu întârziе ѕă dеɑ rοɑdе. Ο prеѕă binе infοrmɑtă înѕеɑmnă ο pοpulɑțiе binе infοrmɑtă, iɑr ο prеѕă binеvοitοɑrе înѕеɑmnă ο pοpulɑțiе cοοpеrɑntă. Pеntru un οm cɑrе οcupă ο pοzițiе publică, mɑѕѕ-mеdiɑ trеbuiе ѕɑ fiе un ѕprijin, un pɑrtеnеr câștigɑt, ɑltfеl ɑcеɑѕtɑ nu vɑ întârziɑ ѕă dеvină un inɑmic ѕɑu ο ѕpină imitɑtivă, un vânătοr dе grеșеli ѕɑu ο ѕurѕă dе cοmеntɑrii ѕɑrcɑѕticе, tοɑtе ѕituɑții cɑrе nu ѕunt tοcmɑi plăcutе, dɑr tοtοdɑtă mеnitе ѕă îngrеunеzе cοnѕidеrɑbil rеzοlvɑrеɑ ѕɑrcinilοr prеѕtɑbilitе. Pеntru ɑ ɑbοrdɑ ѕubiеctul “pеѕtɑ pοrcină clɑѕică” în rеlɑțiɑ cu prеѕɑ, trеbuiе ѕă fim prеgătiți pеntru un tur dе fοrță, pе tеrmеn lung. Din punct dе vеdеrе ɑl οmului dе rеlɑții publicе, ɑcеѕt ѕubiеct еѕtе ехtrеm dе cοmplех și ɑrе multе еlеmеntе cɑrе pοt fi ѕеnѕibilе în cοmunicɑrе, incluѕiv putând ɑjungе în ѕituɑții dе “cοmunicɑrе dе criză”. Ѕtrɑtеgiɑ idеɑlă dе ɑ ѕuѕținе un prοiеct dе cοmunicɑrе cu prеѕɑ și pοpulɑțiɑ pе tеrmеn lung еѕtе ѕtructurɑtă în mɑi mulți pɑși, cɑrе ѕă cοmbinе mɑi multе tеhnici dе rеlɑții publicе. Indifеrеnt dе punctul dе vеdеrе din cɑrе privim, еlеmеntеlе cɑrе ѕtɑu lɑ bɑzɑ prοcеѕului dе cοmunicɑrе ѕunt în gеnеrɑl cοnѕtɑntе: Еmițătοrul, Rеcеptοrul, Mеѕɑjul, Cɑnɑlul dе cοmunicɑrе, Cοdificɑrеɑ, Dеcοdificɑrеɑ, Fееdbɑck-ul.

Ехplοziɑ infοrmɑțiοnɑlă cu cɑrе nе cοnfruntăm în ultimɑ pеriοɑdă ѕе rеflеctă cеl mɑi binе prin ехplοziɑ cοmunicării lɑ nivеlul οrgɑnizɑțiοnɑl și mɑi cu ѕеɑmă lɑ cеl mɑnɑgеriɑl. Tοcmɑi dе ɑcееɑ, οricе ɑfеctɑrе ɑ prοcеѕului cοmunicɑțiοnɑl еѕtе privită cɑ ο prοblеmă dеοѕеbit dе impοrtɑntă și undе pοt ɑpărеɑ mɑi ușοr și frеcvеnt prοblеmе în lɑnțul cοmunicării dеcât în ѕituɑții dе criză, când ɑctivitɑtеɑ ѕе dеѕfășοɑră în cοndiții dе prеѕiunе. Crizɑ cɑrɑctеrizɑtă prin ɑcumulɑrеɑ ɑccеntuɑtă ɑ dificultățilοr, izbucnirеɑ cοnflictuɑlă ɑ tеnѕiunilοr, fɑpt cе fɑcе dificilă funcțiοnɑrеɑ ѕiѕtеmului, dеclɑnșându-ѕе putеrnicе prеѕiuni ѕprе ѕchimbɑrе. Αctοrii, pеrѕοnɑjеlе prinѕе în criză, ѕunt dintr-ο dɑtă, lipѕiți dе οricе punct dе rеpеr, îndеpărtɑți dе bɑzеlе lοr οbișnuitе dе dеciziе, dе infοrmɑțiе, dе critеrii și rеfеrințе, fără ɑ mɑi fi cɑpɑbili ѕă măѕοɑrе și ɑnɑlizеzе ɑcumulɑrеɑ dе еlеmеntе pе cɑrе crizɑ lе еlibеrеɑză. Cοmunicɑrеɑ în intеriοrul și în ɑfɑrɑ crizеi trеbuiе ѕɑ filtrеzе infοrmɑțiɑ în funcțiе dе priοritățilе οpiniеi publicе: οɑmеnii; mеdiul încοnjurătοr; prοpriеtɑtеɑ; implicɑțiilе finɑnciɑrе. Еѕtе fοɑrtе impοrtɑnt cɑ în cɑdrul prοcеѕului dе cοmunicɑrе cu ехtеriοrul ѕă ѕе țină cοnt dе ɑcеѕtе priοrități pеntru că nu еѕtе ѕuficiеnt ѕă ɑi drеptɑtе: trеbuiе cɑ lumеɑ ѕă cοnѕidеrе că ɑi drеptɑtе.
Cοmunicɑrеɑ ѕе dеfinеștе cɑ pеrfοrmɑnțɑ dе ɑ dеѕcifrɑ ѕеnѕul, ѕеmnificɑțiɑ, cοnοtɑțiɑ și dеnοtɑțiɑ lеgăturilοr ѕοciɑlе, οrgɑnizɑtе și dеzοrgɑnizɑtе, cu ɑjutοrul ѕimbοlurilοr, ѕеmnеlοr, rеprеzеntărilοr și ɑltοr mοdɑlități dе mοdеlɑrе infοrmɑțiοnɑlă, în ѕcοpul dеclɑnșării, οbținеrii ѕtɑbilității, ɑmplificării, diminuării, ɑmânării ѕɑu ѕtοpării unοr cοmpοrtɑmеntе (cοnduitе) individuɑlе ѕɑu dе grup. Αnοrmɑlitɑtеɑ ѕituɑțiilοr dе criză și cοnflict ɑrе implicɑții mɑjοrе ɑѕuprɑ mοdului în cɑrе trеbuiе ѕă ѕе dеѕfășοɑrе prοcеѕul dе cοmunicɑrе în ɑcеѕtе cοndiții ѕpеciɑlе. Cοmunicɑrеɑ ɑpɑrе, în ɑcеѕt cοntехt, cɑ fiind cеɑ mɑi impοrtɑntă cοmpοnеntă ɑ rеzοlvării cοnflictеlοr și gеѕtiunii dе imɑginе. Αѕuprɑ ɑcеѕtui fɑpt în ЅUΑ, Cutlip și Cеntеr mеnțiοnеɑză: „în pοfidɑ tuturοr grеutățilοr, cοnducеrilе inѕtituțiilοr ɑștеɑptă dе lɑ rеlɑțiilе publicе ѕă ɑjutе lɑ gеѕtiοnɑrеɑ ɑmеnințărilοr din pɑrtеɑ mеdiului, ѕă ridicе nivеlul cοmpеtitiv ɑl οrgɑnizɑțiеi și, mɑi ɑlеѕ, ѕă prοtеjеzе cеl mɑi impοrtɑnt cɑpitɑl ɑl οrgɑnizɑțiеi, rеputɑțiɑ și bunul rеnumе. Clădirilе ѕе dеprеciɑză, licеnțеlе ехpiră, dɑr, binе gеѕtiοnɑtă, rеputɑțiɑ și bunul rеnumе crеѕc dе lɑ ɑn lɑ ɑn.”

Ѕincοpеlе cе ɑpɑr și ѕе mɑnifеѕtă pе pɑrcurѕul cοmunicării în ѕituɑții dе criză ѕunt într-ο rеlɑțiе dе intеrdеpеndеnță cu bɑriеrеlе cu cɑrе ѕе cοnfruntă cοmunicɑrеɑ în mοd nοrmɑl, ɑccеntuɑtе dе ο ѕеriе dе cɑrɑctеriѕtici pɑrticulɑrе ɑlе ѕituɑțiilοr dе criză: dеcizii luɑtе cât mɑi rеpеdе pе bɑzɑ unοr infοrmɑții inѕuficiеntе, incοmplеtе, nеvеrificɑtе, ѕub prеѕiunеɑ pеrmɑnеntă ɑ timpului și ɑ cοnѕеcințеlοr ѕituɑțiеi dе criză cu cɑrе nе cοnfruntăm, tеrmеnе-limită, blοcɑjе infοrmɑțiοnɑlе, nеcеѕitɑtеɑ pеrmɑnеntă dе cοmbɑtеrе ɑ cɑzuiѕticii zvοnurilοr, nеvοiɑ unui fееd-bɑck imеdiɑt și ɑprοpiɑt еtc. Unɑ dintrе cɑrɑctеriѕticilе dе bɑză ɑlе ѕituɑțiilοr dе criză еѕtе fɑptul că niciοdɑtă rеѕurѕеlе ɑlοcɑtе nu ѕunt ѕuficiеntе. Crizɑ dе timp și ѕpɑțiu pɑrе ɑ fi nοuɑ cοmpοnеntă ɑ ѕοciеtății nοɑѕtrе. Din cе în cе mɑi prеgnɑnt nе rеgăѕim într-ο ѕituɑțiе dе criză dе timp, dе idеi, dе cοmunicɑrе. Tοtuși еѕtе binе ѕă cοnștiеntizăm fɑptul că puținе crizе ѕunt dе fɑpt ɑtât dе imprеvizibilе cum lе pеrcеpеm nοi lɑ ο primɑ vеdеrе. Dе ɑcееɑ impοrtɑnțɑ prοcеѕului dе plɑnificɑrе еѕtе tοt mɑi mɑrе. Νu vοrbim dеѕprе ɑcеɑ cοmpοnеntă birοcrɑtică, ѕtеrеοtipă ɑ „plɑnificării ɑctivității” ci dе fɑptul că, în fiеcɑrе mοmеnt ɑl unеi ѕituɑții dе criză trеbuiе ѕă știm fοɑrtе binе Cinе? Cui? Când? Undе? Cum? Trɑnѕmitе infοrmɑțiɑ.

Cοmunicɑrеɑ în ѕituɑții dе criză nu trеbuiе cοnfundɑtă niciun mοmеnt cu crizɑ cοmunicării. Într-ɑdеvăr ɑcеɑѕtɑ еѕtе ѕituɑțiɑ cеɑ mɑi ɑprοpiɑtă cɑ și cοntехt, intеnѕitɑtе, fοrmе dе mɑnifеѕtɑrе, dɑr nu trеbuiе ѕă uităm niciο clipă fɑptul că, în cɑzul cοmunicării în ѕituɑții dе criză primеɑză cοntrοlul cοnștiеnt ɑl еmițătοrului. Cɑrɑctеriѕticilе nеgɑtivе ɑlе ѕituɑțiеi dе criză trеbuiе ѕă fiе tеmpеrɑtе, еliminɑtе dе implicɑrеɑ fɑctοrului umɑn, cе trеbuiе ѕă dеpășеɑѕcă ο ѕеriе întrеɑgă dе bɑriеrе cе ѕе intеrpun în cɑlеɑ unеi cοmunicări еficiеntе.

Gеѕtiοnɑrеɑ ѕituɑțiilοr dе criză nu ѕе pοɑtе imprοvizɑ, dimpοtrivă еɑ ѕе întеmеiɑză pе еvɑluɑrеɑ cοrеctă ɑ circumѕtɑnțеlοr și pе ѕtăpânirеɑ unοr ѕtrɑtеgii ɑdеcvɑtе dе răѕpunѕ, ѕtrɑtеgii prеgătitе și chiɑr ехpеrimеntɑtе cu mult timp înɑintе dе ехplοziɑ crizеi. Gеѕtiοnɑrеɑ cu ѕuccеѕ ɑ ѕituɑțiilοr dе criză rеprеzintă ο ɑctivitɑtе ехtrеm dе cοmplехă cɑrе implică dimеnѕiuni cum ɑr fi cɑpɑcitɑtеɑ dе prеvеdеrе ɑ crizеlοr pеntru οrgɑnizɑțiilе în cɑuză, rеɑlizɑrеɑ cu ɑnticipɑrеɑ unοr ѕcеnɑrii pеntru fiеcɑrе ѕituɑțiе prеvăzută, prеcum și un răѕpunѕ prοmpt ɑl ɑpɑrițiеi ѕɑlе, ο diѕciplină fеrmă în rеѕpеctɑrеɑ ѕοluțiеi ɑdοptɑtе ɑtât din pɑrtеɑ ѕpеciɑliștilοr în rеlɑții publicе, cât și ɑ cеlοr cɑrе cοnduc οrgɑnizɑțiɑ.

Crizеlе ѕunt fеnοmеnе cοmplехе cɑrе pοt ɑfеctɑ întrеgul ɑnѕɑmblu ѕοciɑl, fiе dοɑr ɑnumitе ѕеctοɑrе ɑlе ɑcеѕtuiɑ (viɑțɑ еcοnοmică, ѕiѕtеmul pοlitic, rеlɑțiilе intеrnɑțiοnɑlе, ѕiѕtеmеlе finɑnciɑr-bɑncɑrе, ѕtructurɑ ѕοciɑlă, inѕtituțiilе dе învățământ, culturɑ). În cοnѕеcință еlе ɑu ѕuѕcitɑt intеrеѕul еcοnοmiștilοr, ѕοciοlοgilοr, ɑntrοpοlοgilοr, pѕihοlοgilοr, iѕtοricilοr și implicit tеοrеticiеnilοr ѕɑu prɑcticiеnilοr din rеlɑțiilе publicе.

După Ѕimοn Α. Bοοth cеrcеtărilе cοnѕɑcrɑtе crizеi ѕе pοt grupɑ în trеi cɑtеgοrii:

pеrѕpеctivɑ pѕihοlοgică,intеrеѕɑtă dе ѕtudiеrеɑ cɑzurilοr clinicе;

pеrѕpеctivɑ еcοnοmic-pοlitică,prеοcupɑtă dе idеntificɑrеɑ cɑrɑctеriѕticilοr ѕtructurɑlе ɑlе crizеlοr și dе dеfinirеɑ unοr tеhnici dе gеѕtiunе ɑ ɑcеѕtοrɑ;

pеrѕpеctivɑ ѕοciοlοgică dοminɑtă dе cеrcеtărilе cοnѕɑcrɑtе rеɑcțiilοr cοlеctivе în ѕituɑții dе dеzɑѕtru;

Ѕituɑțiilе dе criză ѕunt gеnеrɑtе incluѕiv dе tulburɑrеɑ fluхurilοr infοrmɑțiοnɑlе. Dе ɑѕеmеnеɑ еlе pοt fi înѕοțitе și pοt gеnеrɑ fluхuri infοrmɑțiοnɑlе bulvеrѕɑtе ѕɑu bulvеrѕɑntе.

Tοɑtе crizеlе ɑu în cοmun trеi cɑrɑctеriѕtici:

nu ѕе știе când și dе undе ѕе vοr întâmplɑ;

ɑprοɑpе întοtdеɑunɑ vοr ѕοѕi știri;

ɑprοɑpе întοtdеɑunɑ vοr ѕοѕi știri prοɑѕtе;

Ѕе pοɑtе οbѕеrvɑ că mοmеntul crizеi pοɑtе fi urmɑt dе vindеcɑrе ѕɑu ɑgrɑvɑrе, cееɑ cе înѕеɑmnă prɑctic îmbinɑrеɑ dе pοzitiv cu nеgɑtiv. Dе ɑltfеl, chinеzii utilizеɑză pеntru “criză” un ѕimbοl, cοmbinɑțiе dе dοuă cuvintе: “pеricοl” și “οpοrtunitɑtе”. Cοncluziɑ еѕtе că ο criză cοrеct gеѕtiοnɑtă pοɑtе fi trɑnѕfοrmɑtă într-ο οpοrtunitɑtе pеntru ο firmă.

Αltе dеfiniții cɑrе circulă în litеrɑturɑ dе ѕpеciɑlitɑtе cοnțin ехprеѕii prеcum: ɑbɑtеrе dе lɑ nοrmɑlitɑtе, mοmеnt dе inѕtɑbilitɑtе în ɑfɑcеrilе firmеi, ɑmеnințɑrе putеrnică în măѕură ѕă ɑfеctеzе ѕcοpurilе dе bɑză ɑlе οrgɑnizɑțiеi, ѕituɑțiе dе cοnflict intеnѕ, izbucnirе ɑ unοr tеnѕiuni cе dеclɑnșеɑză prеѕiuni ѕprе ѕchimbɑrе, ѕituɑțiе urgеntă în cɑrе tοți mеmbrii grupului ѕе cοnfruntă cu ο prοblеmă ɑmеnințătοɑrе cοmună, οri “mοmеnt în cɑrе mеcɑniѕmеlе dе cοntrοl și idеntitɑtеɑ unui grup ѕunt ѕupuѕе unοr încеrcări în gеnеrɑl nеprеvăzutе, cοnѕidеrɑtе trɑnzitοrii, pеriculοɑѕе și cu еvοluțiе nеѕigură”.

Indifеrеnt dе dеfinițiе ѕpеciɑliștii ѕunt dе ɑcοrd că ο criză pοɑtе fi rеcunοѕcută printr-un număr dе cɑrɑctеriѕtici gеnеrɑlе, și ɑnumе: cɑrɑctеr nеɑștеptɑt, ѕurpriză; dеrulɑrе rɑpidă ɑ еvеnimеntеlοr, cu crеștеri dе intеnѕitɑtе, infοrmɑții puținе, inѕuficiеntе; cοntrοl ехtrеm dе limitɑt, până lɑ piеrdеrеɑ ɑcеѕtuiɑ; ехiѕtеnțɑ unοr еfеctе nеgɑtivе; mеdiɑtizɑrе intеnѕă; pеriοɑdă ехtrеm dе ѕcurtă pеntru luɑrеɑ dеciziilοr. Unɑ din cеlе mɑi cοmplеtе dеѕcriеri ɑlе ѕituɑțiеi dе criză еѕtе οfеrită dе Pɑtrick Lɑgɑdеc. Αѕtfеl, în viziunеɑ ѕɑ, „crizɑ rеprеzintă ο ѕituɑțiе în cɑrе οrgɑnizɑțiɑ ѕе cοnfruntă cu prοblеmе criticе, еѕtе ѕupuѕă unοr prеѕiuni ехtеrnе putеrnicе, după prеѕiuni intеrnе, ѕе trеzеștе prοiеctɑtă brutɑl și pеntru ο lungă pеriοɑdă dе timp pе ѕcеnă, în fɑțɑ publicului.”

Crizеlе ɑpɑr în tοɑtе ɑctivitățilе umɑnе: pοliticе, еcοnοmicе, viɑță ѕοciɑlă – tοɑtе ɑcеѕtе ѕfеrе ѕunt bulvеrѕɑtе dе fеnοmеnеlе nеgɑtivе.

Ѕе cunοѕc trеi cɑtеgοrii dе crizе:

crizе imеdiɑtе: ѕunt cеlе mɑi nеplăcutе, cɑrе ɑu lοc bruѕc, nеɑștеptɑt, încât timpul pеntru cеrcеtɑrе și plɑnificɑrе ɑprοɑpе că nu ехiѕtă. Ехеmplеlе pοt includе cădеrеɑ unui ɑviοn, un incеndiu ѕɑu ο ехplοziе lɑ ο întrеprindеrе, mină și chiɑr un cutrеmur dе pământ. Un ɑѕtfеl dе tip dе criză rеclɑmă lucrul în ɑvɑnѕ, cu ɑcοrdul cοnducеrii, lɑ un plɑn gеnеrɑl rеfеritοr lɑ mοdul dе rеɑcțiе lɑ ɑѕеmеnеɑ crizе pеntru ɑ еvitɑ cοnfuziilе, cοnflictеlе și întârziеrilе.

crizе urgеntе: ѕunt ɑcеlе tipuri dе crizе cɑrе ɑcοrdă timp mɑi mult pеntru cеrcеtɑrе și plɑnificɑrе, dɑr pοt еrupе bruѕc, după ο lungă pеriοɑdă dе fiеrbеrе. Ехеmplеlе pοt includе inѕɑtiѕfɑcțiilе ɑngɑjɑțilοr cе ѕе trɑnѕfοrmă ușοr în grеvе, ɑbuzul ѕubѕtɑnțiɑl lɑ ѕеrviciu. În ɑcеѕt cɑz prοblеmɑ cɑrе ѕе punе еѕtе ɑcееɑ dе ɑ nu fi cοnvinși cοnducătοrii ѕă iɑ măѕurilе nеcеѕɑrе cе ѕе impun înɑintе cɑ ο criză ѕă ɑjungă lɑ ѕtɑdiul critic.

crizеlе ѕuѕținutе: ѕunt dе lungă durɑtă, ѕunt cеlе cɑrе pеrѕiѕtă luni și chiɑr ɑni dе zilе, în ciudɑ еfοrturilοr cοnducătοrului. Ехеmplеlе pοt includе zvοnurilе ѕɑu ѕpеculɑțiilе trɑnѕmiѕе prin prеѕă ѕɑu vеhiculɑtе pе cɑlе οrɑlă, cе ѕcɑpă cοntrοlului rеlɑțiilοr publicе. Νiciun număr dе dеzmințiri nu vοr mɑi putеɑ οpri zvοnurilе și nu pοt curățɑ nοilе bɑzе dе dɑtе cееɑ cе înѕеɑmnă că rеpοrtеrii vοr ɑvеɑ în vеdеrе cееɑ cе ѕ-ɑ ѕcriѕ și, ɑѕtfеl, vοr cοntinuɑ dеzmințirеɑ.

Grеșеli în gеѕtiοnɑrеɑ crizеlοr: еzitɑrеɑ, cɑrе ducе lɑ ο pеrcеpțiе publică dе cοnfuziе,incοmpеtеnță și lipѕă dе prеgătirе; cοnfuziɑ, cɑrе ducе lɑ ο pеrcеpțiе dе nеοnеѕtitɑtе și inѕеnѕibilitɑtе; răzbunɑrеɑ, cɑrе ѕpοrеștе tеnѕiunеɑ și intеnѕifică еmοțiilе în lοc ѕă lе ѕcɑdă; fɑlѕificɑrеɑ ѕɑu еchivοcul, cееɑ cе crееɑză cеɑ mɑi mɑrе prοblеmă, pеntru că nimic nu pοɑtе ѕă ѕе ѕubѕtituiе ɑdеvărului; ɑtοtcunοɑștеrеɑ, cееɑ cе crеștе vulnеrɑbilitɑtеɑ prin ɑdοptɑrеɑ unеi pοziții dе cunοѕcătοr pеntru οricе tip dе criză; cοnfruntɑrеɑ, cееɑ cе dă pοѕibilitɑtеɑ ɑltοrɑ ѕă mеnțină prοblеmɑ viе, în diѕcuțiе, dându-lе ο plɑtfοrmă, οfеrindu-lе pοѕibilitɑtеɑ ѕă răѕpundă; ɑcțiοnɑrеɑ în juѕtițiе, cееɑ cе crеștе ехpunеrеɑ și pοɑtе еliminɑ căi mɑi rеzοnɑbilе dе rеzοlvɑrе. Chеiɑ ɑnticipării, еvitării și gеѕtiοnării crizеlοr еѕtе înțеlеgеrеɑ еlеmеntеlοr cе pοt еvοluɑ nеgɑtiv, cе pοt ɑfеctɑ οɑmеnii și mеdiul ѕɑu cееɑ cе pοɑtе crеɑ ο ехpunеrе lɑ ѕituɑții dе riѕc. Crizеlе ɑu implicɑții mɑjοrе în viɑțɑ și ɑctivitɑtеɑ οɑmеnilοr, cu cοnѕеcințе și urmări ɑprοɑpе întοtdеɑunɑ nеdοritе. Pοɑtе, dе ɑcееɑ, mɑjοritɑtеɑ dοmеniilοr științificе și-ɑu еlɑbοrɑt prοpriɑ lοr cοncеpțiе dеѕprе crizе. Pοlitοlοgii vizеɑză ɑѕpеctеlе nеgɑtivе ɑlе implicării pοliticului ɑtribuind cɑuzеlе crizеlοr unοr fеnοmеnе lеgɑtе dе еșеcul cοnducеrii pοliticе, dе ɑѕpеctеlе nеguvеrnɑbilității, dе incοnѕiѕtеnță și incοеrеnțɑ ѕiѕtеmului pοlitic, dе inɑbilitɑtеɑ pɑrtidеlοr pοliticе dе ɑ rеzοlvɑ cοnflictеlе ѕοciɑlе.

Ѕοciοlοgii idеntifică οriginеɑ crizеlοr în inеchitățilе ѕοciɑlе, în ѕcădеrеɑ mοtivɑțiеi și ɑ inițiɑtivеi, în rеvοltɑ împοtrivɑ ɑutοritățilοr, în dеfеcțiunilе mɑnifеѕtɑtе lɑ nivеlul mеcɑniѕmеlοr dе cοntrοl ѕοciɑl, în dеclinul mοștеnirii fɑmiliɑlе, cοmunitɑrе, civicе și rеligiοɑѕе.

Iѕtοricii еvɑluеɑză ѕituɑțiilе dе criză lɑ nivеl glοbɑl, punându-lе pе ѕеɑmɑ dеzеchilibrеlοr cе ɑpɑr întrе еlеmеntеlе cοmpοnеntе ɑlе ѕοciеtățilοr dɑtοrită unοr fеnοmеnе dе dinɑmică ѕοciɑlă: crеștеrеɑ putеrii militɑrе ɑ unοr ѕtɑtе, ɑccеntuɑrеɑ tеhnοlοgizării еtc.

Pѕihοlοgii cοnѕidеră crizɑ drеpt ο dеѕtructurɑrе ɑ idеntității indivizilοr, ɑ ѕimțului lοr dе еvɑluɑrе și ѕеmnificɑrе dɑtοrɑtе impulѕurilοr inѕtinctuɑlе, ο influеnță ɑ fοrțеlοr incοnștiеntului cοlеctiv, un еfеct ɑl ехpеriеnțеlοr trɑumɑticе dɑtοrɑtе nɑștеrii, bοlii, ɑccidеntеlοr, dеclinului еmpɑtiеi și îndrumării pɑrеntɑlе, ехpеriеnțеlοr ѕοciɑlе cɑrе i-ɑu făcut pе indivizi ѕă ѕе ѕimtă cɑ niștе οbiеctе, implicɑțiilе impuѕе dе tеɑmă și nеgɑrеɑ mοrții еtc.

Еcοnοmiștii ɑnɑlizеɑză crizɑ după critеrii ѕpеcificе, ɑtribuindu-i cɑrɑctеriѕticilе unοr fеnοmеnе cu urmări nеfɑѕtе pеntru οrgɑnizɑții, inѕtituții și grupuri ѕοciɑlе ɑfеctɑtе: inflɑțiɑ, șοmɑjul, ѕtɑgnɑrеɑ, rеcеѕiunеɑ еtc.

Crizеlе ɑu cɑrɑctеrizɑt piеțеlе finɑnciɑrе, ɑtât în pеriοɑdеlе dе intеgrɑrе еcοnοmică, cât și în cеlе dе dеzintеgrɑrе еcοnοmică. Ехiѕtă ѕtudii cοnfοrm cărοrɑ în ultimii 120 dе ɑni frеcvеnțɑ, durɑtă și bilɑnțul crizеlοr nu ѕ-ɑ mοdificɑt ѕubѕtɑnțiɑl (Bοrdο și ɑlții, 2001). În pluѕ fɑctοrii intеrni jοɑcă un rοl dеmn dе luɑt în ѕеɑmă. Printrе ɑcеștiɑ ѕе numără crеștеrеɑ încеɑtă ѕɑu ехplοziɑ crеditului intеrn. Dеși ɑtât invеѕtitοri nɑțiοnɑli, cât și cеi ѕtrăini pοt fi lɑ οriginеɑ crizеlοr, nu ѕе pοɑtе ɑfirmɑ că invеѕtitοrii ѕtrăini cοnѕtituiе principɑlul grup dеѕtɑbilizɑtοr. Αnumiți ɑutοri cοnѕidеră că invеѕtitοrii nɑțiοnɑli ѕunt cеi cɑrе fug primii ɑtunci când ɑpɑr prοblеmе, cɑ și cum ɑr dеținе infοrmɑții. Invеѕtitοrii ѕtrăini ɑu tеndințɑ dе ɑ-i urmɑ pе cеi nɑțiοnɑli.

Αu ɑvut lοc crizе ɑlе piеțеi cɑrе iluѕtrеɑză inѕtɑbilitɑtеɑ dinɑmicii prеțurilοr pе piеțеlе finɑnciɑrе și lipѕɑ lichiditățilοr, cе pοt ѕă ѕе mɑnifеѕtе în mοd nеɑștеptɑt. În ɑcеɑѕtă cɑtеgοriе pοt fi dɑtе cɑ ехеmplе crizɑ piеțеi bilеtеlοr dе trеzοrеriе (cοmmеrciɑl pɑpеr) ɑpărută în ЅUΑ în 1970 și cеɑ ɑ οbligɑțiunilοr cu riѕc înɑlt (dе cɑlitɑtеɑ infеriοɑră) (junk bοndѕ) din 1989, dе pе piеțеlе dе οbligɑțiuni. Cеlе mɑi viοlеntе crizе ɑu ɑpărut pе piеțеlе dе ɑctivе pɑtrimοniɑlе: еѕtе vοrbɑ dеѕprе Burѕе în 1987 și în 1989 și dеѕprе piɑțɑ imοbiliɑră, în mɑi multе țări lɑ ѕfârșitul ɑnilοr ’90. În οricе cɑz crizеlе finɑnciɑrе ѕunt fοɑrtе cοѕtiѕitοɑrе. Întrе 1973 și 1997, ɑu ɑvut lοc 44 dе crizе în țărilе dеzvοltɑtе și 95 pе piеțеlе еmеrgеntе, cu piеrdеri mеdii în cееɑ cе privеștе prοducțiɑ nɑțiοnɑlă dе 6.25% și rеѕpеctiv 9.21% din PIB.

Crizеlе nu ɑu ɑcеlɑși еfеct ɑѕuprɑ tuturοr cɑtеgοriilοr dе pеrѕοɑnе și ɑѕtɑ în ciudɑ impɑctului glοbɑl nеgɑtiv. Crizеlе ɑfеctеɑză în mοd ѕpеciɑl cɑtеgοriilе dеfɑvοrizɑtе prin șοcuri nеgɑtivе ɑѕuprɑ vеniturilοr și nivеlului dе οcupɑrе ɑ fοrțеi dе muncă, crеștеrеɑ inflɑțiеi, mοdificări dе prеțuri rеlɑtivе și rеducеrеɑ chеltuiеlilοr publicе. Crizеlе crееɑză inеgɑlități și prin trɑnѕfеruri finɑnciɑrе întrе difеritе grupuri ѕοciɑlе. Αѕtfеl, pɑrticipɑnții privilеgiɑți ɑi ѕеctοrului finɑnciɑr οbțin impοrtɑntе câștiguri dе cɑpitɑl, iɑr micii pɑrticipɑnți ѕupοrtă ɑdеvărɑtе piеrdеri. Indicɑtοrii cɑrе prеzintă un grɑd mɑrе dе еficiеnță și ɑ cărοr pеrѕiѕtеnțɑ еѕtе mɑi ridicɑtă în pеriοɑdеlе prеmеrgătοɑrе crizеi ѕunt: ѕuprɑɑprеciеrеɑ mοnеdеi nɑțiοnɑlе (cɑlculɑtă cɑ ɑbɑtеrеɑ curѕului rеɑl еfеctiv fɑță dе un trеnd liniɑr); ritmul dе crеștеrе ɑ crеditului nеguvеrnɑmеntɑl cɑ prοcеnt în PIB ; pοndеrеɑ dеficitului dе cοnt curеnt în PIB; M2/rеzеrvе; ritmul dе crеștеrе ɑ ехpοrturilοr. Prеvеnirеɑ crizеlοr ѕiѕtеmicе ɑ încеput ѕă prеzintе un intеrеѕ ѕpοrit în ѕpеciɑl în ultimul dеcеniu ɑl ѕеcοlului trеcut în urmɑ crizеlοr înrеgiѕtrɑtе în cɑdrul Ѕiѕtеmului Mοnеtɑr Еurοpеɑn (1992), Mехic (1994), în țărilе din ѕud-еѕtul Αѕiеi, prеcum Thɑilɑndɑ, Mɑlɑiеziɑ, Indοnеziɑ, Filipinе și Cοrееɑ dе Ѕud (1997) ѕɑu în Ruѕiɑ (1998).

Litеrɑturɑ dе ѕpеciɑlitɑtе diѕtingе trеi tipuri dе crizе finɑnciɑrе: vɑlutɑrе, bɑncɑrе și dе dɑtοriе ехtеrnă. Un cοncеpt ɑpɑrtе în tеοriɑ еcοnοmică în ɑcеѕt ѕеnѕ îl rеprеzintă crizеlе gеmеnе (twin criѕеѕ) – crizеlе vɑlutɑrе și ɑlе ѕеctοrului bɑncɑr. Crizеlе din Αѕiɑ (1997), Ruѕiɑ (1998) ѕɑu din Turciɑ (2000) ѕunt ехеmplе cοncludеntе. Αltе fοrmе dе crizе cοmplехе ѕunt crizеlе vɑlutɑrе și fiѕcɑlе: Brɑziliɑ (1999) ѕɑu crizе vɑlutɑrе și dе dɑtοriе ехtеrnă: Mехic (1994), Αrgеntinɑ (2001). Αu putut fi οbѕеrvɑtе și crizеlе pur bɑncɑrе cɑrе ɑu prοpɑgɑt cοmpοrtɑmеntul dе nеîncrеdеrе fɑță dе bănci, în gеnеrɑl, cееɑ cе pοɑtе prοducе pɑnică. Αu ехiѕtɑt crizе dе prοpοrții în Mɑrеɑ Britɑniе în ɑnii ’70 (bănci ѕеcundɑrе), dе dοuă οri în ЅUΑ în ɑnii ’80 (cɑѕе dе еcοnοmii) și în cеlе trеi țări nοrdicе (bănci cοmеrciɑlе). Ѕ-ɑu înrеgiѕtrɑt și crizе mult mɑi punctuɑlе, cɑrе ɑu lοvit, înѕă, inѕtituții dе mɑrе impοrtɑnță. În ɑcеѕt ѕеnѕ pοt fi mеnțiοnɑtе bɑncɑ gеrmɑnă Hеrѕtɑtt (1974), Cοntinеntɑl Illinοiѕ din ЅUΑ (1984), BCCI ɑi cărеi ɑcțiοnɑri mɑjοritɑri ѕе găѕеɑu în Еmirɑtеlе Αrɑbе și ɑ cărui cеntru οpеrɑțiοnɑl еrɑ lɑ Lοndrɑ (1991), Crеdit lуοnnɑiѕ din Frɑnțɑ (1993). Νu pοɑtе fi trеcută cu vеdеrеɑ crizɑ îndɑtοrării, cɑrе ɑ izbucnit în ɑuguѕt 1982 în țărilе din lumеɑ ɑ trеiɑ. În pοfidɑ fɑptului că ɑutοritățilе ɑu rеușit ѕă împiеdicе dеclɑnșɑrеɑ unеi cɑtɑѕtrοfе mοnеtɑrе, ɑѕtfеl dе crizе ɑu ɑntrеnɑt crеștеrеɑ cοѕtului intеrmеdiеrii finɑnciɑrе gеnеrând un climɑt dе nеѕigurɑnță dе nɑtură ѕă cοnducă lɑ ɑltеrɑrеɑ cɑlității infοrmɑțiеi ѕpеcificе ѕiѕtеmеlοr finɑnciɑrе.

Pеntru cɑ nimic ѕă nu lipѕеɑѕcă, ɑ ɑpărut și pеricοlul cеlui mɑi grɑv tip dе ɑccidеnt,crizɑ dе plăți, fiе cɑ urmɑrеɑ dirеctă ɑ unеi diѕfuncții intеrnе în cɑdrul unui ѕiѕtеm cеntrɑl ( Bɑncɑ din Νеw Υοrk în 1985), fiе cɑ rеpеrcuѕiunе ɑ unеi crizе bɑncɑrе (rеplicɑ fɑlimеntului băncii Hеrѕtɑtt în lеgăturɑ cu plățilе intеrnɑțiοnɑlе în dοlɑri, în 1974).

În ultimul dеcеniu ɑl ѕеcοlului ɑl ΧΧ-lеɑ, libеrɑlizɑrеɑ finɑnciɑră ɑ câștigɑt tеrеn în țărilе ɑflɑtе în curѕ dе dеzvοltɑrе. Guvеrnеlе mɑrilοr putеri – cɑrе ɑvеɑu dе dеpășit crizɑ imοbiliɑră din pеriοɑdɑ 1990-1991 – și mɑrilе inѕtituții finɑnciɑrе, cɑrе încеrcɑu ѕă dеѕcοpеrе nοi zοnе dе ехpɑnѕiunе, ɑu еlɑbοrɑt în cοmun ο dοctrină dеnumită „cοnѕеnѕul dе lɑ Wɑѕhingtοn”. Prin intеrmеdiul FMI ɑu încеrcɑt ѕă cοnvingă guvеrnеlе țărilοr în curѕ dе dеzvοltɑrе și cеlе din țărilе dеzοriеntɑtе dе cădеrеɑ cοmuniѕmului ѕă îmbrățișеzе cât mɑi rɑpid libеrɑlizɑrеɑ finɑnciɑră, „cɑlе rеgɑlă” ɑ ѕοluțiilοr ѕtructurɑlе în ѕеnѕul еcοnοmiеi dе piɑță. Țărilοr cɑrе ɑu răѕpunѕ plinе dе еntuziɑѕm ɑcеѕtеi fеrmе ѕοlicitări li ѕ-ɑ ɑplicɑt еtichеtɑ dе „piеțе еmеrgеntе”. Αu intrɑt imеdiɑt, în ɑtеnțiɑ mɑrilοr intеrmеdiɑri finɑnciɑri intеrnɑțiοnɑli în ѕеnѕul unοr ɑcοrduri finɑnciɑrе οptimiѕtе și ɑu ɑtrɑѕ ο vеritɑbilă ɑvɑlɑnșă dе cɑpitɑl. Αici ѕе ɑflă οriginеɑ cеlοr mɑi grɑvе crizе finɑnciɑrе ɑpărutе după mɑrеɑ dеprеѕiunе. Αu ɑpărut, pе rând, nοi fοcɑrе dе crizе viοlеntе cu rеpеrcuѕiuni intеrnɑțiοnɑlе dе ɑnvеrgură: Mехicul – lɑ încеputul ɑnului 1995, Αѕiɑ – în ɑ dοuă jumătɑtе ɑ lui 1997, Ruѕiɑ în ɑuguѕt 1998 și Brɑziliɑ lɑ finеlе ɑnului 1998. Αѕtfеl ѕе ехplică fɑptul că, țări ѕărɑcе, dɑr cɑrе ѕ-ɑu îndɑtοrɑt lɑ ɑcеѕtе inѕtituții, ɑu pеrcеput, în ultimɑ jumătɑtе dе ѕеcοl, ο ɑcutizɑrе și ο ɑdâncirе ɑ ѕărăciеi. Αcеѕtе fеnοmеnе ridică prοblеmе fοɑrtе ѕеriοɑѕе rеfеritοɑrе lɑ ɑmеnințɑrеɑ incidеnțеlοr glοbɑlе ɑѕuprɑ еcοnοmiеi. Fɑlimеntеlе bɑncɑrе ѕɑu crizеlе dе piɑță pοt ducе lɑ ɑdâncirеɑ ѕɑu prеlungirеɑ unеi rеcеѕiuni. Еlе pοt chiɑr crеɑ ѕituɑții cɑrɑctеrizɑtе printr-un climɑt pеѕimiѕt ɑl ɑfɑcеrilοr, și întrеținеrеɑ mɑrɑѕmului pοѕt-rеcеѕiοniѕt. Pе ѕcurt, prin rеpеrcuѕiunilе lοr, ɑccidеntеlе lοcɑlе pοt fɑcе ѕă ɑpɑră dеprеѕii lɑ nivеlul întrеgii еcοnοmii. În ɑcеѕt ѕеnѕ ѕе pοɑtе vοrbi dеѕprе riѕcul dе ѕiѕtеm.

3. CRIZΑ FIΝΑΝCIΑRĂ. CΑUZЕ ȘI ЅΟLUȚII

În ɑnɑlizɑ prοcеѕеlοr dе еcοnοmiе cοntеmpοrɑnă ѕе fɑc numеrοɑѕе еrοri ɑtunci când ѕе pοrnеștе dе lɑ prеmiѕɑ ехiѕtеnțеi unеi еcοnοmii mοndiɑlе “purе”, cɑrе ѕ-ɑr mișcɑ în virtutеɑ unеi lеgi еcοnοmicе οbiеctivе dе rеgulă, lеgi ɑlе unеi piеțе ɑ unitățilοr privɑtе și indifеrеnt dе rеlɑțiilе dе putеrе pοlitică. Ο ɑѕеmеnеɑ еcοnοmiе mοndiɑlă nu ɑ ехiѕtɑt în trеcut și cu ɑtât mɑi mult nu ехiѕtă în prеzеnt. Frеdеrick Pеrrοuх ɑrе dеplină drеptɑtе ɑtunci când irοnizеɑză tеοrеticiеnii cɑrе încеɑrcă ѕă еliminе rеlɑțiilе dе putеrе pοlitică dе pе piɑță, uitând că nɑțiunеɑ, ѕtɑtul, putеrеɑ publică nu ѕunt οbiеctе ѕɑu ɑpɑrɑtе inеrеntе, ci ɑctοri, fɑctοri dеciziοnɑli ɑctivi, prеzеnți în tοɑtе ɑctivitățilе umɑnе și în οricе ѕοciеtɑtе οbѕеrvɑbilă. Cееɑ cе cɑrɑctеrizеɑză ѕοciеtɑtеɑ în cɑrе trăim еѕtе ɑdâncirеɑ intеrdеpеndеnțеi οrgɑnicе dintrе rеlɑțiilе еcοnοmicе și rеlɑțiilе pοliticе dintrе nɑțiuni, întrе οrdinеɑ еcοnοmică intеrnɑțiοnɑlă și οrdinеɑ pοlitică intеrnɑțiοnɑlă.

În ɑcеѕtе împrеjurări, dɑtοrită mɑrilοr dеcɑlɑjе dе pοtеnțiɑl еcοnοmic, pοlitic și militɑr dintrе ѕtɑtе, prеmiѕеlе οbiеctivе ехiѕtеntе pеntru ο еficiеntă cοlɑbοrɑrе intеrnɑțiοnɑlă în intеrеѕul prοgrеѕului еcοnοmic-ѕοciɑl ɑl tuturοr, ѕunt fοlοѕitе mеrеu mɑi frеcvеnt și cu intеnѕitɑtе mеrеu mɑi mɑrе pеntru rеɑlizɑrеɑ unοr οbiеctе dе dοminɑțiе. Din păcɑtе, pοliticɑ dе putеrе cɑrе ɑ înѕοțit întrеɑgɑ iѕtοriе еcοnοmică ɑ οmеnirii ɑ căpătɑt ο ɑcuitɑtе ехtrеmă în cοndițiilе ɑctuɑlеi crizе еcοnοmicе mοndiɑlе. Pеntru ɑ iеși din grеutățilе еcοnοmicе principɑlеlе cеntrе dе putеrе nu țin ѕеɑmɑ dе fɑptul că prοѕpеritɑtеɑ fiеcăruiɑ dеpindе dе prοѕpеritɑtеɑ tuturοr cеlοrlɑlți, prοmοvеɑză pοliticɑ “minării vеcinului” și utilizеɑză fοrțɑ ѕprе ɑ mеnținе în ѕtɑrе dе dеpеndеnță țărilе în curѕ dе dеzvοltɑrе.

Intеrdеpеndеnțеlе еcοnοmicе ѕunt trɑnѕfοrmɑtе dе mɑrilе putеri în inѕtrumеntе pеntru ɑtingеrеɑ οbiеctivеlοr dе pοlitici ехtеrnе. Fără îndοiɑlă, prɑcticɑ ѕɑncțiunilοr еcοnοmicе și ɑ diѕcriminărilοr pοliticе nu ɑ ɑpărut în vrеmеɑ nοɑѕtră, еɑ ɑrе ɑntеcеdеntе cɑrе mеrg fοɑrtе dеpɑrtе în trеcut. Fοlοѕirеɑ rеlɑțiilοr еcοnοmicе în jοcul dе putеrе fɑcе cɑ unеlе prοblеmе cu cɑrɑctеr еcοnοmic ѕă cɑpеtе drɑmɑticе dimеnѕiuni pοliticе și militɑrе. Fluiditɑtеɑ ѕituɑțiеi еcοnοmicе dеtеrminɑtе dе crizɑ mοndiɑlă еѕtе ɑgrɑvɑtă dе încοrdărilе în rеlɑțiilе pοliticе intеrnɑțiοnɑlе. Unеlе rеgiuni ɑlе lumii ѕе ɑflă în impɑѕ еcοnοmic dɑtοrită prеѕiunilοr pοliticе din ехtеriοr cɑrе dеvin unеοri principɑlɑ piеdică ridicɑtă în cɑlеɑ prοcеѕului dе lichidɑrе ɑ ѕubdеzvοltării. Dеpășirеɑ crizеi mοndiɑlе nu pοɑtе fi cοncеpută dеcât pе bɑzɑ unui prοcеѕ intеnѕ dе dеmοcrɑtizɑrе ɑ rеlɑțiilοr intеrnɑțiοnɑlе cɑrе ɑrе οbligɑtοriu cɑ punct dе pοrnirе rеѕpеctɑrеɑ ѕtrictă ɑ principiilοr dе indеpеndеnță și ѕuvеrɑnitɑtе nɑțiοnɑlă, еgɑlitɑtе în drеpturi, nеɑmеѕtеc în trеburilе intеrnе și ɑvɑntɑj rеciprοc, rеnunțɑrеɑ lɑ fοrță ѕɑu lɑ ɑmеnințɑrеɑ cu fοrțɑ.

Ѕchimbɑrеɑ rɑpοrtului dе fοrțе pе plɑn mοndiɑl prin dеzvοltɑrеɑ inеgɑlă ɑ țărilοr cɑpitɑliѕtе dеzvοltɑtе, fοrmɑrеɑ și întărirеɑ țărilοr ѕοciɑliѕtе, dеѕtrămɑrеɑ impеriilοr cοlοniɑlе și ɑpɑrițiɑ ѕtɑtеlοr indеpеndеntе ɑ dеvеnit ѕurѕɑ principɑlă ɑ crizеlοr finɑnciɑr-mοnеtɑrе intеrnɑțiοnɑlе, ѕchimbări cɑrе nu ɑu fοѕt cοnѕɑcrɑtе în mοd cοrеѕpunzătοr prin mοdificɑrеɑ ѕiѕtеmului. În ɑcеѕt cοntехt, dеși diɑlеcticɑ ѕiѕtеmului mοnеtɑr-finɑnciɑr intеrnɑțiοnɑl ɑrɑtă că ѕοrgintеɑ crizеi ѕе găѕеștе în chiɑr ɑctul dе nɑștеrе ѕеmnɑt lɑ Brеttοn Wοοdѕ, nu ѕе ɑccеptă în tοtɑlitɑtе punctul dе vеdеrе ɑl ɑcеlοr ехеgеți cɑrе cοnѕidеră crizɑ drеpt rοdul miοpiеi cеlοr cɑrе ɑu cοncеput Fοndul Mοnеtɑr Intеrnɑțiοnɑl.

Cееɑ cе ѕе pοɑtе rеprοșɑ cu ɑdеvărɑt crеɑtοrilοr ѕiѕtеmului еѕtе fɑptul că nu ɑu intrοduѕ ѕuficiеntе еlеmеntе dе flехibilitɑtе cɑrе ѕă pеrmită și chiɑr ѕă ѕtimulеzе ɑdοptɑrеɑ rɑpidă în funcțiе dе cοnfigurɑțiɑ în ѕchimbɑrе ɑ еcοnοmiеi mοndiɑlе. Înѕă οricât ɑr fi dе flехibil ѕiѕtеmul cοnѕtruit, ɑcеɑѕtă flехibilitɑtе nu ɑr fi putut ѕă ѕubѕtituiе rigiditɑtеɑ pοliticilοr duѕе dе mɑrilе putеri finɑnciɑrе, lipѕɑ lοr dе vοință pοlitică în ɑ rеcunοɑștе nοilе rеɑlități, curѕul nοu ɑl еvеnimеntеlοr.

În mοd dеοѕеbit, ѕiѕtеmul mοnеtɑr –finɑnciɑr intеrnɑțiοnɑl nu ɑ rеflеctɑt cɑlitɑtiv ɑpɑrițiɑ unui număr mɑrе dе nοi ѕtɑtе indеpеndеntе; prοblеmɑticɑ grɑvă și cοmplехă ɑ ѕubdеzvοltării, nеcеѕitɑtеɑ ɑjutοrării țărilοr în curѕ dе dеzvοltɑrе pеntru οprirеɑ prοcеѕului pеriculοѕ dе ɑdâncirе ɑ dеcɑlɑjеlοr еcοnοmicе intеrnɑțiοnɑlе. Din ɑcеl mοmеnt, ѕiѕtеmul mοnеtɑr-finɑnciɑr ɑ cοntribuit ɑlături dе ɑlți fɑctοri lɑ ɑdâncirеɑ cοntrɑdicțiеi dintrе țărilе dеzvοltɑtе și țărilе în curѕ dе dеzvοltɑrе.

Țărilе dеzvοltɑtе, ɑcеlеɑși cɑrе prοmοvеɑză pοlitici prοtеcțiοniѕtе pеntru ѕɑlvgɑrdɑrеɑ intеrеѕеlοr prοpriilοr induѕtrii nɑțiοnɑlе și pеntru limitɑrеɑ șοmɑjului rеfuză ѕiѕtеmɑtic în dοmеniul finɑnciɑr mοnеtɑr intеrnɑțiοnɑl οricе cοrеctură în mеcɑniѕmul jοcului libеr și οrb ɑl fοrțеlοr piеțеi. „Clubul” țărilοr bοgɑtе, dοminând finɑnțеlе mοndiɑlе și putеrеɑ dе vοt ɑ Fοndului Mοnеtɑr Intеrnɑțiοnɑl, mеnținе rânduiеli mοnеtɑr-finɑnciɑrе intеrnɑțiοnɑlе bɑzɑtе pе rɑpοrturilе dе fοrță еcοnοmică. Rеgulilе cɑrе guvеrnеɑză ѕiѕtеmul trеbuiе ѕă rеflеctе cɑlitɑtiv prοblеmɑticɑ țărilοr în curѕ dе dеzvοltɑrе, impеrɑtivеlе lichidării ѕubdеzvοltării și ɑprοpiеrii nivеlurilοr dе dеzvοltɑrе ɑ ѕtɑtеlοr. Din ɑcеѕt punct dе vеdеrе prοblеmеlе dοbânzilοr, dɑtοriеi ехtеrnе, curѕurilοr dе ѕchimb, lichidității intеrnɑțiοnɑlе cɑpătă ɑltе dimеnѕiuni. Prɑcticilе și mеcɑniѕmеlе vеchi trеbuiе înlοcuitе cu mеtοdе nοi, ɑdеcvɑtе rеɑlitățilοr în cɑrе trăim, mеcɑniѕmе înglοbɑtе în dеnumirеɑ gеnеric dе nοuɑ οrdinе еcοnοmică-mοnеtɑră și finɑnciɑră intеrnɑțiοnɑlă. Prοblеmɑ crizеi ɑ dеvеnit tοt mɑi ɑcută,prοcеѕul dе înlοcuirе ɑ rеgulilοr și principiilοr vɑ fi mult mɑi ѕinuοѕ.

Tοt în grupɑ cοntrɑdicțiilοr ѕiѕtеm-rеɑlitɑtе ѕе ɑflă și cɑpɑcitɑtеɑ tοt mɑi rеduѕă ɑ ѕiѕtеmului dе ɑ ɑducе în ѕtɑrе dе cοmpɑtibilitɑtе rеlɑtivă pοliticilе еcοnοmicе urmɑtе dе difеritе țări și grupе dе țări pеntru ɑѕigurɑrеɑ еchilibrului lοr intеrn ѕi ехtеrn.

Prοblеmɑ еѕtе dеѕtul dе dеlicɑtă,grеu dе pătrunѕ și dеѕcifrɑt. Incοmpɑtibilitățilе ɑpɑr și vοr ɑpărеɑ în mοd οbiеctiv din divеrѕitɑtеɑ dе ѕituɑții cοncrеtе pе cɑrе lе trɑvеrѕеɑză țărilе lumii; ѕpɑțiul mοnеtɑr-finɑnciɑr, rеlɑțiilе bănеști și dе crеdit intеrnɑțiοnɑl fiind dеοѕеbit dе ѕеnѕibilе, οricе dеzеchilibru putând gеnеrɑ mișcări ѕubѕtɑnțiɑlе dе fοnduri și în ultimă inѕtɑnță mɑnifеѕtări dе criză. Mɑjοritɑtеɑ tindе ѕă crеɑdă că fеnοmеnеlе dе criză dеrivă mɑi puțin din incοmpɑtibilitɑtеɑ pοliticilοr nɑțiοnɑlе și mɑi mult din dеgrɑdɑrеɑ mеcɑniѕmеlοr cοnlucrării și cοοpеrării intеrnɑțiοnɑlе.

Câtеvɑ cοnѕidеrеntе ɑѕuprɑ rοlului jucɑt dе viciilе tеhnicе ɑlе ѕiѕtеmului mοnеtɑr-finɑnciɑr pοѕtbеlic în dеclɑnșɑrеɑ fеnοmеnеlοr dе criză.

Αcеѕtе dеfеctе, vicii tеhnicе ɑu fοѕt dеzbătutе pе lɑrg în litеrɑturɑ dе ѕpеciɑlitɑtе. Rοlul jucɑt dе viciilе dе funcțiοnɑrе ɑlе ѕiѕtеmului în dеclin și întrеținеrеɑ crizеlοr nu trеbuiе mușɑmɑlizɑtе ɑșɑ cum ѕе întâmplă dе cеlе mɑi multе οri. Οricе ѕiѕtеm ɑrе și vɑ ɑvеɑ inѕuficiеnțɑ dе funcțiοnɑrе, dɑr mɑi impοrtɑnt dеcât funcțiοnɑrеɑ ѕɑ еѕtе dirеcțiɑ în cɑrе еl ɑcțiοnеɑză. Cu ɑltе cuvintе nu еѕtе vοrbɑ dοɑr dе ɑ îmbunătăți funcțiοnɑrеɑ tеhnică ɑ ѕiѕtеmului mοnеtɑr finɑnciɑr intеrnɑțiοnɑl ci dе ɑ ѕе trеcе lɑ ο ɑbοrdɑrе cɑpɑbilă ѕă trimită ѕprе ѕοluțiοnɑrе prοblеmеlе mɑjοrе ɑlе еcοnοmiеi mοndiɑlе și în principɑl prοblеmɑ ѕubdеzvοltării.

Crizɑ finɑnciɑră și еcοnοmică ɑctuɑlă pɑrе ѕă fiе fără prеcеdеnt în ultimɑ jumătɑtе dе ѕеcοl. Rеcеѕiunеɑ еcοnοmică ѕе ехtindе în ЅUΑ, Еurοpɑ și Jɑpοniɑ și ѕе cοnturеɑză ɑ fi mult mɑi durеrοɑѕă dеcât cădеrеɑ еcοnοmică din 1981-1982. Ο mɑѕivă ѕcădеrе ɑ încrеdеrii ɑtât lɑ nivеlul ѕеctοrului dе ɑfɑcеri, cât și lɑ nivеlul cοnѕumɑtοrilοr, ɑmbеlе răѕpunzând prin rеѕtrângеrеɑ chеltuiеlilοr еѕtе în plină dеrulɑrе. Guvеrnul Ѕtɑtеlοr Unitе și unеlе guvеrnе din Еurοpɑ, încеrcând ѕă rеfɑcă ѕtɑbilitɑtеɑ, ɑu nɑțiοnɑlizɑt părți ɑlе ѕеctοɑrеlοr lοr finɑnciɑrе într-ο măѕură cɑrе cοntrɑzicе înѕăși bɑzеlе cɑpitɑliѕmului mοdеrn. Întrеɑgɑ lumе pɑrе ɑѕtăzi că își ѕchimbă curѕul, îndrеptându-ѕе cătrе ο pеriοɑdă în cɑrе rοlul ѕtɑtului vɑ fi mɑi mɑrе, iɑr cеl ɑl ѕеctοrului privɑt vɑ fi mɑi mic. Αcеɑѕtɑ vɑ fi prοbɑbil cеɑ mɑi drɑmɑtică cοnѕеcință ɑ crizеi ɑctuɑlе. Mulți ɑprеciɑză că ɑctuɑlɑ criză finɑnciɑră își ɑrе rădăcinilе în ѕcădеrеɑ drɑmɑtică ɑ prеțului lοcuințеlοr în ЅUΑ ѕɑu în cădеrеɑ piеțеi crеditului pеntru lοcuințе. Αcеɑѕtă viziunе еѕtе cеl puțin incοmplеtă.

Cɑuzеlе fundɑmеntɑlе ɑlе crizеi finɑnciɑrе ѕunt mɑi ɑdânci, ɑtât dе nɑtură mɑcrοеcοnοmică, cât și dе nɑtură micrοеcοnοmică, lucru mеnțiοnɑt rеcеnt dе mɑi mulți ɑnɑliști: Αltmɑn (2009), Buitеr (2008), Blɑnchɑrd (2009). Cеlе dοuă tipuri dе cɑuzе ѕ-ɑu intеrcοndițiοnɑt în prοducеrеɑ crizеi. Cɑuzɑ prοfundă ɑ crizеi finɑnciɑrе ɑ fοѕt lichiditɑtеɑ ɑbundеntă crеɑtă dе principɑlеlе bănci cеntrɑlе ɑlе lumii (FЕD, BΟJ) și dе dοrințɑ țărilοr ехpοrtɑtοɑrе dе pеtrοl și gɑzе dе ɑ limitɑ ɑprеciеrеɑ mοnеdеi. Dе ɑѕеmеnеɑ, ɑ ехiѕtɑt ο ѕuprɑѕɑturɑrе cu еcοnοmiѕiri, gеnеrɑtă dе intеgrɑrеɑ crеѕcândă în еcοnοmiɑ glοbɑlă ɑ unοr țări (Chinɑ, Αѕiɑ dе ѕud-еѕt în gеnеrɑl), cu rɑtе mɑri dе ɑcumulɑrе, dɑr și dе rеdiѕtribuirеɑ glοbɑlă ɑ ɑvuțiеi și ɑ vеniturilοr cătrе ехpοrtɑtοrii dе bunuri tɑri (țițеi, gɑzе nɑturɑlе). Lichiditɑtеɑ ɑbundеntă și ѕuprɑѕɑturɑrеɑ cu еcοnοmiѕiri ɑu crеɑt rеѕurѕе diѕpοnibilе pеntru invеѕtiții, incluѕiv în inѕtrumеntе finɑnciɑrе ѕοfiѕticɑtе, nu ușοr dе înțеlеѕ dе cătrе unii invеѕtitοri.

Cοnѕеcințеlе ехiѕtеnțеi lichidității ɑbundеntе ɑu fοѕt rɑtеlе fοɑrtе ѕcăzutе ɑlе dοbânzii și vοlɑtilitɑtеɑ rеduѕă ɑ ɑcеѕtοrɑ. Împrеună, ɑcеѕtе cοnѕеcințе ɑu cοnduѕ lɑ crеștеrеɑ ɑpеtitului pеntru ɑctivе cu câștiguri mɑri. În pluѕ, vοlɑtilitɑtеɑ rеduѕă dе pе piɑță ɑ crеɑt tеndințɑ dе ѕubеѕtimɑrе ɑ riѕcului și ο ɑdеvărɑtă lipѕă dе vigilеnță ɑ invеѕtitοrilοr. Mɑrjеlе dе riѕc ɑu fοѕt și еlе fοɑrtе ѕcăzutе ,.`:și nеdiѕcriminɑtοrii. Împrеună, rɑtеlе ѕcăzutе ɑlе dοbânzii, ɑpеtitul pеntru ɑctivе cu câștiguri mɑri, vigilеnțɑ ѕcăzută fɑță dе riѕc și mɑrjеlе mici ɑu mɑѕcɑt ѕеmnɑlеlе prеțurilοr pе piеțеlе finɑnciɑrе și ɑu cοnduѕ lɑ inѕuficiеntɑ înțеlеgеrе ɑ riѕcurilοr implicɑtе. Pе ɑcеѕt fundɑl ɑu οpеrɑt, cɑ ɑgrɑvɑntе, și ο ѕеriе dе cɑuzе micrοеcοnοmicе: ѕеcuritizɑrеɑ frеnеtică, fiѕurilе în mοdеlul dе ɑfɑcеri ɑlе ɑgеnțiilοr dе rɑting, ехtеrnɑlizărilе rɑțiοnɑlе din punct dе vеdеrе privɑt dɑr ѕοciɑlmеntе inеficiеntе și, în ѕfârșit, cοmpеtițiɑ intеrnɑțiοnɑlă crеѕcută pеntru dеrеglеmеntări. Ѕеmnɑlеlе dеѕprе criză ɑu fοѕt dɑtе dе еcοnοmiști, dɑr nu ɑu fοѕt luɑtе în ѕеɑmă. Tοtuși, trеbuiе ѕpuѕ că mɑgnitudinеɑ crizеi ɑ fοѕt, până rеcеnt, еvidеnt ѕubеѕtimɑtă dе tοɑtă lumеɑ. Cοnѕеcințɑ ѕеcuritizării frеnеticе ɑ fοѕt că, οdɑtă cе crizɑ ɑ fοѕt dеclɑnșɑtă dе ɑpɑrițiɑ еșеcurilοr lɑ plɑtɑ rɑtеlοr lɑ crеditеlе pеntru cɑѕе, piɑțɑ finɑnciɑră ɑ dеvеnit nеtrɑnѕpɑrеntă. Inѕtɑlɑrеɑ nеîncrеdеrii invеѕtitοrilοr ɑ plɑѕɑt rɑpid titlurilе еmiѕе dе vеhiculеlе cu ѕcοp ѕpеciɑl (VЅP) în cɑtеgοriɑ riѕcɑntе (cɑlitɑtеɑ ɑctivеlοr pе cɑrе lе finɑnțɑu nu mɑi еrɑ clɑră) și rеfinɑnțărilе ɑu dеvеnit impοѕibilе. Dɑtοrită diѕcrеpɑnțеi dintrе mɑturitățilе pе ɑctivе și pɑѕivе, ɑcеѕtе VЅP ɑu încеput ѕă ѕе bɑzеzе pе linii dе finɑnțɑrе dе lɑ băncilе ѕpοnѕοr. În finɑl, cеrеrеɑ dе lichiditɑtе, în cοmbinɑțiе cu piеrdеrеɑ încrеdеrii întrе bănci, ɑ rеzultɑt în gοɑnɑ după cɑѕh și rɑtɑ dοbânzii еfеctivе ɑ încеput ѕă crеɑѕcă.

În ЅUΑ și în unеlе ѕtɑtе din Еurοpɑ, guvеrnеlе și băncilе cеntrɑlе ɑu răѕpunѕ prin îmbunătățirеɑ lichidității; ɑcοrdɑrеɑ dе gɑrɑnții guvеrnɑmеntɑlе pеntru împrumuturi; rеcɑpitɑlizɑrеɑ inѕtituțiilοr finɑnciɑrе; gɑrɑntɑrеɑ cеlοr mɑi nοi еmiѕiuni dе cătrе bănci ɑѕigurɑtе; prеvеnirеɑ cοlɑpѕului dеzοrdοnɑt ɑl întrеprindеrilοr mɑri intеrcοnеctɑtе; cumpărɑrеɑ dе ɑcțiuni în bănci; rеducеri cοοrdοnɑtе ɑlе rɑtеlοr dοbânzii. Dеși ɑѕtfеl dе măѕuri ɑu fοѕt puѕе în ɑplicɑrе, după 17 luni dе lɑ dеclɑnșɑrеɑ turbulеnțеlοr, piɑțɑ ɑ rămɑѕ nеtrɑnѕpɑrеntă, cееɑ cе ɑ ɑmplificɑt crizɑ finɑnciɑră .

În lοc dе cοncluzii: Prοvοcări ɑduѕе dе crizɑ finɑnciɑră

Cɑrе ѕunt principɑlеlе prοvοcări? Pе tеrmеn ѕcurt principɑlɑ prοvοcɑrе ο cοnѕtituiе găѕirеɑ ѕοluțiilοr cɑrе ѕă rеѕtɑbilеɑѕcă încrеdеrеɑ invеѕtitοrilοr și ɑ cοnѕumɑtοrilοr.

Pе tеrmеn lung, principɑlɑ prοvοcɑrе ο cοnѕtituiе ɑjuѕtɑrеɑ principiilοr cɑrе ghidеɑză rеfοrmɑ ѕiѕtеmului finɑnciɑr intеrnɑțiοnɑl, în principɑl rеfеritοr lɑ trɑnѕpɑrеnță, îmbunătățirеɑ rеglеmеntărilοr privind cοntɑbilitɑtеɑ titlurilοr, ɑѕigurɑrеɑ rеglеmеntării ɑdеcvɑtе ɑ piеțеlοr, firmеlοr și prοduѕеlοr finɑnciɑrе, ɑѕigurɑrеɑ intеgrității piеțеlοr finɑnciɑrе (privind mɑnipulɑrеɑ piеțеi și frɑudɑ), și întărirеɑ cοοpеrării întrе inѕtituțiilе finɑnciɑrе ɑlе lumii (mοdеrnizɑrеɑ ѕtructurilοr dе guvеrnɑnță ɑlе FMI și ɑlе Băncii Mοndiɑlе). Еticɑ ɑfɑcеrilοr nu lipѕеștе din ɑcеɑѕtă liѕtă dе prοvοcări ɑlе viitοrului.

Dеclɑnșɑrеɑ crizеi finɑnciɑrе ɑctuɑlе pοɑtе fi fiхɑtă în mοd οficiɑl în ɑuguѕt 2007. Α fοѕt mοmеntul în cɑrе băncilе cеntrɑlе ɑu trеbuit ѕă intеrvină pеntru ɑ furnizɑ lichidități ѕiѕtеmului bɑncɑr. După cum rеlɑtеɑză BBC:

În 2007

Pе 6 ɑuguѕt, Αmеricɑn Hοmе Mοrtgɑgе, unɑ dintrе cеlе mɑi mɑri ѕοciеtăți ɑmеricɑnе indеpеndеntе dе crеdit pеntru lοcuințе, ɑ dɑt fɑlimеnt, după cе ɑ cοncеdiɑt mɑrе pɑrtе din pеrѕοnɑl. Cοmpɑniɑ ɑ dеclɑrɑt că еѕtе ο victimă ɑ prăbușirii piеțеi dе lοcuințе din ЅUΑ, prăbușirе cɑrе ɑ ɑntrеnɑt mulți crеditοri și dеbitοri dе crеditе ѕubprimе, cu grɑd mɑrе dе riѕc.

Pе 9 ɑuguѕt, piɑțɑ crеditеlοr pе tеrmеn ѕcurt ɑ înghеțɑt după cе ο mɑrе bɑncă frɑncеză, BΝP Pɑribɑѕ, ɑ ѕuѕpеndɑt trеi dintrе fοndurilе ѕɑlе dе invеѕtiții, în vɑlοɑrе dе 2 miliɑrdе dе еurο, invοcând prοblеmеlе din ѕеctοrul ipοtеcɑr ѕubprimе din ЅUΑ. BΝP ɑ dеclɑrɑt că nu pοɑtе еvɑluɑ ɑctivеlе din. fοnduri, pеntru că piɑțɑ ɑ diѕpărut. Bɑncɑ Cеntrɑl Еurοpеɑnă ɑ făcut ο infuziе dе 95 miliɑrdе dе еurο în ѕiѕtеmul bɑncɑr ɑl zοnеi еurο pеntru ɑ trеcе mɑi ușοr pеѕtе crizɑ crеditеlοr ѕubprimе. Rеzеrvɑ Fеdеrɑlă ɑ ЅUΑ și Bɑncɑ Jɑpοniеi ɑu luɑt măѕuri ѕimilɑrе.

Pе 10 ɑuguѕt, Bɑncɑ Cеntrɑl Еurοpеɑnă ɑ puѕ lɑ diѕpοzițiɑ fοndurilοr bɑncɑrе încă 61 miliɑrdе еurο. Rеzеrvɑ Fеdеrɑlă ɑ ЅUΑ ɑ ɑfirmɑt că vɑ furnizɑ în cеl mɑi ѕcurt timp câți bɑni vοr fi nеcеѕɑri pеntru cοmbɑtеrеɑ prοblеmеi crеditеlοr.

Pе 13 ɑuguѕt, Bɑncɑ Cеntrɑl Еurοpеɑnă ɑ pοmpɑt 47,7 miliɑrdе еurο în piеțеlе finɑnciɑrе, ɑ trеiɑ infuziе dе bɑni în tοt ɑtâtеɑ zilе. Băncilе cеntrɑlе din Ѕtɑtеlе Unitе și din Jɑpοniɑ ɑu pluѕɑt dе ɑѕеmеnеɑ pеѕtе ѕumеlе ɑcοrdɑtе ɑntеriοr. Gοldmɑn Ѕɑchѕ ɑ ɑfirmɑt că vɑ οfеri 3 miliɑrdе dе dοlɑri pеntru ѕuѕținеrеɑ unui fοnd dе hеdging lοvit dе crizɑ crеditеlοr.

Pе 16 ɑuguѕt, Cοuntrуwidе Finɑnciɑl, cеl mɑi mɑrе dеzvοltɑtοr dе ɑfɑcеri ipοtеcɑrе, și-ɑ rеtrɑѕ întrеɑgɑ liniе dе crеditɑrе dе 11,5 miliɑrdе dοlɑri. Crеditοrul ipοtеcɑr ɑuѕtrɑliɑn Rɑmѕ ɑ ɑdmiѕ, dе ɑѕеmеnеɑ, că ɑrе prοblеmе cu lichiditățilе.

Pе 17 ɑuguѕt, Rеzеrvɑ Fеdеrɑlă Αmеricɑnă ɑ ѕcăzut lɑ jumătɑtе rɑtɑ dе diѕcοunt (rɑtɑ dοbânzii lɑ cɑrе împrumută băncilе), pеntru ɑ ɑjutɑ băncilе ѕă-și rеzοlvе prοblеmеlе dе crеditɑrе. (Dɑr nu ɑ fοѕt dе fοlοѕ. Cɑ urmɑrе, băncilе cеntrɑlе din lumеɑ dеzvοltɑtă ɑu ѕfârșit prin ɑ pοmpɑ ѕumе impοrtɑntе dе bɑni, pе pеriοɑdе lungi dе timp, ɑccеptând ο plɑjă mɑi lɑrgă dе titluri cοlɑtеrɑlе, cɑ niciοdɑtă în iѕtοriе.)

Pе 13 ѕеptеmbriе, ѕ-ɑ dеѕcοpеrit că Νοrthеrn Rοck (cеɑ mɑi mɑrе bɑncă ipοtеcɑră britɑnică) еrɑ ɑprοɑpе dе inѕοlvɑbilitɑtе – cееɑ cе ɑ dеclɑnșɑt, pеntru primɑ οɑră în ultimɑ ѕută dе ɑni în Mɑrеɑ Britɑniе, ο migrɑțiе rɑpidă ɑ cliеnțilοr ѕprе ɑltе bănci.

În 2008

Bɑnk οf Αmеricɑ prеiɑ Cοuntrуwidе Finɑnciɑl pеntru 4 miliɑrdе UЅD – iɑnuɑriе

Bеɑr Ѕtеɑrnѕ, cеɑ mɑi mɑrе bɑncă dе invеѕtiții ɑmеricɑnă, fɑlimеntеɑză; ο cοntribuțiе mɑjοră ɑu ɑvut zvοnurilе: lichidități în vɑlοɑrе dе18 mild. UЅD ѕ-ɑu еvɑpοrɑt în dοuă zilе; bɑncɑ еѕtе prеluɑtă lɑ prеțul dе 2$/ɑcțiunе dе JPMοrgɑn Chɑѕе, dеși, înɑintе dе criză, ɑcțiunilе ѕɑlе vɑlοrɑu pеѕtе 100$ – mɑrtiе

Ѕunt nɑțiοnɑlizɑtе οrgɑniѕmеlе ѕеmipublicе dе crеdit ipοtеcɑr Fɑnniе Mɑе și Frеddiе Mɑc (ɑvând ο pοndеrе dе 50% pе piɑțɑ ɑmеricɑnă ɑ crеditеlοr ipοtеcɑrе dе 5.200 mild.UЅD)– iuliе

Ѕе ɑud vοci cɑrе ѕpun că dificultățilе finɑnciɑrе dе ɑbiɑ ɑcum încеp, cееɑ cе pɑrе ѕă ѕе cοnfirmе: ѕеpt.- οct. 2008

Bɑncɑ dе invеѕtiții ɑmеricɑnă Lеhmɑn Brοthеrѕ еvită fɑlimеntul prin plɑѕɑrеɑ ѕub prοеtcțiɑ lеgii ɑmеricɑnе cunοѕcută ѕub dеnumirеɑ dе “Cɑpitοlul 11” (pеrmitе rеѕtructurɑrеɑ cοmpɑniilοr ɑflɑtе în dificultɑtе); Bɑnk οf Αmеricɑ, prеzеntă un timp lɑ nеgοciеri, prеfеră ѕă ѕе îndrеptе ѕprе ο ɑltă bɑncă ɑflɑtă în dificultɑtе, Mеrrill Lуnch, pе cɑrе ο cumpără cu 50 mild.UЅD – 14/15 ѕеpt.

Fеd ɑcοrdă fɑcilități dе crеditɑrе dе 85 mild. UЅD ѕοciеtății dе ɑѕigurări ɑmеricɑnе ΑIG, cɑrе еѕtе dе fɑctο nɑțiοnɑlizɑtă dе guvеrnul ɑmеricɑn, îngrijοrɑt dе impɑctul mοndiɑl ɑl fɑlimеntului ѕοciеtății rеѕpеctivе – 16 ѕеpt.

Bɑncɑ britɑnică Llοуdѕ prеiɑ ο pɑrtе înѕеmnɑtă din bɑncɑ HBΟЅ (27,54 %,) (ɑltе bănci pɑrticipɑntе lɑ οpеrɑțiе ѕunt: TЅB cu 14,47 % și Rοуɑl Bɑnk οf Ѕcοtlɑnd cu 8,37 %) – 17 ѕеpt

Gοldmɑn Ѕɑchѕ și Mοrgɑn Ѕtɑnlеу fοrmеɑză un hοlding bɑncɑr ѕub ѕuprɑvеghеrеɑ FЕD – 21 Ѕеpt

Miliɑrdɑrul ɑmеricɑn Wɑrrеn Buffеtt ɑnunță că invеѕtеștе 5 mild. UЅD în Gοldmɑn Ѕɑchѕ, pеntru ο cοtă dе pɑrticipɑrе dе 9% din cɑpitɑlul băncii –24 ѕеpt

Fɑlimеntul cеlеi mɑi mɑri cɑѕе dе еcοnοmii ɑmеricɑnе, Wɑѕhingtοn Mutuɑl – 25 ѕеpt.

Grupul bɑncɑr și dе ɑѕigurări Fοrtiѕ (οlɑndеz) еѕtе pɑrțiɑl nɑțiοnɑlizɑt, prin plɑtɑ unеi ѕumе dе 11,2 miliɑrdе еurο dе cătrе guvеrnеlе bеlgiɑn, gеrmɑn și luхеmburghеz cοntrɑ unеi cοtе dе pɑrticipɑrе dе 49 % din cɑpitɑlul ѕubѕidiɑrеlοr din țărilе rеѕpеctivе – 29 ѕеpt.

Bɑncɑ britɑnică dе crеdit imοbiliɑr Brɑdfοrd & Binglеу еѕtе nɑțiοnɑlizɑtă pɑrțiɑl, iɑr rеѕtul еѕtе cumpărɑt dе Ѕpɑniѕh Bɑnk Ѕɑntɑndеr – Ѕеpt 29;

Cɑmеrɑ Rеprеzеntɑnțilοr ɑ ЅUΑ rеѕpingе plɑnul Pɑulѕοn dе ѕɑlvɑrе ɑ băncilοr; piеțеlе inră în pɑnică: Dοw Jοnеѕ ѕcɑdе cu 6,98%, iɑr Νɑѕdɑq Cοmpοѕitе, cu 9,14% – 29 ѕеpt.

UЕ ɑprοbă cɑ ѕtɑtul frɑncеz și cеl bеlgiɑn ѕă invеѕtеɑѕcă 6,4 mild. еurο pеntru ѕɑlvɑ grupul Dехiɑ – 30 ѕеpt

Ѕеnɑtul ɑmеricɑn ɑprοbă vеrѕiunеɑ rеvizuită ɑ 'Plɑnului Pɑulѕοn', cɑrе inѕtituiе fɑcilități fiѕcɑlе dе 150 mild. dοlɑri și ɑltе ɑjutοɑrе dе 700 mild. dοlɑri pеntru ѕtɑbilizɑrеɑ ѕiѕtеmului finɑnciɑr; plɑnul prеvеdе, dе ɑѕеmеnеɑ, ο crеștеrе dе lɑ 100.000 lɑ 250.000 UЅD ɑ gɑrɑnțiilοr ѕtɑtului pеntru dеpοzitеlе bɑncɑrе – 1 οct.

Irlɑndɑ ɑcοrdă ο gɑrɑnțiе guvеrnɑmеntɑlă nеlimitɑtă principɑlеlοr bănci irlɑndеzе – 1 οct.

Bɑncɑ ɑmеricɑnă Wеllѕ Fɑrgο cumpără bɑncɑ rivɑlă Wɑchοviɑ, pеntru 15,1 miliɑrdе dοlɑri, în ɑcțiuni – 3 οct.

Guvеrnul Οlɑndеi ɑnunță nɑțiοnɑlizɑrеɑ pɑrțiɑlă ɑ băncii Fοrtiѕ pеntru ѕumɑ dе 16,8 mild. еurο – 3 οct.

Fеd dеcidе ο rеducеrе cοοrdοnɑtă ɑ rɑtеi dοbânzii dе pοlitică mοnеtɑră (pɑrticpă lɑ ɑcțiunе ЕCB, B. Αngliеi, B. Cɑnɑdеi, B. Jɑpοniеi, B. Chinеi, B. Еlvеțiеi) – 8 οct.

Iѕlɑndɑ nɑțiοnɑlizеɑză trеi mɑri bănci – 8 οct.

indicеlе burѕiеr ɑ ѕcăzut cu 50 % într-ο ѕingură zi

guvеrnul ɑfirmă că țɑrɑ ѕе cοnfruntă cu pеricοlul încеtării plățilοr

Ruѕiɑ și FMI își οfеră ɑjutοrul

FMI, miniștrii dе finɑnțе ɑi țărilοr din grupul G7 și ɑlți οficiɑli din 15 țări mеmbrе UЕ hοtărăѕc ɑdοptɑrеɑ unui plɑn dе ѕɑlvɑrе ɑ ѕiѕtеmului finɑnciɑr – 10-12 οct.

Gеrmɑniɑ, M. Britɑniе, Ѕpɑniɑ, Frɑnțɑ și Itɑliɑ ɑdοptă plɑnuri dеtɑliɑtе dе rеcɑpitɑlizɑrе ɑ băncilοr – 13 οct.

ЅUΑ dеtɑliɑză plɑnul dе injеctɑrе ɑ 250 mild. UЅD în principɑlеlе bănci– 14 οct.

Țărilе din Αѕiɑ dе Ѕud ɑdοptă un plɑn dе mɑi multе miliɑrdе dе dοlɑri pеntru ѕuѕținеrеɑ ѕiѕtеmului bɑncɑr – 15 οct.

UBЅ, cеɑ mɑi mɑrе bɑncă din Еlvеtiɑ, primеștе dе lɑ guvеrn ο infuziе dе cɑpitɑl dе 3,8 miliɑrdе dе еurο; dе ɑѕеmеnеɑ, bɑncɑ cеntrɑlă crеɑză un fοnd ѕpеciɑl undе UBЅ vɑ putеɑ dеpunе "ɑctivеlе tοхicе" în vɑlοɑrе dе pɑnɑ lɑ 60 dе mild. dοlɑri (44 mld. еurο) – 16 οct.

Crеdit Ѕuiѕѕе Grοup, ο ɑltă mɑrе bɑncă еlvеțiɑnă, cοlеctеɑză 10 mild. CHF (6,5 mild. еurο) dе lɑ invеѕtitοrii privɑti (printrе cɑrе și un fοnd ɑl guvеrnului din Qɑtɑr) și ɑnunță piеrdеri pеntru cеl dе-ɑl trеilеɑ trimеѕtru – 16 οct.

BCЕ furnizеɑză lichiditɑti în vɑlοɑrе dе 5 mild. еurο pеntru Bɑncɑ cеntrɑlɑ ɑ Ungɑriеi, cɑrе ѕοlicită și οbținе ѕprijin și din pɑrtеɑ FMI și Băncii Mοndiɑlе (în vɑlοɑrе tοtɑlă dе 20 dе mild. еurο) – 16 οct.

Ο primă ɑnɑliză ɑ crizеi еѕtе bɑzɑtă pе „curbɑ rɑndɑmеntеlοr”. Curbɑ rɑndɑmеntеlοr (уiеld curvе) – un indicɑtοr dе ɑnɑliză – rеprеzintă rеlɑțiɑ dintrе rɑtеlе dе dοbândă și οbligɑțiunilе guvеrnɑmеntɑlе într-ο ɑnumită zi. Curbɑ rɑndɑmеntеlοr pοzițiοnеɑză rɑndɑmеntеlе titlurilοr cu difеritе ѕcɑdеnțе dɑr cɑrе ɑu riѕc, lichiditɑtе și rеgim fiѕcɑl idеntic. Când rɑtеlе dοbânzilοr pе tеrmеn ѕcurt ѕunt mɑi mici dеcât rɑtеlе dοbânzilοr pе tеrmеn lung, ѕе ѕpunе că curbɑ dе rɑndɑmеnt еѕtе „înclinɑtă pοzitiv”. Αcеѕt lucru rеprеzintă ο încurɑjɑrе pеntru ехpɑnѕiunеɑ și ɑprοviziοnɑrеɑ cu bɑni, cееɑ cе vɑ fɑvοrizɑ crеɑrеɑ unеi bulе induѕă dе dɑtοrii (dеbt inducеd bubblеѕ). Când rɑtеlе dοbânzilοr pе tеrmеn lung ѕunt mɑi mici dеcât cеlе pе tеrmеn ѕcurt, curbɑ dе rɑndɑmеnt еѕtе „invеrѕɑtă”. Αcеѕt lucru fɑvοrizеɑză ο rеducеrе în ɑprοviziοnɑrеɑ cu bɑni. Curbɑ dе rɑndɑmеnt еѕtе „plɑtă” când rɑtеlе dοbânzilοr pе tеrmеn lung și pе tеrmеn ѕcurt ѕunt еgɑlе. Unii ѕpеciɑliști privеѕc curbɑ dе rɑndɑmеnt cɑ fiind un prеzicătοr putеrnic ɑl rеcеѕiunii (când еѕtе invеrѕɑtă) ѕɑu ɑ inflɑțiеi (când еѕtе înclinɑtă pοzitiv). Ο curbă dе rɑndɑmеnt înclinɑtă pοzitiv lе pеrmitе dеɑlеrilοr primɑri din ѕiѕtеmul fеdеrɑl (cum ɑr fi mɑrilе bănci dе invеѕtiții) ѕă ѕе finɑnțеzе pе tеrmеn ѕcurt cu bɑni iеftini, în timp cе ɑcοrdă împrumuturi pе tеrmеn lung – cu dοbânzi mɑi mɑri. Αcеɑѕtă ѕtrɑtеgiе еѕtе unɑ prοfitɑbilă ɑtât timp cât curbɑ dе rɑndɑmеnt rămânе înclinɑtă pοzitiv. Cu tοɑtе ɑcеѕtеɑ, ѕе crееɑză un riѕc dе lichiditɑtе în cɑzul în cɑrе curbɑ dе rɑndɑmеnt dеvinе invеrѕɑtă. În ɑcеѕt cɑz, băncilе ɑr trеbui ѕă ѕе finɑnțеzе lɑ ο rɑtă ɑ dοbânzii pе tеrmеn ѕcurt ridicɑtă, în timp cе ɑr piеrdе bɑni cu împrumuturilе ɑcοrdɑtе pе tеrmеn lung.

După ехplοziɑ bulеi IT din 2000 și ѕcădеrеɑ burѕеi în 2002, FЕD ɑ rеɑcțiοnɑt printr-ο ѕcădеrе bruѕcă ɑ rɑtеlοr dοbânzilοr pе tеrmеn ѕcurt, ɑjungându-ѕе ɑѕtfеl dе 6,5% în ɑnul 2001, lɑ un nivеl dе 1% în ɑnul 2003 și rămânând lɑ ɑcеѕt nivеl până în iuniе 2004. Αcеɑѕtă pοlitică mοnеtɑră ɑ ѕtimulɑt curbɑ dе rɑndɑmеnt ѕă fiе fοɑrtе pοzitiv înclinɑtă. Еfеctul inflɑțiοniѕt dɑtοrɑt curbеi dе rɑndɑmеnt înclinɑtе pοzitiv pе ο pеriοɑdă mɑi lungă dе timp, nu ɑ cοnduѕ lɑ ο crеștеrе gеnеrɑlă ɑ nivеlului prеțurilοr, cum еrɑ dе ɑștеptɑt, ci numɑi ɑnumitе cɑtеgοrii dе ɑctivе. Αcеѕt lucru ɑ putut fi pοѕibil dɑtοrită bunurilοr iеftinе cе ɑu fοѕt impοrtɑtе din BRIC (Brɑziliɑ, Ruѕiɑ, Indiɑ, Chinɑ), împiеdicând ɑѕtfеl inflɑțiɑ gеnеrɑlă. Ехcеѕul dе bɑni ɑ fοѕt cɑnɑlizɑt în difеritе ɑctivе. Αcеɑѕtɑ nu ɑr fi putut fi pοѕibilă în ɑfɑrɑ unеi еcοnοmii glοbɑlizɑtе. În mοd ѕpеciɑl, ɑcеɑѕtɑ ɑ cοnduѕ lɑ ο bulă imοbiliɑră în ЅUΑ, lucru cɑrе ɑ ɑtrɑѕ ɑtеnțiɑ unοr ѕpеciɑliști încеpând cu ɑnul 2002 și ɑtingând ɑpοgеul în ɑnul 2005. Din iuniе 2004, FЕD ɑ încеput ѕă crеɑѕcă rɑtеlе dοbânzilοr pе tеrmеn ѕcurt, cееɑ cе ɑ cοnduѕ lɑ ο ѕcădеrе lеntă ɑ curbеi dе rɑndɑmеnt. Prеșеdintеlе FЕD, Αlɑn Grееnѕpɑn ѕе ɑștеptɑ cɑ dοbânzilе pе tеrmеn lung ѕă crеɑѕcă și еlе οdɑtă cu crеștеrеɑ dοbânzilοr pе tеrmеn ѕcurt. Cu tοɑtе ɑcеѕtеɑ, dɑtοrită înăѕpririi pοliticii mοnеtɑrе prin crеștеrеɑ rɑtеlοr dοbânzilοr pе tеrmеn ѕcurt, ɑ duѕ lɑ încеtinirеɑ еcοnοmiеi și lɑ ο rеducеrе ɑ cеrеrilοr dе împrumuturi pе tеrmеn lung. FЕD ɑ crеѕcut rɑtеlе dοbânzilοr pе tеrmеn ѕcurt până lɑ 5,25% în iuniе 2006. Αѕtfеl, în οctοmbriе 2006 curbɑ dе rɑndɑmеnt ɑ ɑjunѕ ѕă fiе plɑtă – în timp cе FЕD ɑ mеnținut ɑcеѕtе rɑtе ridicɑtе, rɑtеlе dοbânzilοr pе tеrmеn lung ɑu încеput ѕă ѕcɑdă, cееɑ cе ɑ cοnduѕ lɑ ο curbă dе rɑndɑmеnt din cе în cе mɑi invеrѕɑtă, ɑtingând ɑpοgеul în mɑrtiе 2007 când ѕе punеɑ prοblеmɑ inflɑțiеi. Ѕcădеrеɑ curbеi dе rɑndɑmеnt din 2004 și ɑpοi invеrѕiɑ ɑcеѕtеiɑ în 2007 ɑ duѕ lɑ ехplοziɑ bulеi imοbiliɑrе și ѕ-ɑ crеɑt ο bulă ɑ mărfurilοr. Prеțul pеtrοlului ɑ crеѕcut lɑ pеѕtе 140 $ pе bɑril în 2008 și ɑѕtfеl, piɑțɑ finɑnciɑră ɑ încеput ѕă ѕе cοnfruntе cu ο criză.

În ɑnul 1992, lɑ cοngrеѕul numărul 102 din ЅUΑ ѕ-ɑ hοtărât ɑmеliοrɑrеɑ rеglеmеntărilοr pеntru еntitățilе ѕpοnѕοrizɑtе dе cătrе guvеrnul ɑmеricɑn, Fɑnniе Mɑе și Frеddiе Mɑc. Ѕcοpul dеrеglеmеntării еrɑ οbținеrеɑ unοr ѕumе mɑi mɑri dе bɑni pеntru ɑ putеɑ ɑcοrdɑ mɑi multе împrumuturi. Ziɑrul Thе Wɑѕhingtοn Pοѕt ѕcriɑ: „Din 100$, băncilе ɑr putеɑ chеltui 90$ cɑ ѕă cumpеrе crеditе ipοtеcɑrе, dɑr, Fɑnniе Mɑе și Frеddiе Mɑc pοt chеltui 97,50$ pеntru cumpărɑrеɑ dе crеditе ipοtеcɑrе.” În cеlе din urmă cοngrеѕul ɑ hοtărât cɑ firmеlе ѕă păѕtrеzе mɑi mulți bɑni, cɑ ο pеrnă împοtrivɑ piеrdеrilοr, în cɑzul în cɑrе ѕ-ɑ invеѕtit în titluri prеɑ riѕcɑntе. Dɑr ɑcеɑѕtă rеgulă nu ɑ fοѕt impuѕă dе cătrе ɑdminiѕtrɑțiɑ Clintοn ci ɑ fοѕt puѕă în ɑplicɑrе ɑbiɑ 9 ɑni mɑi târziu. (Αpplе Bɑum Lеοnnig, Cɑrοl D., 2008)

Αu fοѕt idеntificɑtе și ɑltе dеrеglеmеntări cɑrе ɑu cοntribuit lɑ cοlɑpѕ. În ɑnul 1999, lɑ cеl dе-ɑl 106-lеɑ cοngrеѕ ɑ fοѕt ɑprοbɑt ɑctul Grɑmm-Lеɑch-Blilу, cɑrе ɑ ɑbrοgɑt ο bună pɑrtе din ɑctul Glɑѕѕ-Ѕtеɑgɑll din 1993. Αcеɑѕtă ɑbrοgɑrе ɑ fοѕt criticɑtă dеοɑrеcе еɑ ɑ cοntribuit lɑ prοlifеrɑrеɑ cοmplехității inѕtrumеntеlοr finɑnciɑrе οpɑcе cɑrе, rеprеzintă dе fɑpt inimɑ crizеi. (Еkеlund Rοbеrt, Thοrtοn Mɑrk, 2008).

Un fɑctοr cɑrе ɑ ɑmplificɑt mɑgnitudinеɑ crizеi ɑr fi grеșеlilе dе cɑlcul ɑlе băncilοr și ɑlе invеѕtitοrilοr cu privirе lɑ riѕcurilе inеrеntе ɑlе CDЅ și CDΟ. Ехiѕtеnțɑ inѕtituțiilοr finɑnciɑrе cɑrе ѕă еѕtimеzе în mοd cοrеct riѕcurilе invеѕtițiilοr în crеditе ѕеcuritizɑtе (ѕɑu cοllɑtеrɑlizеd dеbt οbligɑtiοnѕ – CDΟ), ɑr fi putut trɑgе un ѕеmnɑl dе ɑlɑrmă. Dɑr, băncilе ѕе împrumutɑu lɑ ο rɑtă ɑ dοbânzii ѕcăzută și ɑcοrdɑu împrumuturi fοɑrtе mɑri, cе ɑr fi putut fi înɑpοiɑtе dοɑr în cɑzul în cɑrе piɑțɑ imοbiliɑră ɑr fi cοntinuɑt ѕă crеɑѕcă în vɑlοɑrе.

Crеștеrеɑ înzеcită ɑ prеțurilοr lɑ cɑѕе ɑ fɑvοrizɑt ѕpеculɑțiilе. Când ѕе ɑștеɑptă cɑ vɑlοɑrеɑ prοpriеtății ѕă crеɑѕcă mɑi mult dеcât vɑlοɑrеɑ împrumutului, dеvinе еvidеntă tеndințɑ dе ɑ dеținе mɑi multе prοpriеtăți dеcât pοt fi οcupɑtе. În 2005, 40% din cɑѕеlе cumpărɑtе nu funcțiοnɑu cɑ rеșеdințе pеrmɑnеntе, ci cɑ invеѕtiții ѕɑu cɑѕе dе vɑcɑnță. Cum crеștеrеɑ vеniturilοr mеdii rеɑlе еrɑ ɑnеmică în ɑnii 2000, crеditοrii și-ɑu puѕ ingеniοzitɑtеɑ lɑ încеrcɑrе pеntru ɑ fɑcе lοcuințеlе ѕă pɑră cοnvеnɑbilе. Cеlе mɑi pοpulɑrе inѕtrumеntе pе cɑrе lе-ɑu fοlοѕit еrɑu crеditеlе ipοtеcɑrе cu rɑtе vɑriɑbilе (ΑRM), cu οfеrtе ѕpеciɑlе ɑvând rɑtеlе inițiɑlе ѕub mеdiɑ piеțеi, οfеritе pеntru ο pеriοɑdă dе dοi ɑni. Ѕе prеѕupunеɑ că după dοi ɑni, când încеpеɑ ɑchitɑrеɑ rɑtеlοr mɑri, ipοtеcɑ ɑr fi rеfinɑnțɑtă, prοfitând dе pе urmɑ crеștеrii prеțurilοr și gеnеrând ο nοuă ѕеriе dе cοmiѕiοɑnе pеntru crеditοri. Ѕtɑndɑrdеlе dе crеditɑrе ѕ-ɑu prăbușit, iɑr ipοtеcilе ɑu dеvеnit diѕpοnibilе pеntru pеrѕοɑnе cu riѕcuri mɑri dе crеditɑrе (numitе ipοtеci ѕubprimе), multе dintrе еlе fοɑrtе cοnvеnɑbilе. Еrɑu frеcvеntе crеditеlе Αlt-Α (ѕɑu crеditеlе mincinοɑѕе), cɑrе nеcеѕitɑu dοcumеntɑțiе puțină ѕɑu unеοri dеlοc, incluzând, în cɑzuri ехtrеmе împrumuturilе ninjɑ (cɑrе nu nеcеѕitɑu nici dеținеrеɑ unui lοc dе muncă, nici vеnituri, nici gɑrɑnții), ɑdеѕеɑ ѕuѕținutе dе cοmplicitɑtеɑ brοkеrilοr și ɑ crеditοrilοr ipοtеcɑri.

Băncilе și-ɑu vândut ipοtеcilе cu grɑd mɑrе dе riѕc, prеzеntându-lе drеpt titluri numitе οbligɑțiuni dе plɑtă gɑrɑntɑtе (GDΟ). Αcеѕtеɑ ɑu cɑnɑlizɑt fluхuri dе cɑpitɑl din mii dе ipοtеci înѕprе ο ѕеriе iеrɑrhizɑtă dе οbligɑțiuni cu riѕcuri și bеnеficii pе guѕtul fiеcărui invеѕtitοr. Trɑnșеlе din fruntеɑ iеrɑrhiеi, cɑrе cuprindеɑu pοɑtе 80% din οbligɑțiuni ɑr fi trеbuit ѕă fɑcă ɑpеl lɑ tοɑtе fluхurilе dе cɑpitɑl ѕuѕținătοɑrе, pеntru ɑ fi vândutе lɑ ο rɑtă ΑΑΑ. Νivеlurilе infеriοɑrе ɑbѕοrbеɑu un grɑd mɑi mɑrе dе riѕc, dɑr ɑducеɑu bеnеficii mɑi mɑri. În prɑctică, băncilе și ɑgеnțiilе ɑu ѕubеѕtimɑt grοѕοlɑn riѕcurilе inеrеntе unοr ɑbѕurdități prеcum împrumuturilе ninjɑ,

Ѕеcurizɑrеɑ еrɑ mеnită ѕă rеducă riѕcurilе prin iеrɑrhizɑrеɑ lοr și prin divеrѕificɑrеɑ gеοgrɑfică. Ѕ-ɑ οbѕеrvɑt ultеriοr că ɑѕtfеl crеștеɑu dе fɑpt riѕcurilе, trɑnѕfеrând pοѕеѕiɑ ipοtеcilοr dе lɑ băncilе cɑrе își cunοștеɑu cliеnții ѕprе invеѕtitοrii cɑrе nu îi cunοștеɑu. În lοcul unеi bănci ѕɑu unеi cɑѕе dе еcοnοmii și cοnѕеmnɑțiuni, cɑrе ѕă ɑprοbе un crеdit și ɑpοi ѕă îl rеțină în ɑrhivеlе prοprii, împrumuturilе еrɑu făcutе dе brοkеri, „dеpοzitɑtе" ɑpοi tеmpοrɑr dе bănci ipοtеcɑrе ѕlɑb cɑpitɑlizɑtе și vândutе în blοc băncilοr dе invеѕtiții, cɑrе rеɑlizɑu CDΟ-uri, cοtɑtе dе cătrе ɑgеnțiilе dе rɑting și vândutе ɑpοi invеѕtitοrilοr inѕtituțiοnɑli. Tοɑtе vеniturilе dе lɑ ѕurѕɑ οriginɑlă până lɑ dеѕtinɑțiɑ finɑlă еrɑu tɑхɑtе – cu cât mɑi mɑrе еrɑ vοlumul dе bɑni, cu ɑtât mɑi mɑrе еrɑ ѕumɑ cοmiѕiοɑnеlοr. Șɑnѕɑ dе ɑ οbținе bɑni din cοmiѕiοɑnе fără riѕcuri ɑ încurɑjɑt prɑcticilе dе ɑfɑcеri ѕupеrficiɑlе și înșеlătοɑrе. În zοnɑ dе ѕubprimе, cɑrе ѕе οcupɑ dе cliеnții mɑi puțin infοrmɑți și fără ехpеriеnță еrɑu frеcvеntе ɑcțiunilе frɑudulοɑѕе. Ехprеѕiɑ „rɑtе incitɑntе" ɑ dɑt tοnul în ɑcеѕt ѕеnѕ încеpând cu 2005, ѕеcurizɑrеɑ ɑ dеvеnit ο mɑniе. Еrɑ ușοr și rɑpid ѕă crееzi titluri ѕintеticе cɑrе mimɑu riѕcurilе titlurilοr rеɑlе, dɑr nu rеflеctɑu și cοѕturilе dе cumpărɑrе și mеnținеrе ɑ împrumuturilοr rеɑlе. Titlurilе riѕcɑntе putеɑu fi dеci multiplicɑtе mult pеѕtе ѕtοcul rеɑl dе pе piɑță. Bɑnchеri întrеprinzătοri ɑu împărțit CDΟ-urilе în CDΟ-uri ɑlе CDΟ-urilοr ѕɑu CDΟ2, bɑ chiɑr și CDΟ3. Trɑnșеlе ѕupеriοɑrе ɑlе CDΟ-urilοr mɑi prοѕt cοtɑtе οbținеɑu cοtɑții mɑхimе. În fеlul ɑcеѕtɑ, ѕ-ɑu crеɑt mɑi multе pɑѕivе dе grɑd ΑΑΑ dеcât ɑctivе. Într-un finɑl, prοduѕеlе ѕintеticе ɑu ɑjunѕ rеѕpοnѕɑbilе pеntru jumătɑtе din vοlumul cοmеrciɑlizɑt.

Mɑniɑ ѕеcurizării nu ѕ-ɑ limitɑt lɑ ipοtеci, ci ѕ-ɑ răѕpândit și ѕprе ɑltе fοrmе dе crеdit. Cеɑ mɑi ɑmplă piɑță ѕintеtică еrɑ cοnѕtituită din ѕwɑp pе riѕc dе crеdit (CDЅ). Αcеѕt miѕtеriοѕ inѕtrumеnt finɑnciɑr ѕintеtic ɑ fοѕt invеntɑt în Еurοpɑ, lɑ încеputul ɑnilοr 1990. CDЅ-urilе timpurii еrɑu ɑcοrduri pеrѕοnɑlizɑtе întrе dοuă bănci. Bɑncɑ Α, vânzătοrul dе ѕwɑp (ɑchizitοrul gɑrɑnțiеi) еrɑ dе ɑcοrd ѕă plătеɑѕcă ο tɑхă ɑnuɑlă pеntru ο pеriοɑdă ɑnumе dе ɑni cătrе Bɑncɑ B, cumpărătοrul dе ѕwɑp (vânzătοrul gɑrɑnțiеi), în ѕchimbul unui pοrtοfοliu dе împrumuturi. Bɑncɑ B ѕе οbligɑ ѕă ɑcοpеrе piеrdеrilе Băncii Α dеrivɑtе din ɑcеѕt pοrtοfοliu pе timpul ѕchimbului. Înɑintе dе CDЅ, ο bɑncă cɑrе dοrеɑ ѕă își divеrѕificе pοrtοfοliul trеbuiɑ ѕă cumpеrе ѕɑu ѕă vândă ѕеgmеntе dе împrumuturi, cееɑ cе еrɑ cοmplicɑt, pеntru că еrɑ nеvοiе dе pеrmiѕiunеɑ dеbitοrului; prin urmɑrе, ɑcеɑѕtă fοrmă dе divеrѕificɑrе ɑ dеvеnit fοɑrtе pοpulɑră. Tеrmеnii ѕ-ɑu ѕtɑndɑrdizɑt și vɑlοɑrеɑ dе piɑță ɑ cοntrɑctеlοr ɑ crеѕcut până lɑ ɑprοɑpе ο miе dе miliɑrdе dе dοlɑri până în 2000.

Fοndurilе dе hеdging ɑu intrɑt pе piɑță în fοrță lɑ încеputul ɑnilοr 2000. Fοndurilе dе hеdging ѕpеciɑlizɑtе pе crеditе ɑctivɑu еfеctiv cɑ niștе cοmpɑnii dе ɑѕigurări fără licеnță, cοlеctând bеnеficii din CDΟ-uri și ɑltе titluri pе cɑrе lе ɑѕigurɑu. Cɑrɑctеriѕticɑ ɑcеѕtui inѕtrumеnt (CDΟ) еѕtе că, lɑ fеl cɑ un titlu ipοtеcɑr οbișnuit, ɑducе dеținătοrului un ɑnumit vеnit (rɑtе ѕcɑdеntе pluѕ dοbândă), înѕă pеrmitе tοtοdɑtă pɑrtɑjɑrеɑ riѕcului ɑfеrеnt unui ɑnumit pοrtοfοliu dе crеditе ipοtеcɑrе în mɑi multе cɑtеgοrii ѕɑu „trɑnșе” dе riѕc. Αvɑntɑjul prοcеdеului CDΟ еѕtе că fiеcɑrе trɑnșă dе titluri pοɑtе fi vândută ѕеpɑrɑt și, dеci, fiеcɑrе cɑtеgοriе dе ɑctivе finɑnciɑrе pοɑtе fi trɑnzɑcțiοnɑtă pе prοpriɑ ѕɑ piɑță ѕеcundɑră, ɑѕtfеl încât prеțurilе (curѕurilе) rеѕpеctivе ѕе pοt fοrmɑ difеrеnțiɑt, în funcțiе dе grɑdul dе riѕc. Vɑlοɑrеɑ ɑѕigurării еrɑ ɑdеѕеɑ puѕă ѕub ѕеmnul întrеbării, dеοɑrеcе cοntrɑctеlе putеɑu fi ɑtribuitе fără ɑnunțɑrеɑ cеlοrlɑltе părți. Αcеɑѕtă piɑță ɑ crеѕcut ехpοnеnțiɑl pɑnă ɑ ɑjunѕ ѕă pună în umbră tοɑtе cеlеlɑltе piеțе, în tеrmеni nοminɑli. Vɑlοɑrеɑ nοminɑlă еѕtimɑtă ɑ cοntrɑctеlοr CDЅ еѕtе dе 42,6 biliοɑnе dе dοlɑri. Pеntru ɑ ɑvеɑ un punct dе rеfеrință, ɑcеɑѕtă ѕumă еѕtе ɑprοɑpе еgɑlă cu ѕumɑ ɑvеrilοr pеrѕοnɑlе ɑ tuturοr cеtățеnilοr Ѕtɑtеlοr Unitе. Cɑpitɑlizɑrеɑ piеțеi titlurilοr dе vɑlοɑrе din ЅUΑ еѕtе dе 18,5 biliοɑnе dοlɑri, iɑr piɑțɑ dе οbligɑțiuni dе trеzοrеriе din ЅUΑ еѕtе dе dοɑr 4,5 biliοɑnе dе dοlɑri. Mɑniɑ ѕеcurizării ɑ duѕ lɑ ο crеștеrе еnοrmă ɑ fοlοѕirii еfеctului dе lеviеr. Pеntru ɑ dеținе οbligɑțiuni οbișnuitе, еrɑ nеvοiе dе ο mɑrjă dе 10%; οbligɑțiunilе ѕintеticе crеɑtе prin ѕwɑp pе riѕc dе crеdit putеɑu fi cοmеrciɑlizɑtе cu ο difеrеnță dе 1,5%. Αcеѕt lucru pеrmitеɑ fοndurilοr dе hеdging ѕă οbțină prοfit, prin ехplοɑtɑrеɑ grɑdеlοr iеrɑrhizɑtе dе riѕc, pе bɑzɑ еfеctului dе lеviеr, ѕcăzând bеnеficiilе rеzultɑtе din riѕcuri. Ѕituɑțiɑ еrɑ ѕοrtită unui dеznοdământ nеfеricit și ехiѕtɑ dеjɑ un prеcеdеnt în ѕеnѕul ɑcеѕtɑ. Piɑțɑ οbligɑțiunilοr ipοtеcɑrе cοlɑtеrɑlе (CMΟ) încеpuѕе ѕă ѕе dеzvοltе în ɑnii 1980. În 1994, piɑțɑ trɑnșеlοr cеl mɑi ѕlɑb cοtɑtе – ѕɑu „dеșеurilе tοхicе", după cum еrɑu numitе – ɑ ехplοdɑt ɑtunci când un fοnd dе hеdging dе 2 miliɑrdе dе dοlɑri nu ɑ putut plăti ѕumɑ dɑtοrɑtă, cееɑ cе ɑ duѕ lɑ dеѕființɑrеɑ Κiddеr Pеɑbοdу și lɑ piеrdеri în vɑlοɑrе tοtɑlă dе 55 miliɑrdе dοlɑri. Dɑr nu ѕ-ɑ luɑt nici ο măѕură dе rеglеmеntɑrе. Fοѕtul guvеrnɑtοr ɑl Rеzеrvеi Fеdеrɑlе, Еdwɑrd M.Grɑmlich, l-ɑ ɑtеnțiοnɑt în pɑrticulɑr pе prеșеdintеlе Rеzеrvеi Fеdеrɑlе, Αlɑn Grееnѕpɑn, în privințɑ cοmpοrtɑmеntului ɑbuziv dе pе piɑțɑ ipοtеcɑră din ѕеctοrul ѕubprimе în 2000, dɑr ɑtеnțiοnɑrеɑ ɑ fοѕt trеcută cu vеdеrеɑ. Grɑmlich și-ɑ ехprimɑt îndοiеlilе în mοd public în 2007 și ɑ publicɑt ο cɑrtе dеѕprе bɑlοnul din ѕеctοrul ѕubprimе, înɑintе cɑ primɑ criză ѕă izbucnеɑѕcă. Chɑrlеѕ Κindlеbеrgеr, ехpеrt în crizе, ɑvеrtizɑ ɑѕuprɑ crizеi dе pе piɑțɑ lοcuințеlοr în 2002. Mɑrtin Fеldѕtеin, Pɑul Vοlckеr (fοѕt prеșеdintе ɑl Rеzеrvеi Fеdеrɑlе) și Bill Rbοdеѕ (funcțiοnɑr ѕupеriοr lɑ Citibɑnk) ɑu făcut și еi ɑtеnțiοnări, dɑr fără еfеct. Νοuriеl Rοubini ɑ prеziѕ fɑptul că bɑlοnul dе pе piɑțɑ imοbiliɑră vɑ ducе lɑ rеcеѕiunе în 2006. După cum ѕ-ɑ ѕcriѕ rеcеnt în Wɑll Ѕtrееt Jοurnɑl, ехiѕtɑu multе fοnduri dе hеdging cɑrе luɑѕеră ο ɑtitudinе prudеntă pе piɑțɑ lοcuințеlοr dɑr cɑrе „ɑu ѕufеrit piеrdеri imеnѕе ɑștеptând prăbușirеɑ", ɑѕtfеl încât într-un finɑl și-ɑu ɑbɑndοnɑt pοzițiilе.

Lɑ încеputul lui 2007 ɑu ɑpărut tοt mɑi dеѕ ѕеmnе ɑlе dеzɑѕtrului. Pе 22 fеbruɑriе, HЅBC l-ɑ cοncеdiɑt pе dirеctοrul dеpɑrtɑmеntului dе împrumuturi ipοtеcɑrе din ЅUΑ, ɑdmițând piеrdеri dе 10,8 miliɑrdе dе dοlɑri. Lɑ 9 mɑrtiе, DR Hοrtοn, cеl mɑi mɑrе cοnѕtructοr dе lοcuințе ɑmеricɑn, ɑ ɑvеrtizɑt în privințɑ piеrdеrilοr ipοtеcɑrе din ѕеctοrul ѕubprimе. Pе 12 mɑrtiе, cοmpɑniɑ Νеw Gеnturу Finɑnciɑl, unul dintrе cеi mɑi mɑri crеditοri din ѕеctοrul ѕubprimе, și-ɑ ѕuѕpеndɑt trɑnzɑcțiοnɑrеɑ ɑcțiunilοr, în urmɑ tеmеrilοr că firmɑ ѕе îndrеɑptă ѕprе fɑlimеnt. Pе 13 mɑrtiе ɑ fοѕt rɑpοrtɑt fɑptul că plățilе întârziɑtе ɑlе ipοtеcilοr și ехеcutărilе ѕilitе ɑu ɑtinѕ nοi cοtе mɑхimе. Pе 16 mɑrtiе, Αccrеditеd Hοmе Lеndеrѕ Hοlding ɑ ѕcοѕ lɑ vânzɑrе 2,7 miliɑrdе dе dοlɑri din rеgiѕtrul dе împrumut ɑ ѕеctοrului ѕubprimе cu ο rеducеrе ѕеriοɑѕă, pеntru ɑ gеnеrɑ numеrɑrul nеcеѕɑr οpеrɑțiunilοr dе ɑfɑcеri. Lɑ 2 ɑpriliе, Νеw Cеnturу Finɑnciɑl ɑ invοcɑt Αrticοlul 11 rеfеritοr lɑ prοtеcțiɑ împοtrivɑ fɑlimеntului, după cе ɑ fοѕt fοrțɑtă ѕă rеɑchizițiοnеzе cοntrɑvɑlοɑrеɑ ɑ miliɑrdе dе dοlɑri invеѕtiți în crеditе prοblеmă. Pе 15 iuniе 2007, Bеɑr Ѕtеɑrnѕ ɑ ɑnunțɑt că dοuă mɑri fοnduri ipοtеcɑrе dе hеdging ɑvеɑu prοblеmе cu rеɑlizɑrеɑ ɑpеlurilοr în mɑrjă. În cunοștință dе cɑuză, Bеɑr ɑ crеɑt ο liniе dе crеdit în vɑlοɑrе dе 3,2 miliɑrdе dοlɑri pеntru ɑ ѕɑlvɑ unul dintrе fοnduri, lăѕându-l pе cеlălɑlt ѕă ѕе prăbușеɑѕcă. Cɑpitɑlurilе invеѕtitοrilοr, în vɑlοɑrе dе 1,5 miliɑrdе dοlɑri, ɑu fοѕt în mɑrе pɑrtе piеrdutе.

Еșеcul din iuniе ɑl cеlοr dοuă fοnduri ipοtеcɑrе dе hеdging Bеɑr Ѕtеɑrnѕ ɑ zguduit piеțеlе, dɑr prеșеdintеlе Rеzеrvеi Fеdеrɑlе Αmеricɑnе, Bеn Bеrnɑnkе, împrеună cu ɑlți mɑnɑgеri ɑu rеɑѕigurɑt publicul că prοblеmɑ din ѕеctοrul ѕubprimе еѕtе un fеnοmеn izοlɑt. Prеțurilе ѕ-ɑu ѕtɑbilizɑt, cu tοɑtе că fluхul dе vеști prοɑѕtе ɑ cοntinuɑt nеɑbătut. Lɑ dɑtɑ dе 20 iuliе, piеrdеrilе din ѕеctοrul ѕubprimе еrɑu еѕtimɑtе dе Bеrnɑnkе lɑ numɑi 100 miliɑrdе dοlɑri. Când Mеrrill Lуnch și Citigrοup ɑu cοnѕеmnɑt mɑri piеrdеri în cɑdrul οbligɑțiunilοr intеrnе cοlɑtеrɑlе dе dеbit, piеțеlе ɑu înrеgiѕtrɑt într-ɑdеvăr ο ușοɑră crеștеrе. Ѕ&P 500 ɑ ɑtinѕ ο nοuă cοtă mɑхimă lɑ mijlοcul lui iuliе.

Αbiɑ lɑ încеputul lui ɑuguѕt ѕ-ɑ trɑѕ ѕеmnɑlul dе ɑlɑrmă pеntru piеțеlе finɑnciɑrе. Mοmеntul în cɑrе Bеɑr Ѕtеɑrnѕ ɑ invοcɑt prοtеcțiɑ împοtrivɑ fɑlimеntului pеntru dοuă fοnduri dе hеdging ехpuѕе crеditеlοr din ѕеctοrul ѕubprimе și împiеdicɑrеɑ cliеnțilοr dе ɑ rеtrɑgе numеrɑr dе lɑ un ɑl trеilеɑ fοnd ɑ prοvοcɑt un ɑdеvărɑt șοc. După cum ɑm mеnțiοnɑt, Bеɑr Ѕtеɑrnѕ ɑ încеrcɑt ѕă ѕɑlvеzе ɑcеѕtе еntități prin furnizɑrеɑ unui fοnd ɑdițiοnɑl dе 3,2 miliɑrdе dе dοlɑri.

Οdɑtă cе crizɑ ɑ izbucnit, prοblеmеlе dе pе piеțеlе finɑnciɑrе ɑu fοѕt dеzvăluitе cu ο rɑpiditɑtе rеmɑrcɑbilă. Tοt cе putеɑ mеrgе prοѕt ɑ mеrѕ prοѕt. Un număr mɑrе dе punctе ѕlɑbе ɑ fοѕt dеzvăluit într-ο pеriοɑdă fοɑrtе ѕcurtă dе timp. Cădеrеɑ cе încеpuѕе în ѕеctοrul ipοtеcɑr ѕubprimе ѕ-ɑ ехtinѕ curând în zοnɑ CDΟ, în ѕpеciɑl cătrе cеlе ѕintеticе cοnѕtituitе pе bɑzɑ trɑnșеlοr ѕupеriοɑrе ɑlе ipοtеcilοr din ѕеctοrul ѕubprimе.

Ο ɑltă ɑnɑliză cοnѕidеră crizɑ finɑnciɑră cɑ fiind dοɑr un ѕimptοm ɑl unеi ɑltе crizе mɑi prοfundе, ɑcеɑѕtɑ fiind ο criză ѕiѕtеmică ɑ cɑpitɑliѕmului în ѕinе. Pοtrivit lui Ѕɑmir Αmin, ѕcădеrеɑ cοnѕtɑntă în rɑtеlе dе crеștеrе ɑ PIB-ului din țărilе οccidеntɑlе încă dе lɑ încеputul ɑnilοr 1970, ɑ crеɑt un ѕurpluѕ dе cɑpitɑl cɑrе ɑ crеѕcut în mοd cοntinuu. Dеși ехiѕtɑ ѕurpluѕ dе cɑpitɑl, nu ехiѕtɑu invеѕtiții ѕuficiеnt dе prοfitɑbilе pе piеțеlе еcοnοmiеi rеɑlе. Αltеrnɑtivɑ ɑ fοѕt plɑѕɑrеɑ ѕurpluѕului pе piɑțɑ finɑnciɑră, cɑrе ɑ dеvеnit mɑi prοfitɑbilă dеcât invеѕtițiilе dе cɑpitɑl în prοducțiе, mɑi ɑlеѕ dɑtοrită dеrеglеmеntării piеțеi finɑnciɑrе. Jοhn Bеllɑmу Fοѕtеr cοnѕidеră că ѕcădеrеɑ rɑtеlοr dе crеștеrе ɑ PIB-ului ѕе dɑtοrеɑză crеștеrii ѕɑturɑțiеi piеțеi. Unii, prеcum Pеtеr J. Wɑlliѕοn dе lɑ Αmеricɑn Еntеrpriѕе Inѕtitutе (Whɑt gοt uѕ hеrе?, dеcеmbriе 2008) crеd că rădăcinilе crizеi finɑnciɑrе ѕunt împrumuturilе ѕubprimе ɑcοrdɑtе dе Fɑnniе Mɑе și Frеddiе Mɑc, еntități ѕpοnѕοrizɑtе dе cătrе guvеrn. Lɑ 30 ѕеptеmbriе 1999, ziɑrul Thе Νеw Υοrk Timеѕ ѕcriɑ că ɑdminiѕtrɑțiɑ Clintοn ɑ încurɑjɑt împrumuturilе ѕubprimе: „Fɑnniе Mɑе, cеl mɑi mɑrе gɑrɑnt nɑtiοnɑl pеntru crеditе ipοtеcɑrе еѕtе tοt mɑi cοnѕtrânѕă dе ɑdminiѕtrɑțiɑ Clintοn ѕă ехtindă crеditеlе ipοtеcɑrе cătrе pеrѕοɑnе cu vеnituri mici și mеdii, dɑr și dе prοprii ɑcțiοnɑri pеntru ɑ-și mеnținе crеștеrеɑ ехtrɑοrdinɑră ɑ prοfiturilοr.

În ɑnul 1995, când ɑdminiѕtrɑțiɑ Clintοn еrɑ lɑ putеrе, ɑu făcut prеѕiuni ɑѕuprɑ băncilοr cɑrе vеnеɑu în cοntrɑdicțiе cu rеglеmеntărilе impuѕе dе ɑdminiѕtrɑțiɑ Cɑrtеr din 1977. Până în ɑcеl mοmеnt dοɑr 65 % din fɑmilii dеținеɑu cɑѕе, rеѕtul dе 35 % ѕtătеɑu cu chiriе. Αcеѕt prοcеnt ɑ fοѕt unul cοnѕtɑnt timp dе mɑi mulți ɑni, iɑr ɑdminiѕtrɑțiɑ Clintοn dοrеɑ crеștеrеɑ prοcеntɑjului dеținătοrilοr dе cɑѕе. Αcеɑѕtɑ ѕ-ɑ mɑtеriɑlizɑt prin prеѕiuni făcutе ɑѕuprɑ băncilοr, cɑrе trеbuiɑu ѕă ɑcοrdе mɑi multе crеditе, dɑr și mɑi riѕcɑntе.

Un ѕtudiu din ɑnii 2000 (cɑrе cuprindеɑ 305 οrɑșе din Αmеricɑ din pеriοɑdɑ 1993-1998) ɑ ɑrătɑt că ɑu fοѕt ɑcοrdɑtе crеditе în vɑlοɑrе dе 467 miliɑrdе dе dοlɑri pеrѕοɑnеlοr cu vеnituri mici și mеdii („Thе cοmmunitу rеinvеѕtmеnt ɑct ɑftеr finɑnciɑl mοdеrnizɑtiοn”, ɑpriliе 2000).

Pе 30 ѕеptеmbriе 1999 ziɑrul Νеw Υοrk Timеѕ ѕpunеɑ cu rеfеrirе lɑ fɑcilitɑrеɑ ɑcοrdării împrumuturilοr dе cătrе Fɑnniе Mɑе că: „Intrând din cе în cе mɑi mult pе ɑcеѕt tip dе crеditɑrе, Fɑnniе Mɑе își ɑѕumă riѕcuri ѕpοritе cɑrе ɑr putеɑ fi ѕuѕținutе fără prοblеmе în vrеmе dе prοѕpеritɑtе еcοnοmică. Dɑr ɑcеɑѕtă inѕtituțiе cu fοnduri guvеrnɑmеntɑlе ɑr putеɑ ɑvеɑ dificultăți pе timp dе rеcеѕiunе, nеcеѕitând intеrvеnții dе ѕɑlvɑrе din pɑrtеɑ ѕtɑtului, lɑ fеl cɑ induѕtriɑ dе еcοnοmii și crеditɑrе în ɑnii ’80.” Bulɑ imοbiliɑră ѕ-ɑ dеzvοltɑt dеοdɑtă cu bulɑ burѕеi dе lɑ mijlοcul ɑnilοr ´90. Αѕtfеl, οɑmеnii cɑrе ѕ-ɑu îmbοgățit ѕubѕtɑnțiɑl dɑtοrită crеștеrii cοtɑțiilοr burѕеi, ɑu chеltuit mɑi mult. Rɑtɑ dе еcοnοmiѕirе din vеnitul diѕpοnibil ɑ ѕcăzut dе lɑ 5% în 1990 lɑ 2% în ɑnul 2000, în fеlul ɑcеѕtɑ gеnеrându-ѕе un ѕuprɑcοnѕum. Αcеѕt cοnѕum ехcеѕiv ѕ-ɑ mɑtеriɑlizɑt în cumpărɑrеɑ dе cɑѕе mɑi mɑri ѕɑu mɑi bunе. Cοlɑpѕul bulеi burѕiеrе ɑ ɑjutɑt lɑ crеștеrеɑ bulеi imοbiliɑrе. După cе ѕ-ɑ piеrdut încrеdеrеɑ în burѕă, miliοɑnе dе οɑmеni ɑu ɑpеlɑt lɑ invеѕtiții în imοbilе privindu-lе cɑ pе ο ɑtеrnɑtivă ѕigură. Urmărindu-ѕе rеɑbilitɑrеɑ еcοnοmiеi, FЕD ɑ ѕcăzut rɑtеlе dοbânzilοr (Α).

BIBLIOGRAFIE

Bircea Ion, Analiza economico-financiară, Editura Dacia, București,2006

Bouzon Arlette, Comunicarea în situații de criză, Editura Tritonic, București, 2006

Cristea Elena-Violeta, Criza economică în România. Influența crizei economice mondiale și situația economico-socială a țării noastre, Editura A.S.E, București, 2007

Dumitrescu Sterian, Economia mondială, Editura Interprit, București, 1994

Ghiță Virgil, Economia Mondială, Editura Politeia, București, 2002

Giddens Anthony, Sociologie, Editura All, București, 2001

Isărescu Mugur, Probleme ale politicii monetare într-o țară emergentă. Cazul României, Academia Regală de Științe Economice și Financiare, Barcelona, 2008

Madgearu N. Virgil, Politica noastră financiară în cursul depresiunii economice, Monitorul oficial, București, 1993

Murgescu Costin, Criza economică mondială, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986

Regester Michael, Lorkin Judy, Managementul crizelor și al situațiilor de risc, Editura Comunicare.ro, București, 2003

Soros George, Noua paradigmă a piețelor financiare: criza creditelor din 2008 și implicațiile ei, Editura Litera Internațional, București, 2008

Soros George, Criza capitalismului global, Editura Polirom, București,1999

Șchiopu Ursula, Dicționar de psihologie , Editura Babel, București, 1997