Criza Economica Si Efectele Ei Asupra Tinerilor Absolventi din Spania

Numele oficial al Spaniei este Regatul Spaniei, situat în sud-vestul Europei, iar împreună cu Portugalia formează Peninsula Iberică; Spania ocupând cea mai mare parte din Peninsulă.. Are forma octogonlă iar conform legendelor romane se cerde ca Spania are forma unei ,, pieli de taur extinse”.

Se învecinează la nord cu Capul Ortegal, la sud cu Strâmtoarea Gibraltar, la nord-est de-lungul munților Pirinei cu Franța și Andora, iar la vest cu Portugalia și Oceanul Atlantic . Fiind la o distanță de doar 13 kilometrii față de Africa, mai exact față de Maroc, Spania a fost și este în continuare ,,puntea” între continentul european și continentul african.

Incepând din anul 1978 limba oficială a Spaniei este spaniola sau casteliană și este ,,singura limbă oficială pentru toată țara, vorbită de marea majoritate a populației spaniole aproape 89%”, dar in Spania există și limbi regionale care sunt oficiale in comunitățile autonome unde se vorbesc. Acestea sunt: catalana- vorbită în Catalonia și alte varietăți precum valenciana vorbită in Comunitatea Valenciana si mallorquin vorbită în Insulele Baleare. De asemenea aceasta limba este vorbită atat in Andora cat și in câteva localități din Italia și Franța. Galițiana este o limba mai apropiata de portughezi decât de spanioli. Este de origine latina si se vorbeste în nord-estul Spaniei în Comunitatea galiciana. Inafara teritoriului spaniol aceasta limba este vorbita in nordul Portugaliei, in Cuba, Mexic, ș.a. Bască sau euskara este o limba preistorică de origine necunoscută care este vorbită in Țara Bascilor și nordul Comunității Foral de Navarra. Potrivit istoricilor această limba nu are nicio relație cu celelalte limbi cunoscute. Multi lingviști au încercat să găsească o legatură intre limba bască și alte limbi precum limbile caucaziene, limbile aficane, sau chiar limbile japoneze dar până în prezent nu au ajuns la niciun rezultat concret.

Pămantul care formează azi Spania era împărțit in cinci regate. Dupa un razboi civil dur intre anii 1936-1939 generalul Francisco Franco a unit Spania sub deviza ,, Una mare și liberă”.

In anul 1978 se recunoaste dreptul de autonomie pentru naționalitățile si regiunile care formau țara, astfel născandu-se ceea ce numin noi astazi Comunități Autonome. In prezent exista 17 comunitati, fiecare dintre ele fiind indepentente.

Aceste comunități sunt: Galicia, Principatul Asturia, Cantabria, Țara bascilor, Aragon, Comunitatea Foral de Navarra, La Rioja, Andalusia, Ceuta și Melilla, Catalonia, Comunitatea Valenciană, Murcia, Castilla – Leon, Castilla La Mancha, Extremadura, Madrid, Insulele Baleare și Insulele Carane.

Comunitățile autonome limitrofe ,, au caracteristici geografie și climatice comune desi istoria, cultura si tradițiile lor sunt diferite”.

Conform Constituției Spaniei, comunităție autonome au două misiuni principale: să-și organizeze propriile instiuții de autoguvernare și ,,să-și definească puterile și competențele pe care doresc să și le asumă.”

Comunitățile au dreptul sa să stabilească și să perceapă impozite conform prevederilor legale ale Constituției.

Satisfacerea nevoilor identitare au intrat în subordinea comunităților autonome și astfel controlul Madridului asupra diferentelor culturale, etnice și istorice este delimitat. Competențele politice și regionale ale comunitătilor au fost determinate de mai mulți factori; aceșia factori sunt:

Competențele regionale si politice au fost ancorate în Constituție;

Noile competențe modifică atât spațiul politic, economic și social cât și stuctura puterii;

Transferul de competențe implică și transferul de autoritate financiară pentru ca regiunea sa-ti atinga obiectivele la nivel maxim;

O regiune care posedă doar competențe administrativ-executive este diferită față de o regiune care are pe lângă aceste competențe și competențe legislative;

Existența unui corp de legi face posibilă participarea regiunilor la deciziile statului;

Regiunile au copetența de a încheia contracte între ele

Competențele regiunilor în ceea ce privește relatiile lor cu alte state.

Spania are cel mai bun statut regionalizat deoarece comunitățile autonome dispun de autonomie legislativă, financiară si administrativă, însă aceasta autoritate este limitată doar in interiorul lor; ele nu pot stabili tratate sau convenții cu alte state.

In continuare am dori să prezentăm in mod mai amănunțit caracteristicile fiecărei comunitați autonome in parte, făcând referiri la pozițiile lor pe teritoriul Spaniei și la provinciile si orașele care le compun.

In nodrul Spaniei se afla urmatoarele comunități autonome: Galicia, Asturia, Cantabria, Țara Bascilor, Aragon, Comunitatea Foral de Navarra și La Rioja.

Galicia

Comunitatea Galiciană este formată din patru provincii: Coruna, Lugo, Ourense și Pontevedra. Capitala comunității este orașul Santiago de Compostela, care este totodată unul dintre cele mai frumoase orașe monumentale din Spania. Este o regiune montană situată în partea de nord a Spaniei. Are iesiri atât la Oceanul Atlantic cât și la Golful Biscaya.

Din cauza poziției geografice a fost considerată încă din vechime drept ,, capatul lumii”. Este o regiune săracă și majoritatea galicienilor folosesc înca metode vechi de agricultură, iar altii se bazează pe pescuit. Frumoasa regiune conservă incă cultura popoarelor celtice care au ajuns acolo în jurul anului 1000 î. Hr.

Asturia

Principatul Asturia se afla in nordul teritoriului spaniol, construit din fostul Regat al Asturiilor din Evul Mediu. Se învecinează la nord cu marea Caspică, la sud cu comunitatea Castilia- Leon, la est cu Cantabria, iar la vest cu Galicia. Potrivit recensământului din 2013 aceasta comunitate avea aprozimativ ,,1. 068. 165 locuitori”. Capitale este in orasul Oviedo.

Țara Bascilor

Comunitatea bască este situată în partea central nordică a Spaniei, la poalele Munților Pirinei și este formată din orașele Vitoria, Bilbao și San Sebastian, Capitala ei fiind orașul Vitoria. Are o suprafață de 20.646 kilometrii pătrați și o populație de aproximativ trei milioane de locuitori.

Din punct de vedere economic, în tipul crizei comunitatea basca a avut cel mai putin de suferit. Domeiile sale de activitate nu au fost puternic atinse de criza asa cum s-a intamplat in cazul celorlate ccomunitatăți, reusind sa aibe cel mai mare procend in PIB-ul Spaniei.

Cantabria

Este comunitatea autonomă formată dintr-o singura provincie- Santander care este deasemenea si capitala acestei comunități. Numele zonei a fost dat de triburile ,,cantabras” care au locuit in acea zonă. Are o suprafață de aproximativ 5.300 kilometrii pătrați care concentrează o populție de cca 550.000 de locuitori.

Din punct de vedere economic principla sursă de venit a comunității este mineritul, localnicii extrăgand carbuni din muntii Cantabrici urmând ca apoi să fie exportați spre Europa.

Comunitatea Foral de Navarra

Inițial această comunitatea era numintă Regatul Pamplon. Acest regat a fost inființat in juar anului 800 la inițiativa unui lider local, care a devenit ulterior rege de Pamplona.

In anul 778 a fost cucerită de armata franceză, iar în anul 824 poaspătul ege îi învinge pe francezi.

Actual se extinde la sud de Pirinei până la raul Ebro. Principalele orașe sunt: Pamplona- care este și capitala, Corella, Estella, Tudela ș.a.m.d.

in orașul Pamplona are loc o sărbatoare dedicată Sf. Fermin care se sărbatorește din 6 pana în 14 iulie.

Aragon

Comunitatea Aragon este alcătuită din trei provincii: Zaragoza, Teruel și Huesca. Capitala se afla la Zaragoza unde se găseste un palat de origine arab Aljaferia, conservat înca de pe vremea cand orasul era locuit de musulmani.

Intre anii 1035-479 comunitatea Aragon era un regat independent numit Regatul Aragon si cuprindea Catalonia, Insulele Baleare, valencia, Sicilia, Napoli și Sardinia, întinzându-se peste granițele actualei regiuni. După căsătoria reginei Isabela I de Castiliei cu regele Ferdinand al II-lea de Aragon în 1469 cele doua regate s-au unit, punând bazele unificarii Spaniei.

La Rioja

Este regiunea unde se produce cel mai faimos vin din țara si totodata cel mai important vin din intreaga lume. Orasul de află la aproximativ 290 km departare față de Madrid și la doar 90 km departare de oceanul Atlantic. Este cea mai mică comunitate autonomă din Spania, cu un număr de populație înregistrat ăn anul 2012 de doar 323. 000 de locuitoriSe învecinează cu Navarra, Castilia- Leon și Aragon. Datorită poziției geografice situată de-a lungul râului Ebro, putem spune ca regiunea este împărțită în două: ,, Rioja Alta ” care se bucură de o climă blândă cu multe precipitații și ,,Rioja Baja” – zonă aridă, în care precipitațiile sunt slabe.

Mai departe vom vorbi despre comunitățile din sudul, estul și centrul Spaniei. Vom începe cu prezentarea comunităților din sud.

In sudul Spaniei se află comunitatea autonomă Andalucia.

Andalucia

Este comunitatea autonomă din Spania cu cel mai mare număr de locuitori, aproape 1.800.000 și a doua ca suprafață cca. 87.268 kilometrii pătrați. Este situată intre două ape Marea Mediterana și Oceanul Atlantic si două continente , Europa și Africa. Provinciile care alcătuesc comunitatea Andaluciei sunt: Jaen, Cordoba, Sevilla, Huelva, Cadiz, Malaga, Granada si Almeria. Capitala este Sevilla.

Din punct de evedere teritorial deține două coaste: una care corespunde oceanului Atlantic numită Coasta de la Luz și una care corespunde marii Mediterană numită Costa del Sol. De asemenea Andalucia este cunoscută ca fiind ,, patria riturilor”; cele mai cunoscute rituri fiind:

Ritul coridelor și lumea magică a taurilor;

Ritul strugurilor și lumea proaspătă a vinului;

Ritul cailor și lumea uimitoare a dresajui acestora;

Ritul dansulu și lumea fascinantă a flamenco-ului.

Ceuta si Melilla sunt două orașe autonome situate in parte de nord a Africii aflate in apropierea Andaluciei.

Ceuta

Orașul autonom Ceuta se află situat în nordul Africii pe coasta marii Mediterane. Datorită poziției geografice, incă din antichitate, pe vremea cand era cucerit de romani, orașul a devenit un adevărat port , iar mai târziu dupa ce musulmanii au intrat în ținut, portul a fost principala cale de acces catre peninsula Iberică. Chiar si în zilele noastre este principala ,,ușă” prin care aficanii au acces catre Spania.

Prin Tratatul de la Lisabona La 1 ianuarie 1668 Ceuta a trecut la apartenența Spaniei fiind practic o ,, zonă europeană”

Melilla

Este un oraș autonom situat în nordul continentului african. Se întinde pe o suprafață de 1.205 kilometrii pătrați. Din punct de vedere demografic are o populație de aproximativ 84.000 de locuitori dintre care cca 56 % dintre ei sunt spanilori, restul fiind de alte origini cum ar fi marocani, indieni sau chiar chinezi.

La data de 13 mai 1995 orașul devine parte a tărâmului spaniol.

Comunitățile din est

In estul Spaniei se găsesc urmatoarele comunităti: Catalonia, Valencia și Murcia

Catalonia

Comunitatea este situată în nord-estul peninsulei Iberice, cu un teritoriu care are o suprafață de 32.000 kilometrii pătrați, limitat la nord de Franța și Andora, la est de marea Mediterană, la sud de conumitatea valenciană si la vest de comunitatea Aragon.aceasta pozitie strategică a favorizat o relatie foarte intensa cu teritoriile aflte in bazinul marii Mediterane și cu Europa Continentală.

Este formată din urmatoarele provincii: Barcelona, gerona, Lerida, și Tarragona- capitala fiind Barcelona. Pe teritoriul catalan locuiesc actualmente 7.504.008 de persoane; două treimi dintre aceștia locuind în regiunea metropolitană Barcelona.

,, În prezent, Catalonia are mai mult de șapte milioane de locuitori repartizați în 946 de municipii. Are două forme administrative de diviziune teritorială: diviziunea administrației autonome,formată din 41 de județe; și diviziunea administrativă de stat, formată din 4 provincii: Barcelona, Gerona, Lérida și Tarragona”. Fiind un teritoriu foarte dens si extrem de bine industrializat, conduce industria spaniolă încă din sec. XIX, are cea mai importantă economie dintre toate comunitățile autonome, contribuind la PIB-ul spaniol cu 18,7 procente.

Valencia

Teritoriul acestei comunități este situat în sud-estul Spaniei. Este compusa din trei provincii: Castelon de la Plana, Alicante și Valencia-care este totodată și capitala comunității; de asemenea insulele Columbretes, Tabarca si alte insule mai mici din apropierea coastei mediteraneene fac parte din sfera de ifluența a comunitătii valeciene. Are o suprafață de 23.255 kilometrii pătrați ceea ce face a această comunitate autonomă să fie a opta a cea mai extinsă din Spania. Conform INS în anul 2013 s-a înregistrat o populație de 5.004.844 de locuitori, cea mai mare concentrașie de persoane aflându-se în Valecia ( cca 1.774.201 oameni) iar a doua concentrație aflându-se în aria metropolitană a provinciei Alicante-Elche unde s-a estimat ca trăiau 801.376 de locuitori.

Punctul forte al acestei comunități il constituie turismul, avand un litoral de peste 400 de km , dar nici la capitolul agicultură nu stau rau deloc; aici aflându-se cele mai mari culturi de citrice, exportand anual catre intreaga lume mii de tone de citrice fac ca aceasta comunitate sa aibe a patra cea mai mare economie dintre toate comunitătile autonome generand 10,6 % din PIB-ul spaniei.

Murcia

Comuniatea Autonomă a Regiunii Murcia ( C.A.R.M.) este o comunitatea uniprovincială situată in sud-estul Spaniei intre comunitatea Andaluciei, comunitatea Valenciană, marea Mediterană si Castilia La Mancha. Are o suprfata de 11.313 km pătrați pe care care traiesc conform recenămândului din 2013 1.472.049 de locuitori. Murcia este cea mai importantă și bogată regiune agricolă, cu o producție foarte mare de fructe,legume si flori; cele mai importante podgorii se afla în apropierea orașelor Bullas, Yecla și Jumilla.

Din punct de vedere al organizării teritoriale C.A.R.M. este divizată în 45 de municipii; acest numar este cel mai mic dintre toate regiunile si al treilea cel mai mic dintre provincii. In anul 2014 cele mai populate dintre aceste municipii erau: Murcia cu un numar de 439.712 de locuitori, Cartagena avea 216.451 de locuitori iar Lorca 91.759 locuitoi. ( v. Figura cu municipiile )

In vestul Spaniei se afla comunitatea autonomă Extremadura

Extremadura

Este situată in vestul Spaniei si este compusă din două provincii;Caceres aflat in nord și Badajoz în sud. Este limitată la nord de Castilia-Leon, la sud de Andalucia, la est de Castilia La Mancha si la vest de Portugalia. Capitala ei este orașul Merida.

Populația totală a fost în anul 2013 1.104.004 locuitori dintre care 34 de procente traiesc in cele șapte orase mai populate din comunitate: Badajoz, Caceres, Merida, Plasencia, Don Benito, Almendralejo și Villanueva de la Serena. Orasele Merida și Caceres sunt cunoscute la nivel mondial ca având cele mai frumoase clădiri istorice si cele mai renumite ansambluri medievale. Manastirea de la Guadalupesi siturile arheologice de la Merida recunoscute internațional și incluse in Patrimoniul Mondial UNESCO”. Este cunoscută ca fiind regiunea cu cea mai mare productie de tutun din întreaga Europă.

Comunitățile din centru sunt: comunitatea Madrid,Castilia-Leon și Castilia La Mancha

Madrid

Comunitatea autonoma Madrid este capitala Regatului Spaniol care se afla situată în centrul Peninsulei la 646 metri deasupa nivelului marii. Este alcătuită din capitala Madrid si împrejurimile sale printre care Alcala de Henares care este locul de naștere al lui Cervantes, Aranjunes și San Lorenzo del Escorial.

Conform Consiliului Guvernamental, comunitatea Madrid are o suprafață totală de 802. 135 de kilometrii pătrați .Populația totală a comunității este de aproximativ 6,4 milioane de locuitori, dintre care jumatate dintre acestia locuiesc in Madrid adica 3,2 milioane de oameni, ceea ce face ca acesta sa fie al treilea mare oras din Uniunea Europeană. Fiind un oraș mare si pozitionat in mijlocul peninsulei este comparat cu o ,,caracatiță care isi extinde tentaculele înspre toate celelalte orașe din țară.”

Castilia La Mancha

Acesta comunitate include regiunea cunoscută sub numele de La Mancha si este formată din cinci provincii: Albacete, Ciudad Real, Cuenca, Guadalajara și Toledo in care sunt integrate 919 municipii Capitala Toledo este unul dintre cele mai vechi orașe spaniole . Este situată in centru Spaniei, limitată la nord de Castilia-Leon, la sud de Murcia și Andalucia, la est de Aragon și comunitatea valenciană si la vest de Extremadura.

Este a treia cea mai extinsă comunitate din Spania cu o suprafață de 75.409 km pătrați și reprezintă 13,6 % din totalul peninsular, cu o populație de 2.078.611 de locuitori.

Numele de La Mancha provine din limba arabă AL-Mansha înca de pe vremea cînd peninsula era ocupată de musulmani care i-au dat numele în concordanță cu clima și zona aridă pe care se află; toponimul ,, tierra sin agua” se poate traduce drept pământul fără apă.

Economia provinciei este bazată pe sectorul agricol; cele mai importante fiind culturile de viță de vie (cca 15.768 de hectare) si măslini ( 4.737 de hectare).

Castilia- Leon

Este cea mai extinsă comunitate din Spania cu o suprafață de 94.226 de km pătrați în care trăiesc peste 2.500.00 de locuitori, reprezentînd 5,9 % din totalul teritoriului spaniol.

Inca din anul 1979 s-a pus bazele creării acestei comunități, însa abia dupa anul 1983 a devenit efectiv o comunitate autonomă.

Este situată în partea de nord a Mesetei Centrale. Se invecineaza la nord cu Asturia și Cantabria, la sud cu Extremadura, la est cu Țara Bascilor și La Rioja iar la vest cu Portugalia și Galicia, fiind formată din 9 provincii care sunt grupate in două părți: Castilia care cuprinde: Avila, Burgos, Palencia, Segovia, Soria și Valladolid și Leon alcatuit din provinciile: Leon, Zamora și Salamanca; capitala fiind la Villadolid.

Din punct de vedere economic principla sursă de venit a acestei comunități este argicultura; dispune de o suprafață agricolă foarte mare, aporximativ 5. 783.831 hectare de pământ arabil. Cele mai importante culturi sunt cele de cereale, exportând anul catre intreaga lume milione de tine de grâu,orz si ovăz. Datorita acestor culturi Castilia – Leon mai este cunoscută si sub numle de ,, Castilla, granero de España” in traducere- Castilia, hambarul Spaniei.

In cele ce urmează vom prezenta Spania insulară.

Arhipeleagul Balear se află pe coasta de est la Spaniei în bazinul marii Mediterene. Este compus din patru insule mari: Mellorca, Menorca, Ibiza și Formentera și un grup de insule mai mici, aproape nelocuite, cea mai importantă din acest grup fiind insula Cabrera. Insulele sunt grupate in două parți: in partea de nord insulele Mallorca, Menorca si Cabrera formează grupul Gimnesias iar în sud-vest Formentera și Ibiza formează grupul Pitiusas.

In antichitate, datorită poziției geografice insulele Baleare au fost ținta atacurilor turicilor si nordaficanilor. La finele Evului Mediu cuceriți de catalani au facut parte din Regatul de Aragon, iar mai târziu au fost ocupate de armatele engleze si franceze, astfel Mernorca devine o colonie britanică pentru o perioada de aproape 100 de ani. Portul ei avea o mare importamță strategică și a fost ,, închiriat” de Statele Unite ale Amercii în sec. XIX ca o bază navală în timpul conflictelor cu Algeria.

Incepand cu anul 1960 se dezvoltă industria turismului și industria de încălțăminte care a ajutat la creșterea economică.

In zilele noastre, datorită climei agradabile, insulelor frumoase si apelor liniștite, insulele Baleare atrag anual milioane de turisti.

Arhipeleagul Canare este situat in Oceanul Altanic la o distanță de 1.500 km de Madrid și 100 față de Coasta Africii. Este format din șapte insule divizate in două provincii: provincia Santa Cruz de Tenerife alcătuită din insulele Tenefife, Palma, Gomera și El Hierro și provincia Las Palmas formată din insulele Gran Canaria , Fuertenventura și Lanzarote.

Insulele de origine vulcanică, cu o climă subtropicală, creează o mare varietate de peisaje; zonele negre ale vulcanilor coexistă cu zonele verzi ale palmierilor tropicali si zonele galbene ale deșertului.

Arhibeleagul Canare se bucura de o climă subtropicală cu temperaturi suave si agradabile pe tot parcursul anului, de aceea mai sunt numite și ,, Insulele Norocoase.”

Economia este bazata pe turism și pe comerț, bucurându-se de un regim special de taxe și impozite pe bunuri. In agricultură de dezvoltă culturile de trestie de zahăr, struguri, cartofi, măsline, aceste fiind de asemenea și principalele bunuri exportate.

Fig. 1- Harta Comunităților autonome

sursa: www.balcani.ro/wp-content/gallery/spain.png

Demografia Spaniei

In acest subcapitol vom prezenta cateva astepte despre demografia Spaniei.

Poporul spaniol se caracterizează ca fiind un ,, amestec între popoarele indigene din peninsulă si popoarele care au ocupat treptat teritoriul.” Pe acest teritoriu fiecare grup etnic are o personalitate culturală și lingvistica specifică și trăiește intr-o anumită comunitate autonomă care il ajută in acest sens. Spre exemplu catalanii traiesc in proporție de 16 % din populația totală in partea de nod-vest si in cele două insule din est, 7% din populatie il reprezintă galicienii acre traiesc in nord-vestul tării iar bascii reprezintă 2% si trăiesc în principal in jurul Golfului Biscaya. De asemenea pe teritoriul spaniei locuiesc si romii nomazi, acestia fiind numiti si ,, Gitanos”; aceștia au ajuns in Spania in secolul al XV- lea provenind din Europa de Est, India si Persia. Cei mai multi dintre ei trăiesc in orașele Andalusia, Extremadura si Catalonia unde au propriile asociatii. Pentru asi păstra cultura, ei mentin un echilibru între vechile lor traditii si societatea spaniola modernă. Au o limba proprie numită romani iar societatea lor se divide in 2 grupuri: ,, Los Cales” si

,, Los Payos” .

Conform Institului spaniol de Statistică numărul total al populției a fost în anul 2014 aproximativ 46.505.760 de locuitori. Acest numar a variat de la un an la altul; in anul 2012 populatia era estimată la 46.818.216 de locuitori, aceasta fiind intr-o continuă scădere.

Fig. 2- Evolutia populatiei in spania in perioada 2001-2014

Sursa:

Tot acelasi institut precizează ca în anul 2013 numărul femeilor a fost de 23.634.738 iar cel al bărbaților de 22.877.461, femeile fiind in majoritate. Cu alte cuvinte femeile reprezintă 50,81 % din totalul populatiei , iar bărbații 49,19 procente.

Datorită fenomenului de imigrare, Spania s-a transformat intr-o societate multietică. Astazi există alti spanioli decat cei de rasa alba si anume asiaticii, negrii, sau sudamericanii care sunt considerați spanioli deoarece s-au nascut acolo.

Natalitatea

In ceea ce privește natalitatea aceasta este într-o scădere continuă. Potrivit INS în anul 2013 numărul copiilor nou născuți a fost de 425. 390 cu 6,4 procente mai putin decât cu un an în urmă. Ultima radiografie demografică a Spaniei reflectă indicatorii demografici anunțând ca femoneul de îmbatânire a populatie ia amploare iar numărul nașterilor este insuficient pentru a prelua și ține sistemul.

Institutul pentru Cercetări Demografice Max Planck din Germania a descoperit că rata nașterilor în 28 de țări europene inclusiv Spania a scăzut, o dată cu creșterea șomajului. ,,Față de deceniul trecut, când s-a înregistrat o rată crescută a natalității, comunitatea spaniola se confruntă acum cu o scădere a acesteia,ce se va menține și pe viitor”.

Fig. 3-Rata natalității in perioada 1993-2013

Sursa:

Structura populației pe vârste

In anul 2014 vârsta medie a populației rezidente în Spania era de 40,2 ani, și anume: ,,38,9 ani pentru bărbați și 41,6 ani pentru femei”.

Conform INS in anul 2014 Comunitățile autonome care aveau o populație majoritară de peste 65 de ani, erau: Castilia-Leon cu un procent de 22,60%, Asturia 21,48% si Aragon 20,47%. Comunitățile unde grupele de vârstă au valori mai reduse sunt: Ceuta, Melilla și Insulele Canare cu procent de 12,35%, Murcia 13,80%, Insulele Baleare 13,84%, și Andaluzia cu 14,70%.

Potrivit aceluiasi Institut speranța medie de viață în Spania era de 80,2 ani, adică 77 ani pentru bărbați si 83,5 ani pentru femei.

Distribuția populției.

In ultimii ani majoritatea populației preferă să locuiasca in zonele de coastă și împrejurimile acestora sau in Madrid, cu alte cuvinte majoritatea spaniolilor preferă să trăiască la oraș.

Zonele de coastă și cele din împrejurimile acestora și ariile metropolitane sunt cele mai populate deoarece acestea au o sfera de infuență mai mare și includ mai multe orașe importante.

Spre exemplu: Barcelona, care își extinde aria de influență asupra întregii coaste catalane, Valencia,Alicante-Elche-Murcia-Cartagena,Sevilla-Cadiz-Malaga-Granada,Bilbao-Guipuzcoa-Santander, Asturia, La Coruna-Vigo, Palma de Mallorca etc.

Madrid-capitala țării este o zonă foarte populată deoarece este orașul cel mai mare din Spania, al treilea municipiu din Uniunea Europeana, aria sa metropolitană fiind deasemenea tot a treia din U.E. Orașele Mostoles, Alcala de Henares, Fuenlabrada, Alcorcon, Leganes, Getafe, etc. fac parte din aria de infuență a Madridului și depășesc 100.000 de locuitori.

Populația străină și imigranții

Fenomenul imigrației în Spania prezintp un caracter multifuncțional. Principalele cauze ale acestui fenomen sunt:

Cel mai important factor care a atras imigrantii, este dezvoltarea economică. Pe baza cresterii sectorului constructiilor si al turismului, economia spaniolă a avut nevoie de o mare cantitate de ,, mână de lucru ieftină” si astfel in anul 2005 țara a creat 900.000 de noi locuri de muncă dintre care cca 40% au fost ocupate de straini;

Indentitatea culturală si lingvistică cu America Latină a facut ca 36,2 % din straini să provină din acea zonă;

Clima blândă si atractia pentru modul de viata al spaniolilor, ca urmare a efectului

,, Sun Belt” a făcut ca Spania să fie preferată de imigrantii din Europa Occidentală, in special de cei din Regatul Unit; acestia au migrat spre spania nu doar pentru a munci ci si pentru afaceri sau chiar pentru a se stabili acolo. Majoritatea imigrantilor sunt concentrati in regiunile insulare, in Alicante și Malaga. Multi dintre ei sunt imigranti cu venituri ridicate cum ar fi pensionari, oameni de afaceri, politicieni, etc.

Apropierea geografică de Africa; in nord frontiera cu Maroc iar aproape de vest se găsec Insulele Canare, venitul pe cap de locuitor aproape de zece ori mai mare decat al unui marocan, au făcut ca aficanii sa-si lase propia țară și să migreze spre Spania.

In ceea ce priveste populația străină din Spania, studiile arată că 5,6 din numărul total de locuitori îl reprezintă imigranții.

Un studiu efectuat de Comisia Europeană arată că Spania este țara preferată de imigranți, ,,unu din cinci cetățeni europeni alegând țara lui Cervantes ca destinație finală”

Din cauza crizei financiare apărute in anul 2008 tot mai multi europeni și nu numai , incolțiți de lipsa unui loc de munca și visând la un trai mai bun pefera să-și lase propria țară și să meargă să lucreze pe tărâm spaniol.

Imigrarea este un fenomen actual si se produce in toate țările dezvoltate, inclusiv Spania, aceasta fiind considerată,, Poarta de Sud a Europei” către o lume mai bună.

Imigrantii din Spania provin în mare parte din nordul Africii, Europa, India, Africa subsahariană și America Latină.

Costele din sudul Peninsulei și Insulele Canare primesc cel mai mare numar de imigranti, mai ales in lunile de primăvară si vară cand condițiile maritime permit travesrasea Strâmtori Gibraltar.

Potrivit Institutului Spaniol de Statistică europenii dintre care majoritatea sunt români și marocanii sunt cele mai mari comunități de imigranți. La 1 inanuarie 2014 populția româna din Spania era estimtă la 868.635 de locuitori, urmată de marocanii cu un număr de 787.013.

Cel mai mare numar de imigranti este evidentiat in figura de mai jos:

Fig.4 – Imigrantii din Spania

Sursa: http://vanessa-alfaro.blogspot.ro/2008/02/en-la-poblacion-se-empieza-percibir-un.html

In ceea ce priveste principalele zone preferate de imigranti aceastea sunt Costele din sudul Peninsulei și Insulele Canare, mai ales in lunile de primăvară si vară cand condițiile maritime permit travesrasea Strâmtori Gibraltar, iar sectorul profesional unde lucrau cei mai multi imigranti a fost in anul 2013 sectorul serviciilor in procent de 59%, urmat de cel al constructiilor 21% iar in sectorul agriculturii si industriei proportia era mult mai mica 8%, respectiv 12%.

Cu toate acestea sectorul in care imigrantii lucreaza variază in functie de nationalitate:

Imigrantii din Uniunea Europeană lucrează în sectorul financiar si comercial;

Latinoamericanii muncesc ăn domeniul constructiilor, agriculturii și al industriei;

Est europenii-marea majoritatea prestează servicii in constructii, iar câțiva în agricultură:

Aficanii muncesc in agricultură și mai puțini în construcții.

Fig.5- domeniile profesioanle unde lucreaza cei mai multi imigranti

Sursa: http://www.fundacionintra.org/?p=142

Istoric si Relații internaționale

,,Concepul de Relații internaționale desemnează în general raporturile dintre state, sau, în sens literar raporturile între națiuni.”

Incă de la începuturile umanității, grupurile de indivizi au dezvoltat diverse forme de interacțiune cum ar fi războaie, alinațe, căsătorii, schimb de bunuri, etc. , care s-au diversificat și s-au extins in spații geografice tot mai mari.

In istoria Europei, secolul al XVII – lea nu a fost doar un secol al razboiului ci și unul al negocierilor si al alianțelor. Statele europene din acea vreme erau guvernante de monarhii ereditare si toate deciziile diplomatice erau luate de suveran. Alianțele monarhice erau cele mai bune metode in luarea deciziilor internationale, care erau elaborate ținându-se cont de principiul că, casa regală, ajutată de un numar redus de ministere este capabila să elaboreze direcția politico-diplomatică, referitoare la pozitia internațională a statului.

Spre exemplu, în viața diplomatica a Spaniei aceste ministere aveau un rol preponderent. In randul acestor ministere intrau favoriti ai casei regale, importanti demnitari din Consiliul de Stat sau altii cum au fost ducele de Lerma, sub Filip III sau Olivares sub Filip IV. ,, Diplomația spaniolă reprezenta regele Spaniei și apăra interesele Madridului.”

Între ani 1660-1661 Spania a avut mai multi ambasadori renumiți care au avut misiunea de a reprezenta suveranul la diverse manifestari, serbări, cortegii etc. Acești ambasadori erau numiti de cele mai multe ori din randul marilor familii nobiliare spaniole. Am sa dau cateva exemple in acest sens pe Molina y Salazar, marchiz de Mencera, desemnat in acest post in anul 1660, era fiul vice-regelui din Peru, a fost trimis in Germania , Don Alonso Perez de Vivero, conte de Fuensaldana a fost trimis în Franța unde a purtat negocieri cu prim-ministrul Mazarin.

In a doua jumătate a sec al XVII-lea Europa se confrunta cu patru războaie mari: in apus avea loc lupta dintre Franța și Spania, Olanda, Anglia s.a. pentru hegemonie continentală, în nord-est Suedia dorea supremația totală în bazinul baltic, in centrul și sud-estul continentului avea loc lupta dintre Austria si Imperiul Otoman, iar in bazinele marilor și oceanelor avea loc confruntarea dintre Anglia si Olanda pentru supremație navală.

Dorindu-se ca aceste conflicte să se sfarșească are loc Pacea de la Westfalia, însă Spania nu se supune acestei paci și era incotinoare in coflict cu Frața. In anul 1659 are loc sfârșitul războiului ,,franco-spaniol odată cu semnarea Tratului Pirineilor”, semnat la 7 noiembrie 1659.

Istoria Spaniei începe înca din sec. I-II î.Hr. cand Spania era cucerită de romani ceea ce a pus bazele culturii, religiei si limbii spaniole.

Numele tării nu a fost dintotdeauna Spania. Aceasta a fost botezata de triburile iberice care au locuit țara in antichitate Iberia. Aceste triburi impreună cu celtii care au intart în tară prim partea de nord au dus o lupta cu aramata romana, care a luptat impreună cu cartaginezii pentru controlul mediteranean. Victoriosi, romanii i-au preschimbat numele în Hispania și au transformat-o în una dintre cele mai bogate provincii din Imperiul Roman.

Treptat in aceasta provincie au ajuns migratorii din tarile germane printre care vizigotii, iar mai tarziu in secolul VIII îți fac apariția musulmanii din partea de nord a africii care aduc cu ei noi elemente etnice.

Cu alte cuvinte Spania era locuită și cucerită de mai multe popoare, în sec. V pe teritoriul ei existau vandalii si vizigotii , iar în sec. VIII între anii 711-718 era cucerită de armatele musulmane din Africa de Nord, devenit astfel emirat.

Pentru a scăpa ce toate aceste popoare, in special de musulmani, au loc o serie de conflicte, în special cruciade, deoarece aceste lupte erau de ordin religios. Astefl creștinii au dorit să recucereaă Peninsula Iberica de la musulmani. Recucerirea începe in anul 722 odata cu Batalia de la Covadonga, bătălie in care Regatul Asturiei este cucerit definitiv, apoi condusi de regele Castiliei au cucerit in anul 1805 orașul Toledo, în 1212 regele Aragonul învingea musulmanii la Las Navas de Tolsa iar în final este cucerit Regatul Granadei in anul 1492. Aceasta ,,reconquista” s-a derulat pe o perioadă de aproximativ 800 de ani

In anul 1492 are loc căsătoria dintre regina Isabela de Castilia cu regele Ferdinand de Aragon, prilej în care Aragonul se unește cu Castilia. Tot în aceasta perioadă, Cristofor Columb descoperă America, iar regina îl susține , finanțându-i expediția în căutarea ,, unui nou drum spre Indii.”

Intre sec. XVI-XVII Spania cucerește Insulele Baleare, Sicilia și Sardinia, iar sub conducerea regelui Carol I, moștenitor al averilor habsburgice, Spania devine cea mai mare puterea europeană, cuprinzând deasemenea și Milano, America Centra , Tarile de Jos, Portugalia ș.a

In anul 1700 ultimul rege din dinastia habsburgilor Carolo al II-lea moare fara a lasa urmași, ceea ce determina un conflict internațional pentru succesinea la tronul spaniol. Principalii candidați la tron erau Filip de Anjou care era fiul lui Lodovic al XIV-lea al Franței și Arhiducele Carol de Asturia, fiul lui Leupold I.

Dupa mai multe conflicte și negocieri Filip al V-lea ocupă tronul Spaniei și astfel se sfârșește dinastia de Asturia si venirea dinastei Burbonilor.

In anul 1873 are loc fondarea Primei Republici care durează pana în anul 1875, instaurându-se deasemenea și monarhia lui Alfonso al XIII-lea care a domnit din anul 1887 pana în anul 1830.

In anul 1931 se instaurează a Doua Republică care s-a evidențiat prin neînțelegeri si rivalități în rândul oamenilor politici din acea perioadă. Toate aceste neîntelegeri au culminant cu aparitia unui teribil și sângeros Razboi Civil între anii 1936-1939 care a macinat Spania timp de trei ani. Acest conflict s-a purat între naționalisti, condusi de generaul Francisco Franco și republicani alcătuiți din socialiști,comuniști, anarhiști, etc.

In cadrul razboiului naționaliștii s-au bucurat de sprijinul Portugaliei, Italiei fasciste și al Germaniei naziste, iar republicanii au fost sprijiniți de Mexic și Uniunea Sovietică.

Franco iese învingător din acest război și instaurează un regim dictatorial de extremă dreapta proclamându-se conducatorul statului ,, El Caudillo.” In cel de-al doi-lea război mondial Spania rămâne neutră din ordinul lui Franco, acesta salvându-i inclusiv pe evreii refugiați în țară. Dupa moartea s-a în anul 1975, Franco a ordonat să se reinstaureze monarhia prin ,,înscăunarea regelui Juan Carlos I din dinastia de Bourbon”

In anul 1978 are loc un referendul constituțional prin care se vota acceptarea noii Constituții spaniole, care a fost aprobată pe 6 decembrie 1987 și intrată in vigoare pe 26 decembrie în același an. Drepul de vot este universal la împlinirea vârstei de 18 ani.

In zilele noastre Spania este o monarhie constituțională cu un Parlament bicameral Cortes și Ansambul Național. Regele actual al statului este Felipe al VI-lea care a urcat pe tron la data de 19 iune 2014 după abdicarea tatălui sau regele Juan Carlos I.

Ziua Hispanității, cunoscută sun numele de Ziua Naționlă a Spaniei se serbează pe data de 12 octombrie, data cand Cristofor Colum a descoperit America.

La data de 30 mai 1982 Spania este a treia țară care aderă la NATO , iar apoi la data de 1 ianuarie 1886 aderă la Uniunea Europeană pe vrema aceea numindu-se Comunitatea Economică Europeană ( CEE). In anul 2002 Spania a renuntat la moneda ei națională ,, peseta” introducându-se moneda euro.

CAPITOUL 2 ECONOMIA SPANIEI

2.1. Trecutul și prezentul economiei

Odată cu moartea dictatorului Francisco Franco și urcarea pe tron a regelul Juan Carlos al II lea, Spania a intrat intr-o noua etapă a vieții politice si industriale. La sfârșitul anilor ’70

Spania era cunoscută drept o țară agrar-industrială , fiind in posesia majorității structuri de bunuri agrare si culminand cu integrarea in Uniunea Europeana.

Datorită razboiului civil de care a avut parte economia Spaniei a avut de suferit, ceea ce a determinat o relansare economică. In urma aderarii la Comunitatea Economică Europeană predecesoarea Uniunii Europene economia Spaniei a început să crească, industria a început să se modernizeze, iar infrastructura să se îmbunătățească.

Potrivit Institutului spaniol pentru ocuparea fortei de muncă rata somajului din acea perioadă era de 25% Spania fiind considerata ,,bolnavul Europei” iar după anul 1995 datoritarii aderării la UE rata somajului a scăzut ajungand la 15 %.

In anul 2002 economia Spaniei era foarte prosperă datorită milioanelor de locuri de muncă pe care le oferea.

Conform Jurnalului Oficial al UE in anul 2005 rata somajului a fost de 8,5 procente iar datorită imigrantilor care au adus forta de munca ieftină în sectorul construcțiilor și al serviciilor Spania avea cea mai ,, sănatoasă” economie , contribuind cel mai mult dintre toate tarile europene la creșterea economică a zonei euro.

Potrivit presei spaniole în anul 2006 economia ar fi crescut cu 3,8 proncente datorită contribuției inigranților care ofera forță de muncă ieftină iar fara contrubuția lor, creșterea economică ar fi cuprinsă între 0 și 2 %.

Pe fondul crizei economice cu care începea sa se confrunte luna decembrie a anului 2007 a adus o majorare a inflației, o creștere accentuată a somajului și o încetinire a aprecierii economice

Odata cu apariția crizei băcile au acordat din ce in ce mai greu credite ipotecare, iar criza imobiliară a început să se manifeste nu doar in zonele litorale ci și în zonele comerciale și rezidențiale din mediul urman si rural.

In anul 2008, mai exact in al treilea trimestru al anului Spania s-a confruntat din nou cu o criză economică . Aceasta criza a continuat și în anul 2009 , scăderea economică fiind mai mare de la un an la altul; astfel datele constatae ne arata că prodului intern brut in lunile octombrie-decembrie 2009 a scazut cu 0,1 % față de aceași perioadă din anul 2008 realizandu-se astfel o scadere față de anul anterior. De asemea somajul a început să crească din nou ajungand la 23, 7% in anul 2011.

Dupa mai multi ani in care s-a confrundat cu aceasta criză in anul 2014 s-a inregistrat o scadere a somajului acesta ajungand la 21, 2%.

Guvernul a anuntat ca va face tot posibilul ca până în anul 2020 somajul sa fie de 18 procente ,, Spania crește pe baze solide, in mod clar peste media europeană.”

2.2. Principalele ramuri ale economiei

In continuarea acestei lucrări vom vorbi despe principale surse de venit din Spania.

Studiile economiștilor arată ca principalele ramuri ale economiei spaniole sunt: industria, agricultura, comerțul exterior și turismul.

Vom începe acest capitol vorbind despre industria spaniolă care s-a dezvoltat si cuprinde o gama foarte larga de ramuri precum: industria grea, industria ușoară, industria alimetară, prelucrarea petrolului , construcția de nave si automobile si nu in ultimul rand energia electrică.

Industria este principala ramura a economiei spaniole si concentreaza aproximativ 24 % din populatia asctivă, contribuind la produsul intern brut cu aproximativ 25,5 %.

Industria grea se referă la industria extractivă de minereuri feroase și la industria sidelurgică. Materiile prime de baza ale industriei feroase sunt minereurile de fier. Principalele surse de minereuri feroase se găsesc in Muntii Cantabrici, Munții Iberici și Cordiliera Betică.

Dezvoltarea industriei grele in orasele de pe coasta a fost adusa in marea ei majoritate din m-tii Cantabrici care contin carbuni si minereuri de fier de caltiate superioara. Zacaminte mici de minereuri metalifere in special plumb, mangan, cupru si zinc au fost extrase din muntii Serra Morena si Sierra Nevada. ,,Spania este adusa pe locul 2 intre furnizorii de mercur ai lumii” mercurul fiind provenit din Almaden ,iar in ceea ce priveste electricitatea tarii, aceata este adusa in raport de 43% din centralele hidroelectrice din muntii Pirinei.

Industria alimentara spaniolă produce vinuri, ulei de masline,diferite tipuri de conserve cum ar fi conserve de fructe, conserve de legume și conserve de pește.

Materiile prime ale indusriei alimentare sunt fie de origine vegetală aici intrând fructele si legumele : citricele, maslinele, smochinele, struguri ,grâu , orz, ș.a. fie de origine animală cum ar fi carnea de porc, ovine, etc.

Spania este considerata ca fiind pe locul doi in lume in ceea ce pivește producția de ulei de măsline. In regiunile uscate de sud există cele mai multe culturi de maslini, in special in regiunea Andaluziei.

In ceea ce priveste productia de vinuri , Spania ocupa locul trei in lume. Orasul Rioja este cunoscut ca avand cele mai mari si mai renumite regiuni viticole. Este situat in interiorul Pirineilor si Cantabricilor, având un fel de ,,scut natural” impotriva vânturilor reci si a ploilor torentiale. Regiunea Rioja reprezintă aproximativ 40% din piața spaniola producătoare de vinuri, avand peste 15 milioane de hectare de vița de vie.

Industria chimia este foarte diversificata. S-a dezvoltat in special in Barcelona, Sevilia, Toledo dar si in Madrid si Valencia.

Dupa aderarea la Uniunea Europeana s-a dezvoltat puternic industria electronică si informatică.

In ceea ce priveste energia electrica acesta industie joaca un rol foarte important in economia spaniola deoarece aproximativ 6 000 de kilometrii din cei 16 000 de kilometrii de cale ferată sunt electrificati

Potrivit estimarilor facute in anul 2014 Spania produce aproximativ ,,300 miliarde kwt, dintre care consuma 276,1 miliarde kwt, exportă aproximativ 17 miliarde kwt si importă 5,88 miliarde kwt.”

Productia petrolul in anul 2013 a fost de 27, 300 de barili pe zi, dintre care se consuna apoximativ 1,500 milioane de barili pe zi , exportă 218, 600 de barili si importă 1,716 de barili

Potrivit Ministerului spaniol al Industriei rezervele dovedite de petrol a fost estimate la 1 ianuarie 2010 ca fiind 150 de milioane de barili.

Silvicultura și pescuitul

Aproximativ 31% din suprafata tarii este acoperită cu paduri. In sud-vest Peninsulei se gaseste stejarul de plută care furnizează cantitati mari de pluta care se foloseste in industria vinurilor. In ceea ce privește pescuitul , datele constate arata ca acesta a scazut in ultimii ani dar totusi capura anuală este de aproximativ 1 milion de tone. Produsele din pește se produc in Galicia.

Industria constructore de mașini

In Spania exista 17 fabrici care produc 29 de modele diferite pentru companii precum General Motors, Opel, Ford, Seat , Volkswagen Group, etc.

Asociația Producătorilor Auto din Spania a anuntat ca fabricile constructoare de automobile si-au crescut productia cu 2, 16 milione de vehicule realizandu-se astfel o majorare de 9,3 % față de anul 2013.

In primele 11 luni din anul 2013 s-a realizat un excedent in comertul auto de 15 miliarde de euro, datorită masinilor vândute peste hotare. ,, 87 % din masinile fabricate in Spania sunt exportate.”

Una dintre cele mai renumite marci de automobile este SEAT. Această marca a fost creata in anul 1950 si este de origine spaniolă. In prezent se afla in proprietatea Volskwagen Group. Acronimul S.E.A.T. provine de la ,,Sociedad Española de Automóviles de Turismo” in traducere Societatea Spaniola de Autoturisme

In anul 1993 regele Juan Carlos I a inugurat uzina de productie afla în orasul Martorell din Catalonia. In prezent SEAT produce mai multe modele masini cele mai cumparate fiind Leon, Ibiza si Toledo.

SEAT nu doar produce automobile si componente auto ci si fabrică si distribuie componente pentru întregul grup Volkswagen.

Agricultura

Agricultura este una dintre principalele sectoare ale economiei. Acest sector ajuta PIB-ul cu un procent de 2,9 %, forța de muncă fiind de 5%.

Suprafata arabila de care dispune Spania este de 41 % din suprafata teritoriului. Apa reprezintă o prblema majora in ceea ce priveste dezvoltarea argiculturii deoarece in zonele din sud unde este seceta culturile de cereale sunt foarte mici.

Productiile agricole sunt o sursa de export foarte importante pentru Spania in special pentru econimia țării. Estimarile facute in anul 2013 arata ca suma totala a exporturilor a fost de 270 de milioane de dolari.

In zonele din nordul si sudul tarii se cultivă porumb si orez, in zona centrala sunt prezente culturile de grau, orz si ovaz, iar in arhibeleagul Canare se cultivă trestie de zahar.

De asemenea culturile de legume, zarzavaturi si masline sunt foarte bine dezvoltate. Spania este pe locul doi in ceea ce priveste productia de masline.

Secorul zootehnic

Este de asemenea si el foarte bine dezvoltat. Studiile facute arata ca zootehnia este axata pe cresterea porcinelor si ovinelor.

Spaniolii sunt experti in creșterea porcului iberic. Acesta este renumit in intreaga lume pentru pentru jambonul sau. Porcul iberic este crescut in aer liber si se hraneste cu ghinde aflate in zona cu stejar din sud-vestul Peninsulei.

In nordul provinciei Cordoba se gasesc aproximativ 300 000 de hectare de stejari iar aici sunt crescuti si ingrasati porcii iberici. Jambonul si pulpele lor deosebit de gustoase sunt denumite ,, Los Pedroches”. Spania este principalul producator de jamboane din lume cu o productie anuala de peste 38,5 de jamboane.

Comertul exterior

Relațiile economice externe înregistrate la nivelul Spaniei are drept principali parteneri țări precum Germania, Franța. Italia, Marea Britanie și Portugalia. Pe lângă aceste țări, Spania mai are relații comerciale extrem de importante și cu Japonia, Coreea de Sud, SUA, Turcia și Elveția. În Europa centrală și de est principalii parteneri sunt Polonia, Republica Cehă, România, Ungaria, Bulgaria și Slovacia.

Una dintre cele mai importante surse de venit ale Spaniei sunt exporturile.

Produsele care fac obiectul relațiilor comerciale de export sunt vehiculele și componentele aferente, fructe și legume, precum și produsele chimice. Din punct de vedere al importurilor predomină vehiculele și componentele aferente, produsele electronice, siderurgice, combustibili și lubrefianți precum și tehnologia informatică.

O analiză comparată a importurilor, respectiv exporturilor înregistrate în Spania se prezintă astfel:

Potrivit autoritatior spaniole exporturile produselor alimentare in special carne de porc si fructe s-au majorat cu apoximativ 4 procente fata de anul 2013. Ministerul Agriculturii a transmis un comunicat unde anunta ca valoare exporturilor de produse alimenare s-a majorat in anul 2014 cu 36 miliarde de euro față de 32, 6 miliarde de euro in anul 2013.

Potrivit rapoartelor publicate de  World Trade Organization, in ceea ce priveste exportul produselor agricole Spania se afla pe locul patru in Europa.

Spania a exportat in anul 2013 carne de poc în valoare de 2,27 miliarde euro iar in 2014, exporturile au crescut ajungand la suma totala de 2,67 miliarde euro. Principalele tări unde s-au indreptat exporturile de carne au fost Rusia, Franța, Italia si China. Potrivit Ministerului Agriculturii, Spania este al doilea producător european de carne de porc, după Germania.

Un alt sector foarte bine dezvoltat este sectorul legumelor si fructelor. Datele constatate arata ca exporturile de ,,roșii proaspete, uscate sau în conservă” au fost in anul 2013 aproape 900 milioane de euro iar in 2013 au crescut ajungand la 950 milioane de euro. In ceea ce priveste exportul fructelor si citricelor si aceasta a crescut in anul 2014 ajungand la 6, 30 miliarde de euro fată de 5,60 cat s-a inregistrat in 2013.

Exporturile de cereale au crescut cu aproape 3 miliarde in 2014, față de 2,5 miliarde, valoare înregistrată cu un an în urmă, iar importurile de soia și alte componente ale nutrețurilor au crescut de la 1,92 miliarde de euro, la 2,2 miliarde euro.

Pentru a observa cat mai bine principalele produse pe care Spania le exportă am realizat următorul grafic:

Fig.6- Principalele produse exportate în interval de un an

In ceea ce privesc importurile, specialiștii sustin ca in luna martie a anului 2014 acestea au scazut cu 15 procente, asta insemnand aproximativ 20 de miliarde de euro.

Principalele bunuri importate de Spania intre anii 2013-2014 erau: materialele lemnoase, produsele pretoliere, semifabricate, alimente, etc., iar in ceea ce priveste principalii furnizori acesta sunt: Uniunea Europeana,Statele Unite ale Americii, Japaonia și America Latină. Pe prima pozitie din care Spania importă cel mai mult se afla UE in procent de 81,2 %, urmată de SUA cu 8,3 procente, Japonia 5,5% și America Latină 5,7%.

Principalele bunuri importate sunt evidențiate graficul de mai jos:

Fig.7 – Principalele produse importate în interval de un an

Turismul

Un alt sector extrem de important care ajută la cresterea PIB-ului este cel al turismului.

Anual aproximativ noua miliarde de turisti viziteaza anual Spania. Conform datelor prezentate de Ministerul Turismului in luna august a anului 2014 s-a inregistrat cel mai mare numar de turisti aporximativ doua miliarde facut posibila o crestere de 8,8 procente in rapot cu aceiasi perioada din anul trecut.

Principalii turisti sunt britanicii, francezii si germanii,, 10,6 milioane au fost britanici, 7,6 milioane francezi și 7,1 milioane de germani.” Zonele cele mai vizitate si cautate de turisti sunt Catalonia, Insulele Baleare, Insulele Canare si Andalucia.

Conform datetelor prezentate de Ministerul sus menționat apoximativ 11 milioane de turisti au vizitat Catalonia, 8 milioane Insulele Baleare si 7 milioane Insulele Canare.

Suma cheltuită de turisti in anul 2014 este estimata la 30 de miliarde de euro cu o creștere de 8 procente față de anul 2013.

In continuare acestei lucrari vom face o scurta prezentare a pricipalelor orase vizitate si a obiectivelor turistice preferate de vizitatori.

Barcelona

Este al doilea oraș ca marime din Spania. ,,Apele cristaline ale Marii Mediterane de Vest” ofeta amatorilor de sportul nautice un prilej de la vizita acest oras. Obiectivele turistice preferate de vizitatori sunt : Catedrala Sagrada Familia, Muzeul Picasso, Parcul Guell, Artera lui Rambla, Catedrala gotică La Seu si nu in ultimul rand stadionul Camp Nou care cel mai mare stadion de fotbal din Europa.

Madrid

Capitala Spaniei este un oraș captivant datorita uimitoarelor sale cladini construite intr-un stil ,,aritectural medieval renascentist”. Are multe atractii si obiective turistice cum ar fi: Palatul Regal, Muzeul Prado, Muzeul National Regina Sofia, Catedrala Almudena, Piața Purta del Sol, Piața Mayor ș.a.

Cordoba

Este un oras situat in zona Andaluciei din sudul Spaniei. Este renumit pentru trecutul sau deoarece aici s-au pus amprenta mai multe religii.Este considerat ca fiind un oras musulman deoarece cu multi ani in urma a fost locuit de muslmani. Pincipale atractii sunt: Moscheea Cordoba, Sinagoca Cordoba, Podul Roman care traverseaza raul Guadalquivir.

Valencia

Este al treilea oras ca marime din Spania si este recunoscut pentru evenimntele sportive pe care le-a găzduit cum ar fi Formula 1, Liga capionilor, Motor GP etc. Principalele atractii turistice sunt: Arena Coridelor , Complexul Artelor si Stiintelor, Turnurile Serranos etc.

Sevilia

Este situat in sud-vestul teritoriului de-a lungul raului Guadalquivir. Este al patrulea oras ca marime din țară si ofera foarte multe atractii turistice; cele mai importante ar fi: Piața Spaniei, Caterala , Turnul Giralda, Arena coridelor si Muzeul Real Maestranza, Parcul Maria Luisa ș.a.

Granada

Este situată la poalele Munților Sierra Nevada si ofera o gama larga de atractii atat pasionatilor de munte cat si pasionatilor de mare deoarece este la scurta distanta de malul marii. Pricipale obiecive preferate de turisti sunt: Palatul lui Carlos al V-lea, Capela Regală, Complexul Alhambra, Catedrala din Granada etc.

Segovia

Este situată ăn nordul teritoriului la intersectia raurilor Eresma si Clamores. Se afla in apropierea muntilor Guadarram, iar datorită poziției sale geografice oferă peisaje cu adevărat minunate. Principalele atractii sunt: Castelul Alcazar, Partea Veche a orasului, Piața San Marin, Catedrala Segovia si nu in ultimul rand apetuctul roman care este totodata si un simbol al orasului.

Bilbao

Este situat in nordul Spaiei, fiind unul dintre cele mai atractive si pitoresti orase. Acest oraș oferă multe cladiri vechi precum Catedrala gotică Santiago dar si cladiri noi cum ar fi Muzeul Guggenheim.

Orașul Bilbao a fost fondat în secolul al XIV-lea si inca de atunci a fost un important centru comercial fiind bazat pe exportul de fier extras din minele din apropierea sa, precum și pe prelucrarea uleiului provenit din grăsimea balenelor ,,(tradițional, bascii au fost mari vânători de balene, iar uleiul de balenă a fost timp de secole cel mai important combustibil de iluminat în Europa).”

Palma de Mallorca

Este un oraș situat pe o insulă cu acelasi nume din arhipeleagul Baleare. Orasul Mallorca este fara indoiala o atractie turistică deoarece oferă atat zone urbane cu numeroase ,,clădiri cu arhitectura gotică” cat si numeroase plaje cu nisip alb. Pricipalele atractii sunt: Catedrala Gotică, Castelul Bellver, Parcul acvatic El Areal, Pestera Dragonului, Palatul Almudaina etc.

Marbella

Este situată in sudul Spaniei facand parte din provincia Malaga a Comunitatii autonome Andaluzia. Orasul municipiu se afla de-a lungul coastei Marii Mediterane intre Malaga si Stramtoarea Gibraltar la poasele Muntilor Sierra Blanca. Face parte din regiunea Costa Del Sol. Principalele obiective turistice sunt: Portul Banus, Moscheea din Marbella, Centru Istoric etc.

Tenerife

Insula Tenerife se află pe teritoriul arhipeleagului Canare, fiind totodata cea mai mare insulă a acestuia. Este un important centru turistic al arhipeleagului avand doua aeroporturi: Aeroporul de Nord si Aeroportul de Sud. Pe langa plajele insorite de care dispune undele dintre atractiile turistice sunt: Parcul Național Teide, Parcul Loro, defileul Barranco Del Infierno, Parcul tematic Camel, statiunea Icod de los Vinos, Submarinul Galben etc.

Conform Organizatiei Mondiale a turismului, Spania este a treia destinatie preferată de oamnei dupa Franța si SUA.

Criza economică

Globalizarea reprezintă o interacțiune economică, politică, tehnologică și nu în ultimul rând culturală între diferite zone ale lumii. Termenul de globalizare a fost folosit prima oară în anul 1930 în publicația ”Toward New Education”, ulterior acestea a început să fie utilizat în mod frecvent atât de sociologi cât și de economiști. Chiar dacă noțiunea de globalizare este una relativ nouă, procesul în sine este extrem de vechi, putem vorbii despre globalizare încă din secolul XIII, principalele regiuni care au participat la astfel de procese fiind Europa, Orientul Mijlociu, China, Imperiul Mongol, etc.

Principalii factori care influențează procesul globalizării sunt:

integritatea economică;

prevenția fenomenelor teroriste;

dezvoltarea tehnologică;

apariția internetului;

liberalizarea comerțului;

cultura;

capitalismul;

organizații internaționale;

existența unor branduri puternice;

comunicațiile;

egalitate;

Globalizarea reprezintă un proces deosebit de complex, acest grad de complexitate se datorează numeroaselor implicații care se pot observa în acest amplu proces, astfel globalizarea are efecte asupra:

Politicii, relațiile dintre globalizare și guverne, respectiv politicile acestora, au avut un rol esențial în acțiunea, dezvoltarea și perfecționarea sistemelor de relații sociale. Factorul politic a avut un rol vital în apariție Uniunii Europene, în procesul de regionalizare existent la nivelul continentului European, astfel dimensiunea politică intervine în politica globalizării, stabilește direcții și strategii ale societății globale;

Economia, factorul economic este principalul element al oricărui concept de globalizare. Din perspectiva economică a globalizării se identifică patru fluxuri: fluxul de bunuri/servicii, fluxuri de resursă umană (migrația forței de muncă), fluxul de capital și nu în ultimul rând cel de tehnologie. Fondul monetar internațional, definește conceptul de globalizarea ca fiind o interdependență economică a națiunilor din întreaga lume.

Sociologia, din perspectivă sociologică știința globalizării analizează socitatea la nivel macroeconomic în toate formele ei de manifestare, formulează principii fundamentale particulare. Aici se pot amintii existența unor raporturi instituționale și a unui sistem de relații sociale, statale, suprastatale și internaționale.

Dreptul, există la nivel global diferite legislații și norme respectate în mod unanim de diferite țări.

Fiecare criză economică existentă a creat ample procese de analiză și dezbateri, astfel la nivel ideologic există economiști care susțin ideea teoriei ultraliberale a mâinii invizibile a lui Adam Smith, alții sunt de părere că este vorba despre teoria intervenționalismului statal a lui Keynes și chiar adepți ai teoriilor neomarxiste. Criza economică mondială reprezintă un efect al globalizării, acest lucru se datorează ,,efectului de domino” și al relațiilor strâns legate între economiile lumii.

In ceea ce priveste criza financiară, se poate spune ca Europa a avut de suferit din cauza crizei din America,cu alte cuvinte criza economica europeana are la origini criza americană. Criza financiară din America s-a declanșsat in anul 2003 din cauză ca trupele ameriane au invadat Irakul. Aceasta decizie a americanilor a adus probleme majore și negative in economia lor, deoarece odată cu invazia a crescut și prețul petrolului, America fiind nevoită sa,, cheltuiască miliarde de dolari pentru a importa petrol” -bani care, in alte conditii se puteau folosi în sprijinirea economiei. Alte motive pentru care criza economică s-a instalat in SUA au fost evenimentele din sectorul bancar. SUA a trecut printr-o perioadă de încetinire a creșterii economice si astfel multi americani nu și-au putut plati creditele ipotecare, iar băncile din întreaga lumea care au facut investiții in aceste credite au început să piardă bani. Un exemplu în acest sens ar fi banca Lehman Brothers- ,, cea de-a patra bancă de investiții” din SUA a dat faliment din cauza investițiilor proaste pe care le-a făcut iar acest lucru a speriat atat investiorii cat si alte bănci cu care se afla in relație de afaceri.

De frica să nu de-a faliment multe bănci au incetat sa mai acorde credit, creând probleme majore bancilor care depindeau de acest lucru.

Nu doar băncile americane au avut de suferit in urma acestui impas financiar ci si cele europene. Multe țări europene precum Germania, Anglia, Belgia, Irlanda, danemarca și Țările de Jos au fost sprijinite de Guvernele lor pentru a nu da faliment.

Chiar dacă criza s-a iscat cam în același timp in majoritatea țărilor Uniunii Europene, perioada de manifestare s-a dovedit a fi foarte rapidă. Unele dintre țări au reușit să depășească efectele crizi mai ușor, în timp ce alele se confruntă in continuare cu probleme economice.

Conform studiilor de specialitate performantele de revenire a piețelor muncii a depins de urmatorii factori: ,, starea economiei de la începutul crizei, caracteristicile structurale ale economiei și politicile pieței muncii.”

Criza economică a adus la nivel financiar mari decalaje atât intre Uniunea Europeana și Statele Unite ale Americii, cât și între stalele membre UE, afectând în mod special productivitatea muncii.

In anul 2007 criza economică a inceput să invadeze întreaga Europa, însa aceasta a început sa-si faca mai simțită prezența în anul 2008. Acest lucru nu a ocolit Spania, ci din contră a adus-o intr-un mare impas financiar. Desi economia Spaniei era foarte bine dezvoltată, ,,ratele de creștere economică erau peste media europeană”, acest lucru a inceput să se schimbe , Spania devenind din ce in ce mai vulnerabilă în fața problemelor financiare apărute la nivel global.

Spania a intrat rapid intr-un colaps financiar, rata somajului a început să crească datorita concedierilor făcute in sectorul constructiilor, băncile au incetat să mai acorde imprumuturi financiare , determinand totodata si o criza imobiliară. Pentru aa scăpa de toate aceste probleme statul spaiol a solicitat in anul 2012 un ajutor finaciar din partea Uniunii Europene.

Studiile făcute de analiștii economici arată că dupa perioada grea prin care a trecut, în anul 2012 Spania a depășit criza, incepand să se redreseze atat pe piata imobiliara cat si in sectorul bancar. Bancile au inceput sa acorde din nou credite, s-au facut tot mai multe angajări in toate domeniile , iar numarul companiilor pe piețele de capital au început sa fie tot mai mari.

,,Spania împreună cu Portugalia și Grecia face parte din modelul mediteranean al ocupării fortei de muncă.” In perioada de prosperitate a Spaniei, adica la începutul anului 2007, performanța economică a fost foarte ridicată, PIB-ul pe cap de locuitor era peste media UE, piața forței de muncă era foarte extinsă, iar numarul de muncitori , in special imigranti era foarte mare. Cele mai importante sectoare care au ajutat la creșterea economică au fost sectorul construcțiilor și sectorul turismului. Spre exemplu între anii 1998-2007 peste 25% din locurile de munca nou create erau in domeniul construcțiilor.

Crezând că poate depăși criza Spania a solicitat ajutorul liderilor zonei euro, ,,acest ajutor se rezumă la o sumă de bani in valoare de aproximativ 100 miliare de euro”, acumulând astfel o datorie foarte mare, devenind din ce in ce mai vulnerabilă în fața acestei probleme.

Alti factori care au împins Spania la aprofundarea către aceasti crize, pe lângă creștera datoriei externe au fost:

creșterea nivelului de îndatorare a populației;

productivitatea muncii scazută;

rata somajului foarte ridicată;

măna de lucru ieftină a imigranților a fost diminuată;

reducea activității economice;

problemele financiare ale bancilor ( dupa declanșara crizei bancile au avut probleme in recuperarea creditelor);

reducerea veniturilor bugetare; etc.

De asemenea odată cu criza a început să scadă si numarul populatiei, mulți dintre imigranti au hotărât sa plece din Spania dupa ce aceasta a intrat in recensiune. Pentru a evita acest fenomen de scadere naturală a populației, multe țări, inclusiv Spania au incurajat emigrarea. Imigranții provin în cea mai mare parte din țările mai slab dezvoltate sau in curs de dezvoltare.

Solida structură a familiei spaniole, combinată cu faptul că aproximativ 20% din PIB este produs „la negru”, reprezentând o amortizare a șomjului aflat în creștere. Tensiunea este însă extrem de mare, deoarece numai aproximativ unul din trei șomeri primește un ajutor de șomaj din partea statului.

Cap III Studiu de caz- somajul in randul tinerilor absolventi din Spania

Una dintre cele mai mari probleme cu care se confrunta Europa o reprezintă somajul, atat in randul tinerilor absolventi, cat si in randul celorlaltor categorii de persoane.

Potrivit Eurostat rata somajului la sfarsitul anului 2013 din zona euro era de 12,1%, cu aproape un procent mai mare decat in anul 2012, dar totusi intr-o continua scadere. De asemenea în acest caz creșterea cea mai remarcabilă a apărut în intervalul 2008-2009 continuând cu o usoară creștere, probabil din cauza creșterii ratei în țări precum Spania si Grecia. Trebuie menționat faptul că inegalitățile între țările membre sunt foarte mari ( fig. 6); un exemplu ar fi diferența colosală intre Austria și Grecia( Austria având o rata a somajului de 4,9% în timp ce în Grecia aceasta este de 27,3%).

Fig.8- rata somajului în țările membre UE în anul 2013

Sursa: Eurostat

La nivel mondial, implicit și la nivelul Uniunii Europene există o necorelare între cerințele existente pe piața locurilor de muncă și lipsa studiilor în aceste domenii. Există un nivel semnificativ al abandonului școlar, acesta înregistrând un nivel de 12,0% în anul 2013, acest fenomen afectează peste 5 miloane de persoane. La o privire de ansamblu se poate observa că Europa face mari progrese către îndeplinirea obiectivului ca rata absolvenților ai învățământului terțiar să fie de cel puțin 40% până în anul 2020. La finalul anului 2013 această rata se situa la nivelul de 36,9% ceea ce echivalează 1,2 puncte procentuale mai mult comparativ cu anul precedent.

Mobilitatea forței de muncă la nivelul Uniunii Europene este una limitată, există analize care susțin că doar unul din patru cetățeni ai U.E. ar lua în calcul posibilitatea de a-și muta locul de muncă într-o altă țară a U.E. în următorii zece ani, însă datele statistice evidențiază că doar 3,3% din populația activă a locuit într-un alt stat membru. Această rată variază de la un stat la altul, ea fiind evidențiată în figura de mai jos:

Fig. 9 – Rata mobilității în anul 2013

Sursa: Eurostat (Ancheta asupra forței de muncă)

Oferta de competențe în rândul tinerilor și a persoanelor active din punct de vedere economic trebuie îmbunătățită în mod continuu, se înregistrează în acest sens o serie de tendințe printre ele fiind globalizarea și modificările tehnologice care au determinat modificări treptate ale cererii de nivele de calificare. În mod cert, creșterea nivelului de competențe profesionale influențează în mod direct nivelul veniturilor aferent gospodăriilor (GDHI) care s-a îmbunătățit considerabil șa finalul anului 2013, după o perioadă de patru ani de scădere continuă. Această creștere se datorează următorilor factori:

creșterea remunerațiilor salariaților;

compensațiilor lucrătorilor independenți;

creșterea veniturilor din proprietate;

Este necesară o corelare a politicilor europene pentru a stimula dezvoltarea unor noi locuri de muncă dar mai ales a formării unor programe educaționale corelate cu necesitățile existente pe piața muncii

Șomajul în rândul tinerilor

Cheia dinamismului și a prosperității în Uniunea Europeană se aflăîn mâna tinerilor, talentul, energia și creativitatea acestora ajută la dezvoltarea Europei. Cu toate acestea, tinerii reprezintă prima categorie de persoane care a fost puternic afectată de criza financiară mondială, astfel la nivelul Europei aproximativ 6 milioane de tineri cu vârsta sub 25 de ani sunt fără loc de muncă iar 7,5 milioane de persoane nu urmează nici o formă sau program educațional. În primul trimestru al anului 2013, rata șomajului în rândul tinerilor din Europa se situa la 23,5%. Acești tineri reprezintă o resursă extrem de importantă care nu este exploatată, pe care Europa nu o poate neglija dar în același timp reprezintă o criză socială majoră care trebuie anihilată. Acest șomaj are un impact asupra soceității și economiei dar și asupra individului în sine. La nivelul Uniunii Europene s-au stabilit câteva măsuri de prevenire și de combatere a șomajului în rândul tinerilor, acestea fiind următoarele:

aplicarea garanțiilor pentru tineret;

investirea în tineri prin intermediul Fondului social european;

aplicarea cât mai urgentă a inițiativei ”Locuri de muncă pentru tineri”;

sprijinirea mobilității forței de muncă în cadrul U.E.;

facilitarea tranziției de la școală la viața activă;

accelerarea reformelor muncii;

adoptarea de măsuri pentru crearea de locuri de muncă;

Spre exemplu în Spania s-au întreprins următoarele măsuri:

au fost alocate fonduri de peste 286 milioane de euro care au provenit din FSE pentru acțiuni legate de tineret. O parte din această sumă a fost direcționată către Serviciul public pentru ocuparea forței de muncă – 135 milioane de euro. S-au realizat programe de practică, s-au finanțat ateliere școală care să ajute la calificarea tinerilor pentru găsirea unui loc de muncă;

50 de milioane de euro realocate în anul 2012 din FSE pentru Programul de combatere a discriminării;

în anul 2013 la data de 12 martie, guvernul spaniol a prezentat public Strategia pentru promovarea spiritului anteprenor și ocuparea forței de muncă. Această strategie conține pente 100 de acțiuni individuale de combatere a șomajului.

Șomajul a înregistrat o ușoară scădere însă râmane destul de ridicat datorită evenimentelor financiare mondiale și a efectelor prelungite cauzate de crizele economice care a determinat o deterioarare a situației șomajului, rata șomajului la nivelul U.E. a crescut de la 7 % în anul 2008 la 10,8 % în anul 2013, iar conform ultimelor date centralizate la finalul anului 2014 această rată avea valoarea de 10,1 %. Evoluția ratei șomajului în U.E. pentru perioada 2004-2013 este evidențiată în figura urmatoare:

Fig.10- Evoluția șomajului la nivelul U.E.

Sursa: Eurostat

Este extrem de grav faptul că șomajul în rândul tinerilor rămâne la un nivel ridicat, însă există semne de îmbunătățire a acestui fenomen, în luna septembrie a anului 2013, rata șomajului în cazul tinerilor din U.E. a fost de 21,6% , nivel mai scăzut cu 1,9 procente comparativ cu anul anterior.

Potrivit datelor publicate de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca spaniole, rata somajului in radnul absolventilor de studii superioare a ajuns la 9,1 % la finalul anului 2014; aproximativ 36.000 de licențiași se aflau in cautarea unui loc de muncă.

Cu toate acestea numarul si pondera somerilor absolventi au scazut fata de perioada 2009-2010, perioadă când cca 50.000 de licentiati se aflau in cautarea uni loc de muncă. Desi aceasta ,,criza a locurilor de muncă” dă semne de revenire,piata muncii ii absoarbe inca destul de greu pe tinerii absolventi.

Majoritatea tinerilor isi trimit Cv-urile in zeci de locuri in speranța ca vor gasi un angajator, dar pentru multi acest lucru este inutil pentru ca firmele nu doresc sa-i angajeze din cauza lipsei de experiență. Ca urmare a lipsei oportunităților din tara lor, multi dintre ei parasesc Spania si merg in alte tări precum Anglia, Germania, Argentina sau Venezuele visând la un loc de munca si trai mai bun.

Ritmul prea lent de creștere a mediului business-ului nu a reusit sa,, acopere numarul de tineri care ies de pe bancile facultăților în fiecare an”

Criza economică și faptul că locurile de muncă sunt din ce în ce mai puține în Europa au avut efecte vizibile asupra tinerei generații și au scăzut așteptările tinerilor referitoare la carieră. Aceasta este concluzia editorialistului BBC Ronald Alsop, autorul mai multor cărți de profil, printre care și The Trophy Kids Grow Up.

Cea mai frecventă întrebare care i se adresează acestuia este dacă recesiunea le-a "dezumflat" speranțele tinerilor specialiști, iar răspunsul nu este un simplu "da" sau "nu", însă sunt dovezi evidente că lupta pentru un job i-a făcut să fie mai umili pe cei care aveau anumite așteptări profesionale.

Tinerii de acum acceptă cu mai multă ușurință salarii mai mici decât consideră că ar merita și sunt mai răbdători cu privire la progresele profesionale. Cel mai important aspect, susține Alsop, este faptul că tinerii profesioniști au început să se adapteze mai mult la cerințele angajatorilor.

Spania urmează tendința globală, iar peste 16% din tinerii de până în 25 de ani nu lucrează. Mai mult, rândurile sunt îngroșate în fiecare an de proaspeții absolvenți care nu reușesc să se angajeze. Este vorba de aproape 20% din cei 115.000 de tineri care au terminat o facultate anul trecut. Situația este și mai dramatică în anul 2014 deoarece pentru cei 125.000 de absolvenți numărul de joburi nu depășește 8.000. Asta înseamnă că doar 6% din ei se vor angaja.

Majoritatea absolvenților vin din facultăți cu profil economic și juridic, medicină, farmacie, IT și inginerie. Pentru ei nu exista, însă, decât 4.000 de locuri de muncă. Cele mai mici șanse de a-și găsi un job în acest an le au cei cu studii de drept. Cei aproape 6.000 de juriști au la dispoziție doar 110 posturi. La fel se întâmpla și cu cei care termina studii economice.

Principalii factori care împiedică pătrundera tinerilor pe piața muncii sunt:

Lipsa informațiilor, accesul limitat la rețelele de socializare si lipsa conexiunilor între tineri, în special in randul acelora care provin din familii cu capital social redus. Mulți dintre aceștia stiu puține lucruri despre piața muncii si nu s-au decis la opțiunile privitoare la cariera profesională. Această categorie de tineri nu au o viață socială prea activă si nici nu au conexiuni cu alte persoane; toate acestea fiind oarecum o sursă de informare asupra ofertelor de locuri de muncă și sfaturi utile privind cariera. Ei nu stiu cum sa scaneze piața muncii astfel încât să identifice și să aplice joburi în care sunt specializați.

Lipsa competențelor specifice locului de muncă. De cele mai multe ori tinerii nu reușesc să acumuleze cunoștințe specifice job-ului ales, desi inițial acestia au un bagaj de cunoștințe generale acumulate în școală.

Lipsa experienței și a recomandărilor care să întărească încrederea angajatorilor în potențialii angajați. Multe dintre companii sunt sunt sceptice în ceea ce privește abiliatea tinerilor absolvenți de a aplica cunoștințele acumulate de-a lungul anilor de școală șla probele practice de la licul de muncă

Si nu în ultimul rând ,,lipsa de posturi care solicită competențe pentru un nivel entry level”

Luând în calcul datele oferite de Eurostat reprezentate în fig.5 vedem că situația Spaniei cu privire la tinerii absolventi este destul de dramatică. Situația ratei somajului in anul 2013 era de 11% ,mult mai ridictă fața de perioadă izbucnirii crizei in anul 2008; această rată a crescut cu aproape 0,8 procente în perioada 2008-2013.

Fig.11- Evoluția ratei somajului in perioada 2003-2013

Sursa: Eurostat ( Analiza asupra somajului spaniol)

Unul dintre factorii principali care definesc somajul în rândul tinerilor este faptul că acestia nu au ,,siguranța zilei de mâine” adică apoape 40% dintre ei au doar joburi temporale. Aceștia obțin primul job la vârsta de 18 ani însă în doar 20% din cazuri acesta este în concordanță cu studiile dobândite in timul anilor de școală.

Aproape 60% dintre spanioli consideră munca sau mai bine spus locul de muncă cel mai important lucru din viața lor. De acest lucru depinde valoarea personală, modul de viață, locuința etc; de aceea problema care îi preocupă cel mai mult este somajul. Acesta nu afectează in mod egal bărbații și femeile și nici diferitele grupe de varstă. Femeile între 20-45 de ani și tinerii între 16-25 de ani sunt cei care întampină cele mai mari probleme când vine vorba de găsirea unui loc de muncă.

Diferenta dintre somajul în radul femeilor si somajul in radul barbatilor este evidențiată în graficul următor:

Fig.12- Diferența între bărbați si femei în ceea ce privește șomajul in intervalul 2007-2013

Sursa: INE ( Ancheta asupra populației active)

Unul dintre factorii principali care definesc somajul în rândul tinerilor este faptul că acestia nu au ,,siguranța zilei de mâine” adică apoape 40% dintre ei au doar joburi temporale. Aceștia obțin primul job la vârsta de 18 ani însă în doar 20% din cazuri acesta este în concordanță cu studiile dobândite in timul anilor de școală.

In aceste condiții doar o parte dintr tineri pot deveni independenți, putându-și plăti toate cheltuielile. Băncile nu pot acorda credite unor persoane fără venit, si asfel tinerii neavând resurse financiare puterea de cumpărare este afectată iar consumul va scădea.

Cu cat tinerii rămân mai mult timp fără un loc de muncă, cu atat crește posibilitatea ca aceștia să-și piarda din aptitudini,motivare și eficiență ajungând la o integrarea tot mai greoaie pe piața muncii.

Consecințele somajului

Pe plan național există mai multe consecințe care sunt generate strict de șomaj:

se poate spune ca excluderea unei părți din forța de muncă influențează o scădere a PIB-ului deoarece anumite activități precum instruirea și calificarea celor aflați in șomaj duc la apariția unor cheltuieli din partea societății; cheltuieli care nu vor putea fi recuperate cu ușurință în cazul unui șomaj de lungă durată;

șomerii nu contribuie la creștea economică,PIB-ul fiind în scădere deoarece societea suportă toate cheltuielile de șomaj;

La nivelul individului sau al familiei șomajul are repercursiuni negative asupra veniturilor- indemnizația de șomaj fiind mai mică decât salariul. Indemnizația de șomaj se acordă pe perioade diferențiate în funcție de durata de cotizare.,, Cuantumul indemnizației este o sumă fixă, lunară și neimpozitabilă raprezentând 75% din salariul de baza brut.”

Politici de combatere a somajului

Printre principale politici active de combatere a somajului sunt:

organizarea cursurilor de calificare pentru cei care vin pe piața muncii sau recalificarea șomerilor în concordanță cu ,, structura profesională a locurilor de muncă”;

încurajarea investițiilor;

acordarea unor facilități care să stimuleze mobilitatea forței de muncă de la o comunitate autonomă la alta, de la o zonă/ provincie la alta;

stimularea interprinderilor pentru extindera activității economice;

crearea de noi locuri de muncă;

încurajarea șomerilor de a lansa în nume propriu diverse activități;

formarea și specializarea tinerilor care să le ofere o mobilitate profesională ridicată;

acordarea unor facilități firmelor care angajează șomeri sau tineri fără experiență.