Criza Economica Globala

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I Conceptul de criza econimică

1.1.Criza economică globală

1.2 Cauzele crizei economice

1.3.Efectele crizei economice

1.4.Efectele asupra țărilor în curs de dezvoltare

1.5.Dimensiunile crizei

CAPITOLUL II Criza economica din anul 2008

2.1 Economia SUA și rolul său in declansarea crizei

2.2 Cauze ale crizei economice din anul 2008

2.3 Modul de manifestare a crizei

2.4 Posibilitati de combatere a crizei.Stabilitatea economica

CAPITOLUL III Criza economică din anul 2008 și economia României

3.1 Situatia economică a Romaniei la finalul anului 2008

3.2 Manifestarea crizei in Romania .Particularităti

3.3 Combaterea crizei economice in Romania

3.4 Rolul colaborării Guvernul Romaniei-BNR, in combaterea crizei

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Așadar ,criza financiară demarează în S.U.A. și ca o premieră pentru modul de răspândire,apreciează Jacques ATTALI,ea devine literalmente planetară, ,,grație internetului,companiilor de asigurări și băncilor de afaceri.”

Criza economică a început în vara anului 2007 timp în care economia mondială a fost grav lovită de aceasta , această criză este cea mai gravă după război încoace nu are precedent in istoria economica .Mărimea și amploarea crizei sunt exceptionale, ea are multe caracteristici in comun cu episoade de recesie similare din trecut. Criza a fost precdata de o perioada lunga de crestere rapida a creditelor, a primelor de risc reduse, abundenta de lichiditate, cresterea preturilor activelor si dezvoltarea bulelor in sectorul imobiliar, parghia puternica.

Istoria din ultimi trei ani a fost pusă la nenumărate încercări de rezolvare a acestei probleme și de restabilire a unui ritm de creștere, recesiunea a cuprins multe state – iar în altele, perspectivele sunt, și ele, sumbre. Pornită prima data în SUA, unda de șoc s-a instalat rapid în lumea întreagă. Aminteam la un moment dat, criza această mondială este o demonstrație clară a interconexiunilor dintre economiile diferitelor state. Cele mai grav afectate economii par a fi cele în care speculațiile deveniseră regulă înainte de izbucnirea crizei. Băncile au falimentat din cauza îndatorării excesive și din cauza lipsei de lichidități. Cele mai grav afectate de concedieri și șomaj au fost sectorul de servicii financiare și cel imobiliar.Scumpirea bruscă a creditelor a condus la scăderea foarte rapidă a cererii.

Întamplările acestea au avut loc si in trecut (de exemplu in Japonia și tările nordice la inceputul anilor 1990, criza din Asia de la sfârșitul anilor 1990). Cu toate acestea, această criză este diferită. Criza actuala este globală si se aseamănă cu evenimentele care au dus la Marea Depresiune din 1930.

In timp ce Marea Depresiune este considerată ca fiind cel mai bun punct de referinta in ceea ce priveste declansatorii financiari, ea serveste de asemenea si ca o lectie buna. Astăzi guvernele si băncile centrale sunt conștiente de necesitatea evitarii greselilor politice comune in acea perioadă, atat in UE cat si in alte parti. Spre deosebire de criza traita in timpul Marii Depresiuni, țări din Europa si din alte părți, nu au recurs la protecționism de nivelul celui din anii 1930. Acest lucru demonstrează importanța coordonării Uniunii Europene, chiar daca criza actuală oferă oportunitatea de noi progrese in acest sens.

In stadiile incipiente, criza s-a manifestat ca o lipsa acuta de lichiditati in randul institutiilor financiare, acestea experimentand conditii tot mai aspre in rostogolirea datoriilor (de obicei de scurta durata). In aceasta faza, au crescut preocuparile institutiilor financiare legate de solvabilitate, dar un colaps sistemic a fost considerat improbabil. Aceasta convingere s-a schimbat dramatic in 2008, atunci cand o mare banca americana de investitii (Lehman Brothers) a intrat in incapacitate de plata. Increderea s-a prabusit, investitorii si-au lichidat masiv pozitiile si pietele bursiere au intrat intr-o stare de haos. De atunci, economia Uniunii Europene a intrat in cea mai abrupta recesiune de la Marea Depresiune incoace. Transmiterea problemelor din sistemul financiar la economia reala s-a produs cu o viteza record, afectand investitiile in afaceri si cererea de uz casnic (in special pentru bunuri de folosinta indelungata si locuinte), prin intermediul restrangerii creditelor si a pierderii increderii. Transmiterea in afara granitelor s-a produs si ea extrem de rapid, ca urmare a legaturilor stranse din cadrul sistemului financiar, si de asemenea, a lanturilor de aprovizionare puternic integrate pe pietele de produse la nivel global.

Recesiunea aflata in curs de desfasurare este, asadar, capabila sa lase urme adanci si de lunga durata asupra performantei economice, si implica dificultati sociale de mai multe feluri. Impactul cresterii rapide a somajului s-au resimtit odata cu crizele de pe pietele imobiliare.

Ramane totusi o intrebare, daca aceasta criza va slabi stimulentele pentru reforma structurala si va afecta astfel in continuare in mod negativ cresterea potentiala, sau daca aceasta va oferi oportunitatea de a intreprinde actiuni politice de anvergura.

Am optat pentru alegerea temei "Criza economica din anul 2008" datorită faptului ca este o problemă actuală, cu care ne confruntăm în momentul de față, iar o aprofundare a acestui subiect mi s-a părut necesară pentru o mai buna înțelegere a fenomenului de criză în general, și a particularitatilor crizei actuale in special. Cum astfel de evenimente sunt considerate ca fiind istorice, am profitat de faptul ca ea este încă in plină desfășurare și am studiat, am aprofundat și am analizat cauzele, efectele și măsurile de contracarare a efectelor crizei economice din prezent.

Aceasta lucrare este structurata in trei capitole.

Primul Capitol –vom discuta despre conceptul de criza economica

In cel de-al doilea Capitol -vom discuta despre criza economica din 2008

Cel de-al treilea capitol reprezinta punctul culminant al crizei econmice: criza economica si economia Romaniei in 2008.

In tema lucrarii putem afla cateva concluzii si perspective legate de actuala criza, despre contextul in care se desfasoara si despre modul in care aceasta a afectat anumite tari si despre modul in care aceasta a fost abordata.

CAPITOLUL I

CONCEPTUL DE CRIZA ECONOMICA

Criza economică globală

Originea cuvantului criză se regăsește in greca veche .Verbul krinein are sensul de ,,a judeca” , ,,a separa” , ,,a discrimina” sau , in sfarșit ,de ,,a decide”.Esenta etimologiei cuvantului rezidă in notiunea de decizie căci in miezul oricarei definitii ,al intelegerii utile si riguroase a fenomenului de criză figurează această obligatie de a decide .Fără necesitatea luării unei decizii și , prin urmare , fără o analiză prealabilă ,criza nu există ,arată Jean Louis Dufour.

Criza este definită de unii specialiști pornind de la teoria informației asimetrice, ca fenomenul care apare atunci când se cumulează fenomenele de selecție adversă și de hazard moral pâna la un nivel la

care piețele nu mai direcționeaza fondurile disponibile catre agenții economici care reprezintă cele mai bune opțiuni investiționale.

Criza este o stare in evoluția de sens a vieții natural-umane si a celei create de oamenii,caracterizată prin abaterea parametrilor ce definesc homeostazia vieții respective de la limitele lor normale .

Criza economică este perioada de declin economic si poate avea mai multe cauze, apare în timpul crizei lumii capitaliste datorate supraproducției, aceasta consta printr-o scădere dramatică a activității economice mondiale. Fazele crizei economice se manifestă printr-o perioadă de stagnare, de recesiune însoțită de inflație, cauzate de o conjunctură complexă. Termenul criză economică este aplicat unei game largi de situații în care unele produse financiare își pierd brusc o parte semnificativă din valoarea nominală. în secolele XIX și XX, multe crize economice au fost asociate cu "fuga la bancă". Multe perioade de recesiune au coincis cu aceste panici. Alte situații care sunt în mod normal numite crize economice includ prăbușiri la bursa și spargerea unor bule economice, crize în cadrul pieței de schimb valutar. Rezultatul crizelor economice este o pierdere de bani , dar nu neapărat și în schimbări ale economiei reale.

Criza poate fi definite ca fiind:

-o etapă de dificultăți acute sau Cronice(economice,politice,sociale,ideologice,

militare,umane,morale,de conduit,de comportament etc.),in care se manifestă cu violență contradicțiile economice ,politice și sociale,accumulate in societatea respective in decursul timpului.

-o perioada de tensiune si de tulburari mai mult sau mai putin vizibile,dar cu efecte ce pot devein catastrofale pentru un individ,o familie,o comunitate,o organizație sau chiar o societate umana .

-perioada caracterizata de ambiguitati legislative de nehotarare ,de delatiune,de șantaj și de corupție .

-o perioada de lipsuri (de bani,de marfuri,de timp,de forță de muncă,de initiative,de voință politică,de curaj, de patriotism etc.).

Conceptul de criză financiară este aplicat unei varietăți de situații, dintre care:

Deflatarea bulelor speculative

Crah-uri ale burselor de valori

Crizele valutare

Indiferent de cauzele care au provocat criza,este bine ca modul său de manifestare ,efectele sale în timp să nu fie mediatizate,ci doar folosite ca informații de guverne ,parlamente,administrații,organisme care conduc destinele unei societății umane,pentru:

-limitarea efectelor crizei.

-găsirea soluțiilor de ieșire din criză și de evitare a reparației crizei.

-pregătirea populației pentru a face față crizei.

În evoluția societății, crizele pot fi definite ca fiind situații caracterizate de o instabilitate pronunțată, impreună cu o volatilitate și o incertitudine în creștere, contradicții economice, politice, ideologice, militare etc. Criza economică înfațișează o fază a ciclului economic în care se formează un surplus relativ de mărfuri în raport cu capacitatea de cumpărare limitată a populației, ceea ce duce la scăderea producției, la falimente, șomaj etc. În situații de criză ne aflăm într-o permanentă stare de neliniște și de nesiguranță legată de viitor, teamă sau chiar panică. Declanșarea ei marchează și momentul începerii unor schimbări calitative ale economiei pentru o nouă fază ascendentă a activității economice. Până la începutul secolului XIX au fost tipice crize de subproducție, provocate de fenomene naturale (secetă, mari inundații) sau împrejurări social-politice deosebite (epidemii, războaie). Economiilor de piață le sunt caracteristice crize ciclice de supraproducție, constând în aceea că oferta este mai mare decât cererea, bunurile produse negăsind cumpărători solvabili, fapt care obligă pe ofertanți să reducă producția.

Criza trebuie tratată ca un sistem și analizată conform teoriei sistemelor.Prin sistem se înțelege o structură complexă care:

-poate fi de natură fizică,biologică sau socială.

-poate fi constituit din elemente legate între ele prin relații de interacțiune sau de interdependență.

Teoria sistemelor impune evaluarea sistemului la un moment dat și evaluarea proceselor de transformare a sistemului respective de la o stare la alta

Se pot deosebi următoarele tipuri de criză:

-criză economică:duce la scăderea producției,la falimente,somaj etc.

-criză financiară:lipsa fondurilor,a banilor.

-criză alimentară:lipsa alimentelor.

-criză energetică:se manifestă prin insuficiența resurselor energetice.

-criză de guvern:interval de timp care se scurge intre demisia unui guvern si formarea altui guvern.

-criză morală:declarații mincinoase,comportament incorrect,delațiune,fals în declarații.

-criză militară:tulburări cauzate de militari.

-criză politică.

-criză de timp:lipsa timpului pentru realizarea unor lucrari,desfășurarea unor activității.

National Bureau of Economic Research (NBER) definește criza ca fiind „o scădere semnificativă a activității economice pentru câteva luni reflectată în scăderea PIB, scăderea veniturilor individuale, reducerea nivelului ocupării, diminuarea producției industriale și a consumului”.

Vorbim de o criză atunci când efectele acesteia se manifestă asupra unui număr foarte mare de oameni/companii. Crizele pot exista însă într-o stare latentă. Crizele nu sunt greu de previzionat (cauzele acestora fiind destul de clare).

Cu toate acestea, istoria ne arată că, deși crizele economico-financiare nu apar și nu produc efecte în parametrii identici, ele sunt strâns legate de caracterul ciclic al proceselor economice.

1.2.Cauzele crizei economice

Criza economică nu este doar una mondială ,aceasta are de fapt ,o altă natură. Criza economică este o criză a valorilor ,o criză asupra vizunii lumii .

Istoria a confirmat ,fără echivoc ,faptul că modalitațiile de soluționare politice ,economice si umanitare ,problemele cu care se confruntă astazi omenirea iși găsesc soluțiile nu numai in zona de redistribuire a bogăției sau de îmbunătățire cu tehnologi manageriale ,ci și in zona spiritual.

Principala cauza a crizei consta in degradarea moralei in activitatea economica ,in pierderea unui scop final in economie care este cel de a cosntrui o dezvoltare armonioasa a societati cu justitia ,in care individul sa poata realiza potentialul său professional și spiritual ,indiferent de statutul social și de punctele sale de vedere privind politica existenta.

Printre consecintele evidente ale acestor atitudini economice se numara discriminarile politice ,sociale,incapacitatea international a organizatiilor financiare de a reglementa relatiile economice globale ,șomajul in creștere ,aparitia unor noi conflicte ,terorismul,comportamentul antisocial de afaceri, alcolismul ,dependent de droguri si apartia sociala.

Sistemul financiar global bazat pe un capitol speculativ s-a dovedit a fi incapabil sa controleze colosala cifra de afaceri a ofertei de bani acceptate pe mărfuri reale si servicii.

Sistemul economic social a fost afectat de asemenea de criza economica,acest lucru rezultand urmatoarele cauze :

-scumpirea resurselor economice limitate,ce determina cresterea preturilor factorilor folositi in activitatea de ingrijiri de sanatate .

-modernizarea tehnologiilor de desfasurare a activitati cu deosebire prin informtizare cu impact asupra cresteri cheltuielilor cu capital tehnic fix cu tehnologiile aferente domeniului .

-amplificarea cheltuielilor cu pregatirea personalului superior si mediu de specialitate fapt ce antreneaza sporirea salarilor pentru o forta de munca specializata de calificare mai inalta imposibil de substituit .

-sporirea duratei medii de viata ,ca urmare a imbatraniri populatiei cu implicati asupra intretineri stocului de sanatate umana pentru varsta a treia.

-accentuarea gradului de stress social- economic,sub influenta cresteri complexitati vieti dar sic a urmare a accentuări fenomenului de saracie pierderi locurilor de munca ,nesiguranta vieti etc.

-accentuarea bolilor dezvoltari si saraciei populatiei pe fondul sporiri interdependentelor in noua lume globala , unde decalajul dintre Nordul dezvoltat si Sudul nedezvoltat se adanceste.

-ridicarea nivelului de educatie ,in medie,fapt ce antreneaza cresterea nevoilor de ingrijiri medicale.

-impactul poluarii asupra sanatatii intregului viu comun ,cu deosebire asupra oamenilor .

-actuala criza globala ,considerate o criza a valorilor de evolutie pe sensul vieti la nivelul intregului viu comun,accentueaza cererea de service de sanatate pe fondul distorsionari ofertei ,cu consecinte asupra tensionari procesului de alocare a resurselor din partea purtatorilor de interese in domeniu.

Criza economică începută în S.U.A și extinsă foarte rapid pe tot globul a avut ca punct de debut căderea bursei.

,,Există într-adevăr ceva care va schimba lumea și acest ceva s-a întâmplat în America”. Mugur Isărescu ,Guvernatorul BNR.

1.3. Efectele crizei economice

Principalele efecte ale crizelor financiare sunt următoarele:

Scăderea PIB-ului și a producției industriale;

Creșterea numărului de firme falimentare;

Mărirea ratei șomajului;

Scăderea ponderii lucrărilor în construcții și blocajul pieței imobiliare;

Reducerea investițiilor, a prețurilor locuințelor, a diverselor mărfuri și servicii;

Micșorarea veniturilor populației și, implicit, reducerea cheltuielilor de consum;

Explozia numărului de restanțieri la creditele bancare și executarea obligatorie a acestora;

Evaluarea vieții sociale și a condiției materiale a oamenilor în termeni negativi de către majoritatea populației.

Cum ar fi o lume fără autoturism? Viața de zi cu zi fără săpun,apă potabilă și căldură? Care sunt lucrurile de care ne putem debarasa? Energia electrică? Gazele care alimentează aragazul?O țigară bună? Se poate trăi fără telefon și internet ?

Efecte ale crizei economice .

Băncile au falimentat din cauza îndatorării excesive și din cauza lipsei de lichidități. Cele mai afectate de concedieri și șomaj au fost sectorul de servicii financiare și, respectiv, cel imobiliar. Mai întâi, este criza financiară globală, exprimată de reducerea și scumpirea creditelor. Criza creditelor subprime din SUA își are rădăcinile în această ușurință de acordare a creditelor. In al doilea rând, scăderea puterii de cumpărare și instalarea unei temeri cvasigeneralizate de a cheltui a lăsat multe state care se bazau pe exportul produselor proprii către alte state fără cumparator. În al treilea rând, un sistem financiar supradimensionat înlocuise o parte importantă a economiei „reale” în câteva state precum Marea Britanie, Islanda, Elveția și, din nou, SUA.

Nu numai S.U.A a fost afectată de căderea bursei si falimentarea băncilor ci și celelalte state europene ,și nu numai.În Europa prima victimă a fost banca germană IKB,ministru german de finanțe anunțând un plan de salvare de 3,5 miliarde euro ,pentru a evita falimentul acestei bănci.

La începutul anului 2009 ,Comisia U.E admitea ca 16 țări din zona Euro se află deja în recesiune tehnică.Asta însemnând pierderea a 3,5 milioane locuri de muncă.

Avem o viață complxă,acum,la începutul secolului XXI,și dacă ne-ar lipsi oricare dintre cele amintite (alături de multe altele) am socoti un mare pas înapoi.Dar dacă ne-ar lipsi toate odată?Ar fi sfârșitul lumii?Da!În întuneric,în frig,fără cele mai elementare lucruri trebuitoare specia umană ar fi în pericol.

O asemenea criză poate produce așa ceva. Contextul economic pe care l-am imaginat și construit noi oamenii moderni în jurul nostru este pe căt de sofistificat pe atât de fragil.Un lucru este sigur.Lumea nu va mai fi cea dinainte.Societatea de consum și consumul sunt în mare pericol dacă noi,oamenii,nu inventăm ceva nou,noi resurse de energie,noi materii prime,noi tehnologii,poate un nou mod de a fi.Omul secolului XXI va fi cu siguranță altul sub aspectul mentalităților sale.Modificările se văd încă de pe acum. Școala în sensul său clasic este pe cale de dispariție;cartea,în sensul său obișnuit,de creatoare de suflet,de personalitate,este și ea pe cale de dispariție.Cu ce vom rămîne? Vom vedea!În ceea ce spun nu este vorba de teamă sau îngrijorare. Poate puțină curiozitate. Vă dați seama ce uimit ar fi Leonardo da Vinci dacă l-ar aduce cineva acum pe străzile Romei?Tot așa de uimiți vom rămâne și noi peste două generații,privind înapoi. Deja calculatorul,telefonul mobil,televizorul,internetul ne-au modificat în mod fundamental viața începând cu ultimul deceniu al secolului XX.Schimbările sunt majore și rapide, iar viitorul poate aduce schimbări și mai importante, cu o rapiditate și mai mare.

Desfășurăm mai jos ,împreună cu alti autori,cronologia cvasicompletă a principalelor momente de erupție a crizei în perioada 2007-2008 și a seismelor majore pe care acestea le-a afectat:

-Iulie 2007,falimentul celor doua fonduri de investiții ale băncii Bear Stearns,prima mare victimă a crizei subprimelor;

-Iulie 2007,BNP,Paribas îngheață trei dintre fondurile sale ,expuse la subprime.

-Noiembrie 2007:Fondul suveran din Abu Dhabi cumpără 4,9% din banca americană CITIGROUP,injectând 7,5 miliarde de dolari.

-Decembrie 2007,China Investment Corp (C.I.C.),fondul de investiții al statului chinez injectează 5 miliarde dolari în banca Morgan Stanley.

-Decembrie 2007,in pragul falimentului ,Northern Rock,a opta bancă britanică,este naționalizată.

-Ianuarie 2008,Bear Stearns este cumpărată de Morgan Stanley cu prețul de 2$ acțiune ,ca salvare orchestrată de FED.

-Aprilie 2008,statul american naționalizează ,.de facto” A.I.G ,primul asigurator american ,acordându-i un împrumut de 85 miliarde dolari ,în schimbul a 79,9% din capital.

-Aprilie 2008,miniștrii de finanțe ai G-7 ,dau un preaviz de 100 de zile ,pentru ca băncile să-și facă publice datoriile.

-Mai 2008,Reuniunea Consiliului European,cele 27 state membre solicită un nou Bretton Woods.

-Mai-Iunie 2008,Henri Paulson,secretar de stat la Finanțe al SUA,anunță planul de 700 miliarde dolari pentru achiziționarea creanțelor dubioase ale băncilor.

-iunie 2008,Freddie Mac și Fannie Mae,cei doi giganți ai refinanțării bancare,se prăbușesc la bursă.

-Iulie 2008,punerea sub tutela Trezoreriei americane ,a giganților falimentari Freddie Mac și Fannie Mae,deținătoare a 5400 miliarde dolari în credite ipotecare.

-Iulie 2008,Guvernele belgian,olandez și luxemburghez salvează de la faliment grupul bancar și de asigurări FORTIS,preluând fiecare 49% din filiala din țara respectivă.

-August 2008,G-20 ,reunit la Washington,reclamă transparență și reglementare în finanțele internaționale,precum și reforma F.M.I și a Băncii Mondiale.

-Septembrie 2008,banca de afaceri Lehmans Brothers, o bijuterie din Wall Street își depune bilanțul și FED refuză sa-i acorde sprijin.

-Noiembrie 2008,Banca Merrill Lynch este cumparata de Bank of America cu 50 miliarde dolari.

-Decembrie 2008,Bernard Leon Madoff,70 ani ,fost patron al NASDAQ,finanțist celebru în Wall Street își recunoaste o frauda de peste 50 de miliarde dolari ,păgubind protipendada prietenă din Palm Beach-Florida ,banca spaniolă SANTANDER,banca franceză BNP- Paribas și alte mari bănci.

Acum câteva luni Vaticanul a recunoscut,pentru prima dată în istorie,că este posibil să existe viață extraterestră. Prea grăbiți cu viața de zi cu zi puțini dintre noi am remarcat importanța unui asemenea gest. Unde suntem ? Pe cine avem alături de noi? Este posibil ca o parte din rapiditatea schimbărilor tehnologice din ultimii ani să nu ne aparțină ? Pare de domeniul filmelor SF,dar toate aceste lucruri sunt posibile.

Voi spune de la început că nu există o dimensiune a vieții unui om modern dintr-o țară civilizată care să nu fie afectată de această criză economică.

Ca urmare a crizei economice ,a crescut inflția și șomajul.

Efectele sale pot ajunge chiar mai departe,la agricultorul chinez,care, începând de mâine nu va mai putea mânca trei boabe de orez pe zi ci două și nu va ști din ce cauză. Efectele negative pot fi ample după cum rezultatele măsurilor globale de combatere a sa pot fi globale.După redresarea din criza actuală este posibil ca în noua lume agricultorul chinez să poată mânca nu trei boabe de orez pe zi,ci patru,iarăși neștiind din ce cauză.

O asemenea criză se aseamănă ,în modul de demarare ,cu criza din 1929,dar cu o amplitudine mult mai mare.

Criza se generalizează în întreaga rețea bancară a planetei,în întreaga economie mondială,tocmai datorită globalizării și mondializării acesteia.

Bineînțeles că lumea nu va merge înapoi.Scenariul din începutul acestor considerații poate fi unul intenționat exagerat.Vom păși înainte,plini de curiozitate,trăitori ai unei lumi pe care n-o mai controlăm și căreia puțini dintre noi îi vom mai înțelege resorturile și sensurile adânci.

Spuneam că lumea se va modifica profund.Vă imaginați ce ar însemna dacă Socrate s-ar duce,să zicem,în Parlamentul Angliei?Ar spune că grecii antici nu au imaginat democrația așa!Lumea economică este în schimbare datorită tehnologiilor care au fost puse pe piață. Lumea politică o va urma. Rezultatul va fi un guvern mondial care va administra o lume fără frontiere.

Democrația- urmare a perioadei clasice de dezvoltare a capitalismului va arăta cu totul altfel. Exprimarea umană publică va fi alta.Deja nu mai trăim de zeci de ani într-o lume a doctrinelor ci,într-o lume a rezultatului practic al guvernării. Nu mai există convingeri sau porniri de doctrină politică,totul este subjugat erei practicii,a rezultatului palpabil. Toată lumea,mai ales omul din țările sărace și în curs de dezvoltare, se întreabă de ce clasa lor politică promite ceva în campanii electorale,iar odată ajunsă la decizie toți se comportă la fel ?Tocmai pentru că statele mai dispun astazi de puține pârghii de decizie și de acțiune.Băncile Centrale sunt independente și au o relațiemai strânsă cu FMI și Banca Mondială decât cu propriul guvern,multinaționalele sunt prezente peste tot în domeniile economice strategice – comunicații,tehnologii,armament,automobile,aeronautică .

Guvernelor unor asemenea țări le rămân câteva lucruri. Să facă strategii de care nu ascultă nimeni,să-și mintă propria populație că ar mai avea ceva putere,și să mai fure, din când în când,ce a mai rămas de furat. Nu spun că lucrurile despre care vorbesc sunt bune sau rele. Spun doar că sunt firești, naturale într-o lume în care capitalismul s-a impus în mod definitiv cu ale sale lucruri bune,dar și lucruri rele.

Robert Gilpin pune sub semnul întrebării afirmația că globalizarea este inevitabilă și ireversibilă, contrazicându-l pe Thomas Friedman care susține caracterul ireversibil al globalizării materializată de tehnologiile noi care au apărut și care vor continua să apară. Ordinea politică de după Al Doilea Război Mondial, valabilă până în 1990 trebuie înlocuită acum cu altceva. După căderea URSS,marea provocare pentru America,și pe care va trebui să și-o asume, este conducerea nu a lumii occidentale,ca până atunci,ci a întregii lumi. Aceasta este provocarea începutului de secol XXI, afirmarea definitivă a Americii ca singura putere mondială, singurul garant al păcii și stabilității economice și politice în lume. Dacă este pregătită America pentru așa ceva? Eu cred că da! Cel puțin la nivelul clasei politice.

Michel AGLIETTA crede,că actuala criză nu va pune capăt globalizării,că mondializarea se va manifesta diferit ,vor fi mutații,deplasări de centre de gravitate,alt sistem de articulație și interacțiune a actorilor naționali și internaționali ,altă ORDINE MONDIALĂ.

,,În perioada crizei se nasc invențiile ,descoperirile și marile strategii.”

Acestea sunt reperele noii ordini mondiale,de care oamenii politici,bancherii, finanțiștii vorbesc aproape în cor. Este vorba despre recunoașterea,fără teamă,că lumea este acum și poate deveni în viitorul apropiat un stat care trebuie atent condus și supravegheat. Noua ordine mondială impune rezolvări mondiale la probleme mondiale. Ori fără lideri politici mondiali,fără organisme,instituții și reguli acestea nu vor putea fi niciodată rezolvate.

Baza geopolitică pentru asemenea rol există. SUA trebuie să evite regionalizarea sau, și mai rău,închiderea granițelor unor state importante cum ar fi să zicem China și India. Gilpin subliniază la rândul său că America trebuie să-și reafirme rolul conducător. Trebuie să extindă NAFTA la restul emisferei vestice și, în același timp,să răspundă chemării pentru o nouă rundă de negocieri globale în domeniul comerțului. Trebuie să conducă campania de reformare a FMI și Băncii Mondiale, astfel încît instituțiile de la Bretton Woods să fie garanți mai eficienți și mai siguri ai stabilității financiare mondiale și ai dezvoltării economice. SUA trebuie să cimenteze procesul globalizării luându-și în serios locul de lider mondial.

De acest proces de extindere a globalizării vor beneficia tot mai mulți oameni și populații. Binefacerile lumii civilizate și ale trehnologiei nu vor putea intra în state sau țări închise,izolate,ci în regiuni întregi, deschise schimburilor comerciale internaționale.Există investitori,corporații multinaționale,milioane de producători și consumatori,oameni care nu doresc pași înapoi și care pot beneficia de extinderea piețelor. Criza din 2007 semnalează necesitatea urgentă a extinderii regulilor ,a capitalului și tehnologiei. Așa cum spuneam , lumea capitalului ori se va extinde ori intră definitiv în implozie.

Nu sunt mulți politicieni europeni care să fi avut curajul și inteligența de a pune într-o ecuație corectă lumea financiară si cea politică.

1.4.Efectele asupra țărilor in curs de dezvoltare

Justin Yifu Lin arată în studiul său „Impactul crizei financiare asupra țărilor în curs de dezvoltare” că pe parcursul acestei crize care a captat atât demult atenția întregii lumi în ultimele luni, am urmarit cu mare îngrijorare cum aceasta depășește granițele sectoarelor afectate inițial.

Alan Greenspan a definit recent această criză drept un ”tsunami al creditelor care apare odată la un secol”,generată de un colaps al cărui cauze profunde se regăsesc în sectorul imobiliar american.Dar ea ne duce cu gândul și la alte metafore care amintesc alte catastrofe recente,pe măsură ce am observat că acest val uriaș a depășit ,rând pe rând,toate barajele economice. Unda de instabilitate s-a propagat de la un sector la altul,mai întâi de la sectorul imobiliar la cel bancar și în alte piețe financiare,iar apoi în toate domeniile economiei reale. Valul de criză depășit granița dintre domeniul public și cel privat,dat fiindcă lovitura primită de situațiile financiare ale firmelor private a impus,actualmente, noi cerințe împovărătoare asupra finanțelor din sectorul public.

Cel mai important efect de ordin economic al acestei crize îl reprezintă intensificarea transferului de tehnologie în lume dinspre țările dezvoltate înspre statele slab dezvoltate și în curs de dezvoltare. Prin modalitatea aleasă de combatere (prin expansiunea dolarului și a economiei americane) se vor obține cote ridicate de acces la tehnologii și de creștere economică,dar,în același timp, interdependența dintre statele și economiile lumii va crește.

Dar această perspectivă aproape că numai miră pe nimeni că și țara noastră a fost atinsă de:inflație,șomaj,criză.

Se asigură astfel,în urma lucrărilor G20 din aprilie 2009, continuarea expansiunii financiare și economice a Americii și capitalului american.

Este de așteptat o integrare și mai profundă a economiei lumii,a relațiilor financiare și economice internaționale. Țările în curs de dezvoltare vor putea beneficia pe termen lung de:

– investiții economice directe;

– investiții financiare și în piața de capital;

– îmbunătățirea infrastructurii;

– îmbunătățirea calității vieții;

– accesul la tehnologii;

– îmbunătățirea modului de valorificare și creșterea exporturilor;

– creșterea volumului remiterilor din străinătate.

În perioada 2000-2008,statele în curs de dezvoltare și-au crescut exporturile în medie cu 10,3 % pe an,cu toate că procentul anual de creștere a importurilor cu statele dezvoltate a fost de 4,4 % pe an.

Extinderea importurilor comerciale cu state dezvoltate reprezintă o cale sigură de creștere economică pentru țările în curs de dezvoltare.

Cele mai importante state ale lumii care au beneficiat de expansiune economică în perioada 2000-2008 sunt Brazilia,Rusia,India și China, așa-zisul grup „BRIC”.

În data de 18 iulie 2014, țările din grupul BRIC au anunțat un plan de a crea două noi instituții alternative la Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional.

Investițiile fixe brute în țările în curs de dezvoltare au crescut în medie cu 10,9 % pe an,în perioada 2000-2007,spre deosebire de media de 2,9 % în anii 1990 și 1,6% în anii 1980. Acest lucru se datorează în mare parte accelerării creșterii investițiilor în grupul BRIC de la 2,6 % media anuală în anii 1990, la 12,4 % în perioada 2002-2007.

Din 2003-2007, PIB-ul colectiv al țărilor în curs de dezvoltare a crescut cu peste 5 % în fiecare an,iar în 2006 rata respectivă a ajuns la 8 %.

Pentru statele în curs de dezvoltare,pe termen scurt,putem discuta despre:

– scăderea volumului exporturilor;

– reducerea cererii de bunuri de larg consum;

– creșterea dobânzii la împrumuturi;

– pierderi de capacități de producție prin plecarea unor investitori;

– șomaj,creșterea inflației;

– scăderea volumului sumelor repatriate;

– creșterea deficitului de cont curent;

– oprirea unor proiecte de investiții;

– creșterea numărului de împrumuturi neperformante;

1.5.Dimensiunile crizei

Ben Bernanke,președintele Băncii Centrale americane (FED) a recunoscut că a subestimat impactul pe care criza imobiliară din SUA avea să-l aibă asupra întregii economii într-un interviu acordat publicației The New Yorker:„Am greșit să spun la începutul crizei că turbulențele declanșate pe piața segmentului creditelor ipotecare cu grad mare de risc ar putea fi stăvilite.Relația de tip cauză-efect dintre problemele imobiliare și sistemul financiar pe ansamblu era complexă și putea fi prevăzută cu greu”.

Alan Greenspan,fostul președinte al FED arată la rândul său că „actuala criză economico-financiară mondială este,fără îndoială,cea mai gravă de la Al Doilea Război Mondial”.

Christian Chavagneux constată,în articolul intitulat ,,Criza subprimelor” din revista ,,Alternatives Economiques” ,că actuala criză are ca efect angajarea economiei mondiale într-o lungă perioadă de recesiune mult mai gravă decât cea din anii 1930.

Începând cu a doua jumătate a anului 2008,criza este globală,cuprizând toate sectoarele economice și mondiale,afectând marea majoritate a economiilor .

Cu un secol în urmă,adică în 1907,bancherul J.Pierpont Morgan a negociat un acord pentru salvarea sistemului bancar cu ajutorul Trezoreriei americane. În anul 2008,J.P.Morgan Chase a condus operațiunea de salvare a Bear Stear cu ajutorul Federal Reserve,aplanând o posibilă situație de panică.

Paul Rogers,consultant ORG și profesor la Universitatea Bradford spune că „ne confruntăm cu cea mai mare criză economică a ultimelor două generații.Alegerea pe care o vom face în următoarele câteva luni va determina dacă lumea devine mai pașnică sau mai puțin pașnică în următorii 10 ani”.

Toate vocile autorizate par să se îndrepte spre aceeași concluzie: este vorba de cea mai intensă criză economică de după 1929. Spunem „economică” pentru că în niciun caz,prin dimensiunile sale,nu poate fi redusă la o criză „financiară”. Este pentru prima dată când economiile statelor dezvoltate se clatină într-atât încât statul este nevoit să procedeze la naționalizări.

Anul 2008 ,anul crizei desfășurate ,jumătate din capitalizarea bursieră mondială,25.000 miliarde $ este suma pierderilor totale ocazionate de căderea burselor ,cu cea mai mare cădere la Reykjavik (-94,4%),Moscova(-72%),Shangai (-65,5%).Bursa din Paris a scăzut cu 42,7%,înregistrând cea mai mare cădere din istorie.

Daniel Dăianu ne arată,la rândul său,că este vorba de mai mult decăt o criză financiară. Securizarea ipotecilor a răspândit riscul financiar în economie într-o manieră în care expunerea băncilor la împrumuturi nefavorbile a devenit maximă.Din multe puncte de vedere metodele clasice de evaluare a riscului au devenit perimate.Complexitatea instrumentarului disponibil pe piața financiară arată că aceste metode sunt lipsite de încredere. Metodele econometrice, cantitative, folosite adesea în luarea deciziilor de investiții și în evaluarea riscurilor de pe piețele financiare dețin inerent o eroare conceptuală intrinsecă.

Riscul nu poate fi redus la câteva cifre de aceea este nevoie de o descriere mult mai complexă. Daniel Dăianu subliniază că sistemul actual încă funcționează pe premisa că instituțiile bancare și piețele securizate sunt două entități distincte.În ziua de azi această premisă nu mai este deloc valabilă. Când discutăm despre dimensiunile crizei actuale trebuie să ținem cont de un lucru foarte important și anume dimensiunile și complexitatea lumii economice mondiale de azi. Acum este mai adevărat ca niciodată că dacă America strănută există state ale lumii care deja au răcit. Dimensiunea globală a crizei financiare actuale este cea mai evidentă trăsătură a sa. În acest context trebuie să amintim că 64 % din rezervele monetare ale băncilor centrale ale lumii sunt păstrate în dolari. Totul este afectat: cursuri de schimb valutar,prețuri la aur și devize,prețuri la locuințe,prețuri la materii prime și materiale. Prin amploarea sa internațională și prin viteza de propagare criza actuală este mai intensă decât cea din 1929-1933. Inovațiile financiare „fabricate” în America au fost vândute în tot sistemul financiar-bancar mondial.În același timp a fost răspândit și riscul, nu numai posibilele avantaje.

Puterea în relații internaționale exprimă capacitatea unei națiuni de a utiliza activele sale tangibile și intangibile,astfel încât aceasta să influiențeze comportamentul altor națiuni.Exercitarea puterii se poate realiza pe cale militară, economică sau prin influiență. Modalitatea economică este calea prin care se pot influența regulile jocului în mod pașnic.

,,Piețele internaționale au devenit un monstru care trebuie disciplinat”

În luna august 2008,fostul șef al FMI, Kenneth Rogoff,făcea o declarație șocantă la o conferință pe probleme financiare în Singapore. Profesorul de economie de la Universitatea Harvard declara că problemele financiare ale SUA sunt abia la jumătatea drumului. El spunea că în următoarele câteva luni bănci majore de pe piața financiară americană vor intra în colaps adâncind și mai mult criza în care se află economia. Unele state din Europa de Est vor intra în faliment în următorii doi-trei ani, Ucraina, România și Ungaria fiind “potențiali generatori de oscilații”, a avertizat Kenneth Rogoff.

Cap.II CRIZA ECONOMICA DIN ANUL 2008

Criza economică a inceput in 2007 cu termen de finalizare incert ,reprezinta un subiect preocupat pentru multa lume .Este probabil cea mai grava criza din ultimi 80 de ani.Este de asemenea ocazia pentru economisti de a da cartile pe față și de a pactiza deschis cu una din cele doua tabere doctrinare principale:curentul mainstream care se declara in favoarea cresteri rolului statului in economie ,respectiv grupul celor care cred in virtuțiile sistemului economic de piață.

Criza economică  a început când s-a pierdut încrederea investitorilor  americani în ipotecarea securitizată ,ce condus la o criză de lichidități ce a determinat o injectare substanțială de capital în piețele financiare din partea Rezervei Federale americane, a Băncii Angliei și a Băncii Centrale Europene. Indicele TED spread (ce descrie riscul de creditare perceput în economia generală) a sărit în iulie 2007, a oscilat vreme de un an și apoi a crescut din nou în septembrie 2008, atingând valoarea record de 4,65% în 10 octombrie 2008. Criza s-a agravat în 2008, întrucât bursele de valori din lume s-au prăbușit sau au intrat într-o perioadă de instabilitate acută. Un număr mare de bănci, creditori și companii de asigurare au dat faliment în săptămânile ce au urmat.

Factorul determinant fundamental al crizei actuale este politica inflationista de la inceputul anilor 2000.Sentimentul de nesiguranță al agentilor economici a atins apogeul cu atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001,autoritatiile monetare americane au crezut ca se afla in fata unei recesiuni de anvergura.

S.U.A nu a mers singură in acest razboi contra stabilitati economice .Pana in 2006 rata reala a dobanzi in zona euro si in Japonia sa situat ,de asemenea ,la un nivel apropiat de zero.

Lipsa de realism a a economistilor care ,ex-post,au cerut principalelor state sa isi coordoneze mai bine politicile ,ca si cu lipsa coordonari ne-ar fi impins la criza.În realitate lucrurile stau exact pe dos .Tocmai coordonarea este cea care a determinat extinderea echilibrului economic la scara planetara.Astfel,s-a dovedit inca o data ce inteleg guvernele prin oordonare,orchestrarea inflației in mod concertat.

2.1.Economia SUA și rolul său în declanșarea crizei

Mulți apreciază că actuala criză financiară își are originile în scăderea dramatică a prețului locuințelor în SUA sau în căderea pieței creditului pentru locuințe.Promotorii imobiliari și instituțiile de credit și-au dat seama,la începutul anului 2007 ,că numărul clienților lor,care nu-și mai pot plătii datoriile,este în creștere.Bancherii americani au știut că această poveste se poate termina rău,ei au distribuit credite ,,subprime” ,ei le-au numit așa pentru că știau că ar fi dificil de a fi rambursate.

Aceast punct de vedere este cel puțin incomplet. Cauzele fundamentale ale crizei financiare sunt mai adânci, atât de natură macroeconomică, cât și de natură microeconomică, lucru menționat recent de mai mulți analiști: Altman (2009), Buiter (2008), Blanchard (2009). Cele două tipuri de cauze s-au intercondiționat în producerea crizei. S.U.A a avut un rol esential in producerea crizei financiare actuale,unul din factori producerii crizei a fost lichiditatea abundentă creată de principalele bănci centrale ale lumii (FED, BOJ) și de dorința țărilor exportatoare de petrol și gaze de a limita aprecierea monedei. De asemenea, a existat o suprasaturare cu economisiri, generată de integrarea crescândă în economia globală a unor țări (China, Asia de Sud-Est în general), cu rate mari de acumulare, dar și de redistribuirea globală a avuției și a veniturilor către exportatorii de bunuri tari (țiței, gaze naturale etc.). Lichiditatea abundentă și suprasaturarea cu economisiri au creat resurse disponibile pentru investiții, inclusiv în instrumente financiare sofisticate, nu ușor de înțeles de către unii investitori.

Criza economica declansata initial in Statele Unite, s-a extins in Europa Occidentala si, pe fundalul globalizarii, s-a raspandit in restul lumii.Criza financiara si economica internationala din 2008 a precipitat o neincredere grava in functionalitatea institutiilor financiare ale capitalismului contemporan. Inevitabil, criza are efecte defavorabile asupra cresterii economice globale si va avea consecinte politice, strategice si sociale. Recesiunea economica generata de haosul din sistemul financiar a timorat profund publicul, cercurile de afaceri si liderii politici.

Incercand sa previna falimentarea in masa a bancilor si a fondurilor de asigurare, guvernantii din America si din Europa Occidentala au nationalizat o mare parte din sistemul financiar autohton. Ceea ce contravine principiilor capitalismului modern si imputerniceste statul in detrimentul sectorului privat, depreciaza validitatea 'valorilor' asociate cu piata 'libera' si erodeaza imaginea modelului economic promovat de Statele Unite in restul lumii. Actuala criza mondiala este cea mai grava care s-a produs dupa marea criza economica interbelica.

Economia S.U.A este pe cale sa intre intr-o severa recesiune ca urmare a celui mai periculos soc care a lovit pietele financiare mature dupa anul 1930. Principalele economii dezvoltate au intrat in recesiune. Factorii de decizie trebuie sa aleaga intre stabilizarea conditiilor financiare, pe de o parte, si intrarea economiilor lor intr-o faza de coexistenta a recesiunii cu inflatie ridicata, pe de alta parte.

Barack Obama,proaspăt ales președinte ,declara în noiembrie 2008 că economia americană este confruntată cu ,,o criză de proporții istorice”.

În decursul ultimlior 30 de ani ,SUA au devenit cel mai mare debitor mondial.Circa 45% din bonurile de trezorerie americane sunt deținute de investitori străini,publici și privați.

În SUA sa inundat piata cu dolari ieftini pentru a potoli apetitul pentru lichiditate a institutiilor falite,in felul acesta hazardul moral se va agrava.In schimb intr-un context similar ecomiiile emergente au fost consiliate sa isi creasca dobanzile pentru asi apara cursul de schimb, este desigur ,vorba de inconsecventa aici.Oricat ne-ar fi de greu sa acceptam ,SUA poate sa faca inflatie pentru ca dolarul poate fi cu greu inlocuit din postura de moneda internationala.

S.U.A este țara care dă tonul in economia mondiala fiind leaderul grupului conventional 7+1 .SUA reprezintă forta economica si politica numarul unu din lume,care nu are egal in prezent si in perspectiva apropiată.Parerea multor specialisti este ca SUA nu va avea rival pe plan economic nici in secolul XXI chiar daca actualmente se afla in criza economica mai accentuata decat in alte state dezvoltate.

Lumea se confrunta cu foarte multe cazuri de datorie publica ridicata si deficit bugetar mare, insa statele trebuie totodata sa pompeze importante fonduri in sistemul financiar. Uniunea Europeana preconizeaza validarea criteriului de la Maastricht privind deficitul bugetar – 3% din PIB.

Guvernele au emis cantitati uriase de titluri de stat pentru a-si finanta nevoile de fonduri pe termen scurt. Titlurile de stat americane aflate in portofoliul guvernelor straine reprezinta 25% din total. Cca. 60% din datoria publica externa a SUA este detinuta de bancile centrale din alte tari, in particular de banca centrala a Japoniei si a Chinei.

Guvernul Statelor Unite si unele guverne din Europa, incercand sa refaca stabilitatea, au nationalizat parti ale sectoarelor lor financiare intr-o masura care contrazice insesi bazele capitalismului modern. Intreaga lume pare astazi ca isi schimba cursul, indreptandu-se catre o perioada in care rolul statului va fi mai mare, iar cel al sectorului privat va fi mai mic.

In 2008, actiunile oferite pe pietele internationale si-au pierdut intre 20 si 70% din valoarea avuta in 2006 si 2007. Liderii politici din multe tari, speriati de consecintele drastice ale crizei, sunt de acord ca obiectivul prioritar trebuie sa fie prevenirea prabusirii sistemului financiar international. Ei sunt constienti ca statele, in mod individual, nu pot sa restabileasca increderea in institutiile bancare si de investitii decat daca isi coordoneaza actiunile anticriza. Cu toate acestea, sub presiunea politica autohtona, liderii multor state vor fi inclinati sa actioneze in interes strict national si sa apeleze la masuri protectioniste ca sa-si apere institutiile proprii de criza si ca sa previna achizitionarea lor de catre interese straine.

Economistii experimentați precum Joseph Stiglitz nu s-au abtinut sa remarce ipocrizia decidentilor politici din statele dezvoltate care,in urma cu 10 ani ,le-au aratat tarilor (intamplator ,in dezvoltare) afectate o cale de iesire din criza pe care astazi ,ei refuza sa mearga.Cu ceva ani in urma eram bombardati cu teorii de tabara prin care ni se spunea ,de exemplu,ca ,,pledoria in favoarea unui comert liber e o forma de fundamentalism doctrinar ,in conditiile in care si tarile bogate isi protejeaza anumite sectoare,,.

In 2007 si 2008, cetatenii americani au pierdut o treime din avutul personal. Valorile caselor si cladirilor, estimate la 13 trilioane de dolari in 2006, au scazut sub 8 trilioane in 2009. Economiile directe ale cetatenilor au descrescut cu 1,2 trilioane. In aceeasi perioada, fondurile de pensii particulare s-au devalorizat de la 11 la 8 trilioane. Aceste pierderi exorbitante au socat populatia americana. Ca sa evite agravarea starii de panica, Banca Centrala a SUA (Federal Reserve) a pus prompt la dispozitia fondurilor de pensii o suma de 540 miliarde de dolari si a alocat 700 de trilioane de dolari pentru uzul bancilor si al companiilor de asigurare in prag de faliment.

            In ianuarie 2009, valoarea actiunilor din bursele americane a scazut cu 50% din valoarea pe care o avusesera in prima jumatate aanului 2007. Aceste pierderi considerabile au semnalat ca Statele Unite se afla in cea mai grava recesiune economica din ultimii 75 de ani. In ultimii doi ani, cheltuielile deficitare ale guvernului de la Washington au creat datorii imense.Poporul american a fost lovit de criză,nu numai în economie ci și în mândrie,de aceea instalarea președintelui Barack Obama a fost așteptată ca un moment de început al revenirii la încredere în sistemul economic american, în cel financiar,bancar și rolul de lider al SUA în lume. Criza financiara si economica din America s-a extins rapid in restul lumii. Europa a intrat in recesiune economica. Incercand sa stabilizeze entitatile financiare interne si sa-si revigoreze economia, guvernantii din Europa Occidentala au investit sume uriase in structurile financiare interne, au nationalizat o buna parte dintre banci si au redus impozitele ca sa stimuleze economia.

2.2.Cauze ale crizei economice din anul 2008

Asa cum se intampla de fiecare data cand autoritatile politice sunt nevoite sa raspunda provocarilor schimbarii,criza financiara ne-a luat si acum pe nepregatite.Chiar si in 2007,majoritatea analistilor prevedeau cel mult o incetinire a cresterii economice in SUA,estimand ca pagubele generate de creditele subprime nu vor reverbera la nivelul intregului sistem financiar,si cu atat mai putin la nivelul economiei mondiale.

La fel cum s-a intamplat si in cazul Marii Depresiuni(1929-1933 nici o altă criză economică nu a avut consecințe atât de grave ca aceasta și nici o alta nu a durat atât de mult),peste cativa ani va merge vorba ca actuala criza nu a fost anticipata de nimeni.Deci,daca nu au existat avertismente,nimeni nu poate fi inculpat pentru vina de a nu fi prevenit-o.Mai ales autoritatile publice vor fi exonerate de raspundere.De fapt,in ciuda evidentei (care atesta impactul decisiv al politicii monetare si a celei de reglementare in supraincalzirea economiei) cosmetizarea rolului prost jucat de institutiile statului a inceput deja.

Insa Marea Depresiune a fost prevazuta de cativa economisti (Ludwig von Mises este unul dintre ei),iar avertismentele privind sosirea invitabila a unei crize n-au lipsit nici acum.Intr-un ocean de mediocritate au existat cativa dezidenti (chiar economisti mainstream) care au jucat rolul Cassandrei.

Cristina Peli,îi citează pe economiștii Milton Friedman și Ana Schwartz,cei care priveau Marea Depresiune ca pe o ,,boală americană” răspândită pe glob.

,,Istoria nu se repetă,cel mult ea rimează”

De exemplu, Nouriel Roubini a avertizat in 2006 asupra pericolului iminent ca in urma prabusirii pietii ipotecare si a dezechilibrului de pe piața creditului lumea să intre într-o criză cum rar poți vedea.

Ca aceasta criza reprezinta faza finala a unui ciclu clasic boom-bust,alimentat de expansiunea creditului este o idee impartasita de unul dintre cei mai cunoscuti istorici ai economiei-Michael Bordo.

Intr-o vreme in care,parafrazând titlul faimoasei cărți scrise de Fukuyama,multi s-au grăbit sa decreteze "sfarsitul istoriei inflatiei",criza financiara atesta mai degraba impasul modelelor macroeconomice conventionale.Teoria mainstream afirma ca stabilitatea preturilor aduce cu sine echilibrul economic.Cu mentiunea ca ,potrivit retetei prescrise de economistii cu experienta ,prin stabilitatea preturilor se intelege un pic de inflatie,dar nu prea multa,care sa dea agentilor economici optimismul necesar cresterii economice.Exact cum putin vin,dar nu prea mult,asigura starea de spirit adecvata pentru o seara romantica.

In conditiile unei productii crescande de bunuri si servicii,mentinerea stabilitatii preturilor necesita injectarea de bani in economie.Masa monetara trebuie sa creasca "pentru a acoperi nevoile comertului".Dupa cum au explicat Ludwig von Mises si Friedrich Hayek- doi economisti ale caror scrieri fara ecuatii complicate si fara modele nerealiste sunt considerate prea obscure de majoritatea economistilor de astazi- sporirea masei monetare duce,ceteris paribus,la scaderea ratei dobanzii,distorsionarea preturilor relative si la declansarea unui avant artificial urmat inevitabil de recesiune.

La criza se ajunge,asadar,inevitabil in urma expansiunii creditului.Iar criza pe care o traversam se inscrie intr-o serie de "ilustre" recesiuni care au urmat unui avant nesustenabil pe fondul stabilitatii preturilor.

Avem,in primul rand,chiar cazul Marii Depresiuni. In SUA,nivelul prețurilor a scazut cu 10 % intre 1925 si 1930,o perioada caracterizata de altfel de o puternica expansiune a creditului.Inaintea acesteia,in secolul al XIX-lea,au existat evenimente similare.

Menționăm că,criza bancara australiana din 1893,care a reprezentat punctul de inflexiune al unui boom economic hranit de o expansiune considerabila a creditului,a carui pondere in PIB a crescut cu doua treimi intr-un deceniu.In intervalul respectiv,in ciuda cresterii apreciabile a preturilor sectorului imobiliar (practic o dublare a acestora),nivelul general al preturilor s-a situat pe un trend descendent.

Printre exemplele mai recente mentionam cazul Japoniei intre 1980-1990. O rata nesemnificativa a inflatiei (a fost zero intre 1986 si 1988) a fost insotita de cresterea exploziva a cotatiilor bursiere si a celor imobiliare.In acest ultim sector preturile s-au triplat in doar patru ani (1985-1989). Dupa acest episod,Japonia a intrat intr-o lunga recesiune,marcata de numeroase falimente ale unor banci si companii.

Recesiunea economiei japoneze a fost precedata de o criza similara care a afectat profund mai multe natiuni din Asia de Sud-Est in 1997. In Coreea ,de pilda,anii 1990 au fost ani de dezinflație,rata creșterii prețurilor scăzând de la 11 % la inceputul deceniului la 4 % inainte de eruperea crizei. Thailanda,Indonezia si Malaiezia au cunoscut tendinte similare ale nivelului preturilor,dar in intreaga regiune creditul s-a extins puternic.Expansiunea institutiilor financiare a determinat un boom la bursa si in domeniul imobiliar,la fel cum s-a intamplat in SUA in anii 1920 si in Japonia in anii 1980.

Nici criza din Romania nu survine intr-un context prea diferit: am avut desinflatie simultan cu cresterea a creditului si a pietei imobiliare.Este pueril sa dam vina,asa cum incearca unii (in principal guvernantii) pe criza din strainatate. Chiar daca SUA nu ar fi cunoscut turbulentele pe care le stim,economia Romaniei nu ar fi scapat de probleme. Criza actuala,indiferent daca ne raportam la nivel

national sau international,face parte dintr-o "specie" consacrata.

Oare cata "experienta" si "expertiza " iti trebuie ca sa te ia prin surprindere ?

Coexistenta si succesiunea diferitelor forme de viata la nivelul "intregului viu" ridica problema interactiunii dinamice dupa regula "intregilor integrati",legea crizelor afirmandu-se in interiorul fiecarei forme de viata,pe sensul ei normal de evolutie,dar si la nivelul sistemelor aflate in armonie.

Intalnim,asadar,criza in evolutia tuturor formelor de viata din mediul natural,criza in evolutia fiintei umane,precum si criza in mediul creat de om,sub forma crizei comunitatii umane,a organizatiei de afaceri publice si private,a famillilor umane si institutionale,a societatii in ansamblul ei.

Gândurile ,starea lăuntrică,dorințele par să ne conducă viața .”Dacă purtăm în noi gânduri rele,diavolești,atunci se nimicește și pacea noastră launtrică”.

Spre exemplu,economia sau viata economica a unei tari se poate afla in criza atunci cand parametrii sistemului economiei,legati de:productivitatea muncii,veniturile factorilor de productie,competitivitatea in relatiile economice de afaceri,rata de ocupare,nivelul inflatiei si gradul de poluare a mediului etc.,inregistreaza evolutii de contrasens din punctul de vedere al sanatatii organizatiilor de afaceri,al comunitatilor umane,al familiilor si membrilor acestora,al institutiilor si bugetelor administratiilor centrale si locale etc.

In calitate de stare in evolutia vietii,in toata biodiversitatea sa,dar si in sociodiversitatea mediului creat de om, criza pune in evidenta aparitia unui pericol care ar putea sa ameninte supravietuirea,in toate formele de coexistenta a ei,dar si nasterea unei oportunitati generatoare de speranta in calitate de motivatie de sens.

Interpretand criza din perspectiva pericolului care ameninta supravietuirea organismului viu,indifierent de natura lui,trebuie sa cautam in inteligenta acestuia caile (ce pornesc chiar din interiorul sistemului viu) care pot fi urmate.

Potrivit specialistilor ,ar fi posibile doua cai: prima este lupta pentru supravietuire si a doua este adaptarea la exigentele supravietuirii.

De fapt,daca am considera criza ca un fenomen normal in evolutia intregilor integrati la nivelul viului comun,am putea sa ne apropiem cu intelegere de interpretarea "triadei tragice" pe care Victor Frankl o aseza la baza "optimismului tragic".

Prin violența ei ,criza face să se vorbească și să se scrie mult despre ea ;ceea ce este firesc și util.

In interpretarea lui Mircea Vulcanescu,"termenul generic criza e imprumutat din medicina,unde reprezinta momentul de culminatie a bolii,clipa temperaturii maxime care precede nasterea,sau rasturnarea de tendinta,vreau sa zic:scaderea febrei si covalescenta. In viata economica moderna,criza inseamna ,de asemeni,rasturnare de tendinta caracterizata prin prabusirea preturilor ajunse la maximul efervescentei speculative in faza prosperitatii,asa cum sunt inregistrate de mercuriale,aceste termometre ale vietii economice moderne".

2.3.Modul de manifestare a crizei din 2008

“Criza economica nu atinge deloc pe cei bogati,gasitori intotdeauna a unor solutii pentru a-si proteja milioanele ci pe dezmostenitii soartei”

Criza s-a manifestat prin prăbușirea cotațiilor titlurilor listate la bursă, restricționarea accesului la credit prin creșterea dobânzilor și înăsprirea condițiilor de creditare, încetinirea producției, scăderea cererii industriale, creșterea inflației, volatilitatea cursului valutar, creșterea deficitului bugetar.

Criza financiară internațională s-a manifestat în special în sistemul bancar.

Manifestarile crizei se pot sintetiza in evolutia macroeconomica ,pe de o parte dar mai ales prin constrangerile economice si financiare la care a fost supusa marea majoritate a populatiei.Sub presiunea unui buget saracit de criza si a nevoii de a plati pensile,salariile si rata mare a somajului ,multe tari s-au indatorat tot mai mult pe parcursul anilor.Imprumuturile la FMI,Comisia Europeana si de la bancile de pe piata locala,au dublata datoriile tarilor ,astfel agravand situatia .Numai in Romania de la o datorie publica de 109,1 miliarde lei echivalent cu 21,6% din PIB,la sfarsitul anului 2008,Romania a ajuns sa inregistreze o datorie de 193,89 miliarde lei (37,9% din PIB),la 31 decembrie 2010. Chiar dacă criza financiară s-a manifestat mai ales în sistemul bancar, în România acesta nu a fost grav afectata din cauza lipsei expunerii pe “active toxice” , cât și grație politicilor prudențiale implementate și menținute în mod consecvent de BNR.

Un alt mod de manifestare a crizei ,au fost reducerile salariilor.In Romania criza economica a dus la cresterea nivelului TVA general de la 19% la 24% , o masura care desi este corecta din punct de vedere macroeconomic a condus la o inasprire a conditiilorde trai ale populatiei deoarece se aplica in egala masura la alimentele de baza si la energie.Pe langa toate astea a avut loc o reducere puternica a valorii,precum si a ponderii in PIB ,a cheltuielilor pentru invatamant cercetare si sanatate ,care isi va face simtit efectul negative asupra dezvoltarii sociale si economice al Romaniei in urmatorii 5-10 ani .Pozitia 95 din 132 tari ocupata de Romania in cel mai recent clasament pentru dezvoltare umana al Natiunilor Unite ,cu doar 3,5% din PIB alocate educatiei este edificatoare. Criza financiara si economica international din 2008 a manifestat o neincredere grava in functionalitatea institutiilor financiare ale capitalismului contemporan . Inevitabil criza se manifesta defavorabil asupra cresterii economice globale si va avea consecinte strategice si sociale.Criza sa manifestat intr-un mod rapid si sa extins foarte repede,declansata initial in SUA ,criza s-a extins si in Europa occidental si ,pe fundalul globalizarii,s-a raspandit vertiginous in restul lumii.Incercand sa previna falimentarea in masa a bancilor si a fondurilor de asigurare , guvernanti din America si Europa occidentala au nationalizat o mare parte din sistemul financiar autohton.In 2008,actiunile oferite pe pietele internationale si-au pierdut intre 20-70% din valoarea avuta in 2006-2007.Criza financiara si economica din America ,s-a manifestat rapid in restul lumii.Europa a intrat in recesiune.

2.4.Posibilitati de combatere a crizei.Stabilitatea economica.

Incercand sa intelegem reactia autoritatilor monetare (din SUA si de pretutindeni) la panica financiara,deschidem manualul la capitolul dedicate bancii centrale si politicii monetare.Acolo aflam ca functia primordiala pe care o indeplineste banca centrala este cea de creditor in ultima instanta (lender of last resort).

Citim mai departe si aflam ca in acest rol,banca centrala actioneaza precum o banca a bancilor,oferind lichiditati bancilor care se confrunta temporar cu o penurie de rezerve. Cum de ramane o banca fara lichiditati ? In aceasta situatie se ajunge,de pilda,daca intr-o zi retragerile de numerar sunt mai mari decat intrarile sau,intr-un caz si mai grav,daca deponentii se precipita in masa sa isi retraga banii depusi.Banca nu poate face rost de bani decat daca isi lichideaza activele,insa acest proces dureaza. Intre timp,pentru a-si respecta obligatiile,banca se poate imprumuta de la alte banci,care au un surplus temporar de lichiditati, sau de la banca centrala.

Aceasta din urma are intotdeauna bani sa ii ofere pentru ca pur si simplu cu asta se ocupa – produce bani. Rezumand,rolul bancii centrale este sa suplimenteze rezervele bancilor atuci cand acestea au nevoie de ele.

Pare simplu? Ei bine,nu este asa. Poate ca ati inteles cat sa puteti lua un 10 la examenul de Economie,dar sunteti inca departe de a putea intelege ce face in realitate banca centrala.Pentru acest lucru va mai trebuie inca…experienta.

Sa luam cazul bancii centrale americane- Fed.Ben Bernanke,guvernatorul acestei institutii,a decis ca bancile americane se confrunta cu o criza de lichiditate si a actionat decis (stilul bulldog) in consecinta, sporindu-le rezervele de 10 ori.In urma acestui tsunami de lichiditati,ar fi trebuit sa ne asteptam ca toata lumea – bancile,investitorii,presa – sa se calmeze si jocul sa se reia de unde a ramas. Numai ca nu este asa.

Misterul poate fi totusi usor de dezlegat.Potrivit manualului banca centrala trebuie sa ofere rezerve atunci cand bancile pierd numerar datorita retragerilor operate de deponenti.Daca ne uitam peste statistici constatam ca nu este cazul.De fapt,nici nu este nevoie sa privim statisticile.Este destul de clar ca publicul american nu este speriat de posibilitatea de a nu-si recupera banii depusi.

Mai mult afectate de criza financiara sunt bancile de investitii.Aceste institutii nu accepta depozite curente si nu sunt o componenta a sistemului de plati.Tocmai de aceea nu am asistat la declansarea unei panici bancare in adevaratul sens al cuvantului,cu deponentii ingramadindu-se sa-si retraga banii.

Realitatea este ca pur si simplu sistemul bancar nu se confrunta cu o criza de lichiditate,ci cu efectele unor investitii eronate in trecut.Problema nu poate fi depasita decat prin asumarea acestor erori si a pierderilor aferente.

Firesc ar fi ca unele fonduri si banci de investitii sa falimenteze, pentru ca au decis sa cumpere active financiare,avand la baza garantii ipotecare indoielnice. Ele nu au estimat corect riscul pe care si-l asuma,iar acum se confrunta cu o problema de solvabilitate.

Intre problema solvabilitatii fondurilor de investitii si cea a lichiditatii bancilor comerciale este o diferenta sensibila.Suficient de mare incat sa nu incape in manualul de economie. Prea mica insa pentru ochiul exersat al bancherului central.

De trei ura pentru Bradford DeLong! Intr-un articol recent acest economist- care in niciun caz nu poate fi inclus in tabara "fundamentalistilor pietei",a celor care gasesc mereu cate un nod in papura interventiei statului in economie- recunoaste ca de aproape doua secole experimentam socialismul monetar.Putem admira astfel in toata splendoarea inconsistenta economistilor din curentul academic principal:pe cat li se pare de respingatoare perspectiva de a planifica central preturile la case,paine,lapte,masini,etc.,pe atat de atractiva li se pare ideea de a stabili discretionar unul din preturile esentiale din economie:rata dobanzii.

Doctrina potrivit careia pretul creditului (rata dobanzii) trebuie controlat de stat s-a instalat confortabil in gandirea economica cu mult timp inainte ca socialismul sa-si arate coltii. De ceva ani,ea a parut mai la moda ca niciodata. Adoptarea strategiei de tintire a inflatiei ca reteta pentru politica monetara optima include printre ingredientele esentiale manipularea ratei dobanzii pentru reglarea dezechilibrelor macroeconomice. Studentii teoriei monetare sunt invatati cum banca centrala planifica riguros masa monetara si creditul folosind "regula Taylor" de modificare a ratei dobanzii.

Interventionistii de pretutindeni isi savureaza moentul de glorie,jubiland la gandul ca economia de piata libera a "mai dat-o in criza" odata.Desigur,printre urale de bucurie,nu se abtin sa nu ne predice – "v-am spus ca asa o sa se intample" – dupa care sa ne prescrie vechile solutii keynesiene de iesire din impas cu satisfactia tampa a profesorului care la examen se razbuna pe studentul care in timpul anului a chiulit de la curs.

"Suntem toti keynesieni acum!"- pare sa fie explicatia pentru sustinerea unui rol mai activ al statului in gestionarea economiei.

Aceasta incercare este la drept vorbind dificila,nu pentru ca teoria keynesiana ar reprezenta un corp ideatic solid,ci deoarece,la 70 de ani de la disparitia marelui ideolog,inca mai exista controverse in legatura cu "cea vrut sa spuna de fapt Keynes".

Atat cat pot sa inteleg din Keynes,rezolvarea crizei se bazeaza pe urmatoarele trei principii:

1.Reducerea activitatii economice si cresterea somajului sunt cauzate de reducerea cererii agregate (a investitiilor si a cheltuielilor publicului);

2.Cererea agregata este intr-o forma atat de slaba deoarece bancile restrang creditul;cresterea ratei dobanzii si atitudinea prudenta a bancilor care reduc pragul de indatorare al debitorilor si le solicita acestora mai multe garantii lasa investitorii fara suport financiar;

3.Pentru a rezolva problema ,guvernul si autoritatile monetare trebuie sa reduca rata dobanzii si sa preia riscul creditarii.

Keynesienii sustin ca o economie intra in criza atunci cand cheltuielile totale nu mai tin pasul cu cresterea venitului total.Este posibil ca publicul sa pastreze o proportie mai mare din venit in forma lichida (sa tezaurizeze). In acest caz se produce o "scurgere" (leakage) neta,adica ramane o suma de bani din venitul economisit care nu se mai intoarce sub forma de cheltuieli pentru investitii. Statul trebuie sa intervina pentru a repara circuitul economic pompand bani, mai intai pe piata creditului si apoi (daca bancile sau publicul refuza cu indaratnicie mariajul creditarii,in ciuda dobanzilor mici) prin sporirea cheltuielilor bugetare.

Cresterea cheltuielilor guvernului se poate manifesta concret prin acordarea de subventii unor ramuri economice adoptarea unor programe de inarmare sau inceperea unor ample lucrari publice (constructia de autostrazi,de exemplu).Pentru Keynes,detaliile cheltuielilor publice sunt mai putin importante. Asa cum el insusi a admis,daca statul vrea sa construiasca piramide,nimic nu-l opreste. Important este ca guvernul sa construiasca,"injectand" bani in economie, pentru a compensa sumele economisite de agentii economici privati.

Keynes a inteles ca incurajarea prea intensa a publicului de a cheltui,ca si monetizarea cheltuielilor publice,ar putea duce la inflatie,dar cand se intampla acest lucru inseamna ca in circuitul economic sunt prea multi bani,iar statul trebuie sa intervina in sens invers,reducand cheltuielile,avand excedent bugetar si eliminand masa monetara in surplus. Filosofia keynesiana se rezuma astfel la politica anticiclica de tip stop&go :deficit bugetar si emisiune monetara cand populatia economiseste prea mult si economia este in criza,respectiv excedent bugetar si stoparea emisiunii monetare cand cererea agregata este prea mare iar preturile cresc.

La nivel international,politica keynesiana de stimulare trebuie aplicata in economiile care acumuleaza excedent, nu in cele cu deficite.In perioada interbelica (nu si acum), SUA se incadra in prima categorie. Astazi,statele asiatice ar trebui sa duca misiunea scoaterii lumii din criza. Desigur,daca luam de bune politicele prescrise de Keynes.

Realitatea nu se conformeaza contextului imaginat de Keynes atunci cand a predicat principiile dupa care trebuie rezolvata criza.Grupul economistilor care-si sorb cu placere salariul din fondurile publice nu par sa ia in seama acest fapt si,bazandu-se probabil pe proverbul care ne spune ca "daca o chinuim suficient de mult,natura va sfarsi prin a marturisi", ne spun ca solutia nu poate veni decat de la un "plan de stimulare" a economiei.

Decidentii politici si consilierii lor favoriti nu au invatat ca perspectivele crizei vor persista atat timp,investitiile eronate facute in trecut nu sunt lichidate,iar structura productiei nu se reformeaza pentru a reflecta preferintele reale ale publicului.Cheltuielile fiscale intarzie lichidarea,consolidarea si restructurarea activitatilor economice deoarece prin definitie statul nu incearca decat sa salveze si sa subventioneze structura de capital existenta.

Pericolul care mi se pare demn de luat in seama nu este cel al intrarii intr-o depresiune de genul celei din anii 1930 ,ci intr-o perioada de stagflatie,similara celei din anii 1970,o perioada caracterizata prin coexistenta unei rate ridicate atat a somajului,cat si a inflatiei. La aceasta situatie s-a ajuns tocmai datorita "stimulentelor" la care a fost supus cu pacientul economic de-a lungul timpului.

Cap.III CRIZA ECONOMICA DIN ANUL 2008 SI ECONOMIA ROMANIEI

3.1 Situatia economică a Romaniei la finalul anului 2008

Deși se află departe de epicentrul crizei financiare ,economia României nu se află la adăpost de efectele declinului care a îngenuncheat marile piețe international.

2008 – Anul in care cea mai grava criza din 1929 incoace a lovit si Romania

Multi economisti au sperat ca Romania nu va fi afectata de criza ce incepuse in SUA inca din vara lui 2007.

Insa, pe masura ce criza creditelor s-a extins in toate centrele financiare puternice ale lumii, increderea intre institutiile financiare s-a pierdut, bancile nestiind care este situatia financiara a concurentilor si temandu-se ca daca dau bani cu imprumut, s-ar putea sa nu-i mai poata recupera.
Astfel s-a creat un blocaj financiar propagat in valuri si catre institutiile financiare romanesti. 
Domeniile cele mai afectate se anunta a fi industria auto, industria prelucratoare si cea textila, sectorul constructiilor si industria lemnului,
Au fost anuntate numeroase concedieri, renuntari la contractele de munca temporare, trimiteri in somaj tehnic, numarul persoanelor afectate urmand sa se situeze intre 100.000 si 400.000, potrivit analistilor. 
Astfel, presedintele Asociatiei Nationale a Exportatorilor si Importatorilor (ANEIR), estima ca disponibilizarile vor viza intre 100.000 si 300.000 de angajati din productia pentru export, iar presedintele Consiliului National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii (CNIPMMR), constata ca firme din 30 de judete au disponibilizat de la inceputul lunii octombrie aproape 50.000 de angajati.
Statistica oficiala arata ca economia romaneasca a inceput sa se resimta in ultimele trei luni ale anului. Astfel, productia industriala a scazut cu 0,7% in octombrie fata de luna anterioara, in timp ce fata de luna similara din 2007 aceasta s-a diminuat cu 3%, din cauza comprimarii cu 4,6% a industriei prelucratoare, care nu a putut fi compensata de cresterile din sectorul de utilitati si din industria extractiva, potrivit datelor publicate de Institutul National de Statistica (INS).
In plus, cifra de afaceri din comertul cu amanuntul, care exclude vanzarile de autovehicule si motociclete, a scazut in octombrie cu 19% fata de luna precedenta, iar ritmul anual de crestere s-a temperat semnificativ, la 8,6%. Comenzile noi din industrie au fost cu 3,6% mai mici in octombrie decat in luna anterioara, ca urmare a scaderilor din sectorul bunurilor de capital si al produselor de uz curent, potrivit INS.
Importurile de bunuri in Romania si-au incetinit semnificativ ritmul de crestere in octombrie, la 3,6% raportat la aceeasi luna din 2007, in timp ce exporturile au avansat cu 13,3%, evolutie care a redus deficitul comercial lunar cu 9%

Piața imobiliara a fost prima care a cedat.

Piața de construcții a fost foarte sensibilă la fluctuațiile de pe piețele financiare international.Specialiști preconizau că în 2009 construcțiile vor crește cu 13% de două ori și jumatate mai lent decât in 2008.

Bursa de la București s-a impus in topul sectoarelor grav afectate de criza financiară.

Analistii imobiliari spun ca, datorită crizei imobiliare internationale si a conditiilor de creditare, preturile locuintelor mai vechi au scazut in medie, de la inceputul anului 2008, cu 30%, in timp ce la apartamentele noi scaderea a fost de 5-10% .

Tranzactiile din piata imobiliara au inceput sa scada din vara lui 2008, pe seama evolutiei incerte a preturilor pe plan international. In luna octombrie, insa, piata aproape ca a inghetat, in conditiile in care blocarea financiara la nivel international a fost dublata de noile masuri de limitare a creditarii impuse de BNR. Însă pe de alta parte, temperarea cresterii preturilor la constructii si terenuri era de asteptat dupa scumpirile galopante din ultimii 5 ani.

Însă cât priveste numărul tranzactiilor imobiliare, acesta a scăzut cu 20,8% in octombrie 2008 față de aceeași lună a anului trecut, până la 41.672 unități, potrivit ultimelor datele prezentate de Institutul National de Statistica.

Piata auto in cadere libera.

Constructorii auto Renault si General Motors (G.M.) sunt loviți de criza financiară globală,iar efectele acestui fapt se fac resimțite inclusive în țara noastră.

Circa 1000 salariați ai Ford România ,au fost în șomaj tehnic,din cauza problemelor celor de la G.M.

Piata auto din România va scădea cu cel puțin 11% in 2009.

Industria auto din Romania – ce reprezinta aproape 10% din produsul intern brut (PIB) al țării, cu o cifra de afaceri de circa 11,5 miliarde euro, potrivit vicepresedintelui Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Autovehicole din Romania (APIA), Brent Valmar – pare sa fie unul dintre cele mai afectate sectoare de criza economica globala, in conditiile in care marile companii pentru care Romania produce piese si automobile isi restrang activitatea.

Criza economică se propagă indirect în economiile ce nu au generat-o prin următoarele canale:

∙Canalul comercial acționează prin dependența producției autohtone de piețele externe (export/import) ale României;

∙Canalul financiar acționează prin restrângerea accesului la finanțare externă a rezidenților din cauza condițiilor nefavorabile de pe piețele de capital;

∙Canalul încrederii acționează prin intermediul ISD ce-și reduc volumul ca urmare a scăderii apetitului pentru investiții în țări riscante;

∙Canalul cursului de schimb acționează în sensul deprecierii cursului de schimb;

Propagarea crizei în România

∙Canalul efectelor de avuție și bilanț se manifestă prin deteriorarea activului net al sectorului privat generat de deprecierea cursului și reducerea prețurilor activelor de pe piață (ex: imobiliare).

O analiza a crizei actuale din Romania ar trebui sa faca referire la toate aceste forme de manifestare a crizei.Criza din Romania este analizata deseori din punct de vedere politic.

Modul de manifestare a crizei în aceste țări depinde de starea echilibrelor macroeconomice la momentul propagării crizei în țara respectivă, deci al vulnerabilităților economiei în cauză și/sau de forța ei de reacție în fața efectelor adverse induse de criză (avantaje/dezavantaje globalizare).

Criza financiară a influențat evoluția pieței de capital din România începând cu anul 2008 din cauza fenomenului de contagiune care s-a manifestat la nivelul pieței europene de capital și nu numai. Pe piața de capital din România, în cursul anului 2008 s-a înregistrat o creștere a numărului de intermediari care au calitatea de participant, pe parcursul anului fiind înregistrate cinci noi participanți (patru instituții de credit: BCR, MKB ROMEXTERRA BANK, CREDIT EUROPE BANK, BRD – GSG și un intermediar din alt stat membru, Raiffeisen Centrobank AG Viena). Totuși acest lucru nu a putut împiedica scăderea interesului pentru tranzacțiile bursiere. În anul 2009 numărul participanților s-a diminuat comparativ cu finalul anului 2008, din cauza situației economice de criză, în România existând o criză locală suprapusă peste una globală.

Tabelul 1

Agenții pe bursa românească, perioada 2008-2009

FMI consideră că pierderile cauzate de criza financiară la nivel mondial vor fi de circa 1400 mild.dolari, cifră care desigur este preliminară, supusă în continuare revizuirii, ca urmare a creditelor neperformante și activelor negarantate. Această cifră reprezintă a doua revizuire de către FMI care în septembrie 2008 estima o pierdere de 1300 mild.dolari și în aprilie una de 945 mild.dolari.

Romania are o rata de ocupare a locurilor de munca cu studii superioare de 84,1% ,de 62,2% a persoanelor cu studii medii si de 42% a persoanelor cu studii primare.

În ceea ce privește România, menționăm că, potrivit declarațiilor persoanelor oficiale din cadrul BNR ca și al altor instituții financiare, nici o bancă nu se află în situație gravă, nu are probleme de lichidități, ca urmare a efectelor crizei financiare internaționale.

Împrumuturile subordonate, depozitele și creditele atrase pe care băncile din România le-au primit de la acționari străini, în proporție de 50% au scadența la peste 2 ani, iar 3 mild.Euro vor trebui plătiți între 1-2 ani și circa 2,5 mild. Euro între 6 luni și un an. Solvabilitatea bancară se află la un nivel bun (de 13%), iar activele slabe dețin o proporție relativ mică în totalul activelor (sub 1%).

Potrivit prognozelor FMI, creșterea economică în România se prelimină la 8,6% în anul 2008 și 4,8% în anul 2009, în condițiile în care inflația va fi 2,8% și respectiv 6,6%, iar deficitul de cont curent de 14,5% și respectiv 13,3%. Prognozele pentru România relevă o încetinire a dinamicii economice care se menține totuși la niveluri superioare, comparativ cu alte țări din zona europeană.

Efectele crizei financiare care induc recesiune și declin economic, pe cale de consecință, se vor resimți și pe piața muncii în România, prin creșterea ratei subocupării, ca urmare a reducerii cererii de forță de muncă în țară și în străinătate, îndeosebi în Spania, Italia și Germania.

Un alt argument în sprijinul opiniei potrivit căreia piața locală financiară a României va resimți doar indirect efectele crizei internaționale se referă la rezerva valutară a României de 26 mild.Euro, un important factor tampon de contracarare a acestor efecte chiar și în cazul înăspririi condițiilor din sectorul de creditări (credit crunch).

In noiembrie 2008, Moody's anunta ca Romania ar putea intra in recesiune in 2009. Tot acum, intra in vigoare decizia BNR de a reduce rezervele minime obligatorii pentru lei la 18%. ArcelorMittal avertizeaza ca ar putea concedia 16% dintre angajati, incepand cu ianuarie 2009.

Tot pe plan intern, BERD anunta ca economia Romaniei va creste cu 3% in 2009, iar Dacia ar putea disponibiliza 600 de muncitori in decembrie. Azomures decide sa opreasca total productia din 2 decembrie, iar companiile romanesti anunta disponibilizari masive.

3.2 Manifestarea crizei in Romania.

La nivelul Romaniei,criza sa manifestat prin prabusirea cotatiilor titlurilor listate la bursa ,restrictionarea accesului la credit prin cresterea dobanzilor si inasprirea conditiilor de creditare ,incetinirea productiei,scaderea cererii industriale ,cresterea infatiei ,volatilitatea cursului valutar ,cresterea deficitului bugetar .Efectele au fost resimtite acut de persoanele cu venituri scazute si de companiile slab capitalizate.

Manifestarile crizei economice in Romania.

• De natură economică.

1. Reducerea ritmului de crestere economica (PIB);

2. Reducerea volumului investițiilor străine directe;

3. Creșterea șomajului;

4. Ieșirea de pe piață a unui mare număr de IMM;

5. Tendință de reducere a concurenței;

• De natură financiară

1. Scăderea lichidităților în sistemul bancar

2. Reducerea transferurilor curente din străinătate

3. Deteriorarea procesului dezinflaționist

4. Creșterea ratelor dobânzilor bancare

5. Creșterea deficitului bugetului public

6. Creșterea costului finanțării sectorului privat

7. Creșterea costului finanțării deficitului bugetar

●De natură socială

1. Dificultăți sau imposibilități de returnare a creditelor bancare pe termen lung de catre persoanele fizice

2. Scăderea gradului de siguranță a locului de muncă

3. Teama privind cresterea insecuritatii sociale

Ca sa resusciteze sistemul financiar ,Romania a accesat imprumuturi de la FMI,U.E,Banca Mondiala si BERD,in urma acordului cu FMI taxele pe valoare adaugata au crescut de la 19% la 24%.Acordul cu FMI pentru un imprumut de 12,95 miliarde euro pentru susținerea monedei naționale,a fost încheiat la începutul lui 2009 și guvernul a fost obligat să respecte parametrii macroeconomici stabiliți prin ,,Stand-by”.

Desi criza financiara s-a manifestat in special in sistemul bancar, in Romania acesta nu a fost grav afectat datorita lipsei expuneri pe “active toxice”. Fără o strategie activă,coerentă și consistentă,fără o diplomție insistentă,meticuloasă și inteligentă,integritatea europeană ar fi pentru România un proces fără finalitate. Principalele cauze generale ale manifestarii crizei in Romania sunt:cresterea artificiala a pretului ,proprietatilor imobiliare,relaxarea standardelor de creditare,expansiunea creditarii.Pe langa acestea se mai poate adauga:volatilitatea capitalurilor straine,dezechilibre economico-financiare interne,slaba dezvoltare a pietei de capital ce contribuie la finantarea interna cu un volum de fonduri de peste 10 ori mai mic decat sistemul bancar.

Gestionarea defectuasa a cheltuielilor publice si gradul necorespunzator de colecatare a resurselor financiare publice au dus la dezechilibre interne (sub forma deficitului bugetar) cat si dezechilibre externe(sub forma deficitului de cont current ) fapt ce a determinat scaderea ratingului de tara, afectand increderea investitorilor straini.

Criza financiara in Romania s-a manifestat cu efect oarecum intarziat deoarece bancile din Romania nu au expuneri pe instrumentele financiare aflate la originea problemelor actuale de pe pietele financiare international,iar problemele de pe aceste piete au afectat stabilitatea financiara in mod indirect.Punctul tare al economiei romanesti a fost sistemul bancar bine capitalizat.Principala cauza a crizei economiei din Romania este aparitia tendintelor nesustenabile in sectorul privat:cresterea salariilor reale intr-un ritm superior castigurilor de productivitate ,evotutia puternic ascendenta a creditului acordat soctorului privat,inclinatia companiilor si a gospodariilor de a economisi mai putin.

În România s-au înregistrat o serie de avantaje si dezavantaje în urma crizei ,resimtite in toate domeniile de activitate.  Printre avantaje se remarcă: scăderea inflației.

Aceasta poate fi una dintre cele mai importante urmări pozitive ale reducerii nivelului de lichiditați si ale scăderii consumului, lucru acesta însemnând creșterea puterii de cumpărare a unităților monetare aferente fiecărei țări. Scăderea inflației înseamnă creșterea șomajului. Acest lucru înseamnă un dezavantaj în dezvoltarea economiei unei țări deoarece dacă nu există forță de muncă disponibilă într-o țară pentru ca un investitor să își atragă angajați,trebuie să ofere pachete salariale mai atractive din punct de vedere financiar.

Una dintre cele mai mari greșeli ale Guvernului din Romania a fost faptul că acesta a cheltuit nechibzuit banii în defavoarea unor investiți sustenabile și viabile pentru consolidarea infrastructurii necesare dezvoltării bussines-ului românesc.

România poate ieși din criză doar prin câteva măsuri care la prima vedere par simple.

În primul rând prin sprijinirea financiară sau accesul la finanțare a tinerilor în dezvoltarea microintreprinderilor și a intreprinderilor mici și mijlocii.

-Atragerea și absorbția fondurilor europene pe piața românească.

-Banii rulați în țară,

-Creearea de locuri de muncă romanești.

Dar cel mai important aspect în ieșirea României din criză este ușurarea povării financiare susținute în prezent de către business-ului românesc.

3.3.Combaterea crizei economice in Romania.

,,Totul s-a schimbat ,mai puțin modul nostru de gândire”.

A devenit o trasatura specifica managementului politic ocolirea solutiilor reclamate de marile probleme ale tranzitiei. Atat de pregnanta este aceasta caracteristica incat pare un eveniment istoric cand se reuseste cate ceva.

Desigur,este greu sa se creada ca nevoia irepresibila de a chibzui,face sa se lase problemele nerezolvate.Chiar daca romanului ii place sa masoare de doua ori pentru a taia o singura data,ultimii ani demonstreaza ca, de fapt, s-a taiat fara ezitare ceea ce era dorit si doar dupa aceea s-a masurat,chiar si cu multa meticulozitate.

Ceea ce este ,cu adevarat interesant este faptul ca tergiversarea solutiilor se arata a fi singura alternativa,mai ales ca acestea nu au fost avansate la timpul optim,cand aveau rezonanta practica.Cum s-ar zice, daca s-a ezitat cu metoda solutionarea unei probleme in zece ani s-a datorat faptului ca se stia sigur ca in anul al unsprezecelea va dispare.

Din pacate,problema dispare in sensul ca devine alte, mult mai complicata, cu o rezolvare complet diferita.

Amanarea repetata a solutiilor a facut ca,de exemplu, problemei privatizarii sa i se diminueze continutul intr-atat de mult incat operatia in sine de rezolvare nu-si mai afla rostul harazit,intre timp ceea ce era de privatizat fiind dijmuit de inflatie, de criza de pro ductie ,subtilizarea de substanta economica etc.

In logistica managementului politic s-a creat un cerc vicios din care nu se va putea iesi prea curand. Tranzitia romaneasca este inscrisa in acest cerc vicios.

Aceasta situare este nu atat motivata politic,cat provocata de vesnicele slabiciuni umane.Caci nimeni nu mai poate sa presupuna ca ideologia de partid mai are vreo relevanta in contextul in care apropae nimeni nu manifesta convingeri politice distincte ,orice actiune fiind declansata de oriunde,in aceeasi maniera si cu aceeasi finalitate.

De aceea,iesirea din cercul vicios nu este una de esenta politica, tranzitia luand cursul sau normal doar dincolo de interesele de partid. Cat timp se va crede ca solutiile politice la problemele tranzitiei sunt singurele obiective nu poate fi vorba de un progres perceput direct de individ.

Din pacate,slabiciunile umane raman destul de prezente ca sa se realizeze ceva serios in afara politicului, asa cum ar trebui.

Nu ne referim la faptul ca pregatirea managerilor tranzitiei este destul de precara, daca nu chiar nula,ci mai ales la lipsa criteriilor de ordonare in sistemul de interese, miza aproape exclusiva pe interesul personal anuland practic posibilitatea de realizare a celorlalte tipuri de interese.

Distrugerile din agricultura, mergandu-se pana la a se imparti caramida cu caramida constructiile zootehnice,de exemplu, sau instituirea regulii comisionului ocult in distribuirea marfurilor industriale si incredintarea exclusiva a desfacerii productiei pentru export a intreprinderilor de stat unor societati comerciale infiintate ad-hoc sunt doar cateva moda- litati de exagerare a interesului personal in detrimentul interesului obstesc. S-a ajuns ca mare parte a economiei,daca nu toata,sa devina speculativa ,circuitele sale fiind filtrate de intermediari.Substanta economica s-a diminuat cu repeziciune, dezechilibrele instalandu-se in toate sectoarele.

Reforma economica, partea cea mai del;icata a tranzitiei si singura care i-ar fi garantat finalitatea,a devenit ,paradoxal, generatoare de crize structurale.

Noul mod de miscare a economiei este profitabil exact pentru cei care ar trebui sa aplice solutiile de schimbare.

Este evident ca daca aici nu se reuseste ceva,sa se porneasca lucrurile spre iesirea din tunel, tranzitia ca atare este o perspectiva incerta.Efectul social este unul greu de controlat, mai ales pe fondul saracirii accelerate a unei mari parti a populatiei.

Si peste toate, in loc sa se treaca la o strategie de urgenta pentru iesirea din criza, Romania etaleaza o clasa politica iresponsabila, ce-si epuizeaza disponibilitatile in galceava, jocuri de culise, furtisaguri,privilegii. Anul cheie pentru viitorul nazuit al mantuirii tarii de fantomele trecutului,1997, s-a consumat pe taierea cozonacului si,iata, inca un an si inca un an si se trece la alta varianta de aplicare a celei mai penibile retete a politicii romanesti din toate timpurile: inlocuirea schimbarii cu algoritmul accesului politic la functiile de decizie.

România este creditată de ambele monografii tip Atlas ale economiei mondialecu 21,52 milioane de locuitori,cu vârsta medie de 37,2 ani,o sperantă de viață de 72,18 ani și o pondere a populației urbane de 53,9%.

Publicațiile de referință surprind tendința de scădere a creșterii în 2007 ,la 6% față de 7,7% în 2006,după ce în cei trei ani anteriori,realizase constante creșteri ale economiei.

La ordinea zilei este criza si solutionarea ei. Dincolo de discutiile interminabile privind duplicitatea si fatarnicia guvernantilor, lipsa oricaror idei coerente de abordare a problemei si evidenta pareza a politicii publice, spatiul mediatic a fost ocupat de dezbaterea pro si contra incheierii unui acord cu Fondul Monetar International. In aceasta dezbatere, sustinatorii interventiei FMI afirma ca Romania are nevoie de un imprumut pentru a supravietui financiar anul acesta; in plus numai “jugul” FMI ne poate aduce pe calea cea dreapta – admitand ca,in trecut, progresul inregistrat in administrarea economiei a fost de fiecare data realizat datorita presiunilor externe si nu virtutilor claselor politice. Cei mai vocali contraopinenti afirma ca putem depasi criza “prin noi insine”, idee derivata din sloganul populist prafuit (dar odinioara atat de eficient) – “nu ne vindem tara”.Inspirati poate din reclama la o cunoscuta marca de ciocolata, ei spun ca nu trebuie sa importam solutiile incerte oferite de altii, platind dobanda, declarandu-se increzatori ca avem solutii si noi, in Romania.

Pe scurt,cele doua tabere s-au impartit intre,pe de o parte, cei care se simt mai in siguranta sub supravegherea lui Dominique-Strauss_Kahn (un fost activist socialist francez) decat sub obladuirea social-democrat-liberalilor autohtoni si,pe de cealalta parte, cei care imbratiseaza o forma mai mult sau mai putin ambigua de nationalism economic

Pusa in acesti termeni, alegerea taberei corecte este foarte dificila. Si nu neaparat din motivul ca fiecare tabara are partea ei de dreptate si un sambure de adevar rodeste atat in discursurile unora,cat si in ale celorlalti, cat mai ales pentru ca in argumentele tuturor colcaie neintelegerile,sofismele si retetele economice gresite. Pentru a intelege de ce dezbaterea s-a centrat,din pacate, pe alegerea intre doua rele,este esential sa dispunem de o cunoastere corecta a cauzei crizei,a situatiei de fond. Inainte de a prescrie reteta de insanatosire este crucial ca boala sa fie diagnoaticata corect.Or,foarte putini analisti au ajuns sa discearna acest disgnostic.

Pe scurt,la criza s-a ajuns astfel. In urma cu 7 ani, autoritatile care gestioneaza principalele monede din lume (si astfel,rezervele monetare globale) au descis sa scada rata dobanzii si sa puna in circulatie o cantitate sporita de bani,impulsionand cheltuielile aproape peste tot in lume.

FED (banca centrala americana) a redus rata dobanzii pana la un nivel real-negativ, subventionand practic indatorarea.Banca Japoniei adoptase deja o politica similara, oferind bancilor subordonate bani cu dobanda nominala zero, iar ECB (banca centrala europeana) a redus rata dobanzii la circa 2 %,nivel la

care a mentinut-o aproape 4 ani. Totodata,autoritatile monetare au sustinut expansiunea creditului,prin incurajarea oferita bancilor de a-si asuma riscuri tot mai mari; episoade de genul LRCM (Long Term Capital Management), prin care autoritatile au aratat ca sunt dispuse sa salveze de la faliment nu doar institutiile bancare,ci si jucatorii mari de pe piata de capital, au convins audienta (participantii la piata) ca in “noua economie” merita sa te indatorezi mai mult ca niciodata si sa folosesti banii in investitii speculative.

O parte din banii pusi la dispozitie de bancile centrale au fost jucati “pe teren propriu”.Cel mai bun exemplu il constituie tocmai boom-ul imobiliar din SUA,insa astfel de fenomene au existat oriunde conditiile monetare au permis inflorirea speculei: Spania si Islanda sunt doar cateva nume care imi vin rapid in minte. Cealalta parte a banilor au fost jucati “in deplasare”, adica au luat calea investitiilor straine,concretizate la randul lor in exploatarea celor mai riscante oportunitati ivite. Si daca Dubai nu ne spune mare lucru, atunci sa ne referim la Europa de Est si,mai precis, la Romania.

Conditiile extraordinar de permisive de pe piata financiara si perspectivele de crestere ale economiei Romaniei au stimulat atragerea unui flux urias de capital, indeosebi speculativ,pe termen scurt. In ultimii 4 ani in Romania au intrat circa 50 de miliarde de euro, dintre care 20 de miliarde pe termen scurt, o mare parte din aceste fonduri fiind scadente in vara-toamna acestui an. Aceasta este o suma enorma in comparatie cu orice indicator economic. De exemplu,datoria pe termen scurt este aproape egala cu rezervele valutare ale BNR. Daca tinem cont insa de faptul mai putin cunoscut ca jumatate din aceste rezerve apartin bancilor, rezulta ca puterea de foc pe care o are BNR nu face fata decat la jumatate din presiunea exercitata de serviciul datoriei externe.

Acest lucru situeaza tara noastra cam in aceeasi pozitie in care se aflau statele din Asia de Sud-Est in 1997 cand, inainte de izbucnirea celebrei crize financiare, Thailanda,Indonezia si Coreea de Sud aveau o datorie dubla in raport cu rezervele valutare. Platile scadente in acest an reprezinta totodata circa 40 % din bugetul de stat,adica semnificativ peste 10 % din PIB.

Acesti bani au fost filtrati de sistemul bancar, care i-a folosit pentru a extinde creditarea in lei. Iar datorita principiului rezervelor fractionare pe care opereaza bancile, am asistat la multiplicarea acestei cantitati de bani – repet, uriasa oricum. Semnificativ pentru a ilustra expunerea la risc a sistemului bancar este raportul dintre credite si depozite, care este supraunitar – 1,6. Acest indicator arata ca bancile au finantat in buna masura “relaxa- rea” creditului indatorandu-se in strainatate,prin intermediul bancilor-mama.

Problema cu care ne confruntam astazi nu este nici pe departe unica in istorie; ea caracterizeaza toate situatiile in care autoritatile monetare recurg la inflatie si expansiunea creditului.In urma cu aproape un deceniu,mai precis in 1997, Criza din Asia de Sud-Est s-a declansat in conditii similare. Statele considerate “noii dragoni asiatici” au beneficiat de influxuri uriase de capital, de la care pornind au construit propria expansiune a creditului (adica au transformat valuta in moneda locala,multiplicand-o). Mare parte din aceste influxuri erau pe termen scurt. Si atunci, ca si acum, criza nu a fost anticipata de institutiile guvernamentale (inclusiv FMI). Ar fi fost si culmea sa avertizeze lumea de efectele inflatiei si hazardului moral pe care tocmai ele o creeaza!

Revenind la situatia noastra actuala din Romania,este evident ca cei care datoreaza peste 20 de miliarde de euro in acest an sunt intr-o pozitie extrem de delicata. Ei s-au imprumutat in valuta si, schimband in lei, au cumparat active romanesti. Acum, daca este sa-si plateasca datoria, trebuie sa procedeze in sens invers. Nu pot face rost de cantitatea de euro necesara rambursarii datoriei scadente decat platind cu lei si licitand aprig.Daca panica ar cuprinde piata, atunci cursul de schimb s-ar duce ca din pusca la nivelul de 6 lei/euro (o depreciere de 50 %- 70 %) in conditii de criza nu este exagerata,

in lumina experientei istorice), fara ca acest lucru sa garanteze macar supravietuirea datornicilor. Insa piata nu a intrat in panica, deoarece toata lumea se asteapta sa fie salvata de mainile ferme si buzunarele largi ale statului. Si nu de statul roman, rupt in fund, este vorba aici, ci de autoritatile occidentale.

Autoritatile politice occidentalenu pot permite prabusirea castelului de carti de joc ridicat de institutiile lor financiare in estul Europei,pentru ca acest eveniment ar antrena prabusirea propriului sistem financiar. Daca nationalistii economici ar fi mai inspirati, ar trebui sa fie mandrii ca,in sfarsit, am ajuns si noi too big to fail. Am devenit in doar 4 ani de expansiune artificiala inginerita de statele occidentale si acomodata de politica permisiva a guvernului autohton (ce bine da la Cv pentru fostul guvern o rata de crestere a PIB de 8 % !), prea importanti pentru a fi ignorati. Suntem sectorul subprime al Europei si,dupa modelul brevetat peste ocean, nu vom fi abandonati. Nationalistii pot sa-si frece mainile jubiland la faptul ca istoria s-a intors si, dupa ce am fost uitati la poarta civilizatiei in repetate randuri, astazi ne aflam in postura buturugii mici, gata sa rastoarne carul financiareuropean (sa notam, in treacat, ca Austria este prima pe lista:doua din principalele sale banci,Erste si Raiffeisen, au credite in estul Europei echivalente cu 80 % din PIB-ul tarii-mama).

Cum ar suna un plan radical de revigorare economica ? In esenta , planul ar tinti accentuarea stimulentelor de a munci si de a produce, prin reducerea drastica a aparatului administratiei publice si a cheltuielilor bugetare inutile.

Indraznesc sa spun ca reducerea la jumatate a rolului statului in economie,prin reducerea bvugetului de stat cu 50 % este o tinta realizabila, chiar daca unora li se poate parea exagerata. Dar ce ar insemna aceasta reducere a bugetului ?Ar insemna reducerea veniturilor din impozite si a cheltuielilor pu- blice aproximativ la jumatate – facem abstractie de faptul ca reducerea impozitarii la jumatate ar aduce probabil la bugetul statului o suma care ar depasi consistent nivelul de 5o % din veniturile actuale,gratie efectului de stimulare a afacerilor.

Pe partea de impozite, terapia de soc ar consta practic in instaurarea unei cote de impozitare unice de 10 %, pentru principalele impozite directe si indirecte percepute in prezent. Astfel, TVA ar scadea de la 19 % la 10 %,impozitul pe venit (si cel pe profit) ar scadea de la 16 % la 10 %, iar contributiile la asigurarile sociale ar fi reduse tot cu aproxi- mativ 50 %.

In prezent impozitarea muncii se ridica in Romania la o cota alarmanta, de peste 50 %. Scaderea ei la 20 % ar aduce Romania in linie cu Luxemburg, transformand practic Romania intr-un paradis fiscal. Nu pot sublinia suficient beneficiile pe care le-ar aduce Romaniei o astfel de reforma. Printre altele, ne putem astepta ca o avalansa de capital strain sa determine crearea a numeroase locuri de munca si sa ridice rapid nivelul de viata al romanilor.

Pe partea de cheltuieli, am putea efectua reduceri asemanatoare (dupa cum spuneam mai sus,acest lucru nu ar fi neaparat necesar,dar ar fi foarte recomandabil).Sa incepem.

Primul pe lista reducerilor de cheltuieli ar fi ministerul apararii. Armata,asa cum o stim, a devenit practic inutila. Conflictele moderne nu mai sunt castigate cu ajutorul tancurilor si avioanelor, iar intretinerea si modernizarea acestor mijloace militare este un lux si, asa cum stim din gura guvernantilor, luxul trebuie penalizat (mai ales in vremuri de criza). De aceea ,cred ca desfiintarea armatei este oportuna.

Ii este cuiva frica de potentialii invadatori straini ? Foarte bine,modificarea regimului proprietatii asupra armelor – adica revenirea la dreptul de proprietate privata asupra armelor de foc – este de natura sa rezolve problema. Caci ce guvern strain va indrazni vreodata sa invadeze o natiune de proprietari de arme ? In plus,prin vanzarea tunurilor,tancurilor,a flotei navale si aeriene, guvernul ar incasa probabil tot atatia bani cat ar incasa daca ar mai avea de privatizat cateva BCR-uri.

Probabil la fel ar trebui procedat si cu ministerul de interne. Dupa cum avut ocazia sa observam in ultimele saptamaini,politia se descurca foarte bine atunci cand organizeaza filtre in cautarea criminalilor si spargatorilor de banci. In rest… fiecare este pe cont propriu oricum. Este suficient sa intrati intr-o sectie de politie pentru a observa starea jalnica a acestei institutii. Numai un naiv sau cineva care nu a apelat vreodata la ajutorul politistilor poate crede ca drepturile sale sunt aparate de acestia. Cat despre procurori sau fabricile de dosare numite “Parchet” – o excursie intr-un asemenea loc este edificatoare.

Dupa o jumatate de ora petrecuta acolo este posibil sa aveti nevoie de un consult oftalmologic,pentru ca miscarea continua a 10 secretare intre 4 birouri dauneaza grav vederii privitorului. Si cata vreme interdictia privind fumatul nu este respectata nici macar pe holurile parchetului, in ciuda afiselor postate din metru in metru,este clar cum sunt aparate celelalte legi.

Am lasat la urma preferatul meu – ministerul educatiei. Are cineva impresia ca educatia romanilor se afla pe un trend ascendent ? Sistemul de invatamant este la ani-lumina distanta de necesitatile societatii noastre. Pana acum, efectul clar al reformelor intreprinse a fost impingerea planurilor de invatamant intr-o miscare browniana si devalorizarea constanta a diplomelor. Privatizarea este si in acest domeniu cheia problemei. O alta cale prin care sa scapam de profesori nebuni, elevi dezaxati si scandaluri de coruptie nu vad.

Pentru a nu plictisi cititorul ma opresc aici, dar nu inainte de a replica la doua posibile intrebari.

Chiar vorbesc serios ? O propunere atat de ambitioasa formulata in numai trei pagini nu este neserioasa ? Ei bine, vorbesc serios. Iar cine isi pune intrebarea este bine sa stie ca si celebrul plan Paulson de salvare a bancilor americane a fost initial trimis Congresului SUA intr-un format similar. Iar daca statul poate nationaliza industria bancara cu o lege scrisa sau poate impune colectivizarea agriculturii peste noapte, de ce nu putem realiza contrariul la fel de repede ?

Reducerile bugetare nu ar trimite brusc in somaj un numar prea mare de oameni? Altfel spus, persoanele disponibilizate din ministerul de finante sau din alte organisme guvernamentale ar continua sa-si primeasca salariul timp de un an, perioada suficienta pentru a incepe o alta activitate. Cheltuielile ar putea fi lesne suportate din cresterea veniturilor care ar urma scaderii impozitelor sau, la limita, din cresterea pe termen scurt a datoriei publice.

Măsuri pentru relansarea și creșterea economică

-investiții de 10,2 miliarde euro,7 % din P.I.B sau 20 % din totalul cheltuielilor ,domeniile vizate sunt în infrastructura din transport si cea a blocurilor de locuințe.

-absorbția fondurilor comunitare și înfințarea unui grup interministerial pentru gestionarea acestei activități;

-neimpozitarea profitului investit ,începând cu trimestrul II 2009 și punerea în funcțiune a fondului de garantare pentru IMM-uri.

-Rabla,cu prima majorată de la 3000 lei la 3800 lei,pentru mașini mai vechi de 10 ani.

Măsuri pentru creșterea lichidității

-achitarea datoriei Administrației Centrale și Locale către agenții economici.

-compensarea TVA de recuperate cu TVA de plată.

-capitalizarea CEC și Eximbank.

Măsuri sociale

-majorarea pensiei minime la 300 lei de la 01.aprilie 2009 și 350 de la 01.octombrie 2009.

-compensarea medicamentelor,în proporție de 90 % din lista B,pentru pensionarii cu pensii sub 600 lei.

-ajutor suplimentar pentru șomeri prin prelungirea perioadei de acordare cu 3 luni ,susținerea cu 50% a formării profesionale pentru angajații și alte măsuri de acest tip.

-majorarea salariilor din sistemul bugetar ,blocate până la 15 aprilie.

Romania are următoarele atu-uri pentru combaterea crizei:

●România este țară membră a UE, si beneficiează de politici și măsuri care se iau la nivel european, în scopul protejării față de efectele negative ale crizei financiare internaționale;

• România este țară emergentă, cu una dintre cele mai mari rate de creștere economică din UE, cu potențial important de absorbție și neutralizare a unor șocuri externe, reale sau nominale; •România are grad de implicare scăzut în categoria de tranzacții financiar-bancare care a generat criza financiară internațională (cercul vicios al derivativelor de asigurare a creditelorbancare); • Rezerva internațională deținută la banca centrală este capabilă să dejoace atacurile speculative asupra monedei naționale; • Este de așteptat ca noul guvern să conlucreze în mod efectiv și responsabil cu banca centrală, în vederea implementării mixului de politici economice (îndeosebi a politicii fiscal-bugetare și a politicii monetare); • Este de așteptat ca noul guvern să fie mult mai activ în apărarea și promovarea interesului național în structurile și instituțiile europene, inclusiv în luarea unor decizii privind contracararea crizei financiare și economice internaționale.

3.4 Rolul colaborării Guvernul Romaniei –BNR,in combaterea crizei.

În această criză economico financiară în care ne aflăm, Guvernul României va trebuii să initieze strategii și politicii care să vizeze, în principal, protectia, valorificarea proprietătii intelectuale, în general, și pe cea industrială, în special.

,,A face o lege și a nu o aplica înseamnă a autoriza lucrul pe care vrem sa-l interzicem”.

În ceea ce o privește, Banca Națională a României rămâne consecventă în proiecția sa de creștere economică , având următoarele argumente:

• ponderea mai redusă a exporturilor în PIB comparativ cu alte state Central și Est-Europene, care au prognozată totuși o creștere pozitivă în 2009;

• gradul mai scăzut de intermediere financiară (credit neguvernamental ca proporție în PIB), care implică, ceteris paribus, o contracție mai mică a economiei datorate canalului financiar;

• faptul că România are o balanță energetică aproape echilibrată, nefiind nici în situația țărilor mari importatoare de energie (majoritatea țărilor din Europa Centrală și de Est), nici în situația țărilor mari exportatoare de energie din estul continentului, care suferă ca urmare a reducerii prețului petrolului;

• flexibilitatea cursului de schimb, care permite ca o parte din șocurile exogene să se disipeze asupra variabilelor nominale (curs de schimb), decât să afecteze economia reală;

• volumul mare de fonduri structurale (inclusiv cele aferente anilor fiscali 2007 și 2008) care pot fi atrase de România, conform regulii t+2

Un alt set de argumente privind menținerea creșterii economice în teritoriu pozitiv pornește de la analiza componentelor PIB (consumul, investițiile și exportul net):

• în ceea ce privește consumul, nu trebuie neglijat stimulentul fiscal injectat în economie în ultimele luni ale anului 2008, echivalent cu aproximativ 3 procente din PIB și care își va produce efectele în economie în lunile următoare;

• tot în privința consumului, reducerea la un sfert a prețului petrolului față de vara anului 2008 este echivalentă cu un masiv stimulent pentru consum. A nu se uita că prețurile combustibililor (benzina și motorina) sunt cu 15 la sută mai mici în prezent decât acum opt-nouă luni, în pofida deprecierii semnificative a leului față de dolar, care a avut loc între timp;

• în ceea ce privește investițiile, o bună parte din investițiile private care nu se vor mai face în 2009 vor fi înlocuite cu investiții publice, dacă structura bugetului aprobat va fi confirmată în practică;

• cu privire la exportul net, există toate șansele ca el să aibă o contribuție negativă în scădere la creșterea PIB: chiar dacă exporturile totale vor scădea, importurile totale vor scădea și mai mult în anul 2009.

CONCLUZII

Criza economica este unul din cele mai semnificative evenimente international. Ordinea economică creată ca urmare a unui deceniu turbulent este pe cale să se destrame.

Deși multă vreme se sperase în mediul financiar contrariul, se poate spune astăzi că anul 2010 a început, și el, sub auspiciile acestei crize globale. Istoria ultimilor trei ani a fost martoră la nenumărate încercări de rezolvare a acestei probleme și de restabilire a unui ritm de creștere, recesiunea a cuprins multe state – iar în altele, perspectivele sunt, și ele, sumbre. Declanșată mai întâi în SUA, unda de șoc s-a propagat rapid în întreaga lume.

În concluzie afirmăm că vinovată pentru producerea crizei din 2008 este

Caderea Administrației Federale pentru Locuințe din America. Politica monetară a S.U.A. fixând un preț neglijabil pentru credit astfel favorizând o cotă mai mare a

efectului de pârghie și, conform economistului american John Bellamy Foster, o „hipertrofie a sectorului financiar”.

Nu doar oamenii și-au văzut diminuată puterea de cumpărare, dar și băncile însele au simțit foarte concret amenințarea falimentului. Scăderea puterii de cumpărare și instalarea unei temeri cvasigeneralizate de a cheltui a lăsat multe state care se bazau pe exportul produselor proprii către alte state fără cumpărători. Aceasta a dat naștere unei crize bruște de supraproducție, similare celei din 1929-1933. Printre cele mai afectate state afectate de acest tip de criză se numără China și Japonia, ale căror economii erau sprijinite în special pe export.Un sistem financiar supradimensionat înlocuise o parte importantă a economiei „reale” în câteva state precum Marea Britanie,Islanda, Elveția și, din nou, SUA.Diversitatea cauzelor face ca efectele asupra fiecărei țări să fie, de asemenea, diferite. Statele mici nu sunt imune la criză: de exemplu, economia Islandei (și,parțial, Elveția) este strivită de greutatea sectorului bancar supraextins și de datoriile contractate de propriii săi cetățeni. După ce ani de zile a jucat cartea excelenței în domeniul serviciilor financiare, statul respectiv se găsește în vecinătatea falimentului național. Problemele sunt agravate de populația limitată a țării, care nu poate suporta imensa datorie rezultată în urma naționalizării băncilor. În plus, nici Islanda și nici Elveția nu beneficiază de sprijinul unei umbrele protectoare precum Uniunea Europeană. De aceea,monedele lor naționale manifestă tendința devalorizării.Uniunea Europeană a beneficiat atât de avantajele, cât și de constrângerile existenței monedei unice. Se poate aprecia,la scară globală, că existența acesteia a constituit un element stabilizator pentru economie. Potențialul încă important de creștere pe care îl prezintă fostele state socialiste, devenite membre ale UE sau chiar ale zonei euro, furnizează economiei o cerere de produse și servicii care, deși relativ redusă, se dovedește un element salvator. Datorită existenței monedei unice, deficitele publice alestatelor din UE, realizate în majoritate prin tranzacții tot cu celelalte state ale UE, nu s-au transformat atât într-o problemă economică reală , cât mai degrabă în motive de sancțiune din partea Comisiei Europene . În particular, deși afectată de bula imobiliară, Spania beneficiază de pe urma apartenenței la zona euro, puterea de cumpărare a cetățenilor săi fiind conservată, în absența devalorizărilor de monedă.Din America de Sud, Brazilia este un exemplu al statelor mai puțin afectate de criză. Mai mult, țara respectivă a primit o bună oportunitate de a-și crește importanța rolului propriu la nivel global. Într-o lume ale cărei rezerve de petrol sunt în scădere, Brazilia folosește aproape generalizat o tehnologie proprie de propulsie a automobilelor bazată pe utilizarea unui combustibil alternativ – care o face aproape autosuficientă din punct de vedere energetic. Se poate spune în acest punct că efectele crizei variază de la țară la țară, deși punctul comun este prezența acestor efecte în majoritatea statelor.Posibilele soluții, și ele, diferă în acord cu manifestările. Astfel, pentru economiile supraîndatorate, stabilizarea și reducerea deficitelor par a fi prioritare, ceea ce este posibil să se facă prin devalorizarea monedelor naționale. În fine,lumea în ansamblu pare a-și baza, mai mult ca niciodată, creșterea și dezvoltarea viitoare pe economiile emergente. Înaintea acestora se prezintă ani de construire a infrastructurilor, de îmbunătățire a nivelului de trai, de avantaj alunei forțe de muncă încă relativ ieftine.

BIBLIOGRAFIE

1.CHIRIȚESCU Dorel Dumitru ,„A treia Romă”,Editura”Academica Brâncuși”, Targu-Jiu,2010.

2.Bal Ana, Opinii privind cauzele crizei financiare actuale, The Romanian Economic Journal, nr.31, 2009

3.Bogdan Glavan, Impotriva curentului,Editura Universul Juridic,Bucuresti,2009

4.C.Sarbu, “ Nu avem un sistem judiciar coerent si logic” , Renasterea banateana ,2010.

5.Carmen Costea,Constantin Popescu,Alexandru Tasnadi,Criza e in noi, Editura ASE,Bucuresti ,2010.

6.Cf.Jean Louis Dufour ,Crizele internatinale ,Editura Corint ,Bucuresti,2001.

7.Daniel Barbu (2005), Politica pentru barbari, București: Nemira, 2005, iar pentru sentimentul cetățenieie: Daniel Barbu, Republica absentă, București: Nemira, 2004 Bernard Manin (1996), Principes du gouvernement représentatif, Paris: Flammarion, pp. 293-303.

8.DINU MARIN,Criza reformei,eu sunt roman?, Editura Economica, Bucuresti,1999.

9.G.Haralambie, Economie teoretică și aplicată ,Editura Universitara, Volumul XVIII (2011), No. 11(564).

10.Gheorghe Veronica ,„Criza,anticriza și noua ordine mondială”,Editura PRINT SOLARIS,București,2009.

11.M.Isărescu Mugur, Nouă lecții desprinse din criza financiară, www.bnr.ro/ Caiete de studii, nr.24, 2010

12.M.Isarescu, Criza financiară internațională și provocări pentru politica monetara din Romania.

13.Pîrvu Daniela, Finanțe internaționale, Editura Larisa, Câmpulung Muscel, 2011

14.Prof.univ.dr.Ilie Radu Stroe,Politici monetare adoptate de BNR in perioade de turbulente economice,Bucuresti.

15.PUȘCAȘ Vasile,„Europa în criză”,Editura EIKON,Cluj-Napoca,2011.

II.Site-uri internet

www.wikipedia.org.Criza_economică_mondială

https://newskeeper.ro/articol

http://www.wall-street.ro/

Știri locale din județul Cluj

www.mediafax.ro

www.bnro.ro

www.evz.ro