Criza Economica DIN 2008 Si Implicatiile Ei

CRIZA ECONOMICĂ DIN 2008 ȘI IMPLICAȚIILE EI

CUPRINS

Introducere

Capitolul I. Ciclurile economice

Capitolul II. Particularități ale crizei economice contemporane

Capitolul III. Criza economică in Romania

Capitolul IV.Concluzii

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Unul din subiectele ce vor face inconjurul lumii pentru ceva vreme de azi inainte este reprezentat de criza economica.

Criză economică începută în 2008 și cu termen de finalizare incert reprezintă un subiect preocupant pentru multă lume. Este cert că astăzi asistăm la cea mai gravă criză din ultimii 80 de ani.

Avem o explicație oficială a crizei, furnizată de instituțiile publice, potrivit căreia problema își are originea în comportamentul nepotrivit al agenților economici (cuvintecheie: egoism, lăcomie, speculație ș.a.) și în imposibilitatea pieței de a funcționa lin,asigurând alocarea corespunzătoare a resurselor (cuvinte cheie: asimetrie informațională,capcana lichidității, deflație ș.a.).

. Recesiunea afecteaza grav majoritatea tarilor (Grecia,Cipru), economiile subrede sunt pe punct de colaps.

Aceasta lucrare isi propune sa priveasca in mod obiectiv criza financiara, analizand situatia mondiala, dar și situatia din Romania, economia romaneasca fiind influentata, din nefericire de guvernanti prin deciziile ce acestia le iau, nelasand piata sa se redreseze prin mecanismele sale ce pot readuce stabilitatea financiara și într-un final ieșirea dintr-o recesiune lungă si grea.

Capitolul I

Ciclurile Economice

De-a lungul anilor, știința macroeconomică a fost impulsionată de dezbaterile aprinse referitoare la cauzele ciclurilor economice. Ce anume determină modificarea bruscă a cererii și ofertei agregate? De ce se produce „încălzirea” și „răcirea” economiilor de piață? Cu siguranță că există un șir nesfârșit de posibile explicații; este util însă să clasificăm diferitele teorii în două categorii: teorii externe și teorii interne. Teoriile externe consideră că ciclurile economice își au originea în fluctuația factorilor din afara sistemului economic – în războaie, revoluții și alegeri, în prețul petrolului, în descoperirea zăcămintelor de aur, în migrația populației, în descoperirea de noi teritorii și resurse, în descoperirile științifice și inovațiile tehnologice, chiar și în petele solare sau în starea vremii. Teoria externă se verifică în cazul recesiunii din 1973-1975. Mai recent, mulți analiști consideră că recesiunea din 1990-1991 a fost determinată de anxietatea consumatorilor după invazia Kuweitului de către Irak.

Dimpotrivă, teoriile interne se ocupă de mecanismele din interiorul sistemului economic care fac ca ciclurile economice să se autogenereze. Potrivit acestor teorii, expansiunea alimentează recesiunea și contracția, în timp ce contracția alimentează relansarea și expansiunea – într-un ciclu care se repetă cu regularitate. Spre exemplu, unii economiști sunt de părere că, întrucât consumatorii și firmele acumulaseră o datorie prea mare în timpul marii expansiuni economice din anii ’80, reducerea activității economice era inevitabilă. Potrivit opiniilor lor, recesiunea ar fi putut avea drept cauză orice șoc negativ important pe care l-ar fi suportat economia, iar războiul din Golful Persic s-a dovedit a fi șocul potrivit la momentul potrivit.

Iată câteva dintre cele mai importante teorii cu privire la ciclurile economice, împreună cu adepții lor:

Potrivit teoriilor monetariste, ciclul este determinat de expansiunea și de restrângerea masei monetare și a creditelor (M. Friendman). Spre exemplu, recesiunea din 1981-1982 a fost determinată de creșterea de către Rezerva Federală a ratelor dobânzilor nominale de 18%, ca o măsură de combatere a inflației.

Teoria post-keynesiene consideră că ce contează de fapt nu este volumul depozitelor (deci banii) care apar în pasivul bilanțului unei bănci, ci activele sale. Când o bancă își creează un depozit, ea fie că face un împrumut, fie că cumpără o asigurare astfel încât în activul bilanțului său fie împrumuturile, fie asigurările vor crește când depozitele vor crește. Dar post-keynesianiștii susțin că depozitele create prin efectuarea de împrumuturi generează o creștere mai mare a PNB decât depozitele pe care le creează banca prin cumpărarea de asigurări de la public. Cei care primesc împrumutul îl cheltuiesc rapid și cererea globală va crește. Dimpotrivă, cei care vând asigurări băncii vor fi mai puțin tentați să-și cheltuiască banii pe mărfuri și servicii. Alții pot să-și vândă asigurările așteptând ca rata dobânzii să crească putând să-și răscumpere atunci asigurările la un preț mai mic ceea ce, este o chestiune incertă. Sau poate că cineva își vinde asigurările pentru a cumpăra alte asigurări, iar vânzătorul acestor asigurări va păstra banii o anumită vreme. Deci, post-keynesianiștii susțin că împrumuturile bancare constituie un ghid mult mai valoros decât volumul depozitelor bancare și deci al banilor asupra ceea ce se va întâmpla cu cererea globală. Acesta nu este cazul împrumuturilor bancare.

Post-keynesianiștii nu sunt singurii care cred că banii creați prin împrumuturi bancare au un efect mai mare asupra cererii globale decât banii creați prin cumpărarea de asigurări de către bancă. Dar majoritatea economiștilor consideră că diferența, dacă există, este prea mică pentru a avea vreo importanță. În afară de aceasta, odată ce solicitanții de împrumuturi păstrează balanțe compensatoare împotriva împrumuturilor, nu apare evident că se cheltuiesc mai mulți „dolari împrumutați”.

Potrivit modelului multiplicatorului și al acceleratorului, șocurile externe sunt propagate de un multiplicator care acționează, conform așa-numitei teorii a investițiilor, în asociere cu un accelerator. Se generează astfel fluctuații regulate, ciclice ale producției (P.Samuelson).

Cercetările ulterioare în domeniul teoriei echilibrului general (TEG) au în vedere dinamica proceselor economice, manifestarea unui echilibru structural instabil, luarea în considerare a riscului, fundamentând o serie de instrumente de analiză dinamică, cum sunt multiplicatorul și acceleratorul. Apare astfel o nouă viziune asupra echilibrului economic, acesta fiind interpretat ca un dezechilibru dinamic.

În cadrul acestei noi abordări a TEG, se detașează concepția lui J. M. Keynes. După J. M. Keynes, echilibrul economic pe termen scurt, care ia în considerație și incertitudinea, se manifestă atunci când oferta producătorilor (Y) va fi egală cu cererea efectivă de bunuri de consum (C) și bunurile investiționale (I), adică:

Y=C+I

Deoarece economiile (S) reprezintă surplusul de venit peste mărimea consumului (C), pentru că transformarea lor în investiții (I) constituie baza realizării echilibrului, atunci ecuația fundamentală a echilibrului este:

S=I

Cererea efectivă, corespunzătoare stării de echilibru, se manifestă sub forma cererii de bunuri de consum, care este guvernată de „legea psihologică fundamentală” și sub forma cererii de bunuri de investiții, care este condiționată de eficiența marginală a capitalului și stimulată prin intervenția statului în economie. Pentru ca întreaga ofertă să se realizeze ca cerere efectivă este necesar ca statul să facă investiții publice, să promoveze o anumită politică fiscală și, respectiv, monetară, prin evoluția nivelului ratei dobânzilor și prin emisiune suplimentară de monedă.

Pornind de la realitățile economice ale perioadei respective, J. M. Keynes a formulat următoarele condiții de care depind stabilitatea sistemului economic:

multiplicatorul investițiilor, deși este mai mare decât 1, nu este ridicat;

modificările în perspectivă ale masei venitului să nu fie însoțite de modificări foarte mari în mărimea investițiilor;

modificările moderate ale gradului de ocupare a resurselor de muncă să nu fie însoțite de modificări însemnate în mărimea salariilor nominale. Această condiție este de fapt o condiție de stabilitate a prețurilor;

un volum de investiție mai ridicat sau mai scăzut, în comparație cu cel anterior, se repercutează nefavorabil sau favorabil asupra eficienței marginale a capitalului, dacă acest proces este continuat pe o perioadă de timp. Această condiție se referă mai ales la alternarea perioadelor de recesiune și de redresare economică.

În ultimele decenii, ca urmare a înrăutățirii starii monedei, a inflației și șomajului concepția keynesistă a fost supusă unor critici severe. Cu toate acestea, ea constituie un moment de referință în TEG, iar necesitatea intervenției statului în economia de piață a țărilor dezvoltate nu poate fi contestată nici în prezent.

Joseph A. Schumpeter, adept al concepției structurilor dinamice, consideră că problema echilibrului static este ireală, că o economie modernă se află ăn dezechilibru dinamic, și deci problema fundamentală a sistemului economic este schimbarea structurilor și nicidecum realizarea echilibrului. Sistemul economic este supus unei permanente mișcări, este asemănător cu un sistem biologic și are la bază inovația, cu purtătorul ei – întreprinzătorul ce urmărește profitul. Prin inovație se realizează procesul de „distrugere creatoare” al cărui efect este apariția de noi bunuri economice, precum și îmbunătățirea continuă a calității celor existente.

Adept al dezechilibrelor economice este și reputatul economist francez François Peroux. Potrivit concepției sale, piața are un caracter impus și imperfect, în care relațiile apar între dominanți și dominați, și nicidecum între parteneri egali. Drept urmare, echilibrul este impus de firma dominantă, de macrounitățile care adoptă macrodeciziile, care practic sunt căi de dezechilibrare. În aceste condiții, procesul creșteriieconomice se desfășoară pe baza dezechilibrelor de durată, dar care sunt resorbite în timp util.

Recunașterea tot mai largă a dezechilibrului ca în stare normală de evoluție a vieții economice impune cu necesitate problema limitelor în care aceasta are efecte pozitive, care sunt asigurate printr-un mecanism economic adecvat de funcționare a pieței libere. Astfel, Henri Guitton, consideră că pozițiile în afara echilibrului reprezintă regula, iar cele de echilibru, excepția și în consecință, după opinia sa, rolul științei economice este să caute nu perfecțiunea, ci diminuarea la maximum a imperfecțiunii, pentru a putea contribui la apropierea sistemului economic de starea de echilibru, în centrul acestuia fiind omul.

Potrivit teoriilor politice, de fluctuațiile economice se fac răspunzători politicienii, care se folosesc de politicile fiscale și monetare pentru a fi realeși (M. Kelecki, W. Nordhaus, E. Tufte). Din punct de vedere istoric, rezultatul alegerilor prezidențiale este influențat de condițiile existente cu 6-9 luni înainte de data desfășurării lor. Drept rezultat, dacă au de ales, majoritatea președinților vor prefera să urmeze exemplul lui Ronald Reagan. La începutul primului său mandat, SUA au traversat o perioadă de recesiune produndă, dar în momentul în care Reagan se află în cursa pentru cel de-al doilea mandat de președinte, în 1984, economia se afla în mijlocul unei expansiuni de durată, ceea ce a contribuit decisiv la realegerea sa.

Potrivit teoriilor ciclului economic de echilibru, o percepere greșită a evoluției salariații lor și a prețurilor face ca oferta de muncă să fie prea mare sau prea mică, ceea ce duce la fluctuația ciclică a nivelului producției și ocupării (R. Lucas, R. Barro, T. Sargent). O variantă a acestor teorii susține că șomajul crește în perioadele de recesiune întrucât lucrătorii au salarii mari la care nu vor să renunțe.

Ultimele două secole pun în evidență preocupările intense privind investigarea multiplelor probleme teoretice și practice în domeniu echilibrului economic și al modelării echilibrului economic. Din multitudinea de opinii teoretice și practice privind echilibrul economic se desprind două tendințe dominante. Prima este caracteristică perioadei de început, când cercetările în domeniul echilibrului economic s-au desfășurat pe fondul staticii economice, prioritate având echilibrul pe termen scurt. La baza investigațiilor au stat următoarele premise: piața concurențională are capacitatea de a rezolva automat problemele echilibrului dintre cerere și ofertă; crizele economice, considerate fenomene accidentale; șomajul era un fenomen voluntar sau fricțional. A doua tendință, ce a început să se manifeste în primele decenii ale actualului secol, se caracterizează prin deplasarea prioritară a cercetărilor spre problemele privind dezechilibrele economice. S-a elaborat astfel o teorie a dezechilibrelor economice, opusă teoriei echilibrului economic stabil. Totodată, prin trecerea de la analiza macroeconomică statică la analiza macroeconomică dinamică, investigațiile au fost orientate prioritar spre probleme privind echilibrul pe termen lung.

Prima încercare, care reliefează natura echilibrului economic și fluxurile interdependente dintre sectoarele economiei naționale, aparțin lui François Quesnay, prezentată în celebrul său „Tablou economic” (1758). Acesta este considerat primul model în știința economică în care se surprinde procesul unitar de producere și de consum al bunurilor pe ansamblul economiei naționale.

Școala clasică de economie politică marchează un moment deosebit în cercetarea problemelor de echilibru economic. Adam Smith, unul din fondatorii acestei școli, consideră că piața prin jocul liber al prețului, asigură echilibrul cererii cu oferta. În concepția sa, piața este „ mâna invizibilă” care asigură echilibrul dintre cerere și ofertă, ea fiind singura în măsură să-i unească și să-i armonizeze pe producători și consumatori.

Plecând de la această concepție, David Ricardo, fondator, și el al școlii clasice de economie politică, consideră că variația prețului ce rezultă din confruntarea cererii cu oferta are doar un caracter vremelnic, deoarece echilibrul va fi restabilit prin evoluția ofertei, care va reduce prețul la nivelul său „natural sau necesar”, bazat pe cantitatea de muncă. D. Ricardo integrează în concepția sa despre echilibru și situația în care mărfurile sunt monopolizate, incluzând în cercetare și problema schimburilor internaționale. După opinia lui, procesul tehnic și leberalizarea schimburilor internaționale reprezintă factori ce stau la baza realizării echilibrului pe termen lung.

Concepția lui Adam Smith despre echilibru este caracteristică economiei de piață cu concurență perfectă. Potrivit „legii debușeelor”, formulată de Jean Baptiste Say, orice vânzare este în același timp cumpărare, automat producția își creează piața corespunzătoare, excluzându-se astfel, ca fenomene generalizate, neconcordanțele dintre cerere și ofertă și crizele economice; factorul timp este în afara vieții economice, iar intervenția statului este aproape inexistentă.

Sintetizând ideile școlii clasice, și integrându-le într-un sistem, Leon Walras a realizat prima formalizare matematică a teoriei echilibrului , prin care descrie modul în care piața, în condițiile concurenței perfecte, ajunge la echilibru.

Potrivit concepției sale, echilibrul concurențional corespunde unei situații de alocare optimală a resurselor economice între agenții economici, care odată atinsă, nimic nu se mai schimbă, ignorând astfel orice tranzacție care se desfășoară în afara echilibrului. Deci, face abstracție de dinamica proceselor economice, de modificările în timp a preferințelor, de incertitudinea actelor economice.

Adepții teoriei ciclului economic real consideră că șocurile pozitive sau negative asupra productivității dintr-un anumit sector se pot propaga în celelalte sectoare ale economiei, provocând fluctuații (E. Prescott, P. Long, C. Plosser).

Teoria ciclurilor reale de afaceri ne prezintă, așadar, un mod cu totul diferit de a privi economia. Atât keynesianiștii cât și monetariștii, consideră că atât fluctuațiile producției cât și ale șomajului se datorează modificărilor cererii globale. Producția se reduce atunci când cererea globală scade. Capacitatea de producție a economiei rămâne neschimbată, dar ea este folosită mai puțin atunci când cererea globală se diminuează. Dimpotrivă, teoreticienii ciclului real de afaceri consideră că cererea globală este suficientă pentru cumpărarea tuturor mărfurilor și serviciilor pe care oamenii doresc a se produce. (Dacă nu este așa, salariile și prețurile ar scădea, și în consecință, creșterea ofertei de bani reali va duce la mărirea cererii globale). Recesiunile sunt simple perioade în care productivitatea din economie se află în declin. Odată ce productivitatea deci și salariile reale sunt mai reduse, puțin oameni vor dori să muncească. Oamenii consideră că trebuie să lucreze mai puțin în perioadele când salariile reale sunt mai mici și mai mult când salariile reale sunt mai mari. De exemplu, angajații vor prefera să lucreze 5 ore peste program când salariile vor fi de 1,5 ori mai mari decât cele normate în cursul unei săptămâni și să lucreze 5 ore mai puțin în cursul săptămânii următoare.

Dar ce putem spune despre Marea Depresiune? În anul 1933, șomajul reprezintă 38% din forța de muncă neagricolă. Oare acest lucru înseamnă că mai mult de o treime din forța de muncă neagricolă s-a decis să se bucure de timp liber în acel an? Desigur că nu. Edward Prescott, de la Universitatea din Minnesota, unul dintre fondatorii teoriei ciclurilor reale de afaceri, nu neagă faptul că în timpul Marii Depresiuni a existat posibilitatea apariției șomajului involuntar. El nu afirmă că teoria ciclurilor reale de afaceri explică toate fluctuațiile economiei americane, dar consideră că ea explică mai mult de jumatate din numărul fluctuațiilor din perioada antebelică și circa trei sferturi din cele de după război.

Criticile teoriei ciclurilor reale de afaceri ridică o serie de probleme. Una se referă la faptul dacă există șocuri tehnologice suficient de puternice pentru a declanșa cicluri de afaceri la fel de mari ca cele observate în prezent. Teoreticienii ciclurilor reale de afaceri răspund că este suficientă simpla combinație a unor mici modificări. Altă problemă este că teoria ciclurilor reale de afaceri nu este valabilă pentru două caracteristici ale ciclurilor actuale de afaceri și anume, comportamentul prociclic al prețurilor și banilor. Așa cum au evidențiat monetariștii, revenirile la punctele superioare ale ciclurilor de afaceri sunt precedate de reduceri ale ratei de creștere a banilor. Este oare acest lucru o simplă coincidență? Teoreticienii ciclurilor reale de afaceri au dat răspunsul elaborând modele în care modificarea productivității determină astfel de schimbări ciclice ale ratei de creștere a banilor și prețurilor.

Teoria ciclurilor reale de afaceri susține că în timpul recesiunilor șomajul involuntar înalt constituie răspunsul reațional la reducerea salariilor reale din acel timp. Dar, spun criticii, datele nu arată că salariile reale sunt mult mai scăzute în timpul recesiunilor. Mai mult decât atât, criticii spun că teoria ciclurilor reale de afaceri prezintă pe oameni dornici să lucreze mai puține ore în timpul recesiunilor, dar recesiunile se caracterizează mai puțin prin reducerea numărului mediu de ore de lucru decât prin creșterea numărului șomerilor. Teoreticienii ciclurilor reale de afaceri răspund că datorită cheltuielilor cu schimbarea și a altor cheltuieli fixe referitoare la angajare, are sens ca muncitorii să lucreze peste program sau să nu lucreze deloc. Așadar, în ciuda oamenilor care își reduc timpul de lucru, cei care anterior s-au aflat într-o situație mai bună lucrând tot timpul, se decid acum să renunțe la slujbă, în timp ce alții continuă să lucreze întregul timp de muncă.

O variantă diferită a teoriei ciclurilor reale de afaceri ne îndreaptă atenția asupra șomajului fricțional. Mulți economiști susțin că șomajul fricțional este relativ constant. Dar nu aceasta este problema. Pot fi perioade când cererea consumatorilor, tehnologia sau modificările comerțului exterior pot apărea după declinul unor ramuri și dezvoltarea rapidă a altor ramuri. Muncitorilor le trebuie timp pentru a-și căuta noi slujbe și între timp șomajul crește.

Disputa asupra ciclurilor reale de afaceri este puternică și astăzi e prea devreme să aflăm când se va sfârși. Dar chiar dacă teoreticienii ciclurilor reale reale de afaceri pierd în cadrul acestei dispute, munca lor este încă utilă pentru explicarea anumitor fluctuații care au apărut. Este foarte probabil să ne confruntăm cu ambele tipuri de fluctuații, atât cu ciclurile de afaceri tradiționale determinate de cerere, cât și cu cele determinate de modificarea productivității. Problema care rămâne critică este importanța lor relativă.

Teoria neoclasică abordează cu mai multă seriozitate problema comportamentului rațional și arată că instabilitatea cererii globale nu este o problemă atât de importantă cum susțin keynesianiștii și monetariștii. Teoria pe care o vom comenta acum este radical diferită.

Teoria generală a șomajului, dobânzii și banilor scrisă de Keynes este o mare carte originală, cu un conținut profund și larg. Analiza se referă la un singur aspect al teoriei lui Keynes. Există un alt component al activității lui Keynes care ne creează nesiguranță, impreviziune și instabilitate. Aceste idei aparțin unor economiști care, deși au opinii divergente asupra multor probleme, formează la un loc grupul așa-numiților post-keynesianiști.

Keynes a creat o mare nesiguranță în elaborarea deciziilor economice. Însuși Keynes se referise la comportamentul dezordonat al pieței stocului, atrătând că prețurile activelor nu sunt numai rezultatul deliberărilor calme și raționale, ci depind și de încrederea și speranțe, de valurile de optimim și pesimism. Față de așteptările post-keyneasianiștilor aceste idei sunt departe de a fi raționale.

Ei arată că gradul ridicat de incertitudine în care se iau deciziile economice are implicații importante asupra teoriei monetare. Prin păstratea banilor, noi ameliorăm gradul de necunoaștere a viitorului care va veni, pentru că banii sunt cei care ne permit să luăm decizii până ce vom ști mai bine ce se va întâmpla. Dacă ați economisit o parte din venitul dumneavoastră, și vă pare rău că prețurile stocurilor, obligațiunilor și altor active vor scădea, puteți elimina acest risc păstrându-vă economiile sub formă de bani până ce veți avea o idee mai bună asupra evoluției viitoare a prețurilor stocului și obligațiunilor. Așadar, ne așteptăm ca cererea de bani să depindă de extinderea nesiguranței și deci să nu fie o funcție previzibilă și stabilă a venitului, ratelor dobânziii sau a altor variabile măsurabile.

Altă implicație sesizabilă de post-keynesianițti pe seama existenței incertitudinii este că deciziile de investiții sunt determinate atât de speranțe și aspirații, de calculele raționale cât și ceea ce Keynes numea „spirite animalice”. Deci și investițiile sunt instabile. Așadar post-keynesianiștii consideră nu numai că sectorul privat este mult mai instabil decât cred monetariștii, ci și mult mai instabil decât curentul principal de idei keynesianiste.

În perspectiva macro economică, activitatea economică este studiată sub unghiul evoluției în timp, în cadrul structurilor istoricește constituite în spațiu. Pe o asemenea bază metodologică, pot fi înțelese sensurile dinamicii economice, cauzele care o determină, sunt concepute măsurile prin care se urmărește influențarea comportamentului diferiților agenți economici în direcția considerată pentru evoluția de ansamblu a sisemului economic.

Ciclicitatea – trăsătură a evoluției economice.

Evoluția principalelor laturi ale activității economice dintr-o întreprindere, ramură și economie națională (venit național, producția, desfacerile, investițiile, consumul, ocuparea forței de muncă etc.) permite constatarea că în unele perioade se înregistrează creșteri, în altele stagnări sau chiar reduceri; periodic, activitatea economică de ansamblu sau de ramură, poate cunoaște chiar stări de criză. Aceasta înseamnă că, în timp, activitatea economică nu are o evoluție uniformă, liniară, ci este fluctuantă.

Unele fluctuații ale activității economice sunt sezoniere, se derulează, de regulă, pe parcursul unui an, sunt în general explicabile și previzibile, ca urmare a influenței unor factori naturali sau sociali.

Asfel, sub incidența unor factori natural-climaterici, volumul producției, al ocupării, al activității economice în general, cunoaște fluctuații pe parcursul unui an în agricultură, construcții, turism, în unele subramuri ale industriei etc. Variațiile sezoniere ale activității economice se datorează și unor împrejurări sociale (obiceiuri și tradiții, sărbători religioase ș.a.).

Datele statistice evidențiază că în perioadele care premerg importante sărbători religioase au loc creșteri importante ale volumului vânzărilor, producției industriale și transporturilor, se îmbunătățește gradul de ocupare și folosire a factorilor de producție. Ulterior acestor evenimente au loc pentru perioade mai mari sau mai mici, reduceri ale desfacerilor și producției, ale gradului de ocupare etc.

Alte fluctuații sunt întimplătoare, accidentale, fiind determinate de factori aleatori sau evenimente neaștepate sau neobișnuite: cataclisme naturale, evenimente sociale și politice deosebite, decizii neașteptate ale unor agenți economici, o anumită stare de spirit a populației etc.

Pe lângă aceste tipuri de fluctuații ale activității economice, mai există și fluctuații ciclice. Ele sunt determinate de factori ce țin de funcționarea activității economice, de interdependențele dintre părțile sale. Sunt fluctuații agregate și se reproduc cu o anumită regularitate, deși nu pot fi încadrate în termene riguroase, exacte.

Asemenea fluctuații s-au manifestat pregnant de la începutul secolului XIX, iar prin cercetarea lor s-a desprins concluzia că alternanța perioadelor de expansiune și contracție a afacerilor, a activității economice în general, se derulează cu o anumită regularitate în timp.

Potrivit literaturii economice, cele mai reprezentative oscilații cu caracter de criză se situază cele din Anglia, și unele țări occidentale, începând cu 1825-1836, 1847, 1857, 1866, 1873, 1882, 1890, 1900, 1913, 1929, 1933. Acestea sunt considerate crize economice de supraproducție din perioada industrialismului.

Desigur, în economia preindustrială au fost unele crize de subproducție, datorate războaielor, calamităților naturale, inundații (1770, 1789), recolte slabe în Franța datorate secetei.

Aprecierea se poate face prin faptul că principalele fenomene economice se derulează sub formă ondulatorie. Au un caracter ciclic. Ciclicitatea în economie caracterizează acea formă de mișcare a activității economice dintr-o țară în care se succed alternativ fazele de avânt cu cele de descreștere și stagnare. Împrejurările care generează ciclicitatea economică sunt foarte numeroase, dar rolul determinant îl are modul specific de evoluție a eficienței utilizării factorilor de producție. Prin urmare ciclicitatea desemnează un mod specific de evoluție a fenomenelor economice care se manifestă în mod ondulatoriu sub formă de ciclu.

Evoluția principalelor fenomene economice este pulsatorie, se derulează sub formă ondulatorie, are un caracter ciclic.

Ca expresie a fluctuațiilor ciclice, activitatea economică trece prin anumite faze, fiecare cu trăsături distincte și care se derulează aproximativ în aceeași succesiune.

În caracterizarea ciclicității, ca formă de mișcare a activității economice, se pornește de la succesiunea și repetabilitatea în timp a unor stări ale economiei (anumite faze ale ciclului) care seamănă în linii generale de la un ciclu la altul; în fiecare fază, starea și performanțele agregate ale economiei (ritmul de creștere a venitului național, a producției industriale și agricole, gradul de ocupare a forței de muncă, dinamica nivelului de trai etc.) au anumite caracteristici, diferite de la o fază la alta.

Fazele mișcării ciclice se condiționează reciproc și, în unitatea lor, pregătesc premisele care asigură activității economice continuitate, schimbări calitative și progres. De aceea, teoria economică a desprins concluzia că ciclicitatea reprezintă forma de evoluție firească, normală a activității economice.

Pentru cercetători, evidențierea evoluției ciclice este posibilă pe baza analizei datelor statistice, în special, a celor care exprimă activitatea la nivel macroeconomic. Cum acestea, în marea lor majoritate, sunt sub formă monetară, devine necesară asigurarea compatibilității prin eliminarea influențelor generate de modificarea prețurilor.

De aceea, indicatorii valorici nominali – calculați pe baza prețurilor curente ale fiecărui an – trebuie transformați în indicatori reali – mărimi exprimate în prețuri constante, comparabile.

Se relevă încă o dată rolul statisticii ca sursă și instrument de excepție în teoria și practica economică modernă (aprofundarea acestui fenomen este posibilă doar în țările ce aplică un sistem informațional modern, adaptat exigențelor impuse de piață). Totodată, orice încercare de predicție a fenomemului de ciclicitate trebuie să plece de la o analiză a evoluției din trecut, pe o perioadă suficient de mare de timp. În general, la nivel macroeconomic (sector, ramură, economie națională) s-au abordat din această perspectivă o serie de indicatori sintetici, cu suficientă putere de expresie pentru ansamblul economiei:

venitul național, Produsul Intern Brut etc.;

volumul producției materiale;

volumul vânzărilor cu amănuntul;

investițiile și economiile;

cererea agregată;

oferta agregată;

gradul de ocupare a forței de muncă;

alți indicatori sintetici oferiți de statistică.

Și Kondratieff și-a localizat cercetările, ca și predicțiile ce l-au făcut celebru, în perspectiva macroeconomică de evoluție a afacerilor. Inclusiv în cazul unor lucrări fundamentale ale lui Schumpeter sau Keynes – spre exemplu – baza de raportare rămâne tot perspectiva macroeconomică. Dar ne vedem obligați a formula întrebarea: „Care sunt posibilitățile de studiere a ciclicității (CA) la nivel microeconomic și-n ce măsură astfel de studii ar sprijini managerii în conducerea modernă a afacerilor?” Or, pentru a răspunde la această întrebare și alte asociate, este nevoie de o analiză mai completă a ciclicității, în prealabil din perspectiva macroeconomică, inclusiv la nivel de economie mondială.

Analiza ciclicității în afaceri s-a concentrat predominant asupra cauzelor ce generează aceste fluctuații în activitatea economică și asupra manifestării fenomenului în conținut; totuși, analiza include și încercări valoroase ale oamenilor de știință de a oferi instrumente și/sau modele de predicție a fenomenului. Începând din anii ’40-’50 și până în prezent a sporit numărul lucrărilor dedicate ciclurilor afacerilor ca subiect distinct. Dar, inclusiv în opera lui Marx sau chiar mai înainte, la Ricardo, Malthus sau Say găsim analize pe această temă. Spre exemplu, chiar dacă Marx privește crizele economice ca expresii ale contradicției fundamentale a capitalismului, totuși el creionează o frescă sugestivă a procesului ciclic din economie. „Teoria ciclurilor afacerilor elaborată de Marx a coexistat cu analiza generală a acumulării capitalului” – spune Mark Blaug.

Fără a intenționa o analiză exhaustivă a subiectului, suntem obligați să subliniem locul pe care-l ocupă Joseph Schumpeter și lucrările lui fundamentale pe această temă, respectiv; Theorie der Wirtschaftlichen Entwicklung – Teoria dinamicii economice – 1931; Business Cycles – Ciclurile afacerilor – 1939. Tot Schumpeter este cel care a popularizat în țările Europei occidentale (prin publicarea în limba germană/engleză și utilizarea ca bază de referință în lucrarea Business Cycles) lucrările principale ale lui N.D.Kondratieff. Poate că, fără aportul lui Schumpeter, lucrările lui Kondratieff ar fi rămas anonime. Iar dintre „discipolii lui Kondratieff – așa cum îl numește Drucker – s-a impus în mod deosebit Jay W.Forrester.

Între alți mari economiști, inclusiv P.A. Samuelson în ultima ediție a Economics (1995), pe parcursul capitalismului Business Cycles and Unemployment (Ciclurile de afaceri și șomajul), analizează separat acest subiect. „Un ciclu al afacerilor – spune Samuelson – este o oscilație în producția totală națională, venit și folosire (forța de muncă), de obicei durând între 2 și 10 ani, marcată printr-o largă expansiune sau contracție în cele mai multe sectoare ale economiei” (s.n.). După Samuelson, un ciclu complet include două faze principale:

recesiunea sau faza descendentă;

expansiunea sau faza ascendentă.

La nivelul unei țări, perioada de recesiune este considerată uzual a fi perioada în care Gross Domestic Product real scade de-a lungul a două trimeste consecutive, per când perioada de expansiune se poate manifesta diferit ca durată de timp. Oricare dintre cele două faze se manifestă cu o intensitate diferită de la un ciclu la altul, „modelul ciclurilor fiind neregulat” deci, atât ca durată, cât și ca intensitate. Datorită modelului neregulat, Samuelson compară ciclurile afacerilor cu fluctuațiile vremii. Totuși, există o serie de similitudini între două sau mai multe cicluri din aceeași categorie, respectiv se desprind caracteristici comune atunci când două cicluri de 180 de ani, de 100 de ani, tip Kondratieff, Juglar etc.

Pornind de la similitudinile existente în manifestarea ciclurilor pe faze, Samuelson prezintă câteva caracteristici ale recesiunii, astfel:

se înregistrează un declin în achizițiile consumatorilor și în cererea agregată; scade producția din ramurile de bază, scade GDP real, se reduc investițiile etc.;

se reduce cererea pentru forța de muncă și survin unele concedieri, ce echivalează cu o amplificare a șomajului;

se înregistrează o inflație ușoară, scade prețul materiilor prime, se reduc veniturile reale etc.;

se reduc nivelul profitabilității și volumul afacerilor, pe principalele sectoare ale economiei naționale;

anticipând evenimentele ulterioare, piața titlurilor de valoare „se agită”, cererea pentru credit se reduce, rata dobânzii se diminuează de regulă etc.

„Trăsătura de bază a recesiunii sau depresiunii – spune Galbraith – este o reducere din orice motiv a puterii de cumpărare, în fluxul cererii efective, pentru bunurile de capital, bunurile de consum și servicii. Această reducere a cererii efective influențează direct producția și nivelul de angajare, ulterior fenomenul propagându-se în ansamblu economiei. În ceea ce privește faza de expansiune, după expresia lui Samuelson, ea este „o imagine în oglindă a recesiunii”, definiție plastică și sugestivă pentru a deduce caracteristicile de bază ale acestei faze. Urmare a aspectelor aduse în discuție până acum, îndeosebi prin intermediul aprecierilor lui Samuelson asupra ciclicității în economie, am analizat de fapt ciclurile scurte ca o categorie distinctă de alte cicluri identificate.

Pe de alte parte, spunem că după al doilea război mondial unele studii elaborate s-au preocupat de descifrarea acestui fenomen economic. Un rol major în studierea ciclurilor afacerilor l-a avut înființarea Foundation for the Study of Cycles, în apropiere de Wayne, Pennsylvania, SUA, în anii ’40. Pe același subiect, un rol similar a revenit pentru Center for International Business Cycle Research, cu sediul la New York. Este de remarcat că fundații similare și/sau institute pentru studierea ciclicității în viața economică s-au înființat în majoritatea țărilor occidentale. De exemplu, Institut Für Konjunkturforchung din Germania a sprijinit și coordonat analize de reală valoare pe tema ciclicității în economie. Selectiv, între lucrările impuse în domeniu din anii ’50 și până în prezent, amintim: L. Dupriez – Des monvements économiques généraux, 1951; J. Estey – Business Cycles, 1956; R. Gordon – Business Fluctuation, 1961; A. Burns – Business Cycles in a Changing World, 1969; C. Freeman – Long Waves in the World Economy, 1984; J. O’Connor – The Meaning of Crisis, 1987; M. Feldstein – The Risk of Economic Crisis, 1991; Th. Cooley – Frontiers of Business Cycle Research, 1995 etc. Analizând separat fiecare lucrare, deducem complexitatea subiectului abordat (chiar dacă structura de referință rămâne aceeași, iar fiecare autor dezvoltă problematica deja cunoscută la un anume moment). Deși lucrările anterioare nu oferă instrumente sau tehnici concrete de dominare/control al fenomenului de ciclicitate în afaceri este indiscutabil aportul lor global în atenuarea perioadelor de recesiune ale economiei mondiale, cât și pe țări (de exemplu, faza de recesiune din anii ’90 prognozată de mai mulți analiști a fost relativ moderată; – lucrarea lui R. Barta – The Greath Depression of 1990). Cu sprijinul unor fundații și institute au apărut mai multe lucrări ce abordează ciclicitatea economică din perspective diferite. Un astfel de exemplu este lucrarea recentă a lui William Houston, intitulată Riding the Business Cycle, apărută în 1995 (Dominând ciclul afacerilor). Această lucrare – chiar dacă, privitor la cauzele avansate de autor ca generând evoluția ciclică, rămâne discutabilă – este extrem de interesantă din punct de vedere al caracterizării celor șase categorii de cicluri identificate; alături de lucrările amintite ea poate fi considerată, totodată, un semnal de alarmă privind necesitatea unei mai complete studieri al acestui fenomen.

După durata de timp necesară unei evoluții complete, de trecere prin toate fazele, ciclurile economice se pot clasifica după cum urmează:

fie în trei categorii mai mari, fiecare categorie incluzând la rândul ei subgrupe de cicluri, respectiv :

Ciclurile lungi, având o perioadă de evoluție de la 20-30 de ani până la 500 de ani și care se mai numesc și cicluri seculare sau cicluri tip Kondratieff. În această categorie putem include:

ciclurile Kondratieff;

ciclurile de 100 de ani;

ciclurile de 180 de ani;

ciclrile de 500 de ani.

Ciclurile decenale, cu o perioadă de la 4-5 ani la 10-20 de ani, care sunt numite și cicluri Juglar.

Ciclurile scurte, având o perioadă de evoluție de 1-3 ani de zile și care, de regulă, se manifestă pe faze ale ciclurilor decenale.

fie în șase categorii, printr-o divizare mai accentuată ce oferă o delimitare mai clară pentru șase tipuri diferite de cicluri, respectiv:

Cicluri foarte lungi de 500 de ani, identificate de Raymond Wheeler;

Cicluri lungi de 180 de ani;

Cicluri seculare de 100 de ani;

Cicluri de 50 de ani, tip Kondratieff;

Cicluri decenale de 10-20 de ani, tip Juglar;

Cicluri scurte de 1-10 ani.

După opinia noastră, cea de-a doua modalitate de clasificare a ciclurilor economice este mai riguroasă, motiv pentru care ne vom concentra analiza asupra celor șase tipuri de cicluri. Pentru toate cele șase categorii, Houston avansează drept cauză de bază a evoluției ciclice a economiei și societății „schimbările climatice și influența lor probabilă asupra indivizilor”. Între altele, Houston analizează separat: poziția dintre Soare-Pământ-Lună, petele solare, activitatea vulcanică, cutremurele, evoluția climei ca atare etc. Se sugerează că alte cauze cunoscute ca generând evoluția ciclică a afacerilor ar avea o poziție subsidiară (inovația, factorii monetari etc.). Dar manifestarea în conținut a ciclicității în economie are asociate diverse cauze ce determină fluctuații diverse ale afacerilor pe un anumit orizont de timp; trebuie deci să ne raportăm la cicluri de un anumit tip. Prin urmare, vom trece succint în revistă fiecare tip de ciclu, insistând doar asupra celor de tip Kondratieff care sunt cel mai bine cunoscute.

C.1. Ciclurile foarte lungi de 500 de ani au fost studiate pentru prima dată de profesorul Raymond Wheeler, începând din anul 1934, pe parcursul mai multor ani și cu sprijin din mai multe surse. R. Wheeler consideră că, pe baza interpretării atente a datelor oferite de istorie, arheologie, geologie etc., începând cu anul 500 î.e.n. și până în prezent putem identifica cicluri economice de aproximativ 500 de ani. După Wheeler acest tip de ciclu este generat de alternanța unor perioade umede/uscate cu altele calde/reci pe regiuni ale globului.

C.2. În 1975, doi autori, și anume Iben Browning și Robert Harrington, publică un articol în revista Nature prin care descriu un nou ciclu lung în economie, identificat ca având o durată de 179 de ani. Conform cu cei doi autori, cauza principală a acestui ciclu ar fi conjuncția dintre Soare-Pământ-Lună și planetele Jupiter și Saturn.

C.3. Ciclurile seculare de 100 de ani au fost identificate de același profesor Wheeler, dar și de un alt cercetător, respectiv George Modelski, cel din urmă oferind o descriere completă a acestui tip de ciclu. Conform cu cei doi autori, manifestarea acestor cicluri în economie și societate ar avea drept cauză principală influența condițiilor climatice asupra comportamentului manifestat de oameni.

Dar, dacă acceptăm ca fiind reală manifestarea celor trei tipuri de cicluri lungi în economie – respectiv C1, C2, C3 – atunci se impune să remarcăm că este necesară o anumită corelație între acestea. Aceasta deoarece un calcul aproximativ ne arată că:

1 C1 ≈ 3C2 ≈ 5C3.

Cu alte cuvinte, există puncte de intersecție între minimul unui C1 și minimele asociate lui C2 sau C3; afirmasția fiind valabilă și pentru punctele de maxim sau vârfurile de manifestare ale celor trei tipuri de cicluri. Simplificat, putem reprezenta relația amintită astfel:

Corelația dintre ciclurile de 100 de ani, cele de 180 de ani și cele de 500 de ani a fost realizată de Wheeler, începând cu anul 450 e.n. sub egida Foundation for the Study of Cycles, Pensylvania, USA:

aproximativ cinci cicluri de 100 de ani și trei cicluri de 180 de ani se includ în cadrul unui singur ciclu de 500 de ani, pentru perioada 450-950 e.n.;

similar, pentru perioada 950-1450 sunt incluse cinci cicluri C3 și trei cicluri C2;

similar, pentru perioada 1450-1950, autorul include cinci cicluri C3 și trei cicluri C2 în cadrul unui singur ciclu C1.

C.4. Ciclurile de 50 de ani, tip Kondratieff, sunt încă cel mai viu disputate și ridică semne de întrebare printre cercetătorii din economie. A avut sau nu dreptate Kondratieff? Marea majoritate a celor care s-au ocupat de această întrebare înclină să formuleze un răspuns afirmativ, chiar dacă, așa cum face și Peter Drucker, se discută de unele manifestări din economie ce contrazic „valul lui Kondratieff” sau, altfel spus, sunt manifestări atipice. În fapt, ciclul de acest tip are o manifestare în timp de aproximativ 45-60 de ani și a foat studiat pentru prima dată de Van Gelderen, care în anul 1913 identifica a long wave (un val lung) de 50-60 de ani, astfel:

producția, prețurile și activitatea economică de ansamblu au crescut substanțial în perioada 1850-1873;

după 1873 economia înregistrează un declin și atinge punctul cel mai de jos în anul 1890, pentru principalele sectoare de activitate.

Nu știm dacă Nicolai Kondratieff a cunoscut sau nu lucrările lui Van Gelderen. În anii ’20, N.D. Kondratieff ajunge să lucreze la Academia Agricolă și Institutul de Cercetări Economice din fosta URSS. El a fost desemnat să studieze și să demonstreze declinul economiilor capitaliste – conform opticii comuniste din acel moment. Rezultatul cercetărilor lui Kondratieff a fost publicat pentru prima oară în afara URSS în limba germană (Die langen der Wellen des Konjunktur, 1926), apoi în limba engleză (The Long Waves in Economic Life, 1935).

Dar concluzia cercetărilor lui Kondratieff a fost în opoziție totală cu sarcina trasată inițial. Astfel, el concluzionează că planificarea socialistă va înregistra un mare insucces – în agricultură, în primul rând – în timp ce țările capitaliste vor suferi un declin de activitate în anii ’30, da rvor înregistra ulterior o altă perioadă de expansiune și prosperitate în afaceri. Mai târziu, Kondratieff a avut la dispoziție date statistice suplimentare privind Anglia și Franța pentru comerț, agricultură, industria bumbacului, cărbune, fier etc. Pe baza acestor date el va calcula trei cicluri, fiecare având două componente: „… o parte ascendentă a ciclului, în care domină prosperitatea printre unele perioade de recesiune; după care urmează o parte descendentă a ciclului cu declin general al activității economice”. N. Kondratieff nu și-a finalizat lucrările, fiind îndepărtat succesiv din posturile deținute, iar ulterior ucis din ordinul lui Stalin. Dar cele trei cicluri pot să fie extrapolate până în prezent, iar corespondența ce rezultă dintre evenimentele reale ce au avut loc deja în economia mondială și varianta idealizată a valurilor lui Kondratieff devine tulburătoare și atestă extraordinara capacitate vizionară a cercetătorului rus.

Evoluția pe termen lung a vieții economice, a stării și eficienței factorilor de producție demonstrează că aceasta se desfășoară sub forma unor lungi cicluri cu o durată de 50-60 ani. În acest interval de timp în economie este dominant un anumit mod tehnic de producție. O perioadă de timp – experiența istorică atestă că aceasta reprezintă circa 25-30 ani – modul tehnic de producție dominant funcționează corespunzător, își dezvăluie capacitățile de progres, are un cadru adecvat de afirmare. După aceasta, el intră în conflict cu posibilitățile oferite de natură și de alte resurse economice pe baza cărora a fost edificat, apar semne de epuizare a capacitățiilor sale de a asigura cadrul corespunzător de afirmare a raționalității economice, manifestându-se tendința istorică de scădere a eficienței economice, în primul rând, a ratei profitului (beneficiului).

Începe o perioadă de tranziție spre un nou mod tehnic apt să ridice eficiența economică, ca urmare a unor niveluri calitative, structuri și modalități de combinare ale factorilor de producție, în concordanță cu resursele disponibile și accesibile. Este o perioadă de 20-30 ani, în care limitele vechiului mod tehnic de producție ies pregnant în evidență, dar care se perpetuează datorită unor factori inerțiali, paralel cu extinderea în economie a germenilor noului mod tehnic de producție. Generalizarea noului mod tehnic de producție și restructurarea profundă a economiei, a coordonatelor calitative și a logicii de combinare a factorilor creșterii economice, încheie un ciclu de evoluție a economiei, marcând trecerea la un nou stadiu calitativ al factorilor de producție, la o nouă „undă” de dezvoltare economică. Corespunzător acestei logici, în evoluția oricărei economii mature se disting două mari faze de evoluție: una ascendentă, alta descendentă, fiecare cu o durată de 20-30 ani.

Faza ascendentă se caracterizează prin preponderența anilor de prosperitate economică și ritmuri înalte de creștere a venitului național, investițiilor, producției, desfacerilor, inclusiv ridicarea susținută a nivelului de trai.

În faza descendentă are loc încetinirea ritmurilor de creștere a producției, investițiilor, a veniturilor, iar gradul de ocupare se înrăutățește etc.; ani de recesiune economică sunt mai numeroși, iar persistența unor fenomene negative în economie (inflație, șomaj etc.) se accentuează.

Succesiunea celor două faze ale ciclului lung și repetarea lor la intervale de 50-60 ani este explicată în mod diferit de către diferiți autori. Unii autori explică ciclul lung și fazele sale prin ciclicitatea noutăților și perfecționările tehnice profunde sau prin atragerea în exploatare a unor noi resurse, în special de materii prime și energetice. După alți specialiști, ciclul lung și fazele sale sunt legate de pregătirea și ducerea războaielor; perioadelor de pregătire a războaielor le-ar corespunde creșteri economice și investiții reale susținute – mai ales pentru înarmare; fazele descendente decurg din restructurările dificile și micșorarea celtuielilor militare ce au loc în perioadele postbelice. Sunt și cercetători care au încercat să explice ciclul lung prin evoluția producției și a stocului de aur sau a producției agricole. Asemenea puncte de vedere au avut o anumită rezonanță mai ales în perioadele când în circulație se aflau bani de aur (sau convertibili în aur), iar agricultura era ramura principală în majoritatea economiilor naționale și rolul pieței mondiale a produselor agricole era redus, în special, ca urmare a limitelor impuse de mijloacele de transport.

Pentru a încerca o explicație a ciclului secular ese necesar să se pornească de la faptul că evoluția economică, privită pe termen lung, se derulează sub incidența a numeroși factori endogeni și exogeni: economici, tehno-economici, social-politici și naturali. Procesul creșterii economice trebuie privit atât prin prisma influențelor pe care volumul și calitatea factorilor creșterii economice le au asupra dinamicii producției, venitul național, calitații vieții etc., cât și a rolului pe care rezultatele creșterii economice le au asupra regenerării factorilor de producție, dar mai ales asupra perfecționării lor calitative. De aceea, evidențierea cauzelor ciclului lung presupune surprinderea din multitudinea determinărilor și factorilor pe acelea care au un rol determinant.

În prezent, capătă o tot mai largă recunoaștere teza după care cauza principală a ciclului secular o formează evoluția ciclică a cercetării științifice și inovației tehnologice, în legătură organică cu ciclul schimbărilor structurale din economie. Sub influența acestora are loc schimbarea din temelii la fiecare 50-60 ani a modului tehnic de producție. Astfel, în faza ascendentă a ciclului lung, descoperirile tehnice și inovațiile tehnologice, care stau la baza noului mod tehnic de producție, se generalizează în economie prin intermediul unui proces investițional susținut, conferind o dinamică înaltă producției, venitului național și eficienței economice. Este evidentă tendința durabilă de îmbunătățire a gradului de folosire a factorilor de producție disponibili. După o anumită perioadă, apar semne de epuizare a potențialului de eficiență a modului tehnic de producție existent, concretizate în dificultăți și disfuncționalități în economie, ceea ce marchează începutul fazei descendente a ciclului lumii. În fața dificultăților economice se intensifică cercetarea stiințifică și inovarea tehnologică, generând un puternic avânt inovațional. Așa cum rezultă din datele statistice, vârfurile descoperirilor stiințifice și inovațiilor tehnologice s-au plasat între 1830-1840, 1890-1900 și 1930-1940, inclusiv după 1975 care se încadrează în fazele descendente ale ciclurilor lungi. În aceste intervale, au fost concentrate majoritatea descoperirilor fundamentale pe baza cărora s-au declanșat invenții și inovații ample și care prin mecanismul investițiilor scot economia din faza stagnării și îi imprimă un curs ascendent pe o perioadă mai lungă de timp. Este de remarcat că, în faza ascendentă a ciclului lung, nu se ridică nevoi deosebit de presante în fața cercetării științifice, ceea ce determină un recul al marilor descoperiri și invenții (dacă se înregistrează totuți, prin logica proprie străpungerilor în știință și tehnică, ele se aplică pe scară redusă, baza procesului investițional constituind-o stocul deja existent al realizărilor verificate de practică).

Perioada de tranziție de la vechiul mod tehnic de producție la cel nou este marcată printr-o criză structurală, a cărui durată se prelungește pe parcursul fazei descendente. Caracteristic crizei structurale este, pe lângă durata sa, și faptul că reprezintă cadrul unor modificări fundamentale în tehnicile și tenologiile de fabricație, în locul și rolul omului în activitățile economice, în special, în producție.

Are loc „sancționarea” prin declin a unor subramuri și produse legate de vechiul mod tehnic de producție și propulsarea unor subramurii de viitor. De exemplu, un studiu destinat Congresului S.U.A., elaborat de Departamentul Pentru Comerț, include în rândul subramurilor și produselor de viitor, care după anul 1972 înregistrează ritmuri susținute de creștere: echipamentul electronic de calcul, semiconductori, componente electronice, instrumente medicale, echipamente radio și T.V. etc. Dintre subramurile în declin sunt de reținut: mașini-unelte pentru sudură, tăiere și prelucrarea metalelor, utilaj pentru construcții, reparații navale, construcții și prefabricate metalice, produse chimice pentru agricultură, construcții civile și industriale, produse din lemn (inclusiv mobilă).

Crizei structurale, prin intermediul căreia are loc tranziția la un nou mod tehnic de producție, îi sunt caracteristice nu atât modificările din cadrul economiei privite prin prisma structurii pe ramuri – a producției, venitul național, ocupării forței de muncă, capitalului fix și investițiilor etc. -, cât mai ales modificările în structura subramurilor și chiar în structura sorto-tipo-dimensională a producției; au loc modificări importante în conținutul și profilul calificărilor profesionale, în structura consumului populației. Criza structurală, ca expresie a tranziției spre un nou mod tenic de producție, impune adaptări profunde în comportamentul și acțiunile agenților economici și se soldează cu încetinirea pe termen lung a creșterii nivelului de trai, iar pentru unele categorii ale populației cu scăderea acestuia.

Este adevărat că în momentul de față, în economia mondială – și avem în vedere țările cu economia cea mai avansată – o serie de sectoare economice sau de industrii noi se individualizează și scapă încadrării lui Kondratieff. În primul rând, ne gândim la revoluția informatică descrisă de Toffler și/sau economia antreprenorială a lui Drucker, în cadrul cărora noile sectoare și industrii bazate pe tehnologiile de vârf se îndepărtează de predicțiile lui Kondratieff pentru simplul motiv că nu puteau fi anticipate. Dar pentru alte sectoare și industrii „… care au alimentat lunga expansiune economică de după al doilea război mondial – automobile, oțel, cauciuc, aparatură electrică, aparatură electronică de larg consum, telefon, petrol” – rezultatele arată că acestea se potrivesc perfect „ciclului Kondratieff”. „Pentru viitorul industriilor tradiționale de prelucrare, teoria lui Kondratieff trebuie acceptată ca o ipoteză serioasă, dacă nu chiar drept cea mai plauzibilă dintre explicațiile pe care le avem la dispoziție”.

Așa cum rezultă din lucrarea Riding the Business Cycle a lui Houston, într-o variantă idealizată ciclurile lui Kondratieff s-ar reprezenta ca în figura nr.1 (cele trei K1-K3 și cel de al patrulea ciclu K4 rezultat prin extrapolare). Punctele extreme ale celor patru cicluri Kondratieff, K1-K4, sunt:

K1 = ascensiunea începe din 1789, se atinge vârful în 1814, după care perioada de recesiune atinge punctul cel mai de jos (baza) în 1849;

K2 = ascensiunea începe din 1849, atinge apogeul în 1873 și urmează un declin până în 1896;

K3 = ciclul începe din 1896, se atinge vârful în 1920, iar faza descendentă va continua până în 1939;

K4 = ascensiunea începe din 1939 și continuă până în 1971 când atinge vârful, după care ar urma partea descendentă din 1971 și până în 1997 aproximativ.

Am insistat asupra ciclurilor lui Kondratieff întrucât, dacă predicția fenomenului este posibilă principial cu o acuratețe rezonabilă – iar exemplul dat de Konfratieff este cel mai elocvent -, atunci studiu CA oferă perspective deosebite nu numai la nivel macro, ci și la nivel de firmă. Iar acest lucru este valabil pentru oricare tip de ciclu, deși esențialmente decidentul la nivel micro va fi preocupat de ciclurile scurte, cele decenale și cele tip Kondratieff.

Peter Drucker aprecia că decidentul la nivelul întreprinderii trebuie să-și elibereze mintea de influențe derivând din posibila evoluție ciclică a afacerilor – atâta timp cât cunoașterea fenomenului nu este posibilă decât retrospectiv. Dar în cazul de față? Perspectivele care se întrevăd sunt extrem de evidente și vom încerca surprinderea unor aspecte în paragrafele următoare. Deocamdată vom sintetiza și celelalte două categorii de cicluri amintite, respectiv, cele decenale și cele scurte. În prealabil, amintim și de existența așa-numitului ciclu Kuznets, după numele economistrului american Simon Kuznets care a analizat evoluția prețurilor proprietăților imobiliare în SUA și a cauzelor ce generează aceste fluctuații (perioada de creștere a unei generații, capacitatea economiei de a oferi slujbe pentru noua generație etc.); el a ajuns la concluzia că acesta are un ritm propriu pe o perioadă de 16-18 ani.

C.5. Ciclurile decenale de 10-12 ani au fost studiate în mod special de economistul francez Clement Juglar, motiv pentru care se mai numesc și cicluri de tip Juglar. Clement Juglar a fost preocupat îndeosebi de fluctuarea prețurilor și a ratei dobânzilor în Franța și Anglia; el va identifica un model ce surprinde aceste fluctuații după un ritm relativ regulat cuprins între 9-11 ani. În lucrarea Des crises commerciuales et leur retour périodique en France, en Angleterre ez aux Etats-Unis (1862), Juglar identifică patru faze ale ciclului decenal, faze pe care el le numește astfel:

prosperitate;

criză;

lichidare;

recesiune.

Alți autori denumesc diferit fazele ciclului decenal de tip Juglar, respectiv:

avânt ↔ expansiune

criză ↔ apogeu

depresiune ↔ restrângere

înviorare ↔ înviorare

Important este însă delimitarea acestui tip de ciclu de patru faze care în conținut vizează următoarele:

o primă fază în care tendința este ascendentă (producție, grad de folosire a forței de muncă etc.);

o a doua fază în care creșterea tinde spre maximum și atinge punctul de cotitură sau criză de la care va începe coborârea;

o a treia fază în care tendința este descendentă în ansamblu și include perioada de depresiune;

faza a patra corespunzător punctului inferior de cotitură sau „bazei” depresiunii, de la care începe redresarea treptată a afacerilor.

Cercetarea economică privind evoluțiile ciclice în economiile de piață este concentrată, în primul rând, asupra ciclului decenal, căruia îi este dedicată o bogată literatură, conținând o mare varietate de puncte de vedere. În tratarea ciclului economic decenal, deși se recunoaște, în principiu, existența acelorași faze, diferiți autori folosesc termeni diferiți. Unii autori vorbesc de criză, depresiune și, respectiv, înviorare și avânt; P.Samuelson folosește termenii: restrângere (contracție), inviorare, expansiune și apogeu. După Grand Larous se Encyclopédique, fazele ciclului economic sunt: criza propriu-zisă, depresiunea, palierul de refacere incompletă, expansiunea; Francesco Forte subliniază că un ciclu economic tipic constă în 4b faze: o fază ascendentă în care cresc susținut producția gradul de folosire a forței de muncă, volumul afacerilor, prețurile și speculațiile; faza de maxim absolut sau relativ, o perioadă de scădere (absolută sau relativă); un punct de minim de la care începea refacerea. Franco Poma consideră că cele patru faze ale ciclului decenal sunt: expansiunea, punctul de cotitură superior (criza), depresiunea și punctul de cotitură inferior (de reluare, începere a reafacerii, respectiv a expansiunii).

Indiferent de denumirile fazelor ciclului economic acesta poate fi preentat în mod ideal sub formă grafică, în care pe ordonată este surprins un indicator de volum (sau indice) al activității economice (în mod alternativ pot fi luate în considerare venitul național, producția industrială, ocuparea forței e muncă etc.), iar pe abscisă este surprinsă variabila timp (vezi figura 2).

În cadrul unui ciclu decenal, se remarcă mai întâi faza de expansiune (perioada de timp A-B din figura 2, în care conjunctura economică este favorabilă. În ansamblu, afacerile sunt prospere, cererea pentru bunuri de consum este dinamică, cu perspective de consolidare.

Pe fondul speranțelor că sporirea cererii de consum se prelungește, în economie se declanșează un proces investițional, are loc modernizarea capacităților de producție existente și crearea altora noi. Procesul susținut declanșat de mărirea cererii pentru bunuri de consum este factorul determinant al creșterii și gradului de ocupare a forței de muncă, fapt pus în evidență prin principiul acceleratorului. Prin efectul de antrenare a investițiilor, acestea au ca efect o creștere mai mult decât proporțională a ofertei agregate și a venitului viitor.

În aceasă fază în care optimismul agenților economici este robust are loc stimularea artificială a cererii pe multiple căi, remarcându-se sporirea stocurilor în perspectiva unor desfaceri cu câștiguri mai mari. Totodată, băncile acordă credite cu o oarecare ușurință, gradul de îndebitare a intreprinderilor cu scop lucrativ depășind limitele prudenței, iar creditul de consum se extinde. Cererea agregată în creștere, simulată artificial și prin mărirea masei monetare și vitezei de rotație a monedei, determină o tendință de creștere lentă, dar de durată a prețurilor: mai întâi a celor cu ridicata, iar apoi și a celor cu amănuntul.

Creșterea prețurilor mai este favoriată de amplificarea concurenței pentru accesul la factori de producție limitați și mai puțin mobili și de atragerea în activitatea economică a noi factori de producție cu nivel calitativ inferior mediei. În fața evidenței fenomenelor inflaționiste, autoritățile monetare adoptă măsuri pentru frânarea cererii globale, în special prin majorarea ratei dobânzii, ceea ce determină o frânare a investițiilor, ea se accentuează atunci când întreprinzătorul constată că în unele domenii a fost creat un aparat productiv a cărui capacitate depășește cererea solvabilă, ceea ce

face ca rata efectivă a profitului la noile investiții să fie mai mică decât cea anticipată (marginală). O primă reacție o reprezintă o anumită încetinire a reînnoirii și modernizării capacităților de producție. Pe acest fond are loc intrarea economiei într-o nouă fază, cea de cotitură superioară, cu manifestări de criză ciclică. Premiza acestei faze constă în faptul că în economie apar, iar în unele domenii se consolidează, fenomene care determină o inversare a conjuncturii. Ele pot fi generate fie de unele măsuri restrictive (adoptate de către guvern sau partenerii externi), fie de epuizarea cauzelor care au stat la baza expansiunii. Este de menționat în acest sens tendința de reducere a ratei profitului (beneficiului), ca urmare a numeroase cauze, ca: sporirea costurilor datorită atragerii în circuitul economic a unor factori de producție mai scumpi sau având un nivel calitativ mai redus; mărirea stocurilor generate de o serie de împrejurări (disproporții între diferite ramuri și subramuri, neconcordanțe structurale între cerere și ofertă de satisfactori, creșterea mai rapidă a producției în raport cu veniturile pe care agenții economici le cheltuiesc, reducerea relativă a investițiilor față de evoluția economiilor). Operațiunile bursiere, în special cele speculative, anticipează uneori inversarea conjuncturii, generând un sentiment de neîncredere între operatorii bursei. În fața noilor fenomene, băncile tind să restrângă creditul, măresc rata dobânzii, fapt ce amplifică procesul de frânare sau reducere a investițiilor, sentimentul de incertitudine la numeroșii agenți economici.

Aceste fenomene cumulative pot marca trecerea la o nouă fază a evoluției ciclice – recesiunea (în grafic de la punctele B la C). Recesiunea, spune P.Heyne, reprezintă încetiniri neintenționate și deci abrupte ale ritmului creșterii economice. „O recesiune are loc, atunci când, din anumite motive, numărul și profunzimea dezamăgirilor sporește fără nici o creștere, în compensație, a calității sau cantității de surprize plăcute. …Venitul pierdut este cel care, în cele din urmă, îi dezamăgește pe producători și, venitul în scădere este cel care îi determină pe producători să reducă ritmul producției”.

Elementele de neîncredere deja afirmate în faza de inversare a conjuncturii (punctul de cotitură superior B din figura 3) se difuzează în sistemul economic; întreprinderile mai slabe își restrâng sau își încetinesc activitatea. Altele întâmpină dificultăți datorită diminuării cererii și (sau) creșterii costurilor ceea ce conduce la reducerea autofinanțării. Cererea, care alimentase faza de expansiune, tinde să se contracte mai întâi pe seama bunurilor de folosință îndelungată și apoi a unor prodfactori (datorită încetinirii sau reducerii procesului investițional) dar și a bunurilor de consum curent, generată de creșterea șomajului. Dinamica producției se încetinește ori poate deveni negativă în unele ramuri sau pe ansamblu, ca urmare a reducerii comenzilor. Ea se corelează cu restrângerea masei monetare, cu stagnarea sau reducerea cursului titlurilor. Prin efectul acceleratorului, o atenuare sau reducere a cererii agregate și în primul rând de bunuri de capital, poate accentua cumulativ tendința de reducere a producției, conducând la eliminarea treptată a excesului de ofertă și a stocurilor. În fața acestor dificultăți, agenții economici sunt obligați să adopte măsuri drastice de reducere a costurilor și promovare a vânzărilor, apelând masiv la reînnoirea capitalului fix, la îmbunătățirea calitativă a celorlalți factori.

Realizarea unor asemenea țeluri se asigură printr-o impulsionare a procesului investițional, care generează un nou moment de cotitură în evoluția economiei (intervalul C-D din figura 3) și, apoi, o nouă fază de expansiune a ciclului decenal. Revigorarea procesului investițional, atât pentru noi capacități cât și pentru reînnoirea capitalului fix activ, stimulează cererea de prodfactori și gradul de ocupare a forței de muncă, mai întâi în sectoarele care-i produc. Pe baza creșterii veniturilor, crește cererea de satisfactori, care la rândul său impulsionează procesul investițional și producția de prodfactori, inițiindu-se astfel o nouă fază de expansiune (intervalul D-E din grafic) ș.a.m.d.

Ciclul economic „decenal” cuprinde intervalul B-E, cu momentul B (punctul de cotitură superior) și intervalele de inflexiune B-C, C-D, D-E. Într-un ciclul clasic, se disting manifestările de criză și recesiune în care sunt pregnante fenomene negative și căutări, uneori dureroase, pentru noi echilibre și restructurări necesare și momentul de cotitură inferior (începerea unei înviorări) care împreună cu expansiunea definesc o evoluție favorabilă pe ansamblul economiei – boomul.

Ciclurile economice reale nu prezintă o evoluție simplă și liniară, așa cum a fost descrisă mai sus, în formă schematizată. Nu sunt excluse unele dereglări sau chiar scăderi parțiale de producție în faza de expansiune, însoțite de recuperări rapide; și invers, unele creșteri parțiale de producție în faza de recesiune. Este un fapt istoric că nici un ciclu economic nu s-a identificat cu altul, pentru că diferite sunt cauzele și intensitatea cu care acționează; la fel de diferite sunt și terapiile individuale ale fiecărui agent economic, ori la nivel guvernamental pentru atenuarea manifestărilor și consecințelor negative ale fluctuațiilor ciclice. Prezentarea unor elemente definitorii ale ciclului economic și a fazelor derulării lui, nu vrea deci să sugereze în nici un fel existența unor scheme teoretice, a unui model general al ciclului economic. În ciuda acestui fapt, evoluția ciclică, în marea diversitate a manifestărilor sale în timp și spațiu, reprezintă o realitate a oricărei economii contemporane; în același timp, fiecare fază a ciclului caracterizează o anumită stare a economiei, îndeplinește o anumită funcție în evoluția de ansamblu. Dacă rolul expansiunii în înfăptuirea aspirațiilor de progres ale fiecărui popor este evident, nu mai puțin necesare și importante sunt funcțiile pe care le îndeplinește recesiunea (și manifestările de criză economică). Ele au rolul de a restabili temporar, cu prețul unei risipe de resurse economice (gradul redus de ocupare a factorului muncă, nefolosirea unei părți din capitalul tehnic, stagnarea unor investiții), sistemul de fluxuri și corelații din economie. Amintim dintre acestea corelația dintre cererea agregată și oferta agregată, dintre economii și investiții, dintre masa monetară aflată în circulație și cea necesară acesteia etc. În același timp, ele pun bazele restructurării tehnice a capitalului fix, a întregii ramuri de activitate, restructurări necesare progresului în arice țară.

Așa cum s-a subliniat, ciclurile decenale se derulează pe fondul celor seculare (lungi), iar experiența istorică a evidențiat că în țările dezvoltate, o fază a ciclului lung a cuprins, de regulă, 2-3 cicluri decenale – fiecare cu o configurație și amplitudine proprie. Din perspectiva istorică, apare relevant faptul că în faza ascendentă a ciclului lung, se distinge la ciclurile decenale, preponderența fazelor de expansiune. Manifestările de criză și recesiune sunt, de regulă, reduse în timp și de mică profunzime. Din contră, în faza descendentă a ciclului lung, fazele de expansiune ale ciclului decenal manifestă o anumită slăbiciune; nesiguranța fenomenelor caracteristice acestor faze se împletește cu un șomaj persistent și o inflație „viguroasă”, numeroase ramuri și domenii de activitate se află într-un proces de redimensionare și restructurare de lungă durată. În general, pe fondul a 2-3 cicluri decenale, mai întâi, bazele și, apoi, generalizarea în economie a unui nou mod tehnic de producție.

C.6. Ciclurile scurte de 1-10 ani le-am analizat deja în conținut atunci când am adus în discuție aprecierile făcute de Samuelson asupra evoluției ciclice a afacerilor. Mulți alți autori s-au preocupat de studierea acestui tip de ciclu (Martin Kokus, Chandler Wobble, Van Dujin etc.), identificând o serie de laturi semnificative ale activității economice, laturi care au un ritm propriu de evoluție pe termen scurt. Între aceste laturi semnificative mai cunoscut este ciclul Kitchin denumit și Inventory Cycle (Ciclu de inventariere), care se manifestă între 3 și 5 ani și este determinat de tendințe de stocaj ale mărfurilor, din partea producătorilor și comercianților.

Urmare a celor arătate despre ciclurile Kondratieff, decenale și scurte – prin analogie cu ciclurile C1, C2, și C3 și corelația făcută de Wheeler – este necesar să punem în evidență anumite corelații aproximative. Astfel, deși manifestarea ciclurilor scurte ca durată în timp nu este delimitată riguros de către analiști, totuși putem considera:

3 sau 4 C6 ≈ 1C5

5 sau 6 C5 ≈ 1C4

sau ca regulă generală după care poate fi analizată corelația dintre ciclurile Kondratieff, decenale și scurte:

1 C4 ≈ 5/6 C5 ≈ 15/20 C6

Prin urmare, desprindem concluzia că pot exista puncte de intersecție între minimul unui ciclu C4 și minimele asociate lui C5 sau C6, concluzie valabilă evident și pentru punctele de maxim sau vârfurile de evoluție ale celor trei tipuri de cicluri. Regula generală prezentată mai sus poate fi redată grafic/schematic astfel:

În consecință, deducem cu ușurință că perioada cea mai nefavorabilă pe care o poate traversa un sistem economic național – sau, după caz, economia mondială – este perioada în care punctul de minim al ciclului Kondratieff se suprapune cu punctul de minim al unor cicluri decenale și/sau scurte. Spre exemplu, Marea Depresiune din ’29-’33 poate fi explicată pe baza unei suprapuneri de acest fel între punctele de minim specifice fenomenului de ciclicitate în viața economică. Se poate formula, deci, o regulă generală sau un principiu ce ar trebui așezată/așezat la baza politicilor macroeconomice.

Obiectovul fundamental al decedentului la nivel macroeconomic trebuie să fie desincronizarea punctului de minim al ciclului Kondratieff, față de punctele de minim ale ciclurilor decenale și/sau scurte.

În fine, trebuie să mai amintim că unele corelații aproximative între cele trei categorii de cicluri economice aparțin lui Schumpeter, care, în lucrarea Bussines Cycles, analizează alături de ciclurile Kondratieff și ciclurile de tip Juglar sau Kitchin. Astfel, Schumpeter a luat în considerare următoarele corelații aproximative:

șașe cicluri de tip Juglar au drept corespondent un singur ciclu Kondratieff;

trei cicluri de tip Kitchin se îndepărtează într-un singur ciclu tip Juglar;

aproximativ trei cicluri de tip Kuznets se încadrează într-un singur ciclu Kondratieff (corespondență evidențiată și de Richard Mogey, Wiliam Houston etc.).

Pentru scopurile vizate în prezenta lucrare nu este nevoie a extinde analiza fenomenului de ciclicitate în viața economică. Mai amintim doar faptul că, alături de predicțiile lui Kondratieff, numeroși alți cercetători au încercat să prevadă „marea depresiune a lui ’90” din economia mondială. Totuși, până în prezent, pe marginea acestui subiect, lucrările lui Kondratieff continuă să dețină un statut aparte.

Pe de altă parte, în analiza cauzelor ce generează evoluția ciclică a afacerilor trebuie să remarcam că punctele de vedere exprimate de oamenii de știință sunt relativ divergente. Aceste cauze pot fi analizate:

separat, pentru fiecare tip de ciclu (unele cauze au fost amintite);

global, pentru evoluția ciclică de ansamblu în economie.

Suntem de părere că se poate vorbi nu de o cauză, ci de un complex de cauze sau factori, atât endogeni, cât și exogeni fenomenului. În acest sens, amintim pe scurt următoarele opinii avansate de specialiști, opinii prin care se încearcă a explica global fenomenul de ciclicitate din economie și care pun în evidență cauze dintre cele mai diverse:

teoriile monetariste consideră că evoluția ciclică este generată în principal de politica de credit din economie, de „mișcarea” ratei dobânzii etc. (M. Friedman, A. Schwarz etc.);

teoriile subconsumului pun în prim-plan insuficiența cererii, ce generează consecințe negative pentru ansamblul economiei (Galbraith etc.);

insuficiența lichidităților dintr-o economie și influența acestui factor asupra procesului investițional sunt avansate ca o altă explicație a ciclurilor economice;

teoria inovațională a lui Schumpeter, după care „intensitatea” procesului de inovare fluctuează în timp, constituie o altă încercare de explicare a fenomenului de ciclicitate din economie;

modelul evoluției ciclice, elaborat de Samuelson pe baza acceleratorului și multiplicatorului, este avansat ca o explicație a fenomenului analizat;

o componentă destabilizantă intrinsecă sistemului economic, ce este amplificată de factori extraeconomici, ambele generând fenomenul de ciclicitate;

alte opinii și tipuri de cauze avansate: intervenția statului în economie, investițiile în proiecte mari de infrastructură etc.

Nici cauzele externe fenomenului (războaie, revoluții, alegeri, descoperiri, pete solare, vremea etc.) nu trebuie minimizate atunci când se dorește cunoașterea și apropierea, iar ulterior, predicția ciclurilor afacerilor.

Capitolul II.

Particularități ale crizei economice contemporane

Actuala criza, numita criza subprime, este o criza financiara determinata descaderea brusca a lichiditatilor in pietele globale de credit si in sistemele bancare,cauzata de esecul companiilor care au investit in ipotecile subprime (cu grad ridicat derisc). Cauzele ei se intrevad inca de la sfarsitul secolului trecut, dar varful s-a atins in2007 si 2008. Criza a scos la iveala grave deficiente in sistemul financiar global si incadrul de reglementare.

Balonul imobiliar din SUA

Criza a inceput in momentul cand s-a spart balonul imobiliar din SUA in 2005-2006.Boom-ul imobiliar din perioada premergatoare crizei a fost alimentat de:

standarde din ce in ce mai lejere pentru aprobarea de imprumuturi ipotecare

crestere semnificativa a stimulentelor pentru credite, precum termeni initialiavantajosi

tendinta, pe termen lung, de crestere a pretului caselor

Drept urmare populatia nu a ezitat sa apeleze la imprumuturi ipotecareimpovaratoare, cu speranta de a si le refinanta pe parcurs la rate mult mai avantajoase.Daca, in 1994, 64% dintre americani detineau o casa, in 2004 s-a atins un maxim istoricde 69,2%. Preturile caselor au crescut foarte mult, intre 1997 si 2006 cresterea fiind de124% (crestere semnificativa pe o piata matura). Comparat cu venitul anual mediu al uneigospodarii, pretul mediu al caselor a crescut de la aproximativ 3 ori venitul anual mediula 4,6 ori in 2006.

Vazand ca valoarea caselor detinute creste, multi americani au pus o a doua ipoteca pe diferenta de valoare, bani cu care si-au finantat cheltuielile in crestere. Multi au datvina pe societatea de consum, care te incurajeaza sa cheltuiesti in nestire, mult pesteposibilitatile imediate. Relevant sau nu, o gospodarie detinea in medie 13 carduri decredit din care 40% in overdraft.

Speculatorii au avut si ei rolul lor. Vazand ca pretul caselor e in continua crestere, eiau investit in case, aproape 40% dintre casele vandute in 2005 si 2006 nefiind resedinte permanente.

Imprumuturile ipotecare subprime, cu grad ridicat de risc, au crescut de la 5% in1994 la 20% din totalul imprumuturilor ipotecare in 2006. S-a ajuns la asa numitele Credite Ninja, in care nu se cerea sa ai un loc de munca stabil, nu se cerea un venit stabilsi nici macar o garantie pe alte bunuri.

Piata instrumentelor financiare sustinute de ipoteci a inflorit.

Multe dintre ipoteci au fost transformate in efecte publice. Aceste derivate auimbracat forme complexe, prin ele urmarindu-se atragerea de noi fonduri in acelasi timpcu disiparea riscului. Instrumentul financiar bazat pe o ipoteca este vandut de catreinstitutia care a acordat creditul imobiliar unor alte institutii, ea obtinand in schimbulacestora bani. Mai mult, ca urmare a disiparii riscului, banca ce a acordat creditul isiscade gradul propriu de risc si poate obtine credite mai avantajoase de la terti. Agentiile de rating au acordat multa incredere si un rating foarte bun acestor derivate, bazandu-se pe eficienta unor tehnici moderne de acoperire a riscului (asigurarea riscului de neplata,garantii mai mari decat valoarea debitului).

Cu rating foarte bun si perspective roze, produsele derivate au atras multe institutiifinanciare, printre care si marile banci de investitii. Acestea, ademenite de randamentelemari ale produselor derivate, s-au imprumutat cu sume foarte mari pe care le-au investitin aceste produse. Cele 5 mari banci de investitii din SUA (Lehman Brothers, Bear Stearns, Merrill Lynch, Goldman Sachs si Morgan Stanley) au obtinut profituri enorme inperioada boom-ului imobiliar, dar tranzactionand in marja, gradul lor de indatorare si derisc a crescut foarte mult. In 2007, cele 5 institutii cumulau o datorie de 4100 miliardeUSD, echivalentul a 30% din valoarea economiei SUA.

Balonul imobiliar a explodat

In 2005-2006 dobanzile au inceput sa creasca si preturile caselor sa scada moderatin multe regiuni din SUA. Refinantarea creditului ipotecar a devenit dificila. Drepturmare, imprumuturile nerambursate si lichidarile au crescut dramatic, pe masura cetermenii initiali au expirat si dobanzile variabile au crescut. Peste 1,3 milioane de case au ajuns sa fie lichidate numai in 2007, o crestere de 79% fata de anul precedent.

Preturile caselor au scazut, in loc sa creasca conform asteptarilor. In martie 2008aproape 11% dintre americani detineau o casa care valora mai putin decat valoarea ipotecii. Casele noi nu s-au mai vandut asa de bine, iar piata a fost inundata de caseprovenite din lichidarile de ipoteci, ceea ce a dus la scaderea si mai accentuata a valorii caselor.

Criza financiara

Ca urmare a exploziei balonului imobiliar, toti cei ale caror investitii erau legate desectorul imobiliar au avut enorm de suferit. Pe masura ce piata dadea semne de panica,institutiile financiare au recunoscut pierderile legate de ipotecile subprime si au incercatsa ia masuri de redresare.

Investitorii au incercat sa scape de produsele derivate bazate pe ipoteci, mii demiliarde de dolari fiind retrase din aceste produse. Banii au fost reinvestiti in speculatii pepretul bunurilor de baza, ceea ce a dus la o criza a preturilor la alimente si o cresterefantastica a pretului petrolului.

Criza financiara din septembrie si octombrie 2008

Considerata cea mai mare criza dupa Marea Depresiune din 1929, criza financiara actuala a intrat in faza acuta in septembrie 2008.

Pe 7 septembrie doua institutii de credit ipotecar sustinute de guvernul SUA, FannieMae (Federal National Mortgage Association) si Freddie Mac (Federal NationalMortgage Association), intra sub control guvernamental, in incercarea de a fi slavate dela faliment. Duminica, 14 septembrie, Lehman Brothers, una dintre cele 5 mari banci deinvestitii, demareaza procedurile de faliment dupa ce Federal Reserve Bank (Fed) refuzasa o ajute financiar. Se pare ca numeroasele nereguli si volumul mare de active toxice austat la baza acestei decizii a Fed.

Panica ia amploare. O alta banca de investitii, Merrill Lynch, este preluata inaceeasi zi de Bank of America. Luni 15 septembie majoritatea actiunilor cad la bursa. Martea, AIG (American International Group), cea mai mare firma de asigurari din lume,se confrunta cu o criza acuta de lichiditati. In lipsa altor finantatori, Fed o crediteaza cu85 miliarde USD in schimbul a 79,9% din actiuni.

Pana la sfarsitul saptamanii pietele sunt in criza, fiind salvate de la colaps de oinjectie de lichiditati de 105 miliarde USD de la Fed. Organismele de reglementare dinmajoritatea tarilor dezvoltate iau masuri de oprire a colapsului.

Evenimentele se precipita. In SUA un plan de salvare in valoare de 700 miliarde USD este supus aprobarii senatului. Criza de lichiditati loveste din ce in ce mai multeinstitutii financiare din toata lumea. Guvernele sar in sprijinul institutiilor financiare, dar in unele tari situatia devine dramatica. Ungaria, Ucraina si Islanda sunt salvate de lablocaj financiar de UE, FMI si Banca Mondiala. Bursele cad spectaculos, volatilitateaeste maxima.

Practic, increderea in sistemul financiar este minima. Bancile nu au de unde saobtina credite pe termen scurt, fiind puse deseori in imposibilitate de plata. Credituldevine foarte scump, fapt care afecteaza si companiile si populatia care detine imprumuturi.

2008

-La inceputul anului, liderii UE au ajuns la un acord asupra unui plan pentru a face fata crizei pietelor, care continua si ameninta sa declanseze recesiunea economica, si auexercitat presiuni asupra Washingtonului pentru a-si reforma rapid si in profunzimesistemul financiar.

De asemenea liderii europeni vor sa relanseze ideea controversata a unei supervizaricoordonate a pietelor din Europa, supervizare care ramane in prezent de competentastatelor membre, potrivit proiectului de declaratie al summitului. In acest document, cele27 de state membre UE subliniaza "necesitatea unei consolidari a supervizarii sectoruluifinanciar european, in special a grupurilor transnationale, in vederea dezvoltarii unui sistem coordonat de supervizare la nivel european". Pe termen scurt, ei cer autoritatilor nationale de supervizare "sa se reuneasca cel putin o data pe luna pentru a proceda la schimburi de informatii". Valoarea estimata a planului se ridica la aproape 2.000 demiliarde de euro, adica de aproape patru ori mai mult decat cel american (700 de miliardede dolari, echivalentul a 512 miliarde de euro). (16 octombrie 2008)

Intrarea in recesiune:

Economia zonei euro a intrat in prima recesiune de la introducerea monedei unice,in 1999, conform datelor biroului de statistica al Uniunii Europene, Eurostat.

Produsul intern brut (PIB) a scazut cu 0,2%, atat in cadrul Uniunii Europene, cat siin zona euro, comparativ cu trimestrul anterior, conform datelor oferite de Eurostat.

In al doilea trimestru al anului, economia zonei euro scazuse cu 0,2%, in timp ce lanivelul celor 27 de state ale UE, economia stagnase, conform Eurostat. Astfel, cele douacomprimari trimestriale succesive din zona euro marcheaza intrarea in prima recesiune tehnica. Comparativ cu perioada similara din 2007, PIB-ul a crescut cu 0,8% in bloculcomunitar si cu 0,7% in zona euro, in al treilea trimestru din 2008. Cele mai maricontractari ale economiei au fost inregistrate in Letonia, de 4,2%, in Estonia, de 3,3% siin Italia, de 0,9%, in termeni anuali. La polul opus, cele mai mari cresteri ale PIB-ului aufost inregistrate in Slovacia, de 7,1%, Cehia, de 4,7% si Cipru, de 3,5%, comparativ cutrimestrul al treilea din 2007. In SUA, PIB-ul a scazut in perioada iulie – septembrie cu0,1% fata de trimestrul anterior, dupa o crestere de 0,7% in trimestrul al doilea fata deprimele trei luni ale anului. Comparativ cu trimestrul al treilea din 2007, SUA ainregistrat o crestere economica de 0,8%. Economia Germaniei, cea mai mare dinEuropa, s-a comprimat in al treilea trimestru peste asteptarile analistilor, confirmandintrarea in cea mai grava recesiune din ultimii 12 ani, in contextul in care crizaeconomica globala a afectat exporturile. Produsul intern brut a scazut cu 0,5% fata detrimestrul anterior, cand coborase cu 0,4%. In Franta, economia a crescut, in modneasteptat, cu 0,14% in al treilea trimestru, salvand Franta de la intrarea in recesiune. (17noiembrie 2008)

Comisia Europeana (CE) ar putea relaxa normele prin care tarile UE pot luafinantari pentru sprijinirea lucratorilor din comert care au fost concediati ca urmare acrizei economice mondiale, accesul la Fondul european de adaptare la globalizare (FEG)de 500 milioane euro pe an urmand a fi mai usor. Anterior, statele membre puteau solicitaun astfel de sprijin atunci cand schimbarile intervenite in structura comertului mondialobliga o companie sa se restructureze sau sa isi schimbe sediul, determinand pierderea acel putin 1.000 de locuri de munca. In prezent, Comisia doreste coborarea acestui prag la500 de disponibilizari, cauzate nu doar de schimbarile inregistrate in structura comertuluimondial, ci si de alte probleme economice cu care se confrunta compania in cauza. Deasemenea, durata pe care poate fi acordat sprijinul s-ar dubla (de la 1 la 2 ani), iar participarea financiara a guvernelor ar urma sa se reduca. Statele membre trebuie sa contribuie cu aceeasi suma pe care o primesc de la Fond, in timp ce noile norme le-ar permite sa primeasca sume de trei ori mai mari decat propria contributie. CE ar puteafinanta pana la 50% din costurile unui stat membru care prezinta un plan de sprijin pentrulucratorii afectati in vederea asistentei pentru cautarea unui loc de munca, orientareprofesionala, formare si reconversie profesionala, ajutor pentru desfasurarea de activitatiindependente, dar si pentru masuri de stimulare a lucratorilor defavorizati sau in varsta sa ramana ori sa se intoarca pe piata muncii. De la lansarea Fondului, in 2007, Comisia aaprobat deblocarea a circa 68 milioane euro, de care au beneficiat aproximativ 15.000 delucratori.

Economia UE incepe sa resimta efectele celei mai serioase crize financiare de la Marea Depresiune din anii '30, iar industria prelucratoare europeana isi micsoreazaproductia, in timp ce rata somajului creste. Potrivit datelor Eurostat, numarul somerilor din UE a crescut cu 290.000 in octombrie, rata somajului urcand la 7,1%. Normelepropuse reprezinta doar o parte din strategia europeana pentru solutionarea situatiei decriza. In scopul pastrarii si crearii cat mai multor locuri de munca, propunerea Comisieiprevede, de asemenea, ca utilizarea fondurilor regionale sa fie adaptata planului europeande redresare economica. In plus, strategia include planuri pentru o mai buna coordonareintre statele membre in ceea ce priveste initiativele in domeniul educatiei si formariiprofesionale. (22 decembrie 2008)

2009

Criza economica globala ar putea crea oportunitatea de aderare mai rapida la zonaeuro pentru economiile europene emergente, arata o analiza. Uniunea Europeana ar trebuisa relaxeze regulile de adoptare a euro, pentru a le permite statelor non-euro din UE,precum Romania, Ungaria, Bulgaria, Cehia sau Polonia, sa treaca mai repede la monedaeuropeana. Iesirile de capital ingrijoreaza si restul Europei, care incearca sa intervina cuun plan de salvare a Europei Centrale si statelor balcanice, "pentru a se asigura ca baniiinvestiti in aceste economii nu sunt aruncati intr-un sac fara fund". Germania, Franta sialte state dezvoltate din UE nu vor sa intervina cu fonduri in Polonia, Ungaria sau Romania, doar pentru ca alti investitori sa le retraga pe ale lor. Statutul de tara membra azonei euro ar rezolva aceasta problema pentru economiile emergente. Pentru a adera lazona euro, un stat trebuie sa indeplineasca criteriile de convergenta stabilite prin Tratatul de la Maastricht. Elementele-cheie sunt intrarea in ERM-2, zona de asteptare pentrutrecerea la euro, un deficit bugetar de cel mult 3% din PIB, datorie publica de maximum 60% din PIB si o inflatie care sa fie cu cel mult 1,5% peste inflatia in primele trei statedin zona ca evolutie a preturilor. Unul dintre cele mai dificile criterii pentru intrarea inzona euro este cel al inflatiei. In 2009, "tinta inflationista" a fost la nivelul minim de2,2%, in contextul in care Comisia Europeana a estimat o inflatie intre 0,6 si 0,8% pentruGermania, Franta, Irlanda si Spania. Totusi, in timpul incetinirii economice severe,precum cea curenta din Europa, deflatia – si nu inflatia- reprezinta adevaratul pericol.Cererea scazuta a consumatorilor scade preturile, deoarece producatorii se confrunta cu ooferta prea mare si cu stocuri. Prognozele indicau deja temperarea inflatiei in statele dinEuropa emergenta in 2009, in contextul in care rata medie a inflatiei din Ungaria a scazutde la 6,1% in 2008 la 2,8% anul acesta; in Cehia, de la 6,3% la 2,6%; de la 4,2%, la 2,9%in Polonia, iar in Romania si Bulgaria rata inflatiei era estimata sa scada de la 7,9%, la5,7%, respectiv de la 12%, la 5,4%. In timp ce Romania si Bulgaria vor intampinadificultati in atingerea unui nivel inferior de inflatie, Polonia, Cehia si Ungaria vor fiaproape de limitele impuse. Criteriile pentru deficitul bugetar si datoriile publice vor fimai usor de atins pentru majoritatea statelor din Europa emergenta, desi Comisia Europeana estimeaza, in cazul Romaniei, un deficit bugetar de 7,5%. Cu privire la datoriile guvernamentale, statele emergente din Europa se afla intr-o situatie mai buna decat majoritatea tarilor dezvoltate din Uniunea Europeana (UE), precum Italia, Franta siGermania, unde datoriile publice sunt peste limita impusa, de 60% din produsul internbrut (PIB).

In Europa emergenta, numai Ungaria are probleme pe termen lung cu privire lacheltuielile publice – desi, acestea fiind la 66% din PIB, nu se afla foarte multe pestelimita superioara impusa – si aranjamentele actuale cu Fondul Monetar International(FMI) au ca obiectiv reducerea cheltuielilor. Prin urmare, in afara de rata inflatiei sideficitul bugetar din Romania, statele din Europa Centrala si Balcani care spera sa intrein zona euro au sanse foarte mari de reusita. Astfel, se pot formula intrebari cu privire laintrarea timpurie in zona euro a acestor state, prin schimbarea criteriilor ce tin de zonaExchange Rate Mechanism 2 (ERM-2), un test de stabilitate a monedei nationale, pe operioada de doi ani. Restul Europei – mai ales economiile puternice ale Germaniei siFrantei – trebuie sa decida daca salvarea statelor din Europa Centrala, care nu fac partedin zona euro, este o strategie prudenta pe termen lung pentru regiune, care s-ar puteaconfrunta cu o incetinire indelungata a cresterii economice. Capitalul injectat in regiune la ora actuala – de pana la 200 miliarde dolari – s-ar putea dovedi o masura ineficienta,daca stabilitatea pe termen lung nu va fi asigurata prin pastrarea investitorilor sieliminarea fluctuatiilor valutare. Aceste probleme ar putea fi inlaturate prin introducereamonedei unice. Oficialii de la Berlin ar putea chiar sa schimbe usor regulile de aceastadata, deoarece intrarea in zona euro a statelor din Europa Centrala si Balcani va crestecompetitivitatea exporturilor din Germania in regiune – fapt apreciat de Berlin. (27februarie 2009)

Valorile de baza ale UE, precum sustinerea pietelor deschise si solidaritatea cunatiunile mai sarace, risca sa piarda teren in fata presiunilor exercitate asupra guvernelor,de a proteja industriile nationale, insa ajutoarele guvernamentale gresit directionate catrecompaniile nationale ar putea duce la falimentul concurentilor mai mici sau firmelor straine, provocand daune de lunga durata in piata interna a UE, bazata pe concurenta libera. Criza a subliniat diferentele fundamentale dintre economiile ce formeaza zonaeuro, state precum Spania si Irlanda avand mult de suferit dupa spargerea bulelor ipotecare. Bancile au aratat ca vor acorda finantari pentru stabilizarea bancilor afectate decriza economica globala si pentru sprijinirea companiilor mici si mijlocii, in obtinerea decapital. De asemenea, bancile vor conlucra cu creditorii din Europa de Vest, pentrusprijinirea subsidiarelor acestora din estul si centrul Europei. Planul va fi anuntat oficial.Conform schemei, BERD va aloca 6 miliarde euro anul acesta si in 2010, iar BEI va punela dispozitia bancilor 11 miliarde euro, dintre care 5,7 miliarde euro imediat. BancaMondiala va aloca pana la 7,5 miliarde euro pentru proiecte de infrastructura si comert. (2martie 2009)

Criza financiara globala actuala marcheaza cea mai puternica incetinire a cresteriieconomice din istoria recenta si unele dintre noile membre ale Uniunii Europene (UE) aufost afectate sever. UE se foloseste de toate metodele posibile pentru ajutorarea statelor afectate si va avea ca obiectiv principal lupta impotriva protectionismului, care ar dauna regiunii. Liderii UE au respins apelul Ungariei – care a primit un pachet de 25 miliardedolari, in principal din partea Fondului Monetar International (FMI) si UE – pentru unfond de salvare a regiunii de 180 miliarde euro. In schimb, acestia au fost de acord cu ajutorarea statelor in impas financiar, luand in considerare situatii diferite. (3 martie2009)

Bruxelles-ul pledeaza pentru un sistem de supraveghere care sa combine supervizarea mult mai stricta la nivel european cu acordarea unui rol mai important autoritatilor nationale de supraveghere, decizii ce au la baza raportul intocmit de un grup de experti bancari condus de fostul presedinte al bancii centrale a Frantei, Jacques deLarosière. Planul care contine aceste propuneri va fi supus discutiei in cadrul ConsiliuluiEuropean, care se va reuni in cursul lunii martie, deoarece liderii UE intentioneaza sa pregateasca terenul pentru intalnirea G20, care a avut loc la Londra, in aprilie. Pe agendaintalnirii va figura si reforma in materie de reglementare, motiv pentru care UE doreste sapropuna o actiune unitara, menita sa amelioreze sistemul financiar global. Planul propusliderilor UE evidentiaza si alte masuri menite sa reduca riscul si sa redea increderea inpiete, inclusiv supravegherea sporita a politicilor salariale aplicate de banci. Cele 27 destate membre vor cheltui in acest an aproximativ 3,3% din produsul intern brut al UE perealizarea unor programe menite sa impulsioneze cresterea economica, ce vizeazasustinerea unui comert liber, promovarea unei economii cu emisii reduse si a disciplineibugetare. De asemenea, liderilor europeni li s-a solicitat sa sustina propunerea Comisieiprivind majorarea cu 1,8 miliarde de euro a fondurilor destinate persoanelor afectate decriza. Criza economica a trezit suspiciuni ca unele state membre recurg la protectionism pentru a-si sprijini propriile economii. In cadrul unui summit informal, liderii UE s-au angajat sa evite orice actiuni care ar putea duce la scindarea pietei unice. De asemenea,statele membre trebuie sa-si intensifice eforturile menite sa duca la reducerea somajuluicare, in 2010, ar putea atinge rata de 10%, pentru prima data dupa anii 1990. (6 martie2009)

Ministrii de finante din Uniunea Europeana (UE) vor solicita o inasprire bugetararapida odata ce economia va incepe sa se redreseze, precizand ca multe state vor incepeacest proces in 2010 si altele cu un an mai tarziu, citand schita unui document oficial.Stabilirea unei tendinte de reducere a costurilor bugetare dupa reluarea cresteriieconomice este esentiala pentru redarea increderii consumatorii si a pietelor in politicilefiscale ale guvernelor. Nu au fost mentionate date legate de inceputul acestui proces, dinmoment ce nimeni nu stia cand se va relua cresterea economica. Documentul maiprecizeaza ca, din cauza recesiunii si a stimulilor fiscali destinati reducerii impactuluicrizei, deficitul bugetar al UE se va adanci in acest an la 4,4% din produsul intern brut(PIB), cel mai mare nivel din ultimii 15 ani. UE a impus o limita superioara de 3% dinPIB pentru deficitul bugetar, insa cel putin 12 tari vor depasi acest prag in 2009. In modnormal, un deficit bugetar de peste 3% din PIB ar trebui sa fie corectat intr-o perioada dedoi ani de la depasirea plafonului, insa, in contextul in care, in tari precum Irlanda,deficitul urmeaza sa depaseasca 10% din PIB, scenariul nu este aplicabil. (9 martie 2009)

Comisia Europeana cifreaza eforturile de relansare ale Uniunii in ansablu la circa400 de miliarde de euro pentru 2009 si 2010, adica 3,3% din Produsul Intern Brut. Insaaceasta cifra este considerata de unii falsa, pentru ca include nu numai planurile nationalede relansare, propriu-zise, ci si cresterea automata a cheltuielilor sociale (de exemplupentru ajutoarele de somaj), induse de criza economica. De aceea, Statele Unite, dar si unele state membre precum Marea Britanie si multi parlamentari europeni considera caeste nevoie de noi eforturi. Statele Unite au lansat in februarie un plan de relansare de787 de miliarde de dolari, reprezentantand circa 5,5% in Produsul lor Intern Brut. Maimult, tarile UE nu reusesc sa se puna de acord asupra unui plan european de investitii ininfrastructuri (energie si internet) propus de Comisie, de circa cinci miliarde de euro.Problema va fi discutata de lideri. (18 martie 2009)

Comisia Europeana (CE) a fost de acord sa propuna dublarea la 50 miliarde euro afacilitatii de sustinere a statelor membre UE ce nu fac parte din zona euro, care intampinaprobleme ale balantelor de plati, ca urmare a crizei financiare, a anuntat institutia, intr-uncomunicat. Plafonul actual a fost deja marit la 25 miliarde euro de ministrii de finante aiUE, in decembrie 2008, insa intensitatea crizei financiare internationale determina o nouamajorare a acestor fonduri pentru acele state care nu beneficiaza inca de protectia oferita de moneda unica. (9 aprilie 2009)

Dupa mai multe luni de la izbucnirea crizei economice si in pofida promisiunilor lor, europenii au fost criticati de FMI pentru modul in care au gestionat aceasta situatie,necoordonat si fara ambitie. Fondul Monetar International (FMI) a afirmat intr-un raportca nivelul de coordonare in Europa in fata tulburarilor financiare izbucnite in toamnaanului 2008 "este departe de a fi optima". Din punctul de vedere al FMI, europenilor le-alipsit de asemenea un "cadru de asistenta reciproca" suficient de puternic, "pentru afacilita un raspuns rapid si comun in fata dificultatilor de plata care au aparut in toatestatele membre UE" si in special in tarile din Europa de Est. FMI le reproseazaeuropenilor si faptul ca au intarziat prea mult inainte de a lua masuri coordonate pentrucurata bilantul institutiilor bancare de activele toxice, un fenomen care a impiedicat piatacreditului sa revina la normal. (24 aprilie 2009)

Criza economica mondiala va pune capat cresterii economice in tarile din estulEuropei in acest an, ducand la adancirea deficitelor bugetare si ingreunand eforturile deaderare la zona euro, potrivit estimarilor publicare de Comisia Europeana. Raportulbianual al Comisiei Europene arata ca Polonia, Cehia si Bulgaria vor inregistra cele mai reduse comprimari ale economiei din regiune, in timp ce economiile statelor baltice vor scadea cu peste 10% in acest an. (5 mai 2009)

Economiile ex-comuniste ce fac parte din UE s-ar putea comprima cu circa 3% in2009, in contextul in care criza afecteaza o regiune ce a inregistrat anterior cresteriimportante, iar o revenire pe verde ar putea fi inregistrata pana la sfarsitul lui 2009,considera Banca Mondiala. In cadrul raportului economic obisnuit, institutia arata caperspectivele privind cresterea economica a regiunii, ce cuprinde Romania, Bulgaria,Cehia, Estonia, Lituania, Letonia, Ungaria, Polonia, Slovacia si Slovenia, sunt incerte inceea ce priveste urmatorii ani. Cele mai multe economii din regiune vor scadea in 2009,conform estimarilor, mai ales dupa ce produsul intern brut al Letoniei a scazut cu 18% inprimul trimestru. Polonia, cea mai mare economie din zona, ar urma sa inregistreze ocrestere de 0,5% a produsului intern brut, conform analistilor. In 2008, economiile tarilor luate in calcul au crescut cu 4,1%. Cresterea economica a majoritatii acestor tari depindemasiv de exporturi, care au fost afectate de criza economica globala. (22 mai 2009)

Uniunea Europeana va aloca anticipat 19 miliarde de euro din cheltuielileplanificate ale Fondului Social European (FSE) pentru sprijinirea persoanelor afectate decriza economica, iar cofinantarea nu va fi necesara pentru perioada 2009 si 2010. CE siBanca Europeana de Investitii, alaturi de alti parteneri, vor stabili, de asemenea, o nouafacilitate de imprumuturi ale Uniunii de 500 milioane euro, prin care vor fi datemicrocredite celor care ar avea in mod normal dificultati de acces la fondurile necesarepentru infiintarea unei afaceri sau a unei microintreprinderi. Alte masuri tin de asigurareaa cel putin 5 milioane de stagii de ucenicie pe intreg teritoriul UE pentru tineriiconfruntati cu somajul si stabilirea de obiective pentru asigurarea unor posibilitati rapidede formare sau de munca pentru tinerii someri, precum si sprijin – inclusiv prin intermediul FSE – pentru mentinerea locurilor de munca viabile prin intermediulactivitatii cu program redus si formarii. De asemenea, CE vrea sa acorde un ajutor imediat pentru someri, pentru a se evita riscul somajului pe termen lung si pierdereacompetentelor relevante si un ajutor pentru reinsertia in campul muncii a celor maidezavantajati, de exemplu prin intermediul scaderii costurilor nesalariale cu forta demunca, prin masuri de stimulare a recrutarii, precum si prin promovarea oportunitatilor de munca in care este necesar un nivel redus de calificare, in servicii casnice si deingrijire. In plus, CE va asigura un nou serviciu online "match and map", pentru a-i ajutape cei care cauta sa gaseasca locuri de munca potrivite pentru competentele lor pe intregteritoriul Europei, prin intermediul portalului Eures pentru locuri de munca europene,deja existent, si un angajament ca tinerii someri care-si cauta un loc de munca intr-un altstat membru sa poata primi, timp de cel putin sase luni, ajutoare de somaj la care ar fiavut dreptul in tara de resedinta. (4 iunie 2009)

Cheltuielile de consum si exporturile europene au inregistrat in primul trimestrucea mai mare scadere din ultimii 14 ani, in timp ce investitiile s-au redus dupa ce cea mai severa recesiune globala a determinat companiile sa concedieze angajati si sa scada productia. Produsul intern brut (PIB) la nivel european a scazut cu 2,5% fata de alpatrulea trimestru din 2008, in linie cu estimarile initiale, marcand cel mai abrupt declindin 1995, cand datele au inceput sa fie compilate, a anuntat biroul de statistica al UniuniiEuropene (UE). Consumul gospodariilor a scazut cu 0,5%, in timp ce exporturile au scazut cu 8,1%, iar importurile cu 7,2%. In acelasi timp, cheltuielile pentru investitii auscazut cu 4,2%, dupa ce scazusera anterior cu 4,3%. In ciuda datelor din sectorulconstructiilor care genereaza optimism pe piata in ceea ce priveste sfarsitul crizei, ratasomajului la nivelul zonei euro a atins un nou record al ultimilor 10 ani, piata muncii reflectand severitatea recesiunii, din cauza disponibilizarilor in masa. Economia zoneieuro s-a comprimat cu o rata anuala de 4,8% in primul trimestru, fata de 1,7% in cele treiluni anterioare. Datele preliminare ale biroului de statistica indicau o scadere cu 4,6% aPIB-ului. Preturile la producator din zona euro au scazut in aprilie cu 4,6%, fata deaceeasi luna din 2008, un ritm record de scadere din 1981, cand datele au inceput sa fiecontorizate. (4 iunie 2009)

Potrivit estimarilor Comisiei Europene, cele 27 de tari ale Uniunii Europene vor cheltui in acest an si in 2010 circa 5% din produsul intern brut pentru masuri de stimuli siajutoare, pentru a combate efectele crizei. (8 iunie 2009)

Criza i-ar putea costa pe contribuabilii europeni 16,5% din Produsul Intern Brut(PIB), a anuntat Comisia Europeana. Amploarea ajutoarelor de stat acordate de UniuneaEuropeana pentru institutiile financiare s-ar putea ridica, in cel mai pesimist scenariu, la16,5% din PIB al Uniunii Europene (UE). Insa costurile fiscale nerecuperabile realizatepentru sustinerea sectorului financiar ar putea fi limitate la 2,7% din PIB, a mai precizatexecutivul UE intr-un raport anual al finantelor publice. Cele 16 state din zona euro auaprobat pana in prezent ajutoare pentru sistemul bancar ce insumeaza 36,5 din PIB, dincare au fost utilizate sume echivalente cu 11,1% din PIB. Ajutoarele aprobate reprezintainjectii de capital, garantii pentru banci, desprinderi ale activelor toxice si asigurarealichiditatii bancilor. O parte din ajutoarele aprobate ar putea sa nu fie folosite, iar o partedin cele utilizate ar putea fi recuperate, insa experientele din trecut arata ca rata derecuperare este de mai putin de 10% din banii cheltuiti initial, potrivit Comisiei. In Uniunea Europeana, ajutoarele publice aprobate se ridica la 43,6% din PIB, cu numai12,8% utilizate. Crizele anterioare din diversele parti ale lumii arata ca sumele cheltuitede contribuabili pentru redresarea sistemului bancar ar putea fi reduse daca actiunile suntrapide, cuprinzatoare si daca beneficiaza de sustinere politica. (24 iunie 2009)

Economia zonei euro a scazut cu 2,5% in primele trei luni din 2009, in termenitrimestriali. De asemenea, rata somajului se pare ca va mai creste, de la nivelul de 9,5%inregistrat in mai, afectand cel mai mult populatia saraca. Comisia Europeana estimeazaca rata somajului va urca la 9,9% in 2009 si la 11,5% in 2010, de la 7,5% in 2008.Eurostat a calculat ca, in perioada mai 2008-mai 2009, 3,4 milioane persoane si-aupierdut locurile de munca in zona euro si 5,1 milioane persoane la nivelul UniuniiEuropene (UE). De asemenea, inflatia din zona euro a trecut pentru prima oara peteritoriu negativ in iunie, in contextul in care preturile bunurilor de consum au inregistrato scadere anuala de 0,1%. (8 iulie 2009)

In august 2009, cea mai dificila perioada a crizei economice a trecut pentru Europa Centrala si de Est, si, desi riscurile asupra tarilor din regiune persista, injectiile de capitalde la Fondul Monetar International (FMI) si Uniunea Europeana au redus pericolul uneiprabusiri economice. Dupa starea de panica din Europa emergenta, ce a inceput anultrecut, investitorii trec acum din postura de evitare a pierderilor in postura de a alegeactivele cu cele mai bune performante. Pericolele insa raman. Analistii sustin ca odepreciere a monedei Letoniei sau o tendinta de vanzare in pietele emergente,determinata de o corectie a pietelor americane in al patrulea trimestru, ar putea duce la onoua depreciere a actiunilor si valutelor. Mai mult, in contextul cresterii somajului si aladancirii deficitelor bugetare, economiile din regiune nu sunt estimate sa revina preacurand la cresterile de peste 6% inregistrate inainte de criza.

Insa, dupa injectarea a zeci de miliarde euro in regiune, de catre FMI si UniuneaEuropeana, precum si dupa facilitatile de lichiditate extinse de bancile centrale, riscurileintrarii mai multor state in faliment si pericolele prabusirii sistemelor bancare au trecut.Dupa vanzarea masiva generata de panica in Europa Centrala si de Est, a urmat o tendintade crestere, care a inceput in pietele dezvoltate si s-a extins in martie in pietele emergente, sustin analistii. De atunci, zlotul si forintul s-au apreciat cu 19%, iar coroanacehea a avansat cu 15%. Putini analisti estimeaza ca industria, pilonul multor economiiemergente din regiune, isi va reveni inainte ca bancile occidentale sa paseze injectiile delichiditate primite de la bancile centrale catre companii si inainte ca nivelul cheltuielilor de consum sa creasca in jumatatea mai bogata a Uniunii Europene. Aceste lucruri nu s-aintamplat inca, insa injectiile de lichiditate si accesul la obligatiuni guvernamentale aupermis bancilor cu operatiuni in Europa de Est sa evite pericolele provocate de expunerilela tari ca Ucraina, Ungaria si Romania, care au primit ajutoare de la FMI si UE pentru aevita o prabusire economica. Alte programe, precum primele de casare din Germania, auajutat la temperarea unei scaderi de peste 20% a productiei, declin estimat la inceputulacestui an. Cea mai mare parte a regiunii este asteptata sa revina pe crestere anul viitor,probabil chiar in prima jumatate. Investitorii incep acum sa caute noi pozitii in care sapoata beneficia de activele cu cele mai bune performante, iar indicii bursieri au inregistrat o revenire puternica.

In septebmrie 2009, Comisia Europeana estima ca Zona euro iese din cea mai grearecesiune pe care a cunoscut-o de mai mult de 60 de ani, si prevede o revenire aeconomiei din trimestrul al treilea, ramanand insa prudenta pentru evolutia urmatoare.Executivul european s-a aratat mai optimist decat anterior privind situatia economica dina doua jumatate a lui 2009 pentru cele 16 state ale zonei euro, in prognoza actualizata. CEse asteapta la o crestere a produsului intern brut (PIB) de 0,2% din al treilea trimestru side 0,1% in ultimul trimestru din acest an, dupa scaderi de 2,5% in primele trei luni si de0,1% in trimestrul al doilea. In estimarile precedente, publicate in mai, Bruxelles-ulanticipa noi contractii ale economiei pentru ultimele doua trimestre din 2009, inainte de ocrestere zero in primul trimestru din 2010 si o redresare incepand din al doilea trimestrual anului viitor. CE a mentinut estimarea de scadere a economiei UE si a celei a zoneieuro cu cate 4% in 2009, ca urmare a deteriorarii activitatii mai mult decat se anticipa lafinalul lui 2008 si inceputul lui 2009. Banca Centrala Europeana (BCE) a prevazut unrecul al produsului intern brut de 4,1% in acest an. Comisia s-a dovedit mai optimistadecat in luna mai pentru anumite tari, in special Franta si Germania, care au inregistrat orevenire surprinzatoare pe crestere din al doilea trimestru din 2009. In Franta, CE seasteapta la un declin al economiei de 2,1% in 2009 fata de 3% cat estima anterior, fiindcea mai buna performanta prevazuta pentru o economie mare din zona euro pentru acestan. Pentru Germania, forul european prognozeaza o contractie economica de 5,1%, fatade 5,4% anterior. In schimb, CE a revizuit in scadere proiectiile pentru Spania, Italia siOlanda, care ar urma sa aiba scaderi ale PIB de 3,7%, 5% si 4,5%. Bruxelles-ul prevede,de asemenea, ca "incertitudinea ramane ridicata", in ce priveste soliditatea redresarii economice.

In particular, criza nu a incetat sa-si produca efectele asupra ocuparii si finantelor publice. Potrivit datelor publicate de Eurostat, 1,443 milioane de persoane si-au pierdutlocul de munca in trimestrul al doilea al acestui an in UE, din care 702.000 in zona euro.Este al patrulea trimestru consecutiv de scadere a angajarii in Europa in recesiune. Iar somajul, care se afla in decalaj prin raport la indicatorii de conjunctura, ar urma sa scadasi in lunile urmatoare. Ultimele estimari arata ca pachetul de stimuli financiari "pentrumasuri discretionare" in cadrul Uniunii Europene se va cifra in total la 2,5% din produsulintern brut (PIB) in 2009 si 2010 fata de 1,8% din PIB in cei doi ani cat se estimaanterior.

Fondul Monetar International sustine ca prin programele derulate, ce au presupusresurse sporite, flexibilitatea politicilor si impunerea unor reforme, a ajutat tarileemergente, mai ales din Europa de Est, sa faca fata efectelor actualei crize financiareglobale. FMI a intervenit cu fonduri pentru a controla vulnerabilitatile existente, respectivadancirea deficitelor bugetare si problemele generate de boom-ul anterior in sectorul decreditare. Factorii care au dus la evitarea problemelor intampinate din cauza crizei au fostfinantarea extinsa si acordata la timp, programele structurate pe fiecare tara in partepentru a raspunde nevoilor fiecareia si politicile adaptate circumstantelor din fiecare tara.In martie, Romania a negociat un pachet de finantare externa de aproape 20 miliardeeuro, ce cuprinde 12,9 miliarde euro de la FMI, 5 miliarde euro de la UE, circa 1 miliardeuro de la Banca Mondiala si 1 miliard de euro de la alte institutii internationale. Deasemenea, FMI a sustinut incheierea unui acord prin care principalele noua banci cuexpunere semnificativa pe piata locala (Erste Bank, Raiffeisen International, Eurobank EFG, National Bank of Greece, UniCredit, Societe Generale, Alpha Bank, Volksbank siPiraeus Bank) au promis ca isi vor mentine expunerea totala pe Romania si ca vor injectacapital in subsidiarele lor, daca va fi necesar. Autoritatile romane si Fondul Monetar International (FMI) au agreat, dupa misiunea de evaluare din august, o noua tinta dedeficit bugetar pentru finalul acestui an, de 7,3% din PIB (36,5 miliarde lei), fata deplafonul de 4,6% din PIB fixat initial, in conditiile inrautatirii semnificative aprognozelor macroeconomice. In prezent, Guvernul ia in calcul o contractie economicade 8,5% pentru acest an si o valoare a PIB de 497,3 miliarde lei. Anul trecut, valoareaPIB-ului Romaniei a fost de 504 miliarde lei (136,8 miliarde euro). (29 septembrie 2009)

2010

Criza economica globala va accentua decalajele economice existente intre statelemembre ale Uniunii Europene, iar evolutiile dezastruoase ale unora dintre acestea amenintaeforturile tarilor dezvoltate de a iesi mai repede si mai accelerat din aceasta perioada.Germania si Franta, cele mai puternice economii europene, au inregistrat cresteri inca dintrimestrul al doilea din 2009, evolutia mentinandu-se si in T3, iar pe aceste baze din a douajumatate a anului trecut, moneda euro a inregistrat o apreciere semnificativa fata de dolarulamerican. Directorul X-Trade Brokers afirma ca nu doar Grecia provoaca ingrijorare organismelor europene si statelor dezvoltate, ci si ale tari, precum Spania, care de asemeneainregistreaza cote record ale deficitelor economice, iar aceste evolutii conduc la o serie demiscari in cascada ale pietelor internationale. In contextul unor semnale pozitive aleeconomiei americane, dolarul american a intrat, catre finele lui 2009, pe un trend deapreciere, astfel incat a incheiat anul la nivelul de 1,4318 dolari pentru 1 euro. De la inceputul anului pana in prezent, pietele financiare au inregistrat o volatilitate extrem deridicata, care se va mentine si in perioada urmatoare, atat pe piata valutara, cat si pe cele demarfuri, indicii bursieri si actiuni, spun analistii de la X-Trade Brokers. Revizuirile pozitiveprivind cresterile economice ale Germaniei si Frantei in anul in curs, estimarile optimisteprivind cresterea economiei americane in ultimul trimestru al anului trecut, precum sisituatiile «delicate» in care se afla inca o serie de economii europene au contribuit la miscarimajore pe toate pietele. Volatilitatea se va mentine ridicata in urmatoarea perioada.Deprecierea monedei unice europene si aprecierea dolarului american au determinat oscadere majora a pretului petrolului, care a atins un minim record al anului, de 72,39 USD/baril, marcand o scadere continua in cea de-a doua decada a lunii. (26 ianuarie 2010)

Comisia Europeana a lansat strategia pentru iesirea din criza si evolutia economieiUE in urmatorii 10 ani, ce vizeaza cresterea ocuparii fortei de munca din populatia intre20 si 64 ani, scaderea numarului de persoane expuse saraciei si majorarea sumei din PIBalocate pentru cercetare.Astfel, trei sferturi din populatia din UE cu varste intre 20 si 64 de ani ar trebui saaiba loc de munca pana in 2020, iar numarul persoanelor expuse riscului saraciei ar trebuiredus cu 20 milioane persoane. Potrivit datelor CE, rata de ocupare a fortei de munca inUE a urcat la 66% in 2008 de la 62% in 2000, inainte sa scada ca urmare a crizeieconomice globale. In plus, 3% din produsul intern brut (PIB) al UE ar trebui investit incercetare si dezvoltare, abandonul scolar timpuriu ar trebui sa fie sub 10%, iar cel putin40% din generatia tanara ar trebui sa aiba studii universitare. Cel de-al cincilea obiectivpe care statele membre ale UE il vor transpune in indicator de referinta national privesteindeplinirea obiectivelor climatice si energetice "20/20/20" (emisiile de dioxid de carbonar trebui reduse cu 20%, comparativ cu nivelurile din anii '90, proportia de energie dinsurse regenerabile in consumul total ar trebui majorata la 20%, iar consumul de energie ar trebui diminuat cu 20%). Potrivit presedintelui CE, economia Uniunii Europene pentrudeceniul urmator trebuie bazata pe principii de crestere inteligenta, durabila si favorabilaincluziunii sociale, in scopul combaterii saraciei. Criza economica globala a avut efecteprofunde si de durata asupra economiilor europene. Astfel, produsul intern brut (PIB) alUE a scazut cu 4% in 2009, somajul s-a apropiat de 10%, deficitele publice au atins 7%din PIB, iar gradele de indatorare al economiilor statelor UE au crescut cu 20 de puncteprocentuale in doi ani, anuland astfel 20 de ani de consolidare, potrivit evaluarii strategieiLisabona. (5 martie 2010)

Liderii din Europa Centrala si de Est ar trebui sa ia in calcul noi modele decrestere, care sa nu se mai axeze pe sectoarele bancar, constructii si imobiliar pentrucresterea economica, ci pe o prezenta mai mare pe pietele internationale.

Tarile din Europa emergenta vor trebui sa-si regandeasca modelele de crestere si sareduca dependenta de sectoarele bancar, constructii si imobiliar, care au explodat inaintede criza, si sa se concentreze pe prezenta pe pietele internationale. Totodata, directorulgeneral al Fondului Monetar International (FMI), a cerut autoritatilor din Uniunea Europeana o colaborare mai stransa asupra mai multor domenii, de la strategiile fiscale lareglementarea sectorului financiar, pentru a face institutiile din UE mai puternice, mairezistente la criza si mai capabile sa promoveze crestere economica si prosperitate. Tariledin centrul si estul Europei au fost afectate sever de criza financiara globala, ca urmare alegaturilor comerciale stranse si a dependentei de fluxurile de capital din regiune. Inprezent, zona a revenit pe crestere, iar FMI estimeaza un avans de 2% al produsuluiintern brut (PIB) in Europa Centrala si de Est in 2010. Pentru multe tari din EuropaOccidentala, problema cea mai importanta este de aducere a datoriei publice la nivelurisustenabile. Studiile FMI arata ca datoria publica ar urma sa creasca in medie la 110%din PIB pana in 2014 in economiile avansate, cu 35 puncte procentuale pentru niveluldinainte de criza. Provocarea va fi de a consolida politica fiscala fara a subrezi redresareaeconomiei, care este fragila in multe tari din zona euro. FMI prognozeaza un avans de 1%in acest an al economiei zonei euro. (30 martie 2010)

Comisia Europeana a estimat la 3.000 miliarde euro costul maxim al ajutoarelor guvernamentale pentru sectorul financiar european, pe care le-a autorizat de la inceptululcrizei. O parte importanta a imprumutului, sau 2.300 de miliarde euro, corespundesistemului de garantii, in care autoritatile publice intervin numai in cazul in careasiguratorul sau banca intra in incapacitate de plata. Oficialii de la Bruxelles au autorizatrecapitalizari de aproape 300 miliarde euro si alte masuri de salvare si restructurare, deaproximativ 400 de miliarde euro. Oficialul a spus ca bancile au inca probleme legate deactivele toxice, insa Uniunea Europeana nu va putea sa le sprijine la nesfarsit. FondulMonetar International a estimat ca la nivel global, bancile au active toxice de 2.300miliarde dolari. De la inceputul crizei financiare, in septembrie 2008, guvernele UE ausarit in sprijinul bancilor nationale cu injectii de capital si garantii. CE este deschisa lapreluari de banci de catre guverne, doar daca o astfel de masura este temporara.Declaratiile oficialului vin in contextul in care activele toxice acumulate de banci si degrupurile de asigurari s-ar putea ridica la 4.000 miliarde dolari, in cadrul noilor previziunice urmeaza sa fie publicate de FMI. Bancile si asiguratorii, ce au detinut pana in prezentactive toxice de 1.290 miliarde dolari, se confrunta cu pierderi tot mai mari, in contextuladancirii recesiunii, pierderi ce se adauga la datoriile acumulate din creditele ipotecare cugrad de risc ridicat. Noile previziuni FMI, ce ar putea fi revizuite din nou pana la sfarsitullunii, vor fi o lovitura pentru guvernele ce au injectat deja miliarde dolari in cadrulsistemului bancar. (9 aprilie 2010)

STUDIU DE CAZ

FALIMENTUL LEHMAN BROTHERS

Lehman Brothers Holdings Inc. (NYSE: LEH), este o corporație de servicii financiar-globale. Lehman Brothers a fost activă în domeniile investițiilor bancare, capitalizării de piață, vânzărilor de certificate de valoare fixă, studiul pietelor financiare și tranzacțiilor, managementului investițiilor, respectiv în domeniile de private equity și private banking. Lehman Brothers este dealer primar pe piața bonurilor de trezorerie. Subsidiarele sale includ Lehman Brothers Inc., Neuberger Berman Inc., Aurora Loan Services, Inc., SIB Mortgage Corporation, Lehman Brothers Bank, FSB și Crossroads Group. Sediul central al companiei se află în New York City, având sedii regionale în Londra și Tokyo, și mai ales oficii plasate peste tot în lume.

Prăbușirea pieței creditelor ipotecare subprime de anul trecut, precum și înăsprirea condițiilor de creditate pe piața bancară au făcut ca unele dintre cele mai mari instituții financiare din lume să înregistreze pierderi cumulate de cel puțin 190 mld. dolari (123 mld. euro). În acest sens, cel mai elocvent exemplu îl reprezintă prabușirea băncii Bear Stearns, până de curând cea de-a cincea bancă ca mărime din SUA. Potrivit analiștilor, și alte bănci americane se află în situații asemănătoare. "Criza este cu mult mai gravă decât cea din 2001 și nu reușim să ne dăm seama nici cât va dura", a declarat Jo Bennett, analist în cadrul firmei de consultanță Battalia Winston International din New York.".În următorii ani, numărul concedierilor ar putea ajunge chiar și la 100.000", a adăugat Bennett

Firmele de investiții au început să reducă din personalul diviziilor de credite ipotecare încă din luna iulie a anului trecut, până în luna decembrie numărul concedierilor ajungând la 17.000.

Divizia de credite a Lehman Brothers, BNC Mortgage, a concediat aproximativ 1.600 de angajați, când divizia a fost nevoită să-și sisteze operațiunile în luna august a anului trecut. De asemenea, creditorul ipotecar First Franklin Financial, achiziționat de Merrill Lynch în ianuarie 2007, a renunțat la 2.300 de angajați. Per total, peste 100 de companii financiare ipotecare au fost nevoite să-și sisteze operațiunile definitiv sau să reducă din personal de la începutul lui 2007 și până în prezent.

Standard&Poor’s a diminuat ratingul pentru Lehman și concurenții săi Morgan Stanley și Merrill Lynch, spunând că firmele ar putea reduce valoarea activelor lor. Ratingurile Lehman si Merrill au fost retrogradate de la A+ la A, ceea ce va face mai dificilă pentru acestea vânzarea de instrumente derivate legate de creditele neperformante, sau de obligațiuni.

Lehman Brothers are active foarte mari și nelichide și nu poate fi exclusă o emisiune de acțiuni pentru a echilibra bilanțul, potrivit analiștilor de la banca de investiții Merrill Lynch&Co. În februarie 2008, compania a mai solicitat pieței sașe milioane de dolari (3,8 mld. €) pentru a compensa deprecierea activelor din protofoliu și pierderile pricinuite de colapsul pieței ipotecilor cu risc mare (subprime) din Statele Unite. Deprecierea de 48%, din anul 2008, a acțiunilor Lehman Brothers este cea mai severă dintre cele suferite de companiile de brokeraj din compoziția indicelui Amex Securities Broker. Oficialii Lehman nu au dorit să comenteze, deși în aprilie 2008, Richard Fuld, CEO Lehman, declara că răul a trecut. Băncile și companiile de brokeraj din lume au înregistrat pierderi de 385 miliarde dolari (246,8 mld. €), din cauza contracției pieței creditelor.

Efectele crizei, însa, au început să fie resimțite din ce în ce mai accentuat după prima jumătate a lui 2008. Pe 15 septembrie, banca de investiții Lehman Brothers, a patra din lume, a dat faliment, iar una dintre cele mai mari bănci americane, Bank of America, a anunțat că preia Merrill Lynch , a treia banca mondiala de investitii.

Lehman Brothers face investiții bancare, de pe piețele de capital și investiții de management, care, prin natura lor, sunt supuse volatilității datorită schimbării ratelor de schimb valutar, de evaluare a instrumentelor financiare și imobiliare, a economiei mondiale și a tendințelor politice și industriilor de concurență.

După desprinderea de American Express, Fuld a declanșat o operațiune de restructurare radicală a Lehman, încercând diminuarea dependenței companiei față de operațiunile cu venituri fixe și extinderea rolului investițiilor bancare. Strategiile șefului Lehman și-au dovedit eficiența, atrăgând investitorii spre companie. În numai un deceniu, în perioada 1997-2007, acțiunile Lehman au înregistrat o creștere de 800%. Ca urmare a exploziei tranzacțiilor cu obligațiuni, compania a înregistrat în 2006 un nivel record al veniturilor, înainte de declanșarea crizei subprime situându-se pe locul patru în clasamentul celor mai mari instituții financiare americane. Unul dintre punctele urmărite cu consecvență de Fuld a fost acela de a crea o cultură de business, bazată pe lucrul în echipă, ceea ce l-a determinat să dezvolte un întreg sistem de recompensare a angajaților prin intermediul oferirii, în funcție de performanțe, de acțiuni în cadrul băncii. În același timp, pentru Fuld este extrem de important faptul că un lider să cunoască foarte bine afacerea pe care o conduce și să aibă capacitatea de a delega, în momentul oportun, responsabilități celor aflați pe treptele inferioare ale ierarhiei.Șeful Lehman, care a deținut inclusiv funcția de membru al consiliului de conducere al bursei din New York, a fost nominalizat în 2001 drept cel mai bun executiv la categoria Brokers and Asset Managers de către publicația Institutional Investors. În același timp, Fuld a deținut poziții precum cea de membru al consiliului director al filialei newyorkeze a băncii centrale americane (Fed) sau cea de membru al consiliului de afaceri al Forumului Economic Mondial. Fuld avea un salariu anual de 750.000 de dolari (circa 530.000 de euro). Veniturile totale înregistrate, inclusiv bonusurile și dividendele, s-au ridicat însă la 71,9 mil. dolari (aproximativ 50 mil. euro), ceea ce îl clasează pe acesta pe locul 11 în topul Forbes al celor mai bine plătiți executivi americani. Fuld, care deține și 1,96% din acțiunile Lehman, a câștigat, anul trecut, 40,2 mil. dolari de pe piața de capital. Lehmann a devenit o mașină de profituri, generate mai ales de „bond-uri”. Lehman a continuat să plutească pe piața finanțelor, cu câștiguri de doar 75 de milioane de dolari.

Începând cu 2004, banca a înregistrat profituri din ce în ce mai mari, pe fondul unor idei care, în cele din urmă, s-au dovedit falimentare: investiții riscante, rate mici la credite și o serie de inovații financiare care au transformat cele mai toxice împrumuturi în credite atractive. Lehman s-a angajat într-o serie de achiziții masive și de extinderi, când a apărut criza subprime. Dar Fuld a reușit să se alăture grupului celor mai puternici.

În 2005, a beneficiat de un pachet salarial de 34,5 milioane dolari: salariu de 750.000 de dolari, bonus de 13,8 milioane dolari și acțiuni în valoare de 19,94 milioane dolari. În final, în ciuda crashului, el va părăsi Lehman cu circa 65 de mi-lioane de dolari, cât valorau acțiunile pe care le deținea. Dacă ar fi vândut înainte de criza subprime, în noiembrie anul trecut, acțiunile ar fi valorat 582 milioane dolari.

Lehman Brothers Holdings servește nevoilor financiare ale corporațiilor, guvernelor și municipalităților, clienții instituționali și de înaltă valoare net-individuală la nivel mondial.

Prin intermediul investițiilor bancare, comerciale, de cercetare, de structurare și de distribuție în capacitățile de capital și produse cu venituri fixe, ei continuă să se bazeze pe fluxul lor client-model de afaceri. Model de afaceri se bazează pe principalul lor client concentrându-se asupra tranzacțiilor majore la nivel global pe toate piețele de capital de produse și servicii.

Anul 2005 este cel de-al doilea an fiscal consecutiv în care veniturile nete precum și prețul acțiunilor au crescut pentru Lehman. În 2005, 2004, 2003 veniturile nete au fost 14.6 miliarde $, 11.6 miliarde $ și 8.6 miliarde $, respectiv, în creștere cu 26% în 2005 comparativ cu 2004, care reflectă cele mai înalte venituri nete inregistrate vreodată în fiecare din cele trei segmente de afaceri și, în fiecare regiune geografică. Câștigurile din acțiuni erau de 10.87 $, 7,9 $ și 6.35 $ în 2005,2004 și 2003, respectiv 38% în 2005 și 24% în 2004.

În anul 2000 Lehman Brothers își sărbătorește 150 ani. Firma aderă la S & P 100 Index și prețul acțiunilor sale depășește 100 dolari, pentru prima dată. Lehman Brothers a devenit prima firmă care subscrie datorii corporative de pe Internet. Firma lansează LehmanLive, un site Web care oferea tuturor clienților de pe glob acces la o gamă vastă de servicii și informații 24 de ore pe zi.

În 2003, compania a fost una dintre cele zece firme care a căzut în același timp la o înțelegere cu US Securities and Exchange Commission (SEC), Oficiul de Stat din New York Attorney General și diverse alte titluri de valoare de reglementare, în ceea ce privește influența nejustificată pentru fiecare firmă de cercetare ale analiștilor diviziuni de investiții-bancare. Firmele au avut analist de compensare necorespunzător, asociate cu veniturile firmelor de investiții bancare. Sancțiunile financiare de decontare prevăzute cunoscute sub numele de "nivel global de decontare", totală de 1.4 miliarde dolari, inclusiv 80 milioane dolari față de Lehman, și a reformelor structurale, inclusiv o separare completă de servicii bancare de investiții de la departamentele de cercetare, nici un analist de compensare, direct sau indirect, de la veniturile din investiții bancare, precum și furnizarea de liber, independent, la terțe părți, de cercetare la firme de clienți.

În 18 septembrie 2007 – Lehman Brothers Holdings Inc (Simbol bursier: LEH) a raportat venituri nete de 887 milioane dolari, pentru al treilea trimestru încheiat la 31 august 2007, reprezentând scăderea din 3 % și 2%, respectiv, de la venitul net de 916 milioane dolari, a raportat pentru cel de-al treilea trimestru al anului fiscal 2006. Venitul net și câștigurile pentru cel de-al doilea trimestru al anului fiscal 2007 au fost 1.3 miliarde $. In 2006 câștigurile sunt de 47 milioane dolari, de la efectul cumulat de o schimbare în contabilitate principiu asociate cu al firmei adoptarea SFAS 123R pe 1 decembrie 2005.

Veniturile nete (veniturile totale minus cheltuieli cu dobânzile) pentru cel de-al treilea trimestru fiscal 2007 au fost de 4.3 miliarde dolari, reprezentând o creștere de 3% de la 4.2 miliarde dolari raportate în cel de-al treilea trimestru al anului fiscal 2006, precum și o scădere de 22% de la înregistrare 5.5 miliarde dolari raportate în trimestrul doi al anului fiscal 2007. Pentru primele nouă luni ale fiscal 2007, firma a raportat venituri nete record de 14.9 miliarde dolari, reprezentând o creștere de 14% de la 13.1 miliarde dolari pentru primele noua luni ale fiscal 2006.

În ciuda condițiilor dificile de pe piață, rezultatele Lehman Brother demonstrează, încă o dată, diversitate și de putere financiară de franciză. În plus, mai mult de jumătate din veniturile nete a venit din afara SUA Ne rămâne concentrată pe livrarea semnificative pe termen lung, valoare pentru clientii si actionarii nostrii.

Compania a înregistrat reduceri foarte substanțiale de evaluare, cel mai semnificativ împrumut și angajamente rezidentiale ipotecare legate de poziții. Aceste pierderi au fost parțial compensate de evaluarea marilor câștiguri economice de pe gard viu și alte pasive. Rezultatul acestor elemente de evaluare a fost o reducere a veniturilor nete de aproximativ 700 milioane dolari.. Acțiunile de pe piața de capital a raportat venituri nete de 1.4 miliarde dolari, reprezentând o creștere de 64% de la 837 milioane dolari în cel de-al treilea trimestru al anului fiscal 2006. Această performanță a fost condusă de puternic de produse derivate, ăi reprezintă cel de-al treilea trimestru în care piața de capital a depășit 1 miliard dolari din veniturile nete.

Compania a raportat de asemenea, cel de-al doilea și cel mai mare venit net pe trimestru, cu venituri totale de 1.1 miliarde dolari, reprezentând o creștere de 48% de la 726 milioane dolari în cel de-al treilea trimestru al anului fiscal 2006. Această performanță a fost determinată de veniturile nete record de consultanță, care mai mult de două ori la 425 milioane dolari de la 195 milioane dolari în cel de-al treilea trimestru al anului fiscal 2006, precum și inițierea puternica veniturilor nete de capital, care a crescut cu 62% la 296 milioane dolari de la 183 milioane dolari în cel de-al treilea trimestru al anului fiscal 2006. Chelutielile pentru cel de-al treilea trimestru fiscal 2007 au fost de 3.1 miliarde dolari, comparativ cu 3.6 miliarde dolari în cel de-al doilea trimestru al anului fiscal 2007 si 2.8 miliarde dolari în cel de-al treilea trimestru al anului fiscal 2006. Compensații și beneficii ca un procent din veniturile nete a fost de 49,3% în timpul celui de-al treilea trimestru al anului fiscal 2007, în concordanță cu atât cel de-al doilea trimestru al anului fiscal 2007 și cel de-al treilea trimestru al anului fiscal 2006. La 31 august 2007, Lehman Brothers avea total acționari de capital, a fost de 21.7 miliarde dolari, și numărul total de capital pe termen lung (actiuni și împrumuturi pe termen lung, cu excepția împrumuturilor cu scadențe rămase de mai puțin de douăsprezece luni) a fost de 141.5 miliarde dolari. Lehman Brothers (Simbol bursier: LEH), un inovator în Global Finance, servește la nevoile financiare ale corporațiilor, guvernelor și municipalităților, instituțional clienți, și de o înaltă valoare netă de persoane din întreaga lume. Lehman Brothers menține pozițiile de lider în capitalul fix de venituri și de vânzări, de comercializare și de cercetare, investiții bancare, de investiții private de gestionare, de administrare și de capital privat.

Lehman Brothers dobândește Lincoln Capital Management cu venit fix de afaceri. După anunțul dat de JP Morgan Chase principalul actionar la Bear Stearns, de pe Wall Street a îngrijorat națiunea datorita obligațiilor mari ipotecare, sprijinite de cea mai mare firma de titluri de valoare ca ar putea urma un dezastru bancar. Pentru a se eschiva, Lehman ridica 3 fonduri de lichiditati de capital în valoare de 1 miliard dolari, după ce activele lor au scăzut, în valoare, în timpul crizei.

Sfâșitul anului fiscal financiar 2007 înregistrează urmatoarele valori:

câștiguri nete în valoare de 19,3 milarde$ înregistrează o creștere 10% față de sfârșitul anului financiar 2006 unde s-au înregistrat 17,6 miliarde$ ;

venituri nete în valoare de 4,2 miliarde$ înregistrează o creștere de 5% față de sfârșitul anului fiscal 2006 unde s-au înregistrat peste 4 miliarde $ ;

veniturile din acțiuni sunt de 7,26 miliarde $ înregistrând o creștere de 7% față de anul fiscal 2006 unde s-au înregistrat 6,81 miliarde $ .

În timp ce prețul acțiunilor descresc cu 15% în timpul anului 2007 totuși se

poate remarca o creștere de 104% în ultimii 5 ani.

Menținând sistemul de compensație și beneficiul cheltuielilor la valoarea de 49,3% din veniturile nete în anul fiscal 2007, semnifică creșteri în cadrul unor firme din Lehman Brothers.

Lehman Brothers a continuat extinderea și expansiunea unei francize la nivel global al companiei, rezultând un record în veniturilor companiilor Lehman Brothers din afara SUA, reprezentând 50% din veniturile nete. Compania conduce totodată cu success creditul ipotecar al mediilor de piață și menținerea riscului de control ridicat al firmei.

Continuă achiziționarea și diversificarea unor noi produse și afaceri în mai multe regiuni, supraveghează îmbunătățirea suportului logistic, controlului și respectarea procesului menținând în același timp un management disciplinat. Consolidarea culturii Lehman Brothers are loc prin îmbunătățirea comunicării între angajații, printr-un talent managerial, printr-un training și diversificarea suportului forței de muncă.

Compania a semnat un accord de încredere cu Boston Safe Deposit și cu Trust Company pentru a deține active pentru plata beneficiarilor sub SRP. Acordul este revocabil pînă când intră o schimbare de control și rămâne supusă pretențiilor creditorilor societății în caz de solvabilitate. Acordul nu a fost încă finanțat dar după schimbarea controlului și anul după aceea, compania trebuie să finanțeze conturile de încrede ale fiecărui participant, un astfel de cont fiind egal cu cel puțin 110% din evaluarea lui actuală și va fi aplicabil în viitor tuturor beneficiarilor.

Analiza comparativă a anului fiscal 2007 față de anul fiscal 2006

Sursa : LEHMAN BROTHERS 2007 ANNUAL REPORT Management’s Discussion and Analysis

În tabelul de mai sus se stabilește taxele cumulate (inclusiv cheltuielile aferente) de audit, legate de audit, fiscale și de alte servicii furnizate de către Ernst & Young LLP către compania LHI din anii fiscali 2007 și 2006.

Pe baza unei înregistrări a primei jumătăți într-un mod rezonabil de conducere de succes a unor condiții de piață dificile în a doua jumătate, s-a realizat în cel de-al 4-lea an consecutiv un record de câștiguri nete, venituri nete și câștiguri comune din acțiuni în 2007. Veniturile nete totalizează 4.2 miliarde dolari în 2007 , 4.0 miliarde $ în 2006 și respectiv 3.3 miliarde dolari în 2005, astfel se inregistrează o creștere de 5% în 2007 și 23% în 2006.

Câștigurile comune din acțiuni au fost de 7.26 milioane $ în 2007, 6.81 milioane $ în 2006 și respectiv 5.43 milioane$ în 2005.

În anul 2007 veniturile nete au fost 19.3 miliarde dolari, depășind targetul inițial de 10% reprezentând al 5-lea an consecutiv de venituri nete înregistrate. Cea de-a doua jumătate a anului fiscal 2007, a prezentat unele dintre cele mai dificile încercări pe piețele de credit ipotecar și cu experiență în aproape un deceniu, în special în SUA. Veniturile nete s-au raportat în fiecare din cele trei segmente de afaceri, atât în Europa cât și în Orientul Mijlociu și Asia-Pacific. Marja pre-fiscală pentru anul fiscal 2007 a fost de 31,2%, comparativ cu 33,6% și 33,0% valori raportate în 2006 și respectiv în 2005.

CAPITOLUL III

Criza economică in Romania

In octombrie 2008 a inceput sa se vorbeasca in Romania despre criza financiara sieconomica. Mass media era plina de stiri alarmiste, in mare masura exagerate.

In decembrie 2008 a venit la putere un guvern format din PDL si PSD care, cel putinteoretic, ar aduna cei mai buni specialisti din cele mai mari partide politice din Romania.

Din ianuarie – februarie 2009 incep sa se simta efectele crizei economice in Romania lanivelul populatiei, mai ales la nivelul populatiei active. Aceste efecte s-au concretizat in principalin pierderea unor locuri de munca, scaderi ale veniturilor din munca si prin deprecierea cursuluileu – euro dublata de o crestere a dobanzilor care a dus la blocarea creditarii si la scadreaveniturilor disponibile ale populatiei active (principalii consumatori).

In martie 2009 Guvernul Romaniei decide accesarea unui imprumut extern de la FMI,Comisia Europeana si BERD.

In aprilie 2009 are loc o rectificare bugetara in sens negativ de proportii rar intalnite incei 20 de ani de dupa Revolutia din 1989.

De la 1 mai 2009 Guvernul Romaniei decide continuarea masurilor de crestere afiscalitatii (incepute in februarie prin majorarea contributiilor sociale) prin introducereaimpozitului forfetar si prin eliminarea deductibilitatii TVA-ului pentru masini, combustibil si cheltuieli de intretinere a automobilelor.

Consecinta imediata a ruperii de realitate a guvernantilor a fost virulenta cu care a fost atacata economia României, si nu leul, de criza. Luna-cheie a fost octombrie 2008. Criza internationala a condus la repatrieri masive de valuta din statele emergente, prin care si România.Fondurile de hedging îsi închideau pozitiile, încercând sa exploateze si anumite niveluri favorabile ale cursurilor.

În România însa au dat de un guvernator încapatânat. Acesta a decis sa retraga lichiditatile de pe piata, fortând bancile straine sa-si asume pierderi. „Traderii straini nu au înteles ce li se întâmpla. Nu le venea sa creada ca BNR nu injecteaza lichiditati în piata când dobânzile urca atât de mult´, explica un dealer situatia din piata. Rezultatul: anuntul guvernatorului BNR ca „atacul asupra leului a esuat. Cei care au anticipat gresit si-au primit portia!”. Doar ca au existat si victime colaterale, pentru ca dobânzile pe piata interbancara au sarit de 40%. Guvernatorul Isarescu sustinea ca nu-si explica de ce institutiile de credit incriminate nu au venit la Banca Nationala sa acceseze împrumuturi de urgenta la dobânda lombard (14,25%), ci au preferat sa atraga lei la 40% si sa-i plaseze la 60-100%.

Data fiind atmosfera caracterizata de o lipsa de încredere în sistemul bancar din ultimul timp (alimentata si de zvonistica), sustineau bancile, în cazul în care ar fi accesat facilitatea de credit de la împrumutatorul de ultima instanta, renumele lor ar fi avut de suferit, fiindca deponentii le-ar fi catalogat drept nesigure. Si probabil ca bancile aveau dreptate. În cele din urma, BNR a decis „înghetarea” dobânzilor la depozitele atrase (ROBOR). Principalul efect la vremea respectiva a fost însa unul politic. În plina campanie electorala, decizia presedintelui Basescu de a promulga legea privind majorarea salariilor profesorilor (neaplicata în fapt, însa care a adus un câstig electoral PDL) nu a fost taxata printr-o crestere a cursului de la 4 la 4,2lei/euro, cum s-ar fi întâmplat daca „atacul speculativ” nu ar fi fost respins, ci a avut ca efect o majorare a ratei de schimb de la 3,57 la 3,72 lei/euro.

Criza economica din 1929-1933 seamana mult cu cea pe care o traim acum, multeelemente specifice celor doua evenimente continand similaritati stranii.

Astfel, punctul central al acestor evenimente sunt entitatile private ce controleaza BancaFederala Americana (FED). Masurile pe care le impune si efectele acestora seamana si ele.America este condusa, in timpul crizei din 2008, de nepotul unui om de afaceri implicat inevenimente premergatoar celui de-Al doilea Razboi Mondial.

Preston Bush, bunicul lui George W. Bush, a condus un concern financiar acuzat definantarea Celui de-al Treilea Reich. Acelasi concern, cel mai mare operator bancar elvetian,este, in prezent, unul dintre cele mai afectate de criza economica, se arata intr-o analiza a cotidianului Gardianul, in editia de duminica.

Criza financiara interbelica a fost declansata de un exces investitional pe pietele bursiere si imobiliare, fiind asumate riscuri foarte mari, in cautarea unui profit pe masura. Abuzul decredite de consum, de speculatii bursiere si imobiliare a creat dezechilibre care, in final, au dus lao criza economica majora.

Statul interventionist aparea ca singura solutie in depasirea crizei. In anii '30, statulamerican a concentrat uriase fonduri in imprumuturi bancare, a controlat preturile si creditul, asubventionat anumite activitati economice.

Povestea se repeta 80 de ani mai tarziu, cand SUA isi propun sa arunce pe piata 700 de miliarde de dolari, in incercarea de a mentine artificial preturi rezultate din supraevaluarea unor garantii acoperite de ipoteci si ale altor active de aceeasi factura. Federal Reserve a devenit activa pe aceasta piata instabila, infuzand capital unor entitati aflate in faliment (Fannie Mae si Freddie Mac).

"Balonul imobiliar s-a spart, somajul este in crestere, dolarul slabeste in fiecare zi. Estesocialism pentru bogati. Este salvarea economistilor, a bancilor si a celor de pe Wall Street" aspus congresmanul Ron Paul.

Actuala criza seamana cu predecesoarea sa si prin aceea ca interventionismul se face simtit, nu numai prin infuzii, dar si prin nationalizari. Aceasta soarta au avut-o Northern Rock Bank (Marea Britanie), AIG (SUA), Fortis (Benelux), Bardford & Bingley (Marea Britanie).

Dincolo de aceste nationalizari evidente, exista si unele mascate, in cadrul carora Guvernelegaranteaza pierderile unor banci sau le infuzeaza capital, fara a declara aceste proceduri ca fiind"nationalizari", controlat, direct sau prin subsidiare, de reprezentanti ai urmatoarelor structuri financiare:

:

Rotschild Bank din Paris si Londra,

Lazard Brothers Bank din Paris,

Israel Moses Seif Bank.

In ciuda numelui, FED nu este o banca de stat, ci un consortiu compus din banci private, Italia,Wartburg Bank (Amsterdam si Hamburg), Lehman Brothers, Chase Manhatan Bank, GoldmanSachs Bank.

Unele dintre aceste organisme au fost implicate in Marea Criza din anii '30, ba chiar au contribuit la finantarea Celui de-al Treilea Reich.

Cel mai elocvent exemplu este cel al bancii Elvetiene UBC A.G. (Union BankingCorporation, una dintre bancile elevetiene cele mai afectate de actuala criza).

In perioada interbelica, Preston Bush, bunicul fostului presedinte al SUA, George W. Bush, a condus reprezentanta americana a acesteia. UBC New York functiona ca reprezentant alconcernului german Thyssen, apartinand omului de afaceri Fritz Thyssen, apropiat al lui Adolf Hitler. Compania sa a fost unul dintre "motoarele" masinii de razboi a Celui de-al Treilea Reich,alaturi de gigantii IG Farben si Krupp.

Criza economica se resimte puternic si în buzunarele românilor. Iar la unii chiar mai repede si mai mult decât la multi care acum se gândesc ca situatia nu îi va afecta si pe ei.La nivel national, peste 150.000 de salariati au înregistrat o scadere drastica a veniturilor din pricina cererii mai mici de pe piata, a reducerii activitatii la locul de munca, sau si-au pierdut locul de munca. Cele mai afectate meserii sunt cele ce produc venit în legatura directa cu volumul de vânzare, din comisioane de exemplu- precum agentii imobiliari, brokerii sau dealerii auto.

Pentru prima categorie, veniturile au scazut de pâna la trei ori. Dintre cei aproximativ 50.000 de agenti imobiliari care lucreaza în România, o mare parte se gândeste serios sa renunte la meserie si sa se mute în alt domeniu, scrie Evenimentul Zilei.

În ce priveste brokerii de credite si vânzatorii de masini, acestia au o situatie putin mai buna. În cel mai bun caz, ei reusesc sa obtina venituri cu 35% mai mici decât cele cu care sunt obisnuiti.

Angajatii din siderurgie, care acum sunt majoritatea într-un „concediu prelungit” dincauza închiderii temporare a fabricilor, primesc salarii cu un sfert mai mici- peste 30 de mii de persoane.

Pe locul cinci în clasamentul categoriilor de salariati mai saraci din cauza crizei sunt cei din sectorul subansamblelor auto. La toate acestea se aduga cei care îsi pierd slujbele.

. III 1a Cele mai afectate domenii ale industriei

Numarul falimentelor inregistrate in 2010 a crescut cu 18% fata de 2009, cand se inregistrau18.421 de dosare de insolventa si firmele cele mai afectate au fost cele care au facut comert curidicata, comert cu amanuntul si cele din constructii, arata ultimul studiul dat publicitatii deCoface Romania.

La sfarsitul anului 2010, un numar total de 21.692 companii se aflau in diverse stadii ale procedurii de insolventa: 10.377 de firme se aflau in procedura generala de insolventa, 5.104 in procedura simplificata de insolventa, 5.482 in faliment, 702 in insolventa si 27 in reorganizare judiciara, se arata in studiul remis Ziare.com.

Cea mai mare rata de faliment s-a inregistrat in randul firmelor care activeaza in domeniulcomertului cu ridicata si distributia, fiind pentru al doilea an consecutiv pe prima pozitie,confirmandu-se astfel persistenta dificultatilor de ordin financiar cu care se confrunta firmele dinaceste sectoare, din cauza orientarii accelerate a pietei de consum catre hypermarketuri si retaileri.

Pozitia a doua a clasamentului conform numarului de insolvente este ocupata de comertul cua manuntul, totalizand un numar de 4.178 de firme in insolventa.

Desi numarul companiilor insolvente din acest sector a fost sensibil mai mic in 2009 decat celinregistrat in 2008 (3.501 companii fata de 3.553), volumul firmelor insolvente a cunoscut o crestere de 19% in 2010 comparativ cu 2009 datorita scaderii cererii, care nu a fost suficient deconvingatoare si eficienta pentru depasirea provocarilor ridicate de criza financiara.

Constructiile intregesc topul primelor 3 sectoare cu cele mai multe insolvente, ocupand pozitia atreia in clasament si s-a inregistrat o crestere constanta a numarului de insolvente, astfel canumarul firmelor in imposibilitate de a-si acoperi datoriile curente a crescut de 6 ori comparativcu soldul inregistrat la sfarsitul anului 2006.

Principalele probleme cu care s-au confruntat constructorii in anul care s-a incheiat au fost scaderea cererii, si starea proiectelor si a lucrarilor de investitii din lipsa fondurilor, scaderea puterii de cumparare si deteriorarea comportamentului de plata al partenerilor.

Pentru urmatoarea perioada, principalul motor de crestere in acest domeniu l-ar putea constitui proiectele de infrastructura, in aceste conditii asociatiile din domeniul constructiilor solicitandautoritatilor masuri pentru reducerea coruptiei din achizitiile publice, sustinerea creditariifirmelor prin reducerea dobanzilor la credite si un nou program privind constructia de drumuri siautostrazi.

Un alt domeniu care inregistreaza un numar ridicat de cereri de insolventa este cel al transporturilor, 1.555, aflandu-se, ca si la sfarsitul anului 2009, pe pozitia a patra a clasamentului.

Companiile care au prestat servicii conexe intreprinderilor au cunoscut de asemenea, o inrautatire continua a situatiilor financiare, pe fondul scaderii cererii si a presiunii asupra preturilor oferite, exercitate de catre clienti.

Confruntate cu cresterea costului finantarii si reducerea marjelor comerciale, tendinta generala afirmelor a fost sa reduca prioritar bugetele alocate publicitatii, activitatii de cercetare a pietei sireorientarea catre gestiunea interna a serviciilor externalizate (contabilitate, juridice, resurseumane, urmarirea incasarii creantelor etc.).

Studiul realizat de Coface mai arata ca cele mai afectate domenii in 2010 de insolventa au fost: industria extractiva, activitatile recreative si sportive, sanatatea si asistenta sociala, intermediereafinanciara, activitati conexe prestate intreprinderilor si tranzactiile imobiliare.

Sectoarele cu cele mai agresive cresteri procentuale ale firmelor aflate in diverse stadii deinsolventa sunt: industria extractiva (+87,04%); activitati recreative si sportive (+65%); sanatatesi asistenta sociala (+ 48,94%); intermediere financiara (+41,73%); activitati prestateintreprinderilor (+36,87%) si tranzactii imobiliare (+30,25%).

La polul opus, singurele exceptii, unde numarul de insolvente a scazut in 2010 comparativ cu2009, sunt agricultura si salubritatea

III.1.b. Industria Auto

Criza financiara mondiala a decimat in 2008 vanzarile producatorilor auto, iar inasprireaconditiilor de creditare a ingreunat finantarea operatiunilor zilnice ale acestora, determinandu-i pe multi sa inchida fabrici sau sa faca disponibilizari masive.

Constructorii europeni reduc productia si fac disponibilizari din cauza cererilor, astainsemnand si faptul ca si in Romania a scazut cererea de autoturisme

Ca urmare a problemelor economice globale grave, criza din sectorul auto s-a propagat rapid in Europa. Astfel, la inceputul lunii decembrie, presedintele francez Nicolas Sarkozy aanuntat un plan de relansare pentru economia franceza de 26 miliarde euro, din care 1,5 miliardeeuro sunt destinati industriei de automobile, sector vital pentru Franta.

Ca reactie la efectele negative ale crizei, Renault, al doilea producator auto din Frantadupa PSA Peugeot Citroen, a anuntat la inceputul lunii decembrie ca va concedia 6.000 de persoane in Europa, dintre care 4.900 in Franta, si ca va inchide mai multe uzine timp de catevasaptamani in aceasta luna. De asemenea, Renault a convocat in 3 decembrie sindicatele, ca saanalizeze un plan de reducere temporara a activitatii in Spania.

Tot ca raspuns la criza financiara, producatorul auto francez Peugeot anuntase la sfarsitullunii noiembrie ca va concedia 2.700 de angajati. Recent, grupul si-a revizuit in scadereestimarile pentru marja operationala din 2008, de la 3,5% la 1,3%, ca urmare a accelerariideteriorarii pietelor auto la nivel mondial.

Grupul Daimler a anuntat in noiembrie ca va reduce numarul angajatilor din fabricile dinGermania, din cauza efectelor crizei financiare. Un purtator de cuvant a spus ca disponibilizarilevizeaza persoanele angajate temporar si pe cele cu contracte pe durata determinata, insa nu aavansat o cifra. Daimler are in total 167.000 de salariati in Germania si 2.500 de angajatitemporari.

Cat priveste grupul Fiat, piata a speculat adesea asupra reorientarii sau vanzarii divizieisale auto, din cauza ca nu este un jucator major si nici nu e indeajuns de profitabil ca sa-si pastreze independenta. Directorul executiv Fiat, Sergio Marchionne, declara intr-un interviu catrebuie sa gaseasca un partener pentru a face fata crizei financiare, deoarece grupul este prea mic pentru a traversa singur aceasta perioada.

Tot ca reactie la criza economica, Fiat va inchide toate fabricile din Italia intre 15decembrie si 11 ianuarie, urmand ca 48.000 de angajati sa intre in somaj tehnic sau sa isi iaconcedii.

In Germania, Volkswagen a estimat ca va suspenda productia in fabricile germane in perioada Craciunului, asa cum au anuntat si alte companii concurente.

Constructorul ceh de automobile Skoda Auto, parte a grupului Volkswagen, a anuntat larandul sau ca va practica, din ianuarie pana in iunie 2009, o saptamana de lucru de patru zile, dincauza scaderii cererii, in principal in pietele importante din Europa Occidentala. In zilele in care productia va fi oprita, salariatii Skoda Auto vor avea salariul redus cu 25%.

III.1.c. Piata Constructiilor

Dupa boom-ul din 2007, piata constructiilor a suferit o cadere fara precedent, înca de lafinele lui 2008, când criza financiara a început sa-si faca simtite efectele. Lipsa de noi investitii în sectorul constructiilor a afectat într-un procent semnificativ firmele de profil, pentru care contractele încheiate în perioada anterioara au constituit o gura de oxigen importanta. Cu toate acestea, un numar mare de firme din domeniul constructiilor si-au încetat activitatea.

Aproximativ 100.000 de anagajati din domeniul constructiilor au fost disponibilizati in anul 2009, pe fondul crizei financiare ce a afectat piata imobiliara, spun reprezentantii Asociatiei Romane a Antreprenorilor din Costructii (ARACO).

"Casa Sociala a Constructorilor va asigura 75% din salariu pentru aproape 35.000 de angajati pana in luna aprilie, insa daca nu se intrevede o revigorare a activitatii din constructii, pana in primavara, acestia urmeaza a fi trimisi in somaj. Acestia li se vor alatura celor aproape 70.000 de angajati care vor fi disponibilizati pana in luna ianuarie 2009", spune presedintele ARACO, Laurentiu Plosceanu in anul 2009.

Numarul angajatilor din constructii a scazut in scurt timp de la 420.000 la 350.000 de angajati.

Cel putin 32% din firmele de constructii care activeaza pe piata locala imobiliara au fostafectate grav de criza financiara.

Piata constructiilor a scazut cu 17% anul trecut, la 9,7 miliarde euro, iar în acest an se va încadra în cel mai bun caz în intervalul 9,5-10 miliarde de euro, urmând sa revina pe crestere în 2012, a spus ieri Laurentiu Plosceanu, presedintele ARACO (Asociatia Româna aAntreprenorilor de Constructii).

Potrivit datelor ARACO, numarul mediu de angajati din sector a scazut anul trecut cu 14% fata de 2009, la 317.200 de persoane, productivitatea lunara s-a comprimat de la 2.657 euro la 2.550 euro pe angajat, dar salariul mediu lunar a crescut de la 1.532 lei la 1.580 lei. INS a raportat saptamâna trecuta o cadere pe piata constructiilor în 2010 de 10,7%, acesta fiind sectorul cel mai afectat de criza anul trecut. ARACO a prezentat o serie de propuneri pentru îmbunatatirea evolutiei sectorului, printre care plata creantelor aferente perioadei 2008- 2010,estimata la circa 750 mil. euro.

III.1.d Domeniul Bancar

Anul 2009 a fost unul dificil pentru sistemul bancar – economia a scazut cu 7.2%,numarul somerilor a crescut cu 75%, cererea de credite a fost extrem de mica, iar restantele lacredite aproape ca s-au triplat. In acest context, sa vedem cum au evoluat profiturile raportate desase dintre cele mai importante banci din Romania, banci care impreuna detin 57.7% din piata.

BCR – a obtinut in 2009 un profit operational de 3,261.5 milioane lei (772 mil. euro), in cresterecu 32,1% (sau 792.5 mil. lei) fata de sfarsitul anului 2008, in timp ce profitul net calculatconform standardelor internationale de raportare financiara (IFRS) a ajuns la 871.7 mil. lei(206.3 mil. euro), in scadere cu 57% fata de 2008, insa trebuie sa tinem seama de faptul ca profitul din 2008 a fost umflat de vanzarea Asiban.

Daca nu am lua in considerare vanzarea Asiban, profitul net a scazut anul trecut cu 43%comparativ cu anul anterior. In 2007, profitul net al BCR a fost de 924.8 milioane lei, iar in 2006de 756.3 milioane lei.

BRD – a obtinut un profit brut din exploatare de 2,084 mil. lei (492 mil. euro), in crestere cu 13%fata de 31/12/2008, in timp ce profitul net consolidat a ajuns la 812 mil. lei (192 mil. euro), inscadere cu 40% fata de 31 decembrie 2008. Profitul a fost raportat conform standardelor romanesti de contabilitate (RAS).

De remarcat ca si BRD a obtinut in 2008 un profit suplimentar datorita vanzarii Asiban daca nuam lua in considerare acest profit, scaderea fata de 2008 ar fi de 29%. In 2007, profitul netconsolidat al BRD a fost de 932 mil. lei, iar in 2006 de 685 mil. lei.

Profitul net al BRD in 2009 calculat conform IFRS a fost de 230.8 milioane euro, mai mare decatcei inregistrat de BCR.

Banca Transilvania – profitul brut operational inainte de provizionare a fost de 610 milioanelei, cu 96% mai mare fata de aceeasi perioada a anului precedent, in timp ce profitul net a ajunsla 61.9 milioane lei, in scadere cu 84% fata de nivelul din 2008. Daca nu am lua in considerarevanzarea Asiban, scaderea ar fi de 65%.

In 2007, profitul net a fost usor sub 200 milioane lei, iar cel din 2006 a fost de 120 milioane lei(RAS).

Volksbank – in primele noua luni ale anului trecut a inregistrat un profit brut de 41.6 milioaneeuro (IFRS), in crestere cu 43% fata de primele noua luni din 2008, iar estimarile pentru intreganul 2009 sunt de 45-48 milioane euro (38-40 mil euro net, respectiv 160-170 mil lei). In 2008, banca a inregistrat un profit brut de 37.8 milioane euro, in crestere cu 54% fata de 2007.De remarcat faptul ca Volksbank a reusit anul trecut sa obtina un profit mai mare decat cel din2008.

Unicredit Tiriac – in primele noua luni din 2009, profitul net calculat conform IFRS a fost de252 milioane lei (225 mil. lei conform RAS), in scadere cu 9% fata de perioada corespunzatoarea anului trecut, in timp ce profitul operational a crescut cu 15%, ajungand la 465 mil. lei.

Pe intregul anul 2008, Unicredit a raportat un profit net de 352.3 mil lei (216 mil lei RAS), iar in2007 profitul net a fost de 261 mil. lei.

Raiffeisen (RZB) – in primele sase luni ale anului trecut, RZB a inregistrat un profit operationalde 450 milioane lei (106 mil euro), egal cu cel din primele sase luni ale anului 2008, in timp ce profitul net a fost de 224 mil lei (52.6 mil euro), cu 28.9% mai mic decat cel inregistrat in aceeasi perioada a anului anterior.

Pentru intreg anul 2009, RZB estima ca va obtine un profit net in jurul a 400 milioane lei, inscadere cu 30-35% comparativ cu profitul net din 2008, care s-a ridicat la 165 mil euro (610 mil lei). In 2007, profitul net a fost de 314.5 mil lei. Datele sunt calculate conform IFRS.

Graficul de mai sus exprima evolutia profiturilor celor sase banci intre 2003 si 2009 – in cazul Volksbank, Unicredit si RZB, valorile pe 2009 sunt estimative. A nu se compara bancile intre ele datorita standardelor diferite de raportare. Mai mult, profiturile BCR, BRD si BT exclud vanzarea Asiban.

III.1.e. Piata Imobiliarelor

Criza financiara internationala afecteaza si piata imobiliara si domeniile conexe din taranoastra, a declarat luni, la o conferinta de presa, presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania, Florin Pogonaru. "Dupa scaderea preturilor apartamentelor vechi, piata imobiliarase confrunta cu o noua problema, aceea ca apartamentele de lux nu se mai vand la fel de bine. Deasemenea, va continua sa scada cererea pentru apartamentele care au o locatie periferica. Infunctie de cat de proasta va fi locatia, cu atat va scadea pretul apartamentului respectiv", a afirmat presedintele AOAR. Exista dezvoltatori imobiliari, in prezent, care au oferit finantare de20 la suta si care incearca sa obtina refinantare de la banci, potrivit declaratiilor lui Florin Pogonaru. "Constructiile, amenajarile interioare si restul domeniilor secundare pietei imobiliarevor fi afectate de criza financiara. Deja a scazut cifra de afaceri a companiilor din toatedomeniile ce tin de piata imobiliara", a mentionat reprezentantul AOAR, Monica Tatoiu.Sectoarele care au generat cresteri economice sunt cele care au avut si au nevoie de finantare, pecare o obtin de la banci, potrivit acesteia. Aceste banci aduc bani din activitatea bancilor mamedin strainatate.

Vin zile si mai grele pentru piata imobiliara din România, daca guvernul va aproba masurile de criza propuse. Pe o piata subrezita, astfel de masuri drastice nu pot conduce decât spre o scadere a tranzactiilor, ai asa putine, în aceasta perioada, apreciaza jucatorii din piata.

III.1.f Pietele de Lux

Vanzarile de produse si servicii de lux din Romania au scazut in perioada iulie-septembrie cu 5-8% fata de perioada similara din 2008, din cauza crizei financiare internationale,fluctuatiilor valutare si a blocajului din piata imobiliara, potrivit unui studiu al CPP Management Consultants.

"Romanii cu posibilitati financiare sunt mai precauti in ceea ce priveste achizitia anumitor produse si servicii. Cele mai afectate segmente ale pietei locale de lux sunt cel auto, al ceasurilor si accesoriilor (genti si articole de piele), dar si segmentul produselor de mobilier si designinterior", se arata in studiul CPP Management Consultants.

Pe domeniul auto de exemplu, intrarea Ferrari si Bentley pe piata romaneasca nu au dus la ocrestere a vanzarilor de masini de lux, ci a fost in primul rand una de imagine, sustinreprezentantii CPP.

Acestia estimeaza ca industria luxului va fi afectata si in perioada sarbatorilor, cand vor fiinregistrate scaderi cu pana la 5-7% in comparatie cu aceeasi perioada a anului trecut.

Totusi, criza financiara nu a influentat negativ evolutia unor segmente precum cel al bijuteriilor,romanii fiind constienti de siguranta investitiei in aur si pietre pretioase, sau cel al calatoriilor sivacantelor de lux.

Aceasta tendinta este remarcata si la nivel international, destinatiile exotice inregistrand chiar cresteri ale cererilor de rezervari.

De asemenea, pe termen lung vor fi in continuare de succes investitiile in francizele unor brand-uri celebre internationale ce nu sunt inca prezente in Romania, considera reprezentantii CPP.

"Un alt domeniu extrem de atractiv este cel al pietei de produse organice (bio), o serie de marci internationale fiind interesate de Romania. Este vorba despre supermarket-uri, restaurante sicafenele cu produse exclusiv organice", se mai arata in comunicatul CPP.

CPP Management Consultants Ltd este o companie central si est europeana specializata in industria de lux. CPP actioneaza ca o interfata intre marile brand-uri de lux mondiale pe de o parte si investitori locali interesati in a dezvolta o afacere in acest domeniu, in special prinfrancizare.

III.2.Domeniile neafectate de criza

Desi criza economica a cuprins majoritatea ariilor de activitate, sunt anumite domeniicare nu au fost inca afectate; precum IT si Comunicatii, Retail si cel Farmaceutic. Datoritanaturii industriilor, angajari se vor face si in urmatoarea perioada pentru a raspunde cereriicontinue de personal calificat.

Oricum, in ciuda existentei acestor domenii care sunt la adapost de pericolele crizeieconomice, problema se pune de obicei la nivelul fiecarei companii in parte, in functie delichiditatile de care dispune si de capacitatea acesteia de a-si face un plan de activitate pe termenlung. Firmele bine organizate nu au fost luate prin surprindere de efectele instabilitatiieconomice. De aceea, se prevede chiar o crestere salariala in urmatoarea perioada, aceastavariind intre 3 si 5%, lucru anuntat si de Guvernul Romaniei. Maximizarea profitului este unuldintre obiectivele tuturor companiilor. Important este ca atat comapniile din sectorul public, catsi cel privat au inteles ca acest lucru nu se poate realiza prin reducerea dramataica a salariilor angajatilor si cauta modalitati de amortizare a costurilor si diminuarea riscurilor pentru 2009.

Locuri libere

Comunicatii- 3.000 de locuri

IT- 8.000 de locuri

Farmaceutic- 2.000 de locuri

Retail- 10.000 de locuri

III.2.a Domeniul IT

In domeniul IT, explicatia este simpla. Intr-o epoca in care totul este informatizat,specialistii IT vor fi intotdeauna la mare cautare, datorita specificului serviciilor pe care aceastaindustrie le ofera, care duc la eficientizarea activitatii si a costurilor dintr-o firma. Existenta unuinumar relativ mare de specialisti in IT (peste 20.000) recomanda Romania ca o piata favorabila pentru investitorii din acest domeniu.

Unul dintre putinele domenii care se poate lauda ca nu a fost afectat, pina acum, de crizaeconomica este IT-ul. Datorita specificului serviciilor pe care aceasta industrie le ofera, care ducla eficientizarea activitatii si a costurilor dintr-o firma, IT-ul are trecere si pe timp de criza, sustinspecialistii din domeniu.

Unul dintre cele mai accesate servicii din industria IT este consultanta, la care incep sa apelezetot mai des, pe linga firme, chiar si persoanele particulare.

O persoana fizica ce detine un computer se va confrunta, inevitabil, cu probleme in ceea ce priveste buna sa functionare. Dupa primul an de utilizare, pina la 70 la suta dintre computere prezinta probleme de natura software sau hardware, datorate in principal utilizarii defectuoase aacestora. De cele mai multe ori, pentru remedierea problemelor aparute, proprietarul unui PCapeleaza la servicii oferite de persoane nu intotdeauna calificate pentru acest tip de interventii.Costul acestor servicii variaza intre 3 si 10 euro pe ora, in timp ce abonamentul la o companiespecializata poate ajunge pina la 20 euro pe luna (pentru persoane fizice, la domiciliu).ÄConcluzia este ca platim, pentru o ora de interventie, jumatate din abonamentul lunar al unuiservice autorizat, fara sa avem garantia unor servicii de calitate´, a declarat Emanuel Nechita,director general Computer Troubleshooters Cluj-Napoca.

Pe masura ce problemele aparute in utilizarea computerului cresc in complexitate, ele nefiinddepistate si solutionate in timp util, se poate ajunge chiar la pierderea iremediabila a datelor.Pentru o persoana care lucreaza la domiciliu, aceasta poate avea drept consecinta pierdereaveniturilor realizate intr-o zi sau chiar pierderea unui contract cu un client important.Curentul electric, principalul responsabil pentru defectiunile PC-ului.

Dintre problemele solutionate de specialisti, 60 la suta sunt de natura hardware si 40 la suta vizeaza dificultati in utilizarea software-ului. In primul caz, cele mai multe probleme sint generate de calitatea slaba a serviciilor de furnizare a curentului electric. Astfel, datoritafluctuatiilor de tensiune sau a intreruperilor de curent, se defecteaza surse de alimentare, placi de retea, memorii, placi de baza, procesoare. Procentual se poate spune ca 30 la suta dintrecomponentele defectate sint surse de curent, 20 la suta sint memorii RAM, 10 la suta sint placide retea, 10 la suta placi de baza, 10 la suta Hard-disk-uri, iar restul de 20 la suta sint procesoare,unitati optice si alte componente. Toate companiile specializate pe partea de consultanta IT ofera solutii pentru prevenirea defectiunilor cauzate de curentul electric.

Majoritatea celor care contacteaza o companie de consultanta IT descopera serviciile oferite deaceasta pe internet. Cei care utilizeaza aceste servicii sint in principal tinerii intre 25 si 35 de anisi familiile cu copii (copiii fiind utilizatorii principali ai computerului).

III.2.b. Domeniul Retail

In aceasta perioada, cel mai putin afectat sector este domeniul Retail. Explicatia este simpla: nu vor scadea vanzarile la alimentele de baza. In plus, majoritatea lanturilor mari demagazine planuiesc sa se extinda, iar pentru fiecare noua unitate deschisa vor exista pozitii caretrebuie acoperite. De pilda, lanturile de hipermarket-uri scot la concurs intre 800 si 1.000 de noilocuri de munca pentru perioada imediat urmatoare. Posturile sunt variate: de la casieri si lucratori comerciali, pana la posturi in serviciu de paza si siguranta, reprezentanti vanzari sau receptionieri marfa.

III.2.c. Domeniul Farmaceutic

In ceea ce priveste domeniul farmaceutic, firmele au inceput chiar sa angajeze multi studenti din anii terminali datorita cererii constante de oameni cu studii de specialitate.

Criza financiara nu va afecta piata farmaceutica la fel de mult ca alte sectoare. Piata farmaceuticaeste mai putin vulnerabila decat alte piete la efectele crizei. Si ea este conectata tot pe lumea asta,deci va suferi intr-o oarecare masura. Acesta masura va fi mult mai redusa decat la alte piete, dar poate genera probleme suficient de serioase.

Ministerul Sanatatii a anuntat, de curand, ca va constitui Compania Farmaceutica Romana si caaceasta va ajuta intr-un anumit fel piata farmaceutica sa depaseasca perioada de criza.

III 3. Efectele crizei economice

Chiar daca România îsi va reveni din recesiune, somajul se va îndrepta spre 10% iar eventualele cresteri salariale ar putea fi anulate de inflatie

FMI spune ca anul viitor România ar putea iesi din recesiune, adica de la o scadere de 8,5% la o crestere de 0,5%. Presedintele si premierul vorbesc deja despre semne pozitive care ar indica revenirea economiei înca de la finele acestui an din recesiunea severa în care se afla. România din 2010, privita prin ochii economistilor si oamenilor de afaceri, nu este însa deloc roz.

De altfel, si la nivelul conducerii statului parerile sunt împartite. Ministrul pentru IMM, Constantin Nita, a declarat miercuri ca România va iesi din criza abia la finele anului viitor. „Nu stiu pe ce si-au bazat premierul si presedintele acele declaratii, dar, din punctul de vedere al caderii economiei, aceasta va continua si în primul semestru al anului viitor, poate nu la nivelulde 8-8,5%, ci cu ceva mai putin, urmând ca abia la sfârsitul lui 2010 sa asistam la începerea iesirii din criza”, a declarat ministrul PSD, la Brasov.

Peste 100.000 de noi someri în 2010

La finele anului trecut, în România erau putin peste 400.000 de someri. Dupa jumatate de an, numarul acestora a crescut pâna la aproape 550.000, rata somajului urcând vertiginos de la 4,4% în decembrie, pâna la 6,3% în iulie. Economistii spun însa ca acest nivel relativ mic al somajului (printre cele mai mici din Europa) ar putea urca pâna la 8% la sfârsitul acestui an si pâna la 9,5% la finele lui 2010, conform prognozelor Raiffeisen Bank. În cifre, în numai doi ani, numarul somerilor ar putea creste de la 400.000 la cel putin 800.000, dintre care cel putin 100.000 în 2010, în special din cauza disponibilizarilor masive care sunt anuntate în sectorul bugetar la începutul anului viitor. „Anul viitor ne asteptam, într-un scenariu neutru, la ample miscari sociale, din partea bugetarilor care vor fi dati afara, dar si din mediu privat, din sectoare cum ar fi constructiile navale, în care perspectivele sunt destul de sumbre´, a declarat pentru Gândul Florin Pogonaru, presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).

Salariile vor creste timid

Dupa ce, în ultimii ani, salariul mediu net pe economie a crescut anual cu peste 20%, anul acesta, cu exceptia bugetarilor, angajatii au trebuit sa accepte sa lucreze pe aceiasi bani sau chiar pe mai putini pentru a-si pastra locul de munca. Situatia ar putea fi aceeasi si anul viitor.

„Salariile nu vor mai creste în ritmurile ridicate de pâna acum, deconectate de productivitate. Raportul dintre salarii si productivitate va fi din ce în ce mai bun. Simplu spus, se va munci mai mult, pe aceleasi salarii sau pe unele putin mai mari. Va creste productivitatea”, ne-a declarat Ionut Dumitru, economist-sef Raiffeisen Bank.

În iunie, salariul mediu net pe economie a fost de 1.379 de lei, în crestere cu 8,3% fata de perioada similara din 2008. Salariul mediu real net însa, cel din care se scade inflatia, a crescut cu numai 2,3% în aceeasi perioada. Spre exemplu, în perioada iunie 2007-iunie 2008, salariul mediu net pe economie a crescut cu 24,4%, cel real apreciindu-se în acest interval cu 14,5%.

De fapt, conform Comisiei Nationale de Prognoza, în 2009, pentru prima data în peste 10 ani, salariul real va scadea. Practic, cresterea salariilor a fost anulata de inflatie, salariul real urmând sa scada cu circa 1,5% anul acesta.

Peste jumatate din romani inca se declara afectati de criza economica, 29,8 la suta in masura foarte mare, iar 23,4 la suta in mare masura, potrivit unui sondaj realizat de firma de cercetare Mednet Marketing Research Center.

Numarul celor care se declara afectati in foarte mare si mare masura de criza economica aproape s-a dublat din februarie 2009 pana in februarie 2011, de la 28,6 procente la 53,2 procente, se arata in sondajul remis Ziare.com.

In schimb, numarul celor care se declara afectati n mica si foarte mica masura s-ainjumatatit, in aceeasi perioada, de la 38,7% la 18,8%.

Principalele efecte negative ale crizei se observa in modificarea comportamentului de consum al romanilor. Astfel, se cumpara produse mai ieftine si in cantitate mai mica.

Potrivit sondajului, 62,3 la suta din respondenti au declarat ca si-au redus consumul cantitativ (54% au cumparat aceleasi produse, dar in cantitate mai mica, in timp ce 8,3% aucumparat produse mai ieftine si in cantitate mai mica), aceasta fiind, in prezent, principala calede mentinere sub control a cosului de cheltuieli zilnice.

Exista si consumatori care au apelat la cumpararea produselor mai ieftine, fara a renunta, in schimb, la cantitate (7,8%).

Totusi, comparativ cu anul 2010, in 2011 s-a redus numarul respondentilor care au renuntat si lacantitate si la pret de la 19,8% la 8,3%, dar si a acelor care au cumparat mai ieftin si in cantitatemai mica de la 11,8% la 7,8%.

III.4. Evolutia anualizata a PIB-ului – SUA versus Romania

Biroul de Analiza Economica al SUA a dat publicitatii primele estimari privitoare laevolutia PIB-ului in ultimul trimestru al anului trecut, cifra anuntata fiind de +5.7%. Trebuiespus ca americanii sunt mai „altfel” cand vine vorba despre raportarea acestui indicator, astfel cain loc sa raporteze evolutia fata de aceeasi perioada a anului anterior – T4.09 vs T4.08 – sau evolutia fata de perioada anterioara – T4.09 vs T3.09 – acestia anualizeaza diferenta dintre trimestrul pentru care se face raportarea si trimestrul anterior acestuia.

Ce intelegem de fapt printr-o crestere economica anualizata de 5.7%, asa cum a fost raportata de americani? Intelegem ca in trimestrul patru al anului trecut, economia a crescut cu 1.4% fata de trimestrul trei, iar aceasta diferenta de 1.4% inmultita cu 4 trimestre, dau cifra de 5.7%.

De curiozitate, am aplicat aceeasi metoda de calcul si pentru a analiza evolutia PIB-ului Romaniei in ultimii 3 ani, iar datele sunt de-a dreptul socante: in primul trimestru al anului2009, PIB-ul a scazut cu 4.6% fata de trimestrul patru al anului 2008 (serie ajustata), ceea ceanualizat inseamna -19.71%(!!!). In aceeasi perioada, PIB-ul SUA scadea cu 6.4%.

Pe de alta parte, in primul trimestru din 2008, PIB-ul Romaniei a crescut cu un procentanualizat de 14.75%, datele mai jos, in grafic.

CAPITOLUL IV CONCLUZII

Somaj foarte ridicat in ultimele doua luni, noi disponibilizari si nici o crestere salariala – aceasta este una dintre ultimele concluzii privitoare la criza economica din Romania. Nici previziunile nu arata mai incurajator, din moment ce companiile anunta ca nu vor existacresteri salariale in 2013.

Criza economica a adus peste 50.000 de disponibilizari in mediul privat in octombrie si noiembrie, ceea ce inseamna o dublare a numarului de someri pentru ultimele doua luni. Aceasta este parerea reprezentantul intreprinderilor mici si mijlocii(IMM), Ovidiu Nicolescu, care a declarat pentru NewsIn ca „a aparut o situatie de stagnare, blocari de investitii si o scadere semnificativa a comenzilor la export.”. Astfel, in urma disponibilizarilor numarul somerilor din mediul privat a crescut la 150.000 de persoane, cele mai afectate domenii fiind industriile textila,chimica, mecanica si cea a mobilei. Judetele cel mai lovite de criza economica sunt, conformdatelor institutiei conduse de Nicolescu, cele din nordul Moldovei, in special Botosani si Suceava.

In aceasta perioada mai multe companii din tara, inclusiv IMM-uri au anuntat disponibilizari dar si trimiterea angajatilor in somaj tehnic din cauza crizei economice. In pluscompaniile din mediul privat au anuntat ajustarea politicilor salariale, dupa ce anuntasera pentru anul viitor cresteri de peste 10 procente.

Astfel, "multe companii se vor confrunta cu o 'inghetare a salariilor – salary freeze', ceeace inseamna ca fie nu vor creste deloc salariile, fie vor fi majorate doar cu un procent suficient demare incat sa acopere rata inflatiei", dupa cum cum spune Geanina Rindasu, specialist in cadrul Monday Insight Consulting, partenerul Hewitt Associates, citata de Ziarul Financiar.

Conform specialistilor din domeniu, cresterile salariale in firmele din sectorul privat sevor situa in 2013 aproape de 0, suferind astfel o corectie importanta fata de cele 10 procente prognozate de catre firmele respective. „In prezent majoritatea companiilor isi reanalizeaza politica salariala”, spune Ruxandra Stoian, director servicii de consultanta in resurse umane in cadrul companiei de consultanta si audit PricewaterhouseCoopers (PwC) Romania, citata de Ziarul Financiar.

Astfel, in cazul in care compania va infrunta dificultati financiare, ³cresterile salariale vor fi limitate sau vor atinge chiar nivelul zero pentru toti angajatii´, altfel cresterile fiind mai micide 10%.

De asemenea, din declaratiile specialistilor in resurse umane rezulta ca firmele ar puteacreste salariile doar pentru angajatii care se dovedesc cei mai performanti si numai in asa felincat aceste cresteri sa acopere inflatia, care, pentru 2013, a fost prognozata de catre Banca Nationala la 4,5%.

BIBLIOGRAFIE

Dorin Jula,Nicoleta Jula – Macroeconomie, Ed Mustang , Bucuresti, 2009

Sterian Dumitrescu – Economie mondiala, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1989

Ch. R. Morris, Criza economica si profetii ei, Editura Litera, 2010

Alex. D. Albu -Cooperare economica internationala, Ed. Expert, Bucuresti, 1994

Ionescu Nicolae -Saracii lumii saraci, Ed. Politica Bucuresti, 1988

Puiu Alexandru – Relatii economice internationale, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1983

Management in afacerile economice internationale, Ed. Independenta economica, 1992

Costin Murgescu -Criza economica mondiala, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,1986

Cristina Peicuti, Lumea in criza-erorile sistemului, Editura Polirom, 2008

Adrian Vasilescu, Biletul de iesire din criza, Editura Curtea Veche, Colectia Profit, 2011

http://www.logec.ro/criza-economica/

http://www.wall-street.ro/articol/International/111343/CRIZA-DATORIILOR-Liderii-UE-cauta-solutii-pentru-salvarea-Europei-Update-4.html

http://www.wall-street.ro/top/International/114537/cum-va-evolua-economia-europei-in-2012.html

http://www.ziare.com/articole/criza+economica

http://www.newschannel.ro/listare-taguri/criza-economica/

http://www.transport-business.ro/articol/Masuri-prioritare-pentru-depasirea-crizei-economice-din-Romania-2168

http://www.presaonline.com/search/index/?q=criza+

http://www.ziare.com/economie/stiri-economice/

http://www.ziare.com/afaceri/insolventa/vezi-cate-firme-au-dat-faliment-in-2010-coface-1090477

http://www.bloombiz.ro/business/

http://mojob.businesslive.ro/ro/articole-detalii/

http://www.ziarulfaclia.ro

http://www.editiaspeciala.com/Social/

http://www.ziare.com/economie/criza-economica-romania/

http://www.gandul.info/financiar/

http://businessday.ro/

http://gandeste.org/politica/

http://fsanp.ro/index.php/

http://businessday.ro/

http://www.bizcity.ro/stiri/

BIBLIOGRAFIE

Dorin Jula,Nicoleta Jula – Macroeconomie, Ed Mustang , Bucuresti, 2009

Sterian Dumitrescu – Economie mondiala, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1989

Ch. R. Morris, Criza economica si profetii ei, Editura Litera, 2010

Alex. D. Albu -Cooperare economica internationala, Ed. Expert, Bucuresti, 1994

Ionescu Nicolae -Saracii lumii saraci, Ed. Politica Bucuresti, 1988

Puiu Alexandru – Relatii economice internationale, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1983

Management in afacerile economice internationale, Ed. Independenta economica, 1992

Costin Murgescu -Criza economica mondiala, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,1986

Cristina Peicuti, Lumea in criza-erorile sistemului, Editura Polirom, 2008

Adrian Vasilescu, Biletul de iesire din criza, Editura Curtea Veche, Colectia Profit, 2011

http://www.logec.ro/criza-economica/

http://www.wall-street.ro/articol/International/111343/CRIZA-DATORIILOR-Liderii-UE-cauta-solutii-pentru-salvarea-Europei-Update-4.html

http://www.wall-street.ro/top/International/114537/cum-va-evolua-economia-europei-in-2012.html

http://www.ziare.com/articole/criza+economica

http://www.newschannel.ro/listare-taguri/criza-economica/

http://www.transport-business.ro/articol/Masuri-prioritare-pentru-depasirea-crizei-economice-din-Romania-2168

http://www.presaonline.com/search/index/?q=criza+

http://www.ziare.com/economie/stiri-economice/

http://www.ziare.com/afaceri/insolventa/vezi-cate-firme-au-dat-faliment-in-2010-coface-1090477

http://www.bloombiz.ro/business/

http://mojob.businesslive.ro/ro/articole-detalii/

http://www.ziarulfaclia.ro

http://www.editiaspeciala.com/Social/

http://www.ziare.com/economie/criza-economica-romania/

http://www.gandul.info/financiar/

http://businessday.ro/

http://gandeste.org/politica/

http://fsanp.ro/index.php/

http://businessday.ro/

http://www.bizcity.ro/stiri/