Criza Economica. Cauze, Efecte Si Solutii In Romania Si Greciadocx

=== Criza economica. Cauze, efecte si solutii in Romania si Grecia ===

aUNIVERSITATEA ʺOVIDIUSʺ DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

SPECIALIZAREA FINANȚE ȘI BĂNCI

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ZI

LUCRARE DE LICENȚA

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :

PROF. UNIV. DR. DIANE PAULA CORINA VANCEA

ABSOLVENT:

LUNGU ELENA-IONELA

CONSTANTA

2015

UNIVERSITATEA ʺOVIDIUSʺ DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

SPECIALIZAREA FINANȚE ȘI BĂNCI

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ZI

CRIZA ECONOMICĂ

CAUZE , EFECTE ȘI SOLUȚII

ÎN ROMÂNIA ȘI GRECIA

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :

PROF. UNIV. DR. DIANE PAULA CORINA VANCEA

ABSOLVENT:

LUNGU ELENA-IONELA

CONSTANTA

2015

CUPRINS

Introducere…………………………………………………… 1

Capitolul 1 – Criza Economică. Aspecte generale

1.1 – Definirea conceptului de criză ………………………….. 3

1.2 – Criza Economică – Perspectivă istorică…………………. 4

1.3 – Criza Economică mondială………………………………. 6

1.4 – Consecințele crizei economice…………………………….. 9

1.5 – Măsuri de redresare a crizei economice ………………… 11

Capitolul 2 – Aspecte economico-sociale ale României si Greciei

2.1 – Prezentarea României………………………………… 14

2.2 – Prezentarea Greciei………………………………….… 17

Capitolul 3 –Criza economică în România si Grecia. Aspecte, cauze și măsuri

3.1 – Criza Economică în România………………………… 22

3.1.1 – Evoluția crizei economice…………………………… 25

3.2 – Criza Economică în Grecia……………………………. 27

3.3- Soluțiile anticriză propuse de Guvern și FMI…………… 32

Concluzii ……………………………………………….……. 35

Bibliografie…………………………………………………… 37

INTRODUCERE

Actuala criză economico – financiară a devenit vizibilă în septembrie 2007, o dată cu achiziția, eșecul sau falimentul mai multor societăți financiare din S.U.A. Principala cauză a crizei financiare este atribuită sectorului imobiliar din S.U.A., însă, la nivel fundamental, cauzele sunt atât de natură macroeconomică, cât și microeconomică. Politicile monetare expansioniste din țările cu o economie dezvoltată au generat dezechilibre globale, manifestate prin creșterea substanțială a deficitului de cont curent al S.U.A. concomitent cu creșterea surplusului din țările asiatice, în special în China, din țările exportatoare de petrol din Orientul Mijlociu și din Rusia. Astfel, au fost constituite rezerve disponibile investițiilor, inclusiv în intrumente financiare ce s-au dovedit a fi greu de perceput de către unii investitori.

În ciuda acestor dezechilibre financiare, stabilitatea macroeconomică s-a menținut, creșterea economică și inflația redusă fiind înregistrate în majoritatea statelor dezvoltate, încurajându-se astfel subevaluarea riscului și relaxarea condițiilor de creditare.

Dintre cauzele microeconomice ale actualei crize economico – financiare pot fi enumerate: deregularizarea instituțiilor financiare, inovația financiară și oferirea facilă a ratingurilor ridicate de către agențiile specializate.

Impactul actualei crize economice asupra țărilor europene a fost și continuă să fie unul alarmant, criza atingând sever băncile din țările europene într-o serie de moduri similare impactului pe care aceasta l-a avut asupra băncilor americane.

Întreaga lume pare astăzi că își schimbă cursul, îndreptându-se către o perioadă în care rolul statului va fi mai mare, iar cel al sectorului privat va fi mai mic.Aceasta va fi probabil cea mai dramatică consecință a crizei actuale.

CAPITOLUL I CRIZA ECONOMICĂ.

ASPECTE GENERALE

1.1.DEFINIREA CONCEPTULUI DE CRIZĂ

Etimologic, cuvantul “criză” provine din cuvantul grecesc “krisis” care inseamnă o situație cenecesita luarea unei decizii.

In evoluția noastra crizele pot fi definite ca fiind situații caracterizate de o instabilitate pronunțata,sunt deci insoțite de o volatilitate si de o incertitudine in creștere.In situații de criză ne aflăm într-o permanenta stare de nelinistite si de nesiguranța legata de viitor, teama sau chiar panică.Instinctul nostru de apărare și de conservare ne indeamnă sa ne comportăm uneori irațional și să accentuăm și mai mult această stare de volatilitate deoarece fiecare dintre noi, cu capacitatea cognitivă pe care o avem, filtram informația si intelegem fenomenul in felul nostru transpunandu-l apoi intr-un anumit comportament legat de piață.

Problema cu definiția acestor crize consta in a spune cat de mare sa fie volatilitatea sau căderea piețelor pentru a incadra o evoluție de acest gen in categoria unei crize.Cat de mare sa fie inflația,șomajul sau scaderea PIB-ului unei țari pentru a aprecia intrarea ei intr-o criză?

Conventional,s-a stabilit ca recesiunea este atunci cand dupa doua trimestre succesive avem de-a face cu scaderea PIB-ului unei țari sau regiuni.National Bureau of Economic Research defineste criza ca fiind “ o scadere semnificativă a activitații economice pentru cateva luni reflectată în scăderea PIB, scaderea veniturilor individuale,reducerea nivelului ocupării, diminuarea producției industrial și a consumului” .

Exista unii specialiști care clasifică aceste crize in: crize sociale (inflație in creștere, șomaj,saracie), in crize financiare (volatilitate accentuată pe piețele de capital, caderea burselor si revenirea lor spectaculoasă), crize politice(care pot degenera in razboaie) , crize locale sau internațional, crize cauzate de dezastre naturale sau crize economice generalizate.

Este dificilsa facem aprecieri cand o criză financiarădevine una economică sau dacă o criză economică generează o criza financiară sau invers. In principiu vorbim întotdeauna de o criză economică generată fie de cauze financiare, politice sau sociale.Criza financiara este o forma de manifestare a crizei economice si reflecta o neincredere in sistemul financiar,o scadere semnificativă a volumului tranzacțiilor la bursa.

Bursa este barometrul economiei si tranzacționeaza afaceri de diferite dimensiuni si din diferite sectoare.In momentul in care piața acestor afaceri (piața imobiliara, piața petrolului,piața muncii) suferă dereglari sau corecții importante, ele se vor reflecta in profitabilitatea afacerilor listate la bursă și , implicit, in prețul activelor financiare care depind direct de asteptările investitorilor.

1.2.CRIZA ECONOMICA-PERSPECTIVA ISTORICĂ

Criza economică nu poate fi considerata o noutate din perspectiva teoriei economico-financiare, Adam Smith mentiona posibilitatea existenței unor probleme de mandat înca de la apariția “Avuției Națiunilor” , in anul 1776. Din păcate , si aici se constată că , dupa cum scria Arthur Schopenhauer, “ o mare piedică potrivnica progresului omenirii vine din faptul că oamenii nu ascultă de cei care vorbesc intelept, ci de aceia care strigă mai tare” . In plus , nu trebuie sa pierdem din vedere ca , poate, “cea mai bună dovadă că există alte forme de viată inteligente in univers este ca niciuna nu a incercat sa ne contacteze până acum” .

La nivel ideologic , criza economică a declansat o dezbatere intelectuală intre mai multe idei aplicabile : teoria ultraliberală a “mainii invizibile” a lui Adam Smith, teoria intervenționismului statal a lui Keynes si chiar teorii neomarxiste.

După părerea lui Smith, mecanismul "impersonal" al pieței va purta cel mai bine de grijă societății, "dacă este lăsată să funcționeze nestigherit, altfel încat legile evoluției să ducă societatea la răsplata făgăduită".Prin urmare, "mâna invizibilă" reglează, cu ajutorul concurenței prețurile reale și alocă prin intermediul lor resursele și asigură distribuirea factorilor de producție pe produse, clase și categorii de produse, precum și pe domenii de activitate. Prin intermediul "mainii invizibile" a pieței se tinde spre realizarea armonizării intereselor particulare cu interesul general al societății.În ochii săi, un guvern este cu atat mai bun, cu cat se implică mai puțin în viața economică. Totuși, Adam Smith nu se opune în mod absolut oricărei acțiuni, din partea guvernului, ci este adeptul intervenției acestuia atunci cand spune el, "are drept scop și promovarea bunăstării generale".

Pentru țările democratice, comportamentul tipic al ultimelor decenii a fost și este legat de binomul aparent de neseparat impozite – cheltuieli.Pentru majoritatea acestor state, creșterea cheltuielilor publice a dus la acumularea accelerată a datoriei publice.În teoria economică clasică deficitele publice sunt considerate a fi periculoase întrucât reprezintă calea sigură spre ruinare economică. Teoria keynesistă a înlăturat brutal aceste temeri ascunzându-le abil în spatele pretinselor beneficii generalizate la nivelul întregii economii.Economiștii secolului XX au deprins această „scamatorie” și au promovat pe scară largă iluzia bunăstării prin mutarea banilor publici dintr-un buzunar în altul, prin intermediul sistemului de impozitare.

Finalitatea acestui experiment eșuat se vede foarte clar în zilele noastre: ponderea venitului național absorbit de cheltuielile guvernamentale a crescut încontinuu în ultimele decenii.Asemenea țărilor cu economii capitaliste, gândirea economică românească postdecembristă a acceptat pe scară largă teoriile keynesiste care promovau intervenționismul pe baza unor argumente aparent științifice. În ciuda eșecurilor repetate, demonstrate științific și empiric, teoriile keynesiste sunt considerate în continuare soluția sigură a depășirii crizelor economice. Această convingere a fost alimentată și de explicațiile (keynesiste) oferite crizei economice actuale.

1.3.CRIZA ECONOMICĂ MONDIALĂ

Pe la inceputul toamnei 2007 intreaga lume a fost zguduita de vestea care anunța ca o renumită bancă de investiții din America,Lehman Brothers,a dat faliment.La ceva timp,bursa din America se lovește de o scadere drastica a actiunilor , acesta a fost inceputul.Banci si burse din America de Sud, Belgia si Tokio,Frankfurt, Londra,Paris, Luxemburg,Dublin trec printr-o perioadă dificilă.Omenireaa mai cunoscut o perioadă asemănătoare in 1929 cand intregul Glob trecea printr-un declin economic si financiar de proporții.

De-a lungul timpului, omenirea a mai trecut prin astfel de momente,amintim criza economică care a dezechilibrat lumea in anii ‘30 sau lunga stagnare economică traită de Japonia in 1989.

Deși in anii ‘20 economia americană cunoștea o extraordinară prosperitate, la numai 8ani distantă incep să apară primele semne ale marelui dezastru economic. Impinse de momentulprosperității, intreprinderile fac imprumuturi masive pe termen scurt fiind convinse ca vor reușisă ramburseze banii.Din păcate, calculele nu s-au potrivit cu evoluția pieței economice dinacele vremuri. În luna octombrie a anului 1929 a avut loc crahul de pe Wall Street, cel mai marecolaps din istoria bursei de valori din New York. Scaderea bruscă a acțiunilor a dus la o crizăfinaciarăce a avut ca rezultat falimentarea multor banci. In jur de 5000 de banci au dat falimentîn America in timpul marii crize economice. De aici până la inchiderea fabricilor si la creștereanumarului de șomeri a mai fost un singur pas. Efectele devastatoare nu s-au limitat doar asupraAmericii, ci state puternic dezvoltate ca Germania si Austria.Nici Anglia nu a scapat. In Franta, criza s-a declansat câțiva ani mai tarziu si a durat aproape 6 ani.Cehoslovacia cunoaste o scădere de 40% aproductiei industriale, iar in România, exportul de grau si țiței scade cu 57.6%. URSS a fostsingura țara care nu a fost afectată de acest declin mondial pentru căs-a izolat de restul Europei.

Deși s-au inregistrat falimentari de bănci si un numar substanțial de șomeri si în țările nordice(Danemarca, Norvegia, Finlanda, Suedia), guvernele au creat programe economice cu ajutorulcărora au depașit mai usor aceasta perioadă. Dintre acestea, Suedia s-a evidențiat cel mai mult,in aceastăperioada punându-se bazele așa numitului „model suedez”, un model politic,economic si mai ales social. Suedia, pe perioada crizei economice, a fost considerată AmericaEuropei.

Cum era de asteptat nici România nu a fost ocolită.. Între 1929 si 1933 a fost afectatăproductia agricolă, incapabilă să concureze cu cea din America sau Canada unde prețurile decost erau reduse datorita folosirii masinilor agricole. Apogeul crizei economice in România a fost atins 1933 când s-au înregistrat 300.000 de șomeri. Marele dezavantaj al României a fostfaptul că, în momentul crizei, avea o datorie externă foarte mare si, pe langa aceasta, a mai facutinca 4 mari imprumuturi externe. Acesta a insemnat un control strain asupra finanțelor țării și,implicit, reveniri economice si financiare mult mai lente față de alte state.

Marea depresiune, așa cum este cunoscută criza economica din 1929, a dezechilibratintreaga lume și s-a incheiat in mod diferit in fiecare țară. Preocuparea principală a guvernelor europene a fost salvarea monedei naționale si intocmirea de programe de refacere. Țările care aureușit să iasă primele din aceasta criză s-au ales cu dictatori ca Hitler, Mussolini sau Stalin care,câțiva ani mai târziu, au „pregatit” cel de-al doilea Război Mondial.

Întorcându-ne în prezent si analizând ceea ce se intamplă pe plan mondial, ne este greusă nu observam câteva asemănări izbitoare: falimentarea băncilor de investiții, scădereaacțiunilor bursei devalori, SUA, ca declanșator al crizei, perioadă de prosperitate urmată dedeclin financiar si economic.

Interesantă din acest punct de vedere este o afirmație a luiIrvin Kahn, supraviețuitor al mai multor colapsuri bursiere: “Oamenii sunt lacomi. Și de foartemulte ori lăcomia este mai puternica decat teama”.

Scăderi masive înregistrate pe cele mai mari burse din lume, chiar suspendarea tranzacțiilor pe unele dintre acestea, falimentul ce bate la usa giganților financiari și statul pe post de salvator care intervine si rezolva probleme economice pe ultima suta de metri , așa se prezenta in câteva cuvinte harta economică a lumii.

Anul 2008 a debutat cu o evoluție descendentă a principalelor burse din lume, cuprecadere in America, dar nici bursa de la Bucuresti nu a ramas neutra la fluctuațiile și scăderilemasive de pe bursele internationale, inregistrand si ea pierderi, chiar daca nu a fost afectatădirect.

Astfel că, in martie 2008, Bear Stearns, a treia mare bancă de investiții din lume, a fostpreluată de JP Morgan printr-o tranzacție in valoare de 236 de milioane de dolari. Totodata,Bear Stearns a primit o linie de credit de 30 de miliarde de dolari de la Banca Federala a NewYork-ului, pentru a rezolva problemele de lichiditate.

In iulie, IndyMac Bancorp, una dintre cele mai mari instituții de credit ipotecar dinSUA, a intrat în faliment. Falimentul a batut si la ușa bancilor ipotecare Fannie Mae și FreddieMac, ce finanțează circa 40% din creditele ipotecare din Statele Unite, dar ambele au fost salvate de catre Banca Centrala Americana – Federal Reserve (FED), punându-le sub control federal. Salvarea celor două bănci a presupus injectarea de către guvernul american a unei sume de aproximativ 200 miliarde dolari.

Dar preluarile si falimentele marilor grupuri financiare mondiale nu se termina aici. O altă bancă americană Merrill Lynch a fost preluată la jumatatea lunii septembrie de catre Bank of America printr-o tranzacție in valoare de 50 de miliarde de dolari.

Alte două mari grupuri financiare americane, Goldman Sachs si Morgan Stanley au fost transformate de catre Banca Centrala Americana – Federal Reserve (FED), din banci de investiții in holdinguri bancare. Cele doua banci vor fi reglementate de FED si vor avea acces laimprumuturi cu dobanzi reduse si depozite garantate de Rezerva Federala.

Nu la fel de norocoasă a fost Lehman Brothers, una dintre cele mai mari banci americane care a ajuns in stare de faliment, guvernul american neintervenind sa o salveze.

În februarie 2007,viitoarea criză mondialăparea sa fie mai mult o problemă financiară Americana. Si asta pentru că din ce in ce mai mulți clienți din Statele Unite nu și-au mai achitat creditele ipotecare cu grad ridicat de risc,ceea ce a provocat primele falimente ale unor instituții bancare specializate.

În luna august a aceluiași an ,bursele americane încep declinul iar bancile centrale intervin pe piețe cu lichidități.

Problemele financiare ale americanilor continua si in 2008, an în care efectele crizei financiare se fac simțite atat în Europa cât și în România.

1.4.CONSECINȚELE CRIZEI ECONOMICE

Consecințele crizei economice sunt multiple si afectează in masura diferita tarile implicate fiind defavorabila asupra cresterii economice globale.

Cea mai importantă consecința reprezintă falimentul unor instituții bancare si de credit din SUA si din tarile member ale Uniunii Europene ca urmare a intrarii in incapacitate de plată si a imposibilitații de recuperare a creantelor mai ales in domeniul imobiliar.

In 2008, acțiunile oferite de piețele internationale si-au pierdut intre 20%-70% din valoarea avuta in 2006 si 2007.Liderii politici din mai multe țari, speriați de consecintele drastice ale crizei, sunt de accord ca obiectivul prioritar trebuie sa fie prevenirea prabușirii sistemului financiar international.Ei sunt conștienți ca statele , in mod individual, nu pot sa restabileasca increderea in instituțiile bancare si de investiții decât dacă își coordonează acțiunile anticriză.

Cu toate acestea sub presiunea politică autohtonă, liderii multor state sunt înclinați să acționeze in interes strict national și să apeleze la măsuri perfecționiste ca să-și apere instituțiile proprii de criză și ca să prevină achiziționarea lor de către interese străine.

Alte consecințe ale crizei financiare se referă la creșterea presiunii inflaționiste, a ratei dobânzii și șomajului,devalorizarea monedelor naționale și mărirea deficitelor de cont current si a datoriei publice.

Criza economica s-a declansat initial in Statele Unite. Administratia condusa de presedintele George W. Bush, dominata de propovaduitorii “economiei de piata libera”, a degradat autoritatea organelor responsabile cu reglementarea institutiilor financiare .

Criza economică din America s-a extins rapid in restul lumii.Europa a intrat in recesiune economică.Îincercand să stabilizeze entitațile financiare interne și să-și revigoreze economia, guvernantii din Europa Occidentala au investit sume uriașe în structurile financiare interne, au naționalizat o buna parte din bănci și au redus impozitele ca să stimuleze economia.

Producția industrial din tările europene dezvoltate, precum Germania ,Franța , Anglia,Italia și Spania, a scazut in 2009 cu 20%-25%.Șomajul, lipsa de incredere a consumatorilor și senzația de nesiguranță a cetațenilor au crescut in majoritatea statelor din Uniunea Europeana

Din punct de vedere geopolitic , crahul financiar din 2007-2008 a diminuat influența, prestigiul si credibilitatea economică a Americii in lume.Recesiunea economică delanșată in SUA și nationalizarea instituțiilor financiare au compromis eficacitatea promovarii globale a modelului economic capitalist de tip american , considerat , în trecut,ca cel mai capabil de a crea progress economic și prosperitate.

În urmatorii ani , noua administrație de la Washington va fi preocupată de problem interne urgente, precum stimularea activitații economice , reducerea șomajului, restabilirea increderii în instituțiile financiare, salvarea companiilor importante in pericol de falimentare,redefinirea sistemului de asistență medicală, restructurarea programelor de pensii si asigurarea unor resurse independente de energie.

În trecut ,Statele Unite și Europa Occidentală erau principalele surse de capital privat pentru restul omenirii.Din cauza deficitelor bugetare și a deteriorarii instituțiilor financiare, această influență se va diminua.

Piețele de capital occidentale nu își vor recupera vitalitatea anterioara pentru mai mulți ani. Băncile, afectate de pierderile din neplatirea imprumurilor și din devaloriarea instituțiilor,vor fi obligate să se restructureze și să-și reduca numărul de angajați.În viitor fiind mult mai precaute , ele vor acorda imprumuturi numai clientilor care pot dovedi ca își vor achita ratele.

Intervențiile financiare fără precedent ale guvernelor din țările afectate de criză, cu intenția de a restabili vitalitatea instituțiilor financiare și de a stimula activitatea economică, nu garantează restabilirea încrederii publicului in sistemul bancar , în fondurile in invetiții și în capacitatea autoritătilor de a reglementa piețele de credit ca să prevină speculații excesive, abuzuri și corupție nesancționată.

Inevitabil,populația va fi obligată să plătească impozite apreciabile , ca să acopere datoriile făcute de guvernele respective.Intervențiile financiare considerabile ale statelor ar putea asigura supraviețuirea nu numai a întreprinderilor viabile , dar și a altor entități parazitare sau ineficiente care, de fapt,ar merita sa fie eliminate sau să dea faliment.

Consecințele crizei financiare internationale s-au extins și asupra economiei României.Din punct de vedere al impactului direct, sistemul bancar a fost puțin afectat datorită măsurilor prudențiale și administrative adoptate de-a lungul timpului de către Banca Națională a României.

Indirect însă, criza financiară internatională și mai ales consecința ei evidentă, recesiunea din țările dezvoltate, se extinde asupra economiei românești pe mai multe căi.Pe calea comercială, incetinește creșterea exporturilor sau chiar le reduce.Pe calea financiară,limitează accesul la finanțare externă, și astfel restrânge volumul creditării.

Pe calea cursului de schimb , reducerea finanțarilor externe s-a reflectat in deprecierea monedei naționale.Pe calea increderii, a avut loc o retragere a investitorilor din tările est-europene.Aceasta a avut drept efect manifestarea pe piața monetar-valutară a unor momente de panică si atacuri speculative.

În sfarsit, calea efectelor de avutie si bilanț , are loc deteriorare activului net al populatiei și al companiilor ca urmare a ponderii ridicate a creditelor în valută și a scăderii prețurilor activelor mobiliare și imobiliare de la valori speculative.

Consecințele sociale ale crizei economice in Romania sunt asupra saraciei , asupra șomajului, asupra inflației.

1.5.MĂSURI DE REDRESARE A CRIZEI ECONOMICE

În 2008 , falimentul băncii americane Lehman Brothers a marcat inceputul crizei financiare , declansând ulterior criza economică extinsă la nivel global.

Uniunea Europeana a fost foarte afectată datorită faptului că este in prezent cea mai mare putere a lumii in termeni de PIB (produs intern brut) si totodată este cea mai mare piață de desfacere din lume.

Liderii Uniunii Europene au considerat ca statele din Estul Europei vor fi foarte vulnerabile in fata crizei , drept pentru care a fost conceput la Bruxelles un plan de limitare a propagării crizei la noile state membre ale Uniunii Europene.Prin aceasta se urmarea in special minimizarea impactului crizei asupra locurilor de muncă și a puterii de cumparare in perspective redresării economice.

Acest plan elaborat de Executivul European a fost prezentat de președintele Comisiei Europene , Jose Manuel Baroso, ca fiind un plan de acțiuni punctuale pe termen scurt pentru sustinerea creșterii economice concomitent cu incurajarea, creșterea si menținerea locurilor de munca. Planul nu se vrea a fi unul vast de relansare bugetară precum cel din Statele Unite ale Americii, iar prima masură luată este consolidarea mijloacelor Băncii Europene de Investiții.

A fost luată in calcul, în strategia Uniunii Europene și o eventuala reorganizare a creditelor Fondului Social European pentru ajutorarea șomerilor in vederea gasirii de noi locuri de muncă. Instrumentul pentru menținerea locurilor de muncă și stimularea creșterii cererii sunt majoritatea la dispoziția statelor membre.

Europa a fost afectată și din cauza scăderii încrederii în sistemul financiar-bancar.Prioritatea Uniunii Europene este protejarea cetățenilor pentru care Comisia Europeana si statele membre au alocat 200 de miliarde de euro pentru iesirea din criză, ceea ce reprezintă 1,5% din PIB-ul tărilor membre ale Uniunii Europene din care circa 170 de miliarde vor reprezenta măsurile la nivel național la care se vor adăuga aproximativ 30 miliarde de euro de la Bugetul European de Investiții.

Jose Manuel Baroso, președintele Comisiei Europene considera că planul strategic de protecție socială va cuprinde acțiuni pe termen scurt pentru a incuraja cresterea economică și menținerea locurilor de muncă.

Măsurile sociale de redresare adoptate de România au fost: introducerea unei pensii minime , extinderea perioadei pentru subvenția de șomaj cu 3 luni, evitarea concedierilor și sprijinirea companiilor prin necolectarea tuturor taxelor și contribuțiilor din asigurările sociale pentru o anumita perioadă.În acest sens companiile care au fost nevoite să intrerupă producția , au trimis angajații în șomaj tehnic plătindu-i cu 75% din salariu, din care erau scutiți de orice taxa privind asigurarea socială.

O altă masură socială de redresare a crizei economice este ajustarea serviciilor publice de asistență pentru ocuparea forței de muncă pentru evitarea șomajului pe termen lung și a inactivitații prin intensificarea monitorizării concedierilor notificate de către angajatori și prin îmbunătățirea serviciilor pre-concediere.

În plus, doua scheme de ajutor de stat finanțate prin Fondul Social European sunt disponibile pentru companii. Acestea sunt Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) , care finanțeaza programe de formare profesională generale si specifice pentru angajați și “ Bani pentru formarea profesionala” , sistem care subvenționeaza salariile noilor angajați care anterior au fost șomeri sau care aparțin altor grupuri vulnerabile de pe piata muncii.

CAPITOLUL II ASPECTE ECONOMICO-SOCIALE ALE ROMANIEI SI GRECIEI

2.1.PREZENTAREA ROMÂNIEI

România este situată în partea de sud-est a Europei, în Peninsula Balcanica, pe tarmul vestic al Marii Negre. Vecinii României sunt Ucraina (la nord si est), Republica Moldova (la est), Marea Neagra (la sud-est), Bulgaria (la sud), Serbia (la sud-vest) si Ungaria (la vest).

Forma de guvernământ este republică.

Unitatea monetară este leu/RON.

Clima: temperat continentală cu patru anotimpuri.

Suprafața totalã a teritoriului este de 238391 km².

Totalul granițelor României însumează 3150 km.

Populația este de 19701410 milioane locuritori , la 1 ianuarie 2014.

Din punct de vedere administrativ, teritoriul țării este împarțit în 41 de judete, plus municipiul București. La nivel local, fiecare județ este administrat de către un prefect și un consiliu județean. Împarțirea teritoriului pe județe este dublată de o împarțire pe 8 regiuni de dezvoltare, folosite pentru o mai bună coordonare a proiectelor de dezvoltare regională.

Cele mai mari orașe după numărul de locuitori: București ( capitala) , Iași, Constanța, Cluj-Napoca, Timișoara, Craiova, Galați, Brașov, Ploiești, Brăila.

România este o republică, stat de drept , în care respectarea Constituției și a celorlalte acte normative este obligatorie,atât pentru cetațenii români, cât si pentru celelalte persoane care se află pe teritoriul său.

Puterile statului : legislativă (Parlamentul), executivă (Guvernul) și judecatoreasca( instanțele judecatoreși) fiind separate. Puterea legislativă, Parlamentul reprezintă autoritatea care se ocupă cu elaborarea si adoptarea legilor.

Românii reprezintă principalul grup etnic în România , 88,6% din numarul total al populației . După români următoarea comunitate etnică importantă este cea a maghiarilor , care reprezintă 6,5% din populație.Între alte etnii care înregistrează un număr de peste 20.000 de persoane se situează următoarele grupuri etnice: ucrainieni (51,7 mii persoanae) , germani(36,9 mii) , turci(28,2 mii) , ruși-lipoveni(23,9 mii) și tătari(20,5 mii persoane).

Limba oficială a țării , aceasta având o origine latină, cu un număr important de cuvinte și expresii specifice altor culturi.În localitațile unde o anumită minoritate etnică reprezintă mai mult de 20% din populație , limba respectivei minorități poate fi utilizată în administrația publică si în sistemul judiciar .Principalele limbi străine predate in școlile din România sunt engleza, franceza si germana.

Viața religioasă în România se desfașoară conform principiului libertații credințelor religioase. România poate fi considerată un stat laic, care își pastrează neutralitatea față de asociațiile și cultele religioase.Cea mai mare parte a populației României se declară ca fiind de confesiune creștin ortodoxă.De asemenea, importante comunitați religioase ce aparțin altor ramuri ale creștinismului decat ortodoxia sunt: romano-catolicism, protestantism, penticostalism și greco-catolicism.În Dobrogea există și o minoritate musulmană compusă mai ales din turci si tătari.

Învatamântul urmărește realizarea idealului educațional întemeiat pe valorile democrației, ale diversității culturale, pe aspirațiile individuale, sociale și contribuie la păstrarea identității naționale în contextul valorilor europene. Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă și armonioasă a personalității individului în vederea unei integrări eficiente în societatea bazată pe cunoaștere.

Economia României este o economie de piață, statul este obligat să asigure libertatea comerțului și protecția concurenței loiale. În economia României acționează așadar legea cererii și a ofertei. La baza acesteia se află proprietatea privată care trebuie protejată și garantată.

Principalele industrii ale României sunt cea textilă și de încălțăminte, industria metalurgică, de mașini ușoare și de asamblare de mașini, minieră, de prelucrare a lemnului, a materialelor de construcții, chimică, alimentară și cea de rafinare a petrolului. O importanță mai scăzută reprezintă industriile farmaceutică, a mașinilor grele și a aparatelor electrocasnice. În prezent, industria constructoare de mașini( Dacia Logan) este foarte largă și este orientată înspre piață. Industria românească de IT cunoaște o creștere anuală constantă.

Numărul de angajați în România este de aproximativ 4,7 milioane. Din aceștia, aproximativ 1,5 milioane sunt plătiți din bani publici.

În ultimii ani, o bună parte din forța de muncă a migrat în special în Italia și Spania, aproximativ 2 milioane de persoane.Majoritatea sumelor trimise in țara, de românii plecați sa lucreze în străinătate, au fost folosite pentru întreținerea soțului, soției, copiilor sau parinților,achizitia, construcția sau renovarea de locuințe.

Se observă că puține resurse au fost direcționate pentru inițierea de afaceri , iar produsele de tipul electrocasnicelor si a autoturismelor achiziționate în România au provenit, de regula, din import, fapt ce nu a stimulat economia națională așa cum ar fi fost de dorit.

Produsul intern brut al României este estimat de Institutul Național de Statistică.

Produsul intern brut în anul 2014 a fost, în termeni reali, mai mare cu 2,8%, comparativ cu anul 2013.

Produsul intern brut în trimestrul IV 2014 a fost, în termeni reali, mai mare cu 0,7%, comparativ cu trimestrul III 2014.

Față de același trimestru din anul 2013, Produsul intern brut a înregistrat o creștere cu 2,7% pe seria brută și cu 2,6% pe seria ajustată sezonier.

Revizuirea seriei brute, prin revizuirea unor serii de date și includerea unor informații suplimentare pentru anul 2014, a determinat recalcularea seriei ajustate sezonier, indicii de volum fiind revizuiți față de prima variantă provizorie a Produsului intern brut pentru trimestrul IV 2014, publicată în Comunicatul de presă nr. 54 din 6 martie 2015.

Produsul Intern Brutestimat pentru anul 2014 a fost de 666637,3 milioane lei prețuri curente, în creștere – în termeni reali – cu 2,8% fațăde anul 2013.

Impozitele nete pe produs și-au majorat contribuția la creșterea PIB de la +0,4% la +0,5%, ca urmare a modificării volumului lor cu +0,6 puncte procentuale (de la 103,4% la 104,0%).

Din punctul de vedere al formării PIB, în trimestrul IV 2014, modificări ale contribuției la creșterea PIB, între cele două estimări, s-au înregistrat în industrie, de la +0,4% la +0,5%, ca urmare a modificării volumului de activitate cu +0,1 puncte procentuale (de la 101,9% la 102,0%).

2.2.PREZENTAREA GRECIEI

Republica Elenă se situează în sudul Europei, fiind mărginită la vest de Marea Ionică, la sud de Marea Mediterană și la est de Marea Egee. În nord se învecinează cu Albania, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Bulgaria, iar granița de nord-est delimitează țara de Turcia. Lungimea de coastă este de 13.676 km.

Suprafața totală este de 131.940 km2, din care 13.676 km acoperiți de apă.

Grecia continentală are un țărm sinuos cu golfuri și peninsule, masivele muntoase ocupă circa 4/5 din teritoriu iar câmpiile ocupă suprafețe însemnate în partea de nord. Grecia insulară cuprinde cca. 2 000 de insule grupate în arhipelagurile Sporade, Ciclade, Ionice, din care sunt locuite permanent 700.

Clima este mediteraneeană, cu veri toride (temperaturi medii în iulie: 27°C), temperate de brize pe litoral și de altitudine în restul țării. Iernile sunt umede, blânde (temperaturi medii în ianuarie: 10°C), ploioase în sud și aspre, cu zăpezi, în munții din nord.

Populație:11,172 milioane locuitori (2011).Speranța de viață este de 78,44 ani (bărbați -75,9 ani, femei – 82 ani) fiind cea mai mare din tarile Uniunii Europene.

Limba oficială este greaca, in mediile de afaceri fiind vorbite engleza si franceza .

Capitala este Atena – 3.761.180 locuitori (impreuna cu Pireu, peste 5 milioane).

Grecia este formată din 13 regiuni (peripheries) împărțite în 51 de districte (nomoi) și o regiune autonomă (Muntele Athos).

Orașe principale sunt :Salonic, Patras, Larissa, Iraklion, Volos.

Religia creștin ortodoxă este religie de stat, fiind impartasita de 98% din populatie. Se mai întâlnesc în proporție de 2% musulmani, catolici, evrei, protestanți.

Forma de guvernământ: Republică parlamentară.

Incepand de la 1 ianuarie 2002, Grecia a aderat la moneda unica Euro.

Principalele ramuri economice:

Agricultura, cu toate ca are o importanța deosebită în economia Greciei, ocupând aproape 12% din populația activă, sectorul agricol contribuie doar cu 3,3% la formarea PIB și a generat în ultimii ani serioase motive de nemulțumire, mai ales pe fondul reducerii subvențiilor la diferite culturi agricole.

Industria contribuie cu 17,9% la formarea PIB. Printre industriile tradiționale în Grecia se numără construcțiile, industria textilă, industria alimentară și cea a cimentului În ultimii ani,s-au dezvoltat in ritm sustinut industria echipamentelor de înaltă tehnologie și telecomunicațiile.

Sectorul energetic. Aflata, din punct de vedere geografic, intre deținatorii de resurse energetice din Orientul Mijlociu, zona Marii Capice si nordul Africii, pe de o parte, și marii consumatori de energie din Europa, Grecia dorește să fructifice această poziție geo-strategica si se implică activ în colaborarea internațională din domeniul energiei. Cu scopul asigurarii propriului necesar dar si cu dorința de a deveni un hub energetic regional, Grecia este parte a unor importante proiecte de transport al gazelor naturale si petrolului.

Turismul.Clima mediteraneana, peisajul exotic, zonele costiere si insulare, vestigiile istorice și culturale vechi de peste 3000 de ani fac din Grecia o destinatie turistica foarte importanta. Industria turismului a cunoscut o revigorare însemnată ca urmare a strategiei guvernamentale de implementare a unor noi forme de turism, alternative și combinate. Această strategie se concentrează pe construirea unor hoteluri de 4 și 5 stele, centre de conferință, stațiuni balneoclimaterice și parcuri cu teme specifice și urmărește combinarea lor cu diferite tipuri de turism (agro-turism, cultural, arheologic, religios etc.).

Evoluția economică a Greciei

Accesul Greciei la Uniunea Economică si Monetară a creat un cadru nou de dezvoltare a economiei elene, cu o rată scazută a dobânzilor și cu o incredere mai mare a participanților la dezvoltarea mediului economic.

În primii ani de dupa integrare, Grecia a avut un ritm de dezvoltare mai ridicat decat cel al mediei UE si relativ crescator, cu valori de 3,6% in 1999, 4,1% in 2000 și 2001, 3,7 % in anul 2005, 4,4 % in anul 2006, 3,4 % in anul 2007 si 2,4 % in anul 2008. Începand cu anul 2009, economia Greciei a intrat intr-un declin sever, pe fondul crizei internationale si al dificultații de a identifica surse pentru finanțarea cheltuielilor publice.

Deficitul bugetar al Greciei ajunsese in acel an la 15,4 % din PIB, in timp ce datoria publică crescuse la 115% din PIB, pe fondul unei contractări a economieide 2,1% din PIB. Pentru a contracara scăderea ratingului de țara si a evita efectele creditării la dobanzi în continua creștere, autoritațile elene au semnat in mai 2010 un acord de imprumut, în valoare de 110 miliarde euro, cu Uniunea Europeana si FMI, angajându-se să ducă la indeplinire un Program de Stabilitate si Dezvoltare Economica. Acesta aadus severe restrângeri financiare atât pentru populație cât și pentru mediul economic, care s-au concretizat intr-o importanta scădere a puterii de cumpărare a populației si inchiderea activitații multor companii din turism, comerț și industria prelucrătoare.

Datorita situației economice interne, mii de companii s-au mutat in țări vecine (în special în Bulgaria, dar și în Republica Macedonia, Cipru si Turcia), iar depozite de miliarde de euro au fost mutate din băncile elene în afara țării.

Pe acest fond, situația financiară a Greciei a continuat să se deterioreze, iar masivele reduceri de cheltuieli (in special cu angajații sectorului public si programul național de investiții) nu au reușit să contrabalanseze nivelul in continua scădere al veniturilor bugetului de stat. Anul 2010 a adus o contractare economica de 4,5%, fiind incheiat cu un deficit de 10,5% si o datorie publica de 143% din PIB.

Din punct de vedere economic, Grecia a continuat sa traverseze și în 2011 o puternicărecesiune, înregistrand deprecieri semnificative ale tuturor indicatorilor macroeconomici. După scaderi ale Produsului Intern Brut de 2,1% în 2009 si de 4,5% in 2010, economia elena s-a contractat în 2011 cu 6,9%. Deficitul bugetar a reprezentat 9,1% din PIB, iar datoria publică a statului elen (înainte de stergerea partială) era estimatăla 356 miliarde euro, reprezentând 165%din PIB.

Înființarea și organizarea societăților comerciale.

Societățile comerciale din Grecia se împart în două mari categorii: societățile “de capital" și societățile "în asociere". Principalele trăsături care diferențiaza cele douăcategorii sunt următoarele: valoarea capitalului social , repartizarea capitalului și capacitatea de înstăinare a participației, solemnitatea actului de înființare, numarul asociaților, raspunderea asociaților, majoritatea necesară luării deciziilor la nivelul societății comerciale, administrarea societății comerciale, încetarea activității societății comerciale.

Regimul invetițiilor în Grecia.

In ultimii decenii, Grecia a dus constant o politica de atragere a investitiilor straine, in special in domenii considerate prioritare pentru economia nationala, cum sunt agricultura, turismul si energia, incercand sa canalizeze interesul companiilor internationale spre zone rurale, mai putin dezvoltate. In anul 2005, a fost reglementat prin lege regimul parteneriatelor public privat ,carea permis dezvoltarea unor proiecte de anvergura in materie de infrastructura, alaturi de investitori externi.

Pentru accelerarea si transparența procedurilor la demararea unei investiții, autoritățile elene au aprobat o legeprin care s-au stabilit o serie de măsuri menite sa atragă investițiile strategice. Acest tip de investiții poate fi realizat atat de către companii de stat, companii private și firme din afara Greciei, singure sau în cadrul unui parteneriat public-privat.

Caracterul strategic este determinat fie de valoarea investiției, fie de impactul pozitiv al acesteia asupra economiei naționale, cel mai adesesea încadrându-se în această tipologie proiectele care vizează construcția, renovarea si extinderea de infrastructură sau rețele în industrie, energie, turism, transporturi, comunicații, servicii medicale, investiții de mediu, domeniul IT si inovare.

Impozitarea.Nivelul TVA în Grecia este de 23% pentru produse și servicii, cu următoarele excepții:ziare, carți, bilete de teatru 6,5 %; produse alimentare, servicii hoteliere și de alimentație publică 13 %; produse farmaceutice, transporturi, energie electrică, gazenaturale 13%; sunt exceptate de TVA serviciile medicale, educatia si asigurările sociale.

Dupa anul 2000, guvernele elene au adoptat o politica de relaxare a impozitarii veniturilor și chiar de scutire de la plata acestora pentru categoriile considerate ca fiind defavorizate.

Persoanele până în 30 de ani și cele de peste 65 de ani beneficiază de un plafon mai ridicat al scutirii de impozit (până la 9000 euro) dacă veniturile lor totale nu depașesc această sumă. În cazul familiilor, în funcție de numărul copiilor, plafonul de neimpozitare crește.

Pentru a beneficia de scutirea de impozit pentru primii 5000 euro, contribuabilii eleni trebuie să facă dovada (cu chitanțe) cheltuirii a 25% din venitulrealizat. Anumite categorii de cheltuieli (sanatate, eficientizarea energetica a locuintelor, chiriile locuintelor etc) se deduc în diferite procente din impozit.

Reglementari vamale.Ca membră a UE, Grecia aplică tariful vamal comun al UE în comerțul cu țările din afara spațiului comunitar.

Taxele vamale se diferențiază în funcție de sensibilitatea economică a produsului și țara de origine astfel : materiile prime și produsele semifabricate, care nu sunt produse în cadrul UE și care urmeazăa fi prelucrate, beneficiază, în general, de taxe vamale mai scăzute sau zero in functie de interesul produselor si destinatia produsuluifinal; produsele agricole,ce fac obiectul Politicii Agricole Comune, sunt supuse unor taxe vamale variabile, care prin aplicarea lor conduc la egalizarea prețurilor produselor importate cu cele ale produselor comunitare; majoritatea produselor alimentaresunt supuse taxelor suplimentare de import, în funcție de concentrația în zahăr, grăsime, proteine și amidon ale produsului .

CAPITOLUL 3 CRIZA ECONOMICĂ ÎN ROMÂNIA SI GRECIA. ASPECTE, CAUZE ȘI MĂSURI

3.1 CRIZA ECONOMICĂ ÎN ROMÂNIA

Înainte de criză, România înregistra rate ridicate de creștere a PIB, care s-au dovedit a fi nesustenabile având în vedere dezechilibrele apărute. Rata anuală de creștere a PIB real a fost,în medie, de 6,5 % în perioada 2001-2008, în principal ca urmare a cererii interne puternice. Au crescut atât consumul, cât și investițiile private, inițial pe baza dezvoltării financiare și a unui boom al creditelor. În plus, o

politică bugetară expansionistă prociclică a susținut creșterea. Nivelurile în creștere ale importurilor au generat dezechilibre externe semnificative, care au fost finanțate prin intrări de capital volatile.

Sursa: European Commission – European Economic Forecast –Autumn 2014, Brussels.

Creșterea economică a revenit la valori pozitive începând din 2011 și se preconizează că va continua să fie robustă în perioada 2015-2016.

De la începerea crizei, creșterea PIB a fost determinată de redresarea treptată a cererii interne și de exporturi puternice. În ciuda unei accelerări recente a creșterii economice, PIB se află încă subnivelul înregistrat înainte de criză . Se estimează că ritmul de creștere a PIB real a încetinit de la 3,5 % în 2013 la 3 % în 2014, în principal din cauza unei scăderi semnificative a investițiilor.

Se preconizează că, în 2015 și în 2016, creșterea economică a României va continua să fie robustă, în principal pe baza cererii interne, și că aceasta va fi însoțită de o piață stabilă a forței de muncă. Se preconizează, pe baza previziunilor Comisiei din iarna 2015, că creșterea PIB se va menține peste creșterea potențială și că va fi în continuare robustă, situându-se la 2,7 % în 2015 și la 2,9 % în 2016.

Sursa: European Commission – European Economic Forecast –Autumn 2014, Brussels.

Sunt necesare progrese suplimentare în ceea ce privește convergența reală cu media la nivelul UE. Autoritățile au anunțat intenția de a adopta moneda euro în 2019, însă provocările sunt semnificative. În 2014, România îndeplinea toate cele cinci criterii numerice de la Maastricht necesare pentru aderarea la zona euro.

Cu toate acestea, România se află încă mult sub nivelul de convergență atins de țările care au adoptat recent moneda euro (și anume Slovacia, Estonia, Letonia și Lituania).

Criza a avut un impact considerabil și de durată asupra economiei României. Estimările creșterii potențiale arată că revenirea la ratele de creștere din perioada anterioară crizei este improbabilă. După o scădere puternică în 2009, creșterea potențială a cunoscut o redresare timidă. Se preconizează că aceasta va atinge 2,9 % în 2019, nivel cu 0,5 % mai scăzut decât creșterea potențială medie din perioada anterioară crizei (și anume,1996-2008).

În perioada 2009-2012, creșterea potențială s-a bazat exclusiv pe acumularea de capital, reflectând nivelul ridicat al investițiilor din economie. În schimb, în 2013 și 2014, investițiile au înregistrat o reducere abruptă.

Nivelul investițiilor se situează în continuare peste media UE. În România, în 2013 investițiile reprezintă aproape 24% din PIB, comparativ cu 19 % din PIB, în UE. Cu toate acestea, contribuția investițiilor la competitivitatea globală și potențialul de creștere este afectată de instabilitatea gradului de prioritate acordat de-a lungul timpului investițiilor publice, care reprezintă aproape 20 % din totalul investițiilor (sau 5 % din PIB). Asigurarea realizării de investiții eficiente în infrastructura publică reprezintă o provocare importantă pentru economia românească.

Evoluțiile legate de investiții și de punere înaplicare a reformelor structurale anunțate în cadrul actualului program de asistență (preventivă) pentru balanța de plăți au un impact asupra procesului de convergență.

Productivitatea totală a factorilor este proiectată să crească treptat în următorii ani, în timp ce contribuția factorului muncă la creștere este, în linii mari, neutră. Acest lucru ar trebui să rezulte din reformele pieței muncii și ale pieței produselor, inițiate în cadrul ultimelor două programe pentru balanța de plăți. Cu toate acestea, ritmul reformelor a încetinit în ultima perioadă,limitând expansiunea creșterii potențiale.

3.1.1 – Evoluția crizei economice

În România, inflația a înregistrat în mod constant niveluri ridicate, însă cunoaște o tendință de scădere abruptă. Inflația nu a revenit, odată cu criza din 2009, la nivelurile ridicate înregistrate înainte de criză. Șocurile create de creșterea succesivă a prețurilor au condus la niveluri ale inflației cu mult peste cele din UE.

După o scădere bruscă în timpul crizei din 2008­2009, prețurile au înregistrat creșteri puternice. În 2011, creșteri semnificative în ceea ce privește impozitarea indirectă au condus la o valoare de vârf a inflației de 8,5% . Scăderea temporară înregistrată la începutul anului 2012 s-a inversat rapid ca urmare a presiunii exercitate de creșterea prețurilor la alimente în a doua jumătate a anului și a eliminării treptate a prețurilor administrative în 2013.

După o scădere bruscă în 2014, se preconizează că inflația se va menține la un nivel moderat în perioada 2015-2016. După ce a atins un minim istoric de 0,9% în iunie 2014,inflația IAPC a crescut ușor în ultimele luni. Rata medie anuală a inflației a scăzut de la 3,2% în 2013 la 1,4% în 2014, reflectând în principal reducerea TVA pentru pâine, o recoltă bună și o scădere a prețurilor energiei la nivel mondial.

Se estimează că inflația va rămâne la niveluri moderate și că va atinge o medie anuală de 1,2% în 2015, în principal ca urmare a scăderii semnificative a prețurilor energiei, a unei rate scăzute a inflației în UE și a așteptărilor inflaționiste mai mici. Se previzionează că inflația va crește la 2,5% în 2016, pe măsură ce continuă relansarea cererii interne.

Sursa: European Commission – European Economic Forecast –Autumn 2014, Brussels.

Piața muncii prezintă semne de îmbunătățire în 2013 și în 2014. În România, rata de ocupare a forței de muncă și rata de activitate continuă să fie printre cele mai scăzute din UE. Rata de ocupare a forței de muncă pentru grupa de vârstă 20-64 de ani a stagnat în 2013, după care, în al treilea trimestru din 2014, a crescut până la 67,4 %. Conform previziunilor, redresarea va continua în 2015 și 2016, pe baza creșterii mai puternice a PIB în comparație cu 2014. Cu toate acestea, nivelul va rămâne în continuare sub media actuală UE de 69,8 %.

Șomajul s-a situat la un nivel relativ stabil, chiar și în timpul crizei. În România, rata șomajului a oscilat în jurul valorii de 7 % pentru o lungă perioadă de timp, inclusiv pe parcursul crizei. Această valoare este mai mică decât media grupului de țări cu caracteristici similare și a UE, însă România înregistrează și o rată de activitate mai scăzută. Rata șomajului a crescut la 7,3 % în 2013, dar a scăzut din nou la 6,7 % în 2014 și se preconizează că aceasta va înregistra o oarecare scădere și în 2015 și 2016.

Dezechilibrele bugetare s-au atenuat treptat, pe măsură ce deficitul bugetar a urmat o traiectorie descendentă. Înainte de criză și în momentul culminant al acesteia, România înregistra un deficit bugetar și un deficit de cont curent similare, ambele de peste 8 % din PIB. Cu sprijinul a trei programe UE/FMI consecutive, România a reușit să reducă deficitul bugetar la 1,8 % din PIB în 2014 (conform previziunilor Comisiei din iarna anului 2015). Ajustarea a fost concentrată la începutul perioadei, însă a fost distribuită pe parcursul mai multor ani, înregistrându-se o reducere de la 8,9 % în 2009 la 5,5 % în 2011 și, respectiv, la 3,0 % în 2012, când procedura aplicabilă deficitelor excesive a fost abrogată. După un rezultat bun în 2013, ajustarea a încetinit în 2014. Se preconizează că în 2015 deficitul va fi de 1,5 % din PIB. Se estimează că această valoare a deficitului bugetar este în concordanță cu un deficit structural de 1,25 % din PIB, care corespunde obiectivului convenit în programul de asistență pentru balanța de plăți pentru România: atingerea obiectivului pe termen mediu de a înregistra un deficit de 1,0 % din PIB în termeni structurali, plus un așa-numit „ajustor al fondurilor UE” de 0,25 % din PIB. Acesta din urmă reprezintă o alocare bugetară suplimentară care urmează să fie utilizată numai pentru o accelerare semnificativă a absorbției fondurilor UE. În plus, România adoptă măsuri de întărire a guvernanței bugetare. Datoria publică a crescut de la 13,2 % din PIB în 2008 la 37,3 % din PIB în 2012, pe fondul deficitelor bugetare ridicate și al scăderii producției. Se preconizează că datoria publică se va stabiliza în 2015-2016 la un nivel deaproximativ 39 % din PIB ca urmare a reducerii deficitului și a redresării economice.

Sursa: European Commission – European Economic Forecast –Autumn 2014, Brussels.

3.2 – Criza Economica in Grecia

Începând cu anul 2009, anul în care s-au resimțit puternic pe plan mondial consecințele crizei financiare si economice internaționale, economia Greciei a traversat o perioadă de recesiune economică prelungită, confruntându-se cu dezechilibre fiscal-bugetare majore si aflându-se in epicentrul crizei datoriilor suverane din Zona euro. Beneficiară a unor „pachete" succesive de ajutor economic, din partea „Troicăi" UE – BCE -FMI, Grecia s-a angajat să aplice măsuri de austeritate economice dure, fiind confruntate, în prezent, cu nemultumiri sociale, pe fondul cărora s-a realizat ascensiunea formațiunii politice de extremă stângă Syriza, care a si câstigat recentele alegeri parlamentare (din ianuarie 2015) și a anunțat că va contesta măsurile de austeritate impuse de comunitatea europeană în tandem cu FMI.

În cele ce urmează ne propunem o analiză a posibilelor consecințe ale renunțării Greciei la programul de austeritate al cărui scop îl reprezintă reechilibrarea macroeconomică (reducerea deficitului bugetar si al datoriei suverane), precum si ale ieșirii Greciei din Zona euro (scenariul care este luat in considerare la nivel comunitar in eventualitatea renunțării la măsurile de austeritate economică). Imediat după investitura în funcția de prim-ministru, Alexis Tsipras și-a moderat poziția, precizând că Grecia nu va ieși din Zona euro si va negocia cu autoritățile comunitare o reeșalonare a rambursării împrumuturilor.

Desi reprezintă numai circa 3% din PIB-ul Uniunii Europene, Grecia a antrenat UE si moneda euro intr-o criză de anvergură, a cărei soluționare se întrevede cu dificultate. Care au fost premisele ce au condus la situația in care o țară a cărei populație trăia la un nivel de bunăstare european, a putut să se regăsească intr-o situație de cvasi-faliment impunând sacrificii sociale fără precedent in țările UE, după al doilea război mondial? În cele ce urmează ne propunem să oferim câteva răspunsuri la aceste intrebări, precum si o analiză a situației actuale a Greciei si a posibilelor solutii pentru ieșirea din situatia economică și socială dificilă cu care se confruntă în prezent.

Grecia este una dintre cele mai vechi țări membre ale Uniunii Europene, aderând înca din 1981. De la începutul anilor 1990 și până la adoptarea monedei euro, în 2001, dinamica sa economică a fost susținută de politicile monetare ale autorităților statului, însa odata cu trecerea la moneda unica, situația sa fiscală și bugetară a cunoscut o deteriorare constantă. Odata cu adoptarea monedei unice, atat populația, cât și autoritățile s-au angajat pe o spirală a creditării periculoasa, cheltuind cu mult peste venituri.

Criza greceasca, izbucnită la finalul lui 2009, continuă să deruteze și să nelinișteasca. De altfel, în literatura de specialitate se apreciază că „puține democrații actuale oferă un exemplu atat de elocvent al eșecului instituțiilor statului, ca în cazul Greciei".Cauzele crizei profunde, care destabilizează și în prezent economia și societatea greceasca, trebuie cautate în evoluția climatului politic al acestui stat, pe parcursul căreia principalele partide politice au concurat „în cursa statului bunăstarii", concretizată într-o „sarabandă" a măsurilor populiste. Urmarirea unor avantaje politice pe termen scurt a adus mari prejudicii dezvoltării economice pe termen lung, favorizând proliferarea corupției, a excesului birocratic si, in cele din urmă, colapsul politic în momentul în care stadiul coplesitor al îndatorării publice a fost dezvaluit cetățenilor si autorităților comunitare.

În 2009, pe fondul situației dificile generate de criza economică internatională la nivelul UE, problemele economice ale Greciei s-au acutizat, autoritățile elene confruntându-se cu o dublă provocare: necesitatea consolidării efective a sistemului fiscal si adoptarea unor reforme structurale care sa contribuie la reducerea deficitului bugetar foarte mare si al nivelului prea ridicat al datoriei publice. Problemele economice grave cu care s-a confruntat economia Greciei in 2009, au la origine escaladarea cheltuielilor bugetare, masurile de protecție socială mult prea „generoase" intreprinse de guvernul elen, dar și ușurința cu care bancile grecești au împrumutat guvernul la dobânzi foarte ridicate, fiind conștiente că acesta nu va avea posibilitatea să returneze împrumuturile.

În aceste condiții, autoritățile elene au anunțat măsuri dure de reducere a cheltuielilor bugetare cum ar fi: „înghețarea" salariilor bugetarilor, eliminarea celui de-al 14-lea salariu, creșterea vârstei de pensionare și majorarea accizelor la alcool și tutun. Odata anunțate, acestea au stârnit însa un val amplu de proteste, o serie de greve paralizând Atena, de la aeroporturi și până la transportul rutier.

Anul 2010 a însemnat pentru Grecia, momentul maxim de acutizare al consecințelor celei mai severe recesiuni de la cel de-al doilea razboi mondial, care a lasat în urmă probleme cum ar fi: rate ridicate ale șomajului, datorii publice si deficite bugetare mari. Pentru Grecia, 2010 a însemnat, de asemenea, un an de noi masuri de austeritate severe, necesare pentru consolidarea efectiva a sistemului fiscal și reducerea deficitului bugetar foarte mare și al nivelului datoriei publice. În 2010, Grecia a fost sprijinită în eforturile sale de redresare de catre ajutoare de urgentă acordate de catre UE și FMI. Spre deosebire de Irlanda, care a refuzat inițial ajutorul extern, autoritățile de la Atena au acceptat sprijinul internațional spre a evita colapsul economic. Ajutorul, acordat in mai 2010, a insumat 110 miliarde de euro.

Cu toate acestea, in perioada 2011-2013, situația economica a Greciei era departe de a fi una stabila, cu un ritm negativ al PIB în creștere, cu o rata a Șomajului ingrijorator de mare, un deficit bugetar ridicat și o datorie publică uriașă.

Ca urmare a acestui fapt, autoritățile elene au adoptat un nou program de austeritate, programul de ajustare fiscala pe termen mediu 2011-2015, care a adus restructurarea unor instituții si companii de stat, noi impozite si taxe, reducerea cheltuielilor cu aparatul administrativ din sectorul public.

Sursa: European Commission – European Economic Forecast –Autumn 2014, Brussels.

Potrivit celui mai recent Raport al Comisiei Europene, în 2014, dupa o serie de măsuri de austeritate „dureroase" (vezi Figura 1), ritmul de creștere a PIB a revenit la un nivel pozitiv, 0,6%,comparativ cu -3,9% in 2013.

Evaluarea experților comunitari arată că, anul 2015, prezintă pentru Grecia posibilitatea unei redresări economice, măsurile de austeritate aplicate în trecut începând să își producă efectele de stabilizare macroeconomică. Astfel, previziunile experților comunitari indică un ritm de creștere a PIB de 2,9% in 2015, în creștere față de 0,6% in 2014, dupa ce în perioada 2011 – 2013 acesta a fost în mod constant negativă.

În acest context, se impune, însa, menționat faptul că, în aprecierile lor, experții Comisiei Europene avertizează că relansarea economică poate fi sustenabilă doar daca Grecia va continua procesul de consolidare bugetară convenit cu creditorii internaționali si bazat pe implementarea riguroasă și la timp a programului de reforma economică.

Sursa: European Commission – European Economic Forecast –Autumn 2014, Brussels.

Scăderea deficitului bugetar, estimata pentru 2015, de catre analizele Comisiei Europene la -0,1% din PIB este poate cea mai spectaculoasa din punctul de vedere al evoluției macroindicatorilor Greciei (în 2013 Grecia înregistra cel mai mare deficit bugetar din ultimii patru ani, de 12,2% din PIB), aceasta petrecandu-se, în opinia analiștilor comunitari, pe fondul reducerii continue a cheltuielilor bugetare și a reducerii cheltuielilor de securitate sociala cu 3,9%, dar și al reducerii evaziunii fiscale, ca urmare a unor măsuri de diminuare a poverii fiscale.

Datoria publică, însa, va continua să ramană ridicată și în 2015, situându-se la 168,8% din PIB, chiar dacă ușor mai scazută comparativ cu 2014, 175,5% din PIB. În acest context, autoritățile elene au solicitat Eurogrup noi concesii pentru plata datoriilor, precum prelungirea termenelor de rambursare,arătând că peste 85% din măsurile referitoare la bugetul general, menite sa reducă datoria publică la un nivel sustenabil pană în 2020, au fost îndeplinite.

Legat de această evoluție, se impune menționat faptul că cea mai mare parte din datoria Greciei este către state creditoare membre în Zona euro, astfel ca orice restructurare directa ar provoca dezechilibre în acesta din urmă. În aceste condiții, oficialii statelor din Zona euro ar urma să prelungească termenele de rambursare a fondurilor de salvare și să reducă dobânzile.

Sursa: European Commission – European Economic Forecast –Autumn 2014, Brussels.

În 2015, rata șomajului rămâne în continuare foarte ridicată, 25%, cu o minoră diminuare comparativ cu anul precedent, 26,8% în 2014. În analizele sale, Comisia Europeană estimează, că pentru continuarea reducerii șomajului în 2015, ritmul creării de locuri de muncă ar trebui să fie unul susținut, iar acest lucru este dificil în condițiile în care salariile din Grecia sunt înca mari comparativ cu unele tări din Europa Emergenta, cum ar fi Ungaria sau Polonia.

Potrivit celui de-al patrulea Raport de progres privind redresarea si stabilizarea economică în Grecia, publicat de catre Comisia Europeana în aprilie 2014, Grecia a realizat în 2014 progrese indiscutabile pe calea stabilității bugetare și a implementării de reforme fiscal-bugetare.

Cu toate acestea, pentru a obtine o stabilitate bugetara de durata in 2015 -2017 este necesara continuarea procesului de reforma in domeniul veniturilor din administratia publica, al colectarii de taxe si impozite, al sistemului de pensii si asigurari sociale si al eradicarii coruptiei.

Pentru o revenire la sustenabilitate, sistemul financiar elen ar putea avea nevoie de noi recapitalizări, dar este imperios necesară atragerea unor investiții masive de capital privat.

În domeniul pieței muncii se impun noi măsuri care să conducă la o mai bună aliniere între nivelul salariilor și productivitatea muncii, creșterea acesteia reprezentând un element cheie al sporirii competitivității economiei elene.

3.3 – Soluțiile anticriză propuse de Guvern și FMI

Așa cum am aratat anterior, începand cu 2014, economia Greciei se înscria pe trendul unei redresari economice, dar menținerea acesteia depinde de stabilitatea fiscal -bugetara si de continuarea programului de reform.

Castigarea alegerilor din 25 ianuarie de catre formațiunea de stîngă radicală Syriza pune sub semnul intrebării această evoluție, în condițiile în care liderul acestei formațiuni, Alexis Tsipras a promis ca va pune capăt tuturor măsurilor de austeritate pe care grecii le suporta de cel puțin trei ani, deoarece, în opinia sa, austeritatea a fost un concept dezastruos pentru Grecia, cât și pentru întreaga Uniune Europeană.

Autoritățile comunitare privesc cu ingrijorare această posibilă evoluție. De altfel, în cel mai recent raport, experții FMI apreciaza ca, desi autoritățile elene au reușit să realizeze aceste progrese semnificative spre reechilibrarea bugetară, iar încrederea investitorilor în mediul de afaceri a crescut, guvernul reușind să plaseze cu succes pe piată o serie de obligațiuni pe termen mediu, Grecia se va confrunta, în perioada 2015 – 2016, cu o serie de provocări în calea atingerii unei creșteri economice echilibrate dintre care cele mai importante vizează sectorul bancar confruntat cu credite neperformante, iar renunțarea la măsurile de austeritate și întoarcerea la politica cheltuielilor publice excesive ar putea fi dezastruoase pentru economia Greciei. In raportul FMI se mai apreciază că autoritățile de la Atena trebuie să se concentreze, în urmatorii cinci ani, pe reducerea cheltuielilor guvernamentale si îmbunatațirea administrării impozitelor.

Pe fondul posibilei renuntari a Greciei la programul de stabilizare macro-economica, legat indisolubil de masurile de austeritate, au fost exprimate opinii (de catre Cancelarul German Angela Merkel) ca renuntarea la consolidarea fiscal-bugetara si la programul de austeritate ar putea conduce Grecia catre excluderea din Zona euro.

Este, însă, acest scenariu benefic pentru UE? În literatura de specialitate s-a exprimat opinia că ieșirea Greciei din Zona euro ar putea avea pentru UE în ansamblul ei efectul pe care l-a avut falimentul Lehman Brothers pentru economia SUA. Astfel, ieșirea Greciei din Zona euro va determina investitorii să își retragă depozitele din băncile din Grecia, plasamentele în acțiunile companiilor se vor reduce, toate acestea culminând, probabil, într-o serie de măsuri stricte din partea autorităților elene pentru controlarea fluxurilor de capital. Mai mult, efectele nu vor fi limitate doar la piețele din Grecia, deoarece investitorii vor incepe să facă speculații în privința urmatoarei țări care ar putea părăsi zona euro.

De altfel, tot în literatura de specialitate se apreciază ca o intrare în incapacitate de plată a Greciei ar afecta grav, atat băncile care dețin obligațiuni emise de statul grec, inclusiv Banca Centrala Europeana, cât și instituțiile financiare din principalele state creditoare – Franța și Germania.

Această eventualitate ar putea determina, de asemenea, „înghețarea" piețelor de credit, iar, intrarea Greciei în incapacitatea de plata ar constitui o adevarata „catastrofă" și un esec pentru Uniunea Europeana, care a lansat moneda euro in 1999 ca un simbol al unității și stabilității financiare în regiune.

Odata cu apariția și acutizarea „crizei grecești" întreaga arhitectură comunitară este „repusa in discutie", iar criza datoriilor suverane care i-a urmat aduce în dezbaterea publica proiectul Uniunii Bancare. De asemenea, modelul social continental, bazat pe un stat-providență, mai mult sau mai puțin dezvoltat, ar putea suferi o transformare radicală sub „lovitura austerității" impuse Greciei. De viitorul Greciei depinde, în prezent, și cel al Zonei euro, stabilitatea celei din urma fiind de neconceput în cazul în care acest stat membru nu reușește sa regasească drumul spre creștere economică și stabilitate sociala.

Unii specialiști europeni consideră că această renuntare la politica de austeritate ar putea avea un efect de „domino" asupra altor state ale Zonei euro, aflată în criza datoriilor suverane, fiind menționate Spania și Portugalia.

CONCLUZII

Actuala criză financiară este considerată de politicieni, comentatori și experți rezultatul „lăcomiei“ și al „capitalismului sălbatic“. În realitate însă, ea nu este decât consecința firească a unui lung șir de politici intervenționiste care au subminat economia de piață.

Criza aceasta nu este una reversibilă, în sensul că nu ne vom întoarce de unde am plecat, când criza va fi depășită. Intrăm într-o eră internațională a creșterii reglementărilor pe piețele financiare, iar din perspectiva statelor – într-o perioadă prelungită de inflație mare și deficite mari.

Din păcate, România este țara în care lipsa reglementărilor și prostul management public fac să se materializeze de obicei previziunile pesimiste. Mai ales când restul lumii e în plină criză, e cazul să se ia măsuri de prevedere.

Din această perioadă de turbulențe și incertitudini, credem că programul de adoptare a euro va fi cea mai bună soluție de ieșire din criză . România trebuie să își mențină calendarul anunțat anterior pentru adoptarea euro, cu precizarea că intrarea la 1 ianuarie 2012 în mecanismul ratelor de schimb ERM-II și parcurgerea perioadei minime obligatorii de doi ani în interiorul acestui mecanism este condiționată de nevoia ca până în 2012, în România, trebuie făcute multe reforme, dar reforme adecvate și competente.

Dacă "doliul" economic din 1929 și-a găsit o modalitate de redresare, în ceea ce privește criză economică ce traversează întreaga lume în această perioadă, se încearcă aceleași metode de redresare: infuzii de capital și naționalizări puternice însă fără rezultate spectaculoase pe plan imediat.

Ambele crize au fost cauzate de specularea în exces a unor active financiare, în special acțiuni și imobiliare (să nu uităm, creditele subprime au declanșat această criză economică), active al căror preț a crescut complet necontrolat în ultimii 10 ani iar acum. În plus, este evident faptul că guvernele și diferitele instituții de reglementare nu au ținut pasul cu vremurile iar cadrul legislativ existent în unele domenii este complet depășit.

Nu știm nici când și nici cum se va termina această criză, însă sperăm ca în perioada următoare, în SUA se vor pune bazele unui nou „New Deal” prin care vor fi reglementate tranzacțiile la bursă, piața bancară și modul în care se evaluează valoarea activelor depuse drept garanții pentru credite.

La 80 de ani de la cea mai mare criză financiară din istorie, businessul mondial are nevoie de noi legi și reguli pentru a funcționa. Capitalismul în forma actuală și-a demonstrat limitele iar pentru a continua să producă bogăție, fundamentele acestuia trebuie ajustate. Sperăm că guvernele și investitorii vor învăța ceva din actuala criză mondială, dar acest lucru doar timpul ne-o va arăta.

În zilele noastre însă există mai multă bogăție, situația economiei mondiale este incomparabil mai bună decât a fost în urmă cu 80 de ani iar guvernele au fonduri pentru a lupta împotriva acestei crize.

BIBLIOGRAFIE

1.Sterian Dumitrescu – Economie mondiala, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1989

2.Ch. R. Morris, Criza economica si profetii ei, Editura Litera, 2014

3.Alex. D. Albu -Cooperare economica internationala, Ed. Expert, Bucuresti, 2004

4.Ionescu Nicolae -Saracii lumii saraci, Ed. Politica Bucuresti, 1988

5.Puiu Alexandru – Relatii economice internationale, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1983

6.Management in afacerile economice internationale, Ed. Independenta economica, 2002

7.Costin Murgescu -Criza economica mondiala, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,1986

8.Cristina Peicuti, Lumea in criza-erorile sistemului, Editura Polirom, 2014

9.Adrian Vasilescu, Biletul de iesire din criza, Editura Curtea Veche, Colectia Profit, 2014

www.revistadestatistica.ro

http://businessday.ro/01/2009/marea-criza-economica

http://www.puterea.ro/news796/Anatomia-crizei/

http://www.adevarul.ro/actualitate/zece-vinovati-criza-economica-mondiala_0_22799628.html

http://crizafinanciara.com/criza-financiara/

http://old.cotidianul.ro/drama_economiei_grecesti_o_productie_wall_street-108426.html;

http://www.ziare.com/articole/criza+economica+grecia;

http://www.ziare.com/economie/stiri-economice/grecia-masurile-anticriza-incurajeaza-economia-subterana-1003608;

http://www.tirmagazin.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=2108:-criza-economica-din-grecia-un-efect-de-domino&catid=13;

http://www.europuls.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=428:grecia-uniune&catid=107:politica-economica&Itemid=1242;

http://crisis-blog.ru/crisis-pulse/vneocherednoj-sammit-es-byl-posvyashhen-grecii.html#ad;

http://www.newsland.ru/News/Detail/id/496570/cat/94/;

http://www.infomondo.ro/articol/moneda-euro-cauza-principala-a-crizei-din-ue-8578.html;

http://www.tititudorancea.com/z/crizadingreciaridicaintrebari.htm;

http://nraducanu.wordpress.com/2010/05/06/ce-se-poate-invata-din-criza-greciei/;

http://www.tititudorancea.com/z/bugetele_nationale_monitorizate_uniunea_europeana.htm