Criza Economica, Cauze, Efecte Si Solutii

C U P R I N S

I N T R O D U C E R E

Crizele economice reprezintă o etapă, un stagiu în evoluția unei societăți marcată de mari dificultăți, concretizată prin scăderea, încetinirea, respectiv stagnarea activităților economice, acestea apar ca un dezechilibru macroeconomic, mai ales a celor dintre producție și consum, dintre gradul de folosire a factorilor de producție și gradul de ocupare a locurilor de muncă, dintre nivelul prețurilor și puterea de cumpărare a banilor.

Termenul de „criză financiară” este utilizat de multe ori pentru a evidenția o criză a piețelor valutare, a creditelor sau o criză a sectorului bancar, deși acest termen evidențiază mult mai mult consecințele majore provocate, cum ar fi o criză internațională, generală.

Totodată globalizarea este descrisă ca o creșterea a comerțului și a investițiilor datorită căderii barierelor și interdependenței dintre state, dar cu toate componentele sale fundamentale, generează reacții in lanț la producerea unui fenomen pozitiv sau negativ cum este in cazul crizei economice.

Creșterea mortalității și îmbătrânirea activă a populației influențează la rândul lor economia unui stat sau pe plan global, in mod direct prin lipsa forței de muncă. Fenomenul mortalității a fost cel mai bine resimțit după cel de-al doilea război mondial, in schimb îmbătrânirea activă a populației se simte și in zilele noastre.

La nivel ideologic crizele economice au declanșat diverse dezbateri intelectuale pe o scală larga în întreaga lume a mai multor indei aplicabile, cum ar fi teoria „mâinii invizibile” a lui Adam Smith prin care explică cum indivizii ce urmăresc interesul propriu promovează interesul societății în mod indirect mai eficient decât cei care susțin în mod direct acest lucru sau teoria intervenționismului statal a britanicului John Maynard Keynes prin care guvernul ar folosi măsuri fiscale si monetare în scopul atenuării efectelor crizei, recesiunii și a boom-urilor economice.

Societățile se luptă cu aceste fenomene de la începutul existenței sale și lupta va continua până când efectele care le-au produs sau le produc, vor fi estompate.

In această „luptă” toți suntem implicați și datori să găsim soluții pentru rezolvarea lor, prin găsirea și înțelegerea cauzelor care le produc, formelor, mijloacelor de manifestare, intensitate si durată a acțiunii lor.

1. CRIZA ECONOMICĂ

1.1 Criză financiară sau criză economică ?

Etimologia cuvântului criză își are originea in greaca veche din verbul „krinein” care înseamnă a judeca, a hotărî, a separa. Ulterior cuvântul „krisis” care înseamnă a decide, a judeca este preluat in latină devenind „crisin”, „crisis” și ajungând la forma și înțelesul actual

Astăzi este suficient pentru a deschide un ziar, o revistă sau televizorul , radioul pentru a ne lovi de termenul criză care ne provoacă disconfortul și nesiguranța zilelor următoare.

Perioadele de criză sunt descrise ca perioade de tensiune, încercări decisive pentru societate care se pot manifesta și la nivel individual. Crizele sunt catalogate ca o instabilitate politică, socială, economică, militară sau mai multe la un loc, caracterizate prin instabilitate, lovite de o serie de evenimente imprevizibile care generează o amenințare pentru realizarea obiectivelor prioritare. Nu în ultimul rând criza reprezintă un proces de transformare prin care vechiul sistem nu mai poate fi menținut, drept urmare se simte nevoia unei schimbări. Ca și concluzie caracteristicile definitorii ale unei crize sunt: caracterul surprinzător al acesteia, instalarea incertitudinii, perceperea drept amenințare la adresa existenței și bunei funcționări a unui sistem și nevoia acută de schimbare.

Acest proces este tematizat și in alte discipline științifice, cum ar fi: medicina, psihologie, sociologie, științele economice etc. Noțiunea de criză din punct de vede economic este asimilată cu forma severă și anume „ recesiunea”, caracterizată prin declin general al nivelului activității economice, prin șomaj, devalorizare, inflație, scăderea nivelului de trai, resimțindu-se în Produsul Intern Brut (PIB) al unei țări, în veniturile reale ale populației, în producție, în vânzările cu ridicata sau amănuntul, a schimburilor de mărfuri, a investițiilor pe termen scurt sau lung.

În ziua de azi, științele economice constituie disciplina pentru care termenul de criză are importanța cea mai mare si este adesea dezbătut, având o întindere a acestui fenomen, pe tot mapamondul. Să nu uităm să precizăm faptul că viața însăși înseamnă economie, existența fiecărei persoane pe acest pământ depinde de această știință și asta se întâmplă fie că vrem sau nu. Prin simplul fapt că mergem la magazin si cumpărăm un bun economic sau plătim pentru un serviciu între vânzător si cumpărător se produce un proces de vânzare-cumpărare. Fiecare acțiune în parte a unei persoane poate influența economia prin simplul fapt că utilizează sau nu un serviciu sau bun, prin ceea ce cumpără sau nu cumpără, prin activitatea sa profesională, chiar și activitatea din timpul liber, deoarece prin aceste acțiuni, procese, ocupații, adunate toate la un loc, formează cererea și oferta pe piață.

Criza financiară este o situație în care cererea de bani este mai mare decât oferta, drept urmare lichiditățile se evaporă rapid deoarece banii disponibili sunt retrași din bănci, forțând in acest fel băncile să vândă propriile active și investiții pentru acoperirea necesităților, fie să se prăbușească din punct de vedere economic. Criza financiară poate duce la o criză economică.

Când facem referire la criză economică, de cele mai multe ori descriem economia în scădere a unei țări ce s-a confruntat cu o scădere a forței sale pe mai multe planuri, politic, economic, social; proces cauzat de cele mai multe ori de o criză financiară, ce coincide cu scăderea Produsului Intern Brut (PIB), o lipsă majoră a lichidităților și bineînțeles o creștere a prețurilor caracterizată prin inflație respectiv o scădere din cauza deflației.

De-a lungul timpului crizele economice au fost asociate cu panici bancare, recesiunea fiind pusă pe seama acestor întâmplări, dar au fost și alte situații ce au dus la manifestarea evenimentului, exemplu fiind căderi ale bursei, unde putem aminti de „Marea depresiune” din 1929-1933, crize monetare, cum a fost cea din Rusia în anul 1998 și împrumuturi ale statului, unde avem exemplul cel mai elocvent chiar România.

Specialiștii în economie încearcă să ofere teorii cu privire la modul de desfășurare a crizei economice și la prevenirea acestora, însă pana în ziua de azi au rămas simple teorii, dovada fiind simplul fapt că aceste crize apar periodic în întreaga lume neputându-se găsi o soluție.

Crizele economice pot lua diferite forme, în anumite situații, precum cea a unei stagflații, manifestată prin existența stagnării economice, a inflației și a șomajului, astfel economia unei țâri afectate de acest fenomen nu creste; recesiunea este o altă formă ce o poate îmbrăca criza economică, mai severă și se manifestă printr-o scădere semnificativă a activității economice, iar această scădere influențează în mod negativ Produsul Intern Brut (PIB), veniturile reale ale populației, producția industrială, vânzările și numărul angajaților din economie. O recesiune îndelungată duce la o depresie economică.

Aceste evenimente economice nefericite trebuie identificate și estompate, o acțiune întârziată asupra lor duce la probleme sociale grave prin creșterea șomajului, sau probleme demografice printr-o natalitate și o speranță de viață scăzută, mortalitate crescută, emigrări majore, chiar foamete cum s-a întâmplat și în trecut în Romania 1946-1947, Republica Moldova 1946-1947, Rusia 1926-1936, Ucraina 1932-1933, Irlanda 1845-1849, China 1958-1961 etc.

1.2 Tipologii

Este important sa avem o clasificare a crizelor, deoarece simplifică fenomenele complexe, ajută la buna organizare a fluxurilor de informații, facilitează îmbunătățirea planurilor strategice de management, poate oferii un diagnostic complex și ne ajută sa înțelegem cauzele producerii, efectele adverse ce se pot produce pe mai multe planuri, ce afectează in mod direct și astfel putem afla ce soluții se pot găsii pentru a estompa această problemă.

Timothy Coombs, în funcție de criteriile intern/extern și internațional/neintențional face referire la patru tipuri de criză :

Accidentele, situații critice neintenționate în cadrul activităților organizației (defecțiuni tehnice, accidentari ale angajaților , dezastre naturale etc.)

Greșeli, situații neintenționate ale organizației, pe care un agent extern încearcă sa le transforme in criză (ezitări, neglijențe, ambiguități etc.)

Transgresiuni, fiind acțiuni intenționate, comise de organizații care încalcă regulile în mod intenționat.

Terorismul, reprezentând acțiuni intenționate externe, care urmăresc în mod direct sau indirect compromiterea unei organizații.

O altă tipologie propusă de V. Stancu, M.M Stoica și A. Stoica face distincție între următoarele tipologii:

Crizele imediate ce se declanșează inevitabil și brusc, fiind inexistent sau insuficient timpul cercetării si planificării, le mai putem identifica ca fiind crize majore. Exemple pot fi evenimentele din 11 septembrie 2001 în SUA, Cernobîl 26 aprilie 1986, cutremurul din Romania la 4 martie 1977. Astfel de crize imprevizibile, presupun elaborarea preventivă a unui plan de criză general.

Crizele urgente, care de cele mai multe ori sunt urmări ale unor tensiuni acumulate pe unele perioade mai lungi, fiind necesar un timp mai îndelungat pentru cercetare și planificare. Prin astfel de situații au trecut companii de renume precum McDonald’s care a fost afectat datorită diverselor procese si reclamații, Intel care și-a pătat imaginea încercând să ascundă problemele pe care le avea la chipurile Pentium în 1994-1995 (Pentium FDI bug), iar în 2013-2014 cu chipurile Haswell cărora nu li se aplicau o pastă termoconductoare de calitate sub IHS ( Integrated Heat Spreder) astfel chipurile riscau sa se ardă.

Crizele susținute, fiind crize de lunga durată care persistă in timp, luni sau ani și indiferent cum sunt prezentate în presă sau de deciziile manageriale, sunt foarte greu de depășit. Ca exemplu putem sa luam situația companiei Nokia, care după ce a fost cumpărată de Microsoft prin 2012, s-a decis ca aproape toate dispozitivele produse să beneficieze de sistemul de operare Windows Phone, cu toate acestea, noile dispozitive nu fac față concurenței și anume dispozitivelor cu sisteme Android si IOS. Microsoft încearcă să promoveze destul de intens, mai ales pe internet, dar tot rămâne printre ultimii, putând să se claseze doar în față celor de la BlackBerry, care se adresează unui segment de piață mai restrâns și anume „business”.

Ion Chiciudean și Valeriu Țoneș în „Gestionarea Crizelor de imagine” publicată în 2010, precizează următoarele tipuri de criză:

Criza de dezvoltare, manifestându-se ca un conflict între două alternative, datorare imposibilității de soluționare a problemelor.

Criza de legitimitate, apare în organizațiile incapabile pentru a dezvolta soluții noi, alternative, chiar dacă cele inițiale si-au atins limitele.

Criza de onestitate, reprezintă proasta gestionare a unui sistem, intenționat, facându-se abstracție de la soluțiile alternative, scopul fiind un beneficiu ascuns, spre exemplu obținerea unui profit, chiar cu riscul existenței sistemului.

Criza de competență, se manifestă prin incapabilitatea cadrelor de conducere de a gestiona eficient activitatea organizațională la nivelul sistemului informațional.

Criza internă, aceasta se manifestă în interiorul organizațiilor, instituțiilor.

O tipologie întâlnită frecvent în literatura de specialitate este cea a lui Thierry C. Pauchant și Ian I. Mitroff în lucrarea „Transforming the crisis-prone organization: preventing individual, organizational, and environmental tragedies” publicată în 1992, unde combină cauzele interne si externe, tehnico-economice și socioumane ce declanșează situația de criză, unde identificăm următoarele :

Factori externi tehnico-economici (catastrofe naturale, distrugerea mediului etc.)

Factori interni tehnico-economici (defectarea utilajelor, căderea sistemelor informaționale, falimente etc.)

Factori externi socioumani (terorism, răpiri, boicoturi, zvonuri etc.)

Factori interni socioumani (comunicare internă ineficientă, sabotaje, hărțuiri, rasism etc.)

Sintetizând aceste câteva tipologii putem spune despre criză că este un fenomen ce întrerupe activitatea normală a unei organizații, instituții, societăți, punându-i în pericol obiectivele inițiale, valorile sau chiar afectându-i reputația. Aceste situații de criză sunt cauzate de factori interni cum ar fi corupția, frauda, greve etc. și factori externi precum probleme economice, scandaluri si dezechilibre politice, probleme și conflicte sociale, atacuri teroriste.

Problemele economice le putem pune și pe seama dezvoltării masive și rapide ale industriei și a proceselor sale, astfel mâna de lucru fiind tot mai puțin solicitată , omul având tot mai mult rolul de supraveghetor, însă ce se întâmplă atunci când nu va mai fi nevoie nici de supravegherea sau control? Dacă în secolul XVIII revoluția industrială a dus la apariția unei noi clase sociale și anume clasa de mijloc, este foarte probabil ca în zilele noastre această evoluție să ducă la dispariția uneia din clasele sociale sau la asimilarea a două dintre ele , făcând o discrepanță între cele ramase, s-au ajungându-se la conflicte sociale majore.

De-a lungul istoriei omenirea s-a confruntat cu multe crize pe toate planurile, predominante fiind cele cu un caracter economic, sau strâns legate de economie și de aceea este bine să învățăm din trecutul nostru, însă lăcomia omului este surdă și oarbă față de dreptate și cinste, ajungându-se din dorința unor persoane sau grupuri de persoane de a face bani tot mai mulți sau din dorința de a face bani foarte rapid, peste noapte, la probleme ce afectează societăți întregi, țări, continente, chiar întreg mapamondul.

1.3 Ciclul economic

Economia are în general o evoluție ciclică ondulatorie, ascendentă și nu există un model general, comun al ciclului economic, nu pot exista două cicluri economice identice, indiferent că vorbim despre situația din aceeași țară sau este vorba despre țări diferite. Ciclicitatea reprezintă o formă normală a activității și evoluției economice, însă guvernele și agenții economici încearcă să atenueze impactul recesiunii si al efectelor negative pe care le generează aceste cicluri. Ciclurile economice reprezintă fluctuații ale economiei și anume expansiune, stagnare, recesiune, pe durate de timp lungi, la nivelul întregii economii.

Cauzele sunt dezbătute din mai multe puncte de vedere, neo-keynesistii susțin că aceste cicluri economice își au originea în sistemul capitalist cauzate de discrepanțele dintre cerere si ofertă, salarii si productivitate, fluctuații mari de credit din economie și ale ratelor de dobândă. În schimb economiștii neo-clasici susțin că fluctuațiile generate in Produs Intern Brut (PIB) sunt cauzate din exteriorul sistemului economic și exclud posibilitatea ca șocurile monetare să genereze recesiunea, considerând că banii sunt neutri.

Mișcarea ciclică se desfășoară prin următoarele faze:

Expansiunea sau boom economic, ce descrie creșterea producției, a salariilor, profitul, venitul național, gradul de ocupare al locurilor si forței de muncă, credit ieftin, afaceri în plină dezvoltare, creșterea eficienței economice, apariția inovațiilor tehnologice etc.

Depresiune, o situație economică ce se caracterizează prin dezechilibre economice, spre exemplu între cerere și ofertă, scăderea ratei profitului, scumpirea creditului etc. Cu alte cuvinte un fenomen invers, opus celui de expansiune, iar în această situație întreprinderile sau țările adoptă măsuri de austeritate, cum ar fi reducerea costurilor, tăierea diverselor beneficii etc.

Ciclurile economice sunt de trei feluri, pe termen scurt, mediu respectiv termen lung:

Ciclul economic pe termen scurt are o durată de aproximativ 3 ani, cuprinde două faze, expansiunea respectiv contracția ce sunt influențate de modul formării stocurilor, al produselor agricole și specificul piețelor, acest ciclu se încadrează în cel mediu.

Ciclul economic pe termen lung acționează pe o perioadă de circa 40-60 ani, are două faze ale existenței sale ascendent, ce reprezintă un ritm ridicat de creștere ale veniturilor naționale, al investițiilor, al producției, al vânzărilor și un nivel de trai ridicat și faza descendentă unde are loc un fenomen opus primei faze, respectiv încetinirea creșterii economice, făcându-și apariția anumite fenomene negative în economie.

Cauza principală a ciclului secular o reprezintă evoluția ciclică a tehnologiei, a cercetării științifice , și a proceselor industriale. Ciclul decanal variază între 4-5 ani până la 10-12 ani, ele se derulează pe baza celor seculare, în patru faze și anume: expansiunea, punctul de cotitură, recesiunea, reluarea creșterii economice.

Exemplu de ciclu economic pe o durată de timp scurtă :

Sursa : http://kushnirs.org/macroeconomics/gdp/gdp_romania.html

Karl Heinrich Marx (5 mai 1818 – 14 martie 1883), filozof, economist, sociolog, teoretician si jurnalist, unul din întemeietorii teroriei socialismului științific, a avut o mare influență în viața politică a secolului XX-lea, a scris și publicat “Manifestul Partidului Comunist” împreună cu Frederich Engels. În această lucrare Karl Marx se face remarcat in lucrarea sa prin „ideea de luptă de clasă”, argumentând că sistemul capitalist produce tensiuni interne care îl vor duce la autodistrugere și așa cum sistemul capitalist a reușit să înlocuiască feudalismul, la rândul său capitalismul va fi înlocuit de comunism. Ideile sale au avut o mare influență imediat după moartea sa, asupra mișcării muncitorești crescând odată cu Revoluția Bolșevica din 1917.

Legat, strict de subiectul acestei lucrari, Karl Marx consideră crizele economice ca fiind un punct culminant în care contradicțiile din societatea capitalistă au dus la pierderea controlului asupra economiei, soluție fiind înlocuirea relațiilor capitaliste si a proprietății private cu un nou tip de relații care să ducă la dispariția exploatării, iar proprietatea privată să fie înlocuită de proprietatea comună, făcând referire, în această idee la sistemul comunist.

Referindu-se la evoluția crizelor economice și la periociditatea lor, Karl Marx descrie in patru faze esențiale crizele economice: depresiunea, criza propriu-zisă, înviorarea și avantul economic. Toate acestea având un ciclu ce se manifestă la fiecare 7-10 ani.

În al doilea volum al „Capitalului”, Karl Marx face referiri la schimbarea banilor in marfă și ulterior într-o sumă mai mare de bani care include si plusvaloarea creată, arată că circulația mărfurilor implică costuri diferite pentru depozitare, pentru transport si evidență pe care capitalistul le extrage din plusvaloarea creată, acest lucru se întamplă în timpul în care capitalul se situează într-un stagiu neproductiv, el explicând că reducerea timpului de circulație ar duce la creșterea ratei plusvalorii, iar acest lucru îl interesează pe capitalist in mod special. Karl Marx ajunge ulterior la explicarea cauzelor ciclicitații crizelor, legându-le de ciclicitatea capitalului fix și a celui circulant; anume capitalul fix are două aspecte pentru a putea înțelege crizele economice:

Primul aspect ar fi acela că, capitalul fix reprezintă doar o parte din capitalul total pe care îl deține un capitalist, iar în momentul investirii lui în producție, acesta este imobilizat, mai precis blocat în schimbările relative ale valorii lui și în efectele asupra ratei profitului.

Al doilea aspect este acela că investițiile capitalului fix nu sunt continue, doar se produc la anume intervale de timp.

Capitalul fix este cel investit în constructții, utilaje, terenuri etc. și are un timp relativ mai lung de consumare/utilizare, față de capitalul circulant care se consumă integral în fiecare proces de producție, reprezentând investiția în materii prime si materiale, forță de munca.

În imobilitatea acestui capital, Karl Marx găsește explicația duratei ciclurilor crizelor economice care, în opinia sa durează între 5 și 7 ani, însă nu se referă la viața fizică, adică uzura fizică a mașinilor, ci la deprecierea lor, adică uzura morală, care este cel mai des întalnită și in zilele noastre, producătorii de mașini, utilaje, aparatură specială folosite la procesele de fabricație sunt nevoiți să ofere soluții tehnologice de lungă durată, deoarece uzura morală se află în stransă concurență cu revoluționarea tehnologică constantă a mijloacelor de producție, concluzia finală a lui Karl Marx fiind că durata medie a unui ciclu de reînnoire este de 10 ani, valabil și pentru societatea capitalistă din ziua de azi. O schimbare a proceselor de fabricație, a utilajelor, apatura, achiziția de noi hale, necesitatea măririi numărului de angajați etc. are ca impact majorarea prețurilor pentru noile produse și/sau tehnologii, ca exemplu in zilele noastre avem piața IT&C (Information Technology and Communications) care în ultimii 10-15 ani a avansat foarte mult și la fiecare apariție pe piață a unei noi tehnologii prețurile sunt ridicare datorită in mare parte a necesității schimbării proceselor de fabricație și a costurilor de cercetare.

Opinia altor teoreticieni economiști este aceea că principala cauză a crizelor economice trebuie cautată intre-o supracapitalizare, care ar fi mult mai reală decât o supraproducție; alții susțin că factorii care influențează asupra desfășurării procesului supracapitalizării ar fi industria financiară și in principal sectorul bancar, alături de instituțiile de credit și de asigrurări. Aici exemplul cel mai concludent este oferit de actuala criză economică provocată de lipsa unor reglementări din sistemul financiar și a sectorului de credite în special, cu efecte la nivel global, exemplu în România este renumitul „credit doar cu buletinul”.

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

1.2.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

2. TITLUL CAPITOLULUI 2 (HEADING 1)

2.1 SUBTILU CAPITOLUL 2 (HEADING 2)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

2.1.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Tabelul 2.1

Denumirea tabelului

(Sursa: Sursa de date – dacă este cazul)

2.1.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri. Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Figura 2.1 – Denumirea figurii

(Sursa bibliografică – dacă este cazul)

2.2 SUBTILU CAPITOLUL 2 (HEADING 2)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

Tabelul 2.2

Denumirea tabelului

(Sursa: Sursa de date – dacă este cazul)

2.2.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

Figura 2.2 – Denumirea figurii

(Sursa bibliografică – dacă este cazul)

2.2.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

3. TITLUL CAPITOLULUI 3 (HEADING 1)

3.1 SUBTILU CAPITOLUL 3 (HEADING 2)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

3.1.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

3.1.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

3.2 SUBTILU CAPITOLUL 3 (HEADING 2)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

3.2.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri. Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

3.2.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

4. TITLUL CAPITOLULUI 4 (HEADING 1)

4.1 SUBTILU CAPITOLUL 4 (HEADING 2)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

4.1.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

4.1.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

4.2 SUBTILU CAPITOLUL 4 (HEADING 2)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

4.2.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

4.2.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri. Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

B I B L I O G R A F I E

1. Numele autorului, P. – Titlul cărții. Editura, Orașul, 2008

.

.

.

12. Nortcraft, M.E., Neale, M.A. – Organizational Behavior. The Dryden Press, London, 1990

.

.

.

25

A N E X E