Criza Economica

Criza Economica

CUPRINS

Capitolul 1 – Criza Economica. Aspecte generale

1.1 – Definirea conceptului de criza

1.2 – Criza Economica – Perspectiva istorica

1.3 – Criza Economica mondiala

1.4 – Consecintele crizei economice

1.5 – Masuri de redresare a crizei economice

Capitolul 2 – Aspecte economico-sociale ale Romaniei si Greciei

2.1 – Prezentarea Romaniei

2.2 – Prezentarea Greciei

Capitolul 3 – Criza economica in Romania si Grecia. Aspecte, cauze si masuri

3.1 – Criza Economica in Romania

3.1.1 – Evolutia crizei economice

3.1.2 – Criza interna: Cauza si solutii

3.2 – Criza Economica in Grecia

3.2.1 – Masurile de austeritate – mijloc de iesire din

impasul economic

3.2.2 – Contributii personale

INTRODUCERE

Actuala criză economico – financiară a devenit vizibilă în septembrie 2007, o dată cu achiziția, eșecul sau falimentul mai multor societăți financiare din S.U.A. Principala cauză a crizei financiare este atribuită sectorului imobiliar din S.U.A., însă, la nivel fundamental, cauzele sunt atât de natură macroeconomică, cât și microeconomică. Politicile monetare expansioniste din țările cu o economie dezvoltată au generat dezechilibre globale, manifestate prin creșterea substanțială a deficitului de cont curent al S.U.A. concomitent cu creșterea surplusului din țările asiatice, în special în China, din țările exportatoare de petrol din Orientul Mijlociu și din Rusia. Astfel, au fost constituite rezerve disponibile investițiilor, inclusiv în intrumente financiare ce s-au dovedit a fi greu de perceput de către unii investitori.

În ciuda acestor dezechilibre financiare, stabilitatea macroeconomică s-a menținut, creșterea economică și inflația redusă fiind înregistrate în majoritatea statelor dezvoltate, încurajându-se astfel subevaluarea riscului și relaxarea condițiilor de creditare.

Dintre cauzele microeconomice ale actualei crize economico – financiare pot fi enumerate: deregularizarea instituțiilor financiare, inovația financiară și oferirea facilă a ratingurilor ridicate de către agențiile specializate.

Impactul actualei crize economice asupra țărilor europene a fost și continuă să fie unul alarmant, criza atingând sever băncile din țările europene într-o serie de moduri similare impactului pe care aceasta l-a avut asupra băncilor americane.

Întreaga lume pare astăzi că își schimbă cursul, îndreptându-se către o perioadă în care rolul statului va fi mai mare, iar cel al sectorului privat va fi mai mic.Aceasta va fi probabil cea mai dramatică consecință a crizei actuale.

CAPITOLUL I CRIZA ECONOMICĂ. ASPECTE GENERALE

1.1.DEFINIREA CONCEPTULUI DE CRIZĂ

Etimologic, cuvantul “criză” provine din cuvantul grecesc “krisis” care inseamnă o situație ce necesita luarea unei decizii.

In evoluția noastra crizele pot fi definite ca fiind situații caracterizate de o instabilitate pronunțata,sunt deci insoțite de o volatilitate si de o incertitudine in creștere.In situații de criză ne aflăm într-o permanenta stare de nelinistite si de nesiguranța legata de viitor, teama sau chiar panică.Instinctul nostru de apărare și de conservare ne indeamnă sa ne comportăm uneori irațional și să accentuăm și mai mult această stare de volatilitate deoarece fiecare dintre noi, cu capacitatea cognitivă pe care o avem, filtram informația si intelegem fenomenul in felul nostru transpunandu-l apoi intr-un anumit comportament legat de piață.

Problema cu definiția acestor crize consta in a spune cat de mare sa fie volatilitatea sau căderea piețelor pentru a incadra o evoluție de acest gen in categoria unei crize.Cat de mare sa fie inflația,șomajul sau scaderea PIB-ului unei țari pentru a aprecia intrarea ei intr-o criză?

Conventional,s-a stabilit ca recesiunea este atunci cand dupa doua trimestre succesive avem de-a face cu scaderea PIB-ului unei țari sau regiuni.National Bureau of Economic Research defineste criza ca fiind “ o scadere semnificativă a activitații economice pentru cateva luni reflectată în scăderea PIB, scaderea veniturilor individuale,reducerea nivelului ocuparii, diminuarea producției industrial și a consumului” .

Exista unii specialiști care clasifică aceste crize in: crize sociale (inflație in creștere, șomaj,saracie), in crize financiare (volatilitate accentuată pe piețele de capital, caderea burselor si revenirea lor spectaculoasă), crize politice (care pot degenera in razboaie) , crize locale sau internațional, crize cauzate de dezastre naturale sau crize economice generalizate.

Este dificil sa facem aprecieri cand o criză financiară devine una economică sau dacă o criză economică generează o criza financiară sau invers. In principiu vorbim întotdeauna de o criză economică generată fie de cauze financiare, politice sau sociale.Criza financiara este o forma de manifestare a crizei economice si reflecta o neincredere in sistemul financiar,o scadere semnificativă a volumului tranzacțiilor la bursa.

Bursa este barometrul economiei si tranzacționeaza afaceri de diferite dimensiuni si din diferite sectoare.In momentul in care piața acestor afaceri (piața imobiliara, piața petrolului,piața muncii) suferă dereglari sau corecții importante, ele se vor reflecta in profitabilitatea afacerilor listate la bursă și , implicit, in prețul activelor financiare care depind direct de asteptările investitorilor.

1.2.CRIZA ECONOMICA-PERSPECTIVA ISTORICĂ

Criza economica nu poate fi considerata o noutate din perspectiva teoriei economico-financiare, Adam Smith mentiona posibilitatea existenței unor probleme de mandat inca de la apariția “Avuției Națiunilor” , in anul 1776. Din păcate , si aici se constată că , dupa cum scria Arthur Schopenhauer , “ o mare piedică potrivnica progresului omenirii vine din faptul că oamenii nu ascultă de cei care vorbesc intelept, ci de aceia care strigă mai tare” . In plus , nu trebuie sa pierdem din vedere ca , poate, “cea mai bună dovadă că există alte forme de viată inteligente in univers este ca niciuna nu a incercat sa ne contacteze până acum” .

La nivel ideologic , criza economică a declansat o dezbatere intelectuală intre mai multe idei aplicabile : teoria ultraliberală a “mainii invizibile” a lui Adam Smith, teoria intervenționismului statal a lui Keynes si chiar teorii neomarxiste.

După părerea lui Smith, mecanismul "impersonal" al pieței va purta cel mai bine de grijă societății, "dacă este lăsată să funcționeze nestigherit, altfel încat legile evoluției să ducă societatea la răsplata făgăduită".Prin urmare, "mana invizibilă" reglează, cu ajutorul concurenței prețurile reale și alocă prin intermediul lor resursele și asigură distribuirea factorilor de producție pe produse, clase și categorii de produse, precum și pe domenii de activitate. Prin intermediul "mainii invizibile" a pieței se tinde spre realizarea armonizării intereselor particulare cu interesul general al societății. În ochii săi, un guvern este cu atat mai bun, cu cat se implică mai puțin în viața economică. Totuși, Adam Smith nu se opune în mod absolut oricărei acțiuni, din partea guvernului, ci este adeptul intervenției acestuia atunci cand spune el, "are drept scop și promovarea bunăstării generale".

Pentru țările democratice, comportamentul tipic al ultimelor decenii a fost și este legat de binomul aparent de neseparat impozite – cheltuieli. Pentru majoritatea acestor state, creșterea cheltuielilor publice a dus la acumularea accelerată a datoriei publice. În teoria economică clasică deficitele publice sunt considerate a fi periculoase întrucât reprezintă calea sigură spre ruinare economică. Teoria keynesistă a înlăturat brutal aceste temeri ascunzându-le abil în spatele pretinselor beneficii generalizate la nivelul întregii economii. Economiștii secolului XX au deprins această „scamatorie” și au promovat pe scară largă iluzia bunăstării prin mutarea banilor publici dintr-un buzunar în altul, prin intermediul sistemului de impozitare.

Finalitatea acestui experiment eșuat se vede foarte clar în zilele noastre: ponderea venitului național absorbit de cheltuielile guvernamentale a crescut încontinuu în ultimele decenii.Asemenea țărilor cu economii capitaliste, gândirea economică românească postdecembristă a acceptat pe scară largă teoriile keynesiste care promovau intervenționismul pe baza unor argumente aparent științifice. În ciuda eșecurilor repetate, demonstrate științific și empiric, teoriile keynesiste sunt considerate în continuare soluția sigură a depășirii crizelor economice. Această convingere a fost alimentată și de explicațiile (keynesiste) oferite crizei economice actuale.

1.3.CRIZA ECONOMICĂ MONDIALA

Pe la inceputul toamnei 2007 intreaga lume a fost zguduita de vestea care anunța ca o renumită bancă de investiții din America,Lehman Brothers,a dat faliment.La ceva timp,bursa din America se lovește de o scadere drastica a actiunilor , acesta a fost inceputul.Banci si burse din America de Sud, Belgia si Tokio,Frankfurt, Londra,Paris, Luxemburg,Dublin trec printr-o perioadă dificilă.Omenirea a mai cunoscut o perioadă asemănătoare in 1929 cand intregul Glob trecea printr-un declin economic si financiar de proporții.

De-a lungul timpului, omenirea a mai trecut prin astfel de momente, amintim criza economică care a dezechilibrat lumea in anii ‘30 sau lunga stagnare economică traită de Japonia in 1989.

Deși in anii ‘20 economia americană cunoștea o extraordinară prosperitate, la numai 8ani distantă incep să apară primele semne ale marelui dezastru economic. Impinse de momentul prosperității, intreprinderile fac imprumuturi masive pe termen scurt fiind convinse ca vor reuși să ramburseze banii. Din păcate, calculele nu s-au potrivit cu evoluția pieței economice din acele vremuri. În luna octombrie a anului 1929 a avut loc crahul de pe Wall Street, cel mai mare colaps din istoria bursei de valori din New York. Scaderea bruscă a acțiunilor a dus la o criză finaciară ce a avut ca rezultat falimentarea multor banci. In jur de 5000 de banci au dat faliment în America in timpul marii crize economice. De aici până la inchiderea fabricilor si la creșterea numarului de șomeri a mai fost un singur pas. Efectele devastatoare nu s-au limitat doar asupra Americii, ci state puternic dezvoltate ca Germania si Austria.Nici Anglia nu a scapat. In Franta, criza s-a declansat câțiva ani mai tarziu si a durat aproape 6 ani. Cehoslovacia cunoaste o scădere de 40% a productiei industriale, iar in România, exportul de grau si țiței scade cu 57.6%. URSS a fost singura țara care nu a fost afectată de acest declin mondial pentru că s-a izolat de restul Europei.

Deși s-au inregistrat falimentari de bănci si un numar substanțial de șomeri si în țările nordice(Danemarca, Norvegia, Finlanda, Suedia), guvernele au creat programe economice cu ajutorul cărora au depașit mai usor aceasta perioadă. Dintre acestea, Suedia s-a evidențiat cel mai mult,in această perioada punându-se bazele așa numitului „model suedez”, un model politic,economic si mai ales social. Suedia, pe perioada crizei economice, a fost considerată America Europei.

Cum era de asteptat nici România nu a fost ocolită. . Între 1929 si 1933 a fost afectată productia agricolă, incapabilă să concureze cu cea din America sau Canada unde prețurile de cost erau reduse datorita folosirii masinilor agricole. Apogeul crizei economice in România a fost atins 1933 când s-au înregistrat 300.000 de șomeri. Marele dezavantaj al României a fost faptul că, în momentul crizei, avea o datorie externă foarte mare si, pe langa aceasta, a mai facut inca 4 mari imprumuturi externe. Acesta a insemnat un control strain asupra finanțelor țării și, implicit, reveniri economice si financiare mult mai lente față de alte state.

Marea depresiune, așa cum este cunoscută criza economica din 1929evidențiat cel mai mult,in această perioada punându-se bazele așa numitului „model suedez”, un model politic,economic si mai ales social. Suedia, pe perioada crizei economice, a fost considerată America Europei.

Cum era de asteptat nici România nu a fost ocolită. . Între 1929 si 1933 a fost afectată productia agricolă, incapabilă să concureze cu cea din America sau Canada unde prețurile de cost erau reduse datorita folosirii masinilor agricole. Apogeul crizei economice in România a fost atins 1933 când s-au înregistrat 300.000 de șomeri. Marele dezavantaj al României a fost faptul că, în momentul crizei, avea o datorie externă foarte mare si, pe langa aceasta, a mai facut inca 4 mari imprumuturi externe. Acesta a insemnat un control strain asupra finanțelor țării și, implicit, reveniri economice si financiare mult mai lente față de alte state.

Marea depresiune, așa cum este cunoscută criza economica din 1929, a dezechilibrat intreaga lume și s-a incheiat in mod diferit in fiecare țară. Preocuparea principală a guvernelor europene a fost salvarea monedei naționale si intocmirea de programe de refacere. Țările care au reușit să iasă primele din aceasta criză s-au ales cu dictatori ca Hitler, Mussolini sau Stalin care,câțiva ani mai târziu, au „pregatit” cel de-al doilea Război Mondial.

Întorcându-ne în prezent si analizând ceea ce se intamplă pe plan mondial, ne este greu să nu observam câteva asemănări izbitoare: falimentarea băncilor de investiții, scăderea acțiunilor bursei de valori, SUA, ca declanșator al crizei, perioadă de prosperitate urmată de declin financiar si economic.

Interesantă din acest punct de vedere este o afirmație a lui Irvin Kahn, supraviețuitor al mai multor colapsuri bursiere: “Oamenii sunt lacomi. Și de foarte multe ori lăcomia este mai puternica decat teama”.

Scăderi masive înregistrate pe cele mai mari burse din lume, chiar suspendarea tranzacțiilor pe unele dintre acestea, falimentul ce bate la usa giganților financiari și statul pe post de salvator care intervine si rezolva probleme economice pe ultima suta de metri , așa se prezenta in câteva cuvinte harta economică a lumii.

Anul 2008 a debutat cu o evoluție descendentă a principalelor burse din lume, cu precadere in America, dar nici bursa de la Bucuresti nu a ramas neutra la fluctuațiile și scăderile masive de pe bursele internationale, inregistrand si ea pierderi, chiar daca nu a fost afectată direct.

Astfel că, in martie 2008, Bear Stearns, a treia mare bancă de investiții din lume, a fost preluată de JP Morgan printr-o tranzacție in valoare de 236 de milioane de dolari. Totodata,Bear Stearns a primit o linie de credit de 30 de miliarde de dolari de la Banca Federala a NewYork-ului, pentru a rezolva problemele de lichiditate.

In iulie, IndyMac Bancorp, una dintre cele mai mari instituții de credit ipotecar din SUA, a intrat în faliment. Falimentul a batut si la ușa bancilor ipotecare Fannie Mae și FreddieMac, ce finanțează circa 40% din creditele ipotecare din Statele Unite, dar ambele au fost salvate de catre Banca Centrala Americana – Federal Reserve (FED), punându-le sub control federal. Salvarea celor două bănci a presupus injectarea de către guvernul american a unei sume de aproximativ 200 miliarde dolari.

Dar preluarile si falimentele marilor grupuri financiare mondiale nu se termina aici. O altă bancă americană Merrill Lynch a fost preluată la jumatatea lunii septembrie de catre Bank of America printr-o tranzacție in valoare de 50 de miliarde de dolari.

Alte două mari grupuri financiare americane, Goldman Sachs si Morgan Stanley au fost transformate de catre Banca Centrala Americana – Federal Reserve (FED), din banci de investiții in holdinguri bancare. Cele doua banci vor fi reglementate de FED si vor avea acces la imprumuturi cu dobanzi reduse si depozite garantate de Rezerva Federala.

Nu la fel de norocoasă a fost Lehman Brothers, una dintre cele mai mari banci americane care a ajuns in stare de faliment, guvernul american neintervenind sa o salveze.

În februarie 2007,viitoarea criză mondială parea sa fie mai mult o problemă financiară Americana. Si asta pentru că din ce in ce mai mulți clienți din Statele Unite nu și-au mai achitat creditele ipotecare cu grad ridicat de risc,ceea ce a provocat primele falimente ale unor instituții bancare specializate.

În luna august a aceluiași an ,bursele americane încep declinul iar bancile centrale intervin pe piețe cu lichidități.

Problemele financiare ale americanilor continua si in 2008, an în care efectele crizei financiare se fac simțite atat în Europa cât și în România.

1.4.CONSECINȚELE CRIZEI ECONOMICE

Consecințele crizei economice sunt multiple si afectează in masura diferita tarile implicate fiind defavorabila asupra cresterii economice globale.

Cea mai importantă consecința reprezintă falimentul unor instituții bancare si de credit din SUA si din tarile member ale Uniunii Europene ca urmare a intrarii in incapacitate de plată si a imposibilitații de recuperare a creantelor mai ales in domeniul imobiliar.

In 2008, acțiunile oferite de piețele internationale si-au pierdut intre 20%-70% din valoarea avuta in 2006 si 2007.Liderii politici din mai multe țari, speriați de consecintele drastice ale crizei, sunt de accord ca obiectivul prioritar trebuie sa fie prevenirea prabușirii sistemului financiar international.Ei sunt conștienți ca statele , in mod individual, nu pot sa restabileasca increderea in instituțiile bancare si de investiții decât dacă își coordonează acțiunile anticriză.

Cu toate acestea sub presiunea politică autohtonă, liderii multor state sunt înclinați să acționeze in interes strict national și să apeleze la măsuri perfecționiste ca să-și apere instituțiile proprii de criză și ca să prevină achiziționarea lor de către interese străine.

Alte consecințe ale crizei financiare se referă la creșterea presiunii inflaționiste, a ratei dobânzii și șomajului,devalorizarea monedelor naționale și mărirea deficitelor de cont current si a datoriei publice.

Criza economica s-a declansat initial in Statele Unite. Administratia condusa de presedintele George W. Bush, dominata de propovaduitorii “economiei de piata libera”, a degradat autoritatea organelor responsabile cu reglementarea institutiilor financiare .

Criza economică din America s-a extins rapid in restul lumii.Europa a intrat in recesiune economică.Îincercand să stabilizeze entitațile financiare interne și să-și revigoreze economia, guvernantii din Europa Occidentala au investit sume uriașe în structurile financiare interne, au naționalizat o buna parte din bănci și au redus impozitele ca să stimuleze economia.

Producția industrial din tările europene dezvoltate, precum Germania ,Franța , Anglia,Italia și Spania, a scazut in 2009 cu 20%-25%.Șomajul, lipsa de incredere a consumatorilor și senzația de nesiguranță a cetațenilor au crescut in majoritatea statelor din Uniunea Europeana

Din punct de vedere geopolitic , crahul financiar din 2007-2008 a diminuat influența, prestigiul si credibilitatea economică a Americii in lume.Recesiunea economică delanșată in SUA și nationalizarea instituțiilor financiare au compromis eficacitatea promovarii globale a modelului economic capitalist de tip american , considerat , în trecut,ca cel mai capabil de a crea progress economic și prosperitate.

În urmatorii ani , noua administrație de la Washington va fi preocupată de problem interne urgente, precum stimularea activitații economice , reducerea șomajului, restabilirea increderii în instituțiile financiare, salvarea companiilor importante in pericol de falimentare,redefinirea sistemului de asistență medicală, restructurarea programelor de pensii si asigurarea unor resurse independente de energie.

În trecut , Statele Unite și Europa Occidentală erau principalele surse de capital privat pentru restul omenirii.Din cauza deficitelor bugetare și a deteriorarii instituțiilor financiare, această influență se va diminua.

Piețele de capital occidentale nu își vor recupera vitalitatea anterioara pentru mai mulți ani. Băncile, afectate de pierderile din neplatirea imprumurilor și din devaloriarea instituțiilor,vor fi obligate să se restructureze și să-și reduca numărul de angajați.În viitor fiind mult mai precaute , ele vor acorda imprumuturi numai clientilor care pot dovedi ca își vor achita ratele.

Intervențiile financiare fără precedent ale guvernelor din țările afectate de criză, cu intenția de a restabili vitalitatea instituțiilor financiare și de a stimula activitatea economică, nu garantează restabilirea încrederii publicului in sistemul bancar , în fondurile in invetiții și în capacitatea autoritătilor de a reglementa piețele de credit ca să prevină speculații excesive, abuzuri și corupție nesancționată.

Inevitabil,populația va fi obligată să plătească impozite apreciabile , ca să acopere datoriile făcute de guvernele respective.Intervențiile financiare considerabile ale statelor ar putea asigura supraviețuirea nu numai a întreprinderilor viabile , dar și a altor entități parazitare sau ineficiente care, de fapt,ar merita sa fie eliminate sau să dea faliment.

Consecințele crizei financiare internationale s-au extins și asupra economiei României. Din punct de vedere al impactului direct, sistemul bancar a fost puțin afectat datorită măsurilor prudențiale și administrative adoptate de-a lungul timpului de către Banca Națională a României.

Indirect însă, criza financiară internatională și mai ales consecința ei evidentă, recesiunea din țările dezvoltate, se extinde asupra economiei românești pe mai multe căi.Pe calea comercială, incetinește creșterea exporturilor sau chiar le reduce.Pe calea financiară,limitează accesul la finanțare externă, și astfel restrânge volumul creditării.

Pe calea cursului de schimb , reducerea finanțarilor externe s-a reflectat in deprecierea monedei naționale.Pe calea increderii, a avut loc o retragere a investitorilor din tările est-europene.Aceasta a avut drept efect manifestarea pe piața monetar-valutară a unor momente de panică si atacuri speculative.

În sfarsit, calea efectelor de avutie si bilanț , are loc deteriorare activului net al populatiei și al companiilor ca urmare a ponderii ridicate a creditelor în valută și a scăderii prețurilor activelor mobiliare și imobiliare de la valori speculative.

Consecințele sociale ale crizei economice in Romania sunt asupra saraciei , asupra șomajului, asupra inflației.

1.5.MASURI DE REDRESARE A CRIZEI ECONOMICE

În 2008 , falimentul băncii americane Lehman Brothers a marcat inceputul crizei financiare , declansând ulterior criza economică extinsă la nivel global.

Uniunea Europeana a fost foarte afectată datorită faptului că este in prezent cea mai mare putere a lumii in termeni de PIB (produs intern brut) si totodată este cea mai mare piață de desfacere din lume.

Liderii Uniunii Europene au considerat ca statele din Estul Europei vor fi foarte vulnerabile in fata crizei , drept pentru care a fost conceput la Bruxelles un plan de limitare a propagării crizei la noile state membre ale Uniunii Europene.Prin aceasta se urmarea in special minimizarea impactului crizei asupra locurilor de muncă și a puterii de cumparare in perspective redresării economice.

Acest plan elaborat de Executivul European a fost prezentat de președintele Comisiei Europene , Jose Manuel Baroso, ca fiind un plan de acțiuni punctuale pe termen scurt pentru sustinerea creșterii economice concomitent cu incurajarea, creșterea si menținerea locurilor de munca. Planul nu se vrea a fi unul vast de relansare bugetară precum cel din Statele Unite ale Americii, iar prima masură luată este consolidarea mijloacelor Băncii Europene de Investiții.

A fost luată in calcul, în strategia Uniunii Europene și o eventuala reorganizare a creditelor Fondului Social European pentru ajutorarea șomerilor in vederea gasirii de noi locuri de muncă. Instrumentul pentru menținerea locurilor de muncă și stimularea creșterii cererii sunt majoritatea la dispoziția statelor membre.

Europa a fost afectată și din cauza scăderii încrederii în sistemul financiar-bancar. Prioritatea Uniunii Europene este protejarea cetățenilor pentru care Comisia Europeana si statele membre au alocat 200 de miliarde de euro pentru iesirea din criză, ceea ce reprezintă 1,5% din PIB-ul tărilor membre ale Uniunii Europene din care circa 170 de miliarde vor reprezenta măsurile la nivel național la care se vor adăuga aproximativ 30 miliarde de euro de la Bugetul European de Investiții.

Jose Manuel Baroso, președintele Comisiei Europene considera că planul strategic de protecție socială va cuprinde acțiuni pe termen scurt pentru a incuraja cresterea economică și menținerea locurilor de muncă.

Măsurile sociale de redresare adoptate de România au fost: introducerea unei pensii minime , extinderea perioadei pentru subvenția de șomaj cu 3 luni, evitarea concedierilor și sprijinirea companiilor prin necolectarea tuturor taxelor și contribuțiilor din asigurările sociale pentru o anumita perioadă.În acest sens companiile care au fost nevoite să intrerupă producția , au trimis angajații în șomaj tehnic plătindu-i cu 75% din salariu, din care erau scutiți de orice taxa privind asigurarea socială.

O altă masură socială de redresare a crizei economice este ajustarea serviciilor publice de asistență pentru ocuparea forței de muncă pentru evitarea șomajului pe termen lung și a inactivitații prin intensificarea monitorizării concedierilor notificate de către angajatori și prin îmbunătățirea serviciilor pre-concediere.

În plus, doua scheme de ajutor de stat finanțate prin Fondul Social European sunt disponibile pentru companii. Acestea sunt Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) , care finanțeaza programe de formare profesională generale si specifice pentru angajați și “ Bani pentru formarea profesionala” , sistem care subvenționeaza salariile noilor angajați care anterior au fost șomeri sau care aparțin altor grupuri vulnerabile de pe piata muncii.

CAPITOLUL II ASPECTE ECONOMICO-SOCIALE ALE ROMANIEI SI GRECIEI

2.1.PREZENTAREA ROMÂNIEI

România este situată în partea de sud-est a Europei, în Peninsula Balcanica, pe tarmul vestic al Marii Negre. Vecinii României sunt Ucraina (la nord si est), Republica Moldova (la est), Marea Neagra (la sud-est), Bulgaria (la sud), Serbia (la sud-vest) si Ungaria (la vest).

Forma de guvernământ este republică.

Unitatea monetară este leu/RON.

Clima: temperat continentală cu patru anotimpuri.

Suprafața totalã a teritoriului este de 238391 km².

Totalul granițelor României însumează 3150 km.

Populația este de 19701410 milioane locuritori , la 1 ianuarie 2014.

Din punct de vedere administrativ, teritoriul țării este împarțit în 41 de judete, plus municipiul București. La nivel local, fiecare județ este administrat de către un prefect și un consiliu județean. Împarțirea teritoriului pe județe este dublată de o împarțire pe 8 regiuni de dezvoltare, folosite pentru o mai bună coordonare a proiectelor de dezvoltare regională.

Cele mai mari orașe după numărul de locuitori: București ( capitala) , Iași, Constanța, Cluj-Napoca, Timișoara, Craiova, Galați, Brașov, Ploiești, Brăila.

România este o republică, stat de drept , în care respectarea Constituției și a celorlalte acte normative este obligatorie,atât pentru cetațenii români, cât si pentru celelalte persoane care se află pe teritoriul său.

Puterile statului : legislativă (Parlamentul), executivă (Guvernul) și judecatoreasca( instanțele judecatoreși) fiind separate. Puterea legislativă, Parlamentul reprezintă autoritatea care se ocupă cu elaborarea si adoptarea legilor.

Românii reprezintă principalul grup etnic în România , 88,6% din numarul total al populației . După români următoarea comunitate etnică importantă este cea a maghiarilor , care reprezintă 6,5% din populație.Între alte etnii care înregistrează un număr de peste 20.000 de persoane se situează următoarele grupuri etnice: ucrainieni (51,7 mii persoanae) , germani(36,9 mii) , turci(28,2 mii) , ruși-lipoveni(23,9 mii) și tătari(20,5 mii persoane).

Limba oficială a țării , aceasta având o origine latină, cu un număr important de cuvinte și expresii specifice altor culturi.În localitațile unde o anumită minoritate etnică reprezintă mai mult de 20% din populație , limba respectivei minorități poate fi utilizată în administrația publică si în sistemul judiciar .Principalele limbi străine predate in școlile din România sunt engleza, franceza si germana.

Viața religioasă în România se desfașoară conform principiului libertații credințelor religioase. România poate fi considerată un stat laic, care își pastrează neutralitatea față de asociațiile și cultele religioase.Cea mai mare parte a populației României se declară ca fiind de confesiune creștin ortodoxă.De asemenea, importante comunitați religioase ce aparțin altor ramuri ale creștinismului decat ortodoxia sunt: romano-catolicism, protestantism, penticostalism și greco-catolicism.În Dobrogea există și o minoritate musulmană compusă mai ales din turci si tătari.

Învatamântul urmărește realizarea idealului educațional întemeiat pe valorile democrației, ale diversității culturale, pe aspirațiile individuale, sociale și contribuie la păstrarea identității naționale în contextul valorilor europene. Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă și armonioasă a personalității individului în vederea unei integrări eficiente în societatea bazată pe cunoaștere.

Economia României este o economie de piață, statul este obligat să asigure libertatea comerțului și protecția concurenței loiale. În economia României acționează așadar legea cererii și a ofertei. La baza acesteia se află proprietatea privată care trebuie protejată și garantată.

Principalele industrii ale României sunt cea textilă și de încălțăminte, industria metalurgică, de mașini ușoare și de asamblare de mașini, minieră, de prelucrare a lemnului, a materialelor de construcții, chimică, alimentară și cea de rafinare a petrolului. O importanță mai scăzută reprezintă industriile farmaceutică, a mașinilor grele și a aparatelor electrocasnice. În prezent, industria constructoare de mașini( Dacia Logan) este foarte largă și este orientată înspre piață. Industria românească de IT cunoaște o creștere anuală constantă.

Numărul de angajați în România este de aproximativ 4,7 milioane. Din aceștia, aproximativ 1,5 milioane sunt plătiți din bani publici.

În ultimii ani, o bună parte din forța de muncă a migrat în special în Italia și Spania, aproximativ 2 milioane de persoane.Majoritatea sumelor trimise in țara, de românii plecați sa lucreze în străinătate, au fost folosite pentru întreținerea soțului, soției, copiilor sau parinților,achizitia, construcția sau renovarea de locuințe.

Se observă că puține resurse au fost direcționate pentru inițierea de afaceri , iar produsele de tipul electrocasnicelor si a autoturismelor achiziționate în România au provenit, de regula, din import, fapt ce nu a stimulat economia națională așa cum ar fi fost de dorit.

Produsul intern brut al României este estimat de Institutul Național de Statistică.

Produsul intern brut în anul 2014 a fost, în termeni reali, mai mare cu 2,8%, comparativ cu anul 2013.

Produsul intern brut în trimestrul IV 2014 a fost, în termeni reali, mai mare cu 0,7%, comparativ cu trimestrul III 2014.

Față de același trimestru din anul 2013, Produsul intern brut a înregistrat o creștere cu 2,7% pe seria brută și cu 2,6% pe seria ajustată sezonier.

Revizuirea seriei brute, prin revizuirea unor serii de date și includerea unor informații suplimentare pentru anul 2014, a determinat recalcularea seriei ajustate sezonier, indicii de volum fiind revizuiți față de prima variantă provizorie a Produsului intern brut pentru trimestrul IV 2014, publicată în Comunicatul de presă nr. 54 din 6 martie 2015.

Produsul Intern Brut estimat pentru anul 2014 a fost de 666637,3 milioane lei prețuri curente, în creștere – în termeni reali – cu 2,8% față de anul 2013.

Impozitele nete pe produs și-au majorat contribuția la creșterea PIB de la +0,4% la +0,5%, ca urmare a modificării volumului lor cu +0,6 puncte procentuale (de la 103,4% la 104,0%).

Din punctul de vedere al formării PIB, în trimestrul IV 2014, modificări ale contribuției la creșterea PIB, între cele două estimări, s-au înregistrat în industrie, de la +0,4% la +0,5%, ca urmare a modificării volumului de activitate cu +0,1 puncte procentuale (de la 101,9% la 102,0%).

2.2.PREZENTAREA GRECIEI

Republica Elenă se situează în sudul Europei, fiind mărginită la vest de Marea Ionică, la sud de Marea Mediterană și la est de Marea Egee. În nord se învecinează cu Albania, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Bulgaria, iar granița de nord-est delimitează țara de Turcia. Lungimea de coastă este de 13.676 km.

Suprafața totală este de 131.940 km2, din care 13.676 km acoperiți de apă.

Grecia continentală are un țărm sinuos cu golfuri și peninsule, masivele muntoase ocupă circa 4/5 din teritoriu iar câmpiile ocupă suprafețe însemnate în partea de nord. Grecia insulară cuprinde cca. 2 000 de insule grupate în arhipelagurile Sporade, Ciclade, Ionice, din care sunt locuite permanent 700.

Clima este mediteraneeană, cu veri toride (temperaturi medii în iulie: 27°C), temperate de brize pe litoral și de altitudine în restul țării. Iernile sunt umede, blânde (temperaturi medii în ianuarie: 10°C), ploioase în sud și aspre, cu zăpezi, în munții din nord.

Populație:11,172 milioane locuitori (2011).Speranța de viață este de 78,44 ani (bărbați -75,9 ani, femei – 82 ani) fiind cea mai mare din tarile Uniunii Europene.

Limba oficială este greaca, in mediile de afaceri fiind vorbite engleza si franceza .

Capitala este Atena – 3.761.180 locuitori (impreuna cu Pireu, peste 5 milioane).

Grecia este formată din 13 regiuni (peripheries) împărțite în 51 de districte (nomoi) și o regiune autonomă (Muntele Athos).

Orașe principale sunt : Salonic, Patras, Larissa, Iraklion, Volos.

Religia creștin ortodoxă este religie de stat, fiind impartasita de 98% din populatie. Se mai întâlnesc în proporție de 2% musulmani, catolici, evrei, protestanți.

Forma de guvernământ: Republică parlamentară.

Incepand de la 1 ianuarie 2002, Grecia a aderat la moneda unica Euro.

Principalele ramuri economice:

Agricultura, cu toate ca are o importanța deosebită în economia Greciei, ocupând aproape 12% din populația activă, sectorul agricol contribuie doar cu 3,3% la formarea PIB și a generat în ultimii ani serioase motive de nemulțumire, mai ales pe fondul reducerii subvențiilor la diferite culturi agricole.

Industria contribuie cu 17,9% la formarea PIB. Printre industriile tradiționale în Grecia se numără construcțiile, industria textilă, industria alimentară și cea a cimentului În ultimii ani, s-au dezvoltat in ritm sustinut industria echipamentelor de înaltă tehnologie și telecomunicațiile.

Sectorul energetic. Aflata, din punct de vedere geografic, intre deținatorii de resurse energetice din Orientul Mijlociu, zona Marii Capice si nordul Africii, pe de o parte, și marii consumatori de energie din Europa, Grecia dorește să fructifice această poziție geo-strategica si se implică activ în colaborarea internațională din domeniul energiei. Cu scopul asigurarii propriului necesar dar si cu dorința de a deveni un hub energetic regional, Grecia este parte a unor importante proiecte de transport al gazelor naturale si petrolului.

Turismul.Clima mediteraneana, peisajul exotic, zonele costiere si insulare, vestigiile istorice și culturale vechi de peste 3000 de ani fac din Grecia o destinatie turistica foarte importanta. Industria turismului a cunoscut o revigorare însemnată ca urmare a strategiei guvernamentale de implementare a unor noi forme de turism, alternative și combinate. Această strategie se concentrează pe construirea unor hoteluri de 4 și 5 stele, centre de conferință, stațiuni balneoclimaterice și parcuri cu teme specifice și urmărește combinarea lor cu diferite tipuri de turism (agro-turism, cultural, arheologic, religios etc.).

Evoluția economică a Greciei

Accesul Greciei la Uniunea Economică si Monetară a creat un cadru nou de dezvoltare a economiei elene, cu o rată scazută a dobânzilor și cu o incredere mai mare a participanților la dezvoltarea mediului economic.

În primii ani de dupa integrare, Grecia a avut un ritm de dezvoltare mai ridicat decat cel al mediei UE si relativ crescator, cu valori de 3,6% in 1999, 4,1% in 2000 și 2001, 3,7 % in anul 2005, 4,4 % in anul 2006, 3,4 % in anul 2007 si 2,4 % in anul 2008. Începand cu anul 2009, economia Greciei a intrat intr-un declin sever, pe fondul crizei internationale si al dificultații de a identifica surse pentru finanțarea cheltuielilor publice.

Deficitul bugetar al Greciei ajunsese in acel an la 15,4 % din PIB, in timp ce datoria publică crescuse la 115% din PIB, pe fondul unei contractări a economiei de 2,1% din PIB. Pentru a contracara scăderea ratingului de țara si a evita efectele creditării la dobanzi în continua creștere, autoritațile elene au semnat in mai 2010 un acord de imprumut, în valoare de 110 miliarde euro, cu Uniunea Europeana si FMI, angajându-se să ducă la indeplinire un Program de Stabilitate si Dezvoltare Economica. Acesta a adus severe restrângeri financiare atât pentru populație cât și pentru mediul economic, care s-au concretizat intr-o importanta scădere a puterii de cumpărare a populației si inchiderea activitații multor companii din turism, comerț și industria prelucrătoare.

Datorita situației economice interne, mii de companii s-au mutat in țări vecine (în special în Bulgaria, dar și în Republica Macedonia, Cipru si Turcia), iar depozite de miliarde de euro au fost mutate din băncile elene în afara țării.

Pe acest fond, situația financiară a Greciei a continuat să se deterioreze, iar masivele reduceri de cheltuieli (in special cu angajații sectorului public si programul național de investiții) nu au reușit să contrabalanseze nivelul in continua scădere al veniturilor bugetului de stat. Anul 2010 a adus o contractare economica de 4,5%, fiind incheiat cu un deficit de 10,5% si o datorie publica de 143% din PIB.

Din punct de vedere economic, Grecia a continuat sa traverseze și în 2011 o puternică recesiune, înregistrand deprecieri semnificative ale tuturor indicatorilor macroeconomici. După scaderi ale Produsului Intern Brut de 2,1% în 2009 si de 4,5% in 2010, economia elena s-a contractat în 2011 cu 6,9%. Deficitul bugetar a reprezentat 9,1% din PIB, iar datoria publică a statului elen (înainte de stergerea partială) era estimată la 356 miliarde euro, reprezentând 165% din PIB.

Înființarea și organizarea societăților comerciale.

Societățile comerciale din Grecia se împart în două mari categorii: societățile “de capital" și societățile "în asociere". Principalele trăsături care diferențiaza cele două categorii sunt următoarele: valoarea capitalului social , repartizarea capitalului și capacitatea de înstăinare a participației, solemnitatea actului de înființare, numarul asociaților, raspunderea asociaților, majoritatea necesară luării deciziilor la nivelul societății comerciale, administrarea societății comerciale, încetarea activității societății comerciale.

Regimul invetițiilor în Grecia.

In ultimii decenii, Grecia a dus constant o politica de atragere a investitiilor straine, in special in domenii considerate prioritare pentru economia nationala, cum sunt agricultura, turismul si energia, incercand sa canalizeze interesul companiilor internationale spre zone rurale, mai putin dezvoltate. In anul 2005, a fost reglementat prin lege regimul parteneriatelor public privat , care a permis dezvoltarea unor proiecte de anvergura in materie de infrastructura, alaturi de investitori externi.

Pentru accelerarea si transparența procedurilor la demararea unei investiții, autoritățile elene au aprobat o lege prin care s-au stabilit o serie de măsuri menite sa atragă investițiile strategice. Acest tip de investiții poate fi realizat atat de către companii de stat, companii private și firme din afara Greciei, singure sau în cadrul unui parteneriat public-privat.

Caracterul strategic este determinat fie de valoarea investiției, fie de impactul pozitiv al acesteia asupra economiei naționale, cel mai adesesea încadrându-se în această tipologie proiectele care vizează construcția, renovarea si extinderea de infrastructură sau rețele în industrie, energie, turism, transporturi, comunicații, servicii medicale, investiții de mediu, domeniul IT si inovare.

Impozitarea.Nivelul TVA în Grecia este de 23% pentru produse și servicii, cu următoarele excepții: ziare, carți, bilete de teatru 6,5 %; produse alimentare, servicii hoteliere și de alimentație publică 13 %; produse farmaceutice, transporturi, energie electrică, gaze naturale 13%; sunt exceptate de TVA serviciile medicale, educatia si asigurările sociale.

Dupa anul 2000, guvernele elene au adoptat o politica de relaxare a impozitarii veniturilor și chiar de scutire de la plata acestora pentru categoriile considerate ca fiind defavorizate.

Persoanele până în 30 de ani și cele de peste 65 de ani beneficiază de un plafon mai ridicat al scutirii de impozit (până la 9000 euro) dacă veniturile lor totale nu depașesc această sumă. În cazul familiilor, în funcție de numărul copiilor, plafonul de neimpozitare crește.

Pentru a beneficia de scutirea de impozit pentru primii 5000 euro, contribuabilii eleni trebuie să facă dovada (cu chitanțe) cheltuirii a 25% din venitul realizat. Anumite categorii de cheltuieli (sanatate, eficientizarea energetica a locuintelor, chiriile locuintelor etc) se deduc în diferite procente din impozit.

Reglementari vamale.Ca membră a UE, Grecia aplică tariful vamal comun al UE în comerțul cu țările din afara spațiului comunitar.

Taxele vamale se diferențiază în funcție de sensibilitatea economică a produsului și țara de origine astfel : materiile prime și produsele semifabricate, care nu sunt produse în cadrul UE și care urmeazăa fi prelucrate, beneficiază, în general, de taxe vamale mai scăzute sau zero in functie de interesul produselor si destinatia produsuluifinal; produsele agricole,ce fac obiectul Politicii Agricole Comune, sunt supuse unor taxe vamale variabile, care prin aplicarea lor conduc la egalizarea prețurilor produselor importate cu cele ale produselor comunitare; majoritatea produselor alimentare sunt supuse taxelor suplimentare de import, în funcție de concentrația în zahăr, grăsime, proteine și amidon ale produsului .

CAPITOLUL 3 CRIZA ECONOMICA IN ROMANIA SI GRECIA. ASPECTE, CAUZE SI MASURI

3.1 CRIZA ECONOMICA IN ROMANIA

Conectarea tot mai intensă a economiei românești la fluxurile economice internaționale (reale și de capital) a favorizat procesul de catching up înregistrat în ultima perioadă, evoluție evidențiată de ritmurile de creștere din perioada 2000-2008.

Însă, o economie emergentă, încă marcată de rigidități structurale, deschisă la piața externă, poate fi profund afectată de asemenea conjuncturi economice nefavorabile. După cum observăm, propagarea crizei economico‐financiare din SUA și Marea Britanie a atins și economia românească, care de la o creștere de 3,5% a PIB real în 2013 (e adevărat, artificială) se vede în situația de a‐și reduce semnificat ritmul, fiind posibil să se ajungă la o rată chiar negativă în anii următori. Analiza efectelor asupra economiei noastre vizează mai multe planuri: evoluția volumului producției, comenzilor în industrie, situația pe piața muncii și evoluția șomajului, iar în final analiza ritmului investițional în economie. Datele ce au stat la baza prezentei analize sunt oferite de BNR, prin Buletinul de conjunctură din martie 2014.

Producția de bunuri  

În România, oscilațiile conjuncturale în evoluția volumului producției în industrie și construcții sunt prezente chiar și în perioada anterioară lunii septembrie,octombrie 2013. Însă, după această perioadă, în intervalul octombrie ianuarie, se constată o reducere a producției în aceste domenii, cel industrial fiind cel mai afectat.

Deși graficul următor surprinde persistența dificultăților cu care se confruntă acest sector, totuși previziunile cuprinse în Buletinul de conjunctură al BNR ilustrează o revenire a ritmului de creștere a producției începând cu luna martie. În sectorul industrial, revigorarea este generată de industria producătoare de mașini (a cărei cerere internă este suplimentată și de o creștere a cererii externe, mai ales pe piață germană).

Tot o evoluție pozitivă se așteaptă să înregistreze și industria materialelor de construcții și cea de prelucrare a petrolului. Industria metalurgică și conexă (construcții metalice etc), care a confruntat cu o reducere a producției și comenzilor în patru,cinci luni pare să întrerupă evoluția negativă și să aibă o ușoară creștere in perioadaurmatoare.

Ramuri industriale precum cea textila, incaltaminte, confectii, pielarie vor înregistra și în continuare o scădere a volumului producției, fiind direct influențate de reducerea cererii agregate (in special cea de bunuri finale venită din partea populației) și de reducerea veniturilor.

Evoluția volumului producției  

Relansarea cererii de materiale de construcții nu însă trebuie pusă pe seama dezvoltării de noi proiecte imobiliare, ci mai curând pe necesitatea continuării și terminării lucrărilor deja contractate.

Astfel se explică de ce previziunile din graficul alăturat ilustrează o creștere a volumului producției in constructii.

De altfel, reducerea puternică a cererii de spații de locuit ca urmare, pe deo parte, a stopării creditării, iar pe de altă parte, a așteptărilor de reducere a prețurilor, va antrena foarte probabil o stagnare sau chiar reducere a interesului antreprenorial în acest domeniu pe termen mediu.

Așteptările optimiste privind relansarea producției sunt susținute și de un alt indicator specific: gradul de utilizare a capacităților de producție în industrie. Acesta înregistrează o creștere de la 67% înluna februarie a anului curent la 73% în martie, ceea ce denotă o relativă revigorare a producției.

Estimări privind utilizarea capacităților de producție 

(sursa: www.bnr.ro)

Trebuie totuși menționat că, în contextul crizei actuale, se observă o evoluție asimetrică a ramurilor analizate. Acest fapt conduce inevitabil la o restructurare a economiei, la o reponderare a aportului diverselor ramuri la PIB.

Rămâne de văzut dacă politicile economice ce vor fi implementate în perioada următoare vor contribui la acest proces de ajustare structurală sau vor urmări mai degrabă „salvarea” sectoarelor afectate cel mai puternic de criză.

Ameliorarea perspectivei economice poate fi coroborată și cu evoluția pozitivă a comenzilor în aceste ramurile de activitate a căror producție are untrend crescător (industria producătoare de autoturisme, a materialelor de construcții, a producției depetrol și derivați).

3.1.1 EVOLUTIA CRIZEI ECONOMICE

Lipsa de pe plan local a unor instrumente financiare "toxice" de tipul derivatelor aferente creditelor "subprime" – împrumuturi ipotecare cu grad mare de risc – i-a făcut pe mulți să spere ca România nu va fi afectată de criză ce începuse în SUA încă din vara lui 2007.

Însă, pe măsură ce criză creditelor s-a extins în toate centrele financiare puternice ale lumii, încrederea între instituțiile financiare s-a pierdut, băncile neștiind care este situația financiară a concurenților și temându-se că dacă dau bani cu împrumut, s-ar putea să nu-i mai poată recupera.Astfel s-a creat un blocaj financiar propagat în valuri și către instituțiile financiare românești.Multe dintre ele s-au văzut nevoite să oprească liniile de creditare pe care le acordaseracompaniilor și astfel au fost afectate imediat și cheltuielile de producție și investiții.În această criză a economiei reale, exportatorii primesc cea mai grea lovitură pentru cacererea și finanțările din Uniunea Europeană și Statele Unite, principalii parteneri de afaceri ai României, au început să scadă odată cu extinderea crizei.

Evolutia crizei in Romania

De la începutul anului 2008, moneda națională a pierdut 4,5% față de euro, în ciuda intervențiilor BNR și ale Ministerului Economiei și Finanțelor. Tendința de depreciere amonedelor din regiune și adâncirea deficitului de cont curent au fost mai puternice decateforturile Băncii Naționale și ale Ministerului Finanțelor de a stabiliza cursul. De la inceputulanului, Banca Națională a atras de pe piață aproape 30 miliarde lei, în speranța de a tempera fluctuatiile monedei naționale.Intervențiile BNR au avut însă un efect din ce în ce mai redus. În ziua în care a majorat dobânda de politică monetară (7 ianuarie), banca centrală a reușit să atragă 4,78 miliarde lei. Pe 10 ianuarie a surprins băncile printr-o licitație și a mai scos 8 miliarde lei. Acesta a fost și punctul din care randamentul oferit de banca centrală a încetat să mai satisfacă investitorii. În următoarele intervenții, suma scoasă din piață a început să scadă. Pe 14 ianuarie, BNR a atrasdoar 5,97 miliarde lei, pe 21 ianuarie – 3,44 miliarde lei, pe 22 ianuarie – 1,07 miliarde lei, iar pe23 ianuarie, în ciuda faptului că a organizat două licitații, a atras doar 2,4 miliarde lei. Cu excepția zilei de 7 ianuarie, intervențiile BNR nu au reușit să împiedice deprecieri importanteale leului, conectat puternic la evoluțiile piețelor internaționale. Moneda națională a pierdut pe10 și 14 ianuarie câte cinci bani, adică peste un procent, pentru că apoi, pe 21 și 22 ianuarie, să piardă încă șapte bani în două zile.

Dependență leului față de mersul piețelor internaționale și,mai ales, față de evoluțiile monedelor din zona (zlot, forint, coroana) și ale economiei americanea fost foarte clar evidențiată pe 21 și 22 ianuarie (zilele cu cele mai mari scăderi pe bursele mondiale), când leul a pierdut 0,69% și, respectiv, 1,32% față de euro. Pierderi aproape la indigo au suferit și monedele din regiune. Ziua în care euro a reușit să atingă pentru prima dată cel mai înalt nivel din ultimii trei ani a fost 22 ianuarie, când bursele mondiale au pierdut, în medie, șase procente, iar un euro a ajuns la 3,7619 lei.

Domeniile cele mai afectate se anunță a fi industria auto, industria prelucrătoare și cea textilă, sectorul construcțiilor și industria lemnului, potrivit NewsIn.Au fost anunțate numeroase concedieri, renunțări la contractele de muncă temporare,trimiteri în șomaj tehnic, numărul persoanelor afectate urmând să se situeze între 100.000 și 400.000, potrivit analiștilor.

Astfel, președintele Asociației Naționale a Exportatorilor și Importatorilor (ANEIR),Mihai Ionescu, estima că disponibilizările vor viza între 100.000 și 300.000 de angajați din producția pentru export, iar președintele Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii (CNIPMMR), Ovidiu Nicolescu, constată că firme din 30 de județe au disponibilizat de la începutul lunii octombrie anul 2008 aproape 50.000 de angajați.

Statistica oficială arată că economia românească a început să se resimtă în ultimele treiluni ale anului 2008.Astfel, producția industrială a scăzut cu 0,7% în octombrie 2008 față de luna anterioară,în timp ce față de luna similară din 2007 această s-a diminuat cu 3%, din cauza comprimării cu 4,6% a industriei prelucrătoare, care nu a putut fi compensată de creșterile din sectorul deutilitati și din industria extractivă.

În plus, cifra de afaceri din comerțul cu amănuntul, care exclude vânzările de autovehicule și motociclete, a scăzut în octombrie cu 19% față de luna precedentă, iar ritmul anual de creștere s-a temperat semnificativ, la 8,6%. Comenzile noi din industrie au fost cu 3,6% mai mici în octombrie decât în luna anterioară, că urmare a scăderilor din sectorul bunurilor de capital și al produselor de uz curent.Importurile de bunuri în România și-au încetinit semnificativ ritmul de creștere în octombrie, la 3,6% raportat la aceeași luna din 2007, în timp ce exporturile au avansat cu 13,3%, evoluție care a redus deficitul comercial lunar cu 9%.

Tranzacțiile din piață imobiliară au început să se rărească din vara anului 2008, pe seama evoluției incerte a prețurilor pe plan internațional. În luna octombrie, însă, piață aproape că a înghețat, în condițiile în care blocarea financiară la nivel internațional a fost dublată de noile măsuri de limitare a creditării impuse de Banca Națională a României (BNR). Pe de altă parte,temperarea creșterii prețurilor la construcții și terenuri – în special în Capitală – era de asteptatdupa scumpirile galopante din ultimii cinci ani.Astfel, mulți dezvoltatori imobiliari și-au întrerupt proiectele sperând la o revenire apreturilor, iar unii au început după un timp să mai reducă din marjele de profit că să poată vinde. Efectul în lanț s-a răsfrânt asupra agențiilor imobiliare, a producătorilor și distribuitorilor de materiale de construcții, a producătorilor de mobilă și decorațiuni interioare, dar și a celor de electrice și electrocasnice.

În plus, multe companii s-au văzut nevoite să renunțe la planurile de extindere, tocma idin cauza blocării pieței imobiliare.Analiștii imobiliari susțin că, din cauza crizei imobiliare internaționale și a condițiilor decreditare, prețurile locuințelor vechi au scăzut în medie, de la începutul anului, cu 30%, în timp ce la apartamentele noi scăderea a fost de 5-10% în 2008.

Industria auto din România – ce reprezintă aproape 10% din produsul intern brut (PIB) altarii, cu o cifra de afaceri de circa 11,5 miliarde euro, potrivit estimărilor vicepreședintelui Asociației Producătorilor și Importatorilor de Autovehicole din România (APIA), Brent Valmar – pare să fie unul dintre cele mai afectate sectoare de criză economică globală, în condițiile încare marile companii pentru care România produce piese și automobile își restrâng activitatea.

Astfel, directorul Dacia, Francois Fourmont, estima la finalul lunii octombrie 2008 căpiată auto din România ar putea scădea cu 11,5% în 2009, până la nivelul din 2006. Dacia Renault s-a văzut nevoită să își întrerupă activitatea pe 30 și 31 octombrie, dupacare conducerea companiei a trimis din nou muncitorii acasă, de pe 20 noiembrie 2008 până pe11 ianuarie 2009, urmând să-i remunereze cu 85% din salariul total brut.

Dacia a mai anunțat că nu va reînnoi cele 620 de contracte pe durata determinată careajung la termen în decembrie 2008 și va reduce ritmul producției începând cu 12 ianuarie 2009,că urmare a scăderii "brutale" a pieței auto din România și pentru a reduce stocurile. În plus,compania a tăiat bugetul de investiții pentru 2009, de la 250 milioane euro la 150 milioane euro.Și furnizorii Dacia au anunțat că vor trimite personalul în șomaj tehnic, urmând să decidă care vor fi măsurile următoare, în funcție de programul liderului român al pieței auto.

Vânzările de mașini noi au fost afectate în ultimele luni și de importul masiv de autoturisme second-hand, de devalorizarea monedei naționale și de modificarea normelor de creditare impuse de Banca Națională a României (BNR), care au determinat reducerea semnificativă a creditării.Potrivit datelor, criză financiară globală a împins piață auto românească la cel mai scăzut nivel din 1999, înmatriculările de mașini noi din primele 11 luni din 2008 diminuându-secu 53% față de aceeași perioada din 2007.

3.1.2 CRIZA INTERNĂ: CAUZE ȘI SOLUȚII

Criza economică pe care România o traversează este cu precădere o criză internă,determinată de mixul greșit de politici macroeconomice luate în ultimii ani. Creșterea economică se dovedește una de natură nesănătoasă, de vreme ce se poate evaporă că un fum într-un singur trimestru. Și asta pentru că am avut în acești ani o creștere bazată pe consum,finanțat pe datorie. Consumul privat a fost excesiv, dar nu trebuie blamată populația: toate măsurile macroeconomice au fost pro-ciclice, stimulând consumul; și cea mai dăunătoare dintre toate, cota unică, este încă apărată de inițiatorii ei, care nu vor să admită că au greșit. Cota unică a stimulat consumul, și noi avem astăzi prima criză de supraconsum din România.Înainte de a gândi un plan anticriză, trebuie să admiți nu numai că este o criză, ci și care sunt cauzele ei. Cauza principala este consumul excesiv pe datorie. Populația nu poate fi blamată, dar poate fi pe viitor mai bine informată și cu siguranță mai precaută privind asteptarileasupra veniturilor proprii. În schimb, guvernul poate fi criticat pentru că a făcut o eroare strategică monumentală: într-o perioada de creștere economică, a consumat toată aceastacrestere și s-a mai și îndatorat suplimentar.

Deficitul bugetar a crescut de la 1,3% din PIB în 2004 la 2,6% în 2007 și peste 3% în 2008. Cum guvernul a ajuns să se împrumute de sute demilioane de euro cu scadență la o săptămâna, singură concluzie logică este că nu mai sunt baninici pentru cheltuieli curente, pentru cele bugetate deja pe anul în curs. Este absolut inadmisibilca într-o perioada de creștere economică înalta să crească deficitul bugetar și să crească, inconsecinta, costurile cu finanțarea acestuia pe termen scurt.

Criză financiară internațională a fost doar declanșatorul crizei economice interne, pentru că a afectat sursele de finanțare. Noi consumăm pe datorie, și acum ne împrumutăm mult mai scump sau deloc. Această stare de lucruri este valabilă și pentru guvern, și pentru firme, sipentru populație.

Vulnerabilitățile unei economii dezechilibrate, cu numeroase reforme structurale amânate, au devenit acum evidente.Soluția pentru ieșirea dintr-o criză de supraconsum nu este tot stimularea nediferențiată aconsumului. În cel mai bun caz, astfel doar se amână vârful crizei cu câteva trimestre.

Criză din România nu are aceleași cauze cu criză din SUA și UE; deci nu poate fi tratată la fel. Este in primul rând o criză internă, o criză a unui model de dezvoltare. Firește, populația cea mai saracatrebuie sprijnita în astfel de momente. Dar primul impuls nu trebuie să fie mai mulți bani de la buget și mai mult consum, atunci când la buget nu mai sunt bani și când s-a consumat panaacum excesiv.

Nici soluția de a consumă bunuri românești nu este în întregime viabilă – care mai sunt, până la urmă, bunurile românești? Dacia este o marca franțuzească, iar un plan pentru salvarea industriei auto trebuie gândit la nivel european, pentru că piață auto are dimensiuni comunitare. Soluția pentru ieșirea dintr-o criză de supraconsum este mai complexă decât un pachet de ajutoare de stat care riscă să ne arunce înapoi în timp la deficite mari și inflație cu două cifre.Trebuie început cu eliminarea risipei prin reducerea cheltuielilor bugetare administrative. Cei mai ieftini bani sunt cei pe care îi ai deja și pe care îi poți economisi. Din economiile astfel făcute se poate gândi un plan de investiții în infrastructură.

Însă investițiile în infrastructură trebuie realizate în cadrul unei programări bugetare multianuale, singură solutiede a reduce costurile suplimentare și de a elimina alocarea greșită a banului public.

Desigur,trebuie îndreptate și greșelile politicii fiscale – nu neapărat pentru a crește veniturile bugetare,ceea ce e greu în timp de criză, ci pentru a distribui mai echitabil povara fiscală și pentru apermite celor cu acces mai greu la creditare să depășească cu bine perioada de criză.

Totodată, trebuie asumat public un plan pentru adoptarea euro, cu o țintă precisă; unastfel de plan ne va crește credibilitatea pe plan extern (și implicit va scădea costul finanțării externe) și mai ales ne va obligă să facem atât reformele fiscale și bugetare necesare, cât sireformele structurale pe care le tot amânăm (referitoare la creșterea nivelului competiției,flexibilizarea pieței muncii, modernizarea agriculturii, reducerea aparatului birocratic).Avem o criză de supraconsum. Din ea se iese prin eliminarea risipei, prin investiții ininfrastructura pe baza programării bugetare multianuale, prin reforma fiscală care să nu fie neutră și prin implementarea reformelor structurale.

Concluziile Președinției UE în urmă recentului Consiliu European de la Bruxelles întăresc și mai mult necesitatea că România să pună imediat în practică un program național de diminuare a efectelor crizei financiare și economice axat prioritar pe stimularea creșterii economice, pe protejarea cetățenilor și pe crearea de locuri de muncă. Trebuie să fim siguri că ne-am făcut temeinic temele pentru că suntem chemați să asigurăm stabilitatea macroeconomicasi financiară, precum și consolidarea și sustenabilitatea fiscale.

Felul cum vom ieși din criză depinde în cea mai mare măsură de noi și numai de noi.Tema de baza în jurul căreia ne învârtim cu toții se referă la contractarea unui împrumut extern. Presupun că, din moment ce am început să discutăm despre suma și despre surse, amparcurs etapele diagnosticării situației în care se află România și am elaborat un plan național pentru contracararea efectelor crizei bazat pe analiză SWOT.De mai mult timp marile provocări și amenințări la care este supusă România au legătură cu acumularea și adâncirea unor deficite: de cont curent, bugetare și comerciale.

Printr-un astfel de împrumut ne așteptăm să protejăm rezervele valutare ale Băncii Naționale, să menținem încrederea investitorilor străini în România și să finalizăm reformele structurale obiectiv necesare.După ce am tot susținut mai multe luni că în România indicatorii macroeconomici nu sunt la niveluri alarmante și că nu e nevoie să apelăm la surse externe de finanțare, deodată,peste noapte, parcă treziți dintr-un coșmar, am început să vorbim numai despre un împrumut extern, aproape că o unică soluție miraculoasă, care să ne scoată din criză. În fond cu ce ne confruntăm?

Datoria externă a României pe termen scurt a ajuns la aproximativ 24 mld. euro. În analitic constatăm că aproximativ 22 mld. euro aparțin sectorului privat.

Datoria sectorului privat este împărțită între bănci (peste 10 mld. euro) și sectorul nebancar, care include siinstitutiile financiare nebancare – IFN (aproape 12 mld. euro).Datoria externă scadență a sectorului guvernamental este de numai 1,3 mld. euro.Datoria scadență a sectorului bancar este deținută în majoritatea ei de primele zece bănci locale.Există o mare probabilitate că cele zece miliarde euro să rămână la dispoziția băncilor.

Cea mai mare parte a împrumutului extern va merge la Banca Națională, având două destinații: intervenții pe piață valutară pentru a stopa un eventual trend de depreciere a leului (încazul când se va solicită valută pentru plata scadentelor sau pentru noi importuri) și pentru a seputea elibera o parte (cât?) din rezervă minimă obligatorie în valută deținută de bănci la BNR.Este important că în perioada următoare leul să se mențină cât mai stabil în raport cu euro.

Probabil că o variație de mai mică amploare în jurul cursului actual leu/euro va reduceapetitul pentru noi importuri, va menține un oarecare avantaj competitiv pentru exportatoriiromani (care însă trebuie să ia măsuri pentru asigurarea unei competitivități reale și pe termencel puțin mediu a produselor românești), ducând în final la continuarea reducerii deficitului decont curent (mai ales în condițiile în care investițiile directe de capital și remiterile românilor din străinătate nu mai sunt la nivelurile din perioadele anterioare).

Dacă analizăm măsurile de stabilizare financiară luate de unele state din UE ajungem laconcluzia că acestea au fost și sunt direcționate către jucători de interes național (din domeniulbancar sau industrial), având capital majoritar autohton sau fiind controlate de un astfel decapital. Printre restricțiile impuse de aceste state găsim și obligația că băncile sprijinite de stat safinanteze cu prioritate economia locală a țării respective, IMM-urile locale, și să reducă inacelasi timp expunerile cross-border.

Cam în aceeași direcție se îndreaptă și deciziile UE,indiferent cum sunt ele prezentate în documentele oficiale. Mă gândesc că și Guvernul României și celelalte instituții abilitate, adoptând o atitudine realistă, să-și îndrepte atenția sisprijinul cu prioritate către băncile și firmele cu capital majoritar românesc (de stat sau privat).Planurile de diminuare a efectelor crizei și de relansare economică a României sunt însărcina noastră, trebuie să aibă un caracter național și să vizeze capitalul românesc cu prioritate,asigurându-i stabilitatea și sustenabilitatea pe termen mediu și lung.

Pe lângă faptul că inabsenta unei astfel de acțiuni societățile românești vor fi lăsate într-un mare dezavantajcompetitiv (față de celelalte bănci și firme locale, având capital majoritar străin și beneficiind deprogramele de stabilitate financiară din țările de origine), se pierde o pârghie valoroasă pentrurevigorarea economică pe termen mediu și lung. De exemplu, băncile locale cu capital romanescpot beneficia nu numai de majorarea capitalului, dar și de o implicare directă și indirectă astatului care să le sprijine în a accesa finanțări internaționale în mod direct (finanțările luate destatul român nemaifiind unică soluție).

Astfel de finanțări (de la UE sau instituții financiareinternationale) pot fi imediat direcționate către proiecte viabile și bancabile, mai ales că odată cu sprijinul din partea statului se vizează și o implicare directă a acestuia în strategia și activitatea curentă a băncilor pentru a se respectă destinația fondurilor astfel obținute și a se menține o activitate bancară sănătoasă. Este de altfel exact ceea ce se întâmplă în Germania,Anglia,Austria,Franța sau Italia în cadrul programelor guvernamentale de stabilitate financiară și derelansare economică. Stabilitatea băncilor cu capital majoritar românesc (de stat sau privat) este deosebit de importantă pentru menținerea încrederii în sectorul bancar de la noi, orice fisuraputand induce efecte dintre cele mai grave.

Se discută despre deteriorarea portofoliului de plasamente deținut de bănci. Nu dorescsa menționez cauzele care au dus și duc la o asemenea situație. Evident apare necesitatea de a neindrepta prioritar către băncile și firmele cu capital majoritar românesc, fie prin preluarea activelor neperformante la o entitate din afară sectorului bancar (la ce valoare?), fie prin implicarea statului și a băncilor, care să găsească împreună cu proprietarii firmelor soluții pentru redresarea activității. Această direcție consider că se impune că prima abordare (nu de puține orise poate ajunge în situația diminuării sau încetării activității firmei din cauza lipsei finanțărilor sau menținerea unor finanțări purtătoare de costuri mari).

Nu trebuie pierdut din vedere faptul că, odată cu criză, valoarea activelor deținute de firme și care pot fi folosite că garanție a scăzut mult, iar pentru obținerea unui nou credit sau menținerea celui existent sunt necesare garanții suplimentare.

Menținerea sub control a unor indicatori macroeconomici în condițiile unui deficit bugetar insuficient definit, a unei politici sustenabile de țintire a inflației și de asigurare acresterii economice sunt provocări dintre cele mai dificile în față autorităților.

Este important să urmărim nivelul cursului leu/euro, să urmărim echilibrul dobânzilor la lei și valute (inducând incontinuare economisirea și menținerea unei lichidități adecvate în economie), dar și reducandnivelul dobânzilor la credite (sunt băncile dispuse să lucreze cu marje mai mici până trecem deperioada actuală?). Îmbinând efortul național (prioritar) cu pârghiile oferite de institutiile internaționale vom reuși să evităm recesiunea în România între cele mai grave.

3.2 CRIZA ECONOMICA IN GRECIA

Grecia este o țară cu o economie mixtă: capitalistă cu o mare parte a producției în proprietatea statului. Principalele ramuri de producție sînt: turismul, industria alimentară, tutunului, textilă, chimică, fabricarea produselor din metal, mineritul, rafinărie.

Grecia are o economie de piață cu o intervenția limitată a statului, caracterizată printr-o creștere dinamică începînd cu mijlocul anilor '90. Această dinamică e rezultatul politicii macroeconomice disciplinate în cadrul programului de convergență din anii 1994-1999, program ce permite Greciei să îndeplinească criteriile stabilite de Tratatul de privind Uniunea Economică și Monetară, precum și reformele în perspectivă în toate sectoarele economice, bazate pe reducerea rolului statului în economie și atragerea de investiții străine. La 01 ianuarie 2001 Grecia devine al 12-lea membru al Zonei Euro.

Grecia tradițional a fost o țară agrară, dar în ultimii ani importanța sectorului primar și secundar s-a redus, rolul principal revenind serviciilor.

Industria greacă a fost permanent în creștere. Industria prelucratoare include un număr mare de întreprinderi mici și mijlocii, caracterizate printr-o flexibilitate înaltă și inițiativă. Agricultura continuă să prezinte una din principalele surse de venit. Condițiile climaterice sînt favorabile pentru creșterea multor fructe și legume (măsline, struguri, pepeni, piersici, roșii și portocale sînt principalele culturi în Grecia). Activitatea sectorului primar mult timp a primit subvenții de etapa actuală politica agrară prevede îmbunătățirea competitivității produselor agricole si anume în domeniul producerii, mecanismului de prelucrare și marketingului, modernizarea infrastructurii agricole.

Sectorul de servicii, unul din cele mai importante și dezvoltate sector economic al Greciei, care constituie 70% din PIB și 61% din indicatorul ocupării populației. Cele mai importante sfere a sectorului de servicii sînt turismul, navigarea, activitatea bancară și comerțul.

În domeniul turismului statul duce o politica, prin intermediul Organizației Tursitice Grecești (EOT), de dezvoltare calitativă a formelor alternative ale turismului.

Comerțul naval grecesc se află pe primul loc la nivelul UE, deținînd 50% din totalul comerțului naval a UE, și locul 5 la nivel mondial.

În ceea ce privește domeniul bancar, în Grecia a avut o liberalizare a acestui sector, prin vînzarea de către stat a pachetelor de control a mai multor bănci. Mai multe bănci au fost vîndute sectorului privat. Chiar și în cazul Băncii Naționale Grecești investorii privați dețin mai mult de 50% din capitalul băncii.

În ceea ce privește comerțul principalele piețe de desfacere a produselor grecești sunt Germania, Italia, SUA, Franța, precum și statele asiatice. Grecia importă o mare parte din resursele energetice, echipamente de transport și o mare parte din produsele mecanice și electrice. Principalii state din care Grecia importă marfurile și serviciile respective sînt Germania și Italia (deținînd cote mai importante), la care se alătură Franța, Olanda, Marea Britanie, Statele Unite etc.

În ceea ce privește investițiile, principalele domenii in care grecii au investit sînt: telecomunicațiile, industria alimentară, sectorul bancar, asigurările și investițiile financiare. Practic, din intregul capital investit, 58% se regăsește în domeniul telecomunicațiilor, 18% în cel al industriei alimentare, 8% în producție, 6% în sectorul bancar, 3% in rețele de distribuție și 1% în construcții.

3.2.1 MASURILE DE AUSTERITATE – MIJLOC DE IESIRE DIN IMPASUL ECONOMIC

Imediat dupa alegerile din octombrie 2009, cand noul Guvern a denunțat „greaua moștenire” a guvernului anterior, deficitul descoperit era de 13% din PIB, fata de 6%, cat se știa oficial. In noiembrie, „agentura” Fitch a coborat ratingul Greciei, ceea ce a dus la reacții in lant pe piață. Statele și investitorii se intrebau cat de solidă sau dimpotrivă, cat de vulnerabilă era economia elenă? De la „modelul”  grec s-a trecut la „pericolul” elen.

În aceste condiții, noua guvernare elenă a fost pusă în situația de a alege acele măsuri pentru a preveni un faliment al statului. Astfel, primul ministru Papandreou în decembrie anunțat o serie de măsuri menite să salveze economia elenă, cum ar fi:

salariile din domeniul public să fie înghețate;

posturile eliberate de plecările la pensie să fie înlocuite doar în proporție de unu din cinci;

diminuarea salariilor miniștrilor și directorilor întreprinderilor din sectorul de stat;

introducerea unui nou impozit pentru veniturile ce depășesc 50000 de euro pe an;

demararea anchetelor asupra bunurilor personale în funcție de salariile declarate de particulari;

pentru prima dată în istoria Greciei, “rechiziționarea” poliției pentru a lupta împotriva evaziunii fiscale, un sport național în această țară unde, după unele statistici, 40 la sută din cetățeni nu plătesc impozit.

Gândite ca exemplare, măsurile anunțate de guvernul grec țintesc în mod clar două categorii sociale: bogații, adică medici, avocați, profesiuni liberale care  ascund beneficiile și plasează banii în străinătate, și funcționarii, unanim criticați pentru ineficacitate și care reprezintă jumătate din populația activă. Prin aceste măsuri, guvernul de speră să aducă sub 3 la sută din PIB actualul deficit situat la 12,7 la sută încă din 2013.

În această perioadă (decembrie 2009) Grecia nu a avut intenția să ceară ajutorul Fondului Monetar Internațional. Guvernul de spera că o serie de privatizari ar putea permite rezolvarea enormului deficit public. Cu un deficit care depașește PIB, Grecia nu are prea multe soluții.

Una ar fi solicitarea unui ajutor din partea FMI, la care au apelat și alte țări din regiune, dar Guvernul socialist de a respins categoric o asemenea soluție. Ministrul de finanțe Giorgios Papaconstantinu, a anunțat că o serie de privatizări ar putea aduce în jur de 2,5 miliarde de euro.

Cum Grecia face parte din zona euro, solidaritatea europeană era nu numai necesară, dar chiar obligatorie. Astfel, Comisia Europeană a trimis în Grecia o misiune de observare, care a pregătit un raport cu propuneri concrete. Raport în care experții europeni critică felul în care Guvernul de gestionează de fapt banii publici.

Au fost criticate, pe rând, lipsa de cooperare între diferitele servicii publice, proasta organizare a instituțiilor, lipsa de claritate în distribuirea responsabilităților și existența unor practici care nu îi incită la responsabilitate pe agenții de stat, ca de pildă faptul că unele informații sunt transmise telefonic, așa că nu rămâne nici o urmă scrisă.

Tot în această perioadă o delegație a Fondului Monetar Internațional era așteptată parea decis să-i ofere un ajutor tehnic Greciei. Echipa de experți care urma să rămane timp de o săptămână în Grecia urma să examineze împreună cu reprezentanți ai Guvernului eventualitatea unei asistențe tehnice, privitoare la reformarea sistemului de pensii, la politica fiscală și la gestionarea bugetului.

Ceea ce nu înseamnă deocamdată că FMI îi va acorda un ajutor financiar direct, sub formă de împrumut. Ajutor de care Grecia ar avea totuși nevoie și care i-ar restabili credibilitatea pe plan internațional, după ce enormul deficit al finanțelor publice a fost sancționat de agențiile de evaluare financiară.

Experții internaționali amintesc faptul că țări ca România și Ungaria au beneficiat de ajutor de , precum și de intervenția Uniunii Europene, reușind astfel să calmeze speculațiile împotriva lor. O problema este că un scenariu identic nu se poate aplica și în cazul Greciei, dintr-un motiv foarte simplu : țara face parte din zona euro. Până acum, nici o țară din Euroland nu a primit ajutor de Internațional. Ajutor care ar apărea ca un fel de recunoaștere implicită a faptului că zona euro nu e capabilă să-și rezolve singură problemele. Programele de sprijin ale FMI sunt întotdeauna însoțite de condiții foarte precise. Chiar dacă de la criza asiatică din 1998 FMI și-a mai "îndulcit" procedurile, el nu a renunțat totuși la această ingerință în politica economică a țărilor în care intervine : nici un ajutor, fără o politică economică vizând însănătoșirea finanțelor.

Pentru Bruxelles, a accepta intervenția FMI-ului ar însemna a accepta ca o instanță din afara UE să dicteze politica unui stat membru. Un scenariu cu atât mai inacceptabil cu cât – după cum explică un economist care lucrează în mod regulat cu FMI – "condițiile impuse de acesta pot să se suprapună cu cele ale Uniunii Europene, ceea ce poate crea serioase probleme de coerență".

O intervenție a FMI ar prezenta totuși și numeroase avantaje. Fondul Monetar Internațional e din afara UE, deci neutru. "E mai ușor pentru el decât pentru autoritățile germane să-i ceară Greciei măsuri de austeritate", nota un alt economist, adăugând că FMI "dispune de o competență inegalată în acest domeniu, pe care Europa încă nu o posedă". Experiența a dovedit că atunci când piețele atacă o țară, adevăratul colac de salvare susceptibil să calmeze spiritele îl constituie intervenția FMI-ului. Iată deci că scenariul unei intervenții a Fondului Monetar Internațional în Grecia ar prezenta mai multe avantaje.

La 15 ianuarie 2010 guvernul grec a prezentat Comisiei Europene un program "de stabilitate și de creștere economică", menit să scoată țara din actuala criză financiară. Ministrul grec al Finanțelor a precizat că programul de ieșire din criză e un fel de "foaie de parcurs", care va asigura reducerea deficitului public și a datoriei publice. Ministrul s-a arătat conștient de faptul că în Grecia există probleme de structură, ceea ce a dus la un enorm deficit de credibilitate pe plan internațional. El a declarat că programul este ambițios, dificil, dar realist.

Practic, se prevede pentru anul 2010 un deficit public de 8,7% din PIB. În 2009, deficitul era de 12,7%. Datoria publică, una dintre cele mai importante din zona euro a fost în 2009 de 113,4% din PIB, iar ea va crește anul acesta până la 120,4%, ca să se stabilizeze apoi, în 2011 și să scadă începând din 2012.

Pentru a se atinge aceste cifre, cheltuielile publice, care reprezintă actualmente 52% din PIB vor fi reduse până la 47,7% în 2013. Se va pune capăt unor privilegii fiscale și vor fi luate măsuri severe împotriva fraudei fiscale. Vor fi reduse primele funcționarilor și cheltuielile în spitale.

Aceste măsuri de austeritate au trezit nemulțumiri în rîndul sindicaliștilor care au organizat demonstrații ample de stradă. Practic, Grecia a fost paralizată de o grevă de amploare. Mai toate instituțiile, de la școli la spitale, de la ministere la serviciile poștale au anunțat că se închid. Sindicatele din sectorul public și privat au făcut apel la o grevă de 24 de ore, pentru a respinge planul de austeritate, care îi atinge în primul rând pe salariați.

Guvernul elen era ferm convins ca nu e nevoie de un anumit sprijin financiar din partea UE, că necesarul de finanțare va fi acoperit pîna la mijlocul lunii martie 2010. Totuși, Ministerul Finanțelor din Germania a pregătit un plan de salvare a Greciei care prevedea un pachet de finanțare externă de 20-25 miliarde de euro, la care ar urma să contribuie toate statele membre din zona euro.

La 3 martie 2010 Guvernul grec a anunțat noi măsuri economice, menite să scoată țara din criza financiară. Este răspunsul Greciei la cererea comisarului european însărcinat cu Afacerile Economice și Monetare, Ollie Rehn, care a insistat pentru ca Executivul de să anunțe măsuri suplimentare de austeritate – deficitul public trebuie redus anul acesta la 8,7% din PIB.

Planul prevede în principal majorarea TVA cu 2%, care va trebui să aducă o creștere a PIB de 0,5% și 1,3 miliarde de euro în trezoreria statului. Alte măsuri au în vedere înghețarea pensiilor funcționarilor și a salariaților din domeniul privat, reducerea cu 30% a celui de-al 13-lea salariu și cu 60% a celui de-al 14-lea, încasat de unele categorii de funcționari. Taxele pe alcool și pe benzină vor crește, la fel ca prețul țigărilor, mai ieftine în Grecia decât în alte țări europene și care va face un salt de 63%. Impozitul imobiliar va fi și el majorat.

FMI a sprijinit noile măsuri bugetare prezentate de Guvernul de grec de Finanțe a anunțat un plan menit să aducă economii de 4,8 miliarde de euro. Acest plan prevede atat reducerea deficitului public cat și recaștigarea încrederii piețelor, evitand astfel prabușirea pur și simplu a economiei Greciei.

După cum am menționat, la început guvernul grec nu vedea necesitatea obținerii unul ajutor financiar din partea UE, însă înasprirea crizei l-a condiționat să apeleze la acest ajutor. Mai mult ca atat, două împrumuturi în valoare de 20 de miliarde de euro ajung la scandență în lunile aprilie și mai. Pe acestea ar trebui să le plătească europenii în cazul în care Grecia n-o poate face.Astfel Grecia a solicitat ajutor din partea Germaniei, Franței, chiar și SUA.

La început Germania s-a arătat reticentă privind un ajutor destinat Greciei, iar Atena s-a întors timid către Franța, dar conform planului european și Germania și Franța și Marie Britanie (țară ce nu se află în zona euro) ar trebui să sară în ajutor. Alte țări din afara zonei euro sunt de asemenea prevăzute să se implice în această operațiune de salvare financiară a unei economii a zonei euro. Astfel Uniunea Europeană pregătește un plan de salvare financiară a Greciei, la care vor participa Franța, Germania, Marea Britanie și alte țări care nu fac parte din zona euro.

În același timp, premierul grec a menționat că dacă UE nu-i va acorda un ajutor statului elen, Grecia va fi nevoită să ceară ajutor de Însă contractarea unor datorii internaționale presupune și dobînzi ridicate, fapt ce va înrautăți situația din Grecia, deoarece ea va fi nevoită să achite decenii la rand dobanzi exagerate, ceea ce ar condamna țara la o recesiune profundă și prelungită.

Astfel, summit-ul de primăvară al UE, care ar fi trebuit să se axeze pe economia europeană a următorilor zece ani și pe schimbările climatice a devenit o reuniune de criză privind situația Greciei. Un plan de salvare a țării a fost pus la punct de cei 16 șefi de stat și de guverne ai zonei euro, cu ocazia summit-ului european, iar planul combină împrumuturi europene cu un împrumut de la care împrumuturile vor fi acordate va fi una rezonabilă și nu va fi speculativă.

Acordarea unui astfel de ajutor financiar Greciei a trezit controverse. Economistul german Joachim Starbatty consideră că pachetul de ajutor extern reprezintă o subvenție interzisă de legislația europeană, deoarece dobânda de 5% oferită de liderii zonei euro pentru împrumutul de 30 de miliarde de euro promis anul acesta Greciei este mai mică decât randamentul de piață al obligațiunilor de stat ale Greciei. Și într-adevăr, Tratatul de nu permite așa-numitele pachete de bailout, în cazul în care unul dintre cele 16 state din zona euro se confruntă cu dificultăți financiare severe. Acestă înverșunare a germanilor împotriva sprijinului acordat Greciei e în parte motivată : Germania, care va avea cea mai importantă contribuție, în valoare de 8,4 miliarde de euro riscă în realitate să plătească și mai mult.

În aprilie 2010 s-a început un dialog între Grecia, FMI și UE. Ca rezultat pe lîngă ajutorul de 30 de miliarde euro din partea UE, Grecia va obține încă 15 mlrd euro din parte FMI. Însă pentru a obține acest ajutor s-a încheiat un acordul asupra programului de austeritate cerut de Atena între Guvernul grec, Comisia Europeană și FMI. Sunt prevăzute economii de 30 de miliarde de euro pe trei ani, pentru a readuce deficitul bugetar în limita de 3%.

Deci planul de austeritate a fost înăsprit și prevedea următoarele modificări:

a) în sectorul pensiilor, măsurile sunt următoarele: vârsta minimă de pensionare este de 60 de ani, se reduc pensionările anticipate. Vârsta legală de pensionare, care este acum de 65 de ani pentru bărbați și 60 de ani pentru femei, va fi legată de speranța medie de viață. Perioada minimă de contribuție va crește treptat de la 37 la 40 de ani, în 2015. De asemenea, pensiile vor fi ajustate, nu după ultimele salarii pe care le-a avut un angajat înainte de a părăsi câmpul muncii, ci în funcție de venitul mediu obținut de acesta de-a lungul activității sale profesionale;

b) în sectorul bugetar, noul pachet de măsuri de austeritate prevede înghețarea salariilor angajaților până în 2014, tăierea celui de-al 13-lea și al 14-lea salariu pentru bugetarii care câștigă peste 3.000 de euro pe lună și plafonarea acestor bonusuri la 1.000 de euro pentru cei cu remunerații sub acest prag. Sporurile fuseseră deja reduse cu 30% în cadrul precedentelor măsuri de austeritate. Diversele indemnizații de care beneficiau funcționarii și care reprezentau o parte importantă din venitul lor, vor fi reduse din nou, cu 8%, după ce au mai fost o dată diminuate anterior cu 12%;

c) în domeniul fiscalității, TVA-ul, deja majorat în martie cu 2%, va crește din nou de la 21% la 23%. Accizele pe carburant, țigări și alcool vor crește și ele cu 10%, în timp ce veniturile la bugetul de stat vor fi rotunjite grație unor noi taxe de mediu și pe licențele de jocuri de noroc sau celor percepute anual companiilor care au avut un profit considerabil.

d) reducerea investițiilor publice, precum și liberalizarea pieței transporturilor și a energiei;

e) în sectorul privat se va stabili un nou salariu minim pentru tineri și pentru șomerii de lungă durată.

În primul rând, deși programul de reformă este fără îndoială ambițios, dar în acelasi timp și unul realist, bazat pe un scenariu macroeconomic prudent (deci cu probabilitate de ameliorare a creșterii), dinamica unei datorii viabile reprezintă parte integrantă a planului de corectare fiscală. Atingerea țintelor fiscale ale programului de reformă este facilitată de reformele structurale fiscale.

În al doilea rând, agenda mai largă a reformelor structurale cuprinsă în programul de ajustare contribuie la sporirea potențialului de creștere pe termen mediu al Greciei, îmbunătățind astfel dinamica sustenabilității datoriilor. În plus, reforma sistemului de pensii sporește viabilitatea pe termen lung a finanțelor publice.

În al treilea rând, cei care susțin restructurarea datoriei Greciei au tendința de a subevalua costurile economice și politice de amploare ale unei astfel de măsuri. Restructurarea datoriei ar avea efecte negative severe asupra întregii economii și asupra sistemului financiar din Grecia, cu consecințe neprevăzute pentru întreaga zonă euro și economie globală.

În mai 2010 țările din zona euro și Fondul Monetar Internațional au ajuns la un acord asupra unui ajutor de 110 miliarde de euro, pe o perioadă de 3 ani, pentru a evita falimentul Greciei. Cea mai mare parte a sumei provine de la europeni. În schimb Grecia a acceptat să ia măsurile de austeritate cerute de organismele financiare, pe care premierul George Papandreu le-a calificat ca fiind “mari sacrificii”. UE va furniza Greciei 80 de miliarde de euro, în timp ce restul banilor vor proveni de

Astfel prima tranșă în sumă de 20 de mlrd de euro a fost acordate chiar în luna mai. De ce atîta grabă? Pentru că Grecia mai avea încă 2 săptămîni pană cînd va intra în incapacitate de plată. Cu alte cuvinte, pană pe 15 mai, cand e scadentă pe titlurile de stat, Grecia avea nevoie de 10 mlrd euro.

Dupa un val de măsuri de austeritate care a declanșat ample proteste în stradă, Grecia a reușit să caștige lauda Fondului Monetar Internațional, care consideră că statul elen a realizat un "start puternic" în ceea ce privește punerea in aplicare a unui program ce se întinde pe o durata de trei ani, cu reforme fiscale si structurale, care vizează depașirea crizei.

La etapa actuală, datorită măsurilor implementate, Grecia a reușit să-și reducă deficitul bugetar în raport cu PIB cu 6 puncte procentuale. De asemenea se prevede o majorare a perioadei de acordare a împrumutului de 110 miliarde euro de la 3 ani la 7,5 ani.

3.2.2 CONTRIBUTII PERSONALE

Criza economică mondială a afectat fiecare stat din Uniunea Europeană. De asemenea Grecia nu face excepție din această listă. Din contra, ea este considerată unul din statele cele mai afectatea de criza bugetară și cea a datoriilor. Grecia este veriga slabă a zonei euro. Atena are un sector public supradimensionat, ce consumă o bună parte a bugetului, și care este, în plus, corupt și ineficient, ceea ce ridică probleme serioase în colectarea taxelor, spre exemplu. De asemenea, Grecia are un important deficit al contului curent și o datorie publică ce depășește capacitățile de plată ale țării.

În anul 2010, noul guvern grecesc publică pentru anul 2009 o datorie publica de 113,4% din PIB și un deficit bugetar de 9,4%. Trebuie de menționat că normele pentru zona euro prevazute de Tratat sunt de 60% pentru datoria publică și 3% pentru deficit. Cum s-a ajuns la astfel de rezultate?

Asigurând un nivel înalt de viața a populației, îndeosebi al sectorului public, prin acordarea unor salarii generoase Grecia a ajuns în situația unui deficit bugetar, care urma să fie acoperit. Ca soluție s-a acceptat emiterea obligațiilor de stat, pentru obținerea mijloacelor financiare în scopul acoperirii acestui deficit bugetar. În același timp emiterea obligațiilor de stat, are ca rezultat creșterea datoriei publice. Transformarea unei datorii în monedă străină la o rată de schimb favorabilă a dus la un flux de venit în Trezoreria Greciei. Grecia a trebuit să îl ramburseze, dar plata datoriei a fost amânată până la expirarea termenului convenit. Această tranzacție a fost una de swap valutar, una din așa numitele instrumente derivate OTC, care implică bănci de investiții. Împreună, acestea formează o piață imensă și non-transparentă. Deci, Grecia a devenit atractivă pentru Goldman Sachs și JPMorgan, care urmau să obțină cîștiguri imense în urma scăderii euro.

Cu toate că mulți economiști consideră ca Goldman Sachs sunt cei vinovați în situația în care a ajuns Grecia, totuși ei nu sunt cauza principală a crizei declanșate. Ei doar au contribuit la înrăutațirea situației.

Totuși una din cauzele principale a declanșării crizei este economia subterană foarte dezvoltată, și mai ales în domeniul turismului, ramura care deține cea mai mare pondere în economia elenă. Si nu numai turismul, dar și ramurile adiacente, adică transportul, hotelurile, restaurantele, construcțiile. Se presupune că aceste fenomene sunt cauzate de organizarea neeficientă a sistemului de impozitare din Grecia. Din acest motiv, bugetul pierde o mare parte din veniturile încasate. Ca rezultat, statul nu poate face față cheltuielilor mari ale unui sistem generos de pensii și îndemnizații de șomaj.

O altă cauză este etatizarea economiei elene. Statul elen deține companiile energetice, poșta, companiile de transport și cazinourile, ceea ce a dus la creșterea necontrolată a deficitului bugetar.

Pe lîngă cauzele enumerate se mai poate de menționat și acea falsificare a datelor statistice prezentate organului Eurostat de către Grecia mulți ani la rând. În baza acestor date Europa își creea imaginea în ceea ce privește disciplina financiară a Greciei, și deci acorda credite Greciei, avînd încredere în datele statistice privind starea economiei elene. Dacă Grecia ar prezenta situația reale, criza ar putea fi prevenită.

De asemenea cauza crizei din Grecia poate fi privită și în moneda euro, așa cum consideră Matthew Lynn autorul cărții despre criza din Grecia. Problema apare din motivul că fiecare stat din zona euro are politica sa monetară, pe cînd Banca Centrala Europeană are o politică monetară unică pentru toate țările membre. Absența unor politici economice și bugetare comune, dar și a unor mecanisme instituționale de răspuns la criză reprezintă una din probleme zonei euro.

În fine, toate aceste cauze au dus la declanșarea crizei în Grecia, criză care poate fi caracterizată prin existența unul deficit bugetar cronic și o datorie publică enormă, la care statul elen nu poate face față, neavînd resursele financiare necesare. Din aceste considerente Grecia ar putea ajunge în situația unei incapacități de plată la data scadenței obligațiunilor, și deci ar putea avea loc un default. În această situație Uniunea Europeană ar trebui să intervină în rezolvarea acestei probleme. Default-ul unei țări din cadrul Uniunii Monetare ar descredita Uniunea și ar demonstra ineficiența acestei uniuni.

Însă unii finansiști sunt de părerea că Grecia nu reprezintă un pericol pentru zona euro, deoarece cota acestei țări în cadrul celor 16 state membre constituie doar 2,7%. Pe de altă parte, incapacitatea ei de plată ar putea trage după sine statele slabe din punct de vedere financiar ca de exemplu Spania și Portugalia. Ca rezultat va suferi întregul sistem bancar european, în primul rînd cel francez și german.

Implementarea riguroasă a măsurilor convenite și, acolo unde este posibil, depășirea obiectivelor propuse (de exemplu în ce privește execuția bugetară) este cheia pentru recâștigarea credibilității și corectarea dezechilibrelor. Reformele structurale, inclusiv continuarea procesului de liberalizare și de reglementare a mai multor sectoare, trebuie să continue pentru a facilita creșterea și ocuparea, și pentru a îmbunătăți competitivitatea.

Programul de reformă al Greciei, ambițios și implementat în avans, se află pe drumul cel bun pentru a facilita revenirea la stabilitatea macroeconomică și financiară, și la o creștere mai puternică și mai echilibrată pe termen mediu. Implementarea lui hotărâtă ar trebui să întărească credibilitatea și încrederea atât a cetățenilor cât și a investitorilor.

De mulți economiști criza din Grecia e considerată ca un “virus”, sau cum l-au numit “virusul Ebola” pentru continentul European. Astfel, țările cu probleme financiare au fost numite "PIIGS" (inițialele de , Irlanda, Italia, Grecia si Spania). Aceste state țări amenință stabilitatea economica din restul Europei cu datoriile lor excesive.

Criza datoriilor suverane în general, și cazul Greciei în special, au dezvăluit slăbiciuni sistemice în guvernanța economică a Uniunii Europene. Propunerile ambițioase ale Comisiei Europene pentru a întări guvernanța economică vor spori supravegherea fiscală preventivă, vor crea un cadru pentru combaterea dezechilibrelor macroeconomice aflate în stadiu incipient și, ca o ultimă soluție în cazul eșuării măsurilor preventive, vor crea un mecanism robust de soluționare a crizelor.

Criza din Grecia nu a reprezentat doar un punct de cotitură în dezvoltarea economică a țării, ci a oferit și un stimul necesar combaterii punctelor slabe structurale ale guvernanței economice a Uniunii Europene și a zonei euro.

CONCLUZII

Actuala criză financiară este considerată de politicieni, comentatori și experți rezultatul „lăcomiei“ și al „capitalismului sălbatic“. În realitate însă, ea nu este decât consecința firească a unui lung șir de politici intervenționiste care au subminat economia de piață.

Criza aceasta nu este una reversibilă, în sensul că nu ne vom întoarce de unde am plecat, când criza va fi depășită. Intrăm într-o eră internațională a creșterii reglementărilor pe piețele financiare, iar din perspectiva statelor – într-o perioadă prelungită de inflație mare și deficite mari.

Din păcate, România este țara în care lipsa reglementărilor și prostul management public fac să se materializeze de obicei previziunile pesimiste. Mai ales când restul lumii e în plină criză, e cazul să se ia măsuri de prevedere.

Din această perioadă de turbulențe și incertitudini, credem că programul de adoptare a euro va fi cea mai bună soluție de ieșire din criză . România trebuie să își mențină calendarul anunțat anterior pentru adoptarea euro, cu precizarea că intrarea la 1 ianuarie 2012 în mecanismul ratelor de schimb ERM-II și parcurgerea perioadei minime obligatorii de doi ani în interiorul acestui mecanism este condiționată de nevoia ca până în 2012, în România, trebuie făcute multe reforme, dar reforme adecvate și competente.

Dacă "doliul" economic din 1929 și-a găsit o modalitate de redresare, în ceea ce privește criză economică ce traversează întreaga lume în această perioadă, se încearcă aceleași metode de redresare: infuzii de capital și naționalizări puternice însă fără rezultate spectaculoase pe plan imediat.

Ambele crize au fost cauzate de specularea în exces a unor active financiare, în special acțiuni și imobiliare (să nu uităm, creditele subprime au declanșat această criză economică), active al căror preț a crescut complet necontrolat în ultimii 10 ani iar acum. În plus, este evident faptul că guvernele și diferitele instituții de reglementare nu au ținut pasul cu vremurile iar cadrul legislativ existent în unele domenii este complet depășit.

Nu știm nici când și nici cum se va termina această criză, însă sperăm ca în perioada următoare, în SUA se vor pune bazele unui nou „New Deal” prin care vor fi reglementate tranzacțiile la bursă, piața bancară și modul în care se evaluează valoarea activelor depuse drept garanții pentru credite.

La 80 de ani de la cea mai mare criză financiară din istorie, businessul mondial are nevoie de noi legi și reguli pentru a funcționa. Capitalismul în forma actuală și-a demonstrat limitele iar pentru a continua să producă bogăție, fundamentele acestuia trebuie ajustate. Sperăm că guvernele și investitorii vor învăța ceva din actuala criză mondială, dar acest lucru doar timpul ne-o va arăta.

În zilele noastre însă există mai multă bogăție, situația economiei mondiale este incomparabil mai bună decât a fost în urmă cu 80 de ani iar guvernele au fonduri pentru a lupta împotriva acestei crize.

BIBLIOGRAFIE

www.revistadestatistica.ro

http://businessday.ro/01/2009/marea-criza-economica

http://www.puterea.ro/news796/Anatomia-crizei/

http://www.adevarul.ro/actualitate/zece-vinovati-criza-economica-mondiala_0_22799628.html

http://crizafinanciara.com/criza-financiara/

http://old.cotidianul.ro/drama_economiei_grecesti_o_productie_wall_street-108426.html;

http://www.ziare.com/articole/criza+economica+grecia;

http://www.ziare.com/economie/stiri-economice/grecia-masurile-anticriza-incurajeaza-economia-subterana-1003608;

http://www.tirmagazin.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=2108:-criza-economica-din-grecia-un-efect-de-domino&catid=13;

http://www.europuls.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=428:grecia-uniune&catid=107:politica-economica&Itemid=1242;

http://crisis-blog.ru/crisis-pulse/vneocherednoj-sammit-es-byl-posvyashhen-grecii.html#ad;

http://www.newsland.ru/News/Detail/id/496570/cat/94/;

http://www.infomondo.ro/articol/moneda-euro-cauza-principala-a-crizei-din-ue-8578.html;

http://www.tititudorancea.com/z/crizadingreciaridicaintrebari.htm;

http://nraducanu.wordpress.com/2010/05/06/ce-se-poate-invata-din-criza-greciei/;

http://www.tititudorancea.com/z/bugetele_nationale_monitorizate_uniunea_europeana.htm

Sterian Dumitrescu – Economie mondiala, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1989

Ch. R. Morris, Criza economica si profetii ei, Editura Litera, 2014

Alex. D. Albu -Cooperare economica internationala, Ed. Expert, Bucuresti, 2004

Ionescu Nicolae -Saracii lumii saraci, Ed. Politica Bucuresti, 1988

Puiu Alexandru – Relatii economice internationale, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1983

Management in afacerile economice internationale, Ed. Independenta economica, 2002

Costin Murgescu -Criza economica mondiala, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,1986

Cristina Peicuti, Lumea in criza-erorile sistemului, Editura Polirom, 2014

Adrian Vasilescu, Biletul de iesire din criza, Editura Curtea Veche, Colectia Profit, 2014

BIBLIOGRAFIE

www.revistadestatistica.ro

http://businessday.ro/01/2009/marea-criza-economica

http://www.puterea.ro/news796/Anatomia-crizei/

http://www.adevarul.ro/actualitate/zece-vinovati-criza-economica-mondiala_0_22799628.html

http://crizafinanciara.com/criza-financiara/

http://old.cotidianul.ro/drama_economiei_grecesti_o_productie_wall_street-108426.html;

http://www.ziare.com/articole/criza+economica+grecia;

http://www.ziare.com/economie/stiri-economice/grecia-masurile-anticriza-incurajeaza-economia-subterana-1003608;

http://www.tirmagazin.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=2108:-criza-economica-din-grecia-un-efect-de-domino&catid=13;

http://www.europuls.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=428:grecia-uniune&catid=107:politica-economica&Itemid=1242;

http://crisis-blog.ru/crisis-pulse/vneocherednoj-sammit-es-byl-posvyashhen-grecii.html#ad;

http://www.newsland.ru/News/Detail/id/496570/cat/94/;

http://www.infomondo.ro/articol/moneda-euro-cauza-principala-a-crizei-din-ue-8578.html;

http://www.tititudorancea.com/z/crizadingreciaridicaintrebari.htm;

http://nraducanu.wordpress.com/2010/05/06/ce-se-poate-invata-din-criza-greciei/;

http://www.tititudorancea.com/z/bugetele_nationale_monitorizate_uniunea_europeana.htm

Sterian Dumitrescu – Economie mondiala, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1989

Ch. R. Morris, Criza economica si profetii ei, Editura Litera, 2014

Alex. D. Albu -Cooperare economica internationala, Ed. Expert, Bucuresti, 2004

Ionescu Nicolae -Saracii lumii saraci, Ed. Politica Bucuresti, 1988

Puiu Alexandru – Relatii economice internationale, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1983

Management in afacerile economice internationale, Ed. Independenta economica, 2002

Costin Murgescu -Criza economica mondiala, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,1986

Cristina Peicuti, Lumea in criza-erorile sistemului, Editura Polirom, 2014

Adrian Vasilescu, Biletul de iesire din criza, Editura Curtea Veche, Colectia Profit, 2014