Criterii Psihologice DE Alegere A Partenerului DE Viata LA Tineri

Psihologie

Criterii Psihologice DE Alegere A Partenerului DE Viata LA Tineri

Byadmin ianuarie 1, 2024

CRITERII PSIHOLOGICE DE ALEGERE A PARTENERULUI DE VIAȚĂ LA TINERI

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. CADRUL TEORETIC PRIVIND CRITERIILE PSIHOLOGICE DE ALEGERE A PARTENERULUI DE VIAȚĂ LA TINERI

Considerații psihologice în alegerea partenerului de viață

Teorii explicative ale atractivității interpersonale

Psihologia diferențială a sexelor

Relațiile de cuplu mediate pe computer

Concluzii capitolul I

CAPITOLUL II. CERCETAREA EMPIRICĂ A CRITERIILOR PSIHOLOGICE DE

ALEGERE A PARTENERULUI DE VIAȚĂ LA TINERI

2.1. Metodologia cercetării

2.2. Analiza cantitativă și calitativă a rezultatelor cercetării

Concluzii capitolul II

CONCLUZII

RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Actualitatea temei. La sfârșitul adolescenței, tânărul cunoaște sentimentul solitudinii în condițiile în care el și-a dobândit independența ori s-a îndepărtat parțial de părinți, dar nu a stabilit legături intime cu un partener. Disconfortul creat de singurătatea emoțională va fi depășit în urma stabilirii relațiilor apropiate cu o anumită persoană. Trecerea de la simplele contacte inter-umane la cunoștințe, prieteni și până la persoana iubită înseamnă parcurgerea unui drum adeseori anevoios, de durată variabilă, a cărui reușită depinde o multitudine de factori.

Persoanele se angajează în relații posibile, dezvoltând o serie de așteptări pozitive cu privire la acestea și la partenerii lor.

Mulți psihologi sociali au definit atracția ca fiind atitudinea favorabilă cu privire la o persoană țintă sau ca înclinația spre o anumită persoană (Shaver, 1987; E. Berscheid și E.H.Walster, 1978; T.L. Huston și G. Levinger, 1978).

Întrucât frumusețea stă în ochii privitorului, scopul nostru nu este acela de a vedea ce anume determină atractivitatea sau cum este aceasta influențată de contextul social, ci cât de importantă este aceasta în alegerea partenerului de viață. Astfel, atractivitatea a fost definită ca fiind „concepția unei persoane referitoare la aspectul fizic ideal, acela care oferă cel mai mare grad de plăcere simțurilor” (apud Hatfield, 2000). Dat fiind că membrii unui cuplu trăiesc într-un anumit context socio-cultural care-i influențează în alegerile lor, am dorit să vedem care sunt criteriile psihologice ce conduc spre selecția unui viitor partener de viață.

Dacă în societatea tradițională, alegerea partenerului marital revenea părinților tinerilor ce aveau o vârstă potrivită căsătoriei, și se făcea pe baza criteriilor socio-economice, în zilele noastre, alegerea partenerului revine tânărului. Până la decizia de a se căsători, un cuplu trece printr-o serie de stadii a căror depășire influențează decizia finală, aceea de a forma un cuplu conjugal.

Între femei și bărbați nu există doar diferențe morfologice, ci și psihologice. Aceste diferențe își pun amprenta asupra nevoilor noastre și, prin urmare, asupra comportamentelor pe care le inițiem în scopul satisfacerii acestor nevoi. Dacă bărbații au nevoie de sinceritate, de înțelegere, de fidelitate și iubire, femeile, în schimb, au nevoie de grijă, de înțelegere, devotament și siguranță.

Alegerea acestei teme pentru cercetare se leagă de observațiile pe care le-am făcut în viața de zi cu zi: există persoane care își aleg parteneri de sex opus și intră firesc în relații de cuplu și nu au dificultăți majore relaționale și persoane care, dimpotrivă, nu reușesc să-și găseasca perechea potrivită, acel ideal pentru ei, nu reușesc să-și construiască relații de cuplu satisfăcătoare, fie pentru că nu au abilitatea de a iniția relații de cuplu, fie pentru că nu pot menține o relație de cuplu o perioadă mai lungă de timp.

În alegerea partenerului de cuplu folosim mai multe criterii. Care sunt acestea și ce importanță are fiecare, cât de mult ne influențează unele aspecte mai mult sau mai puțin în decizia de a rămâne toată viața alături de o anumită persoană, sunt întrebările de la care a pornit cercetarea noastră.

Gradul de cercetare a temei. Problematica alegerii partenerului conjugal a fost cercetată de către cercetători precum: David Buss (1989)„Sex differences in human mate preferences: Evolutionary hypotheses testing in 37 culture”;Buss, D. M. (2003) “The Evolution of Desire. Strategies of Human mating”; Buss, D. M. (2007) “The Evolution of Human Mating”; Buss, D. M., Barnes, M. (1986) “Preferences in Human mate Selection”; Buss, D. M., Shackelford, T. D. (2008) “Attractive Women Want it All: Good Genes, Economic Investment, parenting Proclivities, and Emotional Commitment”; Peter Todd de la Indiana University și Geoffrey Millerde la University of New Mexico; Turliuc, M. N. (2004) “Psihologia cuplului și a familiei”; Noam Shpancer (2014); Davies si Kearckoff;

Cu toate acestea cercetări care ar evidenția criteriile psihologice de alegere a partenerului de viață la tineri nu au fost efectuate, în special pe teritoriul R.M.

Obiectul cercetării. Criteriile psihologice de alegere a partenerului de viață.

Scopul cercetării constă în identificarea criteriilor psihologice de alegere a partenerului de viață la tineri.

Obiectul și scopul cercetării ne-au permis formularea următoarei ipoteze:

Există diferențe semnificative din perspectiva gender privind criteriile de alegere a partenerului de viață.

Obiectivele cercetării.

Analiza abordărilor teoretice asupra alegerii partenerului de viață;

Determinarea aspectelor importante în alegerea partenerului de viață;

Determinarea diferențelor gender în alegerea partenerului de viață;

Analiza cantitativă și calitativă a datelor;

Elaborarea concluziilor și a recomandărilor.

Metodologia cercetării de față constă în ansamblul metodelor utilizate:

Metode teoretice: studiul bibliografic, analiza, sinteza, deducția.

Metode empirice: chestionarul „Criterii psihologice de alegere a partenerului de

viață”.

Metode de analiză și interpretare a datelor.

Valoarea teoretică: Sintetizarea și generalizarea informațiilor cu privire la criteriile de alegere a partenerului de viață la tinerii din Republica Moldova.

Valoarea aplicativă: În baza rezultatelor obținute, în urma aplicării chestionarului vor fi elaborate un set de recomandări atît pentru tinerii care urmează a face o alegere a viitorului partener de viață, cît și pentru pentru psihologii care oferă consilieri de cuplu și familie.

Cuvinte-cheie: alegere, partener, soț, soție, similaritate, complementaritate, atractivitate, relație, criteriu psihologic.

Structura lucrării: prezenta lucrare de licență conține adnotări în limbile română și engleză, cuprins, introducere, două capitole, concluzii, recomandări, bibliografie (38 de surse) și anexe (1); încadrează 10 figuri grafice și 7 tabele.

CAPITOLUL I

CADRUL TEORETIC PRIVIND CRITERIILE PSIHOLOGICE DE ALEGERE A PARTENERULUI DE VIAȚĂ LA TINERI

1.1 Considerații psihologice în alegerea partenerului de viață

Ne naștem, de obicei, într-o matrice bipolară (cuplul parental), substitut arhetipal al “diadei divine” (C.G.Jung, 1994). Continuăm marea aventură a existenței devenind noi înșine personalități polarizate masculin sau feminin, identități psihosexuale conștiente de sine. Ne exprimăm prin sex-roluri și ne integrăm social, sub semnul a ceea ce ne rămâne specific întreaga viață: apartenența fundamentală la unul dintre sexe. Apoi încercăm să ne găsim perechea, deoarece dimensiunea noastră psihologică este marcată profund de șansa de a fi și a te revela în cadrul conviețuirii, ca bărbat sau ca femeie. Aspirăm către structura arhetipală (“masculin- feminin”, “bărbat-femeie”) bazată pe polaritatea principiilor, pe complementaritate, căutând partenerul cu ajutorul căruia să ne dezvoltăm sexual, afectiv, mental și spiritual unul prin intermediul celuilalt.

Alegerea partenerului are la bază, în general, o combinație între nevoia de stabilitate afectivă și materială, îmbunătățirea statutului social și dorința de împlinire pe plan social.

Alegerea partenerului este o decizie important, rezultat al unui proces complex, nu întodeauna înțeles și obiectivabil, bazat mai ales pe conștientizarea propriilor sentimente, dar influențat esențial de părinți, prieteni, societate.

Alegerea liberă a partenerului bazată pe dragoste romantică este o realitate a timpului nostru. Dar, dincolo de ea, operează o gamă largă de factori care fac din respectiva alegere una nu atât de liberă. În opțiunea indivizilor pentru un partener nu se manifestă indiferența față de criterii precum vârsta, profesia, statutul social, etnia, religia.

Dacă în societățile arhaice și tradiționale mariajul era o afacere ce satisfăcea interesele foarte prozaice ale familiei, tribului ca întreg, actualmente, datorită factorilor psihologici, economici, politici, socioculturali, alegerea partenerului de viață este din ce în ce mai mult o problemă a individului în cauză.

S-a observat că algerea partenerului este un act la care concură mai mulți factori, dintre care cei mai importanți sunt de ordin sociologic, antropologic și psihologic. Aceștia sunt însă, de regulă, intricanți, iar ceea ce domină în algerea partenerului sunt asemănările semnificative dintre aceștia. Este stabilit faptul că indivizii nu se căsătoresc la întâmplare, iar algerea partenerului se face dintre indivizii care-i sunt asemănători. Această alegere este denumită “alegere pozitivă” întrucât ea se bazează pe o atracție reciprocă, având la bază asemănarea celor două persoane care vor constitui viitorul cuplu marital. Fenomenul este cunoscut sub numele de homogamie.

Factorii psihologici implicați în alegerea partenerului au o semnificație particulară. Una dintre caracteristicile cel mai frecvent întâlnite este coeficientul de inteligență (QI), semnalat de numeroși autori (R.J. Garrison, V.E. Anderson si S.C. Rees, Ch. Susanne).

Între modelele alegerii partenerului se distinge teoria stimul – valoare – rol a lui B. MURSTEIN care distinge 3 stadii succesive în procesul adoptării deciziei maritale:

Stadiul stimulilor: prima impresie, atracție interpersonală etc.

Stadiul valorilor: atitudini, credințe compatibile sau nu.

Stadiul rolurilor: testarea compatibilității rolurilor (cât de bine se potrivesc)

evaluarea prealabilă a șanselor celuilalt de a răspunde așteptărilor.

După L. Szondi, alegerea partenerului are, de regulă, un caracter de atracție inconștientă.

Russel susține că mecanismele de selecție a partenerilor cuplului marital sunt influențate de experiențele anterioare ale indivizilor și de sentimentele de dragoste.

Psihologul D.Adams, studiind perechi de studenți, consideră că prima impresie se bazează pe trăsăturile exterioare cum ar fi: atracția fizică, comunicabilitatea, interesele comune. Relațiile dintre parteneri devin mai puternice datorită reacțiilor celor din jur, obținerii unui statut, senzațiilor de bine unul în prezența celuilalt. Ca rezultat ei își asumă anumite responsabilități, ceea ce contribuie la cunoașterea mai aprofundată a valorilor și intereselor celuilalt.

Alegerea partenerului este, în primul rând, rezultatul unei afinități sau al unei atracții emoțional – afective, care pune în mișcare atracția, sau dorința erotico-sexuală.

La baza alegerii partenerului se află un model de “imagine ideală de partener” pe care persoana respectivă, bărbat sau femeie, și-a construit-o deja. Imaginea ideală a partenerului se formează înca din perioada copilăriei și se consolidează în adolescență. Primele modele sunt părinții sau frații și surorile, la care se raportează, prin comparație, ca “modele de referință”, viitorii posibili parteneri.

La început partenerii “își fac concesii reciproce”, căutînd să se ajusteze în conformitate cu “modelele ideale” de parteneri ale fiecăruia dintre ei, refuzând să vadă defectele celuilalt. Acest proces se desfașoară în conformitate cu schema următoare:

corespondență

Cuplu stabil

Din schema anterioară rezul adolescență. Primele modele sunt părinții sau frații și surorile, la care se raportează, prin comparație, ca “modele de referință”, viitorii posibili parteneri.

La început partenerii “își fac concesii reciproce”, căutînd să se ajusteze în conformitate cu “modelele ideale” de parteneri ale fiecăruia dintre ei, refuzând să vadă defectele celuilalt. Acest proces se desfașoară în conformitate cu schema următoare:

corespondență

Cuplu stabil

Din schema anterioară rezultă faptul că trebuie să se decidă câte tipuri de “relații de corespondență” sunt între cei doi parteneri (P1 și P2), după cum urmează:

Corespondență între cele două modele de referință (nivelul social, economic, clasa socială, credințe religioase, mentalitate, nivelul de cultură, profesiunea, valorile și principiile morale, modelul de educație etc.);

Identificarea imaginii ideale a fiecărei persoane cu partenerul (imaginea ideală a P1 cu P2 și invers);

Atracția reciprocă între cele două persoane (P1 și P2), care să realizeze și să întrețină comunicarea și, respectiv, cuplul marital.

Pines (1999) consideră că există categorii devariabile care influențază îndrăgostirea și alegerea partenerului la nivel consțient și anume:

Variabile situaționale

Proximitatea

Nivelul de excitare emoțională

Trăsăturile de personalitate ale persoanei vizate.

Frumusețea fizică

Variabile relaționale

Similaritatea

Reciprocitatea în relație

Satisfacerea nevoilor

Aron (1989) evidențiază 11 factori care influențează alegerea partenerului:

Similaritate în atitudini, background, trăsături de personalitate;

Proximitate geografică;

Caracteristici dezirabile ale personalității și înfățisării;

Afecțiune reciprocă sau faptul că celalalt ne place;

Satisfacerea nevoilor;

Excitația fizică și emoțională, experimentarea neobișnuitului;

Influența socială, normele sociale și aprobarea oamenilor din cercul nostru;

Anumite elemente cheie în voce, ochii, postura, modul de a se mișca al partenerului;

A fi gata pregătit pentru o relație;

Misterul situației sau persoanei.

Elizabeth McClintock, un sociolog de la Universitatea Notre Dame din SUA, studiază impactul atracției fizice și a vârstei asupra selecției partenerului. Într-unul din studiile sale, ce a fost publicat în jurnalul Biodemography and Social Biology, McClintock studiază efectele puterii de atracție asupra adulților tineri, descoperind diferențe între cele două sexe. De multe ori, formarea unui cuplu este conceptualizată drept un proces competitiv de potrivire în care indivizii tranzacționează bunurile lor pentru cele ale partenerului, încercând să găsească cel mai dezirabil partener și cea mai satisficătoare relație în funcție de propriul capital. Această metaforă împrumutată din economie a fost folosită pentru a înțelege “piața căsătoriilor”, fiind studiate mai ales schimburile de poziție socială și de venit pentru alte resurse dorite, precum atracția fizică, însă mecanismul poate fi folosit pentru a înțelege formarea cuplurilor și în cazul persoanelor care nu se căsătoresc. Studiul realizat de McClintock arată că frumusețea fizică poate fi, într-adevăr, tranzacționată pentru poziția socială și pentru resurse financiare, însă acest bun mai este folosit și pentru a stabili gradul de angajament într-o relație și progresul activității sexuale. Iată câteva dintre descoperirile cercetătoarei: Femeile foarte atrăgătoare sunt mai predispuse la formarea de relații exclusive, preferând acest tip de relații în dauna relațiilor pur sexule. Această diferență se datorează faptului că femeile foarte atrăgătoare folosesc puterea sporită pe care o au pe „piața de parteneri” pentru a controla relațiile pe care le formează.

Un alt studiu realizat de McClintock testează și respinge stereotipul „soției trofeu”, conform căruia femeile tranzacționează frumusețea pentru poziția socială a bărbatului. Evident, acest lucru se întâmplă uneori. Alte studii sugerează că acest lucru se întâmplă adesea în rândul oamenilor normali, cercetătorii subliniind că frumusețea femeii și poziția socială a bărbatului prezintă o corelație.

Cercetătoarea susține că studiile precedente au ignorat doi factori importanți: În primul rând, persoanele cu o poziție socială ridicată sunt, în medie, mai atrăgătoare – poate pentru că au șanse mai mici să fie supraponderale și pentru că își permit să meargă la dentist, dermatolog etc. În al doilea rând, cel mai puternic element în ce privește alegerea partenerului este similitudinea – fie că este vorba despre educație, rasă, religie sau putere de atracție. După ce acești doi factori au fost luați în calcul, cercetarea lui McClintock arată că nu există, de fapt, o tendință generală a femeilor de a tranzacționa frumusețea pentru bani. Nu s-au identificat dovezi de tranzacții de acest tip, în schimb au fost găsite dovezi puternice ce validează ipoteza potrivirii. Cu puține excepții, marea majoritate a cuplurilor aleg parteneri care sunt asemănători atât în poziție socială cât și în frumusețe.

În cazul în care modelul real se deosebește radical de modelul ideal, iar așteptările de la viața de cuplu nu s-au realizat, atunci în relația de cuplu intervine perioada de criză. Din acest considerent, cu cât mai atenți vor fi tinerii în momentul alegerii partenerului de viață, cu atât viața de cuplu va fi mai armonioasă.

1.2 Teorii explicative ale atractivității interpersonale

Atractivitatea fizică a fost definită ca reprezentând „concepția unei persoane referitoare la

aspectul fizic ideal, acela care oferă cel mai mare grad de plăcere simțurilor”. Hatfield și Sprecher (1986), susțin că oamenii își aleg partenerii în funcție de propria lor atractivitate. Nu căutăm parteneri cu mult mai atractivi întrucât ne este frică de posibilitatea de a fi respinși, dar și pentru a realiza un echilibru între parteneri.

Cercetările clasice referitoare la alegerea partenerului de viață s-au centrat pe explorarea motivației conștiente, astfel conturându-se câteva teorii care explică filtrele alegerii partenerilor. Potrivit teoriilor clasice, alegerea partenerului devine un proces de „filtrare”. Davies și Kearckoff (apud Mitrofan, Ciupercă, 2009), susțin că decizia maritală este rezultatul unei selecții pe cinci paliere, în care câmpul alegerilor este succesiv îngustat până când alegerea finală este făcută, astfel:

Filtrul proximității: operând în alegerile tradiționale ale partenerilor de viață, pe baza îngustării posibilităților de prospectare (partenerii potențiali la care ești expus);

Filtrul similaritate-complementaritate: bazat pe teoria asemănării (Mowrer) și teoria nevoilor complementare a lui R. Winch. Pe baza lor s-a dezvolatat al treilea sistem de operare în selecția partenerului, numit complementaritatea;

Filtrul atracției personale: în care înfățișarea fizică satisfice nevoile estetice ale partenerului și existența unui beneficiu al celui care se asociază cu o persoană atractivă, prin faptul că o parte a aprecierii positive față de aceasta se va răsfrânge asupra partenerului;

Filtrul compatibilității: unde dragostea romantică, dorința sexuală, armonia bioenergetică, “scânteia biochimică” a atracției fizice dezvăluie pe rând secretele afinităților elective;

Filtrul alegerii: bazat pe conștientizarea motivelor de atracție față de o persoană de sex opus, cristalizându-se prin alegerea partenerului.

Aspectele precedente fiind implicate conștient în alegerea partenerului, următoarele aspecte implicate în dinamica alegerii partenerului sunt inconștiente:

Transferul de excitabilitate nervoasă (arousal). În urma unor cercetări s-a constatat că

persoanele aflate în situații care le provoacă frică, oboseală, excitabilitate, tensiune nervoasă pot interpreta această stare ca fiind un efect al îndrăgostirii, dacă în preajma lor se află o persoană atractivă. În psihologia socială aceste fenomene sunt explicate prin ipoteza atribuirii eronate a excitabilității (Iluț, 2005).

Atractivitatea fizică este un alt aspect pe care se poate baza o alegere partenerială.

Frumusețea fizică a fost întotdeauna un factor de atracție erotică. Importanța factorului “atractivitate fizică” este ponderată de urmatoarele variabile:

Accesibilitatea virtualului partener;

Încrederea în sine a celui care alege;

Compatibilitatea percepută și contextul social în care se produce alegerea.

Un alt fenomen care poate întări o alegere este ceea ce psihologii sociali numesc:

Efectul „Romeo și Julieta”. Cercetările au relevat că intervenția de opoziție a părinților în

cristalizarea unor prietenii, iubiri îi poate determina pe tineri să meargă mai departe cu relația lor, nefiind influențați de părerea părinților.

Efectul „greu de cucerit”. Fenomenul „jocul de-a greu de cucerit” se înscrie în același

areal explicativ ca cel anterior. În conștiința comună circulă vorba că bărbații sunt atrași de femei care dau impresia că sunt greu de cucerit. Experimentele nu o confirmă ca regularitate, deoarece intervine realismul perceptiv în alegeri (bărbații își dau seama de riscul de a fi respinși). Varianta cea mai atractivă pentru un bărbat este dată de „femeia greu de cucerit care este interesată doar de el” (după P. Iluț). Oamenii gândesc astfel: cu cât voi avea ceva care este greu de cucerit cu atât înseamnă că sunt mai valoros. Este un mecanism general uman prezent deci și la bărbați și la femei. Teoria costuri – beneficii explică acest efect astfel : cei ce afișează că sunt greu de cucerit sunt efectiv greu accesibili pentru că se percep fiind valoroși, iar fiind valoroși devin atractivi.

Comparativ cu alte atitudini, atracția interpersonală este probabil mai puțin cognitivă, mai puternic afectivă și cu consecințe comportamentale mai ușor identificabile. Componenta cognitivă a atracției față de o persoană poate include percepția competenței sale, aprecierea conform căreia multe din credințele sale sunt similare cuale noastre sau evaluarea abilității sale de a ne oferi recompense sociale. Componenta afectivă sau emoțională a fost recent (re)pusă în drepturile ei. Ea include valoarea acordată calităților partenerului, plăcerea produsă de recompensele primite și acea “reacție chimică” subtilă, indefinibilă, numită “dragoste la prima vedere”. Componenta comportamentală poate include dorința de a ajuta cealaltă persoană, cuvintele utilizate pentru a o descrie altcuiva, reacțiile voluntare și involuntare față de acesta.

TEORIILE ATRACTIVITĂȚII INTERPERSONALE

TEORIA RECOMPENSELOR

Spre deosebire de unele comportamentele de întrajutorare (în mod deosebit de cele altruiste), independente de recompensele externe, atracția interpersonală este puternic dependentă de recompensele reciproce. De altfel, marea majoritate a teoriilor atracției susțin că ea are la bază experiențele recompensate ale indivizilor. A. Lott și B. Lott (1974), spre exemplu, arătau că o persoană poate recompensa prin:

Faptul că ne susține, înțelege sau ne acordă atenție;

Prin caracteristicilesale plăcute precum: frumusețea, inteligența, umorul etc.;

Prin faptul că ne asigură accesul la recompense externe, cum ar fi: banii, statutul ori informațiile.

Pentru ca atracția să se producă este nevoie ca rezultatele (recompensele) obținute să depășească media rezultatelor anterioare și să constituie cea mai bună variantă a interacțiunilor prezente.

Atracția poate fi explicată și prin asociațiile de asemănare, contrast sau contiguitate spațio temporală. Grație lor, ne putem simți atrași de o persoană pe care o asociem cu experiențe

recompensatoare chiar și în absența recompenselor directe. Spre exemplu, ne putem simți atrași brusc de o persoană datorită producerii unei asociații prin asemănare – rapidă și adesea inconștientă – în virtutea căreia, noi evaluăm similaritatea dintre persoana nou întâlnită și una din cele deja cunoscute și atractive.

TEORIA ÎNTĂRIRII AFECTULUI

Modelul întăririi afectului susține că sentimentele pozitive trăite de cineva în prezența unei persoane sporesc atracția resimțită față de acea persoană, în timp ce sentimentele negative diminuează atracția. Byrne a propus chiar o lege a atracției, care stipulează că atracția față de un obiect sau o persoană, X, este o funcție liniară pozitivă a proporției întăririlor primite (sau anticipate) din partea lui X. În urma experimentelor pe care le-a efectuat, D. Byrne a concluzionat că indivizii sunt atrași mai ales de persoanele care au atitudini similare cu ale lor.

TEORIA ECHILIBRULUI

F. Heider, sublinia că oamenii caută consistența sau echilibrul dintre gândurile,sentimentele și relațiile lor sociale. Între doi parteneri, echilibrul – creat de reciprocitatea dintre ceea ce oferă și ceea ce primesc – este perceput ca fiind plăcut, atractiv.

Dincolo de beneficiile explicațiilor oferite de toate aceste teorii, ele prezintă și importante

neajunsuri. Se omite faptul că procesul atracției cunoaște o mare variabilitate interindividuală.

Deasemenea, o altă limită a modului în care atracția a fost studiată și măsurată este legată de variabila temporală. Majoritatea studiilor asupra atracției, efectuate în condiții de laborator, sunt realizate în cadrul unei singure ședințe experimentale și doar puține dintre ele au mers în ideea repetării lor de-alungul unei perioade lungi de timp. Multe din relațiile studiate au fost de scurtă durată: prima impresie, prieteniile accidentale etc. În aceste condiții, supus analizei a fost doar momentul declanșării atracției, nu și menținerea acesteia în timp. Doar mai recent, studiul relațiilor intime (al diadelor formate din parteneri de sex opus, interdependenți) persistente în timp a devenit mai substanțial. Interdependența dintre membrii unei diade este indicată de faptul că partenerii au un impact frecvent unul asupra celuilalt, într-o mare varietate de activități, pentru o perioadă relativ lungă de timp, fiecare nouă întâlnire având un impact puternic asupra ambilor parteneri.

Dintre persoanele de care ne simțim atrași, doar unele trezesc în noi dorința de a stabili relații apropiate și doar cu unele ajungem să formăm un cuplu.

Înfățișarea fizică este un determinant al simpatizării în interacțiunea de zi cu zi, este unul din factorii relaționați cu atracția interpersonală. Aparența fizică este un aspect important al modului cum o persoană este văzută de alta. Oamenii fizic atrăgători sunt simpatizați mai mult, iar conduita lor este interpretată mai pozitiv decât conduita celor neatrăgători. Ei sunt aleși ca parteneri mai frecvent decât cei mai puțin atrăgători.

Atractivitatea fizică corelează pozitiv cu cantitatea de interacțiuni cu sexul opus, dar relațiile dintre aceste variabile și conduita socială sunt mai complexe. Deși, obiectiv, atracția fizică este o valoare de necontestat, mulți alți factori de personalitate determină atracția interpersonală: umorul, inteligența, sociabilitatea, capacitatea expresivă nonverbală. Standardele de frumusețe se schimbă de-alungul evoluției culturilor. Atractivitatea fizică nu asigură, pe viață, o relație de înaltă calitate. (Golu F.).

Cu timpul, aparența corpului sau a feței persoanei pare să se schimbe, frumusețea fizică poate să atragă sau să respingă. Frumusețea este mai degrabă un construct sociocultural, decât unul biologic. La baza elaborării lui se află mecanismele subtile de atribuire social prin care conferim persoanei un fizic atrăgător, calități moral-psihologice care o înfrumusețează și îi întăresc atributul atractivității.

Numai trecute prin filiera conduitelor, stereotipurilor și modelelor sociale, calitățile fizice sunt investite cu atributul valoric al frumuseții și convertite în modele ale atracției interpersonale.

Desigur, pe traseul acestor metamorfoze, pot surveni distorsiuni, iluzii, erori. Vedem adesea la cineva nu calitățile lui reale, desprinse obiectiv, la rece, ci calitățile proiectate de noi asupra lui, pe care ne-a plăcea să le aibă. Ne oprim la unele caracteristici superficiale, cum este aspectul fizic, pe care le supraevaluăm prin mecanismul atributiv al proiecției și lunecăm, pe de o parte greșit, în relația cu partenerul. Însă, ca oameni, avem calitatea de a învăța să depășim criteriul superficialității și să direcționăm judecata către indicatori mai relevanți, mai veridici, mai semnificativi. (Golu F.)

Z. Wanderer și E. Fabian, sugerează o cale pentru formularea ideilor despre ce dorim de la partener, întocmind o listă evantai cu trasături dezirabile. Această listă va conține idei referitoare la:

Aspectul exterior (înălțime, ochi, păr, etc);

Trăsături de personalitate (inteligența, încredere, umor, etc, )

Potențialul economic sau bogăție (carieră potențială sau realizată, viitor prospectat, moșteniri);

Credințe și valori (atitudini față de sex-rol, credință religioasă, valori care orientează comportamnetul individual)

Interese speciale și abilități (bridge, ski, muzică, etc)

Lista se divide în două tipuri de răspunsuri:

“Trebuie”, cuprinzând itemi la care nu putem face compromisuri;

“Este bine și”, cuprinzând itemi cu caracteristici de care ne putem dispensa.

1.3 Psihologia diferențială a sexelor

Dintre toate diferențele psihologice pe care le au bărbații și femeile, cele mai semnificative diferențe sunt în domeniul sexual și romantic în cadrul unei relații. De exemplu, bărbații par mult mai interesați decât femeile în relațiile de împerechere pe termen scurt, care exprimă dorința sexuală mai mult decât femeile care preferă întâlnirile scurte romantice care nu au profunzime emoțională și angajamentul temporal asociat cu relație pe termen lung sau relațiile maritale (Buss și Schmitt 1993).

Unul dintre primii care a încercat să explice procesul alegerii partenerului, a fost psihanalistul S.Freud. Teoria psihanalitică presupune existența unei atracții pe care copiii o manifestă față de părintele de sex opus. Din aceste considerente mulți băieți își doresc ca partenera de viață să fie precum mama, iar fetele foarte frecvent acordă atenție tinerilor care seamănă tatălui.

În alegerea partenerului de cuplu bărbații au impresia că ei sunt cei care decid. Cu emanciparea femeii însă, de cele mai dese ori, ele aleg partenerul. De aceea, după modelul Evei, femeile iau decizii pripite, comit greșeli în alegerea partenerului de viață. În consecință, la etapa contemporană, conform statisticii, fiecare a treia căsătorie se destramă. Inițiatorul în desfacerea căsătoriei, până la 80% din cazuri, este de asemenea femeia (Savca Lucia).

Jung considera că psihicul este androgin și că este format din elemente complementare

masculine și feminine. În psihicul fiecărui bărbat există o femeie interioară, anima, iar în psihicul

fiecărei femei există un bărbat interior, animus. Jung era de părere ca anima unui bărbat este întruchipată de mama sa, iar animus al unei femei este întruchipat de tatăl acesteia. Atunci când un bărbat întâlnește o femeie care îi amintește de anima sa, reacția acestuia este una imediată și puternică. El proiectează asupra ei imaginea inconștientă iar apoi el nu mai vede femeia reală, așa cum este ea, ci doar proiecția ei. Dacă, așa cum se întâmplă de obicei, acest bărbat îi reamintește femeii de animus al ei, atunci și ea proiectează asupra lui imaginea inconștientă. Această proiecție reciprocă este experimentată de ambii parteneri atunci când se îndrăgostesc.

Diferențele dintre baiat și fetiță sunt evidente încă din preistoria complexului Oedip. Pentru fetiță, cât și pentru băiat mama este primul obiect al dragostei, așa că, pentru a-și orienta dorința către tată, fetița trebuie să se detașeze mai întâi de mama. Calea către complexul Oedip este deci mai lungă și mai complicată la fată decât la băiat, dupa Freud. Un complex Oedip nerezolvat poate fi responsabil de alegerea unui partener semnificativ mai vârstnic, ca o reeditare a relației oedipiene, atunci interzise, cu tatăl. Chiar la un partener de aceeasi vârstă, femeia poate căuta în mod inconștient trăsături ale tatălui său, uneori, din contra, trasături total opuse acestuia, în acest caz într-o încercare de depășire a interzicerii oedipiene prin alegerea unei anti-figuri paterne. Pe de altă parte, dorința de copil care, conform teoriei psihanalitice, vine să înlocuiască dorința de penis, marchează existența feminină și viața sa erotică. Pentru femeie a dori un copil cu omul iubit este o dovadă a iubirii, ea așteptând de la bărbat aceeași dorință de copil ca semn al afecțiunii sale. Și în alegerea partenerului de către femeie își poate spune cuvântul ideea de copil, fiind preferați în mod mai mult sau mai puțin conștient partenerii care pot oferi o soliditate afectivă, dar și materială, necesare creșterii unui potențial copil.

Atributele pe care le caută femeile și bărbații la parteneri sunt foarte susceptibile la

influența culturii, modei și circumstanțelor. Bărbații își aleg partenere corespunzător următoarelor criterii: vârstă, fertilitate, trăsături cât mai feminine, buze pline și un ten curat, iar femeile își aleg partenerii cu umeri lați, atletici, potenți sexual, cu trăsături masculine clar conturate, capabili să se descurce în viață, să le susțină și să fie inteligenți.

David Buss, a realizat o cercetare socioculturală de proporții încercând să determine ce caută bărbații și femeile la parteneri. El arată că o regulă universală este că bărbații preferă o femeie tânără cu forme bine conturate și o piele netedă. Femeile, pe de altă parte, acordă o importanță mai mare averii bărbatului și capacității sale de a le oferi siguranță materială. Criteriile divergente folosite de bărbați și femei reflectă motivațiile diferite în „jocul iubirii” – bărbatul are nevoie de o parteneră care îi poate oferi mulți copii sănătoși și care este suficient de puternică pentru a-i îngrijii, în timp ce femeia se pare că are nevoie de un bărbat care să îi poată oferi siguranță materială și să o protejeze pe ea și pe copii.

Nefiind mulțumiți cu un aspect diferit, bărbații și femeile au conspirat pentru a se comporta diferit. Aceste diferențe de comportament oferă bărbaților și femeilor un mod de a-și sublinia identitatea sexuală și de a fi mai atractivi pentru sexul opus. Când un bărbat încearcă să pară mai atrăgător pentru o femeie, există o probabilitate foarte mare ca el să afișeze comportamente tipic masculine – să stea cu picioarele depărtate, întinzându-și tălpile până în spațiul comun, să își desfacă brațele și să creeze impresia generală că are nevoie de mult spațiu pentru constituția sa masivă. De asemenea își va schimba mai des poziția corpului, postura, se va folosi de mâini pentru a sublinia ceea ce spune și își va îndeparta mâinile de pe corp. Spre deosebire de el, gesturile unei femei se vor îndrepta mai degrabă spre corpul ei. Pentru a părea mai feminină, ea va fi înclinată să facă mișcări lente, gesturi modeste și să își țină picioarele apropiate unul de altul pentru a cultiva impresia că are nevoie de mai puțin spațiu fizic pentru corpul ei. În privința expresiilor faciale totuși situația tinde să se inverseze, femeia fiind veselă și plină de viață în timp ce bărbatul încearcă să dea impresia că este mai controlat.

O cercetare experimentală a fost realizată pe un eșantion de 102 tineri necăsătoriți, studenți la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți, facultatea Pedagogie, Psihologie și Asistență Socială, cu vîrste cuprinse între 18-23 ani; raportul procentual cu privire la distribuirea pe sexe a subiecților se prezintă sub forma: 28,4% reprezentanții sexului masculin și 71,6% – sexul feminin. La vîrsta de 18-23 ani tinerii și-au schițat imaginea partenerului prin prisma reliefării a câtorva factori de importanță în alegerea partenerului, potențial soț/soție. Printre factorul cel mai apreciat se enumeră interesele comune ale ambilor parteneri, unde 31,2% din tineri recunosc importanța acestuia prin afirmarea faptului că s-ar simți atrași de reprezentantul sexului opus în măsura în care acesta interesele ambelor părți ar corespunde. Printre altele, interesele comune se manifestă ca factor de importanță reală pentru stabilitatea unei căsătorii, constituind punctul de pornire inițial care apropie soții unul de celălalt.

Teoria trebuințelor complementare, adeptul fiind R.Wounch, susține că în momentul alegerii partenerului, fiecare caută pe cineva care ar fi apt să-i satisfacă trebuințele. Partenerii trebuie să posede trăsături sociale asemănătoare și să se completeze reciproc din punct de vedere psihologic. Potrivit acestei teorii, de exemplu, bărbatul puternic va prefera o parteneră blândă, iar bărbatul liniștit – o femeie directă și energică.

În unele studii s-a încercat să se elucideze care sunt preferințele bărbaților în ceea ce privește femeile. Bărbații pun mare preț pe atractivitatea fizică a femeilor. Una dintre explicații este că femeile cu talie subțire, apreciate cu atractivitate de către bărbați, sunt percepute și mai tinere, sănătoase și mai apte pentru reproducere, deci mai preferate ca partenere de dragoste și căsnicie. La rândul lor femeile răspund pozitiv mai degrabă la caracterul și abilitățile bărbaților decât la aparența fizică, pentru că aceste calități asigură în mai mare măsură, pe lângă reproducere, resurse materiale și spirituale, protecție și un mediu prielnic pentru mamă și copii.

Psihologii evoluționari au făcut clare predicțiile despre cum bărbatul și femeia ar trebui să difere la alegerea partenerului în dependență de anumite trăsături pe care le doresc de la parteneri, astfel bărbații preferă partenere cu trăsături care semnalează valoarea lor reproductivă, trăsături ca tinerețe și aspectul fizic plăcut, iar femeile preferă parteneri cu trăsături care semnalează potențialul lor pentru resursa de dobândire, trăsături de ambiție și statut. Cu aceste strategi, ambele sexe aleg parteneri care sporesc succesul lor reproductiv.

1.4 Relațiile de cuplu mediate pe computer

Tot mai mulți moldoveni încearcă să-și găsească jumătatea departe de realitatea în care trăiesc. Petrec ore întregi în fața calculatorului, alegând poze, cercetând siluete, analizând gânduri. Ceva timp în urmă, rețelele de socializare erau gazde doar pentru tineri. În prezent, este la fel de obișnuit să întâlnești în spațiul virtual și persoane trecute de 50 de ani.

În viața reală ne ghidăm, în alegerea partenerilor de discuții, după pasiuni, aspirații, hobby-uri comune, înfățișare și, nu în ultimul rând, după limbajul trupului. În lumea virtuală limbajul trupului este înlocuit, eventual, de o fotografie sau web.

Numărul celor care caută un partener de viață pe site-urile de profil și pe rețelele de socializare aproape că s-a dublat. Dovada e o statistică prezentata de Mediafax, potrivit căreia o persoană din zece folosește site-uri și aplicații matrimoniale pentru a-și găsi un partener de viață, numărul celor care își caută dragostea pe internet crescând în ultimii ani. 30% dintre americani folosesc site-urile matrimoniale pentru a culege informații despre potențialii parteneri, înainte de a se întâlni cu aceștia, iar această proporție ajunge la 41% în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani, arată un studiu efectuat de Pew Research Centre din Washington. Cercetătorii de la Pew Research Center afirmă că oamenii au căutat mereu sprijin pentru găsirea unui partener, folosind toate mijloacele pe care le aveau la dispoziție.

Autorul Dan Slater, în cea mai recentă carte a sa „Love in the Time of Algorithms" (Dragoste în vremea algoritmilor), a efectuat chestionare cu utilizatorii site-urilor matrimoniale, interviuri cu specialiști și a analizat percepțiile curente. În carte, Slater argumentează că site-urile de matrimoniale contribuie la relații mai bune.

Primul argument în favoarea acestei afirmații este că interacțiunile umane se formează mai ușor și oamenii scapă (în cel mai rău caz, pentru o perioadă determinată de timp) de singurătate.

Tehnologia modernă și internetul reușesc să pună capăt acestei „boli" moderne și să faciliteze comunicarea între persoane care nu se cunosc, și poate nici nu s-ar fi putut cunoaște, în viața reală.

Al doilea argument în favoarea relațiilor online este că fiecare utilizator poate stabili standarde foarte înalte, în ceea ce privește calitățile viitorului partener. Posibilitatea enumerării sau descrierii acestor calități deschis și public înlesnește o comunicare cu toate cărțile pe față.

Aceasta însă are și un dezavantaj major, în opinia lui Slater. Eficiența tot mai mare a acestor site-uri în a găsi parteneri cât mai apropiați de caracteristicile enumerate, dar și numărul mare al opțiunilor fac ca cei care se află în căutarea unui partener să trăiască cu falsa impresie că există multe opțiuni și, prin urmare, sunt mai puțin dispuși să își asume un angajament.

Mai multe studii au relevat că numărul mare de opțiuni și alternative în ceea ce privește un partener de viață este invers proporțional cu decizia personală de a încheia un angajament și de a decide să începi o relație. Această atitudine este valabilă chiar și în lipsa unui număr mare de opțiuni, dar numai având impresia că acest lucru este valabil.

În plus, în prezent vârsta la care au loc căsătoriile este din ce în ce mai înaintată, ceea ce înseamnă că oamenii sunt în căutarea unui partener și la vârste mai mari. Și cu cât aceste întâlniri au loc la o vârstă mai înaintată, iar cercul de prieteni se micșorează, prin eliminarea celor căsătoriți, cu atât șansele de a găsi pe cineva potrivit scad.

Pe de o parte, oamenii au o înțelegere superioară și foarte clară a ceea ce presupune trăsăturile de caracter de dorit și o relație bună. Dar pe de altă parte, oamenii nu mai sunt la fel de dispuși să facă parte din relații care îi fac nefericiți. Cu beneficii și dezavantaje, relațiile ce se formează pe site-urile matrimoniale par să fie mai degrabă o loterie decât ceva sigur, iar prețul pare a fi prea mare, după cum afirmă Dan Winchester, fondatorul unui site de matrimoniale din Marea Britanie, pentru site-ul științific Smithsonian.

Pentru a evita neplăcerile, psihologii le recomandă celor care își caută dragostea în rețele de socializare să aibă o gândire critică. Psihologul Tatiana Buianina recomandă ca să nu punem date personale pe tot felul de site-uri, fiindcă niciodată nu se știe cine este la capătul celălalt de fir. Cei care sunt în căutarea dragostei pe Internet, oricum vor trebui să se întâlnească în realitate și să dea testul realității.

Pentru unii cunoașterea noilor persoane este un lucru simplu, pentru alții se pare că nu este chiar așa. Astfel, în afară de tradiționalele rețele de socializare (Facebook sau Odnoklassniki), tinerii din Moldova își caută dragostea și online. Multe persoane care sunt singure încearcă să vadă cine mai este în situația lor accesând site-urile de socializare. Potrivit unui mic sondaj în care echipa #diez a încercat să vadă ce platforme sunt de încredere printre tineri, au ajuns la lista de mai jos:

Badoo – este o platformă de matching internațională și este disponibilă inclusiv în limba română. Permite conectarea cu mai multe rețele de socializare populare în Moldova (Facebook, Odnoklassniki, Vkontakte și chiar și Yandex).

Twoo – este un site de dating, unde cunoști persoane și îți faci prietenii, este asemănător cu Badoo.

Tinder – îți permite să vizualizezi persoane care sunt la fel în căutare, într-o rază setată de tine. În caz că fiecare din voi v-ați ales reciproc, aplicația vă va pune în contact, însă până atunci, vei ști doar prenumele persoanei și îi vei putea vedea câteva poze.

Mamba.ru – vorbitorii de rusă preferă acestă rețea de cuplare, care de asemenea îți permite să te înregistrezi cu profilurile deja existente de pe rețelele de socializare (Facebook, Vkontakte sau Odnoklassniki).

Topface- este o platformă în care ți se propune poze cărora să le faci rating, în caz că unei persoane i-a plăcut poza ta și ție a ei, vi s-a făcut legătura.

Concluzii capitolul I

Abordările teoretice asupra procesului de alegere a partenerului de cuplu conturează criteriile principale de natură psihologică, socială, culturală. Cei mai importanți factori care intervin în conturarea pattern-urilor de selecție a partenerului de cuplu sunt reprezentați de atractivitatea fizică, caracteristicile de personalitate, efectul „greu de cucerit”, similaritate și complementaritate, nevoia de afiliere.

Procesul de alegere a partenerului de cuplu, cu toate aspectele sale definitorii, este o etapă fundamentală în devenirea familiei, căreia i-a fost acordată o atenție deosebită din partea cercetătorilor de-a lungul timpului.

Criteriile de selecție a fiecarei persoane sunt diverse și sunt influențate în mare parte de mediul social și familial. Toți ne dorim fericire în dragoste, deoarece contribuie atât la bunăstarea noastră proprie și intimă, cât și la dezvoltarea armoniasă a familiei noastre. În fond, acesta este motivul esențial pentru care căutăm parteneri – întemeierea unei familii.

Capitolul II. Cercetarea empirică a criteriilor psihologice de alegere a partenerului de viață la tineri

2.1 Metodologia cercetării

Obiectivele studiului:

Cercetarea și-a propus a identifica câteva obiective ce trebuie urmărite în criteriile psihologice de alegere a partenerului de viață la tineri:

Analiza abordărilor teoretice asupra alegerii partenerului de viață;

Determinarea aspectelor importante în alegerea partenerului de viață;

Determinarea diferențelor gender în alegerea partenerului de viață;

Ipoteza pe care intenționez să verific veridicitatea în urma studiului efectuat este:

Există diferențe semnificative din perspectiva gender privind criteriile de alegere

a partenerului de viață.

Lotul de subiecți:

În vederea realizării ierarhiei criteriilor de alegere a partenerului de viață, au fost investigați 100 de respondenți cu vârsta cuprinsă între 18 și 25 de ani (media de vârstă fiind 21,5 ani); 50 de sex masculin și 50 de sex feminin; dintre aceștia 100 (100%) erau singuri. Subiecții au fost aleși din diferite instituții de învățământ, cu statut social diferit, atât din spațiul rural cât și din spațiul urban.

Instrumente de utilizare:

Metoda folosită este chestionarul „Criterii psihologice de alegere a partenerului de viață”(anexa 1). Chestionarul începe cu întrebări descriptive și continuă cu întrebări de tip ierarhic: 5 compartimente A-Aspetul fizic(conține 8 criterii), B-Caracteristici de personalitate (19 criterii), C-Potențialul economic (6 criterii), D-Credințe și valori (8 criterii), E-Rețeaua socială (5 criterii) criteriile din fiecare compartiment se evaluează pe o scală de tip Likert cu valori de la 1 la 10, unde 1 înseamnă deloc important/nu contează, iar 10 înseamnă extrem de important/contează foarte mult. Acest chestionar s-a efectuat pe parcursul a 30 de zile.

2.2 Analiza cantitativă și calitativă a rezultatelor cercetării

Pentru criteriile de alegere a partenerului de viață a fost formulată o ipoteză, care constată că există diferențe semnificative din perspectiva gender privind criteriile de alegere a partenerului de viață.

La ce vârstă ai vrea să te căsătorești FETE La ce vârstă ai vrea să te căsătorești BAIEȚI

Interpretarea cantitativă:

Pentru a calcula răspunsurile s-au calculat frecvențele alegerilor făcute de subiecți (Descriptive Statistics Frequencies). În privința vârstei dorite pentru căsătorie, observăm că s-au înregistrat vârste: la fete de la 20 la 35, însă cele mai multe fete 24%) au răspuns că ar dori să se căsătorească la vârsta de 24 ani și respectiv la vârsta de 25 ani (22%); iar la băieți de la 21 la 30, cea mai dorită vârstă (28%) este la 25 ani și respectiv 26 ani (20%).

Urmărind aceste rezultate descriptive, observăm că nu este diferență semnificativă între vârsta dorită pentru căsătorie la fete și băieți, ei optează pentru vârsta de 25-26 ani.

Interpretarea calitativă:

Maturizarea bărbaților începe la o vârstă mai târzie decât cea a fetelor, fiind mai rapidă, în jurul vârstei de 25-26 de ani ajungându-se la un echilibru, acesta ar fi motivul pentru care majoritatea bărbaților nu se grăbesc în acceptarea unei căsătorii la o virsta frageda. În prezent se observă tot mai mult implicarea femeilor în activitățile bărbaților, ceea ce înseamnă un interes mai mare către o carieră de succes și experiență profesională, decât o familie. La această vârstă tinerii fiind mai conștienți de importanța căsătoriei și familiei, fiind emoțional mai maturi și financiar mai stabili.

Ce diferență de vârstă ai vrea să fie între tine și soția ta Ce diferență de vârstă ai vrea să fie între tine și soțul tău

Interpretarea cantitativă:

Pentru a testa întrebarea “Ce diferențe de vârstă ai vrea să fie între soțul/soția ta” s-au calculat frecvențele alegerilor făcute de subiecți; dintre subiecții chestionați, 22 % băieți preferă ca diferența de vârstă între el și viitoarea soție să fie de 3 ani, iar 24 % fete preferă ca diferența de vârstă între ea și viitorul soț să fie deasemenea de 3 ani.

Această întrebare a demonstrat încă o dată, similitudinea de preferințe între sexul feminin și masculin. Totuși, în general, fetele ar prefera baieți mai maturi, iar băieții – partenere de aproximativ, aceeași vârstă.

Interpretarea calitativă:

Potrivit unei cercetări, care a fost realizată pe un eșantion de 2.000 de persoane, doar 1%

dintre femei cred că relația ideală este posibilă cu un bărbat mai tânăr. Pentru a se ajunge

la această concluzie, persoanele participante au fost rugate să completeze un chestionar care cuprinde întrebări cu privire la diferența de vârstă care ar trebui să existe între un bărbat și o femeie, pentru ca relația să fie una de durată. Majoritatea femeilor preferă bărbații mai în vârstă.

Datele studiului arată că o femeie din trei preferă să iasă în oraș cu un bărbat cu șapte ani mai mare decât ea. Cu toate astea, atunci când văd o altă femeie care iese cu un bărbat mai în vârstă, acestea sunt tentate să afirme că bărbatul este „foarte bogat”, iar relația dintre cei doi „nu va dura”. Cei care se declară favorabili diferenței de vârstă între parteneri apreciază că persoana mai tânără „poate învăța din experiența celeilalte” sau că „tinerețea unuia face bine celuilalt”.

Cine ai prefera să fie mai mare BAIEȚI Cine ai prefera să fie mai mare FETE

Interpretarea cantitativă:

Frecvența alegerilor făcute de respondenți denotă următoarele: majoritatea baieților preferă ca ei să fie mai mari decât fetele, doar 2 subiecți din 50 au răspuns că doresc ca soția să fie mai mare; sexul feminin a răspuns că ar prefera ca soțul să fie mai mare, doar 1 respondent ar dori ca soțul să fie mai mic.

Interpretarea calitativa:

Rezultatele ne arată că lotul nostru de subiecți se conformează cerințelor teoriei evoluționiste care stipulează că într-o relație de cuplu, bărbatul trebuie să fie mai matur pentru a putea asigura resursele, iar femeia trebuie să fie mai tânără pentru a avea un potențial reproductiv crescut. Bărbații sunt mai mari ca femeile în căsnicie; deoarece pentru a întreține o familie este nevoie de resurse pe care bărbații le acumulează pe parcursul anilor și doar la o anumită vârstă ei sunt pregătiți pentru a întemeia o familie, de aceea ei doresc femei mai tinere pentru că acestea vor fi capabile să le ofere urmași pentru evoluția genei. Dacă soția este mai în vârstă decât soțul, este posibil ca aceasta să obțină venituri mai mari decât el, statutul socio-economic al acestuia devenind inferior (stima de sine a bărbatului fiind și ea afectată). Acest factor poate reprezenta un risc pentru stabilitatea familiei prin afectarea satisfacției maritale (deși poate fi compensat prin dezvoltarea interacțiunii în cadrul cuplului și a abilității relaționale).

Interpretarea cantitativă:

Pentru sexul feminin, principalul criteriu de alegere a partenerului este înălțimea (7,76), pe când pentru sexul masculin, factorul important este armonia formelor corporale (7,54); pe locul doi la fete este plasat factorul armonia formelor corporale (6,66), iar la băieți culoarea pielii (6,66). Urmează apoi criteriul clasat pe locul trei, pentru fete fiind greutatea corporală (6,1), pentru băieti forma mâinilor (6,54). Pe locul patru la fete este criteriul culoarea pielii (6,02), iar băieții au clasificat pe locul patru înălțimea partenerei (6,34).

Interpretare calitativă:

Rezultatele obținute la criteriul Aspectul Fizic, observăm că înălțimea, armonia formelor corporale, greutatea corporală, culoarea pielii sunt primele în ierarhia femeilor, comparativ cu cea a bărbaților, care a fost structurată astfel: armonia formelor corporale, culoarea pielii, greutatea corporală, înălțimea. Observăm că principalele criterii de alegere a partenerului de viață, atât la băieți cât și la fete sunt asemănătoare, diferența lor fiind numai în ierarhizare.

Cercetătorii americani de la Universitatea Rice și de la Universitatea din North Texas au descoperit că femeile preferă partenerii mai înalți deoarece, astfel, se simt mai feminine și mai protejate. La fel și pentru bărbați, înălțimea contează, deoarece capacitățile bărbaților de a oferi protecție fizică este clar legată de stereotipurile conform cărora bărbații sunt considerați protectori; iar într-o societate care încurajează bărbații să fie dominanți, iar femeile supuse, imaginea unui barbat înalt alături de o femeie mai scundă reafirmă această valoare (George Yancey, profesor de sociologie la Universitatea din North Texas).

Spre deosebire de reprezentantele sexului frumos, care pun mare preț pe caracter, reprezentanții sexului tare acordă destul de multă atenție aspectului fizic al femeilor pe care le întâlnesc. Cu cât o femeie este mai frumoasă (corp bine proporționat și chip atrăgător) cu atât mai mult își formează bărbații diverse scenarii: cum să o abordeze, cum ar fi dacă ar începe o relație cu ea, ce mândru s-ar simți printre prietenii lui cu o asemenea parteneră lângă el.

Interpretare cantitativă:

Referitor la criteriile clasate pe primele 4 locuri, observăm că fidelitatea este prima în ierarhia femeilor (9,80) și ultima în ierarhia bărbaților (9,12). Pentru femei cât și pentru bărbați, este important ca partenerul/a să aibă un caracter demn de încredere, acest criteriu fiind clasat pe locul doi din primele patru criterii, la femei rangul fiind (9,78), iar la bărbați (9,52). Criteriul responsabilității este pentru ambii parteneri la fel de important, clasându-se pe locul 3 la ambele sexe, pentru femei este (9,68) și pentru bărbați (9,16). Sinceritatea, deși clasată pe locul 1 la băieți (9,66) este ultimul criteriu în cazul femeilor din primele 4 cele mai preferate, rangul fiind deasemenea (9,66).

Interpretarea calitativă:

Pentru femei este important ca partenerul să le fie fidel, asigurându-le astfel de tot sprijinul lui. Partenerul fidel dă femeii siguranța că va fi sprijinită atât moral, cât și material în cazul unei sarcini sau în rezolvarea altor situații problematice prilejuite de viața cotidiană. Fidelitatea presupune exclusivitate, iubire și devotament. Fidelitatea constă într-o disponibilitate durabilă, bărbatul acceptând să-i fie sprijin partenerei sale. Femeile ale căror parteneri sunt fideli au parte de o siguranță emoțională mai mare, fiind lipsite de grijile provocate de îndoiala față de partener. Fidelitatea este mai puțin importantă pentru bărbați, în schimb criteriul sincerității are cel mai mare rang din cele 18 criterii. Sinceritatea presupune curajul de a vorbi, fără a adapta sau slăbi adevărul în mod servil, dar și fără a răni. Pentru bărbați lipsa adevărului echivalează cu lipsa respectului, cu scăderea importanței sale în ochii partenerei și a celor din jur.

Un alt criteriu care vizează importanța unui caracter demn de încredere, care a fost plasat pe locul doi de ambele sexe, ne permite să ajungem la concluzia că atât fetele cât și băieții au nevoie de o persoană de încredere, pe care să se poată sprijini.Faptul că un bărbat știe că partenera sa are încredere în el, această încredere conferindu-i o oarecare libertate în comportament, îl poate face să-și dorească să arate că el chiar merită acea încredere, și astfel să evite situațiile care ar putea să-i afecteze relația (fie că este vorba de unele expectații cotidiene din partea femeii, fie că este vorba de așteptările partenerei ca acesta să-i fie fidel).

Interpretare cantitativă:

Din rezultatele obținute observăm că criteriile din compartimentul Potențialul Economic, au fost ierarhizate în mod egal de către ambele sexe, excepție făcând doar două criterii, astfel: pe primul loc în ierarhia sexelor este criteriul carieră potențială sau realizată, fetele (8,02), baieții (5,96), urmează criteriul statutului social favorabil, pentru fete este (7,00), pentru băieți (5,06). Importanța criteriului stării financiare, pentru fete este (6,88) iar pentru băieți (5,02); posesia unei locuințe a partenerului este importantă pentru fete (6,62) și pentru băieți (4,36). Rangul criteriului posesiei unui automobil petru fete este (5,46) clasându-l pe locul 5, iar pentru băieți (3,46) fiind pe locul 6, urmează criteriul faima partenerului pe care fetele l-au apreciat cu (4,26) pe locul 6, iar băieții au apreciat cu (3,80) fiind pe locul 5.

Interpretare calitativă:

Situația materială a partenerului este considerat un factor de importanță în alegerea partenerului, deoarece tinerii de astăzi sunt dirijați de ideea asigurării materiale a propriului viitor, în special obținută în urma unui “mariaj reușit”.

93% dintre femeile din ziua de azi susțin că pentru ele este vitală independența financiară și 62% își doresc puterea politică, cu alte cuvinte, nu vor să depindă de bărbat, în schimb pentru ele este important ca bărbatul să aibă un loc de muncă stabil și un statut social favorabil, pentru a avea posibilitatea de dezvoltare pe plan profesional, iar pentru aceasta este nevoie de susținerea morală, financiară a partenerului.

Bărbații, la fel preferă femeile cu carieră potențială sau realizată, măcar pentru ocuparea timpului cu ceva util, deoarece femeia fiind casnică, degradează intelectual, fizic și nu se dezvoltă la fel ca bărbatul.

Interpretare cantitativă:

La aceasta categorie, alegerile partenerilor și ierarhizarea criteriilor a coincis la ambele sexe, astfel atât băieții cât și fetele au clasificat factorii în ordinea care urmează: atracție reciprocă/iubire – fete (10,06) băieți (9,7); dragoste pentru familie și copii – fete (9,84) băieți (9,32); sănătate – fete (9,38) băieți (9,18); satisfacție sexuală – fete (8,98) băieți (9,14); nivel educațional similar – fete (8,40) băieți (8,26); apartenență etnică și culturală – fete (7,48) băieți (6,36); apartenență religioasă – fete (6,56) băieți (6,00); idei politice similare – fete (6,04) băieți (4,8).

Interpretare calitativă:

În ceea ce privește atracția reciprocă și iubirea, acestea sunt trăite de femeie prin susținerea oferită de partener, prin faptul că acesta o ascultă, fără însă a se grăbi să-i ofere soluții. Acest criteriu este important și pentru bărbați, iubirea facându-i pe aceștia capabili să se schimbe profund, să ofere tot ce au mai bun. Întrucât fericirea partenerei echivalează cu fericirea lui, bărbatul poate îndura orice greutăți. Iubirea este expresia maximă a prieteniei în care exclusivitatea devine conjugalitate, stabilitatea devine definitivitate, iar unirea este o comuniune integrală.

În privința importanței pentru femei a devotamentului partenerului față de familie si copii, este cunoscut faptul că femeile sunt cele care, de obicei, țin familiile unite. Prin căutarea unui partener cu astfel de trăsături, femeile doresc să asigure viitorul familiei de pericolul unei posibile disoluții. Apoi, dragostea pentru familie și copii presupune de multe ori și realizarea unor sacrificii în sfera financiară în scopul asigurării tuturor resurselor financiare. Cum cei care asigură în mod tradițional resursele unei familii sunt bărbații, se consideră că devotamentul față de familie îi va motiva în procurarea resurselor în cazul unor probleme de procurare a acestora.

Interpretare cantitativă:

Sexul masculin este preocupat mai mult de cercul de prieteni al partenerei (7,86), în schimb fetele sunt preocupate, în primul rând, de atitudinea părinților lui față de ea (8,46), la băieți acest criteriu fiind pe locul doi (7,66). Urmează apoi criteriul atitudinea prietenilor față de el/ea pe care atât fetele cât și băieții l-au plasat pe locul trei: fete (7,98) băieti (6,64). Pe locul patru în ierarhia fetelor se află criteriul familia de proveniență a partenerului (7,14) ceea ce pentru băieți aceasta cel mai puțin contează ei clasând acest factor pe locul cinci (6,06), în schimb pentru ei este mai importantă reputația familiei partenerei de viață ei plasând pe locul patru (6,44), iar pentru fete acest criteriu este cel mai puțin important, la ele fiind pe locul cinci (6,76).

Interpretare calitativă:

Fetele sunt preocupate de atitudinea părinților partenerului dacă doresc o căsnicie fericită și armonioasă, pentru că dacă părinții nu o acceptă, aceștia vor putea fi implicați în relația de cuplu și, posibil, vor avea influență asupra deciziei copilului lor. Fetele doresc ca să fie cele mai bune gospodine, la fel ca mama partenerului, pentru ca acesta să o iubească și să se simtă bine lângă ea, fără a duce dorul de casa părintească. Pentru băieți însă, acest criteriu se află pe locul doi, ei dau importanță mai mult cercului de prieteni ale partenerei, pentru că se întâmplă să ne îndrăgostim de cele mai nepotrivite persoane, iar prietenii adevărați observă acest lucru și fetele pot fi influențate de părerea prietenilor, de aceea băieții doresc să producă impresie bună despre ei în fața prietenilor. Pentru fete, impresia prietenilor partenerului este pe locul doi; băieții prezintă iubita prietenilor și este important ca aceasta să-i placă cercului de prieteni, iar fetele cunosc că prietenii lui o vor aprecia ca fiind potrivită sau nu pentru relația cu viitorul partener.

Concluzii capitolul II

Evidențierea criteriilor de alegere a partenerului de viață a fost realizată folosind chestionarul „Criterii psihologice de alegere a partenerului de viață”, care a fost elaborat de către autor bazat pe chestionarul „F.A.P. (Factori în Alegerea Partenerului)” care a fost folosit în cercetarea „Importanța atractivității fizice în alegerea partenerului marital”, pe care l-am modificat și adaptat în funcție de obiectivele urmărite de noi.

Ipoteza principală a cercetării s-a infirmat, ceea ce înseamnă ca nu există diferențe semnificative din perspectiva gender în alegerea partenerului de viață. Am realizat o ierarhie a criteriilor de alegere atât pentru fete, cât și pentru băieți, și am observat o serie de asemănări. Ambele sexe, în alegerea partenerului de viață, pun accentul, în general, pe atractivitatea fizică și caracteristici de personalitate. Faptul că bărbații doresc femei mai tinere, iar femeile vor bărbați mai în vârstă, coincide cu predicțiile teoriei evoluționiste. Femeile au nevoie de bărbați puternici care să le poată oferi resursele necesare pentru a avea grijă de copii. Astfel, potrivirea optimă ar fi între o femeie tânără și frumoasă și un bărbat mai în vârstă și puternic.

Atât femeile cât și bărbații își doresc ca partenerii lor să fie devotați familiei și să aibă un aspect fizic plăcut. Pentru femei atractivitatea fizică a partenerului nu are un loc privilegiat în rândul criteriilor de selecție, ele evaluează partenerul în dependență de caracteristicile de personalitate de care posedă, și anume fidelitatea partenerului, responsabilitatea, sinceritatea. Deși ne-am fi așteptat să existe diferențe semnificative între femei și bărbați în ceea ce privește criteriile de selecție, că pentru bărbați primordial este atractivitatea fizică, acestea nu au apărut, bărbații de asemenea au preferință mai mare pentru caracteristicile de personalitate, ca sinceritatea, fidelitatea, încrederea în parteneră.

Sexul feminin cât și sexul masculin nu au dat importanță criteriilor ce țin de potențialul economic, rețeaua socială a partenerului, pentru ei este mai important credințele și valorile partenerului, dorind ca acestea să fie comune pentru a forma un cuplu și relații de durată.

Concluzii generale

Considerăm că am făcut cunoscuți factorii de interes în alegerea partenerului pentru tinerii și tinerele din Republica Moldova. Aceste rezultate ne ajută să vedem importanța factorilor în alegerea, construirea și menținerea unei relații de calitate. Alegerea partenerului se realizează pe baza unor factori mai complecși ce țin de personalitate, de credințele și valorile partenerului.

Conform rezultatelor noastre, putem afirma că adeseori ne înșelăm când afirmăm că „femeile vor doar bani, iar bărbații doar frumusețe”. Acești doi factori (starea financiară și aspectul fizic plăcut) nu sunt suficienți unei convețuiri armonioase. Astfel, în alegerea unui partener, bărbații optează pentru sinceritate, fidelitate, caracterul de încredere oferite din partea partenerei sale. Femeile, de asemenea, fac alegerea partenerului în funcție de fidelitatea, sinceritatea, încrederea, responsabiliatea manifestată din partea partenerului său.

Dacă la nivelul societății tradiționale alegerea partenerului de cuplu prezenta caracteristicile unui process colectiv, în care interesele de tip pragmatic ale societății reprezentau singurele elemente de selecție, societatea modern și postmodernă este marcată de schimbări profunde în sensul acesta. Primordial sunt acum interesele personale ale individului care urmărește satisfacerea propriilor nevoi emoțional-afective (Chipea, 2001, p. 130-131).

În concluzie tindem să menționăm că alegerea partenerului conjugal reprezintă o etapă foarte important pentru fiecare om, deoarece, în funcție de compatibilitatea, similaritatea gândirii, putem să identificăm persoana potrivită alături de care să constituim o familie stabilă, un mariaj de durată.

Recomandări

Pentru părinții tinerilor: La această etapă, când tinerii se află într-un proces de maturizare, își dezvoltă încrederea în propriile decizii, să fie independenți, să formeze un cuplu cu persoana pe care au ales-o, părinții pot avea sentimentul că sunt respinși, inutili, ceea ce poate dăuna comunicării între părinte și tânăr. Parinții trebuie să mențină deschiderea către comunicarea cu copiii lor, să accepte alegerile făcute de ei sau să ofere sfaturi, să pregătească tinerii pentru evenimentele care vor avea loc într-un cuplu; părinții trebuie să le fie aproape, să-și manifeste dragostea față de copiii lor, pentru că într-un moment dificil tânarul să știe că cineva îl așteaptă să-l asculte și să-l susțină. Dacă părinții nu sunt de-acord sau nu le place prietenul copilului său, cea mai bună modalitate de-al ajuta să facă alegeri mai adecvate nu este aceea de a se opune alegerii, ci de-a fi alături de el în procesul de experimentare, cunoaștere și decizie asupra relațiilor de cuplu.

Pentru tineri, în general: Găsirea partenerului înseamnă să vă dați seama exact ce lucruri aveți în comun cu cineva. Întocmirea unei liste cu pricipalele trăsături și interese comune pe care le-ați dori de la un partener va fi o variantă optimă în alegerea unui partener ideal din multitudinea de potențiali parteneri. Pentru tinerii care le este dificil să-și găsească partenerul sau să se îndrăgostească pot să interacționeze cu potențialii parteneri, potriviți ca vârstă și sex, în cadrul unor activități stimulante: sport, călătorii în străinătate, filme cu impact emoțional puternic etc. conform teoriei excitației generate de efort fizic sau de emoții intense care potențează reacțiile de atracție sau respingere față de posibilii parteneri de cuplu.

Pentru sexul masculin: alegerea unei partenere potrivite este dificilă, deoarece multe fete pun preț pe starea financiară mai mult decât pe sentimente, aceasta se observă și prin faptul că, în prezent, fetele preferă bărbați mai mature care au o carieră realizată, status social favorabil și resurse pentru întreținerea cuplului și a familiei. Din acest considerent, băieții nu trebuie să se lase atrași doar înfățișarea fizică a viitoarei partenere, pentru că fetele în acest fel, de a arăta provocator, manipulează astfel partenerul pentru a o alege dintre multitudinea potențialelor partenere.

Pentru sexul feminin:

Bibliografie

Allan Pease, Barbara Pease. De ce bărbații se uită la meci și femeile se uită în oglindă, București: Curtea Veche Publishing, 2001.

Aron A. și Aron E. N. Review of Psychology of Love. American Journal of Psychology, 1989, nr. 102, p. 281-285.

Atkinson Rita L. și Richard C. Eduard Smith Daryl Bem. Introducere in psihologie, Editura Tehninica, Bucuresti, 2002.

Ayala Malach Pines. Căile îndrăgostirii. Editura Trei, București, 2011.

Berscheid E. și E.H.Walster. Equity: Theory and research. Boston, 1978.

Buss, D. M., Barnes, M. Preferences in Human mate Selection, Journal of Personality and Social Psychology, 1986, 50(3), p. 559-570.

Buss, D. M. Sex differences in human mate preferences: Evolutionary hypotheses testing in 37 culture, Behavioral and Brain Sciences, 1989, 12, p. 1-49.

Buss, D.M. and Schmitt, D.P. Sexual Strategies Theory: an evolutionary perspective on human mating, Psychological Review 100: 204–32, 1993.

Buss, D. M. The Evolution of Desire. Strategies of Human mating, Basic Books, 2003.

Buss, D. M. The Evolution of Human Mating, Acta Psychologica Sinica, 2007, 39,

p. 502-512.

Buss, D. M., Shackelford, T. D. Attractive Women Want it All: Good Genes, Economic Investment, parenting Proclivities, and Emotional Commitment, Evolutionary Psychology, 2008, 6(1), p. 134-146.

Byrne, D.,& Lamberth, J. Cognitive and reinforcement theories as complementary approaches to the study of attraction. In B. I. Murstein (Ed.), Theories of attraction and love. New York: Springer, 1971.

Chipea, F. Familia contemporană. Tendințe globale și configurații locale. București: Expert, 2001.

Collett Peter . Cartea gesturilor, Editura Trei, Bucuresti, 2003.

Freud Sigmund. Citeva consecinte psihologice ale diferentelor anatomice intre sexe, 1925.

Garrison RJ, Anderson VE, Reed SC Assortative marriage. Biodemography Soc Biol 15: 113–12, 1968.

Godeanu Cristina Denisa. Psihologia relatiei de cuplu si de familie, Modul 1, 2001.

Golu Florinda, Impactul atractivității fizice asupra relațiilor interpersonale, comunicare la Conferința Națională de Psihologie, Timișoara, mai 2008.

Golu Florinda. Psihologia dezvoltarii umane II, București, 2011-2012.

Hatfield, E., Sprecher, S. Mirror, mirror: The importance of looks in everyday life, Albany, State University of New York Press, 1986.

Hatfield, E., Rapson, R.L. Physical attractiveness, The Corsini encyclopedia of psychology and behavioral science, 3, New York: John Willey & Sons, 1203-1205), 2000.

Heider, F. The psychology of interpersonal relations. New York: John Wiley & Sons, 1958.

Huston, T. L., & Levinger, G. Interpersonal attraction and relationships. In M. R. Rosenzweig and L. W. Porter (Eds.), Annual Review of Psychology, Vol. 29, 1978.

Iluț. Petru. Sociopsihologia și antropologia familiei, Iași: Editura Polirom, 2005, p.113.

Jung Carl Gustav, Puterea sufletului. Antologie, Editura Anima, București, 1994.

Kelly. L E ..& Conley, 1. 1. Personality and compatibility: A prospective analysis of marital stability and marital satisfaction. Journal of Personality and Social Psychology, 1987, 52, p. 27-40.

Lott, A., & Lott, B. The role of reward in the formation of positive interpersonal attitudes. In T. L. Huston (Ed.), Foundations of interpersonal attraction. New York: Academic Press, 1974.

Mitrofan, I., Ciupercă, C. Psihologia realației de cuplu. Abordare teoretică si aplicativă, Ed. SPER, București, 2009.

Mowrer, O. Hobart, Learning Theory and Personality Dynamics Shaver, Phillip Romantic love conceptualized as an attachment process. Journal of Personality and Social Psychology, Vol 52(3), Mar 1987, 511-524.

Savca Lucia. Psihologia personalității în dezvoltare, 2003.

Turliuc, M. N. Psihologia cuplului și a familiei, Editura Performantica, Iași, 2004.

Wanderer Z., Fabian E. Rizzoli Far funzionare l'amore, 1983.

Зонди Л. Выбор супруга как судьба, Екатеринбург, 2003, № 11. — С. 20.

http://news.nd.edu/news/37481-cupids-arrow-research-illuminates-laws-of-attraction/ Surse: Biodemography and Social Biology, Universitatea Notre Dame.

http://diez.md/2015/02/09/7-platforme-unde-tinerii-din-moldova-isi-cauta-dragostea-online/.

http://www.publika.md/dragoste-virtuala–tot-mai-multi-moldoveni-incearca-sa-si-gaseasca-perechea-potrivita-pe-retelele-de-socializare_621671.html

http://spynews.ro/actualitate/numarul-oamenilor-care-isi-cauta-dragostea-pe-internet-a-crescut-considerabil-in-ultimii-ani-11934.html.

Dragostea pe Internet. Tot mai multi oameni isi gasesc jumatatea stand in fata calculatorului

http://semneletimpului.ro/social/relatii/cum-au-schimbat-site-urile-de-matrimoniale-perceptia-asupra-relatiilor.html.

Anexe

Anexa 1

Prelucrări statistice în SPSS

La ce vârstă ai vrea să te căsătorești

Fete Băieți

Ce diferență de vârstă ai vrea să fie între tine și soțul/soția ta

Fete Băieți

Cine ai prefera să fie mai mare

Băieți Fete

Anexa 2

Figuri grafice ale criteriilor de alegere a partenerului de viață la tineri: băieți și fete

Anexa 3

Chestionarul „Criterii psihologice de alegere a partenerului de viață”

Vârsta: ______

Sex: ______ (M – masculin, F – feminin)

La ce vârstă ai vrea să te căsătorești? ___________________

Ce diferență de vârstă ai prefera să fie între tine și soțul/soția tău/ta? ______________________

Cine ai prefera să fie mai mare? (te rugăm, încercuiește) eu/soțul/soția

În alegerea unui partener de viață, vei ține cont mai mult de:

Aspectul fizic

Caracteristicile de personalitate

Potențialul economic

Credințe și valori comune

Rețeaua socială și de familia de proveniență

În continuare, te rugăm să apreciezi cât de importanți sunt următorii factori în alegerea partenerului de viață. Pentru aceasta, folosește valori de 1 la 10, unde:

1 înseamnă deloc important/nu contează

10 extrem de important/contează foarte mult.

A.

B.

C.

D.

E.