Cristina STOICESCU [600895]

Cristina STOICESCU
Masterul de Cibernetică și Economie Cantitativă
Academia de Studii Economice din Bucureș ti

PROCESE FEEDBACK Ș I COMPLEXITATEA ACESTORA LA
NIVEL DE ÎNTREPRINDERE
FEEDBACK PROCESSES AND THEIR COMPLEXITY AT THE
ENTERPRISE LEVEL

Abstratc . By this paper we intend to explain the meaning of the feedback
processes by surprising their complexity both within the enterprise and between the
enterprise and the external environment. In order to do so , we are going to present
various definitions of the feedback processes, di fferent tipes of classification of the
processes , and the strong bond between them and other properties of the complex
adaptive systems. By doing this we are going to gather expert opinions on these
kind of processes and , in the e nd, we are going to draw some personal conclusions.
Keywords: feedback processes, complex adaptive system, complexity.

1. INTRODUCERE

Termenul de “feedback” a devenit deja u n instrument folosit permanent în
viața profesională, dar și în cea personală , exp resia “am primit feedback”
reprezentâ nd unul dintre pilonii care stau la baza desfășură rii activităț ii într-o
întreprindere . Deși oamenii au perceput importanț a acestui pro ces fără de care o
firmă nu ar putea funcț iona, d atorită utiliză rii sale abu zive, te rmenul este de multe
ori înț eles incorect, pierzându -și din adevărata semnificaț ie. De exemplu, dacă la
nivelul managementului unei firme s -ar prezenta mai multe proiecte cu scopul de a
se implementa unul dintre ele și apoi cineva ar adresa î ntrebarea: “Ce părere aveț i
despre implementarea acestui proiect ?”, iar ră spunsul ar fi “Cre d că prezentarea a
fost una completă .”, atunci nu ar avea loc un proces feedback.
În acest sens, prezentul articol ar e ca scop principal definirea cât mai
detaliată a proceselor feedback și ulterior studiul complexităț ii acestora la nivelul
întreprinderii . Struct ura articolului este subordonată scopului acestuia. În primul
paragraf se va prezenta succinct dezvolt area termenului de “feedback”, începâ nd
desigur cu apariț ia acestuia, în timp ce î n al doilea paragraf se va prezenta
complexitatea procesului î n cadrul unei întreprinderi. Î n al treilea paragraf
compl exitatea procesului este extinsă , punâ ndu-se accent pe legăturile
întreprinderii cu mediul său extern, urmând ca î n ultimul capitol, intitulat sugestiv
concluzii, să se sintet izeze ideile principale explicitate pe parcursul articolului .

Stoicescu Cristina
2. DEZVOLTAREA TERMENULUI “FEEDBACK”

Feedback -ul reprezintă o caracteristică esențială a sistemelor adaptive
complexe, acea sta fiind identificat ă chiar de cel considerat unanim fondatorul
ciberneticii, Norbert Wienner. Î n studi ile sale din cel de -al doilea ră zboi mondial
legate de dispozitivele de ochire ș i apoi de pilotajul navelor, Norbert Wienner a
descoperit că reglarea printr -o buclă feedback reprezintă condiția principală a unei
ochiri corecte. Acesta , împreună cu colaboratorii săi Arturo Rosenblueth ș i Julian
Bigelow încep dezvoltarea unei te orii a predicției ș i proiectarea unui calculator care
să poată fi utilizat î n controlul dispozitivelo r de ochire ale tunurilor. În cadrul
muncii lor, u na dintre problemele cu care s -au confruntat a fost aceea a
comportamenului vo luntar al omului reprezentat atât de tunar, cât ș i de pilotul
avion ului țintă. Î n urma studiilor efectuate, cei trei specialiș ti ajung la concluzia că
feedback ul privind erorile joacă un rol la fel de important ca și servomecansimele
care asigură ghidarea mecanismelor de ochire. Î n acel moment aceștia și-au pus
problema existenț ei unei bucle feedback și î n sistemul nervos al omului , și în
această situaț ie cum aceste bucle pot fi folosite pen tru a corecta posibilele erori
înregistrate î n procesul de ochire.
După prima întâ lnire Macy din 1942 la care au participat Arturo
Rosenblueth, Laurance Kubic, Laurance Frank, Margaret Mead, Ware n McC ulloch
și Gregory Bateson ș i care a avut ca subiect principal “inhibația cerebrală ”, cei trei
au reluat ideile pr ezentate de Arturo Rosenblueth într -o lucrare colectivă intitulată
“Behavior, Purpose and Teleology” . Aceasta este prima lucrare științ ifică în
care mecansimele de control care urmă resc un scop sunt denumite
“feedbackuri”.
Ulterior, c onferinț a M acy din 1946 care a avut ca temă “Feedback
mechanism and Circular Canal Systems in Biological and Social Systems” este
considerată locul de naș tere a l ciberneticii. A șadar această știință ia ființă , practic ,
pornind de la înț elegerea importan ței mecanismelor ș i proces elor feedback î n
sistemel e reale. Cu toate că a fost recunoscut mult mai târziu, și omul de știință
român Ștefan Odobleja, î n principala sa lu crare intitulată “Psychologie
Consonaniste”, pune accent tot pe rolul feedback -ului ș i universali tatea acestuia î n
cadrul sistemelor .
Cu toate că mecansimele ș i dispozitivele de r eglare sunt cunoscute de o
lungă perioadă de timp (în jurul anului 270 B .C. un grec numit Ktesibos din
Alexandria ar fi inventat un dispo zitiv de reglare a apei care mișca limbile unui
ceas, iar î n jurul a nului 250 B.C. Phiton din Bizanț a utilizat u n regulator plutitor
pentru a pă stra constant nivelul uleiului din lă mpi) , ele sunt teoretizate ș i
recuno scute ca fiind universale î n sistemel e reale abia în a doua jumă tate a
secolului XX .
În acest sens, t ermenul de feedback este at ent studiat de -a lungul timpul în
această comunitate de elită, dezvoltându -se odată cu disciplina ca re l-a creat ,
cibernetica. Cu toate acestea, în cadrul definiț iilor date sistemelor adaptive

Procese feedback și complexitatea acestora la nive l de întreprindere
complexe de specialiști ca Plsek, Lindberg și Zimmerman (1997), Alexrod ș i
Cohen (1999), K. Dooley (2002), S. A. Levin (2002) sau Leigh Tesfatsion (2005)
proprieta tea d e feedback nu este menționată . Termen ul este amintit însă de
E.Mitl eton-Kelly (2003) care consideră că un sistem adaptiv complex este definit
de zece caracteristici generice : conectivitate, interdependență, co -evoluție,
istoricitate, dependența de tra iecto rie, funcț ionarea depar te-de-echilibru, explorarea
spațiului posibilităților, auto -organizarea, emergenț a și feedbackul.
Omisiunea feedbackului î n definirea sistemelor a daptive complexe nu -i
diminuează importanț a, ci o amplifică, el fiind necesar pen tru înțelegerea tuturor
proprietăț ilor specifice acestor sisteme și prin urmare pentru înțelegerea sistemelor
în ansamblul lor .

3. COMPLEXITATEA PROCESELOR FEEDBACK DIN
INTERIORUL UNEI ÎNTREPRINDERI

Conform definiției din Dicț ionarul Explicativ al Limbii R omâne
feedbac kul reprezintă o retroacțiune care se manifestă la nivelul a diferite sis teme
(biologice, tehnice etc.) în scopul menținerii stabilității și echilibrului lor față de
influențe exterioare; retroacțiune inversă, conexiune inversă, cauzalitate in elară ,
lanț cauzal î nchis. Această definiț ie surprinde un si ngur aspect al buclelelor
feedba ck, fiind astfel incompletă . Apare deci necesitatea stabilirii unei def iniții
complete care să cuprindă toate aspectele mecanismelor feedback.
În acest sens, Golec formulea ză următ oarea definiți e a mecanismelor
feedback : “influența exercitată asupra inputului de că tre o parte a outputului ”
(2004). Deși aparent această definiț ie se atribuie mecanismelor feedback cu
caracter simplist , aceste a sunt utilizate î n toate t ipurile d e sisteme, de la cele micro
până la cele macro. Relațiile reciproce dintre micro -evenimente și macro -structuri
sunt bidirecționale creându-se astfel o influență reciprocă atunci când feedbackul
funcționează . ,,Una dintre cele mai importante proble me ale teoriei evoluț ioniste
este feedbackul dintre structurile macroscopice și evenimentele microscopice:
structurile macroscopice emerg din evenimentele microscopice, dar, la rândul lor,
vor conduce la o modificare a mecanismelor microscopi ce” (Prigogine și Stengers,
1989) .
Deși denumirea de feedback a fost îndelung folosită, î n ultim a perioadă s-a
constatat o modificare a limbajului specific descrierii mec anismelor feedback
caracterizată de î nlocuirea termenului de “mecanism” prin cel de “proces”, acest a
din urm ă fiind consid erat mai apropiat de realitate î n cazul sistemelor complexe.
Pentru a completa definiț ia lui Golec de mai sus se pot lua în considerare
două viziuni distincte as upra feedbackului: una sistemică și una decizională .
Abordarea siste mică prive ște procesul feedback ca fiind unul de reglare,
împărțindu -l în două mari categorii: feedback pozitiv ș i feedback negativ .
Procese le feedback pozitive sunt cele în care rezultatul merge în aceeași direcție ca
și ipoteza care l -a determinat, în timp ce procese le feedback negative sunt cele î n

Stoicescu Cristina
care rezultatul se opune ipotezei care l -a determinat. Feed backul pozitiv sau
amplificator determină schimbări în sistem, î n timp ce feedbackul negativ are rol
de echilibrare, amortizare ș i stabilizare a sistem ului. Dacă doar aspect ul reglator al
feedbackului est e surprins în definiția din DEX, î n schimb Stacey afirmă că
“nonlinearitatea ș i bucl ele feedback pozitive reprezintă proprietăț ile fundament ale
ale vieții organizaționale”, surprinzâ nd astfel aspectul am plificator. Prin urmare nu
se poate realiza o ierarhizare a importanței celor două tipuri fundamentale de
procese feedback, ambele având o influență determinant ă în cadrul sistemelor.
În 1972 Philip Merilees a enunțat celebra întrebare: “Pot bătă ile aripi lor
unui f uture din Brazilia să pornească o tornadă î n Texas ?”. Ceea ce a vrut să
exprime prin int ermediul acesteia este faptul că în condițiile î n care sisteme le
adaptive complexe funcționează departe -de-echilibru, iar componentele acestor
sisteme sunt in terconectate printr -o rețea de legături ș i conexiuni neliniare, un
sistem devine “extrem de sensibil la influențele externe. Mici intrări determină
efecte mari, uneori distructive” (Prigogine ș i Stengers, 1985).
Într-o întreprindere privită ca un sistem, aceste co ndiții pot să determine
atingerea unui punct critic care să ducă la dezordine sau la crearea unei noi
organiză ri. Astfel, proces ele feedback pozitive reprezintă un punct de plecare în
înțelegerea mișcă rii constante dintre stabilitate și schimbare în sistemele adaptive
complexe. Deoa rece procesele feedback sunt ne liniare, micile perturbații pot duce
la mari amplifică ri din care vor rezulta comportamente gre u de anticipat. Astfel de
situații apar atunci câ nd sistemele au un comportament complex, de cele mai multe
ori chiar haotic.
Un alt exemplu clasic de fee dback pozitiv este cel din lucrările lui Brian
Arthur: “Dacă mai multe întreprinderi de acceași dimensiune intră pe o piață în
acelaș i moment , mai multe evenimente d e dimensiuni mici – comenzi neașteptat e,
șansa de a se întâ lni cu posibilii clienț i, capriciile manageriale – vor ajuta la
determinarea firmelor c are vor realiza vânzări din timp, adică a firmelor care pe
termen lung vor domina … Activitatea economică este cuant ificată de tranzacț iile
individuale care sunt prea mici pentru a fi observate, dar care pot fi cumulate, iar
prin interme diul feedbackului pozitiv pot să influenț eze rezultatul.”
Atât procesele feedback pozitive, cât și cele negative sunt însă esențiale
într-un sistem adaptiv complex, un proce s nelimitat de dezvoltare într -o anumită
direcț ie putând fi tot atâ t de distructiv ca și î n cazul pierderii stabilității sistemului,
epuiză rii resurselor din mediu, sau î n cazul unui proce s în care sistemul rămâne
mult timp într -o stare st aționară , fără perspective de a induce î n sistem
creativitatea, noutatea ș i auto -organizarea.
Un alt aspect ce t rebuie surprins pentru a putea înț elege procesele feedback
este faptul că acestea nu acționează continuu . În anumite perioade buclele
feedback pozitive pot fi dominante impunând schimbări amplificatoare în sistem,
urmâ nd ca ulterior să fie î nlocuite de buclele feedback negative, determinâ nd astfel
stabilitatea sistemului în urma transformă rilor pe care le -a suferit. Acest ciclu de
dominanță alternativă a celor două tipuri de feedback poat e să apară fără o anumită

Procese feedback și complexitatea acestora la nive l de întreprindere
Figura 1. Ciclul de viață al unei întreprinderi
cauză, prin intermediul lui
agenții definindu -și anumite
strategii de dezvoltare care să
le aducă un succes în raport
cu ceilalți agenț i, succe s care
poate să meargă de la simpla
supraviețuire până la obț ine-
rea de profit. Cel mai simplu
exemp lu este cel al ciclului de
viață al unei întreprinderi
alcătuit din 4 etape: naș tere
(lansare), dezvoltare, maturi –
tate ș i declin, fiecare cu
proprii le caracte ristici ș i stra –
tegii aplicabile. În primele două etape, lansarea și dezvoltarea, domină procesele
feedback pozitive, amplificatoare. În cea de -a treia etapă, maturitatea, sunt întâ lnite
procese feedback n egative, de reglare, pentru ca în ultima etapă , dec linul, să
domine din nou procesele feedback pozitive. Se observă, aș adar, această dominanță
alternativă a celor două tipuri de procese.
În acest sens mai poate fi oferit și următorul exemplu. Î ntr-o întreprindere ,
dacă după efortul de a obține o poziț ie com petitivă pe piață și de a îmbunătăți
calitatea produsului nu se obțin rezultatele aș teptate, atunci managerii pot lua
decizia producerii unei schimbă ri majo re a strategiei întreprinderii , deși aceasta nu
era imperios necesară. Aceste acțiuni po t fi greș ite, iar întreprindere a poate ajunge
într-un ciclu permanent de restructură ri ineficiente. În această situaț ie, c auza
principală a colapsului întreprinderii este supraestimarea efectelor “mecanismelor
adiacente” bazate pe bucle feedback negative. Așadar, un sistem nu poat e fi
revoluționat și să aibă success doar pe baza experienței trecute, noi structuri
neașteptate putând să emeargă prin noi procese feedback pozitive .
Dacă în abordarea sistemică mecanismele feedback sunt utilizate pentru
reprezent area interac țiunii reci proce dintre elementele sistemului, î n abordarea
decizional ă acestea sunt pri vite ca o transmitere a informaț iei de evaluare sau
corective la sursa originală sau cont roloare, informație care se poate referi la o
acțiune, un eveniment sau un proces . De exemplu, de multe ori managerii unei
întreprinderi estimează corectitudinea deciziilor adoptate în trecut observând
outputul rezultat ș i introduc ând ulterior modif icările necesare.
Pe lângă efectul feedabackului asupra deciziilor indivi zilor, el ar e o
consecință importantă ș i asupra proceslui de învăț are, aceasta neputând fi realizată
fără existența a cel puțin unei bucle feedback. O învățare fără existenț a procesului
feedback se poate realiza, dar ea va duce rapid la producerea unui acc ident.
Influența asupra motivației decidenților reprezintă consecința principală a
consistenț ei informaț iei tr ansmise prin feedback. De regulă , un decident care

Stoicescu Cristina
primeste un feedba ck pozitiv tinde să fie motivat și să continue cursul precedent al
acțiunii cu mici modi ficări, î n timp ce un decident ca re primeș te un feedback
negativ are tendința de a -și pierde motivația ș i de a că uta alternative pentru
rezolvarea problemei. Acest efect al proceselor feedback prezintă o importanță
deosebită î n cadrul sistemelo r sociale cr eate între angajaț ii unei întreprinderi , de
aici rezultâ nd necesitatea înțelegerii ș i folosirii corecte a acestora. Astfel, se
observă că procesele feedback acționează la toate nivele unei întreprinderi ,
creând legături atât î n cadrul unui sing ur nivel ier arhic, dar și î ntre nivele
ierarhice diferite .
Acesta este unul dintre motivele din care emerge complexitatea proceselor
feedback la nivelul unei întreprinderi , fapt surpins ș i de Capra: “Într -o organizație
umană, evenimentul declanș ator al procesului d e emergență poate fi u n comentariu
improvizat, care să nu pară important persoanei care l -a făcut, dar care sa fie
semnificativ pentru o serie de oamen i dintr -o comunitate de practică. Fiindcă are
semnificație pentru ei, aceștia vor dori să fie perturbabil i și vor circula rapid
informația prin rețelele organizației. Pe masură ce traversează diferite bucle
feedback, se poate ca informația să fie amplificată și extinsă, eventual într -o
asemenea măsură încât organizația să nu o mai poată absorbi, î n structura sa
actuala. Când se întâmplă acest lucru, înseamnă că s-a atins un punct de
instabi litate. Sistemul nu mai poate să integreze noua informație în ordinea sa
existentă ; el este fortat să-și abandoneze unele structuri , comportamente sau
credinț e. Rezultatul este o stare de haos, confuzie, incertitudine și indoială; iar din
starea aceasta haotică ia naștere o nouă formă de ordine, organizată în jurul unei
noi semnificaț ii. Noua ordine nu a fost planificată de vreun individ, ci s -a ivit c a
rezultat a l creativităț ii col ective a organizaț iei” ( 2004). Așadar, o întreprindere se
poate prăbuși pe baza unei singure informaț ii. De exemplu, dacă într -o bancă ar
apărea un zvon conform căruia “banii clienților nu sunt în siguranță ”, atunci acesta
ar putea duce la colapsul companiei. O astfel de problema a avut de înfruntat BCR
în 2012 care nu ar fi supravieț uit da că nu ar fi intervenit BNR ca un sistem reglator.
Așadar, un rol important în activitățile desfăș urate de o întreprindere o
au rețelele ce se creează î n cadrul acesteia si care prin inter mediul buclelor
feedback pot acționa fie ca un liant ș i sustinator al diferitelor activități, fie ca o
frână î n calea realizării obiectivelor ș i scopurilor firmei. Cele mai importante reț ele
ale întreprinderii sunt rețeaua acț ionar ilor, rețeaua comitetului de direcție, rețeaua
tranzacțiilor, rețeaua informațională, rețeaua tehnologică și rețeaua de producție.
Conceptul de bază al economiei de reț ea es te feedbackul pozitiv. Shapiro ș i Varian
(1999) au explicat acest concept prin fapt ul că valoarea generală a unei astfel de
rețele ca ș i valoarea pent ru fiecare agent depinde de numărul participaților la acea
rețea. Cu câ t este mai mare num arul de agenti din retea, cu atât este mai probabil ca
alți agenți să se alăture acestei reț ele, i ar ca o consecință rețelele sunt dependente
de așteptările privind utilizatorii potenț iali. Prin urmare complexitatea proceselor
feedback din cadrul unei întreprinderi este direct proporțională cu numărul
angajaț ilor din cadrul acesteia.

Procese feedback și complexitatea acestora la nive l de întreprindere
În afara de împă rțirea proceselor feedback în procese feed back pozitive și
procese feedback negative, acestea mai pot fi clasificate și în funcț ie de simplitate,
durata, sursa, puterea explicativa sau efectele pe care le exercita.
În funcție de simplitate există bucle fe edback simple, alcătuite dintr -un
singur feedback ș i bucle feedback complexe sau multiple alcă tuite din mai multe
feedbackuri care sunt cel mai probabil de polarităț i diferite. În funcț ie de durata
feedbackului se poa te obține feedback imediat după adoptarea unei decizii,
desfășurarea unei acțiuni sau desfăș urarea unui proces, sau întârziat ca urmare a
faptului că informația transmisă necesită un anumit timp până când este preluată . În
funcție de sursa feed backului, pu tem avea bucle feedback intrinseci care provin din
interiorul sistemului sau bucle feedback extrinse ci care provin din surse externe . În
funcție de puterea explicativă, dacă feedbackul descrie evoluția dinamică a
problemei atunci se numeste feedback al out putulu i, în timp ce dacă descrie de ce
problema a evoluat î ntr-un anumit mod atunci se numește feedback cognitiv. În
funcț ie de efectele pe care le exercită bucle le feedback asupra ouptului există bucle
feedb ack multiplicator, accelerator ș i mixt (accelera tor-multiplicator).
Aceste clasifică ri se refere însă , doar la bucle feedback elementare. În
realitate buclele feedback sunt de cele mai multe ori multiple , construind
mecan isme feedback care se formeaza în mod obiectiv, fară a fi rezultatul unei
anumite voinț e umane. Astfel, p entru a explica complexitatea ac estor mecanisme
care se formează î n cadrul unei întreprinderi este importantă înțelegerea legă turii
dintre procesele feedback și toate celelalte proprietăț i ale unui sistem adaptiv
complex, respectiv ale unei întreprinderi . Astfel, procese le feedback se află într -o
strânsă legătură atâ t cu gradul de conectiv itate (la toate nivelele), dar ș i cu
proprietatea d e co-evoluție, fapt susț inut prin afirmația lui Kauffman: “Am găsit
evidența … că structura unui ecosi stem determină co -evoluț ia” (1993). În același
timp, B. W. Arthur observă legătura dintre buclele feedback, dependența de
traiectorie și legea profitului crescător: “Î n loc de aceasta, buclele feedback
pozitive măresc (amplifică) efectele micilor schi mbări economice ș i cresc
profiturile, f ăcând posibilă apariț ia mai multor puncte de echilibr u, depinzâ nd de
buclele feedback negative care, pot, de asemenea , sa opereze î n sistem” (1990).
Com plexitatea proceselor feedback și rolul acestora î ntr-o întrepri ndere a
crescut odată cu transformarea economiei de la așa numita economie a “cărămizii
și mort arului” la o economie de tip reț ea (networked economy). “Noua economie
constă dintr -o metarețea globala de interacțiuni tehnologice și umane complexe,
implicâ nd multiple bucle feedback care opereaza d eparte -de-echilibru și produc o
diversitate nesfârșită de feno mene emergente” (F. Capra, 2004 ).
Apare, astfel, cu o deosebită claritate, legătura existentă între feedback,
conectivitate, interdependență, emergență și auto–organizare . Acești piloni ai
sistemelor adaptive complexe acționează împreună pentru a crea o nouă ordine și
coerență, pentru a susține întreprinderea și a -i asigura supraviețuirea, mai ales
atunci când mediul înconjurător se schimbă rapid și într -un mod imprevizibil.

Stoicescu Cristina
4. COMPLEXITATEA PROC ESELOR FEEDBACK CE SE
FORMEAZA ÎNTRE ÎNTREPRINDERE ȘI MEDIUL SĂ U EXTERN

Întreprindere a supravieț uieste î ntr-un me diu format din oameni care aparțin
în mod un ic acesteia sau care fac parte și din alte organizații, în t imp ce modul în
care se dezvoltă este determinat de relațiile dintre aceasta și mediul său. O parte
importantă a acestui aspect este contro lul, parte care poate fi privită prin prisma
buclelor feedback neliniare dintre întreprindere și mediul său extern. M ediul
condiționează modul de luare al deciziilor î n cadrul întreprinderii și determină ce
acțiuni ar putea sau nu să fie posibile, î n timp ce procesul de control poate decide
care sunt cele mai potrivite acț iuni ce trebuie realizate. Capacitatea de a lua d ecizii
este, desigur, mediată de atributele sociale ș i culturale ale întreprinderii care îi
limitează capacitatea pentru anumite forme d e gândire sau acț iune.
Așadar, b uclele feedback se creează atât î ntre departamenele din cadrul
aceleiaș i întreprinderi , cât și î ntre întreprindere a privită ca sistem adapt iv complex
și mediul să u extern.
O întreprindere interacționează cu acț ionarii, cu statul, cu banca și cu
concurenț ii, formâ nd bucle feedback cu trei piețe din cadrul mediului său
extern și anume: piața b unurilor, piața factorilor de producție și piaț a
financiar ă (figura 2) . În urma interacțiunii cu aceste piețe firma își poate desfă sura
activitatea generală care constă în obț inerea, concentrarea, organizarea ș i
combinarea de r esurse pentru a produce bunur i și servicii destinate vânză rii.
Practic, o întreprindere cumpară materii prime, capital, forță de muncă și alte
resurse necesare î n procesul de producție de la proprietarii acestora și le transformă
în bunuri și servicii destinate clienților, î n timp ce proprietarii inp uturilor folosesc
veniturile obținute din vâ nzarea resurselor p entru a cumpăra bunuri și servicii
produse de firmă .
Procesul de reglare dintre piața bunurilor și serviciilor ș i întreprindere se
realizează prin intermediul su bsistemului rap orturilor cu piața bunurilor ș i
serviciilo r (S RPB) și cuprinde două bucle feedback corelate în sensul că funcționarea
eficientă a uneia depinde de buna funcț ionare a celeilalte . Una dintre buclele
feedback este materială (comenzi -vânzări) prin intermediul căreia întreprindere a își
desfășoară activitatea pentru care a fost creata , iar cealaltă informațională (prețul
pieței-publicitate) , pri n intermediul căreia firma va obține informații privind
cantitatea ș i calit atea cerute de consumatori, prețul la care su nt dispuși să cumper e,
pretenții legate de service ș i aspect, stab ilind ulterior gama sortimentală ș i
cantitatea de bunuri pe care o va produce .
În raport cu piața factorilor de producț ie întreprindere a interacționeză prin
intermediul subsistemului asigu rării cu factori de producț ie (S AFP) realizâ nd
necesarul de inputuri pentru fabricarea propriilor produse. Această activitate are la
bază o informare cât mai detaliată asupra cantităț ilor posibile de contractat d e la
furnizori, asupra seriozităț ii lor cu p rivire la livrarea inputurilor, dar și asupra
fluctuațiilor posibile ale preț urilor. Toate acestea presupun un schimb permanent de

Procese feedback și complexitatea acestora la nive l de întreprindere
infor mații î ntre întreprindere și piața factorilor de producție, dar ș i un flux de
inputuri dinspre piață compensat cu un flu x de numerar dinspre întreprindere .
Pentru o firma este aproape imposibil să -și asigure resursele financiare
doar din surse proprii, ea fiind obligată în majoritatea cazurilor să apeleze la piața
financiară pentru a obține credite de producție, pentru a v inde acț iuni sau pentru a
atrage noi investitori. Pentru a realiza procesul de asigurare cu fonduri, subsitemul
financiar (S F) utilize ază diferite informaț ii cu privire la prețul acestor fonduri pe
piața financiară (de exemplu dobânzile practicate de bănci la credite ș i dep ozite).
Pe baza acestor informații se formulează cererea de credite în funcț ie de care se
stabilește mă rimea fondurilo r ce vor fi împrumutate și la ce preț se va realiza acest
lucru. În urma î ncheierii contractelor de creditare, întreprin derea primeș te fonduri
care apoi sunt dist ribuite pentru diverse activități ce necesită finanț are cum ar fi
procurarea de factori de pro ducție, plata salariilor și a obligațiilor că tre stat, bănci
și acț ionari sau demararea de noi proiecte (de exemplu cons truirea unui nou sediu
sau implementarea unui nou program) .
Figura 2. Întreprindere a și mediul să u extern

Stoicescu Cristina
În afara acestor interacțiuni de tip cauză -efect, întreprindere a are o mulțime
de alte interacțiuni care determină complexitatea acesteia. Acest l ucru are loc
deoarec e cauzele nu pot fi aproximate în timp și spaț iu cu efectele. De exemp lu, o
decizie cu privire la creș terea disponibil ității locuinț elor poate avea e fect asupra
nivelului somajului peste cațiva ani. O cauză aparent mai probabilă , cum ar fi
închiderea unor fabric i de mari dimensiuni, ar putea ascunde efectele unei astfel de
decizii anterioare privin d construirea mai multor locuinț e. Forrester subliniază
faptul ca î n sistemele adaptive complexe de tip feedback, cauzele aparente pot fi de
fapt interacț iuni coincidente. Astfel, de multe ori nu pot fi exp licate toate cauzele,
respectiv aspectele unui efect ș i ca atare nu poate fi previzionată î n detaliu nici
evoluț ia unei întreprinderi .
Așadar, activitatea unei întreprinderi depinde atâ t de p ropria
organizare interna, cât și de piețele cu care intră în contact atât direct, cât ș i
indirect.
În acest sens, mediul extern al întreprinderii în cadrul căreia aceasta își
desfășoară activitatea cuprinde un ansamblu de factori de natură economică ,
demografică, socială, culturală , juridică, ecologică, politică, etc. Între acești factori
și întreprindere se creează un sistem de relații care, î n viziunea teoriei generale a
sistemelor, duc la reprezentarea întreprinderii ca un sistem de tip evoluț ionist,
deschis, capabil de perfecț ionare printr -un process de adaptare continuă .
Raportarea eficientă la mediul extern presupune din partea întreprinderii
cercetarea atentă a componentelor acestuia, a interacțiunii dintre acestea precum ș i
a impactului lor asupr a pieței și, evident, asupra activității intre prinderii. Factorii
mediului nu acționează însă cu aceeași intensitate și în aceeași măsură asupra
activităț ii întreprinderii . Cu unii dintre ei, întreprindere a intră în legă turi directe,
impuse de necesitatea realiză rii obiectiv elor economice propuse, influențele fiind
de regulă reciproce (cum ar fi clienții, furnizorii, concurenții, organismele publice).
Aceștia formează micromediul întreprinderii . Cu alți factori relațiile sunt mai
îndepărtate, mai slabe, i nfluența acest ora fiind uneori indirecta. Acești factori
formează macromediul întreprinderii .
Indiferent de na tura factorilor cu care interacționează , întreprindere a
formează numeroase bucle feedback de mărimi diferite și care acționează diferit
(bucle feedb ack amplifi catoare sau reglatoare), rezultâ nd o complexitate care de
cele ma i multe ori nu poate fi urmarită de că tre managementul firmei.

5. CONCLUZII

Scopul acestei lucrări a fost explicitarea ș i exemp lificarea proceselor
feedback, împreună cu studiul c omplexităț ii acestora la nivel de întreprindere.
În acest sens a fost prezentată dezvoltarea t ermenului de „feedback”,
observându -se că aceasta a avut loc odată cu dezvoltarea disciplinei care la creat,
cibernetic a. Procesele feedback reprezintă o caracter istică esențială a sistemelor
adaptive complexe, aflându -se în strânsă legătură și cu celelalte proprietăț i ale

Procese feedback și complexitatea acestora la nive l de întreprindere
acestora (conectivitate, interdepende nța, emergenț a, auto -organizare, legea
profitului crescă tor, departe -de-echilibru, etc.). Deș i, principul c are stă la baza
formă rii unui proces feedback este deosebit de simplu, di versitatea de situații î n
care acestea apar fac ca efectele să fie deosebit de complexe.
Dacă gradul complexităt ii proceselor feedback ce se formează î n interiorul
unei întreprinderi este direct proporțional cu numărul de angajați, în schimb gradul
complexităt ii proceselor feedback care apar î ntre întreprindere și mediul său extern
depinde î n principal de multitud inea factorilor cu care interacționează, de piețele pe
care acționează, și nu în ultimul râ nd de mediul economico -social la nivel global.
Datorită numărului ridicat a acestor legături multilaterale directe ș i indirecte, nu se
pot realiza previziuni detali ate privind activitatea firmei în nici un moment al
existenț ei acesteia.
Cu toate ca procesele feedback fundamentale se cunosc de multă vreme,
studiul efectelor acestora și a influenței lor asupra modelă rii sistemelor econo mice
este destul de recent. Dacă in modelele inițiale ele apăreau izolate, încercând să
introducă anumite p rocese și fenomene observate în realitatea economică, după
anul 2000 s -a înțeles din ce în ce mai clar că procesele feedback fac parte din
mecanismul general de reglare si autoreglare al economiei naționale și că neglijarea
lor atunci âand se elaborează modele macroeconomice nu face decât să simplifice
această realitate. Prin utilizarea corectă a acesto r procese fundamentale, pot fi
înțelese mai bine anumite principii de funcționare și se pot reprezenta ș i modela
mai corect principalele influenț e care exist ă la nivelul întreprinderi lor privite ca
sisteme adaptive complexe.
La finalul articolului, se impune e xplicarea exemplului prezentat în
deschiderea acestuia. Dacă la nivelul managementului unei întreprinderi s-ar
prezenta mai multe proiecte cu scopul de a se implementa unul dintre ele și apoi
cineva ar adresa întrebarea: „Ce părere aveț i despre impleme ntarea acestui
proiect?”, iar răspunsul ar fi „Cred că prezentarea a fost una completă .”, atunci nu
are loc un proces feedba ck deoarece interlocutorul nu îș i exprimă pă rerea despre
implementare a proiectului, ci despre modul î n care acesta a fost prezentat, prin
urmare inputul nu poate fi modificat pe baza outputului.

BIBLIOGRAFIE

[1] Arteta, B.M., Giachetti, R.E. (2004), A measure of agility as the complexi ty
of the enterprise system , Robotics and Computer -Integrated Manufacturing;
[2] Cairncross, F. (2002), The company of the future;
[3] Cs áji, B.C., Monostori, L. (2008), A complexity model for networks of
collaborating enterprises , The International Federa tion of Automatic Control;
[4] Fredendall, L.D., Gabriel, T.J (2003), Manufacturing complexity: a
quantitative measure , POMS Conference;

Stoicescu Cristina
[5] Gino, F. (2002), Complexity measures in decomposable structures ,
Stockholm;
[6] Hassas, S., Marzo -Serugendo, G., Ka rageorgos, A., Castelfranchi, C.
(2005), On self-organising mechanism form social, business and economic
domains;
[7] Jackson, M.O. (2008), Social and economic networks;
[8] Holbrook, M.B. (2003), Adventures in complexity : an essay on dynamic open
complex adaptive system, buttefly effects, self -organization order, coevolution,
the ecological perspective, fitness landscapes, market spaces, emergent beauty at
the edge of chaos, and all that jaz ;
[9] Lillehagen, F., Krogstie, J. (2008), Active knowledge modeli ng of enterprise ;
[10] Shuhong, Z (2008), The self -adaptable modeling of social -economic
complex system based on genetic algorithm, Scientific Inquiry, vol. 9, no. 1,
pp.47 -50;
[11] White, B.E. (2008), Complex adaptive systems engineering;
[12] Yolles, M. (2006), Organizations as complex systems: an introduction to
knowledge cybernetics, Unites States of America;
[13] Zacarias, M., Magalh ães, R., Caetano, A., A complex, adaptive enterprise
architecture framework;
[14] *** (2001) Finding a complexity measure for business process models,
Research Report;
[15] *** Dicționarul explicativ al limbii româ ne;
[16] *** The corporation and the economy as complex adaptive systems.