Cristina PREUTU [623947]

319
Cristina PREUTU

Rolul și efectul scrisorilor adresate puterii
în Rom ânia socialist ă
The Role and Effect of Letters to Political Power in Socialist
Romania

I focus my research on one of the official communication networks
between state and society in soc ialist Romania, more precisely, the
communication through letters. Letters sent by citizens to political or state
authorities had fulfilled a double function, on the one hand, it had an utilitarian
function, because for the authorities these letters consti tuted a form of
information on economic, administrative or social issues of the society, but on
the other hand, we have, also, a symbolic function, by structuring and
consolidating a relationship between the individual and the representative of
the power, which contributed to the shaping of some representations of power.
Thereby, the analysis of these letters complete Romania's social and
economic picture at Nicolae Ceausescu's leadership, detailing the problems and
deficiencies of the transport system, of functioning of enterprises or negligence
of some employees. The way they addressed to the authorities and the
expectations that these citizens had from the authorities allowed us to analyze
the image that the political power had conceived. Official instruc tions for
solving the issues raised by letters and the institutions involved make this
process a form of social and economic regulation and develop a form of
communication between the individual and the power.
I order to complete my research I used, especi ally, documents from
CNSAS Archives, Documentary Fund and from National Historical Central
Archives of Bucharest, CC of RCP Fund.

Etichete: rețele de comunicare, scrisori, denun ț, Rom ânia, comunism
Keywords: communication networks, letters, denounce, Romania,
communism

Natura comunicării într -un regim comunist reprezintă o temă de
reflecție relativ recentă1. Ancorată mult timp în paradigma feno menului

1În studiul semnat de Kristin Roth -Ey și LarissaZakharova, în „Cahiers du Monde
Russe” se analizează acest parcurs istoriografic al subiectului privind tema
comunicării într -un regim de tip totalitar, identificându -se tendința de a explica
această dimensiune a regimului încă din anii '60. Dificultatea cea mai mare la acel
moment a fost disocierea funcției propagandei de cea de comunicare. Abia în
ultimii ani putem vorbi de studii care aduc un plus de cunoaștere și înțel egere
asupra acestui subiect (vezi Kristin Roth -Ey și Larissa Zakharova, Foreword.

Cristina Preutu

320
totalitar, c are a dat naștere studiilor despre societatea de masă, analiza
asupra regimului comunist a scos din calcul , pentru un timp, ideea
existenței unei legături între societate și puterea politică, alta decât cea
dintre dominați și dominatori . Analiza rețelelor de informare și de
comunicare pe orizontală nuanțează mult natura regimului comunist. În
acest context, considerăm că și procesul de comunicare pe verticală, între
cele două entități menționate mai sus, aduce unele considerații cu privi re
natura regimului comunist .
Prin urmare, p remisa acestui studiu o constituie ideea că într -un
regim comunist există un proces de comunicare, atât între instituțiile
statului , cât și între putere și societate. Deși puterea politică și -a apropriat
aproape toate mijloacele și rețelele de comunicare existente, totuși, în
anumite momente ale evoluției regimului, nu putem vorbi despre o
putere de tip monolit care rămâne im ună la reacția cetățenilor.
Dim potrivă , avem , pe de -o parte , o atenție sporită a decident ului politic
acordată reacției cetățenilor la diferite acțiuni și mesaje transmise de el ,
iar pe de altă parte , avem o încercare a indivizilor de a -și adapta
argumentația și modul de adresare , în așa fel încât să se facă înțeleși de
către factorul politic. Rațiunile pentru care s -a dezvoltat această rețea de
comunicare sunt diferite, iar în paginile c are urmează vom analiza câteva
dintre aceste rațiuni, subliniind și care erau așteptările societății de la
conducerea partidului. Astfel, vom face referire la modul de comunicare
prin scrisori în interiorul societății comuniste, urmărind rețeaua creată pe
verticală, între societate/individ și puterea politică.
Analiza acestor scrisori contribuie la creionarea unui portret
social, unul dintre obiecti vele urmărit e în acest studiu fiind e vidențierea
problemelor sociale și economice pe care individul l e menționa în scrisori ,
precum și rolul pe care expeditorul îl atribuie factorului politic în
rezolvarea acestor probleme. Pentru realizarea acestei analize vom urmări
principalele valuri ale mesajelor adresate puterii și natura acestora,
încercând să evidențiem o stare de spirit ce reiese din acestea și a unor
probleme de natură socială și economică.
În ceea ce privește interv alul temporar asupra căruia ne -am
îndrepta t atenția , acesta cuprinde prima parte a conducerii lui Nicolae
Ceaușescu. Schimbările resimțite la nivelul politicii interne, dar și externe
își pot găsi explicația sau/și reflecția în tipul de analiză propus în aceste

Communicationand Media in the URSS andEastern Europe, în „Cahiers du Monde
Russe” , 2/2015, vol. 56, pp. 273 -290).

Rolulșiefectul scrisoriloradresateputeriiînRomâniasocialistă

321
pagini . Amprenta primei părți a cond ucerii lui Nicolae Ceaușescu este
dată de modul de interacțiune al acestuia cu societatea și cu diferitele
nivele ale ierarhiei nomenclaturii. Păstrând tendințe le unui stat de tip
tradițional în ceea ce privește viziunea asupra procesului de guvernare,
decidentului politic tinde tot mai mult să satisfacă dorințele cetățenilor,
să le soluționeze problemele și să interacționeze tot mai mult cu ei . De
aceea, și modul de comunicare între cele două entități: putere și so cietate,
a suferit transformări care au mo delat unele trăsături ale regimului.
Scrisori le au reprezentat un instrument oficial de comunicare
între societate și putere. Din punct de vedere legislativ procesul era
regle mentat prin decretul 534/19662 și apoi prin legea nr.21 /1966 și mai
târziu, prin legea nr.1/1978. Însă scrisorile trimise către autorități depășeau
prevederile și obiectivele enunțate în aceste legi. În acest sens, existau
două direcții ale acestor mesaje: o parte erau trimise autorităților de
partid (autorităților locale de partid, C omitetul Central sau Nicolae
Ceaușescu ), iar o altă parte era adresată Consiliului de Securitate.
Scrisorile trimise către Securitate reprezintă de cele mai multe
orireclamații, sesizări sau diverse forme de denunțuri. Cele trimise către
Comitetul Central sunt mai diversificare, cuprinzând de la sesizări, la
cereri de locuințe, semnalarea unor probleme de natură socială și
administrativă. Dintre acestea , o mare parte sunt adresate direct lui
Nicolae Ceaușescu. Unele dintre ele sunt legate de aceleași proble me
sociale, iar altele aniversare, omagiale sau sunt reacții la unele decizii de
politică internă și externă. Acestea din urmă, reflectă o stare de spirit a
populației care, de altfel, este dificil de documentat pentru un regim în
care modalitățile de expr imare pub lică a opiniilor populației erau
restrânse și controlate. În acest proces al comunicării pe verticală prin

2 În dispozițiile generale ale decretului se preciza: „în Re publica Socialistă
România dreptul de petiționare al cetățenilor, garantat de Constituție, se exercită
prin cereri, reclamații, sesizări și propuneri adresate organelor puterii de stat, ale
administrației de stat, organelor judecătorești, organelor procura turii,
instituțiilor, întreprinderilor și oricăror organizații economice de stat, denumite
în cuprinsul prezentului decret organe de stat”. Mai mult decât atât, organele de
stat își asumau obligativitatea de a examina reclamațiile, sesizările și propuneril e
făcute prin presă, „comunicând redacțiilor respective în timpul cel mai scurt
rezultatul cercetărilor și măsurilor luate” (vezi Decret nr. 534 cu privire la
primirea, examinarea și rezolvarea cererilor, reclamațiilor, sesizărilor și
propunerile cetățenil or, în „Buletinul Oficial”, partea I, anul II, nr. 38/ 24 iunie
1966, p. 286).

Cristina Preutu

322
scrisori avem două momente importante, care au schimbat natura
comunicării, și anume: anul 1968 și legea nr.1 din 1978. Acestea sunt și
principalele două momente pe care vom dezvolta acest studiu.

Anul 1968
După discursul lui Nicolae Ceaușescu de condamnare a invadării
Cehoslovaciei de către tr upele Tratatului de la Varșovia au fost trimise la
Comitetul Central sute de scrisori în care expedi torii îl susțineau pe
Ceaușescu și -i încurajau atitudinea adoptată. O analiză mai atentă a
acestor mesaje ne indică rolul pe care indivizii i -l acordau șefului de partid
și de stat și rolul pe care ei înșiși și -l acordau în economia regimului.
„După părere a mea, azi mai mult ca oricând țara și poporul român au
nevoie de dumneavoastră , să vă vadă, să vă asculte , să vă aprobe, pentru a
le da curajul, hotărârea, dârzenia, puterea de sacrificiu atât de
trebuincioase astăzi” , scria un cetățean din București, în august 1968.
Acesta continua : „personal pun la dispoziție, persona mea, precum și opt
copii (2 fii și 6 nepoți) în slujba țării pe care i -am educat cu iubire de țară,
de neam, de popor ”3. Mesajul trimis de către acest cetățean este cu atât
mai interesant ș i arată adevărata susținere și apreciere față de lider, cu cât,
în afara faptului că se oferă voluntar pentru a apăra țara, el oferă și o sumă
de bani, deloc mică, tot cu același scop: „am oferit și aștept să mi se
primească de către statul nostru, suma de lei 5000, fără nici o condiție,
fără nici o cerință personală. Din contribuțiile apro piaților mai pot pune
la dispoziție, sub formă de împrumut, cu termen de restituire la izbânda
României -încă 25.000 de mii de lei ”4. Nu este singurul caz de cetățean
care și-a oferit copiii pentru apărarea țării. Un expeditor din județul
Vâlcea, după ce -și exprimă neliniștea cu privire la u n eventual conflict
care ar putea apare în Transilvania, ca ecou la evenimentele din
Cehoslovacia, scrie că și fiul său de 11 ani și -a exprimat dorința de a
contribui la apărarea țării, și de a intra în Gărzile patriotice ca „copil –
pionier”. De asemenea, l-a îndemnat pe Nicolae Ceaușescu să dea arme
cetățenilor și să -i instrui ascăpentru a le putea utiliza , în scopulapărării
țării5. Multe dintre mesajele trimise conțin asemenea sfaturi cu privire la

3 În A rhiva Națională Istorică Centrală , fond CC al PCR, Secția Cancelarie, dosar
nr. 313/1968, f. 7.
4Ibidem .
5Ibidem , f. 20.

Rolulșiefectul scrisoriloradresateputeriiînRomâniasocialistă

323
modul în care România ar trebui să se apere în cazul unei agresiuni
precum cea din Cehoslovacia.
Majoritatea expeditorilor scriau în numele familiei lor,
exprimându -și solidaritatea cu privire la atitudinea lui Nicolae Ceaușescu.
Acest lucru a fundamentat și a impus un alt nivel al reconstruirii
mecanismului intern al cultului personalității. Construirea acestui
mecanism pe un fond de popularitate a noului conducător a făcut posibilă
grandoarea manifestărilor cultice din anii '80. Fără a epuiza posi bilitățile
de argumentare aducem un scurt exemplu care să susțină acest lucru.
Într-o scrisoare din august 1968, un expeditor din Arad scria : „mai declar
că, nicicând ca azi, în întreaga mea viață nu a m văzut, în toată istoria
patriei mele trăită în cei 62 ani, atât de total, conștient și solidar legat
Poporul Român de conducătorul lui, ce azi, indiferent de trecutul politic
vechi, care s -a șters complet și pentru totdeauna din sufletul fiecărui
român, ca și din al meu ”6. Unii expeditori folosesc formula de „discurs
patriotic”, cu referire la acel discurs. Iată cum un moment în care
dușmanul devine unul extern și în care sunt puse în valoare emoțiile și
atitudinile patriotice, poate șterge un trecut rec ent, la acea vreme, violent
și cu momente umilitoare.
Sentimentul patriotismului este unul profund, iar Nicolae
Ceaușescu a știut să -l gestioneze în vederea trasării unui drum individual
al României, departe de politica URSS -ului. Unii expeditori asemănau
această eventuală agresiune cu momente istorice importante, cum ar fi
bătăliile din 1916, de la Mărășești sau Oituz. Ace știa erau chiar foști soldați
care au luptat în acele bătălii: „după cele petrecute până acum în țara
noastră, îmi exprim convingerea că întregul nostru popor indiferent de
naționalitate va lupta necontenit pentru pacea și libertatea popoarelor
lumii și în țara noastră. Eu am 77 de ani și am luptat în 1916 la Mărășești,
Ocna și Oituz și acum deși sunt bătrân voi lupta dacă cumva vom fi
atacați de dușmani pentru a -mi apăra pământul scump românesc ”7. Un
pensionar de 83 ani, fost avocat i -a scris că a ascultat discursul la radio și
că „nu m -am putut stăpâni să nu strig de mai multe ori, în gura mare,
bravo!”. „Ce trebuie să se fi petrecut în i nimile celor tineri care vă
auzeau!”8, a continuat el. Adeziunea și susținerea atitudinii hotărâte,
afișată de către Nicolae Cea ușescu cu ocazia acelui discurs a

6Ibidem , f. 8.
7Ibidem , f. 125.
8Ibidem , f. 37.

Cristina Preutu

324
solidarizat mulți cetățeni, de diferite profesii și etnii: profesori, avocați,
foste cadre din armată sau Securitate, muncitori, români și maghiari,
membrii de partid sau nemembrii.
Amploarea pe care o avea evenimentul, precum și modalitatea
prin care a fost făcut public, constituiau alte două criterii importante în
determi narea unor stări de spirit și exprimarea publică a unor opinii .
Transmisiunea în direct la televizor a discursului a dat o notă de
spectaculos momentului9. Mulți din cei care -i scriau precizau că au văzut
discursul la televizor sau l -au ascultat la radio: „am ascultat la radio, am
urmărit programul televiziunii, am citit ziare, oriunde ochii sau urechile și
le îndrepți, poporul nostru român are toată încrederea în conducătorii
noștri dragi, și la locurile noastre de muncă, în școli, uzine fabrici, pe
ogoare, ne vom înzeci eforturile pentru a asigura înfăptuirea programului
de dezvoltare a societății noastre socialiste ”10.
Ecoul evenimentul ui a luat amploare, întrucât pe 23 august s -a
organizat cea de -a 24 aniversare de la instaurarea regimului comunist.
Astfel că entuziasmul s -a răsfr ânt și asupra acestui eveniment, ducând la o
remodelare a discursului cu privire la 23 august. Un pensionar MAI, scria
într-unul din aceste mesaje:„chemarea sa este un suflu de iubire de patrie,
ca un diapazon sublim de dăruire pentru neam, de dăruire pent ru
umanitate, îndemnând popoarele la înțelegere și pace pe toate
meridianele lumii, chemare plină de curaj în fața primejdiei. (…) în acest
epocal moment de trăire, în secolul de teamă nucleară, fiul Ceaușului,
căpitan de oști, Nicolae Ceaușescu și poporu l nostru se află pe poziția de
luptă, pentru pacea lumii, pen tru civilizația și progresul ei”11. Mesajul se

9 In acest sens, Irina Gridan a făcut o analiză a momentului august 1968, afirmând
că puterea politică a fost interesată la acel moment de percepția discursului din
partea populației. De aceea, în ziarul „Scânteia” s -a organizat o rubrică
permanentă, până î n 19 septembrie, în care erau retranscrise scrisorile de
adeziune trimise către conducerea de partid. În acest context, autoarea se
întreabă dacă aceste scrisori sunt autentice și dacă sunt sincere. Luând în
considerare elemente precum: anonimitatea unor s crisori, greșelile de ortografie,
stilurile diferite , referințe explicite la religie demonstrează că aceste mesaje sunt
autentice și reprezintă reacții spontane la discursul l ui Ceaușescu din 20 august
1968 (Vezi Irina Gridan, Les communistes roumain face a l’été 1968. Strategies
discursives et scenographies mobilisatrice , „Hypotheses 2010”, nr. 14/ 2011, pp. 47 –
48).
10 În ANIC, fond CC al PCR, Secția Cancelarie, dosar nr. 313/1968, f. 127.
11Ibidem, f. 45.

Rolulșiefectul scrisoriloradresateputeriiînRomâniasocialistă

325
încheie cu:„Trăiască Patria! Trăiască Patria! ”12.Tot în această notă au fost
trimise omagii și poezii, cele mai multe expediate de către foste cadre
militare și participanți la Primul Război Mondial. Se poate observa
trezirea unor opinii și stări de spirit în rândul unei categorii de populații
care nu a reprezentat o voce până în acel moment, și, în același timp,
indivizi care reprezentau un model pentr u comunitățile lor . Imaginea
Primului Război Mondial reprezenta unul din pilonii fundamentării
conștiinței naționale. Am insistat asupra acestui moment, întrucât el a
adus o schimbare atât în politica internă și externă a României, cât și în
modul de comun icare între individ și reprezentatul puterii. Iar asemenea
reacții din partea unor cetățe ni au venit și în următorii ani13.
Renașterea acestui sentiment al patriotismului a dus și la o
schimbare a percepției individului față de conducerea politică, ceea ce a
generat și un discurs critic. Astfel, au fost trimise și scrisori care criticau
diverse aspecte ale regimului . Pe de altă parte, întrucât populația își
permitea să trimită scrisori critice la Comitetul Central, a scăzut numărul
celor ce trimiteau scrisor i instituției Securității . Această schimbare a
direcției mesajului se poate datora și reevaluării raportului de autoritate
dintre conducerea de partid și Securitate .În septembrie 1969, în ședința de
consiliu a MAI, în urma indicațiilor personale date d e că tre ministrul
Cornel Onescu , s-a decis îmbunătățirea sistemului de evidență a petițiilor
adresate MAI. Conform noilor indicații date de către Cornel Onescu se
dorea soluționarea tuturor scrisorilor și petițiilor venite de la Comitetul
Central al PCR, Consi liul de Stat, Consiliul de Miniștri și presă14.Numărul

12Ibidem .
13Voi preciza un exemplu, al unui maior î n rezervă din București, care îi adresează
lui Nicolae Ceaușescu o scrisoare în septembrie 1974 și îi care -i expune un întreg
program de mobilizare națională ce avea ca finalitate anul 2000. Pe lângă datele
tehnice precizate, precum: realizarea unor adăpostur i subterane, aeroporturi,
instalații de apeducte și irigații pe tot cuprinsul țării, el menționa și principiile pe
baza cărora trebuia aplicat acest proiect, precum: „cultul patriotismului; glia
străbună, iubirea părinților, străbunilor și războaiele de ap ărare a patriei din
trecutul îndepărtat și cel apropiat; iubirea realizărilor mărețe de țară, cu înaltul
spirit de sacrificiu al tuturor românilor, spiritul de sacrificiu în timp de pace și
spirit de sacrificiu suprem în timp de răzb oi” (Î n ANIC, fond CC a l PCR, secția
Cancelarie, dosar nr. 143/1970, f .31).
14Raport privind modul în care organele MAI s -au ocupat de soluționarea scrisorilor
oamenilor muncii în semestrul al II -lea/1969 , în A rhiva CNSAS, fond Documentar,
13136, vol. II, f. 81.

Cristina Preutu

326
scrisorilor primite de către MAI era destu l de mare. Într -un interval de
șase luni au fost primite la aceste instituții un număr de 237.661 de
scrisori . Dintre acestea 24.203 erau sesizări și denunțuri pentru furturi,
delapidări sau alte infracțiuni, însă doar 9.707 au fost confirmate de către
autorități. Din totalul scrisori lor au fost rezolvate: 34.447 cereri de
pașapoarte; 102.164 cereri de evidența populației, avize, probleme de
circulație; 24.432 ce reri pentru eliberări de acte. Dincolo de aceste tipuri
de scrisori care intrau în cotidianul activităților instituției au mai fost
primite 5.128 de reclamații îndreptate împotriva cadrelor MAI, dintre care
1.465 au fost confirmate . Dintre cei cărora li s -au rezolvat problemele
solicitate, 601 au trimis scrisori de mulțumire15. Acest fapt atrage atenția
asupra unei posibilități de reglare a unor situații și comportamente
profesionale , cu ajutorul cetățeanului, prin considerarea opiniei
sale. Pentru promovarea și încurajar ea acestor atitudini sociale, de
relaționare între individ și putere , unele scrisori de mulțumire erau
publicate în revista „În slujba patriei”, și în alte ziare județene și centrale.
Un alt tip de mesaje trimise către conducerea de partid, în acest
an, dar nu numai, sunt cele care evidențiază o serie de probleme sociale,
economice sau administrative. Este dificil de estimat un total al acestor
scrisori, dar rapoartele făcute de Secția de Scrisori și Audiențe ne
furnizează o serie de date în ace st sens. De exemplu, în 1968 au fost
trimise Comitetului Central al PCR un număr de 11.920 de scrisori, care
enunțau probleme de natură penală16, 2134 de scrisori care reclamau o
serie de comportamente negative ale unor funcționari din MAI,
procuratură, jus tiție și Securitate. Conform raportului făcut de către Secția
de Scrisori și Audiențe, p rincipalele sesizări erau: „abateri și abuzuri
folosind metode nepermise de cercetare, au tărăgănat nejustificat
soluționarea cererilor și sesizărilor, au comis acte im orale, infracțiuni,
lovirea cetățenilor, ajungând până la vătămare corporală gravă a
integrității corporale, luare de produse și materiale de la diferite unități
socialiste, fără a plăti contravaloarea lor ”17. Dintre acestea, 1133 de cazuri
au fost verifica te și confirmate 257 dintre ele. În toată această ecuație se
confirmă ideea că aceșt i funcționari la nivel înalt, care își desfășurau
activitatea în instituții etichetat e ca având caracter represiv, nu erau
imuni la sancțiunile profesionale sau ideologice. În scrisori sunt enunțate

15Ibidem , f.82/v.
16Informare , în ANIC, fond CC al PCR, Secția Cancelarie, dosar nr. 234/19 68, f. 2 .
17Ibidem, f. 7.

Rolulșiefectul scrisoriloradresateputeriiînRomâniasocialistă

327
cazuri de consum de alcool în timpul serviciului din parte a unor milițieni ,
a folosirii violenței în contextul unor anchete sau promovarea unor
funcționari care nu aveau o pregătire profesională corespunzătoare
postului, de exempl u. Cum s-a raportat decidentul politic în fața acestor
acuzații venite pentru proprii actori? A catalogat aceste comportamente
drept o „încălecare a legalității socialiste ”18 și a dat sancțiuni pe linie
ideologică și de stat.
Numărul sesizărilor privind munca unor activiști de partid sau a
unor funcționari trimise conducerii de partid era de 4167 în anul 1969 și
2427 în 197019. Din rapoart ele făcute la nivelul CC în urma anchetelor și
verificărilor făcute erau confirmate puține cazuri. Existau și alte categor ii
de scrisori, iar numărul acestora reflectă o parte din problemele cu care
societatea se confrunta la acel moment. Tot în anul 1968, de exemplu, au
fost trimise 1053 de scrisori care sesizau probleme legate de activitatea
unor întreprinderi industriale, de transporturi și șantiere de construcții20
și 19.640 de scrisori cu enunțarea unor probleme din domeniul agricol21.
În ceea ce privește această ultimă categorie, doi ani mai târziu, î n 1970 ,au
fost trimise 18.887 de scriso ri22. În 1970 au mai fost trimise s crisori în
următoarele domenii: învățământ -4300 de scrisori23; sistemul sanitar –

18Ibidem , f. 23.
19Informare cu privire la principalele aspecte reieșite din scrisorile adresate
conducerii de partid în anul 1970 referitor la probleme ale vieț ii interne de partid , în
ANIC, fond CC al PCR, Secția Cancelarie, dosar nr. 141/1970, f. 208.
20Informare , în ANIC, fond CC al PCR, Secția Cancelarie, dosar nr. 244/1968, f.
208.
21 Cu 4590 de scrisori mai puț ine decât cele trimise în 1967 (vezi Informare, în
ANIC, fond CC al PCR, Secția Cancelarie, dosar nr. 244/1968, f. 21 ).
22 Probleme privind întreprinderile agricole de stat, mecanizarea agriculturii,
silvicultură și sectorul privat al agriculturii (Informare privind unele aspecte
desprinse din propunerile și sesizările în probleme de agricultură, adresate
conducerii partidului în cursul anului 1970 , în ANIC, fond CC al PCR, Secția
Cancel arie, dosar nr. 141/1970, f. 16 ).
23Informare privind unele aspecte din domeniul învățământului rezultate din
scrisorile a dresate conducerii partidului în cursul anului 1970 , ANIC, fond CC al
PCR, Secția Cancelarie, dosar nr. 141/1970, f . 54,

Cristina Preutu

328
251924; legislația muncii și cereri pentru angajare -10.91125; activita tea unor
organizații de partid -1191 de scrisori26.
Ce se întâmpla cu aceste mesaje? Din fiecare categorie , pre cum
cele precizate mai sus, erau verificate un număr cât mai mare de cazuri27,
iar dacă sesizările se dovedeau a fi întemeiate, ele erau rezolvate prin
intervenția factorului politic. În funcție de problemele precizate, scrisorile
erau reprezentate conducer ii de partid, fiind date apoi pentru rezolvare
Colegiului Central de Partid, unor Secții ale Comitetului Central sau
comitete lor județene de partid. În cazul scrisorilor primite în 1970, doar
22% dintre sesizările făcute au fost confirmate în urma anchetei de partid.
Restul mesajelor au fost catalogate ca având intenția de a „denigra
realizările obținute, calomnierea unor activiști de partid și de stat”28.
Printre cazurile confi rmate de către autorități se număra: delapi darea,
„organizarea de chefuri” , slăbi rea disciplinei de partid, consumul de
băuturi alcoolice în timpul orelor de serviciu, sustragerea din producția
secțiilor sau întrep rinderilor unde lucrau acuzații sau sustragerea de
obiecte destinate sinistraților. Dacă cei denunțați se făceau cu adevăra t
vinovați erau sancționați pe linie de partid sau destituiți din funcții. Într-
un alt raport realizat de Secția de Scrisori și Audiențe a CC, în 1971 reieșea
că în anul precedent s-au primit 1943 de sesizări privind probleme ale
unor întreprinderi, prin au diențe și scrisori. Aici putem vedea
preocuparea regimului pentru rezolvarea unor probleme sociale sau
economice, astfel încât ele să nu ducă la o criză pe viitor. Conform
raportului, din 726 de sesizări privind activitatea de producție, au fost
cercetate 528 de cazuri, din care peste 35% s -au dovedit întemeiate.
Sesizările făcute priveau organizarea și managementul la locul de muncă,
probleme privind aprovizionarea sau nefolosirea forței de muncă
corespunzător. Multe sesizări s -au referit la calitatea proa stă a unor
produse de larg consum precum: televizoare, aparate de radio, sobe și

24Ibidem , f. 70.
25Ibidem , f. 88.
26Cu 520 de scrisori ma i puțin decât în anul precedent (Vezi Informare , ANIC,
fond CC al PCR, Secția Ca ncelarie, dosar nr. 141/1970, f. 202).
27 Intenția era de a rezolva fiecare caz.
28Informare cu privire la principalele aspecte reieșite din scrisorile adresate
conducerii de partid în anul 1970 referitor la probleme ale vieții interne de partid ,
ANIC, fond CC al PCR, Secția C ancelarie, dosar nr. 141/1970, f . 209.

Rolulșiefectul scrisoriloradresateputeriiînRomâniasocialistă

329
mașini de uz casnic, îmbrăcăminte, încălțăminte29. În ceea ce privește
sesizările privind comportamentul profesional al unor salariați, în acel an
s-au primit un num ăr de 1067 de astfel de mesaje . Peste 34% dintre ele au
fost confirmate. Acestea priveau acordarea de favoruri personale sau
nerespectarea datoriilor de serviciu. În raportul prezentat în 1970 se dădea
drept exemple șeful contabil de la Fabrica de confecții din Curte a de
Argeș,un inginer de la Întreprinderea de colectare a materialelor, un șef
de secție din Timișoara, care luau materiale din unitățile în care lucrau și
le folosea în scop personal30.
Analizând toate aceste sesizări și forme de denunț făcute voluntar
de către simpli cetățeni , putem spune că aceste tipuri de mesaje devenise o
formă de comunicare între individ și puterea politică , văzută ca justițiar.
Denunțul a căpătat și o formă de corectare a deficiențelor sistemului31.
Smaranda Jelescu scria în memoriile sale: „Noi puneam în discuție
persoane și conjuncturi, nu sistemul. De fapt, nimeni din cei pe care de -a
lungul vieții mele i -am cunoscut nu puneau în discuție sistemul socialist,
despre asta nici nu se vorbea, ci, cum spuneam, mizeria șefilor, de la șefii
direcți până la șeful statului. Majoritatea dintre noi nu vedea că ei, cu
toții, sunt emanația sistemului. Nu ne gândeam la asta. Nu ne preocupa
asta”32. Această mărturisire lămurește cel mai bine premisa de la care ar
trebui să pornească analiza acestor f orme de denunțuri din scrisorile
adresate puterii. Ele nu erau neapărat o reacție la propaganda ce instiga la
denunțarea diferitelor comportamente care ar fi compromis diverse
acțiuni de stat și de partid, ci erau o modalitate de a participa la acest
const ruct societal, la evoluția și îmbunătățirea societății. Cetățenii
simțeau că își pot exprima opinia, că pot contribui la dezvoltarea societății
și că sunt parte a unui organism pe care îl pot controla într -un anumit
mod. Aceste anchete făcute de către auto ritățile locale și centrale, la

29Informare , în ANIC, fond CC al PCR, Secția Cancelarie, dosar nr. 141/1970, f. 4.
30Ibidem , f. 6.
31Această caracteristică a denunțului este specifică sistemului comunist. Studiul
Vanessei Voisin analizează rolul denunțului în URSS, concluzionând că acesta
cuprinde elemente de autojustificare și de plângere. Astfel, puterea politică poate
interveni în no rmalizarea raporturilor sociale (vezi Vanessa Voisin, La
dénonciacion dans l’URSS Stalinienne. De l ’entre deux guerres à la Seconde Guerre
Mondiale , Hypothèses, 1/2009, p. 152 ).
32 Smaranda Jelescu, Alo, Televiziunea. Un „Jurnal de front” pe programul 1!,
București, Editura Libra, 1992, p. 18.

Cristina Preutu

330
solicitarea sau reclamațiile unor cetățeni , aveau o latură socială, prin
corectarea unor comportamente sociale și profesionale care afectau pe cei
din jur. Ele par a fi mai mult plângeri și reclamații, decât denunț uri în
adevăratul sens al cuvântului. Asta nu înseamnă că nu au existat episoade
în care decidentul politic a folosit aceste forme de comunicare ca o
metodă de control asupra nucleelor de tensiune socială și morală, ce ar fi
izbucnit într -un mod nefavorabil l or, dacă nu erau rezolvate.

Anul 1978
Un alt moment important în acest proces de comunicare prin
scrisori a fost în 1978, când în plenara CC al PCR din 22 -23 martie s -a lua t
hotărârea ca diverse instituții de stat să -și asume responsabilitatea pentru
rezolvarea unor probleme sesizate de către cetățeni în scrisori. Hotărârea
a dus la emiterea legii nr. 1/1978, cu privire la activitatea de rezolvare a
propunerilor, sesizărilor, reclamațiilor și cererilor oamenilor muncii.
Cum își justifica conduc erea de pa rtid această opțiune? „Soluționarea
scrisorilor p ropunerilor, sesizărilor oameni lor muncii c a și buna
organiza re a audiențelor la diferite ni veluri și foruri de conducere
reprezintă modalități importante de consultare sistematică și
multilaterală a maselor , de valorificare a experienței și înțele pciunii
colectivelor de cetățeni, de manifestarea deschisă a opiniei tuturor celor
ce muncesc, fără deosebire de naționalitate, în efortul de perfecționare
continuă a activității economico -sociale.S crisorile adresat e conducerii
partidului organelor de st at, presei și organizațiilor obștești, reprezintă o
formă de participare nemijlocită a oamenilor muncii la conducerea
treburilor de st at și obștești, la exercitarea controlului asupra activității
organ ismelor și orga nizațiilor de partid, de stat și obștești, o expresie
puternică a afirmării drepturilor și libertăților cetățenești, consfințite în
constituie a dezvoltării și adâncirii democrației noastre socialist”33. Se
recomanda ca presa centrală și locală, radioul și televiziunea să încurajeze
cetățenii de a trimite scrisori în care să -și spună părerea cu privire la
anumite probleme, care țin eau sau nu de instituția respectivă. Se preciza
faptul că „m ijloacele de informare î n masă au obligaț ia să revină asupra
faptelor criticate, p ână la soluț ionarea lor definitivă, informând publicul
asupra modului în care aceste probleme au fost rezolvate de către

33În Arhiva Televiziunii Române, dosar nr. 21, din inventarul nr. 339/ anii 1966 –
1996, vol. I, neclasat, neinventariat.

Rolulșiefectul scrisoriloradresateputeriiînRomâniasocialistă

331
organele respective ”34. Această decizie a venit ca o consecință a procesului
de transformare a politicii interne și externe sau a fost un element al
ecuației propagandistice, gândită ca o formă de control al populației? Am
putea identifica argumente pentru ambele ipoteze, ceea ce nu face ca una
să fie anulată de cealaltă. Acesta este un specific al politicilor societale din
perioadă, când orice aspect avea și o latură ideologică. Dar acest lucru, nu
scade din eficiența unor decizii și nici nu le justifică caracterul ideologic.
Natura regimului și dinamica societății în această perioadă este
caracterizată tocmai de o dublă natură . Contextul în care se schimbă acest
proces al comunicării este esențial . În anii '70 putem vorbi de un
comunism de tip național, care a împletit forme ale regimului de tip
totalitar cu practici tradiționale și valori populare. Așa cum afirmă și
Francois F uret în lucrarea „Trecutul unei iluzii. Eseu asupra ideii
comuniste”, acest apel la comunismul de tip național a dus la salvarea
regimurilor comuniste. Legea din 1978 a încurajat populația să trimită tot
mai multe mesaje instituțiilor mai sus menționate, p rin care solicitau
rezolvarea diferitelor probleme de ordin personal. Așa s -a întâmplat, de
exemplu, cu mesajele ad resate Televiziunii Române. În martie 1978 au fost
trimise cu 241 de scrisori mai mult decât în martie 1977. Dintr -un total de
9824 de scriso ri trimise doar în martie 1978, 1096 de scrisori reprezentau
enunțarea diverselor probleme de natură socială, fiind împărțite astfel:
probleme legată de locuință (59), asistență medicală (41), probleme de
muncă (254), probleme de învățământ (32), alte prob leme de interes
obștesc (332), furturi (16), abuzuri (78), birocratism (269), aprovizionare –
comerț (13)35. Ce se întâmpla cu aceste scrisori ? Ele erau trimise de la
Televiziunea Română, la diferite instituții de partid și de stat, în funcție de
natura probl emelor enunțate. Acolo unde se putea, cei de la
departamentul de scrisori de la Televiziunea Română răspundeau unora
dintre mesaje . Pentru cazul enunțat mai înainte, televiziunea a răspuns la
299 de scrisori36. Peste 75% din totalul scrisorilor se refereau la emisiuni,
predominând solicitările de filme, seriale și muzică românească. Totodată,
se solicita posibilitatea realizării unei emisiuni de poștă, prin care să se

34Ibidem .
35Sinteza informativă, privind situația, conținutul, modul de rezolvare a scrisorilor
sosite de la ascultători și telespectatori în luna martie 1978 , în Arhiva Televiziunii
Române, dosar nr. 21, din inventarul nr. 339/ anii 1966 -1996, vol. I, neclasat,
neinventariat.
36Ibidem .

Cristina Preutu

332
răspundă în direct la unele întrebări37. Preferința pentru un tip de
emisiune sau alta ne po ate da unele indicații cu privire la preferințele
cetățenilo r, cel puțin a celor ce dețineau televizor, pentru un anumit tip
de informații, divertisment, un anumit format cultural și educativ. În
contextul existenței unui Oficiul de sondaje, care a funcțio nat din 1968 și
până în anii '80, care realiza studii pe piața audienței și intervenea în grila
de programe, prin recomandările pe care l e făcea Direcției de Programe
TV., putem extrage o sumă de impresii și accepțiuni ale individului,
neinfluențate de căt re factorul politic. Influența directă a factorului
ideologic în programul televiziunii era destul de mică, mai ales în anii '70.
Iar unele emisiuni,cum le -am numi astăzi de educație civică, nu aveau
atât scop manipulator, cât de informare, educare și oferi rea
instrumentarului comportamental necesar individului, pentru a se integra
în societate38.
Legea din 1978 a scos la iveală tot mai multe voci critice, dar a și
diferențiat grupuri de interese în interiorul nomenclaturii. Astfel că, în
1978, printre scriso rile trimise personal lui Nicolae Ceaușescu se găsește și

37 În Arhiva Televiziunii Române, dosar nr. 21, din inventarul nr. 339/ anii 1966 –
1996, vol. I, neclasat, neinventariat.
38În acest sens, putem încadra activitatea Televiz iunii Române în procesul de
socializare politică. Acest proces presupune modalitatea prin care individul se
familiarizează cu sistemul politic, prin structurarea percepțiilor sale despre
politică, precum și reacțiile față de fenomenele politice. În general , socializarea
politică este determinată de mediul economic, social și cultural al societății și de
interacțiunea dintre experiența și personalitatea individului. În regimul comunist,
socializarea politică cunoaște o formă radicală, prin transmiterea infor mațiilor de
la conducerea de partid la societate, prin intermediul mass -mediei. Însă, așa cum
am precizat mai înainte, în anii '60-'70 exista o relaxare politică și o deschidere
culturală, ceea ce a permis ca informațiile să circule și de jos în sus, iar o amenii
puteau să -și exprime opiniile sau atitudinile critice. Această posibilitate a
individului de a critica unele probleme ale societății era învelită tot în discursul
oficial, fiind parte a ceea ce se numea critica și autocritica. Aceste două procedee
trebuiau să ducă la perfecționarea individului și a societății, ca etape ale obținerii
societății perfecte. În acest proces, individul și -a recuperat și și -a manifestat liber
unele practici tradiționale, cum ar fi aniversările onomastice, dansuri și porturi
populare, diferite practici de Crăciun și Anul Nou (Vezi Cristina Preutu, Religie și
politică în regimul comunist. Practici religioase în perioada conducerii lui Nicolae
Ceaușescu , în Constantin Bușe (coord.), „Studii de istorie”, vol. IV, Editura Istors
a Muzeului Brăilei „Carol I”, pp. 467 -481).

Rolulșiefectul scrisoriloradresateputeriiînRomâniasocialistă

333
una trimisă de un cetățean din București, Trandafirescu Ion. În primele
rânduri ale scrisorii, emitentul și -a manifestat admirația față de Nicolae
Ceaușescu apreciind că, datorită muncii lui, Români a a început să fie
recunoscută pe plan mondial și că el însuși este un model de muncă
pentru muncitori. A precizat că, totuși, acest prestigiu internațional de
care se bucura la acel moment a fost câștigat și datorită oamenilor din
jurul lui. De aceea, el avertiza pe Nicolae Ceaușescu cu privire la oamenii
cu care lucrează. Scrisoarea continuă sub forma unui denunț la adresa
unor nomenclaturiști: „ce exemplu este pentru noi tov. Uglar, care își face
vilă și ține nelegitim o tovarășă. Tov. Banc își face casă la Mureș, iar fiul
său schimbă două mașini într -un an. (…) dintr -un prim secretar faceți
secretar al CC, iar din altul mai merituos faceți doar adjunct de secretar
(…) ce aveți dv. cu tov Stănescu, cu tov. Iliescu, cu tov. Potop, cu tov.
Catrinescu, n u considerați că au făcut mai mult și mai multe decât cei
enumerați mai sus?”39. Expeditorul folosește pronumele personal de
persoana I plural, scriind la început formula, „noi activiști CC”, deși nu
precizează că ar scrie în numele unui anumit grup. Contra r modelului
general al scrisorilor trimise către CC, ea nu începe prin prezentarea
datelor personale, după modelul autobiografiilor. De ce ar fi trimis cineva
o asemenea scrisoare, dacă nu ar fi avut cel puțin speranța că Ceaușescu ar
fi ținut cont de ea? Să fie vorba despre o metodă destabilirea unei noi
ierarhii în interiorul nomenclaturii ? Luptele și tensiunile de la nivelul
puterii au făcut ca unii nomenclaturiști să apeleze la instanțe
intermediare prin care să „convingă” conducătorul de a reveni asupr a
deciziilor sale.
Prin urmare, considerăm că s crisorile și mesajele trimise către
conducerea partidului sau către forurile de decizie în stat au îndeplinit
trei mari obiective: au ajutat la rezolvarea unor deficiențe în diferite
domenii, precum: industri e, agricultură, învățământ, sănătate, activitățile
de partid; au contribuit la fundamentarea unei politici de tip național și a
întărit cultul personalității conducătorului. Adresarea unor sesizări în
domeniul economic, social sau educațional determina int ervenția
decidentul ui politic , văzut ca justițiar, în astfel de cazuri . Felul în care
percepția individului asupra liderului s -a schimbat demonstrează
încrederea pe care i -o acordau cei care -i adresau diferite mesaje. În
perioadele de popularitate ale aces tuia, mesajele privind enunțarea unor
probleme de ordin social, economic, administrativ și așa mai departe

39 Vezi ANIC, fond CC al PCR, Secția Cancelarie, dosar nr. 143/1970, ff.4 -6.

Cristina Preutu

334
devin tot mai numeroase, semn că individul credea în posibilitatea și
voința conducătorului de a -i rezolva problemele. În acest sens, scrisorile
au fost utilizate și ca mecanism de reglare socială.
Individualitatea fiecărei scrisori și modul personal de adresare
subliniază intenția expeditorilor de a stabili o legătură personală cu
reprezentanții puterii, în special cu Nicolae Ceaușescu40. În acest sens ,
Nicolae Ceaușescu era văzut ca un conducător apropiat de societate,
deschis la a rezolva problemele cetățenilor și de a comunica direct cu
aceștia. Odată ce direcția politicii interne se schimbă și conducătorul de
partid ș i de stat se înconjoară de discu rsul și ritual ulspecific cultului
personalității , care -l va în depărta de popor, acest lucru s -a reflecta t în
mesajele transmise. Numărul problemelor sesizate au scăzut, dar a crescut
numărul mesajelor aniversare, redactate după un anumit tipar, reflectând
tot mai puțin sinceritatea individului. De asemenea, decizia din 1978 de a
distribui responsabi litatea rezolvării problemelor enunțate de către
cetățeni a dus la o ruptură în acest proces de comunicare dintre individ și
putere.
Natura personală a scrisor ilor reiese foarte bine și din acele mesaje
trimise după momentul august 1968. Așa cum am precizat și în analiza de
mai sus, ele au contribuit atât la o reînnodare a relației de încredere și de
susținere dintre societate și puterea politică, cât și la o re dimensionare a
discursului oficial, trasând principalele idei ale unui discurs și regim
comunist de tip național.
Analiza acestor scrisori aduce în prim plan și o reconsiderare a
surselor utilizate în analiza r egimului comunist, întrucât reflectarea în
mesaje a diferitelor probleme societale ne oferă o imagine mult mai
profundă a societății și a regimului la acel moment. Posibilitatea explorării

40 Pentru o exemplificare, în 1970, o învățătoare din Târgu Mureș îi scria lui
Nicolae Ceaușescu: „mă adresez, a doua oară, din nou, la dumneavoastră, spre a
mă ajuta într -o problemă decisivă în viață, luată cu doi ani în urmă, spre a deveni
educatoare, vis și ambiție dorință arzătoare ce -mi zvâcnește din inimă, pentru a fi
mereu lângă cei mici, lângă șoimii patriei să -i învăț cele mai min unate lucruri:
omenia, cinstea, dragostea pentru muncă, modestia. (…) ” (Vezi ANIC, fond CC al
PCR, Secția Cancelarie, dosar nr. 143/1970, f. 1). Expeditoarea dorea să se transfere
de pe postul de învățătoare pe cel de educatoare. Se poate vedea modul perso nal
de adresare, rolul important, decisiv, chiar, pe care ea îl atribuie lui Nicolae
Ceaușescu în luarea unei decizii de ordin personal și pentru îndeplinirea, așa cum
spune ea, a unei dorințe și vis personal .

Rolulșiefectul scrisoriloradresateputeriiînRomâniasocialistă

335
acestor probleme care reies dintr -o percepție personală a unui individ sau
altul nuanțează foarte mult natura so cietății și înțelegerea ei tot mai bună.
Ele aveau o importanța deosebită și la acel moment în economia
regimului, întrucât periodic se realizau rapoarte în care se sistematizau
problemele generale ale populației, așa cum reieșeau ele din aceste
scrisori, iar informațiile primite contribuiau la indicațiile privind
activitatea de partid pe care Secretariatul CC le dădea periodic secțiilor
sale centrale și locale.
Această perspectivă ridică și o problematică a sistemului de
propagandă, care cuprindea și o d imensiune a comunicării și socializării.
Este foarte dificil de trasat o graniță între domeniul propagandei și cel al
comunicării în cadrul societății. Cele două dimensiuni se întrepătrund, și
contribuie la construirea unei identități sociale și a relației dintre putere și
societate. Modalitatea prin care individul se implică în procesul de
conducere, chiar și prin acele reclamații și sesizări cu privire la diferit e
aspecte economice sau sociale, indică existența unei legături între individ
și putere. Cel m ai important este faptul că cele mai multe dintre mesaje
nu rămâneau fără un răspuns.
Anchetele realizate de către instituțiile de partid sau cele de stat,
în funcție de natura problemelor sesizate, aveau rolul de a stabili adevărul
mesajelor primite și de a rezolva situația, dacă era cazul.