Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________ [631822]

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________

CUPRINS

1.CAPITOLUL 1 – Considera ṭii generale privind Criminalitatea organizatã …… ..1
2.CAPITOLUL 2 – Criminalitate a organizatã transfrontalierã ………… ………… …2
2. Clasificarea infracțiunilor inte rnațio nale……………………… ….……………………4
3. Organiza ṭiile crim inale ………………………………………… ….…………………..5
CAPITOLUL 3 – FORME DE MANIFESTARE SPECIFICE CRIMINALITĂȚII
TRANSFRONTALI ERE ……………………………………………… ..………………9
4.Traficul ilegal de persoane……………………. ……………. …….. ………….. …..10
5. Traficul de droguri …………………………………………. ……………………….15
6.Zonele cenu ṣii …………………………………… ……………………… 17
7. Terorismul ……. ……………… ………………… ………………………………….. ..24
8.Migra ṭia ileg alã…………………………………………………………………26
9.Prostitu ṭia ṣi proxenetismul…………………………………………… ………38
10. Traficul transfrontalier cu fiin ṭe umane …………………………… ..……41
11.Traficul ilegal de copii………………………………………………… .……46
12.Traficu l interna ṭional cu auto turisme furate ……….. …………… ..………47
13.Traficul de arme,muni ṭie,exploz ivi,materiale nucleare ,substan ṭe
radioactive ṣi deṣeuri toxice ……………………………………………………53
14. Pirateria maritimă ……… ………. ……………………………………… ……..…… 64
15. Criminalitatea financ iară ………………. ……………………………… …… .….…. 65
16.Spãlarea banilor mu rdari……………………………………………………………..68

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________

17.Falsificarea banilor ……………………… ………………………………………….76
18.Frauda în institu ṭiile financiare.……………………………………………………..80
19.Frauda prin instrumente de acces ……………………………………………………81
20. Criminalit atea informatică ……………… ……………….. …………… …… .……..82
21.Frauda prin tele comunica ṭii …………………………………………… .…..82
22.Traficul cu oper e de artã ……………………………………………… ……..83
23.Criminalitatea legatã de sect orul meteriilor prime………………… ..……88
24. Criminalitatea în domeniul drepturilor de propr ietate intelectuală …………… …….88
25. Criminalitatea transfrontalierã î n materie de mediu ……… …………….. …… ……88
26. Corupția …… …… …… ………… …………………………………………………88
27. Contrabanda …………… ……… ……………………………………… …….89
28. Traficul ileg al de țigarete în România………… ………………… …………… .…..91
29.CAPITOLUL 4 – ORG ANIZAȚII INTERNAȚIONALE CU ROL ÎN
PREVENIREA ȘI COMBATEREA C RIMINALI TĂȚII
TRANSFRONTALIERE……………………………………………………………. .92
30. Organizația Nați unilor Unite…………………………………………………. ….92
31. Organizația Internațională de Poliție Criminală – Interpol … …………. ………. ….92
32. Europol …… ………………………… ………………………………………93
33. Centrul Regional SECI de combatere a infractionalitã ṭii transfrontaliere ………. .95
34. Centrul de Cooperare Polițienească Internațională …………………………… …..99
35. Centrul sud -est european de aplicare a legii (SELEC) …. ………………. ……………… ….99
36.Centrul Informativ Unic ……………… ……………………………………………100
37.Agen ṭia Na ṭionalã Antidrog………………………………………………………..103

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________

38.Oficiul n aṭional de prevenire ṣi combatere a spãlã rii banilor……… …….. ………..102
39.Direc ṭia de investigare a infrac ṭiunilor de criminal itate organizatã ṣi terorism ……104
40.Biroul pentru culegerea ,centralizarea,analiza datelor
ṣi asist enṭa juridicã internaṭionalã……………………………………………………. 106
41.Direc ṭia Na ṭionalã Anticorup ṭie ……………………………………………… …107
42. Autoritatea Na ṭionala a Vãmilor ………………………………………………….108
43.Garda Financiarã ……………………………………………………………………108
44.Poliṭia de Frontier ã Românã ………………………………………………………..109
45.Poliṭia Rom ânã………………………………………………………………….….110
46.Direc ṭia Generalã de Combatere a Crim inalitã ṭii Organizate……………………….111
47. Grupul Interministerial Român pentru Manage mentul Integrat al Frontierei …… .113
48. Ministeru l Afacerilor Interne ……………… ……………………………. 113
49. Serviciul de Informații Externe …………………………….. ……………………114
50. Serviciul Român de Informații ……… …………………… …………………… …114
51. Serviciul de Telecomunicaț ii Speciale…………………… ……………………… 114
52.CAPITOLUL V. CRIMINALITATEA ORGANIZATᾸ TRANSFRONTALIERᾸ
ÎN CONTEXTUL GLOBAL IZᾸRII………………………………………. ………. 114
CONCLUZII ………………………………………………………… …………………..118
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………123

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
1
CAPITOLUL 1 . CRIMINALITATEA ORGANIZAT Ᾰ

Giovanni Falcone, celebrul judecător italian asasinat de Mafie la 23.05.1992, era
de părere că: „ Mafia constituie o lume logică, rațională și implacabilă. Mult mai logică,
mai rațională și mai implacabilă decât statul. Mafia este o articulație a puterii, o
metamorfoză a puterii, dar și o patologie a puterii . Mafia este un sistem economic
global. Mafia se dezvoltă datorită statului, își adaptează comportamentul în funcție de
acesta ” (G. Falcone –Crima organizată – o problemă mondială, Revista Internațională de
Poliție Tehnică și Criminologie, nr. 4/1992, pag. 394).
Termenul „crima organizată”, a apărut în Chicago, în 1919 și fã cea refe re la
grupările infracționale care se ocupau cu contrabanda cu alcool din acea perioadă , î nsa
activitatea criminalității organizate s -a dezvoltat considera bil față de acele timpuri ,s -a
diversificat , atingâ nd indeosebi mediile economic e, politice ṣi sociale.
În trecut, c riminalitatea organizată era regională și organizatã sub formã ierarhicã ,
grupările de criminalitate organizată de astăzi sunt fluide, realizează alianțe noi cu alte
grupări criminale din lume și se angajează într -o gamă largă de activități ilicite ava nd la
bazã aceleaṣ i principii.
Oprirea activităților criminalității organ izate transfrontaliere este o chestiune de
prioritate internațională.
Crima organizată s -a divers ificat, a ajuns la nivel internaṭional și a atins dimensiuni
macro -economice. B unuri ilicite sunt obținute într -un continent, traficate peste cel de -al doilea și
comercializate în al treilea continent. Drumul parcurs de bunurile ilicite este uneori atât de
lung încât este de -a dreptul șocant.
’’Capitalurile organizațiilor mafiote au pătruns în toate sectoarele strategice ale
economiei mondiale (militar, energetic, transporturi, bancar, etc.) ” . ( Tudor Amza, op. cit.,
2002, pag.544 )
‘’Prin formele variate și complexe pe care le îmbracă și implicit prin consecințele
sale, criminalitatea organizată transfrontalieră pune în pericol pacea și securitatea umană,
încalcă drepturile omului și subminează dezvoltarea economică, socială, culturală și
politică a societăților din întreaga lume.’’ (Despre consecințele acestui fenomen, a se

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
2
vedea, Ionel Tucmuruz, Crima organizată transfrontalieră. Factor de insecuritate pentru
națiuni, Ed. Universitară, București, 2011) (Cu referire la intensitatea și pericolul produs
de criminalitatea transfrontieră, a se vedea, Cristian Popescu, Florian Mateaș, Paul Matei,
Investigarea criminalității transfrontaliere, Ed. Ministerului Internelor și Reformei
Administrative, București, 2007, pag. 38 și urm.).
Ceea ce este frapant referitor la rutele traficului de bunuri ilic ite este faptul că ajung
sau provin de la marile puteri economice. Cu alte cuvinte, cei mai mari parteneri
comerciali sunt, de asemenea, cele mai mari piețe p entru bunuri și servicii ilegale . Pe de o
parte, aceasta este o co nsecință a creșterii vol umului schimburilor comerciale pe de altă parte,
reflectă măsura în care lumea interlopă a devenit legat ã de economia globală.
Internaționalizarea fe nomenului crimei organizate a intervenit ca urmare a globalizării
“piețelor” inter naționale si a folosirii avantajelor oferite de progresul tehnico științific1.
Acest proces de internaționalizare ce caracterizează dezvoltarea economică a statelor și
extinder ea piețelor financiare a fost, este si va fi intens exploatat de organizațiile criminale
transfrontaliere.
“ Societățile transnaționale care se asociază astfel, păstrează o structură de conducere
și de coordonare statică, mijlocul de soluționare a diferendelor dintre organizațiile
criminale fiind cel al utilizării forței, violenț ei, șantajului și intimidării ´´. (Costică Voicu,
Petrică Mihail Marcoci, Criminalitatea corporatistă, Ed. Bibliotheca, București, 2012)
Criminalitatea organizată alimentează corupția, infiltrându -se în me diul de afaceri,
politică având capacitatea de a îngreuna dezvoltarea statelor .2
“ Jean Monnet, aprecia că distincția dintre crim inalitatea convențională și cea
organizată este dată de strategia la care apelează autorii acestora, sens în care afirmă: „ceea
ce caracterizează cel mai bine diferența între delincvența individuală și crima organizată,
este faptul că strategia acțiunii individuale diferă total de strategia grupului criminal,
considerat ca un ansamblu uman reperabil și caracterizat prin diviziunea sarcinilor,
ierarhizarea nivelu rilor de competență, existența și aplicarea riguroasă a procedurilor de

1http://www.unodc.org/documents/data -and-analysis/tocta/1.The -threat -transnational -organized –
crime.pdf,sursă online, accesată la data de 20.04.2017.
2 United Nations Office on Drugs and Crime – Vienna – The globalization of crime a transnational organized crime
threat assessment, 2010, pag. 1.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
3
coordonare și control și asigurarea circulației fluxurilor ilicite” (Jean Monnet, La
criminalité organisée, Dalloz, Paris, 1996, pag.9.)
Corupția, colaboratorii cu guler alb (d in sectorul public și privat)precum ș i folosirea
constrângerii, diminueazã riscul pentru grupările criminale, în timp ce suportul lo gistic al
colaboratorilor duc la creșterea profiturilor criminalității organizate . Astfel criminalitatea
organizata a devenit una dintre cele mai sofi sticate și profitabile afaceri. În fiecare an,
criminalitatea organizată transfrontalieră produce o sumă estimată la circa 870 miliarde de
dolari, pune în pericol pacea și securitatea um ană si ce duce la încălcarea drepturilor
omului subminând dezvoltarea economică, socială, culturală și politică a societăților din
întreaga lume .3
” Dificultatea definirii conceptului de criminalitate organizată, e și consecința faptului
că această pr oblemă e tratată frecvent, fără a se distinge între normativ și criminologie. (A
se vedea, variante de definire date acestui concept, Florin Daniel Cășuneanu,
Criminalitatea organizată în legislațiile penale europene, Ed. Universul Juridic, București,
2013 , pag.8 -10; Gheorghe Mocuța, Criminalitatea Organizată și Spălarea Banilor, Editura
Noul Orfeu, București, 2004, pag. 11 și urm.)
“Cu privire la semnificația celor două noțiuni care sunt utilizate frecvent, criminalitate
și crimă organizată, se im pun câteva precizări. Astfel, criminalitatea organizată reprezintă
ansamblul manifestărilor antisociale comise în mod organizat, structurat și ierarhizat, iar
crima organizată desemnează fenomenul definit prin raportarea la comiterea, în mod
organizat, de fapte criminale. ” (Valerian Cioclei, Despre ambiguitatea conceptuală în
materia criminalității organizate, Volumul Lupta împotriva corupției și criminalității
organizate, Ed. Lumina Tripo, 2002, pag. 139).
“Cu referire la legislația română în domeniu, aceasta definește grupul infracțional
organizat astfel: “Grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există
pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai
multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt
beneficiu material; nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în

3 http://www.unodc.org/toc/, sursă online, accesată la data de 20.04.2017.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
4
scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu ar e continuitate
sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului”
(Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, publicată
în M.Of.al României din 28.02.2003, actualizată în 2017) ”
“Potrivit dispozițiilor noului Cod penal roman (Codul penal din 2009, publicat în
M.Of. al României, intrat în vigoare la 01 februarie 2014, republicat în 2017), categoriile
de infracțiuni specifice criminalității organizate, datorită gravității și p ericolului social pe
care îl prezintă, beneficiază de noi variante de incriminare și sancționare. (Pentru o
analiză, a se vedea Codruț Olaru, Particularitățile criminalității organizate în România,
Ed. Hamangiu, București, 2014) ”
“ O caracteriz are mai riguroasă a formei criminalității organizate, care combină
trăsăturile activităților criminale care intră în sfera acesteia (terorismul, traficul de droguri,
traficul de arme, de persoane, pirateria, furtul obiectelor de artă, fraudele bancare și d in
asigurări etc.), e cea care rezultă din criteriile propuse de Uniunea Europeană. (Valerian
Cioclei, Despre ambiguitatea conceptuală în materia criminalității organizate, Culegere
„Proiectul Tempus Jep”, București, 2001, pag. 140 -141). “

CAPITOLUL 2 . CRIMINALITATE A ORGANIZAT Ᾰ TRANSFRONTALIER Ᾰ

Criminalitatea vazutã ca ṣi fenomen social este ansamblul faptelor de natură penală,
incriminate în legile penale și în legile speciale, cuprinzând dispoziții penale, ca re se
produc într -o societate într-o anumitã perioadã de timp.
“Prin formele variate și complexe pe care le îmbracă și implicit prin consecințele sale,
criminalitatea organizată transfrontalieră pune în pericol pacea și securitatea umană,
încalcă drepturile omului și submine ază dezvoltarea economică, socială, culturală și
politică a societăților din întreaga lume. (Despre consecințele acestui fenomen, a se vedea,
Ionel Tucmuruz, Crima organizată transfrontalieră. Factor de insecuritate pentru națiuni,
Ed. Universitară, Bucure ști, 2011) . (Cu referire la intensitatea și pericolul produs de
criminalitatea transfrontieră, a se vedea, Cristian Popescu, Florian Mateaș, Paul Matei,

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
5
Investigarea criminalității transfrontaliere, Ed. Ministerului Internelor și Reformei
Administrative, București, 2007, pag. 38 și urm.). ”
Din punctul de vedere al intensității și al pericolului social p rodus, criminalitatea poate fi:
– criminalitate locală;
– criminalitatea regională;
– criminalitatea organizată tra nsfrontalieră (transnațională).
În structura internă a fiecărui tip de criminalitate, dintre cele trei menționate mai sus,
distingem următoarele categorii de criminalitate:
– criminalitate a îndreptată împotriva vieții, sănătății și integri tății corporale a
perso anei
– criminalitate a afacerilor, îndreptată împotriva patrimoniului, a proprietății și
afacerilor în general, care, la rândul ei, are o componentă economico financiară,
financiar – bancară și informatică.
Facem diferenta intre termenii de “cri ma organizata” si “criminalitate transfrontaliera”
avand in vedere legislatia astfel :
Potrivit legii 39/2003, Art.2 lit.a, gr upul infractional organizat e grupul structurat
format din 3 sau mai multe persoane care exista pentru o perioada si actioneaza in mod
coordonat cu scopul comiterii uneia sau mai multor infractiuni grave pentru a obtine direct
sau indirect fie un beneficiu financiar fie unul material. Nu constituie grup organizat
infrac tional grupul format ocazional doar î n scopul com iterii imediate a un eia sau mai
multor infractiuni ṣi care însã nu are continuitate sau o structurã determinatã ṣi nici rolur i
prestabilite pentru membrii sãi î n cadrul grupului.
Potrivit ace leiasi legi, Art.2 lit.c -Infrac ṭiune cu caracter transna ṭional-orice infrac ṭiune
care dupã caz :
– este sãvâr ṣitã atât pe teritoriul unui stat cât ṣi în afara teritoriului acestuia;
– este sãvâr ṣitã pe teritoriul unui stat dar pregã tirea ,planificarea ,conducerea sau
controlul sãu are loc î n tot sau î n parte pe teritoriul altui stat;
– este sãvâr ṣitã pe teritoriul unui stat de cãtre un grup infrac ṭional organizat care
desfã ṣoarã activitã ṭi infrac ṭionale în douã sau mai multe state;
– este sãvâr ṣitã pe teritoriul unui stat dar rezultatul acesteiea se produce pe teritoriul
altui stat.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
6
2.1. Teoriile pri vind criminalitatea organizatã
În literatura juridică internațională se poate vorbi de existența a două teorii principale
care privesc criminalitatea organi zată :
– teoria organizațională
– teoria rețelei.
Teoria organizațională apeleazã la anumite concepte care definesc organizația
criminală, respectiv: mărimea (numărul de persoane), formalizarea (regulile stricte
aplicabile în cadrul organizației), diferențiere pe verticală (conducători ierarhici),
diferențiere pe orizontală (subordona ți).
În cadrul teor iei rețelei nu se pune în mod deosebit accent pe structura formală a
organizației criminale, c i pe modul de relaționare, respectiv, interacționare al indivizilor,
indivizi care au, fiecare in parte, un rol specific în funcț ionarea rețelei.
2.2.Trasaturile criminalitatii organizate :
“ Trăsăturile sau caracterele generale ale criminalității sunt, istoricitatea, socialitatea
și antisocialitatea, aflate în strânsă legătură sau conexiune. ” ( A se vedea, Gherghe Mihai,
Vasile Popa, op. cit., 2000, pag. 128 -130; Victor Ursa, Criminologie, Ed. Argonaut, Cluj –
Napoca, 1996, pag. 242 -244; Augustin Ungureanu, Prelegeri de criminologie, Ed.
Cugetarea, Iași, pag.130 și urm.)
– organizare ierarhică continuă;
– obținerea profitului prin crimă;
– utilizarea forței sau amenințării cu forța;
– corupția funcționarilor publici în vederea menținerii imunității;
– specularea nevoii publice de servicii;
– monopolul asupra anumitor piețe;
– limitări în ceea ce privește aderarea de noi membri;
– lipsa unei ideologii sau, metaforic vorbind, ideologia obținerii profitului cu orice preț;
– specializarea activităților, atât la nivelul asociației, cât și la nivelul membrilor;
– caracterul ocult al asociației, respect iv, existența unui cod de păstrare a secretului.
2.3.Clasificare a infracțiunilor internaționale
Clasificarea infracțiunilor internaționale se poate face potrivit următoarelor criterii:

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
7
– după subiectul infracțiunii, distingem infracțiuni al căror subiect nu poate fi decât
statul, adică infracțiunile comise de organele statului în numele și pe seama statului și
infracțiunile al căror subiect este individul ca persoană particulară (traficul de droguri,
terorismul, pirateri a, traficul de persoan e etc.); 4
– după scopul urmărit de autor, infracțiunile internaționale pot avea un scop politic ori
ideologic, în care sunt încadrate crimele contra umanității, inclusiv genocidul, crimele de
război și terorismul internațional .5
Un alt criteriu este timpul în care se comit asemenea fapte (în timp de pace sau în
timp de război).
2.4. Organizatiile criminale
În concepția INTERPOL, organizațiile criminale ar putea fi clasificate astfel:
1. Familiile Mafiei , în care se găsesc struct uri ierarhice, norme interne de disciplină, un
cod de conduită și o anumită diversitate de activități ilicite și licite .
În mod tradițional, când se vorbește despre Mafie se are in vedere Cosa Nostra
(mafia siciliană), Camorra Nap olitană , N`drangheta calabreză în Italia și Cosa Nostra din
State le Unite ale Americii, unele filiale ale acestora, cum ar fi, spre exemplu – Sacra Corona
Unita din Italia, filială a Mafiei siciliene. Înrudite prin scopurile urmărite și prin mijloacele
pe care le folosesc (utilizarea violenței fără reținere în atingerea scopului, dar și prin
existenta codului comportamental în care principiul tăcerii și supunerea absolută în f ața
ordinelor primite) și cu aceleași caracteristici (structu ră, conspirativitate, ermetism,
urmărirea realizării de profituri uriașe ca scop ultim al asociațiilor), organizațiile mafiote
se deosebesc prin aria geografică națională sau transnațională unde își desfășoară
activitatea, tradiții și felurile de infracțiu ni comise. Delimitarea sferei zonei de acțiune se
realizează pe bază de înțelegere. Nerespectarea acestora a dus de cele mai multe ori la
lupte sângeroase între organizații și într e familiile acestora .
“ Întreaga organizație se conduce după reguli extr em de precise a căror respectare este
asigurată, la nevoie, cu forța”. (Costică Voicu, Banii Murdari și Crima Organizată, Ed.
Artprint, București, 1995, pag. 151 și urm.)

4 Dicționar de drept internațional public, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982, pag. 7.
5 Popescu Cristian, Mateaș Florian, Matei Paul – Investigarea criminalității transfrontaliere, Editura
Ministerului Internelor și Reformei Administrative, București, 2007, pag 18

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
8
Referitor la Mafie se apreciază, că aceasta reprezintă acel segment infracțional
la care se raport ează activități ilegale foarte periculoase , desfășurate prin metode agresi ve
de asociații de indivizi ce au la bazã o structură organizatorică ierarhizată și u n lider
autoritar, un cod de c onduită obligatoriu, ritualuri de admitere a membrilor și o lege a
tăcerii, în scopul instituirii controlului asupra unor s ectoare ale economiei ṣi asupra unor
niveluri de decizie ale societății precum și a obținerii de câștiguri fabuloase.
Activitățile de tip mafiot au în plus față de cele asociate cu crima organizată,
următoarele trăsături caracteristice:
– se dezvoltă în concordanță cu evoluția structurilor statale, economice, politice și sociale;
– prezintă un grad de periculozitate deosebit, deoarece urmăresc instituirea controlului
asupra unor sectoare economice și niveluri de decizie;
– în activitatea asociațiilor criminale de tip mafiot prevalează metodele de acțiune
agresive;
– scopul final al activităților Mafiei îl constituie obținere a unor câștiguri ilicite uriașe.
Asociațiile criminale de tip mafiot se delimitează de cele asociate cu crima organizată
și prin următoarele particularități:
– modul de structurare a asociațiilor mafiote urmează o linie tradițională care depășește
uneori un secol de vechime;
– liderul asociației se bucură de o autoritate deosebită în rândul membrilor acesteia, în
majoritatea cazurilor având drept de viață și de moarte asupra lor;
– admiterea noilor membri în asociație se face după o perioadă de inițiere și de testare a
aptitudinilor infracțion ale, printr -un ritual specific;
– toți membrii asociațiilor mafiote consim t să respecte legea tăcerii – „Omerta” – care
presupune o interdicție absolută de a colabora cu autoritățile, încălcarea acesteia atrăgând
după sine pedeapsa capitală;
– fiecare membru al asociației mafiote, în funcție de treapta ierarhică pe care se află, are un
rol bine stabilit în activitatea infrac țională la care urmează să ia parte.
În conformitate cu art. 416 bis, alin. 3 din Codul Penal Italian „ Asociația este de tip
mafiot când acei care o compun, recurgând la intimidare, constrângere și făcând uz de
legea tăcerii, comit infracțiuni în scopul dobândirii directe sau indirecte a gestiunii și

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
9
controlului unor activități economice, adjudecării unor servicii publice și altele, pentru
realizarea de profituri și avantaje nejustificate în beneficiul personal sau pentru terți”.6
2.Organizații profesionale , în care membri i se specializează într -una sau mai multe tipuri de
activități criminale , (traficul de mașini furate, laboratoare clandestine pentru procesarea
drogurilor, imprimerii clandestine pentru contrafacerea de monedă, răpiri de perso ane
pentru răscumpărare, jafuri organizate, trafic cu ființe umane etc.);
3.Organizații criminale etnice , ca rezultat al unui concurs de împrejurări cum ar fi
discrepanța mare a nivelurilor de viață, severitatea excesivă a procedurilor de imigrare,
expansiunea geografică, slăbiciunea sau carența legilor , ca rezultat a unor factori istorici,
economico -sociali, culturali și politici, cum ar fi imensele decalaje ale nivelurilor de trai,
permisivitatea legilor (Triadele – societăți criminale chineze,Ya kuzza – Mafia Japoneză,
Kastaf aris – grupări criminale jamaica ne și altele);
Mafia Romã – Etnia romã din România este compusã din peste 8 00.000 de persoane ce
reprezintã aproximativ 3.5 % din popu latia tarii.Liderii romilor sus ṭin cã sunt mai numero ṣi
ṣi ating o cifrã de popula ṭie de aproximativ 2 milioane de persoane cu scopul de a solicita
mai multe drepturi sociale ṣi de a avea o pozi ṭie mai pregnantã în societatea româneascã .
Rata criminalitã ṭii în rândul romilor este ridicatã ṣi în alte state europene iar organizarea
fenomenului infrac ṭional î n cadrul crimei organizate a romilor s -a desfã ṣurat mult mai
rapid fa ṭã de alte medii.Imediat dupa desch iderea frontierelor în 1989 î n Occident au fost
identificate multe grupuri de romi organiza ṭi în sistem Mafia ce au comis foarte multe
infrac ṭiuni.Au început cu cer ṣetoria organizatã , au continuat cu furturile din buzunare ,
jocurile de noroc, alba -neagra apoi tâlhãrii ṣi furturi, s -au specializat în tâlhãrirea
cona ṭionalilor(racket), prostitu ṭie, trafic cu copii, trafic cu autoturi sme furate, s -au
perfec ṭionat în camãtã, reglãri de conturi ṣi recuperatorii.Modul de orga nizare este cel de
tip mafiot .Î n cadru l etniei rome, familia aproape întotdeauna numeroasã este primul pas
în organizare.Are la bazã principiul rud eniei ṣi legea tã cerii.În capul familiei se aflã ṣeful
care are drepturi depline ṣi conduce totul.S -a constatat cã rela ṭia dintre ṣeful bandei ṣi
executan ṭi nu este bazatã întotdeauna pe profit sau fricã ci mai ales pe solidaritate de neam,
respect ṣi admi raṭie fa ṭã de ṣef. De ase menea s -a costatat ca se folose ṣte violen ṭa fãrã
reṭinere mai ales împotriva autoritã ṭilor când sunt surprin ṣi în flagrant.Arma de bazã

6 Lucian Gabriel Pereș – Globalizarea în raport cu libera circulație, Editura Sitech, Craiova, 2009, pag .16

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
10
împotriva reac ṭiei autoritã ṭilor sunt ṣantajul ṣi corup ṭia folosite cu success.Organizarea
unui grup mafiot rom este una ierarhicã astfel: executan ṭii,coordonatorii, ṣeful,
protectorii(din poli ṭie, magistraturã, control finan ṭe, politic, administra ṭie) foarte bine
proteja ṭi ṣi sprijini ṭi prin bani, case, protec ṭie,membrii consiliului de judecat ã, membrii
grupului de protec ṭie, reglãri de conturi ṣi tãinuitorii(constitui ṭi deseori sub forma caselor
de amanet).7Deseori între grupurile de romi au loc rãfuieli de o violen ṭã ieṣitã din comun
în care se folosesc arme albe ṣi arme de foc mai ales pentru ner espectarea ṣi incãlcarea
teritoriului de influen ṭã.S-au constatat cã grupurile de romi au legã turi transfrontariele
puternice ṣi bine organizate în comiterea infrac ṭiunilor de proxenetism ṣi prostitu ṭie, trafic
cu autoturisme furate, contrabandã. Pe lângã dorinṭa de îmbogã ṭire rapidã fãrã prestarea
unei munci cinstite, la f ormarea grupurilor de etnie romã se adaugã lipsa de culturã,
refulã rile etnie i generate de agresiunea socialã din timpul regimului comunist ṣi înclina ṭiile
lor spre violen ṭã.8O reu ṣitã în activitatea lor o reprezintã coruperea autoritã ṭilor îndeosebi
din poli ṭie ṣi justi ṭie, grupurile de romi plãtindu -ṣi protectorii.Formele crimei organizate
cele mai cunoscute c a fiind practicate de mafia romã din România sunt taxe de protec ṭie,
camã ta, es crocheriile de masã , ghicitul sub diverse forme, cer ṣetoria, recuperatorii,
furturile din buzunare, jocurile de noroc, traficul cu autovehicule furate, trafic valutar. Ca
urmare a legislatiei actuale p ermisive, profitul ob ṭinut de cã tre romi este investit imediat
în imobilele recunoscute u ṣor, autoturisme de lux, opulen ṭã iar banii sunt spãla ṭi facil prin
sistemul financiar -bancar .9
4.Organizații teroriste internaționale , care practică asasinatele, deturnările de avioane,
răpirile de persoane sub diverse motivații (politice, rasiale, militare, ori religioase);
5.Organizații specializate în reciclarea banilor și care au o clientelă variată:
contrabandiști, traficanți de droguri care au nevoie să ofere banilor obținuți din activități
ilicite un caracter de d obândire licită, oameni de afaceri ce încearcă să se sustragă de la
plata impozitelor etc.

7 A șaptea Conferință Interministerială contra Corupț iei, 6 -10 octombrie 1995, pag. 39.
8A șaptea Conferință Interministerială contra Corupț iei, 6 -10 octombrie 1995, pag. 40 .
9 Conferința Ministerială Mondială asupra Criminalității Transnaț ionale, 21 – 23 noiembrie 1994,
desfășurată la Napoli, sub egida Consiliului Economic și Social – sinteză M.I.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
11
La cea de -a V-a Conferință a ONU privind „Prevenirea criminalității și tratamentele
infractorilor”, s -a elaborat o rezoluție specială – Crima ca formă de a faceri – în care se
subliniază patru criterii definitorii pentru crima organizată, respec tiv:
– scopul : obținerea de câștiguri substanțiale;10
– legături : bine structurate și delimitate ierarhic în cadrul grupului;
– specific : folosirea atribuțiilor și relațiilor de serviciu ale participanților;
– nivel : ocuparea de către participanți a unor funcții super ioare în economie și societate.

CAPITOLUL 3 – FORME DE MANIFESTARE
SPECIFICE CRIMINALITĂȚII TRANSFRONTALIERE

Tratatul de la Lisabon a, în Capitolul IV, art.83 (Titlul V), face referire la faptul că
Parlamentul European și Consiliul, hotărând prin directive în conformitate cu procedura
legislativă ordinară, pot stabili norme minime cu privire la definirea infracțiunilor și a
sancțiunilor în domenii ale criminalității de o gravitate deosebită și de dimensiune
transfrontalieră ce rezultă din natura sau impactul acestor infracțiuni ori din nevoia specială
de a le combate, pornind de la o bază comună. 11
Domenii ale criminalității conform Tratatului de la Lisabona:
– terorismul;
– traficul de persoane și exploatarea sexuală a femeilor și a copiilor;
– traficul ilicit de droguri;
– traficul ilicit de arme;
– spălarea banilor;
– corupția;
– contrafacerea mijloacelor de plată;
– criminalita tea informatică;
– criminalitatea organizată .12

10 Cartea Albă a Crimei Organizate și a Corupției, Op. cit. pag.12.
11 A.C., German – Law Enforcement and Criminal Justice, ediția 31, 1988, cap. X IX – Crima Organizată
și Corupția – traducere, BCCOC.
12 „Confruntarea cu criminalitatea într -o societate liberă” – U.S. Printing Office,Washington D.C. – sinteză
BCCOC – fond documentar.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
12
Parlamentul European și Consiliul, în funcție de evoluția criminalității, pot adopta
decizii care să identifice și alte domenii ale criminalității transfrontaliere și pot stabili
măsuri pentru a încuraja și sprijini acțiunea statelor membre în dome niul pr evenirii
criminalității si hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili
măsuri pentru a încuraja și sprijini acțiunea statelor membre în domeniul prevenirii
criminalității, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege și a normelor
administrative ale statelor membre (art. 84, Tratatul de la Lisabona). 13

. 1.TRAFICUL ILEGAL DE PERSOANE
Traficul de persoane nu este o realitate soci ală nouă. Ceea ce este diferit astăzi față de istoria
comerțului cu sclavi este amploarea pe care a luat -o acest fenomen precum și mijloacele
insidioase prin care se realizează. De fapt, traficul de persoane a existat dintotdeauna, însă
în funcție de condițiile politice și sociale a fost considerat de -a lungul istoriei o activitate
ilegală sau, din contră, una legală. Un exemplu elocvent îl oferă sclav ajul colonial,
comerțul cu sclav i fiind considerat nu numai legal de către imperiile europene, dar și
absol ut necesar pentru consolidarea economiei statelor.
Traficul de ființe umane este una dintre cele mai profitabile activități de criminalitate
organizată din UE, potrivit Europol. Este o crimă gravă, dar și un abuz față de drepturile
omului, de multe ori săvârșit împotriva unora dintre cei mai vulnerabili indivizi, cum ar fi
copiii. Fenomenul traficului ilegal de ființe umane (conform legislației române „traficul
de persoane”) a devenit o formă evidentă de manifestare a criminalității transfrontaliere
atât în România, cât și în alte țări din Europa și sud – estul Europei, mai ales în urma
schimbărilor social – politice și economice din ultimii ani.
1.1.Diferența dintre traficul cu ființe umane și contrabanda cu persoane
În lipsa unor distincții teoretice tranșa nte, traficul de persoane a fost adesea identificat cu
traficul ilegal de migranți. Delimitarea conceptuală a fost instituită de Organizația
Națiunilor Unite prin norme juridice distincte care definesc și reglementează aparte cele
două fapte, ambele fiind considerate infracțiuni. Convenția ONU privind crimina litatea
organizată transnațională, la care se adaugă și cele două Protocoale adiționale privind

13 Gabriel Pereș -Politici și Strategii în Domeniul Schengen, Editura Sitech, Craiova, 2010, pag. 60.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
13
introducerea ilegală de migranți și traficul de persoane, au stabilit pentru prima oară
diferența dintre traficul de persoane, pe de o parte, și introducerea i legală de migranți, pe
de altă parte.14
1.2 Factorii determinanți ai traficului de persoane
Studiile sociologice și juridice întreprinse în domeniu au identificat și cuantificat
în mod concret principalele cauze și condiții care au dus la prolifer area dramatică la nivel
global a traficului de persoane în ultimele decenii. În general, factorii determinanți ai
traficului de persoane pot fi clasificați în două categorii:
– factori structurali (extrinseci ) – sunt cei de natură economică (sărăcia, efectele
globalizării, fluctuațiile pieții economice libere, migrația forței de muncă etc.),
socială (inegalitatea socială, discriminarea pe motive de sex și vârstă, prostituția
etc.), ideologică (rasism, xenofobie, ste reotipuri culturale etc.) și politică
(conflicte și operațiuni militare, războaie civile, revolte etc.).
– factori proximali (intrinseci) – în această categorie, a factorilor proximali, sunt
incluse aspectele legate de politicile publice referitoare la just iție (regimuri
juridice naționale și internaționale inadecvate, aplicarea defectuoasă a legii,
legile privind migrația și imigrația, lacunele și aplicarea precară a legilor și
standardelor privind desfășurarea activităților lucrative), la respectarea legi i
(corupția, complicitatea statului la desfășurarea unor activități ilegale, susținerea
rețelelor subterane de către reprezentanți ai statului, activ ități antreprenoriale
ilegale, inclusiv comerțul sexual, trafic ilegal de migranți, arme și droguri) și la
lipsa unui parteneriat solid între societatea civilă și aparatul etatic (campanii
educaționale ineficiente, lipsa conștientizării pericolului traficului în cadrul
comunităților vulnerabile, apatia societății civile, slaba responsabilizare a
autorităților și organizațiilor statal e).
1.3 Tipuri de rețele ale traficanților de persoane
Din acest punct de vedere putem distinge:

14 Popescu Cristian, Mateaș Florian, Matei Paul – Investigarea criminalității transfrontaliere, Editura
Ministerului Internelor și Reformei Administrative, 2007, pag. 32.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
14
– Rețele informale restrânse . Aceste rețele există sub forma unor grupuri restrânse de
indivizi, în cadrul unor rețele limitate sau comun ități etnice care se extind peste granițe.
Traficanții recrutează persoanele, având contacte cu familia sau comunitatea din care fac parte.
– Rețele extinse de crimă organizată . La nivelul crimei organizate, traficanții operează în
mod structurat, pe baza unor categorii de afaceri și pot avea funcții de recrutare, obținere de
documente, transport și exploatare. Traficanții sunt, de obicei, profesioniști care folosesc
o serie de mecanisme de control pentru a disciplina victimele.
– Rețele criminale de di stribuție . Rețelele de grupuri criminale recrutează și transportă
persoanele dintr – o țară în alta și le vând în vederea exploatării în altă țară. Victimele pot
fi vândute de mai multe ori la diferite grupuri din orașe ori comunități diferite sau pot rămân e
într -o singură rețea și distribuite pe piețe noi.
1.4 Modul de operare folosit de traficanți
De obicei , traficul de persoane este direcționat din spre țările sărac e spre cele bogate.
Rețelele de traficanți își stabilesc centrul de comandă în statele în curs de dezvoltare,
profitând de neconcordanțele și lipsurile din sistemele lor de jus tiție. R ețelele de trafic de
persoane se bazează pe instabilitatea economică, socială și politică ma nifestată la nivelul
acestor state, da r, în același timp chiar o și întrețin. A ccesul la tehnologiile de ultimă oră
din sfera comunicațiilor, precum Internetul sau telefonia mobilă precum și folosirea lor în
scopuri ilegale a dus la lărgirea rețelelor de t raficanți și răspândirea activităților acestor a la
nivel mondial.
1.5 Formele trafi cului de persoane
Din punctul de vedere al formei de exploatare a victimei, traficul de persoane cunoaște
diverse aspecte:
Traficul de persoane în vederea prostituției și a altor forme de exploatare sexuală
,traficul de persoane (femei) în vederea aservirii lor ,traficul de femei în vederea căsătoriei
forțate ,traficul cu femei gravide și mame surogat traficul de copii în vederea adopțiilor
ilegale , folosi rea copiilor ca soldați, traficul de copii în vederea cerșetoriei , traficul de
persoane în vederea exploatării prin muncă ,traficul de organe.
Din punctul de vedere al teritorialității, al spațiului geografic în care se manifestă
traficul de persoane , putem avea trafic intern sau trafic internațional, transfrontalier.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
15
În funcție de sexul și vârsta persoanelor traficate, existã între trafic de femei și trafic de
bărbați , trafic de adulți și trafic de copii .
Luând in considerare faptul cã în Romania a crescut rata s omajului ,dezorganizarea
socialã ṣi lipsa de perspectivã profesionalã a multor ti nere indeosebi minore, prostitu ṭia a
renascut nu numai in Romania dar s -a interna ṭionalizat în cadrul re ṭelelor de proxene ṭi în
special din Turcia, Grecia, Cipru, Austria, Ungaria, Italia si Germania.Membrii acestora
racoleaza tinerele sub diverse forme cum ar fi excursii , fotomodele, concursuri, angajã ri
artistice, le scot legal sau ilegal din Romania for ṭându-le pe cele care nu vor sa practice
prostitu ṭia.
Cel mai ingrijorã tor fenomen de dupa 1990 putem spune cã a fost traficul cu copii ṣi
abuzul sexual asupra acestora .
Cercetãrile poli ṭiṣtilor au scos la ivealã de multe ori faptl cã re ṭelele de trafic anti s-au
folosit de intermediari din rândul avoca ṭilor români, directori de cã mine de copii, asistente
medicale. Existã date ca unii copii fost folositi pe post de cob ai si donator i de or gane pentru
transplant iar alti copii au cazut victim e pedofiliei si abuzuri lor sexuale.
1.6 Consecințe ale traficului ilegal de persoane :
1.6.1. Consecințe de natură umană :
Traficul cu ființe umane, în special cel în scopuri de exploatare sexuală, este o activit ate
criminală organizată, ce aduce un profit mare traficantului cu un risc scăzut, dar ce
distruge calitatea vieț ii și uneori chiar viața victimelor sale.
1.6.2. Consecințe strategice :
La nivel strategic, traficul cu ființe umane, odată ce pătrund e într -un stat, se dezvoltã
rapid și implicã următoarele riscuri strategice pentru stabilitatea și viitorul acelui stat :
– Destabilizarea piețelor existente ale forței de muncă , victimele traficate sunt retrase
din, sau introduse pe piața ilegală a forței de muncă cunoscuta drept , munca „la negru”;
– Creșterea și diversificarea activităților de crimă organizată , deoarece infracțiunea de
trafic organizat cu ființe umane nu are loc în formă singularã . Odată formate, rețelele de
trafic ilegal de ființe umane se diversificã rapid și creeazã afilieri, cu beneficii reciproce,
cu grupurile de crimă organizată car e operează în alte sfere, cum ar fi terorismul, traficul
cu drogu ri, cu arme .

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
16
-Destabilizarea economi că prin amploarea infracțiun ii de spălare de bani. Profitul financiar
duce la forme diverse de spălare a banilor ce provin din activitățile ilegale atât de pe plan
intern, cât și de pe plan extern, care pot duce astfel la destabilizare economică;
-Destabilizarea demografică. Traficul cu f iințe umane la scară mare destabilizeazã populația
atât la niv el micro cât și macro -demografic ṣi în ceea ce privește numărul victimelor
traficate în afara țării de origine, cât și în ceea ce privește numărul anumitor grupuri etnice
sau naționale ce sunt traficate pe o piață specifică sau în tr -un anumit domeniu din țara de
destinație;
– Creșterea corupției în sectorul public . Infracțiunea de trafic de pe rsoane și corupția au
unele legături. Natura multi -stratificată a infracțiunii a creeat multe oportunități pentru
coruperea p ersoanelor ofi ciale din diverse instituții, în acest fel subminându -se efortul de
aplicare a legii în vederea combaterii acestui tip de trafic;
-Destabilizarea investiției economice interioare . Această amenințare ar putea apărea prin
cumularea uneia sau chiar a mai mu ltora dintre celelal te consecințe. De exemplu, unde
prezența traficului ilegal de persoane a condus la activități de spălare a banilor și la corupție
în sectorul public, a dus in acela ṣi timp și la scăderea încrederii în structur a economică de
bază, fapt c e a avut un impact negativ asupra strategiilor de investiții ale companiilor din
toată lumea.
Traficu l de persoane, în special cel privind femeile și copii, este o atingere gravă a
drepturilor omului, îndeosebi privind demnitatea umanã și integritatea persoanei, ce
constituie un fenomen al cărei dimensiuni înregistrează o creștere alarmantă, cu profunde
implicații la nivel social și economic.
Plecând de la această realitate și de la nevoia preveniri i și combater ii eficiente a
traficului de persoane, la standarde europene și internaționale, legiuitorul român a găsit de
cuviință să armonizeze legislația națională în această materie, cu Acquis -ul comu nitar, ceea
ce a luat formã în Lege a nr. 678 din 21 noiembrie 2001 .Acest act normativ este atât o
adaptare cât și o completare a legislației interne în raport cu prevederile Protocolului
privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea tr aficului de persoane, în mod deosebit a
femei lor și copii lor, adițional Convenției O.N.U., împotriva criminalității transnaționale
organizate, semnată de România, în decembrie 2001, la Palermo .

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
17
La întocmirea acestei legi s -au avut în vedere și documente le internaționale în
materie, cum ar fi : Acțiunea comună din 24 februarie 1997 privind combaterea
traficului de ființe umane și exploatarea sexuală a copiilor, adoptată de Consiliul U.E. pe
baza art. K3 din Tratatul Uniunii Europene și Recomandările Consiliului Europei nr. R
(2000) 11 privind lupta împotriva traficului de ființe umane în scopul exploatării umane;
nr. R (91) 11 privind exploatarea sexuală, pornografia, prostituția și traficul de copii și
tineri; nr. 1325 (1997) privind traficul de copii și prostituția fo rțată în statele membre ale
Consiliului Europei; nr. 1099 (1996) privind exploatarea sexuală a copiilor; nr. 1065
(1987) privind traficul de copii și alte forme de exploatare a copilului. Din documentele
Organizației Internaționale a Muncii mentionez Conv enția nr. 182/1999 privind
interzicerea și imediata eliminare a celor mai nocive forme de muncă a copilului. În
structura sa, legea conține dispoziții care privesc prevenirea și sancționarea traficului de
persoane, protecția și asistența acordate victimelo r unui astfel de trafic, procedurile
judiciare desfășurate, precum și pro movarea cooperării între state.
2.T R A F I C U L D E D R O G U R I
Una din formele cele mai active de manifestare a crimei organizate național e și
transnaționale este producția și traficul de droguri.
Trafi cul ilicit de droguri este o infracțiune interna țională de o gravitate importantã ,
având în vedere î n mod deosebit pericolul mare pe care îl prezintă consum ul de droguri
asupra sănătății oamenilor. Organizați ile criminale impl icate în traficul de droguri au
formele cele mai diverse , fiind structurate în rețele, grupări temporare, organizații
ierarhizate sau bande .
“ În scopul combaterii acestui flagel cu consecințe dramatice pentru sănătatea și viața
oamenilor, se impune o strategie globală, bazată pe angajamentul ferm de cooperare al
statelor și guvernelor în contracararea organizațiilor criminale de acest profil. ” (Gabriela
Trifan, Radu Nafomită, Consumul și traficul de droguri, Practici de speciali tate în
domeniul prevenirii și combaterii consumului și traficului de droguri, Ed. Pro
Universitaria, București, 2016, pag. 35 și urm.)
Extrem de îngrijorãtor este faptul că în anumite țări, această activitate se desfă șoară
sub privirile permisive ale guvernanților și șefilor de state care reacționează tacit la
preocupările de acest gen ale bandelor criminale autohtone, motivul fiind ușor de dedus.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
18
Organizațiile criminale cu astfel de activități își permit să de ṭinã mii de hectare de
pământ a rabil pentru culturile de plante opiace e, mii de angajați pentru tot procesul de
fabricare a drogurilor, armate pentru asig urarea protecției, specialiști di n domeniul
chimiei, informaticii, economico financiar etc., mijloace de transport de toa te tipurile chiar
ṣi minisubmarine, în ge neral toată logistica de care este nevoie pentru desfășurarea
activității lor ilegale . Câștigurile fabuloase de ordinul miliardelor de dolari ce se realizează
ca urmare a tr aficului de droguri au fãcu t ca organizațiile criminal e să declanșeze o
adevărată ofensivă mondială în vederea deschiderii și acaparãrii de noi piețe de desfacere
a acestor „produse”. Metoda transportului de droguri ce erau ingerate de curieri sau
ascunse pe corp ori în bagajele de mână, în cantități de ordin ul sutelor de grame, nu mai
este de actualitate, se practicã la scarã micã, în prezent fiind folosite mijloace de transport
de mare tonaj,în care sunt camuflate zeci și sute de tone de astfel de substanțe.
2.1. Zonele cenusii
Utilizată inițial pentru desemnarea sectoarelor de cer neacoperite de baleiajul
radarului, această expresie a fost extrapolată, fiind utilizată în prezent și pentru desemnarea
teritoriilor unde puterea nu este controlabilă sau legalitatea lipsește cu des ăvârșire. Astfel,
„zonele cenușii” acoperă imense teritorii din Asia Centrală (Afganistan, R epublicile
musulmane din fosta U.R.S.S., Kașmirul, Xingiang) și din America Latină (Columbia,
Ecuador, Brazilia, Bolivia, Peru). Aici s -au dezvoltat în ultimele dec enii ale secolului
trecut puteri hibride, semipolitice, semicriminale, ca rod al unor alianțe dubioase, spre
exemplu : producători de heroină cu luptătorii demobilizați în Asia, producătorii de cocaină
cu forțele de guerilă în America Latină. Există, în p rezent, zeci de mii de indivizi înarmați
care controlează sute de mii de km, inaccesibili pentru oamenii legii. Situațiile de acest
gen reprezintă unul din cele mai mari pericole care întunecă secolul XXI, motiv de reflecție
la cel mai înalt grad pentru or ganizațiile internaționale angajate în lupta pentru menținerea
păcii în lume și combaterea marii criminalități. Pentru a evidenția mai bine dimensiunile
activității clanurilor asiatice, un atașat militar occidental în Pakistan descria un transport
de narc otice din Afganistan și Pakistan către țările C.S.I. ca pe „ un convoi de camioane

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
19
precedat de blindate antiaeriene tractate, dotate cu sisteme radio de comunicare
perfecționate …”15
Nici Europa nu a scăpat acestui flagel: din Surinam spre Țările de Jos, din Afganistan
spre Italia, din portul venezuelean Macaraibo spre Palermo, din toate țările latino –
americane spre Spania, cocaina sosește în cantități impresionante.
„Zonele ce nușii” sunt teritorii ideale pentru culturile de plante opiacee și laboratoarele
clandestine de prelucrare a acestora și pentru desfășura rea altor activități ce privesc crima
organizată.
Profiturile extre m de mari ce se ob ṭin din traficul de drogu ri au făcut ca această
activitate ilegală să intre în preocupările prioritare ale celor mai multe organizați i criminale
din lume. În unele ṭãri aceste organizații crimina le beneficiază de sprijinul partide lor
politice , al unor oficialități și personali tăți cu funcții mari în stat.
Cãderea sistemului comunist din zona est -europeană a făcut ca țăr ile din acest
perimetru să fie în preocupările organi zațiilor criminale, fie din punct de vedere al
principale lor tronsoane ale rutelor de transport al drogurilor (se au în vedere, în principal,
rutele balcanice și cele baltice), fie ca posibile piețe de desfacere.

2.2. Factori care facilitează traficul și abuzul de droguri în România
Studiile ce privesc traficul internațional de droguri și concluziile desp rinse din cazurile
Poliției Română, în anii posttotalitari, pe acest segment de acti vitate infracțională, ies in
eviden ṭã o ser ie de factori care au dus la intrarea țării noastre în sfera de interese a
organi zațiilor criminale din exterior, astfel:
– poziția geografică deosebită pe care o ocupă România a făcut c a aceasta să fie “luată în
vizor” de către rețelele de traficanți de droguri ca un important „cap de pod” ce face
legătura dintre Orient și Occident. Arealul favorabil al României, care include toată gama
căilor de transport, le permite rețelelor de traficanți folosirea diverse lor mijloa ce pentru
traversarea teritoriului țării;

15 United Nations – Office on Drugs and Crime – 2004 W orld Drug Report, Vol 1; Analysis,pag. 43 și
următoarele.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
20
– situația conflictuală dintre statele ex -iugoslave a făcut ca cel pu ṭin pentru o vreme
centrul de greutate al traficului de droguri să se transfere pe cel de -al doilea segment al
„rutei balcanice” care include și România;
– deschiderea granițelor României a dus la o creștere mare a numărului de mijloace de
transport și mărfuri ce intră și ies, în și din țară, situație ce d ă organizați ilor criminale
posibilități mar i de camuflare a drogurilor și de tranzitare a teri toriului țării;
– sumele tentante oferite de traficanți pentru facilitarea traficului de droguri, le -a permis
să atragă în aceste activități și cetățeni români, în special din rândul celor cu antecedente
penale sau dornici d e înavuțire rapidă, care sunt, de regulă, curieri, ghizi și, mai nou,
distribuitori.
Dintr -o fostă țară de tranzit, România a devenit în prezent și teritoriu de depozitare ,
în car e drogurile introduse mai ales prin frontiera de sud, sunt stocate pentru diferite
perioade de timp, iar în final redistribuite spre țările cu consum ridicat. Drogurile pătrund
în România prin punctele vamale cum sunt : Giurgiu, Vama Veche, portul Constanța sau
alte porturi de pe Dună re, fiind transportate fie prin Bulgaria, fie pe Marea Neagră.
Mijloacele de transport s au locurile de disimulare utilizate sunt containerele, TlR -urile,
bagajele de mână, pe corp sau autoturismele personale. Un rol important în transport ul
drogurilor spre România îl de ṭin firmele turistice turcești, care transportă persoane din
România spre Turcia și invers, cât și cursele RO -RO direct în portul Constanța. Modul de
disimulare al drogurilor în aceste mijloace de transport este foarte divers. De obicei curie rii
angajați de traficanți nu ṣtiu ce transportă, iar alteori pentru diverse sume da bani își asumă
riscuri deosebite, locurile de ascu ndere a drogurilor fiind multiple , i ar unele
surprinzătoare.
Datorită poziției sale geografice c e reunește princip alele drumuri comerciale dintre
Asia și Europa, Turcia este o țară prin care se tranzitează o importantă parte din mărfurile
ce se expediază în Europa și pe alte continente pe căile terestră, maritimă și aeriană.
Itinerariile spre Europa de vest, numite în general „Rute Balcanice”, sunt următoarele:
• Pe cale terestră:
1. Istanbul/Edirne (Turcia) – Kapitan Andreev/Sofia (Bulgaria) –Dradina/Belgrad (Serbia)
– Spielfeld (Austria) – Bad Reichenhall (Germania);

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
21
2. Istanbul/Ipsala (Turcia) – Kipi (Grecia) – Borogodic/Zagreb (Croația) –Triest/Milano
(Italia);
3. Istanbul/Edirne (Turcia) – Kapitan Andreev/Sofia (Bulgaria) –București (România) –
Budapesta (Ungaria) – Praga (Cehia) – Waidhaus(Germania);
4. Istanbul (Turcia) – Sofia (Bulgaria) – Belgrad (Serbia) – Budapesta(Ungaria) – Praga
(Cehia) – Fürth (Germania).
5. Valea Bekaa (Liban) – Siria – Istanbul (Turcia) – Sofia (Bulgaria) –Belgrad (Serbia) –
Graz (Austria).
Rutele balcanice prezentate mai sus pot fi deviate pe diverse tronsoane, în funcție de
punctele slabe ale autorităților de control.
• Pe cale maritimă
Turcia dispune de o coastă maritimă cu numeroase porturi, cum ar fi Istanbul, Izmir,
Ipsala, Semsun și Trabzon, prin care se tranzitează mărfurile transportate, apoi de navele
comerciale în Mediterana estică și în Marea Neagră.
Căile maritime cele mai uzitate în prezent pentru transportul drogurilor sunt:
1. Izmir (Turcia) – Grecia -Italia -Spania;
2. Samsun/Istanbul (Turcia) – Constanța (România) – Ungaria – Cehia –Slovacia –
Germania – Olanda;
3. Istanbul/Ipsala (Turcia) – Kipi/Petros (Grecia) – Ancona/Bari (Italia).
În general, conducătorii rețelelor de traficanți de droguri, atât cei care dispun
livrarea mărfii cât și cei care sunt adevărații destinatari ai acesteia, se află în afar a
teritoriului României, în țara noastră fiind depistați (arestați)curierii și înso țitorii mărfii,
fapt datoritã cãruia nu s-a reușit atât de des confiscarea sumelor rezultate din vânzări.În
trecerea frontierelor, mai ales pentru drogurile scumpe, rețelele de traficanți apelează,
aproape întotdeauna la cărăuși individuali, „catâri”, cum li se spune în domeniul
pieței .Realitatea este că pe piața ilicită a drogurilor se confiscă doar o treim e din cele
traficate la nivel mondial.
2.3. În domeniul laboratoare clandestine și culturi
În domeniul laboratoa re clandestine și culturi atrag atenția descoperirea în anul
2001 a primului laborator clandestin pentru fabricarea drogurilor din România, în comuna
Chiajna, jud. I lfov ; apariția cult urilor de mac opiaceu și de can abis, descoperiri făcute în

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
22
județele Hunedoara, Suceava, Iași, Sălaj, Arad, Sibiu, Galați, Constanț a și Satu Mare
precum si încercările, tot mai frecvente , de deturnare din circuitul legal a s ubstanțelor
chimice esențiale care pot fi fol osite la prelucrarea ilicită a drogurilor . Situația operativă
privind precursori i pentru droguri pune în evidență intenția unor cetățeni străini de a
procura din țara noastră substanțe de bază folosite pentru producerea drogurilor, după cum
urmează:
– anhidrida acetică interesează predilect cetățenii turci, care o cumpără în scopul utilizării
la producerea heroinei;
– efedrina este dorită de cetățenii ce provin din fostele republici sovietice care
aprovizionează producția ilicită de droguri sintetice;
– fenilacetona și fenilmetilcetona se află în sfera de interes a cetățenilor din vest, mai ales
belgieni și olandezi, care dispun de laboratoare mobile în zona de graniță dintre cele două
state.
Cu toate că niciuna din substanțele respective nu este produsă în România,
persoanele interesate, folosindu -se de firme și societăți comerciale înmatriculate în țară,
încearcă să deturneze din circuitul legal precursori importați legal și s ă-i folosea scã la
procesarea ilicită a drogurilor.Începând cu luna martie 2003, Agenția Națională Antidrog
a inițiat demersurile necesare realizării acestui deziderat cât și pentru atragerea resurselor
necesare pentru reorganizarea centrelor de prevenire, evaluare și consiliere antidrog, ca
rețea teritoria lă pendinte de agenție, aptã să desfășoare acțiuni, proiecte și programe unitare
în domeniul prevenirii consumului și traficului ilicit de droguri. În cadrul acestui demers,
prin H.G. nr.1093/2004 de modificare și co mpletare a H.G. nr. 1489/2002 privind
înființarea Agenției Naționale Antidrog s -au constituit centrele județene de prevenire,
evaluare și consiliere antidrog, iar prin H.G. nr. 1243/2005 s -a înființat Marea Alianță
Română Antidrog (M.A.R.A.) care are menir ea nobilă de a contribui, împreună cu celelalte
autorități ale statului și organizațiile neguvernamentale la reducerea cererii și ofertei de
droguri. Fenomenul de trafic și consum ilicit de droguri a dus la declanșarea unui Program
național de prevenire a traficului și consumului de droguri , legif erat și susținut financiar
printr -o ordonanță de guvern, impreunã cu implicarea instituțiilor abilitate, dar și în plan
internațional prin Programul PHARE –„Lupta împotriva drogurilor” , care vizează
adoptarea unei Strategii Naționale a Drogurilor , dezvoltarea unui Plan de acțiune și

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
23
cooperare interministerială la nivel național și european în domeniu, fiind deja acreditat la
București un consilier din Spania, care desfășoară activități în acest program , „Fișa
PHARE 2000” .
Tot în plan intern, pentru îndeplinirea în condiții optime a atribuțiilor conferite,
Direcția Antidrog din cadrul D.G.C.C.O. cooperează cu celelalte structuri ale Poliției
Române, cu unitățile de specialitate din Ministerul Internelor și Ref ormei Administrative
(Direcția Generală de Informații și Protecție Internă, Punctul Național Focal, Inspectoratul
General al Poliției de Frontieră, Direcția Generală de Pașapoarte,Oficiul Român pentru
Imigră ri), executând acțiuni în comun, schimburi de dat e și informații cu Serviciul Român
de Informații, Serviciul de Informații Externe,Serviciul de Protecție și Pază și Autoritatea
Națională a Vămilor . În plan extern se cooperează prin schimb de informații cu servicii
similare din alte state, prin transmiter ea și primirea de mesa je operative, desfășurarea de
comisii rogatorii și printr -o foarte bună colaborare cu ofițerii de legătură.16
Traficul și con sumul ilicit de droguri cunoscut ca fiind cel mai activ și periculo s
segment infracțional din cadrul criminalității organizate, motiv pentru care comunit atea
internațională manifestã o preocupare constantă pentru găsirea remediilor juridice și de
cooperare polițienească, atât de necesare în controlarea acestui fenomen. În acest context
se înscriu demersurile Statului Român, care în anul 1912 a aderat la Convenția
internațională privind stupefiantele, semnată la Haga în 1910, iar la 18 mai 1928 a ratificat
Convenția internațională privind opiul, semnată la 18 februarie 1925. În plan intern, în
1928 a fost promulgată Legea nr. 58 pentru combaterea abuzului de stupefiante , iar în
Regulamentul de aplicare a acestei legi sunt prezentate substanțele care sunt considerate
stupefiante și sunt supuse mecanismului de control (morfina, codeina, cocaina și derivații
acesteia).
La 24 iulie 1933 intră în vigoare „Regulamentul monopolului de stat al stupefiantelor” ,
iar ca organ de control se înființează Comisia monopolului stupefiantelor, cu atribuții de
monitorizare a fabricării, exportului și desfaceri i stupefiantelor și a preparate lor cu același
conținut. Dupã aderarea României (31 decembrie 1973) la Convenția unică a
stupefiantelor, din 25 ianuarie 1961, și la Protocolul privind modificarea acestei Convenții,

16 Revista „Pentru Patrie” a M.I., 3 martie 1998, ediție specială – Crima organizată inamicul nr. 1”, pag. 12,
interviu realizat de Florica Păun.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
24
încheiat l a Geneva la 25 martie 1972, a f ost adoptat Decretul nr. 476/1979 privind regimul
produse lor și substanțelor toxice, ce face o delimitare clară între acestea și stupefiante.
Prin Legea nr. 118 di n 08 decembrie 1992 România aderă la Convenția asupra
substanțelor psihotrope din 1 971 și la Convenția Națiunilor Unite contra traficului ilicit
de stupefiante și substanțe psihotrope din 1988, de la Viena .
Regulamentul de aplicare a dispozițiilo r Legii nr. 143/2000 este la rândul său un
instrument practic de reglementare a situațiilor specifice sau partic ulare domeniului
abordat, cum ar fi : emiterea legitimațiilor specifice persoanelor din Ministerul de Interne
și Direcția Generală a Vămilor, implicate în lupta împotriva traficului și consumului ilicit
de droguri; procedurile de supraveghere a cultivării plantelor cu conținut de droguri (art.
45 din H.G. nr. 1359/2000); eliberarea și verificarea autorizațiilor emise de organele
abilitate; monitorizarea culturilor și a rap ortărilor de producție etc.
3. TERORISMUL
Una dintr e formele grave de manifestare violenței în lumea contemporană este
terorismul . Terorismul este o formă de manifestare a violenței, un fe nomen ce presupune
folosirea deliberată și sistematică a unor mijloace de natură să provoace teroarea în scopul
atingerii unor interese criminale.
“ Terorismul international, reprezintă o formă de manifestare și o componentă a
crimei organizate transnaționale, cu consecințe dramatice pentru întreaga comunitate
internațională, fiind un adevărat flagel ce produce pierderi umane, morale și materiale
incomensurabile, o amenințare teribilă care planează asupra întregii umanități și care
constituie una dintre cele mai grave probleme ale omenirii. ” (Despre agresivitatea
terorismului, a se vedea un studiu pe larg, Camil Tănăsescu, op. cit., 2013, pag. 209 -260)
Având drept caracteristică intimidarea prin acte de violență și cruzime, iar ca metode:
răpirea, asasinatul, execuțiile ṣi alte for me de violență extremă, de exemplu : exploziile sau
incendierile unor edificii publice ori a unor mijloace de transport și de comunicație,
terorismul a fost prezent în toate epocile istoriei, el caracterizându -se în fiecare perioadă
prin anumit e trăsături specif ice, în func ṭie de scopul urmărit (terorism de drept comun,
social, politic și de stat).

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
25
Terorismul internațional este o formă de manifestare a criminalitã ṭii organizate
transnaționale, ale cărei con secințe dramatice sunt se resimt de cãtre întreaga comunitate
internațională, așa cum au fost: asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand de Austria, la 28
iunie 191 4, la Sarajevo – pretext pentru Primul Război Mondial; Duminica Sângeroasă de
la Londoderry (03 ianuarie1972); uciderea a 11 sportivi israelieni luați ostateci de un
comando palestinian cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Műnchen – 1972; sechestrarea a
11 miniștri din OPEC de către un comando condus de Carlos, la 21 decembrie 1975;
răpirea lui Aldo Moro, la 16 martie 1968; atentatul asupra Papei Ioa n Paul al II -lea, la 13
mai 1981 și, cu un impact mondial deosebit, evenimentele din S.U.A., din 11 septembrie
2001 și din Madrid, la 11 martie 2004.
Terorismul este o amenințare netradițională care pla nează asupra întregii planete.
Trei noi t endințe mari ale terorismului sunt asociate cu schimbările din sistemul
internațional – superterorismul , ce presupune folosirea armelor de distrugere în masă,
terorismul etnic, religios, arhaic și, în sfârșit, fenomenul zonei cenușii,în care coexistă atât
terorismul, violența insurgentă cât și lipsa legii. Europa Centrală se află în apropierea
epicentrului formelor majore de teror ism. Deși terorismul este de to ṭi considerat ca fiind
una dintre cele mai grave probleme ale societății moderne – o gravă ofensă adusă normelor
internaționale și chiar națiunilor – nici până în prezent nu au fost găsite defi niții care sã
fie în comun acceptate pe plan internațional pentru acest fenomen.
În unanimitate, se acceptă ideea că t erorismul contemporan este o component ă a
criminalității organizate transnațion ale, un flagel care produce pierderi umane, morale și
materiale incomensurabile.
Terorismul este un complex de activități infracționale săvârșite c u violență, care au
drept scop atingerea unor sco puri politice, materiale sau religioase.
Organizațiile teroriste au capacitatea de a acționa pe spații mari, uneori având
caracter int ernațional, și de cele mai multe ori cu efecte devastatoare asupra relațiilor socio –
economice. 17
Cercetările în domeniu au scos în evid ență faptul că terorismul are o motivație intrinsecă

17Ion Suceavă, Florian Coman – Criminalitatea și organ izațiile internaționale, Ed. Romcartexim,
București, 1997, pag. 34. Raportul OIPC – Interpol din 1988 privind terorismul și criminalitatea.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
26
interpretarea subiectivă a realității ce diferă de percepțiile guvernelor și societăților cu care
se confruntă teroriștii ṣi care reprezintă motivul frustrării lo r.
Marea parte a teroriștilor se consideră a fi victime și nu agresori, autopercepându -se ca
fiind reprezentanți ai celor oprimați. Pentru orice actor al unui conflict, lupt a este o
obligație și o datorie si nu este o chestiune de opțiune volunt ară. Cu toate că, într -o mare
măsură, terorismul și -a schimbat de -a lungul timpului ṣi strategiile și mijloacele de
acțiune, principalul său obi ectiv a rămas același, acela de influențare a deciziilor politice
ale guvernelor prin utilizarea sistematică și persistentă a violențe i și a amenințării cu
violența.
3.1 Criterii de clasificare a terorismului
3.1.1. Clasificarea terorismului în funcție de forma de manifestare
Conform legislației în vigoare actele de terorism sunt de natură transnați onală, dacă
se regãsesc urmãtoarele :
– sunt săvârșite pe teritoriul a cel puțin două state;
– sunt săvârșite pe teritoriul unui stat, dar o parte a planificării, pregătirii, conducerii
sau a controlului acestora are loc pe teritoriul altui stat;
– sunt săvârșite pe teritoriul unui stat, dar implică o entitate teroristă care desfășoară
activități pe teritoriul altui stat;
– sunt săvârșite pe teritoriul unui stat, dar au efecte substanțiale pe teritoriul altui stat.
4.MIGRATIA ILEGALA
România es te expusă rutelor de migrație (legală și ilegală) din statele din estul Europei,
cu origine în statele din Orientul Mijlociu, Asia de Sud -Est sau Africa .
Consiliul European de la Sevilla 21, d in 21 -22 iunie 2002, a sus ṭinut importanț a accelerării
implementării pro gramului aprobat la Reuniunea Consiliului European de la Tampere (octombrie
1999) în vederea dezvoltãrii unei politici comune în materie de azil și migrație.
Reṭelele de traficanti care au fost descoperi te se ocupau cu trecerea ilega lã prin
România a unor imigran ṭi ce proveneau de obicei din Srilanka, Pakistan, Iran si
Banglades h, racola ṭi din ṭãrile lor de origine iar apoi transporta ṭi pe ruta Sin gapore –
Moscova -Chiṣinãu-Romania . Imigrarea de persoane în vest este o formã concretã a
criminalitã ṭii organizate de inspiratie rusã cu mari tendin ṭe de amplificare ṣi facilitate de

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
27
vulnerabilitatea ce o prezintã frontiera de stat cu r epublica Moldova în special î n Lunca
Prutului.
4.1. Caracteristici generale
Migrarea este o trăsătur ă importantă a schimbărilor sociale, economice și culturale,
iar țările europene joacă de mult timp un rol important în mișcările de migrație, atât ca țări
producătoare, cât și ca țări de destinație. Ulti mul deceniu al secolului XX s -a caracterizat
printr-o creștere a migrărilor forțate și voluntare pe întreaga planetã , migrări ce au avut un
efect major ș i asupra Europei . 18Aṣa se explică și faptul că după intrarea în vigoare a
Tratatului de la Amsterdem la Reuniunea de la Tampere, din luna octombrie 19 99,
Consiliul Europei a căzut de acord în privin ṭa necesității elaborării unei strategii comune
de azil și emigrare, de importanță mare pentru Europa.
Actualmente , fluxurile de emigranți se compun dintr -un amestec de oameni – refugiați
solicitanți d e azil, persoane strămuta te și cei ce solicită protecție temporară, rude care se
alătură imigran ților stabiliți în UE și în ultima vreme un număr crescând de oameni de
afaceri și specialiști emigranți care își părăsesc ṭara din cauza globalizării economiei,
sărăciei, lipsei locurilor de muncă etc. Pentru prima oară în istoria europeanã , imigrația
internațională afectează toate statele membre ale UE, transfor mându -le în țări de imigrare,
cum ar fi spre exemplu Italia, după ce anterior fuseseră țări producătoare de emigranți sau
transformându -le în țări de tranzit.
Tratatul de la Amsterdam, intrat în vigoare în mai 1999, acordă Comunității Europene
prerogative substan țiale privind imigrare a și marchează un pas major către elaborarea
noului obiectiv stabilit pen tru Uniunea Europeană ṣi anume crearea unei zone a libertății,
securită ții și justiției. Reuniunea de la Tampere a Con siliului Europei a fost pusã in slujba
problemelor de justiție și afaceri in terne, elaborându -se un program precis și ambițios, pe
o durată de 5 ani, ce conține pre vederi importante privind strategia de imigrare. Astfel,
piatr a de temelie a strategiei UE va rămâne dreptul cetățenilor țărilor terțe de a solicita
azil și garantarea acestui drept . Țări le europene se mândr esc cu o tradiție îndelungată
privind asigurarea de refugiu pentru cei care fug de persecuție, război și conflict, iar UE

18 Antonio, Vitorino , Comisar european pentru justiție și afaceri interne, Discurs în cadrul Conferinței
pentru o strategie comună de emigrare a U.E., Roma, 12 iulie 2000, Buletin de Informare și Documentare
nr. 4/2000, Ed. M.I., pag. 101.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
28
sprijină aceste tradiții și oferă protecție reală tuturor celor care au nevoie de aceasta în mod
autentic. Un aspect major constă în parteneriatul cu țările de origine, sens în care
funcționează un grup de lucru pentru azil și migrare, responsabil cu implementarea
planurilor de acțiune p entru șase țări din care provin un numãr important d e de imigranți
(Maroc, Alb ania și regiune a înconjurătoare, Afganistan și regiunea învecinată, Sri La nka,
Somalia și Irak). Privind fenomenul migraționist, m igrația ilegală este definită de
utilizarea unei varietăți de mijloace ilicite de către grupurile de migranți atât p entru a p ărăsi
țările din care provin , cât și de a tranzita alte state sau pentru a pătrunde și a se stabili în
ṭãrile de destinație.
Fenomenul migrației din estul Europei – zonă în care este inclusă ș i România – este
reprezentat de trei tipuri principa le, punct de vedere împărtășit și de Organizația
Internațională pentru Migrări19, astfel:
– migrația tradițională , considerată modelul normal pentru țările Europei Centrale
și de Est din secol ul XX, manifestată la începutul secol ului prin plecarea multor
persoane în „lumea Nouă”, iar la sfârșit de secol prin părăsirea statelor comuniste;
– migrația în scop de muncă temporară , care a apărut după anul 1989,în această
situație aflându -se persoanele care au de ṭinut contracte specia le, dar care nu au
primit cetățenia țărilor primitoare;
– migrația în scop de muncă pe termen scurt , care include cetățenii țărilor
producătoare de migranți care vin în Europa de Vest pentru prestarea de activități
sezoniere sau care se deplasează ca turiști, după care rămân să prestez e muncă „la
negru”.
De asemenea, se recunoaște și existența migrației din motive politice , care însă
ascunde, deseori cauze economico -sociale reale. Terminologia problematicii migraționiste
include și formele: țară de origine, țară de tra nzit și țară țintă, termeni ce definesc traiectoria
și etapele fluxului migrator, finalizat de regulă, în țările dezvoltate din vestul Europei și pe
continentul nord -american.
4.2. Caracteristici și forme de manifestare

19 Buletin de Informare și Documentare nr. 4/2000, Editura M.I. – „Migrația ilegală și implicația acestui
fenomen pentru țara noastră”, pag. 121 și următoarele.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
29
Fenomenul migrației în țara noastră a c unoscut o evoluție specială după anul 1989,
fiind direct influențat de transformările fundamentale de ordin politic, de deschiderea țării
spre economia de piață, de punere în valoa re a drepturilor omului și de trăsăturile
caracteristice ale românilor, adaptabilitate, umanism, toleranță etc. Fenomen ul migrației
legală sau ile gală, este orientat pe două axe principale: est -vest și sud -nord. Prin poziția sa
geografică și geostra tegică, România se află la intersecția aces tor axe, situație ce o plaseazã
și ca țară de tranzit.
Consecințele migrației legale , în general și a celei ilegale în special, la frontiera
României au determinat transformarea țării noastre în placă turnantă a rețelelor clandestine
de trafic de persoane, în țară de „așteptare” și „tranzit”, in vederea atingerii scopului final:
ajunger ea migranților în „țara țintă”.
Pentru pătrunderea pe teritoriul României, migrații afro -asiatici se folosesc de
serviciile contra cost ale rețelelor specializate de traficanți de persoane , bine organizate, și
care, pentru ajungerea la frontiera noastră națională, utilizează, în principal, următoarele
rute: Moscova – Kiev – Chișinău; Odesa – Ismail; Edirne – Varna – Ruse; Edirne – Varna
– Tulbuhin. De exemplu „Triadele” chineze continentale , dintre care se detașează așa –
numiții „snakeheads” (capete de șarpe) își recrutează „clienții” dornici a ajunge în Europa
Occidentală, din rândul chinezilor și vietna mezilor aflați în număr de peste 200.000 în zona
urbană din spațiul C.S.I.
Traversarea frontierei naționale de către grupurile de migranți se realizează atât pe
căi legale, prin punctele de control al trecerii frontierei (P .C.T.F.), cât și prin folosirea
documentelor false de călătorie și identitate ori trecerea ilegală a fronti erei cu ajutor ul
călăuzelor de pe teritoriul statului vecin sau cel național, care de altfel sunt parte
compon entă a rețelelor internaționale de trafic de persoane. S-a descoperit ascunderea
imigranților clandestini în podurile vagoanelor de cale ferată, î n containere pe ntru marfă
sau pe nave ca procedee uzitate de cãtre aceștia pentru intrarea ilegală pe teritoriul țării.
Rețelele de traficanți descoperite s -au ocupat cu trecerea ilegală prin România a unor
imigranți, de regulă din Sri Lank a, Pakistan, Iran și Bangladesh, racolați din țările de
origine, iar apoi transportați pe ruta Singapore – Moscova – Kiev – Chișinău – România.
Amplificarea f ără precedent a fenomenului e o consecință a unor probleme mari de
ordin social, material și politic e xistente la nivelul statelor afro-asiatice, cele mai acute

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
30
fiind creșterea demografică,instabilitatea economică, situația incertă din punct de vedere
politic, dar mai ales conflictele armate interne sau internaționale, care au ca efect imediat
apariția crizelor umanitare și a afluxu rilor masive de persoane care au nevoie protecție
internațională.
Din analiz a cazurilor instrumentate se constatã faptul că teritoriul României este
tranzitat de către migranți pe șase rute , în fiecare dintre acestea constatându -se, pe lângă
principiile general valabile de desfășurare a acestor activități și caracteristici particulare,
determinate de specificul fiecărei zone parcurs e, mijloacele și metodele utilizat te,
destinația și scopul urmărit. În funcție d e țara sursă, zona de tranzit și st atul țintă au fost
identificate următoarele rute:
• India -Gruzia -Tadjikistan -Uzbekistan -Georgia -Ucraina -România – Ungaria -Slovacia –
Cehia -Germania -Olanda;
• Bangladesh -Rusia -Ucraina -Moldova -România -Iugoslavia -Italia;
• Siri a-Moldova -România -Ungaria -Austria -Germania;
• Irak -Turcia -Ucraina -România -Ungaria -Austria;
• Turcia -Gruzia -Ucraina -Moldova -România -Ungaria -Iugoslavia – Italia;
• Irak -Turcia -Bulgaria -România -Ungaria -Austria -Germania -Olanda.
Trăsătura comună a acestor rute este aceea că imigranții provin atât din India și țările
limitrofe (Irak, Iran, Afganistan și Pakistan), cât și din Orientul Mijlociu, aceleași fluxuri
migratorii preluând și migranți de origine africană, destinația lor fiind cva sicomună, și
vizând în mod special spațiul Uniunii Europene.
O conotație aparte o prezintã migrația deghizată reprezentată de prostituate, proxeneți
și traficanți de ființe umane (copii), care ad uce după sine pericole ascunse , precum
răspândirea virusului HIV (SIDA), boli venerice, tuberculoză și folosirea copiilor vânduți
ca ṣi bancă de organe.
O altă formă de materializare a crimei organizate de sorginte rusă, cu ample tendințe
de amplificare, se datoreazã vulnerabili tăților de permeabilitate a frontierei de stat, în
special Lunca Prutului care, prin relieful său, oferă condiții fav orabile traficului de
persoane. Astfel, teritoriul Republicii Moldova a devenit principalul punct al axei Asia de
Sud-est – Federația Rusă – Chișinău, rută pe unde trec numeroase grupuri de cetățeni
străini din spațiul Asiatic. Din capitala Republicii Moldova, străinii sunt preluați de

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
31
membrii diferitelor rețele și introduși ilegal în România pentru tranzit spre Occident, sau
pentru a cere azil ori premise de ședere autorităților de la București.
La frontiera de vest și de nord sunt semnalate dese încercãri de trecere frauduloasă a
frontierei în Ungaria și Ucrai na. În același timp, este uzita tă ruta Chișinău – Kiev –
localitățile ucrai nene de la frontiera cu R omânia, pentru a intra ilegal în țara noastră.
Sunt de menționat pătrunderile frauduloase prin sudul țării ale unor cetățeni bulgari și
sârbi în spațiul național sau î n apele teritoriale românești cu scopul de braconaj și ac tivități
de contrabandă, precum și încercările sistematice ale unor cetățeni turci de etnie kurdă de
a intra ilegal în România, prezentând ac te de identitate bulgărești false. Cu toate a cestea,
în contextul măsurilor luate la frontiera de stat a Românie i și a implicării organismelor
naționale cu atribuții la frontieră, ieșirile frauduloase a migranților prin frontiera de vest a
României au scăzut simțitor în ultima perioadă de timp.
“ Se consideră că, una dintre cele mai semnificative dezvoltări di n ultima perioadă,
o constituie implicarea crescândă a grupărilor insurgente, paramilitare, extremiste și
teroriste în activitățile infracționale asociate grupărilor criminale transnaționale care se
află la originea activităților de tranzacții de armament, de substanțe explozive, de arme
de distrugere în masă, trafic de persoane și organe umane, dar și de protecție a
contrabandiștilor. ” (Rodica M. Stănoiu, Emilian Stănișor, Constantin Sima, Aura
Preda, Vasile Teodorescu, Marea criminalitate în contextual globalizării, Ed. Universul
Juridic, București, 2013, pag. 14 -29)
4.3. Tendințe de manifestare a fenomenului și măsuri de contracarare
Participanții la filierele de trafic a cetățenil or străini pe relația Est -Vest, încasează sume
de bani care sunt spă late prin intermediul unor firme și agenții particulare din țara noastră.
Aceștia organizeazã în mod clandestin și cât mai atent posibil, stabilind puncte de sprijin
solide în țările aflate pe traseul de tranziție care să le asigure cât mai multă siguranță în
activitatea lor ilicită. Pentru a preîntâmpina scoaterea din țară de către autoritățile române
a imigranților intrați ilegal în România, aceștia sunt incuraja ṭi de șefii de rețele și călăuze
să-și distrugă documentele de identitate, precum și celelalte acte doveditoare (invitații,
vize, borderouri de schimb valutar și plata unor servicii etc.) eliberate în statele din care
provin sau pe care le -au tranzitat . Au toritățile române au luat măsuri legislativ e,
administrativ e și organizatoric e care să determine scăderea numărului de persoane care

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
32
trec ilegal frontiera, în conformitate cu recomandările și angajamentele semnate la cea de-
a V-a Conferință a membrilor europeni însărcinați cu probleme de migrări (Atena, 1993).
În acest sens, au fost incriminate ca ṣi delicte penale activitățile de ghidare, incitare sau
complicitate la trecerea abuziv ă a frontierei și cele de trecere fr auduloasă a frontierei de
stat.
Pentru țările cunoscute cu tendințe de emig rare au fost suspendate pe o perioadã
acordurile de desființare a vizelor și stabili te condiții restrictive pentru obținerea vizei de
intrare a resortisanților ce proveneau din 37 de state cunoscute cu astfel de tendințe. În
același timp, s -au încheiat 28 acorduri de readmisie și protocoale de aplicare a acestora cu
state europene și unul din Asia (India) și se află în d iferite stadii de negociere șapte
asemenea documente. S -a acționat pentru identificarea și supravegherea călăuzelor, a
persoanelor ce fal sifică sau procură documente de călătorii false și a firmelor cu activitate
turistică. În urma aderãrii României la Convenția privind statutul refugiaților (Geneva,
1951) și l a Protocolul adițional ( New York, 1967) a fost luată ca o măsură urgentã
înființarea printr -o hotărâre de guvern a Comitetului Român pentru Probleme de Migrări.
Activitatea acestui organ guvernamental, însărcinat cu coordonarea îndeplinirii tuturor
activităților pe plan intern și a cel or care rezultă din raporturile cu alte st ate în legătură cu
migrările de persoane în și din România, este coordonată din anul 1995, de către Mi nisterul
Internelor și reformei Administrative. Astfel, a fost posibilă limitare a clară între per soanele
care îndeplinesc condițiile pentru a primi statut ul de refugiat ori care au nevoie de ajutor
umanitar, de cele care folosesc cererile de azil, ca paravan de ședere legală în România.
Demersurile autorităților române în planul percepției fenomenului de trafic de
persoane, modul de abordare, analize le strategice și măsurile luate în domeniu au
determinat oficialitățile americane să afirme că aceste evoluții românești pot servi drept
model pentru celelalte state angrenate în combaterea traficului, oferindu -se și în viitor un
sprijin susținut în acest sens.20 Direcția Generală de Combatere a Crimei Organizate și
Antidrog, prin Serviciul de Combatere a Traficului Internațional de Persoane, e structura
specializată în analizarea factorilor criminogeni cauzali, monitorizarea evoluției unor

20 Raportul de activitate al D.G.C.C.O.A. pe anul 2003.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
33
forme specifice d e infracționalitate tran sfrontalieră și emiterea unor diagnoze și prognoze,
care, ulterior, fundame ntează strategiile specifice de contracarare.
În vederea mãririi eficienței și exti nderii măsurilor de combatere a fenomenului
migraționist ilegal, în colaborare cu Poliția Britanică, Direcția Generală de Combatere a
Crimei Organizate și Antidrog derulează Programul REFLEX, prin care se încearcă
monitorizarea și stoparea migrației la granițele României.
În genera l, factorii de risc generatori de imigrație clandestină, pe termen scurt și mediu,
sunt aceeași și anume: instabilitatea politică și conflictele locale se vor manifesta într – un
număr important de zone, continuând să af ecteze o populație numeroasă ; avantajele de
natură economică oferite de țările dezvoltate vor favoriza mereu migrația pendulatorie a
forței de muncă dinspre zonele defavorizate, dar și imigrația clandestină, îndeosebi a forței
de muncă necalificată.
5. PROSTITUTIA SI PROXENETISMUL
5.1. Trăsături generale
Ca orice afacere și traficul de carne vie presupune existența unui trinom: ofertantul
(proxenetul), marfa (prostituata) și cu mpărătorul (clientul). Este evident o simplificare
deoarece, ca și în afacerile legale, de obicei, până a ajunge la client (cumpărător) marfa
trece prin mai multe mâini, mãrindu -i astfel prețul de vânzare. Cum în mai toate țările, de
regulă, sunt pedepsiți proxeneții și, mai rar pro stituatele , dar aproape deloc clienții
(cumpărătorii și beneficiarii de sex), fără de care acest raport (afacere) n -ar putea exista,
Oficiul Central pentru Reprimarea Traficulu i de Persoane, din cadrul ONU a elaborat un
studiu care prezint ă această realit ate, în sine imorală, rezultând, în principal următoarele:
– în țările în care prostituția este reglementată (dar nu interzisă) cu m sunt marea majoritate
a țărilor europene și Israelul, clie ntul nu este vizat ;
– în țările sărace, unde prostituția reprezin tă sursă de venit naționa l, autoritățile ignoră
fenomenul;
-Thailanda, cu cele peste 900.000 prostituate oferite celor veniți în binecunoscutul „turism
sexual”, răspunde că „serviciile competente nu au nicio informație privind legislația
referitoare la prostituție”;
– India nu pedepsește nici clienții prostituatelor minore;

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
34
– În Kenya, prostituția fiind interzisă, înseamnă că nu există: deci nimeni nu es te urmărit
pentru prostituție sau proxenetism;
-China inter zice orice forme a acestui „fenomen nefast” , inclusiv distribuirea de materiale
pornografice;
-Japonia, printr -o lege antiprostituție, interzice practicarea amorului „plătit”, dar „uită” să
prevadă pedepse pentru cine încalcă legea
– Canada , dintre marile democrații, este cea mai severă: „este in terzis să obții sau să încerci
să obții servicii sexuale de la o persoană care practică prostituția”;
– Țările arabe penalizează drastic prostituția, pedepsită c u amendă și detenție (de la 3 la 5
ani închisoare).
În țările din fostul bloc comunist, prostituția și proxenetismul, în raport de formele
concrete de manifestare și practicare erau sancționate atât din punct de vedere
contravenț ional cât și penal. În decursul timpului optica s -a schimbat, iar în procesul de
armonizare a legislați ei țărilor candidate la Uniunea Europeană, prostituția face obiectul
reglementării, sub aspectul permisivității controlate, în zone și locuri strict delimitate și
bine controlate medical.
5.2. Trăsături particulare
În țara noastră, după 1990 fenomenul de prostituție -proxenetism a cuno scut mutații
strict raportate evoluției economico -sociale . În încercarea de a evita controalele poliției,
unii proxeneți și -au căutat legături în zona de frontieră, iar alții, dispunând de resu rsele
financiare necesare chiar și-au deschis localuri publice, profilate pe exploatarea sexuală a
femeilor. Nu de puține ori îi găsim pe autorii acestu i gen infracțional ca deținători ori
transportatori de droguri, monedă falsă, arma ment sau găzduitori , tăinuitori de bunuri și
infractori.
Analiza ac estui fenomen prezintã existența a două rute spre țările de destinație, și
anume: una mai veche, în direcția Turcia, Grecia, Cipru și alta mai recentă, care are ca
punct terminus Europa de Vest, via țările din fostul spațiu iugoslav (Bosnia -Herțegovina)
și Albania.
În prez ent, pe fondul desființării pentru cetățenii români a vizei de călătorie în spațiul
Uniunii Europene , se constată un reviriment al acțiunilor ilegale ale unor societăți sau

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
35
firme care, sub pretextul unor activități legale, racolează tinere cu scopul ascun s de a fi
trimise în alte țări pentru a practica prostituția.
Dacă în anii anterio ri, prostituția era cvasi -fățișă, practicându -se în parcările folosite
de cetățeni străini sau în apropierea locurilor de cazare, în prezent aceasta este mai greu de
depista întrucât se desfășoară sub aparența activitã ṭilor legale. Astfel se poate vorbi despre
proliferarea agențiilor de modelling, impresariat artistic, baby -sitter,sălilor de masaj, de
gimnastică de întreținere și masaj, o ficiilor matrimoniale , asociați ilor de însoțire și
îngrijire bătrâni, în spatele cărora se desfășoară acte de prostituție și proxenetism.
O nouă formă de comitere a acestor infracțiuni – mai gravă pentru că, de multe ori se
asociază cu lipsirea de libertate – o reprezintă racolarea tinerelor prin anunțuri la mica
publicitate, în care li se oferă locuri de muncă plătite cu salarii mari . În majoritatea
cazurilor tinerele astfel racola te cunosc sa u banuiesc scopul deplasãrii în străinătate,
acceptând ideea de a se prostitua în scopul obținerii de foloase materiale.
De foarte multe or i, rețelele crimei organizate folosesc prostituate le pentru comiterea
de infracțiuni cum sunt traficul de droguri, monedă falsă sau armame nt, șantaj și corupție
, jafuri, tâlhării și alte fapte din sfe ra marii violențe.
Lanțul crimei organizate din această categorie are punctul de pornire la proxeneții
români, care se ocupă cu racolarea tinerelor și întocmirea formalităților de plecare în
străinătate, fiind continuat de cei care le transportă în al te țări și se în cheie cu proxeneții
plasatori afla ṭi la destinație, care le vând sau le dau la schimb unor patroni de bordeluri,
cluburi și baruri private.
Pentru scoaterea din țară a prostituatelor se folosesc de regulă, pașapoarte turistice cu
viză colectivă de călătorie, iar în cazul minorilor se folosesc documentele de călătorie false .
6.1. TRAFICUL ILEGAL DE COPII
Încă din anul 1990, una din afacerile profitabile pentru o parte din cetățenii străini a
fost tra ficul ilegal de copii, sub forma adopțiilor internaționale, realizat e cu concursul unor
cetățeni români, care au primit importante s ume de bani , de la persoane ce făceau parte
din mai multe rețele transnaționale din Grecia, Italia, Anglia, Germania, Spania, Cipru,
Belgia și Israe l, prin care s -au traficat, cu încălcarea prevederilor legale, copii. Această
activitate este deosebit de pericu loasă, mai ales că, poate disimula traficul de organe. În
privința adopțiilor de acest tip, problematica s -a dovedit a fi dificil de cunoscut și s tăpânit,

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
36
având în vedere, în primul rând , poziția socială, gradul de pregătire al o rganizatorilor și al
relațiilor deosebite pe care aceștia le -au avut în cadrul sănătății, învățământului,
administrației locale și justiției, ceea ce a îngreunat eficiența poliției. Cu prilejul
cercetărilor efectuate în cazurile respective s -a constatat că, în majoritatea cazurilor,
traficanții străini s -au folosit de intermediari români din rândul avocaților, directori de
cămine de copii, asistenți maternali, func ționari în cadrul direcțiilor pentru protecția
drepturilor copilului, o seamă de magistrați, notari și alte persoane din ‚‚lumea bună a
gulerelor albe”, iar ulterior de reprezentanți ai fundațiilor de intermediere a înfierii, care
au apărut în spațiul româ nesc precum ciupercile. Recrudescenta acestui fenomen în țara
noastră a fost posibilă datorită în primul rând a cadrului legal permisiv și simplității
formalităților cerute în cazul înfierilor internaționale, înt reaga procedură durând, în cele
mai multe ca zuri, 1-2 luni, comparativ cu situația din alte țări unde formalitățile sunt
restrictive și exacte, final izarea acestora putând ajunge in jur de 2 ani.
Pericolul so cial este foarte de mare, având în vedere faptul că minorii sunt obligați
în țăril e de destinație să comită infracțiuni din cele mai diverse: prostituție (atât băieții cât
și fetele) furturi din magazine, din buzunare sau din automatele de parcare ṣi chiar atragerea
lor în grupări care folosesc violența în timpul comiterii infracțiunilor .
7. TRAFICUL INTERNATIONAL CU AUTOTURISME FURATE
Traficul ilegal cu autoturisme furate a devenit în ultima perioadă o activitate extrem de
bănoasã , în special pentru cetățenii ț ărilor din estul Europei, având caracterul de „fenomen
infracțional internaționalizat”. Furtul de autoturisme precum și traficarea acestora este una
din formele cele mai active de manifestare a crimei organizate în ultimii ani.
În Europa, bande de cl asă internațională, conform clanurilor mafiote, organizează
furtur i și acțiuni de contrabandă cu auto turisme la un nivel mare .Spre deosebire de anii
anteriori, când autoturismele furate erau de regulă gãsite , deși, deteriorate, cu rezervorul
gol sau cu diverse componente lipsă, în preze nt acestea nu mai sunt gãsite . De cele mai
multe ori, autoturismele furate ajung peste graniță înainte ca proprietarul să observe
dispariția lor. Sunt vi zate în principal autoturismele de valoare mare, cele de lux,cum sunt:
Mercedes, AlfaRomeo,B.M.W., Audi, Porsche și Volkswagen. Ca și în cazul trafi cului cu
droguri, există rute create pentru transportul autoturismelor furate, rute folosite de rețelele
criminale internaționale.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
37
România este în prezent ținta mai multor rețele de traficanți de aut ovehicule furate,
cele mai utilizat e fiind:
Filiera Italiană care acționează pe ruta Italia – Austria – Ungaria – România (zona de
Vest, punctele de frontieră Nădlac și Turnu), precum și pe ruta Italia –Grecia – Macedonia
– Slovenia – Bulgaria – România (zona de Sud -Vest, Giurgiu și Porțile de Fier);
Filiera Germană care acționează pe ruta Germania – Austria –Ungaria –România (zona
de Nord -Vest, Borș și Petea);
Filiera Moldoveano -Ucraineană care acționează pe teritoriul României, unde preia
autovehiculele furate ce nu pot fi comercializate și înmatriculate în țara noastră, fiind
transportate și scoase din țară prin Punctul de frontieră Albița, cu destinația Republica
Moldova, Ucraina și țări din OrientulApropiat;
Rute de trafic naval care cuprind S.U.A. – Canada – Italia – România(Portul Constanța) –
Orient.
Din punctul de vedere a modului de comitere a acestui gen de infracțiune este de
precizat caracterul său organizat cât și parti cularitățile pe care le prezintã o bandă de hoți
și traficanți de autovehicule furate, astfel:
– grupa d e recunoaștere – identifică autovehiculele care prezintă interes pentru valorificare
rapidă ori mărcile ce sunt comandate de liderul organizației; stabilește detaliile legate de
parcare, și proprietar, sistemele de alarmare, rutele de deplasare și orice al te aspecte
necesare comiteri furtului în siguranță;
– grupa de operare – constituită din hoți versați care dispun de mijloace tehnice necesare
anihilării sistemelor de alarmă și deschiderii încuietorilor precum și de locuri sau garaje
conspirate, unde ascu nd autovehiculele după comiterea furtului;
– grupa tehnică –se ocupă de indigenizarea autovehiculelor furate (repansonarea seriilor
de caroserie, revopsire, contrafacerea documentelor și plăcuțelor de înmatriculare etc.);
– grupa transportatoare – care est e instruită în contactul cu organele vamale, are legături
în punctele de frontieră și transportă autovehiculele la destinația stabilită;
– grupa de siguranță – realizează supravegherea și derularea întregii operațiuni în toate
fazele sale infracționale.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
38
Bandele criminale pe acest segment infracțional, sunt bine ierarhizate.21 Cei care ,,procură”
autoturismele se numesc ,,curieri”, iar cei care le falsifică documentele și unele
componente sunt denumiți ,,frizeri”. După furt, profesioniștii ,,aranjează” incre dibil de
repede autoturismele: numărul șasiului este șters și înlocuit cu unul de la un vehicul scos
din uz, se acoperă cu zinc, se lustruiește, se dă cu ceară etc . Operațiunea de falsificare se
realizează atât de bine, încât nu se poate depista decât prin folosirea unor mijloace și
metode speciale. În continuare, se montează numerele de înmatriculare noi și se
completează documente corespunzătoare, evident fictive, după care se introduce
autoturismul în circuitul de traficare22. Cei care vând autoturismele furate lucrează ,,mână
în mână”, fără a -i cunoaște pe ceilalți membri ai rețelei. Cei mai expuși pericolului de a fi
prinși sunt ,,curierii”, însă aceștia declară spre exemplu, în anchete că sunt angajați de un
oarecare cetățean fãrã a da nici un detaliu . Trădătorii sunt imediat eliminați și înlocuiți cu
persoane de încredere. Pentru instruirea hoților de autoturisme, într -un hotel din Gdansk
(Polonia) se organizează cursuri contra unei taxe de 1000 dolari. După căderea ,,Cort inei
de Fier”, Polonia a fost principala țară de tranzit pentru autoturismele furate din Europa
Occidentală și principalul centru al r ețelelor cu astfel de activitã ṭi. În afară de rutele
terestre, rețelele de traficanți de autoturi sme utilizeazã , într-o măsură din ce în ce mai mare,
calea aerului și cea maritimă. De pe aeroporturile fostului bloc răsăritean și din porturile
internaționale Bremerhaven, Rotterdam, Stettin, Gdansk, Lisabona, Marsilia, Tanger,
Genova, Pireu, Constanța și Istanbul, sunt date dispã rute anual zeci de mii de au toturisme.
Transportul pe cale maritimă rãmâne însã cel mai ieftin și mai puțin periculos. De exemplu,
pentru transportul unui aut oturism pe apă de la München în Kuweit se plătesc aproximativ
2000 euro. Dacă proprietarul declară că dorește să călăto rească ,,dincolo” este de ajuns să
aibă ,,permisul de trecere”. În situația că ,,marfa” este ascunsă într -un container, într -un
port liber, pericolul de a fi depistată de cătr e organele de control este foarte mic . De regulă,
vameșii acordă atenție modului de comp letare a formularelor și achitării taxelor
corespunzătoare, fiind mai puțin interesați în a verifica marfa ce a fost declarată.

21Kranitz, Marian – Fenomenul Corupției, Crima Organizată , Editura Ikva -Budapesta, 1995,pag. 22 și
urm;
22Crima Organizată la Nivel Transnațional – O Amenințare în Creșterela Adresa Pieței Globale ,
Comitetul Economic – Adunarea Atlanticului de Nord, Proiectul Raportului General, raportor general Kees
Zijlistra, Secretariatul Internațional, 8 aprilie 1998,pag. 8.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
39
Depistarea autoturismelor furate este greu de realizat, iar procedura de returnare către
proprietarii de drept est e anevo ioasă, uneori sunt necesare luni și chiar ani de zile. În cele
mai multe cazuri, proprietarii își încasează primele de asigurare și nu mai sun t interesați să
îṣi primeascã autoturismele ce le -au fost furate. Sunt cazuri în care proprieta rii cooperează
cu hoții, în sensul că le u ṣurează furtul autoturisme lor c ontra unor sume modice,
beneficiind în schimb de primele de asigurare.
Faptu l că hotii au diverse motive de operare a condus la formularea unor teorii, dintre
care menționăm:
– Teoria antifurturil or. Dotarea autoturismelor cu sisteme antifurt conduce la
creșterea gradului de pericol în cazul declanșării alarmei, probabilitatea de prindere
a hoțului fiind mult mai mare. Pentru acest motiv, hoțul preferă ca proprietarul să
se instaleze în autoturism ș i să decupleze sistemul de alarmă, după acțione azã
asupra acestuia, alegând și locul potrivit.
– Teoria economică . Autovehicul ele de lux sunt furate pentru valorea ridicatã a
subansamblelor componente, care sunt ușor de comercializat sub prețul acestora.
– Teoria disperării . Infractorul acțione ază ca urmare a unei lipse de bani.
Autoturismul este furat în vederea dezasamblãrii și vânzãrii drept piese de
schimb, ori este folosit la comiterea altor infracțiuni.
– Teoria disponibilității . Infractorul nu este p reocupat de planificarea loviturii, ci de
alegerea victimei convenabile, pornind de la premisa că aceste persoane reprezintă
o pradă ușoară.
– Teoria agresivității . Infractorii se cred invincibili, acreditând ideea că ,,armele
vorbesc în locul lor”; conside ră astfel că riscuril e la care se expun nu sunt mari.
– Teoria sociologică . Ușurința de a procura arme le dă posibilitatea infractorilor de
a recurge la acest gen de infracțiune.
– Teoria depersonalizării . Crimi nalii de acest gen nu au respect pentru oameni , nu
reacționează și nu simt nimic față de semenii lor. În scopul limitării furtului de
autoturisme, Congresul S.U.A. a adoptat o lege prin care furturile de autovehicule
sunt considerate delicte federale. Conform legii, fabricanții de autoturisme vor
trebui să marcheze 24 de componente ale f iecărui produs nou, cu un cod de
identificare. Cei care au magazine de vânzare de piese auto sau de mașini uzate și

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
40
care, cu bună știință, vând asemenea produse proven ite din furt, vor fi pedepsi ṭi cu
închisoare de până la 15 ani. În cazul tâlhăriilor în care au rezultat și morți, autorii
pot fi condamnați cu închisoarea pe viață.
Frontierele desc hise ale Europei și bazele de date destul d e simple fac posibil relativ
ușor furtul unui autovehicul23. Infractorii pot fura un autovehicul din Germania și să -l
transporte la o țară vecină pentru a fi vândut fără a întâmpina dificultăți prea mari. Este
nevoie de doar 14 ore pentru a livra o mașină furată din Italia centrală la un cumpărător
din Albania. Țăr ile Europei de Est, din Balcani și în s pecial Rusia, sunt printre principalele
piețe pentru autoturisme fu rate. „Vehiculele nu sunt furate numai de dragul lor, uneori
acestea sunt traficate pentru a finanța alte infracțiuni”, potrivit organizației internaț ionale
de poliție Interpol. Fără îndoială că această activitate aduce profituri, banii obținuți ușor
din vânzarea autoturismelor furate fiind rapid investiți, de cele mai multe ori în traficul cu
droguri sau cu arme, aceste activități infracționale deven ind din ce in ce mai complementare24.
8.TRAFICUL DE ARME,MUNITIE,EXPLOZIVI, MATERIALE NUCLEARE,
SUBTANTE RADIOACTIVE SI DESEURI TOXICE
O amenințare gravă pentru securitatea internă a statelor o reprezintă – din punctul de
vedere al criminalității organizate transfrontaliere – traficul de arme, muniție, explozivi,
materiale nucleare, substanțe radioactive și deșeuri toxice.
Una din formele cele mai puternice de manifestare a crimei organizate care
marchează epoca contemporană o reprezintă traficul de arme, muniție, explozivi, materiale
nucleare, substanțe radioactive și deșeuri toxice. Profiturile uriașe ce se pot obține din acest
gen de activități, care se a propie cu cele rezultate din traficul de droguri, caracterul adesea
semilegal al tranzacțiilor cu aceste tipuri de mărfuri au făcut ca ele să intre în preocupările
prioritare ale organizațiilor criminale, îndeosebi a așa -ziselor ,,Gulere Albe”. Regimul
special acordat acestor produse a determinat implicarea în tr anzacțiile ilegale a unor
personalități de stat, cât și a unor cadre de c onducere din armată, ceea ce c rește gradul de
complexitate al acțiunilor întreprinse pentru depistarea, probarea și tragerea la răspundere
penală a vinovaților.

23Nicolae Ghinea, Marian Secăreanu , articolul „Contraba nda – formă de manifestare a criminalității
organizate” în Revista de investigare a criminalității, nr. 3/2009, pag. 106.
24 Strategia națională privind imigrația pentru perioada 2011 – 2014.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
41
8.1.TRAFICUL DE ARMAMENT,MUNITIE SI EXPLOZIVI
Principala cauză care a determinat reorientarea și restructurarea industriei de
armamen t pe plan mondial este proliferarea conflictelor armate începând cu decada an ilor
’70. Conflictele armate care s -au declanșat în ultimele decenii în unele zone din Asia,
America Latină, Orientul Mijlociu, Africa, Europa a u determinat, o mãrire a cerințelor de
armament și, implicit, o încurajare a industriei de profil într -o serie de țări furnizoare și o
dezvoltare, în paralel, a piețelor ilegale de desfacere a acestor produse. Potrivit unor
statistici în domeniu, în perioada 1970 – 1985 cheltui elile militare mondiale au depã ṣit
impresionanta cifră de 800 miliarde de dolari anual, în prezent acestea depășesc 1000
miliarde dolari, iar cifra de afaceri a pieței ilicite se ridică anual la circa 15 miliarde dolari
numai din traficul de arme ușoare și portabile25.
Armele au fost introduse în România în cantități mici, existând informații că acestea ar
proveni de la trei rețele internaționale de trafi c care tranzitează România respectiv, cea
turcă, sârbă și ucraineană în care sunt cooptați ruși și moldoveni.
Armele și muniția aferentă sunt introduse în țară la comand ă, ascunse de obicei , în
autoturisme și TIR -uri, greu de depistat de vameșii și polițiștii de frontieră. Grav este faptul
că asemenea arme provenite din trafic au ajuns în posesia unor infractori înrăiți, în special
la capii unor clanuri de infractori țigani, care le -au folosit în săvârșirea unor omoruri
odioase, la jafuri, răpiri de persoane, recuperări de bani, precum și în disputele cu alte
bande rivale . În România nu există rețele transnaționale sau naț ionale, structurate și
organizate pe principii caracteristice crimei organizate, activitatea de cercetare limitându –
se la grupări formate din maximum 3 persoane care, fie au deținut în mod ilegal armament
și muniție în cantități mici (1 -2 arme, câ teva zeci de cartușe), pe care au încercat să le
vândã în vederea obț inerii de profituri ilicite, sau au fost depistate cu arme și muniții în
punctele de frontieră, cu ocazia controalelor obi ṣnuite efectuate de organele vamale.
O situație aparte referitoare la traficul internațion al cu armament și muniții, este cazul
în care firme sau persoane cu posibilități financiare deosebite și cu un sistem relațional,

25 Buletin de Informare și Documentare, Anul XII, nr. 4 (57), 2003, Editura M.A.I., pag. 81 și următoarele,
Evaluările Interpolului privind amenințările criminalității la nivel mondial , Cea de -a 71-a Sesiunea Adunării
Generale a O.I.P.C. –Interpol, octombrie 2 002, Yaounde.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
42
econom ic și politic , exportă sau intermediază exporturi către ț ări supuse embargoului,
utilizând documente false, pe baza cărora, ulterior, obțin documente legale de export .
Paralel cu caracteristicile evolutive ale criminalității, marcate adeseori de agresiuni
cu mâna înarmată asupra p ersoanelor și proprietã ṭilor acestora , cerințele de integrare
europeană a României ce privesc libera circulație a mărfurilor au impus măsuri pentru
modificarea legilor care reglementează acest domeniu. Astfel, în conform itate cu
prevederile Directivei nr. 91/LO/477/1991 a Consiliului Comunității Europen e, privind
controlul achiziționării și deținerii de arme și ale Protocolului împotriva producerii și
traficului de arme de foc, a părților și componentelor lor și a munițiilor, suplimentând
Convenția Națiunilor Unite împotri va Criminalității Organizate Transnaționale, în textul
Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor , se instituie atât o nouă definiție
pentru arme cât și o nouă clasificare a acestora. Astfel, potrivit legii, arma reprezintă:
„orice dispozitiv a cărui funcționare determi nă aruncarea unuia sau mai multor proiectile,
substanțe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri incendiare ori împrăștierea de
gaze nocive, iritante sau de neutralizare, în măsura în care se regăsește în una dintre
categoriile prevăzute în anexă”, iar arma de foc : „arma al cărei principiu de funcționare
are la bază forța d e expansiune dirijată a gazelor provenite din detonarea unei capse ori
prin arderea unei încărcături; sunt asimilate armelor de foc și ansamblurile,
subansamblurile și dispozitivele care se pot constitui și pot funcționa ca arme de foc.
De asemenea, au fost prevăzute modalitățile prin care o persoană fizic ă sau juridică
poate cumpãra arme, stabilindu -se și faptul că agenții autorizați, denumiți armurieri, pot
vinde arme din toa te categoriile, cu obligația de a comunica unității de poliție
competente, in fiecare lunã, lista persoanelor care au cumpãr at arme și muniții.
În textul noilor acte normative se consacră în plan l egislativ o distincție între dreptul
de a deține și dreptul de a purta și folosi arme de foc și muniții.
Tot prin aceastã lege se reglementează înființarea Agenției Române pentru
Omologarea Armelor și Munițiilor, ca organ de specialitate al administrației publice
centrale, cu personalitate juridică, ce se aflã în subordinea Guvernului.
În ceea ce privește deținerea de arme de către persoanele juridice , este reglementat în
mod deosebit dreptul acestora de a deține și folosi ar me de foc și muniții, de a le
comercializa , repara sau efectua operațiu ni cu acestea, stabilindu -se totodată și măsurile

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
43
ce vor fi luate pentru asig urarea transportului armelor de foc și al munițiilor. Folosirea
armelor de către persoanele fizice se l imitează la situația „legitimei apărări” și, mai rar , a
„forței majore”, așa cum sunt prevăzute și definite aceste noțiuni în legea penală. De la
exigențele acestei reguli est e exceptat personalul ce apar ṭine instituțiilor ce fac parte din
sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională, în situațiile în care v a
folosi armele de foc și muniția din dotare în condiți ile prevãzute de lege ce le
reglementează activitatea. Regimul sancționator conturat prin acest e acte normativ se
caracterizează prin pedepse mult mai aspre pentru încălcarea dispozițiilor legii,
reglementându -se incriminarea ca infracțiune și a faptei de folosire a armelor î n alte
scopuri decât cele prevăzute de lege.
La elaborarea legii s -a ținut seama și de prevederile Convenției europene cu privire la
controlul achiziționării și deținerii armelor de foc de către particulari, adoptată la
Strasbourg, la 28 iunie 1978, ratificată prin Legea nr. 116/1997, avându -se, totodată, în
vedere, nece sitatea înfiin ṭãrii unui sistem de control prezentând un grad de severitate
corespunzător, impus de circumstanțele internaționale create în urma producerii
evenimentelor din 11 septembrie 2001 de la New York, precum și a proliferării fără
precedent a actelor teror iste la nivel globa l.
8.2. E XPLOZIVI SI SUBSTANTE TOXICE
În domeniul substanțe lor toxice și ex plozivilor s -a constatat o amploare deosebită a
fenomenului de trafic cu mercur. Caz urile instrumentate au scos în eviden ṭã existența unor
rețele în fază inc ipientă de structurare, care au încercat să trafiche ze mercurul sustras din
unități industriale.
Regimul materialelor explozive este reglementat d e Legea nr. 126 din 27.12.1995 c u
modificările și completările ulterioare prin Legea nr. 464/2001, Legea nr. 478/2003, Legea
nr. 262/2005 și Legea nr. 406/2006, care stabilesc condițiile de folosire, mânuire, transport
și depoz itare, facând precizãri privind termenul de materii explozive, modul în care se
face autorizarea și înregistrarea deținătorilor de materii explozive, operațiunile cu aceste
materii, contravențiile și infracțiunile. Acestea din urmă se regăsesc și în art. 280 Cod
penal. În Legea nr. 126/1995 pedeaps a ajunge până la 7 ani închisoare, iar în Codul penal,
pentru forme le agravante pedeapsa este de până la 25 ani închisoare.
8.3. M ATERIALE NUCLEARE SI SUBSTANTE RADIOACTIVE

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
44
Pe linie de materiale nucleare și substanțe radioactive, activitățile opera tive desfășurate
susțin ipoteza unor grupări organizate de infractori, care sunt specializate pe acest tip de
criminalitate. Coordonatorii rețele lor sunt, de obicei, persoane care au cunoștințe suficiente
în ce prive ṣte modul de manipulare, transport și de pozitare a substanț elor radioactive și
sunt avizate asupra periculozității lor. Ac este persoane provin, de obicei din fostele
republici sovietice, iar mat erialul nuclear pe care îl posedã este obținut prin furt din
depozitele sau institutele de cercetări a le fost ei U.R.S.S., dezafectate sau la care, din motive
financiare, paza și protecția fizică nu sunt asigurate corespunzător.
Acest gen de criminalitate a evoluat pe alte coordonate, de conspirativita te și implicare
a unor români în grupuri de infractori , recurgând la noi moduri de operare, asemănătoare
cu cele practicate de rețelele de narcotrafic.
Pe aceste considerente aut oritățile române susțin , ipoteza existenței unor grupări ce
acțio nează pe principii organizate, cu o anumită struc tură iera rhică si un ermetism ridicat
în relațiile cu terțele persoane. Contactul cu potențialii cumpărători este întreținut de cele
mai multe ori prin intermediari, care au un nivel redus de cunoștințe și pregă tire și, cărora
li se impune ideea că dacă un mat erial este radioactiv trebuie să fie și foarte scump.
Transportul substanțelor radioactive către cumpărătorii destinatari se face în condiții
improprii, extrem de periculoase atât pentru c urier, cât și pentru popula ṭie.
Detaliile refer itoare la modul, locul și ti mpul întâlnirii sunt, îndelung negociate de
către infractori, motiv pentru care și intervenția în vederea rea lizării flagrantului are loc la
câteva luni distanță față de momentul primei semnalări. De alt fel, din cauza caracterului
special al substanței, nu este posibilă și nici nu se impune prelevarea de probe, înaintea
realizării flagrantului. Problema trafic ului de materiale strategice prezintã o particularitate
distinctă în cadrul criminalității organi zate, da torită pericolului pe care îl prezintă
categoriile de materiale ce fac obiectul ac estui gen de trafic, în mod deosebit cele
radioactive și nucleare.
Întrucât România este și țară sursă, dar și de tranzit a filierelor mafiei rusești, s -a
impus înființarea la nivelul Direcției Generale de Combatere a Crimei Organizate și
Antidrog, din cadrul Inspectoratului General al Poliției, a unui serviciu cu atribuții speciale
de prev enire și combatere a traficului internațional cu materiale strategice și radioactive
care, începând cu data de 26.06.2001, a fost autorizat de Comisia Națională pentru

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
45
Controlul Activității Nucleare, ca unitate nucleară de combatere a traficului ilegal cu surse
radioactive și nucleare, cu atribuțiuni de însoțire și asigurare a acestor transporturi speciale.
Această structură unică a Poliției Române a fost inclusă în cadrul proiectului DOD -FBI
pentru neproliferarea armelor de distrugere în masă, fiind dotată la stan darde NATO pentru
desfășurarea de acțiuni imediate în câmpul i nfracțional ori în care se presupune recurgerea
la folosirea de agenți chimici, biologici sau patologici.
O situație particulară pe această linie este aceea în care persoane neautorizate dețin
și utilizează aparate de control cu surse emițătoar e, pe care le utilizeazã în scopuri civile
(radiografii, dozimetre, defectoscopie etc.), sau persoane juridice ale căror autorizații au
expirat, iar aparatele nu mai sunt avizate metrologic la zi . Având în vedere situația
operativă internațională, trebuie luate în calcul și prevenite toate situații le care pot deveni
periculoase pentru populație (agenți chimici, agenți biologici, toxine, produși derivați
organici sau anorganici ai unor elemente chimice), nefiind excluse și unele acțiuni
potențiale de biotero rism sau chimioterorism. Pentru contracararea infracționalității în
domeniu, autoritățile românești a bilitate au introdus în cursul anului 2002 și utilizează ca
mijloc de probă amprenta nucleară, ce reprezintã un nou concept de investigaț ie
criminalistică, care va fi implementat și dezvoltat în cooperare cu Institutul pentru
elemente Transuraniene al Comisiei Europene.
Traficul de reziduuri poluante, deșeuri și materiale radioactive,reprezintã un pericol
mare pentru România. Existã acțiuni concertate ale unor organizații criminale specializate
din străinătate pentru crearea de legături și canale de transfer deghizat a unor a stfel de
produse în România .
Prin Legea nr. 111 din 11.10.1996 s -a creat un cadru juridic necesar desfășur ării în
siguranță a activități lor nucleare în scopuri pașnice, astfel încât să se îndeplinească
condițiile de securitate nucleară, de protecție a personalului expus, a populației și
proprietății cu riscuri minime prevăzute de r eglementăr i cu respectarea obligațiilor ce
provin din convențiile si acordurile la care România este part e. În cuprinsul legii se preved
persoanele care au dreptul să desfășoare diverse activități cu asemenea materiale, modul
de autorizare și eliberare a permiselor, obligațiile tit ularului autorizației și ale altor
persoane fizice sau juridice, regimul de control și sancțiunile penale, care pot fi până
ajunge pânã la 25 ani închisoare pentru unele fapte care prezintã un pericol social deosebit.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
46
Sancțiuni penale pentru nerespe ctarea prevederilor din această lege sunt prevăzute și în
Codul penal, la art. 279, unde de asemenea, pentru forma agravantă, se prevede închisoarea
până la 25 ani.
Activitățile specifice necesare asigurării unui control eficient asupra materialelor
strategice și a actelor de conotați e extremist -teroristă sunt o componentă de maximă
actualitate în prevenirea și combaterea criminalității organizate, ce re zidă din pericolul
materialelor radioactive, chimice, biologice și nuc leare, care fac obiectul traf icului ilicit,
dar și din consecințele negative care se pot produce din activitățile de post -trafic.
Restricțiile severe și embar gourile impuse privind comercializarea de armament, cu
deosebire în ultimii ani, concomitent cu sistemele de autorizare și control al operațiunilor
cu material de război, adoptate de ță rile producătoare, au dus la recurgerea, pe scară tot
mai largă, la tranzacții ilegale cu asemenea produse .
Traficul de materiale nucleare si substante radioactive este mai periculos decât cel cu
arme și drogu ri, datoritã situației acestor produse,proprietăților și efectelor utilizării lor.
Cazuri, implicând adevărate rețele transnaționale de tra ficanți, au fost gãsite în Poloni a,
Ungaria, România, Ucraina , cele mai multe fiind în Rusia. Cel mai mare pericol îl prezintă
comerțul ilegal cu focoase nucleare. Un focos nuclear din dotarea armatei ruse, spre
exemplu, are o putere mult mai mare decât bo mba atomică lansată asupra Hiroșimei în
1945. Agenția Centrală de Informații din S.U.A. est ima că în 1992 Rusia de ṭinea
apropximativ 30.000 focoase nucleare pentru arme strategice și tactice, cu o mică marjă de
eroare. Rusia dispune de sute de tone de plut oniu, urani u îmbogățit, mercur, osmiu, apă
grea, de bombe atomice, mine, torpiloare etc., a căror depozitare nu mai prezintă siguranța
necesară, depozitele fiind vulnerabile furturilor ori sustragerilor de orice fel.
Efectele deosebit de nocive ale deșeurilor toxice asupra mediului înconjurător și
profiturile ce se pot realiza în urma plasării lor pe teritoriul altor state au determinat unele
organizații criminale să se implic e în astfel de activități, în unele cazuri cu acordul tacit al
unor guv erne.
Guvernele unor state occidentale i nteresate să scape de cantitățile imense de
deșeuri toxice, au acceptat ca organizațiile criminale să încheie contracte având ca obiect
astfel de ,,produse” cu ,,parteneri” din țările ex -comuniste, într e care și România, care s –
au angajat să preia ,,marfa” și să o depoziteze pe teritoriile lor naționale .

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
47
În cãutarea de cumpãrã tori a unor astfel de prod use, organiza ṭiile criminale ruse au
ajutat la formarea în România a unor re ṭele de afaceri pentru cumpãrãtori pe ruta
Germania -SUA -ṭãrile islamice în mod deoseb t Iran si Libia26. Unii cetateni din Româ ni s-
au integrat foarte repede în cadrul comercian ṭilor de material e strategice ṣi substa ṭte
radioacti ve realizând câ ṣtiguri le mari ce se pot ob ṭine din tranzac ṭiile ilegale . Cea mai
apropiatã estimare pentru d imensiunea pieței ilicite este de 10% – 20% din piața legală, care
ar fi între 170 și 320 de milioane de dolari pe an27.
La nivel european, primele reglementări privitoare la armele de foc și muniții au fost
prevăzute în Convenția de aplicare a Acordului Schengen.
Convenția Schengen menționează prevederi în acest sens în Cap. VII, art. 77 -91.
Directiva CE n r. 447/1991 (intrată în vigoare la 01.01.1993), cu privire la controlul
achiziționării și deținerii de arme ce completează prevederile din Convenția de aplicare a
Acordului Schengen. Statele membre au venit cu noi propuneri, modificând această
Directivă pr in Directiva CE nr. 51/2008. Noua prevedere legislativă europeană conține,
printre altele, definiții, clasificări, proceduri de evidență, condiții de achiziție și deținere a
armelor de foc și muniției aferente, livrări, transfer, activități de export -impor t, pașaportul
european pentru arme de foc (art.1, alin.4)26. Strategia împotriva proliferării armelor de
distrugere în masă (adoptată în decembrie 2003)și Strategia UE de combatere a acumulării
ilicite de arme de calibru mic și armament ușor (SALW) și muniț ie corespondentă
(adoptată la 20 iul ie 2001) reprezintă documentele -cadru ale eforturilor regionale de
contracarare a pr oliferării necontrolate.
9. P I R A T E R I A M A R I T I M A
Pirateria maritimă este o amenințare serioasă din cauza faptului că ea cunoaște o
creștere semnificativă.
Astfel, dacă la nivelul anului 1991 se înregistrau 107 cazuri (atacuri sau tentative de atac
asupra unor nave comerciale), la nivelul anu lui 2000 numărul acestora a ajuns la 469.
Asigurarea sec urității vaselor în marea internațională rămâne în continuare o mare
problemă.

26United Nations Office on Drugs and Crime -Vienna – The globalization of crime a transnational organized
crime threat assessment, 2010, pag. 129.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
48
10. C R I M I N A L I T A T E A F I N A N C I A R A
Luând in considerare necesitatea implementării prevederilor Directivei Parlamentului
European și a Consiliului Uniunii Europene privind prevenirea folosirii sistemulu i
financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului 2005/60/CE (publicată în
Jurnalul Oficial nr. L 309 din data de 25.11.2005, p. 15 –36), precum și prevederile
Directivei Comisiei Europene 2006/70/EC pentru stabilirea măsurilor de implementare a
Directivei 2005/60/EC a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la definiția
„persoanelor expuse politic” și a criteriilor tehnice pentru procedurile de cunoaștere
simplificată a clientelei, precum și pentru excepțiile cu privire la activitățile financiare
întreprinse ocazional sau foarte limitate (publicată în Jurnalul Oficial nr. L 214, din d ata
de 04.08.2006, p. 29 –34), România, în calitate de stat membru al U.E. și sub aspectul
armonizării depline, a mod ificat Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea
spălării banilor și a prevãzut unele măsuri de prevenire și combatere a finanță rii actelor de
terorism, cu modificările și completările ulterioare.
10.1. CRIMINALITAT EA ECONOMICO -FINANCIAR Ᾰ
Criminal itatea economico -financiară e în general, mai puțin urmărită decât cea
tradițională, fiind mult mai amp ă, mai greu de identificat și de probat, deși efectele sale
sunt foarte grave din punct de vedere al prejudiciilor cauzate și al numărului persoanelor
juridice și fizice afectate.
“ Crima organizată joacă un rol major cu precădere, în segmentul criminalității financiare,
atât cu privire la crearea comportamentelor criminale cât mai ales în relația care există între
politic, crimă și criminal. (Costică Voicu, Adriana Camelia Voicu, Ioa n Geamănu, op. cit.,
2006, pag. 12 și urm.; Cu privire la particularitățile implicațiilor politicului și ale crimei
organizate în crearea paradisurilor fiscale, a se vedea, Tudor Amza, op. cit., 2002, pag.550 –
557) “. “Rapoartele unor instituții oficiale au semnalat următoarele particularități ale
criminalității organizate transfrontiere: criminalitatea organizată nu are frontiere;
criminalitatea organizată circulă liber și fără constrângeri; criminalitatea organizată are noi
forme și dimensiuni ce reprez intă o amenințare pentru democrație și securitatea colectivă;
criminalitatea organizată este strâns legată de centrele strategice; criminalitatea organizată
exploatează tulburările și conflictele naționale și regionale; prin criminalitate organizată,
se ad uce atingere unor valori fundamentale și totodată se compromite credibilitatea

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
49
autorităților publice. (Stan Petrescu, Olimpiodor Antonescu, Crima organizată între
amenințare și factor de risc, Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, București,
2008)”
Infracțiu nile din această sferă, cauzeazã instituțiilor economice și sociale, precum ș i
publicului, un prejudiciu mai mare decât cel arãt at de numărul cazurilor final izate pozitiv
și care, de obicei , declanșează reacții în lanț.
Studiul v ictimologic comparat al criminalității în afaceri și al celei tradiț ionale scot in
eviden ṭã o preponderență a celei dintâi, ale căror victime potențiale sunt: statul (fraudele
fiscale), societățile comerciale (lipsuri în gestiune, delapidări, conturi inexa cte sau
incomplete), comercianții (atingeri aduse liberei concurențe prin înțelegeri ilicite,
publicitate mincinoasă), funcționarii (infracțiuni la legislația muncii), consumatori i, micii
depunători etc. Plecând de la ideea că dorința de câștig nu este o t răsătură particulară a
delincvenților în afaceri, ci este o caracteristică a fiecărei activități economice, cercetătorii
în criminologie nu au abordat ca pe un subiect de sine stătător problema factorilor care stau
la baz a criminalității economico -financiare.
În „Raportul Comitetului European pentru Probleme Criminale”,prezentat la
Strasbourg în 1991, în secțiunea ce abordeazã criminalitatea economic ă, au fost prezentați
facto ri economici, psiho – sociali și juridic i, care favorizea ză, într -un mod sau altul,
infracțiunile din domeniul economico -financiar, astfel:
10.1.1. Factorii economici
– situația financiară precară a anumitor sectoare ale vieții economice poate sta la originea
delictelor în afaceri. Delictele de bancrută și manopere frauduloase în materie de credit
sunt infracțiuni de afaceri tipice în perioadele de recesiune;
– starea d e prosperitate, propice realizării de profituri mari în anumite ramu ri ale vieții
economice, duce la formarea societăților fictive, a societăților imobiliare frauduloase.
În această situa ṭie, specul anții înființează societăți în nume colectiv sau fictive (în
comandită simplă sau pe acțiuni) și invită piața capitalurilor să facã parte la aceste a,
susținând că sunt deținătorii unor fonduri importante, dar pe care în realitate nu le posedă,
sau cointeresând prin profiturile deosebite pe care contează să le obțină;

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
50
– acordarea de subvenții de la bugetul de stat fără a se cere înainte de la cei care le solicită
prezentarea unor evidențe contabile;
– sistemul de taxare progresivă exagerată. Spre exemplu, dacă 80% sau mai m ult din
beneficii sunt solicit ate de stat, evaziunea fiscală devine tentantă;
– tarifele vamale protecționiste care conduc, de regulă, la intensificarea contrabandei;
– lipsa unui control intern în întreprinderi, care presupune o contabilitate proprie și
insuficiența serviciilor exte rne angajate pentru verificarea veridicității conturilor;
– statutul juridic al societăților cu răspundere limitată, care permite comiterea de abuzuri,
atât timp cât directorul are o răspundere limitată față de creditorii societății și se consideră
propri etar de drept și de fapt al patrimoniului acestora;
– insuficiența fondurilor unor întreprinderi care riscă fali mentul, motiv pentru care se
recurge la delicte econom ico-financiare pentru a rezista pe pia ṭã.
10.1.2. Factorii psiho -sociali
Reprezintă totalitatea comportamentelor și atitudinilor care favorizează criminalitatea în
afaceri, printr -o remarcabilă convergență sp re anumite domenii, cuprinzând:
– mediul afacerilor
Toate afacerile urmăresc profitul, puterea și un maximum de productivitate, conform
devizei „în afaceri trebuie să ajungi înaintea altora”, să învingi concurența prin orice
mijloace, chiar și prin comiterea de infracțiuni. Omul de afaceri consideră că a co mite un
delict este un risc simplu ca oricare altul
– mediul funcționarilor
Perspectiva unei cariere mai bune este o cauză importantă a delictelor comi se de
funcționarii care î ṣi desfa ṣoarã activitatea în societăți fictive sau alte societăți cu scopuri
criminale.
– mediul victimelor
În dreptul penal al afacerilor, rar eori se înregistrează plângeri sau denunțu ri din partea
victimelor, pe considerentul că acestea se pot găsi în diferite ipostaze în raport cu
infracțiunea, astfel: nu sunt conștiente de starea de victimă în care se află (ex. acționarul
care nu cunoaște că bilan țul societății a fost falsificat); cunosc că sunt victime, însă ignoră
mijloacele legale de protecție (ex.: cel care suferă din cauza poluării); cunosc mijloacele
de protecție de care dispun , însă sunt descurajate de complexitatea demersurilor juridice

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
51
pe care trebuie să le întreprindă; sunt tentate de profit ul personal care ar decurge din
comiterea infracțiunii respective (acționarul știe că bilanțul a fost falsificat, însă speră ca
în final să obțină profituri sporite); deși lezate în interesele lor, nu doresc să -și altereze
imaginea publică sau prestigiul comercial, ș.a.m.d.
– opinia publică
Criminalitatea în afaceri, de regulă, nu scandalizează opinia publică,cum ar fi în cazul
criminalității cu violență, motiv pentru care nici nu reacționează pentru estomparea
acesteia.
– mediul judiciar
Complexitatea procedurilor juridice, numărul mare de delicte în afaceri, tergiversarea în
timp a proceselor, uneori pe durata mai multor ani, de termină o oarecare lipsă de reacție și
de interes din partea reprezentanților legali.
– mediile de control extern al întreprinderilor
Complexitatea operațiunilor economico -financiare desfășurate de o societate comercială
care presupune un personal specializa t din partea instituțiilor și organelor îndrituite cu
efectuarea controlului, și o muncă asiduă și de durată, conduc, de cele mai multe ori, la
renunțarea la această acțiune.
10.1.3. Factorii juridici
– dreptul penal intern aplicabil afacerilor
Într-o serie de țări, multe dintre aceste infracțiuni nu sunt definite decât în legi speciale și
nu în Codul penal. Pe de altă parte, aceste infracțiuni sunt definite după formule mai puțin
precise, apelându -se, de regulă, la dispoziții comerciale. Aceasta face ca, adesea, elemen tul
intențional al infracțiunii (intenția sau culpa) să nu fie precizat; mai mult, elementul
material se poate manifesta prin omisiune și nu prin acțiune. Rezultă astfel o imprecizie și
o incertitudine în baza cărora delincvenții nu ezită să acționeze când au ocazia.
– dreptul penal internațional al afacerilor
Viața afacerilor prezintã un pronunțat caracter internațional. Acest fenomen nu se
rezumă numai la întreprinderile „multinaționale”, ci și la cele s tabilite într -un stat anume ,
dar având importante activități de export,precum și la cele publice comune mai multor
state.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
52
Dreptul penal în acest domeniu este în mod clar insuficient, ceea ce constituie o certă
incitare la fraudă. Această insuficiență se manifestă prin abs ența unor legislații
internațional e penale aplicabile afacerilor.
11. SPALAREA BANILOR MURDARI
11.1. Conceptul de spălare a banilor murdari
Termenul de spălare a banilor murdari a fost folosit prima dată de autoritățile
americane, atunci când s -au referit la mașinile de spălat rufe aflate în proprietatea mafiei.
Mașina de spălat asigură schimbarea rufelor murdare în rufe curate. Similar spăla rea
banilor asigură transformarea „banilor murdari” în „bani curați” . În perioada anilor 1920 –
1930, mafia și -a legitimat profiturile realizate din contrabandă, prostituție și jocuri de
noroc dupã paravanul afacerilor cu automate de spălat rufe . „Banii murdari” au fost
amesteca ṭi cu cei obținuți din plățile efectuate de cei care foloseau automatele de spălat
rufe, asigurând mafioților acoperiri pentru profiturile realizate din afaceri veroase.
Spălarea ban ilor este o practică ce presupune două procese re laționale.
În primul rând, oricine ascunde existența banilor este implicat practic în spălarea
acestora. De exemplu, traficantul de droguri care depune un venit ilicit într -o bancă
elvețiană sau cel care eludează taxele financiare, fondurile fii nd ulterior camuflate în
investiții legale cu statul, nu fac altceva decât să recicleze banii murdari.
În al doilea rând, banii sunt „curățați” sau supuși operațiuni lor „sanitare” atunci când
provenien ṭa acestora sau uzul lor este mascat, ascuns , secretizat. Legitimitatea surselor de
proveniență asigură calea pentru fructificarea banilor fără teama de a da socoteal ă cuiva.
Justificarea, prin poses ia de resurse, bun uri, proprietăți etc. este esența spălării banilor
murdari. Astfel: tra ficantul de droguri trebuie să se justifice față de organele de poliție de
ce locuiește într -o vilă de lux și costisitoare sau folosește autoturisme de lux; persoana care
eludează legile privind plata taxelor financiare trebuie să motiveze autorităților fi scale
investițiile realizate; funcționarul corup t va trebui să explice comisiei anticorupție de ce
modul său de viață depășește veniturile financiare pe care le are ș.a.m.d.
Spălarea banilor se face cu scopul împiedicării sau îngreunării operațiilor de urmărire
a documentelor contabile, prin practica rea transferurilor de fonduri bănești „cash” peste
hotare, fără plata taxelor corespunzătoare. Dacă banii nu pot fi urmăriți, atunci acțiunile

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
53
juridi ce pot fi blocate, confiscările evitate, iar datoriile, taxele și impozitele nu pot fi
recuperate.
11.2. Obiectivele urmărite prin spălarea banilor
Spălarea banilor poate fi realizată pentru a se da impresia unui caracter legitim
profiturilor.
Spălarea banilor se realizează pentru a se evita identificarea provenien ṭei ilegale a
acestora , de către autoritățile investigaționale de stat sau agențiile specializate pentru
aplicarea normelor fiscale.
Există și situații în care se procedează la ascunderea banilor față de pub lic, concurenți,
instituții sociale, rel igioase etc., in vederea asigurãrii confidențialitã ṭii, avantajul
competitiv, reputația sau descurajarea solicitărilor pentru acți uni de caritate, fără a se
ajunge la activități infracționale.
Procesul de spăl are a banilor este determinat de activități il egale și el poate avea
motive diferite. De exemplu, t raficanții de droguri adunã uriașe fonduri financiare „cash”,
care se impun a fi spălate pentru evitarea de scoperirii sursei de unde provin . Grupări le
teror iste, apelează la acest procedeu pentru a -ṣi finanța operațiunile ilegale și violențele
specifice acestora.
Tehnicile de spălare a banilor sunt utilizate de companiile multinaționale pentr u a masca
mita sau alte plăți care au caracter confidențial, în beneficiul unor personalități sau
„agenți”, având ca obiectiv obținerea de contracte care să le asigure profituri mari.
Finanțarea secretă a partidelor polit ice este folositã de asemenea, pentru a se asigura
eludarea restricțiilor juridice asupra plăților de către companii și de a se garanta
„neimplicarea” în cazul depistării . Spălarea banilor este utilizatã și în scopul ascunderii
surselor fondurilor financiare pentru preluarea unor active sau acțiuni sau pentru a masca
profiturile proprietarilor de acțiun i dintr -o companie . Prin tehnicile de spălare a banilor se
poate masca, de asemenea, folosirea împrumuturilor bancare pentru obiective ce nu au fost
autorizate sau transferul de fonduri în conturi personale.
11.3. Forme și metode de spălare a banilor
Dacă autorii crimei organizate au acces facil la cele mai sofisticate tehnici de spălare
a banilor, guver nele și publicul sunt, de obicei , în stare de ignoranță în ceea ce privește
mecanismele ce se folosesc în acest sens, în special cele cu caracter d e noutate.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
54
Varietatea metodologiei de spălare a banilor depinde de imaginaț ia și rațiunea celor
care folosesc astfel de operațiuni. Eficacitatea unei metode depinde atât de scopul
infractorului cât și de circumstanțele în care se realizează operați unea ca atare. Astfel, un
funcționar corupt care p rimește mită poate să utilizeze un nume fals pentru a investi sau
masca banii iliciți. Altfel însă se pune problema în cazul unui șef de stat care jefuiește
trezore ria țării și care trebuie să utilizeze teh nici de spălare a banilor, foarte sofisticate. În
acest caz, un nou guvern democratic, care își propune recuperarea banilor trezoreriei
naționale, se va confrunta cu probleme de drept internațional, imunitatea personală a
fostului șef de stat, refuzul de a fi extrădat etc.Succesul unei metodologii de spălare a
banilor depinde, în ultimă instanță, de modul în care aceasta asigu ră o explicație credibilă
privind originea banilor. Mecanismul spălării banilor având ca beneficiar o singură
persoană are mai multe șanse de reușită d ecât cele cu implicare complexă
– Instituțiile financiare sunt cele mai pretabile mijloace prin intermediul cărora se
pot spăla banii.
Băncile se pot implica în spălarea banilor sub diverse forme, astfel:
– „rafinarea” banilor iliciți;
– acceptarea de depozite sub nume false;
– închirierea de safe -uri pentru depozitarea de valori sau bani iliciți, în condiții de
totală secretizare;
– realizarea de transferuri financiare computerizate ca plăți pentru produse ilegale,
cum ar fi drogurile sau depozitarea și distribuirea profiturilor unor tranzacții;
– asigurarea de transferur i prin care banii iliciți ajung la destinații convenite;
– neraportarea tranzacțiilor valutare sau eludarea legilor valutare etc.
Cea mai simplă și obișnuită tehnică folosit ă este „rafinarea”, definită ca un proces de
convertire a bancnotelor de valoare mică în cele de valoare mare27.
Există cel puțin două motive pentru care se recurge la această metodă:
– în primul rând, „rafinarea” eliminã eventualele urme fizi ce, reziduuri s au mirosuri
specifice, aspecte care conduc deseori la distingerea banilor cash folosiți sau
rezultați din tranzacțiile ilegale cu droguri;

27 Popa, Ștefan; Cucu, Adrian – Op.cit. pag. 68 și următoarele.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
55
– în al doilea rând, prin „rafinare” se reduce volumul și greutatea banilor cash, ușurându –
se astfel operațiunil e de transport a acestora.
O altă metodă de spălare a banilor o reprezintã deschiderea și operarea cu un cont bancar
sub nume fals. Băncile care nu solicită datele de identitate ale cl ienților sunt cele mai
folosite pentru operațiuni de spălare a banilor murdari în acest mod.
Această metodă ar putea fi combătută prin incriminarea ca infracțiune a deschiderii de
conturi în bănci sub o identitate falsă sau prin obligativitatea băncilor de a semnala pe cei
care de ṭin sume mari de bani.
Băncile sunt interesate de propriile profituri și, cel mai adesea, invocă dreptul de
secretizare si de confiden ṭialitate a operațiunilor financiare pe care le efectuează. Cu alte
cuvinte, nu au interesul să divulge depozitele bancare ale clienților lor pentru a nu se
autoizola.
Cazinourile sunt locurile ideale pentru aranjament e, jocuri de noroc și, mai ales ,
spălarea banilor. Infractorii bogați, stigmatizați de societate, sunt aici bineveniți. Având în
vedere caracterul activităților și atmosfe ra propice cazinourilor, infractorii pot ușor să
joace câștigu rile ilicite, având asigurat un relativ anonimat. Spălarea banilor în cazinouri
se face ușor, cu sau fără sprijinul managerilor acestora.
Cazinourile sunt, în primul rând, locuri ideale pen tru „rafinarea” banilor. Obișnuiții
cazinourilor depozitează fonduri financiare sub forma bancnotelor de mică valoare, iar la
eliberare primesc bancnote de 100 dolari sau cecuri cazino. Cazinourile, la rândul lor,
depun bancnotele de mică valoare în bănci și primesc în schimb bancnote de 100 dolari.
Cazinourile se implică și în alte genuri de operațiuni, cum ar fi transferurile de bani cash
peste frontieră. De regulă, se cunoaște că aceste stabilimente sunt destinate facilitării
jocurilor de noroc, iar fapt ul că pot fi pervertite la activități de spălare a banilor rămâne un
aspect ascuns.
Banii pot fi spălați și în cadrul pariurilor vizând cursele hipice, auto etcSingurul mo d
cert de a realiza acest lucru este prezentarea buletinului de pariu pe un cal ieșit învingător
sau a unui cec obținut de la un bookmaker, evident cu consimțământul acestuia. De
asemenea, poate achiziționa cu bani cash de la un parior norocos tichetul câștigător al
acestuia, după care își încasează banii de la cas ele de pariuri. Într -o asemenea situație,
trebuie găsit deținătorul de tichet câștigător, în timp util, căruia să i se ofere o „primă” în

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
56
schimbul cedării tichetului și să i se garanteze secretizarea asupra identității. În plus, cel
care achiziționează tichetul câștigător tre buie să -și asume riscul posedării unei sume mari
de bani cash având surse ilicite. Este foarte dificil de probat spălarea banilor prin jocurile
de noroc, deoarece acestea se bucură de un regim de relativ anonimat, evidențele pariurilor
sunt ușor de manipu lat și modificat, iar bookmakerii, de regulă,preferă cooperarea cu
persoanele implicate în astfel de operațiuni, având anumite avantaje materiale.
O altă metodă utilizată pentru spălarea banilor constă în „cumpărarea unei afaceri care
să producă intens iv bani cash pentru sertar”. Fondurile ilicite sunt mascate ca parte a
banilor lichizi rezultați din aceste afaceri și pot fi chiar impozitate, asigurându -li-se astfel
legitim itatea completă. Această metodă „elegantă” are ca efect secundar creșterea valorii
acțiunilor companiei prin îmbunătățirea artificială a profitului acesteia și, deci, crearea
potențială a unui mare capital.
O variantă a mecanismului de spălare a banilor o reprezintă investiția directă într -o
afacere fără succes. Infractorul care investește cumpără o afacere legală, care se află în
pierdere, după care manipulează dosarele cu evidența contabilă pentru a demons tra că
afacerea est e totuși profitabilă. Preluarea pierderilor este o strategie de spălare a banilor,
foarte costisitoare care, în mod normal, are sens doar pentru un termen scurt.
11.4. Pericolul derivat din spălarea banilor
O parte semnificativă din volumul operațiunilor de spăl are a banilor este realizată de
grupările care desfășoară activități compatibile cu crima organizată.
Spălarea banilor este vitală pentru aceste grupări criminale, deoarece astfel pot evi ta
identificarea și tragerea la răspundere penală pentru activitățile infracționale desfășurate.
De regulă, persoanele aflate în topul organizațiilor criminale sunt în afara sferei
activităților concre te specifice crimei organizate, ceea ce ridică mar i probleme
investigatorilor care adună probe incriminatorii.Adesea, urmărirea circuitului banilor
constituie singura legătură dintre liderii organizațiilor criminale și infracțiunile propriu –
zise.Spălarea banilor permite organizațiilor criminale să fructif ice profiturile realizate prin
afaceri veroase. Creșterea economiei subterane și spălarea banilor afectează fundamentul
activității financiare din orice societate. Uriașele sume de bani supuse procesului de spălare
influențează enorm nivelul corupției. Po liticienii și funcționarii publici sunt, de asemenea,
supuși riscului corupției, iar evaziunea fiscală devine ceva obișnuit. În cel mai sumbru

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
57
scenariu, spălarea banilor pervertește sistemul politic și economic, astfel încât o țară devine
dependentă și sub ordonată interese lor crimei organizate.
11.5. Acorduri, convenții și programe internaționale pentru combaterea spălării
banilor murdari
Cu ocazia instruirii europene anuale, la nivel înalt, din anul 1989, de la Paris, șefii de
guvern ai „Grupului ce lor 7” (G –7) și președintele Comunității Europene au convenit să
înființeze Grupul Operativ Financiar Privind Spălarea Banilor, a cărui sarcină constă în
elaborarea de recomandări vizând măsurile de combatere a traficului de droguri și a altor
infracțiuni, prin îngreunarea procedeelor de „reciclare a banilor murdari” și o mai bună
cooperare internațională28. În Grupul Operativ Financiar sunt reprezentate: G –7 (S.U.A.,
Marea Britanie, Japonia, Germania, Franța, Italia, Canada), Comunitatea Europeană, ca
organ ism, Suedia, Belgia, Luxemburg, Elveția, Austria, Spania, Australia și
Olanda.Grupul operativ și -a prezentat concluziile într -un raport, în luna aprilie 1990.
Raportul a cuprins trei capitole și a început cu estimarea sumei totale a banilor reciclați și
prezentarea unei situații de ansamblu asupra programelor pentru abordarea problemei
spălării banilor murdari. Profiturile rezultate din traficul de droguri, spălate anual în S.U.A.
și Europa, sunt estimate la 85 miliarde dolari. Există două programe internaț ionale de
combatere a spălării banilor, respectiv: Convenția de la Viena, din 1988 și Declarația de
Principii a Comitetului de la Basel, cu privire la Regulamentul Bancar și Practicile de
Supraveghere, din același an. Aceasta din urmă constituie o directiv ă formulată de
controlorii bancari din țările „Grupului celor 10” (Statele Unite ale Americii, Marea
Britanie, Belgia, Canada, Franța, Italia, Japonia, Olanda, Suedia, Elveția) și Luxemburg.
Directiva impune instituțiilor financiare să încheie a corduri în scopul prevenirii
implicării lor în procesul de spălare a banilor murdari. Băncile trebuie să ceară clienților
să-și prezinte identitatea reală și să întreprindă măsuri în acest sens. Toate băncile
coopereaza cu departamentele de justiție crimi nală.Țările Grupului Operativ Financiar și –
au adaptat legislația pentru a obliga băncile să respecte „Principiile de la Basel” în ceea ce
privește combaterea operațiunilor de spălare a banilor murdari.

28Popa, Ștefan; Cucu, Adrian – Op.cit. , pag. 78 și următoarele.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
58
Ultimul capitol al Raportului Grupului Operativ conține 40 de re comandări. Printre acestea
sunt cea referitoare la ratificarea Convenției de la Viena; limitarea secretului bancar;
incriminarea de către toate statele a activităților de spălare a banilor; cunoașterea de către
bănci a clienților;raportare a tranzacțiilor suspecte; intensificarea cooperării internaționale.
Convenția de la Strasbourg, din 1990, are ca scop principal facilitarea cooperării
internaționale în ceea ce privește sprijinul reciproc pentru realizarea de anchete, cercetări,
sechestrări și confiscări de profituri provenind din toate genurile de infracțiuni.Confiscarea
este definită drept o măsură ordonată de către oficialitățile abilitate ca urmare a unui proces
privitor la o infracțiune sau la mai multe infracțiuni, care are dr ept consecință privarea de
bunurile dobândite ilegal.
Fiecare parte semnatară a Convenției trebuie să incrimineze spălarea banilor, atunci
când este intenționat comisă, ca infracțiune conform legislației naționale.
Incriminarea spălării banilor ca urmare a neglijenței este opțională.
Părțile la această convenție au obligativitatea:
– de a adopta acele acte normative care dau posibilitatea folosirii tehnicilor speciale de
investigație;
– de a coopera unele cu altele la cel mai înalt grad pentru buna desfășurare a investigațiilor
și procedurilor ce vizează confiscarea;
– de a da curs solicitărilor celorlalte părți cu privire la confiscarea unor anumite părți din
bunurile deținute ce reprezintă mijloace sau rezultate financiare ilegale, precum și a
profiturilor, prin solicitarea plății unei anumite sume de bani, corespunzător valorii
acestora. Statul solicitat trebuie să execute un ordin extern de confiscare sau să stabilească
propriile proceduri interne care să conducă la confiscarea solicitată. Secretu l bancar nu
poate fi invocat drept un motiv al refuzului cooperării.
Această convenție are o sferă de aplicabilitate mai largă decât cea de la Viena, deoarece
nu se limitează doar la infracțiunile legate de droguri.
Acordul și Convenția de la Schengen (1985; 1990) prevăd obligația părților semnatare
de a adopta acele măsuri care să le dea posibilitatea de a sechestra și confisca profiturile
de natură financiară ce derivă din traficul de droguri, în conf ormitate cu legile lor interne.
Directiva cu privire la prevenirea folosirii sistemului financiar pentru spălarea fondurilor
suspecte (Luxemburg 1991) recomandă statelor Comunității Europene să incrimineze

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
59
spălarea banilor ca infracțiune și să o sancționeze corespunzător. Potrivit acestei Directi ve,
instituțiile financiare trebuie să ceară intotdeauna identificarea clienților, în special când
se deschid conturi ori se depun bani.
12.FALSIFICAREA BANILOR
12.1. Moneda nationala
Odată cu introducerea în circulația bănească a bancnotelor i mprimate pe suport din
polimer, element de securitate modern, și piedică serioasă în activitatea in fracțională a
falsificatorilor, numărul cazurilor de contrafacere a înregistrat o scădere semnificativă.
Pentru preveni rea apariției în circuitul monetar a monedei naționale contrafăcute, în baza
Programului special de protecție a monedei naționale împotriva actelor de contrafacere ,
poliția cooperează eficient cu Banca Națională a României și cu celelalte instituții cu
atribuții în domeniu având în vedere faptul că, prin amploarea sa, fenomenul, dacă
proliferează, poate pune în pericol sistemul monetar -financiar al statului, atât prin
dimensiunea prejudiciului material dar mai ales prin pierderea încrederii cetățenilor în
moneda națională .
12.2 Mijloace străine de plată
În contextul creșterii și diversificării criminalității internaționale, falsul de bani și alte
titluri de valoare, precum și traficul cu astfel de mijloace de plată contrafăcute cunosc o
recrudescență îngrijorătoare, motiv pentru care toate polițiile din lume și alte servicii
specializate din sfera bancară sunt în alertă continuă, căutând permanent noi modalități de
contracarare a acestui fenomen. Analiza datelor și informațiilor existente în acest dome niu
atestă faptul că și în România s -au organizat și acționează rețele de traficanți care au ca
activitate principală procurarea și plasarea de valută falsă.
Atenția plasatorilor români și străini a fost și este îndreptată cu precădere asupra
persoan elor fizice din sfera economică privată, întrucât acestea nu cunosc corespunzător
elementele de siguranță ale bancnotelor .
Măsurile de prevenire luate de organele de poliție, prin instruirea agenților de la casele
de schimb și, în general, a personalului unităților specializate care efectuează astfel de
operațiuni, au determinat plasatorii de valută falsă să -și îndrepte atenți a către persoanele
particulare, racolate în perimetrul caselor de schimb valutar, la bănci, oferindu -le un
schimb monetar „avantajos”, sub cursul de schimb practicat de aceste instituții. Cazurile

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
60
instrumentate de organele de poliție, în perioada posttotal itară, întăresc convingerea că
aceste activități au un caracter organizat, existând create filiere formate din cetățeni străini
și români care introduc valută falsă în România .
12.3 . Carti de credit
Ca o noutate în domeniul de referință a apărut falsificarea cărților de credit prin metoda
„skimmingului” (copierea datelor de pe carduri în vederea folosirii lor la fabricarea altora
false) și înșelăciunea pe Int ernet, fenomen care a luat amploare ; din an alizele
internaționale rezultã că ne aflăm în topul acestor infracțiuni, datotritã faptului cã legislația
română nu sancționează „simpla” copiere a unor date de pe o carte de credit. Existența
magazinelor online , la care plata se face cu aj utorul cărților de credit, a dus la apariția unui
tip nou de fraudă. În aceastã situa ṭie, plata se face fie prin simpla trimitere prin intermediul
poștei electronice (e -mail) a comenzii, a numărului cărții de credit cu care se face plata, a
datei la care expiră și a numelui băncii emitente, precum și a adresei la ca re se face
expedierea bunurilor comandate, fie prin completarea unui „formular electronic”, care
conține aceleași date.Inventivitatea infractorilor însã a dus ca în momen tul de față pe
Internet sã existe site-uri specializate ce conțin programe care pot ge nera numere valide de
cărți de credit (Credit Card Master), documentații privind modul în care pot fi comise
fraudele etc. Pentru combaterea fenomenului, Direcția Generală de Combatere a Crimei
Orga nizate și Antidrog a luat măsuri ṣi a înfiin ṭat un servic iu specializat pentru combaterea
criminalității informatice, structură ce este dotată și instruită cu sprijinul Ambasadei SUA
la București. În colaborare cu SECRET SERV ICE, la biroul din Roma, s -au specializat
ofițeri în dom eniu și s -a înfiin ṭat un task fo rce zonal, cu sediul la București, care acțione azã
pentru identificarea persoanelor ce și au făcut din această infracțiune o meserie; grav fiind
faptul că deja unele grupări de țigani și -au creat persoane de sprijin, în cadrul societăților
comerciale, car e folosesc cărți de credit pentru a copia cărțile unor clienți.
13. FRAUDA IN INSTITUTIILE FINANCIARE
Frauda în sistemul financiar existã atunci când o instituție din cadrul acestuia este
prejudiciată. În urma unei analize responsabile, Asociația Bancherilor Americani a ajuns
la concluzia că „evitările” și „frauda prin in strumentele de acces” sunt două dintre
principalele modalități de lezare a sistemului financiar.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
61
13.1. EVITARILE
Evitările preuspun falsificarea cecurilor de companie, a obligațiunilor și acțiunilor. După
falsif icare, aceste instrumente sunt folosite fie drept garanții pentru obținerea de
împrumuturi, fie garan ṭii pentru negocieri directe.Cecurile de companie sunt cele mai
expuse acestui tip de activitate frauduloasă, deoarece costurile de companie n u sunt supuse
unor plăți in fiecare zi .
Infractorul, prezentând o falsă identitate, deschide un cont fictiv folos ind o sumă de
bani. Cecurile false vor fi apoi depozitate în acest cont fictiv, și se vor achita înainte ca
respectiva companie să realizeze că sunt false. Prin folosirea unor tehnologii speciale, cum
ar fi utilizarea scanner -ului și a imprimantelor pe baz ă de laser, se pot realiza cu uṣurinṭã
instrumente de plată false, care sunt greu de deosebit de cele autentice. Folosirea scanner –
ului permite infractorului să mărească valoarea instrumentelor folosite, prin adăugarea
unor „bon uri” de plată pentru intrări ṣi ieșiri, o bținând astfel o formă ce pare autentică.
Cele mai active grupuri criminale care practicã acest gen de fraudă bancară s -au dovedit
a fi triadele asiatice și bandele vest -africane. Falsificarea instrumentelor negociabile ale
guvernului sau ale unor entități particulare sunt de asemenea o zonă vizată de criminali.
Această metodã , constă în realizarea unor documente financiare false, adeseori f olosind un
nume de bancă asemãnãtor cu al unei bănci reale, care sunt folos ite drept gara nții și
preschimba te prin conturi de bancă inexistente.
14. FRAUDA PRIN INSTRUMENTE DE ACCES
Frauda prin instrumente de acces se manifestă cu precădere în majoritatea țărilor în
care folosesc predominant cărțile de credit . Amplificarea deosebită a activității de
falsificare a cărților de credit în ultimul timp se datorează unor factori, cum sunt:
– participarea triadelor asiatice la delictele financiare ce a imprimat un caracter org anizat
și mobil acestor fraudãri, acestea dispunând de tehnologia n ecesară contrafacerii
instrumentelor de acces;
– formarea așa -zișilor „tehn o-criminali”, indivizi instrui ṭi, bine calificați din punct de
vede re tehnic,buni cunoscãtori ai tehnologiei de ultimă oră;
– posibilitatea utilizării cărților de credit contrafăcute, recodif icate și reinscripționate cu
alte numere de cont. Relativa ușurință a procesului de recodificare creează posibilitatea de

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
62
aplicare urgent ă a noului număr de cont pe o cart e de credit contraf ăcută astfel este foarte
greu pentru apărătorii legi i să contracareze aceste fapte ;
– folosirea frauduloasă a cărților de credit pie rdute sau furate pentru a cere avansuri în
numerar sau achizi ṭionarea unor obiecte de valoare mare . Deși acest tip de deli ct nu este
asociat cu practicile aferente marii criminalități, el poate duce la fraude extrem de
importante
– cererile frauduloase (în numele unor posesori legali) de cărți de credit noi, prin metoda
coresponden ṭei poștale, sub pr etextul schimbării de adre să.
După obținerea cărții de credit, aceasta se utilizeazã până la limita sumei pe care o
conține;
– frauda prin telemarketing est e un m ijloc extrem de u ṣor în momentul de față spre
obținerea unor avantaje economice și materiale, ceea ce motivează organele de poli ṭie să-
și concentreze atenția as upra bancherilor care folosesc această metodă și asupra
negocierilor în care se indică numerele de cont ale cărților de credit, acordând o atenție
mai mica vânzărilor propriu -zise, prin telefon .
– „Plasticul Alb” este o expresie care definește o bucată de plastic folosită drept carte de
credit. De obicei , o fâșie de plastic care a fost imprimată și codificată cu un num ăr furat de
pe o carte de credit reală este folosită pentru retragerea de numerar din casetele A.T.M.
Aceastã categorie de fraudă este realizat ã numai prin tranzacțiile A.T.M . sau cu
complicitatea unor comercian ṭi.
15. CRIMINALITATEA INFORMATICA
Infracțiunile online variază de la furtul cardurilor de credit și furtul identității la atacuri
informatice asupra instituțiilor și chiar a infrastructurii. A crescut îngrijorător numărul
atacurilor împotriva companiilor mari și impotriva guver nelor.
În zilele noastre datoritã Internet ului , bazele de date pot fi consultate din orice colț al
lumii, facilitând astfel furtul de infor mații de la companii, societăți și firme din cele mai
variate domenii de activitate. Computerele sunt folosite cu pr edilecție pentru comiterea
delictelor financiare, nu întotdeauan ca instrument al crimei, ci mai ales pentru a intra în
baza de date, cu scopul de a extrage și introduce informații, de a iniția microcipuri pentru
telefoane celulare, de a citi cecuri de companie, obligațiuni și alte instrumente negoci abile,
cu scopul falsificării .

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
63
16. FRAUDA PRIN TELECOMUNICATII
Acest model de fraudă este o noutate în domeniu, incitantă atât din punct de vedere al
performanțelor, cât și al posibilități i obținerii rezultatelor rapid e.
Copierea telefoanelor celulare este un procedeu de fraudă, accesibil și folosit în
comiterea de infracțiuni. A tunci când o per soană vorbește de la un telefon celular, aparatul
emite un flux de informație electronică. În interiorul acestui flux de informații se află
numărul de serie E.S.N., numărul de identificare (M.I.N.) și alte semnale de identificare
electronică, toate putând fi capturate prin folosirea unui cititor de E.S.N. Odată capturată,
această in formație este transmisã printr -un computer în microcipuri, care sunt introduse,
pe rând, la telefoane celulare. Aceste telefoane, nou create, pot fi utilizate 30 de z ile, înainte
ca frauda să fie descoperită. De obicei , telefoanele scanate sunt folosite de traficanții de
droguri pentru a îngreuna descoperirea lor de către organele de poliție
17. TRAFICUL CU OPERE DE ARTA
17.1. Considerente legislative
Ocrotirea patrimoniului național cultural a fost ṣi este o preocupare a statului româ n
încă din secolul trecut, ṭara noastrã fiind printre primele țări din Europa care, începând cu
anul 1892, dispunea de o lege privind mo numentele și obiectele antice.
Regimul juridic al valorilor patrimoniul ui național cultural a fost conturat prin
adoptarea d e noi acte normative, între care menționăm : Legea pentru conservarea și
restaurarea monumentelor istorice, din 18 iulie 1919; Legea pentru organizarea
bibliotecilor și muzeelor publice,din 14 aprilie 1932; Regulamentul pentru monumentele
publice, din 16 d ecembrie 1938; Decretul lege nr. 803 din 20 septembrie 1946, pentru
organizarea muzeelor naționale; Decretul nr. 46 din 6 martie 1951, privind organizarea
științifică a muzeelor și conservarea monumentelor istorice și artistice; Legea 63/1974
și actele nor mative de aplicare a acesteia, prin care s -a legiferat în mod unitar, pe tot
cuprinsul țării, identificarea, evidența, păstrarea, conservarea, valorificarea șt iințifică și
comercială și punerea în circuitul public a tuturor bunur ilor care alcătuiau patrimoniul
cultural -național.
În urma măsurilor întreprinse de organele abilitate, în baza prevederilor Legii nr.
63/1974, au fost înregistrate în evidențele oficiilor pentru pat rimoniul național -cultural
peste 15 milioane bun uri culturale, declarate de unitățile muzeale, cultele religioase,

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
64
unitățile de stat, unele organizații și persoanele fizice. Ana lizele de specialitate privind
acestea au condus la selectarea a circa 4,5 milioane bunuri susceptibile a face parte din
patrimoniul național -cultural. Dintre acestea, prin expertize de specialitate, aflate în curs
la sfârșitul anului 1989, au fost selectate 620.591 bunuri, din care 35.027 au fost incluse în
lista bunurilor mobile cu valoare deosebită, 8.489 în cea a monumentelo r istorice și de
cultură, 372.931 în evidența pieselor numismatice și a obiectelor din metal și pietre
prețioase, iar 117.220 au fost înscrise în inventarul genera l al bunurilor ce au aparținut
Casei R egale.
17.2. Real itatea actualã
Abrogarea Legii nr. 63/1974 și a celorlalte acte normative, elaborate pentru aplicarea
acesteia, prin Decretul nr. 90 din 05 februarie 1990 al Consiliului Frontul ui Salvării
Naționale, a scos toate obstacolele ce stăteau în calea comerțului ilicit și a traficului ilegal
cu o pere de artă, sporind interesul manifestat de oameni de afaceri și colecționari
particulari din Europa Occidentală, America de Nord și Sud și în ultima perioadă Japonia,
în achiziți onarea unor astfel de obiecte.
De la abrogarea legii și până în pr ezent, numai la punctele de control trecere a frontierei
au fost reținute de la cetățeni romani și străini, în baza prevederilor Codului vamal și a
hotărârilor de guvern privind r egimul de import -export, mii de bunuri de valoare mare,
unele furate din unit ăți muzeale și de cult. Situația dezastruoasă din acest punct de vedere
nu este propie numai a țării noastre, studiile de specialitate efectuate după anul 1990 de
către polițiile din țările Europei Occidentale arãtând că în întreaga Europa Răsăriteană
furtul obiectelor de artă și traficarea acestora peste frontiere a luat o amploare fără
precedent.
În fosta Cehoslovacie, spre exemplu, din 1990 și în anii următori au fost furate peste
30.000 obiec te de artă, dintre acestea au fost recuperate mai puțin de 8%, printre care
picturi și sculpturi de valoare, dar și piese de mobilă stil și chiar pietre funerare.
În Polonia a fost sustras aproape tot ce a însemnat obiect de valoare,furt urile și scoaterea
peste frontierã a obiectelor de artă atingând cote extrem de mari .
Analiza datelor și informațiilor existente pe plan eur opean duc la concluzia că
tranzacțiile legale cu astfel de valori au devenit nesemnificative, fiind eclipsate de piața

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
65
clandestină, susținută și controlată de r ețele specializate, cu structuri organizatorice și
ierarhice bine definite.
Se presupune că pe piața ilicită a operelor de artă din Europa se comercializează,
anual, bunuri în valoare de peste 6 miliarde dolari. Aceasta este controlată, în principa l, de
două filiere bine organizate de traficanți, formate din infractori din fosta Iugoslavie, dar
cu legături și complici în toate state le europene, inclusiv în ṭara noastrã .
Profitând de golul legislativ din acest domeniu prin abrogarea Legii nr. 63/1974,
organizațiile criminale din strãinãtate , cu deosebire cele italiene, au elaborat și pus în
practică un adevărat program de achiziționare și scoatere din România de bunuri care
aparțin patrimoniului național -cultural. E xperții în evaluarea și înca drarea bunurilor
achiziționate au clasificat deseori bunuri aparținând patrimoniului cultural -național ca
făcând parte din altă categorie, dând posibilitatea rețelelor de traficanți să le scoată în mod
„legal” peste graniță.
Lipsa unei legislații riguroase în domeniu, a creat mari dificul tăți atât organelor de
poliție în întreprinderea măsurilor necesare de prevenire, cât și celor vamale care, în
anumite situații, deși au depistat astfel de bunuri asupra unor cetățeni străini și români la
ieșirea din țară, nu au putut motiva reținerea acestora în baza unei prevederi legale. În
situațiile în care trafican ṭii nu au reușit să găsească mijloacele „legale” de scoatere din țară
a unor astfel de bunuri au apelat la canalele clandestine.
De asemenea fluxul mare de mijloace de transport de marfă care au intrat și ieșit, în și
din România, în perioada posttotalitară, a permis traficanților de obiecte din patrimoniu să
le camufleze cât mai bine și să le treacă prin punctele vamale, depistar ea acestora fiind
posibilă doar în baza unor informații deținute în acest sens. Cunoscute sunt metode le
precum valiza diplomatică și călăuzele de trecere frauduloasă a frontierei .
Amintim doar cazul criminal, antipatriotic al brățărilor aparținând tezaurului dacic,
valorificate ilegal în străinătate și recuperate cu mari dificultăți la începutul anului 2007.
17.3. Comer ṭul ilicit cu artã.
O situație cu totul aparte o constituie „comerțul ilicit cu artă”. Interesul în domen iu al
unităților care efectueazã activități de comercializar e, evaluare, expertizare, este de o
amploare fără precedent. Nu sunt respectate niciun fel de reguli, nu există nicio evidență a
depunătorilor ori cumpărătorilor. Sunt folosite, drept specialiști, pers oane neautorizate sau

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
66
neatestate, existând astfel pericolul ca valori inestimabile ale patrimoniului cultural să
dispară fără urmă, să fie subevaluate, evitându -se plata taxelor vamale ori alte prevederi
legale, iar piața să fie inundată de falsuri, autent ificate drept opere originale.
Actualmente, a doptarea Legii nr. 182/2000 pentru ocrotirea patrimoniului cultural
național, cu modificările ulterioare (H.G. nr. 486/2002, H.G. nr. 1420/2003,O.G. nr.
16/2003 și H.G. nr. 1309/2002 privind evidența mo numentelor istorice) reprezintã cadrul
legislativ existent în acest domeniu și este o bază legală solidă de acțiune în scop preventiv
organelor abilitate.
Afilierea țării noastre la organismele internaționale care au atribuții pe linia protejării
valorilor patrimoni ale, naționale și universale,duce la alinierea României la standardele
europene în privința măsurilor de ocrotire a bunurilor din patrimonial cultural -național.
18. CRIMINALITATEA LEGAT Ᾰ DE SECTORUL MATERIILOR PRIME
Un aspect deosebit de important legat de traficul ilegal cu materii prime strategice este cel al
izotopilor radioactivi (uraniul și plutoniul) care pot fi utilizați la fabricarea bomb elor
„murdare” și care au căutare mare pe piața neagră.
19. CRIMINALITATEA Î N DOMENIUL DREPTUR ILOR DE PROPRIETATE
INTELECTUAL Ᾰ
Traficul cu pr oduse contrafăcute și piratate înregistrează importante valori la nivel
național și i nternațional, având în vedere faptul cã rata de creștere anuală a numărului de
bunuri contrafăcute și piratate ce sunt confiscate la granițele țărilor membre ale Uniunii
Europene a ajuns la 300% în cazul contrafacerilor. Bunurile con trafăcute și piratate sunt
între 5 -9% din comerțul mondial.
Conform statisticilor autorităților, pagubele produse de contrafaceri comp aniilor europene
ajung la peste 800 de milioane de euro.
20.CRIMINALITATEA TRANSFRONTALIER Ᾰ ÎN MATERIE DE MEDIU
Cererea mare de leacuri tradiționale, animale de companie exotice ori delicatese
alimentează afaceri de ordinul miliardelor de dolari și pustiește rezervațiile, pădurile,
câmpurile și apele lumii. Orice specie de faună sau floră care este ocrotită prin lege
(îndeosebi cele aflate pe cale de dispariție), dacă sunt traficate ilegal,aduc profituri
însemnate. Traficul cu animale sălbatice este, cel mai profitabil comerț din lume. Acest

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
67
comerț a dev enit o activitate ilegală de amploare pentru multe dintre organizațiile
criminale din Asia.
21. CORUP ṬIA
Perpetuarea organizațiilor criminale transfrontaliere este legată de fenomen ul corupției.
Organizații le criminale fac din corupție un mijloc de întărire a puterii lor de acțiune și un
element de contracarare a activității desfășurate de cãtre autoritățile însărcinate cu
aplicarea legii. Combaterea corupției trebuie să se realizeze din interiorul instituției . Astfel,
accepta rea mitei sau complicitatea cu membrii organizațiilor criminale trebuie sancționate
drastic și cu o transp arență totală. Niciun lucrător corupt nu trebuie să fie tolerat în cadrul
autorităților însărcinate cu aplicarea legii , în vederea e radicãrii corupṭiei.
22. CONTRABANDA
Contrabanda este prezentă deseori în preocupările experților, analiștilor și
practicienilor deṭinând locul central în contextul crimei organizate.Aceasta constituie un
fel de infracțiune „pivot” pentru celela lte fapte incriminate penal . Contrabanda nu este
numai un „pivot” al crimei organizate, ci și un „liant” care uṣureazã conexiunea
componentelor acesteia. Legăt urile ei cu celelalte forme ale criminalității organizate sunt
extrem de vizibile astfel încât nu trebuie demonstrate.Traficul ilicit cu arme și droguri dintr –
o pa rte în alta a lumii se face cu ajutorul contrabandei precum și prin celelalte
întreprinderi ilicite care presupune circulația ascunsă cum ar fi : trafic de ființe umane,
materiale radioactive, de autoturisme furate etc.
22.1. CONTRABANDA ṢI EVAZIUNEA FISCAL Ᾰ
Contrabanda ṣi evaziunea fiscalã reprezintã tipologiile crimei orga nizate cel mai bine
dezvoltate î n Romania.S -au identificat bande cu activitã ṭi documentate ṣi pregã tite logistic
în care trafican ṭii au roluri cunoscute ṣi care ob ṭin profituri mari ṣi putere prin violen ṭã,
fraudã ṣi corup ṭie.Prin ace ṣti factori se dezvoltã economia subteranã cu concursul uneori a
oamenilor cu putere de decizie, a personalitã ṭilor politice, guvernan ṭilor ṣi funcṭionari
publici.
S-a constatat conform datelor prezentate de organele vamale ṣi poli ṭie cã infrac ṭiunile
de contrabandã se comit în forma clasicã prin trec erea unor bunuri peste frontierã prin alte

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
68
locuri decâ t cele stabilite pr in lege.Zonele cele mai utilizate ale ṭãrii au fost: Portul
Constan ṭa, Dunãrea inferioarã , Portul Giurgiu, frontier a de vest cu Serbia ṣi Ungaria.
S-a obser vat cã grupurile de contrabandi ṣti autohtoni ṣi strãini s -au organizat în
filiere interna ṭionale ṣi au lucrat în complicitate cu lucrã torii vamali ṣi cãpitaniile porturilor
care contra unor servicii sau unor sume de bani , au facilitat activitatea infrac ṭionalã. Cele
mai des intâ lnite moduri de comitere sunt:
– prezent area de documente de provenien ṭã a mãrfii din Republica Moldova de ṣi aceasta
provin e din altã ṭarã cu scopul de a fi scuti ṭi de taxe de import având în vedere existen ṭa
acordului economic dintre cele douã ṭãri;
– utlizarea ambalaje lor false pentru mãrfuri de valoare scãzutã (produse alimentare) ce
ascund mãrfuri cu taxe de import ridicatã (cafea, alcool);
– prezentarea de documente ce aratã cã mãrfurile au fost în tranzit ṣi au ie ṣit din ṭarã de ṣi
acestea au fost vândute în interior;
– practicarea met odei introducerii sau scoaterii din ṭarã de mãr furi pe cale maritimã sau
fluvialã prin andosarea î n fals a canosamentelor nominative ṣi s-a constatat c ṭ mai recent
metoda e folositã ṣi pe cale aerianã .
S-au creat rețele calificate de traficanți în domeniul petrolului, alcoolului, țigărilor,
cafelei etc., prin care au intrat si au ie ṣit din țară imense cantități de produse precum și
organizarea unor adevărate re ṭele subterane de distribuire a acestora către majoritatea
oraṣelor din țară. Infracțiunile de con trabandă și evaziune fiscală, în contextul creșterii
traficului de călători și al multiplicării operațiunilor comerciale, s -au diversificat atât sub
aspectul formelor de comitere, cât și al bunurilor care fa c obiectul acestora, acestea
extinzân du-se asupra tuturor mărfurilor susceptibile de a fi introduse sau scoase din țară
fără achitarea taxelor prevăzute de lege.
Una dintre metodele mai des utilizate în ultima perioadă, în comiterea infracțiunii
de contrabandă, a constituit -o introducerea î n țară de măr furi și produse î n sistemul
„tranzit”, pe numele unor cetățeni moldoveni, și prin facturi externe la prețuri subevaluate
și în canti tăți mai mici decât în realitate .
În același timp, au fost scoase din țară, prin aceleași metode, cherestea, motorină și
benzină, materiale de construcții, materii p rime ș.a.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
69
Cele mai utilizate zone ale țării au fost Portul Constanța, Dunărea Inferioară,
Giurgiu și zonele de vest, ale frontierei cu Iugoslavia și Ungaria, unde s -a derulat peste
80% din traficul de mărfuri la im port și export .
Evaziunea fiscală, f enomen care alimentează economia subterană, s -a manifestat
mai ales prin int ermediul firmelor „fantomă”, cu ajutorul cărora sunt vehiculate cantități
mari de bunuri, fără ca statul să colect eze taxele aferente .
23. TRAFICUL ILEGAL DE TIGARETE IN ROMANIA
Cauzele apariției acestui tip de comerț ilegal sunt favorizate de prețul mare al țigărilor,
din cauza accizelor mari la țigări pentru stat,astfel încât micșorează enorm puterea de
cumpărare a acestor produse de către consumatorii lor. Motivul pentru care apare
contrabanda și comerțul ilicit de țigări este că există pe piaṭã o mare cerere de la
consumatori, care însă nu își pot permite să plătească prețul înalt al aces tora, oferta fiind
prea scumpă.

C A P I T O L U L 4 – O R G A N I Z A Ț I I
N A Ṭ I O N A L E Ṣ I I N T E R N A Ț I O N A L E
C U R O L Î N P R E V E N I R E A Ș I C O M B A T E R E A
C R I M I N A L I T Ᾰ Ṭ I I T R A N S F R O N T A L I E R E

4.1. O r g a n i z a ṭ i a N a ṭ i u n i l o r U n i t e
Dome niul criminalități i transfrontaliere este o preocupare constantă a comunității
internaționale . Statele lumii, sesizând pericolul social ce -l reprezintă atât la nivel global,
continen tal cât și regional au căutat diverse metod e de combatere. Crearea Organizației
Națiunilor Unite, după cel de -al doilea război mondial, a deschis, prin semnarea la 26 i unie
1954 a Cartei ONU, o evoluție a relațiilor internaționale, a colaborări i și cooperării dintre
popoare.
Printre cele mai importante documente elaborate de O.N.U. se pot enumera:
– Declarația celui de al IV -lea Congres al ONU pentru prevenirea criminalității ,
ce a avut loc în 1970 la Kyoto, în care s -a subliniat necesitatea de a se ține cont de
consecințele criminalităț ii în planificarea dezvoltării ṣi de efectele pe care le
produc urbanizarea, industrializarea și revoluția tehnică asupra mediului.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
70
– Declarația de la Caracas , dată cu ocazia c elui de al VI -lea Congres al ONU în
1980, care afirma necesitatea dezvoltării sistemelor politice, sociale și justiției criminale.
A tratat problematica referitoare la tendințele criminalității și strategia prevenirii crimei, a
delincvenței juvenile, a abuzului de putere.
– Congresul al VII -lea, desfășurat la Milano în 1985 , a adoptat Planul de acțiune
Milano cu privire la cooperarea internațională în materia prevenirii criminalității. Acest
plan de acțiune conținea recomandări pentru întărirea prevenirii criminalității pe plan
național și internațional. Totodată, planul sublinia promovarea schimburilor de informații
și a experienței statelor în activitatea de prevenire a criminalității și coordonarea activității
ONU pe toate planurile, reorganiz area cooperării tehnice a serviciilor specializate cu
instituțiile Națiunilor Unite ce au atribuții în această di iecție29.
4.2. Organiza ṭia Interna ṭionalã de Poli ṭie Criminalã ( O.I.P.C.) – INTERPOL
În urmă cu câteva decenii a luat ființă Organizația Internațională de Poliție
Criminală (O.I.P.C.) – INTERPOL, ( una dintre țările fondatoare fiind și România ), din
care în prezent fac parte 188 de țări de pe 5 continente și care a devenit instrumentul de
bază în lupta împotriva crimei organizate internaționale. INTERPOL, care a pus la punct
o relație de lucru cu EUROPOL, dorește să își extindă sfera activității dincolo de căutarea
și capturarea persoanelor date în urmărire internațională. Această instituție urmărește
dezvoltarea bazei d e date cu privire la mașinile furate, amprente, valută falsificată și cărți
de credit fictive. Totodată,ea are în vedere descoperirea crimelor la adresa mediului
înconjurător, a operațiunilor de spălare a banilor și a traficului de droguri, fiind implicată
și într -o diversitate de acțiuni legate de te rorism ,acordând sprijin și asistență tuturor
organizațiilor, autorităților și serviciilor publice Organizația Internațională de Poliție
Criminală (O.I.P.C.) este o instituție interguvernamentală ce asigură asi stența reciprocă
între polițiile țărilor membre pentru prevenirea și reprimarea criminalității de drept comun.
33.Instituție creată prin art. K 3din Tratatul Uniunii Europene (Convenț ia Europei din 26
iulie 1995).
Create în fiecare stat membru al O.I.P.C. – INTERPOL, Birourile Centrale Naționale sunt
formate din funcționari naționali care acționează întotdeauna în cadrul juridic oferit de

29 Ion Suceavă, Florian Coman , Criminalitatea și Organizațiile Internaționale, Editura Romcartexim,
1997, București, pag. 82.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
71
legislația țării lor. Rolul acestora este de a surmonta obstacolele pe care le întâmpină
cooperarea internațională datorită diferenței de structuri dintre polițiile
naționale, barierelor lingvistice și diferențelor de sisteme juridice ale țărilor membre.
4.3. EUROPOL
Statele Membre ale Uniunii Europene au recunoscut fapt ul că nu poate exista o
adevărată uniune, dacă nu se dezvoltă în continuare cel de -al Treilea Pilon, care include o
mai mare integrare a activităților judiciare și de poliție. În acest sens, crearea EUROPOL
care funcționează oficial de la 01.10.1998,reprez intă un pas hotărâtor. EUROPOL a
devenit o instituție fundamentală de „ claering ” (strângere, verificare, stocare ) în domeniul
informațiilor, prin care reprezentanții tuturor polițiilor naționale își pot coordona anchetele,
operațiunile și chiar execută arestarea infractorilor care fac parte din rețelele crimei
organizate ce operează în mai multe state europene. Organizația EUROPOL apreciază că
fenomenul crimei organizate a devenit fo arte complex. Pe plan european se constată că
actuala evoluție a fenomen ului constă în implicarea și participarea tot mai frecventă a
infractorilor proveniți din terțe țări, care cooperează la săvârșirea actului criminal cu cei
aparținând statelor membre. În această situație, EUROPOL se vede obligat să -și extindă
aria de colab orare, concentrându -se pe găsirea unui cadru adecvat și a unor forme cât mai
eficiente de combatere a fenomenului infracțional.
“ În acest context, la nivel European, un rol deosebit de important îl au
organizațiile polițienești, Europol și Euro just. Europol, este organizația Uniunii Europene
care aplică legea comunitară pentru prevenirea și combaterea criminalității organizate
internaționale. (A se vedea detalii, Mihai Gheorghe Stoica, Constantin Cristian Cătuți,
Cooperarea polițienească interna țională în România, Ed. Paper Print Invest, București,
2006, pag. 99) Eurojust, este organismul european cu rol în intensificarea cooperării
statelor comunitare și coordonarea lor judiciară, pentru adoptarea de măsuri structurale,
cu scopul de a facilita c oordarea optimală a acțiunilor de investigare și punere sub
acuzare a celor ce comit delicte pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene. De
asemenea, un rol deosebit de important și eficient îl are și Mandatul european de arestare,
ce reprezintă ac ea decizie judiciară emisă de o autoritate judecătorească competentă
dintr -un stat membru al Uniunii Europene, prin care se dispune arestarea și predarea către
un alt stat membru, a unei persoane solicitate de acesta, în scopul efectuării urmăririi

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
72
penale, a judecății ori a executării unei pedepse. (Detalii, Georgiana Tudor, Mariana
Constantinescu, Mandatul european de arestare, Ed. Hamangiu, București, 2009, pag. 12
și urm.) Documente europene relevante fac referiri esențiale la aspecte ce privesc
crimina litatea transnațională, sens în care invocăm și dispozițiile cuprinse în art. 69 A,
alin. (1) din Tratatul de la Lisabona, care prevăd faptul că, instituția cooperării judiciare
în materie penală se întemeiază pe principiul recunoașterii reciproce a hotărâ rilor
judecătorești și a deciziilor judiciare și include apropierea actelor cu putere de lege și a
normelor administrative ale statelor membre în domeniile criminalității.”
Până în prezent EUROPOL a devenit un releu pentru schimbul de informați i, atât pe
plan bilateral cât și multilateral. În acest scop a fost creat un birou de legătură pentru țările
terțe, care poartă denumirea de „ Biroul 16 ” (de 15+1 ), pe lângă care sunt acreditați ofițeri
de legătură din statele asociate la U.E.
Experții din cadrul Secretariatului internațional conlucrează, totodată, cu autoritățile
naționale, pentru a se asigura că acestea au acces la cele mai moderne tehnici pe care
grupurile infracționale le pun la punct pentru realizarea obiectivelor, polițiile l ocale putând
fi copleșite de grupurile infracționale care au capacitatea de a folosi echipamente scumpe
și sofisticate pentru a -și atinge scopurile. EUROPOL speră că va putea pune la dispoziția
autorităților locale resurse pentru a le sprijini în lupta împ otriva crimei organizate.
Birocrația din poliție complică, din p ăcate în mod grav, operațiunile internaționale
polițienești, iar unul dintre scopuril e exprese ale EUROPOL este realizarea unui dispozitiv
juridico -operativ pentru înlăturarea birocrației, făr ă a încălca în nici un fel principiul
subsidiarității. Întrucât „ barierele juridice ”, traduse prin ceea ce înseamnă specificul penal
și procedural -penal al fiecărui stat, există, cu toate eforturile depuse de organismele
internaționale pentru armonizarea a cestora, polițiile statelor lumii aflate în mai mare
cunoștință de cauză, au găsit căi și mijloace de cooperare directă, pentru stăvilirea valului
crimei organizate, acestea fiind, în general, următoarele:
– adoptarea ori acceptarea instituției „ ofițerului de legătură ”, respectiv, a unui reprezentant
al Ministrului 1Internelor și Reformei Administrative al unui stat străin, detașat pe lângă
reprezentanța Ministrului de Externe al statului respectiv în propria țară, având rolul de
colaborare permanentă și directă cu organele polițienești interne specializate în combate rea
crimei organizate, prin realizarea unui schimb operativ de informații în domeniu și

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
73
conceperea ori realizarea acțiunilor care să ducă la capturarea autorilor ori complicilor la
asemenea acte infracționale;
– organizarea și desfășurarea unor acțiuni pol ițienești comune pe teritoriul unui stat, acolo
unde situația operativă impune, pentru depistarea și capturarea infractorilor;
– efectuarea unor comisii rogatorii pentru partenerul solicitant;
– asigurarea protecției martorilor sau victimelor pe teritoriul național,la cererea motivată a
partenerului străin;
– înființarea unei baze de date informativ -operative unice, la care să aibă acces toate
serviciile polițienești, în vederea rezolvării unor cazuri proprii, ori cu implicații
transfrontaliere;
– congrese, conferințe, simpozioane ori alte asemenea întruniri sau reuniuni internaționale,
în cadrul cărora se dezbat ori se analizează aspecte de interes comun;
– organizarea și desfășurarea unor cursuri de calificare sau de schimb de experiență la nivel
zonal ori regional, în cadrul cărora cei „ școliți ” vor dobândi un „ limbaj comun ” în ceea ce
privește exercitarea mes eriei lor;
– participarea activă la derularea unor programe elaborate de organizații ori organisme
internaționale, la care statul respectiv a aderat, vizând contracararea fenomenului
infracțional internațional, pe diferitele lui segmente de manifestare. În acest sens, ilustrativ
ar putea fi Raportul asupra protecției martorilor al C.E.P.C ( Strasbourg, 24 martie 1999 ),
întocmit de Comitetul de experți în drept penal și criminologia crimei organizate, din ale
cărui concluzii redăm: „Cooperarea internațională dintre state le membre ale Consiliului
Europei va contribui la creșterea eficienței protecției martorilor deoarece, cu cât numărul
țărilor care pot adăposti martori protejați este mai mare (protecția martorilor putând fi
făcută și pe teritoriul altui stat, n. a.), cu a tât mai dificil va fi pentru organizațiile criminale
să le depisteze urma. În plus, o modalitate obișnuită de protejare a martorilor aflați în
situații periculoase va ușura mult mutarea martorilor dintr -o țară în alta. În acest scop,
instituirea unui instr ument legal internațional este mai mult decât necesară” .
S-a accentuat necesitatea colaborării și cooperării regionale între țările cu problematică
similară. În majoritatea lor,statele membre O.N.U. au solicitat standa rdizarea și schimbul
de date și informații pe linie de poliție, în special prin crearea de sisteme automate în rețea,

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
74
care să cuprindă atât pe cele statale, cât și interstatale, cum este UNCTIN (Rețeaua de
Informații în domeniul Justiției Criminale a Națiunilor Unite).
4.4. CENTRUL REGI ONAL SECI DE COMBATERE A INFRAC ṬIONALIT ᾸṬII
TRANSFRONTALIERE
La propunerea României, la 26 ianuarie 1997, a fost lansat proiectul de combatere a
infracționalității transfrontaliere în sud -estul Europei. În luna mai 1997 a avut loc prima
reuniune a grupului de lucru pentru acest proiect, fiind adoptată decizia elaborării unui
Acord de cooperare pentru prevenirea și combaterea crimei organizate. În luna iunie, a
aceluiași an, au început negocierile între statele participante la SECI, referitoare la textul
Acordului de Cooperare pentru Prevenirea și Combaterea Infracționalității
Transfrontaliere (Acordul SECI ), care a intrat î n vigoare la 01 februarie 200030.
În privința implementării acestui acord, României i -au revenit o serie de îndatoriri prin
constituirea Comitetului Comun de Cooperare , cu sediul la București , care este organul
instituțional suprem al Centrului SECI. La 02 octombrie 2000 a fost semnat la București
„acordul de sediu între România și Centrul SECI ”
În conformitate cu art. 13 din Acord s -a înființat Centrul Regional al Inițiativei de
Cooperare în Sud -estul Europei pentru Combaterea Infracționalității
Transfrontaliere (SECI). Acordul a fost ratificat de: Albania, Bosnia și Herțegovina,
Bulgaria, Croați a, Grecia, Republica Moldova, Fosta Republică Iugoslavă, România,
Slovenia, Turcia, Ungaria. SECI acționează conform unei carte de organizare și
funcționare adoptată de statele semnatare ale acordului, iar guvernul României
îndeplinește calitatea de depozi tar a acestui acord. SECI are consilieri și observatori.
Consilierii permanenți sunt: O.I.P.C. –Interpol și Organizația Mondială a Vămilor, iar
observatori permanenți sunt Austria, Belgia, Franța, Germania, Italia, Marea Britanie,
Spania, S.U.A. și Ucraina.
Scopul principal al Centrului SECI este ca în țările din sud -estul Europei lupta
împotriva structurilor crimei organizate să fie mai eficientă, pentru a face aceasta regiune
mai sigură, mai prosperă di n punct de vedere economic, mai atractivă pe ntru investitorii
străini și, implicit, mai stabilă din punct de vedere politic. Sub aspectul managementului,
în structura Centrului SECI funcționează Comitetul comun de cooperare, ca organ

30 Buletin de Informare și Documentare, nr. 4/2000, Editura M.I., pag. 30 și următoarele.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
75
instituțional suprem al centrului, fiecare stat Parte la Acordul S ECI dispunând de un vot și
având doi reprezentanți permanenți din poliție și vamă. Conducerea executivă a Centrului
SECI este asigurată de un director și doi directori adjuncți, aleși de Comitetul comun de
cooperare pe doi ani.
4.4.1.Componentele Centrul ui SECI
Centrul SECI are două componente, una externă și u na internă :
4.4.1.1. Componenta externă a Centrului SECI
Nucleul Centrului SECI îl constituie Departamentul Operativ care este constituit
din ofițerii de legătură (vamă și poliție) ai celor 11 state -părți la Acordul de cooperare
pentru prevenirea și combaterea infracționalității transfrontaliere ( Acordul SECI ) cât și din
cei ai statelor observatoare enumerate mai sus. Ofițerii de legătură sunt remunerați de către
statele trimițătoare și au statut diplomatic. Ei sunt coordonați de directorul
Departamentului Operativ, dar nu i se subordonează acestuia. Rolul lor este de a schimba
date și informații pe date concrete, cu ceilalți ofițeri de legătură ai pă rților, în cadrul
activităților zilnice, dar și al reuniunilor adresate grupurilor de lucru specializate ( Task
Force ).Acordul SECI fiind un cadru legal flexibil permite organizarea de grupuri de lucru
în vederea combaterii traficului ilicit de droguri, traficului ilicit de ființe umane și a
fraudelor comerciale.
Principalele forme de cooperare în cadrului Centrului SECI constau în: schimb de
date și informații de interes operativ polițienesc și vamal; asistență tehnică și schimb de
experiență; acțiuni comune; cooperare judiciară ș i pregătire.
4.4.1.2. Componenta internă PUNCTUL NATIONAL FOCAL
La data de 01.12.2000 , in Romania , a fost înființat Punctul Național Focal, cu
rang de direcție în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative în
conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență nr. 201/2000 privind crearea cadrului
instituțional necesar în vederea funcționării Centrului Regional al Inițiativei de Cooperare
în sud -estul Europei pentru combaterea infracționalității transfrontaliere, aprobată pr in
Legea nr. 357 din 2001, care precizează la art. 1 lit. e: „Punctul național unic de contact
inițial, în sensul art. 8 paragraful 1 din Acordul SECI, este denumit Punctul Național
Focal”.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
76
Punctul Național Focal ( P.N.F .) a fost creat în statele SECI ca o interfață între Centrul
SECI și agențiile de urmărire a aplicării legii din statele -părți.
Rolul specialiștilor ( polițiști și vameși ) este de a sprijini activitatea ofițerilor de legătură
ai Centrului SECI și de a facilita legătura cu structuril e centrale și din teritoriu. Punctul
Național Focal din România sprijină activitatea ofițerilor de legătură la Centrul SECI;
primește cererile de asistență de la instituțiile cu competențe în domeniu sau de la ofițerii
de legătură români; asigură soluționa rea operativă și de calitate a cererilor de asistență;
organizează și ține în actualitate o bază de date proprie și cooperează cu autoritățile cu
competențe în domeniu. Centrul SECI a organizat prima reuniune a Grupului de lucru
privind combaterea traficul ui ilegal cu ființe umane, ce s -a desfășurat în municipiul
Drobeta Turnu -Severin, în perioada 15 -17 mai 2000, cu participarea reprezentanților
polițiilor a șase state din sud -estul Europei, ai Organizației Internaționale pentru Migrații,
ai OSCE și ai ofiț erilor de legătură din S.U.A., Spania, Germania, Marea Britanie și
Ucraina. În anul 2001 SECI a oferit României un instrument principal în cadrul președinției
OSCE, prin inițierea și organizarea unor acțiuni internaționale în acest sens. De asemenea,
activitatea Centrului SECI de la București a stârnit un deosebit interes atât în rândul statelor
membre, cât și al celor candidate la Uniunea Europeană, ceea ce a condus în final la
includerea centrului în circuitul european de cooperare polițienească și v amală31.
Importanța inițiativelor și programelor SECI a fost evidențiată și la Reuniunea miniștrilor
de interne din statele membre ale cooperării economice la Marea Neagră ( CEMN ) și
consemnată în Declarația comună semnate de ș efii delegațiilor participante.
Cooperarea cu Europol prin intermediul Unității Naționale Europol
Europol -ul are misiunea de a -și aduce o contribuție importantă la acțiunea Uniunii
Europene de aplicare a legii împotriva crimei organizate, concentrându -și eforturile asupra
organizațiilor criminale transfrontaliere.
Deoarece activitățile din sfera crimei organizate nu se opresc la granițele naționale,
Europol și -a îmbunătățit modalitățile de cooperare privind aplicarea legii internaționale
prin negocierea de acorduri operative bilaterale sau strategice cu alte state ș i organizații
internaționale, după cum urmează: România, Rusia, Bulgaria, Islanda, Norvegia, Elveția,
Turcia, Columbia, Banca Centrală Europeană, Comisia Europeană, inclusiv Oficiul

31 Mocuța, Gheorghe, Op. cit., pag. 133 și următoarele .

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
77
European Anti -Fraudă (OLAF), Eurojust, Centrul European de Monitorizare a Drogurilor
și Dependenței de Droguri, O.I.P.C. -Interpol, Statele Unite ale Americii, Biroul ONU privind
Drogurile și Criminalitatea, Organizația Mondială a Vămilor.
Cooperarea cu țările membre din spațiul Schengen prin intermediul
Serviciului S.I.R.E.N.E.
În cadrul structurii Punctului Național Focal funcționează Serviciul SIRENE
(Informații Suplimentare Necesare la Intrările Naționale) ce are drept scop gestionarea
conexiunilor cu statele membre Schengen, conform proiectului de înf rățire instituțională
PHARE RO 02/IB/JH -03 ,,Asistență tehnică și juridică pentru implementarea acquis -ului
Schengen în România”, prin furnizarea de date care fac parte din Sistemul de Informații
Schengen (art. 95 -100), potrivit Convenției de aplicare a Acordului Schengen (CAAS).
4.5 . C e n t r u l d e C o o p e r a r e P o l i ț i e n e a s c ă I n t e r n a ț i o n a l ă
Prin ordin al ministrului de interne, la data de 01.06.2005, a fost con stituit Centrul
de Cooperare Polițienească Internațională. Centrul de Cooperare Polițienească
Internațională constituie autoritatea națională centrală în domeniul cooperării polițienești
internaționale, specializată în schimbul de informații oper ative în domeniul combaterii
criminalității la nivel internațional, cu rang de direcție în subordinea Inspectoratului
General al Poliției Române, care, potrivit legii, asigură legăturile operative dintre
autoritățile române competente și autoritățile de ap licare a legii din străinătate prin
intermediul atașaților de afaceri interne și al ofițerilor de legătură ai Ministerului Afacerilor
Interne din România, acreditați în alte state sau la organizații/organisme internaționale, al
atașaților de afaceri interne și al ofițerilor de legătură străini acreditați la București, precum
și prin intermediul canalelor de legătură avute la dispoziție, respectiv INTERPOL,
EUROPOL și, în viitor, SIS/SIRENE.

4.6. CENTRUL SELEC
SELEC este o organizație operațională unică, cu sediul la București, care
facilitează schimbul rapid de informații între agențiile de aplicare a legii din țări diferite în
ceea ce privește criminalitatea transfrontalieră. România semnat Convenția SELEC la data
de 9 decembrie 2009, în timpul unei ceremonii care a fost organizată în București,
împreună cu aniversarea a 10 de ani a Centrului SECI. Convenția a fost semnată de

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
78
reprezentanții celor 13 state membre: Republica Albania, Republica Bosnia și
Herțegovi na, Republica Bulgaria, Republica Croația, Fosta Republică Iugoslavă a
Macedoniei, Republica Elenă, Republica Ungară, Republica Moldova, Muntenegru,
România, Republica Serbia, Republica Slovenia și Republica Tu rcia. . SELEC coordonează
operațiunile regiona le, punerea împreună a resurselor din 13 state membre, în scopul de a
desființa grupările de criminalitate organizată.
Activitățile operaționale ale SELEC abordează problemele legate de traficul droguri
și ființe umane, vehicule furate, contraban dă și fraudă vamală, criminalitate financiară și
informatică, terorismul și nfracțiunile de mediu.
4.7. CENTRUL INFORMATIV UNIC
În același timp, Italia este decisă să acționeze cu mai multă insistență pentru
realizarea de acorduri bilaterale în domeniul menționat, acordând o atenție deosebită
combaterii traficului de droguri din așa -numita „ Rută Balcanică ”, cea care afectează în
mod deosebit statul italian, dar care cuprinde și România, alături de celelalte state
balcanice. Reluând o inițiativă m ai veche, lansată la Roma în 1990, în cadrul unei întâlniri
multilaterale a miniștrilor de interne, neacceptată la timpul respectiv, conform căreia ar fi
urmat să se realizeze la Roma un „ centru informativ unic ” cu terminale în toate statele
participante, Italia a semnat în ianuarie 1994 un acord bilateral cu Turcia, în urma căruia
s-a instalat la Ankara aparatura electronică necesară realizării legăturii directe între
serviciile antidrog italiene și turce.
În același sens, partea italiană a făcut demersuri bilaterale și a găsit înțelegere la
reprezentanții României, Bulgariei, Ungariei, Iugoslaviei și Greciei, luând naștere sistemul
de comunicare „ Teledrug”.

Preocupări în domeniul cooperării și unele organisme interne de poliție
Cu ocazia vizitei de la finele anului 1992, efectuată la Paris de Iuliano Amato,
președintele Consiliului de Miniștri al Italiei, un capitol important al discuției cu François
Mitterand a fost rezervat întăririi cooperării franco -italiene în domen iul luptei împotriva
crimei organ izate. La această întâlnire, au participat miniștrii de interne și de justiție din
cele două țări. S-a apreciat că cele două state au înregistrat în ultima perioadă o serie de

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
79
succese notabile în coordonarea luptei anti -mafia și pentru combaterea traficului ilegal de
stupefiante. Au fost făcute progrese pe linia identificării unor filiere ale marelui banditism
și a rețelelor folosite pentru spălarea banilor obținuți din activități ilicite ( jocuri de noroc,
prostituție, droguri ). Cei doi oameni de stat au convenit să sporească numărul polițiștilor
însărcinați cu asigurarea legăturilor dintre organele de specialitate, din Franța și Italia.
Totodată, s -a convenit ca de la 1 ianuarie 1993, un magistrat francez să fie detașat
permane nt pe lângă Ministerul de Justiție italian, pentru a asigura legătura permanentă cu
oficialitățile autohtone în problemele luptei anti -mafia.
În contextul discuțiilor referitoare la sporirea asistenței acordate de cele două state
țărilor din Europ a Centrală și de Est, pentru stoparea valului de criminalitate cu care se
confruntă acestea, președintele francez și premierul italian au fost de acord să susțină ideea
creării, la nivel european, a unui mecanism de coordonare a ajutorului către noile
demo crații în domeniul activității de poliție, în paralel cu realizarea de înțelegeri bilaterale.
Pe fondul acestei înțelegeri, o comisie parlamentară franceză, după trei luni de cercetări și
audieri în rândul polițiștilor, magistraților și al unor reprezentanți ai autorităților italiene,
a prezentat în Parlament un raport, document care denunță pătrunderea capitalurilor de
proveniență ilegală în circuitele financiare franceze și reține atenția asupra ofensivei
„familiilor ” siciliene și napolitane în diferite regiuni din Franța. Raportul precizează că, în
scopul de a fi „spălați”, banii pătrund în această țar ă prin instituțiile bancare din Monaco
și din insula Saint -Martin, ulterior invest iți în domeniul imobiliar și în turism, în stațiunile
din sudul Franței. În același context se înscrie și Simpozionul desfășurat în 1993 la
München, consacrat combaterii crimei organizate, la care au fost prezenți, printre alții,
președintele B.K.A (Bundeskriminalamt), directorul F.B.I. și șeful autorităților anti -mafia
din Italia.
Principala idee susținută de participanți a fost aceea a necesității de a trece la
„obținerea ofensivă de informații ”, criticându -se în acest sens principiul actual al „ reacției
statului numai la, și doar după încălcarea legii ” și afirmându -se imperativitatea aplicării
„principiului prevenirii ”.
Președintele B.K.A. s -a pronunțat cu această ocazie și pentru extinderea aplicării
metodei de infiltrare a informatorilor în mediile de interes, cărora, pentru protecție și
eficiență, să le poată fi acordat dreptul de a încălca, în perioada respectivă, unele norme

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
80
legale. S -a pledat, de asemenea, pentru folosirea mijloacelor tehnice ( microfoane,
interceptări ale convorbirilor telefonice etc. ) în cadrul acțiunilor specifice, fiin d susținut
în această idee și de cei doi invitați, american și italian, ca re au prezentat, la rândul
lor,succesele obținute de instituțiile pe care le conduc, prin folosirea unor astfel de
mijloace.
Desfășurate în contextul intensificării colab orării ruso -americane în domeniul
combaterii criminalității organizate, vizita din 1994 la Moscova a lui Louis Freef, director
al F.B.I. și convorbirile avute cu oficialitățile autohtone de resort au scos în evidență o
serie d e aspecte și concluzii, dintre care cele mai semnificative ni se par a fi fost
următoarele:
– Cele două părți și -au exprimat disponibilitatea de a acorda o importanță prioritară
schimbului de informații și de experiență în vederea stopării expansiunii mafiei ruse, cu
accent special pe anihilarea rețelelor de traficanți de arme, substanțe radioactive și
elemente de tehnologie nucleară. Există indicii că grupările ruse de tip mafiot – multe
dintre ele organizate pe principiile muncii speciale – au fost contactate de guvernele unor
țări in teresate, îndeosebi din Asia și America Latină, principalele canale de trafic cu astfel
de materiale fiind noile state din sudul Rusiei, Peninsula Crimeea și Marea Nordului;
– Partea americană și -a manifestat îngrijorarea față de situațiile tot mai dese în care foste
cadre ale K.G.B., disponibilizate, sunt angajate temporar, cu contract pentru acțiuni
speciale, de către organizațiile teroriste internaționale și grupările neofasciste.
– S-a relevat, de asemenea, ca un fenomen îngrijorător, consolidarea legăt urilor grupărilor
ruse de crimă organizată cu mafia italiană și cartelurile sud -americane în traficul de droguri
destinate toxicomanilor din S.U.A., care se realizează pe „ Ruta Balcanică ”. Un rol deosebit
pe linia contracarării mafiei ruse este atribuit Protocolului de cooperare privind combaterea
crimei organizate, semnat cu această ocazie, care stabilește cadrul juridic și mecanismele
de funcționare ale colaborării între organele de specialitate ale celor două țări, precum și
viitoarea reprezentare a F. B.I. la Moscova. Printre măsurile concrete convenite în cursul
vizitei, în scopul prevenirii extinderii mafiei ruse pe teritoriul S.U.A., se numără
deschiderea în capitala Rusiei a unei filiale a firmei americane „ DAN AND
BRADSTREET ”, având drept principal obiectiv de activitate furnizarea de informații din

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
81
domeniul afacerilor. Personalul acesteia este format din foști agenți C.I.A., F.B.I. și ofițeri
de poliție aflați la pensie, care desfășoară muncă de investigații.
Coordonarea activităților în i nteriorul unei instituții sau între instituții este absolut
necesară pentru asigurarea succesului luptei împotriva crimei organizate.
În cadrul unui organism de represiune, existența unui sistem administrativ riguros,
centralizat, care poate anal iza desfășurarea anchetelor sub toate aspectele, este
indispensabil pentru crearea garanțiilor necesare că toate aceste activități sunt întreprinse
conform legislației în vigoare și c u respectarea drepturilor individuale. Relațiile existente
între organism ele însărcinate cu efectuarea investigațiilor, procuratură și justiție diferă de
la un sistem juridic la altul dar, în orice sistem, buna coordonare a atribuțiilor specifice
constituie garanția pentru succesul luptei împotriva crimei organizate.
4.8. AGEN ṬIA NA ṬIONAL Ᾰ ANTIDROG
Agenția Națională Antidrog, pe care o denumim în continuare Agenție, este un organ
de specialitate cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Internelor și Reformei
Administrative.
Potrivit art. nr. 2 din H. G. nr. 1489 din 18 decembrie 2002, Agenția stabilește
concepția de ansamblu și asigură coordonarea unitară, pe baza unei strategii naționale, a
luptei împotriva traficului și consumului ilicit de droguri, desfășurată de către autoritățile
competente, de al te instituți i ale statului și de organizații neguvernamentale, centralizează
și monitorizează rezultatele cooperării dintre instituțiile abilitate române și instituțiile și
organizațiile străine cu atribuții în acest domeniu. În conformitate cu prevederile art. 3,
Agenția este coordonată de un secretar de stat din Ministerul de Interne, numit prin decizie
de către primul -ministru, care îndeplinește și funcția d e președinte. Președintele este
ordonator de credite și reprezintă Agenția în raporturile cu celel alte autorități publice, cu
persoanele juridice și fizice din țară și din străinătate, precum și în justiție, având o serie
de atribuții și responsabilități. În activitatea sa, președintele este sprijinit de un director
general, care este și înlocuitorul d e drept al a cestuia. În prezent, centrele județene de
prevenire, evaluare și consiliere antidrog care fac parte din structura A.N.A. desfășoară și
activități de evaluare a consumatorilor și consumatorilor dependenți de droguri, atribut ce
le-a fost conferi t prin prevederile H.G. nr. 1.093, din 15 i ulie 2004 pentru modificarea și
completarea H.G. nr. 1.489/2002 privind înființa rea Agenției Naționale Antidrog

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
82
4.9. OFICIUL NA ṬIONAL DE PREVENIRE ṢI COMBATERE A SP ᾸLᾸRII
BANILOR
Acest organism s -a înființat, pentru prima dată, în conformitate cu art.19 din Legea
nr. 21/1999, iar ulterior prin Legea nr. 656 din 07 decembrie 2002 pentru prevenirea și
sancționarea spălării banilor.
Oficiul este un organ de specialitate cu personalitate juridic ă, aflat în subordinea
Guvernului, cu sediul în București. Obiectul de activitate al Oficiului îl constituie
prevenirea și combaterea spălării banilor, care se realizează prin următoarele două
modalități prevăzute de lege:
– primirea, analiza și prelucrarea informațiilor și datelor referitoare la activități de spălare
a banilor. Primirea informațiilor desemnează activitatea prin care Oficiul recepționează
direct, de la persoanele juridice și fizice, informațiile și datele pri vitoare la cazuri și situații
concrete ce pot indica acțiuni sau operațiuni de spălare a banilor. Datele și informațiile
prezentate mai sus sunt cuprinse în raportul pe care persoanele menționate îl completează
după modelul trimis de Oficiu;
– sesizarea au torităților abilitate de lege să investigheze și să cerceteze cazurile în care
Oficiul a stabilit că există indicii temeinice referitoare la activități de spălare a banilor.
Potrivit legii, aceste informații sunt trimise de către Oficiu, Parchetului de pe lângă Curtea
Supremă de Justiție. Oficiul este condus de către un președinte, cu rang de secretar de stat,
numit de Guvern din rândul membrilor plenului Oficiului, care are calitatea de ordonator
principal de credite. Plenul Oficiului este structura delibe rativă și de decizie, fiind format
din câte un reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice, Ministerului Justiției,
Ministerului de Interne, Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, Băncii
Naționale a României, Curții de Conturi și Asociație i Române a Băncilor, numiți în funcție
pe o perioadă de 5 ani, prin ho tărâre a guvernului. Funcția de membru a plenului Oficiului
este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didac tice
din învățământul superior. Oficiul, în actualul context internațional la care este racordată
și țara noastră, are atribuții deosebit de importante în activitatea de prevenire și combatere
a spălării banilor proveniți din activități criminale, în îndeplinirea cărora dezvoltă relații și
raporturi de cooperare și colaborare cu alte structuri și instituții naționale dar și cu autorități
și organisme internaționale similare, în virtutea convențiilor și tratatelor la care România

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
83
este part e sau pe bază de reciprocitate. Cu prilejul celei de -a 12-a Reuniune plenară
desfășurată la Strasbourg, în perioada 30 iunie – 04 iulie 2003, Oficiul a adoptat
MONEIVAL, România devenind astfel a 9 -a țară membră în „Comitetul de Experți pentru
Evaluarea Măsurilor de Combatere a Spălării Banilor”.
4.10.DIREC ṬIA DE INVESTIGARE A INFRAC ṬIUNI LOR DE
CRIMINALITATE ORGANIZAT Ᾰ ṢI TERORISM
Prin Legea nr. 78/ 8 mai 2000 a fost înființată Secția de Combatere a Criminalității
Organizate și Antidrog, ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, abilitată în plan național să desfășoare activități specifice î n acest
domeniu de activitate. Această secție a fost abilitată să coordoneze și să controleze
serviciile de combatere a crimei organizate și antidrog din cadrul parchetelor de pe lângă
curțile de apel și birourile de același profil din cadrul parchetelor d e pe lângă tribunale, ca
structuri teritoriale specializate în acest domeniu.
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, din
cadrul Ministerului Public, s -a înființat ca structură specializată în combatere a
infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism a Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, prin Legea nr. 508/2004 modificată prin Ordonanța de Urgență a
Guvernului nr. 7/2005, ca urmare a reorganizării Secției de combatere a c riminalității
organizate și antidrog și a structurilor sale teritoriale. Acest organism de aplicare a legii își
exercită atribuțiile pe întregul teritoriu al României, prin procurori specializați în
combaterea criminalității organizate și a terorismului, f iind coordonată de procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru infracțiunile date în competența procurorilor din cadrul structurii centrale a
Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se impune
ca acestea să fie săvârșite de persoane care aparțin unor grupuri infracționale sau unor
asociații or i grupări constituite în scopul săvârșirii de infracțiuni, în una dintre următoarele
condiții :
– prin activ itatea lor pot aduce atingere siguranței naționale a României;
– activitatea infracțională s -a desfășurat sau și -a produs rezultatul în circumscripția mai
multor curți de apel ;

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
84
– când activitatea infracțională s -a realizat sau a produs rezultate în circum scripția mai
multor curți de apel;
– s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a un milion de euro;
– există pericolul producerii ori s -a cauzat o tulburare importantă a relațiilor sociale la
nivelul unei colectivități.
Procurorii serviciilor teritoriale de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată
și terorism, ce funcționează la nivelul parchetelor de pe lângă curțile de apel, efectuează
urmărirea penală pentru:
– infracțiunile contra siguranței statului prevăzute în titlul I di n Partea specială a Codului
penal;
– infracțiunile prevăzute de Legea nr. 535/2004 pentru prevenirea și combaterea
terorismului;
– infracțiunile prevăzute la alin (1), dacă infracțiunile sunt săvârșite de persoane care
aparțin unor grupuri infracționale sa u unor asociații ori grupări constituite în scopul
săvârșirii de infracțiuni, dacă activitatea infracțională s -a desfășurat sau și -a produs
rezultatul în mai multe județe din circumscripția aceleiași curți de apel, ori s -a cauzat o
pagubă mai mare decât ec hivalentul a 500.000 de euro; Pentru toate celelalte infracțiuni
dintre cele prevăzute la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 508/2004, modificată prin Ordonanța
de urgență a Guvernului nr. 7/2005 sunt competenți procurorii din cadrul birourilor
teritoriale ale Direcției
de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ce funcționează la
nivelul parchetelor de pe lângă tribunale.
4.11. BIROUL PENTRU CULEGEREA , CENTRALIZAREA, ANALIZA
DATELOR ṢI ASIS TEN ṬA JUDICIAR Ᾰ INTERNA ṬIONAL Ᾰ exercită următoarele
atribuții:
– organizează baza de date în domeniul faptelor de criminalitate organizată și terorism;
– centralizează, analizează și valorifică datele și informațiile de interes operativ privind
faptele de criminalitate organizată și terorism, l a nivel național;
– întocmește și actualizează permanent harta infracțională a țării, vizând zonele cu
potențial criminogen în domeniul criminalității organizate și stabilește traseele

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
85
infracționale interne și legăturile transfrontaliere pentru a putea con stitui un reper în
activitatea viitoare;
– asigură asistența judiciară internațională și cooperarea internațională potrivit Legii nr.
302/2004 și în conformitate cu prevederile convențiilor internaționale la care România este
parte, în cauze penale privind infracțiuni de criminalitate organizată și terorism;
– ține evidența convențiilor în care este stipulat principiul reciprocității în acest domeniu,
întocmește și răspunde de documentele și formalitățile necesare soluționării tuturor
cererilor de asistență judiciară internațională în materie de extrădare activă și pasivă,
privind tra nsferul de proceduri în materie penală, solicitate de autoritățile competente
românești și străine.
– întocmește formalitățile necesare soluționării cererilor privind comisiile internaționale,
precum și privind comunicarea altor acte procedurale, formulate de autoritățile române și
străine, privind cererile de arestare provizorie, în cazul cererilor de extrădare a ctivă,
precum și referitoare la preluarea activității de urmăr ire penală.
4.12. DIREC ṬIA NA ṬIONAL Ᾰ ANTICORUP ṬIE
Direcția Națională Anticorupție a fost înființată în temeiul art. 1 alin. (1) din
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție,
aprobată prin Legea nr. 54 din 9 martie 2006. Direcția Națională Anticorupție are sediul în
municipiul București și își exercită atribuțiile pe întregul teritoriul României prin procurori
specia lizați în combaterea corupției. Direcția Națională Anticorupție este organizată ca
structură autonomă, cu personalitate juridică proprie, în cadrul Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție.
Procurorul general al Parchetului de pe l ângă Înalta Curte de Casație și Justiție conduce
Direcția Națională Anticorupție, prin intermediul procurorului șef al acestei direcții.
Direcția Națională Anticorupție este independentă în raport cu instanțele
judecătorești și cu P archetele de pe lângă acestea, precum și în relațiile cu celelalte
autorități publice, exercitându -și atribuțiile numai în temeiul legii și pentru asigurare
respectării acesteia. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Cu rte de Casație
și Justiție soluționează conflictele de competență apărute între Direcț ia Națională
Anticorupție și celelalte structuri sau unități din cadrul Ministerului Public.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
86
4.13. AUTORITATEA NA ṬIONALA A V ᾸMILOR
În conformitate cu prevederile Codului Vamal (Legea nr. 86/2 006) autoritatea
vamală are dreptul să efectueze controlul vamal al mijloacelor de transport și al mărfurilor,
precum și al bunurilor și valorilor aparținând persoanelor fizice, prezentate la introducerea
sau scoate rea lor din țară. In caz de infracțiuni flagrante, personalul vamal are obligația să
îl înainteze de îndată procurorului pe făptuitor, împreună cu lucrările efect uate și cu
mijloacele de probă. Autoritatea Vamală poate controla mărfurile supuse reglementăril or
vamale în orice loc s -ar afla pe teritoriul țării si poate verifica astfel , în condițiile legii,
clădiri, depozite, terenuri, mijloace de transport susceptibile de a transporta mărfuri supuse
unui regim .
4.14. GARDA FIN ANCIAR Ᾰ
Garda Financiară este un corp de control financiar, militarizat, neîncazarmat, care
funcționează potrivit legii, în cadrul Ministerului Finanțelor. Potrivit regulamentului,
Garda Financiară efectuează controale operative și inopinate pentru constatarea încă lcării
legilor fiscale, a reglementarilor vamale, a normelor de comerț și de circulație a bunurilor
și serviciilor, urmărind identificarea și sancționarea, în condițiile legii, a evaziunii fiscale,
a activităților de contrabandă și a altor fapte nepermise de lege, săvârșite în domeniile
pentru care Garda Financia ră este împuternicită prin lege să execute control ul.
4.15. POLI ṬIA DE FRONTIER Ᾰ ROMÂN Ᾰ face parte din Ministerul Internelor și
Reformei Administrative, fiind instituția specializată a statului care exercită atribuțiile ce
îi revin cu privire la supravegherea și controlul trecerii frontierei de stat , prevenirea și
combaterea migrației ilegal e și a faptelor specifice criminalității transfrontaliere săvârșite
în zona de competență , respectarea regimului juridic al frontierei de stat, pașapoartelor și
străinilor, asigurarea intereselor statului român pe Dunărea interioară și canalul Sulina
situa te în afara zonei de frontieră, în zona contiguă și în zona economică exclusivă,
respectarea ordinii și liniștii publice în zona de competență, în condițiile legii .Având în
responsabilitate de supraveghere și control pentru aproximativ 3.150 kilometri de g raniță,
Poliția de Frontieră Română se confruntă cu o problematică variată privind regimul juridic
al frontierei de stat, pornind de la migrația ilegală, traficul cu stupefiante, armament și
autoturisme furate și terminând cu contrabanda, sub toate formele ei de manifestare.
Organizată după modelul instituțiilor similare din statele Uniunii Europene, Poliția de

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
87
Frontieră Română desfășoară activități specifice pentru prevenirea și combaterea
infracționalității transfrontaliere, aplicând în acest scop legisla ția în vigoare, încât se poate
aprecia că activitățile întreprinse la frontierele României sunt aliniate la standardele
internaționale.În toate acțiunile pe care le desfășoară în zona de competență, personalul
Poliției de Frontieră Romane are obligația să prevină și să combată stările de pericol la
adresa României , determinate de criminalitatea transfrontalieră și de migrația ilegală.
4.15.1. Inspectoratul General al Poliției de Frontieră este unitatea centrală a Poliției de
Frontieră Române, cu personalitate juridică și competență teritorială pentru întreaga zonă
de responsabilitate, care exercită conducerea și răspunde de întreaga activitate a Poliției de
Frontieră, desfășoară activități de investigare și cercetare a infracțiunilor deosebit de grave
circumscrise crimei organizate, migrației ilegale și criminalității transfrontaliere comise în
zona de competență teritorială a Poliției de Frontieră , precum și orice alte atribuții date în
competența sa prin lege. Potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr. 81/2002, printre
atribuțiile generale ale Poliției de Frontieră Române se înscrie și cea care prevede că
această structură „execută supravegherea și controlul la trecerea frontierei de stat a
României, previne și combate migrația ilegală și criminalitatea transfrontalieră în zona
de competență…”. De asemenea, asigură controlul trecerii peste frontiera de stat, în
condițiile legii, a armelor, munițiilor, armelor de panoplie și de autoapărare, m unițiilor
aferente acestora, substanțelor explozive și a dispozitivelor încărcate cu substanțe toxice
ori radioactive. În zona de competență pe apă, Poliția de Frontieră Română previne și
combate pirateria, acțiunile teroriste și faptele circumscrise crime i organizate în apele
aflate sub jurisdicția statului român. Prin dispoziție a inspectorului general al Poliției de
Frontieră sunt desemnați polițiștii de frontieră care efectuează cercetarea penală, potrivit
legii. În punctele de trecere a frontierei de st at, în apele de frontieră, pe Dunărea interioară,
canalul Sulina și brațul Tulcea, în apele maritime interioare, marea teritorială, în zona
contiguă și în zona economică exclusivă organele de cercetare ale Poliției de Frontieră
efectuează cercetarea penală pentru orice infracțiune care nu este dată în mod obligatoriu
în competența altor organe de cercetare. Prin excepție de la această reglementare, pentru
constatarea infracțiunilor de frontieră și a infracțiunilor din domeniul criminalității
transfrontalier e și efectuarea cercetărilor în legătură cu acestea, polițiștii de frontieră pot

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
88
depăși zona de competență, acționând, împreună cu organele specializate ale poliției, pe
întregul teritoriu al țării.
4.16. POLI ṬIA ROMÂN Ᾰ
Cadrul juridic general ce reglementează activitatea Poliției Române este Legea nr. 218
din 23 aprilie 2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române și Statutul
polițistului adoptat prin Legea nr. 360 din 06 iunie 2002. Potrivit articolului 1 al acestei
legi, polițistu l este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă de regulă
uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție
specializată a statului.
Poliția Română are următoarea stru ctură organizatorică:
– Inspectoratul General al Poliției Române;
– Direcția generală de poliție a municipiului București;
– 41 inspectorate de poliție județene;
– 8 inspectorate de poliție pentru transporturi feroviare, aeriene și navale;
– 3 instituții de învățământ pentru pregătirea și specializarea polițiștilor.
4.16.1 . Inspectoratul General al Poliției Române
Inspectoratul General al Poliției Române este unitatea centrală a poliției, cu
personalitate juridică și competență terito rială generală, care conduce, îndrumă și
controlează activitatea unităților de poliție subordonate, desfășoară activități de investigare
și cercetare a in fracțiunilor deosebit de grave, circumscrise crimei organizate, criminalității
economico -financiare sau bancare, a altor infracțiuni ce fac obiectul cauzelor penale aflate
în supravegherea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și orice
alte atribuții date în competența sa prin lege. Inspectoratul General al Poliției Române are
în structura sa organizatorică direcții generale, direcții, servicii ș i birouri înființate prin
ordin al ministrului internelor și reformei administrative. Dintre structurile care desfășoară
unele activități legate de procesul de prevenire și combatere a c riminalității organizate
menționam: Direcția de Investigații Criminale; Direcția de Investigare a Fraudelor;
Direcția Arme, Explozivi și Substanțe Toxice; Direcția Poliției Transporturi; Direcția
Cercetări Penale; Institutul de Criminalistică; Serviciul In dependent pentru Intervenții și
Acțiuni Speciale; Institutul pentru Cercetarea și Prevenirea Criminalității, Oficiul Național
pentru Protecția Martorilor; Unitatea Centrală de Analiză a Informațiilor, Direcția de

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
89
Integrare Europeană, Programe și Cooperare Internațională precum și formațiunile
teritoriale subordonate acestora. Structurile operative ale Poliției Române coopereaza
deschis, pragmatic și eficient cu serviciile de specialitate din: Direcția generală de
informații și protecție internă; Inspectorat ul General al Poliției de Frontieră; Serviciul
Român de Informații; Serviciul de Informații Externe; Serviciul de Transmisiuni Speciale;
Serviciul de Protecție și Pază; Direcția Generală de Informații a Apărării din cadrul
Ministerul Apărării ș.a. În prezen t, finalizarea reformei instituționale a Poliției Române se
derulează în conformitate cu recomandările Uniunii Europene, pe trei componente: Ordine
și Siguranță Publică; Investigații Criminale; Combaterea Criminalității Organizate și
Terorismului (Legea nr . 508/2004) – componen ta de cyber crime, concomitent cu
descentralizarea decizională prin responsabilizarea actului managerial la nivelul tuturor
unităților de poliție.
4.17. DIREC ṬIA GENERAL Ᾰ DE COMBATERE A CRI MINALIT ᾸṬII
ORGANIZATE
În urma analizei situației polițienești din țara noastră, a evoluției și tendințelor
criminalității în plan național și internațional, în consens cu recomandările O.I.P.C. –
Interpol, ale Națiunilor Unite și Uniunii Europene, de a acționa cu toate mijloacele legal e
împotriva crimei organizate și de a constitui organisme specializate, acolo unde nu există,
împotriva acestui fenomen, la propunerea Consiliului Militar al Inspectoratului General al
Poliției, prin Ordinul ministrului de interne nr. 05010 din 01.04.1993, a fost creată Brigada
de Combatere a Crimei Organizate, avâ nd în componență cinci servicii (Antidrog,
Informații, Investigații, Cercetări penale, Intervenții) și Compartimentul evidență pe
calculator .
La nivel teritorial s -au înființat servicii de combatere a crimei organizate , în
următoarele 15 județe: Arad, Bacău, Bihor, Brașov, Brăila, Cluj, Constanța, Galați,
Hunedoara, Iași, Mureș, Prahova, Suceava, Sibiu, Timiș, precum și în municipiul
București. Ulterior, prin Ordinul ministrului de interne nr. 05218 / 01.02.1994, în cadrul
Brigăzii au fost înființate încă două compartimente: Compartimentul personal, secretariat,
deservire și Compartimentul relații internaționale, analiză și documentare. De asemenea,
prin același ordin, au fost înfiin țate servicii de combatere a crimei organizate și la

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
90
inspectoratele județene care nu le aveau în structură. La data de 01.01.1995, prin Ordinul
ministrului de interne nr. 05403, a fost înființat Serviciul Special Anticorupție, în cadrul
Brigăzii de Combate re a Crimei Organizate, dar sub directa îndrumare de specialitate a
Inspectoratului General al Poliției și a Direcției de Combatere a Criminalității Economico
– Financiare.
Prin Ordinul ministrului de interne nr. 05537, din 01.08.1995, s -a mod ificat Statul
de Organizare a Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate, înființându -se în cadrul
serviciilor operative mai multe compartimente, ce urmau să răspundă nevoilor operative
intervenite în starea infracțională din sfera acestui fenomen. Întrucât crima organizată
transnațională, de data aceasta cu rădăcini profunde în țara noastră, reclamă o nouă
abordare, în cooperare cu organisme similare din comunitatea internațională, s -a luat
măsura unei reorganizări majore a Brigăzii, realizată prin Ordinul ministrului de interne
nr. 07225 din 01.07.1997. Această restructurare a fost determinată atât de componenta
internă, respectiv necesitatea sporirii capacității de acțiune și intervenție în prevenirea și
combaterea formelor tot mai acutizate de manifestare a traficului și abuzului de droguri, a
crimei organizate și corupției la vârf, cât și de componenta externă, respectiv Convenția
O.N.U. privind lupta împotriva crimei organizate, adoptată la cea de -a 51 -a Adunare
Generală – la care România este parte; Con venția de Preaderare a României la Uniunea
Europeană – Pilierul 3 – J.A.I. ( Justiție și Afaceri Interne ); Recomandarea nr. 1 din Planul
de acțiune al Uniunii Europene pentru combaterea crimei organizate, respectiv
„Constituirea unei agenții centrale de coo rdonare a luptei împotriva crimei organizate ”;
Programul Național de Luptă împotriva Crimei Organizate. Totodată, la data înființării
acestei noi structuri se aflau în derulare 37 de acorduri interguvernamentale bi, tri și
multilaterale, în agenda de lucru a Ministerului de Interne, toate vizând combaterea
traficului și abuzului de droguri, a crimei organizate și terorismului, Brigada fiind
nominalizată ca agenție națională a Ministerului Internelor și Reformei Administrative,
care să asigure cooperarea pe primele două componente. În baza ordinului mai sus
menționat, a fost aprobat Regulamentul nr. 710/1997, de organizare și funcționare a
Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate și Corupției, în structura căreia au fost
înființate 12 servicii, similare Depa rtamentului de Luptă contra Criminalității Organizate
din Austria, Franța, Agenției Naționale Italiene – D.I.A. ( Direcția Investigativă Anti –

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
91
Mafia ), B.K.A. Wiesbaden etc. Din aceleași considerente (interne și internaționale),
asemenea structuri au fost cre ate și în Bulgaria, Republic a Moldova, Ucraina și Ungaria.
De asemenea, Direcția generală cooperează, în condițiile legii, cu structuri similare din
alte țări, precum și cu organisme internaționale abilitate în domeniul combaterii crimei
organizate, a tât direct, cât și prin intermediul Direcției de Integrare Europeană, Programe
și Cooperare Internațională din Inspectoratul General al Poliției Române, Centrul S.E.C.I.
și Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Ministerului Interne lor și
Reformei Administrative.
României îi revin îndatoriri și în privința implementării Acordului, prin constituirea
Comitetului Comun de Cooperare, organul instituțional suprem al centrului SECI, cu
sediul la București. Conform art. 13 din Acord , la București s -a înființat Centrul Regional
al Inițiativei de Cooperare în sud -estul Europei pentru combaterea infracționalității
transfrontaliere. SECI acționează conform cartei de organizare și funcționare, adoptată de
statele semnatare din Acord, ca p arte integrantă. Guvernul României îndeplinește calitatea
de depozitar al acestui Acord.
4.18.GRUPUL INTERMINISTERIAL ROMÂ N PENTRU MANAGEMENTUL
INTEGRAT AL FRONTIEREI
Grupul Interministerial Român pentru Managementul Integrat al Frontierei a fost
înființat prin Hotărârea de Guvern nr. 943/200135, în scopul de a asigura coordonarea la
nivel central a îndeplinirii atribuțiilor autorităților naționale române cu responsabilități la
front iera de stat.
4.19. MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
Ministerul Afacerilor Interne asigură respectarea regimului ju ridic al frontierei de stat
al României și implementează politicile României în domeniul prevenirii criminalității
transfrontaliere.
Departamentul de Informații și Protecție Internă este structura din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne specializată în obținerea, verificarea, prelucrarea, stocarea, protecția
informațiilor clasificate, precum și cu valorificarea informațiilor și datelor necesare
realizării atribuț iilor ce revin ministerului.

4.20. SERVICIUL DE INFORMA ṬII EXTERNE

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
92
Serviciul de Informații Externe este autorizat, în condițiile legii, să utilizeze metode
specifice, să creeze și să dețină mijloace adecvate pentru obținerea, verificarea, evaluarea,
valorificarea, stocarea și protecția datelor și informațiilor referit oare la securitatea
națională. În derularea activității de prevenire și combatere a criminalității transfrontaliere,
Serviciul de Informații Externe va acționa pentru schimbul de date și de informații
referitoare la criminalitatea transfrontalieră și ter orismul internațional, organizații
specializate și elemente implicate în astfel de activități, structuri, grupuri infracționale
constituite și per soane identificate în exterior.
4.21. SERVICIUL ROMÂN DE INFORMA ṬII
Serviciul Român de Informații acționează pentru a preveni și stopa infiltrarea în
structurile politice, economice, financiare și guvernamentale ale României a grupărilor de
criminalitate organizată transfrontalieră.
4.22. SERVICIUL DE TELECOMUNICA ṬII SPECIALE
Conform legii 92 din 24 iulie 1996 Serviciul de Telecomunicații Speciale este organul
central de specialitate, cu personalitate juridică, ce organizează, conduce, desfășoară,
controlează și coordonează activitățile în domeniul telecomunicațiilor speciale pentru
autoritățile publice din Romania. Serviciul de Telecomunicații Speciale asigură resurse de
comunicații pentru toate instituțiile administrației 35Hotărârea de Guvern nr. 943 din 27.09
2001, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 618 din 01. 10.2001.
CAPITOLUL V. CRIMINALITATEA ORGANIZATᾸ
TRANSFRONTALIERᾸ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZᾸ RII
“ Globalizarea ” este termenul întrebuințat pentru a descrie un proces multiplu care are
drept rezultat faptul că evenimente care au loc într -o parte a globului au repercusiuni
asupra societăților și problemelor din alte părți ale globului.
Termenul „globalizare” de origine anglo -saxona , a intrat în uzul comun în jurul anului
1980. El se impunea mai ales datorită fap tului că termenii precedenți (colonialism,
imperialism cultural, sincronizare culturală) nu reușeau să redea complexitatea noilor
tendințe. Notiunea „imperialism cultural” era deseori folosit a pentru a denumi agresivul

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
93
expansionism politic, economic și c ultural al Statelor Unite, în perioada imediat următoare
celui de -al Ilea Război Mondial, adică în timpul reconstrucției postbelice a țărilor europene
și asiatice și al de zvoltării sistemelor economice.
5.1.Caracter istici principale ale globalizã rii :
Glob alizarea se caracterizează, în principal, prin :
– o tendință profundă de regăsire a unității;
– nașterea unei societăți civile globale;
– creșterea interdependențelor la nivel global;
– internaționalizarea sch imburilor și a producției;
– liberalizarea piețelor;
– libera circulație a capitalurilor, informațiilor, persoanelor și mărfurilor;
– revoluționarea industrială și transnaționalizarea tehnologiei;
– dominația firmelor multinaționale;
– intensificarea concurenței la nivel global;
– afirmarea culturii contractului;
– comprimarea timpului și a spațiului;
– afectarea identit atilor culturale si spirituale.
5.2. M e c a n i s m e d e i m p a c t a l e g l o b a l i z ă r i i :
Politica se află în fața unor serioase probleme. Globalizarea limitează spațiul de acțiune
al politicilor naționale, multe chestiuni nu pot fi rezolvate în mod corespunzător decât la
nivel internațional, respectiv global. În acest sens, integrarea europeană este privită ca un
răspuns adecvat l a provocările fenomenului globalizării.Globalizarea se referă
managementul strategic al unor companii care doresc să integreze anumite obiective în părți
diferite ale lumii, în vederea scăderii prețurilor la produsele furnizate, prin utilizarea
facilități lor oferite – grupuri globale în energie, transporturi, telecomunicații,
finanțe,agroalimentare, aerospațiale, realizându -se, astfel, o rețea de rețele32 .
Globalizarea, în accepțiunea sociologului Ulrich Beck, este cuvântul cel mai des
folosit, dar și cel mai rar definit și, probabil, cel mai neînțeles, nebulos și spectaculos33.

32 Cf. Featherstone M . – Global cultur . Nationalism, globalizazion and modernity, Sage, London, 1990.
33 Zygmunt Bauman – Globalizarea și efectele ei sociale, Antet, București, 2002, pag.5.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
94
Controversa dacă globalizarea este o realitate politică sau economică pare să devină
o poveste fără sfârșit care amână, sine die, un eventual consens cu privire la de finiția
globalizării. Independent de controversele de la nivelul conceptual, este lipsit de orice
dubiu faptul că globalizarea a produs o schimbare de paradigmă în abordarea fenomenului
criminalității organizate34. Lumea contemporană se află într -un proces pe alocuri
impredictibil de schimbare, caracterizat prin accelerarea interdependențelor economice,
politice și de securitate dintre state. În acest context, problemele de securitate devin din ce
în ce mai complexe și multi -dimensionale, iar actorii statali nu mai au posibilitatea să
prevină și să combată amenințările la adresa securității înlăuntrul propriilor granițe. Se
poate vorbi astfel despre o globalizare a riscurilor și amenințărilor, respectiv, despre o
criminalitate organizată transnațională care utilizează toate facilitățile pe care globalizarea
le-a creat, dar în egală măsură, valorifică toate vulnerabil itățile inerente acestui proces.
Fenomenul criminalității organizate reprezintă o amenințare neconvențională la adresa
securității statelor, înca lcă drepturile omului și subminează dezvoltarea economică,
culturală, socială și politică a societății. Criminalitatea organizată a devenit globală, a
căpătat proporții macroeconomice, iar relațiile dintre rețelele de crimă organizată au
deveni t din ce în ce mai sofisticate. Astfel fiind, în opinia unor autori, societatea
contemporană este o „societate a riscului global” , caracterizată prin mai multe straturi de
riscuri, și anume, crizele ecologice, crizele economiei globale și marea criminalitate.
Se evidențiază o formă aparent nouă a grupurilor de crimă organizată constituite în
rețea care sunt mai puțin definite de o apartenență etnică sau națională, fiind caracterizate
de capacitatea de a acționa în plan internațional. Structurile tradiționale piram idale ale
acestor organizații au evoluat în rețele de celule ale căror parteneri și chiar implantarea
acestora se schimbă în mod constant.Această modificare de structură a grupurilor
infracționale organizate determină un alt tip de acțiuni, centrate pe dom enii de criminalitate
și mai puțin pe grupurile infracționale etnice. Astfel fiind, sfârșitul secolului al XX -lea și
începutul secolului al XXI -lea sunt caracterizate pe de -o parte, de o globalizare a
criminalității, iar, pe de altă parte, de o puternică co nștientizare a gravității acestui fenomen
de către instituțiile internaționale, societatea civilă și mass -media. În acest context se
consideră că marea problemă a politicii penale a acestui secol constă în efortul de a stăpâni

34Lucian Gabriel Pereș – Globalizarea în raport cu libera circulație, Editura Sitech, Craiova, 2009, pag. 12 .

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
95
forțele criminale care slăbes c funcționarea regimurilor democratice și le condamnă la
dispariție Apare în mod firesc întrebarea care sunt cauzele care au generat această creștere
și, respectiv, globalizare a criminalității. Literatura de specialitate analizată relevă mai
multe cauze, fără pretenția ca enumerarea acestora să aibă caracter exhaustiv.O primă
cauză este relaționată la schimbările politice ce au avut loc în Europa, urmare a căderii
comunismului și sfârșitului Războiului Rece. Cu privire la aceste cauze se acreditează
opinia potrivit căreia coaliția anti -comunistă creată după cel de -al Doilea Război Mondial
în jurul democrației creștine a întreținut și justificat compromisuri atât cu marile grupuri
economice licite, cât și cu cele de tip ilicit . Paradisurile fiscale și prețu rile de transfer f ac
parte, de exemplu, din sfera compromisurilor mai sus enunțate.O altă explicație este dată
de incapacitatea democrației occidentale de a face față, prin mijloace democratice
tradiționale, marii criminalități organizate globalizate. Căde rea barierelor comerciale,
urmare a prăbușirii sistemului comunist în Europa, a făcut ca grupurile criminale să profite
în primul rând de liberalizarea fluxurilor de bunuri, servicii, persoane și de capital.
Pe de altă parte, progresele în tehnologia comunicației au generat noi perspective de
acțiune grupurilor criminale, e -mail-ul, telefonia mobilă au eliminat problemele de spațiu
și de timp, devenind în anumite situații mijloace concrete de realizare a infra cțiunilor.
Actorii globali ai criminalității valorifică plenar infrastructura creată la nivel global pentru
desfășurarea unor activități economico -financiare licite, astfel cum companiile
multinaționale deschid sucursale și/sau filiale în zonele în car e mâna de lucru și materia
primă sunt mai ieftine, cu scopul de a -și maximiza profitul. Mai mult decât atât, acești mari
actori ai criminalității folosesc experți cu o înaltă pregătire profesională, pregătiți la cele
mai reputate universități.
Conflictele armate regionale au determinat, la rândul lor, o escaladare a cererii și,
respectiv, ofertei de arme. Este bine cunoscut faptul că grupurile etnice și/sau religioase
angajate în conflicte armate sunt alimentate cu arme nu numai pe căi legale și în atare
condiții este evident faptul că aceste conflicte au favorizat traficul ilicit de arme, dar și alte
forme ale criminalității organizate determinate de nevoia finanțării achiziției de
armament.Conflictele armate, dar și discrepanțele dintre state î n ceea ce privește nivelul
de dezvoltare economică au condus la dezvoltarea fenomenului migrației. Odată cu
migrația legală s -a dezvoltat și fenomenul migrației ilegale, fenomen care a condus la

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
96
crearea și dezvoltarea unor rețele transnaționale. Odată cu e xportul de persoane s -a realizat
și un export de infractori și teroriști, persoane care odată stabilite în țările receptoare, au
creat adevărate grupuri criminale organizate.Criza economică, la rândul ei, a reprezentat o
cauză a dezvoltării criminalității organizate. Deși majoritatea autorilor consideră că una
dintre cauzele crizei economice a fost tocmai dezvoltarea fără precedent a operațiunilor
criminale transnaționale, mai ales a celor de natură economico -financiară și de corupție,
aceiași autori arată că relația cauză -efect s -a inversat. Astfel fiind, este unanim acceptat
faptul că în perioadele de criză, operațiunile grupurilor criminale sunt mai frecvente,
reacția autorităților este mai diluată, iar nevoia cooperării la nivel interstatal devine
imperi oasă.
5.3. Opinii pro și contra globalizării economice
Susținătorii globalizării pun accentul în principal pe avan tajele generate de procesul
de Glob alizare :
-reducerea costurilor de produ cție datorită economiei de scară; accele rarea tranzacțiilor și
schimburilor care se realizează aproape în timpii comunicați – fax, Internet etc.;
-creșterea vitezei de derulare a operațiunilor comerciale, financiare și tehnologice;
extinderea puternică a piețelor și crearea de noi piețe, indepe ndente de anumite surse sau
zone tradiționale.
În consecință, are loc o creștere a eficienței întregii activități economice la nivel
planetar ca urmare a mișcării libere a capitalurilor, investițiilor, tehnologiilor și forței de
muncă spre domeni ile și zonele mai profitabile.
Consecințele negative ale globalizării sunt:
– desființarea națiunii și statului național;
– reducerea locurilor de muncă în țările în curs de dezvoltare sau cu un nivel mai redus
al productivității muncii;
– specializarea unor state în activități de producție generatoare de poluare și care
necesită un consum mare de muncă, materii prime și energie;
– adâncirea decalajelor economice, existența unor pericole pr ivind desființarea unor
ramuri economice, fali mentarea unor bănci, destabilizarea vieții economice, inclusiv a unor
state.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
97
Analiza fenomenului de globalizare relevă faptul că avantajele economice înclină spre
marile puteri economice unde își găsesc originea societățile transnaționale. În acest fel
acționează și mecanismul financiar mondial care, prin instituțiile sale: F.M.I., Banca
Mondială, Organizația Mondială a Comerțului, dominate de țările dezvoltate, avantajează
aceste țări implicate în acordarea de credite, realizarea investițiilor stră ine directe.

CONCLUZII

Pentru ca lupta împotriva crimei organizate să fie cât mai eficientă se impune
stabilirea priorităților și a resurselor disponibile, dat fiind faptul că este imposibil de
combătut, în același timp și cu aceeași intensitate, întreaga gamă a formelor de manifestare
a criminalității dintr -o societate. În domeniul legislației, lupta împotriva crimei organizate
transnaționale se poate materializa în următoarele măsu ri:
– incriminarea participării la o organizație criminală;
– incriminarea asociațiilor de răufăcători sau a altor forme similare depredelincvență;
– interzicerea spălării profiturilor obținute din afaceri ilicite;
– confiscarea bunurilor rezultate din comiterea unor infracțiuni.
În privința activității de poliție și de urmărire penală se impune luarea unor măsuri
strategice în domenii, cum sunt:
– îmbunătățirea activității de culegere a informațiilor privind structura organizatorică,
tipurile de activități desfășurate de grupările criminale, relațiile dintre acestea și metodele
folosite pentru a se proteja;
– perfecționarea mijloacelor de anchetă vizând penetrarea organizațiilor criminale. Se au
în vedere: înființarea unor unități speciale, interceptarea comunicațiilor, operațiuni de
infiltrare și controlul livrărilor, protecția martorilor și a victimelor, rec ompensarea și
protecția celor care cooperează cu organele de anchetă;
– dezvoltarea unor mecanisme ce vizează sechestrarea profiturilor ilicite și confiscarea
bunurilor rezultate din infracțiuni. În acest scop se pot crea structuri naționale ( secții,
servicii etc .) în vederea cercetării profiturilor organizațiilor criminale și ges tionarea
bunurilor sechestrate. Amenințarea pe care o reprezintă crima organizată pentru economie

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
98
impune aplicarea progresivă a unor strategii preventive, destinate îndeosebi o crotirii
stabilității instituțiilor financiare, prin care să se realizeze:
– perfecționarea pregătirii în domeniile tehnic și juridic a personalului din poliție și
procuratură, în scopul unei mai bune înțelegeri a operațiunilor financiare (ingineriei
finan ciare);
– limitarea secretului bancar;
– întărirea rolului instituțiilor financiare în semnalarea operațiunilor bancare dubioase.
Cooperarea între sistemul bancar și cel penal trebuie extinsă și asupra sistemului
educațional, precum și în toate d omeniile de comunicare mediatică.
Înființarea de comitete legale de anchetă și supraveghere ar permite cuprinderea și
implicarea unei game largi de strategii și instituții aflate în mod tradițional în afara
domeniului justiției penale, în cadrul unei strategii globale de prevenire și combatere a
criminalității.
Instrumentele juridice de reglementare a contractelor publice pot proteja mai bine
activitățile comerciale legale împotriva tentativelor de infiltrare a organizațiilor criminale.
Integrarea strategiilor, metodelor și mecanismelor constituie o reacție pozitivă la pericolul
pe care-l reprezintă astăzi crima organizată transnațională.
Un răspuns amplu la toate cele de mai sus îl constituie Convenția Națiunilor Unite
împotriva crim inalității transnaționale organizate, deschisă spre semnare tuturor Statelor
de la 12 decembrie 2000, până la 12 decembrie 2002.

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
99

B I B L I O G R A F I E

I. Cãrṭ i , Tratate, Monografii :

1. Prof.univ.dr. Lucretia Dogaru CONFERINȚĂ INTERNAȚIONALĂ „Sud-estul
european între tentația eurasiatică și tendința pro -europeană” IMPLICAȚIILE
CRIMINALITĂȚII TRANSFRONTIERE ÎN ȚĂRILE DIN EUROPA DE EST 16
mai 2017 TÂRGU -MUREȘ
2. General (r) dr. Petru Albu , Crima Organizatã în perioada de tranzi ṭie- O amenin ṭare
majorã la adres a securitã ṭii interna ṭionale, Editura Ministerului Internelor și Reformei
Administrative – 2007
3. Ionel Tucmuruz , Crima organizată transfrontalieră. Factor de insecuritate pentru
națiun i, Ed. Universitară, București, 2011
4. Cristian Popescu, Florian Mateaș, Paul Matei , Investigarea criminalității
transfrontaliere, Ed. Ministerului Internelor și Reformei Administrative, București,
2007,
5. Costică Voicu, Petrică Mihail Marcoci , Criminalitatea corporatistă, Ed. Bibliotheca,
București, 2012
6. Jean Monnet , La criminalité organisée, Dalloz, Paris, 1996
7. Florin Daniel Cășuneanu, Criminalitatea organizată în legislațiile penale europene,
Ed. Universul Juridic, București, 2013,
8. Gheorghe Mocuța , Criminal itatea Organizată și Spălarea Banilor, Editura Noul
Orfeu, București, 2004,
9. Valerian Cioclei , Despre ambiguitatea conceptuală în materia criminalității
organizate, Volumul Lupta împotriva corupției și criminalității organizate, Ed.
Lumina Tripo, 2002,
10. Lege a nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate,
publicată în M.Of.al României din 28.02.2003, actualizată în 2017

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
100
11. Codul penal din 2009, publicat în M.Of. al României, intrat în vigoare la 01 februarie
2014, republicat în 2017
12. Codr uț Olaru , Particularitățile criminalității organizate în România, Ed. Hamangiu,
București, 2014
13. Valerian Cioclei , Despre ambiguitatea conceptuală în materia criminalității
organizate, Culegere „Proiectul Tempus Jep”, București, 2001
14. Cristian Popescu, Flori an Mateaș, Paul Matei , Investigarea criminalității
transfrontaliere, Ed. Ministerului Internelor și Reformei Administrative, București,
2007
15. Gheorghe Mihai, Vasile Popa , op. cit., 2000
16. Victor Ursa , Criminologie, Ed. Argonaut, Cluj -Napoca, 1996
17. Augustin Ungureanu, Prelegeri de criminologie, Ed. Cugetarea, Iași
Costică Voicu, Banii Murdari și Crima Organizată, Ed.Artprint, București, 1995
18. D Rodica M. Stănoiu, Emilian Stănișor, Constantin Sima, Aura Preda, Vasile
Teodorescu, Marea criminalitate în contextual globalizării, Ed. Universul Juridic,
București, 2013
19. Camil Tanasescu ,Despre agresivitatea terorismului op. cit., 2013
20. Georgiana Tudor, Mariana Constantinescu , Mandatul european de arestare, Ed.
Hamangiu, București, 2009
21. I.Oancea ,Probleme de Criminologie , Bucure ṣti ,Editura All -1994
22. N. Cristus , Traficul de persoane,proxenetismul,crima organizata,Practica judiciara
Editura Hamangiu -2006
23. R.M.Stanoiu, O.Brezeanu,T.Dianu , Tranzitia si criminalitatea ,Editura Oscar Print
Seria Criminologie , Bucuresti 1994
24. G.Mateut , Criminologie , Arad 1993
25. T. Amza , Criminologie, Tratat de teorie ṣi politicã criminologicã, Editura Lumina
Lex, Bucure ṣti 2002
26. Alexandru Boroi, Mirela Gorunescu, Mihaela Popescu – Dicționar de drept penal, Editura
All Beck, București, 2004;

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
101
27. Cristian Paul Matei, Amalia Nițu Tendințe ale fenomenului migraționist în contextul
aderării României la spațiul Schengen, Revista de investigare a criminalității, Vol. IV
– nr.2. –
28. Cristian Popescu – Lumea în mi șcare, aspecte juridice și manageriale privind
migrația, Editura ProUniversi taria, București, 2006;
29. Cristian Popescu, Florian Mateaș, Paul Matei – Investigarea criminalității
transfrontaliere, Editura Ministerului Internelor și Reformei Administrative, 200 7;
30. Dam ian Miclea – Combaterea crimei organizate, Vol. I, Editura Ministerului
Administrației și Internelor, 2004;
31. Daniel Aurel Bic – Teză de doctorat „Cooperarea judiciară și polițienească în spațiul
european”, 2010;
32. Dumitru Virgil Diaconu – Terorismul. Repere juridice și istorice, Editura All Beck,
București, 2004;
33. Emil Hedeșiu, Gheorghe Toma – Contracararea crimei organizate transfrontaliere, Editura
Universității Naționale de Apărare, București, 2005;
34. Florian Coman, Nicolae Purdă, Adrian Bărăscu, Radu Octavian Coman – Drept
internațional public, Ediția a II -a, Editura ProUniversalis, București, 2005;
35. Gheorghe Carp – Terorismul Internațional, Editura Ministerului Administrației și
Internelor, București , 2005
36. Gheorghe Nistoreanu, C. Păun – Criminologie, Ed. Didactică și Pedagogică, București,
1995;
37. G. Nistoreanu, C. Păun – Criminologie, Editura Europa Nova, București, 2000;
38. Gheorghe Pele, Ioan Hurdubaie – Interpolul și criminalitatea internațională, Editura
Ministerului de Interne, Biroul Național Interpol, București, 1983;
39. Giorgios I. Mantzaridis – Globalizare și universalitate. Himeră și adevăr, Editura
Bizantină, București, 2002;
40. Grigore Geamănu – Dreptul internațional penal și infracțiunile intern aționale, Editura
Academiei, București, 1977;
41. Ioan Hurdubaie – Instrumente ale cooperării internaționale în domeniul valorificăr ii
mijloacelor criminalistice de probațiune, Editura Era, București, 2006;
42. Ion Bodunescu – Flagelul terorismului internațional , Editura Militară, București, 1989;

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
102
43. I o n V. Ma x im – Terorismul, Editura Politică, București, 1989;
44. Ion Suceavă, Florian Coman – „Criminalitatea și organizațiile internaționale”, Ed.
ROMCARTEXIM, Bucureșt i, 1997;
45. Lucian Gabriel Pereș – Globalizarea în rapo rt cu libera circulație, Editura Sitech,
Craiova, 2009;
46. Lucian Gabriel Pereș – Politici și strategii în domeniul Schengen, Editura Sitech, Craiova,
2010;
47. Marțian I. Niciu – Drept internațional public, Editura Servosat, Arad, 1999;
48. Mihai David – Economia s ubterană și spălarea banilor, Editura Europolis, Constanța,
2008;
49. Mircea -Dănuț Chiriac -Crima organizată – factor de risc la adresa securității
naționale, Sesiunea de comunicări științifice, Provocări la adresa securității și strategiei
la în ceputul secolului XXI 2005, Editura Universității Naționale de Apărare București,
2005;
50. Nicolae Ghinea, Marian Secăreanu – „Contrabanda – formă de manifestare a criminalității
organizate” în Revista de investigare a criminalității, nr 3/2009;
51. Stan Stângaci u– Strategia com baterii terorismului și diversiunii, Editura MI, București,
1996;
52. Vicențiu -Virgilius Stanciu – Terorismul și crima organizată transfrontalieră, Editura
Ministerului Internelor și Reformei Administrative, 2008;
I. ACTE NORMATIVE :
Documente internaționale :
1. Declarația universală a drepturilor omului;
2. Convenția internațională privind drepturile civile și politice;
3. Convenția europeană a drepturilor omului;
4. Convenția O.N.U. împotriva criminalității transnaționale organizate;
5. Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate,
adoptată la New York pe 15 noiembrie 2000, ratificată de Parlamentul României prin Legea
nr. 565/2002;

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
103
6. Protocolul Națiunilor Unite împotriva contrabandei (introducerii ilegale) de
migranți pe căi terestre, pe apă și prin aer, ca anexă la Convenția Națiunilor Unite
împotriva crimei organizate transnaționale, 2000;
7. Raportul OIPC
8. Convenția pentru prevenirea și combat erea terorismului, Geneva 1937;
9. Convenția Europol;
10. Convenția O.N.U. din anul 1988 împotriva traficului i licit de narcotice și substanțe
halucinogene (ratificată de România prin Legea nr. 118/1992);
11. Convenția Națiunilor Unite privind combaterea traficului ilicit de stupefiante și
substanțe psihotrope (31.01.1998) ș i Acordul referitor la tr aficul ilicit pe mare
(31.01.19 95);
12. Convenția O.N.U. din anul 1999 privind suprimarea activităților de finanțare a
terorismului;
13. Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Co nsiliului din 26 octombrie
2005 privin d prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și
finanțării terorismului;
14. Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în
special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiu nilor Unite împotriva
criminalității transfrontaliere organizate;
15. Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane,
ratificată prin Legea nr. 300/2006;
16. Planul Uniunii Europene privind cele mai bune practici, standarde și proceduri pentru
combaterea și prevenirea traficului de ființe umane, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europe ne, la data de 9 decembrie 2005;
17. Convenția privind drepturile copilului, adoptată de Aduna rea Generală ONU la
data de 20 noiemb rie 1989, intrată în vigoare în 1990 și ratificată de România prin Legea
nr. 18/1990
18. Convenția SELEC, semnată de România la data de 9 decembrie 2009
-Decizia Consiliu lui 2009/371/JAI; -Europol
Legislație internă:
1. Constituția României

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
104
2. Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate,
publicată în M.Of.al României din 28.02.2003, actualizată în 2017
3. Codul penal din 2009, publicat în M.Of. al României, intrat în vigoare la 01
februarie 2014, republicat în 2017
4. Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane
5. Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea tra ficului și consumului ilicit
de droguri
6. Legea nr. 535/2004 din 25/11/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului
publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1161 din 08/12/2004; –
7. Legea nr. 39 din 21 ianuarie 2003 privind prevenirea și combaterea criminalității
organizate
Legea nr. 656/07.12.2002 pentru preveni rea și sancționarea spălării banilor
8. Legea nr. 296/07.06.2001 privind extrădarea
9. Legea nr. 218/23.04.2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române
10. Legea nr. 188/08.12.1999 privind Statutul funcționarilor publici
11. Legea nr. 360/06.06.2002 priv ind Statutul polițistului cu modificările și completările
ulterioare
12. Legea nr. 300/17.05.2002 privind regimul juridic al precursorilor folosiți la
fabricarea ilicită a drogurilor;
13. Legea nr. 81/26.02.2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 104/2001 privind organi zarea și
funcționarea Poliției de Frontieră Române
14. Legea nr. 45/1994 privind apărarea națională a României
15. Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc și al munițiilor
16. Legea nr. 295/2004 privind regi mul armelor de foc și al munițiilor
17. Legea nr. 30 1/28.06.2004 privind Codul penal al României
18. Legea nr. 565/2002 pentru ratificarea Convenției Națiunilor Unite împotriva
criminalității transnaționale organizate;
19. Legea nr. 420/22.11.2006, pentru ratificarea Convenției Consiliului Europei
privind spălarea descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și
finanțarea terorismului;

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
105
20. Legea nr. 46/1991 pentru aderarea României la Convenția privind statutul
refugiaților, precum și la Protocolul pr ivind statutul refugiaților. Legea nr.
508/2004 privind înființarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor
de Criminalitate Organizată și Terorism;
21. Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor precum și
pentru in stituirea unor măsuri de prevenire și combaterea finanțării actelor de
terorism;
22. Legea nr. 141/24.07.1997 privind Codul vamal al României;
23. Legea Nr.122/15.06.2011, privind regimul armelor, dispozitivelor militare și
munițiilor deținute de Ministerul Apărării Naționale și de forțele armate străine pe
teritoriul României;
24. Legea nr. 92 din 24 iulie 1996 privind organizarea și funcționarea Servi ciului de
Telecomunicații Speciale;
25. O.U.G. nr. 104/27.06.2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române;
26. O.U.G. nr. 105/27.06.2001 privind frontiera de stat a României;
27. O.G. nr. 175/1999 privi nd înființarea Agenției pentru Organizarea Centrului Regional
pentru Prevenirea și Combaterea Infracționalității Transfrontaliere (SECI);
28. O.G. nr. 175/1999 privind înființarea Agenției pentru Organizarea Centrului
Regional pentru Prevenirea și Combaterea Infracționalității Transfrontali ere
– O.U.G nr. 2001/15.11.2002 pentru crearea cadrului instituțional necesar în vederea
funcționării Centrului Regional al Inițiativei de Cooperare în sud -estul Europei pe ntru
Combaterea Criminalității Transfrontaliere
29. O .U .G. nr. 53/21 din aprilie 2008 și H.G. nr. 1599/2009 privind aprobarea Regulamentului de
organizare și funcționare a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării
Banilor
30. O.U.G. nr. 2001/15.11.2002 pentru crearea cadrului instituțional necesar în
vederea funcționări i Centrului regional al inițiativei de cooperare în sud -estul
Europei pe ntru combaterea criminalității transfrontaliere;
31. Hotărârea de Guvern nr. 943 din 27.09 2001, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 618
din 01.10 2001;

Criminalitatea organizatã transfrontalierã _______________________
106
32. Hotărârea nr. 425 din 1 2.05 2005 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr.
100/2004 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Externe,
publicată în Monitorul Oficial nr. 413 din 17. 05 2005;
33. H.G. nr. 1121/10.10.2002 privind aprobarea Regulament ului de aplicare a Legii nr. 300/2002
privind regimul juridic al precursorilor folosiți la fabricarea ilicită a drogurilor;
34. Hotărârea nr. 1.359/20.12.2000 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a
dispozițiilor Legii nr. 143/2000 privin d combaterea traficului și consumului ilicit de
droguri;
35. Regulamentul pentru legea nr. 678/2001 privind prevenirea, combaterea și
sancționarea traficului de ființe umane aprobat prin HG. Nr. 299/20035 și OUG nr.
79/2005 pentru modificarea și completarea legii nr. 678/2 001;
II. ALTE SURSE :
Surse on -line : http://abcnews.go.com; http://www.atf.gov; http://www.fbi.gov;
http://www.coe.int; www.capital.ro; http://www.europarl.europa.eu; http://www.interpol.int;
www.mai.gov.ro; www.politiadefrontiera.ro
www.politiaromana.ro; www.securitatenationala.ro; http://www.secicenter.org;
http://www.scj.r o; http://www.presseurop.eu/ro http://www.unodc.org;
http://ww w.washingtonpost.com. www.wikipedia.org/wiki; http://www.ziare.com; http://www.
zf.ro ;https://www.juridice.ro/504857/criminalitatea -organizata -abordari -doctrinare -si-
instrumente juridice internationale.html http://cogito.ucdc.ro/cogito/provocareaterorismulu isiac
riminalitatiicodrutajucan_ .pdfhttp://w ww.academia.edu/10872159/Referat_Criminalitatea_Tra
nsfrontaliera _http://www.editura.mai.gov.ro/documente/biblioteca/2007/CRIMA%20OR
GANIZATA/crima%20organizata.pdf