CRIMINALITATEA FEMININ Ă-DE LA ORIGINI LA DIMENSIUNI [620986]

2
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA DREPT
DEPARTAMENTUL DREPT PENAL

MALER NICOLETA

CRIMINALITATEA FEMININ Ă-DE LA ORIGINI LA DIMENSIUNI
CONTEMPORANE

Teză de licență

Șef Departament : __________
(semnătura)

Conducător științific: __________ Șavga Alina , doctor în drept, conferențiar universitar
(semnătura)

Autorul: __________
(semnătura)

Chișinău 2018

3
CUPRINS

Lista abrevierilor……… ………………………………………………………………………p.4
Introducere…… …………………………………………………………………………….…p.5
I Considerații generale cu privire la criminalitatea feminină
1.1 Noțiuni generale cu privire la criminalitat ea feminină………….. …………….. ……………….p.10
1.2 Istoricul apariției si dezvoltării criminalității feminine………… ………………………. ………p.17
1.3 Cauzalitatea și determinantele crim inalității feminine…………………………………. …….. ..p.23
1.4 Teorii criminologice privind persona litatea femeii -criminal……………………… ……p.28
1.5 Starea,structura și dinamica criminalității feminine în Republica Moldova…… ..……p.41

II Prevenirea și combaterea criminalității feminine
2.1Strategii și programe de prevenire /combatere a c riminalității feminine la nivel
național …………… …………………………………………………………………………………………………… ………48
2.2 Metodele de reeducare și integrare în societate a femeii postcriminale … …………… …….54

.
Concluzii și recomandări……………………………………………………………………………………………p. 59
Bibliografie………………………………………………………………………………………………….. ……………p. 61
Anexe………………………………………………………………………………………………………… ………………p. 64

4
Lista abrevierilor
URSS – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
RM- Republica Moldova
ONU -Organizația Națiunilor Unite
SUA -Statele Unite ale Americii
R.F- Republică Federală
CP-Cod Penal
CE-Consiliul Europei
etc.- et caetera (limba latină)
fig.-figura
alin.-alineat
art.-articol
pct.-punctul
nr.-numărul
ex.-exemplu

5
Introducere
"O femeie liniștită ascunde o alta, plină de ambiții, de pasiuni sau de provocări. Și nu
dintre cele mai neînsemnate, ci dimpotrivă, din categoria celor care o pot situa în afara legii."
Traian Tandin

Statutul femeii a variat considerabil de la o etapă de dezvoltare socială la alta. Femeile au avut,
încă din anti chitate, o poziție și funcții sociale subordonate . Cu trecerea timpului clasa feminină s –
a impus considerabil in toate domeniile sociale, astăzi ajungând să reprezinte un pilon puternic al
comunității. Astfel aceasta a devenit un subiect distinct și în lumea criminal ă. Se spune ca
infracțiunile comise de femei reprezintă un indicator al rolului deținut de acestea în societate. Din
această perspectivă, ele aproape că se pot considera egale bărbaților întrucât, implicarea lor în
săvîrșirea infracțiubilor nu mai este deloc una marginală
Teza de licență pe care o voi prezenta în continuare conține o analiză detailată a dezv oltării
criminalității feminine , la fel și a factorilor de bază ce contribuie la apariția acesteia ,teoriile
abordate in doctrina criminologică și dinamica criminalității la nivel național .
În susținerea ideii că scopul fiecarei lucrări științifice este de a gasi soluții practice de înlăturarea
obstacolelor și neajunsurilor legislației, sau doar a interpretării acesteia, voi pune accent atît pe
doctrina existentă la acest capitol, cît și practica care s -a statuat pe parcursu l unui anumit interval
de timp.
Actualitatea și importanța temei investigate: Actualitatea temei se datoreaza schimbărilor sociale
semnificative ce au avut loc pe parcursul ultimilor decenii . Puține lucruri au mai rămas ca în trecut
,multe dintre ele suferind o mare transformare din toate punctele de vedere. Unul dintre aceste
lucruri, este statutul femeii în societate .Statistica criminologică demonstrează că femeia deja nu
mai este ființa slabă și incapabilă din timpurile vechi , numărul de inf racțiuni săvirșite de femei
ajungînd la cote maxime .Femeile au devenit mult mai dure și imprevizibile ele au ajuns să
săvirșeasca infracțiuni considerate caracteristice bărbaților , cum ar fi traficul de droguri
,infracțiuni economice ,omoruri cu deosibită cruzime etc. In secolele trecute femeia criminală nu
constituia o problemă socială ci mai mult o ex cepție de la regula generală.Astfel nu se considera a
fi necesară o cer cetare distinctă a criminalității feminine în coraport cu criminalitatea
masculină. Studierea criminalității feminine necesită o abordare diferită ținînduse cont de starea
psihică,ideologie ,aptitudini si concepții de viață diferite a femeii criminale.
În Republica Moldova femeile din cele mai vechi timpuri au dus o viață grea jucînd un rol
secundar în viața socială .În perioada cînd Republica Moldova era stat membru al URSS -ului
femeilor li se garantau drepturi egale cu cele ale ba rbaților doar la nive l teoretic , realitatea fiind

6
total diferită .Ca urmare , pentru a putea să -și întrețină copii ș i familia ,femeile recurgeau la metode
diferite inclusiv și ilegale .O anumită statistica referitoare la aceasta problemă s -a facut doar dupa
anii 1990 insă cea din urmă nu a constituit un imbold spre cercetarea doctrinară a fenomenului
criminalității feminine.Ținînd cont de faptul că femeia estea cea care dă viață noii generații și
formează viitorul țării consider că cercetarea femeii criminale la un nivel mai a profundat este
extrem de actuală , acest procedeu are o importanță esențială pentru dezvoltarea ulterioară a
Republicii Moldova .
Scopul și obiectivele tezei de licență
Scopul tezei date constă în fundamentarea unei noțiuni de natură criminologică a personalității
femeii criminale din perspectiva unor tipologii pentru efectuarea unei caracterizări a tuturor
aspectelor ei prin cunoașterea totalității însușirilor sociale, a trăsăturilor individuale ale femeilor
criminali și rolul acestora în elaborarea măsurilor de prevenire a infracțiunilor săvîrșite de femei.
Am incercat in teza să ofer o viziune de ansamblu asupra criminalității feminine în sectoarele sale
cele mai sensibile cu o retrasare a rolului justiției în combaterea ei, punând în evidență princ ipalele
incriminări în materie, dar și mijloacele moderne de probațiune. Elaborând -o, am încercat o
întrepătrundere între dreptul național și cel internațional, între legislația Republicii Moldova și
cea a altor state democratice, o situare în plan econom ic și social, evidențiind strategiile naționale
și internaționale de prevenire și combatere.
În scopul luptei contra criminalității feminie, convențiile internaționale se multiplică, iar
legislațiile naționale se dotează cu un arsenal de incriminări și proceduri. Criminalitatea feminină
este un fenomen antisocial grav care atrage aten ția opiniei publice, Republica M oldova
implicându -se în mod activ doar în ultimii ani în lupta împotriva acestui val de infracțiuni.
Schimbările economice și sociale au per mis femeilor criminale să devină din ce în ce mai active
pe arena internațională.
Întru realizarea scopului enunțat am purces la abordarea și rezolvarea următoarelor sarcini și
obiective, care de altfel au fost expuse și în conținutul lucrării:
1. Fundament area unei noțiuni generale a personalității femeii criminale din perspectiva unor
tipologii pentru efectuarea unei caracterizări a tuturor aspectelor ei .
2. Caracterizarea celor mai răspîndite infracțiuni săvîrșite de către femei atît la nivel național
cît și pe arena internațională.
3. Delimitarea caracteristiclor definitorii ale crimelor săvîrșite de mei în coraport cu crimele
săvîrșite de bărbați.
4. Cercetarea criminalității feminine de la originile apariției acesteia .
5. Determinarea cauzelor ce au contribuit la apariția și dezvoltarea criminalității feminine .

7
6. Investigarea structurii personalității femeii criminale reieșind din abordările
criminologice .
7. Cercetarea a numeroase particularități importante ca starea,structura și dinamica crimi –
nalității feminine în Republica Moldova
8. Analiza strategiilor de prevenire și combatere a criminalității feminine la fel și realizarea
unor strategii proprii cu privire la diminuarea creșterii numărului de infracțiuni săvîrșite
de femei.
9. Analiza comparativă între dreptul naționa l și cel internațional, între legislația Republicii
Moldova și cea a altor state democratice, o situare în plan economic și social a crimi –
nalității feminine.
10. Estimarea importanței aplicative a metodelor de reeducare și integrare ăn cadrul societății
a femeilor postcriminale.
Structura lucrării este realizată în corespundere cu scopurile și obiectivele propuse și ordinea de
realizare a cercetării științifice . Conținutul tezei este alcătuit din: introducere, cuprins, două
capitole, care constituie conținu tul de bază al lucrării, concluzii, recomandări, bibliografie și
anexe.
În introducere este specificat actualitatea temei, importanța teoretică și practică a acesteia, precum
și scopul, obiectivele propuse spre realizare în cadrul acestei teze de licență.I ntroducerea ține să
informeze cititorul despre conținutul lucrării și metodica abordată de autor la efectuarea acesteia.
Capitolul I “Considerații generale cu privire la criminalitatea feminină” este alcătuit din cinci
subpuncte . Primul subpunct cuprinde o descriere a însuși noțiunii de criminalitate la general și a
criminalității feminine în particular,anumite caractere definitorii a criminalității femini ne în
coraport cu cea masculină , examinarea infracțiunilor săvî rșite în special de către femei . Ulteri or în
subpunctul doi m -am axat pe evidențierea originii de provenire a femeilor criminale și lanțul
dezvoltării acestui fenomen pe parcursul secolelor, în diferite circumstante socilae, politice și
cultural. Ulterior am determinat teoriile criminologice ex istente cu privire la personalitatea femeii
criminale , teorii care ne ajută la analiza femei i criminale ca individ în parte , întelegerea principiilor
și modului de gîndire a acestora . La finele Capitolului I am analizat statistica existent la moment
despre nivelul de creș tere a criminalității feminine , starea lucrurilor la momentul actual și
posibilitatea diminuării acestora.
Capitolul II intitulat , Prevenirea și combaterea criminalității feminine” are două subpuncte cu
referire la strategiile implimentate în Republica Moldova ce au ca scop diminuarea criminalității
feminine și reeducarea femeilor criminale și postcriminale pentru ca acestea ulterior să se poată

8
reintegra în societate. Acesta se finalizează cu o conluzie de concretizare si generalizare a celor
menționate în conținutul întregului capitol.
Cercetarea respective se finalizează cu concluzii aferente întregului conținut, care au drept scop
atenționarea asupra celor mai esențiale momente cuprinse de aceasta lucrare.
Cercetare problemei abordate în lucrare se bazează pe studierea materialului doctrinar – teoretic
și normativ – legislativ.
Metodele aplicate. Dezvaluirea conținutului temei în principal se reazlizează prin utilizarea
următoarelor meto de
➢ Metoda logică, a contribuit la o formare rațională a lucrării, stabilirea legăturii între noțiuni,
capitole, coerența momentelor expuse precum formularea ideilor și concluziilor.
➢ Metoda comparativă, a facilitat scoaterea în evidentă a diferențelor dintre legislația
națională și cea internațională cu privire la criminalitatea feminine și compararea
strategiilor de prevenire și combatere al acestui fenomen.La fel metoda comparativă a
contribuit la compararea opiniilor doctrinarilor cu privire la temat ica abordată.
➢ Metoda sistemică, a ajutăt la o buna conlucrare în vederea constituirii unui tot -întreg prin
utilizarea tutur or metodelor de cercetare dispon ibile.
Semnificația și valoarea lucrării.
Reeșind din specificul perioadei în care trăim, dinamicitat ea acesteia și necesitatea de a face față
schimbărilor, concluzionăm ca acumularea cunoștințelor mult mai vaste cu privire la criminalitatea
feminină în general și personalitatea femeilor -criminale în particular este una extreme de
necesară.Ținînd cont de faptul că pînă în prezent acest fenomen a fost cercetat foarte puțin apare
necesitatea de elaborare a bazelor științifice și practice de influență asupra criminalității
feminine,elaborării mecanismului de preîntîmpinare și control social asupra ei.
Lucrare a are o valoare at ît teoretică, cît și practică, deoarece în cadrul acesteia au fost cercetate
concepții doctrinare, au fost analizate opiniile diverșilor autori, de asemenea s -a pus accent și pe
cadrul legislativ, iar concluziile care pot fi deduse din ea pot fi utilizate:
➢ În procesul de instruire a viitorilor juriști cît și persoanelor care nu au tangență cu
jurisprudența dar care dorecs să cunoască mai multe despre criminalitatea feminină ;
➢ În operarea viitoarelor strategii în vederea prevenirii și combaterii criminalității feminine
la nivel național ;
➢ În realizarea noilor concepții și teorii criminologice cu referire la femeia -criminal
➢ În popularizarea cunoștințelor juridice la tema respectiv abordată;
Gradul de investigare a temei. Tema respectivă a fost studiată aprofundat de mai mulți autori,
atît basarabeni cît și de peste Prut. Autorii cu cea mai fermă și argumentată poziție sunt: Igor

9
Zaporojan, Igor A. Ciobanu , Octavian Bejan, Ana Balan , Iancu Tanasescu,Camil Tanasescu,Gabriel
Tanasescu , precum și alți autori ca sunt menționați în lista cu bibliografie.
Baza normativă a lucrării este alcătuită din următoarele legi: Constituția Republicii Moldova din
29 iulie 1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1 din 12.08.1994 , Codul Pe nal al
Republicii Moldova din 24.03.1961 Data intrarii in vigoare : 24.04.1961, Codul Penal al
Republicii Moldova din 18.04.2002 Publicat : 14.04.2009 în Monitorul Oficial Nr. 72 -74 art Nr
: 195 , Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova din 14.03.2003 Publicat : 07.06.2003 în
Monitorul Oficial Nr. 104 -110 art Nr : 447 ș.a.
Drept suport de analiză au servit și publicațiile periodice din domeniu precum: “ Revista
Națională de Drept ”,Materiale ale conferințelor științifice ș.a.
Cuvinte cheie : În teza respective sunt utilizate noțiuni variate care denotă specificul temei
abordate. Astfel cele mai des întilnite și analizate noțiuni sunt: criminalitate feminină, crimă,
femeie, infracțiune, teorie.

10
I. CONSIDERA ȚII GENERALE CU PRIVIRE LA CRIMINALITATEA FEMININĂ
1.1 Noțiuni generale cu privire la criminalitatea feminină
Pentru a putea analiza fenomenul criminalității feminine aș vrea să mă refer mai întâi la
trăsăturile și dimensiunile fenomenului de criminalitate ,crimă și criminal. Realitatea practică
precum și studiul literaturii de specialitate relevă faptul că astfel de concepte ca criminalitate
,crimă,criminal preocupă tot mai intens nu numai specialiștii în domeniu ci și factorii politici
,guvernamentali ,opi nia publică în general pe plan intern ,regional și internațional. Este cert faptul,
că criminalitatea întotdeauna a fost și continuă să fie cel mai periculos fenomen din societate. Din
aceste considerente, ea rămîne a fi una dintre cele mai importante probleme atît în domeniul
investigațiilor criminologice, cît și a alt or științe social -juridice.
Noțiunea de „criminalitate" se folosește mai des în cazurile, cînd este vorba despre o pluralitate de
infracțiuni, o totalitate statistică a lor. Conceptul de criminalitate e ste un concept
multidimensional , astfel acesta cunoașt e abordari diverse în literatura de specialitate , unii autori
definesc criminalitatea ca un fenomen social și, la fel cu alte fenomene sociale (fenomenul
demografic, fenomenul economic), ea este alcătuită dintr -o serie de fapte, care sunt crimele, fapte
care au loc în societate.
Criminologii francezi R. Vouin și J.leute defines c fenomenul criminalității ca fiind ansamblul
de infracțiuni penale de toate felurile comise într -o anumită socie tate și într -o perioadă de timp .1
Autorii ruși se referă mai mult la caracterul dezvoltării istorice al criminalității definind -o ca un
fenomen c aracteristic pentru orice formațiune social -economică fiind determinată atît de cause
generale cît și de cause și condiții concrete istorice ,eco nomice,sociale,cultural și politice .2
La finele anilor '60, N. Kuznețova definea criminalitatea ca un fenomen social cu caracter de masă,
variabil din punct de vedere istoric, fenomen, care are un caracter juridico -penal și de clasă, fiind
constituit dint r-o totalitate de infracțiuni, comise în societatea respectivă, într -o perioadă de timp
determinată. în literatura de specialitate se menționa, de asemenea, și faptul că criminalitatea apare
nu numai sub forma multiplelor infracțiuni, dar și a per soanelor care le comit. Nu în za dar, evidența
criminalității este înfăptuită după faptele infracționale și persoanele ce le -au săvîrșit.3
Academicianul rus V. Kudreavțev a expus ideea, precum că criminalitatea include în sine întreaga
totalitatea de infracțiuni com ise și consecințele social -periculoase survenite.4
Așadar, criminalitatea reprezintă un fenomen social -juridic negativ cu caracter de masă, variabil
din punct de vedere istoric, care este constituit din totalitatea infracțiunilor comise pe un anumit

1 Vouin R., Leute J., Droit penal et criminologie, P.U.F., Paris, 1965, p.45.
2 Kaрпец И.И., Преступность: иллюзии и реальность, Москва, Российское право, 1992, p.7-9
3 Кузнецова Н., “Криминология”, Москва, 2004, стр. 263
4 Кудрявцев В.Н. Причины правонаруш ений. Москва : Наука , 1976. 286 c.

11
terito riu, într -o perioadă determinată de timp, ce se caracterizează prin indicatori cantitativi
(nivelul, dinamica) și calitativi (structura, caracterul).
Deși criminalitatea este concepută în mod diferit, majoritatea definițiilor conțin un șir de
trăsături comune (socialul, variabilitatea, caracterul de masă, totalitatea faptelor infracționale etc)
Criminalitatea este un fenomen social. O dată ce criminalitatea există și se dezvoltă în societate,
rezultă că ea este și un produs al acesteia. însăși criminali tatea nu este condiționată de natura
biologică a omului, cu toate că aceasta poate manifesta o influență criminogenă determinată în
geneza comportamentului infracțional, dar de natura și conținutul relațiilor și contradicțiilor
sociale. Fiind un produs per iculos al societății criminalitatea îi cauzează prejudicii considerabile.
Din aceste motive, lupta cu acest fenomen necesită în cea mai mare măsură elaborarea și aplicarea
măsurilor sociale, care dau rezultate evidente în ceea ce privește controlul asupra lui.
Proveniența socială a criminalității se adeverește reieșind din cercetările realizate în diferite țări
ale lumii. Rezoluțiile, principiile călăuzitoare, analizele și alte materiale ale congreselor ONU,
orientate asupra explicării, prevenirii și contro lului asupra fenomenului criminal, reies din natura
socială a criminalității.
Criminalitatea este nu numai un fenomen social dar și juridic.Caracterul juridic al fenomenului
criminal derivă din străvechiul principiu „Nulum crimen sine lege" (nu există i nfracțiune fără
lege), care este fixat în majaritatea sistemelor de drept ale lumii, inclusiv în Constituția Republicii
Moldova (art. 22)5 și Codul penal al Republicii Moldova (art.3)6. Numai incriminarea formelor
periculoase de comportamente în legislația penală ne permite de a le declara infracțiuni, totalitatea
cărora constituie un fenomen juridico -penal.
Dacă ne referim la aspectul juridico -penal atunci criminalitatea desemnează ansamblul
comportamentelor umane considerate infracțiuni, incriminate și sancționate ca atare, în anumite
condiții, în cadrul unui sistem (subsistem de drept) determinat, cunoscut istoric.7
În lucrarea „Elemente de sociologie juridică” – 2000 (p.174)8, Dan Banciu descrie trăsăturile
specifice criminalității și anume :
a) Crimina litatea este un fenomen social, obiectiv și material, dar în același timp antisocial și
deosebit de periculos, atât prin consecințele negative și distructive ce privesc ordinea socială și
normativă, integritatea și siguranța indivizilor și grupurilor socia le, cât și prin reacția socială ce o
provoacă și prin sancțiunile represiv – coercitive adoptate.

5 Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1 din
12.08.1994
6 Codul Penal al Republicii Moldova din 18.04.2002 Publicat : 14.04.2009 în Monitorul Oficial Nr. 72 -74 art Nr :
195
7 Bejan Octavian . Dicționar de Criminologie . Chișinău 2009
8 Banciu, D., Elemente de sociologie juridică, Ed. Lumina Lex, București, 200 0, p. 179.

12
b) Criminalitatea include acele acte și fapte care violând regulile de drept cu caracter penal impun
adoptarea unor sancțiuni organizate, de cele mai multe o ri represive, care sunt aplicate prin
intermediul agenților specializați ai controlului social (poliție, justiție, tribunale).
c) Criminalitatea include ansamblul actelor antisociale care intră în conflict cu legea penală, acte
comise de diverși indivizi într-o anumită perioadă de timp și într -o anumită societate; întrucât
trăsăturile generale și specifice ale delictelor și crimelor sunt definite și sancționate de legislația
penală, există diferențe de la un sistem juridic la altul, ce țin de natura sistem ului politic, de
tradițiile istorice și culturale, de moravurile și spiritualitatea fiecărei societăți.
d) Criminalitatea este un fenomen multidimensional și multicultural, incluzând aspecte și
dimensiuni de natură statistică, juridică, sociologică, psihol ogică și psihiatrică și fiind generată de
cauze și condiții obiective și subiective, generale și particulare, sociale și individuale, ceea ce
conduce la analiza și explicarea lui din diverse perspective teoretice și practice (criminologică,
penală, sociolo gică, psihologică, medico -legală, etc.).9
Crima este văzută în unanimitate ca o boală socială, ca o stare patologică imposibil de remediat,
deoarece ea face parte din normalitatea unei societăți, indiferent de timp și spațiu. Ca și faptă a
omului, infracț iunea se produce în societate și se răsfrânge negativ asupra ei, fiind, ca geneză, un
fenomen social. Datorită efectului său negativ la nivelul ansamblului raporturilor sociale, ca
urmare a atitudinii și comportamentului infractorului față de valorile, res pectiv regulile sociale
stabilite de o societate dată pentru apărarea acestora, infracțiunea reprezintă un fenomen antisocial,
acesta fiind, de altfel esența infracțiunii.
În fiecare stat modern se ține o evidență strictă a criminalității, pe perioade de t imp, pe localități,
pe țară, încît în felul acesta criminalitatea devine un fenomen cunoscut cantitativ, cu o anumită
identitate și vizibil în manifestările și în consecințele sociale și individuale pe care le produce.
Criminalitatea provoacă zilnic pagube enorme de ordin fizic, material și moral, fapt ce
demonstrează caracterul ei negativ.
Criminalitatea reprezintă un fenomen cu caracter de masă. Conform unor date estimate,
criminalitatea mondială atinge cifra de circa 400 -500 mln. în timp de un an. în Mol dova se
înregistrează anual aproximativ 40000 infracțiuni. însă indicatorii criminalității reale sînt de 4 -5
ori mai înalți, decît cei înregistrați.10
Criminalul este un concept criminologic complex, care cuprinde noțiunea psiho -socială și
noțiunea juridi co-penală a infractorului . Din punct de vedere juridic, criminalul este persoana care
a comis cu vinovăție una sau mai multe infracțiuni prevăzute de legea penală. Criminalul era

9 Banciu, D., Elemente de sociologie juridică, Ed. Lumina Lex, București, 2000, p. 181
10http://statbank.statistica.md/pxweb/pxweb/ro/30%20Statistica%20sociala/30%20Statistica%20sociala__12%20JU
S__JUS010/JUS010100.px/?rxid=9a62a0d7 -86c4 -45da -b7e4 -fecc26003802

13
singurul obiect de studiu la începuturile Criminologiei, când aceasta era cun oscută sub numele de
"antropologie criminală"(in perioada de după cel de -al doilea război mondial, în SUA.
răspândindu -se ulterior în țările anglo -saxone, în țările scandinave, ulterior în fosta R.F. Germania
și Elveția.) 11. În literatura de specialitate, opiniile asupra personalității sînt foarte diferite . După
Amza, criminalul este acea persoană care a comis o infracțiune cu vinovăție sau care a participat
ca autor, complice sau instigator. Oancea arată că infractorul în se ns criminologic, este persoana
care a săvîrșit o crimă, o faptă penală pentru care, persoanei respective i se aplică o pedeapsă.
Contribuții importante la studierea personalității infractorului și -au adus și criminologii din
Republica Moldova, ca de exempl u: Constantin Florea, Valeriu Bujor, Gheorghe Gladkii. Astfel,
după Gladkii, personalitatea infractorului poartă în sine cauzele săvîrșirii infracțiunii, fiind veriga
principală a întregului mecanism al comportamentului criminal, iar acele particularități ale ei care
generează un astfel de comportament trebuie să formeze obiectul nemijlocit al profilaxiei.12
Dintre coordonatele biologice ale persoanlității infractorului, evidențiem vîrsta și sexul
infractorului. Sexul reprezintă ansamblul trăsăturilor morfol ogice și sociale, prin care criminalii se
impart în bărbați și femei.
Ținînd cont de cele evidențiate mai sus putem distinge doua forme ale criminalității cea feminină
și cea masculină.
Criminalitatea feminină reprezintă ansamblul de infracțiuni pena le de toate felurile comise într –
o anumită societate și într -o perioadă de timp subiect al infracțiunii fiind femeile.13
Clasificarea formelor criminalității femenine:
1. Criminalitatea femenină simplă – care include infracțiunile săvîrșite de femei izolat, sau
constituite în grupuri mici și spontane.
2. Criminalitatea femenină organizată, ce cuprinde infracțiunile comise de grupuri de femei
infractoare, caracterizate prin organizare temeinică și un număr relativ mare de persoane, ceea ce
releva periculozitate socială sporită și reclamă luarea unor măsuri adecvate de prevenire și
combatere. Criminalitatea femenină este desigur desigur, un fenomen mai puțin răspîndit, dar
totuși se întîlnește ,c u atît mai mult că a mai apărut și criminalitatea transnațională ,datorită
extinderii criminalității la nivel global.
Din punct de vedere al aprecierii calitative a criminalități distingem:
1) criminalitatea femenină neprofesionistă (ocazională) ;

11 https://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/criminalitatea -122310.html
12 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri -universitare/criminologie/personalitatea -infractorului/
13 Oxana Rotari . Criminologia . Chișinău 2011

14
2) crimin alitatea femenină profesionistă, care și -a făcut din săvîrșirea infracțiunilor un mod de
existență și prezintă un grad ridicat de profesionalism actionînd fie izolat, fie în grupe, bande sau
asociații organizate.
După valorile sociale periclitate crimina litatea femenină poate fi clasificată conform
sistematizării în Codul penal al RM.
Formele criminalității femenine după făptuitor:
1) copilărie (0 -12)
2) adolescență (12 -22)
3) tinerețea (22 -35)
4) vîrsta adultă (35 -60)
5) vîrsta a treia ( 60 -65)
Copi lăria și o bună parte a adolescenței în criminologie este definite ca criminalitatea minorelor.
Această formă este o parte componentă a delicvenței juvenile.
Formele criminalității femenine după gravitate în practica criminologiei se clasifică în14:
1) criminalitatea femenină gravă;
2) criminalitatea femenină de gravitate mijlocie;
3) criminalitatea femenină ușoară.
In practica criminologieii un rol deosebit se atribuie cercetării Irmelor criminalității după gradul
de cunoaștere, descoperire, înregistrar e, verificare și soluționare juridică:
1. Criminalitatea femenină sesizată – totalitatea crimelor (fracțiunilor) săvîrșite sau pretins
săvîrșite, care sînt crime sau apar și crime și care au ajuns la cunoștința sau au fost înregistrate la
țanele de urmărir e penala;
2. Criminalitatea femenină descoperita – totalitatea crimelor în care autoarele sînt descoperite și
cunoscute (ori bănuite că sînt pare adevărate);
3. Criminalitatea femenină deferita de justiție – totalitatea crimelor transmise pentru soluționar e în
instanța de judecata;
4. Criminalitatea femenină judecată – totalitatea crimelor care au fost examinate de instanță și
aceasta a pronunțat o hotărîre penala finitivă;
5. Criminalitatea femenină neagră sau ocultă – totalitatea crimelor neînregistrate ș i, deci,
nedescoperite și nejudecate. Acestea sunt crimele care n -au ajuns la cunoștința organelor și
autorităților competente.

14 Oxana Rotari . Criminologia . Chișinău 2011

15
Comportamentul criminal al femeilor diferă de comportamentul criminal al bărbaților ca urmare
a sistemului de cauze care au stat la baza săvârșirii crimei, prin metodele și armele cu care a fost
comisă (de exemplu, în momentul comiterii unei crime, pe lângă seducție, farmec, joc art istic,
femeile tot mai des ape lează la diferite metode tehnice, folosind arme de foc și arme reci, utilizează
substanțe toxice), prin caracterul și proporțiile crimelor săvârșite, alegerea victimei și alte
elemente. Aceste particularități sunt asociate cu locul istoric fixat al femeii în sis temul relațiilor
sociale, rolu rile și funcțiile ei social e, cu specificitatea ei biofiziolo gică și psihologică. Astfel,
concomitent cu schimbările condițiilor sociale, economice, politice, se schimbă și orientarea spre
alte roluri și statusuri ale femeii, stilul lor de viață, caracterul comportamentului criminal și
metodele de comitere a infracțiunilor .
Între bărbat și femeie există diferențe de ordin anatomic, fiziologic, psihologic, intelectual și
moral, determinate de sex, care are o influență aparte asupra criminalității, prin urmare, nu trebuie
neglijat. Car acterele anatomice, fiziologice, psihologice, intelectuale mai conturate ale bărbatului
îl fac pe acesta superior femeii. Această superioritate îi asigură bărbatului și superioritate socială
și juridică. Sexul mai tare, în mod arbitrar, tiranic, impune fem eii umilința inegalității și a
subordonării. Astfel, criminalitatea feminină se manifestă și în funcție de opresiunea socială pe
care bărbatul o exercită asupra femeii.
Unii cercetători consideră că la baza acestor diferențe de ordin anatomic, fiziologic ș i psihologic
dintre sexe, stă tratamentul lor. Bărbatul și -a creat și menținut o situație superioară, de dominație
în timp ce femeia este condusă de instincte proprii, fiind supusă hazardului, capriciului. Alți
cercetători consideră că deosebirile dintre s exe sunt numai cantitative și pot fi înlăturate prin
instruirea femeii .
Finat considera că omul primitiv nu putea stima de cît oamenii mai puternici ca el și -i dispreț uia pe
cei mai slabi, printre care includea ș i femeia. Pe de alta parte, î n culturi le vechi, punctul central
era bă rbatul; venerarea sau di vinizarea era rezervata numai bărbaților. În mîna bărbaț ilor se
centraliza puterea materiala si spiri tuala. Situataia s -a ameliorat într -un mod gradat însă , pe măsura
creșterii nivelului de civilizaț ie, de evoluț ie.
Finat, un devotat partizan al feminismului, susține că femeia nu este inferioară bă rbatului .
Atîtea femei celebre stra ălucesc in literatura, arta, științ a: geniul si inteligența nu țin de sex. Femeia
este atît inferioară cî t si superi oară bă rbatului. Daca intr -un domeniu ii lipsesc calitatile considerate
superioare,ea ii este superioara in alte domenii.15

15 Ioan Al. Iacobuta Criminologie seria JUS Editura Junimea Iasi 2002
pag.216 -217

16
Femeia criminal, conform lui Lombroso16, este diferită de barbatul criminal:“Am văzut de
asemenea că femeile au multe lucruri în comun cu copii, că simțul lor moral e diferit; sunt
răzbunătoare, geloase, cu înclinație spre o răzbunare de o cruzime aparte (.…). Când o activitate
morbidă a centrelor psihice intensifică calitățile rele dintr -o femeie (.…), este clar ca trăsăturile
semi criminale ale unei femei normale o pot transforma într -o femeie criminală mai teribilă decât
orice bărbat. Femeia criminală este consecvent un monstru. Cealaltă parte a ei este ținută în limitele
virtuților, din cauze diferite, precum maternitatea, credinț a, slăbiciunile, și când aceste influențe
contrare dau greș și o femeie comite o crimă, putem concluziona că răutățile dintr -o femeie trebuie
să fi fost enorme până când să triumfe asupra atât de multor obstacole”.
Este necesara armonia intre sexe bazata pe egalitate, dar egalitatea nu va conduce
nercesarmente la o identitate intre barbat si femeie. Femeia nu poate inceta sa fie femeie. Legile
pot face femeia egala cu barbatului, dar nu ii vor putea face ide ntici niciodata. Aici este izvorul
neintelegilor dintre cei care admit principiul celor doua sexe si partizanii pretinsei lor identitati.
Acestia din urma, sustine Finat, injosesc si degradeaza femeia, tagaduindu -i personalitatea.
Principiul esential este acela ca femeia este egala cu barbatul, caci nimic nu autorizeaza
ierarhizarea lor din punct de vedere intelectual, moral sau fiziologic. Nu sunt conditii organice
implacabile, care ar impune femeii o inteligenta mai slaba sau barbatului o contitutie mai r obusta.
17
O alta opinie asupra problemei feminine apartine Mariei C.Butureanu, si este prezentata in
lucrarea sa Femeia (Bucuresti 1921). Ea sustine că femeia trebuie sa aibe o profesie productiva,
singura in masura de a -i asigura adevarata libe rtate si a -i egala personalitatea cu aceea a bă rbatului.
Astfel, femeia nu va mai fi silită să se căsă toresca cu oricine.
Gina Lombroso, in prefata lucrarii sale L’ame de la femme (Paris 1924) ,sustine ca intentia sa este
de a combate tendinta moderna de m asculinizare a femeii, tendinta care va priva societatea de un
ajutor serios, daca nu va da femeii fericirea la care spera. Autoare doreste sa demonstreze femeilor
ca jugul de care vor sa se elibereze reprezinta asipiratia lor universala si comuna tuturor femeilor
care stiu sa iubeasca,sa se daruie.18
Intrînd î n miezul problemei, Gina Lombroso sustine ca, in afara de diferenț ele fizice si
psihologi ce dintre cele doua sexe, există o altă diferență , care le domină , in mod aproape absolut,
pe toate celelalte. Aceasta consta in faptul că femeia este altruistă , sau, mai exact spus,

16 http://www.scoalarosu.ro/RO –
FILES/Info_pub/revista_pdf/14/Cesare%20Lombroso%20Biologie%20si%20criminologie.pdf
17 Aurora Liiceanu, Doina Ștefana Saucan, Mihai Ioan Micle . Violența domestică și criminalitatea feminină .
Institutul Național de Criminologie București 2004
18 Ioan Al. Iacobuta Criminologie seria JUS Editura Junimea Iasi 2002
pag.216 -217

17
alterocentristă, în sensul că ea așează in centrul dorintelor si ambitiilor sale nu pe sine insasi, ci o
alta persoana. Spre deosebire de femeie, barbatul este egoist sau eg ocentrist, in sensul ca tinde sa
faca din sine,din interesul sau, din dorintele si ocupatiile sale centrul universului sau.
Cert este că toate aceste diferențe dintre sexe încearcă să explice inferioritatea criminalității
feminine, bazându -se pe indici psi hologici și biologici mai mult. Însă, aceste date sunt
relative,întrucat fiecare fenomen diferă de la caz la caz, și operând cu elemente noi, este imposibilă
evaluarea precisă a criminalității feminine. Se poate deduce, de exemplu, că în viitor, prin egala rea
situației sociale, juridice, economice a sexelor, devine posibilă și egalitatea în ceea ce privește
proporția criminalității sexelor.19
Criminalitatea feminină se diferențiază esențialmente de cea masculină prin indici calitativi ,sociali
etc.Activismul criminal al femeilor este mai pronunțat în anumite domenii a vieții sociale și anume
mediul de trai și locul de muncă.
Mediul de trai provoacă femeile să săvîrșească infracțiuni prin circumstanțe negative legate de
relații rele cu rudele ,vecinii si însuși membrii familiei.În aceste condiții femeile sunt influențate
sa comită astfel de infracțiuni ca omorurile ,pruncuciderea, vătămări a integrității corporale și a
sănătății etc.20
Locul de muncă este la fel un mediu provocator pentru femeile crimina le ,adesea oferindu -le
posibilitatea de acces la bunuri material ce nu le aparțin.Spre exemplu femeile ce activează în
ramura comerțului,medicinii .industriei ușoare ,învățămîntului si multe altele.Acest mediu le
permite femeilor să săvîrșeasca astfel de i nfracțiuni ca furtul,delapidare,înșelăciune ,acte de
corupție și multe altele.
Raportul dintre criminalitatea feminina si acea a barbatilor constituie 1:5 (in tarile dezvoltate
infractionalitatea femeilor constitutie 17%, de exe mplu in SUA, iar in Germania si Niderlanda –
25%).21

1.2 Istoricul apariției si dezvoltării criminalității feminine
Istoric si in viata contemporana a celor mai multe culturi din lumea intreaga, barbatii au mai
multa putere si privilegiu, atat publica cat si privata, decat femeile. Cursurile vietii sunt de
asemenea, profund afectate de alte conditii decat genul, incluza nd clasa, rasa, orientarea sexuala
si abilitatea psihica. Patriarhia este termenul general folosit pentru a descrie o societate in care este

19 Ioan Al. Iacobuta Criminologie seria JUS Editura Junimea Iasi 2002
20 Bujor Valeriu ,Octavian Pop . Cauzalitatea în Criminologie . Timișoara 2002
21 Lilea Gîrlea , Starea, dinamica și structura pruncuciderii, „Analele științifice”, Științe Juridice,Facultat ea
Drept,USEM, nr.8, Chișinău ,2005, p.394 -395

18
o distributie inegala de putere si privilegiu intre barbati si femei. Însă feminitatea și gingășia nu s –
au evidenți at întotdeauna ca fiind trăsături înnăscute ale femeilor, iar violența nu a fost mereu un
atribut specific doar masculin. Femeile au ucis cu sânge rece, încă din timpuri străvechi, pentru a –
și apăra teritoriul, pentru a se elibera de unele responsabilități (neonaticid, viață conjugală), pentru
a își respecta principiile sau, pur și simplu, pentru a se autoapăra. Când Agripina, a patra soție a
împăratului Claudiu și -a ucis soțul pentru a oferi tronul fiului său, Nero, omucidul feminin era abia
la începuturil e sale. De atunci, în lumea antică, medievală și burgheză s -au întâmplat multe
asemenea fapte, istoria reținând, cum era și firesc, cazurile celebre.”
Desi asupra fenomenului infractional feminin s -a atras atenția mai puțin pe parcursul evoluției
umane, totuși acest fenomen a existat .exista și cu regret,va exista în continuare.Criminalitatea
feminină a cunoscut o evoluție permanentă pe măsura dezvoltării umane și îndeosebi a
îmbunătățirii situației femeii. Jean Finat consideră că omul primitiv nu put ea stima decît oamenii
mai puternici ca e și disprețuia pe cei mai slabi ,printre care includea și femeia .Totodată în culturile
vechi punctul central era bărbatul,venerarea sau divinizarea era rezervată numai bărbaților. În
lumea bărbaților se centraliza puterea materială și cea spirituală. Situația s -a ameliorat în mod
gradat,pe măsura creșterii nivelului civilizației și evoluției umane.Această asuprire a femeilor
poate fi analizată din două puncte de vedere :
1)fie că această lipsire de posibilități ș i drepturi a femeii duce și la o mai mica probabilitate de
săvîrșire a infracțiunilor .
2) Fie că există prea multe restricții și femeia fără să vrea în mod indirect este impusă să
săvîrșească infracțiuni .22
Astfel ,la diferențele anatomice ,fiziologice și psihologice dintre sexe , se adaugă diferențele
,existente timp de secole ,în tratamentul lor. Bărbatul și -a creat și menținut o situație superioară de
dominație și protecție asupra femeii . Sau după opinia feminismul ui radical ,femeia a fost
oprmată,umilită,nedreptățită de către bărbat,opresiunea social fiind motivul pentru care ea nu s -a
putut dezvolta,de aceea bărbatul pare superior femeii.Dacă s -ar înlătura această cauză și s -ar acorda
libertate,egalitate ,reciproc itate ,se va constata că femeia nu este inferioară bărbatului ,acest lucru
poate influența în același timp și asupra criminalității feminine.
În cee ace privește condiția femeii unii autori susțin că aceasta ,de la început, a fost pusă într -o
situație infe rioară bărbatului,iar după alți -ar fi fost într -o situație dominant asupra bărbatului pe
timpul matriarhatului,care însă este considerat ca find un mit istoric.Nu este exclusă opinia că ar
fi fost un timp cînd între sex i ar fi domnit egalitatea. Evoluția c ondiției femeii merge mînă la mînă

22 Caraman Natalia . Caracteristici tipologice ale personalității femeii criminale. Revista Națională de drept din 2016
nr 2

19
cu evoluția civilizației,cu progresul societății ,astfel deschizîndu -se noi posibilități și afirmări
pentru femei ,dar în același timp șinoi condiții pentru criminalitatea feminină.Progresul uman nu
urmează o linie dreapt ă ,ci în spiral,astfel de exemplu ,se consider că femeia a avut o situație mai
bună în Egiptul Antic decît în Egiptul anului 1928.
Jean Finat ne arată că opiniile scritorilor ,gînditorilor ,oamenilor politici despre femeie sînt
împărtășite ,unii făcîndu -I apologia,alții fiindu -I detractor. Omul secolelor trecute a văzut în
femeie un fel de spirit malefic ,de zeiță a răului . Nu de puține ori femeile cădeau pradă ideilor
religioase de pe vremuri,fiind arse pe rug pentru niște inracțiuni care în zilele noastr e nu sunt
prevăzute.
Doar cîteva personalități de elită , degajîndu -se de prejudecățile suverane ,au știut să vadă și să
aprecieze în femeie ,,o divină consolatoare și inspiratoare a omului”.
Ca exemplu de adversar al femeii îl putem cita pe Napoleon, c are a impus prin spiritul său
autoritar redactorilor CoduIui Civil să consacre prin lege supremația bărbatului asupra femeii
,revendicată în curs de atîtea secole. Sau, după opinia feministelor, Napoleon și -a răzbunat
neînțelegerile conjugale în Codul Civ il prin prescripțiile umilitoare pentru femei.
Dacă în zilele de azi toți autorii vorbesc despre o creștere evidentă a criminalității femenine și a
sporirii indicilor ei calitativi, apoi cu ceva secole în urmă principalele infracțiuni comise de femei
erau: prostituția, pruncuciderea, agresarea soților și furtul.După Cesare Lombrosso, criminalitatea
femenină ar fi și mai mică decît cea a bărbaților dacă din numărul infracțiunilor comise de femei
am exclude pruncuciderea.
Prostituția de la început practicată în afara căsătoriei nu prezenta o infracțiune, fiind o stare
normala. Mai mult ca atît, la unele popoare primitive prostituția a fost practicată ca un act obligat
de ospitalitate. Fata sau soția erau oferite oaspetelui în scop sexual. Religia ,care a proc lamat drept
lucruri sfinte atîtea obiceiuri vechi, a procedat la fel și cu prostituția. Templele au devenit case de
ocrotire a prostituției.
Lombrosso îl citează pe Herodot, care spune ca toți oamenii în afară de greci și egipteni – în timpul
acela își înc rucișau sexele în temple. în Khalidea fiecare femeie trebuia să se prostitueze o dată pe
an, cu un străin, în templu. Pentru aceasta, ea capătă de la respectivul bărbat „banul sjînt’’. Astfel,
cheltuielile necesare pentru ridicarea piramidei lui Keops au f ost acoperite, în mare parte, de
profitul ce l -au obținut fetele regelui din prostituție.
Înțeleptul Solomon a fondat case de prostituție numite pentru popor, fumizîndu -le sclave, „în
scopul de a proteja sfințenia căsătoriei, contra pasiunilor tinereții". Acest lucru a redus însă nu
numai integritatea cuplurilor, ci și indicele criminalității feminine în ce privește prostituția. în Evul
Mediu, prostituția s -a dezvoltat mai ales în urma cruciadelor. în India fetele se dădeau preoților

20
care sînt reprezentanți i Iui Dumnezeu și se bucurau de mari onoruri .În Japonia, China, prostituția
este răspîndită și nu aduce dezonorare.
Privitor la relația prostituției cu criminalitatea autorii au păreri diferite. Unii privesc prostituția ca
pe un lucru normal, iar alții ca pe o formă ușoară a criminalității. Pînă la urmă, ambele sînt
manifestări ,simptome ale unei perversități.
Nu putem lăsa fără atenție în acest paragraf nici pruncuciderea,care ocupă un loc important în
istoricul și originile criminalității feminine.
Astfel în Antichitate pruncuciderea era pedepsita la fel de sever ca oricare omor. Legile medievale
nu distingeau nici ele între infanticid și orice altă omucidere, deși unele dintre acestea prevedeau
o pedeapsă mai gravă pentru pruncucidere: arderea pe rug. În realitate aceste pedepse mai aspre se
aplicau celor care suprimau viața unui copil (infanticizi), și nu mamei care, în anumite condiții
disperate ,comitea asemenea fapte.
Cesare Beccare, combătînd cu vehemență legile feudale, a fost promotorul ideii potrivit căreia
mama naturală trebuie pedepsită mai blînd. El avea in vedere, în special, pe mama care, în urma
unui viol sau în urma unei împrejurări deosebite, dădea naștere unui copil și trebuia să aleagă intre
dezonorare și uciderea copilului.
Cesare Lombrosso prezintă o schema a infracțiunilor comise în diferite țări ale lumii ,care reflecta
diferența dintre criminalitatea feminină și cea masculină la mijlocul și sfîrșitul secolului XIX.23

State bărbați femei raporturi
Italia (1885 -1889) 100 19 5,2:1
Marea Britanie (1858 -1864) 79 21 3.8:1
Danemarca ,Norvegia 80 20 4,0:1
Olanda 81 19 4,5:1
Belgia 82 18 4,5:1
Franta 83 17 4,8:1
Austria 83 17 4,8:1
Germania 84 16 5,8:1
Prusia 85 15 5,7:1
Rusia 91 9 10,1:1
Buenos -Aires(1892) 96,4 3,56 27,1:1
Algir (1876 -1880) 100 4,1 25:1
Victoria (1890) 100 9 11:1
Noul Walles de Sud 100 17,4 5,8:1

Amazoanele figurează printre primele cazuri de femei asasin din istoria omenirii. Femei
războinice, ele își ucideau progeniturile dacă erau de sex masculin și nu lăsau în viață decât fetele,
cărora de mici le tăiau sânul drept, ca să poată m ânui mai bine s ulița și arcul. Herodot nu le -a

23 Oxana Rotari . Criminologia . Chișinău 2011 p.355

21
denumit în zadar Androktones (ucigașe de bărbați); bărbații erau și ei uciși, nereprezentând decât
mijlocul de reproducere și un eventual ajutor la muncile gospodărești24. Această colonie exclusiv
a femeilor poate fi perceput ă ca fiind punctul incipient al matriarhatului, dar, mai ales, al
manifestării curentului feminist. Scriitorul american Arthur Miller, deținătorul unui premiu
Pulitzer, a amintit în lucrarea Vrăjitoarele din Salem despre procesul acestora. Vrăjitoarele din
Salem au fost mult timp învinuite că ar lucra, într -un oraș în care superstiția era lege
(Massauchusstes), pentru diavol săvârșind, astfel, crime împotriva religiei.
În 1688, preotul Samuel Parris, însoțit de către familia sa (soția, fiica sa, Betty, în vârstă de șase
ani, nepoata Abigal) și de către servitoarea Tituba, a venit să predice în orașul Massauchusstes.
Patru ani mai târziu, fetița lui s -a îmbolnăvit, acuzâ nd dureri acute, de parcă cineva ar înțepa -o cu
ace invizibile și comportându -se ciudat: țipa, auzea voci, scotea sunete bizarre. Doctorul William
Griggs a concluzionat că boala este de natură supranaturală. La scurt timp, alte fete din sat au
început să a ibă dureri similare cu cele ale lui Betty, vina fiind îndreptată înspre servitoarea indiancă
a preotului, Tituba, care le spunea copiilor povești despre voodoo și legende din tribul său. La
procesul femeii, acuzată de crimă, au apărut numeroși martori ce a u declarat că au văzut vrăjitoare
zburând pe mături în dreptul lunii, animale malformate sau chiar pe diavolul însuși făcând vrăji.
În urma ac estei vânători de vrăjitoare, oameni au fost spânzurați (printre care și Susannah Martin,
Bridget Bishop, Alice P arker, Margaret Scott, Wilmot Redd) și unul zdrobit cu pietre .
Una dintre figurile marcante în istoria crimelor înfăptuite de către femei este Lucrezia Borgia, o
femeie de o frumusețe răpitoare, care, în Italia Evului Mediu a fost considerată maestra o trăvirilor.
Având în fa milie antecedente infracționale , Lucrezia Borgia a trăit într -un mediu propice
dezvoltării aspectelor negative ale comportamentului său. Propensiunile acestei femei, fiica
nelegitimă a cardinalului spaniol , înspre de licte, în speci al înspre incest și crimă o înscriu în rândul
văduvelor negre.25
Acționând sub impulsul lăcomiei, Mary Ann Cotton a rămas în istoria omenirii ca înfăptuitoarea
a mai mult de 20 de crime. Otrăvindu -și victimele cu arsenic, printre care 12 copii, 3 soți și câteva
rude mai îndepărtate, toate acestea au fost, inițial, supectate de a fi murit de „febră gastrică”. Aceste
stranii coincidențe au atras atenția presei din acele vremuri, ale cărei investigații au dus la prinderea
criminalei. Mary Cotton a sfârșit pe eșafod, în 1873, executorii asigurându -se că nu v a muri foarte
repede în ștreang.26
Denumită Îngerul morții, Beverley Gail Allitt, una dintre cele mai temute femei criminale în serie,
și-a început „cariera” de asasină în cadrul unui spital, unde lucra, fiin d asistentă medicală. Deși a

24 Tandin, Traian. (2008). Femei criminale în România. București: Editura Meditații,
25 file:///D:/scribd/226805924 -Criminalitatea -feminina.pdf
26 Almanah Pentru patrie, 2006, Publicație a Ministerului Administrației și Internelor, Criminale fără frontiere de
Traian Tandin, pp. 193 -194

22
fost găsită vinovată pentru moartea a patru copii și pentru rănirea gravă a altora cinci, aflați în grija
ei, ea a mai pricinuit lezarea a cel puțin treisprezece copii. Îngerul morții a utilizat injecțiile cu
insulină sau potas iu pentru a provoca palpitații cardiace, în speranța că astfel, infracțiunile ei nu
vor fi descoperite. Deși nu a declarat niciodată mobilurile cri melor ei, sindromul Munchausen de
care suferea ar putea clarifica motivația gesturilor ei. Despre marchiza de Brinvilliers și despre
drama otrăvurilor s -au scris numeroase cărți, autori precum Alexandre Dumas, Frantz Funck –
Bretano, Arhur Conan Doyle, Henri Robert relatând într -o manieră mai mult sau mai puțin
romanțată despre evenimente petrecute în preajma anulu i 1670. Începând cu otrăvirea unor boln avi
din spitalul „Hotel Dieu” , a continuat cu tatăl, un frate și două surori, în scopul de a moșteni averea
familiei, fiind ajutată de iubitul ei, căpitanul de armată Godin Sainte -Croix. Marchiza a încercat
efectele otrăvurilor aproape asupra tuturor celor ce o înconjurau, obligându -i, astfel, pe cei care
intrau în contact direct cu ea, să -și administreze profilactic și susținut o contraotravă. Se pare că
otrăvurile folosite de către marchiză au fost arsenicul, vitrio lul și veninul de broască râioasă .
Forțată să mărturisească infracțiunile comise, Marchiza otrăvurilor a fost condamnată la moarte; a
fost torturată să bea apă, care, introdusă cu forța, brusc și în cantități mari în stomac, provoacă
dureri insuportabile , a fost decapitată, corpul i -a fost ars pe rug, iar cenușa împrăștiată. Se spune
că, sângele rece și orgoliul nu au părăsit -o nici în fața morții. Născută în 1775, în New Orleans,
Marie Delphine Mccarthy, cunoscută drept Madame Delphine Lalaurie este renumită ca fiind
una dintre cele mai sadice femei, a cărei casă a adăpostit orori umane, torturi sadice și experimente
umane, toate înfăptuite de către aceasta și o parte dintre servitorii ei. Crimele nu au fost descoperite
până într -o noapte, în 1834, câ nd un incendiu izbucnit la conacul familiei a adunat la fața locului
un număr impresionant de pompieri, care au descoperit macabrele secrete. După oprirea focului,
aceștia au găsit sclave arse legate de ziduri, dar și unele în viață, închise în cuști, înfo metate sau
mutilate de experimente medicale. Au fost găsite cofe cu părți ale corpului uman, cu organe și
capete tăiate. Mai mult de 100 de persoane și -au pierdut viața în moduri tragice în spatele zidurilor
conacului. După decesul lui Madame Delphine Lala urie, survenit din cauze neclare, în anul 1842,
s-au descoperit 75 de cadavre arse și, după o cercetare minuțioasă, s -a stabilit faptul că trupurile
fuseseră arse de vii.27
Julia Fazekas, femeie având cunoștințe neevoluate de medicină, și Zsuzsanna Olah, fe meia vraci
a satului Nagyrev, și -au început cariera de asasine, în 1914, ajutând ilegal pe localnicele
îndrăgostite de prizonierii din Nagyrev să scape de sarcinile nedorite, în schimbul unei remunerații
pe măsură. La sfârșitul războiului, pentru a evita c omentariile comunității și pentru a nu reveni la
vechile dispoziții gospodărești, călăuzite de către Julia Fazekas, femeile din Nagyrev încep să își

27file:///D:/scribd/226805924 -Criminalitatea -feminina.pdf

23
otrăvească soții cu arsenic. Cele aproape 70 de femei care săvârșeau această infracțiune au format
și un cl ub intitulat Creatorii de Îngeri din Nagyrev. Timp de 15 ani, femeile au ucis aproximativ
300 de persoane. Au fost descoperite în 1929, iar, în urma procesului, 8 femei au fost condamnate
la moarte prin spânzurare, printre care și Zsuzsana Olah și sora ace steia, 7 au fost osândite cu
închisoarea pe viață, în timp ce restul ucigașelor au primit pedepse cu închisoarea pe perioade
determinate. Julia Fazekas și -a găsit sfârșitul otrăvindu -se prin aceleași metode prin care a luat
atâtea vieți . Printre văduvele negre ce merită a fi menționate se regăsesc și Daisy de Melker (și -a
ucis cei doi soți prin otrăvire), Belle Gunness (se estimează că ar fi omorât mai mult de 20 de
persoane, printre care cei doi soți ai ei, dar și copiii), printre îngerii morții – Jane Top an (a omorât
nu mai puțin de 37 de pacienți de la spitalul unde lucra, folosind morfina și atropina), Myuki
Ishikawa (criminală în serie despre care se bănuiește că a ucis între 85 și 169 de victime, în special
bebeluși aflați în îngrijirea ei, la maternit atea unde lucra), Christine Malevre (a omorât circa 30 de
pacienți prin otrăvire). Aceste femei nu s -au remarcat, după cum s -a putut observa, prin feminitate
și gingășie, ci prin torturarea fizică și psihică a victimelor sale, prin acțiuni sadice de cel ma i înalt
nivel. Acționând cu sânge rece și, de cele mai multe ori, fără remușcări, ele au luat viața pe care
alte femei sau chiar ele însele au dat -o.28

1.3 Cauzalitatea și determinantele criminalității feminine
Nu putem spune despre un anumit om ca se comporta intr -un mod criminal doar pentru ca
a fost educat într -un anumit fel sau pentru ca a fost intr -un anturaj social nepotrivit. Cu toate
acestea, exista unele criterii clare care pot influența comportamentul u nui om in viata ,aceste
criterii și sunt numite cauze . Cauzele criminalității în societatea noastră în termenii cei mai
generali, ar trebui să fie recunoscut ca acel set de circumstanțe obiective și subiective care
dau naștere la crimă ca consecințele lor s ociale obișnuite.29
Cauzele criminalității le putem defini ca un set de circumstanțe care sunt înrădăcinate în
relațiile sociale reale și pentru a suprastructură extinsă, generatoare natural și reproduc crima
ca un fenomen social, precum și în calitate de c ondiții ce facilitează apariția și funcționarea
motivelor săvîrșirii crimelor.
Cauzele criminalității sunt strâns legate de anumite condiții specifice ale societății,astfel
cauzele criminalității feminine sunt strîns legate de locul femeilor în sistemu l de relații

28 Eminescu, Yolanda. (1970 ). Mari procese din istoria justiției. București : Editura Științifică, p. 11
29 Bujor Valeriu , Octavian Pop . Cauzalitatea În Criminologie. MIRTON Timișoara 2002

24
sociale, rolul și funcțiile sale, prin urmare, apariția criminalilor de sex feminin este inevitabilă
și natural ca urmare a dezvoltării societății.30
Principalele cauz e care au contribuit la dezvoltarea destul de rapida a fenomenului
criminalității feminine sunt diminuarea semnificației relațiilor familiale, participarea activă a
femeilor în cadrul producției sociale , creșterea conflictelor în cadrul societății, crește rea
fenomenelor antisociale, cum ar fi dependenta de droguri, alcoolism, prostituție, vagabondaj ,
și sărăcia întiîlnităla un procentaj extrem de mare din Republica Moldova.
Femeia, prin natura sa, este simbolul nașterii și al morții. Astfel din cele mai vech i timpuri ea
era purtătoarea căminului familial. În familia tradițională puterea este inegală. În această
familie cel care domina cel mai mult era bărbatul. Este clar că familia tradițională se bazează
pe puterea concretă. Aceste reguli îl obligă pe bărbat să facă ceea ce știe, astfel încât femeia
acceptă această ordine, deoarece femeia nu avea niciun drept la opinie. Rolul femeii era foarte
important pentru că personalitatea ei construia punctul de plecare pentru copil. În familia
tradițională, mama se im plica mult mai mult în creșterea și educarea copiilor față de familia
modernă, deoarece mama nu avea un loc de muncă, o carieră profesională, ea se ocupa doar
de gospodărie și de familia sa.31
Familia s -a dezvoltat o dată cu societatea și se modifică odată cu aceasta. Ea îndeplinește
anumite funcții sociale cum ar fi procrearea, creșterea și socializarea copiilor . De-a lungul
timpului, puterea în familie a crescut, autoritatea a evoluat spre ce l ce știa mai mult. Puterea
femeii a crescut de asemenea. Femeia avea mai multe drepturi, avea puțină autoritate asupra
copiilor, soțul se sfătuia cu ea în diferite probleme familiale. Deja viata de familie este adesea
privita cu nepasare.Caminul este dist rus in favoarea obtinerii altor succese de moment.Astfel,copiii
pot fi lipsiti de partasia unuia dintre parinti, sau in mai multe cazuri,chiar de amandurora.
Factorii ce au determinat flexibilizarea raporturilor de putere în cuplul modern au fost
emanciparea femeii, bazată pe creșterea nivelului de cultură. Această emancipare a ridicat
pretenții vis -à-vis de posibilitățile bărbatului de a se implica în ceea ce trata, până nu demult,
cu pasivitate și indiferență.32
Un alt factor este independe nța economică a femeii, adică femeia nu mai este întreținută
de bărbat și poate singură să -și asigure subzistența și să ia decizii proprii, fără teamă de a fi
supusă reproșurilor sau abandonată.

30 Mirela Cristiana Nila Stratone . Criminalitatea feminina in Romania . Editura Pro Universitaria 2016
31 Mihai Bircau “Criminologie” Partea Speciala. Chisinau 2005
32 Balan Ana “Criminalitatea feminine” C.H.Beck. Bucuresti 2008

25
Implicarea tot mai accentuată a femeii în viața social ă a adus la ruperea acestuia de universu l
îngust al familiei și la rolul și locul femeii în relația de cuplu. Acesta este un alt factor care duce
familia la un univers mai larg. Relaționarea cu alte persoane a membrilor unui cuplu duce la
egalitatea autori tății și puterii. Cu cât relaționarea este mai mică, cu atât crește apariția unui model
unidirecțional de putere și autoritate (în special de la bărbat la femeie).
Femeile sunt mul t mai mult decât înainte, implicate în a lucra în producție social ă și
activ ități în viața publică. Aproape jumătate din munca grea și semi -calificat ă se află pe umerii
fragili de sex feminin.Lucrul în aceste domenii este foarte voluminos și greu, de cele mai
multe orilucrul se efectueaza manual , de obicei, nu are nici un mijloc de mecanizare. Femeile
lucrează în schimbul de noapte, învață profesii cum ar fi: Instalator structuri de lemn, Crescător
animale ,sudor,zidar ,electricieni,mecanici etc . Munca femeilor este folosit ă alternativ cu munca
masculină l, iar durata zilei de lucru și prețurile normative sunt de asemenea egale. Dar femeile
sunt fizic mai slabe decat barbatii si sunt mult ma i sensibile la factorii negativi , cum ar fi
creșterea zgomot ului și a vibrații lor, lumină scăzută, o poluare mare de gaz și praf, condiți i
nefavorabile de temperatură.
Ca urmare, putem concluzion a că angajarea femeilor în munci grele, cu calificare redusă poate
avea consecințe grave criminologice . La urma urmei, acest tip de muncă nu au valoare, este
ușor să renunțe, iar drept rezultat pent ru a avea o sursă de existență femeile recurg la furt,
prostituție, delapidarea averii străine,șantaj etc.
Al treilea factor care generează criminalitatea feminină este creșterea tensiunii sociale, anxietate
între oameni. Aceste fenomene provoca agresiune din partea poporului, astfel fiecare încearcă să
se protejeze împotriva posibilelor atacuri, amenințare externă. Femeile sunt cele ce au cel mai acut
simt și experiența față de tensiunile din societate, și sunt extrem de vulnerabile. Dorința de a se
protej a pe sine și pe persoanele dragi de amenințare fizică deseori cauzează săvîrșirea
infracțiunilor .
Violența și invidia altora, incertitudinea în poziția sa, sentimentele de insecuritate fina nciară a
condus la săvârșirea infracțiuni lor de profit cum ar fi furtul ,delapidarea averii strain ,escrocherii
etc. Un exemplu elocvent ar fi a cela în care femeia fiind în situația cînd copilul s -a îmbolnăvit dar
starea financiară nu îi permite să cumpere cele necesare pentru vindecare ea decurge la metode
ilegale . Femeile sunt deosebit de sensibile la toate tipurile de amenințări, încearcă să reduc ă
statutul lor social, perceperile sau nemulțumirile reale, mai frico ase, femeile sunt cele ce mult mai
tare se tem de lucruri necunoscute si necesită o stabilita te și încrederea în ziua de mîine.33

33 Octavian Bejan . Explicația Criminologică a comportamentului Criminal .Chișinău 2009

26
Însa cel mai important factor după părerea mea ar fi crește rea fenomenelor antisociale, cum ar
fi dependenta de droguri, alcoolism, prostituție, vagabondaj .
Drogurile sunt o problemă extrem de actuală pentru secolul XXI . În prezent, problema
dependentei de droguri reprezintă una dintre cele mai importante preocupări in societatea noastră,
o problemă vitală pentru viitorul copiilor și o metodă de evitare a realității. Cauzele care determina
cosumul de droguri sunt mul tiple. Unii oameni traiesc un sentiment de plictiseala, de vid, de
singuratate, sunt deprimati si nelinistiti, sufera de anumite tulburari de comportament. Altii nu
reusesc sa faca fata problemelor la scoala, facultate, serviciu, familie. Relatiile cu ceil alti sunt prea
complicate, le este teama de viitor si nu stiu ce vor face in viata.Astfel ei recurg la o modalitate
mai ușoară din punctul lor de vedere și își ameliorează situația cu ajutorul drogurilor iar pentru a
le dobîndi deseori ajung să săvîrșească infracțiuni.34
O problemă alarmantă pentru sănătatea publică o prezintă consumul abuziv de alcool.
Consecințele negative cauzate de el nu se limitează numai cu problema alcoolismului, dar și
favorizează apariția dereglărilor mintale . Alcoolul este, probabil, cel mai des consumată, dar și cea
mai disponibilă substanță din lume dar și unul din cei mai otrăvitori factori a societății
contemporane. Între nivelul concentrării de alcool din sânge și conduită există o legătură strânsă.
Consumat în mo d excesiv, alcoolul determină numeroase dificultăți în procesul de gândire sau
vorbire, în coordonarea mișcărilor și păstrarea echilibrului. Problemele medicale și sociale care
sunt cauzate de abuzul băuturilor spirtoase se găsesc într -o corelație directă cu frecvența și
cantitatea consumului acestora. Povara consecințelor consumului o poartă în mare măsură așa
sisteme statale ca ocrotirea sănătății, asistența socială, ordinea publică și circulația rutieră .Femeile
fiind mult mai slabe din punct de vedere f izic și mult mai sensibile din punct de vedere moral cad
mai ușor în plasa acestui viciu ,iar ca urmare au dereglări mintale ,pierd familiile și recurg la
activități criminale pentru a putea cumpăra bautură sau simplu din cauza influenței celor din jur.
O alta cauza a criminalității feminine este sărăcia . Pentru Republica Moldova, studierea
fenomenului sărăciei este deosebit de importantă, deoarece populația țării este grav afectată de
sărăcie, care a modificat considerabil însăși modul de viață din ț ară.Femeile fiind mame si
protectoare a familiei instinctiv au nevoie să -și hrănească copiii însă deseori fiind în situații
financiare deplorabile și neavînd posibilitatea de a cîștiga bani într -un mod legal recurg la activități
ilegale în calitate de auto r sau participant la săvîrșirea infracțiunii. Acest factor este într -o strînsă
legătură cu cauzele enumerate anterior ,Astfel încît sărăcia si problemele vitale deseori distrug
persoana psihic iar aceasta începe să caute o ameliorare în bautură sau substan țe

34 Mihai Bircau “Criminologie” Partea Speciala. Chisinau 2005

27
narcotice.Problema sărăciei este mult mai evidențiată în mediul rural ,unde este practic imposibil
în situația economică a țării noastre de a găsi un loc de muncă bine plătit.Din acest motiv multe
femei caută o posibilitate mai ușoară sau mai accesibilă de dobîndire a resurselor financiare
necesare pentru viața de zi cu zi .Ca urmare crește numărul de infracțiuni mai ales economice ca
furtul ,escrocheria ,sustragerile etc.
Enumerînd cauzele ce duc la apariția criminalității în rîndul femeilor trebuie să evidențiem
determinantele acestui fenomen și importanța lor .Astfel consider că determinante ale criminalității
feminine sunt :
1. rezolvarea problemelor – este una din principalele determinante ale criminalității feminine dat
fiind faptul că femeile cr iminale ,un număr substantial dintre ele consideră că săvîrșirea anumitor
fapte criminale vor adduce beneficii și vor rezolva anumite problem vitale .Spre exemplu
infracțiunile economice se fac cu scopul de a obține ulterior un folos bănesc și astfel rezol vîndu –
se problemele financiare.Un alt exemplu ar fi săvîrșirea de către femei a omorurilor în vederea
scăpării de o eventuală terorizare psihologică în cadrul familiei sau de înlaturarea unui abuz fizic
durabil din partea cuiva.
2. formarea unei imagini so ciale –Unele femei consideră că pot câștiga aprecierea și respectul
celorlalți, mai ales a bărbaților în urma săvîrșirii unor infracțiuni . Ele cred ca acest fapt le face mai
puternice și autoritare în mediul social însă ca urmare de cele mai multe ori ele sunt izolat e de
colegi ,familie și prieteni, crescând totodată riscul de a se afla în situații ridicole;
3. presiunea grupului – ese un factor extrem de actual pentru societatea contemporană. Dorința de
a fi acceptați de un anumit grup, de a se conforma ceri nțelor grupului respectiv ,de a fi ca toții
ceilalți membri ai grupului, de a face ce fac membrii grupului, de a spune ceea ce spun ceilalți
provoacă deseori un comportament criminal. Uneori, teama de a fi marginalizat sau exclus de grup
său îl poate face să devină ridicol sau să se expună unor riscuri crescute.
Analiza cauzelor și determinantelor ce stau la baza apariției și dezvoltării criminalității feminine
joacă un rol important în elaborarea ulterioară a metodelor și programelor strategice de preveni re
și combatere a criminalității feminine.

1.4 Teorii criminologice privind personalitatea femeii -criminal
Prin teorie se înțelege un ansamblu sistematic de idei sau cunoștințe sau, așa cum arată Karl
Popper ”teoriile sunt plasele pe care le aruncăm pentru a prinde ceea ce numim lumea, pentru a o
raționaliza, a o explica și a o stăpânii. Ne străduim să facem ochiurile plasei tot mai înguste ”.35

35 http://exv.scrieunblog.com/articles/teoria -ca-baza-pentru -cercetarea -stiintifica.html

28
În ultimele decenii, criminologii acordă o atenție mai mare explicării diferenței dintre
criminalitatea feminină și cea masculină, încercînd să găsească răspuns la întrebari generale care
fac să dispară discriminarea pe sexe.
Marea majoritate a teoriilor tradiționale care se referă la criminalitate au fost create de criminologi –
bărbați pentru a explica cauzele criminalității masculine, și nicidecum a celei feminine, ceea ce a
generat diferite discuții în jurul ideii, dacă aceste teorii pot fi aplicate studierii criminalității
feminine, sau este necesar de explicat fenomenul prin prisma poziții de „diferență de gender”, așa –
numita teorie „gendered theory”.
Astfel, ne vom referi pentru început la teoria personalității criminale care chiar daca se referă la
aspecte generale tipice ambelor sexe consider ca reprezintă totuși o bază pentru înțel egerea
personalității criminalului indiferent de gen.Ulterior însă vom analiza teoria oportunității, a
controlului social, asociațiilor diferențiate, precum vom face incursiuni în teoria feministă .
Cunoașterea profilului de personalitate a infractorului a r facilita mai ales realizarea de programe
diferențiate și individualizate de reeducare, recuperare și reinserție socială. Astfel pe parcursul
timpului numeroși criminology au încercat sa cerceteze aspectele personalității criminalului .
Din multiplele c ercetări asupra criminalului, atât cele de criminologie generală, cât și cele de
criminologie specială (psihologie criminală) ori, mai ales, cele de criminologie clinică rezultă că
între criminal și noncriminal nu sunt deosebiri de natură, ci de grad. Potr ivit acesteia, și unul și
altul sunt împinși la acțiuni și activități de anumite nevoi, mobilul, și unul și altul sunt ajutați sau
neajutați de anumite capacități, de anumite acte de voință, etc. Aceste elemente psihice, fizice și
altele la criminali sunt uneori mai puternice, de exemplu impulsurile, mobilurile – agresivitatea,
sexualitate – și altele mai slabe – de exemplu voința, stăpânirea de sine și altele.36
Pe această linie de gândire s -a observat că nu toate aceste elemente psihice stau toate pe același
plan și nu trebuie observate în mod izolat, ci pe ansamblu și, îndeosebi, în felul cum se grupează,
că mai importantă este „constelația” lor, spre exemplu im pulsuri puternice și voință slabă ;
asemenea constelații și structurări au un anumit accent de durată și stabilitate, de exemplu, la
recidiviști aceste elemente sunt mai vădite. Se mai constată că unii recidiviști comit uneori aceleași
crime și că dovedesc precocitate în manifestările criminale; ei manifestă un fel de înclinație spre
crimă și, mai ales, spre anumite crime; totodată, aceștia arată persistență pe calea criminalității și
ocolirea muncii, neîncadrare în rândul oamenilor cinstiți, dovedesc peric ulozitate socială, fiindcă
au o înclinație și pornire spre crimă.

36 Gheorghe Scripcaru ,Vasile Astărăstoae . Criminologie clinică . Polirom 2003

29
Astfel de trăsături și manifestări caracterizează pe criminali și îi deosebesc de noncriminali. Dar
deosebirea, nu este după cum am mai spus, de natură, criminalii nu sunt o altă speță d e oameni, ci
o deosebire de grad sau de prag, care caracterizează pe criminali.
Crima – spune Pinatel – este un act omenesc, iar criminalii sunt oameni ca și noncriminalii, dar ei
se disting de alții deoarece comiterea crimei este expresia unei diferențe de grad, deci cantitativă
și nu calitativă; există o diferență de grad între psihismul criminalilor și acela al noncriminalilor.37
Cercetarea criminologică trebuie să scoată în evidență tocmai aceste deosebiri de grad, care
caracterizează pe criminali. În felul acesta, criminalul este o persoană care se deosebește totuși de
noncriminal, este o personalitate înclinată spre crimă, adică o personalitate criminală.
Această problemă a trăsăturilor de bază și specifice criminalilor a fost sesizată de mult în
criminologie, îndeosebi de criminologia clinică și în special în problema etiologiei crimei. Autori
ca Pinatel, Di Tulio, Kinberg, De Greeff și alții au cercetat ș i au formulat, pe baza acestor trăsături,
teoria personalității criminale. S -au menționat trăsături psihologice caracteristice la criminali, cum
sunt: agresivitatea, egocentrismul, indiferența afectivă, lipsa de inhibiție și altele.
La problema trăsăturilo r personalității criminale s -a ajuns în criminologie după ce s -a parcurs un
drum lung și ocolit. În știința criminologiei s -a pus mereu întrebarea de ce infractorul nu se oprește
de la comiterea crimei nici de teama oprobriului social, care înconjoară pe c riminal, nici de teama
pedepsei ce urmează după comiterea faptei. S -a răspuns, criminalul este lipsit de prevedere,
criminalul nu are stăpânire de sine, nu are putere de inhibiție a pornirilor sale antisociale etc. S -a
dovedit că aceste trăsături sau capac ități psihice nu sunt suficiente ca să oprească pornirea
criminală. Criminologia modernă, îndeosebi criminologia clinică, au scos în evidență trăsături ale
criminalului care sunt mai puternice decât lipsa de prevedere, inhibiția etc. și datorită cărora
criminalul nu se oprește de la comiterea faptei criminale, trăsături cum sunt: agresivitatea,
egoismul sau altele de natura acestora din urmă, care – împreună – fac ca un criminal să prezinte
o stare de pericol social în sensul că acesta este înclinat să comi tă crime.
Cea mai ambițioasă dintre ipotezele avansate în cadrul orientării psihologice aparține
criminologului francez Jean Pinatel.
Preluând ceea ce, în opinia autorului constituie elementele pozitive ale teoriilor despre criminal,
mai ales viziunea dinamică asupra instanțelor personalității de la psihanaliză și abordarea
diferențială a mecanismelor și proceselor criminogene ale trecerii la act din varianta psihomorală.
J. Pinatel construiește o teorie explicativă centrată în jurul conceptului de pers onalitate criminală.
J. Pinatel respinge însă teza existenței unei diferențe de natură între infractor și noninfractor. După
cum am arătat în secțiunea anterioară J. Pinatel susține existența unei diferențe de grad între

37 https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2009/06/04/teoria -personalita tii-criminale -jean-pinatel/

30
personalitatea infractorului și pe rsonalitatea noninfractorului ca și, între diferitele categorii de
infractori de la ocazional la recidivistul înrăit. Sub acest aspect teoria lui J. Pinatel este ceva mai
moderată decât a predecesorilor săi.
Pentru a se pune în lumină această diferență de grad este necesar să se evidențieze acele trăsături
psihologice care determină transformarea asentimentului temperat în asentiment tolerat și mai
apoi trecerea la act.
Sintetizând ceea ce cercetările criminologice relevaseră până atunci, J. Pinatel consideră că nici
una din trăsăturile frecvent întâlnite la infractori nu este suficientă prin ea însăși să imprime o
anumită orientare antisocială personalității. Numai o reuniune a unor astfel de trăsături într -o
constelație conferă personalității un car acter specific și îi imprimă o anumită orientare.
Această constelație de trăsături ar reprezenta nucleul central al personalității criminale, care apare
ca o rezultantă și nu ca un destin. Autorul consideră că trăsăturile frecvent întâlnite la infractori
sunt: egocentrismul, labilitatea psihică, agresivitatea, indiferența afectivă.
În cele din urmează, vom analiza, în lumina concepției lui Pinatel, aceste trăsături care stau la baza
personalității criminale .
Egocentrismul. Egocentrismul, ca trăsătură a per soanei, se caracterizează prin tendința de a raporta
totul la propria persoană, atât din punct de vedere afectiv, cât și cognitiv. În anumite limite,
egocentrismul privește conservarea de sine, afirmarea de sine. Sub raport mintal, persoana își face
o imagi ne pozitivă despre sine, ea considerând că propria persoană este punctul de reper pentru
toate sentimentele, emoțiile, toate raportându -se la sine și pentru sine. Dar, procedând astfel, omul
se rupe de realitatea imediată și cade în subiectivism, nerecunos când importanța lumii
înconjurătoare, îndeosebi lumea socială, ceilalți oameni.
Ecogentricul își minimalizează defectele și insuccesele, își maximizează calitățile și insuccesele,
iar atunci când greșește în loc să -și reconsidere poziția, atacă cu virule nță.
Sub raport afectiv, se dezvoltă exagerat sentimentul de afirmare proprie, iar când acesta nu
reușește, se dezvoltă invidia și mânia pentru ceilalți oameni. Se ajunge la sentimentul de frustrare,
disperare, orgoliu, vanitate, tot atâtea stări afectiv e, care împing pe om la izolare sau conflict cu
oamenii.
Aceste stări pot evolua într -o direcție psihotică, spre mânie, paranoia etc. De multe ori
egocentrismul se poate asocia cu egoismul, care înseamnă punerea intereselor proprii mai presus
de interese le altora, ale celorlalți oameni, ale societății.
Egoismul înseamnă lipsa sentimentului de simpatie și generozitate față de alți oameni.
Egocentricul, marcat și de egoism, ajunge ușor la conflict cu ceilalți membri ai societății și la
comiterea de infrac țiuni, fie infracțiuni contra persoanei – amenințare, vătămări corporale ai
moralei, fie infracțiuni contra avutului – înșelăciuni, falsuri etc.

31
Egocentricul, bazat pe tendința de afirmare de sine și a intereselor proprii, se poate asocia și cu
diferite trăsături de la alte tipuri de infractori, cum este infractorul agresiv, infractorul lacom,
doritor de înavuțire etc., iar tendințele spre comitere de infracțiuni devin tot mai puternice,
îndeosebi infracțiunile contra persoanei. Chiar și la tipurile de in fractori sexuali, infractori
profesionali – recidiviști – etc., egocentrismul joacă un rol stimulator și declanșator de infracțiuni.
În ceea ce privește rolul egocentrismului (și egoismului) în stimularea, declanșarea și trecerea la
comiterea crimei, est e evident că tendința egocentristă (și egoistă) este mai puternică și învinge
orice tendință de opunere la crimă, orice tendință de reținere de teama oprobriului social sau de
teama amenințării cu pedeapsa. Teama de oprobriu sau de pedeapsă este mai mică î n comparație
cu orgoliul, vanitatea, tendința de dominare, intoleranță ori aroganță, alimentate de egocentrismul
criminalului.
B.Labilitatea. Trecerea la comiterea unei crime este fav orizată și stimulată de o altă trăsătură de
bază a criminalului, anume la bilitatea. Denumirea acestei trăsături provine de la cuvântul latin
„labilis”, care înseamnă ceva ce se ține într -un fir de păr”, a fi gata să cadă, a se rupe, a aluneca.
Este vorba de o structură psihică și morală, care este opusă structurii solide, struc turii stabile.
Structura labilă este o structură slabă, schimbătoare, , cu voință slabă, cu putere de stăpânire slabă
și nestatornică. O asemenea structură poate să cuprindă mai multe planuri, cum ar fi: a)
afectivitatea, supusă unor fluctuații; b) preve derea redusă și nesigură; c) inițiativa, însoțită de
renunțare; d) puterea de voință șovăitoare și schimbătoare; e) influențabilitate și sugestibilitate
pronunțate; f) luarea de hotărâri pripite și apoi părăsite; g) relații de prietenie cu alți oameni,
trecătoare și schimbătoare; h) labilul este ca un lichid fără formă care ia forma vasului în care se
toarnă.
Labilitatea este influențată și de tipurile de criminali. La criminalul normal, neafectat de tulburări
psihice deosebite, labilitatea se manifestă î n anumite limite acceptabile, dar la criminalii cu
tulburări emoționale și la care nici nivelul de inteligență nu este ridicat, labilitatea este mai slabă
și trecerea la comiterea unei crime este mai ușoară. Ea este pronunțată și la tipul de criminal
impul siv; de asemenea se constată și o lipsă de control al stărilor emoționale. În cazurile de stări
psihopatice, nevrotice, de asemenea, labilitatea este slabă, iar trecerea la comiterea unei crime este
mai ușoară.
C. Agresivitatea. În procesul de trecere la c omiterea unei infracțiuni (crime) trăsătura
agresivității infractorului joacă un rol important. De regulă, cele mai multe infracțiuni
constau într -o faptă pozitivă – se face ceva –, într-o acțiune comisivă (se lovește, se sustrage), care
presupune trei etape (luarea hotărârii, înlăturarea temerii de oprobriul opiniei publice și al pedepsei
prevăzute de lege), agresivitatea intervine în e tapa a treia, etapa ultimă, adică la trecerea la

32
săvârșirea concretă a faptei (când se lovește, se sustrage un bun etc.) Atare acțiuni presupun forță
și acte de agresiune.
Agresivitatea este o formă de manifestare a unei tendințe, a unui instinct existen t în lumea
animală și cea umană, anume tendința sau instinctul de combatere (combativ), care constă în acte
de înlăturare a unor obstacole ce intervin în momentele de împiedicare a animalului sau omului de
a-și consuma hrana, apa etc., pentru satisfacerea unei nevoi (foame, sete, apărare de un pericol
etc.). În atare situații agresivitatea este utilă în limite necesare. În cazul comiterii unei crime,
agresivitatea se folosește în limite depășite și în scopuri antisociale. Agresivitatea devine un factor
de pericol social, manifestându -se printr -un comportament violent și distructiv.
Agresivitatea este, după teoria criminologică, de mai multe feluri: autoagresivitate ce constă în
îndreptarea caracterului agresiv spre propria persoană exprimându -se prin autom utilări, tendințe
de sinucidere, agresivitate fiziologică (adică forța fizică, forța fiziologică a omului), care este
influențată de emoții mari, pasiuni, de factori sociali (conflicte sociale etc), agresivitatea
patologică, în cazul persoanelor psihopatic e sau psihotice (epilepsie, beție, în cazul unor maladii
mintale).
Pinatel mai distinge două forme ale agresivității: ocazională și profesională. Agresivitatea
ocazională se caracterizează prin spontaneitate și violență; este întâlnită cu precădere în cr imele
pasionale. Agresivitatea profesională se caracterizează printr -un comportament violent durabil,
care se relevă ca o constantă a personalității infractorului, acesta manifestându -se agresiv în mod
deliberat, constant.
Agresivitatea se dezvoltă în ca zul împiedicării satisfacerii unor trebuințe, dorințe (când nu se
poate ajunge la obiectul care ar satisface acea dorință). O asemenea obstrucționare provoacă emoții
vii, tulburare, mânie, și prin aceasta, agresivitatea crește. Nu sunt lipsite de importanț ă cazurile de
frustrări, de lipsire violentă de un obiect care ar satisface unele nevoi (materiale sau morale), care
conduc apoi la tulburări morale mai intense. Agresivitatea, ca structură psiho -fizică, devine un
motiv și o mijlocire de comitere de infrac țiuni.
În criminologie s -au studiat și mecanismele fiziologice și emoționale ale agresivității,
constatându -se căi de intensificare și agravare a faptei ce se comite prin ajutorul agresivității, încât,
uneori, ea devine greu de stăpânit. Astfel, s -a arătat că î n caz de mânie se ridică presiunea arterială,
se produce accelerarea pulsului, accelerarea respirației etc.
D. Indiferența afectivă . Indiferența afectivă este o stare fizico -psihică ce devine o
trăsătură caracteristică a unor criminali, stare care favoriz ează trecerea la săvârșirea unei crime.
Ea constă în absența unor emoții și sentimente de omenie ce privesc relațiile dintre oameni. Este
vorba de emoții și sentimente de simpatie, prietenie între oameni, datorită cărora oamenii nu -și fac
rău unul altuia s au unii altora. Acestea creează o sensibilitate a omului față de semenul său, emoții

33
și sentimente de participare la bucuria și durerea altuia, dar mai ales o sensibilitate morală, adică
o sensibilitate la ceea ce este bine ăi rău pentru altul. Aceste stăr i afective sunt mijloace de
solidaritate primară între oameni și mijloace de netrecere la săvârșirea de infracțiuni.
Criminologia modernă, mai ales criminologia clinică, prin J. Pinatel, au dezvăluit că o trăsătură
importantă a criminalului este lipsa ace stor stări afective, este așa -numita indiferență afectivă,
inclusiv indiferența morală a criminalului, trăsături care generează sau favorizează săvârșirea de
infracțiuni. Adică în cazul în care infractorul a învins oprobriul public față de comiterea unei
infracțiuni, dacă a învins teama de pedeapsă ce îl amenință, el ar putea să se rețină de la comitere,
datorită sentimentului de milă față de victimă, datorită rezistenței sale afective (durerea, suferința
victimei). Dar în cazul criminalului stăpânit de ind iferența afectivă, stăpânit de lipsă de milă, el nu
mai întâlnește nici o piedică emotiv -morală și trecerea la săvârșirea infracțiunii.
Indiferența afectivă relevă ideea că infractorul est e lipsit de inhibiția necesară pentru a se opri de
la comiterea crim ei, inhibiție pe care o aduce suferința altuia. Cercetările psihiatrice au arătat că la
tipurile de criminali perverși există o răutate, o inafectivitate.
Originile indiferenței afective pot fi un defici t bio -constituțional moștenit. Perversiunea
criminalu lui izvorăște din pl ăcerea morbidă ce i -o provoacă suferința altuia. Dar aceste origini pot
fi și de ordin educativ și de mediul social. În familiile în care părinții au atitudini și comportări
dure, cu acte de violență frecvente, copiii seamănă cu părinți i. De Greef a cercetat cazuri
patologice, unde fiind vorba de crime grave (pasionale), criminalul își impune un proces de
inhibiție afectivă, un proces care înăbușă manifestarea emoțiilor și sentimentelor de simpatie și
milă pentru alții, ca apoi să poată săvârși fapta mai ușor. Este un proces de stingere a emoțiilor și
sentimentelor de bine pentru oameni, un proces de „sălbăticire” afectivă.
Referindu -se la rolul fiecăruia dintre cele patru componente ale nucleului personalității, Pinatel le
atribuie următoarea distribuție: agresivitatea joacă un rol de incitare, fiind o componentă activă,
celelalte trei – egocentrismul, labilitatea, indiferența afectivă au rol de a neutraliza inhibiția trecerii
la act prin împiedicarea subiecților de a lua corect în considerare aprecierea socială ori sentimentul
de compasiune și simpatie pentru altul.
Cu alte cuvinte, rolul lor este de a da cale liberă de manifestare a agresivității. Pe bună dreptate
Pinatel observă că, în general, există tendința de a se atribui totul agresivității, trecându -se în umbră
rolul negativ toate celelalte componente ale personalității, deși, în realitate, comportamentul
delincvențial devine de cele mai multe ori posibil tocmai inexistenței frânelor care în mod obișnuit
inhibă la indivizi normali starea de agresivitate.
El mai observă, de asemeni, în mod întemeiat că fiecare din cele patru componente negative ale
personalității se pot înfățișa cu grade de intensitate diferite: în hiper, mezo sau hipo – fără a viza
prin ac easta domeniul patologiei mentale, deci fără a interesa sectorul psihiatric.

34
Pinatel susține că existența personalității criminale este supusă unor două condiții: o primă
condiție, care deja am sesizat -o, întrunirea tuturor trăsăturilor de mai sus, (egocen trism,
agresivitate, labilitate, indiferență afectivă) și o a doua condiție, persoana respectivă să prezinte o
stare de pericol social, o stare periculoasă. Autorul menționează că în 15% pentru infractori starea
periculoasă este episodică, trecătoare, că p entru 20% ea este cronică, iar pentru 55% ea este
marginală; din această categorie se recrutează cei mai mulți infractori recidiviști sau ocazionali.
Starea de pericol, după cum susține Pinatel, este o stare de “temibilită”, de amenințare, stare care
inspiră teamă pentru alte persoane și pentru ordinea publică, anume pericolul de a comite crime.
“Temibilitatea” este o stare de “perversitate” constantă și activă a delincventului, o stare de
amenințare cu o crimă, pe care o poate provoca acesta; în alți term eni, starea de pericol provine
din existența unei capacități criminale, adică o capacitate de a comite crime.
Conceptul de stare de pericol are două laturi, după cum accentuează Pinatel, una, gradul de
periculozitate, de capacitate criminală, capacitatea d e a comite crime și, alta, incapacitatea de a se
adapta social, de a pune frâne pornirilor sale criminale și, în funcție de acestea, necesitatea de a
aplica o măsură (represivă, preventivă, educativă etc.). Cu alte cuvinte, criminalul are capacitate
de a c omite crime, dar nu are capacitatea de a se integra social și de a avea o conduită bună; de
exemplu, el este un vagabond, un recidivist și nu muncește regulat. De aici, sarcina criminologiei
clinice de a determina, mai întâi, un diagnostic asupra stării de pericol sau asupra capacității
criminale a perversității sale și, în al doilea rând, de a determina prognosticul criminalului,
comportarea lui în viitor și a capacității de adaptare socială, de îndreptare, prescriindu -se
mijloacele de tratament, conforme datelor asupra capacității criminale.
Starea de pericol sub aspectul capacității criminale poate avea forma cronică sau permanentă și
forma iminentă. Forma cronică exprimă o stare psihologică și morală cu caracter antisocial de
durată șio stabilă, ca un f el de “stare civilă”. Ea poate fi de o intensitate mai mare, cum este la
criminalii de profesie; ea poate fi orientată într -o singură direcție, cazul când se comit infracțiuni
de aceeași natură (omor – omor). Forma iminentă a stării de pericol, a capacităț ii criminale există
în etapa în care se pregătește comiterea crimei, când această comitere este gata să se producă,
similară cu o stare de “febră”.
Starea de pericol sub aspectul capacității criminale poate fi mare, iar sub aspectul adaptării sociale
a del incventului aceasta poate să fie mică. Cele două laturi ale stării de pericol nu se dezvoltă
paralel. De aici grija unui diagnostic exact, conform cu realitatea și grija unui pronostic, de
asemenea exact, conform cu realitatea stării criminalului.
Studiil e realizate de Pinatel au reliefat și alte aspecte psihologice ale criminalului care vin să
întregească conceptul de personalitate criminală.

35
În primul rând sunt evocate trăsăturile emotiv -active cum sunt trebuințele și tendințele, care sunt
elemente dina mice, elemente determinante la acțiuni și activități; aici trebuie menționate diferite
mobiluri și motive psihice. În această privință se afirmă cu putere că atât criminalii, cât și
noncriminalii sunt împinși la fapte de trebuințe și tendințe (foame, afirm are de sine, combativitate,
teamă, mânie, sentimente, pasiuni etc.). Dar, ceea ce caracterizează pe criminal este că la acesta,
aceste trăsături sunt excesive, nestăpânite, datorită cărora criminalul nu se poate stăpâni. Mai este
și voința slabă, lipsa de putere de inhibiție. În plus, criminalii sunt caracterizați și prin trăsături de
temperament excesive: impulsivitate, insensibilitate, excitabilitate etc., tot atâția factori subiectivi
care conduc la crimă. Tot aici amintim trăsăturile psihopatice și neur otice, care la criminali sunt
mai frecvente decât la noncriminali.
O trăsătură de bază, caracteristică criminaluli, este și nivelul scăzut de inteligență. În cercetările
asupra criminalului se subliniază în mod constant nivelul mintal redus. După felul cr imelor, se
constată: cei ce comit furturi, 34% sunt debili și 26% sunt înapoiați mintal, că cei ce comit omoruri
47% sunt debili mintali și 26% sunt mărginiți, că cei ce comit violuri 50% sunt debili mintali și
50% sunt înapoiați mintal.
Aspectul psihologi c al criminalului, susține J. Pinatel, trebuie completat și cu alte elemente. Astfel,
nivelul de cunoștințe, nivelul de instrucție al criminalului este, în general, scăzut. Acest lucru se
exprimă în numărul mare de analfabeți în rândurile criminalilor, num ărul mare de absolvenți de
numai 1 -3 clase școlare elementare, în numărul mare de delincvenți care au întrerupt sau abandonat
școala. De aici unele consecințe negative privind nivelul scăzut de cunoștințe referitoare la normele
de conduită socială, nivelul scăzut de pregătire profesională și altele.
S-au abordat și alte aspecte privind viața psihică a crminalului. Pinatel menționează unele forme
de evoluție psihică și socială, în sensul că persoana umană parcurge, în dezvoltarea și maturizarea
sa, un proc es care conduce la deplina maturizare. Or, la unii criminali se observă o stare de
imaturitate socială, ce se manifestă prin: neânțelegerea și necunoașterea răspunderii sale față de
alți oameni, prin neluarea în seamă a intereselor altora, refuzul admiteri i că dorințele lor au unele
limite, anume dorințele, interesele altor persoane; hoțul, agresivul, violatorul nu înțeleg, nu admit
că și victima are anumite drepturi.
Pinatel susține că există anumite componente psihice comune la infractori, și anume :
nesuportarea vreunei constrângeri și ordini în viața lor, control de sine slab, impulsuri puternice și
nestăpânite, egoism, absența oricărei bunăvoințe pentru alți oameni, nerecunoașterea crimei
comise. La acestea se mai adaugă instabilitatea afectivă și sărăcia intelectuală.
Criminalii, după comiterea faptei criminale, sunt urmăriți și cercetați penal, sunt trași la răspundere
penală. Tragerea la răspundere presupune, mai întâi, responsabilitate, anume capacitatea mintală
de a -și da seama de fapta făcută , apoi culpabilitate, adică înțelegerea că -i vinovat, apoi

36
imputabilitate, adică înțelegerea că atribuirea faptei criminale i se face lui fiindcă el a săvârșit -o,
că fapta săvârșită i se impută, se pune pe seama celui care a comis -o, că acesta trebuie să r ăspundă
penal, adică trebuie să suporte pedeapsa ce i se aplică și să o execute. Or, criminalii, ca trăsături
specifice, nu văd și nu înțeleg aceste procese și stări psihice, cum le înțeleg oamenii necriminali,
organele de urmărire penală și judecătorești. Criminalii le înțeleg așa cum le -au trăit ei, adică
subiectiv, nu obiectiv, așa cum s -au desfășurat și petrecut. Criminalii, în general, au
responsabilitatea, au capacitatea mintală, dar mai socotesc că fapta săvârșită de ei este o faptă de
„facere de dreptate”, cu de la sine putere, că ei au suferit frustrări, de aceea au comis crima, că nu
sunt vinovați, că nu se poate și că nu -i drept să li se impute fapta și să răspundă penal. Din acest
punct de vedere, criminalii resping reproșul, imputabilitatea, vinovăția și răspunderea penală.38
Cum spune Pinatel, viața interioară a criminalului, așa cum este trăită de acesta, nu coincide cu
viața acestuia văzut de alții – autorități sau societate. Din păcate, în anumite cazuri dramatice, de
exemplu, în caz de co ndamnare pe nedrept, aceștia, uneori, au dreptate.
Teoria, expusă pe larg de Jean Pinatel, sistematic și argumentată științific, prezintă o importanță
deosebită fiind una din teoriile închegate și complete din criminologia modernă europeană. Ea are
o contr ibuție serioasă la procesul științei criminologiei. Desigur, ea poate fi criticată și este
criticată, dar c onstrucția ei esențială rămâne.
1) Teoria oportunității.
Conform acestei teorii, diferența în tipul de infracțiuni săvîrșite de femei și indicele ace stora diferă
de cel al bărbaților în baza ideii de oportunitate, adică de circumstanțele ce favorizează săvîrșirea
unei infracțiuni de către femei. Astfel, conform opiniei sociologului Rita Simon39, rata
criminalității feminine a crescut numai în anumite in fracțiuni, aceasta datorîndu -se încadrării
femeilor în cîmpul muncii, angajarea la servicii variate, ceea ce a condus la oportunități mai mari
de a comite câteva infracțiuni tipice femeilor, infracțiuni economice, care implică mai puțină
violență. Simon ob serva de asemenea, că posibilitățile fizice ale femeilor nu vor fi niciodata egale
cu cele ale bărbaților , iar infracțiuni precum jaful, vor fi, probabil mai puțin preferate de
femei :”Jaful ilustreaza cel mai bine marele avantaj natural pe care îl au bărbații față de femei ”,
nota autoarea. Reișind din cele expuse mai sus, se poate afirma faptul ca femeile, în dependență
de anumite circumstanțe favorabile lor, comite anumite genuri de infracțiuni, care se reduc la
furturi, tîlhării, înșelăciune, reflect înd, astfel tradiționalul rol sexual al femeii, care încă mai
funcționează pe piața ilegală ( Joseph G. Weis )40. Prin urmare, femeile comit un număr mai mic de

38 Amza Tudor. Criminologie Teoretică. Teorii Reprezentative și Politică Criminologică. Lumina Lex 2000
39 Iacobuță Ioan Al. Criminologie ,Iași ,2002, e d. „Junimea”, p.234
40 Ibidem, p.235

37
crime, datorită faptului că au acces mai redus la acele categorii de servicii care ar putea declan șa
conflicte sau violență.
2) Teoria controlului social.
Esența acestei teorii constă în faptul că indicele criminalității masculine este mai mare decât al
criminalității feminine, deoarece legăturile sociale, care reprezintă miezul acestei teorii, a
bărbaților, sunt mult mai slabe decât cele a femeilor (mame, surori, soții – care sunt mai atașate de
unele persoane,manifestînd grijă și atenție), ceea ce provoacă ruptura dintre pontențialii criminali
și societate.
Considerând că cea mai mare parte a oameni lor are tendințe antisocial, Hirschi a propus o teorie a
controlului, care analizează modul în care indivizii sunt legați de grupurile sociale ( familie,
școală). De obicei, se are în vedere persoanele din famiile cu probleme, din medii sociale
problemati ce, care sunt mai predispuși la un comportament neadecvat, atît femei, cît și bărbați.
Referitor la categoriile de femei predispuse la un comportament criminal, conform teorii
controlului social, sunt: mamele minoritare care trăiesc în relații imorale cu bărbații41, fiind
limitate în resurse educaționale și abilități profesionale, femei ce aparțin unui mediu social cu
venituri mici, educație de proastă calitate.
Totuși, asupra nivelului criminalității feminine, cît și a celei masculine, influențează aceiași factori
sociali, care determina creșterea și micșorarea indicilor de criminalitate în dependență de regiune
și timp, diferența manifestîndu -se în tipurile de crime și modul de comitere.
3)Teoria asociațiilor diferențiate.
Teoria asociațiilor diferențiate este una din cele mai cunoscute teorii de rivate din curentul culturalist42,
elaborată de criminologul american Edwin Sutterland . Ideea de bază a cestei teorii constă în ceea că un act
criminal se produce atunci când există o situație propice p entru o anumită persoană de acționa, prin urmare
comportamentul criminal nu este înnăscut, ci se învață, ca și oricare altă meserie. Totodată, prin intermediul
acestei teorii se încearcă de a explica fenomenul criminalității din punct de vedere al posibil itățile diferite
pentru achiziționarea de „valori” și aptitudini criminale, sau de pe poziția că etichetele afișate pe
personalitatea individului prin procesele de control social folosite, influențează puternic asupra unei
reprezentări individuale des pre proprie personalitate. De aceea, în baza acestei teorii s -ar putea afirma că
criminalitatea feminină este inferioară numeric celei masculine, deoarece femeile au acces redus la
posibilitățiile criminale (adică la anumite grupări criminale pentru a însu și careva abilități criminale, fiind
supuse unui control social mult mai sever atît în familie, cît și la școală); asupra criminalității masculine,
fiind deja stabilite anumite stereotipuri, bărbații fiind predispuși de a „absoarbe” abilitățiile criminale –
teoria proastei companii (găștile de puști la școală transformate ulterior în grupuri criminale).43

41 Iacobuță Ioan Al. Criminologie, Iași , 2002, ed. „Junimea” , p.235
42 Ciobanu Igor A. Criminologie, Vol I, Chișinău, 2007 , ed. „Cardidact”, p.186
43 Ibidem p.186

38
În concluzie putem afirma că teoriile social – structurale confirmă, încă o dată, faptul că cauzele
criminalității masculine și feminine adesea se suprapun. Astfel, femeile care au avut probleme cu
justiția, asemeni bărbaților, au provenit din medii sociale cu probleme de ordin economic,
educațional, moral. Deasemenea asupra indicilor crimelor comise atît de femei, cît și de bărbați,
influențează aceiași fact ori sociali, astfel încît nivelul criminalității feminine crește și se
micșorează o dată cu cel al criminalității masculine, singura diferență constînd în unele cauze de
ordin psihologic și fizic.
Teoriile prezentate anterior au fost elaborate pentru bărba ți, încercările de a le adapta femeilor au
venit ulterior. Totuși au fost elaborate o serie de teorii care au avut ca obiect principal explicarea
criminalității feminine.
1) Teoria masculinizării forțate.
Parson a prezentat o teorie psihologică în care a definit rolul de gen ca fiind cauza principală a
diferențelor constatate între crimele comise de bărbați și femei. Conform acestei teorii,
criminalitatea mai redusă în rândul femeilor se datorează unei figuri feminine de care adolescentele
sunt atașate și după care se modelează; băiții frustrați de un astfel de model, se angajază în
delincvență ca o reacție la o prezență feminină autoritară existentă în viața lor. Parson a menționat
că femeile sunt în mare masură responsabile pentru socializarea generației urmatoare, inclusiv in
socializarea comportamentului etiș băieții văd “ bunătatea ” mamei ca pe o slabiciune și, ca urmare,
acționează ca rebeliune împotriva acesteia. Această teorie duce la predicția conform căreia femeile
sunt mult mai înclinate spre delic vență dacă provin dintr -o familie dezorganizată, fără o mamă
care să constituie un model pozitiv.44
2) Teoriile rolului de gen.
Aceste teorii susțin că socializarea diferită dintre bărbați și femei este motivul participării mai
reduse a femeilor la delicven ță. Diferențele biologice sau psihologice care există între bărbați și
femei nu sunt înnăscute, ele fiind mai degrabă rezultatul unui proces de învățare, rolul de gen fiind
considerat unul din factorii fundamentali ai identității. Între anii 1960 -1970, cân d teoria rolului de
gen a fost aplicată în criminologie, rolurile considerate caracteristice au inclus funcții și trăsături
de personalitate care au fost mult exagerate față de cele de astăzi: bărbații erau cei care asigurau
pâinea în casă, iar femeile era u casnice. Adepții teoriei vedeau în socializarea conform rolului de
gen singurul factor care explică rata diferită a criminalității feminine .45
Conform opiniei unor criminologi (T. Hartnagel, M. Mizanuddin, ș.a), la explicarea variațiilor
cu privire la indicele criminalității feminine în raport cu cel al celei masculine, ar fi util de utilizat
divergențele dintre femei și bărbați, decât convergența dintre aceste două sexe. Însă c eea ce ne

44 http://www.academia.edu/7246361/Teorii_criminologice_in_abordarea_criminalitatii_feminine
45 http://mangucoca.blogspot.md/2008/04/cateva -teorii -despre -diferentele -de-gen.html

39
poate lărgi cîmpul informațional atît cu privire la criminalitatea feminină, cît și masculină, este
teoria -gender (gendered theory)46, care propune o abordare de cauzalitate în raport cu
criminalitatea feminină. Analizînd diferența dintre crimina litatea feminină și cea masculină prin
intermediul „gendered theory”, vom deduce faptul că nu diferența dintre sexe de ordin anatomic
sau fiziologic este punctul de plecare a celor expuse mai sus, ci modul diferit de viața a acestor
două sexe determină spe cificul criminalității. Astfel, putem explica diferența prin intermediul a 4
elemente care frînează criminalitatea feminină și provoacă cea masculină,totodată redînd careva
caracteristici celei feminine:
a. stereotipurile – rolul femeii în societate pune o amprentă asupra activității criminale a acesteia.
Astfel stereotipurile: femei –mamă, femeie -fiică, femeie – soție, grija, afecțiune, reprezintă frîna
criminalității feminine, datorită faptului că femeile sunt legate mai strîns de unele valori morale.
Stereotipurile feminine nu corespund trăsăturilor care sunt apreciate în lumea criminală, de cele
mai multe ori, femeile apar în calitate de victime a actelor infracționale, iar săvîrșirea unor
infracțiuni de către aceastea influențează negativ asupra vieții s pirituale, cît și sociale a acestora.
Astfel apare o prăpastie între ceea ce se consideră feminin și ceea ce se consideră criminal, iar
infracțiunile cauzează femeilor răni.47
Interesantă este opinia lui Lombrosso, care afirma că FEMEIA criminal este diferită de bărbatul
criminal: “Am văzut de asemenea că femeile au multe lucruri în comun cu copii, că simțul lor
moral e diferit; sunt răzbunătoare, geloase, cu înclinație spre o răzbunare de o cruzime aparte.
Când o activitate morbidă a centrelor psihice intensifica calitățile rele dintr -o femeie… este clar
ca trăsăturile semicriminale ale unei femei normale o pot transforma într -o femeie criminală mai
teribilă decât orice bărbat. Femeia criminală este consecvent un monstru. Cealaltă parte a ei este
ținută în limitele virtuților, din cauze diferite, precum maternitatea, credința, slăbiciunile, și când
aceste influențe contrare dau greș și o femeie comite o crimă, putem concluziona c ă răutățile dintr –
o femeie trebuie să fi fost enorme pînă când să triumfe asupra atât de multor obstacole”.
b. controlul social – posibilitatea femeii de a comite o faptă infracțională este stopată de un control
social , anume în perioada formării personal ității, din partea familie, ulterior a soțului și a întregii
societăți, iar oricare abatere se soldează cu o pedeapsă. Astfel fetele riscă mai puțin ca băieții,
asupra cărora se exercită un control mai redus.48
Un studiu care a examinat criminalitatea femin ină în cazul prostituției și a formei rare de crimă
printre femei (uciderea altor femei) , deși bazat pe un eșantion mic (15 femei arestate pentru

46 https://www.encyclopedia.com/international/encyclopedias -almanacs -transcripts -and-maps/gender -theory
47 Tudor Amza . Criminologie Teoretică. Teorii Reprezentative și Politică Criminologică. Lumina Lex 2000
48 Tudor Amza . Criminologie Teoretică. Teorii Reprezentative și Politică Criminologică. Lumina Lex 2000 p.67

40
uciderea de femei în orașul Michigan; și 25 de femei închise pentru prostituție ), a conchis că
acestea sunt caracterizate, în principal, prin izolarea socială de cultura principală.
În cazul crimei, a rezultat că majoritatea delincventelor sunt mame minoritare care, în cea mai
mare parte, trăiesc în relații imorale cu bărbații și nu sunt pregatite și educate să învingă în lupta
pentru supraviețuire. Ele sunt drastic limitate în resurse educaționale și profesionale și în abilități
sociale. La fel se întamplă și în cazul prostituției, în care cele mai însemnate cauze care generează
acest fenomen se referă la educaț ia prea liberă, exemplele rele, alcoolul, contactul cu lumea
depravată, mizeria etc.

c. constituția femeii și agresivitatea – în lumea criminală prioritate are puterea fizică și agresiunea,
astfel încît mușchi puternici sunt necesari nu doar pentru săvîrșirea unei infracțiuni,ci și pentru
apărare, ceea ce nu se referă la femei ce dețin o constituție fizică mai puțin robustă (cu unele
excepții ). Prin urmare femeile săvîrșesc infracțiuni mai puțin grave, fără agresiune (furt,
înșelăciune), evitînd de a provoca victima .De cele mai multe ori femeile acționează de unele
singure, sau în calitate de complice sau instigator,aflîndu -se dupa un paravan. Totuși, în unele
cazuri, unele femeile criminale sunt caracterizate prin impulsivitate înaltă, precum și a unei
anomalii psihice și depresii, cauzate uneori și de vîrsta critică, factori ce determină un
comportament neadecvat, o înțelegere neadecvată a situației și a acțiunilor sale.
d. sexualitatea – stereotipul dat se prezintă sub 2 aspecte: a) sexualitate a pare a fi un imbold pentru
femei de a intra în sfera criminală – prostituția; b) totuși în interiorul grupului criminal, acest
element apare în calitate de frînă, deoarece apariția unei femei în acest grup poate să cauzeze
conflicte în interior, astfel încît, de cele mai multe ori, „femeia este nevoită de a se alia unui singur
bărbat în scopul de a se apăra”. Antonean I. expune ideea precum că, de cele mai multe ori,
comportamentul criminal al femeii poate fi influențat și de tendința acesteia de a se au toafirma în
societate, solicitînd apreciere din partea acesteia, astfel încît această tendința apare în calitate de
stimul pentru a comite careva fapte infracționale în scopul de a obține „nota dorită”.
De asemenea, D.Hoffman -Bustamante menționa: “Femeile sunt învățate să se conformeze unor
standarde mult mai rigige și sunt recompensate pentru acest comportament ; bărbaților, deși li se
spune să se conformeze regulilor, de multe ori sunt recompensați atunci când nu țin cont de ele
sau le tratează cu dispreț ”49 Autoarea a identificat un număr de factori care contribuie la ratele
diferite ale criminalității feminine:

49 D. Hoffman – Bustamante, The nature of Female Criminality, Issues in Criminology, 1973

41
1.5 Starea,structura și dinamica criminalității feminine în Republica Moldova
Studiile criminologice din republica Moldova au neglijat foarte mult subiectul comportamentului
criminal feminin. Acest lucru se datorează, în mare parte, înregistrării reduse a ratei c riminalității
feminine comparativ cu cea masculină. Pe măsură ce corpul de date și investigații privind
criminalitatea feminină a crescut, s -a simțit nevoia considerării acestui subiect și găsirii unor
explicații și interpretări care să distingă și să apropie, în același timp, criminalitatea feminină de
cea masculină.
Există păreri diferite și controverse privind evoluția criminalității f eminine. Unii autori se
îndoiesc de tendința de creștere a acestui fenomen, în timp ce alții, nu numai că acceptă acest lucru,
dar și susțin ritmul de creștere a criminalității feminine, subliniind faptul că acesta are o creștere
mult mai mare decît ce a a criminalității masculine. Majoritatea autorilor susțin faptul că statisticile
oficiale nu furnizează informații acurate privind rata criminalității feminine. De aceea, orice
interpretare a acesteia trebuie privită cu prudență întrucît criminalitatea feminină este mai “ascunsă
cultural” și mai puțin raportată. Unii autori sugerează faptul că o mare parte din comportamentul
criminal feminin este evaluat diferit prin medicalizarea acestuia, migrînd astfel din sistemul
justiției criminale în sistemul sănătății mentale.
În funcți e de factorii enumerați, vom încerca să analizam criminalitatea feminină în Republica
Moldova prin prisma stării, structurii și dinam icii în perioada anilor 1992 -2018. În cele ce urmează,
vom analiza structura criminalității feminine în funcție de diferit e tipuri de infracțiuni, ca
infracțiuni contra persoanei, vieții și săn ătății, infracțiuni economice.
În anul 1992, în conformitate cu statistica judiciară, în Rep.Moldova femeile au comis 44
infracțiuni contra persoanei, inclusiv omorul pruncului d e către mamă – 8, omor din imprudență – 2,
vătămare intenționată a integrității corporale -12, violuri -2, transmiterea bolii venerice -2. Pe
parcursul anului 1992, structura infracțiunilor contra persoanelor, comise de femei în Republica
Moldova, a cuprins a cțiuni prevăzute de art. 92, 93, 95, 96, 102, 107 CP al RM (Cod vechi)50. În
acest an, omorurile intenționate săvîrșite de femei au constituit cca 4 % din toate omorurile comise
în țară, astfel încît ucigaș a fost fiecare a 24 femei -infractor. Referitor la infracțiunile economice
comise de către femei în anul 1992, au fost înregistrate 782 de infracțiuni, structura criminalității
caracterizîndu -se prin săvîrșirea a 9 tipuri de infracțiuni economice, printre care furturi – cca 547,
înșelarea cumpărătorilor și clienților -134, (cele mai răspîndite), precum și tîlhării, escrocherii,
dare de mită etc . Creșterea infracțiunilor economice săvîrșite de femei se datorează perioadei de
tranziție, precum și de implicarea femeilor în sfera economică.

50 Codul Penal al Republicii Moldova din 24.03.1961 Data intrarii in vigoare : 24.04.1961

42
În 1993, con form indicilor statisticii judiciare, au fost depistate omoruri intenționate comise în
stare de afect, precum și omoruri intenționate însoțite de circumstanțe agravante, astfel au fost
înregistrate 26 sau 10% din toate descoperite în țară, omorurile preme ditate au fost comis de
femeile în vîrstă de pînă la 29 ani, iar 55% – în vârstă de 30 -49 ani și mai mult, prin urmare, femeile
ultimei grupe de vîrste comit mai multe infracțiuni de acest fel .Spre deosebire de anul 1992, anul
1993 se caracterizează prin schimbări în structura criminalității feminine în Rep.Moldova,
extinderea acesteia, fiind depistate 3 tipuri din cele mai grave infracțiuni – omoruri intenționate,
precum și apariția a 2 categorii de infracțiuni: vătămarea integrității corporale în stare de afect și
eschivarea de la p lata alimentelor . Reeșind din cele expuse mai sus, în anul 1993, structura
criminalității feminine s -a mărit cu 2 indici față de anul 1992, fiind comise cu 31 infracțiuni mai
mult (65%). În 1993 s -a observat o oarecare scădere a criminalității economice51, dar neesențială,
săvărșindu -se 714 infracțiuni economice, majoritatea fiind furturi, avînd loc și o creștere a
infracțiunii de escrocheriei cca de 2 ori comparativ cu anul 1992(1992 -8infracțiuni, 1993 -13).
În anul 1994 asupra structurii criminalității feminine survin schimbări calitative și cantitative
mai accentuate. Se caracterizează prin apariția a 6 tipuri de infracțiuni de stat comise de femei, ca
banditism -2, trecerea ilegală a frontierei, fabricarea sau pune rea în circulație a banilor falși.
Referitor la structura criminalității feminine contra persoanei în anul dat, aceasta înregistrează
indici mai scăzuți.52 Deasemenea în anul 1994, femeile au comis 85 infracțiuni contra vieții și
sănătății persoanei și 6 in fracțiuni de stat. Structura infracțiunilor economice comise de femei în
anul 1994 se caracterizează printr -o creștere a acesteia, aproximativ cu 10% comparativ cu anul
1993, precum și printr -o schimbare -apariția unui șir de alte fapte criminale:banditism, sustragerea
averii proprietarului în proporții mari, falsificarea banilor. Această perioadă se caracterizează
printr -o creștere considerabilăa furturilor și escrocheriilor, reducerea dublă a atentatelor la averea
proprietarului în proporții deosebit de m ari și de 13 ori a infracțiunii de înșelare a cumpărătorilor
și clienților (1992 -134, 1994 -10)53.
Comparativ cu anul 1992, indicii criminalității feminine s -au mărit de cca 2 ori.
Anul 1995 se caracterizează prin creșterea numărului de infracțiuni –vătămare a integrității
corporale, care duce ulterior la mărirea numărului de infracțiuni contra persoanei -omoruri
intenționate. Comparativ cu anii 1992 -1994, în 1995 a crescut aproape de 2 ori numărul
infracțiunilor -vătămare a integrității corporale. În anul 1995 s -au înregistrat 326 infracțiuni. Cu
toate acestea, structura infracțiunilor săvîrșite de femei contra persoanei cuprindea numai cinci
tipuri de infracțiuni, comparativ cu anii precedenți, astfel încît indicii structurali s -au redus cca de

51 Zaporojan Igor , Criminalitatea are chip de femeie, Chișinău, 2000, Ed. „Elan Poligraf”, p. 55
52 Ibidem, p. 72
53 Zaporojan Igor , Criminalitatea are chip de femeie, Chiși nău, 2000, Ed. „Elan Poligraf” , p. 73

43
2 ori. În ceea ce privește structura și dinamica infracțiunilor economice, analizînd datele statistice
referitoare la anul 1995, putem observa schimbări în structura criminalității feminine în
Rep.Moldova: numărul infracțiunilor comise de femei a crescut de la 6 la 12 (furturi -869, cca
12% mai mult decît anul 1992; sustrageri a averii proprietarului prin însușir e, delapidări, abuz de
serviciu creștere cu 70%); au aparut noi fapte criminale, ca : abuz de serviciu, exces de putere sau
depășirea atribuțiilor de se rviciu.
Anul 1996 se aseamănă , în privința indicilor structurali, cu starea criminalității feminine în
anul 1994. Totuși, în anul 1996 au fost comise infracțiuni de stat ca, contrabanda (art -248CP),
trecerea ilega lă a frontierei de stat (art – 362CP), fabricarea banilor falși (art.236 CP), încălcarea
regulilor privind operațiu nilor valutare , care au crescut aproximativ de 3,5 ori comparativ cu anul
1994.
Referitor la infracțiunea de pruncuciderea, în anul 1992 au fost înregistrate 8 cazuri, 1993 -6
cazuri, 1994 -8 cazuri, 1995 -9 cazuri, 1996 -12 cazuri, 1997 -10 cazuri, 1998 -13 cazuri, 1999 -4
cazuri, 2000 -5cazuri, 2001 -9 cazuri, 2002 -6 cazuri, 2003 -5 și în 2004 pînă la 12 mai -5
cazuri,incidențe maxime înregistrînd anii 1996 și 1998. Comparînd indicii omorurilor în urma
cărora au suferit copii și indicii pruncuciderilor din 1996 pînă în 2002, putem concluziona: nivelul
pruncuciderilor în structura omorur ilor intenționate contra minorilor în anul 1996 a constituit
54,54%, în 1997 -66,66%, 1998 -54,16%, 1999 -20%, 2000 -29,41%, 2001 -90%, 2002 -30%.54 Din
analiza dosarelor penale d in anii 1996 -2003 în baza art.147 CP RM s -ar putea de a face cîteva
concluzii referi tor la aspectul criminologic al infracțiunii de pruncucidere: 1)vîrsta inculpatei –
17/20 ani, 4 inculpate aveau peste 30 ani; 2) starea civilă – o mare parte din infracțiuni au fost
săvîrșite de femei necăsătorite rămase însărcinate în urma unor relații oca zionale; 3) locul săvîrșirii
infracțiunii -localități rurale (54,5%), localități urbane (45,5%); 4) motivele infracțiunii -sarcină
nedorită, frică față de părinți, naștere înafara căsătoriei ș.a; 5) pedeapsa aplicată -amendă, pedeapsă
privativă de libertate c u suspendarea ispășirii pedepsei, pedeapsă privativă de libertate cu ispășirii
pedepsei în locuri de detenție.55
Cele expuse mai sus constituie tendințele și particularitățile criminalității feminine în Republica
Moldova în anii 1992 -1996.
Pentr u a stabili structura și dinamica criminalității feminine în anii 2003 -2007 vom analiza
criminalitatea feminină comparativ cu cea masculină în funcție de anumiți factori, ca vîrsta și
reședința, numărul de persoane condamnate.

54 Lilea Gîrlea , Starea, dinamica și structura pruncuciderii, „Analele științifice”, Științe Juridice,Facultatea
Drept,USEM, nr.8, Chișinău ,2005, p.394 -395
55 http://www.cnaa.md/files/theses/2005/2140/lilia_girla_abstract.pdf

44
Astfel în anul 2007, a u comis infracțiuni 13431 bărbați și 1870 femei. Din numărul total de
infracțiuni 1681 au fost comise de minori de gen masculin și 134 de gen feminin. În anii 2003 –
2007 nivelul de criminalitate a rămas relativ constant, cu o scădere ceva mai pronunțată în anul
2007 la 428 infractori la 100 mii populație pentru bărbați și 101 respectiv pentru femei. Structura
criminalității feminine în funcție de tipurile de infracțiuni săvîrșite se prezintă astfel : infracțiuni
contra persoanei, vieții și sănătății(omor, vă tămare a integrității corporale, viol, pruncucidere ș.a,),
infracțiuni contra proprietății (furt, tîlhărie, jaf, înșelăciune ).
Ca tipuri de infracțiuni, cota majoră pentru ambele grupuri le revine furturilor (cca. 38% din
numărul total pentru bărbați și 30% pentru femei). Crimele specifice bărbaților (cărora le revine
un procent mai mare din total comparativ cu femeile) sunt vătămarea intenționată (în cazul
bărbaților cca. 7,5% din total pe când în rândul femeilor – 3%), jafurile (în cazul bărbaților 5,5%
din total, în rândul femeilor 1,2%) și acte de huliganism (în cazul bărbaților 5,3%, în rândul
femeilor doar 1,2%). Crimele specifice într -o măsură mai mare femeilor sunt cele legate de
droguri, cărora le revin cca.19% din totalul crimelor comise de femei și doar 10,6% din totalul
celor comise de bărbați 56.
În funcție de mediul de reședință a infractorului, infracțional itatea feminină este mai scăzută
de cea masculină indiferent de mediul de reședință, iar în interiorul grupurilor de gen nu există
diferențe majore după incidența infracțiunii funcție de mediu de reședință. În funcție de sex, se
adeverește faptul că crimin alitatea în rândul bărbaților ia o amploare mai mare în vârstele tinere
decât în cazul femeilor. Distribuția procentuală pe vârste a persoanelor care au comis infracțiuni
în anul 2007: în toate categoriile de vârstă de până la 29 ani procentul pentru bărb ați este mai mare
decât în rândul femeilor. De ex. din numărul total de infractori bărbați 5,2% aveau vârstă între 14
și 15 ani (695 din 13431), pe când în rândul femeilor care au comis infracțiuni doar 3,2% au fost
din această categorie de vârstă. Și doar pentru categoria de vârstă peste 30 ani, din care fac parte
62% (1158 din 1869).
În funcție de numărul persoanelor condamnate ,în anul 2007 au fost condamnate 1236 femei și
8528 bărbați, femeile reprezentând astfel 12,7% din numărul total de persoane condamnate.
Distribuția pe tipuri de pedepse indică în mod direct gravitatea infr acțiunilor comise, deși nu în
mod proporțional, existând și alți factori implicați, ca de ex. faptul că femeilor mai des li se
diminuează gravitatea pedepsii din considerente că ele mai degrabă ca bărbații au în grijă copii. În
fond din numărul total de pe depse în anul 2007 pentru femei în 13,3% cazuri a fost stabilită
pedeapsa cu închisoare. Femeilor mai des li se stabilesc pedepsele prin amendă, condamnarea
condiționată sau le este suspendată executarea pedepsei (în anul 2007 din 13 cazuri de suspendare

56Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova , Femei si bărbați în Republica Moldova, Editia a 4 -a.,
Chișină u, 2008, Ed. “Elan Poligraf” , p. 117

45
a executării pedepsei toate au fost stabilite în adresa femeilor).57În anul 2007 în penitenciare își
ispășeau pedeapsa 6521 persoane, din care 303 femei (4,6%). Distribuția de gen a deținuților în
penitenciare nu a cunoscut modificări semnificative, astfel încât ponderea deținuților de gen
masculin în ultimii cinci ani a variat între maximum 96,5% în 2004 la 95,3% în 2006 .
Conform informației Ministerului Afacerilor Interne în anul 2017, pe teritoriul republicii au fost
înregistrate 35,6 mii infracțiuni, înregistrînd o scădere de 15,0% față de anul precedent, iar
comparativ cu anul 2013 nivelul infracționalității a scăzut cu 6,8%. Rata infracționalității
constituie 100 infracțiuni la 10 mii locuitori comparativ cu 107 infracțiuni în anul 2013 .
Cee ace ține de repartizarea criminalității pe gen în rîndul minorilor putem evidenția următorii
factori. În dinamica indicatorilor infracționali este evidentă tendința persistentă de creștere a
infracțiunilor comise de către sau cu implicarea fetelor, de la 5,6% în totalul infracțiunilor săvârșite
de minori în anul 2000, la 12,7% în 2010. Efectivul de fete în totalul minorilor culpabili este în
ascendență constantă, atingând proporția de 9,5% în 2010 comparativ cu 6% de acum zece ani
(figura 1.1 Anexa nr.1 ).
O par ticularitate evidentă însă, în cazul contingentului feminin, este creșterea anuală simptomatică
a ponderii fetelor de 14 -15 ani în totalul grupei de vârsta respectivă al minorilor delincvenți .Astfel,
în anul 2009 aceasta aproape că s -a dublat față de anul 2008, iar în 2010, deși a scăzut, a rămas
totuși la un nivel mai înalt în rapor t cu ponderea fetelor de 16 -17 ani. Totodată, în analiza
infracționalității generale pe sexe remarcăm că, deși ponderea băieților minori în totalul
infractorilor masculini s -a diminuat de la circa 16% înregistrate în anul 2000 la 9,7% în 2010,
ponderea fetelor minore în numărul total de femei care au comis infracțiuni s -a mărit. Dacă până
în anul 2008 infracționalitatea ca fenomen apărea în rândul băieților la vârste mai tinere decât în
rândul fetelor, atunci după 2008 infracționalitatea feminină se apropie de par ticularitățile de vârstă
a celei masculine, în cazul categoriei de vârstă 14 -17 ani. (figura 1.2 Anexa nr.1).
În același timp, spre deosebire de indicatorii infracțio nalității în general, în cazul minorilor am
putea spune că pentru fete factorul urban are un impact mai mare în vederea creșterii nivelului de
infracționalitate decât pentru băieți. Evaluarea subiecților delincvenți după mediul de reședință
denotă faptul c ă, spre deosebire de băieți, fetele implicate în săvârșirea infracțiunilor, într – o
pondere mult mai mare, provin din mediul urban, peste 57% anual din totalul fetelor culpabile în
inter valul anilor analizați (2000 -2010), spre deosebire de același indicat or în cazul băieților (48%),
și cunoaște o creștere semnificativă în anul 2010 (61,6%). Obser văm, totodată, că în anul de
referință factorul urban impune o creștere semnificativă, de peste 10 p.p. și în cazul băieților (figura
1.3 Anexa nr.1 ).

57 Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova , Femei si bărbați în Republica Moldova, Editia a 4 -a.,
Chișină u, 2008, Ed. “Elan Poligraf” , p.122

46
Rata fetelor delincvente la 100 mii populație feminină în vârstă de 14 -17 ani din mediul rural rapor
tată la același indicator din mediul urban arată că în perioada anilor 2000 -2010 fetele din mediul
urban au comis infracțiuni în medie de 2,2 ori mai multe decâ t cele din sate, pe când băieții din
orașe, în medie de 1,5 ori mai des decât cei din sate. În anul 2010, aceste valori sunt mai mari
pentru ambele sexe: de 3,1 ori în cazul fetelor și de 2,7 o ri în cazul băieților (tabelul 1.2 Anexa
nr.1).
Conform sinteze i statistice, totuși trebuie să remarcăm că, deși în ultimul deceniu sunt evidente
schimbări semnificative privind implicările delincvente în rândul fetelor, infracționalitatea
acestora rămâne a fi mai scăzută față de cea în rândul băieților, indiferent de mediul de reședință.
Calcularea ratei minorilor culpabili pe sexe atestă că băieții comit de 9,1 ori mai des infracțiuni
decât fetele: în anul 2010 la 100 mii populație feminină de vârsta 14 -17 ani reveneau 145 de fete
care au săvârșit infracțiuni, pe cân d același indicator în cazul băieților este de 1322 de minori.
Datele prezentate de Biroul Național de Statistică mai arată că cel mai înalt nivel al
infracționalității este înregistrat în rândul bărbaților, femeile constituind o cotă mai mică în
număru l persoanelor care au comis infracțiuni (7,5%). Femeile sunt implicate în comiterea
infracțiunilor grave în proporție de 20,2% din totalul femeilor comparativ cu 15,9% din bărbați.
La 100 mii femei revin în medie 71 femei care au comis infracțiuni, iar în cazul bărbaților acest
indicator constituie 951 persoane. Bărbații sunt implicați mai mult în săvîrșirea infracțiunilor în
domeniul transporturilor, huliganism și violență în familie, iar femeile în săvîrșirea furturilor,
infracțiunilor legate de droguri ș i escrocherii . La fel Biroul Național de statistică mai arată că
procentajul persoanelor condamnate, pe tipuri de pedepse și pe sexe, constituie la femei 18 %
privațiune de libertate ,30% amenzi ,39% condamnări condiționate , 10 % muncă neremunerată în
folosul comunității ,3 % alte pedepse .La bărbați această rată o constituie 19 % privațiune de
libertate ,32% amenzi ,27% condamnări condiționate , 19 % muncă neremunerată în folosul
comunității ,3 % alte pedepse. (figura 1.5/1.6 Anexa nr.1)58

58http://statbank.statistica.md/pxweb/pxweb/ro/30%20Statistica%20sociala/30%20Statistica%20sociala__12%20JU
S__JUS030/JUS030200.px/?rxid=9a62a0d7 -86c4 -45da -b7e4 -fecc26003802

47
Capitolul II Prevenirea și combaterea criminalității feminine
2.1Strategii și programe de prevenire /combatere a criminalității feminine la
nivel national
Prevenirea a reprezentat dintotdeauna unul dintre capitolele importante ale criminologie i,
interesul pentru prevenire tinde să devină, în ultima perioadă, prioritar.
Astfel, studiind cauzele criminalității, stabilind starea, structura și dinamica acesteia, criminologia
își propune să evalueze măsurile impuse și să elaboreze programe convingătoar e de prevenire a
criminalității, de resocializare și reintegrare socială a delincvenților. Respectiv, scopul general al
criminologiei și constă în fundamentarea unei politici penale eficiente, în măsură să producă efecte
dorite.
Multe state din zonele geog rafice dintre cele mai diferite au înțeles că adoptarea unor măsuri de
prevenire a criminalității poate avea un impact mult mai puternic asupra evoluției fenomenului,
fiind, totodată, cea mai rentabilă soluție în raport cu costul general al crimei. Deci, c riminologia
contribuie esențial la particularizarea principiilor de politică penală a oricărui stat.
Pentru a putea delimita acele strategii de combatere si prevenire a infracționalității feminine
trebuie sa analizăm pentru început teoriile prevenirii crim inalității la generla dat fiind faptul că
criminalitatea feminină este una din formele criminalității generale.
Prin prevenire se înțelege luarea unor măsuri de împiedicare și stopare a comiterii de fapte
criminale, de luare a unor măsuri care să conducă la împ iedicarea comiterii de crime. Această
prevenire este similară prevenirii unei maladii în domeniul medical, prevenire care poate fi
realizată prin aplicarea unor măsuri medicale, datorită cărora o boală nu se produce sau nu se
răspîndește – „E mai ușo r să oprești o boală decît s -o vindeci” („mieux vaut prevenir que guerir”)
.59
Autori ca Seelig, Sutherland, Pinatel și alții cuprind un spațiu întins acordat acestor probleme. Ei
sunt de părerea că lupta contra crimei trebuie dusă pe două căi: una preventi vă, de împiedicare a
comiterii crimei (ante delictum) și alta represivă, de pedepsire a celor ce comit crime (post
delictum).
Astfel, Seelig în „Lupta contra criminalității” înscrie două soluții: lupta represivă contra crimei
și alta – prevenirea crimei.
în cr iminologia românească,T.Pop definește două forme de prevenire a criminalității: una
preventivă, și anume: prevenirea apariției unor cauze sociale ori individuale care pot conduce la
crimă – sărăcia, criza economică, lipsa instruirii, educația proastă. în prezența unor asemenea

59 Igor Ciobanu ,Criminalitatea în Republica Moldova Starea actuală ,tendințe și mă suri de prevenire și combatere
Chișinău 2003 pag. 150

48
situații dificile, situații sociale ori familiale grele, unele persoane pot fi atrase de criminalitate.
Soluția recomandabilă în aceste cazuri este luarea măsurilor de înlăturare a acestor situații dificile,
măsuri pe car e le ia societatea, organele de stat: economice, administrative, executive etc. Măsurile
luate sunt măsuri de ordin social, prin care, în mod direct, se însănătoșește situația socială și, în
același timp, se înlătură, în mod indirect cauzele care pot gener a crime.
A doua formă de prevenire a criminalității este prevenirea directă a crimei, care este o prevenire
specială ce vizează, în mod direct, comiterea de crime. Spre exemplu, existența unui grup de
recidiviști care comit mereu crime. împotriva acestu ia pot interveni organele de poliție, care
supraveghează acest grup și -l împiedică să comită crime.
în plan conceptual, prevenirea rămîne dominată totuși de dreptul penal, deși nu putem să omitem,
eforturile unor specialiști de a depăși aceste limite. Am e videnția, în acest sens, studiul lui George
Antoniu, în care găsim deja o abordare criminologică a prevenirii .60
Mai desfășurată este ac eastă problemă la R. Gassin . Autorul numește „cele șase idei de bază” ale
criminologiei preventive:
• alegerea țintelor prevenirii, sugerînd că noțiunea de risc din medicina preventivă este pe
deplin operațională și în criminologia preventivă; aceasta va servi la determinarea grupelor
de populație ce prezintă risc, a situațiilor de risc și a proceselor de risc (trecerea la act);
• alegerea teoriei criminologice, precizînd că există „o gamă vastă de teorii criminologice”,
autorul se întreabă dacă nu s -ar putea utiliza și aici un concept prea general, cum este cel
de stare periculoasă, utilizat de criminologia clinică, propunînd u-le pe cele de anomie sau
de dezorganizare socială.
• definirea obiectivelor prevenirii (determinarea precisă a obiectivelor);determinarea
tipurilor de prevenire -,necesitatea unei evaluări științifice a activității de prevenire;
determinarea autorității com petente pentru a exercita prevenirea.
O ultimă idee a lui R.Gassin, deși n -o înserează printre cele șase, ni se pare fundamentală – că „nu
există prevenire fără represiune”.61
Prevenirea criminalității este o metodă practică pentru controlul direct al ac estui fenomen. Ea
implică analiza metodelor de comitere a infracțiunilor și organizarea unor activității specifice
infracțiunii în mediul victimelor potențiale, în scopul minimalizării situațiilor criminogene și a
riscului săvîrșirii de mecanismul său de operare se realizează prin programe la nivel comunitar. în
cadrul lor este dezvoltată o serie largă de strategii, al căror principal scop este stimularea unor

60 Igor Ciobanu ,Criminalitatea în Republica Moldova Starea actuală ,tendințe și măsuri de prevenire și combatere
Chișinău 2003 pag. 152
61 Ibidem ,pag.153

49
comportamente și atitudini preventive corespunzătoare din partea indivizilor și a grupuril or, cît și
elaborarea unor schimbări capabile să contribuie la prevenirea criminalității.
In scopul redresării situației create în republică privind combaterea criminalității, este necesară și
oportună mobilizarea eforturilor întregii societăți, a minister elor și departamentelor în vederea
înaintării propunerilor de modificare a actelor legislative de o importanță majoră, cum sunt: Codul
penal și cel de procedură penală62; Codul civil63 și cel de procedură civilă64; Codul cu privire la
contravențiile administr ative ș.a.
Organele judiciare, ca organisme guvernamentale responsabile pentru siguranța publică, nu
trebuie să se limiteze doar la activități de consultanță pe linie de prevenire, ci să se implice în
problemele curente și de perspectivă în dezvoltarea armonioasă a comunităților. De asemenea,
aplicarea legii, deși reprezintă un factor fundamental, nu trebuie să. fie unica într -un program de
prevenire a criminalității. Toate elementele importante ce aparțin sectoarelor publice și private
trebuie avute în vedere în cadrul unui efort comun de cooperare între diverși factori.
Programul preventiv este realizat, de regulă, de un organism guvernamental, care are drept scop
planificarea, implementarea și administrarea programului respectiv în propria sa jurisdicț ie.
Strategiile folosite de un program de prevenire a criminalității includ, de regulă:
atenționarea publică asupra problemelor criminalității și a serviciilor disponibile pentru siguranța
cetățenilor din cadrul programelor de prevenție;
servicii de consul tație și învățămînt pentru anumite grupuri de cetățeni;
supravegherea și informarea – activități prin care cetățenii sunt încurajați să depisteze activitățile
infracționale și să le comunice organelor judiciare;
aplicarea legii de lucrătorii din cadrul org anelor judiciare care sunt specializați și încurajați să
sprijine și să promoveze prevenirea criminalității în toate împrejurările de contact cu publicul.
Specialiștii care activează în cadrul programelor de prevenire a criminalității trebuie să posede o
pregătire teoretică și practică corespunzătoare în domeniu, precum și aptitudinea de a -și folosi
experiența la nevoile specifice ale solicitanților și la proiectarea, dezvoltarea și administrarea
programelor care deservesc grupuri de populație ori zone geo grafice. Ei sunt, de regulă,
profesioniști cu stagii anterioare în poliție, care și -au format convingerea, fie direct
prin cursurile speciale de prevenire a crimei, fie indirect
prin conferențierea unor tematici de profil unor alți practicieni că prin redu cerea situațiilor
criminogene se va putea realiza în viitor un control mult mai eficace al infracționismului.

62 Codul de Procedură Penală al Republicii Mold ova din 14.03.2003
63 Codul Civil al Republicii Moldova din din 06.06.2002 Publicat : 22.06.2002 în Monitorul Oficial Nr. 82 -86
64 Codul de procedura Civilă al Republicii Moldova din 30.05.2003 Publicat : 21.06.2013 în Monitorul Oficial Nr.
130-134

50
Specialiștii din domeniul prevenției criminalității determină astfel o trecere de la metodele
polițienești tradiționale la o abordare a problemei criminalității într -o manieră preventivă. Această
situație, ca orice schimbare radicală într -un anumit domeniu de activitate, avînd implicații
profunde în cîmpul de aplicare a legii, nu se produce tară anumite dificultăți. în țările occidentale,
precum SUA , Marea Britanie, Franța, Germania, grație eforturilor unor colective de lucrători din
poliție și justiția penală, dublate de sprijinul la nivel guvernamental, s -a reușit înființarea unor
instituții de învățămînt și operaționale în domeniul prevenirii crim inalității la nivel național. în
cadrul acestora sunt evidențiate importanța și rolul prevenției în scăder ea ratei infracționalității .65
Astfel putem evidenția că prevenirea criminalității desemnează un proces social permanent, care
presupune aplicarea unui ansamblu de măsuri cu caracter social, cultural, economic, politic,
administrativ și juridic, destinate să preîntîmpine săvîrșirea faptelor antisociale, prin identificarea,
neutralizarea și înlăturarea cauzelor fenomenului infracțional.
Totuși, preven irea nu înseamnă doar preîntîmpinarea săvîrșirii pentru prima dată a unei infracțiuni,
ci și împiedicarea repetării faptei penale de către același autor. Acest tip de prevenire se realizează
prin măsuri de resocializare și reintegrare socială postpenală a persoanelor care au comis deja fapte
infracționale și au fos t condamnate pentru aceasta .
Art. 24 al Constitutiei Republicii Moldova prevede egalitatea in drepturi a barbatilor și femeilor,
crearea conditiilor care ar permite femeilor sa imbine munca cu maternitatea, de asemenea
asistenta morala și materiala a mamei si copilului.66 Din pacate aceste predispozitii nu se
realizeaza. Evident profilaxia infractiunilor comise de femei va ajunge a fi eficienta doar in cazul
cind soarta femeii va deveni una d in principalele probleme ale statului și societatii.
Este nevoie de programe vaste de ajutorare a familiei și mamei. Situatia economica dificila,
tensiunea sociala nu permit realizarea a astfel de programe, deși au fost elaborate anumite masuri.
La baz a luptei cu criminalitatea femeilor sint masurile de prevenire social -generala. Dupa cum
demonstreaza cercetarile, majoritatea femeilor care lucreaza, deși sint pentru emancipatie, ar fi de
acord sa abandoneze serviciul și sa se dedice doar familiei, daca ar avea conditiile necesare de trai.
Mamele care nu doresc sa munceasca in perioada creșterii copilului ar trebui sa li se ofere
posibilitatea sa munceasca doar jumatate de zi, fara a li se reduce din salariu.
Mamele singure și acele cu multi copii trebuie sa li se acorde un ajutor material considerabil.
Practica demonstreaza ca majoritatea colaboratorilor concediati dupa reducerea cadrelor constituie
femeile care educa copii mici, iși intretin parintii batrini etc. Asemenea persoane ajung intr -o stare

65 Igor Ciobanu ,Criminalitatea în Republica Moldova Starea actuală ,tendințe și măsuri de prevenire și combatere
Chișinău 2003 pag. 154
66 Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1 din 12.08.1994.

51
mate rials dificila, plus toate consecintele negative. Pentru aceste categorii ar trebui sa existe munci
sociale.
Se impune revizuirea și reformarea conceptiei privind educatia copiilor in cadrul societatii, in
special a fetelor, care trebuie fundamentata pe moralitateași cumsecadenia proprii poporului
nostru. Fara a declara razboi propagandei sexuale, a violentei și comportamentului libertin, care
domina azi in sfera spirituala, nu poate fi vorba de educatia normals a generatiei in credere.
In conceptia sus -mentionata e nevoie de o abordare echilibrata a formelor și metodelor de educatie
a baietilor și fetelor. Deosebirile de natura fizica și psihica nu trebuie nivelate ci utilizate din plin
pentru atingerea scopului final al educatiei. Faptul ca multe eleve au raspuns in sondajele anonime
ca doresc sa devina prostituate de valuta trebuie perceput ca un semnal de alarma. Destramarea
imaginii attractive și favorabile a prostituatei este una din sarcinile primordiale ale mijloacelor
mass -media și altor instante responsabile de educatie. Or, primele sint adeseori cele care
idealizeaza „cea mai veche profesie”. Nu putem fi de acord nici cu propunerea de a legaliza
prostitutia, care, dupa cum se afirma, ar aduce statului venituri fabuloase din impozite. Oricare n –
ar fi situatia o prostituata nu poate primi recunoștinta din partea statului. Dimpotriva, e nevoie de
a intensifica lupta cu prostitutia, perfectionind legislatia curenta și activitatea institutiilor medicale
de profilaxie a bolilor venerice ș i a SIDA.
Legislatia penala, dupa exemplul a multe tari din lume, prevede raspunderea penala pentru orice
persoana care paraziteaza in baza prostitutiei, direct sau indirect. Pentru lupta cu sexbusinessul
criminal unneaza de creat un serviciu special in cadrul organ elor teritoriale ale afacerilor interne.
Necesita o perfectionare continua formele ș i metodele profdaxiei individuate a infractiunilor
comise de femei de diverse virste, precum și a femeilor care sint potentiate infractoare, judecind
dupa comportamentul an tisocial al acestora.
O importanta deosebita are activitatea educationala fata de femei in institutiile de executare a
pedepsei, in scopul evitarii recidivei. In acest caz ar fi rational de implementat un sistem complex
de influenta psihologico -pedagogica asupra condamnatelor, cu utilizarea treningurilor autogene,
programelor individuale de autoeducatie, lectiilor in grape inradite, convorbirilor, discutiilor și
lectiilor privind problemele juridice etc. Sarcina acestora este autocunoașterea condamnatei,
dezvoltarea abilitatilor de a-și controla emotiile, crearea unei viziuni pozitive. Aceasta va contribui
la diminuarea tensiunii și agresivitatii, la adaptarea la conditiile de executare a pedepsei, le va
impulsiona sa -și revizuiasca rolul și locul in viata de mai departe. Conditi a este ca masurile
respective sa fie fundamentate pe respect, afectiune și bunatate.67

67 Mihai Bircau ,,Criminologie.Partea Speciala,, Chisinau 2005

52
Problemele criminalității feminine necesita o abordare diversificata, solicitand structuri
organizatorice si practice de prevenire si control diferentiate, chiar programe teritoriale de
prevenire, in functie de structura si metamorfozele care se produc in cadrul delincventei feminine.
In plus, in cazul delincventei feminine se ridica si problema copiilor care, ramasi pentru perioade
lungi fara mama si, in multe cazuri, far a tata – in cazul in care acestia au fost victimele – au toate
sansele ca, lipsiti de familie si de educatie sa devina, la randul lor, infractori .
Printre motivele invocate de condamnatele pentru comiterea unor infractiuni cu violenta, pe
primul loc s e situeaza comportamentul abuziv, intolerabil al sotului, amantului sau concubinului
urmat, la egalitate, de lipsurile materiale si consumul de alcool.
Studiind si analizand mai in amanuntime aceste motive, a rezultat faptul ca alaturi de masurile de
preve nire care trebuie sa vizeze acele domenii ale socialului, economicului, juridicului, in care
apar si se manifesta cu mai multa forta cauzele care determina si conditiile care favorizeaza
comportamentul delincvent, trebuie intreprinse actiuni speciale pentr u prevenirea delincventei
feminine. Se face referire concret la o politica sociala guvernamentala mai sustinuta, care sa
creeze: servicii sociale si de sanatate pentru femeile agresate si copii acestora; programe speciale
si alte modalitati de sprijin in v ederea restabilirii fizice si psihice a acestora; locuinte sau locuri de
refugiu in cazurile de necesitate; programe de specializare a avocatilor in abuzul conjugal, care sa
asiste victimele in depunerea plangerii si de -a lungul fazelor procesului penal.
Pentru realizarea acestor servicii, existente in orice societate democratica, se impune o conlucrare
mai stransa intre institutiile statului abilitate si organizatiile nonguvernamentale care au aparut
intr-un numar mare dupa decembrie 1989 si ale caror sco puri si obiecte de activitate constau in:
acordarea de sprijin material si social femeilor aflate in dificultate; prevenirea, consilierea,
indrumarea si educarea in situatiile care pot duce la conflicte familiale.
In conditiile actuale de tranzitie, un rol din ce in ce mai important revine organizatiilor
nonguvernamentale, care pot coordona eforturile dintre diferitele organisme cu obiective similare
si cooperarea dintre institutiile statului si organizatiile activ e pe problematica femeii.
Astfel țin să menționez că, pentru a obține rezultate pozitive în activitatea de combatere și
profilaxie a criminalității feminine, împiedicarea dezvoltării ulterioare a acestei forme a
criminalității , este necesar, în primul rând, a îmbunătăți activitatea organelor p olițienești ,a
ministerelor ,la fel și a penitenciarelor și tuturor organizațiilor abilitate în acest domeniu, a
consolida toate eforturile, formele și metodele existente întru combaterea astfel de crime ca
prostituția ,pruncuciderea ,omorurile săvîrșite c u deosebită cruzime, a ridica la un nivel calitativ
profilaxia, rolul ș i prest igiul organelor de state

53
2.2 Metodele de reeducare și integrare în societate a femeii postcriminale
Anual în Republica Moldova circa 2000 de persoane sunt liberate din instituțiile penitenciare
printer care desigur se află și femei criminale . Datorită izolării de lungă durată și restricțiilor
impuse de regimurile de detenție, majoritatea dintre deținuți, pomenindu -se față în față cu
realitatea de după gratii, se simt fru strați, consternați și speriați de ceia ce îi așteaptă după porțile
penitenciarului. Problemele care apar odată cu liberarea din mediul penitenciar vin să se amplifice
pe fundalul unor relații proaste cu familia, comunitatea, lipsei actelor de identitate ș i a unui loc de
muncă care să le permită un trai decent etc. Respingerea societății, reticența unor funcționari,
etichetarea și marginalizarea de către comunitate/societate forțează persoanele liberate din locurile
de detenție să revină în cercul vicios al criminalității. Statisticile atestă că circa 50% dintre
persoanele private de libertate din Moldova comit infracțiuni repetat. Astfel integrarea socială a
acestor personae este un factor de bază a prevenirii criminalității repetate în rindul criminalilor
postocndamnatorii.
Integrarea socială trebuie raportată la specificul infracțiunii și la fiecare persoană în parte.
Varietatea de infracțiuni presupune o varietate de o forme de reintegrare.
Legislația califică infracțiunea, specialiștii în educație și asis tență psihosocială evaluează c auzele
care au generat disfuncț ionalitățile în cazul fiecărei persoane și nici nu ar fi eficient să analizăm
infracțiunea ca și faptă.68
Reintegrarea socială a persoanelor private de libertate reprezintă un proces care își are
începuturile în faza execuțional – penală. Un rol esențial al Departamentului Instituțiilor
penitenciare subordonat Ministerului Justiției este acela al pregătirii persoanelor private de
libertate pentru perioada post -detenție. Pentru atingerea acestu i obiectiv este necesară corelarea
nevoilor persoanelor private de libertate cu programele de educație, asistență psihologică și
asistență socială și demersul de incluziune socială. Totodată, pentru succesul componentei de
reintegrare socială este necesar concursul comunităților locale, în dubla lor calitate: de parteneri ai
serviciului penitenciar și de beneficiari ai întregului proces de reintegrare socială a persoanelor
private de libertate sau care au executat pedepse privative de libertate.
Depar tamentul Instituțiilor penitenciare subordonat Min isterului Justiției ca instituție publică
de interes național, contribuie la apărarea ordinii publice și a siguranței naționale prin asigurarea
pazei, escortării, supravegherii, aplicarea regimului de dete nție și organizarea de activități
educaționale, de asistență psihologică și asistență socială destinate reintegrării sociale a
persoanelor private de libertate. În aceste coordonate, Departamentul Instituțiilor penitenciare și

68 http://irp.md/uploads/files/2014 -06/1402576373_1242890807_ro.pdf

54
unitățile subordonate evaluea ză permanent nevoile educaționale, de asistență psihologică și
asistență socială ale persoanelor private de libertate, procesul menționat constituind baza strategiei
de reintegrare socială a acestora. Individualizarea și planificarea traseului execuțional, prin
organizarea și desfășurarea activităților de instruire școlară, de formare profesională, a
programelor educaționale, de asistență psihologică și asistență socială constituie demersuri curente
asumate la nivelul tuturor locurilor de deținere pentru re alizarea funcției educative a pedepsei sau
a unei măsuri privative de libertate. Legislația în domeniul execuțional -penal prevede
responsabilitatea instituției penitenciare, a centrelor de reeducare, de a organiza și desfășura
activități educaționale, cult urale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, instruire
școlară și formare profesională, pe durata detenției, în vederea facilitării reintegrării sociale a
persoanelor custodiate. Pregătirea pentru liberare și reintegrare socială înce pe imediat după
primirea în locul de deținere, stabilirea unui regim de executare a pedepsei privative de libertate
necesitând întocmirea unui Plan de evaluare și intervenție educativă și terapeutică pentru fiecare
persoană condamnată. Persoanele private d e libertate beneficiază, în manieră individualizată, de
intervenții recuperative, minorii, tinerii (18 – 21 ani) și femeile evidențiindu -se ca fiind categorii
vulnerabile, din perspectiva necesității de adaptare a demersurilor educative, de asistență
psiho logică și asistență socială la particularitățile psihosomatice și nevoile de dezvoltare
personală.69 Activitățile specifice de educație, asistență psihologică și asistență socială, coordonate
de către personalul de specialitate, exclusiv în perioada traseul ui execuțional, reprezintă o condiție
necesară, dar nu și suficientă a reintegrării sociale. Standardele calitative în formarea profesională
a specialiștilor implicați în implementarea prezentei Strategii și resursele alocate domeniului
condiționează creșt erea șanselor de reintegrare a persoanei private de libertate în societate, cu
riscuri diminuate de recidivă. Având în vedere că persoanele private de libertate aparțin
comunității, instituțiile partenere, în îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, apreciaz ă ca prioritară
crearea unui mecanism interinstituțional, articulat, care să asigure, în baza unei viziuni comune,
parcurgerea etapelor succesive ale procesului de reintegrare socială.
Este necesară intervenția Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin instituțiile aflate
sub autoritatea sa, respectiv Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și Direcția
Protecția Copilului, pentru a se implica și sprijini procesul de reintegrare socială a persoanelor
private de libertate și a celor care au executat pedepse privative de libertate, prin organizarea
cursurilor de calificare profesională și facilitarea ocupării unui loc de muncă, respectiv prin
monitorizarea respectării drepturilor copilului în locurile de deținere, precum și în perioad a post –

69 Milicenco, S., Integrarea socioprofesională a persoanelor care și -au ispășit pedeapsa, în: Asistența socială și
justiția juvenilă, modalități de integrare și cooperare. Culegere de articole elaborate în baza comunicărilor la
Conferința științifică din 22 aprilie, Chișinău, 2005.

55
detenție. Este necesară facilitarea procesului de reintegrare socială, prin asigurarea activităților
educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială . Desfășurarea, în
colaborare cu alte instituții și autorități pub lice centrale și locale a unor campanii și proiecte de
prevenire a infracțional ității și reprezintă, de asemenea o metodă de reeducare și integrare , în
contextul general al problematicii reintegrării sociale și, implicit, a reducerii riscului de recidivă.70
Activitatea recuperativă incumbă crearea și dezvoltarea unui cadru de suport comunitar pentru
facilitarea reintegrării sociale, prin stabilirea de parteneriate între sectorul public și privat.
Colaborarea unităților penitenciare cu instituțiile, autorită țile publice centrale și locale,
organizațiile neguvernamentale cu atribuții în domeniul facilitării reintegrării sociale a persoanelor
private de libertate se înscrie în liniile directoare ale cadrului internațional și european, acesta
furnizând norme, va lori și principii cu caracter universal și cu aplicabilitate privind tratamentul
beneficiarilor.
În contextul colaborărilor interinstituționale, este necesară stabilirea bazelor desfășurării unor
proiecte comune de intervenție recuperativă, un rol esențial revenind, astfel, instituțiilor și
organizațiilor din societatea civilă. Prin menținerea legăturii persoanelor private de libertate cu
mediul de suport și, în sens larg, cu comunitatea, se urmărește, pe de o parte, diminuarea efectelor
negative ale detenț iei, iar pe de altă parte, implicarea comunității în procesul de reintegrare socială.
Dezvoltarea unor mecanisme de facilitare a reintegrării sociale creează oportunitatea atragerii de
fonduri externe prin promovarea unor proiecte comune, destinate îmbunăt ățirii condițiilor de
detenție . 71
Poate mai mult decât intervenția instituțiilor statului mai ales în situația femeilor postcriminale de
ex. programe de reintegrare desfășurate pe timpul executării pedepsei și resursele mate riale alocate
acestor programe ,contează sprijinul familiei și mediul social.
Reintegrarea socială presupune și reprimirea de către familie și depinde de disponibilitatea familiei
de a susține material și moral persoana condamnată.
Menținerea relațiilor cu familia ,în mod special cu cop ii ,și acolo unde este cazul îmbunătățirea
relațiilor cu familia este un obiectiv prioritar pentru reinserția socială a femeii private de libertate.72
În ce privește munca, pentru ca aceasta să fie eficientă în rei ntegrarea socială a femeilor
condamnate, tr ebuie ca și acestea să fie interesate în munca respectivă și nu doar în a câștiga o
reducere a pedepsei cu închisoarea sau executarea unei sentințe în comunitate prin muncă în
folosul comunităț ii. Angajatorii cer seriozitate din partea angajatului și de mu lte ori persoanele
care au executat pedepse privative de libertate nu sunt motivate să muncească. În multe cazuri,

70 Raport de monitorizare și evaluare a activității de reintegrare socială a persoanelor liberate din locurile de
detenție. Institutul de Reforme Penale, Chișinău, 2009.
71 Neamțu, G., Stan, D., Asistența socială, Polirom, Iași, 2005 .pag. 270
72 Ghidul rudelor personelor condamnate, Institutul de Reforme Penale, Chișinău, 2006. Pag.65

56
persoanele care au executat pedepse privative de libertate preferă să lucreze pe piața neagră a
muncii și să fie beneficiari ai venitului min im garantat care le asigură și acces la alte drepturi de
asigurări sociale și la hrana oferit ă prin cantinele sociale. Pentru angajatori este important și felul
în care persoana care a executat pedepse privative de libertate se poate integra în echipa de lucru
(poate există stigmatizare din partea colegilor).
Integrarea prin muncă este o parte importantă a procesului de reintegrare a femeilor postcriminale ,
dar nu este singura.
Astfel, în reintegrarea socială a femeilo r care au fost condamnate penal pot fi eficiente:
1. Efectuarea unui studiu care să evalueze relevanța serviciilor de integrare socială în raport cu
necesitățile persoanelor liberate; analiza cost -beneficiu a serviciilor de integrare socială în raport
cu riscurile recidivei; modalitatea de ofe rire a serviciilor coordonate între diferiți actori locali
destinate integrării sociale; prevenirea recidivei; perspective de dezvoltare a serviciilor de
integrare socială și definirea statutului acestora.
2. Inițierea unor campanii de promovare a servici ilor de integrare socială (inclusiv pregătire pentru
liberare) care să fie orientate spre: a) informarea beneficiarilor și rudelor acestora despre avantajele
serviciilor; b) promovarea practicilor de succes a serviciilor de integrare socială și pregătire p entru
liberare; c) promovarea rolului social valorizat al ex -deținuților; d) sensibilizarea autorităților
publice, a funcționarilor publici, prestatorilor de servicii, instituțiilor locale .
3. Delimitarea mai strictă a ariilor de intervenție dintre unităț ile de pregătire către liberare și
centrele de justiție comunitară, precum și a atribuțiilor consilierilor în funcție de etapele, specificul,
necesitățile procesului de reintegrare.
4.Examinarea de către autoritățile locale a oportunității semnării unor ac orduri de parteneriat
publico -privat sau acorduri de parteneriat și colaborare cu CJC -urile cu accent deosebit pe
asigurarea durabilității organizaționale a a acestora și continuarea activității prestate de CJC -uri la
nivel local.
6. Examinarea posibilită ții de procurare a serviciilor de integrare socială a foștilor deținuți de către
autoritățile publice. Stabilirea unui mecanism funcțional în acest sens va permite asigurarea
durabilității financiare a acestora, va oferi un potențial de diversificare a ser viciilor și lărgirea
spectrului de necesități la care serviciile ar putea să răspundă. În mod special, trebuie examinată
oportunitatea de prestare a serviciilor de asistență juridică în condițiile în care, odată cu ieșirea la
libertate, multe dintre persoa ne se confruntă cu diverse probleme de ordin juridic (probleme de
administrate a bunurilor mobile și imobile, litigii de familie etc.).
7. Elaborarea unui sistem informațional centralizat de colectare, stocare și analiză a datelor cu
referință la activită țile desfășurate de consilierii de integrare socială și pregătire pentru liberare.

57
Sistemul informațional trebuie gestionat de o unitate independentă, care va efectua rapoarte
trimestriale despre serviciile oferite și tendințele în domeniul integrării soci ale.
8. Identificarea unui mecanism de coordonare a evidenței beneficiarilor între toți actorii sociali
implicați în proces.
9. Crearea unui mecanism de coordonare a monitorizării procesului de integrare socială a ex –
deținuților cu implicarea reprezentan ților organizațiilor neguvernamentale și a autorităților publice
care activează în domeniu și /sau prestează servicii directe. Mecanismul trebuie să includă
conexiuni clare care vor permite transferul de date și practici aplicate în lucrul cu ex -deținuții la
nivel național, cât și local. Fiecare partener va acoperi monitorizarea procesului de integrare a ex –
deținuților în funcție de competențele și serviciile care le prestează acestei categorii de beneficiari.
Reușitele procesului de reintegrare vor fi mai mari dacă, pe lângă actorii sociali de bază, va fi
valorificat potențialul tuturor resurselor comunitare: școală, biserică, agenți economici, fermieri și
voluntari, ceea ce va permite unui centru de justiție comunitară să -și realizeze activitatea
nemijloci tă, dar și să -și justifice misiunea de promotor al unei justiții restaurative cu și pentru
comunitate.
Acestea sunt obiective ale activităților de educație și de asistență psihosocială, ce trebuie applicate
în vederea reintegrării eficiente a femeilor postc riminale . Sistemul penitenciar trebuie să sprijine
reintegrarea socială a tuturor persoanelor private de libertate, pornind de la necesitățile individuale
sociale, educaționale și terapeutice ale fiecărei persoane private de libertate și, mai ales, nu
sancționează persoanele care după liberare nu au fost acceptate de comunitate și au recidivat.

58
Concluzii și recomandări
Prin lucrarea d e față ne -am propus evidenț ierea cauzelor care generează comportamentul criminal
al femeilor, identificarea factorilor de risc in instalarea deviantelor comportamentale, precum si
elaborarea unor masuri de preventie si consiliere, prin care sa se realizeze corectarea devierilor
comportamentale . Aspectele care ț in de dez voltarea personala a femeilor, în funcț ie de
disponibilităț ile psihologice, joaca un rol important in apariț ia criminalității feminine. Dar, simpla
existenta a unor trăsă turi de temperament sau car acter potențial delictogen nu generează actul
antisocial.Baza moti vațională a actului criminal este strîns legată de satisfacerea unor necesităț i de
securitate, de apreciere.
Din analiza cauzelor ce duc la structurarea devierilor de comportament la femei le criminale
se remarcă pe lîngă existenț a unor facto ri endogeni , individuali si acțiunea concomitentă a unor
factori exogeni cum ar fi familia,locul de muncă,anumite grupuri din care face parte persoana.
Familia este unul d intre factorii cei mai importanț i, cu rol de osebit î n stru cturarea
personalităț ii femeii si ală turi de ceilalți factori determinativi exe rcită o influență deosebită în
stabilirea unui comportament dezirabil,in prevenirea unor devieri comportamentale sau,
dimpotriva, în provocarea unui comportament criminal. La fel și locul de muncă este un mediu
provocator pentru femeile criminale ,adesea oferindu -le posibilitatea de acces la bunuri material
ce nu le aparțin.Sp re exemplu femeile ce activează în ramura comerțului,medicinii .industriei
ușoare ,învățămîntului si multe altele.Acest mediu le permite femeilor să săvîrșeasca astfel de
infracțiuni ca furtul,delapidare,înșelăciune ,acte de corupție și multe altele
În conținutul lucrării respective au fost examinate teoriile criminologice privind
personalitatea femeii -criminal și în mod deosebit am analizat teoria lui Jean Pinatel, sistematic și
argumentată științific, care prezintă o importanță deosebită fiind una din teoriile închegate și
complete din criminologia modernă europeană .Am evidențiat faptul că un șir de teorii au fost
elaborate pentru bărbați, încercările de a le adapta femeilor au venit ulterior ca de exemplu teoria
oportunității , teoria controlului social , teoria asociațiilor diferențiate dar totuși au fost elaborate
și o serie de teorii care au avut ca obiect principal exp licarea criminalității feminine : teoria
masculinizării forțate, t eoriile rolului de gen .
În baza studiului statisticilor pe plan national realizate în perioada anilor 1992 -2018 am putut
evidenția structura criminalității feminine în funcție de diferite tipuri de infracțiuni, ca infracțiuni
contra persoanei, vieții și sănătății, infracțiuni economice. Astfel în baza d atelor prezentate de
Biroul Naț ional de Statistică am evidențiat că cel mai înalt nivel al infracționalității este înregistrat
în rândul bărbaților, femeile constituind o cotă mai mică în numărul persoanelor care au comis
infracțiuni (7,5%). Femeile sunt implic ate în comiterea infracțiunilor grave în proporție de 20,2%
din totalul femeilor comparativ cu 15,9% din bărbați.

59
Lucrarea data atinge un alt aspect extrem de important ca reintegrarea în societate a
femeii postcriminale. Astfel în urma analizei acest ei problematici am concluzionat nevoia
desfășurării, în colaborare cu alte instituții și autorități publice centrale și locale a unor campanii
și proiecte de prevenire a infracționalității în contextul general al problematicii reintegrării sociale
și, imp licit, a reducerii riscului de recidivă. Astfel în baza În baza studiului realizat, a
problematicilor depistate urmează să fie propuse următoarele recomandări:
1. Inițierea unor campanii de promovare a serviciilor de integrare socială (inclusiv pregătire
pentru liberare) care să fie orientate spre: a) informarea beneficiarilor și rudelor acestora
despre avantajele serviciilor; b) promovarea practicilor de succes a serviciilor de integrare
socială și pregătire pentru liberare; c) promovarea rolului social valor izat al ex -deținuților;
d) sensibilizarea autorităților publice, a funcționarilor publici, prestatorilor de servicii,
instituțiilor locale .
2. Delimitarea mai strictă a ariilor de intervenție dintre unitățile de pregătire către liberare și
centrele de justiț ie comunitară, precum și a atribuțiilor consilierilor în funcție de etapele,
specificul, necesitățile procesului de reintegrare.
3. Examinarea de către autoritățile locale a oportunității semnării unor acorduri de parteneriat
publico -privat sau acorduri de pa rteneriat și colaborare cu CJC -urile cu accent deosebit pe
asigurarea du rabilității organizaționale al acestora și continuarea activității prestate de
CJC-uri la nivel local.
4. Examinarea posibilității de procurare a serviciilor de integrare socială a foștilor deținuți de
către autoritățile publice. În mod special, trebuie examinată oportunitatea de prestare a
serviciilor de asistență juridică în condițiile în care, odată cu ieși rea la libertate, multe dintre
persoane se confruntă cu diverse probleme de ordin juridic (probleme de administrate a
bunurilor mobile și imobile, litigii de familie etc.).
Pentru atingerea obiectivelor propuse au fost utilizate diferite metode, ca metoda statistica,
descriptiva, comparativa, analiza diferitor teorii din criminologie pentru a determina trasaturile
criminalitatii feminine. Lucrarea este bazată pe rezultatele cercetărilor si opiniilor specialistilor în
domeniu .
Concluzionăm că acumula rea cunoștințelor mult mai vaste cu privire la criminalitatea feminină în
general și personalitatea femeilor -criminale în particular este una extreme de necesară.Ținînd cont
de faptul că pînă în prezent acest fenomen a fost cercetat foarte puțin apare nece sitatea de elaborare
a bazelor științifice și practice de influență asupra criminalității feminine,elaborării mecanismului
de preîntîmpinare și control social asupra ei.

60
BIBLIOGRAFIE

Acte normative:
1. Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 1 din 12.08.1994.
2. Codul Penal al Republicii Moldova din 24.03.1961 Data intrarii in vigoare : 24.04.1961
3. Codul Penal al Republicii Moldova din 18.04.2002 Publicat : 14.04.2009 în Monitorul
Oficial Nr. 72 -74 art Nr : 195
4. Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova din 14.03.2003 Publicat : 07.06.2003 în
Monitorul Oficial Nr. 104 -110 art Nr : 447
5. Codul Civil al Republicii Moldova din din 06.06.2002 Publicat : 22.06.2002 în Monitorul
Oficial Nr. 82 -86
6. Codul de procedura Civilă al Republicii Moldova din 30.05.2003 Publicat : 21.06.2013 în
Monitorul Oficial Nr. 130 -134

Literatura generală și de specialitate:
1. Amza Tudor. Criminologie Teoretică. Teorii Reprezentative și Politică Criminologică.
Lumina Lex 200 2
2. Balan Ana “Criminalitatea feminine” C.H.Beck. Bucuresti 2008
3. Banciu, D., Elemente de sociologie juridică, Ed. Lumina Lex, București, 2000
4. Bejan Octavian . Dicționar de Criminologie . Chișinău 2009
5. Octavian Bejan . Explicația Criminologică a comportamentului Criminal .Chișinău 2009
6. Bujor Valeriu , Octavian Pop . Cauzalitatea În Criminologie. MIRTON Timișoara 2002.
7. Bîrgău Mihail . Criminologie Curs Universitar. Chișinău 2010
8. Biroul Național de Statistică al Republic ii Moldova, Femei si bărbați în Republica
Moldova, Editia a 4 -a., Chișinău, 2008, Ed. “Elan Poligraf”
9. Ciobanu Igor A. “Criminologie” Chisinau 2011
10. Igor Ciobanu ,Criminalitatea în Republica Moldova Starea actuală ,tendințe și măsuri de
prevenire și comba tere Chișinău 2003
11. Iancu Tanasescu,Camil Tanasescu,Gabriel Tanasescu “Criminologie” All Beck , Bucuresti
2003
12. Ghidul rudelor personelor condamnate, Institutul de Reforme Penale, Chișinău, 2006.
13. Iacobuță Ioan A. Criminologie . Junimea Iași 2002
14. Rotari Oxana . Criminologia . Chișinău 2011

61
15. Raport de monitorizare și evaluare a activității de reintegrare socială a persoanelor liberate
din locurile de detenție. Institutul de Reforme Penale, Chișinău, 2009.
16. Scripcaru Gheorghe,Vasile Astărăstoae . Criminologie clinică . Polirom 2003
17. Mirela Cristiana Nila Stratone . Criminalitatea feminina in Romania . Editura Pro
Universitaria 2016
18. Neamțu, G., Stan, D., Asistența socială, Polirom, Iași, 2005.
19. Tandin, Traian. (2008). Femei criminale în România. București: Editura Meditații
20. Traian Tandin Almanah Pentru patrie, 2006, Publicație a Ministerului Administrației și
Internelor, Criminale făr ă frontiere
21. Yolanda. Mari procese din istoria justiției. București : Editura Științifică 1970
22. Zaporojan I. Criminalitatea Feminină În Republica Moldova. 2014
23. Zaporojan I . Criminalitatea are chip de femeie . Chișinău 2000.
24. D. Hoffman – Bustamante, The nature of Female Criminality, Issues in Criminology, 1973
25. Vouin R., Leute J., Droit penal et criminologie, P.U.F., Paris, 1965
26. Kaрпец И.И., Преступность: иллюзии и реальность, Москва, Российское право, 1992
27. Кузнецова Н., “Криминология”, Москва, 2004
28. Кудрявцев В.Н. Причины правонарушений. Москва: Наука, 1976.

Articole, studii :
29. Caraman Natalia . Caracteristici tipologice ale personalității femeii criminale. Revista
Națională de drept din 2016 nr 2
30. Aurora Liiceanu, Doina Ștefana Saucan, Mihai Ioan Micle . Violența domestică și
criminalitatea feminină . Institutul Național de Criminologie București 2004
31. Lilea Gîrlea , Starea, dinamica și structura pruncuciderii, „Analele științifice”, Științe
Juridice,Facultatea Dr ept,USEM, nr.8, Chișinău ,2005
32. Milicenco, S., Integrarea socioprofesională a persoanelor care și -au ispășit pedeapsa, în:
Asistența socială și justiția juvenilă, modalități de integrare și cooperare. Culegere de
articole elaborate în baza comunicărilor la Conferința științifică din 22 april ie, Chișinău,
2005.

62
Surse internet:
1.
http://statbank.statistica.md/pxweb/pxweb/ro/30%20Statistica%20sociala/30%20Statistic
a%20sociala__12%20JUS__JUS010/JUS010100.px/?rxid=9a62a0d7 -86c4 -45da -b7e4 –
fecc26003802
2. https://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/criminalitatea -122310.html
3. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri -universitare/criminologie/personalitatea –
infractorului/
4. http://www.scoalaro su.ro/RO –
FILES/Info_pub/revista_pdf/14/Cesare%20Lombroso%20Biologie%20si%20criminologi
e.pdf
5. file:///D:/scribd/226805924 -Criminalitatea -feminina.pdf
6. http://exv.scrieunblog.com/articles/teoria -ca-baza-pentru -cercetarea -stiintifica.html
7. https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2009/06/04/teoria -personalitatii -criminale –
jean-pinatel/
8. http://www.academia.edu/7246361/Teorii_c riminologice_in_abordarea_criminalitatii_fe
minine
9. http://mangucoca.blogspot.md/2008/04/cateva -teorii -despre -diferentele -de-gen.html
10. https:/ /www.encyclopedia.com/international/encyclopedias -almanacs -transcripts -and-
maps/gender -theory
11. http://www.cnaa.md/files/theses/2005/2140/lilia_girla_abstract.pdf
12. http://statbank.statistica.md/pxweb/pxweb/ro/30%20Statistica%20sociala/30%20Stati stic
a%20sociala__12%20JUS__JUS030/JUS030200.px/?rxid=9a62a0d7 -86c4 -45da -b7e4 –
fecc26003802
13. http://irp.md/uploads/files/2014 -06/1402576373_1242890807_ro.pdf

63
Anexa 1

64

65

Figura 1.5 Rata p ersoanelor condamnate, pe tipuri de pedepse și pe sexe

Figura 1.6 Rata p ersoanelor condamnate, pe tipuri de pedepse și pe sexe

18%
30%
39%
10%
3%femei
privațiune de libertate
amenda
condamnare condiționată
muncă nerem.în folosul com.
alte pedepse
19%
32%
27%
19%
3%bărbaț i
privațiune de libertate
amenda
condamnare condiționată
muncă nerem.în folosul com.
alte pedepse