Criminalitatea DIN Alte Țări ȘI Tendințele Acesteia

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DREPT

CATEDRA DREPT PENAL ȘI CRIMINOLOGIE

PRUT CRISTINA

CRIMINALITATEA DIN ALTE ȚĂRI ȘI TENDINȚELE ACESTEIA.

SPECIALITATEA : 0000- CRIMINOLOGIE

Teză de licență

Șef Catedră ______________

(semnătura)

Conducător știinșific:_____________ Ciobanu A. Igor, doctor în drept, conferențiar universitar

(semnătura)

Autor ______________Prut Cristina

(semnătura)

CHIȘINĂU-2016

CUPRINS

Lista abrevierilor………………………………………………………………………………………………3

Introducere………………………………………………………………………………………………………4

I. Fenomenul criminalității………………………………………………………………………………..8

1.1 Indicele criminalității: Starea, structura și dinamica…………………………………….8

1.2 Formele criminalității………………………………………………………………………………….13

1.3 Nivelul criminalității și tendințele acesteia în alte țări………………………………….18

II.Măsuri de prevenire și combatere a criminalității………………………………………….24

2.1 Scopul și sarcinile măsurilor de prevenire a criminalității……………………………..29

2.2 Modele de prevenire a criminalității în lume………………………………………………..34

2.3Reacția socială ca măsură împotriva criminalității……………………………………….38

Concluzii și recomandări…………………………………………………………………………………..41

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………….43

Anexe……………………………………………………………………………………………………………….50

LISTA ABREVIERILOR

Art. – articol

Cap. – Capitol

CE – Consiliul Europei

CP – Cod penal

ECOSOC – Consiliului Economic si Social

EUROPOL – Oficiul European de Poliție

FNULAD – Fondul ONU pentru lupta contra abuzului de droguri

INTERPOL – Organizația Internațională de Poliție Criminală

Lit. – litera

MAI – Ministerul Afacerilor Interne

ONU – Organizația Națiunilor Unite

PNUCID – Programul ONU pentru Controlul Internațional al Drogurilor

RM – Republica Moldova

SUA – Statele Unite ale Americii

UE – Uniunea Europeană

UNODC – Agenția Națiunilor Unite pentru Combaterea Drogurilor și Criminalității

UNTOC- Convenția ONU privind combaterea criminalității organizate transfrontaliere

INTRODUCERE

Actualitatea și importanța problemei abordate. Criminalitatea este o temă pe cît se poate de actuală oricărei epoci precum și o problemă usturătoare ce ne afectează viața fiecăruia zi cu zi. În ultima perioada în diferite țări problema criminalității ocupă printre primele locuri de abordare prin importanța sa. Despre nivelul relativ ridicat a criminalității se exprimă mulți politici, experți și profesori presupunînd că este o preblemă destul de evidentă deoarece atinge aspecte vital importante tangențiale fiecărui cetățean. În diferite state se iau diverse măsuri fie de profilaxie fie măsuri de pedeapsă care par radicale la prima vedere. Însă practica arată că acestea sunt eficiente însă de scurtă perioadă după care infracționalitatea se întoarce schimbînd fie forma comportamentul infracțional, fie locul și metoda. Creșterea continua a criminalității în întreaga lume putem considera într-o oarecare măsură plată pentru statele democratic dezvoltate pentru libertatea exclusivă care se folosește nu numai pentru facerea de bine, dar si pentru rău. Un exemplu de exceptie este Japonia, care luînd în consideratie experienta Occidentului, a reușit să păstreze formele tradiționale naționale de control social. În sens criminologic ea rămîne o țară unică. „Un factor important al nivelului scăzut in Japonia,-a declarat V.V . Luneev,- este considerat a fi regula comunității tradiționale și a valorilor morale. În cadrul grupului social, fiecare japonez aderă unui cod de conduită și încearcă în totalmente să corespundă cerințelor. ”

Criminaliatea este un fenomen complex și complicat ce apare în fața noastră sub forma diverselor infracțiuni ce atentează asupra valorilor sociale ca exemplu pacea și securitatea omenirii, viața și sănătatea persoanei, libertatea, cinstea și demnitatea, patrimoniul persoanei și multe altele. Ultimele cercetări arată că există mai mlte rapoarte și metode prin care criminalitatea are capacitatea de a se adapta la condițiile și starea societății precum și să evolueze. Astfel, în noile condiții metamorfante ale criminalității se observă efectul opus de influiență asupra societății.

Pentru a determina evoluția criminalității și diversele forme ale acesteia trebuie de privit în general dinamica structurii indicatorilor, masa diferitor forme a comportamentului infracțional și tendințele acestora din diferite țări. Existența diferitor nivele de criminalitate din diferite țări în primul rînd depinde de mai mulți factori ca : numărul populației, dezvoltarea economică, cultură, politica de încadrare în cîmpul muncii a persoanelor cu antecedente penale, etc.. Însă aceasta nu înseamnă că odată cu creșterea acesor factori duce proporțional direct și la creșterea criminalității. Există țări, unde criminalitatea în careva perioade de dezvoltare scade sau nivelul acesteia se stabilizează.

Scopul și obiectivele lucrării. Scopul propus în lucrarea dată constă în cercetarea și analiza statistică și științifică a nivelului criminalității atît in Republica Moldova, cît și în alte țări. În continuare propun de a iniția noi idei în studiul științific al criminalității și al masurilor de asigurare a securității criminologice a persoanei, societății și statului .Un alt moment este axarea unor realizări ale științei criminologice, probleme de ordin teoretic și practic, analizându-se din această perspectivă analiza și prevenirea unor categorii de infracțiuni.

Pentru obținerea scopului propus am propus următoarele obiective:

investigarea materialelor de specialitate;

stabilirea factorilor tangențiali fiecărui stat în ceea ce privește starea nivelului criminalității;

analiza legislației mai multor state referitor părții criminologice;

studierea aspectelor istorice și sociale care au influiențat factorul criminalității;

cercetarea factorilor criminogeni și categoriilor de infrațiuni care sporesc nivelul criminalității în lume;

analiza parametrilor statistico-criminologici specifici diferitor țări precum și diferitor domenii de infrațiuni;

generalizarea diferitor organizații internaționale și naționale întru prevenirea și combaterea criminalității;

propunerea unor recomandări în vederea îmbunătățirii materialului normativ îndreptat spre prevenirea și combaterea criminalității.

Gradul de investigație a temei. Baza teoretică din domeniul criminologiei tratează amplu această temă actuală din cauza nivelului continuu crescut a criminalității în întreaga lume. Sunt întemeiate o serie de conferințe internaționale în scopul stabilirii problemelor ce țin de prevenirea și combaterea criminalității în spațiul European și nu numai- “Criminalitatea în spațiul Uniunii Europene și al Comunității Statelor Independente: evoluție, tendințe, probleme de prevenire și combatere. Materialele conferinței științifico-practice internaționale, 12-13 iunie 2012”. Pentru a cerceta tema dată trebuie reflectate mai multe publicații naționale și internaționale ca : ”Conferința privind criminalitatea internațională și informații de analiză. 26-26 februarie 2016 Manchester, Marea Britanie. ”, ”Al 13-a Congres a ONU privind prevenirea criminalității și justiția penală. Doha,12-19 aprilie 2015 ”, ” Convenția ONU privind combaterea criminalității organizate transnaționale( UNTOC). 6-10 octombrie 2014, Viena .”

Nivelul ridicat al criminalității este o problema științifică actuală de o importanță deosebită ce necesită abordare din mai multe aspecte a politicilor penale in privința fenomenului criminalită-ții, studierea și analiza cadrului legislativ de prevenire si combatere a fenomenului dat, care în cele din urmă urmează să ducă la progrese în eficientizarea și perfectarea bazei normative din domeniu în interiorul fiecărei țări.

I. FENOMENUL CRIMINALITĂȚII

1.1 Indicele criminalității: Starea, structura și dinamica

Criminalitatea este un fenomen social. În cele din urmă omul, comite crime, și omul, a cărui interese și atitudini sunt afectate de membrii societății. Criminalitatea aduce daune societății și dezbalansează funcționarea normală a acesteia. Astfel, criminalitatea reprezintă comportamentul social al membrilor societății care și influiențează direct fiecare stat în parte. Cu alte cuvinte, criminalitatea reprezintă un fenomen istorico-volatil, social și penal juridic, care reprezintă prin sine un sistem de crime comise într-un stat (regiune) într-o perioada anumită de timp. Criminalitatea este un rezultat al interacțiunii anumitor tipuri de medii și personalități, în legătură cu care pot fi distinse două sub-structuri:

criminalitatea stabilă, se manifestă prin rolul principal a caracteristicelor personalității;

criminalitatea situțională- care se definește de o influiență puternică din mediul exterior decît caracteristicile personalității a comportamentului criminal.

Desfășurînd tema criminalității, nu se poate să nu abordăm despre partea organizațională a accesteia. Crima organizată reprezintă un sistem complex de grupuri criminale organizate cu o activitate criminală bogată și crearea unor astfel de activități și condiții favorabile, folosind atât propria structură de conducere și alte servicii pentru inițierea acestor grupări, activitățile lor și interacțiunile externe, precum și cu structurile interstatale, și instituțiile societății civile.

În studierea criminologică a criminalității sunt identificate:

gradul de prevalență generală și pericolul social în anumite circumstanțe concrete stabilite de loc și timp, în scopul de a evalua starea și tendințele, precum și de a identifica îndreptările de combatere a criminalității în anumite domenii;

caracteristicile sociale care indică spre momentele specifice de creare și funcționare (motivare, orientare socială, grup social,grup social-teritorial de distribuire), în vederea dezvoltării unor unor anumite măsuri specifice de prevenire a criminalității.

Propriile caracteristici ale criminalității (stabilitate, activitate, organizare) în scopul de îmbunătățire a aplicabilității legii și măsurilor de prevenire a criminalității.

Starea criminalității, desemnează situația dimensională (spațial-temporală) a criminalității în societate, se utilizează și conceptul de structură a criminalității. Structura desemnează modul de organizare internă, de alcătuire a realității materiale, obiective, precum și organizarea fiecărui element component unul față de altul. Dacă starea criminalității reprezintă caracteristicile cantitative, atunci structura – pe cele calitative. Cunoștințele acumulate în domeniu privind starea și dinamica criminalității au dus la formularea unor date statistice, care la rindul lor au si stabilit anumite legități privind răspîndirea anumitor categorii de infracțiuni în baza anumitor elemente constituitive. Analiza criminalității începe de obicei cu o evaluarea indicatorilor acesteia ca volumul (starea) care este determinată de numarul de crime comise, la fel și numarul persoanelor care le-au săvîrșit pe un anumit teritoriu și într-o anumită perioadă de timp. Din toate aceste trebuie să ținem cont de faptul că nu numărul crimelor nu întotdeanuna coincide cu numarul persoanelor ce le-au comis, precum că o crimă poate fi comisă în același timp de un grup de persoane, sau o persoană poate săvîrși o serie de infracțiuni.

Estimarea predominării criminalității presupune nu numai determinarea numarului absolute de crime si criminali, dar și compararea datelor disponibile cu numarul populației. Acest lucru se realizează prin determinarea intensității(nivelului) criminalității.

Starea criminalității se caracterizează prin intensitate care se măsoară prin numărul de crime comise și făptuitorii acestora în raportul unui anumit numar de locuitor, cum ar fi 1.000, 10.000 sau 100.000. Astfel, se măsoară nivelul general al criminalității și nivelul activității criminale a populației. Pentru determinarea intensității criminalității se efectuează calculul coeficienților respectivi pentru fiecare elementele ei după o anumită formulă:

Coeficientul criminalității: (C):

C= ,

Unde, n- numărul crimelor săvîrșite(înregistrate) într-un anumit teritoriu și intr-o anumită perioadă de timp;

N- numărul populației, atinși de vîrsta răspunderii penale, care locuiesc pe teritoriul pentru care se calculează coeficientul;

105- baza unică de calcul.