Crima și criminalitatea -amenințare gravă a dezvoltării armonioase și echilibrate [602153]

Crima și criminalitatea -amenințare gravă a dezvoltării armonioase și echilibrate
a statului Român

Lector univ.dr. Nelu NIȚĂ
Universitatea George Bacovia, Bacău, România
[anonimizat]

Abstract : Evoluția actuală a societății românești evidențiază faptul că, deși s -au intensificat măsurile și
intervențiile instituțiilor publice specializate de control împotriva faptelor de criminalitate, se constată, în continuare,
în condițiile unei crize economico -financiare care nu mai ia sfîrșit, o înaltă recrud escență și multi plicare a faptelor
ilicite comise în dome niul social, economico -financiar, bancar, inclusiv prin șantaj, corupție, și chiar cu multă violență
și agresivitate. Astfel, actele de înaltă criminalitate comise prin violență și corupție, tind s ă devină deose bit de intense
și periculoase, pentru stabilitatea și securitatea instituțiilor, grupurilor și indivizilor, fiind asociate de multe ori cu c ele
de crimă organizată, terorism și violență instituționalizată, specifice,”subculturilor”violenței și crimei
profesionalizate. Crima, criminalitatea și amenințările acestora, precum și lupta pentru prevenirea și combaterea lor,
sunt concepte complexe și pluridisciplinare care comportă multiple abordări conceptuale și operaționale, din
perspectivă social ă, juridică, politică, criminologică, filozofică, logico -sistemică, etică, etc.

Keywords : crimă; criminalitate; crimă or ganizată; corupție; consecințe; riscuri; prevenire .

INTRODUCERE

Confuzia și degringolada economi co-socială, ce au urmat anului 1990, au favorizat apariția în
România a unui nou tip de individ, respectiv a individului necinstit, răutăcios, arogant, lacom și avar fără
limite, agresiv și, mai ales, relativ incapabil să recunoască, să aprecieze și să respecte valoarea unor norme
legal e sau morale, în drumul său spre multiple acumulări de capital, putere și mare influență. Pentru
asemenea persoane, cu o accentuată orientare antisocială a propriei personalități, schimbarea
postdecembristă a fost percepută ca o excelentă oportunitate pent ru comiterea de fapte antisociale și
infracțiuni, indiferent de nivelul riscurilor luate în calcul, acestea fiind orientate spre obținerea facilă și
creșterea nemăsurată a profitului și a averilor personale. În vederea atingerii scopurilor propuse, asemene a
indivizi au acționat fără teamă, s -au dovedit abili și inventivi și au creat, în același timp, un fabulos
mecanism relațional și de complicități, de tip mafiot, care s -a dovedit și se dovedește, în continuare, a fi
foarte greu de combătut, datorită corup ției și birocrației endemice instituționalizate.
Ca fenomen juridic, criminalitatea „ cuprinde ansamblul comportamentelor umane considerate
infracțiuni, încriminate și sancționate ca atare, în anumite condiții, în cadrul unui sistem de drept penal,
determin at concret geoistoric ” [Dr. N. Moldoveanu, 1999, p. 13].
În condițiile în care infracțiunea este un eveniment, criminalitatea constituie un fenomen social, care
manifestă o anumită tendință, crescătoare sau descrescătoare, determinată de regularitatea sau stabilitatea
frecvențelor în comiterea infracțiunilor. Criminalitatea, fiind astfel legată de societate, a existat și va exista
întotdeauna, motiv pentru care, în opinia specialiștilor „ este o utopie a ne gândi la stârpirea absolută a
criminalității, tot c eea ce putem face este ca s -o reducem și s -o îmblânzim ” [Dr. Tr. Pop, 1928, p. 67]. De
asemenea, potrivit lui Emille Durkheim, unul din cei mai mari sociologi ai timpului, „ crima și criminalitatea
fac parte din societate, la fel de normal ca nașterea și de cesul, iar o societate fără crimă ar fi patologic
supra -controlată ”, astfel că, „teoretic crima ar putea să dispară cu desăvârșire numai dacă toți membrii

societății ar avea aceleași valori, dar o asemenea standardizare nu este nici posibilă și nici de dor it” [Tudor
Amza, 2002, p. 420].
Fenomenul criminalității are o dimensiune națională, constând în suma infracțiunilor ce se comit pe
teritoriul unui stat, ceea ce nu comportă aspecte de cooperare infracțională transnațională și o dimensiune
transnațională, constând în totalitatea infracțiunilor care se comit și se consumă prin cooperarea
internațională dintre infractori, care acționează pe teritoriul mai multor state.
Mutațiile survenite în plan socio -economic și politic, la nivel global, au determinat o ser ie de evoluții
importante în ceea ce privește criminalitatea organizată de mare anvergură. Statele continuă să fie
amenințate de noi și noi forme de organizații criminale, situație în care există o serie de riscuri și de
amenințări, dar și de vulnerabilită ți, care trebuie să alerteze autoritățiile statului, responsabile cu prevenirea
și combaterea crimei organizate.
Pentru stabilirea măsurilor necesare de reducere și „ îmblânzire ”a criminalității, de prevenire și
combatere a crimei organizate, este foarte im portantă examinarea factorilor generatori de criminalitate și a
consecințelor sociale, economice, umane, psihologice, etc., care se produc efectiv sau sunt susceptibile a se
produce prin comiterea de infracțiuni, și care pot fi măsurate și evaluate prin mi jloace științifice și diminuate
în raport cu strategiile proiectate și resursele alocate.

1. CRIMA ȘI CRIMINALITATEA, AMENINȚARE A DEZVOLTĂRII STATALE
ARMONIOASE ȘI ECHILIBRATE

În ultimii douăzeci de ani, în România, criminalitatea a cunoscut un trend preponderent ascendent,
motiv pentru care sentimentul de insecuritate al cetățenilor s -a amplificat . Astfel, este cert că în România
postcomunistă, la marile flageluri cunoscute în perioada comunistă, cum ar fi: sărăcia și alcoolismul, s -au
adăugat altele mai grave, respectiv cele referitoare la: șomaj, trafic și consum de droguri, degradarea
mediului rural și urban, promovarea violenței prin mass -media, promovarea abuzurilor și a di scriminărilor,
etc. De asemenea, în condițiile absenței unui control social riguros și a unei justiții tolerante și ineficiente,
corupția și criminalitatea organizată au atins niveluri atât de înalte, încât încrederea în instituțiile statului a
ajuns să fi e ca și inexistentă.
Relația strânsă dintre corupție și crima organizată din România, este rezultatul „ capturării
statului ”de către organizațiile criminale, scopul principal constituindu -l influențarea deciziilor în beneficiul
propriu, precum și asigurarea impunității în fața justiției. Datorită oportunităților oferite de modernizarea și
diversificarea mijloacelor de comunicare, precum și datorită unei mai mari deschideri a frontierelor în
Europa, manifestările crimei organizate din România au căpătat un ca racter transnațional, desfășurându -se,
de cele mai multe ori, pe fondul coruperii unor funcționari publici, cu atribuții judiciare sau financiare, ori a
unor funcționari vamali sau polițiști care asigură paza frontierelor.
Caracteristica generală a evoluți ei marii criminalității din România, în condițiile persistenței unei
crize economico -financiare generalizate și fără de sfârșit, o constituie menținerea unui trend ascendent, ceea
ce reprezintă o amenințare serioasă a dezvoltării armonioase și echilibrate a statului de drept din România. Și
aceasta este cu atât mai evident, cu cât în prezent este dovedit faptul că “ marile edificii criminale, cu
dimensiuni transnaționale, se construiesc și se dezvoltă din interesul și cu sprijinul autorităților statale ”, iar
„geneza lor trebuie căutată în perimetrul intereselor de putere, căci este limpede faptul că și în cele mai
avansate democrații, s -a produs fuziunea dintre elitele puterii și criminalitatea organizată ” [Costică Voicu,
1997, p. 14].

Din punct de vedere al intensității riscurilor și al pericolului social produs, se poate face deosebire
între: mica criminalitate și marea criminalitate .

Mica criminalitate , este reprezentată de criminalitatea “ de vitrină ”, produsă prin: furturi din
magazine, furturi din locui nțe, furturi din buzunare, furturi din mașini, prostituție, etc., ceea ce constituie
domeniul cel mai sensibil și cu impact direct asupra cetățenilor, care sunt afectați de frecvența cu care sunt
săvârsite astfel de fapte.

Marea criminalitate , este repre zentată de criminalitatea judiciară și economico -financiară, de
criminalitatea organizată și de criminalitatea transnațională. Faptele antisociale circumscrise fenomenelor
marii criminalități, sunt fapte prin care se aduc atingeri dintre cele mai grave pri ncipiilor fundamentale,
principii ale statului de drept, principii care stau la baza organizării și funcționării societăților moderne și
performante.

1.1. Criminalitatea judiciară și economico -financiară , în care criminalitatea judiciară este
constituită din infracțiuni contra vieții, sănătății și integrității corporale, infracțiuni judiciare contra
patrimoniului, în mod special omucideri, tâlhării, violuri, jafuri armate sau nu, furturi de autoturisme de lux,
etc., comise cu diferite grade de violență, iar criminalitatea economico -financiară este constituită din
infracțiuni de serviciu și în legătură cu serviciul, infracțiuni economice contra patrimoniului, infracțiuni de
fals de monede, timbre sau alte v alori, infracțiuni la regimul stabilit pentru anumite activități economice,
precum și din „ infracțiuni de spălare de bani și lipsă de vigilență în materie de operațiuni financiare ”
[N.Queloz, 2002, p. 126]. Amploarea și complexitatea infracțiunilor, precum și tendințele evolutive, spre o
înaltă specializare a infractorilor, au definit caracteristicile criminalității economico -financiare, în perioada
postdecembristă a ultimilor ani din România.
Pe fondul unor proceduri de lucru greoaie și a unei legislații neadaptate situației reale [În această
situație, este avut în vedere faptul că, “ sistemul de aplicare a legii este fragmentat și fără instrumente
legislative puternice de luptă antifraudă ”], coroborat cu deschiderea frontierelor, în vederea realizării unui
comerț liber, între statele Uniunii Europene, nivelul criminalității judiciare și economico -financiare, în
general, și a economiei subterane, în special, au fost într -o permanentă creștere, constituind o bază solidă
pentru dezvoltarea criminalității organ izate în România și consolidarea ulterioară a criminalității
transnaționale, acțiune subsecventă fenomenului ireversibil al globalizării.

1.2. Criminalitatea organizată , este criminalitatea “ profesioniștilor ”în materie, care își are originile
în diferite asocieri cu caracter infracțional, în funcționarea unor societăți fantomă și a paradisurilor fiscale,
având drept scop prioritar comiterea de crime la comandă, sustragerea de la plata obligațiilor fiscale,
exploatarea slăbiciunilor pentru obținerea de câș tiguri și profituri uriașe, de mare influență și putere, prin
orice mijloace legale și ilegale. Metodele utilizate în criminalitatea organizată, pentru realizarea scopurilor,
țin de exercitarea de amenințări, șantaje, violență, eliminare, diferitele forme ale traficului organizat, dar și
„extorcare, corupție, manipulări, fraude, spălarea banilor, valorile prejudiciate fiind: viața, libertatea,
integritatea fizică, securitatea publică și libertățile democratice ”[Costică Voicu, Adriana Camelia Voicu,
Ioan Gea mănu, 2006, p. 18].
Metodele și mijloacele, extrem de sofisticate și diversificate, utilizate de criminalitatea organizată,
sunt de natură a slăbi încrederea și siguranța civică, prin compromiterea statului de drept și a credibilității
autorităților public e. Astfel, nu de puține ori, activitățile infracționale derulate de grupările de criminalitate

organizată, sunt favorizate de coruperea și complicitatea unor înalți oficiali, din cadrul instituțiilor
administrative și de aplicare a legii, în special funcți onari cu atribuții de execuție, fapt ce impune
intensificarea și diversificarea măsurilor, pentru prevenirea producerii actelor și faptelor de corupție, în care
să fie angrenați reprezentanți ai instituțiilor statului.
Deși pentru România reprezintă caract eristica evolutivă a ultimelor două decenii, criminalitatea
organizată nu este un fenomen nou apărut pe scena lumii, ceea ce este nou însă, este ritmul ei actual, mult
mai rapid de propagare, amploarea rețelelor ce o susțin și ușurința cu care eludează leg ea, cu complicitatea
unor oficiali și experți de înaltă calificare, în vederea sporirii profiturilor, pe baza principiului „ scopul scuză
mijloacele ”. În acest sens, u n serios semnal de alarmă a fost transmis șefilor de stat și de guvern, prin
Raportul Uniu nii Europene asupra criminalității organizate, prezentat la Bruxelles pe 6 noiembrie 1998, în
care se menționa că: „ este cunoscut că grupurile criminalității organizate explorează și exploatează astăzi
noi spații criminale cu aceeași vigoare ca și întrepri nderile legale. Ele sunt preocupate să se implice în
acele activități criminale care generează mari profituri și prezintă riscuri mai reduse pentru răufăcătorii
implicați ”.
În ceea ce privește România, trebuie remarcată, în ultima perioadă de timp, pericul ozitatea deosebită
a tipologiei grupărilor infracționale actuale, fapt care determină, în plan intern și internațional, amenințări
reale, prin:
 creșterea interesului pentru România, a grupărilor criminale străine, cauza reprezentând -o
importanta poziție ge ostrategică;
 continua specializare a grupărilor criminale, accesul la ultimele tehnologii și angajarea de
persoane și experți cu diverse specializări, necesare îndeplinirii scopurilor infracționale;
 evoluția tot mai puternică, din punct de vedere financia r, a grupărilor infracționale din
România, prin racordarea acestora la rețelele internaționale de crimă organizată și prin plasarea câștigurilor
ilicite, în diferite zone economice și geografice;
În contextul relevat de multiplicarea și diversificarea amen ințărilor, la adresa statului de drept, a
ordinii și siguranței publice, prin analiza permanentă a evoluțiilor mediului intern de securitate, se identifică
o creștere a agresivității organizațiilor anarhiste, a grupărilor antiglobalizare sau a sectelor pse udoreligioase,
atragerea unui număr tot mai mare de adepți, precum și creșterea frecvenței acțiunilor acestor organizații.

Circumscris criminalității organizate, din ce în ce mai prezent în România, este fenomenul
criminalității informatice , care se manifestă prin creșterea numărului de cazuri înregistrate și organizarea
celor ce comit astfel de fapte, în adevărate grupări infracționale, precum și reorientarea grupărilor criminale
care, în trecut, comiteau infracțiuni din sfera traficului de persoane, traficului internațional de autoturisme și
traficului de droguri, către infracțiuni de natură informatică.
Principalii factori, care au determinat reorientarea grupărilor criminale, către infracțiuni informatice,
sunt legați de obținerea de câștiguri mate riale mari, într -un timp relativ scurt și cu riscuri relativ mici. Acest
fenomen afectează, în primul rând, imaginea României, întrucât activitățile infracționale au ca țintă
importante instituții publice și financiare sau cetățeni străini, ceea ce conduce la slăbirea încrederii în
instituțiile abilitate și autoritățile din România.

1.3. Criminalitatea transnațională , include toate formele criminalității organizate și este legată de
globalizare, în general și, drept urmare, de globa lizarea fenomenului cr iminalității, în special, reprezentând
astfel cea mai mare problemă a secolului XXI, ceea ce implică conștientizarea necesității articulării și
consolidării eforturilor tuturor statelor, în vederea combaterii și a ținerii sub control a forțelor și grupăril or

criminale internaționale. Actele și faptele de criminalitate trans națională, cum sunt cele de mare corupție,
spălare de bani, activități de tip mafiot și terorism, afectează un număr din ce în ce mai mare de state,
reprezentând o amenințare reală asupr a democrației și asupra realizării diferi telor reforme în domeniul
politic, eco nomico -financiar și social, cu respec tarea principiilor statului de drept.
În condițiile amplificării tendințelor de globalizare a fenomenului crimi nalității, consider că tr ebuie
să fim de acord cu sociologul german Ulrich Beck, care încă din anii ʼ90 aprecia că suntem membri ai unei
„societăți de risc global ”[Beck Ulrich,1998], [În concepția lui Beck, riscul este un pro dus propriu societății,
este o urmare a efectelor puter nice ale tehnicii mo derne, astfel încât problemele nu mai pot fi controlate prin
politica obișnuită. Riscul a devenit global, iar statul național este astfel suprasolicitat. Aceasta este partea
negativă a globali zării, care constă în creșterea expan sionismului economic și a riscurilor tehnice, dincolo de
controlul ins tituțional al statelor. În aceste condiții trebuie să existe o reacție, într -o formă proprie
globalizării, care poate consta în formarea de alianțe și rețele globale, fără să se țină seama de granițe, pentru
a face astfel față problemelor globale, la nivel global].
România și cetățenii ei sunt mem bri ai societății de risc global, având în vedere că grupările
criminale sunt cele care profită din plin de liberalizarea condițiilor de circulaț ie a persoanelor și a mărfurilor,
dar mai ales de pro gresul exponențial al tehnologiei și comunicațiilor, reprezentate de inter net, e -mail,
telefonie mobilă, etc., care au deschis noi perspective ascensiunii activităților criminale naționale și in –
ternaț ionale.
În condițiile dezvoltării tehnologice și a accesului la informație, societatea de risc global se
caracterizează prin producerea unor mutații spectaculoase, respectiv prin trecerea de la criminalul amator la
criminalul profesionist și bine organizat , pentru minimizarea riscurilor pe care le presupune activi tatea
infracțională. În acest sens, instituțiile de poliție ale F.B.I. și cele care sunt membre ale O.I.P.C. – INTER –
POL, au dezvoltat o abordare extrem de pragmatică a acestui fenomen,din care re zultă că principalele
caracteristici ale criminalului profesionist sunt cele referitoare la [Studiu apărut în Revue de science
criminelle et de droit penal comparé, nr.4/1997, pag.90 -92]:
 planificarea și pregătirea actelor criminale , constând în pregătirea riguroasă și sistematică,
adaptată la piețele licite și ilicite, precum și angajarea unor importante resurse financiare, în vederea atingerii
scopurilor propuse;
 executarea actelor criminale , se realizează în mod extrem de profesionist, prin utilizarea de
cunoștințe și tehnici foarte evoluate, și, după caz, prin recurgerea la specialiști și experți pe domeniile de
interes major, asigurându -se o repartizare corespunzătoare a sarcinilor;
 utilizarea produselor rezultate în urma săvârșirii infracțiunilor , este orientată spre o
rentabilitate ridicată, prin reciclarea sau spălarea banilor proveniți din infracțiuni și reinjectarea lor în
economia legală, cu ajutorul legăturilor și ramificațiilor criminale naționale, regionale și transnaționale;
 relațiile dintre au tori sunt bazate pe observație reciprocă, activitate compartimentată și
confidențialitate, nume de acoperire și limbaje codificate, etc.;
 structura grupurilor sau organizațiilor criminale este ierarhică, cu raporturi de autoritate și
dependențe extrem de c omplexe;
 asistența pentru membrii grupului criminal , constă în acordarea de ajutor pentru a fugi,
recurgerea la avocați sau consilieri juridici experimentați, oferirea și plata unor cauțiuni mari, amenințarea,
intimidarea și dispariția martorilor cheie, asistență în timpul detenției și sume de bani pentru întreținerea
apropiaților, etc.;

2. RISCURILE ȘI AMENINȚĂRILE CRIMINALITĂȚII LA ADRESA STATULUI DE
DREPT ȘI A SIGURANȚEI PUBLICE

Fenomenele de globalizare au adus mari schimbări de paradigmă în abordar ea fenomenului
criminalității asociat acestora, care implică luarea în considerare a activităților antisociale ale actorilor
globali ai criminalității, cu impact negativ puternic în stabilitatea economică și financiară a statului, în
asigurarea și menținer ea integrității personalului instituțiilor publice, precum și a ordinii și siguranței
publice, în general. În aceste condiții, principalele riscuri și amenințări ale criminalității din România, la
adresa statului de drept și a siguranței publice, țin de fa ctori importanți din mediul intern și internațional.

2.1. Factori de risc din mediul intern

Transformările sociale și economice produse în Romania, în ultimii 20 de ani, au determinat mutații
importante, în exercitarea drepturilor și libertăților cetățen ilor, în atitudinea față de proprietate și de
instituțiile statului, în organizarea societății, în stuctura și dinamica fenomenului infracțional și, implicit, în
domeniul ordinii și siguranței publice. Mediul intern din România, se caracterizează prin răsp ândirea, în
anumite medii sociale, a comportamentelor nonconformiste și de negare a valorilor moralei creștine,
extinderea consumului ilicit și a dependenței de droguri, concomitent cu diminuarea șanselor de integrare
socială. Lipsa de reacție activă a cet ățenilor, față de necesitatea prevenirii fenomenului infracțional, exercită
o influență negativă semnificativă, asupra stării de ordine și siguranța publică. Dar, cel mai grav factor de
risc, așa cum îl descrie Ion Pitulescu, fost șef al Poliției Române, î l reprezintă: “ prietenia unor politiști cu
funcții înalte, bunăvoința unor procurori și clemența înduioșătoare a unor complete de judecată ”, în relațiile
cu persoanele implicate în crima organizată, [Ion Pitulescu, 1996].
În prezent, fenomenul infracțional din România, se remarcă prin: complexitate și comiterea unor noi
genuri de infracțiuni , cum sunt cele referi toare la criminalitatea informatică și pirateria comercială, etc.,
profesio nalizarea și specializarea infracto rilor, prezența faptelor de mare corupție și amplificarea
fenomenului criminali tății transfrontaliere . Crima organi zată, migrația ilegală, corupția, crimi nalitatea
economico -financiară, tâlhăriile, omorurile la comandă sau în scop de jaf, precum și fur turile din avutul
public și privat, exercită o in fluență negativă, asupra calității vieții cetățeanului și siguranței publice.
Principalele riscuri și amenințări la adresa statului și a siguranței publice [ Risc în domeniul ordinii
și sigu ranței publice , reprezintă existența unei probabilități, ca o amenințare existentă, să fie capabilă să
exploateze o vulnerabilitate existentă, ce poate cauza pagubă. Amenințarea în dome niul ordinii și
siguranței publice , reprezintă existența potențialității, de a crea u n pericol la adresa ordinii publi ce.
Vulnerabilitate , în domeniul or dinii și siguranței publice, reprezintă existența unei slăbiciuni, care permite
unei amenințări existente ori po tențiale, să producă o pagubă], sunt următoarele:
a. degenerarea unor tensiu ni so cial-economice, interconfesionale și interetnice, în acțiuni
spontane de violență și confruntări deschise în tre grupări extremiste, precum și între acestea și autoritățile
legale ale statului român;
b. creșterea șomajului și a excluzi unii sociale;
c. reducerea nivelului de securi tate a persoanelor;
d. desfășurarea unor acțiuni specifice războiului psihologic, în scopul subminării încrederii în
instituțiile statului, a creării de confuzie și panică;
e. scăderea autorității unor instituții ale statului, ca urma re a neîndeplinirii corespunzătoare a
atribuțiilor legale;

f. diminuarea încrederii populației, în instituțiile statului, mai ales în capacitatea de acțiune a
forțelor de ordine și siguranță publică;
g. extinderea îngrijorătoare a actelor de corupție, la nivelul factorilor de decizie din
administrația publică centrală și locală;
h. manifestări antinaționale, extremiste, separatiste și xenofobe, etc.;

2.2. Factori de risc din mediul internațional

Mediul internațional, este caracterizat printr -o dinamică fără preced ent, atât în plan regional, cât și la
nivel global. Trasformările politice, economico -sociale și militare, care s -au produs la începutul anilor '90 și
au continuat ulterior, au modificat radical configurația geostrategică a continentului european. Ca urmar e
riscurile ce pot amenința securitatea și stabilitatea statelor est -europene, printre care și România, sunt date, în
principal: de tensiunile ce se manifestă la nivelul întregii zone, generate de tendințele diferitelor comunități
etnice, culturale și reli gioase, de autonomizare și de integrare la nivel regional, de extinderea în spațiul est și
sud-est-european, a unor fenomene de tipul terorismului internațional, traficului ilegal de persoane, bunuri,
droguri, armament, materiale și substanțe nucleare, rad ioactive și toxice, de dezastrele ecologice și
tehnologice provocate în mod intenționat.
Principalele riscuri și amenințări la adresa statului și a siguranței publice, identificate în mediul
internațional, sunt reprezentate de:
a. dezvoltarea, consolidarea și superspecializarea filierelor criminalității organizate,
internaționalizarea acestora și atragerea în componența lor, a unor elemente și grupuri autohtone, in cluderea
teritoriului țării noastre în circuitul transnațional al migrației clandestine, al tra ficului ilicit de droguri, de
ființe umane, de armament, de explozivi, de substanțe toxice și radioactive, precum și de bancnote false;
b. creșterea pericolului terorist, pro liferarea armelor de distrugere în masă, a traficului cu
tehnologii și ma teriale su puse controlului destinației lor finale;
c. creșterea interesului în unele medii de afaceri din străinătate, pentru obținerea, prin
operațiuni financiare ilegale, a pachetului majoritar de acți uni, la unele societăți producătoare și utilizatoare
de substanțe chimice, ma teriale și tehnologii strategice din țara noastră, în vederea exportării lor, di rect sau
prin intermediar, în zone de conflict ori aflate sub embargo;
d. diversificarea formelor și proce deelor utilizate, pentru spălarea banilor, a produsului
infracțiunilor, în care sunt implicate grupări, care acționează în spațiul european, ce au drept rezultat trecerea
peste frontieră a valutei, ori transferul prin bănci, al sumelor rezultate din operațiunile ilicite desfășurate pe
teritoriul României;
e. prolif erarea traficului ilegal cu arme ușoare și creșterea posibilității de scăpare de sub
control, a sistemelor de gestionare și comandă a armelor de nimicire în masă;
f. manifestarea tendințelor de autono mizare, a unor zone sau chiar regiuni, pe baza criteriilor
etnice ori religioase;
g. diminuarea accesului la resurse strategice, tehnologii și echipamente informaționale de vârf;
h. amplificarea fenomenului mi grației ilegale, etc.;

CONCLUZII

În condițiile ascensiunii fără prece dent a criminalității organizate în Ro mânia, se produce într -un
ritm asemă nător și instituționalizarea raporturilor criminale, datorită marii corupții en demice și sistemice,

sindrom de supraadaptare în cadrul relațiilor de tip clientelar, care ajunge treptat să se sprijine pe valorile
negat ive ale siste mului statal și instituțional. Astfel, aspectul pervers al marii criminalități din România, este
reprezentat de faptul că de pe poziții oficiale și legale, s -a ajuns să se comită și fapte ilegale de mare
criminalitate, care reprezintă o ameni nțare la adresa statului, stat care ar trebui să funcționeze numai pe baza
principiilor recunoscute ale statului de drept.
Noile tendințe din evoluția contem porană a marii criminalități din Româ nia, demonstrează pericolul
și ame nințările acesteia la adr esa statului de drept, asupra dezvoltării economico -sociale durabile, coerente și
armoni oase, precum și asupra dreptului cetă țenilor de a trăi în siguranță.
Indicatorii stării infracționale din România demonstrează, de asemenea, că pentru a stăvili valul de
amenințări la adresa statului de drept, a ordinii și siguranței publice , produse de in fracțiunile de mare
violență, de marea criminalitate economico -financiară, de criminalitatea organizată și de crimi nalitatea
transnațională, toate asociate cu biroc rația și o puternică corupție endemică, este necesară o nouă abordare,
mult mai complexă și flexi bilă, în sistem integrat, cu partici parea tuturor factorilor responsabili naționali
și internaționali .
Pentru creșterea eficacității și eficienței în preven irea și combaterea criminalității organizate, este
imperios necesar, să se creeze de asemenea condiții: pentru întărirea capacității de investigare a instituțiilor
abilitate și pentru urmărirea cu celeritate a in fracțiunilor specifice marii criminali tăți, pentru atragerea de
fonduri și dez voltarea resurselor umane din dome niul poliției și justiției, pentru întărirea capacității de
identificare a tran zacțiilor suspecte, pentru îmbunătăți rea procedurilor de confiscare a fon durilor rezultate
din infracț iuni, pentru facilitarea schimbului de bune practici cu autoritățile competente din alte state
membre, etc.

Referințe bibliografice

1. Tudor Amza, 2002, “ Criminologie, Tratat de teorie și politică crimino logică ”, Editura Lumina Lex,
București;
2. N.Queloz, 2002, „ Criminalitatea eco nomico -financiară în Europa ”, Edi tura L’Harmatt;
3. Dr. N. Moldoveanu, 1999, “ Criminali tatea economico -financiară ”Editura Global Print, București;
4. Ion Pitulescu, 1996, “ Al treilea război mondial: crima organizată ”, Editura Național, București;
5. Dr. Tr. Pop, 1928, “ Curs de criminolo gie”Cluj;
6. Beck Ulrich,1998, “ World Risk Society ”, Cambridge: Polity Press;
7. Costică Voicu, 1997, „ Criminalitatea afacerilor ”, Tipografia Inspectoratului General al Poliției,
București;
8. Costică Voicu , Adriana Camelia Voicu, Ioan Geamănu, 2006, „ Crimi nalitatea organizată în
domeniul afa cerilor ”, Editura Pildner;
9. ***Revue de science criminelle et de droit penal comparé, nr. 4/1997;