Crima Organizata In Romania, Institutii Si Forte Antrenate In Combaterea Acestui Flagel
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I
INCEPUTURILE CRIMEI ORGANIZATE
1.1 Organizații Criminale Tradiționale
CAPITOLUL II
CRIMA ORGANIZATĂ ÎN ROMÂNIA
2.1 Organizații care Operează în România
CAPITOLUL III
FORME DE MANIFESTARE A CRIMEI ORGANIZATE ÎN ROMÂNIA
CAPITOLUL IV
INSTITUȚII ȘI FORȚE ANGRENATE ÎMPOTRIVA CRIMEI ORGANIZATE ÎN ROMÂNIA
4.1 STRATEGIA NAȚIONALĂ de prevenire și combatere a crimei organizate pe anii 2011-2016
4.2 Agenția națională antidrog
4.3 Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor
4.4 Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism DIICOT
4.5 Direcția Națională Anticorupție-DNA
4.6 Garda Financiară
4.7 Poliția de Frontieră Română
4.8 Inspectoratul General al Poliției Române-IGPR
4.9 Direcția Generală de Combatere a Criminalității Organizate
CAPITOLULV
LEGISLAȚIA ROMÂNIEI PRIVIND INCRIMINAREA CRIMEI ORGANIZATE ÎN ROMÂNIA
5.1 Aspecte generale privind incriminarea unor forme de manifestare ale criminalității organizate
5.2 Infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni
5.3 Contrabandă și infracțiunea de spălare de bani
5.4 Legea nr. 39/2003 privind combaterea crimei organizate
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Crima organizată reprezintă, în momentul de față, un pericol deosebit pentru toate statele lumii cât și pentru țara noastră.
Acest fenomen poate fi definit pe scurt ca o asociere de mai mulți infractori care lucrează împreună în vederea obținerii pe căi ilegale a unor profituri uriașe pe care apoi le valorifică în bani.
Dacă instituțiile statelor nu reacționează la timp, prin intervenții legale, cât și prin măsuri eficiente,așezămintele statelor, indiferent unde se află și cum sunt catalogate, pe diferite principii,etnice, culturale, de teritoriu, vor plăti,scump profitorilor pentru propria lor nepăsare, neputință sau lașitate.
Trebuie să recunoaștem că acest flagel, cu ramificații pe tot globul , necesită un antidot, pe care avem obligația să-l descoperim și să îl aplicăm pentru a combate și preveni crima organizată.
În ceea ce privește țara noastră, care se află în așa zisa perioadă de tranziție, traversează o perioadă de transformări în plan legislativ.
Abrogarea legilor fără discernământ și fără a pune altele în locul lor, doar pentru că erau emise de un alt regim aflat la putere, au creat, un vid legislativ și haos în societatea Românească.
Astfel actele normative elaborate și adoptate în grabă de parlament și de executiv a constituit dezvoltarea unui teren fertil pentru înmulțirea și dezvoltarea criminalității.
Nu putem momentan evalua daunele produse, dar trebuie să deschidem ochii și să facem ceea ce trebuie pentru a asigura echilibrul social înainte de a fi prea târziu
Studiile și cercetările susținute de sociologii ne arătă că în anumite zone și medii de pe glob susțin și încurajează delincvența astfel devenind un mediu propice pentru dezvoltarea crimei organizate.
În zonele sărace subdezvoltate economic fară alternative prea multe, succesul opulența și bunăstarea grupurilor criminale organizate și a altora implicați în activități criminale profitabile constituie o rampă de lansare pentru tinerii din zonele respective.
Putem astfel afirma că crima organizată dezvoltat rapid și a surclasat structurile de drept a acaparat clasa politică, copleșind sistemul și ducând societatea în declin,motivul fiind proasta funcționare a sistemului și a aparatelor legislative.
Este greu să creăm un istoric al crimei organizate dar majoritatea studiilor arată că termenul de crimă organizată, și-a făcut apariția la sfârșitul ultimelor secole ale acestui mileniu în diverse puncte pe glob cum ar fi Europa, Asia, America, sub diverse nume: mafia, yakuza, triade și având evoluții diferite pentru fiecare din aceste zone
Aceste organizații au ca domeniu de activitate prostituția, traficul de droguri, de carne vie, arme, produse de contrabandă, camătă, jocuri de noroc, spălare de bani, falsificarea documentelor etc.
În prezenta lucrare „Crima organizată în România, instituții și forțe angrenate împotriva acestui flagel” am încercat să definesc,structurez și să dezvolt termenul de „crimă organizată” începând din cele mai vechi timpuri, până în zilele noastre.
Cum a apărut crima organizată,cum s-a dezvoltat și a luat amploare, prin ce forme se manifestă în țara noastră,tipurile de manifestări, instituțiile care luptă pentru prevenirea și combaterea acestui flagel,precum și cooperarea internațională între instituții pentru combatere și prevenire la nivel global, legislația tării noastre care incriminează crima organizată.
Lucrarea conține 65 de pagini și este structurată pe 5 capitole pe care o să le menționez mai jos.
În Capitolului I care se numește ”Începuturile Crimei Organizate” am definit, ceea ce înseamnă”Crimă Organizată”conform legislației României și am dezvoltat subiectul de la primele mențiuni despre acest termen,până în zilele noastre. În același capitol am clasificat într-un subcapitol, principalele organizații criminale ale lumii,cum sunt organizate, cum au luat naștere, cu ce se ocupă și expansiunea lor.
Capitolul II ”Crima Organizată În România”prezintă caracteristicile ,aspectele specifice crimei organizate în România, grupuri,și tipologii criminale autohtone după instaurarea regimului democratic, până în perioada contemporană.
Capitolul III ”Forme de Manifestare a Crimei Organizate în România”face referire la formele prin care se manifestă crima organizată în țara noastră și conexiunile pe care le are cu occidentul.
Capitolul IV ”Instituții și Forțe Angrenate Împotriva Crimei Organizate din România” arată clasificarea și atribuțiile fiecărei instituții,care luptă în combaterea crimei organizate pe teritoriul țarii noastre, și cooperarea cu alte instituții care luptă împotriva acestui flagel, la nivel mondial.
Capitolul V de altfel și ultimul din prezența lucrare se numește ”Legislația României Privind Incriminarea Crimei Organizate în România” și prezintă aspecte legislative de incriminare a crimei organizate precum și modificări sau pedepse aduse de a lungul vremii.
În concluzie vreau să evidențiez prin prezenta lucrare, importanța structurilor și instituțiile care luptă în țara noastră în prevenirea și combaterea crimei organizate pentru a crea un echilibru social și o lume mai sigură pentru noi și pentru generațiile ce vor urma.
CAPITOLUL I
ÎNCEPUTURILE CRIMEI ORGANIZATE
În toată istoria lumii nu există un fenomen care să fie mai disputat și mai controversat decât crima organizată.
Crima organizată este un fenomen foarte vechi,atât de vechi încât poate fi urmărit pană la apariția primelor civilizații ale lumii.
Este o lume întunecată care s-a dezvoltat și înrădăcinat în mijlocul oamenilor în secret și la vedere în unele cazuri iar miile de cadavre și lovituri sângeroase lăsate de-a lungul istoriei fac ca crima organizată să devină cel mai controversat subiect al tuturor timpurilor.
Cel mai vechi document prin care se încearcă o reunire a unor coduri de conduită privind oamenii este codul de legi al lui Hammurabi.
Majoritatea pedepselor din codul lui Hamurabi aveau la bază legea talionului adică vinovatului i se aplică o pedeapsă la fel ca ceea de care se făcea vinovat.
De cele mai multe ori aplicarea legilor se făcea diferențiat adică în funcție de poziția socială pe care o avea făptuitorul.
Documentul conține 282 de articole și conține norme cu caracter juridic, religios sau moral.
Deși nu se referă în mod explicit la ideea de justiție și echitate, codul lui Hammurabi este dominat de ideea dreptății, considerată ca lege a firii, ea nu este aceeași pentru toți oamenii, le aparține acestora, mai mult sau mai puțin numai datorită faptului că sunt oameni.
Astfel, „legiuitorul din Babilon statuează faptul că legea trebuie să aducă binele poporului, trebuie să oprească pe cel tare de a vătăma pe cel slab”.
Alte mențiuni despre crimă organizată și despre care s-a scris vreodată sunt cele din Egiptul Antic. Una dintre mențiuni face referire, la un document din perioada faraonului Ramses al IX-lea.
Documentul se cheamă Papirusul Abbot și expune detaliat cum marele vizir Khaemuaset și cei doi administratori aflați în subordinea sa, Paser și Paur, capturează un grup de jefuitori de morminte.
În papirus este relatat cum autoritățile vremii urmăresc în secret mișcările unei bande de jefuitori de morminte, reușind să captureze opt dintre aceștia.
O parte interesantă este mărturia unuia dintre acuzați, mărturie redată în două alte documente antice (Papirusul Amherst și Papirusul Leopold II).
Aici,unul dintre jefuitori mărturisește, că întreaga grupare fusese organizată și îndrumată de un edil local, un personaj care, avea informații cu privire la cantitatea și numărul artefactelor depuse în morminte.
O altă grupare, mai bine organizată, este cea a preoților care oficiau înmormântările regale.
Aceștia se foloseau de pretextul mutării comorilor faraonilor în locuri mai sigure, astfel ei au făcut pierdute o mare parte dintre aceste comori.
În Grecia și Roma Antică fenomenul devenea deja foarte popular, de multe ori ori s-a întâmplat ca traficul și contrabandă de grâne, de sclavi sau de bunuri de lux să împingă cele două puteri ale lumii antice aproape de colapsul economic.
Încă de atunci, criminalitatea organizată tindea să cuprindă cele mai înalte sfere ale puterii iar fenomenul în sine putea fi regăsit deja la orice nivel social.
În secolul al XI-lea, în Europa, mai exact în Sicilia, în timpul dominației arabe asupra acestei insule , apare pentru prima dată termenul de organizație criminală, aici începând să se formeze primele organizații de tip mafiot, tot aici ia naștere termenul de mafie, pentru prima dată.
Alte mențiuni despre crimă organizată și organizațiile criminale apar și în Asia,în Japonia la începutul secolului al XVI-lea, temuta organizație Yakuza,care își are originile în sistemul feudal nipon, în China secolele XVII-lea-XVIII-lea triadele chinezești care datează din timpul dinastiei Ming.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX lea, SUA denumită pământ al făgăduinței, de către imigranții din Europa, devine un teren ideal pentru dezvoltarea organizațiilor criminale, respectiv ale mafiei.
Pe acest teritoriu, criminalitatea organizată cunoaște o puternică ascensiune și dezvoltare, tot aici se vor da cele mai sângeroase bătălii pentru teritorii între bandele rivale.
Între secolul al XX-lea și secolul al XXI-lea,odată cu prăbușirea URSS, intră în rândul elitei crimei organizate mafia rusă, ajungând în mai puțin de 20 de ani să dețină supremația mondială, și în scurt timp să detroneze yakuza și triadele chinezești, chiar în zonele de influență ale acestora, fiind până în zilele noastre cea mai puternică organizație de tip mafiot din lume.
1.1 Organizații criminale tradiționale
Mafia Italiană
Dintre toate organizațiile criminale de tip mafiot care acționează și își au originile în Italia am ales să prezint organizația , Cosa Nostra deoarece este cea mai dezvoltată,organizată și mai puternică din întreg teritoriul italian.
Această grupare să format la începutul secolului al XVIII-lea și acționează în deosebi în Sicilia.
Organizația este legată de moșierii care au dominat latura productivă și agricolă a Siciliei până la începutul secolului al XIX-lea.
În afara celor două principale categorii sociale – moșierimea și țărănimea – au mai apărut alte două, respectiv, cea a ,,dezmoșteniților soartei” și a,,nelegitimilor”.
Nelegitimii-erau constituiți din administratori de firme, paznici, agenți fiscali, persoane cu atribuții de conducere care gestionau producția, proprietății și intermedierea produselor. Aceștia supreavegheau și aveau grijă de bunurile moșierilor în același timp.
Dezmoșteniții soartei – erau o categorie săracă,trăiau în mediul rural,nu posedau nici o proprietate iar ocupația principală era furtul de vite de la moșieri. Cosa Nostra s-a format în momentul când nelegitimii au început să colaboreze cu dezmoșteniții soartei pentru propriile interese.
Astfel ei au pus bazele unui sistem foarte bine organizat și bine pus la punct, mai exact nelegitimii așa zișii protectori și paznici ai bunurilor moșierilor răscumpărau de la dezmoșteniții soartei vitele și bunurile pe care aceștia le furau de la moșieri și împărțeau veniturile.
Organizare
Cosa Nostra numără circa 5.000 de membri, ceea ce reprezintă un„om de onoare” la 1.000 de locuitori sicilieni și contează pe sprijinul a zeci de mii de persoane și simpatizanți.
Cosa Nostra are o structură unitară și organizată ierarhic foarte bine fiind un model pentru toate organizațiile criminale din lume astfel putem afirma că foarte multe organizații au preluat modelul de organizare și funcționare de la această grupare.
Gruparea se bazează ca organizare pe principiul familiei compusă din mai multe grupe de persoane care se numesc oameni de onoare și soldați.
Din punct de vedere ierarhic familiile sunt conduse de așa zisele „comisii” sau „cupole”, care la rândul lor sunt conduse de un șef care deține și reprezintă puterea absolută într-o regiune.
O altă caracteristică a organizației care a făcut-o un model de urmat este legea de fier a tăcerii-omerta care înseamnă că nimeni nu vorbește nici măcar persoanele din afara organizației iar nerespectarea acesteia este pedepsită cu moartea fără drept de apel.
Pe plan intern–Cosa Nostra are legături cu toate organizațiile criminale care acționează pe teritoriul Italiei,cum ar fi n dragheta calabreză,cammora napoletana și corona sacră unita având ca interes în principal traficul de droguri.
Toți capii acestor grupări au fost la rândul lor în Cosa Nostra sau au plecat din această grupare.
Principalele preocupări ale familiilor mafiote siciliene în ultimele decenii a fost traficul de droguri după urma căruia au înregistrat profituri fabuloase.
Pe lângă traficul de droguri, gruparea se ocupă, de spălarea banilor murdari câștigați din diverse activități criminale, o parte din acești bani murdari sunt reinvestiți în afaceri legale pentru a li se pierde urma.
Gruparea este implicată și în traficul cu arme, muniții, explozivi, în operațiuni de camătă, speculă,contrabandă cu țigări etc.
O altă preocupare a acestei grupări o reprezintă controlul în teritoriu fiind foarte important drept pentru care una din devizele organizației fiind ,,o mafie fară teritoriu este ca un rege fară regat,,
Pe plan extern–Cosa Nostra este un model și o inspirație pentru toate grupările din toată lumea din această sferă.
Tot pe plan extern organizația este mai mult interesată să plaseze familii mafiote în diferite țări din Europa , cum ar fi Germania, Franța, Spania, Anglia,tot cu intenția de a deține controlul în teritoriu și de al extinde, nefiind interesată să creeze legături cu diverse organizații locale.
Cosa Nostra totodată este strâns legată de ramura nord-americană deoarece Cosa Noastră Europeană a ajutat la crearea ramurei Nord Americane.
Gruparea are legături și în America de Sud sunt, legături care au fost create prin deplasarea și stabilirea unorfamilii mafiote ale organizației în acele teritorii.
În America de Sud gruparea dezvoltă operațiuni de genul , spălarea banilor murdari și traficul internațional de droguri,pe care le conduce, în colaborare cu triadele chinezești și cartelurile columbiene.
Mafia japoneză-yakuza
Originea bandelor criminale japoneze de tip yakuza poate fi plasată întrecut, la începuturile secolului al XVII-lea, fiind strâns legată de figurile legendare ale războinicilor samurai.
Odată cu căderea feudalismului din 1817 samurai își pierd statutul de privilegiați, motiv pentru care au început să se răzvrătească și să se organizeze în grupări criminale organizate, opunâdu-se autorităților.
La început grupurile de samurai își desfășurau activitățile în beneficiul săracilor însă, între timp , au făcut din asta principala sursă de îmbogățire.
Denumirea dată de poliția din Japonia bandelor criminale de pe teritoriul lor este de boryokudan, ceea ce, înseamnă „cei violenți”.
Definiția dată de poliția japoneză, „Boryokudan-ului” este ca fiind o organizație care săvârșește acte ilegale cu violență, și se folosește de puterea să colectivă pentru a obține diverse sume de bani.
Organizația se recunoaște prin o dezvoltare și organizare foarte bună , și se bazează pe anumite principii cum ar fi , zone de influență, obținere de profit și utilizarea de violențe.
Organizare
Bandele criminale de tip boryokudan au ca model de organizare modelul familiei feudale. Grupările se numesc „Ikka” (asemenea unei familii), iar șeful se cheamă „Oyabun”(tată).
De asemenea, oamenii din subordinea sa se numesc „Kobun” (copil),bătrânii „Aniki” (frate în vârstă), tinerii „Shatei” (frate mai mic), iar frații șefului „Oji” (unchi).
Principalele organizații de tip boryokudan sunt: Yamaguchi-Gumi,Inagawa-Kai și Sumiyoshi-Kai.
Din aceste organizații fac parte peste jumătate din membrii grupărilor boryokudan. Yamaguchi-Gumi, cu cartierul general în Kobe, este cea mai mare organizație criminală japoneză, având, în 1992, un număr de 944 bande afiliate și circa 26.200 membri.
Bandele subordonate s-au dezvoltat sub protecția„organizației-mamă”, și au făcut o înțelegere de a plăti o taxă în schimbul căreia, au totală independență de acțiune.
Tot în schimbul taxei plătite grupările criminale se folosesc de renumele și de denumirea organizației mamă pentru a induce teama și, pentru a nu fi deranjați de autoritățile locale.
În anumite cazuri, grupările se pot uni și acționează ca un întreg, sub comanda șefilor organizației mamă.
Inagawa-Kai și Sumiyoshi-Kai au ca arie de operare , capitala japoneză Tokyo și suburbiile acesteia, unde au stabilite sediile generale.
În plan intern-yakuza se ocupă cu traficul de droguri, jocuri de noroc,camătă, pariuri ilegale, taxe de protecție.
Alte surse e venituri ale yakuza mai provin din faptul că controlează industria națională a filmului și publicațiile de tip porno, și mai sunt implicate în operațiuni de spălare a banilor murdari.
În plan extern-yakuza este implicată în trafic transnațional de metamfetamină în Hawai și California iar pe ruta SUA-Japonia se ocupă de contrabandă cu arme.
Filipine a fost și este este folosită de yakuza pentru producerea și contrabandă cu amfetamină, trafic cu arme și ca piață adițională pentru comercializarea de arme.
Yakuza este activă și în Asiade Sud-Est, unde a devenit principala forță în organizarea sclaviei sexuale feminine.
Mafia Chineză
Triadele chinezești din zilele noastre sunt descendentele societăților secrete xenofobe care s-au format în secolul al XVII-lea în China Imperială, ca formă de opoziție față de Dinastia Ch’ing.
Dinastia Ch’ing, în timpul celui de-al doilea împărat, a apelat la serviciile unui grup de călugări budiști, inițiați în arte marțiale, pentru respingerea agresorilor veniți din partea opoziției.
După ce călugării au respins atacul agresorilor, împăratul a dorit să-i recompenseze, aceștia au refuzat și s-au retras la mănăstirea din provincia Fukie.
Împăratul s-a simțit ofensat de gestul călugărilor și a văzut în aceștia un grup potențial periculos, împăratul a ordonat asedierea mănăstirii Fukie.
O parte dintre călugări au reușit să scape, iar cinci dintre aceștia s-au retras la mânăstirea din Guangdang/Kwangji, jurând să se răzbune pe Dinastia Ch’ing pentru asediul asupra lor.
Așa a luat naștere prima societate secretă denumită frăția care cu timpul a devenit centrul unei armate secrete, ce se extindea pe întreg teritoriul chinez, cu un singur scop răsturnarea dinastiei Ch’ing.
În acest fel au luat naștere”triadele”,iar grupul de cinci călugări din Guangdang/Kwangji au devenit părinții fondatori ale acestora.
Cauza lor principală o reprezentau banii,iar în cazurile unde nu se puteau obține pe căi normale recurgeau la alte metode.
Organizare
În prezent, triadele chinezești sunt grupate în patru mari organizații,respectiv: Chin-Chao; Wo; 14K și Big Four.
Chin-Caho cuprinde patru sindicate: Fuk Yee Hing, Sun Yee On,Gain Yee și Yee Kun. Dintre acestea, cea mai reprezentativă este Sun Yee On,care are circa 40.000 membri afiliați.
Zonele de acțiune ale acestor sindicate sunt Taiwan și Hong Kong.
Sap-Sie-Ke (14K) a luat naștere din membrii Armatei Naționaliste pe care Mao Tze Dung a desființat-o și este principala rivală a Sun Yee On are ca arie de operare Taiwanul, se vehiculează că ar fi cea mai mare organizație criminală din lume din cauza bugetului extrem de mare de care dispune . Organizația se ocupă cu traficul de heroină și deține monopolul producției de droguri din Asia de Sud-Est.
Sun-Yee-On, are cartierul general în China, în Fujian,înregistrează venituri foarte mari din imigrările clandestine asta fiind principala lor specializare. Organizația transportă emigranți chinezi, pe care îi debarcă în mod clandestin pe coastele europene și nord-americane.
Wo-On-Lok, are cartierele generale în Hong-Kong și în Amsterdam, și se ocupă cu prostituția, industria pornografică și traficul de copii pentru pedofili deținând monopolul pentru acestea.
Organizația poate fi etichetată ca fiind un sindicat al proxeneților.
Dai-Hoon-împrumută bani cash imigranților clandestini, cu dobânzi împovărătoare. Cei mai mulți clienți din lipsa posibilităților de rambursare a împrumuturilor devin sclavii acestei organizații. Aceste organizații au o structură ierarhică verticală ce diferă mult de cea a mafiei siciliene.
Fiecare organizație din cele menționate mai sus are lider în vârstă,supranumit ,,marele preot,, care oficiază ceremoniile de inițiere și acordă gradele ierarhice.
Structura tradițională a unei triade este următoarea:
Conducător de primul rang acesta este șeful societății;
Conducător de rangul al II-lea fiind locțiitorul șefului acesta de obicei ,,marele preot,,;
„Evantaiul de hârtie ,,este un consilier în probleme financiare,administrative și de organizare;
„Prăjina Roșie” asigură disciplină, secretul de acțiune și, în special, elimină pe eventualii rivali;
„Sandaua de Paie”este șeful celor care asigură transmiterea mesajelor;
Membrii de rând ai societății.
Pe plan intern-Triadele sunt implicate jocurile de noroc,prostituție, pornografie, traficul de droguri, camăta, șantajul și extorcarea. Șantajul și extorcarea sunt formele de criminalitate care sunt utilizate cel mai des de triade. Taxele de protecție , constituie o altă sursă de venituri pentru aceste organizații, Camăta este preferata triadelor, acestea profitând de înclinația specifică a chinezilor pentru jocurile de noroc.
Pe plan extern-triadele chinezești sunt semnalate în SUA, Asia de Sud-Est și Europa și se ocupă cu traficul de droguri, prostituția etc.
Mafia columbiană
Cartelurile columbiene au apărut pe scena crimei organizate începând cu anii 70 devenind în scurt timp cele mai puternice organizații criminale de tip mafiot din zona latino-americană.
La început au apărut sub formă de sindicate, purtând denumirea regiunii în care își desfășurau activitățile.
Agenția de Combatere a Drogurilor (D.E.A) din SUA a început să le denumească și să le clasifice ca, „carteluri” iar acestea sunt:
Cartelul Medellin – este unul dintre cele mai mari și mai cunoscute aflat într-o mică dificultate după moartea liderului acestuia,bine cunoscutul Pablo Escobar;
Cartelul Calli-D.E.A estimează că ar controla peste 80% dinpiețele mondiale de desfacere a cocainei;
La Costena supranumit și că, cartelul de coastă-acesta are ca domeniu de activitate producția și comercializarea marijuanei;
Asociația Cafelei-se ocupă cu producția și distribuirea de amfetamină;
Nordul Văii-se ocupă cu producția de opiu pentru heroină;
Cartelul Santander-își desfășoară activitatea de-a lungul graniței cu Venezuela;
Cartelul Ibague-specializat în producția de opiu;
Cartelul din Bogota-nenominalizat, care acționează pentru spălarea banilor murdari obținuți din traficul de droguri, cu legături la nivel înalt.
Calli și Medellin sunt catalogate ca fiindcele mai mari și mai cunoscute carteluri columbiene.
Organizare
Ca organizare cartelurile columbiene au o structură piramidală. Acestea au la bază modelul mafiei siciliene „clanul” sau „familia”, care sunt conduse la rândul lor de un șef. Șefii mai multor clanuri se unesc și formează cartelurile, care au ca arie de acțiune o anumită regiune.
Activitatea cartelurilor este organizată ca o linie de asamblare fiecare are un rol bine definit care se întinde de la cultivarea produsului până la comercializarea lui.
Din atribuțiile clanurilor fac parte: procurarea materiei prime,asigurarea protecției celor care o cultivă, recoltarea și rafinarea produsului,asigurarea serviciilor pentru securitatea laboratoarelor și centrelor de distribuire,organizarea și asigurarea transportului,încasarea banilor rezultați din comercializarea cocainei și reinvestirea acestora în afaceri legale.
Pe plan intern- cartelurile columbiene spre deosebire de alte organizații criminale care se ocupă cu diverse activități ilegale, este o organizație aparte și unicată în felul ei deoarece este preocupată numai de afacerile cu droguri și foarte puțin de cele cu pietre prețioase.
Pe plan extern-conform D.E.A cartelurile columbiene controlează în proporție de 80-90%cererea de cocaină pe piața mondială, aproape toate organizațiile internaționale de traficanți de droguri sunt în contact cu cartelurile Calli și Medellin.
Cartelul Calli, spre exemplu, a ajuns în poziția de a satisface singur necesitățile consumului de cocaină în Europa, în proporție de 90%, iar în SUAîn proporție de 80%.
Mafia Rusă
Mafia Roșie-Fenomenul actual de crimă organizată din republicile ex-sovietice nu a apărut pe un teren arid, el fiind rodul unei evoluții în timp a activității grupărilor de contrabandiști, hoți și tâlhari care au dominat lumea interlopă a regimurilor anterioare din Rusia.
Bandele de proscriși reprezentau un adevărat simbol al luptei împotriva forțelor agresive în perioada regimului țarist.
Aceste grupări aveau un sistem de organizare bine conturat, coduri de onoare și ritualuri de aderare, asemănătoare foarte mult cu cele ale organizațiilor mafiote de pe teritoriul Italiei.
Organizare- grupările criminale ruse au o structură elastică de organizare și funcționare, de tip piramidal și vertical, cu autonomie operațională, fără a exista un corp central de referință
Structura consacrată de organizare, tipic rusă, o constituie cea a organizațiilor criminale cunoscute sub numele de „vory v. zakone”.
„Vory v. zakone” este o funcție electivă, adică șeful unei grupări criminale formată din infractori este ales prin voturi.
Șefii sunt aleși de gruparea locală, respectând toate procedurile, tradițiile și ritualurile de aderare.
Între șefi există, de regulă, un lider care controlează o anumită regiune la fel ca în mafia siciliană. Șeful are un reprezentant în teritoriu care se numește (Smotriaski) în fiecare oraș.
Pentru a intra în rangurile lumii interlope ruse și a primi titlul de„Blatnoi”, un pretendent trebuie să recunoască „legea hoților” și să treacă un test de loialitate la care este supus de comitetul „vory v. zakone”,de obicei acest test constă în uciderea unui informator al poliției (Stukack) sau a unui renegat. Nerespectarea „legii hoților” de către „Blatnoi” este sancționată, fără drept de apel, prin uciderea lui.
Astfel, potrivit aprecierilor unor experți în domeniu, în 1994, existau în Rusia 5.691 de grupări criminale, numărul lor ajungând la 9.500 în 2000, față de 750 în 1990. Însumând fiecare câteva sute de membri, organizațiile criminale ruse dispun de o adevărată „armată”, de peste 150.000 membri pentru care lucrează circa 3 milioane de persoane.
Pe plan intern-gruparea se ocupă de proxenetism, extorcare, șantaj, tâlhării și atacuri comise de „rackeți,trafic de droguri, comerț ilegal cu arme, explozivi, muniție, substanțe radioactive, falsificarea de documente și mijloace de plată,comercializarea de mărfuri contrafăcute, traficul de persoane pentru străinătate și operațiuni de spălare a banilor murdari.
Pe plan extern- mafia rusă a fost semnalată în majoritatea țărilor europene, dar în special în Italia și Germania (unde acționează 60 de grupări, respectiv 47de grupări criminale), în SUA (unde există 24 clanuri ruse cu principalele bazeoperaționale în San Francisco, Los Angeles, Miami, Chicago și New York),precum și în țările lumii a treia.
Principalele activități ale grupului sunt spălarea banilor murdari, contrabandă cu arme și muniție, extorcările, omuciderile și prostituția interstatală, traficul de droguri, tâlhăriile, fraudele la regimul taxelor și cărților de credit.
CAPITOLUL II
CRIMA ORGANIZATĂ ÎN ROMÂNIA
În decembrie 1989 revoluția a dat startul începerii instaurării sistemului democratic de organizare și de restructurare a întregii economii la nivel național, din acel moment țara noastră a trecut prin numeroase schimbări în toate sectoarele pe care noi o numim stare de tranziție.
Până în 1989 criminalitatea pe teritoriul țării noastre era foarte scăzută deoarece regimul nu permitea contactul cu Europa îndeajuns de mult astfel nu putea fi creat un sistem organizațional care să susțină dezvoltarea criminalității nu același lucru îl putem spune și despre perioada de după revoluție.
Trecerea de la comunism la democrație a provocat o creștere galopantă a criminalității în țara noastră,libertatea conferită de democrație și deschiderea granițelor sunt unul din factorii principali care au ajutat la dezvoltarea criminalității.
După o perioadă lungă de restricții și interdicții sub comunism ,introducerea mentalității democratice este dificilă, pentru că presupune schimbări nemaiîntâlnite în viața poporului român.
Inadaptarea unora la cerințele unei societăți civilizate, democratice și libere, care nu au înțeles că pentru funcționarea democrației trebuie să respecte legile și normele impuse de stat este un alt factor care a ajutat la dezvoltarea criminalității.
Șomajul, sărăcia,insecuritatea, corupția sunt alții factori ai societății noastre care au ajutat ridicarea procentului criminalității pe teritoriul țării noastre.
În concluzie procesul de restructurare a societății după 1989 este deosebit de greu și dificil.
Schimbarea mentalității existente până în 1989 a dus la înțelegerea greșită a noțiunii de libertate, mulți indivizi și chiar categorii de persoane imaginându-și și chiar conturându-și ideea că au dreptul să săvârșească acte ilegale, inclusiv infracțiuni unele cu un înalt grad de violentași cu moduri de operare deosebite, altele mai puțin violente, dar având ca unic țel înavuțirea rapidă cu orice preț de natura speculei, contrabandei, traficului de valută falsă, obiecte de patrimoniu și droguri, furtului de autoturisme,corupției și șantajului.
După revoluția din 1989 judecători,procurori,polițiști și cetățeni au fost luați prin surprindere de creșterea și dezvoltarea rapidă a criminalități organizate lucru la care nu se așteptau.
Nici măcar aceia care asigurau cadrul legislativ, și structurile de luptă împotriva criminalități organizate nu au prevăzut o evoluție atât de rapidă a a acestui flagel pe teritoriul țării noastre.
De la revoluția din 1989 și până în prezent organizațiile criminale din afara țării noastre au căutat și au reușit să creeze legături cu infractorii autohtoni reușind să întărească și să favorizeze extinderea crimei organizate pe teritoriul țării noastre.
În România crima organizată este reglementată de legea 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate și este definită ca fiind:
grup infracțional organizat – grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului;
infracțiune gravă – infracțiunea care face parte din una dintre următoarele categorii:
o omor, omor calificat, omor deosebit de grav;
o lipsire de libertate în mod ilegal;
o sclavie;
o șantaj;
o infracțiuni contra patrimoniului, care au produs consecințe deosebit de grave;
o infracțiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive;
o falsificare de monede sau de alte valori;
o divulgarea secretului economic, concurența neloială, nerespectarea dispozițiilor privind operații de import sau export, deturnarea de fonduri, nerespectarea dispozițiilor privind importul de deșeuri și reziduuri;
o proxenetismul;
o infracțiuni privind jocurile de noroc;
o infracțiuni privind traficul de droguri sau precursori;
o infracțiuni privind traficul de persoane și infracțiuni în legătură cu traficul de persoane;
o traficul de migranți;
o spălarea banilor;
o infracțiuni de corupție, infracțiunile asimilate acestora, precum și infracțiunile în legătură directă cu infracțiunile de corupție;
o contrabandă;
o bancrută frauduloasă;
o infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații;
o traficul de țesuturi sau organe umane;
o orice altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, al cărei minim special este de cel puțin 5 ani;
infracțiune cu caracter transnațional – orice infracțiune care, după caz:
1. este săvârșită atât pe teritoriul unui stat, cât și în afara teritoriului acestuia;
2. este săvârșită pe teritoriul unui stat, dar pregătirea, planificarea, conducerea sau controlul său are loc, în tot sau în parte, pe teritoriul altui stat;
3. este săvârșită pe teritoriul unui stat de un grup infracțional organizat care desfășoară activități infracționale în două sau mai multe state;
4. este săvârșită pe teritoriul unui stat, dar rezultatul acesteia se produce pe teritoriul altui stat;
informator – persoană care are cunoștință despre un grup infracțional organizat și furnizează organelor judiciare informații sau date relevante pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea săvârșirii unor infracțiuni grave de unul sau mai mulți membri ai acestui grup.
2.1 Organizații criminale care operează în România
Mafia rromilor-Conform recensământului din 2011care a avut loc pe teritoriul României, numărul celor care s-au declarat rromi a fost de 621.600 de persoane,reprezentând (3,3%) din populația țării noastre.
Această etnie are o rată a criminalități foarte ridicată atât pe teritoriul țării noastre cât și în alte state din europa, fenomenului infracțional la nivelul crimei organizate în rândul rromilor s-a dezvoltat cu o rapiditate ieșită din comun față de alte medii.
După deschiderea frontierelor în 1989 autoritățile statelor occidentale au fost luate prin surprindere de valul venit din țara noastră de infractori de etnie rromă.
Astfel de grupuri au început cu cerșetoria organizată, au continuat cu furturile din buzunare, jocurile de noroc, albaneagra, apoi tâlhării și furturi,fapte de tradiție în mediul lor, adaptându-se ori specializându-se în tâlhărirea conaționalilor (racket), prostituție, trafic cu copii, trafic cu autoturisme furate.
Mafia provenită din țările arabe -o alta problematică în criminalitatea din țara noastră este prezența cetățenilor turci și cetățenilor din țările arabe, veniți într-un număr mare, mai ales în marile orașe ,iar parte cea mai rea este faptul că unii dintre aceștia sunt urmăriți internațional.
Ca alibi cetățenii provenind din țările arabe au găsit o bază de sprijin în conaționalii lor, care efectuează studiile în România, iar cei din Turcia s-au implantat pe lângă comunitatea turcă din țara noastră.
O categorie aparte sunt cetățenii turci de origine kurdă,care în numele diverselor organizații de care aparțin, acționează pentru strângerea de fonduri, recurgând la amenințări armate, răpiri de persoane, șantaje și lichidarea care li se opun.
Turci kurzi sunt organizați în bande, dispun de arme de foc și de documente false, și au posibilități de deplasare în exteriorul țării, pentru a plănui și a comite atentate.
Sunt organizați în grupuri și se ocupă cu furturi calificate, tâlhării, trafic de droguri, monedă falsă, falsificare și uzare de documente false, treceri frauduloase a frontierei de stat, ajungând până la omoruri deosebit de grave.
Gulerele albe-Dificultatea stabilirii barierei dintre infracțiunile comise în sistemul crimei organizate și cele cunoscute sub denumirea de criminalitatea „gulerelor albe” influențează în mod considerabil reacția socială împotriva acestor fenomene antisociale.
O mare problemă o reprezintă acești infractori care fac parte din gulerele albe care au o atitudine de dispreț și indiferență față de societatea civilă, de proprietatea publică, și față de lege, acțiunile lor constituie cel mai mare jaf cu cele mai mari proporții, cu consecințe grave asupra nivelului de trai al populației.
Iar de cele mai multe ori aceste forme de criminalitate au loc sub protecția autorităților publice (administrație centrală și locală, justiție, organisme de control și constatare, poliție, gardă financiară, curtea și camera de conturi, protecția consumatorului, inspecția sanitară etc), precum și a factorilor politici sau de decizie, inclusiv a parlamentarilor.
Asemenea activități se produc în majoritatea sferelor economico-sociale, cum ar fi:
Comerțul-reprezentat prin vânzarea de produse contrafăcute infestate, depreciate, expirate, cu prejudicii mari sub aspectul protecției sănătății populației, dar și a evaziunii fiscale, societății comerciale ilegal constituite, titluri de credit fără acoperire, contrabandă etc.
Mediul-prin traficul reziduurilor, amplasamente imobiliare și edilitare cu nerespectarea legii, defrișări, escavări etc.
Domeniul învățământului, sănătății și asigurărilor sociale–reprezentat prin majorări ale prețului produselor de bază, instituirile de impozite și taxe pentru menținerea unor sectoare nerentabile sau pentru acoperirea găurilor negre din sectorul industrial și financiar, autorizări și avizări contrare legii, licitații contrafăcute, mită în instituțiile publice, justiție etc.
În industrie-prin activitatea societăților căpușă, direcționarea fluxului de produse spre societăți private recunoscătoare de la firmele de stat ori achiziții de produse ce nu sunt necesare, ori de calitate inferioară de la firme private, scăderea valorii patrimoniului în vederea privatizării, creditarea cu produse și valori a firmelor particulare în condiții ilegale, facilități salariale, bonificații, diurne, premieri în scopul unor profituri uriașe,privatizări ilegale etc.
În domeniul financiar bancar- se caracterizează prin acordarea de credite fără acoperire, cu facilități nelegale, dobânzi preferențiale, reeșalonări repetate, nerecuperarea debitelor, acceptarea de garanții supraevaluate, cheltuieli costisitoare în imobile și mobile, sponsorizări costisitoare etc.
CAPITOLUL III
FORME DE MANIFESTARE A CRIMEI ORGANIZATE ÎN ROMÂNIA
Un fapt îngrijorător în țara noastră este faptul că au crescut într-un ritm alert tipurile de infracțiuni gen mafiot, acțiuni premeditate, folosirea armamentului de foc în săvârșirea faptelor, tâlhăria și jaful în plină zi sub amenințarea armelor de foc, sechestrarea de persoane, impunerea plății taxei de protecție, furturi de bunuri din patrimoniul național, contrabandă, corupția, evaziunea fiscală și alte fapte cărora poliția și celelalte structuri care luptă în combatere și prevenire trebuie să se confrunte.
Infracțiunile de furt din avutul public și privat
Sunt în fruntea clasamentului în totalul infracțiunilor comise în România. Mai exact din societățile comerciale au fost sustrase produse materiale și materii prime, bunuri și valori de importanță deosebită, începând cu piese, scule, componente electronice,carburanți, utilaje, mijloace de transport și terminând cu mercur, metale rare și prețioase etc.
Rețin atenția furturile de mari proporții, cele comise la comandă, în marea lor majoritate, de grupuri organizate de infractori, bine structurate și cu un comportament deosebit de agresiv.
Abuzurile în serviciu, actele de delapidare și gestiunile frauduloase
Aceste fapte penale prin care s-a lezat grav interesele și patrimoniul regiilor autonome și societăților cu capital de stat sunt în continuă creștere în țara noastră.
Cauza principală care a generat această agresiune asupra banilor din buget a constituit-o starea de profundă criză existentă în organizarea societăților comerciale și a regiilor autonome, indisciplina salariaților, comportamentul ilegal și abuziv al multora dintre aceștia față de bunurile și valorile existente, precum și participarea directă la comiterea unor asemenea fapte a factorilor cu atribuții de conducere și control.
Contrabandă
După 1989,odată cu deschiderea granițelor spre Europa contrabandă a avut o ascensiune galopantă așa încât putem afirma că în zilele noastre aceasta nu mai constituie o simplă fraudă fiscală, ci deja și-a rezervat un loc în clasamentul crimei organizate.
Multe din faptele de acest gen sunt săvârșite de participanți constituiți în bande, criminale, bine documentate și susținute din punct de vedere logistic, în care sunt angrenate persoane ce îndeplinesc roluri bine prestabilite.
Totul numai din dorința obținerii unor profituri foarte mari într-un timp cât mai scurt. Contrabandă întreține și dezvoltă economia subterană, din acest joc făcând parte diverse personalități politice, guvernanți și funcționari publici cu putere de decizie,aceasta face că descoperirea infractorilor să devină deosebit de grea, iar sumele pierdute în defavoarea statului sunt greu de estimat.
În multe situații se realizează relații de cooperare între bandele de autori autohtoni și cei din alte țări cu tradiție în domeniu, iar moștenitorii grupurilor infracționale devin peste noapte prosperi oameni de afaceri, intrând apoi în sfera deciziei politice
Traficul de droguri
Una din cele mai cunoscute forme și mai vechi de manifestare a crimei organizate naționale și internaționale o reprezintă producția și traficul de droguri. Profiturile fabuloase realizate din aceste activități au făcut ca, pe lângă organizațiile mafiote tradiționale, să ia naștere grupări care pun în prim-plan producția și traficul de droguri.
Problema o reprezintă faptul că în unele țări, această activitate se desfășoară sub privirile guvernanților și șefilor de state care nu reacționează.
Câștigurile fabuloase rezultate din traficului de droguri au determinat grupările criminale să declanșeze o ofensivă la nivel mondial pentru deschiderea și acapararea de noi piețe de desfacere a drogurilor.
Totodată traficanții sau adaptat la cererile pieței nu mai folosesc metodele clasice de transport de droguri prin ingerarea de curieri sau ascunse pe corp în cantități mici în prezent se folosesc de mijloace de transport de mare tonaj, în care sunt camuflate și ascunse zeci și sute de tone.
Falsificarea banilor
Pe motivul creșterii și diversificării criminalității internaționale, falsul de bani și alte titluri de valoare, precum și traficul cu mijloace de plată contrafăcute cunosc o creștere rapidă, motiv pentru care toate agențiile de poliție din lume și alte servicii specializate în combaterea acestui fenomen sunt în alertă continuă, căutând tot timpul noi modalități de combatere a acestui flagel.
Analizând datele și informațiile actuale în acest domeniu rezultă că și în țara noastră s-au organizat și acționează grupări care au ca activitate procurarea și plasarea de valută falsă.
Spălarea banilor murdari
Spălarea banilor are ca scop ascunderea sursei ilegale din care provin pentru a nu fi identificată de autorități.
Sunt și situații în care se procedează la ascunderea banilor față de public, concurenți, instituții sociale, religioase etc., pentru a se asigura confidențialitatea, avantajul competitiv, reputația sau descurajarea solicitărilor pentru acțiuni de caritate, fără a se recurge la activități infracționale.
De obicei oricine ascunde existența banilor înseamnă că este implicat și în spălarea lor.
Să luăm un exemplu, un traficant de droguri depune o sumă de bani din activități ilegale într-o bancă din străinătate sau o persoană evită taxele financiare, fondurile fiind ulterior camuflate în investiții legale cu statul, asta poartă numele de spălare de banii.
Camuflarea surselor de proveniență a banilor proveniți din activități ilegale asigură valorificarea lor fără teama de a da socoteală autorităților.
Traficul de arme, muniție, explozivi, materiale nucleare, substanțe radioactive și deșeuri toxice
O formă de manifestare a crimei organizate care își pune amprenta asupra epocii noastre o reprezintă traficul de arme, muniție,explozivi, materiale nucleare, substanțe radioactive și deșeuri toxice.
Profiturile uriașe ce se obțin din aceste activități, rivalizează cu cele provenite din traficul de droguri.
Tot profiturile fabuloase au atras implicarea în aceste activități a unor înalte personalități,oameni politici,cadre militare cele ce îngreunează procesul de a depista și a trage la răspundere vinovații.
Traficul de persoane
Traficul de persoane, reprezintă o atingere gravă a drepturilor omului, a demnității umane și integrității persoanei, acest fenomen a avut o ascensiune rapidă și în continuare este într-o continuă creștere.
Până în anul 2001 acest proces a fost favorizat în țara noastră de absența unei legislații în acest domeniu.
Singurele infracțiuni care erau legate de trafic se refereau la proxenetism (care era însă greu de dovedit datorită presiunilor care se exercitau asupra victimelor), dar de cele mai multe ori victimele erau de acord cu proxenetismul iar asta îngreuna și mai mult tragerea la răspundere a făptuitorilor. Dezvoltarea pe care fenomenul a atins-o astăzi se datorează profitabilității sale.
Costurile pe care le-a presupus traficul internațional de persoane vizau mituirea vameșilor, trecerea ilegală a granițelor sau costurile pentru a face rost de acte, costuri care s-au redus substanțial o dată cu eliminarea obligativității vizelor și integrarea României în UE, condiții ce par din această perspectivă a favoriza traficul de persoane .
Proxeneții profitau de existența unor categorii de persoane care își doreau să emigreze,de slabă educație a persoanelor , astfel nu puteau să distingă pericolele la care se expuneau,în același timp se bazau pe incapacitatea și neimplicarea autorităților și pe o mare cerere în străinătate pe piața serviciilor sexuale sau a muncii.
CAPITOLUL IV
INSTITUȚII ȘI FORȚE ANGRENATE ÎMPOTRIVA CRIMEI ORGANIZATE DIN ROMÂNIA
4.1 STRATEGIA NAȚIONALĂ de prevenire și combatere a crimei organizate pe anii 2011-2016
Strategia națională de prevenire și combatere a crimei organizate pe anii 2011-2016 a fost este elaborată în concordanță cu Convenția Națiunilor Unite împotriva crimei organizate transnaționale, adoptată în anul 1978, Palermo, Italia; Protocolul adițional privind combaterea terorismului la Acordul între guvernele statelor-participante la Cooperarea economică în regiunea Mării Negre privind cooperarea în combaterea criminalității, în particular în formele sale organizate, semnat la 3 decembrie 2004, Atena, Grecia, considerate drept instrumente legale majore în abordarea problematicii crimei organizate.
Prezenta Strategie descrie situația curentă în domeniu și definește obiectivele, acțiunile și măsurile necesare, cu stabilirea unor responsabilități clare pentru toate subiectele implicate în activitățile de prevenire și combatere a crimei organizate.
SITUAȚIA CURENTĂ
În ultima perioadă de timp, comunitatea internațională se confruntă cu amenințări grave la adresa securității și ordinii mondiale, ce se exprimă prin noi forme de manifestare a criminalității, mai ales sub aspectul său organizat, totodată, statele-membre ale Uniunii Europene și cele candidate la aderare, reprezentând principalii vectori ai luptei împotriva criminalității.
Prevenirea criminalității, în special a celei organizate, devine un imperativ al acestei perioade și pentru țara noastră, obiectivele principale fiind ordinea socială, consolidarea mecanismelor de respectare și aplicare a legilor, formarea și solidarizarea publicului la acțiunile preventive, supravegherea și evaluarea riscurilor în timp și spațiu.
Republica Moldova, ca oricare altă țară din lume, se confruntă cu diversitatea crimei organizate, respectiv, traficul de persoane, traficul de droguri, traficul de copii, migrația ilegală, fabricarea și punerea în circulație a valutei false, criminalitatea informatică, traficul internațional cu autovehicule furate și spălarea banilor proveniți din aceste activități ilicite etc.
Studierea datelor statistice pe parcursul ultimilor ani denotă faptul că, comiterea infracțiunilor de către grupurile criminale organizate este în permanentă creștere. Astfel, în anul 2008 au fost comise 34 infracțiuni de către grupurile criminale organizate, iar în anul 2010 – au fost înregistrate 60 cazuri (+87,5%).
Acest fapt, impune elaborarea și realizarea unei strategii naționale de prevenire a crimei organizate, pe termen mediu, în care autoritățile publice să aibă rolul principal în coordonarea programelor la nivel național, raional și local.
DEFINIREA PROBLEMELOR CARE NECESITĂ IMPLICAREA GUVERNULUI PRIN IMPLICAREA POLITICII DE RIGOARE
Politica în domeniul combaterii crimei organizate constituie un complex de măsuri de prevenire și combatere, inclusiv aplicarea legii, care sunt implementate la nivel internațional, național și local.
Scopul final îl constituie reducerea riscului extinderii fenomenului infracțional, mai cu seamă, al celui organizat.
Prezenta Strategie analizează amenințările și vulnerabilitățile la adresa securității naționale, stabilește căile și mijloacele de prevenire și combatere a crimei organizate în Republica Moldova.
De asemenea, Strategia, constituie un obiectiv de bază în promovarea politicii statului în domeniul afacerilor interne pe termen mediu (3-5 ani), care permite Ministerului Afacerilor Interne să adapteze, în funcție de evoluțiile pe plan intern și extern, politica în domeniul contracarării acestui fenomen, identificând segmentele specifice sistemului de luptă cu crima organizată.
Totodată, Strategia va facilita determinarea și elaborarea unui plan realist de implementare a acestor inițiative, mai mult ca atât, va contribui la elaborarea altor documente de politici naționale și sectoriale de domeniu; consolidarea capacităților subdiviziunilor cu competență în acest sens; asigurarea controlului asupra sistemului de prevenire și combatere a crimei organizate; promovarea bunelor relații cu organele competente în prevenirea și combaterea crimei organizate din alte state; protejarea cuvenită a informațiilor obținute și clasificate etc.
Concomitent, prezenta Strategie prezintă factorii de risc la adresa asigurării unui climat de siguranță și securitate; stabilește obiectivele generale și specifice, precum și modalitățile de realizare a acestora, precum și responsabilitățile fiecărei instituții cu atribuții în prevenirea și combaterea fenomenului, în raport cu prioritățile și resursele destinate acestui domeniu.
În același timp, în contextul armonizării cu legislația internațională, se propune drept scop elaborarea și promovarea Legii privind prevenirea și combaterea crimei organizate, prin care să se instituie cadrul juridic de reglementare principal și necesar pentru abordarea unitară a fenomenelor conexe, precum și a infracțiunilor din sfera crimei organizate, de către organele și instituțiile cu atribuții în domeniul prevenirii și combaterii acesteia.
FACTORI DE RISC ȘI VULNERABILITĂȚI INTERNE
Implementarea prezentei Strategii poate fi influențată de anumiți factori de risc și vulnerabilități interne, care urmează a fi luați în calcul la elaborarea planului de acțiuni, și anume:
a) așezarea geografică a Republicii Moldova, teritoriul țării fiind tranzitat de unele rute ale crimei organizate internaționale;
b) instabilitatea socială, politică și economică din regiunea transnistreană;
c) expansiunea rețelelor crimei organizate transnaționale, manifestată prin organizarea migrației ilegale, traficului de ființe umane, droguri, arme și muniții, tehnologii sensibile, materiale radioactive și strategice;
d) accentuarea unor manifestări ale fenomenului de corupție;
e) amplificarea infracționalității economico-financiare;
f) contrabandă;
g) escaladarea traficului și consumului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope;
h) insuficiența resurselor umane, materiale sau financiare;
i) lipsa cadrului juridic, ce reglementează cooperarea cu unele țări europene (Austria, Spania, Portugalia, Franța etc.).
OBIECTIVELE ȘI MĂSURILE NECESARE PENTRU ATINGEREA OBIECTIVELOR ȘI REZULTATELOR SCONTATE
Obiectivul 1:
Dezvoltarea instituțională și operațională în vederea asigurării compatibilizării cu structurile europene în conformitate cu convențiile, acordurile, recomandările internaționale și legislația națională
Realizarea sarcinilor Ministerului Afacerilor Interne pe termen lung derivă din principalele documente de politici naționale și sectoriale relevante, actelor legislative, precum și din angajamentele Republicii Moldova în raport cu comunitatea internațională, prin:
a) crearea Consiliului național de coordonare a activităților de prevenire și combatere a criminalității organizate (în continuare – Consiliul național de coordonare), ca structură națională interinstituțională pe lângă Guvern, din care fac parte organele cu atribuții în domeniul prevenirii și combaterii crimei organizate: Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul de Informații și Securitate, Centrul Național Anticorupție, Serviciul Vamal și Serviciul Grăniceri, cu următoarele atribuții:
– colectarea, centralizarea și analizarea datelor privind fenomenul criminalității organizate, la nivel național, de către subdiviziunea specializată a Ministerului Afacerilor Interne;
– coordonarea activităților de cooperare ale structurilor specializate din cadrul autorităților și instituțiilor publice cu competențe în domeniu;
– schimbul de date și informații cu structurile similare din țările europene;
– coordonarea investigațiilor comune cu autoritățile judiciare și polițienești din statele europene, în baza acordurilor bilaterale și multilaterale, prin intermediul Biroului Național Central Interpol, Punctului Național Focal Europol, Centrului Național Virtual SECI;
[Obiectivul 1 lit.a) modificată prin HG868 din 19.11.12, MO242-244/23.11.12 art.938]
[Obiectivul 1 lit.a) modificată prin HG288 din 04.05.12, MO88-91/11.05.12 art.327]
b) corelarea funcțională, la nivel central și teritorial, a structurilor de combatere a crimei organizate și antidrog, din cadrul autorităților și instituțiilor publice competente în domeniu, cu structurile corespondente;
c) reorganizarea unor structuri ale instituțiilor implicate în combaterea crimei organizate;
d) dezvoltarea informatizării instituțiilor implicate în combaterea crimei organizate.
Obiectivul 2:
Dezvoltarea și modernizarea capacității manageriale, precum și consolidarea capacității instituționale a angajaților în domeniu
1) Eficientizarea managementului decizional în domeniu.
2) Îmbunătățirea nivelului de pregătire și specializare a personalului din structurile de combatere a crimei organizate.
3) Selectarea și încadrarea persoanelor în structurile specializate în combaterea crimei, prin concurs.
Obiectivul 3:
Armonizarea legislației naționale cu acquis-ul comunitar
1) Inițierea unor propuneri legislative vizând: dezvoltarea cadrului de prevenire și combatere a diferitelor forme ale crimei organizate. euroconformizarea legislației referitoare domeniului de reglementare.
2) Elaborarea proiectului de lege privind prevenirea și combaterea crimei organizate.
Obiectivul 4:
Prevenirea și combaterea infracțiunilor din sfera crimei organizate
1) Eficientizarea activităților de prevenire și combatere a traficului și consumului ilicit de droguri.
2) Prevenirea și combaterea migrațiunii ilegale, traficului cu ființe umane și de copii.
3) Prevenirea și combaterea fabricării și punerii în circulație a valutei și altor mijloace de plată false.
4) Prevenirea și combaterea crimei informatice.
5) Prevenirea și combaterea traficului internațional cu autovehicule furate.
6) Prevenirea și combaterea spălării banilor.
7) Prevenirea și combaterea infracțiunilor care aduc atingere vieții, integrității și sănătății persoanei.
8) Eficientizarea și controlul sporit asupra activităților de prevenire și combatere a infracțiunilor comise în grup, a celor deosebit și excepțional de grave și cu rezonanță social – sporită.
Obiectivul 5:
Dezvoltarea cooperării interinstituționale
1) Optimizarea cooperării cu furnizorii de Internet.
2) Crearea portalului pentru depunerea sesizărilor on-line pe linia crimei organizate.
3) Îmbunătățirea cooperării între instituțiile având responsabilități în domeniul combaterii crimei organizate.
Obiectivul 6:
Dezvoltarea cooperării internaționale în lupta împotriva crimei organizate
1) Participarea activă la inițiativele comune, lansate pe plan internațional și asigurarea coordonării eficiente a activităților proprii cu cele desfășurate de partenerii externi.
2) Consolidarea cooperării bilaterale, cu organismele internaționale de profil, precum și în cadrul organizațiilor și forurilor internaționale.
3) Încheierea unor protocoale de cooperare cu structuri similare din țările vecine – România, Bulgaria, Serbia-Muntenegru, Ungaria, Ucraina etc.
4) Dezvoltarea colaborării operative în domeniul schimbului și analizei informațiilor, cu statele semnatare ale Programului UNODC – Întărirea Capacității de Colectare și Analiza Informațiilor, în Europa de Sud-Est.
5) Participarea activă în cadrul inițiativelor organizațiilor regionale, europene și internaționale, la activitățile ce au drept obiectiv combaterea crimei organizate, dezvoltarea parteneriatelor cu statele ce au experiență relevantă în domeniul reducerii fenomenului respectiv.
ESTIMAREA IMPACTULUI ȘI A COSTURILOR FINANCIARE ȘI NONFINANCIARE AFERENTE IMPLEMENTĂRII STRATEGIEI
Pentru realizarea măsurilor planificate, fiecare autoritate responsabilă de executarea acestora, va prevedea în bugetul anual resurse financiare.
Fiecare minister, antrenat în dezvoltarea și implementarea prezentei Strategii, va aloca din bugetele proprii mijloace necesare pentru finanțarea tuturor măsurilor și intervențiilor particulare planificate spre realizare, conform planului de acțiuni privind prevenirea și combaterea crimei organizate.
ETAPE DE IMPLEMENTARE
Pentru asigurarea eficienței politicii implementate în domeniul prevenirii și combaterii crimei organizate, toate măsurile trebuie să fie monitorizate, cu evaluarea eficienței acestora
După caz, activitățile urmează a fi ajustate în funcție de schimbarea tendințelor criminalității organizate, precum și în baza unor dovezi științifice.
Subdiviziunile aparatului central, cele subordonate și desconcentrate ale Ministerului Afacerilor Interne, sunt responsabile de implementarea și actualizarea continuă a cadrului strategic al Ministerului Afacerilor Interne. Pentru îndeplinirea obiectivelor enunțate în Strategie,
Departamentul poliție, cu suportul Direcției generale analiză, monitorizare și evaluare a politicilor, anual va elabora planul de acțiuni, care va trasa măsuri punctuale pentru fiecare obiectiv strategic, menționând clar termenul de realizare, costurile aferente implementării fiecărei acțiuni, rezultatul scontat, precum și structura responsabilă de implementare.
PROCEDURI DE RAPORTARE ȘI MONITORIZARE
În procesul implementării prezentei Strategii, se va efectua monitorizarea periodică a realizării acțiunilor și evaluarea rezultatelor obținute pentru ca, în caz de necesitate, să fie operate modificările necesare. Procesul de monitorizare și evaluare va fi încheiat o dată cu evaluarea finală a rezultatelor obținute după expirarea termenului de implementare.
Controlul asupra executării prezentei Strategii se pune în sarcina Consiliului național de coordonare a activităților de prevenire și combatere a criminalității organizate, care va colabora cu toate instituțiile implicate și va monitoriza situația în domeniul prevenirii și combaterii crimei organizate din Republica Moldova.
Procedura de raportare va cuprinde elaborarea de către subdiviziunile relevante rapoartele semestriale și anuale de activitate/progres, în baza Planului de lucru anual, consolidarea Raportului anual de progres și aprobarea lui de către Colegiul Ministerului Afacerilor Interne, transmiterea raportului anual Cancelariei de Stat și comunicarea rezultatelor anuale prin Raportul anual de activitate al Ministerului Afacerilor Interne
4.2 Agenția națională antidrog
Agenția Națională Antidrog a luat ființă în anul 2003, prin instituționalizarea cadrului de lucru al Comisiei Interministeriale Antidrog și crearea unei structuri guvernamentale moderne, care să răspundă cerințelor europene în domeniu.
Preluând atribuțiile deținute de Comisia Interministerială, nouă instituție urma să asigure la nivel național coordonarea unitară a luptei împotriva traficului și consumului ilicit de droguri, pe baza unei strategii naționale, context în care, îi revenea și misiunea de a asigura elaborarea, dezvoltarea și promovarea politicilor în domeniul reducerii cererii și ofertei de droguri.
Prima Strategie Națională Antidrog (pentru perioada 2003-2004), elaborată de Agenția Națională Antidrog, a venit astfel în întâmpinarea unei dificultății acute în planul coerenței decizionale și al unității de acțiune în domeniul combaterii și prevenirii consumului și traficului ilicit de droguri, dificultate resimțită în perioada funcționării Comisiei Interministeriale Antidrog.
Totodată, prin înființarea Agenției Naționale Antidrog, s-a creat pentru prima dată posibilitatea abordării problematicii drogurilor din perspectivă interdisciplinară, în acest sens, colectivul noii instituții reunind medici, juriști, psihologi, sociologi, asistenți sociali, farmaciști, chimiști, specialiști în domeniul educației și al prevenirii criminalității etc.
Amplificarea fenomenului drogurilor și în țara noastră, pe fondul dezvoltării rețelelor de criminalitate organizată transnațională, a condus la necesitatea intensificării eforturilor pentru combaterea lui. Astfel, cea de-a doua Strategie Națională Antidrog (pentru perioada 2005-2012), prin care Guvernul României consideră lupta antidrog ca o prioritate națională, s-a elaborat în concordanță cu cerințele europene în acest domeniu, fiind din acest punct de vedere racordată la dimensiunea internațională a fenomenului, dar și la specificitatea națională a acestuia.
Pornind de la experiența acumulată de-a lungul timpului, în actuala viziune a Agenției Naționale Antidrog, se urmărește ca în România să funcționeze un sistem coerent, integrat și profesionist de servicii de asistență destinate consumatorilor de droguri, prin care să se asigure un nivel de receptivitate ridicat față de nevoile consumatorilor de droguri. Toate acestea vor conduce în final la menținerea unui nivel scăzut al prevalenței consumului de droguri.
STRUCTURĂ ȘI FUNCȚIONARE
Agenția Națională Antidrog are în structura sa organizatorică: Conducerea Agenției, Compartimentul Documente Clasificate și Secretariat, Compartimentul Control Intern, Compartimentul Juridic, Compartimentul Relații Publice, Compartimentul Centrul Național de Formare și Documentare în domeniul drogurilor, Compartimentul Comunicații și Informatică, Serviciul Analiză Strategică, Planificare și Politici, Serviciul Financiar-Contabilitate, Serviciul Logistică, Compartimentul Resurse Umane, Structura de Securitate, Serviciul Reducerea Cererii de Droguri, Serviciul Monitorizarea Reducerii Ofertei de Droguri, Serviciul Observatorul Român de Droguri și Toxicomanie, Serviciul Precursori și Serviciul Relații Internaționale și Programe.
Relațiile în cadrul structurilor organizatorice sunt ierarhice, iar cele dintre acestea sunt funcționale, de consultare și colaborare.
Conducerea Agenției Naționale Antidrog se exercită de către Director. Acesta este coordonatorul național al activităților de reducere a cererii și ofertei de droguri. Directorul Agenției este ordonator de credite și reprezintă Agenția în raporturile cu celelalte autorități publice, cu persoanele juridice și fizice din țară și din străinătate, precum și în justiție.
Directorul Agenției îndeplinește următoarele atribuții principale:
a) coordonează activitatea de elaborare a Strategiei naționale antidrog și a planurilor de acțiune adoptate și acționează pentru aplicarea acestora;
b) urmărește aplicarea convențiilor și a acordurilor internaționale la care România este parte și propune, prin Ministerul Administrației și Internelor, Guvernului măsuri pentru îndeplinirea obligațiilor rezultate din aceste documente internaționale;
c) fundamentează și elaborează propuneri pentru bugetul anual, pe care le înaintează Ministerului Administrației și Internelor;
d) propune spre aprobare ministrului administrației și internelor statul de funcții al Agenției, numește și eliberează din funcție personalul propriu.
În cadrul Agenției funcționează structuri regionale, fără personalitate juridică, care au în structură unul sau mai multe centre regionale integrate de prevenire și asistență/centre de asistență integrată în adicții, în funcție de tipul serviciilor acordate consumatorilor, și a căror organizare se stabilește prin regulamentul de organizare și funcționare al Agenției.
Un centru de prevenire, evaluare și consiliere antidrog sau/și centru de asistență integrată în adicții este prevăzut cu cel puțin 3 posturi, corespunzătoare specializării în unul dintre domeniile: medical, psihosociologic și al asistenței sociale și, după caz, și cu posturi corespunzătoare specializării în domeniile prevenirea criminalității și educație învățământ.
Potrivit prevederilor legale în vigoare, ministerele și instituțiile publice centrale și locale, cu responsabilități în prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și al asistenței consumatorilor, precum și furnizorii privați de servicii pentru consumatori au obligația să furnizeze, la cererea Agenției, datele referitoare la fenomenul drogurilor.
ATRIBUȚIILE PRINCIPALE ALE AGENȚIEI NAȚIONALE ANTIDROG
a) elaborează, pe baza propunerii instituțiilor cu atribuții în domeniu, proiectul Strategiei naționale antidrog și planul său de acțiune și le supune spre aprobare Guvernului;
b) asigură coordonarea activității desfășurate de instituțiile, organizațiile guvernamentale implicate în realizarea obiectivelor prevăzute în Strategia naționala antidrog;
c) colaborează cu organizațiile neguvernamentale în scopul realizării obiectivelor prevăzute în Strategia națională antidrog;
d) monitorizează activitățile desfășurate de instituțiile publice cu atribuții în implementarea Strategiei naționale antidrog și evaluează ori de câte ori se impune stadiul realizării acesteia;
e) colectează, stochează, procesează și analizează date și informații cu caracter personal și statistic în domeniul său de competență, în condițiile legii;
f) efectuează studii, cercetări și analize privind evoluția fenomenului traficului și consumului ilicit de droguri;
g) întocmește anual, pe baza datelor furnizate, raportul național privind evoluția și nivelul traficului și consumului ilicit de droguri, pe care îl înaintează, prin Ministerul Administrației și Internelor, Guvernului României și organismelor internaționale abilitate să asigure aplicarea prevederilor convențiilor internaționale, în conformitate cu acordurile ratificate de România;
h) îndeplinește rolul de punct focal național în Rețeaua europeană de informații privind drogurile și toxicomania (REITOX), conform Regulamentului (CE) nr. 1.920/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 privind Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie;
i) stabilește indicatorii și criteriile de apreciere a fenomenului drogurilor în baza ghidurilor și recomandărilor europene, în vederea furnizării de informații comparabile cu celelalte state membre ale Uniunii Europene;
j) gestionează anual Acordul de finanțare cu Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanii și asigură implementarea acestuia;
k) gestionează sistemul de înregistrare pentru Registrul unic codificat privind consumatorii de droguri;
l) furnizează, prin structurile teritoriale, servicii integrate de asistență medicală, psihologică și socială, precum și servicii de prevenire;
m) elaborează, fundamentează, implementează, finanțează, monitorizează și evaluează programul național și programul de interes național de prevenire și asistență medicală, psihologică și socială a consumatorilor de droguri, precum și alte programe în domeniul reducerii cererii și ofertei de droguri;
n) monitorizează operațiunile cu precursori, conform legii, și constituie punct național focal privind precursorii de droguri;
o) asigură legătura cu organismele și organizațiile internaționale și europene cu atribuții în domeniu, precum și reprezentarea în cadrul acestora;
p) asigură schimbul de informații în cadrul Sistemului european de avertizare rapidă timpurie (EWAS);
q) propune, prin Ministerul Administrației și Internelor, modificarea legislației în domeniul său de activitate;
r) acreditează și implementează programe de formare în domeniul reducerii cererii și ofertei de droguri;
s) participă la aplicarea dispozițiilor privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, prin personal anume împuternicit, potrivit legii
t) exercită și alte atribuții în domeniu, potrivit legii.
4.3 Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor
Acest organism s-a înființat, pentru prima dată, în conformitate cu art. 19 din Legea nr. 21/1999, iar ulterior prin Legea nr. 656 din 07 decembrie 2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor.
Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor este Unitatea de Informații Financiare a României (FIU) de tip administrativ, cu rol de lider în elaborarea, coordonarea și implementarea sistemului național de combatere a spălării banilor și finanțării terorismului.
Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor și-a început activitatea încă din anul 1999, funcționând ca organ de specialitate cu personalitate juridică în subordinea Guvernului, care, în conformitate cu prevederile art. 26 alin (2) din Legea nr.656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, republicată, are ca obiect de activitate "[…] prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării actelor de terorism, scop în care primește, analizează, prelucrează informații și sesizează, în condițiile art.8 alin (1), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție", iar în situația în care se constată existența unor operațiuni suspecte de finanțare a unor acte de terorism sesizează de îndată și Serviciul Român de Informații.
Oficiul este condus de un președinte, numit de Guvern din rândul membrilor Plenului Oficiului, care are calitatea de ordonator principal de credite. Plenul Oficiului este structura deliberativă și de decizie, format din câte un reprezentant al Ministerului Administrației și Internelor, Ministerului Finanțelor Publice, Ministerului Justiției, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Băncii Naționale a României, Curții de Conturi și Asociației Române a Băncilor și este numit în funcție pe o perioadă de 5 ani, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea instituțiilor reprezentate. Activitatea deliberativă și de decizie a Plenului se referă la lucrările de specialitate analizate.
Personalul angajat al Oficiului cuprinde personal de specialitate format din analiști financiari, personal auxiliar de specialitate format din asistenți analiști, precum și personal contractual care ocupă funcții specifice sectorului bugetar, format din șoferi și muncitori necalificați.
În vederea îndeplinirii atribuțiilor sale, Oficiul are constituit un aparat propriu, a cărui organigramă a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1599/2008 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Funcțiile de bază ale Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, în conformitate cu prevederile legale în materie, respectiv Legea nr. 656/2002, republicată, și H.G. nr. 1599/2008, sunt următoarele:
– Colectarea, procesarea și analiza informațiilor în condițiile în care, din analiza datelor și informațiilor prelucrate la nivelul instituției, rezultă indicii temeinice cu privire la spălarea banilor, Oficiul sesizează de îndată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar în situația în care se constată finanțarea unor acte de terorism, instituția noastră sesizează de îndată și Serviciul Român de Informații cu privire la operațiunile suspecte de finanțare a actelor de terorism, în conformitate cu prevederile legii speciale, fiind astfel conturată funcția de diseminare a informațiilor către autoritățile competente;
– Supravegherea, verificarea și controlul entităților raportoare care nu sunt supravegheate de o altă autoritate de supraveghere prudențială, a cărei implementare constă în totalitatea activităților de evaluare și monitorizare sistematică a indicatorilor de risc de spălare de BANI realizate la sediul Oficiului – off-site și la sediul entităților raportoare – on site;
– Funcția Oficiului de factor responsabil în procesul de implementare a regimului sancțiunilor internaționale, urmare intrării în vigoare a Legii nr. 217/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr.202/2008 privind punerea în aplicare a regimului sancțiunilor internaționale, luând în considerare calitatea sa de supraveghetor pentru acele entități raportoare care nu au o autoritate de supraveghere prudențială, conform legii speciale;
– Prevenirea și combaterea finanțării actelor de terorism. Oficiul, prin atribuțiile conferite de legislația în materie, are un rol important în prevenirea și combaterea finanțării actelor de terorism, fapt ce a determinat că instituția să fie parte componentă a Sistemului Național de Prevenire și Combatere a Terorismului (S.N.P.C.T.), participând activ, potrivit competențelor sale, atât la activitatea de stopare a unor eventuale fluxuri de finanțare a grupărilor teroriste, cât și la analizarea și evaluarea riscurilor la care se expun entitățile raportoare.
– Primirea, procesarea și analiza cererilor de informații. În scopul efectuării unor analize complexe, cât mai ample care implică tranzacții financiare cu elemente de extraneitate, FIU România activează pe plan internațional, punând accentul pe intensificarea schimbului de informații cu instituțiile străine care au funcții asemănătoare, în scopul prevenirii și combaterii spălării banilor sau a finanțării actelor de terorism, în conformitate cu prevederile legale.
– Cooperarea Oficiului cu autoritățile competente naționale și internaționale, în vederea îndeplinirii cu operativitate a activității sale specifice.
– Managementul resurselor umane, financiare și contabile și realizarea activității de audit public intern.
În conformitate cu prevederile legale, Oficiul primește de la entitățile raportoare trei tipuri de rapoarte:
– Raportul de tranzacții suspecte,
– Raportul privind operațiunile cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000euro,
– Raportul pentru transferurile externe în și din conturi pentru sume a căror limita minimă este echivalentul în lei a 15.000euro.
Decizia nr.674/29.05.2008 stabilește forma și conținutul celor trei tipuri de raportoare sus-menționate.
Pe plan internațional, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor a devenit membru al Grupului Egmont încă din luna mai 2000. Grupul Egmont este o organizație internațională a Unităților de Informații Financiare, creată în anul 1995, care asigură cadrul de eficientizare a cooperării privind schimbul de informații, instruire, schimb de experiență și de know-how în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și a finanțării actelor de terorism.
În prezent, Grupul Egmont are 126 membri.
În conformitate cu Cele mai bune practici, Unitățile de Informații Financiare furnizează informații financiare, pe principiul reciprocității, în baza unui Memorandum de Înțelegere (MOU) standard, ce este negociat și încheiat între membrii Egmont.
De asemenea, pe linia schimbului de informații, menționăm că la nivelul UE a fost creată platforma europeană FIU.NET prin intermediul căreia se concretizează cooperarea între Unitățile de Informații Financiare din Statele Membre în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului.
Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor a devenit membru al Rețelei FIU.NET în anul 2004, urmare Proiectului PHARE Regional 2003-2005, derulat și implementat de Biroul FIU.NET, aflat în cadrul Ministerului de Justiție din Olanda.
În prezent, în cadrul Proiectului FIU.NET Unlimited HOME/2011/ISEC/MO/FIU.NET (2011-2013), Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor are calitatea de Partener în organismul de conducere al acestui proiect.
4.4 Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism DIICOT
Prin Legea nr. 78/8 mai 2000 a fost înființată Secția de Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog, ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, abilitată în plan național să desfășoare activități specifice în acest domeniu de activitate.
Această secție a fost abilitată să coordoneze și să controleze serviciile de combatere a crimei organizate și antidrog din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel și birourile de același profil din cadrul parchetelor de pe lângă tribunale, ca structuri teritoriale specializate în acest domeniu.
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, din cadrul Ministerului Public, s-a înființat ca structură specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Legea nr. 508/2004 modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 7/2005, ca urmare a reorganizării Secției de combatere a criminalității organizate și antidrog și a structurilor sale teritoriale.
Acest organism de aplicare a legii își exercită atribuțiile pe întregul teritoriu al României, prin procurori specializați în combaterea criminalității organizate și a terorismului, fiind coordonată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Structura centrală a direcției este organizată în următoarele servicii și birouri:
1. Serviciul de combatere a criminalității organizate
a) Biroul de combatere a traficului de ființe umane
b) Biroul de combatere a infracțiunilor de fals
c) Biroul de combatere a infracțiunilor de violență
2. Serviciul de combatere a traficului de droguri
a) Biroul de combatere a traficului intern de droguri, laboratoare și culturi
b) Biroul de combatere a traficului transfrontalier de droguri
3. Serviciul de combatere a macrocriminalității economicofinanciare
a) Biroul de combatere a infracțiunilor de spălare a banilor
b) Biroul de combatere a macro criminalității economico-financiară
4. Serviciul de combatere a criminalității informatice
a) Biroul de combatere a criminalității informatice
b) Biroul de combatere a infracțiunilor de contrafacere
5. Serviciul de combatere a infracțiunilor de terorism
a) Biroul de investigare a infracțiunilor de terorism, catastrofe și dezastre
b) Biroul de investigare a infracțiunilor de finanțare a actelor de terorism
6. Biroul pentru culegerea, centralizarea datelor și asistență judiciară internațională
7. Compartiment de specialiști
4.5 Direcția Națională Anticorupție-DNA
Direcția Națională Anticorupție a fost înființată în temeiul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.134/2005 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, aprobată prin Legea nr. 54 din 9 martie 2006.
Direcția Națională Anticorupție are sediul în municipiul București și își exercită atribuțiile pe întregul teritoriul României prin procurori specializați în combaterea corupției.
Direcția Națională Anticorupție este organizată ca structură autonomă, cu personalitate juridică proprie, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție.
Atribuțiile DNA
a) Efectuarea urmăririi penale, în condițiile prevăzute de Codul de procedură penală, pentru infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție;
b) Conducerea, supravegherea și controlul actelor de cercetare penală, efectuate din dispozițiile procurorului de către ofițerii de poliție judiciară aflați sub autoritatea exclusivă a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție;
c) Conducerea, supravegherea și controlul activităților de ordin tehnic ale urmăririi penale, efectuate de specialiști în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii, numiți în cadrul Direcției Naționale Anticorupție;
d) Sesizarea instanțelor judecătorești pentru luarea măsurilor prevăzute de lege și judecarea cauzelor privind infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările ulterioare, care sunt, potrivit art. 13, în competența Direcției Naționale Anticorupție;
e) Participarea, în condițiile legii, la ședințele de judecată;
f) Exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în condițiile prevăzute de lege;
g) Studierea cauzelor care generează și a condițiilor care favorizează corupția, elaborarea și prezentarea propunerilor în vederea eliminării acestora,precum și pentru perfecționarea legislației penale;
h) Elaborarea raportului anual privind activitatea Direcției Naționale Anticorupție și prezentarea acestuia Consiliului Superior al Magistraturii și ministrului justiției, nu mai târziu de luna februarie a anului următor, iar ministrul justiției va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate a Direcției Naționale Anticorupție;
i) Constituirea și actualizarea bazei de date în domeniul faptelor de corupție;
j) Exercitarea altor atribuții prevăzute de lege.
4.6 Garda Financiară
Garda Financiară funcționează în baza prevederilor art. 20 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii Financiare.
În temeiul acestui act normativ și al Hotărârii Guvernului nr. 477/1997 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor, cu modificările și completările ulterioare, ministrul finanțelor a emis Ordinul nr. 817 din 14 aprilie 1998 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare.
Garda Financiară este un corp de control financiar, militarizat, neîncazarmat, care funcționează potrivit legii, în cadrul Ministerului Finanțelor.
Potrivit regulamentului, Garda Financiară efectuează controale operative și inopinate pentru constatarea încălcării legilor fiscale, a reglementărilor vamale, a normelor de comerț și de circulație a bunurilor și serviciilor, urmărind identificarea și sancționarea, în condițiile legii, a evaziunii fiscale, a activităților de contrabandă și a altor fapte nepermise de lege, săvârșite în domeniile pentru care Garda Financiară este împuternicită prin lege să execute control.
4.7 Poliția de Frontieră Română
În conformitate cu prevederile Legii nr. 81 din 26 februarie 2002 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, această structură face parte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, fiind instituția specializată a statului care exercită atribuțiile ce îi revin cu privire la supravegherea și controlul trecerii frontierei de stat, prevenirea și combaterea migrației ilegale și a faptelor specifice criminalității transfrontaliere săvârșite în zona de competență, respectarea regimului juridic al frontierei de stat, pașapoartelor și străinilor, asigurarea intereselor statului român pe Dunărea interioară și canalul Sulina situate în afara zonei de frontieră, în zona contiguă și în zona economică exclusivă, respectarea ordinii și liniștii publice în zona de competență, în condițiile legii. (articolul 1 din Ordonanța de Urgență nr. 104 din 27 iunie 2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române).
Având în responsabilitate de supraveghere și control pentru aproximativ 3.150 kilometri de graniță, Poliția de Frontieră Română se confruntă cu o problematică variată privind regimul juridic al frontierei de stat, pornind de la migrația ilegală, traficul cu stupefiante, armament și autoturisme furate și terminând cu contrabandă, sub toate formele ei de manifestare.
4.8 Inspectoratul General al Poliției Române-IGPR
Inspectoratul General al Poliției Române este unitatea centrală a poliției, cu personalitate juridică și competență teritorială generală, care conduce, îndrumă și controlează activitatea unităților de poliție subordonate, desfășoară activități de investigare și cercetare a infracțiunilor deosebit de grave, circumscrise crimei organizate, criminalității economico-financiare sau bancare, a altor infracțiuni ce fac obiectul cauzelor penale aflate în supravegherea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și orice alte atribuții date în competența sa prin lege.
Inspectoratul General al Poliției Române are în structura sa organizatorică direcții generale, direcții, servicii și birouri înființate prin ordin al ministrului internelor și reformei administrative.
Dintre structurile care desfășoară unele activități legate de procesul de prevenire și combatere a criminalității organizate menționam: Direcția de Investigații Criminale,Direcția de Investigare a Fraudelor,Direcția Arme, Explozivi și Substanțe Toxice,Direcția Poliției Transporturi,Direcția Cercetări Penale, Institutul de Criminalistică,Serviciul Independent pentru Intervenții și Acțiuni Speciale,Institutul pentru Cercetarea și Prevenirea Criminalității,Oficiul Național pentru Protecția Martorilor,Unitatea Centrală de Analiză a Informațiilor, Direcția de Integrare Europeană, Programe și Cooperare Internațională precum și formațiunile teritoriale subordonate acestora.
4.9 Direcția Generală de Combatere a Criminalității Organizate
În urma analizei situației polițienești din țara noastră, a evoluției și tendințelor criminalității în plan național și internațional, în consens cu recomandările O.I.P.C. Interpol, ale Națiunilor Unite și Uniunii Europene, de a acționa cu toate mijloacele legale împotriva crimei organizate și de a constitui organisme specializate, acolo unde nu există.
Brigada de Combatere a Crimei Organizate, are în componență cinci servicii (Antidrog, Informații, Investigații, Cercetări penale, Intervenții) și Compartimentul evidență pe calculator.
La nivel teritorial s-au înființat servicii de combatere a crimei organizate, în următoarele 15 județe: Arad, Bacău, Bihor, Brașov, Brăila, Cluj,Constanța, Galați, Hunedoara, Iași, Mureș, Prahova, Suceava, Sibiu, Timiș, precum și în municipiul București.
Structura organizatorică a Direcției Generale de Combatere a Criminalității Organizate se prezintă, după cum urmează:
Direcția de Combatere a Crimei Organizate
Direcția Antidrog
Direcția de Combatere a Marii Criminalități Economico-Financiare
Direcția Operații Speciale
Direcția Supravegheri Operative și Investigații
Serviciul de Cooperare Operativă cu Polițiile Străine
Serviciul Sinteză și Prognoză
Biroul Secretariat
Biroul juridic
Structura de Securitate
1. Direcția de Combatere a Crimei Organizate, care are în componență serviciile:
Serviciul 1 – Combaterea traficului cu materiale strategice
Serviciul 2 – Oficiul Național Central pentru Combaterea Falsului de Monedă, Cărți de Credit și Cecuri de Călătorie
Serviciul 3 – Combaterea traficului internațional de persoane și carne vie
Serviciul 4 – Combaterea criminalității informatice
Serviciul 5 – Combaterea traficului de migranți
2. Direcția Antidrog are în componență serviciile:
Serviciul 1 – Combaterea traficului de droguri sintetice, cocaină, hașiș și derivați
Serviciul 2 – Combaterea traficului de heroină, opium și derivați
Serviciul 3 – Precursori, laboratoare clandestine și culturi
Serviciul 4 – Laboratorul de analize fizico-chimice droguri
3. Direcția de Combatere a Marii Criminalități EconomicoFinanciare
Serviciul 1 – Combaterea spălării banilor
Serviciul 2 – Combaterea fraudelor fiscale
Serviciul 3 – Combaterea marii criminalități economico-financiare din sfera crimei organizate
4. Direcția Operații este constituită din 4 servicii, 2 birouri și un compartiment care sunt specializate în sprijinul celorlalte linii de muncă:
Serviciul 1 – Management al informatorilor profilați
Serviciul 2 – Investigatori Acoperiți
Serviciul 3 – Unitatea de Analiză a Informațiilor
Serviciul 4 – Prinderi în Flagrant;
Serviciul 5 – Exploatarea tehnică
Vizibila tendință de expansiune în plan internațional a crimei organizate determinat înființarea de noi structuri specializate de luptă în cadrul Direcției Generale de Combatere a Criminalității Organizate, așa cum le-am prezentat mai sus.
CAPITOLUL V
LEGISLAȚIA ROMÂNIEI PRIVIND INCRIMINAREA CRIMEI ORGANIZATE ÎN ROMÂNIA
5.1 Aspecte generale privind incriminarea unor forme de manifestare ale criminalității organizate
Aparent simplă, la prima vedere, crearea unui sistem legislativ penal pentru combaterea crimei organizate nu este deloc ușor. Cu atât mai mult cu cât în România fenomenul este relativ nou și trebuie mai întâi cunoscute tendințele sale și formele de manifestare.
Dificultatea apare în definirea noțiunilor crimei organizate și cuprinderea lor în dreptul penal și dreptul procesual penal.
De altfel, țări avansate, cu o stabilitate economico-socială și posibilități de studiu criminologic pe termen lung, au adoptat destul de târziu mijloacele penale pentru combaterea crimei organizate.
Ca urmare, efortul specialiștilor români de a acorda actualul sistem penal la realitățile socio-economice de ultimă oră este lăudabil și cu șanse de reușită în combaterea crimei organizate.
Practic, legiuitorul nu incriminează alte infracțiuni decât cele existente până acum. Însă, cuprinde în proiectul Codului penal „infracțiunea de spălare a banilor” într-un mod mult mai explicit, incluzând o sferă economico-socială mai largă, în care pot fi comise astfel de fapte, fără a fi condiționată de comiterea altora, astfel: „Substituirea, transferul sau întrebuințarea în activitatea economică sau financiară de bani, bunuri sau alte valori provenite din infracțiuni săvârșite cu intenție ori îndeplinirea în legătură cu acestea a oricăror alte operațiuni, în scopul de a împiedica identificarea provenienței lor, se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 15 ani.
Inițierea sau asocierea a cel puțin trei persoane, în scopul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.
Aderarea ori sprijinirea, sub orice formă, a asocierii constituite în condițiile și scopul prevăzute în alin. 2 se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 12 ani.
Tentativa se pedepsește.”
În primul rând, din punct de vedere al obiectului juridic generic, legiuitorul plasează infracțiunea de spălare a banilor în rândul infracțiunilor care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială – „ansamblul relațiilor sociale a căror formare și dezvoltare normală sunt condiționate de respectarea unor reguli privind conviețuirea socială”.
Consider că prin aceasta legiuitorul are în vedere sensul larg al naturii relațiilor sociale, respectiv relațiile de conviețuire interumane, fapt ce poate evidenția, sub acest aspect, pericolul ce-l reprezintă crima organizată în relațiile intercomunitare.
Apreciem însă că această infracțiune, prin unele modalități de comitere, își are un anume specific. Substituirea, transferul sau întrebuințarea în activitatea economică sau financiară de bani, bunuri sau valori nu se petrec chiar într-un cadru larg, accesibil oricui, ci într-un domeniu anume, respectiv, în activitatea economico-financiară, anume reglementată de norme specifice.
Sau, în opinia mea, relațiile sociale încălcate sunt, în principal, relațiile economice privitoare la „activitățile economice comerciale și financiare a căror existență și dezvoltare nu poate fi concepută fără incriminarea faptelor care lezează economia națională, împiedică activitatea agenților economici, prejudiciază interesele economice ale populației”, aceasta izvorând din însăși realitatea mecanismului de spălare a banilor, chiar dacă nu ar fi în sfera crimei organizate.
Nu poate fi dată „carte de identitate’’ unor bani, bunuri sau valori, fără a fi trecute printr-un proces economic și juridic curat. Sunt extrem de rare cazurile unui troc simplu între deținătorul de bani, bunuri ori valori și alte persoane ce oferă altceva în schimb, fără a fi introduse, printr-un circuit economico-financiar, și nerelavate juridic (act de vânzare-cumpărare, donație, comodat etc). Pe de altă parte, spălarea banilor, în cele mai multe cazuri, reprezintă un proces, un flux, chiar dacă numai unul din actele comise este identificat și sancționat.
Totodată, mecanismele economico-financiare au instituit și continuă să instituie un întreg sistem de redute format din norme juridice, economice, financiare, bancare pentru a se opune spălării banilor. Sau acțiunea autorilor vizează tocmai cunoașterea, încălcarea acestora și determinarea, prin corupție, a structurilor puterii, să elaboreze astfel de norme permisive.
Ca urmare, consider că infracțiunea de spălare a banilor, prin relațiile sociale pe care le ocrotește, își găsește locul în rândul infracțiunilor la regimul stabilit pentru anumite activități economice.
5.2 Infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni
Este reglementarea penală cea mai pretabilă să fi fost aplicată în anumite aspecte ale crimei organizate, deși legiuitorul, din considerentele prezentate anterior, nu a avut în vedere, în principal, acest lucru.
Infracțiunea, constă în „Faptă de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii.
Dacă fapta de asociere a fost urmată de săvârșirea unei infracțiuni se aplică celor care au săvârșit infracțiunea respectivă.
Nu se pedepsesc persoanele, care denunță autorităților săvârșirea mai înainte de a fi fost descoperită și de a se fi început săvârșirea infracțiunii care intră în scopul asocierii.
Privită în sine asocierea mai multor persoane nu are o semnificație antisocială. Dimpotrivă, spiritul de asociere în vederea realizării în comun a unor activități social utile constituie un fapt pozitiv, acest spirit fiind pus în serviciul unor scopuri folositoare atât membrilor grupărilor respective, cât și societății.
Când însă asocierea urmărește un scop antisocial și anume săvârșirea de fapte ce sunt prevăzute de legea penală, o asemenea asociere este periculoasă prin ea însăși, indiferent dacă s-a trecut sau nu la săvârșirea vreuneia dintre faptele care constituie scopul asocierii.
Pericolul social pe care îl prezintă această faptă decurge deci din scopul urmărit de asociere. Deși nu este vorba decât de un acord între mai multe persoane în vederea săvârșirii de infracțiuni, de o plănuire a executării acestora, asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni amenință cu un pericol grav ordinea de drept, securitatea socială, relațiile sociale de conviețuire între oameni, liniștea publică.
5.3 Contrabandă și infracțiunea de spălare de bani
Contrabandă
Contrabandă a luat o amploare extraordinară în România, după 1989, așa încât se poate afirma că în prezent aceasta nu mai constituie o simplă fraudă fiscală, ci deja se înfățișează ca veritabile variante ale crimei organizate.
Multe din faptele de acest gen capătă dimensiuni impresionante în ceea ce privește pericolul social, prin aceea că sunt săvârșite de participanți constituiți în bande, în adevărate organizații ale crimei, cu activități organizate în timp, bine documentate și susținute din punct de vedere logistic, în care sunt antrenate persoane ce îndeplinesc roluri prestabilite, cu responsabilități exacte.
Toate acestea sunt motivate de dorința obținerii unor profituri foarte mari și chiar de setea de putere, motivație care include un potențial substanțial de violență, fraudă și corupție.
Prin contrabandă se întreține și se dezvoltă economia subterană, fiind atrase în asemenea activități ilicite personalități politice, guvernanți și funcționari publici cu putere de decizie, din această cauză descoperirea faptelor și a făptuitorilor devenind deosebit de dificilă, iar sumele însușite în detrimentul statului sunt incomensurabile. În multe situații se realizează relații de cooperare între bandele de autori autohtoni și cei din alte țări cu tradiție în domeniu, iar moștenitorii grupurilor infracționale devin peste noapte prosperi oameni de afaceri, intrând apoi în sfera deciziei politice.
În reglementarea contrabandei, legiuitorul individualizează distinct patru infracțiuni în forma simplă, cât și o agravantă, acestea fiind:
„trecerea peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi”;
„trecerea peste frontieră fără autorizație a armelor, munițiilor, materialelor explozive sau radioactive, produselor sau substanțelor stupefiante și psihotrope, precursorilor și substanțelor chimice esențiale, produselor și substanțelor toxice, constituie infracțiunea de contrabandă calificată și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare”;
folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate constituie infracțiunea de folosire de acte falsificate și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi”;
Câteva sublinieri se impun cu privire la aceste incriminări:
1. Apreciem că obiectul juridic generic al infracțiunilor de contrabandă calificată îl constituie ansamblul relațiilor sociale privitoare la activitățile economice, comerciale și financiare și a căror existență și dezvoltare nu poate fi concepută fără incriminarea faptelor care lezează economia națională.
2. Infracțiunile de folosire de acte nereale și folosire de acte falsificate, considerăm ca fiind fapte de fals, specie a uzului de fals, având obiect juridic generic distinct (relațiile sociale care se formează și se dezvoltă în legătură cu valoarea socială a încrederii publice, de care trebuie să se bucure anumite lucruri cărora legea le atribuie însușiri de a exprima adevărul).
Obiectul juridic special al acestor infracțiuni de contrabandă îl constituie relațiile sociale care asigură respectarea regimului vamal legal instituit în România, prin sancționarea ca infracțiuni a unor fapte de nerespectare a regimului de import-export, de aplicare a taxelor vamale cuvenite bugetului de stat, precum și trecerea peste frontieră de stat a unor bunuri prohibite.
Astfel participanții la comiterea acestor infracțiuni se pot afla oriunde, nu obligatoriu în punctul vamal. Acest fapt, sub aspectul crimei organizate, permite includerea în bandă a tuturor membrilor componenți indiferent unde se află și fără o cuantificare a contribuției fiecărui participant.
Infracțiunea de contrabandă calificată are o situație premisă, aceea de trecere peste frontieră „fără autorizație”. Prin aceasta, legiuitorul incriminează eludarea regimului anume stabilit la frontieră pentru astfel de produse. Această premisă califică infracțiunea de contrabandă ca o infracțiune de specie a infracțiunii de nerespectare a dispozițiilor privind operații de import sau export.
Infracțiunea de spălare a banilor
În vederea combaterii crimei organizate, a fost incriminată fapta de spălare a banilor printr-o lege specială cu prevederi penale.
“(1) Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani:
a) schimbarea sau transferul de valori, cunoscând că acestea provin din săvârșirea unor infracțiuni:
– traficul de stupefiante;
– nerespectarea regimului armelor și munițiilor în forma agravantă;
– nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive;
– falsificarea de monede sau de alte valori;
– proxenetismul;
– contrabandă;
– șantajul;
– lipsirea de libertate în mod ilegal;
– înșelăciunea în domeniul bancar, financiar sau de asigurări;
– bancrută frauduloasă;
– furtul și tăinuirea de autovehicule;
– nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri;
– traficul de animale ocrotite în țările lor;
– comerțul de țesuturi și organe umane;
– infracțiunile săvârșite prin intermediul calculatoarelor;
– infracțiunile săvârșite cu cărți de credit;
– infracțiunile săvârșite de persoane care fac parte din asociații de infractori;
– nerespectarea dispozițiilor privind importul de deșeuri și de reziduuri;
– nerespectarea dispozițiilor privind jocurile de noroc, în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestora, precum și în scop de tăinuire sau de favorizare a persoanelor implicate în astfel de activități sau presupuse că s-ar sustrage consecințelor juridice ale faptelor lor;
b) ascunderea sau disimularea naturii reale a provenienței apartenenței, dispoziția mișcării proprietății bunurilor sau a dreptului asupra acestora, cunoscând că aceste bunuri provin din săvârșirea uneia dintre infracțiunile;
c) dobândirea, posesia sau utilizarea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea uneia dintre infracțiunile.
(2) Asocierea, inițierea, aderarea sau sprijinirea sub orice formă, în scopul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 25 ani.
(3) Tentativa se pedepsește.”
Din textul pe care l-am prezentat anterior se desprind unele concluzii interesante pentru temă pe care o analizăm. Sub aspectul tehnicii de incriminare, legiuitorul preferă nu să modifice Codul penal prin includerea unor forme agravante la infracțiunile din domeniul crimei organizate ori la alte infracțiuni (de exemplu traficul de stupefiante etc.), ci să aducă elemente de noutate printr-o dispoziție penală în cadrul unei legi speciale, ca infracțiune distinctă, ce se poate aplica în concurs cu faptele prevăzute mai sus.
Acest procedeu a fost mai la îndemâna legiuitorului în comparație cu tehnica greoaie a modificării și completării Codului penal la o serie de articole.
Definirea acestei infracțiuni este un element de noutate și un pas important în combaterea prin mijloace penale a crimei organizate. Sub denumirea de spălare a banilor, legiuitorul acordă toată atenția combaterii fenomenului prin înlăturarea scopului în care faptele se produc, și anume obținerea de profit.
Apreciem că avantajul adus prin adaptarea acestei legi, pe linia combaterii crimei organizate, constă în următoarele:
— incriminarea distinctă a spălării banilor ca infracțiune ce poate fi reținută în concurs real cu infracțiunile din sfera crimei organizate;
— o reformulare a infracțiunilor de tăinuire și favorizare când sunt comise în sfera crimei organizate;
— incriminarea spălării banilor realizată în participație penală, fără condiționarea existenței „grupului”, a „bandei” etc., iar în situația asocierii, inițierii, aderării ori sprijinirii, sancționarea ca infracțiune distinctă .
5.4 Legea nr. 39/2003 privind combaterea crimei organizate
Legea nr. 39/2003 privind combaterea crimei organizate este legea de bază, cadru legislației moderne de combatere a crimei organizate, un fel de constituție a eșafodajului judiciar de anticrimă organizată.
Actul normativ aduce clarificări importante și necesare pentru practicienii dreptului, astfel:
1. În domeniul dreptului penal – partea generală.
Se definește sintagma de „grup infracțional organizat” ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.
Din sublinierile făcute în text sunt necesare a fi îndeplinite cumulativ șase condiții pentru a fi considerat grup infracțional organizat, respectiv:
Existența unei structuri ierarhice, piramidale, ceea ce presupune existența executanților, locotenenților șefului, protecției interne (sancționarea celor ce trădează) și externe (disciplinarea grupurilor rivale, recuperarea de bunuri ori valori, racolarea de adepți, coruperea sau eliminarea celor ce se împotrivesc).
Toate tipologiile de bază ale crimei organizate au o asemenea structură: Mafia, Yacuza, Triadele.
Grupul să fie format din trei sau mai multe persoane. Numărul minim al grupului a constituit o piedică ani în șir în definirea acestuia ca urmare a opiniilor diferite a penaliștilor, actualmente părerea fiind unanim împărtășită cu numărul minim de trei.
Existența unei perioade de viață a grupului, în sensul că nu este constituit ad-hoc pentru comiterea faptei. Acest lucru presupune că între membrii grupului să fi existat relații, contacte, schimb de opinii, pregătire, studiu, toate în vederea comiterii unei infracțiuni grave ori comiterea unor astfel de fapte la perioade nu extrem de îndepărtate în timp. Existența grupului în timp, în așteptare, pregătire sau acțiune sporește pericolul social al acestuia. Presupune existența unei „haite” capabile să atace și să terorizeze prin însăși existența sa.
Acționează în mod coordonat. Aceasta presupune pregătire anterioară, existența unui plan, nu neapărat scris, cu sarcini precise pentru fiecare membru al grupului, disciplină față de conducător, executare fidelă, asumarea răspunderii, toate acestea în vederea comiterii unei infracțiuni grave. Unul sau doi membri ai unui grup infracțional organizat ce comit infracțiuni sporadice nu presupune implicit și răspunderea întregului grup pentru comiterea acestora.
În situația în care trei sau mai multe persoane dintr-un grup mai mare comit infracțiuni grave, situația este diferită sub aspectul răspunderii ori numai a subgrupului ori a întregului grup, de la caz la caz.
Comiterea uneia sau mai multor infracțiuni grave reprezintă scopul constituirii grupului, care nu este neapărată nevoie să fie și produs. Pentru eliminarea oricăror interpretări, referitor la ce înseamnă infracțiune gravă, legiuitorul le-a enumerat pe acestea.
De asemenea, comiterea acestor fapte să aibă drept scop obținerea directă sau indirectă a unui beneficiu financiar sau alt beneficiu material. Deci, ținta grupurilor infracționale organizate, a crimei organizate o reprezintă profitul economic obținut atât brutal prin infracțiuni grave specifice (omor, lipsire de libertate în mod ilegal etc.), dar și mascate (contrabandă, deturnări de fonduri etc.), folosind drept paravan mecanisme economice legale și societăți comerciale.
Sancțiuni:
„Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi”.
Această incriminare devine distinctă față de art. 323 (asociere în vederea comiterii de infracțiuni) și 167 (complot) Cod penal iar în cazul comiterii unei infracțiuni grave este în concurs cu aceasta. Din acest punct de vedere este necesar a se face unele comentarii.
Pericol social care constă în amenințarea ce decurge din existența grupului pentru săvârșirea de infracțiuni grave ce capătă gravitate datorită caracterului organizat al grupării respective.
Inițierea sau constituirea presupune o oarecare structură organică, o repartizare a atribuțiilor între membrii grupării, un program de activitate în care trebuie să intre săvârșirea unei sau mai multor infracțiuni etc.
Existența acestui grup sporește în mod simțitor capacitatea operativă, sporește îndrăzneala făptuitorilor și, sub un anumit aspect, poate îngreuna descoperirea și prinderea acestora.
Forța pe care o dă caracterul organizat al grupului face ca să existe amenințarea cu un pericol efectiv, calitativ deosebit de simpla manifestare a intenției de a săvârși infracțiuni.
Datorită pericolului social pe care îl prezintă constituirea pentru săvârșirea de infracțiuni, lupta împotriva acesteia nu se poate reduce la măsuri preventive, ci este necesară reacția prin mijloacele dreptului penal. În același timp, incriminarea și sancționarea acestei fapte este perfect justificată din punct de vedere criminologic și recomandabilă într-o politică penală rațională, fiindcă riposta antiinfracțională este cu atât mai utilă socialmente și mai eficace, cu cât vizează încă în germene acțiunile care tind la declanșarea activităților infracționale, fără să se aștepte evoluția acestora către efectiva săvârșire de infracțiuni.
De aceea, nu numai constituirea unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni trebuie să fie incriminată, dar și inițierea constituirii, precum și aderarea sau ajutorul dat sub orice formă unei asemenea grupări.
Sub raport criminologic, infracțiunea ce o examinăm reprezintă una dintre cele mai grave forme de criminalitate, și anume criminalitatea organizată. Pentru a evidenția mai convingător aceste aspecte, vom face o succintă analiză a infracțiunii.
Subiect activ nemijlocit (autor) al infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni poate fi orice persoană. Legea nu condiționează existența acestei infracțiuni de vreo calitate a autorului. Actuala lege a consacrat principiul că formarea grupului infracțional organizat pentru săvârșirea de infracțiuni trebuie incriminată indiferent de calitatea sau de antecedentele celor care o compun, constituirea în scopul săvârșirii de infracțiuni fiind prin ea însăși îndeajuns de periculoasă, pentru a face necesară incriminarea.
De asemenea, nu interesează numărul membrilor grupului (mai mulți peste trei), aceștia putând varia în raport cu natura infracțiunii sau infracțiunilor care formează scopul constituirii și de împrejurările în care urmează să se realizeze acest scop, adică săvârșirea infracțiunii sau infracțiunilor. Nu are relevanță nici cetățenia pe care o au cei ce se grupează pentru săvârșirea de infracțiuni.
Când fapta constă în inițierea constituirii unei grup infracțional organizat, aceasta poate fi săvârșită de o singură persoană sau de mai multe persoane, care vor avea calitatea de autori ai infracțiunii, în această modalitate. De îndată ce gruparea a fost constituită, pe lângă acela sau acei care au inițiat constituirea asocierii, sunt autori ai infracțiunii și acei care au luat parte la constituirea acesteia. De asemenea, devin autori și acei care au aderat ulterior sau care au sprijinit în orice mod gruparea astfel constituită.
Așadar, după ce constituirea a avut loc, grupul infracțional organizat pentru săvârșirea de infracțiuni îmbracă forma de infracțiune cu pluralitate constituită de făptuitori. Infracțiunea rămâne însă susceptibilă de pluralitate ocazională, adică de săvârșire în participație, fiindcă pluralității constituite, întocmai ca și pluralității naturale de făptuitori, i se poate alătura o pluralitate ocazională.
Față de conținutul juridic al infracțiunii incriminate, nu este însă posibilă participația în genere decât sub forma instigării, fie prin determinarea unei sau unor persoane să inițieze constituirea asociației, fie prin determinarea unei sau unor persoane să adere la grup sau să dea sprijin acestuia. Instigarea la însăși constituirea asocierii înseamnă inițierea constituirii, deci o modalitate de săvârșire de sine stătătoare a infracțiunii.
Cât privește complicitatea prin sprijinire (înlesnire sau ajutor), aceasta nu este posibilă, fiindcă sprijinirea sub orice formă a grupului infracțional organizat pentru săvârșirea de infracțiuni este asimilată cu însăși săvârșirea ca autor a infracțiunii. Este însă posibilă complicitatea prin promisiune de tăinuire sau favorizare.
Elementul material al acestei infracțiuni îl poate constitui fie acțiunea de a iniția, de a constitui un un grup infracțional organizat, fie acțiunea de a adera la un astfel de grup, fie, în fine, acțiunea de a-l sprijini sub orice formă.
Aceste acțiuni fiind prevăzute alternativ în conținutul dispoziției încriminatoare, oricare dintre ele poate constitui elementul material, cu precizarea că în timp ce acțiunile de constituire și de inițiere a grupului pot constitui necondiționat și singure elementul material, acțiunile de aderare și de sprijinire presupun preexistența constituirii (în cazul acestor acțiuni există deci o situație premisă).
Dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe dintre aceste acțiuni, în realizarea aceleiași rezoluții, deci în legătură cu aceeași constituire, va exista o singură infracțiune, însă pluralitatea acțiunilor săvârșite va fi avută în vedere la individualizarea pedepsei.
Prin acțiunea de constituire se înțelege constituirea grupului și consimțământul de a fi membru al acestuia. Prin această acțiune ia naștere pluralitatea constituită de făptuitori supuși unei anumite discipline interne, unor anumite reguli privind ierarhia, rolul membrilor și planurile de activitate.
Constituirea se realizează prin acțiunea fiecăreia dintre persoanele care participă la această înjghebare colectivă, indiferent din ce ar consta în mod concret contribuția fiecăruia. Legiuitorul nu face distincție între autori, organizatori și membrii de rând ai grupării.
Prin acțiunea de a iniția constituirea grupului infracțional organizat se înțelege efectuarea de acte menite să determine și să pregătească constituirea asocierii. Această acțiune presupune, deci, efectuarea de acte prin care se fac propuneri de constituire a grupării, încercarea de a determina alte persoane de a intra în asocierea proiectată, organizarea întrunirii în vederea constituirii asocierii etc. Vor intra în noțiunea de inițiere toate actele întreprinse în vederea constituirii grupului.
Acțiunea de inițiere poate fi săvârșită de o singură persoană sau de mai multe, fiecare dintre acestea având calitatea de autori ai infracțiunii, indiferent dacă s-a ajuns sau nu la constituirea grupului și indiferent dacă persoanele care au inițiat constituirea au intrat sau nu în grup. Necesitatea de a curma în germene această activitate infracțională a impus deci asimilarea inițierii constituirii grupului cu însăși crearea acestuia
Prin acțiunea de aderare la grup se înțelege intrarea în gruparea constituită, ca membru al acesteia. Aderarea poate fi expresă, adică făcută printr-o declarație formală de aderare, orală sau scrisă, prin depunerea de jurământ sau îndeplinirea unui ritual cerut de regulile grupului. În acest caz nu interesează activitatea depusă de făptuitor în cadrul grupării.
Aderarea poate fi însă și tacită, în care caz ea rezultă din activitatea desfășurată ca membru de fapt al grupării. Atât din declarația sau formalitățile îndeplinite, cât și din activitatea desfășurată trebuie să rezulte aderarea efectivă a persoanei la grup și nu simpla intenție sau dorință de a adera.
Prin acțiunea de sprijinire a grupului pentru săvârșirea de infracțiuni se înțelege înlesnirea sau ajutorul dat grupului în tot timpul existenței sale. Sprijinirea poate fi înfăptuită, așa cum se arată în dispoziția încriminatoare, sub orice formă. Sprijinirea poate consta dintr-o contribuție de natură să înlesnească activitatea grupului sau să ajute în orice mod existența acesteia. Sub acest ultim aspect sprijinirea poate consta în orice ajutor material sau moral dat grupului pentru menținerea acesteia sau pentru asigurarea desfășurării activității sale (furnizarea de informații, indicații, acordarea de ajutor bănesc, procurarea de mijloace sau instrumente necesare săvârșirii infracțiunilor programate etc.).
După cum am menționat anterior, aderarea, cât și sprijinirea unui grup nu pot avea loc decât după ce grupul s-a constituit, fiindcă nu se poate adera la o asociere inexistentă sau sprijini o asociere care nu s-a constituit încă.
Existența grupului constituie, în cazul acestor acțiuni, o situație premisă. Sprijinul dat celui care a inițiat constituirea sau celor care au participat la constituire, fără ca sprijinitorul să intre în grup constituie o complicitate anterioară la infracțiunea de inițiere sau constituire.
Cerința esențială.
Existența elementului material este condiționată de îndeplinirea unei cerințe speciale, și anume aceea ca grupul constituit sau a cărei constituire este inițiată, ori la care se aderă sau căreia i se dă sprijin sub orice formă, să aibă ca scop săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni, altele decât cele arătate în art. 167 și art. 323 Cod penal.
Pericolul social pe care îl prezintă acțiunile care constituie elementul material al acestei infracțiuni este determinat tocmai de scopul grupului, iar amenințarea în care se concretizează acest pericol este legată de scopul grupului care constă în săvârșirea de infracțiuni.
Dacă constituirea n-ar fi făcută în vederea săvârșirii de infracțiuni, toate acțiunile legate de constituirea ei și-ar pierde semnificația juridico-penală și n-ar putea constitui elementul material al infracțiunii. Este suficient că scopul să constea în săvârșirea unei singure infracțiuni pentru ca gruparea să constituie o infracțiune prin ea însăși.
Infracțiunea sau infracțiunile a căror săvârșire constituie scopul grupării sunt cele prevăzute în art. 2 alin. 1 dinLegea nr. 39/2003, deoarece dacă gruparea nu ar avea drept scop săvârșirea acestor infracțiuni, ar constitui infracțiunea de complot (art. 167 Cod penal) sau asocierea în vederea comiterii de infracțiuni (art. 323 Cod penal).
Elementul subiectiv al infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat are ca formă de vinovăție intenția. Săvârșirea din culpă a acestei fapte, posibilă numai în unele dintre modalitățile acesteia, nu este incriminată.
Persoana care săvârșește vreuna dintre acțiunile ce pot constitui elementul material al infracțiunii știe, după caz, că inițiază constituirea unui grup, că aderă la acesta ori că-l sprijină în vreun fel oarecare. El prevede, așadar, în limitele acestei cunoașteri, rezultatul faptei sale și îl dorește sau acceptă eventualitatea producerii lui.
Nu este suficient pentru existența infracțiunii, din punct de vedere subiectiv, ca făptuitorul să fi știut că se grupează sau că sprijină un grup, ci este necesar ca el să fi știut că gruparea a cărei constituire o inițiază ori la care aderă, sau pe care o sprijină, este o grupare infracțională organizată care are drept scop săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni din sfera crimei organizate.
Dacă făptuitorul nu a cunoscut scopul grupării, chiar atunci când ignoranța sau eroarea ar fi rezultatul culpei sale, fapta nu va constitui infracțiunea de grupare pentru săvârșirea de infracțiuni, care nu poate fi săvârșită decât cu intenție.
CONCLUZII
Organizațiile criminale sunt flexibile, sofisticate, ușor adaptabile și acționează după strategia companiilor multinaționale, extinzându-și permanent alianțele și acordurile în scopul obținerii unui acces mai larg la noile tehnologii ale asigurării unei mai bune protecții față de autoritățile naționale, al diminuării riscurilor și deschiderii de noi canale pentru activitățile lor ilegale.
Un model unic de organizație criminală transnațională nu există, acestea variază ca formă, norme de conduită, experiență, specializare în activitatea infracțională, arie de operare, tacticile și mecanismele de apărare, drept pentru care și lupta de prevenire și combatere a acestora presupune un grad sporit de complexitate, care are nevoie în de o cooperare interstatală.
Organizațiile criminale transnaționale au o sferă a preocupărilor infracționale practic nelimitată, de aceea forțele și instituțiile statelor trebuie să își unească forțele pentru a preveni și combate acest flagel.
Dinamica fenomenului impune stringent o concepție unică privind pregătirea funcționarilor din structurile speciale de luptă împotriva criminalității și identificarea strategiilor de luptă cu aceste elemente.
De la o zi la alta, formele de manifestare ale crimei organizate s-au diversificat și schimbat în conținu, acestea trecând de la formele tradiționale, cum ar fi jocurile de noroc, camăta, prostituția la traficul internațional de automobile furate, la artă și arheologie, fraudă cu cărți de credit, comerț cu animale rare etc.
De aceea în același timp și organizațiile și instituțiile care luptă pentru prevenire și combatere colaborează împreună.
Prin corupție, arma cea mai teribilă și perfidă, crima organizată urcă spre vârfurile societății, cuprinzând instituții vitale ale statului, sugrumând libertatea și independența acestuia, punând în pericol siguranța sa.
BIBLIOGRAFIE
Adina Vlasceanu, Alina Barbu „Noul Cod penal comentat prin raportare la Codul penal anterior”, , Editura Hamagiu, București, 2014, pag. 837-845.
Adrian Hotca Mihai „Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Comentarii și explicații”, , ediția a 3a, Editura C. H. Beck, București, 2013, pag. 65-74.
Alexandru Pintea, Dan Cristian Pintea, Alina Cristina Bălănescu-Criminologie Generală,Editura Sitech,Craiova 2013
Crima Organizată Transnațională, Fenomen de Destabilizare a Securității Internaționale –documentar elaborat de Direcția Generală de Strategie, Integrare Europeană și Relații Publice din M.I., București, 2012
Cartea Albă a Crimei Organizate și a Corupției, editată de Consiliul Suprem de Apărare al Țării (C.S.A.T.), 1998
Dr. Miclea Adrian-Combaterea Crimei Organizate, Editura MAI,București,2014
Gheorghe Nistoreanu, Costache Gheorghe-Elemente de Criminologie, Editura Sitech,Craiova, 2005
Gheorghe Nistoreanu Prevenirea criminalității prin măsuri de siguranță, Ed. Ministerului de Interne, București, 1991
Legea nr. 39 din 21 ianuarie 2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate
Legea nr. 301/2004 privind Codul Penal al României, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 575/29.06.2004
Mihai Adrian Hotca, Radu Slavoiu „Noul Cod penal și Codul penal anterior. Adnotări, situații tranzitorii, noutăți” , Editura Universul Juridic, BUcurești, 2014, pag. 481-483.
Nicolae Popa-Teoria generală a dreptului,București, Editura Actami,București 1996
Petru Albu-Crima organizată în perioada de tranziție: o amenințare la adresa securității statelor: Editura Ministerului Internelor și Reformei Administrative, București 2013
Pitulescu Ion – Crima organizată – al 3-lea Război Mondial, Editura Național, București, 2012
Petre Dungan, Tiberiu Medeanu, Viorel Pasca, vol. II „Drept penal. Partea specială. Prezentare comparativă a noului Cod penal și a Codului penal din 1968”, Editura Universul Juridic, București, 2013, pag. 310-319.
Sergiu Bogdan, Doris Alina Șerban, George Zlați „ Noul Cod Penal. Partea specială. Analize, explicații, comentarii. Perspectiva clujeană”, Editura Universul Juridic, București, 2014, pag. 702-709.
Vladimir Hanga-Mari legiuitori ai lumii, Editură, Științifică și Enciclopedică, București,1977
Tudorel Toader Infracțiunile prevăzute în legile speciale – reglementare, doctrină, decizii ale Curții Constituționale, jurisprudența”, Ediția a 5-a revizuita și actualizata, Editura Hamagiu, București, 2012, pag. 276-281.
Valerian Cioclei-Manual de criminologie, Editură, All Beck, București, 2003
Vasile Dobrinoiu și alții „Noul Cod penal comentat. Partea specială”, Ediția a II-a revăzuta și adăugita, Editura Universul Juridic, București, 2014, pag. 857-865.
www.sens.org.ro
RECENSĂMÂNT 2011, DATE FINALE: Câţi maghiari şi romi sunt în România
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Crima Organizata In Romania, Institutii Si Forte Antrenate In Combaterea Acestui Flagel (ID: 127210)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.