Cresterea Speciei Xipho Hellerius

Agronomie

Cresterea Speciei Xipho Hellerius

Byadmin ianuarie 1, 2024

BIBLIOGRAFIE

Bud, I., 1995 – Acvaristica pe înțelesul tuturor. Ed. Promedia, Cluj-Napoca.

Bud, I., 2002 – Acvaristica. [NUME_REDACTAT] Press, Cluj-Napoca.

Chiorean, Adriana, Stăncioiu, S., Alexandrov, Laura, 2009 – Importanța studiilor asupra alimentației peștilor. Bioflux, Cluj-Napoca, ISBN 978-606-92028-1-4.

Kászoni, Zoltán, 1970 – Acvaristica. Editura științifică, București.

Kászoni, Zoltán, 1976 – Acvariu. [NUME_REDACTAT]-[NUME_REDACTAT].

Mag-Mureșan, I.V., Pop, Adriana, Ioana, 2004 – Obținerea unui procentaj ridicat de indivizi voalați la specia xiphophorus helleri prin încrucișarea varietății liră cu varietatea Simpson. USAMV Iași, Lucrări științifice – vol. 47 seria Zootehnie.

Oprea, M. și colab., 2000 – Acvaristică practică, [NUME_REDACTAT] Romaniei.

Vibert, R. și Lager, K. F., 1961 – Pêches continentals – biologie et aménagement, Paris.

Duma, Ion, 1970 – Noțiuni elementare de acvaristică. AGVPS.

Ghid de acvaristică 2010 – Iintreținere acvariu, pești, plante și echipamente.

Axelrod, A.H. and L. Wischnath. 199. Swordtails and platies. T.H.F. Publications, Inc., [NUME_REDACTAT], NJ, USA.

Dawes, J.A. 1991 – [NUME_REDACTAT]. A Guide to [NUME_REDACTAT] Care, Biology and Classification. Blandford, London, England. 240 pp.

Jacobs, K. 1969 – [NUME_REDACTAT] Fishes. [NUME_REDACTAT] Company. [NUME_REDACTAT].

Stanciu, M., 1979 – Creșterea peștilor de acvariu, Complexul muzeal de științe ale naturii, Constanța.

Tamaru, C., Cole, B., Bailey, R., Brown, C., and Ako, H., 2001 – A Manual for [NUME_REDACTAT] of the Swordtail, Xiphophorus helleri. University of [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] Science and Technology 2525 [NUME_REDACTAT], HIG 237, Honolulu HI 96822.

http://i297.photobucket.com/albums/mm222/rangel1978/others%20fish/yellowswordtail-1.jpg.

http://www.njuskalo.hr/image-w920x690/ribice/svertovi-green-swordtail-xiphophorus-hellerii-slika-29940399.jpg

http://aqua-fish.com.ua/Image/xiphophorus%20helleri.jpg

http://naturaqua.fr/PhotoGrande/Xiphophorus_helleri_rouge_Lyre_M_02_800.jpg

http://www.aquabid.com/uploads/fwlivebearers1194742862.jpg

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb

http://acvarii-de-vis.ro/image/cache/data/Filtre/Filtru%20Acvariu

http://www.petshopzoo.ro/image/cache/data/TETRA%20Filtru%20Extern

http://www.comanda-online.ro/fisiere/produse/mare/271347.jpg

http://s1.emagst.net/products/496/495741/images/res_0f24e551a3a182b0de689a311c0cc465.jpg

http://acvarii-de-vis.ro/image/cache/data/Accesorii%20Pompe/Pompa%20Aer

http://badmanstropicalfish.com/Fish_Freshwater/livebearer/xiphophorus_hellerii_male_11.jpg

INTRODUCERE

Dragostea omului pentru natură este foarte veche, astfel descoperirile făcute odată cu trecerea timpului dovedesc din plin acest lucru: omul preistoric a lăsat însemne pe pereții grotelor, acesta a desenat diverse plante, diferite animale, între care și pești, fapt ce confirmă interesul omului preistoric pentru natură. În paralel cu cultivarea florilor în vase sau cu îngrijirea păsărilor în colivie, oamenii au crescut în casele lor și unii pești ornamentali pentru a-i observa și a-și înfrumuseța locuințele(Kászoni, 1976).

Creșterea peștilor este cunoscută încă din antichitate, astfel romanii construiau în jurul palatelor numeroase bazine speciale pentru creșterea, atât a peștilor de apă dulce, cât și a celor de apă sărată. Împăratul aztec din Moctezuma avea o grădină zoologică din care nu lipseau bazinele cu pești ornamentali, iar în China cultura carasului auriu este cunoscută de mii de ani (Stanciu, 1979). De asemenea, în Egiptul antic au existat de-a lungul vremii diverse bazine cu pește atât pentru consum, cât și cu pești ornamentali.

Descoperirile făcute de către arheologi pe teritoriul mai unor țări, ca de exemplu în Egiptul, China, Mexicul sau Italia, dovedesc că, creștereapeștilor de acvariu nu este o activitate nouă. Aceasta își are originea încădin cele mai vechi timpuri ale istoriei omenirii. Astfel, o serie de descoperiri efectuate în Egipt au evidențiat faptul că în casele egiptenilor antici, de acum 5000-6000 de ani în urmă, au fost construite bazine unde se creșteaudiverse specii de pești ornamentali,unele din ele care se cresc și în acvariile de astăzi, cum ar fi:Gagrus schilbeides, Chromis nilotica, Haplochromis, Mormyrus etc. Desene cu exemplare ale acestor specii, originare din bazinele hidrografice ale fluviului Nilului, au fost descoperitepe o serie de obiecte, printre care și pe unele bazine care au fost cioplite în piatră (Kászoni, 1976).

Acvaristica reprezintă o ramură a acvaculturii, ce se practică într-un mediu protejat, care se ocupă cu descrierea, creșterea, reproducerea și valorificarea unor specii de pești, dar și a plantelor compatibile acestora.

Interesul tot mai mare pentru creșterea peștilor de acvariu a impus deschiderea comerțului cu pești de acvariu în diferite orașe din țara, dar și din Europa, în care s-au vândut de-a ungul timpului pești ornamentali, plante de acvariu, ustensile, diferite accesorii și unelte pentru acvarii, a căror producere prezintă un caracter organizat. Tot timpul au apărut specii noi de pești ornamentali. Acvariștii noștri, prin experiența pe care o au, au obținut noi varietăți de pești de acvariu, fapt ce a contribuit la îmbogățirea acvaristicii al nivel mondial (Kászoni, 1970).

Binecunoscutul purtător de spadă al lui Heller, sau peștele xipho, este unul dintre cei mai vechi și mai rezistenți pești crescuți vreodată în acvarii. Apariția și înmulțirea acestei specii pe piața de profil sub diferite varietăți de culoare și formă a înotătoarelor este datorată, în mare parte plasticității genetice pe care o deține această, precum și numeroaselor încercări de hibridare cu alte specii din familia Poecilide, hibridări urmate de selecție (Mag-Mureșan și colab., 2004).

PARTEA I CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1. DATE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE CU PRIVIRE LA BIOLOGIA SPECIEI XIPHO HELLERIUS

1.1. Aria de răspândire și locul de origine

[NUME_REDACTAT] hellerius este originară din [NUME_REDACTAT], în natură varietatea sălbatcă este de culoare culoare verde-metalic, ce prezintă irizații și o dungă de culoare roz pe linia laterală a corpului. La masculi, înotătoarea caudală prezintă o prelungire în formă de spadă, brăzdată cu 2 dungi negre, iar la femele, însă înotătoarea caudală este rotunjită (fig. 1.1).

Din punct de vedere al dimensiunilor masculul poate atinge la 8 cm lungime, iar femela până la 12 cm. Prin selecții repetate s-au obținut în prezent pentru această specie culori diverse: cum ar fi negrul, roșul, albul cu ochii roșii, roz și chiar multicolori.

Femela deXipho helleriusse poate recunoaște foarte ușor și după pata neagră de pe abdomen.

Fig.1.1. Xipho hellerius forma sălbatică

(http://i297.photobucket.com/albums/mm222/rangel1978/others%20fish/yellowswordtail-1.jpg)

Acești pești în mediul natural trăiesc la temperaturi ale apei cuprinse între 20-25°C. Femelele nașsc puii vii, care cresc destul de repede, imediat după naștere, femelele pot să-și mănânce puii, obicei menținut și în acvarii.

[NUME_REDACTAT] face parte din familia Cyprinodontidae, subfamilia Poecilidae și provine din zona [NUME_REDACTAT], regăsindu-se din Guatemala, Honduras și până în sudul Mexicului(Axelrod and Wischnath 1991)(fig. 1.2).

Fig. 1.2. Aria de răspândire a peștilor din genul Xiphophorus

(http://www.afae.it/pages/tematica/poecilidi/schedepoecilidi/xipho/immaginixipho/swordsmap.jpg)

Specia a fost introdusă și mai apoi s-a aclimatizat în sudul Floridei, California, [NUME_REDACTAT], Hawaii, Canada, [NUME_REDACTAT], Africa, [NUME_REDACTAT], Australia, Guam și Fiji. Populațiistabiliteau fost de asemenearaportateîn [NUME_REDACTAT] (Dawes 1991; Jacobs 1969).

În ceea ce priveste perioada aducerii sale în Europa, se pare că această specie s-a adus în jurul anului 1800, an în care acest pește se găasea în țările cu colonii în zona [NUME_REDACTAT], astfel a fost introdus sub formă de daruri către casele regale de la acea vreme.

Mai recent se consideră că imporul acestei specii pentru prima dată în Europa, este mult mai recent, fiind realizat de către W. Schroot în anul 1909. Până în prezent fiind cunoscute aproximativ 1000 de varietăți diferite (de coloritt, forme ale înotatorilor, ochi, alte caracteristici).

[NUME_REDACTAT] hellerius areurmătoarea încadrare siatematică (Tamaru și colab., 2001):

ORDIN: Cyprinodontiformes

SUBORDIN: Cyprinodontoidei

SUPERFAMIA: Poecilioidea

FAMILIA: Poecilidae

SUBFAMILIA: Poeciliinae

GENUL: Xiphophorus

SPECIA: Xiphophorus helleri (Xipho hellerius)

SPECIA: Xiphophorus maculatus

SPECIA: Xiphophorus variatus

Acest pește face parte din ordinul Cyprinodontiformes, subordinul Cyprinodontoidei, superfamilia Poeciclioidea, familia Poecilidae, subfamilia Poeciliinae, genul Xiphophorus.

Ca și celelalte specii de pești din această familie cum suntPoecilia reticulata (Guppy), Molienisia sphenops (Molly) și Xiphophorus maculatus (Platy) și aceasta specie este una vivipară (sunt pești la care fecundarea și eclozarea icrelor are loc în abdomenul femeliei, aceasta dând naștere unor pui complet dezvoltați).

[NUME_REDACTAT]

Această subfamilie este foarte diferită de restul familiei din care face parte, toate genurile de Poeciliinae fiind vivipare (spre deosebire de cei mai mulți pești care aparțin acestei familii și care sunt ovipari). După unii acvariști, cele mai importante genuri de pești din punct de vedere al acvaristicii, aparținînd acestei subfamilii, fiind: Poecilla, Poecilistes, Xiphophorus, Mollienisia, Lebistes, Phalloceros, Gambusia, Girardinus, Belonesox, Helerandria, Lima și Helerophallus(Kászoni, 1970).

Speciile care aparțin acestor genuri trăiesc, de regulă, în partea sudică a Mexicului și a [NUME_REDACTAT] ale Americii, precum și în majoritatea apelor din [NUME_REDACTAT] și America de Sud. Cu mici excepții, majoritatea acestor specii prezintă talie mică (uneori chiar minusculă), femela fiind de cele mai multe ori mai mare decât masculul și având o culoare mult mai vie. Masculii prezintă un gonopod format din razele 3, 4 și 5 ale părții anterioare ale înotătoarei anale, iar orificiul sexual fiind situat la baza acestui gonopod(Kászoni, 1976).

Dimorfismul sexual se manifestă nu doar prin prezența gonopodului la mascul, cât și prin colorit, forma înotătoarelor, dimensiuni, lungimea și înălțimea corpului. Dealtfel, masculii și femelele, după aspectul lor exterior se deosebescfoarte mult, un necunoscător putându-i încadra chiar în specii diferite (Kászoni, 1976)(fig. 1.3).

Fig. 1.3. Xipho hellerius (Haeckel, 1848) dimorfism sexual

(http://aqua-fish.com.ua/Image/xiphophorus%20helleri.jpg)

Xipho hellerius (Haeckel, 1848) este un pește vivipar, foarte răspîndit printre acvariștii din toată lumea, poartă denumirea de peștele cu coadă de sabie sau peștele spadă, datorită faptului ca la partea inferioară a înotătoarei caudale a masculului există o prelungire (gonopodiu) de forma unei săbii .

Această specie a fost descrisă pentru prima dată de către Heckel, în anul 1848, iar mai apoi în anul 1924, Hubbs a clasificat aceastăspecie în ordin, subordin, superfamilie, familie și specia descrise mai sus.

Istoria descoperirii acestei specii este una foarte interesantă. Renumitul botanist [NUME_REDACTAT] a condus în jurul anului 1840 o expediție în Mexic, cu scopul de a colecta mai multe specii de plante tropicale, în special acvatice, astfel într-o zi, în apropierea orașului Orizaba, pe malul unui lac mic, acesta a observat câțiva peștișori mici și foarte frumos colorați, care irizau în apa luminată de soare(Kászoni, 1976).

Heller a colectat mai apoi 12 exemplare, pe care le-a trimis renumitului naturalist de la acea vreme [NUME_REDACTAT] pentru determinare. Acesta a constatat, că de fapt, aceșta descoperise o nouă specie de pești vivipari, pe care a denumit-o helleri, în cinstea lui Heller (Kászoni, 1976).

În locurile de origine (Mexic, Guatemala) acest pește trăiește în râuri și lacuri mici, care în perioada călduroasă a anului seacă parțial sau chiar total, în lupta pentru supraviețuire această specie s-a transformat din ovipară, devenind vivipară.

În perioada de reproducere, femelele păstrează în organul său numit receptaculum seminisun număr mare de spermatozoizi, care au rolul de a fecunda icrele pe măsură ce acestea se dezvoltă. Astfel, este suficient ca doar o parte dintre femele să supraviețuiască perioadei secetoase a anului, pentru ca specia să supraviețuiască, datorită acestei însușiri de autofecundare a femelei. În perioada ploioasă a anului, o femelă care a supraviețuit perioadei secetoase dă naștere în scurt timp la sute, sau chiar mii de descendenți (Kászoni, 1970).

După anul 1909, când a fost introdus oficial în Europa, Xipho hellerius a devenit o specie de o popularitate foarte mare. Este considerată specia ornamentală tropicală care să fi avut cel mai mer succes în acvaristică. Marea adaptabilitate, darși rezistența acestor peștișori la condițiile de mediu, precum și coloritul lor deosebit și variat, constituie o garanție a succesului creșterii lor în acvarii, astfel se pare că aceștia vor rămâne încă mult timp peștii cei mai populari din acvarii.

Xifo este preferat de foarte mulți acvariști și datorită rezistenței mare pe care o prezintă la îmbolnăviri.

În acvaristică acestă specie preferă apele mai puțin dure, cu valori în jur de 8-10 dHº și un pH mai scăzut de 7, temperaturile optime de creștere fiind cuprinse între 20-28ºC, iar hrana administrată putând fi atât vie cât și uacată.

1.2. Dezvoltare corporală și colorit

Xipho hellerius (Xiphophorus helleri) este denumit popular xifo, xipho sau peștele spadă, fiind un pește foarte comun în acvariile de la noi din țară și nu numai, este peștele recomandat tuturor categoriilor de acvariști.

Talia peștelui Xipho la maturitate poate atinge de 8-10 cm, fărăa se lua în calcul prelungirea lobului inferior caudal (sub forma de sabie), femela este mai mare putând atinge chiar și 12 cm. Xipho hellerius este un peste destul de pașnic, fapt ce-l propune pentru a fi crescut în policultură cu alte specii de pești de acvariu. Este un pește foarte indicat pentru începători, trebuie însă să se țină seama de faptul că acest pește are nevoie de spațiu pentru deplasare și preferă o densitate crescută de plante.

În mod normal culoarea naturală este verde, însă în urma repetatelor selecții au apărut diverse varietăți de culoare, precum: roșu cu coada neagra, roșu cu ochii roșii, albinos, simpson, cu înotatoarea dorsala dezvoltata, Xipho tuxedo, carprezintăe o pată neagră pe partea dorsala, de la cap și până la pedunculul caudal, Xipho berlinez, de culoare roșie, cu pete negre, Xipho wagtail,care are corpul roșu și înotătoarele negre, negru, Xipho lira, având înotatoarea caudală prelungită și cu filamente, în partea superioară, dar și în cea și inferioară etc (fig. 1.4).

Fig. 1.4. Varietăți de culoare ale peștelui Xipho

(http://www.njuskalo.hr/image-w920x690/ribice/svertovi-green-swordtail-xiphophorus-hellerii-slika-29940399.jpg)

Una dintre cele mai atrăgătoare și mai populare varietăți ale peștelui Xipho din punct de vedere coloristic este cel roșu amelanic (cu ochi roșii), care la rândul lui este clasificat pe varietăți în funcție de forma și mărimea înotătoarelor, astfel încât actual există un număr inepuizabil de linii de Xipho (Bud, 2002).

Formele de Xiphovoalate (care prezintă înotătoare lungi, asemenea unui voal) sunt uneledintre cele mai căutate de către acvariști. De aceea în prezent este de interes comercial producerea unui număr mare de exemplare de acest fel. Două dintre cele mai populare varietăți voalate sunt Simpson și Liră. Aceasta din urmă este și cea mai scumpă, atât datorită numărului scăzut de pui pe care îl dă o femelă la o naștere, cât și faptului că masculii își pierd în câteva generații potența (prin degenerare), datorită creșterii exacerbate a gonopodiului (Mag-Mureșan și colab., 2004).

[NUME_REDACTAT] este caracterizată printr-o lungime crescută în cazul tuturor înotătoarelor, mai puțin a înotătoarei analei, iar la unele exemplare se întâmplă să crească și aceasta. Radiile de pe capetele înotătoarelor sunt mai dezvoltate și mai crescute decât cele poziționate central, de unde vine și numele de Liră. Păstrarea nealterată a potenței masculilor acestei varietăți se poate realiza doar prin metode foarte avansate de selecție, care nu pot fi aplicate chiar de oricine. Chiar și acești indivizi foarte selecționați reușesc, uneori, să fecundeze femelele foarte greu, din cauza faptului că ei își pierd abilitățile de înotători, având în vederea lungimea înotătoarelor. Unii acvariști sau crescători amatori recurg uneori la tăierea unei bucăți din gonopodiul masculilor reproducători. Însă această metodă nu dă rezultate extraordinare, alții folosesc masculi cu înotătoare standard, de tip sălbatic, obținând în descendență atât indivizi Liră, cât și indivizi standard(Bud, 2002) (fig. 1.5).

Fig. 1.5. Xipho helleriusvarietate Liră

(http://naturaqua.fr/PhotoGrande/Xiphophorus_helleri_rouge_Lyre_M_02_800.jpg)

Folosirea masculilor standard pentru reproducere varietății Liră este o soluție foarte bună, deoarece acești masculi sunt mult mai abili, înoată foarte repede, însă marele dezavantaj este acela că procentajul de indivizi voalați nu este unul foarte ridicat.

[NUME_REDACTAT] prezintă o singură înotătoare dezvoltată care are formă de voal și anume cea dorsală, care este mai lungă la mascul comparativ cu cea a femelei. Dorsala acestei varietăți este diferită de cea a varietății Liră. Restul înotătoarelor de la varietatea Simpson sunt de tip standard. Masculul este mult mai abil și mai potent decât cel al varietății Liră, nefiind jenat de lungimea înotătoarelor și neavând gonopodiul foarte de lung, ci unul normal(fig. 1.6).

Fig. 1.6. Xipho helleriusvarietate Simpson

(http://www.aquabid.com/uploads/fwlivebearers1194742862.jpg)

Selecția și alegerea reproducătorilor la această varietate se face relativ ușoar, aceasta neridicând probleme nici măcar acvariștilor amatori. Valoarea comercială a acestei varietățieste ușor mai scăzută față de cea a varietății Liră, fiinddatorată atât faptului că gradul de voalare este mai redus, cât și apariției târzii a acestui voal la pui și mai ales la femele(Bud, 1995).

Această varietate a fost creată de către o cercetătoare care a și dat numele varietății(Simpson), din California, fiind rezultatul unei mutații spontane, ale cărei cauze nu sunt încă cunoscute. [NUME_REDACTAT] a apărut pentru prima dată în anul 1960 în SUA, iar în prezent se cunosc șialte subvarietăți de simpson, ca de exemplu: wagtail, berliner, tuxedo etc.

Prezentarea varietății standard

Femela standard de Xipho helleriusatinge o lungimea de până la 12 cm, iar masculul de 8 cm, are radia inferioară a înotătoarei caudale, de forma unei săbii ce măsoară 3-4 cm, care îi lungește corpul astfel încât acesta nu pare mai mic decît femela.

Culoarea de fond a peștelui este verde-măslinie, iar cea depe partea ventrală, galbenă. Pe toată lungimea corpului, de la cap și până la baza înotătoarei caudale, se observă o dungă de culoare roșie. Pe partea superioară, dar și pe partea inferioară a acestei dungi solzii sunt colorați în verde-albăstrui. Dunga principală prezintă pe laturi alte două dungi mai subțiri. Aceste dungi pot uneori să lipsească parțial sau complet la unele varietăți create prin încrucișări și selecție(Kászoni, 1976).

Înotătoarele dorsală și caudală prezintă mai multe pete roșii, iar gonopodiul masculului este de culoare verde sau galbenă-portocalie, mărginită cu negru. Coloritul femelelor este ceva mai decolorat decât al masculilor, acestea fiind lipsite de prelungirea înotătoarei caudale, iar pe partea inferioară a corpului acestea au o pată mare, de culoare albăstruie-neagră, pata de gestație (Kászoni, 1976) (fig. 1.7).

Fig. 1.7. [NUME_REDACTAT] helleriusvarietate standard

La această specie este observat adesea existența hermafroditismului, fenomen care se întâlnește destul de des, la intervalede 3-4luni femela se transformă complet, atât din punct de vedere al coloritului, cât și al aspectului în mascul și îi crește chiar și gonopodiul. Spre deosebire de acest fenomen, cel în sens invers (transformarea masculului în femelă) nu s-a observat niciodată.

Prin încrucișarea unor exemplare de Xipho de culoare verde cu pești Platy(Xiphophorus maculatus), s-au obținut numeroși hibrizi careprezintă un colorit deosebit de diversificat. De obicei, descendenții moștenesc o serie de însușiri de la peștele Platy, având astfel un colorit variat, de la roșu, galben, negru și chiar albastru etc.

Astăzi datorită acestui tip de încrucișări deosebim numeroase varietăți de culoare: diverse nuanțe de roșu, de culoare roșie cu pete brune, negru, verde etc. (fig. 1.7).

Fig. 1.8. Încrucișarea peștilor Xipho cu peștii [NUME_REDACTAT] menționat este și faptul că de cele mai multe ori femelele rezultate din aceste încrucișări sunt sterile.

Masculul este foarte ușor de deosebit față de femelă datorită prelungirii înotătoarei caudale sub forma de spadă, iar înotătoarea anală este transformată într-un organ copulator denumit gonopodiu (care la speciile voalate crește considerabil, iar mascilii nu mai pot copula femela, de accea se recomandă încricișarea femelelor voalate cu mascii normali).

Masculii deXiphosunt în general mai agresivi mai ales cu rivalii, de aceea se formează o ierarhie între aceștia în acdrul căreia cel mai puternic este cel care se împerechează și este tot timpul primul la mâncare.

[NUME_REDACTAT] poate fi ținut împreună cu multe alte specii care au aceleași cerințe pentru parametri apei, dar niciodatănu se vor asocia cu specii agresive.

CAPITOLUL 2. TEHNOLOGIA DE CREȘTERE A SPECIEI XIPHO HELLERIUS

2.1. Condiții de creștere

2.1.1. [NUME_REDACTAT] creșterea acestei specii trebuie să se țină cont de capacitatea utilă de apă, nu doar de capacitatea totala a acvariului. De expempluîn cazul unui acvariu de 50 x 50 x 50 cm, cu o capacitate totală de 125 litri, scăzând 3 cm pierduți la partea superioară și 7cm în cazul substratului, acvariul va avea o capacitate aproximativă de 100 de litri.

Trecând peste calculul volumului acvariului, ajungem imediat și la forma acestuia. În mod normal, pentru creșterea peștilor Xiphosepreferă o formă clasică, dreptunghiulară, mai mult alungită. Forma cea mai bună se obține atunci când lungimea acvariului este egala cu dublul înălțimii, astfel înălțimea acvariului va fi ușor superioară lațimii acvariului (fig. 2.1).

Fig. 2.1. Acvariu pentru creșterea peștilor Xipho

(http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb)

Pentru înălțime acvariului, datorită taliei peștilor, a presiunii apei, a modului greu în care se manevrează un acvariu înalt, nu se recomandă mai mult de 60cm.

Pentru creșterea un număr de 5-6 pești Xipho se recomandăun acvariu de minim 30 de litri, astfel la fiecare alți 2-3 pești adaugați, capacitatea acvariului trebuie crească cu încă 10 litri.

Având în vedere că peștii Xipho se înmulțesc foarte ușor, aceștia pot fi crescuți într-un acvariu de dimensiuni mai mari, deoarece în scurt timp acvariul va deveni suprapopulat cu pești. De asemena, spațiul destinat înnotului va fi mult mai mare într-un acvariu de dimensiuni mari.

Pozitionarea acvariului este deosebit de importantă, mai ales dacă se ține cont de faptul că, după realizarea umplerii cu apă a acvariului, aceasta nu mai poate modifica, sau în cazul acvariilor foarte mari, mutarea lui imposibilă, dar și apariției riscului de spargerea sticlei sau de deteriorare a siliconului.

Recomandat este ca poziționarea acvariul să se facă astfel încât în acesta să nu pătrundă deloc lumina solară, pentru a elimina riscul dezvoltării exagerate a algelor. În plus, în timpul verii este eliminată problema încălzirii apei.

Totodată, la montarea acvariului, este bine ca sub acesta săse pună un strat de polistiren extrudat sau a oricărui alt material care are rolul de a absoarbi șocurile și de areduce eventualeleneregularități ale suportului.

Capacul, de asemenea este foarte important, având în vedre că peștii Xipho pot sări din apă, acvariul trebuie să fie în permanentă acoperit cu un geam de sticlă.

Acvariile cu capac prezintă atât o serie de avantaje, cât și dezavantaje:

– la acvariile cu capac temperatura apei este mai ridicată;

– la acvariilescade riscul ca peștii să sară din acestea;

– la acvariile cu capac apa nu sare din aceste datorită înnotuluin peștilor;

– la acvariile cu capac nu pătrunde praful în apă;

– la acvariile cu capac accesul se face mai greu;

– la acvariile cu capac se evaporă mai multă apă;

– la acvariile cu capac pot apărea mirosuri străine;

– la acvariile cu capac nu se poate modifica distanța lămpilor față de nivelul apei;

– la acvariile cu capac este mai dificilă amplasarea diverselor echipamente.

2.1.2. [NUME_REDACTAT] reprezintă cel mai important echipament, care nu trebuie să lipsească din acvariile în care se cresc pești Xipho, deoareceacesta are rolul de a curăța apa de impurități, dar și de a elimina majoritatea elementelor dăunătoare peștilor prin metode mecanice, biologice și chimice. Filtrul este, de fapt, un echipament care circulă apa din acvariu cu ajutorul unui motoraș, trecând-o prin diverse medii de filtrare, menținând astfel o apă curată și sănătoasă pentru pești.

La achiziționarea unui filtru, trebuie să se țină seama de volumul de apă pe care aceasta îl poate filtra pe unitatea de timp, dar și de capacitatea acestuia.

De asemenea, capacitatea de filtrare a acestuia depinde foarte multde numărul de pești din acvariu, de speciile de pești crescute, de volumul de mizerie pe care-l fac peștii, de aceea se recomandă un filtru cu un debit de 2-3 ori mai mare decât volumul total al acvariului.

De pentru un acvariu de 50 litri, în care se cresc pești Xipho,în mod normal se recomandă un filtru cu debit de 150 l/h. Dar, de asemenea, trebuie luat în calcul că cei mai mulți producatori de filtre specificădoar capacitatea pompei, și nu capacitatea debitului real.

Astfel un filtru de 1500 l/h, are capacitatea debitului real de 800-900 l/h la pornire, deoarece în timp, datorităacumulării mizeriei, ajunge la 600-700l/h.

Filtrele pentru acvarii pot fi împarțite în 2 categorii, și anume filtre interne (au volum mai mic și se montează în acvariu) și filtre externe (au capacități mai mari de filtrare și se montează în exteriorul acvariului).

Având în vedere volumul mic de apă din acvariile în care se cresc pești Xipho, pentru acestea se recomandă filtrele interne.

Filtrele interne se utilizează, de regulă,pentru acvarii de mici dimensiuni, acestea de obicei conțin o pompa de volum mic și o zona în care se găsesc mediile de filtrare(fig. 2.2).

Fig. 2.2. Filtru intern acvariu

(http://acvarii-de-vis.ro/image/cache/data/Filtre/Filtru%20Acvariu)

Cu ajutorul pompei din dotare, filtrele recirculă apa din acvariu, trecând-o permanent prin mediile de filtrare, mizeria rămânând în masa acestora. La nivelul acestor filtre sub acțiune coloniilor de bacterii care colonizează mediul de filtrare (buretele), mizeria este descompusă, eliminând din acvariu excesul de amoniac și de nitriți.

Dezavantajul acestor filtre este reprezentat, însă, de eficiența redusă, materialul filtrant colmatându-se foarte repede, necesitând astfel intervenția permanentă pentru curățirea lor.

În cazul în care peștii Xipho sunt crescuți în policultură cu alte specii, se pot folosi filtre interne mult mai complexe, compartimentate, ce permit instalarea pe lângă mediul de filtrare obișnuit (burete)și a unor medii de filtrare chimice (carbune activ) sau chiar a unor medii de filtrare biologică (piatra vulcanică), pe care se vor forma colonii de bacterii(Ghid acvaristică).

Filtreleexterne au, de obicei, forma unei canistre prin care este circulată apa cu ajutorul unei pompe încorporate în interior, acest tip de filtru este poziționat în afara acvariului, și are de obicei o suprafață de filtrare foarte. Avantajul principal al acestui filtru este acela că nu ocupă spațiul util din acvariu, apa circulând în exteriorul acvariului, unde se filtrează, dupăcare este întoarsă în acvariu. De asemenea, un alt avantaj prezentat de acest tip de filtru este acela că, atunci când se intervine pentru curățirea lui, nu se deranjează nicodată acvariul, totul fiind independent(fig. 2.3).

Fig. 2.3. Filtru extern acvariu

(http://www.petshopzoo.ro/image/cache/data/TETRA%20Filtru%20Extern)

De obicei, un astfel de filtru conține toate tipurile de medii de filtrare:

– prefiltru mecanic (burete cu porozitate mare);

– inele ceramice sau arcuri de plastic pentru sfărmarea mizeriei mari;

– bureți cu porozitate mai mică pentru filtrare mecanică;

– bile, inele sau pietre cu porozitate mare, pentru o filtrare biologică;

– vată de perlon pentru reținerea mizeriei de mici dimensiuni.

2.1.3. [NUME_REDACTAT] acvaristică există păreri pro și contra acestuia, deoarece pe o parte acesta poate ajuta la crearea unui acvariu superb, dar pe de altă parte favorizează invazia de alge. Din această cauză pentru creșterea peștilor Xipho se recomandă utilizareaunui neon daylight (care imită lumina naturală) sau eventual un neon colorat (care să scoatămai bine în evidență coloritul peștilor).

Aceste neoane se pot aranja fie în interiorul capacului, fie suspendate deasupra acvariului, sau uneori sub apa (pentru moonlight, led-uri, etc.)(fig. 2.4).

Fig. 2.4. Lampă acvariu

(http://www.comanda-online.ro/fisiere/produse/mare/271347.jpg)

2.1.4. Temperatura apei

[NUME_REDACTAT] se simt foarte bine într-un acvariu cu o temperatură de cca. 23-24°C, dar pot suporta fără probleme și temperaturi de 20°C. Înainte de a naște, femela trebuie menținută la o temperatură de cca. 24-25°C.

Menținerea acestor temperaturi se poate face cu ajutorul unui încălzitor intern, calculându-se 1Watt pentru fiecare litru. Prin urmare, un incalzitor de 300W poate fi folosit la încălzirea unui acvariu de 300 de litri(fig. 2.5).

Fig. 2.5. Încălzitor acvariu

(http://s1.emagst.net/products/496/495741/images/res_0f24e551a3a182b0de689a311c0cc465.jpg)

De asemenea, se pot folosi și unele încălzitoare externe, care se instalează pe furtunul filtrului extern, făcandu-și treaba foarte eficient ca și filtrele interne.

2.1.5. Aerarea apei

Folosirea pompelor de aer se recomandă doar în cazul în care filtrul din interiorul acvariului nu realiza o oxigenare suficientă a apei. Practic pompa de aer reprezintă o mica pompa alimentata la curent, care introduce aer în apa acvariului folosindu-se de o membrană(fig. 2.6).

Fig. 2.6. Pompă de aer acvariu

(http://acvarii-de-vis.ro/image/cache/data/Accesorii%20Pompe/Pompa%20Aer)

În acvariu aerul este introdus cu ajutorul unor pietre de aer, care pot avea diverse forme.

Dacă nu se dorește folosirea pompelor pentru aerarea apei, se poate opta pentru folosirea unor filtre care produc valuri la suprafața apei, oxigenarea apei realizându-se astfel prin contactuldirect al apei cu aerul. De asemenea, dacă în acvariul în care sunt crescuți peștii Xipho există multe plante, oxigenarea apei poate fi făcută de acestea.

2.1.6. [NUME_REDACTAT]

Termometrele recomandate pentru acvariile în care se crescpeștii Xipho, pot fi digitale, fie clasicele termometre cu alcool, acestea au rol în monitorizarea temperaturii apei.

[NUME_REDACTAT] accesorii sunt construite din plasă mai finăpentru a nu răni peștii, fiind folosiți la prinserea și transvazarea peștilor sau la îndepartarea diverselorobiecte din apă.

Aceste accesorii trebuiesc mânuite cu grijă pentru a nu stresa peștii.

Curațătorul de geamuri

Pentru curățarea geamurilor acvariului de alge se pot folosi mai multe tipuri de curățătoare de geamuri, de la clasicul burete până la curățătoarele cu magnet foarte puternic sau cu lama.

[NUME_REDACTAT] aceste accesorii par un moft, ele sunt foarteutile mai ales în cazurile în care proprietarul acvariilor este plecat de acasă pentru perioade mai lungi de timp. Acesta, de obicei,funcționeazăpe baza unor baterii, putând fi setat să distribuie mâncarea de câteva ori pe zi.

De asemenea, pot și orele de administrării a furajelor, iar la cele mai performante, chiar se pot programa mai multe rotiri odata.

UPS-ul

Având în vedere că majoritatea echipamentelor (pompa aer, filtru, neon etc) dintr-un acvariu funcționează pe baza curentului electric, este absolut necesar ca în dotare să existe un UPS, care nu doar asigură continuitatea funcționării acestor echipamente, ci și protecția împotriva scurt-circuitelor.

Curățătorulde substrat

Este un accesoriu foarte util atunci când dorim să curățăm substratul de mizerie, resturi de mâncare sau dejecții, acesta de cele mai multe ori, funcționează peprincipiul unei pombe, care seacționează manual.

Testele de apă

Deși foarte mulți acvariști ignoră aceste teste, ele au un rol deosebit de important, având în vedere că reprezintă cel mai simplu și mai rapid mod de a verifica caracteristicile apei cu ochiul liber. Iarde cele mai multe ori, prin utilizarea acestor teste, valorile obținute sunt suficiente pentru o intervenție promtă.

În acvariile în care se cresc peștii Xipho, cel mai bun mod de a menține un echilibru fără a avea probeleme de sănatate este acela de a menține parametrii apei la valori optime acestei specii.

2.1.6. Parametrii optimi ai apei

Xipho helleriuseste un pește care trăiește foarte bine într-un acvariu cu o temperatură a apei de +23÷ +24°C, dar poate suportă fără probleme și temperaturi mai scăzute de+20°C.

În ceea ce privește pH-ul apei acest pește poate trăi în acvarii în care apa are pH cuprins între 6,5-8 și o duritate duritatea de 8-12° grade germane.

În acvariile în care se crescpeștii Xipho se vor sădi în prealabil plante acvatice din genurile Nitella, Fontinalis și Myriophyllum.

Cei mai importanti parametrii pe care trebuie sa-i monitorizăm sunt:

– pH – optim intre 6,5 – 8;

– Kh – duritatea carbonaților, în funcție de acest parametru se calculeaza cantitatea optima de CO2 ce trebuie introdusă pentru scaderea pH-ului;

– Gh – duritatea generală, parametru ce da numele tipului de apădin acvariu, pentru acestă specie fiind recomandată o apă cu duritate medie;

– NH3/NH4- amoniacul reprezintă cel mai toxic produs care apare în acvariu, valoarea optimă este 0.

– NO2- nitriții, rezultă din acțiunea bacteriilor și a oxigenului asupra amoniacului, este și acesta un produs foarte toxic pentru pești, valoarea optimă este 0 .

– NO3- nitrații, rezultă din intervenția bacteriilor asupra nitriților, fiind mai puțin toxici pentru pești. Valoarea optima este de 20 mg/l.

Mai sunt și alți parametri care sunt la fel de importanți, doar în cazul în care acvariile sunt plantate:

– Fe – fierul, recomandat între 0,03 și 0,2 mg/l;

– PO4 – fosfații, recomandat între 0,02 și 0,5 mg/l;

– CO2- dioxidul de carbon, în funcție de duritatea carbonaș, optim între 20 – 30 mg/l;

– Cu – cuprul, care în valori mai mari de 0,03 mg/l este nociv pentru pești;

– O2 – oxigenul, cu valori optime între 3 si 6 mg/l.

2.2. Creșterea speciei Xipho hellerius până la vârsta de 3 luni

Având în vedere că locul de origine se găsește în apropierea golfului Mexic, specia Xipho preferă și o micăcantitate de sare în apa din acvariu. De obicei, pentru ca poate constitui uneori o sursă de hrană pentru unele plante, dar și o metodă sigură de combatere a unor agenți patogeni, se recomandă adăugarea unei linguri de sare grunjoasă la fiecare 10 l de apă din acvariu.

Xipho preferă acvariile cu plante multe, fapt ce-i alocă siguranțăși confort, iar pentru pui acestea asigură protecție. Plantele cele mai recomandate sunt Cobomba sp., Elodea sp., Ludwigia sp. si Myriophillum sp., însa și unele plante plutitoare și facultativ natante.

Intreținerea acvariului în care se crește puietul este destul de ușoara, trebuie însă monitorizat în permanență ca temperatura apei să fie cuprinsă în intervalul optim, ph-ul să fie ușor bazic, iar filtrul să funcționeze la capacitatea normală.

Pentru o buna dezvoltare a puietului de Xipho până la vârsta de 3 luni, este necesar un acvariu de minim 50-80 litri, bine plantat și cu suficient spațiu liber pentru înot.

Parametri apei trebuie să fie:

– temperatura: 22- 28°C

– pH-ul: 7 – 8

– duritatea: 9 – 14 dGH

[NUME_REDACTAT] sunt pești vivipari, deci au posibilitatea de a “naște” pui vii. Din punct de vedere fiziologic, acest fenomen este explicat în felul urmator: masculii, datorită aportului hormonal ridicat, pot să-și transforme înotătoarea anală într-un gonopodiu (pseudo-organ copulator), cu ajutorul caruia fecundează femela, prin depunerea spermatozoizilor la nivelul porului urogenital al femelelor. Spermatozoizii sunt absorbiți de către femelă, după careajung în abdomen unde are loc fecundarea icrelor mature sexual.

În situația de față, icrele suferă toate transformarile ontogenetice până la stadiul de larvă și de alevin, moment în care aceștia eliminați în mediul extern.

Termenul de „vivipar” nu este chiar din punct de vederea fiziologic, deoarece între mamă și pui nu există o relație anatomică de tip placentar.

[NUME_REDACTAT] helleriusse poate reproduce foarte ușor, chiar în acvariile cu mai multe specii, gestația femelei durează între 4 și 6 săptămâni, iar numărul de pui poate să fie cuprins între 60 și 200 de pui/naștere.

Se recomanda ca acești pești să fie ținuți minim 3 (1mascul la 2femele), dar acvariștii cu experiență recomandă un raport de 2masculi la 3femele, deoarece în cazul în care sunt prea multe female sau chiar doar female acestea pot să se metamorfozeze din femela în mascul.

Temperatura optima necesară în perioada de reproducție trebuiesă se situeze între 20-25ºC, iar după ce alevinii au fost expulzați, peștii adulți trebuiesc transvazați din acvariul de reproducere, sau se pot transvaza alevinii în acvarii de creștere, fapt necesar deoarece adulții acestei specii au tendințe canibalice.

La femelele gestante, se pot observa alevinii în interiorul abdomenului bombat reprezentați sub forma unor pete mai închise al culoare.

Înainte cu 2-5 zile ca femelele să fete, acestea trebuie mutateîntr-un acvariu maternitate care are montată pe fund o plasă cât să încapă puii sau se pot folosi plante dese în care aceștia se pot ascunde. Femela fată aproximativ câteva zeci de pui/fătare, iar după 3-4 fătări numărul de pui poate ajunge pânăla 100-250 de pui.

În momentul fătării puii au aspectul unor mici sfere, fiind mai grei decât apa, afpt ce face ca aceștia să cadă imediat catre fundul acvariului prin orificiile plasei maternității.Aici pe fundul apei își pierd aspectul de sferă, se desfac și încep imediat să înoate în căutarea hranei.

Puii de Hipho nou-nascuți sunt mici, însă vizibili cu ochiul liber, având între 6-9 mm, corpul și coada acestora fiind translucide, iar capul este vizibil mai mare decât trunchiulfiind vizibil imediat datorită prezenței ochilor punctiformi de culoare neagră.

Imediat după expulzare alevinii înoată imediat și se hrănesc cu hrană fină, atât vie, cât și uscata. Cu toate că la peștii Xipho există un evident dimorfism sexual, femela fiind mai masivă decât mascul, iar masculul prezentând gonopodiul, trebuie subliniat un aspect deosebit de important referitor la raportul între sexe și reversibilitatea sexelor. Astfel, chiar dacă în incinta unui acvariu există și masculi, o femelă sau chiar mai multe femele își pot modifica progresiv conformația corpului, astfel înotatoarea analală devenind gonopodiu, iar radiile bazale ale înotatoarei caudale se prelungesc sub formă de spadă, fenomenul putându-se întampla și la femeleleproaspăt “născute” sau de mai multe ori, fenomenul fiind reversibil, un astfel de mascul putându-se transforma iar în femelă.

Mai multe cercetări realizate în acest domeniu, în diverse condiții demonstrează faptul că valoarea pH-ului apei influenteazăatât sexele indivizilor maturi, cât și raportul între sexe la descendenți. Astfel, un pH ușor alcalin (de 7,2-7,4) determină un raport între sexe, în cazul descendenților, de 4:1 pentru femele, pentru ca, la un pH ușor acid (de 6,4-6,6) raportul între sexe să devină de 1:1.

Pe parcursul perioadei de creștere (0-3 luni) adată cu apariția dimorfismului sexual se recomandă îndepărtarea masculilor dintre femele, pentru ca în monentul atingerii maturității sexualesă se evite, atât împerecherea precoce, cât și consangvinizarea.

Puii până la atingerea maturității (3 luni) se recomandă a fi hraniți cu cât mai multe proteine, cum ar fi naupli de Artemia salina, microviermi sau hrană uscatăspecială pentru aceastăvârstă.

Viteza de creștere a puilor deXipho este foarte rapidă, aceștia ajungând la maturitate reproductivă la vârsta de 3-4 luni.

În ceea ce privește alimentația puilor, la început li se recomandă un meniu compus din Cyclops, Daphnia, micro sau grindal, iar la vârste mai mari aceștia pot consuma plancton sau tubifex tăiat foarte mărunt.

2.3. [NUME_REDACTAT] naturală a peștilor exotici este foarte importantă și constă în administrarea atât a alimentelor naturale liofolizate, congelate, cât și în realizare de culturi de nevertebrate mărunte (Vibert și Lager, 1961)

Hrana artificială este comercializată în magazinele specializate și se găsește sub diferite forme: deshidratată, granule sau comprimate (Chiorean, Adriana și colab., 2009).

Pentru a acoperi cât mai bine nevoile nutriționale ale peștilor, acestea trebuie să fie bogate în vitamine și în săruri minerale. Gama alimentelor artificiale este adaptată vârstei și nevoilor diferitelor grupuri de pești. Aceste alimente trebuie să aibă un procent ridicat de proteine (40 până la 50% în general) pentru a asigura necesarul de energie.

Alimentele sunt distribuite funcție de tipul de hrănire al fiecărei specii în parte, astfel că pentru speciile pelagice se folosesc mai ales alimentele deshidratate care plutesc un timp, apoi se scufundă, ceea ce facilitează prinderea lor de către acest tip de pești. Granulele se scufundă mai repede și de aceea sunt destinate mai ales speciilor bentale (Chiorean, Adriana și colab., 2009).

Trebuie ca aceste alimente să nu se distribuie în exces, deoarece se degradează foarte ușor (Oprea și colab., 2000), având ca efect final alterarea calității apei.

Deasemenea, ca hrană se folosesc produsele unor fabrici specializate în hrană uscată (sub formă de fulgi sau granule) pentru pești, sub diferite denumiri, ca de exemplu: TETRAMIN, TETRARUBIN, TETRADISCUS, TETRAPHILL, HIKARI TROPICAL.

Atunci când în conținutul hranei există mai mult material vegetal cu un conținut crescut de pigmenți carotenoizi, culoarea corpului este mai intensă.

Xiphophorus hellerieste un pește, care nu este pretențios în ceea ce privește hrana. Dacă poate alege, acesta preferă planctonul înghețat și viu, însă consumă cu plăcere și tubifex bine spălat și larve roșii de tânțari.

PARTEA A II-A CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3. DESCRIEREA CADRULUI ORGANIZATORIC ÎN CARE S-AU DESFĂȘURAT CERCETĂRILE

În vederea realizării acestei lucrări, cercetările de față s-au realizat în Laboratorul de Acvacultură din cadrul Facultății de Zootehnie din Iași (fig. 3.1).

Fig. 3.1. Laboratorul de Acvacultură al Facultății de Zootehnie (foto original)

Facultatea de Zootehnie este una din cele patru facultăți ale Universității de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] din Iași (fig. 3.2), aceasta s-a înființat în anul 1951, pe baza unei Hotărârii a Consiliului de Miniștri (H.C.M. nr. 1056), în cadrul [NUME_REDACTAT], după ce în anul 1948 se înființaseră la București și Arad alte două facultăți pe acest domeniu.

În anul 2002 s-a înființat specializarea Piscicultură și acvacultură, aceasta fiind cea de-a doua specializare din cadrul facultății, cu o durată a studiilor de 5 ani, după care absolvenții primind diplome de ingineri diplomați în domeniul Piscicultură și acvacultură.

Această nouă specializare având rolul de a forma specialiști în domeniul pisciculturii și acvaculturii, și în special în domeniul pescuitului, a protecției fondului piscicol, a acvaristicii și procesării produselor acvatice.

În anul 2005 în cadrul Facultății de Zootehnie s-a renunțat la sistemul de studii cu o durată de 5 ani, trecându-se la sistemul Bolognia, cu o durată mai scurtă a studiilor de numai 4 ani.

Începând cu anul 2009 în cadrul Facultății de Zootehnie din Iași, pe lângă cele două specializări de bază, deja existente s-au înființat două noi specializări, și anume: Controlul și expertiza produselor agroalimentare (C.E.P.A.) și Inginerie și management în alimentația publică și agroturism (I.M.A.P.A.).

Fig. 3.2. Facultatea de Zootehnie din Iași (foto original)

Desfășurarea experimentului și efectuarea tuturor măsurătorilor și determinărilor necesare realizării cercetărilor de față s-a făcut în Laboratorul de Acvacultură, al Facultății de Zootehnie din cadrul Universității de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] din Iași .

Laboratorul de Acvacultură este dotat cu instrumentar și aparatură specifică, acvaristicii, acvaculturii și pisciculturii: acvarii, instalații de filtrare, pompe pentru aer, termometre, instrumente pentru biometrie (ihtiometre, panglici textile), centrifuge, pH-metre, balanțe electronice și analitice, oxigenometre, analizatoare chimice, aparate de distilat apă, etuve etc.

CAPITOLUL 4. SCOPUL, ORGANIZAREA CERCETĂRILOR, MATERIALUL ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

4.1. Scopul lucrării

Acvaristica reprezintă o ramură foarte frumoasă a acvaculturii, care se practică într-un mediu protejat, și se ocupă cu descrierea, creșterea, reproducerea și valorificarea unor specii de pești exotici.

Având în vedere interesul tot mai mare al populației pentru creșterea peștilor de acvariu s-a impus diversificare speciilor de pești exotici, fapt ce s-a realizat prin aclimatizări de noi specii, încrucișări și hibridări între specii apropiate genetic, sau uneori din cauza unor mutații genetice spontane.

Dintre peștii de acvariu, peștele Xipho, reprezintă una dintre cele mai vechi și mai plastice specii de pești crescuți vreodată în acvarii. Apariția și înmulțirea acestuia pe piața de profil sub diferite varietăți de culoare și formă este datorată, în mare parte adaptabilității acestuia la diferite condiții de mediu, dar și plasticității genetice crescute pe care o deține acestă.

Scopul principal a cercetărilor de față este acela de a oferi informații cu privire la modul în care temperatura apei și intensitatea luminii influențează dezvoltarea corporală a peștilor ornamenentali din specia Xipho hellerius.

În acest sens s-a realizat un experiment pe parcursul a trei luni de zile (90 de zile), pe parcursul căruia s-au monitărizat temperatura apei, intensitatea luminii, cât și influența acestora asupra ritmului de creștere a peștilor Xipho, populați în 6 acvarii de aceleași dimensiune, dar care prezintă temperaturi și intensități ale luminii diferite.

Totodată s-a urmărit gradul de asimilare al hranei, dar și ca toți ceilalți parametri de calitate ai apei să fie asemănători în cele șase acvarii în care s-a desfășurat experimentul.

4.2. Organizarea cercetărilor

La începutul experimentului s-au format cele 6 loturi de pești, fiecare fiind alcătuit dintr-un număr de 15 pești Xipho de ambele sexe, aceștia având o greutate medie cuprinsă între 0,19-0,25 grame.

Fiecare din cele 6 loturi de pești Xipho s-a populat în câte un acvariu cu un volum de 60 de litri, acvarii ce au fost umplute și pregătite cu 48 de ore înainte de poulare.

Experimentul a durat trei luni de zile (90 de zile), timp în care zilnic s-au furajat peștii, s-au monitorizat parametrii apei, temperatura apei și intensitatea luminii, iar din 30 în 30 de zile s-au efectuat măsurători corporale și detrminări gravimetrice.

Numerotarea loturilor s-a făcut cu T1, T2, T3 pentru loturile la care parametrul diferit a fost reprezentat de temperatura apei, respectiv cu L1, L2 și L3 pentru loturile la care parametrul care a fluctuat a fost lumina.

Cele șase loturi au prezentat următoarele caracteristici:

Lotul T1 (fig. 4.1)

Acvariu – capacitate 60 litri;

Temperatura – 21-24º C (temperatura laboratorului);

Filtru interior Hailea HL-BT 200 pentru acvariu de 60 de litri;

Pompa electrica BS-410;

Termometru cu ventuza Trixie.

Fig. 4.1. Lotul T1 la populare (foto original)

Lotul T2 (fig. 4.2)

Acvariu – capacitate 60 litri;

Temperatura – 25º C (încălzitor electric);

Filtru interior Hailea HL-BT 200 pentru acvariu de 60 de litri;

Pompa electrica BS-410;

Termometru cu ventuza Trixie.

Fig. 4.2. Lotul T2 la populare (foto original)

Lotul T3 (fig. 4.3)

Acvariu – capacitate 60 litri;

Temperatura – 28º C (încălzitor electric);

Filtru interior Hailea HL-BT 200 pentru acvariu de 60 de litri;

Pompa electrica BS-410;

Termometru cu ventuza Trixie.

Fig. 4.3. Lotul T3 la populare (foto original)

Lotul L1 (fig. 4.4)

Acvariu – capacitate 60 litri;

Lumina – naturală (lumina laboratorului);

Filtru interior Hailea HL-BT 200 pentru acvariu de 60 de litri;

Pompa electrica BS-410;

Fig. 4.4. Lotul L1 la populare (foto original)

Lotul L2 (fig. 4.5)

Acvariu – capacitate 60 litri;

Lumina – neon fluorescent 8 W și lumina naturală;

Filtru interior Hailea HL-BT 200 pentru acvariu de 60 de litri;

Pompa electrica BS-410;

Fig. 4.5. Lotul L2 la populare (foto original)

Lotul L3 (fig. 4.6)

Acvariu – capacitate 60 litri;

Lumina – neon fluorescent 8 W, 24/24 lumină, acoperit cu o cutie de carton;

Filtru interior Hailea HL-BT 200 pentru acvariu de 60 de litri;

Pompa electrica BS-410;

Fig. 4.6. Lotul L3 la populare (foto original)

Hrana administrată

Pe parcursul celor trei luni de experiment hrana administrată a fost reprezentată de furajul granulat [NUME_REDACTAT], acesta reprezintă o hrană premium echilibrată din punct de vedere nutrițional pentru o dezvoltare sănătoasă și pentru intensificarea culorii (fig. 4.7).

Fig. 4.7. Furaj granulat [NUME_REDACTAT] (foto original)

Administrarea acesteia s-a făcut în 2 tainuri pe zi, iar ca și cantitate s-a administrat cât consumă peștii în decurs de 3 minute.

Compoziția furajului: făină de Spirulină, făină de creveți, făină de pește, făină de grâu, ierburi, făină de lucernă, făină de urzică, drojdie de bere, Ca-cazeinat, făină din alge de mare, pătrunjel, paprika, făină de spanac, ulei de pește cod, gammarus, morcovi, praf de ou, făină de scoici, usturoi, coloranți admiși de CE.

Aditivi (per kg): vitamina A – 36000 UI, vitamina D3 – 2000 UI, vitamina E – 120 UI, vitamina B1 – 40 mg, vitamina B2 – 90 mg, vitamina C – 550 mg.

Compoziția chimică: proteine brute 49,8%, grăsimi brute 8,8%, fibre brute 2,9%, umiditate 5,1%, cenușă brută 10,3%.

4.3. Material și metode de lucru

4.3.1. Materialul biologic

Pentru realizarea acestor cercetări materialul de lucru a fost reprezentat de 90 de exemplare de pești din specia Xipho hellerius.

Xipho hellerius (Xifo, Xipho), este peștele de acvariu cu coada în formă de spadă, acesta face parte din familia Poeciliidae, ordinul Cyprinodontiforme, fiind înrudit cu Poecilia reticulata (Guppy), Molienisia sphenops (Molly) și Xiphophorus maculatus (Platy).

Acestă specie este una extrem de adaptabilă și rezistentă la condițiile de mediu, fiind o specie recomandată pentru acvariștii incepatori.

Xipho hellerius este o specie originară din nordul Americii de Sud și din [NUME_REDACTAT], fiind un pește obișnuit cu temperaturi de 22-26°C, din acest motiv, pentru a-i crește în condiții optime este absolut necesar să se instaleze în acvariile de creștere a unor dispozitive de încălzire a apei cu termostat, dar și a unui termometru, fixat în zona mediana a acvariului, pentru a putea ajusta și verifica permanent temperatura apei.

În cee ce privește pH-ul apei această specie preferă un mediu usor bazic, cu un pH cuprins între 7,0 și până la 8,3 și o duritate a apei de cca. 12-30° dGH.

[NUME_REDACTAT] se pretează foarte bine la creșterea în acvarii capacitate mare, întrucât este un pește care preferă să înoate în spații largi și, în cazul în care nu au loc suficient aceștia nu se dezvoltă la dimensiunile obișnuite (de 8-12 cm), rămânând mici.

În tehnologia de creștere a acestui pește se recomandă, ca fiecărui pește să-i corespundă cca. 6 litri de apă, dar nu mai puțin de 5.

De asemenea, deoarece peștii Xipho sunt pești recunoscuți pentru placerea de a realiza salturi în afara apei, pentru a preveni pierdeile lor din acvariile în care sunt crescuți, este recomandat să se acopere acvariile.

Peștii din această specie se înmulțesc foarte ușor in captivitate, iar femelele cresc mai mari decât masculii. Masculii se deosebesc de femele prin faptul că au partea inferioară a înotătoarei caudale alungită, în formă de spadă (fig. 4.8).

Fig. 4.8. Xipho hellerius (Haeckel, 1848) mascul

(http://badmanstropicalfish.com/Fish_Freshwater/livebearer/xiphophorus_hellerii_male_11.jpg)

Masculii acestei specii sunt foarte dornici de împerechere de aceea ei urmăresc femelele peste tot în acvariu, așadar este recomanda ca pentru un mascul să existe cel puțin 5, 6 femele.

4.3.2. Materiale de lucru

Pentru desfășurarea acestui experiment pe lângă materialul biologic s-au folosit și alte materiale care constau, în acvarii, pompe, filtre, termometre, balanțe, rulete, neoane, furtune, etc.

Acvariile folosite au fost în număr de șase, fiecare având un volum util de 60 de litri, acestea sunt construite din sticlă cu o grosime de 0,6 cm, lipite perimetral cu silicon și prevăzute cu capac din sticlă (fig. 4.9).

Fig. 4.9. Acvarii din sticlă cu un volum de 60 de litri și capac (foto original)

Filtru interior Hailea HL-BT 200, pentru acvariu de 60 de litri, voltaj 110-120 /220-240 V, frecventa 50/60 Hz, putere 3W, flux 200L/ h, jet max. 0,65 m , greutate 0.23 kg, dimensiuni 95*60*200mm. pentru experimenr s-au folosit 6 astfel de filtre (fig. 4.10).

Fig. 4.10. Filtru interior Hailea HL-BT 200 (foto original)

Neon fluorescent 8 W, balasat electronic, putere: 1*8W, sursă – tub fluorescent 5, soclu – G5, montaj – aplicat, tensiune alimentare ~220 – 240 V / 50 Hz, grad protecție IP20, prevazut cu întrerupător și cablu de alimentare de 1,5 m. Pentru experimentul de față sau folosit două neoane fluorescente (fig. 4.11).

Fig. 4.11. Neon fluorescent 8 W (foto original)

Pompă electrică BS-410 ( 2 buc) cu 2 ieșiri, tensiune aplimentare ~ 220V / 50 Hz, putere 5W, flux, 3,5 L/min.

Încălzitor electric AT-700, putere – 50 W, interval de temperatură acoperit 17- 35 grade celsius, tensiune alimentare ~ 220-240 V / 50 Hz. Poziția de folosire – așezat vertical în acvariu sau în unghi de 45 º. Pentru experiment s-au folosit două încălzitoare (fig. 4.12).

Fig. 4.12. Încălzitor electric AT-700 (foto original)

Termometru cu ventuză Trixie, înălșime 11 cm, cotă temperatură 0-40 º C.

[NUME_REDACTAT] din plastic – minciog cu mâner din metal învelit în plastic, pentru acvariu, dimensiune 15 x 12 cm (fig. 4.13).

Fig. 4.13. [NUME_REDACTAT] din plastic (foto original)

Aspirator pentru acvariu Trixie – înălțime 26 cm, diametru 40 mm, aspiră subsreatul acvariului filtrând murdăria decantată (fig. 4.14).

Fig. 4.14. Aspirator pentru acvariu Trixie (foto original)

Răzuitor cu lamă pentru sticlă Trixi e- pentru curățarea pereților acvariului, lungime 45 cm.

Furtun din plastic (15 m) diametru 4 mm, pentru transport apă sau aer

Pulverizator aer (6 bucăți) – acestea vin montate în capătul furtunului pompei.

4.3.3. Metode de lucru

Pe parcursul cercetărilor s-au monitorizat paremetrii apei. De asemenea s-au realizat măsurători corporale și gravimetrice la fiecare 30 de zile pentru peștii din cele 6 loturi experimentale.

Determinări gravimetrice și dimensionale

Biometria peștilor presupune determinarea variabilității caracterelor la grupe de indivizi, pe baza măsurării și cântăririi acestora.

Caracterele determinate prin studii de biometrie sunt reprezentate de caracterele metrice sau dimensionale (lungimea totală) și de caractere gravimetrice (greutatea).

Măsurarea lungimii tolale pe parcursul experimentului s-au realizat cu ajutorul unui șubler electronic (fig. 4.15).

Fig. 4.15. Măsurarea lungimii tolale (foto original)

Greutatea corporală a peștilor s-a determinat prin cântărirea acestora cu ajutorul cântarului electronic MH-200, cu ecran LCD, capacitate 0,01-200 grame, precizie, 0,01 grame (fig. 4.16).

Fig. 4.16. Detrminarea greutății corporale (foto original)

Lungimea totală a peștilor s-a măsurat de la vârful botului la vârful lobilor înotătoarei caudale.

CAPITOLUL 5. REZULTATE OBȚINUTE

5.1. Rezultate obținute la populare

Din analiza rezultatelor cu privire la lungime corpului se constată faptul că valorile inițiale pentru toate cele trei loturi analizate au fost apropiate, aceste situându-se în intervalul 2,16-2,22 cm, valoarea maximă fiind înregistrată în cazul lotului T1 (tab. 5.1 și fig. 5.1).

Tabelul 5.1

Valorile inițiale ale lungimii corpului și greutății corporale pentru loturile T1, T2, T3

Cântăririle efectuate asupra exemplarelor din loturile T1, T2 și T3, nu au evidențiat diferențe prea mari între valorile medii obținute pentru greutatea exemplarelor din aceste loturi.

Fig. 5.1. Valorile medii inițiale ale lungimii corpului și greutății corporale pentru loturile T1, T2, T3

Astfel valorile medii a celor trei loturi analizate au prezentat o valoare minimă de 0,19 g și o valoare maximă de 0,21 g.

Măsurătorile efectuate pentru stabilirea lungimii totale asupra loturilorL1, L2 și L3 , au evidențiat valori medii apropiate, cu o minimă de 2,22 cm la lotul L1 și o maximă de 2,35 cm la lotul L2 (tab. 5.2).

Tabelul 5.2

Valorile inițiale ale lungimii corpului și greutății corporale pentru loturile L1, L2, L3

În ceea ce privește greutatea, între valorile medii a celor trei loturi analizate au existat diferențe de 0,04 g, valoarea cea mai ridicată fiind de 0,25 g (fig. 5.2).

Fig. 5.2. Valorile medii inițiale ale lungimii corpului și greutății corporale pentru loturile L1, L2, L3

5.2. Rezultate obținute după prima lună

Repetând atât măsurătorile gravimetrice, cât și pe cele dimensionale la 30 de zile de la debutul experimentului s-a constatat faptul că valorile medii calculate pentru lungimea totală în cazul loturilor T1, T2 și T3 au fost de 2,51 cm, 2,64 cm, respectiv 2,69 cm (tab. 5.3).

Tabelul 5.3

Valorile lungimii corpului și greutății corporale pentru loturile T1, T2, T3 obținute după prima lună

În cazul greutății corporale diferențele obținute ca urmare a determinării valorilor medii au fost foarte mici, aceste situându-se între 0,02-0,03 g (tab. 5.3).

Fig. 5.3. Valorile medii ale lungimii corpului și greutății corporale pentru loturile T1, T2, T3 obținute după prima lună

În cazul loturilor L1, L2 și L3 la care parametrul care a fluctuat a fost lumina, valorile medii înregistrate pentru lungimea totală au fost cele mai mari în cazul primului lot (2,73 cm) și cele mai mici în cazul celui de-al doilea lot (2,55 cm) (tab. 5.4).

Tabelul 5.4

Valorile lungimii corpului și greutății corporale pentru loturile L1, L2, L3 obținute după prima lună

În cazul greutății corporale la 30 de zile de la începutul experimentului diferențele sesizate au fost de 0,08 g între loturilr L1 și L2, de 0,04 grame între loturile L1 și L3, respectiv între L2 și L3 (fig. 5.4).

Fig. 5.4. Valorile medii ale lungimii corpului și greutății corporale pentru loturile L1, L2, L3 obținute după prima lună

5.3. Rezultate obținute după cea de-a doua lună

Din analiza datelor prezentate în tab. 5.5 se poate constata faptul că peștii din lotul T1 au valoarea medie cea mai ridicată (2,93 cm) în cazul lungimii corporale, la polul opus situându-se peștii din lotul T3 (2,85 cm).

Tabelul 5.5

Valorile lungimii corpului și greutății corporale pentru loturile T1, T2, T3 obținute după a II-a lună

În ceea ce privește greutatea corporală, valorile medii înregistrate în cazul loturilor T1 și T3 a fost egală (0,46 g), iar valoarea medie cea mai ridicată (0,53 g) s-a înregistrat în cazul peștilor Xipho din lotul T2 (tab. 5.5).

Fig. 5.5. Valorile medii ale lungimii corpului și greutății corporale pentru loturile T1, T2, T3 obținute după a II-a lună

Dintre cele trei loturi (T1, T2 și T3) valorile cele mai bune s-au înregistrat în cazul lotului T2, la care greutatea medie a fost cea mai ridicată.

În cazul loturilor L1, L2 și L3 valorile medii înregistrate în cazul masei corporale s-au situat în intrvalul 2,75 – 2,93 cm, astfel valoarea medie cea mai ridicată s-a înregistrat în cazul exemplarelor din lotul L3, care au avut pe parcursul experimentului doar lumină artificială (tab. 5.6).

Tabelul 5.6

Valorile lungimii corpului și greutății corporale pentru loturile L1, L2, L3 obținute după a II-a lună

De asemenea, și în cazul greutății medii (0,50 g) cele mai bune valori s-au înregistrat tot la lotul L3, care a fost privat de lumina natural (fig. 5.6).

Fig. 5.6. Valorile medii ale lungimii corpului și greutății corporale pentru loturile L1, L2, L3 obținute după a II-a lună

Analizând valorile obținute de aceste trei loturi, se poate observa un ritm de creștere mult mai bun în cazul lotului L3, care a prezentat valori medii superioare față de celelalte două loturi.

5.4. Rezultate obținute după cea de-a treia lună

La finalul experimentului valorile medii cele mai bune atât în cazul lungimii totale, cât și a greutății corporale s-au înregistrat în cazul lotului T2 (tab. 5.7).

Tabelul 5.7

Valorile lungimii corpului și greutății corporale pentru loturile T1, T2, T3 obținute după a III-a lună

Acest lot (T2) a prezentat o valoare medie pentru lungimea totală, de 3,20 cm, valoare mai mare cu 0,09 și respectiv 0,17 cm comparativ cu celelalte două loturi (fig. 5.7).

Fig. 5.7. Valorile medii ale lungimii corpului și greutății corporale pentru loturile T1, T2, T3 obținute după a III-a lună

Cu toate că exemplarele de Xipho din lotul T2 după prima lună au prezentat valori modeste, până la finalul experimentului acestea au recuperat diferența față de celelate două loturi, înregistrând dezvoltarea corporală cea mai bună.

La finalul experimentului valoarea medie cea mai ridicată, atât pentru lungimea corpului, cât și pentru greutate, s-a înregistrat tot în cazul exemplarelor din lotul L3, care au avut pe parcursul experimentului doar lumină artificială (tab. 5.8).

Tabelul 5.8

Valorile lungimii corpului și greutății corporale pentru loturile L1, L2, L3 obținute după a III-a lună

Valorile medii înregistrate de acest lot au fost net superioare, comparativ cu valorile medii înregistrate de celelalte două loturi, astfel pentru lungimea totală valoarea medie cea mai ridicată a fost de 3,21 cm, iar pentru greutatea corporală aceasta a fost de 0,59 g (fig. 5.8).

Fig. 5.8. Valorile medii ale lungimii corpului și greutății corporale pentru loturile L1, L2, L3 obținute după a III-a lună

La finalul experimentului putem concluziona că cele mai bune valori în ceea ce privește dezvoltarea corporal s-au întâlnit la loturile T2 și L3, loturi care au avut drept particularității temperatura apei de 25ºC și lumina artificială.

CONCLUZII GENERALE

[NUME_REDACTAT] este unul dintre cei mai vechi și mai rezistenți pești crescuți vreodată în acvarii. Apariția și înmulțirea acestuia pe piața de profil sub diferite varietăți de culoare și formă a înotătoarelor este datorată, în mare parte, plasticității genetice pe care o deține, precum și numeroaselor încercări de hibridare cu alte specii din familia Poecilide, hibridări urmate de selecție.

Pe parcursul celor trei luni de experiment hrana administrată a fost reprezentată de furajul granulat [NUME_REDACTAT], acesta reprezintă o hrană premium echilibrată din punct de vedere nutrițional pentru o dezvoltare sănătoasă și pentru intensificarea culorii.

Pe parcursul cercetărilor s-au monitorizat paremetrii apei. De asemenea s-au realizat măsurători corporale și gravimetrice la fiecare 30 de zile pentru peștii din cele 6 loturi experimentale, pentru a putea stabili influența acestor parametri asupra dezvoltării corporale.

Din analiza rezultatelor cu privire la lungime corpului se constată faptul că valorile inițiale pentru toate cele șase loturi analizate au fost apropiate, aceste situându-se în intervalul 2,16-2,35 cm, iar în cazul greutății corporale acestea s-au încadrat în intervalul 0,19-0,25 g.

Cu toate că exemplarele de Xipho din lotul T2 după prima lună au prezentat valori modeste, până la finalul experimentului acestea au recuperat diferența față de celelate două loturi, înregistrând la finalul celor trei luni dezvoltarea corporală cea mai bună.

La finalul experimentului valoarea medie cea mai ridicată, atât pentru lungimea corpului, cât și pentru greutate, s-a înregistrat tot în cazul exemplarelor din lotul L3, care au prezentat pe tot parcursul experimentului cele mai bune valori.