Cresterea Productivitatii In Imm Urile din Regiunea Bucuresti Ilfov

CUPRINS:

INTRODUCERE:

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICO METODOLOGICE PRIVIND CREȘTEREA PRODUCTIVITĂȚII MUNCII ȘI A RESURSELOR UMANE ÎN CADRUL IMM-URILOR;

Rolul și importanța IMM-urilor în economia națională

" Categoria Întreprinderilor Micro, Mici și Mijlocii (IMM) este formată din întreprinderi care angajează mai puțin de 250 de persoane și care au o cifra de afaceri anuală netă de până la 50 de milioane de euro și/sau dețin active totale de până la 43 de milioane de euro".

Conform lui P. Drucker care afirma că “micile afaceri reprezintă catalizatorul principal al creșterii economice”, puteam aprecia că acestea conduc la realizarea obiectivelor fundamentale ale oricărei economii naționale.

Contribuția vitală a IMM-urilor în ceea ce privește creșterea economică este astăzi o realitate unanim recunoscută. Acestea contribuie într-o mare măsură la realizarea unor obiective fundamentale ale oricărei economii naționale.

Rolul și importanța IMM-urilor decurge din trăsăturile pe care acestea le oferă și anume:

Creează noi locuri de muncă contribuind la reducerea șomajului și la creșterea nivelului de trai;

Favorizează inovarea și flexibilitatea grație tehnologiilor din prezent;

Oferă locuri unde personalul se perfecționează și de unde acesta se poate îndrepta către întreprinderile mari;

Stimulează concurență determinând o mai bună satisfacere a nevoilor consumatorilor;

Ajută la o mai bună funcționare a întreprinderilor mari pentru care prestează diferite servicii sau produc diferite produse;

IMM-urile fabrică produse și prestează servicii în condiții de eficiență ceea ce contribuie la intensificarea caracterului concurențial al pieței;

Structura acestora le poate oferi o capacitate mai ridicată de adaptare la fluctuațiile mediului economic;

Dimensiunea redusă a IMM-urilor contribuie la evitarea birocrației excesive;

Receptivitatea sporită la nevoile pieței este data de contactul nemijlocit cu acesta ceea ce conduce la o mai bună adaptare a ofertei lor la cerintele clienților;

Sunt mult mai ușor de condus și de controlat;

Dezvoltarea sectorului de IMM-uri poate ajuta la creșterea competitivității și a productivității stimulând creșterea venitului global și a celui pe cap de locuitor.

Fig. nr.1 : Factorii care influențează dezvoltarea sectorului de IMM-uri

Numărul de IMM-uri din România reprezintă 99,7% din numărul total al întreprinderilor active în economie. Acest procent majoritar al IMM-rilor în fața întreprinderilor mari este practice egal cu cel din UE-27.

Ponderea de 65% a numărului de angajați din IMM-urile românești se situează foarte aproape de media înregistrată de IMM-urile din UE (66,9%).

IMM-urile din România contribuie la valoarea adăugată brută din economie cu un procent de 50,24%, mai redus față de valoarea medie de 58,4% din Uniunea Europeană.

Modalitați de amplificare a producticitații muncii în firmele romanești

Principalele modalități prioritare de creștere a productivității muncii pentru firmele din România sunt următoarele:

Restructurarea;

Reengineering-ul firmei și al managementului său;

Retehnologizarea;

Privatizarea formelor cu capital integral sau majoritar de stat;

Externalizarea (outsourcing-ul);

Transferul international de know-how managerial;

Formarea continuă a personalului managerial și de execuție;

Restructurarea este un demers complex orientat către îmbunătățirea structurii sortimentale a producției. Aceasta poate influența într-un mod favorabil productivitatea muncii pentru că în cele mai frecvente situații adaptarea la necesitățile și oportunitățile pieței solicită redimensionarea posturilor atât din punct de vedere structural cât și cantitativ, precum și redimensionarea personalului.

„Reengineering-ul firmei și al managementului său presupune o schimbare radicală, profundă, spectaculoasă a proceselor de muncă, atât a celor de execuție cât și a celor de management, ca răspuns la provocările mediului ambiant, național și internațional, precum și a unor variabile endogene”.

IMM-urile pot fi supuse acestui proces de reengineering dacă se află în una din situațiile descrise mai jos:

Dacă sunt în dificultate economică;

Au o situație economică bună dar anticipează apariția unor sfidări și încercă să micșoreze impactul nefavorabil asupra funcționalității lor.

Firmele cu o situație excelentă în prezent, dar care doresc o expansiune comercială, cucerirea de noi piețe și o dezvoltare continuă, pe noi coordonate.

Retehnologizarea unei companii constă în promovarea de noi tehnologii sau modernizarea celor existente prin achiziționarea de noi echipamente. Aceasta are ca și efect asupra IMM-urilor reducerea normei de timp precum și a numărului de personal. Astfel, productivitatea muncii va înregistra sporuri considerabile dacă valoarea serviciului/producției nu suferă modificări nefavorabile.

Privatizarea formelor cu capital integral sau majoritar de stat constă transformarea firmelor de stat în firme private.

Externalizarea sau outsourcing-ul constă în renunțarea unei companii la exercitarea unei activități ce genereaza mari cheltuieli și apelarea la firme de specialiate, în condiții de eficiență.

Transferul international de know-how managerial are o influență favorabilă asupra productivității muncii deoarece constă în preluarea și aplicarea experienților firmelor performante din alte țări generând sporuri de producție sau economie de personal.

Formarea continuă a personalului managerial și de execuție este o modalitate importantă de amplificare a productivității muncii deoarece presupune îmbunătățirea calificării personalului direct productiv precum și organizarea și desfășurarea de cursuri de perfecționare și specializare.

Productivitatea muncii este data de următoarea relație:

Wm = * 100

Micro-întreprinderile valorifică cel mai eficient factorul muncă. Comparativ cu media pe țară, randamentul este de aproape două ori mai bun (1,86), iar față de marile întreprinderi este de 4,14 ori mai mare.

Sursa: Cartea Albă a IMM-urilor din România 2014

Fig. nr.2 Wm pe categorii de întreprinderi

Sursa: Cartea Albă a IMM-urilor din România 2014

Fig. nr.3 Wm pe regiuni geografice

Valoarea cea mai ridicată a productivității muncii se înregistrează în regiunea București (1,38 ori mai ridicată decât media pe țară și de 1,77 ori față de regiunea N-E.

1.3. Productivitatea resurselor umane în cadrul firmei

IMM-urile sunt deosebit de importante în economie deoarece contribuie la crearea Produsului Intern Brut, însă în ultimii ani afectați de efectele crizei economice, acestea sunt tot mai mult apreciate ca fiind principalul generator de noi locuri de muncă la nivel European și național.

Pe fiecare clasă de întreprinderi situația se prezintă astfel: în microîntreprinderi numărul mediu de salariați/întreprindere este de 2,1, în întreprinderile mici media este de 19,6 salariați/întreprindere iar în întreprinderile mijlocii sunt 101,7 salariați/întreprindere.

Având în vedere sectoarele de activitate, în Industrie se regăsește cel mai mare număr de salariați/întreprindere de 14,2 urmată de Construcții cu 7,7 salariați/întreprindere, în Agricultură 5,9 salariați/ întreprindere, iar valorile medii cele mai reduse se regăsesc în Servicii – 4,5 și Comerț – 4,2 salariați/întreprindere.

Valoarea medie a productivității muncii în IMM-uri, calculată prin cifra de afaceri medie pe un angajat este de 233.434,2 de lei, față de valoarea productivității muncii din întreprinderile mari care este de 323.215,4 de lei.

Aceasta diferență se poate explica prin capitalizarea mai redusă și gradul inferior de tehnologizare în cazul IMM-urilor bazate în mod special pe capital autohton, în comparație cu companiile multinaționale sau întreprinderile mari românești care au cunoscut un proces consistent de restructurare și modernizare tehnologică.

Valorile productivității muncii IMM-urile din România înregistrate în ultimii ani se situează în categoria de valori specifice IMM-urilor din UE 27, ce variază între 32.000 de euro în cazul microîntreprinderilor și 59.000 de euro în cazul întreprinderilor mari.

În ceea ce privește structura pe clase de mărime, cel mai mare nivel al productivității în România a fost înregistrat de către întreprinderile mijlocii, respectiv 249.956,1 lei/salariat, iar cea mai scăzută valoare se regăsește la clasa de microîntreprinderi, respectiv 221.985,6 lei/salariat. Clasa de întreprinderile mici care angajează cel mai mare număr de salariați dintre IMM-uri, au o productivitate medie de 228.648,9 lei/salariat.

Numărul mediu de salariați pe o întreprindere la nivelul IMM-urilor este de 5,8 în România, mai mare față de media europeană de 4,2.

Fig. nr.4. Productivitatea muncii și profitabilitatea în IMM-uri, 2013;

Sursa: Date bilanț întreprinderi la 31.12.2013, ONRC; Statistici INS, ian. 2013;

În ceea ce privește analiza sectorială a productivității muncii cea mai mare valoare se prezintă în sectorul de Comerț (404.264 de lei), peste media din IMM, fapt demonstrat de specificul acestei activități ce rulează cifre de afaceri mari cu un număr mai mic de personal.

IMM-urile din Agricultură se remarcă cu nivelul de 258.163,3 lei al productivității muncii, peste valoarea medie din IMM. Acest rezultat poate fi interpretat în tendința general pozitivă a IMM-urilor din acest sector, care s-au dezvoltat prin investiții noi stimulate de ajutoarele financiare constante.

În Industrie, IMM-urile prezintă un nivel al productivității de 185.216 lei, situat sub valoarea medie, ceea ce indică un grad necorespunzător de tehnologizare la nivelul IMM-urilor din sectorul productiv.

În Construcții și Servicii se remarcă cea mai scăzută productivitate a muncii, cifra de afaceri realizată fiind redusă în raport cu numărul mare de angajați.

Creativitatea reprezintă „însușirea individului de a emite idei noi, susceptibile de a fi transformate în noutăți practice utile (produse, servicii, metode de management, etc.) și este indiscutabil resursa cea mai valoroasă, chemată să valorifice celelalte resurse.”

Elementele fundamentale ale creativității sunt date de:

Subiectul creator – managerul individual sau de grup;

Activitatea creativă – activitate managerială regăsită sub forma proceselor decizionale;

Produsul creativ – deciziile adoptate și acțiunile inițiate pentru aplicarea lor, concretizate într-un sistem de management, o nouă componentă managerială sau noi parametri constructivi și funcționali ai acestora;

Mediul creativ – este alcătuit din firmă și mediul ambiant, național și internațional ce o influențează.

Intensitatea creativității este determinată de o serie de factori ce influențează exercitarea funcțiilor manageriale precum și funcționarea sistemului de management. Aceștia sunt:

Factori psihici intelectuali – sensibilitatea față de problemele manageriale, inteligență generală și specifică;

Factori psihici nonintelectuali – motivația interioară și exterioară precum și curajul, intuiția, perseverența;

Factori biologici – vârsta, sexul, programul genetic moștenit;

Factori socio economici și organizaționali – situația economică și financiară a firmei, calitatea profesională a subordonaților, cultura organizațională);

Cea mai uzuală formă a eficienței este productivitatea muncii, ce este definită ca rodnicie a muncii omenești în procesele de producere a bunurilor.

Principalele forme pe care le îmbracă Wm sunt delimitate după mai multe criterii:

Eșantionul organizatoric: Productivitate la nivel de compartiment, firmă, ramură, economie națională);

Modul de exprimare: Productivitate fizică și productivitate valorică;

Modul de calcul al indicatorilor de productivitate: Wm medie / marginală;

Natura rezultatelor activităților economice: Wm brută a muncii sau netă;

Sfera de cuprindere: Wm individuală sau socială;

Principalele metode și tehnici de stimulare a creativității individuale și de grup sunt:

Metodele intuitive: brainstoming-ul, reuniunea, Philips 66, metoda Delphi, sinectica, metoda Panel, etc. ;

Metode raționale: analiza morfologică, matricea descoperirilor;

1.4. Resursa umană – Resursă și vector de bază ale firmei contemporane

Resursa umană este un input pe care se bazează orice firmă, fără de care nu poate exista nici o organizație.

Menționez că, pentru a funcționa într-un mod eficient, o companie este necesar ca aceasta să dețină resurse umane, tehnico-materiale, financiare și informaționale.

Aceste categorii de resurse sunt complementare, se intercondiționează și se utilizează în comun realizând derularea activităților potrivit profilului firmei precum și obiectivele avute în vedere.

Trebuie să ținem cont că:

În orice companie sunt folosite cele patru categorii de resurse, de natură diferită, dar complementare;

Două dintre categorii, resursele umane și resursele informaționale, sunt foarte strâns conectate, întrucât resursele umane generează în mod direct și dețin o buna parte din resursele informaționale;

Resurse financiare au un rol integrator. Trebuie avut în vedere că orice firmă are drept obiectiv fundamental obținerea de profit;

Cele patru categorii de resurse formează un sistem ce asigură funcționarea și performanțele firmei.

Fără nici o îndoială în ultimul timp resursele umane s-au schimbat într-un mod fundamental. Intensele evoluții economice, politice, sociale, educaționale, tehnice, culturale, etc. ce s-au manifestat sub forma unor revoluții, a unor schimbări radicale și profunde, au însemnat tot atâtea mutații și în cadrul resurselor umane.

Elementele de specificitate a resurselor uname sunt următoarele:

Tabgibile și concomitent intangibile;

Creative;

Determinante ale productivității muncii;

Generatoare de schimbări;

Eterogene;

Formale și concomitent informale;

Generatoare de valoare adăugată;

Flexibile și adaptive;

Liant organizațional;

Evaluabile dificil;

1.5. Profilul SBA al României

Economia României este controlată de întreprinderi mici și mijlocii și deține mai puține microîntreprinderi decât Uniunea Europeană în ansamblul său. Chiar dacă numărul de start-upuri a crescut în ultimii ani, influenta microîntreprinderilor asupra economiei fiind mai mica decât media, oferind 23% din locurile de muncă din sectorul privat și numai 13% din valoarea adăugată a economiei.

Criza economică a afectat într-un mod semnificativ sectorul de afaceri. IMM-urile au fost cele mai afectate, PIB-ul reducându-se într-un mod semnificativ pe parcursul crizei atingând o cotă de -6,6% însă recuperând destul de greu în perioada de post-criză cu o creștere de 2,2% în anul 2011. Creșterea s-a accentuat în anul 2013 la 3,5% fiind cea mai mare rată de creștere economică din ultimii cinci ani

„Small Business Act” pentru Europa (SBA) este inițiativa politică emblematică a UE pentru sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri). Aceasta cuprinde un set de măsuri de politică organizate în jurul a zece principii mergând de la „spirit antreprenorial” și „administrație publică receptivă” până la „internaționalizare”.

Figura nr. 5. Profilul SBA al României

În anul 2013, majoritatea domeniilor prezentate în figura de mai sus au prezentat rezultate sub medie, însă în ultimii au ani au înregistrat anumite progrese. România are performanțe peste medie numai în domeniul antreprenoriatului fapt datorat unui număr mare de start-upuri și a unei culture antreprenoriale pozitive.

Figura nr.6. Performanța SBA în România 2008-2014

CAPITOLUL II

Prezentarea sintetică a situațiilor IMM-urilor din regiunea București-Ilfov;5-8pag

2.1. Prezentarea generală a situațiilor IMM-urilor din România în anul 2014

Comisia Europeană previzionează că „anul 2015 va marca creșterea valorii adăugate din IMM-uri cu mai mult de 3 % și crearea a peste 600.000 de locuri de muncă până la final de an, România ocupând locul 17 din UE28 în ceea ce privește valoarea adăugată totală și este pe ultimul loc la densitatea de IMM-uri active din Comunitatea Europeană”.

IMM-urile reprezintă peste 99% din numărul total de întreprinderi, în majoritatea economiilor. În România această pondere se ridică la 99,6%. Cea mai mare pondere (68% din totalul IMM-urilor în 2002 și 71% in 1997) o dețin întreprinderile care activează în sfera comerțului.

În anul 2012 IMM-urile au reprezentat coloana vertebrală a economiei Uniunii Europene, cu 99,8% din numărul întreprinderilor non-financiare sau 20,7 milioane la număr.

Majoritatea, în procent de 92,2% sunt microîntreprinderi, care au mai puțin de 10 angajați. Aproximativ 6,5% dintre acestea sunt clasificate ca fiind mici afaceri cu un număr de 10 – 49 angajați, și numai 1,1% se situează la categoria de mijloc având între 50 și 249 de angajați.

Ca număr de angajați, IMM-urile europene au asigurat 67,4% din slujbele din sectorul non-financiar, același nivel ca și în 2011, dar în creștere față de anul 2010 (cand acest indicator a fost de 66,9%).

În fiecare semestru, CNIPMMR elaborează "Evaluarea situației de ansamblu a IMM-urilor din România pentru semestrul anterior". Evaluarea semestrială a situației de ansamblu a IMM-urilor se bazează pe determinarea Indicelui Intreprenorial – calculat ca medie ponderată între Indicele Mediului De Afaceri, Indicele Evoluției Imm-Urilor și Indicele care Reflectă Aprecierea Întreprinzătorilor Cu Privire La Situația Firmei Proprii.

Indicele intreprenorial pe semestrul II 2014, comparativ cu semestrul II 2013, indică o evoluție nesatisfăcătoare a mediului de afaceri și a sectorului de IMM-uri.

2.2. Dinamica sectorului de IMM-uri în regiunea București – Ilfov

Raportat la populația de circa 20 milioane de locuitori, România are un număr subdimensionat de întreprinderi active economic (718.519 la data de 30 noiembrie 2013, conform statisticilor ONRC), ce se exprimă într-o densitate a IMM-urilor scăzută, de aproximativ 60% din media europeană, aceasta fiind distribuită neuniform în cele opt regiuni de dezvoltare. Pe acest fond deficitar, se suprapun tendințețe demografice negative reflectate de scăderea numărului agenților economici înmatriculați în anul 2012.

Conform Ceasul demografic al României, populația tării în data de 1 mai 2015 era de 19.565.145↓ în scădere față de 20.10.2011 data ultimului recensământ.

În perioada 1 ianuarie – 30 noiembrie 2013, au fost înmatriculate 56.722 firme, față de 57.589 în aceeași perioadă a anului precedent, înregistrându-se o scădere ușoară de numai 1,51%.

În același timp, se constată că numărul întreprinderilor active a înregistrat o creștere cu circa 8% în primele 11 luni 2013 față de media anuală a perioadei 2009 – 2012, ceea ce indică un ritm accentuat de refacere a sectorului IMM din România. De la 95.757 în anul 2008, numărul de firme înmatriculate a scăzut la 53.591 în 2009, redresându-se ușor la 60.436 în 2011 și, respectiv, la 56.722 în primele 11 luni ale anului 2013.

Cele mai multe înmatriculări în regiunea Bucuresti-Ilfov s-au înregistrat în anul 2012, respectiv de 18% din totalul pe țară, urmată de regiunea Nord-Vest cu 16%, iar cele mai puține întreprinderi au fost înmatriculate în regiunile Vest și Sud-Vest Oltenia cu procentaje egale, de 10%.

În ceea ce privește structura pe clase de mărime a IMM-urilor aceasta a înregistrat o ușoară crestere în cazul clasei de întreprinderi mici care reprezenta 10% și a clasei mijlocii cu o pondere de 2%. Aceste mișcări de structură evolutivă au aparut datorită reconfigurării sectorului IMM, în urma desființării unui număr mai mare de microîntreprinderi.

În privința evoluției numărului întreprinderilor în Bucuresti-Ilfov, din perioada 2008 – 2014, putem afirma că cele mai afectate ramuri economice au fost Transporturile ( -13%), în timp ce construcțiile, industria precum și energia au înregistrat o scadere de 8%. În comparative cu structura întreprinderilor la nivel național, în Regiunea Bucuresti – Ilfov domeniul Agriculturii a fost mult mai afectat înregistrând o scădere cu 8% a numărului de întreprinderi comparativ cu creșterea de 2,2% la nivel național.

Tabelul nr.1

Evoluția numărului de IMM-uri din principalele sectoare, pe clase de mărime din REGIUNEA BUCUREȘTI-ILFOV

Tabelul nr.2

Structura numărului de IMM-uri din principalele sectoare, pe clase de mărime din REGIUNEA BUCUREȘTI-ILFOV

2.3. Principalele dificultăți cu care se confruntă IMM-urile

"În acest an, problema fiscalității excesive a fost semnalată de un procent de 58,06% din totalul de 1.569 de întreprinzători din toată țara, care au răspuns la un sondaj intern efectuat în lunile martie și aprilie 2014. Celelalte două dificultăți care afectează IMM-urile sunt inflația (55,45%) și scăderea cererii interne (55,39%). Situația este puțin schimbată față de anul trecut, când principala dificultate constatată de IMM-uri era scăderea cererii interne (70,8%), urmată de fiscalitatea excesivă (54,25%) și de inflație (50,27%). Faptul că și-a revenit puțin cererea internă este un semnal bun, însă prezența puternică a corupției, birocrației și fiscalității excesive trebuie să dea de gândit autorităților centrale".

Întreprinzătorii/ managerii investigați au indicat că în perioada actuală se confruntă cu următoarele dificultăți: fiscalitatea excesivă (semnalată în 58,06% din IMM-uri), inflația (55,45%), scăderea cererii interne (55,39%), birocrația (45,70%), controalele excesive (44,55%), concurența neloială (40,92%), corupția (32,25%), concurența produselor din import (22,75%), creșterea nivelului cheltuielilor salariale (18,61%), costurile ridicate ale creditelor (14,60%), angajarea, pregătirea și menținerea personalului (14,53%), instabilitatea relativă a monedei naționale (12,94%), calitatea slabă a infrastructurii (12,24%), accesul dificil la credite (10,45%), întârzierile la încasarea contravalorii facturilor de la firmele private (9,56%), diminuarea cererii la export (7,07%), neplata facturilor de către instituțiile statului (4,21%), obținerea consultanței și trainingului necesar firmei (3,95%) și cunoașterea și adoptarea acquis-ului comunitar (1,91%).

În continuare voi prezenta un tabel în care sunt încadrate toate dificultățile pe care le întâmpină IMM-urile în anul 2014 precum și diferențierea acestor dificultăți în funcție de regiunile țării.

Tabelul nr. 3

Frecvența dificultăților majore cu care se confruntă IMM-urile

Sursa: Cartea Alba a IMM-urilor 2014

Tabelul nr.4

Diferențierea dificultăților cu care se confruntă IMM-urile în funcție regiunile de dezvoltare

Sursa: Cartea Alba a IMM-urilor 2014

În ceea ce privește oportunitățile de afaceri, în 2014 acestea au fost reprezentate de creșterea cererii pe piața internă (63,48%), asimilarea de noi produse (60,93%) și penetrarea pe noi piețe (42,77%). Cu un an înainte, IMM-urile întocmeau un 'top' al oportunităților cu procente ușor diferite: creșterea cererii pe piața internă (64,67%); asimilarea de noi produse (50,75%) și penetrarea pe noi piețe (44,40%).

2.4. Nivelul de salarizare

Orice angajat din cadrul unei companii primește o sumă aferentă postului ocupat numită nivel salarial. Nivelul salarial dintr-o organizație trebuie corelat cu nivelul salarial al celorlalte organizații similar pentru posture similar. Acesta este determinat în mare măsură de percepția angajaților.

Fiecărui grad de salarizare îi este alocat un interval de salarizare cuprins între un salariu minim și unul maxim, cel care plasează un plafon pentru orice angajat al carui post este cuprins în gradul de salarizare respectiv. Un angajat poate progresa în funcție de vechime și de performanțele acumulate de-a lungul timpului. Atunci când se realizează o ofertă de salarizare trebuie să ținem cont de mai mulți factori: costurile vieții, costurile pieței, salariile firmelor concurente, experiența profesională a candidatului, cunoștințele în domeniu, etc.

În ceea ce privește analiza evoluției salariului mediu din cadrul IMM-urilor în anul 2013 în comparație cu anul 2012 avem următoarele situații: în 73,17% din întreprinderi salariile au rămas la fel, în 11,92% dintre companii nivelul retribuțiilor a crescut cu 0 – 5%, în 5,04% dintre entități s-au efectuat măriri salariale de 5 – 10%, în 4,59% din firme venitul mediu a fost diminuat cu 0 – 5%, în 2,49% dintre agenții economici au fost înregistrate reduceri ale câștigurilor angajaților cu 5 – 10%, în 1,66% din unități veniturile au crescut cu 10-15%, în 0,45% dintre IMM-uri salariul s-a amplificat cu peste 15%, în 0,38% din organizații câștigurile salariale s-au micșorat cu 10 – 15%, iar în 0,32% din IMM-uri remunerațiile au scăzut cu peste 15%.

În continuare voi prezenta o evoluție a salariilor din cadrul IMM-urilor în funcție de regiunile de dezvoltare.

Tabelul nr. 5

Evoluția salariilor din IMM-uri în funcție de regiunile de dezvoltare

Sursa: Cartea Alba a IMM-urilor 2014

Tabelul nr. 6

Evoluția salariului mediu în funcție de dimensiunea IMM-urilor

Sursa: Cartea Alba a IMM-urilor 2014

3. Anchetă privind influiența productivității muncii asupra IMM-urilor (produc.) 12-15

Scop + ipoteze+chestionar+

4. rezultatele cercetării 5-7

5. Concluzii și recomandări; 2-3

Bibliografie

Nicolescu O. (1999). Managerii șiManagementul resurselor umane, București: Economică,

Nicolescu O. Isaic-Maniu A. Nicolescu C. Cartea Alba a IMM-urilor 2014, Editura SIGMA

ISBN 978-973-649-977-7

ANEXE