Cresterea Performantei Economice la S.c. Axena Prod Com S.r.l

LUCRARE DE LICENȚĂ

CREȘTEREA PERFORMANȚEI ECONOMICE

LA SC AXENA PROD COM SRL

Capitolul 1: ASPECTE CONCEPTUALE ȘI METODOLOGICE ALE PERFORMANȚEI ECONOMICE

Contemporaneitatea nu mai permite efectuarea unei activitați fără să ne gândim la problema eficienței acesteia sau a efortului depus pentru realizarea sa. Aceasta nu depinde doar de viața economică, ci a fost transpusă și în viața cotidiană a fiecăruia dintre noi. Dorința noastră fiind aceea de a obține maxim de rezultate depunând un efort cât mai mic. ( Ionel, R. , 2009 , pag. 57).

Conceptul de performanță economică

Conceptul de performanță a căpătat o amplă utilizare. Indiferent de situație, performanța economică trebuie să fie urmărită și îndeplinită permanent, demonstrându-se astfel că eficiența reprezintă principalul scop al desfășurării respectivei activități,cum ar fi din domeniul de activitate, de nivelul investițiilor, de forma de administrare publică sau privată, de modelul de dezvoltare ales. ( Ion , R. A. , 2005 , 29 ).

Așadar, acesta poate fi interpretat în felul următor: o activitate nu va putea fi realizată dacă aceasta nu își demonstrează performanța, chiar dacă se află la un nivel economic, social sau fizic. Din acest punct de vedere, ne putem da seama că linia dintre performanță și eficiența economică este slab dezvoltată.

Dicționarul Explicativ al Limbii Române ( 1998) definește termenul de “performanță” ca fiind un “ rezultat obținut de cineva într-o întrecere sportivă,realizare deosebită într-un domeniu de activitate. Cel mai bun rezultat obținut de un sistem tehnic, de o mașină, de un aparat, etc.” și provine din franțuzescul „performance”.

Școli și doctrine economice

În funcție de curentele istoriei gândirii economice, performanța economică a fost elaborată si privita diferit în timp, atât ca principiu, cât și ca concept. Demonstrându-se astfel că, marii gânditori economiști au realizat teorii economice legate direct sau indirect de conceptul de eficiență economică, și mai apoi de teorii ce privesc performanța economică.

( Ionel, R. , 2009 , pag. 60).

Analizând literatura de specialitate, putem aborda teoriile economice cu privire la eficiența economică.

Mercantilismul a apărut și a evoluat sub impulsul economiei de schimb prin intermediul căreia, capitalul comercial a avut o funcție esențială. Așadar , putem susține că mercantilismul se bazează pe două concepte fundamentale: conceptul chrysohedonic sau dorința de a avea cât mai multă putere,respective bogăție, deoarece, potrivit celor spuse de William Petty: “aurul, argintul, bijuteriile nu pier; ele sunt bogății în toate timpurile și locurile”; și cel de-al doilea concept al antagonismului de interese dintre popor, bazat pe stocul monetar, unde banul definește “nervul războiului”.( www.doctrine-economice.ro).

Școala fiziocrată, prin Tungo, dă o învățătură a valorii și a randamentelor neproporționale,care,cuprinde judecăți moderne, tipic neoclasice. Fiziocrații se îndreaptă spre agricultură,natură considerată de către ei unica ramură productivă. Prin opoziție, comerțul și industria sunt declarate preocupații ineficiente; deoarece prima este benefică doar să mute lucrurile dintr-un loc în altul, iar a doua să le transforme dintr-o formă în alta. Unica fondatoare a unui surplus este considerate a fi agricultura, unde diferența între ceea ce s-a dezvoltat sub formă de semințe și ceea ce s-a adunat pare a fi vizibilă,

pronunțată. ( Suport de curs – Doctrine economice).

Școala clasică poate fi sintetizată ca o filozofie economică prin următoarele premise fundamentale:

motorul dezvoltării economice nu este reglementarea, ci libertatea;

egoismul este o virtute, el determină implacabil pe fiecare individ să-și urmărească interesul propriu, urmărirea acestui interes, în mod autonom, este calea cea mai eficace care duce la armonia socială;

calculul permanent între câștig și pierdere, între bine și rău pentru a ajunge la optim;

subiectul activității economice este esențialmente individul, o persoana care trăiește animat în principal de maximizarea profitului;

proprietatea privată este esența modelului instituțional care stabilește legăturile contractuale dintre indivizi ca principale organisme de decizie. ( Ion , R. A. , 2005 , 32).

Malthusionismul. Ideea centrală a acestei teorii stă la baza eficienței și creșterii economice, acestea fiind dependente de dezvoltarea populației: populația crește mai mult decât necesarul de hrană, motiv pentru care ajutorul pentru săraci este sortit eșecului, deoarece sprijină doar creșterea populației. ( www.malthusionismul.ro).

Marginalismul are drept scop principal teoria valorii, fundamentată pe utilitatea marginală descrescândă. La baza acestei teorii stă realizarea valorii care contribuie în măsură egală pamântul, munca și capitalul, elaborându-se astfel și o teorie marginalistă. ( www. doctrine- economice.ro).

Keynesismul este un curent de gândire economică, care pune în centrul atenției consecvența tipului economiei de piață, concomitent cu ocuparea în totalitate a forței de muncă. La baza keynesismului, ca formă de manifestare a eficienței economice, se află maximizarea profiturilor monopoliste. ( www.keynesismul.ro).

Neokeynesismul și postkeynesismul. Tematica eficienței economice este prezentă atât în teoriile, cât și în formele capitaliste ale creșterii macroeconomice, realizate și operaționalizate în ultimele decenii, printre care cele mai esențiale sunt : modelele neokeynesiste de tip Harrod Damar , modelele clasice de tip Solow-Swan, modele de tip input-output de tip Leontief. Abordate ca centrali factori de producție , sporul de producție sau venit sunt aduse de capital și muncă.( Ion , R. A. , 2005 , 33).

Marxismul. Teoria valorii reprezintă punctul de plecare al gândirii economice marxiste .  Karl Marx consideră valoarea ca formă acantității de muncă socială situată într-un produs.Teoria valorii forței de muncă nu este autentică, ci valorifică aportul economiștilor clasici. Un alt concept important este capitalul, acesta fiind considerat în doctrina marxistă ca valoare acumulată. În cele din urma, demonstrându-se că originea capitalului este plusvaloarea. ( Suport de curs – Doctrine economice).

Școala sovietică definea eficienta economica ca legatura intre efectele necesare si eforturile depuse pentru obtinerea acestora, cu un ansamblu de indocatori care pot comensura marimile acestora. (www.scoalasovietica.ro)

Școala bulgară considera eficiența economică ca fiind raportul între rezultatul necesar creării și introducerii cuceririlor științifice și cheltuielile cerute de acestea. (Ionel, R. , 2009 , pag. 65).

Școala R.D.G. definea efciența economică ca raport între cheltuieli și rezultate sau invers și are au un cuprins diferit cu fiecare orânduire social economică și categoria specifică de eficiența economică în socialism. ( Ion, R. A., 2005 , pag. 35).

Figura 1.1 Evoluția eficienței economice

Mercantilismul Șc. Șc. Malthusionismul Marginalismul Keynesismul

fiziocrată clasică

EficiențaȘc.Șc.Șc. MarxismulNeokeynesismul

economicăR.D.Gbulgarăsovietică și postkeynesismul

Sursa: Prelucrare proprie

Se poate observa că în toate curentele de gândire economică se au în vedere pentru definirea eficienței economice și partea sociala a activităților societății, ca rezultat între munca efectuată de aceasta și rezultatele obținute ca urmare a ei.

Eficiență și performanță economică

Dicționarul Explicativ al Limbii Române ( 1998) definește termenul de “eficiență” ca fiind: “eficacitate, randament, faptul de a fi eficient, eficace; o eficiență economică: raporturile dintre rezultatele obținute în activitatea economică și eforturile depuse”. Termenul provine din franțuzescul “efficience” și latinescul “efficentia”.

Eficiența economică este “o categorie economică foarte complexa, care exprimă, cu precădere, rezultatele sau efectele ce se obtin din activitatea economică cu scopul utilizării în condiții de maximă eficacitate a bazei tehnico-materiale aflate la dispoziția agenților economici, a celor ce urmează a intra în funcțiune și de fructificare a tuturor resurselor “.

( Ionel , R., 2009 , 70).

Aceasta este utilizată pentru a se face referire la concepte cu care relaționează. Un sistem poate fi considerat eficient, dacă :

fără a produce rău altcuiva nimic nu poate fi realizat mai bine;

fără a crește cantitatea de input-uri nu pot fi obținute mai multe rezultate;

producția este obținută la cel mai mic cost unitar posibil.

Economistul Petre Jica în 1989 conferă noțiunii de eficiență economică patru sensuri:

– un sens foarte larg, unde eficiența este valoarea unei activități, acțiuni sau a unei resurse de a surveni influențe economice pozitive care sunt realizate prin compararea efectelor cu eforturi;

– un sens larg care cuprinde efectele și cele conexe ,eficiența absolută nu implică comparația cu alte alternative ale acțiunii respective;

– un sens restrâns care presupune ca raport efect/efort sau efort/ effect să fie pasabil în comparație cu alte legături ale activității sau cu alte variante sau cu un regim normal de eficiență;

– un sens foarte restrâns care implică o corelare a eforturilor echivalate ca natură și timp cu efectele obținute, de asemenea echivalate ca natură și timp. (www.eficientaeconomica.ro).

Conceptul de performanță economică nu se îndepărtează de cel de eficiență economică. De altfel, ,susținem că cele doua concepte se identifică de cele mai multe ori. Este adevărat că performanța economică a unui sistem ia în considerare și aspecte calitative, atât ale efortului, cât și ale rezultatelor obținute.

În literatura economică se utilizează cu înțeles similar conceptele de performanță și de eficiență. Performanța sporită în producție este sinonimă cu eficiența atunci când, prin folosirea raționala a inputurilor, se obține profit maxim din vânzarea produselo.Astfel, combinând relațiile de maxim și de minim, performanța este forma supremă a eficienței.( Ion, R. A , 2005 , pag. 42)

Figura 1.2 Paralela între performanța economică și eficiență economică

Sursă: Prelucrare proprie

Alăturându-ne tuturor celor ce au caracterizat conceptele de performanță și eficiență, definim performanța economică ca fiind un output excelent obținut într-o economie sau la standardul unei activități economice, din perspectiva alocării optime a tuturor input-urilor.

Importanța cuantificării performanței economice

Toți participanții la activitatea economică susțin performanța economică din agricultură. Fie că analizăm eficiența economică la nivelul fiecărei exploatații, fie aceasta și individuală și bilanț contabil întocmit, fie că o analizăm la nivelul macroeconomic, regional, local, de ramură, aceasta implică un anumit calcul matematic și o anumită structură de indicatori.( Ion , R. A. , 2005 , 43).

Literatura de specialitate identifică, doua orientări privind importanța folosirii indicatorilor de calcul a performanței economice:

pe de o parte, se susține importanța creării unui sistem de indicatori specifici

pentru stabilirea eficienței economice;

iar pe de altă parte se consideră că pentru a exprima eficiența economică este

suficient un singur indicator. ( Ionel, R. , 2009 , pag.72).

Performanța economică depinde de activitatea unei întreprindere, societate comercială. Dar, în ultima vreme, tot mai multe descoperiri în materie, au elaborat indicatori ce pot evidenția performanța economică a agriculturii și la nivel macroeconomic.

În continuare se realizează o tipologie a indicatorilor utilizați pentru calculul performanței economice sau a eficienței economice.

1.4.1 Indicatori ai performanței economice la nivel microeconomic

Performanța economică a activitații unei societăți aparține funcției de control-evaluare a managementului. Urmărindu-se astfel, dacă rezultatele obținute sunt conforme din punct de vedere cantitativ și structural. .(www.performanta economica.ro).

Eficiența economică poate fi caracterizată atât prin cantitatea de rezultate obținute pe unitatea de măsura a proiectului, cât și cantitatea de resurse consumate pentru obținerea unei unități de măsură a rezultatului. În primul caz avem relația:

ef = E/e;

iar în cel de-al doilea caz, avem relația :

ef’= e/E ;

unde: – “e” și “ef’ “ reprezintă eficiența;

“E” reprezintă efectul ( rezultatul obținut);

“e” reprezintă efortul depus ( resursele consumate).

Așadar, pentru evaluarea performanței economice a activității economice din agricultură, la nivelul exploatațiilor care întocmesc bilanț contabil, putem folosi indicatorii generali precum:

Pragul de rentabilitate poartă denumirea și de punct critic sau punct de echilibru, reprezentând dimensiunea producției unde costurile totale sunt egale cu încasările din vânzarea producției, rezultatul fiind nul.

Costuri fixe ( mii lei )

Pragul de rentabilitate =

Prețul de livrare unitar – Costuri variabile unitare

Rata rentabilității economice( Re) exprimă corelația dintre un rezultat economic și mijloacele economice utilizate pentru obținerea acestuia.

Profitul exploatării

Rentabilitatea economică = * 100

Total active

Rata rentabilității financiare (Rf) reprezintă corelația dintre profit și capitaluri în calitatea lor de surse de finanțare a activității unei întreprinderi.

Profitul net

Rentabilitatea financiară = * 100

Capitaluri proprii

Rata rentabilității comerciale ( Rc) exprimă corelația dintre profitul total rezultat în urma vânzărilor și cifra de afaceri, realizand expresia politicii comeciale a întreprinderii.

Profitul total

Rentabilitatea comercială = * 100

Cifra de afaceri

Rata rentabilității resurselor consumate ( Rrc) reflectă relația dintre rezultatul aferent și cheltuielile aferente cifrei de afaceri.

Profit

Rentabilitatea resurselor consumate = * 100

Cheltuieli aferente CA

Profitul ( Pr) reprezintă un venit  material care de cele mai multe ori este venitul adus de capitalul utilizat într-o întreprindere, reprezentând diferența dintre încasări și totalul cheltuielilor

Profitul = Venituri – cheltuieli

Productivitatea muncii ( WL) exprimă eficiența utilizării forței de muncă din firmă, fie în unități fizice ( în special în cazul firmelor ce au ca obiect de activitate producția), fie în unități monetare realizate de fiecare lucrător.

Cifra de afaceri

WL=

Număr total de lucrători

sau,

Producția totală

Wl =

Număr total de lucrători

1.4.2 Indicatori ai performanței economice la nivel macroeconomic

În momentul în care discutăm despre performanța economică a agriculturii la nivelul macroeconomic,problema este total diferită. Astfel, se pot calcula, la nivel national și / sau regional următorii indicatori:

Prețul extern mediu pe tonă de marfă exportată sau importată( PEmt) care reflectă structura exporturilor și a importurilor, gradul de prelucrare a produselor.

PEmt = ∑PEK * Qk / ∑Qk , unde: – PEK reprezintă prețul extern al produsului

K,

– Qk reprezintă cantitatea exportată în

tone din produsul K.

Indicele modificării structural (Istr), demonstrează modul de valorificare pe piața externă a resurselor materiale și umane interne , măsură în care se fabrică în străinătate produse cu un grad înalt de prelucrare și cu valoare mare pe unitate de produs .

Istr = ( ∑pe0 * pe1 / ∑qe1 : ∑pe0 * qe0 / ∑qe0 ) * 100 ,

unde : – qe0 reprezintă cantitatea exprimată în tone a mărfii exportate în perioada de bază,

– qe1 reprezintă cantitatea exprimată în tone a mărfii exportate pe o perioadă analizată.

3. Rata profitului în valută (Rpv) exprimată în procente reprezintă eficiența valutară a exportului și se calculează după formula:

Rpv = PErds – ( Cme + Cne ) / PErds * 100

4.Gradul de valorificare a materiilor prime (Gv) determinându-se atunci când larealizarea produsului finit sunt folosite materii prime și materiale din import.

Gv = Pe / Cmp , unde: – Pe reprezintă prețul extern,

– Cmp reprezintă valoarea în prețuri mondiale a materiilor prime și energiei încorporate în produsul respectiv. ( Suport de curs).

*

* *

Performanța economică a devenit astăzi domeniul care stă la baza economiilor naționale, a societății comerciale și a instituțiilor. Performanța economică se transformă în valoarea adăugată a fiecărei instituții și în același timp, reprezintă finalitatea urmărită de fiecare întreprinzător sau conducător , deoarece doar prin performanțăeconomică o organizație poate să își atingă obiectivele propuse.

Capitolul 2: METODOLOGIA CERCETĂRII

Obiectivul cercetării constă în metode de creștere a performanței economice la S.C. Axena Prod Com S.R.L. Se pune problema depunerii unor eforturi suplimentare din partea membrilor societății pentru ca aceasta să obțină rezultate competitive.

Întrebarea de la care a pornit cercetare: Există o performanță economică în cadrul societății S.C Axena Prod Com S.R.L? Această întrebare a fost adresată direct, în condițiile în care piața produselor din carne de pui din România se află într-o continua mișcare.

În cadrul acestei lucrării am examinat și diagnosticat activitatea întreprinderii S.C. Axena Prod Com S.R.L Giurgiu,din punct de vedere financiar,comercial, tehnic și tehnologic,al resurselor umane și al managementului. Pe lângă acestea, am studiat societatea în ceea ce privește domeniul marketingului cum ar fi: produsele firmei, prețurile practicate, promovarea.

Pentru a putea stabili atât poziția sa pe piață ,cât și competitorilor săi cercetarea realizată are în vedere relația dintre producția de carne de pui și vânzarea acesteia.

În vederea atingerii obiectivelor stabilite,am efectuat o analiza a situației societății pe patru ani. Datele au fost colectate de la S.C. Axena Prod Com S.R.L Giurgiu, atât prin intermediul vizitelor,cât și prin observarea directă,

Pentru a putea stabili unele comparații privind prețul produselor din carne de pui de la S.C. Axena Prod Com S.R.L și alți competitori a fost necesară o observare a acestora în diferite supermarketuri.

Prelucrarea datelor s-a efectuat astfel: am elaborat o analiza a informațiilor de la societate, am introdus în analiză toate domeniile de activitate,am utilizat indicatori de specialitate și am calculat.

Scopul cercetării a fost unul important și complex având ca obiectiv evidențierea rezultatelor obținute de S.C. Axena Prod Com S.R.L în activitatea sa. De asemenea, am realizat o analiză privind piața produselor din carne de pui din România în funcție de cerere și ofertă, dar și piața în care se încadrează societatea; în funcție de ofertă, prin intermediul producției și în funcție de cerere, prin intermediul consumului.

Ipoteza principală care a fost testată este că societatea este reprezentată de o poziție destul de bună pe piață atât prin deținerea unor contracte ferme cu clienții săi, cât și prin îndeplinirea standardelor de calitate ceea ce a putut fi demonstrat prin faptul că S.C Axena Prod Com S.R.L este lider pe piața cărnii, în comparație cu celelalte abatoare din România.

*

* *

Cercetarea a evidențiat faptul că societatea analizată și-a ocupat un loc bine stabilit pe piața cărnii dinRomânia. Formarea unei clientele fidele a fost realizată prin intermediul calității ridicate și constrante a produselor din carne de pui, dar și prin prețurile practicate.De asemenea, aceasta nu se confruntă cu dificultăți mari la nivel de societate deținând o poziție bună pe piața cărnii de pui.

Capitolul 3:ANALIZA ACTIVITĂȚII LA S.C. AXENA PROD COM S.R.L

Fiecare întreprinderea trebuie să își asigure permanent atât capacitatea de concurență și adaptare, cât și performanța economico – financiară. Instrumentul de supraveghere al activității și performanțelor întreprinderii revine analizei economico – financiare a acesteia reprezentând un rol deosebit în abordarea sistemică a problematicii societății.

S.C. Axena Prod Com S.R.L are ca obiect de activitate producerea și comercializarea produselor din carne de pui. Societatea s-a înființat în anul 1997 și a fost înmatriculată la Registrul Comerțului numărul J52/11/1997, CUI 9098825.

3.1 Analiza domeniului financiar

Analiza diagnosticului financiar, parte componentă a diagnosticului economico – financiar este orientată în funcțiunea financiar – contabilă a societății; în cele din urmă aceasta fiind realizată atât în interiorul întreprinderii, cât și din exteriorul acesteia.

Analiza financiară folosește instrumente și mijloace financiare precum : bilanțul contabil, document încheiat la sfârșitul anului, și contul de profit și pierdere pentru a avea în vedere adoptarea unor decizii corecte de gestiune, urmărirea diagnosticului situației financiare pentru fundamentarea unei politici economico – financiare și strategiei societății.

Tabelul 3.1 Situația veniturilor și cheltuielilor la S.C Axena Prod Com S.R.L

Sursă: Date prelucrate din contul de profit și pierdere

În urma analizei efectuate se observă o scădere considerabilă a veniturilor din exploatare astfel încât în anul 2011 acestea erau de 323.959 milioane lei ca urmare a unei producții bine vândute, ajungând de pâna la 170.021 milioane lei în anul 2013.Aceste modificării ale veniturilor de la un an la altul sunt influențate de managementul societății.

Figura 3.1 Profitul sau pierderea net (ă) a exercițiului financiar

Sursă: Date prelucrate

Așadar, putem observa că situația se remediaza în cazul exercițiului financiar, și anume în anul 2010 înregistreaza o pierdere de 4.049 milioane lei ceea ce înseamnă că desfășurarea activității societății întampina deficiențe, însă în anul 2013 situația se schimbă societatea ajungând la un profit de 35.652 milioane lei fapt ce demonstreaza că aceasta realizează obiectul principal de activitate într-un mod accesibil.

3.1.1Analiza dinamicii și structurii patrimoniului firmei

Indiferent de societate, aceasta trebuie să își realizeze un patrimoniu care reprezintă totalitatea resurselor economice controlate de către diferiți agenți economici, pentru a-și putea desfășura activități economico – financiare. Reflectate din activul bilanțului contabil se studiază mărimea și evoluția resurselor economice pentru a putea aprecia situația patrimonială a societății.

Folosirea mărimilor relative , dar și a celor absolute constituie caracterizarea dinamicii și structurii elementelor bilanțiere atât din activ, dar și din pasiv. Prin intermediul metodei ratelor se realizează analiza structurii patrimoniale.

Tabelul 3.2 Structura și dinamica elementelor din activul bilanțului contabil

Sursă : Date prelucrate din bilanțul contabil la S.C. Axena Prod Com S.R.L.

Pe baza datelor prezentate în bilanțul contabil al societății am elaborat o analiză a structurii activului urmărind realizarea unor rate care pot caracteriza unele relații existente între elementele patrimoniale.

Figura 3.2 Structura activelor din bilanțul contabil

Sursă: Date prelucrate

Putem observa că totalul activelor imobilizate se află într-o continuă creștere și anume în anul 2010 acestea erau 1.499 milioane lei ajungând până la 73.968 milioane lei în anul 2013, fapt ce demonstrează că această creștere este una justificată deoarece societatea are nevoie permanent de echipamente tehnologice , aparate destinate procesului de producție.

Activele circulante reprezintă o semnificație majoră în cadrul activității unei societăți, putem observa că stocurile au înregistrat valori foarte mari în anul 2013 și anume 29.692 milioanea lei comparativ cu anul 2011 unde acestea erau 2.069 milioane lei acestea reprezentând materiale destinate procesului de producție, precum și materiale consumabile și produse finite : produse din carne de pui.

O importanță deosebită în cadrul activelor circulante o au creanțele deoarece acestea prezintă o scădere considerabilă din anul 2011 unde erau de 442.826 milioane lei pâna la 276.513 milioane lei în anul 2013, motiv pentru care societatea dispune de îmbunătățirea relației cu clienții.

Tabelul 3.3 Principalele rate de structură a activului

Sursă : Date prelucrate

Rata activelor imobilizate ( Ri) reprezintă importanța elementelor patrimoniale prin intermediul căruia gradul de investire al capitalului societății este măsurat permanent. Se observă că acestea au avut o tendință de creștere până în anul 2012, și anume în 2010 acestea reprezentau 2,96%, iar în 2012 erau de 16,09% ceea ce înseamnă că de la o perioada la alta gradul de investire a avut parte de o creștere semnificativă. Această creștere a avut loc datoriră efectuării unor investiții efective.

Rata imobilizărilor financiare ( Rif) exprimă politica investițiilor financiare ale societății. Acestea prezintă o creștere până în anul 2012, și anume în 2010 era de 2,72%, iar în 2012 15,98% reprezentând o activitate extinsă de investiții financiare.

Rata imobilizărilor circulante ( Ric) reprezintă gradul capitalului imobilizat în procesul de exploatare. Se constată o scădere anuală a acestora, și anume în 2010 erau de 97,03% ajungând în 2013 la 84,79% fiind reprezentă de diminuarea creanțelor, firma acordând credite – client mai mici.

Rata stocurilor depinde atât de perioada ciclului de exploatare, cât și de sectorul de activitate al societății. În anul 2013 acestea reprezentau 6,11%, comparativ cu anul 2011 unde erau 0,38%; această creștere este motivată când este determinată de sporirea cantității de activitate și nemotivată când duce la realizarea unor stocuri fără mișcare.

Rata creanțelor ( Rc) reprezintă drepturile pe care o societate le are asupra unui client până în monetul încasării. Observăm că în anul 2011 acestea au crescut față de 2010, și anume în 2010 erau de 49,88%, iar în anul 2011 erau de 80,48% ceea ce reprezintă o problemă negativă asupra încasărilor societății. Însă, un lucru destul de bun pentru întreprindere se observă din anul 2012 când acestea încep să scadă de la 79,95% la 77,42% în anul 2013.

Rata disponibilităților ( Rd) reprezintă intersecția ratelelor de structură ale activului cu ratele de structură ale pasivului. Din anul 2010 până în anul 2012 acestea au suferit modificări, reprezentând decalaje, în anul 2010 erau de 4,33%, în anul 2011 de 11,61%, iar în 2012 de 4,04%. O creștere semnificativă a acestora se observă în anul 2013 fiind de 21,82% comparativ cu ponderea din 2012 reprezentând o viteza ridicată de rotație a activelor circulante și o creștere a încasărilor față de plăți.

Analiza dinamicii și structurii veniturilor și cheltuielilor

Cheltuielile și veniturile unei societăți exprimă o arie extinsă de procese economico- financiare strânse de consumul și folosirea factorilor de producție, dar și de recuperarea resurselor folosite.

În orice întreprindere există diferite activități prin intermediul cărora se poate realiza o diferențiere între cheltuieli și venituri. Prin urmare, pe plan economico- financiar cheltuielili sunt exprimate prin consumatoare de resurse, iar veniturile prin rezultate obținute.

Prin intermediul metodei indicilor se poate realiza analiza structurii și dinamicii atât a cheltuielilor, cât și a veniturilor.

Tabelul 3.4 Dinamica și strucura categoriilor de venituri la S.C Axena Prod Com S.R.L în perioada 2010-2013

Sursă : Date prelucrate din contul de profit și pierdere

Analizând datele din tabel, se observă o creștere majoră a veniturilor totale în anul 2011 comparativ cu anul 2010. Însă, din păcate această creștere a fost înregistrată doar în anul 2011 deoarece din anul 2012 aceste venituri au început să scadă ajungând la 156.346 milione leiîn 2012 și la 170.096 milioane leiîn 2013. Motivul scăderii acestor venituri poate fi cauza obiectului principal al societății, și anume producția vândută.

Figura 3.3 Veniturile totale ale S.C Axena Prod Com S.R.L

Sursă: Date prelucrate

În urma perioadei analizate 2010-2013, observăm valoarea cea mai ridicată a veniturilor totale în anul 2011, creșterea veniturilor din exploatare reprezentând o influență importanta asupra acestora. Cauza principală a acestei creșteri este determinată de producția vândută din cadrul societății.

Tabelul 3.5 Dinamica și structura categoriilor de cheltuieli la S.C Axena Prod Com S.R.L în perioada 2010-2013

Sursă : Date prelucrate din contul de profit și pierdere

În urma analizei efectuate se poate observa o fluctuație a cheltuielilor de exploatare reprezentate de cheltuieli privind mărfurile, materialele, taxe și impozite, dar și cheltuieli cu personalul. Se poate observa din anul 2011 unde erau de 330.942 milioane lei o scădere a acestora ajungând la 164.449 milioane lei în anul 2013, motivul acestei scăderi fiind legat în mod direct de activitatea de producție a societății.

Figura 3.4 Cheltuielile totale ale S.C Axena Prod Com S.R.L

Sursă: Date prelucrate

Nivelul cel mai ridicat al cheltuielilor, în urma analizei realizate, este în anul 2011 în valoare de 330.942 milioane lei. Aceasta reprezentând o situație nefavorabilă pentru societate deoarece creșterea cheltuielilor contribuie la diminuarea profitului. Principala cauza a acestei creșteri se datorează cheltuielilor cu personalul atât prin creșterea numarului de personal angajat, cât și prin creșterea salariului mediu anual.

3.1.3 Analiza rentabilității

Rentabilitatea, ca indicator de exprimare a eficienței economice, exprimă posibilitatea societății de a obține profit, în scopul remunerării capitalurilor, dar și al extinderii activității.

Rata de rentabilitate reprezintă un raport între un indicator de rezultate și unul care reflectă un „flux de activitate” ( cifra de afaceri, resursele consumate), sau un „stoc” ( capitalurile proprii , activele totale).

Tabelul 3.6 Ratele de rentabilitate

Sursă: Date prelucrate

Rentabilitatea economică este una dintre cele mai importante rate de rentabilitate deoarece pune în evidență performanțele utilizării activului total al unei întreprinderi. Pe baza calculelor efectuate se constată că aceasta a suferit o scădere din anul 2011 unde era de 18,22 % ajungând la 8,36% în anul 2013 reprezentând o situație nefavorabilă pentru societatea deoarece aceasta nu poate obține performanțe.

Rentabilitatea financiară este un indicator foarte important atât pentru investitori, cât și pentru manageri. Putem observa că și aceasta a scăzut din anul 2011 în anul 2013, principalul factor care a contribuit la această scădere a fost descreșterea profitului net.

Rentabilitatea comercială exprimă eficiența activității comerciale asigurând legătura între profit și cifra de afaceri. În analiza efectuată se observă că această rata a suferit unele modificări de la un an la altul. În anul 2013 rentabilitatea comercială a crescut cu 2 % față de anul 2012, de la 18,97% ajungând la 20,97, această creștere fiind bazată pe influența favorabilă a structurii producției vândute și pe creșterea prețurilor de vânzare.

Rentabilitatea resurselor consumate reflectă corelația dintre profitul aferent cifrei de afaceri și cheltuielile aferente cifrei de afaceri. În cadrul acestei rate se poate constata o scădere din anul 2011 în anul 2013, motivul acesteia se exprimă atât prin modificarea sistemului producției vândute, cât și prin modificarea prețurilor de vânzare.

3.1.4 Puncte forte și puncte slabe pentru domeniul financiar

Tabelul 3.7 Anliza Swot a domeniului financiar

Sursă: Contribuție proprie

Analiza domeniului comercial

Rolul pe care și-l atribuie diagnosticul comercial este acela de a contura elementele structurii relațiilor de piață a societății. Acestea referindu-se la :

– strategia societății;

– segmentarea pieței și concurența;

– stabilirea clienților;

– politica de preț;

– produsele realizate și oferite;

– distribuția folosită;

– activitatea de promovare.

3.2.1. Piața

Pe piața cărnii de pasăre în anul 2011 la nivel mondial se constată o creștere de 2,4%, producția Uniunii Europene rămâne la același nivel înalt și în anul 2012. În urma unor analize efectuate se poate observa că cererea cărnii de pasăre devine din ce în ce mai ridicată, astfel în anul 2013 avem de-a face cu o ușoară creștere a acesteia cu 0,6%. De această creștere profitând exporturile comunitare către terțe piețe.

În anul 2012 exporturile de carne de pasăre cresc cu 18,8%, și scad în anul 2013 cu 1,6%. Carnea de pui continuă să păstreze eticheta de “cea mai ieftină carne” în anul 2013, în moment ce pe ansamblul UE consumul de carne de pasăre evidențiază o ușoară creștere cu 0,8%.

Piața produselor din carne de pasăre la S.C Axena Prod Com S.R.L este destinată unei game largi de consumatori atât din județul Giurgiu, cât și din aproprierea acestuia.

În urma realizării unui studiu de piață relevă faptul că aproximativ 66,5 % consumă aproape zilnic carne de pasăre. Motivul consumului ridicat al acesteia fiind în primul rând sănătatea, și anume carnea de pasăre are un conținut scăzut de colesterol, este mai sănătoasă; iar în cel de-al doilea rând fiind nivelul scăzut al prețului de vânzare.

În zilele de astăzi, sunt din ce în ce mai recomandate dietele pe bază de carne de pasăre deoarece aceasta este necesară organismului datorită conținutului de proteine, vitamina B și vitamine minerale precum: fier, zinc, seleniu.

3.2.2 Produsele

Din anul 2007, nomenclatorul de produse din carne de pasăre al societății S.C. Axena Prod Com S.R.L a suportat un proces de corelare continuă cu comenzilor primite.

Produsele din carne de pasăre ale acestei societăți sunt recunoscute datorită atât gustului deosebit, cât și prospețimii. Sunt produse fundamentale într-o alimentație echilibrată deoarece sunt nutritive și sănătoase. Puii sunt crescuți în ferme proprii în cele mai bune condiții, societatea dispunând atât de o hală de creștere modernă și dotată cu utilaje de cea mai bună calitate, cât și de un abator care dispunde de un proces de management integrat în conformitate cu standardele ISO 9001: 2001.

Nomenclatorul de produse din carne de pasăre:

aripi de pui la pungă/ tavă;

tacâm găină la pungă;

ficat la pungă;

pui/găină la tavă / pungă;

mixuri de pulpe inferioare, superioare și aripi la tavă,

piept de pui cu os la pungă / tavă;

piept de pui dezosat feliat;

pipote și inimi de pui la pungă;

pui fără piept la pungă;

pui grill pungă;

pulpe superioare la pungă;

pulpe inferioare la pungă;

pulpe întregi la pungă;

tacâm cu aripi la pungă;

carne tocată de pasăre.

Termenele de valabilitate a produselor din carne de pasăre variază între 24 de zile pentru produsele proaspete și 90 de zile pentru produsele congelate.

3.2.3 Prețul

În anul 2014, prețul cărnii de pasăre s-a ieftinit cu aproximativ 10%. Motivul pentru care au fost scăzute prețurile fiind acela că în ultimele luni au intrat cantități foarte mari de carne în special din Polonia și Olanda, după ce Rusia a interzis importurile din UE.

Prețurile cărnii de pui/kilogram diferă de la zonă la zonă, așadar se constată că: în Teleorman prețurile sunt cuprinse între 8,00 – 8,50 lei/kg;Timiș între 8,00 – 15,00 lei/kg;Tulcea între 9,00 – 14, 00 lei/kg;Alba între 8,00 – 14,00 lei/kg;București între 12,50 – 13,50 lei/kg;Iași între 10,50 – 15,20 lei/kg;Prohova între 10,50 – 15,20 lei/kg.

În urma realizării unei cercetări de piață într-un supermarket Carrefour România privind prețul produselor din carne de pasăre au rezultat următoarele:

Tabelul 3.8 Analiza prețurilor pe piață versus prețuri la S.C Axena Prod Com S.R.L.

Sursă: Contribuție proprie

Conform analizei efectuate, putem observa că prețurile pentru carnea de pasăre la S.C. Axena Prod Com S.R.L sunt mai mari decât cele ale produselor diferițiilor producători din Carrefour, motivul fiind asigurarea acoperirii investițiilor efectuate pentru modernizarea utilajelor.

3.2.4 Furnizorii, beneficiarii, concurenții

În procesul de fabricare a produselor alimentare, firma S.C Axena Prod Com S.R.L înregistrează activități de cooperare cu diferiți agenți economici,cu sediul atât în zona județului Giurgiu, cât și în zonele învecinate pentru aprovizionarea de materiile prime.

Pentru S.C Axena Prod Com S.R.L, puii vii reprezintă principala materie primă având ponderea cea mai ridicată din toate procesele de producere, acesția fiind furnizați de către S.C Agroland S.R.L. Giurgiu și S.C AWD S.R.L. Bolintin-Vale.

Beneficiarii produselor fabricate de S.C Axena Prod Com S.R.L fac parte dintr-o gamă destul de variată a populației. Societatea utilizează mai multe tipuri de desfacere pentru a putea asigura o valorificare adecvată a producției realizate:

– livrarea la ieșirea din secția de producție către cumpărătorii ocaziționali;

– în magazinele mari se vinde între 80 – 90% din volumul total de produse;

– în magazine alimentare mici situate în județul Giurgiu.

Concurența este reprezentată de toți partenerii companiei Safir, precum: Auchan, Kaufland, Agroalim, Scandia Sibiu, Vascar , Cris-Tim , Aldis, Berlin, Facos Suceava etc.; aceștia s-au întins succesiv odată cu expansiunea lanțurilor de supermarketuri.

La nivelul județului Giurgiu gradul concurenței este scăzut deoarece societatea S.C Axena Prod Com S.R.L este în primul rând singura care deține atât hală de producție, cât și abator propriu, iar în al doilea rând conține o gama de produse bine diversificată prin capacitatea mărită de producție a secției de specialități.

3.2.5 Activitatea promoțională

Aceasta nu există, deoarece aceștia se promovează prin faptul că dețin contracte ferme cu clienții săi și nu urmăresc câștigarea de noi piețe.

3.2.6 Puncte forte și puncte slabe pentru domeniul comercial

Tabelul 3.9 Analiza Swot a domeniului comercial

Sursă: Contribuție proprie

Analiza domeniului tehnic și tehnologic

Analiza diagnosticului domeniului tehnic și tehnologic prezintă o importanță

deosebită în cadrul unei societăți deoarece are rolul de a permite:

– punerea în funcțiune și evaluarea echipamentelor și tehnologiilor folosite de către întreprindere;

– necesarul de resurse energetice și utilități;

– evoluția gradului de folosire a capacității producției;

– întreținerea și repararea utilajelor;

– realizarea calității produselor;

– igiena și protecția muncii.

Amplasamentul S.C Axena Prod Com S.R.L

Sediul central al societății este situat în Judetul Giurgiu, Localitatea Giurgiu, având o suprafață totală de 20000 m2. Aceasta cuprinzând atât sediul societății, cât și hala de producție, abatorul și depozitul de materii prime.

Resursele energetice și utilitățile

Sursele de energie și utilitățile aflate la dispoziția societății sunt :

– energie electrică,

– gaza naturale,

– apă.

Atât sediul societății,cât și hala de producție și abatorul sunt încălzite printr-un sistem propriu centralizat.Combustibilul necesar deplasării mijloacelor de transport al societății este procurat de la stațiile de benzină.

Calitatea produselor

Produsele din carne de pui realizate de către societatea noastră sunt de o calitate superioară executată după diferite metode tradiționale de tranșare. Pentru asigurarea calității la un nivel înalt în momentul depozitării, ambalării și livrării produselor în cadrul societății sunt elaborate un set de măsuri prin intermediul cărora se mențin parametrii de calitate a produselor finite recomandate de normele în vigoare.

Tabelul 3.10 Caracterisicile produselor din carne de pui

Sursă: Contribuție proprie

Așadar, toate aceste calități ale produselor din carne de pui sunt foarte bine urmărite și monotorizate. Scopul prioritar al societății S.C. Axena Prod Com S.R.L este acela de a convinge clienții faptul că în unitatea sa carnea produsă nu este un produs injectat.

Echipamentele de la hala de pui

Echipamentele tehnice folosite pentru creșterea puilor în cadrul unui abator sunt următoarele: sisteme furajere cu hrănitori ( asigură accesul fiecărui pui la necesarul de furaj); linii de adăpare cu niplu picurător ( asigură necesarul de apă puilor din hală); transportator de furaj ( furnizează hrana de la siloz în hala de creștere a puilor); sistem de ventiliție ( microclimat); sistem de admisie aer proaspăt; sistem de încălzire; sistem de comandă microclimat ( controlează și are posibilitatea de programare pentru consum de furaj, consum de apă, program de lumină, programul de ventilație pentru tot ciclul); sistem de iluminare; pompă submersibilă( extragerea apei din puț); hidrofor; buncăr furaj ( stocare furaje necesare procesului de creștere a păsărilor).

Toate aceste echipamente asigură respectarea normelor sanitar- veterinare, precum și îndeplinirea standardelor de calitate recomandate pentru atingerea performanței înalte a societații.

De fapt, S.C Axena Prod Com S.R.L. deține o certificare ISO 9001:2001. Acest standard de calitate impune :

– nivelul competitiv al societații atât la nivel național , cât și la nivel internațional;

– pentru consumatori acesta reprezintă un semn de calitate al produselor , o garanție suplimentară de siguranță și de competență profesională;

– pentru a putea lua decizii cu privire la determinarea condițiilor de creditare și de asigurare băncile și companiile de asigurări sunt interesate în disponibilitatea acestor certificate.

Puncte forte și puncte slabe pentru domeniul tehnic și tehnologic

Tabelul 3.11 Analiza Swot a domeniul tehnic și tehnoloogic

Sursă: Constribuție proprie

Analiza domeniului resurselor umane

Pentru efectuarea unei analize diagnostic a domeniului resurselor umane se au în vedere informații cu privire la:

– evoluția personalului;

– dimensiunea și structura personalului;

– dinamica productivității muncii;

– condițiile de muncă.

Structura și dinamica personalului

Dezvoltarea activității de producere de la un an la altul a societății a prezentat modificări și asupra organizării resurselor umane. Astfel, în anul 2010 erau 14 angajați, ajungând până în anul 2013 la 35 de angajați. În următorul grafic se poate observa ritmul de creștere al angajaților până în anul 2013.

Figura 3.5 Evoluția numărului de angajați

Sursă: Date prelucrate

Până în anul 2010, structura angajaților a fost neomogenă din punct de vedere al profesiei, astfel oamenii erau multispecializați. Din anul 2011 în cadrul societății are loc o modificare majoră asupra profesiilor angajaților, și anume sunt angajați oameni cu pregătire superioară care lucrează doar în domeniul profesiei lor.

Productivitatea muncii

Productivitatea muncii considerată a fi unul din indicatorii calitativi ai activității comerciale poate fi realizată prin mai multe metode, însă cea mai eficientă este raportarea cifrei de afaceri, a producției anuale, la numărul de angajați ai societății.

Tabelul 3.12 Productivitatea muncii în perioada 2010 – 2013

Sursă: Date prelucrate

Putem observa că productivitatea muncii a înregistrat valoarea cea mai mare în anul 2011 în primul rând datorită creșterii cifrei de afaceri față de anul 2010. Managerul societății observând că în anul 2011 a înregistrat o creștere a cifrei de afaceri, a ajuns la concluzia că mai poate angaja personal pentru a avea o creștere a veniturilor de la un an la altul. Însă acest lucru nu a reprezentat o bună metodă pentru societate deoarece în anul 2012 cifra de afaceri a scăzut comparativ cu numărul de salariați care a crescut.

Puncte forte și puncte slabe pentru domeniul resurselor umane

Tabelul 3.13 Analiza Swot a domeniului resurselor umane

Sursă: Contribuție proprie

Analiza sistemului de management

Diagnosticul managementului stabilește rezolvarea problemelor privind:

– aspecte legate de echipa de conducere;

– principalele condiții care pot influența stilul managerial;

– nivelul de implicare al reprezentanților;

– relațiile strânse ale conducătorilor cu partenerii de afaceri(clienți, furnizori, bănci);

-determinarea eficienței cu care conducerea întreprinderii previzionează, organizează, coordonează,antrenează și evaluează activitățile societății.

3.5.1 Organigrama societății

O organigramă reprezintă felul în care managerul/ administratorul organizează societatea în modul său propriu. Organigramă este realizată pentru a arată modul de organizare al unei societăți.

Figura 3.6 Organigrama

Sursă: Date prelucrate

3.5.2 Puncte forte și puncte slabe pentru sistemul de management

Tabelul 3.14 Analiza SWOT a sistemului de management

Sursă: Contribuție proprie

*

* *

Din punct de vedere financiar, comercial,tehnic și tehnologic,al resurselor umane, dar și al managementului;societatea S.C. Axena Prod Com S.R.L a devenit un important concurent pe piața cărnii din pui prin producerea și comercializarea acestuia. Experiența acumulată în decursul anilor face ca această societate să devină un lider pe piața cărnii de pui,prin îmbinarea unor produse de înaltă calitate cu organizarea modernă a societății, acestea ducând la creșterea gradului se satisfacție a consumatorilor.

CAPITOLUL 4: Oportunități pentru creșterea performanței economice la S.C. Axena Prod Com S.R.L.

În structura economică la fundamentul diferențierii economiilor naționale,a societăților comerciale și a instituțiilor performanță economică a devenit astăzi criteriul economic de bază. În timp, performanța economică reprezintă finalitatea urmărită de fiecare întreprinzător în parte, aceasta având un rol deosebit de important în atingerea obiectivelor propuse de fiecare societate.

4.1 Analiza sistemului de management

Pe baza stabilirii unor cerințe standardla nivelul fiecărei societăți se proiectează un sistem de management pentru exercitarea funcțiilor manageriale. Sistemele de management au un rol esențial în conceperea și fundamentarea activităților unei societăți.

1. Analiza sistemului managerial

Analiza acestui subsistem se bazează în primul rând pe analiza sistemelor de management utilizate de către societate, cum ar fi:atât prin managemetul participative, prin bugete, prin obiective;cât și prin tehnici și metode de management.

Între sistemul de management prin obiective,prin buget dar și cel participative există o stransă corelație, astfel:

– la nivelul participanților cu o contribuție considerabilă pentru stabilirea obiectivelor managementul participativ este bine organizat;

– în activitățile personalului la baza sistemului de control se află feedback-ul;

– atât pentru recunoașterea eficacității, cât și pentru funcția de previziune și cea de control-evaluate sunt utilizate așa numitele instrumente bugetare;

– adoptarea deciziilor importante este realizată de către organismele participative.

Din punct de vedere financiar, fiecare departament al societății reprezintă un sediu de pierdere/profit. Pentru aceste sedii gestiune resurselor într-un mod eficient face parte din responsabilitățile manageriilor de sedii privind respectarea bugetelor. Prin intermediul managementului prin obiective,fiecare direcție trebuie sa își calculeze și să își interpreteze indicatorii financiari lunar.

2.Analiza sistemului decizional

La baza sistemului decizional se află analiza deciziei, aceasta reprezentând”cursul de acțiune ales pentru realizarea unuia sau mai multor obiective”.

Decizia implică:

– unul sau mai multe obiective bine determinate;

– pentru atingerea obiectivelor se stabilesc mai multe variante;

– prezența unui proces rational de alegere.

Cele mai multe dintre decizii respectă următoarele cerințe:

– fundamentarea științifică:presupune o constantă în abordarea fundamentării strategiilor pe termen mediu și lung privind exploatarea informațiilor importante pentru implementarea deciziilor;

– “împuternicirea”:este reprezentată în fișa postului a fiecărui manager pentru adoptarea unei decizii;

– integrarea:are legătură cu strategia firmei,mai exact se referă la capacitatea celor implicați de a integra deciziile momentane în cadrul deciziilor strategice;

– oportunitatea:pentru a putea obține un efect maxim decizia trebuie luată într-o anumită perioadă pentru a putea fi concepută și mai târziu aplicată;

– formularea corespunzătoare:exprimă o condiție esențială pentru luarea unei decizii,astfel în multe cazuri deciziile sunt formulate greșit și nu conțin obiectivele strategice ale societății.

3.Analiza sistemului informațional

Acesta poate fi definit ca un ansamblu de fluxuri și circuite informaționale contribuind la stabilirea și realizarea obiectivelor societății.Sistemul decizional este reprezentat de o strânsă legătură de sistemul informational,astfel procesul managerial este înțeles ca fiind un procesde utilizare a informației,actul managerial se realizează în cadrul ciclului INFORMAȚIE→DECIZIE→ACȚIUNE.

Pentru a putea fi analizat subsistemul informațional la S.C Axena Prod Com S.R.L se vor avea în vedere fundamentalele principii ale acestuia, cum ar fi:

1.Principiul corelării sistemului informational,cu cel decizional și cel organizatoric;

2.Principiul unității metodologice a tratării informațiilor;

3.Principiul flexibilității sistemului informațional;

4.Principiul concentrării asupra abaterilor fundamentale;

5.Principiul asigurării de maximum de informații finale din fondul de informații primare.

4.Analizasistemului organizatoric

Acest sistem asigură cadrul,divizarea și combinarea proceselor de muncă din cadrul unei organizației pentru efectuarea obiectivelor previzionate.

Acesta se realizează cu ajutorul principiilor de preconizare și funcționare a structurii organizatorice,cum ar fi:

1.Principiul managementului participativ;

2.Principiul acoperirii managementului de execuție;

3.Principiul reprezentării structurii organizatorice;

5. Principiul concordanței dintre natura postului și caracteristicile titularului de post;

6.Principiul flexibilității structurii organizatorice;

7.Principiul definirii armonizate a postului și funcțiilor;

8.Principiul eficienței structurii organizatorice.

În cadrul unei structurii organizatorice sunt reprezentate componente precum: funcția,postul,departamentul,relațiile organizatorice,ponderea ierarhica și nivelul ierarhic.

4.2.2Scenariu funcției de previziune

Aceasta reprezintă cea mai importantă funcție a managementului,presupunând o evaluare a unor procese viitoare, a unor efecte atât pozitive, cât și negative;precum și a unor strategii sau scenarii de acțiune pentru minimizarea riscurilor și maximizarea gradului de efectuare a obiectivelor propuse.

Pentru S.C Axena Prod Com S.R.L. trebuie implementat un scenariu pentru funcția de previziune,acesta fiind necesar deoarece nu există o strategie,un plan,un program ce pot fi realizate în cadrul societății.

Capacitatea de orientare asupra problemelor legate de evoluția societății este atribuită managerilor prin intermediul funcției de previziune. De realizarea acestei funcții depinde modul de manifestare a celorlalte funcții ale managementului,cum ar fi:organizarea,coordonarea,antrenarea-motivarea,control-evaluare.

CONCLUZII

Performanța economică a devenit astăzi criteriul care stă la baza diferențierii economiilor naționale, a societăților comerciale și a instituțiilor, în general. Performanța economică se transformă în valoarea adăugată a fiecărei instituții mai sus menționate și, în același timp, reprezintă finalitatea urmărită de fiecare întreprinzător sau conducător, deoarece doar prin performanță economică o organizație poate să își atingă obiectivele propuse.

Așadar, conceptul de performanță a căpătat o foarte largă utilizare. Indiferent de domeniul de activitate, eficiența este principalul obiectiv al desfășurării respectivei activități. Omul, în evoluția sa și indiferent de nivelul său de pregătire profesională, a ajuns la concluzia importanței costului de oportunitate.

Există o mare diversitate de opinii cu privire la conceptul de performanță și la conceptele înrudite cu acesta: productivitate, eficiență, eficacitate și rentabilitate. Diversitatea nu este însă o problemă în sine, ci mai mult faptul că unele opinii sunt contradictorii și nu ajută la înțelegerea mai nuanțată a conceptelor la care se referă, cum ar fi normal, ci mai de grabă creează confuzii și mai mari. Rolul definițiilor este de a elimina ambiguitățile și a crește gradul de cunoaștere. Deși sunt importante, acestea sunt de multe ori neglijate, iar în unele cazuri sunt preluate cu ușurință de la alți autori interpretări eronate fără o analiză mai amănunțită a literaturii de specialitate internaționale, răspândindu-se astfel opinii diferite și uneori chiar opuse despre anumite noțiuni. În consecință, pentru înlăturarea oricăror confuzii se recomandă folosirea unui vocabular comun pentru termenii specifici managementului performanței și oricărui domeniu economic.

Analizând toate abordările performanței se propune în cele ce urmează o opinie proprie asupra tuturor conceptelor prezentate anterior, afirmându-se că o societate este performantă dacă este în primul rând productivă, sursa inițială pe termen lung a performanței fiind productivitatea. Aceasta implică consumarea eficientă a resurselor și îndeplinirea eficace a obiectivelor stabilite. Performanța nu este însă asigurată de productivitate, deoarece aceasta se referă numai la partea operațională a activității.

Prin urmare performanța depinde și partea financiară, de prețurile la care sunt achiziționate resursele consumate (cheltuielile totale) și prețurile la care se vor vinde produsele sau serviciile realizate (veniturile totale). Rezultatul diferenței dintre acestea măsurându-se de fapt prin rentabilitatea societății. În funcție de aceste considerente productivitatea își pune amprenta mai mult sau mai puțin asupra performanței. Mai mult decât atât o rentabilitate ridicată, datorată unei productivități ridicate constituie o bază solidă a performanței prezente dar nu garantează menținerea acesteia în viitor. Pentru păstrarea acestei stări competitive sunt necesare: calitatea și responsabilitatea în livrarea produselor și prestarea serviciilor, viteză (scurtarea timpilor de producție și livrare), flexibilitate pentru o adaptare rapidă la cerințele pieței și inovare.