Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal [631468]

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
1 Capitolul 1
INTRODUCERE

1.1. Educația fizică în școală – funcții și obiective

O serie de vestigii și documente ale culturii anti ce, exprimate prin
grafică, pictură, sculptu ră, opere literare și/sau ș tiințifice, prezintă omul
dezvoltat armonios, puternic și rapid, rezistent și îndemânatic în mișcări, calități
ce se dobândeau întotdeauna în urma practicării unui ansamblu de exerciții
fizice, special conceput și exersat.
Practicarea exercițiilor fizice pentru atingerea acestor obiective „este
întâlnită de -a lungul tuturor stadiilor dezvoltării societății omenești, înclusiv în
viața socială contemporană.”1
Altfel spus, întreaga evoluț ie a practicării exercițiilor fizice, demostrează
că aceasta a constituit o activitate orientată în vederea perfecționă rii indicilor
dezvoltării fizice a omului și concomitent, ai celor ai capacității de mișcare,
deci „a indicilor morfologici ai organismul ui (a musculaturii și a aparatului
osteo -articular) și al marilor funcții ale acestuia (mai ales circulația și
respirația), ca și elemente de bază ale dezvoltării fizice, pe de o parte și a
capacității motrice a oamenilor, concretizată în priceperi ni depr inderi motrice
(diferite variante de mers, alergări, sărituri, aruncări, manevări ale unor obiecte
sau evoluții la sau cu ajutorul unei aparaturi special construite) și în calitățile
motrice (viteza, îndemșarea, rezistența, forța), pe de altă parte.”2
Treptat, „sub impulsul gândirii pedagogice și mai ales din momentul
integrării practicii exercițiilor fizice în ansamblul acțiunii educaționale școlare,
activitatea respectivă a primit un conlinut bine definit și totodată denumirea de
educație fizică .”3
Educ ația fizică, desfășurată în rândul tinerei generații școlare, reprezintă
subsistemul cel mai bine organizat, la nivelul acestuia, existând cadre cu
pregătire de specialitate în predarea educației fizice, ca disciplină obligatorie de
învățământ, programe sp ecifice, forme variate de organizare și practicare a
exercițiilor fizice de către elevi, precum și evaluarea randamentului acestora, pe
baza unor probe și criterii fixe.
Ca proces instructiv -educativ, dar și ca autoeducație fizică, ea constituie
o activit ate socială, deliberat concepută și desfășurată, în vederea perfecționării
dezvoltării fizice și capacității motrice ale practicanților exercițiilor fizice, în

1 Șiclovan, I. , Teoria Educației Fizice și Sportului , București, Editura Stad ion, 1972 : 7
2 Șiclovan, I. , Teoria Educației Fizice și Sportului , București, Edit ura Stad ion, 1972 : 7-8
3 Șiclovan, I. , Teoria Educației Fizice și Sportului , București, Editura Stad ion, 1972 : 57

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
2 funcție de particularitățile de vârstă și sex, cerințele de integrare socială,
specificul unei p rofesii, etc.
Educația fizica și sportivă, reprezintă și constituie o preocupare constantă
și continuă, pentru toți factorii responsabili de educația tinerelor generații, de
starea de sănătate și capacitatea biomotrică a populației.
Educația fizică urmărește cu precădere, dezvoltarea și perfecționarea
laturii fizice (biomotrice), a personalității, dar influențează favorabil și
activitatea de performanță.
Efortul muscular, prezent în lecțiile de educație fizică, este susținut și
însoțit de eforturi de voință, capabile să mobilizeze resursele organismului, la
un nivel mult mai ridicat decât cel întâlnit în activitatea obișnuită.
Având în vedere că educația fizică contribuie nemijlocit la soluționarea
unor probleme ale învățământului, este necesar ca în predarea ei, să se acorde
prioritate obiectivelor care concură la potențarea stării de sănătate, și a
capacității de muncă, la perfecționarea calităților, deprinderilor și priceperilor,
cu valoare practică și cu o largă zonă de aplicare .
Idealul educației fizice școlare determină scopurile educative, iar acestea
concretizează pe diferite planuri și niveluri prescripțiile generale ale idealului.
Educația fizică reprezintă o activitate deosebit de complexă, în cazul în
care ne referim în primul rând la conținutul, structura, organizarea și
desfășurarea sa.
Când est e analizată ca fenomen social, activitatea de educație fizică,
trebuie avut în vedere multitudinea de componente pe care ea le implică și
anume:
– exercițiile fizice;
– baza materială specifică;
– instalațiile și materialele specifice;
– aspectele te hnice și organizatorice;
– disciplinele științifice ce o fundamentează;
– cadrele de specialitate.
Exercițiile fizice au apărut și s -au perfecționat continuu în concordanță cu
comanda socială. Apariția și evoluția exercițiilor fizice au o condiționare clară
de ordin social. Acestea nu sunt determinate de instin cte, de factori biologici,
etc.
Fundamentarea științifica a procesului de practicare a exercițiilor fizice s –
a realizat de -a lungul timpului, cu aceleași stagnari, regreșe. Această
fundamentare, a preluat critic, deci a valorificat, unele idei, norme, regul i,
aparținând antichității, renașt erii, umanismului burghez, etc.

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
3 Fundamentarea s -a accentuat odată cu apariția “Teoriei” și “Metodicii” că
discipline științifice și a altor discipline care au abordat domeniul nostru din
diferite unghiuri și puncte de ved ere.
În contextul contruirii educației fizice că activitate socială, cadrele de
specialitate s -au format mult mai târziu. În România procesu l de formare al
specializărilor pentru domeniul practicării exercițiilor fizice, a căpătat un statut
clar începând cu anul 1922 când s -a înființat ANEFS.
Educația fizică, fiind domeniu complex și acționând atât în planul
dezvoltării fizice armonioase cât și în planul educațional, are mai multe funcții,
ce reprezint ă destinații constante ale unui fenomen, ele derivând din ideal,
deoare ce că se subordonează acestuia.
Prin funcții se realizează idealul educației fizice, se face “apropierea” față
de aceasta, toate funcțiile educației fizice fiind foarte importante și îș i dovedesc
eficiența numai dacă sunt îndeplinite într -un “sistem”, influențându -se și
completîndu -se reciproc.
Funcțiile educației fizice pot fi împărțite în funcții specifice și asociate,
cele specifice vizând cele două coordonate ale obiectului de studiu propriu
Teoriei și Metodici și anume dezvoltarea fizică și capacitatea motrică, cele
asociate întregind efectele practicării exercițiilor fizice asupra ființei umane.

Funcțiile educației fizice, pot fi sistematizate astfel:
a) Funcția de perfecționare a de zvoltării fizice face parte din categoria
celor specifice și are rol prioritar mai al es în educație fizică a tinerei generații.
b) Funcția de perfecționare a capacității motrice face parte tot din
categoria celor specifice educa ției fizice, prin această fun cție fiind vizate cele
două elemente comp onente ale capacității motrice și anume calitățile motrice și
deprinderile și priceperile motrice.
c) Funcția igienică face parte din categoria celor asociate și vizează cerința
fundamentală de menținere a unei stări optime de sănătate a oamenilor.
d) Funcția recreativă este o altă funcție aso ciată pentru educația fizică, ea
trebuind înțeleasă cel puț in în următoarele două sensuri:
– asigurarea prin activitatea de educație fizică , a fondului de cal ități,
deprinderi și priceperi motrice , necesare pentru ca oameni i de diferite
vârste să poată petrece în mod util și plăcut, timpul lor liber (cotidian sau
în vacanțe și concedii ).
– asigurarea condițiilor și dezvoltarea interesului pentru urm ărirea
tot în timpul liber, direc t sau prin mass -media , a întrecerilor motrice de
bună calitate sau a unor activității motrice desfășurate necompetitiv.
e) Funcția de emulaț ie face parte tot din categoria celor as ociate pentru
educația fizică, această funcție trebuind să se materializeze p rin dezv oltarea

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
4 spiritulu i competitiv ce c aracterizează în general ființa umană, a dorinței
permanente de “depășire” și “autodepășire” , dar numai în limitele
regulamentare corecte și cu atitudine de fair -play.
f) Funcția educativă este tot o funcție asociat ă a educației fizice dar este
considerată că fiind mai co mplexă prin prisma influențelor asupra dezvoltării
personalității umane în integritatea sa.4
În orice activitate umană, obiectivele sunt priorităț i de diferite niveluri sau
ranguri , prin care se real izează fun cțiile activității respective, totul presupunând
însă acționare continuă în timp, obiectivele educației fizice derivând din
funcțiile sale specifice și aso ciate se subordoneaza acestora.
Fără nici un dubiu, indicii superiori ai dezvoltării morfol ogice și
funcționale a organismului, precum și cei ai calităților, priceperilor și
deprinderilor motrice, nu pot fi realizați fără repetarea îndelungată a unor
exerciții fizice, anume realizate și orientate în acest scop.
Cu alte cuvinte, la baza oricărui exercițiu, stă o anumită intenție, deliberat
concepută, pentru a corespunde cerințelor de realizare a obiectivelor educației
fizice și sportului, tocmai acest element intențional diferențiind exercițiul fizic,
conceput ca mijloc al educației fizice și al a ntrenamentului sportiv, de celelalte
mișcări și acțiuni fizice (corporale), efectuate de oameni în diversele activități
sociale și anume în jocurile copiilor, în activitatea productivă, în viața cotidiană,
etc..
De reținut este faptul că, primul element de finitoriu al exercițiului fizic, îl
reprezintă cel al conceperii și desfășurării lui în deplină concordanță cu
realizarea obiectivelor educației fizice și sportului.
Concomitent cu transmiterea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor
motrice respectiv e, asupra celor pregătiți în diferitele eșaloane/niveluri ale
educației fizice și sportului, se acționează și în vederea formării profilului lor
moral, psihologic, etic, estetic, cetățenesc, etc., sub conducerea cadrelor de
specialitate, exercitându -se asu pra celor antrenați și pregătiți în diversele
activități, atât influențe cu caracter instructiv cât și cu un pronunțat caracter
educativ.
Înzestrarea elevilor cu cunoștințele de specialitate, cu priceperile și
deprinderile motrice necesare în viața de zi c u zi cât și pentru practicarea unor
ramuri și probe sportive, reprezintă elemente de bază ale instruirii, iar formarea
trăsăturilor morale, a receptivității pentru frumos, a comportamentului
cetățenesc în societate, se constituie în componente ale educație i acestora.
Abordarea și includerea ambelor categorii de elemente în desfășurarea
procesului complex de educație fizică și antrenament sportiv, conferă celor

4 Șiclovan, I. , Teoria Educației Fizice și Sportului , București, Editura Sport -Turism, 1979 : 89-90

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
5 două categorii, calitatea de procese instructiv -educative, subordonate cerinței
formării personali tății complete a cetățenilor.
Ca procese instructiv -educative, educația fizică și antrenamentul sportiv,
sunt organizate și desfășurate în unități specifice și anume în școli, în asociații
și cluburi sportive, precum și în diverse centre de pregătire precu m tabere,
cantonamente, etc..
Instruirea și educarea cetățenilor, raportate la obiectivele și scopurile
educației fizice și antrenamentului sportiv, se desfășoară și în afara cadrului
organizat și anume în timpul liber, acasă, etc., neignorând însă faptul, că cele
mai bune, complexe și complete condiții pentru instruirea și educarea
cetățenilor angrenați în practicarea exercițiilor fizice, le oferă și asigură școala,
asociațiile și cluburile sportive.
Există multe clasifică ri ale obiectivelor, majoritatea d intre ele fiind
valabile și p entru educația fizică, cea mai răspâ ndită clasificare fiind în funcție
de laturile procesului de p racticare a exercițiilor fizice și anume instruirea și
educația, acestea determinând și felurile obiectivelor ce sunt:
– obiecti ve de intruire ;
– obiective de educație .
O altă clasificare foarte răspândită a obiectivelor fizice este cea care le
grupează în cognitive, psi homotorii, sociale și afective.
Obiectivele generale ale educației fizice, adică cele considerate că fiind
de rangul I, sunt următoarele:
 menținerea unei stări optime de sănătate a participanților și
creșterea potențialului lor de muncă și viață;
 favorizarea proceselor de creștere și optimizarea dezvoltării fizice
a organismului celor ce practică exercițiile f izice;
 dezvoltarea calităților motrice de bază în primul rând și a celor
specifice unor ramuri sau probe de sport, în al doilea rând;
 formarea unui sistem larg de deprinderi și priceperi motrice de
bază, utilitar -aplicative și specifice unor ramuri sau probe sportive;
 formarea capacității și mai ales a obișnuinței de practicare
sistematică și corectă a exercițiilor fizice, inclusiv sau mai ales în timpul liber;
 contribuția eficientă la dezvoltarea unor calități și trăsături moral –
volitive și intelec tuale, a gustului pentru mișcare și a simțului estetic, a
responsabilității sociale, etc.
Obiectivele de rang 2, specifice fiecărui subsistem al educației fizice nu
le exclud pe cele generale, ci le implică sau le “particularizează”.
Obiectivele de ra ngul 3 sunt cele specifice fiecă rei lecții sau altei forme
de organizare a practicări i exerciț iilor fizice.

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
6 Modelul clasificării ierarhice a obiectivelor (B.Bloom) are două
dimensiuni: una de conținut și una de diferențiere și ordonare.

Educația fizică este o activitate deliberat concepută și desfășurată, în
principal pentru perfecționarea dezvoltării fizice și capacității motrice ale ființei
umane, în funcție de particularitatile de vârsta și sex, cerințe de integrare
socială, de specificu l unor profesii, etc.
Se poate spune că educația fizică are următoarele caracteristici
fundamentale:
a) este fiziologică prin natura exercițiilor;
b) este pedagogică prin metodă;
c) este biologică prin efecte;
d) este sociabilă prin organizare.
În urma c elor menționate mai sus, se poate afirma așadar, că educația
fizică și antrenamentul sportiv, întrunesc toate condițiile unui proces instructiv –
educativ, deoarece desfășurându -se sistematic, potrivit unor obiective și scopuri
clar formulate de societate ș i sub conducerea cadrelor de specialitate, asigură
atât instruirea tinerei generații și a adulților, cât și influențarea pozitivă a
profilului moral, etic, estetic și cetățenesc, al celor angrenați în practicarea
exercițiilor fizice și sportului.
Finalită țile Educației Fizice Școlare, reprezintă materializarea Domeniul
psihomotor Receptare Asimilarea
cunoștințelor Percepere
Domeniul
afectiv Domeniul
cognitiv Dispoziție Reacție
complexă
Automatism
Reacție
dirijată Înțelegere Aplicare Analiză Sinteză Evaluare
Reacție Caracterizare
Organizare
Valorizare

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
7 obiectivelor sub toate aspectele lor, și anume: somatic, funcțional, fizico -motric,
cognitiv, afectiv și social. Scopurile pot fi concretizate într -o multitudine de
obiective, care vizează influența rea personalității în ansamblul ei.

1.2. Jocul de handbal – considerente generale

Jocul de handbal „a apărut în Europa la sfârșitul secolului al XlX -lea și
începutul secolului al XX -lea prin transformarea unor jocuri cu caracter
popular și sub influen ța altor jocuri sportive, în special al fotbalului din a cărui
idee fundamentală de joc s -a inspirat cel mai mult”5, dar originile lui sunt însă
mult mai îndepărtate, găsindu -le în unele jocuri cu caracter popular practicate în
Evul Mediu precum și în joc urile dinamice utilizate în școlile din centrul și
nordul Europei la începutul secolului XIX.
Participarea sistematică a adulților, a tinerilor în special și mai ales a
copiilor, la un proces organizat ce implică instruirea în jocul de handbal, „aduce
o co ntribuție însemnată la rezolvarea sarcinilor prioritare ale mișcării de
educație fizică și sport”6, la nivel național.
Putem spune că „desfășurarea unei activități fizice sau intelectuale,
presupune ca toți cei implicați au un scop final bine determinat”7 acesta fiind
reprezentat de atingerea unui obiectiv anume, în cazul nostru obținerea unei
optimizări a pregătirii tehnice la nivelul unei echipe de minihandbal.
Jocul de handbal a început să fie practicat sub formă competițională de
către echipe de toate c ategoriile și ca urmare a accesibilității și popularității
sale, a fost introdus în programele înv ățământului de toate gradele.
Aceste premise i -au permis în scurt timp să -și asigure un caracter de
masă și în același timp, un nivel superior din punct de vedere al performanțelor.
În tot acest timp echipele de club sau naționale, feminine și masculine, au
desfășurat și desfășoară o activitate internațională din ce în ce mai bogată,
având ca rezultat per formanțe deosebit de valoroase.
Aceste performanțe, ce reprezintă rezultatele unei munci competente, ale
unui interes sporit acordat jocului de handbal, impun tuturor celor care se ocupă
de organizarea și desfășurarea lui, un simț de răspundere sporit, în vederea
menținerii și lărgirii bazei de masă, a îmbună tățirii metodicii de antrenament,

5 Cicma, I., T., Managementul optimizării p regătirii în jocul de handbal la Junioare I , Teză de Doctorat,
U.N.E.F.S. București, 2014: 20
6 Ghermănescu, I., K., & Gogâltan, V. & Jianu, E. & Negulescu, I., Teoria și metodica handbalului , Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1983: 6.
7 Baștiu rea E., HANDBAL – Concepte, principii și căi de perfecționare ale antrenamentului , Editura
Academica, Galați, 2007: 7

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
8 astfel încât să se poată promova în perspectivă, jucători tot mai mulți și mai
valoroși pentru formarea reprezentativelor naționale.
În diferitele lui variante, jocul de handbal a apărut mai întâi în școli ca
material dida ctic, ca rezultat al imagina ției creatoare a unor profesori
recunoscuți, de educa ție fizică, „ părintele ” handbalului, fiind considerat
profesorul german de educa ție fizică Karl Schelenz , care a introdus și anumite
reguli, utilizând un teren de aceeași mări me cu cel de fotbal (handbalul în 11
jucători).
Handbalul este o disciplină sportivă ce a figurat permanent în Planurile
de Învățământ preuniversitar și universitar. Structuri motrice specifice jocului
de handbal, apar și în programele preșcolarilor, ceea ce a făcut ca selecția
timpurie să coboare până către vârsta de 6 -7 ani.
Accesibilitatea acestui joc sportiv, cât și aria largă de practicare pe toate
continentele, au făcut ca handbalul să fie introdus în curricula școlară a multor
țări ale Lumii.
Handbal ul este accesibil tuturor, putând fi practicat de copii și tineri de
ambele sexe, bărbați și femei și chiar de oameni cu vârstă înaintată,
regulamentul de joc cuprinde reguli puține, simple și ușor de înțeles iar
materialele, echipamentul și instalațiile n ecesare sunt simple și necostisitoare.
Are o tehnică simplă și ușor de învățat, poate fi practicat și în scop
recreativ sau ca mijloc al educației fizice, însă pe lângă mișcările simple și
naturale, aparând în joc și o serie de alte mișcări complicate cum sunt fentele,
schimbările de direcție sau cele specifice jocului de apărare.
Deoarece majoritatea procedeelor tehnice sunt executate cu mâna, jocul
de handbal poate fi învățat și practicat cu ușurință chiar de indivizi fără o
pregătire specială îndelungată .
Disciplina este prevăzută în Planurile de învățământ ale tuturor
Facultăților de Educație Fizică și Sport, încă de la nivelul anului I, atât la nivel
teoretic dar și practic și urmărește familiarizarea tuturor studenților cu
caracteristicile tehnico -tactice ale jocului și mai ales însușirea practică a
conținutului său tehnico -tactic.
Un obiectiv important al procesului de predare -învățare și evaluare la
această disciplină, este constituit de algoritmul metodic aferent însușirii
tuturor elementelor și pro cedeelor tehnice, în concordanță cu aplicarea practică
a prevederilor Regulamentului de Joc, avându -se în vedere logicul și raționalul,
astfel ca viitorul absolvent să poată preda, învăța și evalua în școală acest joc, în
concordanță cu normele și princip iile psihopedagogice ale fiecărei vârste.
În ce privește vârsta practicanților, cei mai mulți autori consideră că
handbalul poate fi abordat încă de timpuriu și anume de la clasele a III -a și a

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
9 IV-a, utilizându -se cu succes până la învățământul universitar și chiar și după
aceea.
O atenție deosebită trebuie acordată primei perioade de contact cu jocul
de handbal, a copiilor, de aceasta depinzând evoluția, atitudinile și opțiunile
ulterioare ale acestora în ce privește practicarea acestui joc. În acest sens,
trebuie să ținem seama de plăcerea copiilor de a se juca, dar și de obiectivele
educației fizice la această vârstă, distingând aici două variante de practicare a
handbalului:
– în cadrul lecției de educație fizică;
– în secțiile cluburilor sau ale instit uțiilor sportive specializate pentru
handbalul de performanță.

1.3. Motivația alegerii temei

În etapa actuală, întâlnim cu regularitate termenul de eficiență în toate
sferele activității sociale.
Localizând acest termen la conținutul lecției de educație fizică, reies o
parte dintre cele mai importante cerințe de bază, ce trebuie îndeplinite pentru a
desfășura o lecție de educație fizică eficientă.
Activitatea profesorului de educație fizică, nu se rezumă numai la
susținerea lecțiilor de educație fizică p ropriu -zisă, ci și la o serie de activități ce
trebuie să le desfășoare și în care trebuie să dea dovadă de calități de bun
manager.
Aceasta devine realizabilă, dacă profesorul se preocupă, pe lânga luarea
și aplicarea măsurilor metodico -organizatorice și de aplicarea acțiunii sau
principiului de conștientizare a elevilor, principiu ce trebuie să -i facă pe elevi să
înțeleagă scopul învățării și al utilității cunoștințelor însușite.
În această etapă în care prioritatea o are „bătălia” pentru o nouă calitate în
toate sectoarele de activitate și în învățământ are loc o intensificare a măsurilor
de perfecționare și modernizare a tuturor laturilor lui, vizându -se în egală
măsură conținutul, structura și tehnologia didactică.
Una din motivațiile ce a contat în ale gerea acestei teme, o reprezintă
aceea că, s -a constatat o slabă dezvoltare a calităților motrice, îndeosebi a
indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării la elevii de 12 -13 ani, precum și
tratarea destul de superficială de către profesori, a dezvolt ării acestor
calități/aptitudini motrice.
Procesul de creștere continuă a indicilor de dezvoltare ai calităților
motrice prin mijloace diferite și variate , rămâne și trebuie să fie una dintre
problemele de bază ale activității profesorilor de educație fizi că din fiecare
școală, la fiecare oră de educație fizică .

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
10 Principalele m otive ce m -au determina t să aleg această temă, au fost:
 tema este destul de complexă, interesantă și are mare utilitate și
aplicabilitate în activitatea de instruire a copiilor în ve derea atingerii
obiectivelor educații fizice ;
 deși există destule materiale pe această temă, totuși mai pot fi
adăugate altele noi;
 tema este de actualitate, deoarece procesul de învățământ este unul
continuu și permanent;
 calitățile motrice precum și jocu rile sportive, au o importanță
deosebită și incontestabilă, at ât în școală cât și în viața de zi cu zi ;
 sper ca tema să constituie atât o contribuție domeniul educației
fizice și sportive școlare, precum și o sursă de informare pentru alți colegi;
 am ales să urmez cursurile de conversie profesională în domeniul
educației fizice și sportive școlare .
Această lucrare se vrea o apropiere de cerințele practice, ea prezentând o
serie de mijloace, axate în principal pe structuri de exerciții și jocuri de mișcare,
prin care este pus la dispoziția celor interesați , un material metodic ce ar urma
să fie prelucrat, adoptat și implementat în funcție de condițiile existente la
fiecare unitate școlară.

1.4. Ipotezele cercetării

Ca definiție, se afirmă că “ipoteza repre zintă o presupunere, o explicație
provizorie, cu care intervenim asupra unei relații între fenomene, asupra
legăturilor cauzale, asupra mecanismelor sau structurii acestora.”8
Dacă este abordată din punct de vedere epistemologic, ipoteza nu este o
formă de cunoaștere ci un moment al cunoașterii, iar din punct de vede re
metodologic, ipoteza poate este considerată a fi o tehnică mentală importantă pe
care o poate folosi cercetătorul, în care rolul ei principal este de a sugera noi
experiențe și noi observații asupra unor mecanisme diferite.
Este cunoiscut faptul că orice teo rie științifică pornește prin formularea
unei ipoteze , experimentele și observațiile științifice urmărind în principal să
verifice justețea ipotezelor formulate de cercetător.
Ipoteza mai m ai poate fi definită și ca “o construcție conceptuală, care
începe prin a fi anunțată ca o idee provizorie, cu ajutorul căreia omul de știință
încearcă să explice structura sau comportamentul anumitor fenomene, stări,
elemente, etc., e a trebuind să fie în concordanță cu baza empirică din care a

8 Simion, Gh. & Amzar, L., Știința cercetării mișcării umane , Editura Universității din Pitești, 2009: 73.

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
11 apărut, din formularea ipotezei trebuind să decurgă consecințele ce trebuie să
coincidă cu principalele fenomene observate.”9
Ipoteza trebuie testată într -o bază empirică mult mai largă decât baza
inițială în care do rim să o punem în discuție și anume:
 ipoteza se justifică numai atunci când explică și alte fenomene,
mult mai numeroase decât cele cuprinse în observația inițială;
 ipoteza nu trebuie să contrazică alte legi sau teorii științifice
considerate adevărate și nici legile logice ale gândirii.
Pornind de la aceste considerente, ipotezele prezentei lucrări le -am
enunțat astfel:
1. Dacă mijloacele selecționate și utilizate pot duce la o îmbunătățire a
indicilor de dezvoltare ai calităților motr ice viteza și înd emânarea ;
2. Dacă aceste mijloace selecționate și utilizate în cadrul experimentului
au efect și asupra dezvoltării armonioase a organismului.
3. Dacă mijloacele utilizate în cadrul experimentului, pot conduce și la o
însușire satisfăcătoare a unor element e tehnice de bază din jocul de handbal.

9 Simion, Gh. & Amzar, L. , Știința cercetării mișcării umane , Editura Universității din Pitești , 2009 : 75

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
12 Capitolul 2
FUNDAMENTAREA TEORETICO -ȘTIINȚIFICĂ A
LUCRĂRII

2.1. Particularități somato -funcționale, motric e și psihice ale
copiilor de 12 -13 ani

După cum se știe, copilul nu este un “adult în miniatură” (Paiget,
Cleparède) și, ca atare, trebuie tratat diferențiat, în procesul de antrenament.
Fiecare etapă de creștere și dezvoltare a copilului, cu reguli specifice
particularităților de vârstă, trebuie bine cunoscută de profesorul -antrenor.
Se impune însă precizarea, încă de la bun început, că, între vârsta
cronologică și cea biologică , există unele discrepanțe.
În timp ce creșterea reprezintă expresia fenomenelor cantitative, legate de
mărimea dimensiunilor corporale, dezvoltarea semnifică procese le calitative
care marchează atingerea unor nivelur i superioare de funcționalitate, exemplu
fiind aceea că pubertatea echivalează cu intrarea în funcțiune a glandelor
sexuale.
Pubertatea este perioada de dezvoltare a organismului care face tranziția
între copilărie și vîrsta adultă, puberul nemaifiind copil, dar nici adult.
Trecerea de la copilărie la adolescență este un proces complex, care se
produce treptat, existâ nd un paralelism între creșterea și maturarea diferitelor
aparate și sisteme ale organismul ui, care, în final, duc la o dezvoltare
armonioasă, la cîștigarea trăsăturilor adultului, specifice fiecărui sex.
În perioada pubertară se produc modificări profunde ale întregului
organism privind dezvoltarea somatică, maturizarea sexuală și dezvoltarea
neuropsihică.
Vîrsta debutului pubertății prezintă mari variații individuale, familiale,
rasiale și este influențată de climat, luminozita te și de factori sociali -economici.
Situată între copilăria propriu -zisă și vârsta adultă, pubertatea, cu cele
doua etape ale ei, marchează un adevarat salt în dezvoltarea somatică a
copilului. Între 10 și 18 ani masa corporală crește cu mai mult de 100%, iar
înălțimea cu 27%; de asemenea, perimetrul toracic înregistrează valori de
creștere aproape duble față de perioada precedentă.
Se produc modificări sensibile, în greutate, lungime, în perimetrul
diferitelor segmente cu schimbări ale raportului dintre el e, îndeosebi
preadolescența (de la 11/13 ani la 14/15 ani) este marcată de o creștere și
dezvoltare impetuoasă atât sub aspect corporal extern, cât și în funcțiile

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
13 diferitelor organe. Într-un timp relativ scurt apar elemente noi, care imprimă o
restructura re profundă a întregului organism al preadolescentului.
Deși dezvoltarea fizică a preadolescentului este reglată de legi biologice,
pot să apară disarmonii trecătoare ale segmentelor corpului, ale organelor și
sistemelor. De pilda, creșterea în înălțime se realizează mai ales pe seama
membrelor, în vreme ce toracele și bazinul rămân în urmă.
De aici, înfătișarea n earmonioasă a preadolescentului, mâinile și
picioarele lungi, pieptul căzut și îngust (corpul cu aspect de "păianjen").
Tot așa, musculatura corpu lui se dezvoltă mai lent decât scheletul,
împrejurare ce condționeaza o anumită stângacie a mișcărilor preadolescentului.
Adolescentul e preocupat de aspectul corpului; cea mai mică abatere
(îngrășare, bustul prea voluminos sau prea plat, nasul mai lung, c reșterea
exagerată în înălțime, acneea etc.), ca și dezvoltarea mai lentă a unor caractere
sexuale secundare, creează teme de frământare, insatisfacții.
Elementul esențial în realizarea unui corp armonios dezvoltat, mobil și
puternic este musculatura.
Pube rtatea este momentul de diferențiere între sexe în ceea ce privește
forța musculară. Asistăm la perfecționarea activității motrice sub aspectul forței
fizice, a preciziei și coordonării mișcărilor, a rezistenței la efort.
Schimbările survenite în dinamica dezvoltării diferiților indici somatici se
rasfrânge asupra înfațișării generale a corpului adolescentului, dispare
disproporția dintre trunchi și membre, crește volumul relativ al cutiei toracice și
al bazinului (mai ales la fete), de asemenea se mărește craniul facial cu muschii
mimicii astfel încât se definitivează trăsăturile feței caracteristice adultului.
Presiunea sanguină se echilibrează, pentru că dispare disproporția dintre
volumul inimii și lumenul arterelor, iar reglarea nervoasă a aparatului
cardiovascular devine tot mai perfectă.
Se stabilizează activitatea ritmică a sistemului endocrin în perioada
adolescenței se încheie prima perioadă a maturizării sexuale și procesul
continuă lent până pe la 22 -23 de ani.
La copii, nevoia de mișcare, reprez intă de fapt, o necesitate de dezvoltare
pe plan fizic, psihic, motric, morfologic, aceasta manifestându -se prin dorința
lor permanentă de a se juca, de a alerga, a sări, a arunca, etc., de a „zburda”, fie
spontan, fie organizat în cadrul procesului de înv ățământ.
Ca urmare, din aceste considerente, se fac o serie de investigații pentru
stabilirea vârstei biologice, singura în măsură să permită individualizarea
eficientă a antrenamentului sportiv.
Procesul de creștere și dezvoltare, pe de altă parte, nu a re loc în mod
linear, ci în puseuri, cu o viteză ce se diminuează spre vârsta adultă, și cu mari
oscilații de creștere și dezvoltare, la nivelul diferitelor segmente corporale,

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
14 uneori existând diferențieri, chiar între cele două procese fundamentale de
creștere și dezvoltare, astfel, la pubertate, se manifestându -se o accelerare
pronunțată.
Nevoia de vitamine, de min erale și alimente (în special proteine), este și
ea crescută, această nevoie de proteine ajungând chiar la 2,5g/kg corp.
În timpul creșterii și dezvoltării, diversele elemente corporale, prezintă
diferențieri de la o vârstă la alta. Astfel, se remarcă o cr eștere rapidă a cutiei
craniene și a creierului, care la vărste mici, 6 -7 ani, ating deja 90 -95% din
valorile întâlnite la un adult, în timp ce dimensiunile corporale și ale
organismului, se situează în ansamblu, cam la 1/2 din acelea ale unui adult.
Procesul de creștere și dezvoltare, pe de altă parte, nu are loc în mod
linear, ci în puseuri, cu o viteză ce se diminuează spre vârsta adultă, și cu mari
oscilații de creștere și dezvoltare, la nivelul diferitelor segmente corporale,
uneori existând diferenți eri, chiar între cele două procese fundamentale de
creștere și dezvoltare, astfel, la pubertate, se manifestându -se o accelerare
pronunțată.
S-a constatat de asemenea că, segmentele scheletice considerate izolat, au
puseul de creștere în momente diferite, un exemplu concludent, fiind acela că
plantele și palmele, cresc mai repede decăt gambele și antebrațele, care, la
rândul lor, înregistrează indici superiori, în raport cu brațele și coapsele,
evidențiind această regularitate centripetă a creșterii.
Începu tul vârstei pubertare, este marcat și de o puternică schimbare a
individului atât în planul psihologic, cât și în ce l fizic, fără o e chivalență însă, la
vârsta adultă.
Legat de aparatul locomotor, legea Mark -Jansen, referi toare la fragilitate
și sensibilitatea țesutului muscular, evidențiază riscurile la care copilul este
supus, în cazul unui antrenament antifiziologic, cu o încărcătură ce depășește
posibilitățile lui, acțiune ce poate avea drept consecințe, leziuni sau tra umatisme
la nivel osos, cartilaginos, ligamentar și tendinos.
Aparatul locomotor al copilului, nu are încă rezistența adultului, ceea ce
impune introducerea gradată a exercițiilor cu îngreuieri. Legat de acest fapt, se
desprinde ideea că antrenamentul de f orță pentru copii și juniori presupune
asigurarea unui timp suficient, pentru refacere, dupa o lecție de antrenament în
care predomină forța, evitarea alternării bruște a încărcăturii, evitarea
lucrului/efortului static de durată, ce poate afecta circulaț ia venoasă, și implicit
procesele de oxigenare, din acest motiv preferându -se în special lucrul/efortul
dinamic, precum și evitarea exercițiilor cu haltere, mai ales în timpul puseului
de creștere la pubertate, ținând cont de efectul lor negativ asupra col oanei
vertebrale.

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
15 Referindu -ne la vârsta școlară mijlocie 12-15 ani , putem spune că această
perioadă marchează intrarea în funcțiune, a glandelor cu secreție de androgeni,
îndeosebi de testosteron la băieți și estrogeni la fete, fapt ce duce la apariția
caracterelor sexuale secundare și modificări ale întregului organism (cord,
pulmon, masă musculară, etc.).
De re marcat, de asemenea, că, factorii ereditari și cei de mediu
(alimentari, climatici, urbani, etc.), influențează momentul înstalării și durata
pubertății, astfel încât individualizarea perioadei pubertare și diferențierea
vârstei cronologice de cea bilogică , constituie elemente de maximă importanță
în investigarea științifică a acestei etape de dezvoltare a organismului.
Aparatul locomotor – la această vârstă, oasele se dezvoltă mai ales pe
seama creșterii lor în grosime, prin depunere de săruri minerale, și anume calciu
și fosfor, și prin consolidărea structurii funcționale intime. Ele devin mai
rezistente la acțiunea factorilor mecanici de presiune, tracțiune și răsucire, în
schimb se reduce elasticitatea lor.Articulațiile sunt slab dezvoltate, iar
ligament ele nu asigură în suficientă măsură, rezistența la tracțiuni și răsuciri.
Mușchii se dezvoltă mai ales pe seama alungirii fibrelor, nu însă și în
grosime. Din acest motiv, suprafața lor în secțiune fiziologică și, implicit, forța
lor, sunt încă mici.
Lungi mea fibrelor musculare prezintă și un avantaj, în sensul că
determină creșterea valorii lucrului mecanic, cu condiția ca greutatea să nu
depășească forța globală a mușchiului. În această etapă, forța relativă (forța
raportată la kg/corp), nu numai că stagn ează, ci manifestă chiar și un regres
considerabil, demn de luat în seamă, atât la nivelul flexorilor, cât și al
extensorilor. Totuși, ritmul de creștere a forței absolute și a celei relative a
flexorilor este ceva mai mare raportat la ritmul de creștere a l extensorilor, de
aceea apare necesitatea de a se folosi într -o măsură mai mare, la această vârstă,
a exercițiilor de forță, îndeosebi pentru mușchii extensori, în vederea prevenirii
scăderii activității motrice generale, tendință accentuată la fete, cătr e sfârșitul
perioadei pubertare.
Revizuirea vechilor concepții, potrivit cărora folosirea exercițiilor de
forță ar fi total contraindicată la elevii de vârstă pubertară, învocând argumente
de ordin morfologic și funcțional, este absolut necesară.
Sunt însă contraindicate, eforturile maximale de forță și marile încordări
neuro -musculare, fără antrenamente specializate, deoarece prezintă pericolul
suprasolicităr ii aparatului musculoligamentar, în schimb exercițiile de forță bine
dozate, bazate pe lucrul cu ha ltere mici, cu gantere, în condițiile măririi treptate
a volumului și intensității, conform principiului fiziologic de creștere gradată a
efortului, nu sunt contraindicate.

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
16 Sistemul cardiovascular – se dezvoltă lent, în această perioadă, arterele
au un dia metru mai mic decât la adulți, iar venele și sistemul limfatic sunt
destul de bine reprezentate. Frecvența cardiacă înregistrează la începutul acestei
perioade 90 -100 pulsații/minut, scăzând spre sfârșitul pubertății până la 82 -88
pulsații/minut.
Deci sist emul cardiovascular prezintă dificultăți de adaotare la eforturile
intense, fapt evidențiat prin aceea că oxigen -pulsul maxim obținut în valori
absolute sau pe kg/corp, este mai mic, iar volumul sistolic și debitul cardiac
maxim, sunt departe de valorile c e le au la adulți, băieții înregistrând valori
superioare, comparativ cu fetele.
Sistemul nervos – se dezvoltă rapid, la această vârstă încheindu -se
practic, maturizarea ariei corticale a analizatorului motor. Se dezvoltă funcția de
analiză și sinteză a sc oarței cerebrale, precum și procesul inhibiției interne, în
urma acestui fapt, crescând viteza de realizare a diferențierilor, reflexele
condiționate stingându -se mai lent. Funcția celui de -al doilea sistem de
semnalizare predomină în raport cu aceea a pri mului sistem.
Este necesar a se evidenția că la pubertate, mai persistă încă, într -o mai
mare sau mai mică măsură, insuficiența proceselor de inhibiție condiționată, în
schimb, predomină procesele de excitație.
Datorită acestui fapt, mișcările copiilor la acestă vârstă, au un caracter
brusc, iar precizia lor este destul de scăzută.
Paralel, capătă finețe și reglajul nervos al mișcărilor, în general
adolescenții sănătoși pot, în condiții normale, să depună efort reprezentând 70 –
78% din cel al adulților, când e vorba de băieți și de 60 -70% când ne referim la
fete.
Aparatul respirator – se dezvoltă mult și intens în perioada pubertară,
funcția respiratorie ameliorându -se net. Astfel, crește amplitudinea mișcărilor
respiratorii (de la 230ml volum curent la 11 an i, la 350 ml la 15 ani), scade
frecvența respiratorie, în medie de la 22 la 18 respirații/minut, crește capacitatea
vitală, iar respirația tisulară, apreciată după VO maxim/minut, se amplifică în
mare măsură, dar cu toate acestea, nu sunt atinse limitele m axime ale capacității
aerobe la efort, astfel încât în eforturile de rezistență, nu se pot obține rezultate
maxime.
Aparatul vestibular – ca organ de echilibru, precum și alți analizatori,
ating o dezvoltare comparabilă cu cea a adultului(A. Demeter).
Impo rtant de menționat este faptul că există creșteri anuale în greutate
până la 9,5 -10 kg, iar în înălțime până la 10cm, cunoscut și sub numele de
„fenomen de accelerație” .
Dezvoltarea sexuală, secrețiile hormonale, labilitatea psihică și
modificările somato -psihologice, la care se mai pot adăuga și unele aspecte

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
17 sociale, legate de fenomenul de neotonie (accelerarea maturizării somato –
sexuale și întârzierea maturizării psihice, care permite o mai mare receptivitate
a sistemului nervos, precum și întârzierea ma turizării sociale odată cu creșterea
duratei de școlarizare), concretizate în fenomene de detașare de casa
părintească, conflicte cu părinții, cu profesorii -antrenori, cu adulții în general,
deci tendințe de autonomie și responsabilitate proprie, fapt ce n ecesită din
partea pedagogului, în speță profesorul -antrenor, o reevaluare a noilor relații ce
se impun între „educator -educat”, „profesor -elev” sau „antrenor -sportiv”, unde
tactul și experiența adultului, trebuie să fie folosite în scopul evitării
inciden telor, și menținerea interesului juniorului pentru pregătirea lui sportivă.
Copilul manifestă acum o mare îndrăzneală, acceptă conștient riscuri,
ceea ce duce la acumulări tehnice deosebit de importante, care vor influența
favorabil evoluția lui sportivă, d ar apare riscul de a corecta foarte greu, mai
târziu, ceea ce se omite în acest moment în pregătire, ori se învață greșit
(deprinderi, acțiuni tehnice, etc.).
Rapiditatea creșterii în înălțime și greutate, deteriorează raportul greutate –
forță, influențând nefavorabil coordonarea motrică, scăzând precizia mișcărilor
și îndemânarea. Deci, în această perioadă, este recomandat un antrenament
intensiv pentru dezvoltarea forței, vitezei și rezistenței bineînțeles în funcție de
specificul sportului sau probei resp ective.
Tinerii, la această vârstă, au un nivel intelectual mai ridicat și sunt
receptivi la forme noi de transmitere a cunoștințelor, de perfecționare gestuală,
fapt ce presupune o restructurare a lecției de antrenament.
Odată cu începutul acestei vârste, se creează substratul nervos și
locomotor, necesar învățării deprinderilor motrice complexe (perfecționarea
tehnicii), și pentru eforturile de viteză. Dacă însă, ținem seama de faptul că
fiecare copil își parcurge propria pubertate, trebuie acordată o ate nție deosebită
individualizării efortului.
Ramurile de sport sau probele sportive, ce impun cerințe crescânde în
ceea ce privește rezistența, pot fi incluse în programul de pregătire, cu condiția
ca ele, să fie introduse treptat, sub un strict control medi cal, limitându -se strict
efortul, în concordanță cu nivelul dezvoltării fizice și capacitatea funcțională a
organismului copiilor aflați la această vârstă.
Cunoașterea aprofundată a particularităților morfofuncționale și psihice
ale fiecărui copil cu care se lucrează, reprezintă singura cale ce permiteevitar ea
celor două greșeli mai frecvente în activitatea sportivă, și anume
suprasolicitarea organismului prin eforturi exagerate și excesul de prudență, din
cauza căruia, pregătirea este menținută la un nivel inferior posibilităților
copilului.

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
18 Din punct de ved ere al dezvoltării calităților motrice, se poate spune că
principalele forme de solicitare motrică sunt reprezentate de calitățile motrice,
ce pot fi împărțite în calități condiționate și calități de coordonare sau
coordinative.
Primele, rezistența, forța și viteza, sunt în principal o consecință a unor
procese energetice, celelalte, suplețea, îndemânarea reprezintă urmarea unor
procese de conducere, dirijare și reglare, ce au loc în sistemul nervos central, la
aceste calități adăugându -se și mobilitatea.
În activitatea sportivă, aceste calități se manifestă mai ales sub forma
unor calități motrice combinate cum ar fi forță -viteză, forță -rezistență, viteză –
forță, viteză -rezistență, etc., sau sub forma unor calități motrice complexe, cum
ar fi forță în regim de viteză, rezistență în regim de viteză.
Antrenarea acestor calități motrice la copii și juniori, impune respectarea
unor reguli și principii metodice adaptate la particularitățile de creștere, în
diferitele etape de dezvoltare psihofizică a copilului.
Rezistența este o calitate motrică ce exprimă capacitatea organismului de
a realiza un efort de intensitate ridicată, într -o durată de timp relativ lungă. Se
recomandă ca în perioada pubertății, să fie dobândită gradat capacitatea de
adaptare aorganismului l a efortul de durată, pentru ca pe această bază, să poată
fi antrenată și ameliorată rezistența în etapele ulterioare.
Antrenamentul de forță la copii și juniori, are un rol important în
formarea și dezvoltarea lor fizică armonioasă. La pubertate, când are loc
dizarmonia pasageră a proporțiilor corporale, consecință determinată în
principal de creșterea în lungime a membrelor și înălțime a bustului, precum și
modificările funcționale, îndeosebi la nivelul sistemului cardiovascular și
aparatului respirator, c eea ce reduce în general, capacitatea de efort, se
recomandă lucrul cu încărcătură gradată și individualizată pentru dezvoltarea
generală a unei musculaturi robuste, menite să consolideze coloana vertebrală și
sistemul osos în general.
Legat de viteză, la vârsta pubertară, frecvența gestuală și viteza de
reacție, ating valori apropriate de acelea ale adultului, viteza depinzând de
nivelul funcționalității reflexe a sistemului nervos și de gradul de dezvoltare a
mecanismelor biochimice musculare și îndeosebi a proceselor enzimatice
anaerobice, la care se adaugă perfecționarea comp lexelor reglaje
neuroendocrine, în care neurohormonii, neuromodulatorii și neurotransmițătorii
au un rol prioritar.
Mobilitatea este calitatea motrică ce permite executarea unor mișc ări de
mare amplitudine la nivelul diferitelor articulații sau complexe articulare, cu sau
fără influența unor forțe externe.

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
19 La vârsta pubertară, când se manifestă puternic puseul de creștere în talie
și greutate și au loc importante modificări hormonale, persistă rezistența
mecanică scăzută a aparatului locomotor și mobilitatea deficitară datorită
faptului că laxitatea articulară se accentuează, iar capacitatea de întindere a
mușchilor și ligamentelor este depășită la unii subiecți, de creșterea accelerat ă
în lungime a segmentelor osoase.
Apare deci, necesitatea antrenării susținute a mobilității, în special a
mobilității coloanei vertebrale și a celei articulației coxofemurale, darevitându –
se încărcăturile excesive în mișcările de rotație șî răsucire, de flexie și extensie,
de îndoiri laterale, precum și în exercițiile ce solicită articulațiile membrelor
inferioare.
În practica sportivă, se disting calități de coordonare generale ,
dezvoltate ca urmare a unei pregătiri polivalente și care se manifestă în di ferite
situații de viață, muncă și sport, și calități de coordonare specifice unei anumite
probe sau discipline sportive.
Capacitatea de coordonare este ne cesară în stăpânirea motrică a
diferitelor situații, caracterizându -se prin execuții rapide, raționale, prompte,
precise, economicoase, eficiente în anticiparea și contracararea acțiunii
adversarului, și având la bază capacitatea de ghidaj motric, de adapt are,
readaptare și învățare motrică .
Subordonate acestor capacități fundamentale sunt capacitatea de orientare
spațială, capacitatea de de diferențiere kinestezică, capacitatea de reacție,
capacitatea de ritm, capacitatea de echilibru, etc.
Tot acest ansam blu complex ce formează capacitatea de coordonare, se
află într -o legătură de interdependență cu calitățile condiționale sau cu
combinatele lor, numai prin această cooperare realizându -se performanța
sportivă.
În acest angrenaj complex, un rol extrem de im portant îl are sistemul
nervos central și îndeosebi etajul cortical, ce realizează analiza și sinteza
informațiilor primite de la periferie, pe baza cărora elaborează comenzile
corespunzătoare și analizatorii kinestezic, tactil, optic și acustic, care
recepționează modificările de mediu și le transmit spre scoarța cerebrală sub
formă de influxuri nervoase, la acestea adăugându -se numeroasele mecanisme
de feed -back, în care un rol important, îl au atât unele formațiuni nervoase
centrale și vegetative, exempl u fiind neuronii Reinshaw din măduva spinală,
glandele endocrine, cât și nivelurile de concentrație a unor serii de substanțe,
care, în ansamblu asigură homeostaza organismului.
Creșterea accelerată în greutate și înălțime, deteriorează raportul greutate –
forță, influențând nefavorabil, coordonarea motrică. În acest sens, se impun o

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
20 multitudine de teme, legate de dezvoltarea vitezei, îndemânării, a forței și
îndemânării.
Tot la această vârstă, copilul are un nivel intelectual mai ridicat, și este
receptiv la noi forme de transmitere a cunoștințelor, de perfecționare gestuală,
ceea ce presupune o restructurare a lecției.
Acum, se creează substratul nervos și locomotor, necesar învățării
deprinderilor motrice complexe, și pentru eforturile de viteză. Ținând seama
însă, de faptul că fiecare copil, își parcurge propria pubertate, trebuie acordată o
atenție deosebită asupra individualizării efortului.
Nu se recomandă eforturile maxime, cu încordări mari, ale aparatului
locomotor, dar se poate folosi un număr m are de exerciții fizice cu o structură
diferită a mișcărilor, și cu un caracter variat al efortului neuromuscular.
Ele contribuie la dezvoltarea stereotipurilor dinamice și la perfecționarea
capacității funcționale a organismului.
În concluzie, la vârst a pubertară, modelele de pregătire fizică, trebuie
aplicate în mod diferențiat, în funcție de natura eforturilor și de solicitările
specifice fiecărei lecții. Este o perioadă extrem de propice acționării cu eficiență
pentru învățarea, consolidarea și perfe cționarea tehnicii unor jocuri sportiv e.
Elementele și procedeele tehnice, precum și acțiunile tehnico -tactice, pot fi
însușite ușor .
Cunoașterea aprofundată a particularităților morfofuncționale și
psihice ale fiecărui copil, a fiecărei grupe, sau clase, cu care lucrăm,
reprezintă singura cale ce permite evidențierea celor două greșeli, mai
frecvente în activitatea de educație fizică și antrenament sportiv, și anume
suprasolicitarea organismului prin eforturi exagerate, pe de o parte, și
excesul de pruden ță, din cauza căruia pregătirea este menținută la un nivel
inferior posibilităților elevului, pe de altă parte.

2.2. Calitățile motrice de bază – considerente generale

Calitățile motrice, sunt însușiri ale organismului, ce oferă individului
posibilitate a executării diferitelor acte motrice, legate atât de activitatea sa
zilnică, cât și de cea sportivă.
O altă definiție asemănătoare, a calităților motrice spune că ele „reprezintă
însușiri ale organismului, concretizate în capacitatea de efectuare a acțiun ilor de
mișcare cu anumiți indici de forță, viteză, îndemânare și rezistență.”10
În procesul de învățământ, un loc important în cadrul preocupărilor
profesorului de specialitate, îl ocupă găsirea și utilizarea în pregătire, a celor
mai eficiente metode și m ijloace, care să asigure dezvoltarea acestor calități.

10 Șiclovan, I., Teoria Educației Fizice și Sportului , Editura Sport -Turism , București, 1979 : 148

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
21 Activitatea de dezvoltare a acestora (care este permanentă), presupune ca
profesorul de educație fizică, să stabilească anumite priorități, în educar ea lor .
Se recomandă ca programarea dezvoltării lor, să se facă, cu pondere diferită, în
funcție de conținutul lecțiilor, materialele sportive existente, condițiile de
anotimp, fondul motric al elevilor într -o anumită etapă.
Perfecționarea calităților motrice, reprezintă unul din principalele obiective
ale procesului de pregătire a tineretului școlar, realizată concomitent cu
formarea priceperilor și deprinderilor motrice.
Calitățile motrice, au un caracter nativ, al cărui nivel de manifestare
inițială, depinde de fondul genetic ereditar.
Dezvoltarea lor ult erioară, ca dealtfel și formarea deprinderilor motrice, se
realizează odată cu evoluția procesului de creștere și dezvoltare, ele fiind
influențate de specificul activităților desfășurate, condițiile de viață, ereditatea,
mediul geografic și climateric, și activitălile desfășurate în mediul școlar.
În cadrul procesului instructiv educativ, dezvoltarea calităților motrice,
trebuie să ocupe un loc prioritar deoarece:
 calitățile motrice condiționează și determină în mare măsură,
formarea, și în special consolidarea deprinderilor motri ce;
 dezvoltarea calitălilor motrice, favorizează creșterea capacității de
efort a organismului;
 dezvoltarea calitălilor motrice, se poate realiza și în condiții
materiale simple;
 dezvoltarea calităților motrice, se poate face și în cadrul activității
independente a elevilor .
În urma studiilor din domeniu, s -a ajuns la o sistematizare a calitatilor
motrice astfel:
a). Calități motrice de bază :
 viteza;
 îndemânarea;
 rezistența;
 forța.
Calităț ile motrice mai pot fi sistematizate astfel :
 condiți onale: viteza, forța, r ezistența;
 coordinative: î ndemânarea;
 intermediare: mobilitatea și s uplețea .
b). Calități motrice utilitar aplicative nespecifice:
 mersul;
 alergarea ;
 săriturile;
 aruncarea.

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
22 c). Calitati motrice utilitar aplicative specifice :
 echilibrul;
 târârea;
 cațărarea și escaladarea;
 ridicarea și transportarea de greutăți;
 tracțiuni și împingeri.
Calitățile motrice ocupă un loc extrem de importan t, în lecția de educație
fizică, a lături de deprinderile m otrice, calitățile motric e, fiind obiective
primordiale ale conținutului lecției de educație fizică.
Indiferent de condițiile materiale (sală, aparatură, materiale), sau
atmosferice (ploaie, zapadă, ceață, frig), educarea calităților motrice, este
primordială și esențială. Este in dicat ca, în lecția de educație fizică, calitățile
motrice, să nu fie asezate la întâmplare.
Locul acțiunilor pentru dezvoltarea calităților motrice în lecția de educație
fizică, trebuie stabilit în funcție de natura efortului respectiv pentru a putea
asigura un volum sau o intensitate optimă, precum și asigurarea revenirii
organismului după efort.
Dezvoltarea vitezei și îndemânării, se va plasa după veriga a III -a a lecției
(influențarea selectivă a aparatului locomotor), iar forța și rezistența, se vor
situa înaintea verigii de revenire a organismului după efort.
Privind vârsta optimă de influențare favorabilă a dezvoltării calităților
motrice, se poate menționa că viteza poate fi dezvoltată cu rezultate foarte bune
la vârsta 10 -12 ani, dar activitatea de educare a vitezei sub diferitele ei forme,
poate începe la 5 -6 ani.
Îndemânarea se dezvolta bine, între aceeași limită de vârstă ca și viteza.
Forța și rezistența, calități motrice mai ușor perfectibile, se pot educa
sistematic de la 9 -10 ani, având o evol uție ascendentă ș i posibilitate maximă de
perfecț ionare.
În planificarea dezvoltării calităților motrice trebuie să ținem cont de:
 “necesitatea acționarii continue asupra dezvoltării calităților m otrice
pe durata întregului an școlar și în mod prioritar în anumite perioade;
 îndemânarea este calitatea motrică asupra căreia se p oate acționa în
amândouă semestrele;
 forța, viteza și rezistenț a vor fi dezvoltate prioritar în anumite etape
ale anului fără a fi neglijate nici celelalte calităț i.”11
Viteza , este “capacitatea de a afectua mișcare cu o mare rapiditate și într –
un timp cât mai scurt. “12

11 http://www.referatele.com/referate/diverse/online11/ Educatie -fizica –Educarea -calitatilor -motrice -prin-
lectia -de-educatie -fizica -referatele -com.php
12 Șiclovan, I., Teoria Educației Fizice și Sportului , Editura Sport -Turism , București, 1979 : 149

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
23 Viteza, este o calitate motrică foarte importantă, prezentă mai mult sau mai
puțin, în toate actele motrice, mai ales a acelora cu caracter sportiv.
Viteza mai mare sau mai mică a unui individ, depinde în cea mai mare
măsură, de „zestrea ereditară” de care acesta dispune.
Această calitate motrică, poate fi totuși dezvoltată, deși chiar dacă într -o
măsură mai mică, printr -o pregătire sistematică, începând chiar de la 7 -8 ani,
dar o atenție majoră dezvoltării acestei calitați, i se acordă în jurul vârstei de 11 –
14 ani, considerată a fi vârsta optimă de realizare a celor mai importante
progrese de ordin calitativ.
Începând cu vârsta de 13 ani, exercițiile de viteză, vor f i combinate din ce
în ce mai mult, cu exercițiile de forță, iar de la 14 ani, la acestea se vor adăuga
și exerciții de viteză -rezistență.
Creșterea vitezei mișcărilor, se realizează în principal, datorită lucrului în
viteză maximă și a exersărilor în regim de viteză -fortă, elementul de progresie
fiind dat, de creșterea intensității efortului, prin mărirea frecvenței mișcărilor.
Profesorul trebuie să cunoască faptul că, însumarea eforturilor scurte (de
viteză), de mare intensitate, rep etate prea des, pot determina apariția oboselii
premature.
În aceste condiții, exercițiile se pot continua numai în concordanță cu
capacitatea de rezistentă a elevilor respectivi, apărând necesitatea lucrului
diferențiat pe grupe omogene și asigurându -se i ntervale de odihnă
corespunzătoare.
Viteza poate prezenta mai multe forme de manifestare și anume:
– Viteza de reacție, reprezintă capacitatea cu care organismul răspunde la
anumite semnale; timpul scurs de la apariția stimulului (vizual, auditiv) până la
declanșarea reacției de răspuns;
– Viteza de execuție, reprezintă iuțeala cu care se execută o acțiune
motrică singulară, unitară ca structură motrică;
– Viteza de repetiție, reprezintă iuțeala cu care se repetă mișcările, într -o
anumită unitate de timp;
– Viteza de deplasare, reprezintă succesiunea unor mișcări ciclice,
efectuate în mod constant.
Îndemânarea , în literatura de specialitate, este definită “o calitate motrică
complexă, în al doilea rând ca aptitudine a individului de a învăța rapid o nouă
mișcare, fiind din acest punct de vedere sinonimă cu priceperea motrică
elementară și în al treilea rând ca o capacitate de a restructuă rapid mișcările în
condiții variate, în funcțiile de condițiile concrete de efectuare a acestora.”13

13 Matveev, L., P. & Novicov, A., D. & Mathews, D., K. & Ozolin citați de Dragnea, A, Teori a și Metodica
Dezvoltării Calităților Motrice , Biblioteca I. E.F.S., București, 1991: 28

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
24 Îndemânarea, este o c alitate motrică, cu o largă aplicativitate atât în
activitatea zilnică, cât și în cea sportivă.
Deși este o calitate nativă, îndemânarea, este perfectibilă, dacă se
acționează asupra ei selectiv, continuu și cât mai de timpuriu posibil.
Îndemânarea reprezi ntă un cumul de calități, ea este o calitate motrică
complexă, care interferează cu toate celelalte calități.
La baza acestei calități motrice, stă coordonarea, proces important al
activității organismului, îndeplinit de S.N.C. și kinestezic.
Dacă până la 12-14 ani, nu dă dovadă de o anumita îndemânare pentru o
activitate motrică, este greu de presupus ca o va dobândi ulterior.
Forme de manifestare:
Îndemânarea poate fi:
– generală – capacitatea de a efectua general și creator, diverse acțiuni
motrice;
– specific ă – specifică anumitor ramuri și probe sportive.
Din punct de vedere al formelor de manifestare, îndemânarea poate fi:
– în regim de viteză, forță, rezistență;
– în funcție de gradul de dificultate:
– simetrică;
– asimetrică;
– simultană;
– succesi vă.

2.3. Metode și procedee metodice de crește re a indicilor de
dezvoltare ai vitezei și îndemânării

Dezvoltarea calităților motr ice are un rol și o importanță deosebită în
atingerea obiectivelor educației fizice școlare și anume:
1. “Influe nțează favora bil indi cii marilor funcțiuni, motricitate a general ă,
calitățile volitiv e.
2. Au un rol impo rtant în pro cesul dezvol tării fizice core cte și
armonioase, cont ribuie la întărirea sănătății.
3. Se poate acți ona segmentar, pentru dezvoltare a calități lor motrice
deficita re (corectarea deficiențelor fizice) pentru dezvoltarea la un nivel superior
(util în sport).
4. Are e fecte plastice deose bite (tonic itate – troficitate).
5. Valorifică superior aptitudinil e organismului uman.
6. Aflân du-se într -o strânsă interde pendență cu deprind erile motrice ,
favorize ază însușirea acestora, iar exersarea deprinderilor are ca efect creșterea
indicilor calităților motrice.

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
25 7. Calitățile mot rice sunt interdepe ndente în sensul că dezvoltare a uneia,
impli că influențe asupra altei calităț i (influențele pot fi favorabile – transfer, sau
nefavorabile – interferență).
8. Sistemel e de acț ionare speci fice sun t utiliz ate ca mij loace pe ntru
refacere a capacităț iimotrice (recuperare) sau combaterea unor maladii
(obezitate etc.).
9. Cel mai ades, ca litățile mot rice sunt com binate , cu pon deri diferite,
specifice ramur ilor sportive.
10. Se perfecțione ază prin exersare cu efort specific.
11. Se manifestă diferenția t pe sexe și au pondere variabilă cu vârsta .”14

Metode de dezvoltare a vitezei
a).Metode p entru dezvoltarea vitezei de reacție:
– Metoda repetărilor: reacții la stimuli cunoscuți sau la stimuli complecși,
la obiecte în mișcare, alegerea reacțiilor în funcție de valoarea stimulilor;
– Metoda întrecerii, a jocului;
– Metoda senzorio -motrică, pentru dezvoltarea capacității perceperii
timpului și ritmului;
– Metoda dezvoltării vitezei de execuție:
– metoda repetărilor în tempo maximal, pe părți (fracționată);
– metoda repetărilor globale;
– metoda jocului;
– metoda întrecerii.
b).Metode pentru dezvo ltarea vitezei de repetiție:
– metoda repetărilor în tempo maximal;
– metoda repetărilor în tempouri alternative (maximal –
submaximal);
– metoda întrecerii.
Mijloace pentru dezvoltarea vitezei:
– Exerciții cu influență selectivă, efectuate în tempo rapid (5 -10 sec);
– Exerciții din grupa exercițiilor de front și formație;
– Ștafete și jocuri de mișcare, care solicită atentie și reacții prompte, la
diferite semnale, dinainte stabilite sau date prin surprindere;
– Exerciții și jocuri cu mingea;
– Starturi din diferite poziții;
– Sărituri variate cu bătaie pe 1 sau 2 picioare;
– Exerciții din școala alergării, implicate în alergarea de viteză;
– Exerciții și acțiuni din jocuri sportive;
– Jocuri sportive bilaterale, realizate în condiții de viteză;

14 http://www.scribd.com/doc/99239919/ Calitatile -Motrice -Si-Metodica -Dez-Lor#scribd

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
26 – Unele exerc iții de forță.
Indicatii metodice pentru educarea vitezei:
La clasele mici, se va acționa în cadrul vitezei de reacție (1 minut în cadrul
fiecărei lecții, în orice temă), și asupra celei de execuție, iar la clasele VIII -XIII,
în contul vitezei de repetiție și a celei de execuție, în ambele cazuri acționând
asupra acelor factori, care dezvoltă viteza pe seama forței și a rezistenței, și pe
seama mecanismelor și surselor energetice specifice vitezei.
Activitatea pentru dezvoltarea vitezei, trebuie plasată ime diat după veriga
influențării selective a aparatului locomotor, înaintea oricarei teme sau
activități.
Respectând principiul accesibilității (de la simplu la complex), în educația
vitezei de reacție, se va merge pe calea creșterii și complicării treptate a
numărului de schimbări posibile ale situației, cunoscând că timpul necesar
reacției de răspuns, este direct cu gradul de incertitudine.
Viteza de execuție sau frecvența mișcărilor singulare, se manifestă în toate
cazurile, combinată cu celelalte forme ale vitezei sau cu forța.
Pentru dezvoltarea vitezei de deplasare, este necesară o cantitate
mică/distanța maximă 20 -30m, și pauza până la revenire.
Cerințele la care trebuie să răspundă exercițiile folosite pentru dezvoltarea
vitezei:
 să asigure în timpul ex ecuției viteza, la indici maximi;
 structura mișcărilor, să fie astfel consolidată, încât să permită elevului,
orientarea efortului spre obținerea unor execuții cu viteză maximă;
 executia sa dureze atata timp cat se poate mentine viteza de executie;
 efortul este repetat după o pauză de restabilire, aproximativ completă,
atâta timp cât viteza nu scade din cauza oboselii;
 repetarea efortului cu viteză maximă, constituie calea de bază, pentru
educarea vitezei;
 la fiecare reluare a efortului, acesta trebuie să t indă spre depășirea
performanței anterioare;
Metode și mijloace pentru dezvoltarea îndemână rii:
Fiind o calitate motrică foarte complexă, prezentă în toate exercițiile,
deprinderile motrice, procedeele tehnico –tactice, îndemânarea nu are metode,
procedee m etodice și exerciții specifice proprii, la fel ca celelalte calități, orice
procedeu utilizat pentru exersare, constituind sistem de acționare, pentru
dezvoltarea îndemânării.
Mijloace foflosite în dezvoltarea îndemânării:
Pentru dezvoltarea îndemânării, s e va ține cont la clasele mici, de
componentele spațio -temporale, și de structurile mișcării, acționând la început,
cu un singur segment în condiții de simetrie, apoi cu două.

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
27 Treptat, exercițiile se complică, din punct de vedere al coordonării,
introducân d exerciții asimetrice, pentru 2 segmente sau în cadrul aceluiași
segment. Se va pune accent pe încadrarea mișcărilor în timp.
Elementele cu care se poate interveni în dezvoltarea îndemânării pot fi
următoarele:
– modificarea poziției inițiale;
– legarea e xercițiului;
– adăugarea obiectelor;
– exerciții tehnice cu adversar.
Indicații metodice:
Pentru dezvoltarea îndemânării, condiția de bază o constituie, învățarea cât
mai multor acțiuni motrice.
Parametrul în contul că ruia se perfecționează îndemânarea, es te
complexitatea.
Pentru influențarea îndemânării, acțiunea motrică, nu trebuie repetată până
la automatizare, dezvoltarea îndemânării, putându -se efectua în orice moment a
lecției.

2.4. Planificarea activității desfășurate

Documentele de planificare sun t prezentate la anexe.

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
28 Capitolul 3
ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

3.1. Scopul și sarcinile cercetării

Educația fizică reprezintă un proces complex și continuu, ce se
desfășoară într -un cadru organizat, forma de bază a organizării aceste ia fiind
lecția de educație fizică.
Unul din principalele obiective și scopuri, ale educației fizice, îl
reprezintă crșterea indicilor de dezvoltare ai calităților motrice.
Datorită multitudinii și complexității metodelor și mijloacelor de care
dispune, ed ucația fizică, este inclusă în planul de învățământ, încă de la ciclul
primar, avându -și rolul ei, bine definit, în programele de învățământ.
De aceea scopul prezentei lucrări este acela de a pătrunde în esența
demersului didactic orientat spre creșterea indicilor de dezvoltare a vitezei și
îndemânării cu ajutorul unor mijloace specifice unui joc sportiv (handbal), ce le
implică procesul de educație fizică și sport și de a sesiza care este cea mai bună
eșalonare a unor sisteme de lecții (unități de învăța re), precum și a celor mai
indicate structuri de exerciții care să accelereze creșterea indicilor de dezvoltare
ai calităților motrice viteza și îndemânarea, la nivelul clasei a VII -a.
În vederea unei bune desfășurări a activității, am stabilit următoarel e
sarcini :
a). informarea și documentarea cu privire la întocmirea unei liste
bibliografice din care:
– să se poată susține științifico – teoretic și metodic tema aleasă;
b). alegerea unității școlare și a eșantionului de subiecți care să facă
obiectul ce rcetării;
c). stabilirea unui ansamblu de probe de control reprezentative, prin care
să se verifice ipotezele cercetării;
d). “Recoltarea” și notarea rezultatelor obținute la testările inițiale, de
către elevi, la probele de control;
e). susținerea testăr ilor finale și notarea rezultatelor obținute;
f). prelucrarea datelor și interpretarea lor din punct de vedere statistico –
matematic;
g). reprezentarea grafică;
h). prezentarea concluziilor și recomandărilor.

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
29 3.2. Desfășurarea cercetării

3.2.1. Locul, pe rioada, subiecții și materialele folosite

Acest experim ent, a avut loc la Liceul Tehnologic „Alexandru Ioan
Cuza” cu clasele I -XII, din orașul Panciu , cadru didactic de specialitate Cioran
Raul , una din cele mai mari unități școlare din oraș.
Referitor l a condițiile în care s -a desfășurat activitatea, baza sportivă
precum și cea materială a școlii este compusă din :
– sală de sport cu dimensiunile de 40 x18m, cu următoarele dotări:
– vestiare cu instalații sanitare;
– magazie materiale;
– birou (vestiar) p rofesori;
– 10 scări fixe;
– 8 cadre metalice pentru tracțiuni;
– 2 porți handbal;
– ca materiale sportive, au mai fost utilizate:
– tabele centralizatoare ;
– 1 cronometru;
– 10 jaloane;
– 10 mingi de handbal
– cretă.
Desfășurarea activității a avut loc în cursul anului școlar 201 6-2017, iar
subiecții au fost 20 de elevi (10 băieți și 10 fete), ai unei clase de a VII -a.

3.2.2. Descrierea experimentului

Activitatea propriu -zisă a cercetării a impus, de la început, organizarea
acțiunilor și a etapelor lui .
Cum era și firesc, la începutul anului școlar, sportivilor li s -a efectuat și
un control medical de către cadrele sanitare ale cabinetului medical al școlii, în
urma căruia a fost stabilită starea de sănătate a fiecăruia dintre ei și, în final toți
elevii, fiind declarați apți, pentru efortul din lecțiile de antrenament și
competiții.În afară de acest control, li s -a cerut să aducă de la medicul de
familie o adeverință care să consemneze acest fapt.
Tot la debutul anului școlar, elevii au fost instrui ți în ceea ce privește
protecția lor în cadrul practicării acțiunilor fizice în timpul lecțiilor de educație
fizică.
În aceeași lecție de organizare a activității, s -a discutat cu elevii implicați
în această acțiune despre importanța activității pe care ur mau să o desfășoare,

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
30 despre importanța probelor de control și a susținerii lor, în sensul că datele
înregistrate trebuie să reflecte posibilitățile reale de care ei dispun, despre
utilitatea lor ca mijloc de verificare și apreciere a nivelului și stadiului de
pregătire în care se găsesc, despre faptul că rezultatele ce se vor obține, vor
reprezenta un termen de referință pentru ei și pentru profesorul -antrenor.
Ansamblul măsurătorilor somatice și a testărilor motrice și tehnice
utilizate pentru verificarea ipotezelor experimentale au fost compuse din :

3.2.3. Etapizarea experimentului

Experimentul ce a fost realizat și face obiectul acestei lucrări, a fost
etapizat astfel:
– 3 octombrie – 14 octombrie 201 6, studierea cu atenție a temei, stabilirea
ipote zelor de lucru, precum și a celor mai concludente măsurători și probe de
control;
– 17 octombrie 201 6- testarea inițială și stabilirea celor mai eficiente
mijloace de pregătire;
– 24 octombrie 201 6 – 30 martie 201 7, desfășurarea propriu -zisă a
experimentul ui;
– 31 martie 201 7 – testarea finală;
– 3-7 aprilie 201 7 – centralizarea, analiza, interpretarea și reprezentarea
grafică a datelor obținute în urma testărilor inițiale și finale;
– 8 aprilie 201 7 – 30 aprilie 2017 – elaborarea judicioasă și pe baze strict
științifice a lucrării .

3.3. Metode și tehnici de cercetare

Se cunoaște faptul că nu este de conceput dezvoltarea unui domeniu sau a
unei activități social -umane, în ansamblu, fără cercetare științifică, motiv pentru
care se acordă foarte multă atenție, î n zilele noastre, perfecționării metodologiei
cercetării.
Ansamblul metodelor de cercetare cuprinde un număr foarte mare de
tehnici, pentru că fiecare domeniu de activitate își creează propriile instrumente
de cercetare, de investigație.
În domeniul edu cației fizice și sportului sunt utilizate, în mod firesc,
metode ale pedagogiei, fiziologiei, psihologiei, medicinii, sociometriei,
biomecanicii și alte multe metode ale altor științe sau discipline, în funcție de
tema propusă și de direcțiile în care se u rmărește cunoașterea fenomenelor.
Metodele și tehnicile la care s -a apelat și au fost folosite în lucrarea
prezentă au fost următoarele:

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
31 Prima metodă utilizată a fost documentarea care a fost prezentă pe tot
parcursul activității, nu s -a limitat la un studiu inițial al lucrărilor de
specialitate.
Ea a fost considerată foarte importantă întrucât problematica temei era
una specială și viza atât aspecte teoretice fundamentale cât și laturi ale
activității practice.
Documentarea a reușit să mă pună la curen t cu ultimele noutăți din
domeniul jocului de handbal și să mă informeze cu privire la unele aspecte
practice ale activității de pregătire a jucătorilor de pe postul de portari.
În timpul derulării procesului de documentare s -a reușit întocmirea unei
bibliografii apelându -se la cele mai reprezentative surse.
Obser vația a constat din urmărirea intenționată dar și sistematică a celor
20 de elevi, după un scop bine precizat, a actelor, acțiunilor și activităților pe
care le -au desfășurat.
S-a ținut cont de condițiile unei bune observații:
– în primul rând au fost st abilite cu precizie obiectivele observației, în
funcție de care a fost elaborată întreaga strategie de desfășurare a ei;
– pregătirea prealabilă personală prin conceperea unor planuri de
observație atunci când a fost cazul;
– pregătirea instrumentelor ob servației (fișe, tabele centralizatoare ale
exercițiilor, etc.) mai ales pentru ceea ce urma să se întâmple și pentru a putea
consemna mai ușor cele observate.
Studiul experimental a presupus modificarea condițiilor de desfășurare
și provocarea de reacții în scopul verificării anumitor stimuli.
Dar la baza experimentului a stat ipoteza emisă.
Experimentul a presupus o succesiune de faze imperios necesare pentru
desfășurarea lui în bune condițiuni:
– au fost alese cu discernământ măsurătorile și probele d e control la care
urmau să fie supuși sportivii; ele au fost alese în raport cu eșantionul, pentru a
reflecta cât mai mult posibil, exact aspectele ce urmau să fie explorate;
– au fost alese eșantioanele ce urmau să participe la experiment;
– s-a ales ce a mai indicată modalitate de observație, observația directă;
– au fost efectuate toate operațiile practice (testările inițiale și finale).
Prelucrarea și interpretarea datelor a avut un caracter primordial în
analiza observației și a experimentului și s -a apelat, pentru aceasta, la metoda
statistico -matematică și la reprezentarea grafică.
Metoda statistico -matematică a permis efectuarea unor calcule statistico –
matematice specifice în urma cărora rezultatele obținute de către sportivi la
probele de contro l, au putut fi analizate și interpretate, astfel încât să ofere o
imagine clară asupra reușitelor sportivilor.

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
32 Indicatorii statisticii folosiți au fost următorii:
– media aritmetică, ca unul dintre parametrii tendinței centrale, parametru
utilizat apoi în toate calculele ulterioare;
– din parametrul de dispersie sau de împrăștiere, pe baza cărora s -a putut
aprecia și gradul de omogenitate a datelor: amplitudinea, abaterea medie,
abaterea standard și coeficientul de variabilitate.
Reprezentarea grafică sau metoda grafică a ținut cont de sistemele de
reguli ce erau stabilite de o vizualizare bună a datelor, cât mai sugestivă pentru
a se putea efectua comparațiile și analizele respective.

3.3.1. Probe de control și testării folosite în cadrul experimentulu i

Ansamblul măsurătorilor somatice și a testărilor motrice și fizice utilizate
pentru verificarea ipotezelor ex perimentale au fost compuse din :
A. Măsurători somatice:
1. Statura (înălțimea) se măsoară între vertex și planul plantelor ;
2. Greutatea se măsoară cu cântarul, în poziția stând, repartizând
greutatea corpor ală pe ambele membre inferioare .
B. Testări motrice:
1. Alergare de viteză pe dist anța de 50m – vor alerga câte 2
elevi/eleve o dată, din două încercări notându -se cea mai bună.
2. 20 de aruncări cu mingi de tenis de câmp la țintă, ținta fiind un
cerc desenat pe un perete, cu diametrul de 1m și centrul la 1,5m de sol.
Aruncările se vor efectua de la distanța de 5m;
3. Dribling printre jaloane pe distanța de 25m, 7 jaloane dispuse la
3m unul de celălalt, de la linia de plecare până la primul jalon, fiind 2m,
ca și de la ultimul jalon la linia de sosire.

3.3.2. Indicatori statistici folos iți

În vederea prelucrării și interpretării datelor s -a folosit metoda statistico –
matematică.
Cifrele care reprezintă performanțele realizate la diferite probe au un
caracter probabilistic, pentru că în cadrul unui colectiv sau grup, unele
performanțe s e pot repeta, fără să se poată ști de câte ori se vor produce, mai
ales când investigația este efectuată pentru prima dată. Analiza rezultatelor
obținute de către subiecți la testările inițiale și finale a fost efectuată pe baza
calculelor pentru atingerea următorilor indici:
Media aritmetică (X), face parte din indicatorii tendinței centrale alături
de alți doi parametri, modulul și mediana. Media aritmetică este indicatorul

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
33 statistic cel mai des utilizat în interpretarea datelor recoltate și care se ia în
considerare în toate calculele ult erioare. De asemenea, oferă cea mai precisă
măsură a tendinței centrale, supusă la trei genuri de influențe, exercitate de:
valorile extreme maxime, valorile extreme minime și valorile cu frecvența cea
mai mare. Formul a de calcul cea mai simpla este :
X=
nn ….3 21
Suma ( ∑), reprezintă un alt indicator statistic la fel de des utilizat și are
formula de calcul:
∑=X1+X2+X3+….Xn
Alți indicatori statistici la fel de importanți sunt:
Abaterea standard (S) , este indicator utilizat în practica cercetării și se
calculează după formula:
S=
2
1
nxi sau S=
12

nd
Are întotdeauna semnul
 și reprezintă standardul cu care se poate abate
de la media aritm etică fiecare dintre valorile individuale. Cu cât dispersia este
mai redusă cu atât valoarea centrală este mai reprezentativă.
Coeficientul de variabilitate (Cv) , este exprimarea în procente a
înmulțirii dintre abaterea tip și media aritmetică. Reprezintă o măsură a gradului
de omogenitate, valoarea acestuia este invers proporțională cu omogenitatea.
Formula este:
Cv =
xS100

Statistica recomandă pentru interpretare următoarele trepte de apreciere:
– 0 – 10% omogenit ate mare;
– 10 – 20 % omogenitate medie;
– peste 20% lipsă de omogenitate;
Valorile coeficienților de variabilitate pot fi influențate de unii factori ca:
numărul de cazuri, de distribuția rezultatelor.

3.4. Mijloace folosite in cadrul experimentului

În vederea r ealizării demersului propus , s-au folo sit mijloace specifice
jocului de handbal , pe care le -am clasificat după calitatea motrică a cărei
dezvoltare era urmărită.
Pentru creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei de deplasare s-au folosit
următo arele mijloace:

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
34 a) alergare ușoară (2 lungimi de teren) ;
b) 5-6m alergare ușoară, la semnal 3 -4m alergare lansată (2 lungimi de
teren) ;
c) alergare ușoară, la semnal sonor, accelerare pe 2 -3m, la următorul
semnal revenire la alergare ușoară (2 -4 lungimi de te ren);
d) alergare șerpuită printre jaloane în tempo 1/2 (4x);
e) același dar în tempo 4/4 (2x);
f) alergare lansată, la semnal sonor, întoarceri la 180° și la 360°, urmate de
scurte accelerări;
g) de la semicercul de 6m, din mișcare în poziție fundamentală de apărare,
la semnal sonor, start în viteză mare până la centrul terenului, urmată de
repliere cu spatele până la cealaltă poartă (4x);
h) același dar cu spatele la direcția de alergare (4x);
i) șprinturi pe distanțe de 5 -6m cu schimbare de direcție (5’) ;
j) alergare în viteză maximă paralel cu linia de margine, la linia de centru
pătrundere spre mijlocul semicercului de 6m de la poarta opusă (4x);
k) același dar cu primirea mingii de handbal de la portar la aproximativ 4 –
5m înainte de a ajunge la linia de centru (4x);
l) portarul aruncă mingea cu putere înainte iar elevul care execută încearcă
s-o prindă (6x);
Pentru creșterea indicilor de dezvoltare ai îndemânării s-au folosit
următoarele mijloace:
a) aruncări zvârlite ale mingii de handbal în perete și reprindere a ei (3’) ;
b) aruncări cu mingea de oină la punct fix de la șold;
c) aruncări cu mingea de oină la punct fix din lateral;
d) aruncări cu mingea de oină, cu spatele la perete;
e) pase în doi cu mingea de oină;
f) pase în doi cu mingea de oină din lateral;
g) dribling pe loc alternativ și cu stânga și cu dreapta (3’) ;
h) același dar din deplasare ușoară (3’) ;
i) același dar din deplasare în mare viteză (2’) ;
j) pase în doi cu două mâini de la piept ;
k) același dar cu pase pe spate ;
l) pase cu două mingi (2’);
m) pase d in pronație (din lateral);
n) deplasare cu dribling în poziție medie și joasă;
o) deplasare în tempo 1/4 cu dribling printre jaloane ;
p) deplasare în tempo 3/4 cu dribling, printre jaloane ;
q) aruncare la punct fix, cu mingea de handbal (20 de aruncări) ;

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
35 Capitolul 4
PREZENT AREA ȘI ANALIZAREA REZULTATELOR
CERCETĂRII

4. 1. Analizarea, interpretarea și reprezentarea grafică, a
rezultatelor obținute la măsurătorile somatice

Tabel nr. 1 – Tabel cu datele obținute la măsurătorile somatice l a ambele grupe
Nr. c rt. Băieți Fete
Statura (cm) Greutatea
(kg) Statura (cm) Greutatea
(kg)
Mi Mf Mi Mf Mi Mf Mi Mf
S1 165 167 44 48 159 163 38 41
S2 166 169 45 47 160 163 39 41
S3 170 172 52 53 162 164 41 43
S4 164 168 46 48 158 160 42 44
S5 164 167 50 53 159 163 44 45
S6 166 168 53 55 160 162 43 45
S7 162 165 51 53 158 161 44 44
S8 169 171 53 52 158 162 41 43
S9 167 168 48 48 163 166 45 45
S10 165 169 51 52 163 165 46 45
Suma (Σ) 1658 1684 493 509 1600 1629 423 436
Media
aritmetică
(X) 165.8 168.4 49.3 50.9 160 162.9 42.3 43.6
Progresul
(P) +2.6cm +1.6kg +2.9cm +1.3kg

Legendă: S1-10 = Subiecții de la 1 la 10; Mi/f = Măsurătoare inițială/finală.

Analizând rezultatatele obținute la măsurătorile somatice atât la fete cât și
la băieți, se poat e observa că și băieții și fetele au evoluat din punct de vedere al
staturii cât și al greutății, ceea ce denotă un proces de creștere normal, astfel la
băieți se înregistrează o diferență pozitivă de +2.6cm iar la fete de +2.9cm, între
cele două măsurători la indicatorul somatic statură și de +1.6kg respectiv
+1.3kg, la indicatorul somatic greutate.
Mai jos sunt prezentate reprezentările grafice ale acestor date obținute în
urma măsurătorilor inițiale și finale, atât la fete cât și la băieți, reprezentări ce

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
36 ne arată și mai clar progresele obținute atât de fete cât și de băieți între cele
două măsurători (inițială și finală).
Grafic nr. 1

Graficul numărul 1 prezintă progresul înregistrat de băieți la indicatorul
somatic, înălțime.

Grafic nr. 2

Graficul numă rul 2 prezintă progresul înregistrat de băieți la indicatorul
somatic, greutate.

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
37 Grafic nr. 3

Graficul numărul 3 prezintă progresul înregistrat de fete la indicatorul
somatic, înălțime.

Grafic nr. 4

Graficul numărul 4 prezintă progresul înregistrat de fete la indicatorul
somatic, greutate.

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
38 4.2. Analizarea, interpretarea și reprezentarea grafică, a
rezultatelor obținute la probele motrice

Tabel nr. 2 – cu rezultatele la testările inițiale și finale la probele motrice la
băieți

Nr. crt. 50m plat (sec) 20 de ar uncări la cerc
(nr. re ușite ) Dribling printre
jaloane (sec)
Ti Tf Vr Ti Tf Vr Ti Tf Vr
S1 7.5 7.5 7.6 14 17 20 7.7 7.5 7.3
S2 7.9 7.7 7.6 16 17 20 7.5 7.4 7.3
S3 7.7 7.5 7.6 12 14 20 7.8 7.4 7.3
S4 8.0 7.8 7.6 11 14 20 7.6 7.3 7.3
S5 7.9 7.6 7.6 15 17 20 7.7 7.4 7.3
S6 8.1 7.8 7.6 13 16 20 7.9 7.6 7.3
S7 8.2 7.7 7.6 14 15 20 7.7 7.5 7.3
S8 7.8 7.7 7.6 12 15 20 7.5 7.4 7.3
S9 7.9 7.6 7.6 13 17 20 7.6 7.4 7.3
S10 8.0 7.8 7.6 14 16 20 7.3 7.2 7.3
Suma (Σ) 79 76.7 76 134 158 200 76.3 74.1 73
Media
aritme tică
(X) 7.9 7.6 7.6 13.4 15.8 20 7.6 7.4 7.3
Progresul
(P) -0.3s – +2.4r – -0.2s –

Legendă: S1-10 = subiecții de la 1 la 10; Ti/f = Testare inițială/finală; Vr
= Valoare de referință ; r = Reușite.

Analizând datele obținute în urma susținerii tes tărilor inițiale și finale la
băieți, la probele motrice, observăm că la prima probă, ale rgare de viteză pe
50m, diferenț a dintre cele d ouă medii aritmetice, reprezentân d progresul
înregistrat, este de -0.3s, ceea ce denotă o îmbunătățire a indicilor de de zvoltare
ai vitezei, la cea de -a doua probă, aruncarea mingii de tenis la țintă, diferența
dintre cele două medii aritmetice este de +2.4 reușite , iar la cea de -a treia probă
de control, deplasare în viteză cu dribling, printre jaloane, diferența dintre ce le
două medii aritmetice este de -0.2s, ceea ce demonstrează o îmbunătățire a
indicilor de dezvoltare ai vitezei în regim de îndemânare .

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
39 Grafic nr. 5

Din graficul numărul 5 reiese clar progresul inregistrat de grupa de băieți
la pro ba de alergare de vit eză pe 50m, valorile celor două medii aritmetice, Xi
și Xf, fiind raportate la valoarea de referință de 7.8s.

Grafic nr. 6

Din graficul numărul 6 reiese clar progresul inregistrat de grupa de băieți
la proba de aruncare a mingii de tenis de câmp la țintă , valorile celor două
medii aritmetice, Xi și Xf, fiind raportate la valoarea de referință de 20 de
reușite din 20 de aruncări.

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
40
Grafic nr. 7

Din graficul numărul 7 reiese clar progresul inregistrat de grupa de băieți
la proba de deplasare în viteză cu d ribling, printre jaloane , valorile celor două
medii aritmetice, Xi și Xf, fiind raportate la valoarea de referință de 7.3s.

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
41
Tabel nr. 3 – cu rezultatele la testările inițiale și finale la probele motrice la
fete

Nr. crt. 50m plat (sec) 20 de ar. la cerc
(nr. reușite) ) Dribl. printre
jaloane (sec)
Ti Tf Vr Ti Tf Vr Ti Tf Vr
S1 8.7 8.5 8.4 10 13 20 8.4 8.2 8.1
S2 8.5 8.5 8.4 12 15 20 8.6 8.3 8.1
S3 8.8 8.6 8.4 9 13 20 8.3 8.1 8.1
S4 8.7 8.4 8.4 13 16 20 8.5 8.2 8.1
S5 8.9 8.6 8.4 10 14 20 8.4 8.1 8.1
S6 8.6 8.3 8.4 12 14 20 8.4 8.2 8.1
S7 9.0 8.7 8.4 14 15 20 8.5 8.2 8.1
S8 8.8 8.6 8.4 11 14 20 8.3 8.1 8.1
S9 8.7 8.4 8.4 12 15 20 8.5 8.3 8.1
S10 8.9 8.6 8.4 10 12 20 8.4 8.2 8.1
Suma (Σ) 87.6 85.2 84 113 141 200 84.3 81.9 81
Media
aritmetică
(X) 8.7 8.5 8.4 11.3 14.1 20 8.4 8.1 8.1
Progresul
(P) -0.2s – +2.8r – -0.3s –

Legendă: S1-10 = subiecții de la 1 la 10; Ti/f = Testare inițială/fi nală; Vr
= Valoare de referință; r = Reușite.

Dacă analizăm datele obținute în urma susținerii testărilor inițiale și
finale la fete, la probele motrice, observăm că l a prima probă, cea de alergare de
viteză pe 50m, diferența dintre cele două medii aritmetice, reprezentând
progresul înregistrat, este de -0.2s, ceea ce denotă o îmbunătățire a indicilor de
dezvoltare ai vitezei, la cea de -a doua probă, aruncarea mingii de tenis la țintă,
diferența dintre cele două medii aritmetice este de +2.8 reușite, iar la cea de -a
treia probă de control, deplasare în viteză cu dribling, printre jaloane, diferența
dintre cele două medii aritmetice este de -0.3s, ceea ce demonstrează o
îmbunătățire a indicilor de dezvoltare ai vitezei în regim de îndemânare.

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
42 Grafic nr. 8

Din graficul numărul 8 reiese progresul inregistrat de grupa de fete la
proba de alergare de viteză pe 50m, valorile celor două medii aritmetice, Xi și
Xf, fiind raportate la valoarea de referință de 8.4s.

Grafic nr. 9

Din graficul numărul 9 reiese progresul inregistrat de grupa de fete la
proba de aruncarea mingii de tenis la țintă, valorile celor două medii aritmetice,
Xi și Xf, fiind raportate la valoarea de referință de 20 de reușite din 20 de
aruncări.

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
43
Grafic nr. 10

Din graficul numărul 10 reiese vizibil, progresul inregistrat de grupa de
fete la proba de dribling printre jaloane în viteză, valorile celor două medii
aritmeti ce, Xi și Xf, fiind raportate la valoarea de referință de 8.1s.

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
44 Capitolul 5
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI PRACTICO –
METODICE

5.1. Concluzii

În urma realizării experimentului , s-au evidențiat, o serie de concluzii ,
care transpuse în activitatea practică viito are nu trebuie neglijate ș i omise .
Ca o primă concluzie, putem afirma că îmbunătățirea indicilor de
dezvoltare ai calităților motrice de bază, se poate realiza, la un nivel optim cerut
de metodica educației fizice și sportului, prin îmbinarea judicioasă și
armonioasă, a mijloacelor și metodelor folosite pe parcursul lecțiilor sau
sistemelor de lecții în fun cție de :
– particularitățile morfo -funcționale și somatice și nivelul de pregătire al
elevilor;
– baza materială existentă în școală;
– interesul și preg ătirea cadrului didactic de specialitate, pentru lecție;
– condiț iile de desfășurare a lecțiilor.
O altă concluzie este aceea că s-a observat și demonstrat că o
îmbunătățire vizibilă a indicilor de dezvolta re ai calităților motrice viteza și
îndemânarea , s-a realizat prin folosirea în lecțiile de educație fizică, a
mijloacel or specifice jocului de handbal.
O evoluție mai bună a indicilor de dezvoltare ai calităț ilor motrice de
bază în general și ai vitezei și îndemânării în special, o putem obser va cu
precă dere la vârstele de 10 -14 ani , deoarece la aceste vârste apare nerăbdarea
elevilor de a învăța lucruri noi, de a se întrece atât cu alți copii cât și pe ei înșiși,
dar și la vârste ceva mai mari, la care, datorită disciplinei colectivului, se
elimină efici ent ” timpii morți ”.
În urma celor observate în cadrul experimentului , putem concluziona că
ipotezele propuse la începutul experimentului au fost verificate și confirmate iar
scopur ile îndeplinite .
În urma studierii și analizării rezultatelor obținute în ur ma susținerii
probelor de cont rol, am concluzionat că o alegerea alegerea unor metode și
mijloace eficiente , au dus la creșterea in dicilor de dezvoltare ai calităț ilor
motrice de bază în general și ai vitezei și îndemânării în special.
Multitudinea și vari etatea mijloace lor folosite în lecțiile desfășurate , au
dus la dezvol tarea vitezei și îndemânării iar f olosirea mijloacelor specifice
jocului de handbal, au o efici ență mai mare față de altele ducând în același

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
45 interval de timp, la rezultate net superioare , raportate la scopurile și obiectivele
educ ației fizice școlare.
În privința subiecților obse rvați în cadrul acestui experiment pu tem
afirma că nu s -au observat diferențe mari, legate de particularitățile somatice,
motrice și funcționale, între ei.

5.2. Recomandări

Mijloacele și structurile de exerciții, trebuie alese cu grijă, ținând cont de
particularitățile de vârstă și sex pe de o parte, cât și de nivelul de pregătire al
clasei, în momentul desfășurării experimentului.
Pot fi alese și alte mijțoace și structuri de exerciții față de cele prezentate
în lucrare, bagajul mijloacelor din domeniul educației fizice fiind extrem de
mare.
Elevii trebuie motivați și conștientizați asupra activității desfășurate,
pentru a obține din partea lor atât performanțe optime cât mai ales reale,
raportate la posibilitățile lor.
Lecțiile să fie astfel eș alonate, încât să respecte principiile de instruire,
specifice activității de educație fizică și sport.
Elaborarea acestei lucrări a presupus un volum mare de lucru, lega t de
recoltarea și notarea datelor, prin prisma ipotezelor și scopurilor urmărite, dar e
posibil, ca cele concluzionate, să reprezinte niște puncte de reper pentru alții în
vederea modernizării și eficientizării procesului de învățământ, prin
permanentizar ea de noi și eficiente metode și procedee metodice, în lecția de
educație fizică și sportivă școlară.
Ca o idee finală, pot spune că, acestă temă deși a fost abordată și studiată
de mulți specialiști și practicieni din domeniu, încă este o temă de actualit ate la
care se pot adăuga materiale noi.

„Creșterea indicilor de dezvoltare ai vitezei și îndemânării cu ajutoru l mijloacelor jocului de handbal
(clasa a VII -a)” Galați 201 7
46 BIBLIOGRAFIE

1. Baștiurea E., HANDBAL – Concepte, principii și căi de perfecționare
ale antrenamentului , Editura Academica, Galați, 2007.
2. Badiu, T. & Mereuță, C. & Talaghir, L. G., Metodica educației fizice a
tinerei generații , Editura „Monogabit”, Galați, 2000.
3. Badiu, T ., Teoria și metodica educației fizice și sportului (culegere de
texte), Ed.Evrica, 1998.
4. Cârstea, G ., Teoria și metodi ca educației fzice și sportului , Ed.
Universal, București, 1993.
5. Cârstea, Gh., Particularitățile școlarilor și implicațiile acestora în
educația fizică și sportivă , M.Î., A.N.E.F.S., 1993.
6. Cârstea, Gh., Didactica educației fizice. Note de curs , A.N.E.F.S.,
București, 2001.
7. Cârstea, Gh., Educația fizică. Teoria și bazele metodicii , M.Î.,
A.N.E.F.S., București, 1997.
8. Cicma, I., T., Managementul optimizării pregătirii în jocul de handbal
la Junioare I , Teză de Doctorat, U.N.E.F.S. București, 2014.
9. Epuran, M., Metodologia cercetării activităților corporale , Vol. I și II,
M.Î.S., M.T.S., A.N.E.F.S., București, 1992.
10. Ministerul Educației Naționale, Consiliul național pentru curriculum ,
Curriculum național –Programe școlare pentru clasele a V -a–a VIII -a, volumul
9, București, 1999 .
11. Mitra, Gh. & Mogoș, Al ., Metodica educației fizice școlare , Editura
„Sport Turism”, București, 1980.
12. Mitra G., Mogoș A., "Metodica dezvoltării calităților motrice",
Editura Sport -Turism, București 1980.
13. Niculescu, M . Metodologia cercetării științif ice în educație fizică și
sport, A.N.E.F.S., București, 2002.
14. Scarlat , E., Lecția de educație fizică. Metode și mijloace , Editura
„Sport Turism”, București, 1981.
15. Scarlat, E ., Educație fizi că a copiilor de vârstă școlară , Editura
pentru tineret și sport „Editis”, București, 1981.
16. Simion, Gh. & Amzar, L., Știința cercetării mișcării umane , Editura
Universității din Pitești, 2009.
17. Șiclovan, I., Teoria Educației Fizice și Sportului , București, Editura
Stadion, 1972.
18. Ghermănescu, I., K., & Gogâltan, V. & Jianu, E. & N egulescu, I.,
Teoria și metodica handbalului, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1983.