Creșterea Eficienței Turismului Românesc Prin Dezvoltarea și Modernizarea Agroturismului din Zona Arieșeni

INTRODUCERE

În lucrarea ”Creșterea eficienței turismului românesc prin dezvoltarea și modernizarea agroturismului din zona Arieșeni” am evidențiat principalele tendințe de dezvoltare ale agroturismului din România.

Putem afirma, fără a greși, că apariția călătoriilor turistice s-a produs în antichitate, iar activitățile turistice în spațiul rural au început a fi practicate  empiric din aceeași perioadă.

 În perioada romană majoritatea călătoriilor aveau scopuri comerciale, culturale sau millitare, iar traseele lor parcurgeau inevitabil spațiul rural. În același timp cu evoluția societaiții omenești  se diversifică și structura călătoriilor, astfel, în Evul Mediu, călătoreau un număr însemnat de comercianți, dar întâlnim frecvent ambasadori, preoți și pelerini, oameni de știință, artiști și studenți.

Dintre numeroasele definiții date agroturismului o relevanță aparte are următoarea: „o formă de turism practicat în mediul rural, bazată pe asigurarea serviciilor de cazare, masă, agrement și altele, în cadrul gospodăriei, valorificându-se astfel, în mod superior resursele naturale și antropice ale zonei și contribuind la ridicarea nivelului de trai al populației rurale”.

Practicarea agroturismului s-a extins din ce în ce mai mult în a doua jumătate a secolului al XX-lea, în aproape tot continentul european.

Agroturismul a fost practicat în România multă vreme în mod neorganizat, rezultând din necesitatea turiștilor de a găsi un mod de cazare accesibil și cu un grad de confort mai ridicat decât în cazul campingurilor sau cabanelor, în timpul vacantelor .

Arieșeni este una dintre zonele importante din România în care se practica agroturismul menținând motivația turiștilor de a lua parte la noi activități.

În această lucrare mi-am propus să evidențiez principalele moduri de dezvoltare ale agroturismului românesc și să realizez o analiză a potențialului turistic din zona Arieșeni prin analizarea eficienței sale.

Zona Arieșeni s-a dezvoltat datorită implicării satenilor în activitățile agroturistice și dorinței acestora de a participa la găsirea și oferirea de noi elemente care să ajute dezvoltarea serviciilor turistice.

În capitolul I “Agroturismul-Concepte și Definiții” am prezentat principalele moduri de definire ale agroturismului și efectele econmico-sociale generate de acesta.

În capiolul II “Serviciile turistice din Arieșeni” am realizat o prezentare a zonei, a potențialului turistic și am elaborat o descriere a cererii și ofertei turistice .

În capitolul III “Studierea eficienței economice a zonei Arieșeni utilizându-se ca metoda de analiză “analiza S.W.O.T.” “ am încercat studierea eficienței economice a acestei zone cu ajutorul analizei S.W.O.T.

În opinia mea, agroturismul este o ramură foarte importantă a turismului românesc, iar în următorii ani, dacă activitatea agroturistica este promovată și susținută într-un mod eficace, acesta poate deveni ramura principală a turismului.

Consider că un exemplu demn de urmat este zona Arieșeni, unde activitatea agroturistică contribuie la dezvoltarea și promovarea potențialului agroturistic pe plan național, cât și internațional.

CAPITOLUL I. AGROTURISMUL-CONCEPTE ȘI DEFINIȚII

Agroturismul reprezintă modalitatea de exploatare a naturii. Acesta se dezvoltă an de an, datorită faptului că turiștii caută locuri care să-i îndepărteze de aglomerațiile urbane, de zgomot și poluare, locuri în care să-și petreacă vacanțele tot mai aproape de frumusețile naturii, toate acestea alcătuiesc motive serioase pentru practicarea agroturismului.

Astfel, dezvoltarea sectorului agroturistic se datorează creșterii fluxului turistic care, în ultimul timp preferă deplasarea spre zonele rurale care încă păstrează datinile și obiceiurile străvechi.

AGROTURISMUL ÎN ROMÂNIA

Agroturismul reprezintă o eliberare din această ramură complexă a turismului care

s-a desfășurat în urmă cu două decenii. Factorii politici și administrativi și-au îndreptat interesul pentru zona rurală care aspiră a fi protejată, dar și sistematizată, ceea ce a impus agroturismului o probabilitate foarte ridicată de a evolua.

Pe de o parte, existența tendinței populației urbane de a-și desfășura timpul liber departe de aglomerația urbană, în mijlocul naturii oferă o asigurare pentru dezvoltarea agroturismului în mediul sătesc.

Pe de altă parte, agroturismul poate fi definit ca fiind o activitate complexă, alcătuită din două tipuri de activități: una pur turistică, iar altă, de natură economică, de obicei agricolă sau diversă, care o deservește pe prima, o completează și întregește. Datorită faptului că presupune o diversitate de activități bine corelate, această formă a turismului este mult mai apreciată de turiști, care se bucură de o paletă mai largă, mai voluminoasă și mai satisfăcătoare de servicii, cât și de inițiatorii activității, care au o multitudine de șanse pentru a valorifica resursele materiale și umane din zonă.

Spațiul rural românesc este printre puținele din Europa în care se mai păstrează, încă, nealterate, valențele tradiționale spirituale, cu precădere cele etnofolclorice, viața socio-economică și mediul înconjurător. Prin aceste calități, mediul rural oferă condiții favorabile dezvoltării agroturismului și turismului rural.

Satele romanești dispun de resurse turistice de mare varietate : tradiții și valori etnofolclorice (arhitectura populară, meșteșuguri, obiceiuri, manifestări folclorice, port și folclor popular etc.), monumente istorice și de artă , cadru natural nepoluat și cu un potențial divers ( ape minerale,bioclimat, aspecte peisagistice pitorești, domeniu schiabil etc. ). La acestea se adaugă o infrastructură adecvată ( energie electrică, alimentare cu apă, accesibilitate ușoara și alte dotări tehnico-edilitare ), gospodării, în cea mai mare parte, confortabile și, nu în ultimul rând, ospitalitatea proverbială a țăranului român.

Toate acestea permit realizarea unei oferte larg diversificată care să se adreseze tuturor categoriilor de turiști. ( Ionescu Ion, 2000 )

Conform definiției, agroturismul mai poate fi „o formă de turism practicată în mediul rural, bazată pe asigurarea serviciilor de cazare, masă, agrement și altele, în cadrul gospodăriei, valorificandu-se astfel, în mod superior resursele naturale și antropice ale zonei și contribuind la ridicarea nivelului de trai al populației rurale”.

O altă definiție considera agroturismul o „formă de turism practicat în mediul rural, care folosește (ca structură de primire turistică) gospodăria agroturistică, cu toate facilitățile ei. Reprezintă cea mai eficientă cale de valorificare a resurselor locale, existente în mediul rural.”

Agroturismul este, comparativ cu turismul clasic, mai strict în ceea ce privește condițiile de vacanță. În plus, ia în calcul aspecte legate de efectele economice asupra gospodăriilor țărănești și localităților rurale, în ansamblul lor.

Acesta presupune șederea în gospodăria țărănească (pensiune, ferma etc.), consumarea de produse agricole din gospodărie ( cel puțin 20%) și participarea la activitățile agricole specifice.

Europa este  cea care inregistraza primele forme  conștientizate de agroturism în secolele XVI-XVII; în acele vremuri pictorii erau  interesați să valorifice în operele lor construcțiile  și mediul spațiului rural. Viața satului, așa cum era ea și nu inventată, este imortalizata  în operele pictorilor francezi, italieni sau olandezi. Pe acest fond marele  gânditor francez Jean Jacques Rousseau (1721-1778) povestește în lucrarea sa „Confesiuni” despre o călătorie în care a traversat Alpii, ce a sugerat multor oameni  ai timpului planuri de călătorii spre regiunile muntoase pentru a admira natura. În secolul al XIX-lea, odată cu afirmarea marilor peisagiști, arhitectura rurală ocupa un loc din ce în ce mai important în desen sau pictura. Se impun din nou pictorii și artiștii  francezi și italieni cărora li se adaugă mai apoi cei din Anglia.

  În România, care-asa cum afirma Geo Bogza în reportajul „Sate și orașe”- la început a fost o țară de sate, prin excelență agricolă, spațiul rural s-a aflat la el acasă întotdeauna. Mai mult, „viața la țară” a fost un subiect frecvent al literaturii noastre, culminând cu manifestarea unui puternic curent litarar; similar, în operele plastice din perioadele de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea satul fiind cadrul, obiectul, subiectul și inspiratorul unui număr însemnat de pictori romani.

       Dintre cei ce au apreciat și prețuit vacanțele în spațiul rural putem enumera personalități ale culturii romanești ca: Alexandru Vlahuță, Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefanescu-Delavrancea, Mihail Sadoveanu, Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Calistrat Hogaș, Nestor Urechia, Nicolae Iorga, Octavian Goga, George Enescu, Ștefan Ciobotărașu și mulți alții. Toți cei ce au fost promotorii unei metode, ai unui mod de viață nou ce a contribuit la realizarea unei mentalități care în timp a generat călătoria, circulația turistică, mai apoi turismul.

       Cele prezentate mai sus determină să afirmăm că agroturismul s-a derulat în țara noastră până în a doua jumătate  a secolului al XX-lea doar în mod spontan.

Teritoriul României prezintă o mare varietate de valori culturale istorice – arta populară, etnografie, folclor, tradiții, vestigii istorice – un cadru natural armonios îmbinat, cu un fond peisagistic variat și pitoresc. Toate acestea sunt valente ale agroturismului românesc în mod special.

         Apărute și dezvoltate  pe cele mai variate forme de relief încă din vremea traco-dacilor, așezările rurale romanești au păstrat și mai păstrează încă în bună măsură datinile și obiceiurile străvechi, un bogat și variat folclor, elemente originale de etnografie și artizanat, ce pot fi valorificate turistic în cadrul unei strategii de organizare și dezvoltare a agroturismului.

Agroturismul, definit de Comisia Zonei Montane din România, în cadrul ”Programului privind organizarea și dezvoltarea agroturismului în zona montană”, drept o formă particulară de turism rural, mai complexă, cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă: cazare, pensiune, circulație turistică, derularea programelor, prestarea serviciilor de bază și suplimentare, cât și activitatea economică, de regulă agricolă, practicată de gazdele turiștilor (activități productive de obținere și prelucrare a produselor agricole în gospodărie și comercializarea acestora către turiști, sau prin rețele comerciale, precum și modul de petrecere a timpului liber).

Agroturismul este un mijloc de valorificare integrală a mediului rural cu potențialul său agricol, turistic, uman și tehnico-economic.

Caracteristicile agroturismului:

serviciile turistice se desfășoară în mediul rural cu accent pe: calitatea pensiunii și serviciilor de primire la fermieri, cunoașterea mediului natural, uman și cultural, precum și originalitatea produselor turistice;

oferta turistică autentică, diferențiată, multiplă în diversitatea sa, organizată și condusă de fermieri;

activitate economică complementară exploatației agricole și nu o alternativă sau o substituție a acesteia;

oferă posibilitatea de odihnă și reconfortare, de petrecere a timpului liber din vacanțe sau weekend-uri, în peisajul pitoresc al mediului rural, cu valori cultural – educative și cu o ospitalitate specifică;

nu necesită investiții foarte mari pentru amenajări de infrastructură și suprastructură turistică sau pentru alte dotări de profil;

este un turism „difuz” prin specificul ofertei sale diversificate și de mare diseminare în spațiu; astfel, aparent, nu aduce prejudicii prea mari mediului natural și al celui construit, dar trebuie să se țină seama de un anumit „prag ecologic” și „prag fizic”. Pentru că această trăsătură să se înscrie foarte bine în conceptul de ecoturism, trebuie avută în vedere „capacitatea de primire” a satului și a arealului limitrof, mai ales în condițiile unui turism de sejur, în lunile de vară (dotări, amenajări, servicii conexe, raportul cu populația autohtonă, etc.);

nu este compatibil cu turismul de masă;

agroturismul este o formă de turism unde inițiatorul reprezintă elementul esențial și central; fermierul, teritoriul – deci satul și „produsul turistic” reprezintă elementele de bază ale agroturismului;

asociația locală și fermierii asigură atractivitatea acestei forme de turism prin calitatea primirii, cunoașterea mediului local natural, uman și istoric precum și autenticitatea produselor;

participarea comunității locale este strict necesară în parteneriatul cu asociația de turism a colectivității în asigurarea dezvoltării rurale, în general și a turismului, în special;

asocierea fermierilor înlesnește alcătuirea ofertelor, urmărirea pieței, promovarea și comercializarea acestora, ceea ce nu ar putea realiza o singură persoană;

posibilitatea dezvoltării în comun a unor oferte de agrement costisitoare, ca pârtii de schi, piscine, piste pentru cicloturism, alei pentru turism ecvestru, terenuri sportive, etc.;

realizarea unor studii de inventariere a resurselor și de creare a unor oferte specifice acestora, studii de piață și respectiv de marketing, studii de impact agroturism – mediu, etc;

realizarea de programe de formare și perfecționare a membrilor asociației;
stimularea identității comunității, asumarea responsabilităților și favorizarea creativității și cooperării pentru asigurarea dezvoltării agroturismului cu specific local.

Activitățile turistice, spre deosebire de alte îndeletniciri umane strict indispensabile vieții ( procurarea hranei, îmbrăcămintei, adăpostul, culturalizarea ), debutează în contextul unor premise favorabile, pe care opțiunea individului le caută și le selectează. Neavând un statut obligatoriu pentru existența acestuia ele nu pot fi impuse. Ca urmare, persoanele decise a practica o formă de turism, pe care o declanșează cheltuind energie, timp și fonduri bănești, vor apela la acele însușiri ale mediului geografic unde nevoile recreative sau curative pot fi optim satisfăcute.(Pompei Cocean, 1996)

EFECTELE ECONOMICO-SOCIALE GENERATE DE DEZVOLTAREA AGROTURISMULUI DIN ROMÂNIA

Dezvoltarea economică durabilă a satelor se datorează evoluției agroturismului care va creea o evoluție pozitivă a mediului ambiant, agriculturii, transporturilor, construcțiilor, serviciilor din cele mai diverse domenii.

Furnizarea crescândă a bunurilor economice se datorează creșterii economice a unei zone care implică factorii direcți în creșterea economică.

Unul din fenomenele cele mai puțin acceptate, care afectează economia țării este șomajul. Astfel, agroturismul este una dintre modalitățile de rezolvare a acestui fenomen, deoarece dispune de numeroase locuri de muncă.

În procesul dezvoltării, a efectelor ce le produce și implicit a creșterii economice, are loc o sporire a veniturilor populației, a consumului de bunuri și servicii,asigurându-se astfel satisfacerea cererii la cote ridicate, creșterea gradului de cultură și civilizație, sporirea măsurilor de protecție și securitate, a calității vieții.

Turismul contribuie la producerea de venit național și prin valorificarea resurselor nevalorificate, exploatarea suplimentară a celor ce aparțin altor domenii, sau a creațiilor realizate în alte scopuri.

Una din potențialele zone agroturistice este și zona Arieșeni, unde foarte multe gospodării ar putea fi incluse în circuitul agroturistic. Ca orice sector de activitate, și sectorul serviciilor agroturistice a evoluat de la forme incipiente de completare a activităților de bază, până la structurile actuale, care se caracterizează printr-o maximă utilitate pentru indivizi și societate. Pot fi enumerate și anumite constrângeri legate de: cerere și ofertă, de primire, confort turistic, formele tehnice și de mediu, de timp, formă de divizibilitate a serviciilor administrative sanitare, a resurselor de susținere, a echilibrului financiar a pensiunii agroturistice, condiționările politice și sociale, lipsa de cunoștințe și/sau informații.

Dezvoltarea activităților de agroturism în mediul rural vor contribui la fixarea tinerilor în vetrele satelor, la motivarea lor și în special a populației feminine pentru a participa la aceste activități, astfel ele nu vor mai fi nevoite să plece din propriile comunități în căutarea unor locuri de muncă bine plătite.

Se vor crea noi locuri de muncă, atât direct – în sfera producerii și distribuției de servicii turistice – cât și indirect, prin efectul multiplicator asupra ramurilor conexe.

Din punct de vedere economic, agroturismul se caracterizează printr-un larg evantai de activități, are sarcini multiple pe linia creșterii eficienței sale economico – sociale, a sporirii aportului la produsul intern.

Agroturismul, ca formă particulară a turismului rural, este limitat la nivelul gospodăriei țărănești, prin valorificarea cadrului natural, a ofertei de cazare și a serviciilor agroturistice, având o ofertă de cuprindere mai restrânsă decât turismul rural.

Agroturismul joacă, fără îndoială, un rol important în metamorfoza de ansamblu a spațiului rural, cu deosebire a satelor și a orașelor mici cu grad sporit de ruralitate și un potențial turistic valoros.

Abaterile privind intensitatea în timp și spațiu a fluxurilor turistice este o rezultantă a diferitelor forme de turism care se modifică în permanență, atât pe plan intern cât și internațional.

Faptul că turiștii au posibilitatea de a alege una sau alta din formele de turism este rezultatul mișcărilor simultane a mai multor factori care marchează creșterea în totalitate a circulației turistice.

Efectele rezultate în urma practicării agroturismului vor avea un caracter multidimensional. Astfel, eficiența economică a agroturismului este asociată cu efectele sociale care rezultă din: petrecerea timpului liber, creșterea nivelului de cultură și pregătire profesională a locuitorilor, asigurarea condițiilor pentru refacerea capacităților de muncă.

Agroturismul, din punct de vedere economic poate contribui la dezvoltarea paletei de activități, acesta are atribuții multipe pe linia creșterii eficienței economico-sociale și a extinderii contribuției la produsul intern.

În ultimii ani, nivelul și dinamica dezvoltării economice au crescut, la capitolul dezvoltare economică s-au produs mici schimbări, de aici rezultând faptul că numărul de turiști romani care aloca bani pentru a petrece o vacanță într-o stațiune agroturistica s-a intensificat.

Potențialul turistic și atracțiile naturale de care dispune zona Arieșeni sunt foarte variate precum și eforturile care sunt făcute pentru punerea acestora în valoare conduc la creșterea efectelor economico-sociale.

Nivelul prețurilor și tarifelor din zona Arieșeni este proporțional cu calitatea serviciilor oferite de aceasta, iar diversitatea și calitatea oferă clienților o paletă bogată de servicii care satisfac cerințele acestora.

Pe de o parte, agroturismul contribuie la îmbogățirea cunostitelor și dezvoltarea personalității umane, contribuind la sporirea unui cadru de comunicare între diferite tipuri de comportamente și personalități umane.

Iar pe de altă parte, dezvoltarea agroturismului, o constituie apartenenta gospodăriilor țărănești unor familii tinere sau numeroase cu putere economică majorată și nivel ridicat de cultură din ce în ce mai des întâlnită, ceea ce face ușor de valorificat potențialul agroturistic. Aceste gospodării constituie șansa dezvoltării agroturismului, dispunând și de forța de muncă și mai adesea, și de puterea economică necesară întreprinderii activității de agroturism, mai ales dacă nu depășesc două generații.

Ineditul agroturismului, condițiile existente, cultura și puritatea oamenilor și locurilor, dublate de ospitalitate, interes, motivație și aspirația spre mai bine, vor impune și consacra agroturismul în toate localitățile cu potențial natural dezvoltat. Toate acestea vor contribui la dezvoltarea durabilă și responsabilă a satului, producând inevitabile mutații care îi vor diminua dependența de oraș.

Localitățile rurale unde se va practica agroturismul, vor deveni spații unde se vor asambla toate elementele de dezvoltare durabilă locală. Va apărea interesul de îmbunătățire a infrastructurii, de constituire a unei vieți spirituale a localităților rurale.

Se va crea astfel suportul îmbunatățirii serviciilor publice. Se va observa că agroturismul exercită o influență complexă asupra mediului extern (economic,social, cultural, ambiant), punându-și amprenta asupra nivelului general de dezvoltare economică a localităților respective. Se vor realiza obiectivele strategice ce au în vedere asigurarea și protejarea factorului uman, dotările tehnice și conservarea patrimoniului, grupate în următoarele direcții de acțiune: stoparea migrației populației din mediul rural și stimularea revenirii, cel puțin parțiale, a populației din localitățile urbane spre cele rurale; asigurarea condițiilor de trai și de civilizație în mediul rural, stimulând stabilirea populației active în mediul rural; conservarea și protecția mediului rural – factor de atracție a populației autohtone și a străinilor spre mediul rural.

Alături de cadrul natural, spațiul rural românesc beneficiază și de un potențial etnografic și folcloric de mare originalitate și autenticitate. Această zestre spirituală reprezentată prin valori arhitecturale populare, instalații și tehnici populare, meșteșuguri tradiționale, folclor și obiceiuri ancenstrale, sărbători populare etc. se completează cu numeroase monumente istorice și de artă, vestigii arheologice, muzee, care amplifică inestimabilul tezaur cultural-istoric.

Avantajele care se obțin în urma practicării agroturismului pot fi de natură economică și de natură socio-culturală. Dintre acestea putem menționa: stabilizarea forței de muncă, crearea de noi locuri de muncă, diversificarea modului de utilizare al forței de muncă, promovarea și dezvoltarea serviciilor, reabilitarea patrimoniului și atragerea de investiții.

Implicațiile agroturismului în procesul creșterii economice:

Creșterea economică este privită ca o sporire a capacității unei zone de a furniza în măsură crescândă bunuri economice, capacitate bazată pe tehnologii de vârf și adaptări instituționale și ideologice. Implicarea factorilor direcți în creșterea economică se mai poate prezenta și sub următoarea formă: factorul uman, factorul material, factorul informațional tehnologic.

În procesul dezvoltării, a efectelor ce le produce și implicit a creșterii economice, are loc o sporire a veniturilor populației, a consumului de bunuri și servicii, asigurându- se astfel satisfacerea cererii la cote ridicate, creșterea gradului de cultură și civilizație, sporirea măsurilor de protecție și securitate, a calității vieții. Turismul contribuie la producerea de venit național și prin valorificarea resurselor nevalorificate, exploatarea suplimentară a celor ce aparțin altor domenii, sau a creațiilor realizate în alte scopuri. Pentru populație, cheltuielile turistice reprezintă cheltuieli peste cele legate de satisfacerea nevoilor elementare, în acest fel turismul constituind instrumentul de regularizare a circulației bănești.

Una din potențialele zone agroturistice este și zona Arieșeni, unde foarte multe gospodării ar putea fi incluse în circuitul agroturistic. Ca orice sector de activitate și sectorul serviciilor agroturistice a evoluat de la forme incipiente de completare a activităților de bază, până la structurile actuale, care se caracterizează printr-o maximă utilitate pentru indivizi și societate. Pot fi enumerate și anumite constrângeri legate de: cerere și ofertă, de primire, confort turistic, formele tehnice și de mediu, de timp, formă de divizibilitate a serviciilor administrative sanitare, a resurselor de susținere, a echilibrului financiar a pensiunii agroturistice, condiționările politice și sociale, lipsa de cunoștințe și/sau informații.

Efectul multiplicator al turismlui:

Efectele directe, indirecte și induse ale turismului asupra altor sectoare ale economiei sunt tratate de specialiști în strânsă corelație, fiind prezentate sub denumirea de efect multiplicator al turismului.

Determinarea efectului multiplicator în turism, constituie un instrument de stabilire a structurii cheltuielilor turistice și a influenței pe care acestea le au asupra economiei. Cuantificarea turismului în viziunea dezvoltării durabile, presupune inițierea și promovarea unor acțiuni care să includă pe de o parte, derularea proceselor de educare și formare a unei mentalități adecvate actualului tip de dezvoltare, iar pe de altă parte, accentuarea dezvoltării durabile în regiunile de recepție.

Impactul turismului asupra sectoarelor economiei unei zone este divizat în efecte de multiplicare și stimulare în planul producției, veniturilor și ocupării forței de muncă. Alături de zonarea turistică, prin amenajarea teritoriului și politicile corespunzătoare trebuie să se găsească soluții pentru amenințările la adresa mediului pe care le exercită unele activități turistice sau activități industriale cu impact direct asupra rezultatelor în sectorul turistic. Aplicarea criteriilor dezvoltării turistice durabile este inevitabil însoțită de apariția unor aspecte specifice de concepere a programelor care abordează în mod explicit problemele de spațiu a economiilor și comunităților locale. În literatura de specialitate sunt prezentate și argumente din care rezultă favorabilitatea activităților de agroturism tocmai prin factorii care influențează apariția și dezvoltarea acestei forme de turism: poluarea accentuată a mediului urban, agravarea problemelor de sănătate, pitorescul și ineditul așezărilor rurale, oferta diversificată și excepțională a zonelor montane, accentuarea nostalgiei privind locurile natale, sporirea complexității muncii, reducerea duratei săptămânii de lucru, scăderea accentuată a puterii de cumpărare, prețurile accesibile pentru toate categoriile de consumatori, accesibilitate în consumarea alimentelor proaspete, existența tradițiilor etnofolclorico-culturale, tendința de îmbătrânire a populației.

Alternativă a dezvoltării durabile a României, agroturismului este considerat un agregat de tipul produs-preț-consum, care conferă țării multiple șanse după procesul de aderare prin care se beneficiază de toate mecanismele de funcționare a Uniunii Europene.

CAPITOLUL II. SERVICIILE TURISTICE DIN ZONA ARIEȘENI

Turiștii din toate colțurile țării sunt atrași tot mai mult de comuna Arieșeni. Localitatea din munții Apuseni se transformă treptat într-o stațiune cu un flux turistic ridicat datorită obiectivelor turistice, dar și frumuseții zonei. Situată la granița județului Alba cu Bihor, zona dispune de un potențial turistic dezvoltat, agroturismul fiind principala formă de turism practicată în Arieșeni .

Agroturismul în România este o sursă potențială de creștere economică. Susținerea și stimularea activității de agroturism la nivel județean și local urmărește crearea unui număr substanțial de locuri de muncă, acestea putând contribui la bunăstarea economică a locuitorilor.

2.1 PREZENTAREA GENERALĂ ȘI OBIECTIVELE TURISTICE DIN ZONA ARIEȘENI

Dezvoltarea agroturismului în zona Arieșeni s-a produs datorită dorinței sătenilor de a se extinde, de a se dezvolta din punct de vedere al potențialului turistic și pentru găsirea și oferirea de noi elemente care să atragă fluxuri turistice cât mai ridicate.

Complexitatea cadrului natural al zonei Arieșeni se reflectă în diversitatea structurii geologice, a formelor de relief, a caracteristicilor climatice și hidrologice etc. Toate acestea îi conferă un înalt grad de atractivitate. Particularitățile geografice ale acestei zone rezultă dintr-o mare diversitate de elemente, condensate pe o suprafață relativ restrânsă.

Agroturismul joacă, fără îndoială, un rol important în metamorfoza de ansamblu a spațiului rural, cu deosebire a satelor și a orașelor mici cu grad sporit de ruralitate și un potențial turistic valoros.

Așezările cu un trecut istoric îndelungat, cu clădiri în stil arhitectonic, caracteristic regiunii, cu obiceiuri, tradiții și un mod de viață propriu, atrag turiștii care doresc să cunoască pe viu aceste aspect.

Nu este de ajuns să spunem că România este frumoasă, că poate oferi multe posibilități pentru practicarea turismului rural și agroturismului, ci este necesar să dezvoltăm aceste două activități complementare pe principiul rentabilității. ( Cocean Pomei, Vlăsceanu Gheorghe, Negoescu Bebe, 2003 )

Figura 2.1

Peisaj Arieșeni

Sursa : www.out4awalk.com

2.1.1 PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII ARIEȘENI

Comuna Arieșeni este situată în Transilvania, în județul Alba pe valea Arieșului Mare în depresiunea Arieșeni. Aceasta este situată la o altitudine cuprinsă între 850 și 1849 de metri are o suprafață de 63,10 km2 și o populație de 1.765 de locuitori conform recensământului din 2011 .

Localitatea Arieșeni sau Țara Moților, cum mai este denumită sub numele popular, a fost atestata pentru prima dată sub numele de Lăpuș în anul 1909, inițial făcând parte din comună Raul Mare, localitatea Arieșeni nu este foarte cunoscută din punct de vedere istoric.

Până în 1924, cea mai mare parte a Ariesenilor, împreună cu Garda de Sus și Scarișora formau o singură comună purtând numele de Scărișoara, de unde și numele “Ghețarul de la Scărișoara”, respectivă formațiune carstică fiind de fapt pe teritoriul actualei comune Garda de Sus.

Comuna Arieșeni este situată în extremitatea nord-estică a județului Alba, la izvoarele Arieșului Mare, la 120 km de municipiul Alba Iulia – reședința de județ – și la 40 km de cel mai apropiat oraș – Câmpeni.

Zona reprezintă centrul unui cerc ce cuprinde la extremitatea sa orașele Cluj Napoca la 141 km, Oradea la 130 km, Arad la 182 km, Deva la 133 km și Alba Iulia la 120 km constituind astfel o atracție aproximativ egală a turiștilor din aceste zone.

Din perspectiva geografică, localitatea este situată între munții Bihor-Vlădeasa, munți în cadrul cărora se regăsește și cel mai înal vârf al Munților Apuseni, vf.Cucurbata Mare ce are o înălțime de 1849 m. Totodată localitatea se întinde și între masivele Bătrâna și Biharia legate prin pasul Vârtop, unde Arieșul desparte cele 2 unități muntoase.

Satele aparținătoare comunei Arieșeni sunt: Arieșeni, Avrămești, Bubesti, Casa de Piatră, Cobleș, Dealu Bajului, Fata-Cristesei, Fata-Lapusului, Galbena, Hodobana, Izlaz, Pșntești, Pătrăhăitești, Ravicești, Sturu, Stei – Arieșeni, Vanvucești.

Dezvoltarea zonei Arieșeni se datorează, ca și în alte cazuri în primul rând, migrației populației din zonele joase spre locurile libere în căutarea pășunilor montane.

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Arieșeni se ridică la 1.765 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002 când se înregistraseră 1.921 de locuitori.

O primă cauză a tendinței de scădere ce o înregistrează populația zonei Arieșeni este migrația. Luând în considerare estimarea neoficială de 3 milioane de cetățeni români stabiliți în străinătate ca fiind suficient de credibilă , putem estima că din cei aproximativ 3 milioane de cetățeni români stabiliți în străinătate, numărul celor originari din această zonă se situează în jurul cifrei de 300 . Majoritatea celor stabiliți în străinătate fac parte din grupa de vârstă 20-44 de ani, acest lucru accentuând dezechilibrele demografice și sociale deja înregistrate la nivel regional.

Cea de-a doua cauză a scăderii numărului populației din zona Arieșeni a fost scăderea rapidă a natalității după anul 1990 . Județul Alba înregistrând cele mai scăzute valori ale sporului natural de-a lungul perioadei 1990-2011 (cu aproape 16 mii persoane).

Tabelul nr. 2.1- Structura etnica a populației

Sursă: creat de autor pe baza datelor de pe site-ul www.wikipedia.org

Ocupațiile de bază sunt cele legate de exploatarea și prelucrarea lemnului, creșterea vitelor și mai puțin mineritul practicat în exploatările din Băița. Din cele șapte școli, cea din centrul comunei este de 8 clase și dispune și de un internat, iar la Patrăhăitești se află scoala situată la cea mai mare altitudine din zonă: la 1250 metri.

Așezată într-un cadru montan pitoresc din Munții Bihorului, Arieșeni are un relief specific de munte cu o altitudine cuprinsă între 850 și 1849 de metri și ocupă întreg bazinul de izvoare al Arieșului Mare. Acesta împarte Munții Bihor în două masive diferite ca aspect și constituire geologică: Bihorul de Nord și Masivul Biharia.

Relieful carstic aduce în peisaj o mare varietate de forme: abrupturi stâncoase, văi adânci și chei, crește sau “custuri”, lapiezuri, cărora li se adaugă un mare număr de forme carstice negative: peșteri, avene, doline, ponoare, depresiuni carstice, cursuri subterane de ape. Într-unele dintre peșteri sau avene se păstrează mari depozite de gheață, cel mai cunoscut fiind Ghețarul de la Scărișoara.

Masivul Biharia format din șisturi cristaline dezvoltă forme greoaie, masive cu cele mai mari înălțimi din Munții Apuseni. Deși sub 2000 de metri altitudine creasta principală adăpostește mici căldări, urme ale ghețarilor cuaternari, sectorul cel mai spectaculos este cel cuprins intre Vârful Vârtop și Curcubata Mică cuprinzând vârfurile Piatra Grăitoare, 1658 de metri, Bihorul (Curcubata Mare) -1849 de metrri și Curcubata Mică – 1769 de metri, precum și trecătorile Șaua Vârtop – 1050 de metri și Tarnița Bihorului 1200 de metri. Masivul Biharia are o structură geologica complicată cu suprapuneri inverse de straturi (pânze de acoperire).

Clima zonei Arieșeni este tipic de munte, în general umedă și rece pe culmile înalte. Temperatura medie multianuala este de plus 5 grade Celsius. Vânturile dominante sunt cele de vest care aduc în general multe precipitații. Stratul de zăpadă persista circa 5 luni pe an având o grosime medie de 60-70 de centimetri.

Rețeaua hidrografică este formată din râul Arieșul Mare care își are izvoarele în zona pasului Vârtop. Dintre numeroșii săi afluenți cei mai mari sunt: Cobleșul, Streul și Garda Seacă. Pe valeaVarciorogului se afla cascada Vârciorog -15 metri înălțime.Cea mai mare parte a nordului munților Apuseni este inclusă în cadrul Parcului Natural Apuseni cu o suprafață de 75,784 de hectare în interiorul căruia se găsesc peste 50 de rezervații, majoritatea fiind reprezentate de chei, avenuri și peșteri.

Accesul pe căile rutiere se face pe drumurile naționale:

Oradea-Arieșeni-Girda-Albac- DN 76 (E 79) și DN 75

Sibiu- Alba Iulia-Turda- Câmpineni-Albac-Girda-Arieșeni-(DN1) E68-E81-DN75

Cluj-Napoca- Albac- Arieșeni-(DN1) E60-DN75

Vegetația dominantă este cea forestieră, dar puternic poienită, iar în regiunile locuite apar și unele culturi agricole dar nereprezentative față de vegetația naturală.

Fauna din punct de vedere zoogeografic are o structură mozaicată și complexă impunându-se în mod deosebit fauna montană, de șes și coline și cea acvatică.

Economie-zonele rurale sunt slab reprezentate în domeniul activităților industriale, principala ocupație fiind în sectorul agricol, forestier sau turistic. Asupra dezvoltării de noi zone industrializate își pun accentul și unitățile de relief precum și zonele împădurite.

Creșterea numărului de târguri cu produse locale, care încep să atragă din ce în ce mai mult populația urbană, mai ales cele legate de:

 patrimoniu și cultură;

 turism de observare a faunei sălbatice;

 turism specializat;

 tradiții culinare;

 sănătate și bună dispoziție etc.;

 proximitate față de mari centre urbane;

 parteneriate între întreprinderi (cu renume pe plan local, național și internațional) și comunitatea locală, de promovare a produselor locale.

2.1.2 OBIECTIVE TURISTICE DIN ZONA ARIEȘENI

Se spune că există locuri în care știi că vei reveni cândva chiar din clipa în care le vezi pentru prima dată, pentru că există în ființa noastră o atracție inexplicabilă către frumosul creat de natură, un astfel de loc este Arieșeni.

Zona Arieșeni dipune de un valoros potențial pentru dezvoltarea agroturismului, aceasta cuprinde un număr diversificat de obiective turistice cu care poate să se mândrească. Pentru o mai bună sistematizare voi prezenta cele mai importante obiective ale zonei.

Obiective turistice din Arieșeni :

Peșteri:

Ghețarul Scărișoara – cel mai mare ghețar subteran din Europa.

Cetățile Ponorului – un fenomen carstic gigantic cu cel mai înalt portal din România.

Ghețarul Vârtop – cunoscută și sub numele de Peștera Minunată, aici s-au descoperit urme ale omului de neandertal.

Coiba Mare – cea mai mare deschidere de peștera din România.

Coiba Mică – această peșteră trebuie vizitată înainte de a vizita Coiba Mare pentru a înțelege cum s-a format gigantica intrare.

Mina Farcu – singura peștera cu cristale amenajata turistic.

Urșilor – peștera foarte frumos ornamentată ce adăpostește schelete ale ursului de caverna.

Cetățile Radesei – un tunel natural cu un portal spectaculos, urmată de o cheie foarte îngustă.

Meziad – peștera cu galerii gigantice, froarte frumos ornamentată cu formațiuni de calcar.

Poarta lui Ionele – intrare gigantică de 12 metri, peștera recent amenajata fiind acum ușor de vizitat.

Porțile Bihorului – intrare gigantică de 10 metri, intrarea se face pe la baza avenului.

Dracoia – peșteră sub formă de pâlnie pe Valea Sighiștelului.

Peștera cea cu punți – 2 poduri naturale formate din prăbușirea unei peșteri, și o peșteră de mici dimensiuni.

Ghețarul Focul Viu – la orele amiezii gheață și razele de soare crează în peștera un spectacol fascinant.

Măgura – peștera foarte frumos împodobită cu formațiuni de calcar, una dintre cele mai frumoase de pe Valea Sighistelului.

Fanate –  peșteră ce adăpostește oase ale ursului de cavernă, formațiuni frumoase și o colonie de lilieci.

Pârtii Vârtop:

Piatra Grăitoare – pârtia nouă de la Vârtop dotată cu telescaun.

Partia Vârtop II – pârtie dotată cu instalație de zăpadă artificială.

Partia Vârtop I – cel mai vechi teleschi din Arieșeni.

Pârtia din Garda de sus – la 6 km de centrul localității Arieșeni, încă nu este dată în folosință.

Chei:

Cheile Galbenei – una dintre cele mai sălbatice chei ale apusenilor – cuprinde și Cascada Evantai.

Cheile Mândruțului – o cheie îngustă săpată de un pârăiaș de munte.

Cheile Arieșului – singurele chei ale râului Arieș ce cuprind câteva peșteri dintre care Huda de lapte ce are traseu marcat.

Cheile Ordâncușii – adăpostesc peștera Poarta lui Ionele și un pod natural.

Canionul Văii Sighiștelului – o cheie foarte îngustă, lângă care se găsesc peșterile Măgura și Coliboaia.

Cheile Someșului – încep de la Cetățile Radesei și cuprind numeroase puncte de belvedere.

Cheile Văii Morii – adăpostesc un izbuc și un aven cu baza prăbușită.

Cascade:

Cascada Vârciorog – o frumoasă cădere de apă de 15 metri înălțime.

Cascada Pătrăhăitești (Buciniș) – cascada în 2 trepte de 12 metri înălțime.

Cascada Evantai – cădere de apă de 7 metri aflată în mijlocul Cheilor Galbenei.

Cascada Pișoaia – peste drum de Dealul cu melci, cădere de apă de 18 metri.

Vârfuri:

Vârful Bihorul – cel mai înalt vârf din Munții Apuseni.

Vârful Găina – unde are loc binecunoscutul Târg de fete.

Vârful Tăul Mare -un mic lac pe creasta Apusenilor.

Vârful Curcubăta Mică – de unde aveți una dintre cele mai frumoase vederi asupra Țării Moților.

Vârful Piatra Grăitoare – situat deasupra Cascadei Vârciorog.

Vârful Țapu – de lângă Groapa Ruginoasă de unde aveți o panoramă superbă asupra satului de vacanță Vârtop.

 Izbucuri:

Izbucul Tauzului – cel mai adânc pasaj subteran, scufundat din România – 85 de metri.

Izbucul Cotețul Dobreștilor – mic izbuc lângă Valea Garda Seacă.

Izbucul Galbenei – aici iese la suprafață apa in aval ce crează faimoasele Chei ale Galbenei.

Biserici și mănăstiri:

Biserica Înălțarea Domnului Arieșeni – bisericuța veche de lemn constuita în stilul bisericilor maramureșene.

Biserica Sfântul Ioan Botezătorul Garda – bisericuța veche azi aflată în stadiu de renovare.

Mănăstirea Lupșa – în curtea mănăstirii se găsește cea mai veche biserică de lemn din Transilvania.

Mănăstirea Sfântul Ilie Albac – o frumoasă mănăstire de măicuțe, la 20 km de Arieșeni.

Mănăstirea Izbuc – lângă această se găsește un izbuc intermitent considerat a avea puteri tămăduitoare;

Biserica Sfinții trei Ierarhi – o veche și frumoasă bisericuța de lemn situată în comună Vidra.

Altele:

Groapa Ruginoasă – o imensă rană în trupul muntelui, cu muchii și creste ascuțite ce coboară spre mijlocul gropii.

Dealul cu melci – cochilii pietrificate ale melcilor ce au trăit cândva pe aceste meleaguri, pe fundul Mării Tethis.

Pietrele Negre – priveliște spectaculoasă până la Vârful Bihorul, cu traseu de drumeție.

Târguri și evenimente turistice:

Targul de fete de pe Muntele Găina – festival de muzică populară și loc de întâlnire pentru tinerii din Apuseni.

Serbările zăpezii Arieșeni – coborâre cu făclii, concursuri, concerte și focuri de artificii la baza pârtiilor de la Vartop-Arieseni.

Serbările zăpezii Telescaun Piatra Grăitoare – concerte, concursuri și multă distracție la pârtia nouă de la Vârtop.

Târgul de turism rural de la Albac – meșteri populari, concerte, concursuri, expoziții și bineînțeles turiști.

Ziua Lemnarului Horea-Mătișești – întrecerea meșterilor lemnari, expoziții de artizanat și concerte de muzică populară.

Prezentarea principalelor obiective turistice din Arieșeni:

Ghețarul Scărișoara

Situat în munții Apuseni, la aproxinativ 12 kilometri de Arieșeni, Ghețarul de la Scărișoara este cel mai mare ghețar subteran din România și probabil din Europa.

Nu se cunoaște data exactă când a fost descoperit, însă cea mai veche mențiune asupra acestuia este făcută de A. Szirtfi în anul 1863. Primele informații științifice apar în anul 1861, respectiv 1863 date de către K. F. Peters și A. Schmidl.

Despre studiul ghețarului s-a informat Al. Borza, care a studiat reapariția florei și fenologia vegetației din pereții avenului, Emil Racovița a cercetat formațiunile de gheață, iar V. Pușcariu a efectuat o cercetare științifică și turistică. Însă, rezervele ghețarului au fost explorate de Maxim Pop și Mihai Șerban în anul 1947, iar după o încetare de a mai studia ghețarul timp de 15 ani, studiul este reluat în anul 1965 de către Iosif Viehmann, Gh. Racovița, M. Șerban, T. Rusu și V. Crăciun.

Intrarea în Ghețarul de la Scărișoara se face prin intremediul unui impresionant aven, a cărei gură, cu un diametru de până la 60 de metri se deschide în inima pădurii care îmbraca Creasta Pârjolii. O potecă îngustă săpată în stâncă și câteva scări metalice ancorate în pereți înlesnesc coborârea celor 48 de metri cât măsoară adâncimea avenului. Pe fundul lui se păstrează în tot timpul anului un strat gros de zapada- primul semn al lumii înghețate adăpostită în adâncuri. Aici se afla sub forma unui impresionant portal măsurând 17 metri în lățime și intrarea propriu-zisă în peșteră.

Topografia Ghețarului de la Scărișoara este relativ simplă, deoarece peștera reprezintă în fapt un cavernament unic cu o dezvoltare totală de 700 de metri. Aproximativ în mijlocul acestui cavernament se afla un imens bloc de gheață, al cărui volum se ridică la 75.000 m3 și care dăinuie în peștera de peste 4000 de ani. ( T. Orghidan, St. Negrea, Gh. Racovița & C. Lascu 1984 )

Topografia Ghețarului de la Scărișoara este simplă, deoarece peștera reprezintă o încăpere unică cu o dezvoltare totală de 700 de metri. În mijlocul acestei încăperi se află un imens bloc de gheață, cu un volum de 80.000 m3 și care dăinuie în peșteră de peste 4.000 de ani. Fața superioară a blocului (3.000 m2) formează podeaua Sălii Mari. În partea dreaptă acest planșeu se frânge într-un tobogan abrupt de gheață, care dă într-o zonă, denumită Biserica. Aici apar primele formațiuni stalagmitice de gheață. Aceasta este zona turistică, restul fiind rezervație științifică, cu două sectoare distincte. În latura din dreapta intrării se află Rezervația Mică, la care se ajunge coborând o verticală de 15 metri în rimaia dintre stâncă și gheață. În stânga se află Rezervația Mare, spre care se coboară o verticală de 20 de metri la baza căreia galeria continuă puternic descendentă. Aceasta este Galeria Maxim Pop. În amândouă rezervațiile, lângă ghețar reapar stalagmitele de gheață, dintre care unele au o existență permanentă iar altele se topesc în cursul verii, dar se refac în forme asemănătoare în lunile de iarnă.

Dincolo de aceste speleoteme înghețate, aspectul peșterii se schimbă total, locul gheții fiind luat de concrețiuni de o mare diversitate și frumusețe.

Stalactite, stalagmite, coloane, draperii parietale,coralite, gururi. Acestea abundă mai ales în Galeria Coman – o prelungire îngustată a Rezervației Mari – care coboară în pantă accentuată până la adâncimea maximă a peșterii de 105 metri, apropiindu-se în același timp la numai câțiva metri de cea de a doua perlă a sistemului carstic Scărișoara – peștera Pojarul Poliței. De fapt, între cele două cavități a existat cândva, înainte de începutul formării blocului de gheață, o comunicare naturală.

Astfel în blocul de gheață s-au stocat ca într-o gigantică enciclopedie a Apusenilor date științifice complexe legate de plante, animale și evoluția climatică. Pe lângă valoarea științifică a ghețarului, aceasta prezintă și un interes turistic deosebit datorită unicității și amplorii fenomenului natural.

Figura 2.2

Ghețarul Scărișoara

Sursă:www.ghiduri-turistice.info

Cascada Vârciog

Cascada este situată în comuna Arieșeni la o distanță de 5 kilometri de centrul acesteia. Cascada Vârciog se caracterizează printr-o impresionantă cădere de apă de peste 15 metri înălțime situată la poalele Vârfului Piatra Grăitoare.Cascada și zona tampon din jurul ei constitue o rezervație peisagistică protejată de lege.

Cheile Arieșului

Acestea s-au format datorită eroziunii raului Arieșul Mare și a unui afluent al acestuia, care au erodat calcarele dolomitice și cuarțitele dând naștere celor mai spectaculoase chei de pe cursul acestui râu.

În Cheile Arieșului se găsește Peștera Huda, o peșteră interesantă fără formațiuni, iar de la intrarea în peștera se deschide o panoramă superbă asupra cheilor și văii Arieșului. Acestea se întind de-a lungul râului pe 4 kilomerti și au pereți impresionant de înalți printre care acesta și-a croit loc de-a lungul anilor.

Groapa Ruginoasă

Groapa Ruginoasă este o “plagă” în inima munților cu un diametru de peste 600 de metri și 100 de metrii adâncime. Aceasta s-a format prin erodarea rapidă a sedimentelor de cuarțite și argile roșii. Este formată din văi și pante care dau un aspect de canin, de aici și denumire de “Groapă Ruginoasă”. Interiorul Gropii este separat în patru sectoare mari, de către versanți înguști și ascuțiți ca lama. Suprafața pe care o ocupa este de aproape 20 de hectare, iar volumul de material erodat pe parcursul timpului se estimează la aproximativ 7 milioane de metri cubi.

Figura 2.3

Groapa Ruginoasă

Sursă : www.lataifas.ro

Peștera Ghețarul Vârtop

Datorită numeroaselor formațiuni de calcar alb și frumuseții acestora, Peștera Ghețarul Vârtop poarta și numele de Peștera Minunată. Nu foarte lungă, dar foarte frumos împodobită, ascunsă în pădurea de brad și molid din apropierea satului Casa de Piatră Arieșeni.

Peștera – monument al naturii, închisă în trecut pentru turiști este accesibilă acum în sezonul turistic, numai însoțiți de ghid. În prima sală a peșterii, înainte de poarta metalică, se găsesc câteva blocuri de gheață care pot rezista de la un an la altul. Dimensiunea acestora este mult mai mică față de Ghețarul Scărișoara. În această peșteră au fost descoperite și 3 urme de picior de Neanderthal. Acestea din păcate nu se mai găsesc în peșteră. Una s-a pierdut, alta a fost furată iar ultima dintre ele a fost dusă la Institutul de speologie din Cluj-Napoca. Zona vizitabilă este delimitată cu panglici alb-rosii, ghidul este cel care are câteva surse de lumină. Peștera nu prezintă denivelări mari astfel că se poate vizita cu un pic de atenție. Este indicat să aveți surse de lumină proprii pentru a putea admira mai bine peștera.

Acestea sunt cele mai importante dintre frumusețile naturale ale Apusenilor, accesibile din zona comunei Arieșeni. Pentru a vizita toate obiectivele existente din această zonă este nevoie de timp, pentru că un sejur la munte este foarte plăcut, dar și foarte obositor pentru un organism care nu este obișnuit cu viața și cu aerul muntelui.

S-au păstrat până astăzi târgurile tradiționale, care prilejuiesc nu numai un schimb de produse sau de creații de artă populară, ci și de repertorii folclorice și de cunoaștere reciprocă a tinerilor (băieți și fete). Unele dintre acestea au o mare vechime, cum este de pildă “târgul de fete” de pe Muntele Găina. Este amintit și faptul că , până astăzi, se desfășoară, în serile lungi de iarnă, clăci și șezători, la care tinerii se adună să lucreze împreună, dar, mai ales, pentru a se cunoaște mai bine, prilej cu care se cântă și se dansează.

Cea mai mare sărbătoare folclorică rămâne însă nunta, având nu numai un repertoriu extrem de bogat, ci prilejuind și desfășurarea unor obiceiuri care mai păstrează parfumul stravechimii lor. Nu exista nunta românească tradiționala la care să nu se petreacă o întreagă succesiune de momente traditionale- simbolizând, în ultimă instanță, trecerea tinerilor în rândul maturilor cu datori și drepturi depline : chemarea, luarea miresei de acasă, alaiurile din sat și, în sfârșit “masa mare”, petrecerea finală care, la rândul ei se încheie cu “dansul miresei”. (Neguț Silviu 2003)

2.2 CEREREA ȘI OFERTA DE PRODUSE AGROTURISTICE ÎN ZONA ARIEȘENI

Zona Arieșeni are în ultimul timp un consum turistic din ce în ce mai ridicat al vacantelor în pensiunile agroturistice.

Evaluarea cantitativă și calitativă a pieței turistice , în toată complexitatea sa se realizează cu ajutorul mai multor indicatori, rezultați din prelucrarea datelor statistice .

Piața este o instituție care trebuie creată, ea nu apare spontan, fără efort, fără experiență. Spiritual, regulile pieței se statornicesc în timp și necesită protecția statului. (Yan Kregel, Egon Matzner & Gernot Grabher 1995)

2.2.1 CEREREA TURISTICĂ- TIPOLOGII ȘI MOTIVAȚII POSIBILE

N.N. Constantinescu susține ca este o structură pe ramuri a economiei naționale de care avem nevoie este industrie-agricultura-turism competitive.

În principiu, cererea turistică este formată din ansamblul persoanelor care își manifestă dorința de a se deplasa peridic și temoprar înn afara reședinței proprii pentru alte motive decât prestarea unei activități remunerate la locul de destinație. Ea poate fi exprimată și prin intermediul consumuli turistic reprezentat de cheltuielile efectuate pentru achiziționarea unor servicii și bunuri legate de motivația turistică, consum ce se poate realiza în mai multe etape, în timp și spațiu:

înainte de deplasarea spre locul de destinație turistică, dar legat de acesta ( procurarea echipamentului);

în timpul deplasării spre locul de destinație (transportul turistic);

la locul de destinație (cazarea, masă, agrement, tratament).

Cererea turistică este formată din motivațiile turistice ( călătorii de afaceri, călătorii pentru odihnă, vizite la prieteni, tratament etc.), timpul liber al turistului și din venitul pe care acesta este dispus să-l acorde pentru satisfacerea uneia sau mai multor motivații turistice.

Organizația Mondială a Turismului (OMT) clasifică motivația turistică conform figurii 2.1 , însă nu putem neglija următoarele motive: cura terapeutica, pelerinaj (religie), festivaluri (cultura), familie ( vizite la părinți, prieteni), vacanta-sejur și tranzit afaceri și vacanță (combinate), excursii, sejur scurt de agrement (turism de week-end) etc., în esență, criteriul motivației generează două segmente majore de clientela turistică: agrement(considerată uneori ca o adevărată expresie a turismului) și de afaceri.

Figura  2.4

Clasificarea motivelor voiajului și sejurului

Sursă : Adaptare după "Politique du tourisme internațional dans les pays de  l' OCDE', OCDE, 1993, p.93. (Ilie Nită, Constantin Nită 2008) “

Turismul de week-end are o influența foarte ridicată asupra cererii turistice, din cauza utilizării din ce în ce mai răspândite a acestei forme de turism.

Gradul de spontaneitate al cererii turistice este majorat față de cel al cererii de mărfuri. Ținând cont că în domeniul turismlui s-a îmbrățișat clasificarea cererii în spontană și fermă, însăși cererea fermă prezintă un grad ridicat de urgență și se manifestă cu elasticitate variabilă la diferite clase de populație.

Nevoia de mărfuri și servicii turistice se dezvolta diferențiat, asttfel rezultă efectele elasticității nevoilor de consum ale populației care se deosebește de la o categorie la alta, deși există anumite abateri ( de exemplu, cererea pentru tratamente balneomedicale), aceasta este mai puțin legată de factorii de existență ai populației decât cererea de mărfuri, fiind influențată într-un mod evident de nivelul veniturilor populației și de nivelul tarifelor turistice pentru pachetul tursitic. Astfel, elasticitatea cererii se exprima cu ajutorul coeficienților de elasticitate ( valorile acestora depind de natura produsului turistic și de natura și categoria cumpărătorilor virtuali ale căror niveluri de venituri sunt luate în considerare).

Nivelul veniturilor, tarifele, distanța și durata călătoriilor nu sunt singurele elemente care pot influența cererea turistică. În egală măsură trebuie cunoscute și obiceiurile de a călători ale cetățenilor și motivațiile care-i incită să întreprindă călătorii în scopuri turistice.

TIPOLOGII ȘI MOTIVAȚII POSIBILE

Tipologii de cerere turistică :

În agroturism, cererea turistică se manifestă sub forma unor nevoi de ordin ridicat, aceasta fiind extrem de elastică față de acțiunea factorilor de influență.

Mobilitatea cererii agroturistice se datorează faptului că turistul trebuie să se deplaseze spre zonele unde există produsul turistic.

Turiștii se pot clasifica astfel :

turiști care nu sunt influențați de prețul plătit pentru pachetul turistic ;

turiști care stabilesc un echilibru financiar între mijloacele lor economice și cererile pentru călătoriile de vacanță;

turiști care nu depășesc limitele condițiilor lor economice pentru achiziționarea produsului turistic.

Motivațiile cererii turistice :

În zilele noastre, omul încearcă să depună un efort fizic cât mai redus și să-și ușureze munca, de aceea încearcă să mențină echilibrul și să petreacă cât mai mult timp în mijlocul naturii. Astfel, agroturismul a devenit un mod de viață preferat de o mare parte din turiști.

Principalele motivații ce pot determina apariția cererii turistice sunt următoarele :

Una dintre principalele motivații este cea fiziologica și socială care se bazează pe întoarcerea tinerilor plecați în mediul urban, și care vor să redescopere obiceiurile naționale și preocupările satului.

O altă motivare care determină apariția cererii turistice este cea socio-culturală, care presupune angrenarea în activitățile care nu presupun efort deosebit.

Motivarea cognitiv-formativă reprezintă dorința celor din mediul urban de evada din monotonia orașului, într-un loc unde să se poată bucura de aerul curat,liniștea și regimul alimentar pe care îl oferă natura.

Motivația afectivă și estetică reprezintă dorința omului de a-și dezvolta latura artistică folosindu-se de obiectivele naturale și culturale.

ANALIZA CAPACITĂȚII DE CAZARE

Baza materială a agroturismului din zona Arieșeni cuprindea în anul 2015, un număr de 25 de unități de cazare , dintre care 3 vile turistice, 1 tabăra de elevi și preșcolari, 2 cabane turistice și 19 pensiuni agroturistice, ceea ce înseamnă că ocupă 15% din totalul de 165 de unități de cazare,iar densitatea fiind de aproximativ 0,28 tur./km2, față de 0,45 tur./km2 în județ. Trebuie însă menționat faptul că baza turistică din regiune este parțial învechită, lipsa modernizărilor afectând calitatea serviciilor oferite turiștilor.

Grafic nr. 2.1- Ponderea capacităților de cazare din zona Arieșeni la nivelul județului Alba

Sursă: creat de autor pe baza datelor de pe site-ul www.insse.ro

INTERPRETARE GRAFIC: din totalul de 165 de unități de cazare din județul Alba, o pondere de 15% este reprezentată de zona Arieșeni.

Tabelul nr. 2.2- Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare

Sursă: creat de autor pe baza datelor de pe site-ul www.insse.ro

 Grafic nr.2.2- Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare în Arieșeni în anul 2015

Sursă: creat de autor pe baza datelor de pe site-ul www.insse.ro

INTERPRETARE GRAFIC: din totalul de 100%, pensiunile agroturistice sunt predominante în zona Arieșeni având o pondere de 76% , ceea ce determina o preferință a turiștilor de a se caza în aceste structuri de primire turitică, față de vilele turistice și cabanele turistice care au o pondere de 12%, respectiv 8%.

Tabelul nr. 2.3-Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică

Sursă: creat de autor pe baza datelor de pe site-ul www.insse.ro

Grafic nr. 2.3- Evoluția numărului de locuri în unitățile de cazare

Sursă: creat de autor pe baza datelor de pe site-ul www.insse.ro

INTERPRETARE GRAFIC: În anul 2015 se remarcă o creștere semnificativă a numărului de structuri de cazare. Pensiunie agroturistice au o creștere semnificativă de 368 de unități, față de anul 2006 când acestea erau în număr de 11 unități de cazare. În cazul taberelor de elevi și preșcolari se poate observa o creștere constantă.

Tabelul nr. 2.4-Tipuri de structuri de primire turistică după categorii de confort în anul 2015

Sursă: creat de autor pe baza datelor de pe site-ul www.insse.ro

BAZA DE ALIMENTAȚIE

În cadrul comunei întâlnim restaurante cu specific internațional și local după cum urmează:

Tabelul nr.2.5- Tipuri de restaurante

Sursă: creat de autor pe baza datelor de pe site-ul www.arieșeni.pro

Grafic nr.2.4- Capacitatea bazei de alimentație

Sursă: creat de autor pe baza datelor de pe site-ul www.arieseni.pro

Figura 2.5

Castelul Alpin

Sursa www.castelulalpin.ro

BAZA DE AGREMENT

Principalul aspect ce contribuie decisiv la potențialul turistic al stațiunii Arieșeni este reprezentat de peisajele naturale, dominate de culmile domoale ale Apusenilor și pădurile întinse de conifere, ce împânzesc întreaga așezare. Pot fi desfășurate aici numeroase activități turistice, dintre care cele mai importante sunt: practicarea sporturilor de iarnă, în perioada sezonului rece, sau urmarea diverselor trasee turistice marcate către principalele puncte de atracție ale Munților Apuseni, în perioada sezonului cald. Datorită Pârtiei de Schi Vârtop existenta la Arieșeni, stațiunea oferă turiștilor condiții destul de bune de practicare a sporturilor de iarnă.

Domeniul schiabil de la Vârtop poate fi frecventat de toți cei pasionați de sporturile de iarnă, dispunând atât de pârtii pentru cei începători, precum Pârtia 1 (Pârtia Mică), cât și de pârtii de nivel mediu, precum Pârtia 2 (Pârtia Mare) sau Pârtia Grăitoare (Pârtia Nouă). Zona pârtiilor este foarte bine îngrijită, dispunând de instalație de teleschi, de nocturnă și de utilaje de întreținere a zapazii.

Pârtia de schi Vârtop I

Detalii teleschi:
Lungimea teleschiului: 780 de metri
Capacitate transport: 800 persoane/oră
Viteza: 2,5 m/s
Tip de crose: Crose monopost Leitner
Altitudine plecare: 1160 de metri
Altitudine sosire: 1400 de metri
Siguranța schiorilor este supravegheată cu ajutorul a 8 camera de luat vederi.
Tun de zăpadă: NU

Detalii partie:
Suprafața schiabila: 80.000 m2
Expoziție: N-V
Diferența de nivel: 240 de metri
Lungime de înclinare: 1000 de metri

Figura 2.6

Pârtia de schi Vârtop I

Sursa : www.fiisportiv.ro

Pârtia de schi Vârtop II

Detalii pârtie:

Grad dificultate:mediu
Lungime:430 de metri
Diferența de nivel:109 metri
Cota de plecare:1150 metri
Cota de sosire: 1041metri
Deschisă: 
Luni-Joi – ora – 10.00 -17.00
Vineri-Duminica – ora – 10.00 -20.00
Nocturnă: Da
Teleschi: Da
Sonorizare: Da
Capacitate: 630 schiori/oră
Viteză: 2,5 m / s
Tun de zăpadă: DA
Acces: cartela magnetică
1-10 urcări -3 lei/ adult/urcare
1-10 urcări – 2 lei/ copil/urcare
peste 10 urcări – prețul este diferențiat în funcție de nr. de urcări, ajungându-se până la 
– adult – 2,5 lei/urcare
– copil- 1.5 lei/urcare

Figura 2.7

Pârtia de schi Vârtop II

Sursa:www.infopensiuni.ro

Pârtia de schi Piatra Grăitoare (pârtia nouă)

Detalii partie:

Prețuri
Adult: 7 lei în week-end / 6 lei în cursul săptămânii 
Copii: 4 lei 
Abonamente: se pot achiziționa abonamente pentru 2 zile

Pârtia de schi Piatra Grăitoare se afla la 200 de metri de Pârtia de schi Vârtop I și Vârtop II.Pârtia este dotată cu telescaun și instalație de nocturnă.
Lungime totală partie: 1830 de metri
Ultima urcare cu telescaunul: 19:50

Detalii telescaun:
Capacitate transport: 1400 persoane/oră
Detalii partie:
Nivel de dificultate: mediu
Lungime: 1340m
Nivel de dificultate: dificilă
Lungime: 540m

Expoziție: N-V
Diferența de nivel: 540 de metri

Tun de zăpadă: NU

Figura 2.8

Pârtia de schi Piatra Grăitoare (pârtia nouă)

Sursa www.ski-si-snowboard.ro

TRANSPORT ȘI TELECOMUNICAȚII

Majoritatea turiștilor care vizitează zona, aleg să vină cu mașina personală, iar traficul auto a cunoscut și cunoaște o creștere continuă. Traficul greu, traficul de tranzit, și traficul local contribuie la amplificarea problemelor legate de parcări și poluare. O abordare integrată pentru rezolvarea acestor probleme este necesară la nivel teritorial. Trebuie încurajată folosirea transportului public, dar pentru asta este necesară ameliorarea lui. Pentru transportul local al turiștilor pot fi folosite vehicule cu energie neconvențională. În ceea ce privește telecomunicațiile, dezvoltarea lor poate avea impact pozitiv, pentru că se vor diminua deplasările auto și cererile de construcție de noi sedii de firme (dacă se poate lucra de acasă), însă pot avea impact negativ asupra peisajului și asupra pieței imobiliare a locuințelor din zonă.

Încurajarea oamenilor de a conserva, îmbunătăți și celebra cultura locală și moștenirea culturală a zonei Arieșeni prin:

menținerea tradițiilor, meșteșugurilor (văsărit, șindrilit, dogărit, sculptură în lemn, etc), obiceiurilor și abilităților;

crearea unei baze de date cu obiceiuri și artă locală.

realizarea unui Ecomuzeu al Țării Moților prin cooperarea dintre administrațiile locale, Administrația Parcului Natural Apuseni și comunitățile locale ;

organizarea de proiecte artistice și culturale;

încurajarea organizării de evenimente locale;

cu implicare directă a comunității .

INDICATORI DE MĂSURARE A CIRCULAȚIEI TURISTICE

În anul 2014, numărul total de sosiri în Arieșeni a fost de 6.752, acesta fiind în scădere față de anul 2012 când numărul sosirilor a fost de 8.227, iar numărul înnoptărilor din anul 2014 a fost de 19.107, față de 20.808 în anul 2012.

Tabelul nr.2.6- Sejurul mediu in perioada 2001-2014

Sursă: creat de autor pe baza datelor de pe site-ul www.insse.ro

Durata sejurului mediu în ARIEȘENI:

S2012 = 20808:8227= 2.529 zile/tur .

S2014=19107:6752= 2.829 zile/tur.

   În tabăra școlară au fost înregistrați 2.442 de turiști elevi sosiți și 17.966 înnoptați. Sejurul mediu este de 7.35 zile, ceea ce reprezintă o valoare ridicată.

Grafic nr.2.5-Evolutia numărului de înnoptări și sosiri în perioada 2010-2014

Sursă: creat de autor pe baza datelor de pe site-ul www.insse.ro

În graficul numărul 2.5 putem observa evoluția numărului de înnoptări și sosiri în perioada 2010-2014, cel mai ridicat număr de turiști sosiți în Ariseni în această perioadă a fost în anul 2012 când s-au înregistrat 8227 de turiști la nivelul zonei, iar numărul înnoptărilor a fost de 20808, față de anul 2010 când numărul turiștilor sosiți în Arieșeni a scăzut cu aproximativ 50%, acesta fiind de 4854, iar numărul înnoptărilor 13260.

Grafic nr.2.6- Numărul înnoptărilor în Arieșeni la nivelul județului Alba în perioada 2012-2014

Sursă: creat de autor pe baza datelor de pe site-ul www.insse.ro

INRERPRETARE GRAFIC: Numărul total de turiști cazați în anul 2014 a fost de 217.863, din care 534 în Arieșeni,față de anul 2012 când numărul înnoptărilor a fost de 20.808, în 2014 a avut loc o scădere dramatică.

În Arieșeni se preconizează a se amplasa dotări de larg interes atât cu carecter comunal, cât și pentru deservirea celorlalte localități turistice: autogara, autoservice, servicii medicale, biblioteca, muzeu, ateliere de artizanat, fabrica de băuturi răcoritoare, de înghețată, parc de autoutilitare, salubritate, stație de pompieri.
  Numărul turiștilor străini cazați în structurile de primire turistică din România a fost de 2,231 milioane, iar cheltuielile totale ale acestora au fost de 5,634 miliarde de lei, adică 2.525 lei în medie de persoană, potrivit Institutului Național de Statistică, la nivelul zonei Arieșeni, turiștii străini dețin o pondere de 9% din totalul înnoptărilor.

Principalul motiv al sejurului petrecut de turiștii nerezidenți în Arieșeni, în anul 2015, l-au reprezentat afacerile, participarea la congrese, conferințe, cursuri, târguri și expoziții (5% din numărul total de turiști nerezidenți), cheltuielile acestora reprezentând 45% din total.

Cel de-al doilea motiv al sejurului petrecut de turistii nerezidenți în Arieșeni anul trecut l-au reprezentat călătoriile în scop particular (3% din numărul total de turiști nerezidenți), dintre acestea evidențiindu-se călătoriile pentru vacanțe (8%). Călătoriile în scop particular includ călătoriile pentru vacanțe, cumpărături, evenimente culturale și sportive, vizitarea prietenilor și rudelor, tratament medical, religie, tranzit și alte activități.

Din totalul cheltuielilor pentru afaceri, ponderea cea mai mare o reprezintă cheltuielile pentru cazare (53,3%), fiind preferată cazarea cu mic dejun inclus (90,2%).

Cheltuielile turiștilor nerezidenți în restaurante și baruri au fost de 16,4%, iar cele pentru cumpărături au reprezentat 12,7%. Din totalul cheltuielilor pentru cumpărături 38,4% au reprezentat cheltuielile pentru cumpărarea alimentelor și băuturilor, urmate de cheltuieli pentru cumpărarea de cadouri și suveniruri 35,4%.

Principalul mijloc de transport utilizat de turiștii nerezidenți pentru a sosi în România în 2015 a fost avionul (77,8% din numărul total de turiști). Autoturismele proprii au reprezentat 12,5%, urmate de autocare și autobuze cu 8,7%, alte mijloace ( tren, ambarcațiuni fluviale, autoturisme închiriate, motociclete etc.) 1%.

Tabelul nr.2.7-Cunoașterea fondului de locuit

Sursa: Direcția Județeană de Statistică Alba

Fig. nr. 2.9

Număr de locuințe la 100 locuitori

Sursa : www.wikipedia.org

2.2.2 OFERTA TURISTICĂ- TIPOLOGII ȘI MOTIVAȚII POSIBILE

Oferta turistică este alcătuită din totalitatea potențialului turistic. Astfel, oferta turistică este formată din ansamblul elementelor care pot fi valorificate la un moment dat pentru stimularea cererii turistice.

Pentru a putea deveni un produs turistic, satul românesc trebuie să îndeplinească urmatarele criterii:

Să-și clarifice eforturile pentru îndeplinirea cauzelor, evitând utilizarea zadarnică a resurselor de oricce natura.

Să-și rezolve obiectivele, să-și pună în valoare calitățile și să îmbunătățească defectele pentru a devein o reală atracție.

Să comunice cu sătenii interesați de dezvoltarea satului, dar mai ales și cu turiștii.

Să utilizeze orice mijloc bănesc pentru îndeplinirea proiectelor.

Să coordoneze activități ce funcționează cu diferite categorii de oameni, profesii variate, organizații diferite.

Să mențină permanent o imagine desăvârșită a sistemului și să lucreze la detalii.

Să introducă un standard de calitate adecvat.

Să micșoreze costurile prin maximizarea eficienței lucrului și a alocării resurselor.

Oferta turistică potențială a unui teritoriu sau oferta reală este formată dintr-un lanț de caracteristici pentru simularea consumului turistic.

Oferta reală a unui teritoriu este alcătuită din oferta turistică primară, care este compusă din totalitatea resurselor naturale, și oferta turistică secundară, formată din ansamblul resurselor create de om ( valori culturale, folclorice, istorice etc. ).

O deosebire a ofertei primare față de cea secundară este aceea că resursele naturale nu pot fi reproduse de om.

Modelarea diferitelor produse turistice care conduce la un consum efectiv de muncă este alcătuită din oferta turistică primară și oferta turistică secundară, astfel formându-se “materia primă” pentru industria turistică.

În zilele noastre, această “materie primă” devine din ce în ce mai restrânsă, deși nelimitată în aparență, ceea ce reduce “spațiul turistic” și posibilitatea folosirii unui teritoriu în scopuri predominante sau exclusiv turistice.

Oferta agroturistică este diversivicată, ea este alcătuită din : pensiuni agroturistice, produse turistice, mediul natural, gastronomia locală etc. Aceasta cuprinde resursele naturale și antropice, echipamentul de “producție” a serviciilor turistice, masa de bunuri alimentare, industriale, destinate consumului turistic, forța de muncă specializată în activități specifice, infrastructura turistică și structurile de primire, condițiile de comercializare (prețuri, tarife, facilități, etc.).

Agroturismul dispune de o ofertă diversificată de cazare :  hotel, han, motel, cabana, sat de vacanță etc., celelalte componente ale produsului turistic (gastronomie, artizanat, mediu natural, cultural și arhitectural) fiind comune agroturismului din zona respectivă.

Particularitățile ofertei agroturistice sunt:

Complexitatea.

Rigiditatea .

Substituirea.

Complexitatea face referire la elementele funcționale și cele componente ale atracțiilor agroturistice.

Rigiditatea constă în incapacitatea de adaptare la variații sezoniere, imposibilitatea stocării, etc. .Înlocuirea presupune folosirea ofertei în alte scopuri.

Oferta agroturistică are următoarele elemente definitorii:

Cazarea.

Alimentația.

Agrementul.

Cazarea are loc în gospodăriile țărănești. Acestea sunt alcătuite din locuința propriu-zisă.

În practicarea agroturismului, cazarea se face în gospodăriile țărănești spre deosebire de alte forme de turism. Aceasta este compusă din locuința propriu-zisă, spațiile auxiliare ( magazii, terase) și anexele gospodărești. În comparație cu un hotel de două stele, gospodăriile țărănești se ridică la același nivel în ceea ce privește cazarea, însă are avantaje pe care un hotel nu le posedă.

Ceea ce le deosebește în mod special de alte forme de turism este modul de decorare al caselor, al mobilierului, lenjeriilor de pat, draperiilor, carpetelor, covoarelor etc. , toate acestea sunt specifice zonei, deoarece au motive traditional-folclorice.

Alimentația reprezintă un argument principal în alegerea acestei forme de turism. Agroturistul poate opta pentru servirea mesei sau nu.

Serviciul de alimentație se poate realiza în sistem de :

pensiune completă;

demipensiune;

mic dejun inclus în tariful de închiriere al camerei;

pensiune completă sau demipensiune acordată de o familie unui grup mai mare de turiști care locuiesc în gospodării diferite;

pregătirea mesei de către turiști cu produsele lor sau ale gospodarului.

În structurile agroturistice, masa este alcătuită doar din produse naturale, provenite din gospodăriile țărănești. Preparatele proaspete provin din gospodărie și sunt în întregime naturale. Acestea sunt oferite de către gazde turiștilor,iar uneori aceștia pot lua parte la efectuarea lor.

Agrementul care se desfășoară în mediul agroturistic este diferit față de cel din turismul clasic, deoarece acesta intensifica dorința celor din mediul urban de a evada din banalul cotidian.

Agrementul este un argument hotărâtor în alegerea unei destinații turistice, fiid capabil să diferențieze ofertele zonelor agroturistice. Astfel, diversitatea, complexitatea și originalitatea agrementului pot constitui elemente foarte importante în atragerea fluxurilor turistice.

Zonele agroturistice oferă o peisagistică minunată în care turiștii se pot relaxa. Variante de agrement : vizitarea monumentelor cultural-istorice, portul tradițional, participarea la diferite spectacolele folclorice, concursuri, cântece și jocuri tradiționale etc., toate acestea conferă o notă pitorească și de distracție deosebită zonei . Astfel, agroturismul joacă un rol extrem de important în creșterea calității unui produs turistic.

În anul 2015, zona Arieșeni a fost vizitată de peste 20.000 de turiști (din care 5.000 maghiari, germani, polonezi sau francezi), peste 15.000 dintre aceștia fiind atrași de Ghețarul Scărișoara, acesta contribuind cu un profit de peste 600 de milioane de lei. Din păcate, acest potențial turistic deosebit nu poate fi valorificat la maximum din cauza infrastructurii deficitare.

În afară de dezvoltarea turismului bazat pe Ghețarul de la Scărișoara, în localitatea Garda de Sus intenționează să se construiască o pârtie de schi și să valorifice la maximum potențialul turistic al comunei în timpul verii prin includerea peșterilor din zonă într-un circuit turistic și punând accent în special pe tradițiile zonei.

Oferta de iarnă

Pe versantul nord-vestic al Muntelui Biharia este amplasată pârtia de schi Vârtop, principalul punct de atracție al zonei. Caracteristicile pârtiei sunt:

Lungime 800 de meti.

Lățime medie 40 de metri

Diferența de nivel 220 de metri..

Panta medie 28.6 % .

Poziția și accesibilitatea acestei pârtii au dus la atragerea unui număr din ce în ce mai mare de turiști. Unitățile de cazare și servire a mesei existente sunt însă insuficiente.

Oferta de vară

Poziția zonei studiate pe DN75, în centrul Munților Bihor, o face foarte ușor accesibilă dinspre județele Alba și Bihor. Comuna Arieșeni este un punct de plecare în drumeții spre obiectivele turistice din zonă, majoritatea monumente ale naturii cum ar fi: Peștera Ghețarul Scărișoara, Platoul carstic Padiș, cea mai mare formațiune carstică din România, Cetățile Ponorului, Peștera Urșilor. Potențialul turistic natural este completat de cel antropic care atrage în egală măsură.

Zona studiată prezintă peisajul specific al Munților Apuseni, cu case risipite pe culmi și prin poieni. Relieful liniștit al înălțimilor, cunoscut sub denumirea de „Platoul Arieșului” sau „Platforma Țării Moților” a primit un tip specific de locuire, unde nu se disting limite intre sate ci o puzderie de locuințe ce conferă peisajului caracter antropic.

Numeroase obiective antropice există în comuna Arieșeni și în satele învecinate: biserici din lemn, muzeu etnografic, muzeu de istorie a mineritului.

Alte activități turistice care pot fi desfășurate în afara sezonului de iarnă și care pot atrage turiști și în celelalte perioade ale anului:

ALPINISM

Este un teren puțin explorat de alpiniști fiind mai puțin spectaculos din punct de vedere al pereților verticali. Ture alpine: Creasta Bihorului pe porțiunea Șaua Vârtop – Piatra Grăitoare -Tarnița Bihorului – Vf. Bihor (Curcubata Mare) – Curcubata Mică. Iarna prezintă pericol de avalanșe datorate în special cornișelor pronunțate. -Groapa Ruginoasa-Canionul Văii Seci.Trasee de cățărare în pereții din Cheile Ordâncușii Creasta Neagră – Zona de obârșie a Văii Galbenă cu pereți de 150-200m în canion Cetățile Ponorului – pereții dolinelor sunt de aproximativ 100m.

BIKING

Pantele line, distanțele lungi și ponderea mare de drumuri forestiere sau drumuri de căruță face din Arieșeni un teren ideal pentru cicliști. Aroape toate obiectivele sunt abordabile și pe bicicletă. De un pitoresc deosebit sunt drumurile comunale prin cătune.

CĂLĂRIE

Calul ca mijloc de deplasare tradițional, animal de tracțiune, poate oferi o excelentă plimbare.

PARAPANTA

Locul cel mai frecventat este pârtia Vârtop atât datorită diferenței de nivel și deschiderii largi spre șaua Vârtop cât și datorită curenților deosebiți în zonă. Iarna teleschiul ușurează considerabil efortul depus pentru a ajunge în punctul de lansare. Totodată Bubești și mai puțin Galbena oferă o alternativă pentru parapantă, dar mai puțin spectaculoasă.

Poziționarea ofertei turistice

Strategia de poziționare a ofertei turistice – în ierarhii valorice are un loc distinct în ansamblul entităților similar – utilizează atribuții precum: calitatea, prețul, serviciile, siguranța, localizarea, nevoia satisfăcută, avantajele oferite.

În industria ospitalității, pentru a utiliza în mod eficient avantajele competitive ale ofertei proprii este necesară realizarea unei analize a produsului turistic, care să permită compararea cu produsele concurente și evidențierea punctelor tari și slabe.

Promovarea unui agroturism viabil prin dezvoltarea durabilă a zonei:

Dezvoltare ce satatisface nevoile generațiilor actuale fără a prejudicia interesele generațiilor viitoare reprezintă dezvoltarea durabilă.

Bogatul patrimoniu turistic al zonei Arieșeni este în egală măsură un dar al naturii, dar și o creație a muncii și a inteligenței umane, asociat cu proverbiala ospitalitate a locuitoriilor, au făcut comuna Arieșeni să capete reale valențe și vocații turistice.

Prin punerea în valoare a ofertei de cazare și servicii a tuturor structurilor agroturismului, prin crearea unor programe de turism variate se dezvolta circulația turistică. O strategie de dezvoltare pe termen lung aduce beneficii atât pentru locuitorii acestei zone, cât și pentru beneficiari, respectiv pentru turiști. Lipsa unei planificării poate conduce la apariția degradării resurselor turistice naturale și antropice.

Promovarea unui agroturism prin dezvoltarea durabilă a zonei vizează trei domenii:

Economic, prin creșterea gradului de exploatare și valorificare a resurselor, acest lucru se poate realiza prin conservarea resurselor turistice naturale și antropice, în scopul utilizări continue în viitor. O asemenea măsură nu poate contribui decât la binele locuitorilor, prin asigurarea unor venituri suplimentare, venituri care contribuie la creșterea nivelului de trai a comunității locale.

Ecologic, prin evitarea degradării mediului. Calitatea sporită a mediului în peisaje bine conservate, absența poluării factorilor de mediu (aer, apa, sol, vegetație, faună) constituie un element de atractivitate turistică. Conservarea resurelor turistice, multe dintre ele  fiind epuizabile mai devreme sau mai târziu, se poate realiza prin cunoașterea mai bună și conștientizarea de către populație și vizitatori a ideii de conservare.

 Social, prin creșterea numărului de locuri de muncă, atragerea tinerilor prin fixarea forței de muncă o consecință importanta încât majoritatea zonelor rurale se confrunta cu fenomene de depopulare. Favorizarea practicării meseriilor tradiționale atrage populația în practicarea turismului.

Pentru realizarea acestei promovări trebuie avut în vedere următoarele aspecte:

amenajarea resurselor turistice, atragerea gospodăriilor private în practicarea turismului;

realizarea unor cursuri de instruire locală pentru practicarea unor meserii specifice turismului;

acordarea de asistență financiar bancară pentru obținerea de credite pentru construirea de noi locuințe care să înglobeze și o funcționalitate turistică;

sprijinirea proprietarilor particulari în obținerea certificatelor de omologare a structurilor turistice și de obținere a licențelor și brevetelor profesionale în domeniu;

mentinerea în stare de funcționare a traseelor și potecilor turistice;

pregatirea unor consilieri locali în probleme de turism.

Ceea ce s-a realizat până acum în materie de ocrotirea naturii nu este suficient. Exploatările forestiere  și pășunatul prea intens riscă să strice echilibrul biologic și să distrugă peisajul atât de armonios și aparte al acestor locuri.

Responsabilitatea realizării unui turism de calitate trebuie să revină atât sectorului public, cât și celui privat. Procesele de planificare a activități de turism în zona Arieșeni presupune planificarea atracțiilor naturale și culturale pentru diversificarea formelor de turism. O societate dezvoltată presupune servicii, inclusiv circulație turistică, dar și echilibru ecologic.

Munții Apuseni reprezintă o regiune de concentrate frumuseți naturale, ca în nici o altă parte a țării. Ea este una dintre cele mai complexe și interesante regiuni carstice din munții noștri, ce adăpostește câteva formațiuni de valoare mondială. Pe lângă aceste frumuseți naturale este un ținut plin de istorie. Locurile pe care le străbat turiștii sunt pline de amintirea luptelor purtate de moți de-a lungul secolelor pentru libertate și dreptate.

CAPITOLUL III. STUDIEREA EFICIENȚEI ECONOMICE A ZONEI ARIEȘENI UTILIZÂNDU-SE CA METODA DE ANALIZĂ “ANALIZA S.W.O.T.”

Pentru a se realiza analiza eficienței, utilizând metoda analizei S.W.O.T. trebuie să se efectueze studierea noțiunii de “eficiență economică”, sistemul de indicatori utilizați și să se desfășoare cercetarea eficienței prin intermediul analizei S.W.O.T.

3.1 CONCEPTUL DE EFICIENȚĂ ECONOMICĂ

Conform marilor economiști ai secolului trecut, Adam Smith și Karl Marx, eficiența economică se evidențiază în urma comparării efectelor unei acțiuni cu eforturile necesare producerii acesteia.

Eficiența trebuie analizată din mai multe puncte de vedere. Analiza la nivel macroeconomic și microeconomic, dinamic și static, economic și social trebuie efectuată pe ramurile economiei naționale. Aceasta trebuie să asigure direcția planurilor spre principalele sectoare ale economiei naționale, astfel atrăgând în strategia de dezvoltare atingerea obiectivelor.

Se poate afirma că eficiența economică este strâns legată de decizia de utilizare a resurselor în economie, iar caracteristica sa fundamentală este raportul de cauzalitate efort/efect. Astfel, prin eficiența economică a investițiilor se poate interpreta faptul că prin epuizarea fondurilor de investiții este necesară obținerea de rezultate maxime.

Eficiența economică se măsoară prin raportarea efectului la efectele antrenate în proces. În majoritatea cazurilor, marii economiști determină eficiența economică drept un raport al efectului fie la resursele consumate, fie la resursele folosite pentru obținerea efectului. De aici, în literatură au apărut, ca forme ale eficienței, cea a consumurilor și a resurselor.

3.2 SISTEMUL DE INDICATORI AI EFICIENȚEI ECONOMICE ÎN TURISM

Construirea ansamblului de indicatori ai eficienței activității de turism se fundamentează pe concepțiile generale ale calculului eficienței, pe componentele efortului și efectelor și pe structurarea resurselor utilizate.

Eficiența presupune administrarea echilibrată a forței de muncă și atracțiilor naturale, folosirea integrală a capacităților de cazare, transport etc. , materiilor prime, combustibilului și energiei sau a fondurilor financiare.

Indicatorii turismului se prezintă într-o paletă foarte largă, ei pot fi direcți, rezultați nemijlocit din sursele de înregistrare sau, indirecți , prelucrați, simplii sau agregați, cantitativi sau valorici, globali sau parțiali, a-i volumului activității sau a-i efectelor.

Sistemul de indicatori ai circulației turistice cuprinde o serie de indicatori, dintre care cei mai importanți sunt:

indicatori ai cererii reale și potențiale, care cuprind numărul de turiști, numărul de zile-turist, durata medie a sejurului ;

indicatori ai ofertei turistice, care cuprind indicatorii structurii capacității de cazare, indicatorii structurii capacității hoteliere pe clase calitative, număr de locuri de cazare;

indicatori ai relației cerere-oferta: se referă la gradul de ocupare;

indicatori ai rezultatelor economice și sociale, directe și indirecte;

Principalii indicatori ai eficienței economice utilizați în turism sunt:

Numărul turiștilor este unanim recunoscut ca unul dintre cei mai reprezentativi și importanți indicatori ai circulației turistice. Este un indicator fizic, cantitativ și poate lua următoarele forme:

Sosiri / plecări de turisti- pentru turismul internațional și se obține din statisticile înregistrate la frontieră;

Persoane cazate- indicator utilizat atât pentru turismul intern, cât și pentru cel internațional, dedus din statisticile din mijloacele de cazare / recepție;

Participant la acțiuni turistice- turiști și excursioniști- acest indicator este specific turismului intern și rezultat din centralizarea activității agenților de turism.

Numărul înnoptărilor / zile-turist: se calculează că produsul dintre numărul de turiști și durata activității turistice, exprimată în zile. Se obține prin prelucrarea informațiilor din statisticile unității hoteliere.

Durata sejurului reprezintă numărul de zile petrecute de un turist într-o anumită destinație sau într-o unitate de cazare turistică. Sejurul mediu se determina prin raportarea numărului de înnoptări la numărul de turiști sosiți. Durata sejurului depinde de mai mulți factori:

Motivația deplasării.

Nivelul veniurilor.

Atracțiile destinației turistice.

Nivelul serviciilor prestate.

Densitatea circulației turistice : oferă informații cu privire la gradul de solicitare al zonelor și indirect asupra măsurilor ce trebuie luate pentru a asigura satisfacerea nevoilor turiștilor fără a fi perturbata viața și activitatea rezidenților sau echilibrul ecologic al zonelor. Modul de calcul cal mai expresiv și mai frecvent întâlnit pentru densitatea circulației turistice este cel în raport cu populația rezidenta a zonelor vizitate, dar și cu suprafața acestora.

D(t)==

D(t)==

Indicatorul preferința relativă: este un indicator ce exprima proporția față de totalul emisiunii turistice a unei țări sau față de totalul populației rezidente a celor care optează pentru o anumită destinație de vacanță. Prin determinări successive se pot evalua mutațiile survenite în structura circulației turistice.

Preferința relative pentru turism se obține potrivit uneia dintre relațiile următoare:

Preferința relativă= * 100

P’r= * 100

În privința zonei Arieșeni se impune în primul rând, observația că se păstrează aceeași corespondență între locul deținut de sectorul terțiar și nivelul de dezvoltare economico-socială. Poziționarea zonei Arieșeni în urma altor stațiuni din țară sau a altor țări est-europene, în ceea ce privește creșterea economiei este reflectată de ponderea serviciilor în totalul populației ocupate. Acest nivel redă în mod sugestiv nu doar decalajul referitor la econmie, ci și eforturile ce trebuie făcute pentru reducerea diferențelor față de structurile din celelalte țări.

În perspectivă, trebuie menținută tendința de creștere a populației în sfera serviciilor. Aceasta este determinată de relativa rămânere în urmă a sectorului serviciilor, comparative cu nivelul atins în alte țări.

Un indicator prin intermediul căruia se pot caracteriza dimensiunile globale ale sectorului serviciilor îl constituie participarea acestora la crearea produsului intern brut. Pe măsură pătrunderii progresului tehnic se înregistrează o sporire a volumului serviciilor, respectiv a ponderii lor, în multe țări, producându-se o schimbare a raportului între producția materială și servicii în ceea ce privește crearea produsului intern brut.

Proporția participării serviciilor la realizarea produsului intern brut reflectă pe de o parte, potențialul, structura și caracterul dezvoltării eficienței economice.

În cazul țării noastre, deși aportul serviciilor la creșterea produsului intern brut este relativ modest, comparativ cu țările dezvoltate și chiar cu țările est-europene se remarca tendința unei evoluții positive ca efect al recunoașterii rolului și importanței eficienței economice pentru progresul social.

3.3 ANALIZA S.W.O.T. A ZONEI ARIEȘENI

Zona Arieșeni necesită o strategie de dezvoltare durabilă a agroturismului , ceea ce impune necesitatea unei analize integrale a poziției curente pentru a putea recunoaște aspectele deficitare, iar soluțiile utilizate să fie cele optime.

Astfel, analiza S.W.O.T. este o metodă de sondare prin care se urmărește identificarea punctelor forte, a celor slabe, a oportunităților și amenințărilor pe care o destinație turistică le întâlnește în procesul dezvoltării și afirmării sale pe piață.

Pentru a efectua analiza S.W.O.T. a stațiunii Arieșeni trebuie să luăm în calcul faptul că este o destinație turistică care are puncte forte, dar și puncte slabe, care se desfășoară pe o piață turistică într-o mișcare continuă, bucurându-se de oportunități, dar izbindu-se și de amenințările unei piețe imperfecte. Pentru satul turistic Arieșeni am realizat o analiză SWOT, iar domeniile pe care le-am avut în vedere se referă la resursele umane și forța de muncă, infrastructură și dezvoltarea economică, patrimoniul natural și cultural local.

3.3.1 PUNCTE FORTE, PUNCTE SLABE ALE ZONEI ARIEȘENI

Acestea reprezintă o caracteristică a mediuului intern, țin în primul rând de capacitatea de arganizare regională și de resursele de care dispune zona Arieșeni.

Punctele forte ale zonei Arieșeni sunt următoarele:

clima temperat continentala favorabilă practicării agroturismului pe tot parcursul anului;

multitudinea resurselor turistice naturale și antropice accesibile și proporționate pe întreaga zonă;

diversitatea folclorului și a tradițiilor moștenite, bine păstrate și practicate în viața de zi cu zi;

multitudinea târgurilor tradiționale și manifestărilor folclorice ce se desfășoară pe tot parcursul anului în zona Arieșeni;

fauna și flora cu specii și ecosisteme unicate în Europa;

calendar bogat de târguri tradiționale și manifestări folclorice pe tot parcursul anului și în toate zonele;

diversitatea produselor agro-alimentare la prețuri reduse;

bucătărie tradițională cu specialități regionale;

poluare foarte scăzută sau inexistentă în majoritatea zonei;

diversitatea potențialului turistic natural;

existența unui patrimoniu natural variat ( Ghețarul Scărișoara, Cascada Vârciog, Groapa Ruginoasă etc. );

tradițiile și evenimentele locale;

portul popular, reprezintă una dintre cele mai importante componente atât pentru vizitatorii români, cât și pentru cei străini;

capacitatea de cazare poate fi utilizată tot anul;

domniul schiabil dezvoltat;

capacitatea ridicată de dezvoltare a producției agricole ecologice;

ospitalitatea tradițională recunoscută (în perioada sărbătorilor, cererea pentru locurile de cazare este mai mare decât capacitatea de cazare);

promovarea pensiunilor turistice prin intermediul a diferite publicații și prin intermediul A.N.T.R.E.C.-ului.

Punctele slabe ale zonei Arieșeni sunt următoarele:

deteriorarea mediului care se afla într-un stadiu incipient și inexistenta unui sistem performant de colectare a deșeurilor;

distanța mare față de capitala țării și față de principalul aeroport internațional ( Bucuresti-Otopeni- aproximativ 500 de kilometri);

infrastructura de transport inadecvată fluxurilor de turiști;

serviciile de agrement nu sunt promovate suficient atât la nivel național, cât și internațional;

promovarea insuficientă a produselor agroturistice;

valorificarea necorespunatoare a resurselor agroturistice;

din cauza aglomerației de turiști și a construcțiilor și a amenajărilor, zona se urbanizează;

sisteme de informare și semnalizare turistică insuficient dezvoltate și necorelate cu nivelul de dezvoltare al turismului rural;

 lipsa rețelei naționale de centre locale de informare și promovare turistică;

fonduri alocate pentru promovarea turismului rural neacoperitoare, insuficiente și subdimensionate;

oferta de servicii turistice puțin diversificată și necoborâtă cu prețul și calitatea serviciilor turistice prestate;

cadru instituțional la nivel regional și local pentru dezvoltarea agroturismului slab dezvoltat.

3.3.2 OPORTUNITĂȚILE ȘI AMENINȚĂRILE ZONEI ARIEȘENI

Acestea țin mai mult de mediul extern al zonei, nu pot fi decât anticipate și susținute sau prevenite prin măsuri de natură să maximizeze efectele benefice și să minimalizeze rezultatele negative. Trebuie desfășurată o analiză permanentă a evoluției economice, sociale și politice, din piețele țintă pentru a observa schimbările care apar, schimbări care pot influența pozitiv sau negativ activitatea turistică internațională – receptoare a României.

Oportunitățile zonei Arieșeni sunt următoarele:

dezvoltarea și promovarea de programe turistice în domeniul agroturismului (pelerinaje, ecoturism specializat – speoturism, podgorii și vinuri celebre tipice, bucătărie tradițională cu produse agro-alimentare de tip ecologic etc.);

realizarea unor proiecte care să pună în valoare elementele patrimoniului natural și cultural;

diversificarea ofertei turistice care să pună în valoare noile tipuri de agrement și vacanțe de tipul circuite de cicloturism, motociclism, rafting etc. ;

realizarea de proiecte care pun în valoare turistică elementele patrimoniului național cultural-istoric și de arhitectura tipică rurală;

 declanșarea unor acțiuni promoționale de amploare prin includerea ofertei turistice românești în cataloagele marilor firme touroperatoare;

 introducerea sistemului de management al calității și în turismul rural;

dezvoltarea agroturismului prin introducerea subvențiilor și facilitaților;

dezvoltarea evenimentelor și festivalurilor.

Amenințările zonei Arieșeni sunt următoarele:

reorientarea turiștilor către alte destinații externe;

existența nesiguranței în ceea ce privește prețul scăzut al ofertei;

lipsa cunoștințelor de management turistic în domeniul agroturistic;

supraaglomerarea și poluarea cadrului natural;

suprasolicitarea zonelor turistice prin construcții neautorizate sau care nu se încadrează în specificul zonei;

concurența națională și regionala a zonei agroturistice Arieșeni cu celelalte zone agroturistice;

încălzirea globală riscă să afecteze derularea activității și a potențialului turistic;

lipsa cunoștințelor minime de management turistic, în domeniu;

 neconștientizarea rolului introducerii sistemului de management al calității;

nerespectarea principiilor „dezvoltării durabile” în evoluția turismului românesc;

amânarea creării structurilor instituționale administrative de turism, la nivel regional și local;

micșorarea puterii de cumpărare a populației, cu efect în evoluția și planificarea evoluției cererii de servicii turistice;

influențele celorlalte sectoare de activitate asupra turismului – activitate economică de consecință;

 lipsa unei susțineri tehnice și financiare pentru promovare turistică, din partea statului, cel puțin de nivelul celei din statele vecine concurente;

constrângeri financiare;

 lipsa unui sistem de creditare a investițiilor în turism și restaurarea patrimoniului național cultural; fonduri alocate pentru dezvoltarea turistică, insuficiente;

 existența unor dotări edilitar-gospodaresti subdimensionate și neadaptate cererilor determinate de dezvoltarea turismului rural;

 infrastructura generală pentru transport, la nivel național și mai ales local, insuficient dezvoltată și modernizată;

 aeroporturi regionale nemodernizate și neadaptate pentru cursele de tip charter în zonele de mare circulație turistică;

necorelarea furnizării de pregătire minimă precum și a învățământului turistic în structură, cu dezvoltarea actuală a turismului;

influențele negative pot conduce la dispariția unor obiceiuri specifice zonei.

Prin combinarea celor patru elemente prezentate în analiza S.W.O.T. și gruparea lor câte două se pot obține patru strategii:

S – O (Puncte tari – Oportunități): urmărirea oportunităților care se potrivesc cel mai bine punctelor tari;

W – O (Puncte slabe – Oportunități): depășirea punctelor slabe în urmărirea oportunităților;

S – T (Puncte tari – Amenințări): identificarea modalităților de utilizare a punctelor tari pentru a reduce vulnerabilitatea la amenințările externe;

W – T (Puncte Slabe – Amenințări): stabilirea unui plan defensiv pentru a preveni situația când punctele slabe devin foarte vulnerabile la amenințările externe. Cea mai bună soluție este investirea resurselor în promovarea pe plan extern a punctelor tari ale zonei Arieșeni și pentru eliminarea punctelor slabe pe plan intern, concomitent cu urmărirea oportunităților oferite de piețele interne și externe, ceea ce va duce la îmbunătățirea calității produsului turistic oferit.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

La nivelul zonei Arieșeni există un potențial ridicat de dezvoltare a agroturismului, datorită patrimoniului natural și cultural deosebit, a tradițiilor meșteșugărești, gastronomice și datorită resurselor agricole existente.

Turismul trebuie inclus ca o activitate de bază în economia locală, deoarece acesta generează activități economice secundare ( meșteșuguri, servicii ) și creează noi locuri de muncă datorită bogăției culturale și naturale. Acesta atrage mii de turiști în fiecare an, datorită faptului că aceștia își doresc să evadeze din mediul urban și vor să fie mai aproape de natură, să exploreze lucruri noi.

Agroturismul este o formă a turismului destul de nouă în România care se practică la noi în țara începând cu anul 1989, de când acesta s-a extins datorită promovării și a anularii interdicției practicării agroturismului în zonele cu un potențial turistic ridicat.

România are un potențial turistic ridicat, iar practicarea agroturismului se desfășoară în multe zone.

Cu ajutorul agroturismul se dezvoltă turisml la nivel mondial, deoarece acesta este practicat de un număr din ce în ce mai ridicat de turiști datorită faptului că aceștia caută locuri în care să se relaxeze, se reîntorc la natură, la tot ceea ce înseamnă frumos, pur, la vechile obiceiuri țărănești, la posibilitatea de a consuma produse naturale, obținute în gospodăriile țărănești.

Din practicarea agroturismului se obțin venituri din închirierea de locuințe și comercializarea de produse naturale, toate acestea contribuie la dezvoltarea satului și la înregistrarea unor venituri substanțiale.

Această formă de turism duce lipsă de infrastructură corespunzătoare, care s-ar putea realiza cu ajutorul unor acumulări financiare care să acorde șansa ofertei agroturistice să se dezvolte și să se diversifice.

Consider că această formă de turism dezvoltă mentalitatea oamenilor, încearcă atragerea tinerilor spre natură, spre frumusețe și contribuie la ridicarea și dezvoltarea mediului rural.

Locuitorii zonelor rurale au conștientizat mai târziu faptul că agroturismul are o importanță ridicată în creșterea economiei locale.

În zona Arieșeni, locuitorii depun eforturi ca să promoveze agroturismul în țară, dar și în Europa. Aceștia încearcă să găsească noi moduri de atracții, servicii și elemente turistice care să-i satisfacă pe turiști, să se ridice la așteptările acestora.

Agroturismul a contribuit la bunăstarea populației din zona Arieșeni, la ridicarea fluxurilor turistice și valorificarea obiectivelor turistice.

Zona Arieșeni se numără printre cele mai vechi zone agroturistice din România, aceasta a avut un rol important în dezvoltarea satului românesc, la relansarea vechilor obiceiuri, la activități tradiționale și la ridicarea evidentă a veniturilor locuitorilor din activitatea turistică.

În capitolul III am realizat o analiză a eficienței economice a agroturismului utilizând ca metoda de anliza, analiza “S.W.O.T.” . Obiectul de studiu al analizei a fost zona Arieșeni.

Ca urmare a realizării și cercetării acestor analize, pot spune că agroturismul contribuie la viața economică a zonei prin:

realizarea unei strategii de dezvoltare a satelor din zona Arieșeni;

populația din mediul rural își defașoară activitățile tradiționale;

oferirea de noi locuri de muncă prin dezvoltarea unor noi afaceri în zona rurală prin apariția unor noi structuri de cazare;

În România, dezvltarea agroturismului depinde în mod direct de mediul natural, social și cultural. Pentru că agroturismul să devină o formă de turism competitivă, care să atragă fluxuri constante de turiști în România, dar și în Europa, sunt de părere că ar trebui adoptate mai multe măsuri pentru modernizarea și dezvoltarea agroturismului și în vederea realizării unor activități economice cât mai profitabile:

modernizarea și dezvoltarea agrturismului românesc, deoarece acesta aduce venituri importante în economia națională;

scutirea de la taxe și impozite, respectiv pe profit pe cel puțin 5 ani a celor care înființează pensiuni agroturistice, astfel oferind posibilitatea de a-și amortiza investiția într-o perioadă mai scurtă;

dezvoltarea mijloacelor de agrement în sate;

modernizarea structurilor de cazare și introducerea armonioasă a acestora în peisaj, dar și accentuarea confortului, în special a celor cu 3,4, respectiv 5 margarete;

strategia de dezvoltare a agroturismului trebuie să fie optimizata, dar și promovată, atât la nivel național, cât și internațional;

dezvoltarea unei infrastructuri generale în zonele cu un potențial turistic ridicat;

pentru informarea și orientarea turiștilor sosiți în zonă este necesară înființarea unui centru de informare turistică;

promovarea zonelor rurale de către specialiști ca zone deosebit de frumoase și interesante atât din punct de vedere natural, cât și cultural;

încurajarea tinerilor de a se muta în zonele rurale;

motivarea tinerilor către domeniul de studiu al turismului, ca ulterior aceștia să poată presta servicii de calitate, conform standardelor.

Impactul agroturismului asupra culturii și comunități din comuna Arieșeni este unul pozitiv, efectele negative apărând minore în cadrul fenomenelor pozitive. La dezvoltarea favorabilă și ocrotirea naturii , un important rol îl joacă omul, el putând să aducă un echilibru în zonă și în activitățile pe care le desfășoară.

Efectele impactului în zona Arieșeni au apărut și se manifestă pozitiv prin următoarele:

apariția stațiuni Arieșeni în cadrul sociosistemului, stimulează producția de bunuri și servicii. Atrage turiștii romani și străini prin frumusețea locurilor, istoricul locurilor, datini și obiceiuri, stimulând consumul ;

turismul a devenit un element esențial nu numai în dezvoltarea economică a zonei, ci și pentru dezvoltarea culturală și socială a acesteia. Agroturismul a contribuit la lărgirea orizontului gândirii în rândul locuitorilor, devenind „ o fereastră deschisă” către lume, un factor de educație;

tendința de dezvoltare a turismului în zona se manifesta prin schimbări asupra calității vieții, relațiilor interfamiliale, atitudinilor, caracteristicilor comportamentale a comunității gazda;

datorită agroturismului s-au păstrat activitățile meșteșugărești, de artizanat, exemplu: meseria de dogar care se moștenește din tata în fiuș acesta contribuie la păstrarea și transmiterea meșteșugurilor, obiecte de artizanat pentru care sunt adevărați maeștri;

prin potențialul pe care  îl deține atrage numeroși investitori care au construit pensiuni, moteluri, restaurante ca să poată fi satisfăcută o cerere turistică tot mai mare;

prin intermediul agroturismului, a însușilor estetice ale cadrului natural sau a atracțiilor antropice, se pot obține beneficii echivalente industriei sau agriculturii, cu investiții mult mai mici și cu un consum infim de materii prime.

Stațiunea Arieșeni, pe lângă faptul că este de o frumusețe tulburătoare, are un avantaj foarte rar întâlnit: din cauza condițiilor meteo are zăpada mare parte din an. Mai exact, se poate schia în condiții foarte bune cel puțin 6 luni pe an. Acest atuu  și înclinația pantelor au constituit atuuri pentru amenajarea celor două pârtii de la Vârtop care în prezent atrag mii de iubitori ai sporturilor de iarnă în fiecare weekend și nu numai.

Chiar și așa suntem departe de stațiunea veritabilă pe care ne-o dorim la Arieșeni. Este nevoie de un proiect amplu de dezvoltare turistică în zonă care presupune costuri uriașe, dar care va aduce și profituri pe măsură.

În opinia mea, România este o țară deosebit de frumoasă și dispune de un potențial turistic extreme de valoros, însă acesta nu este valorificat așa cum ar trebui. Sunt de părere că agroturismul nu este promovat indeajus atât la nivel național, cât și internațional.

Agroturismul este o formă din ce în ce mai dezvoltată în țara noastră și are un rol important în economia națională, tot ce trebuie să știm este faptul că acesta ne poate ajuta să redescoperim frumusețile țării noastre.

BIBLIOGRAFIE

Cărți:

Băltărețu Andreea-Mihaela, Drăghila Marcela, Neacșu Monica, Neacșu Nicolae, (2011) Resurse și Destinații Turistice Interne și Internaționale, Editura Universitară, București

Bran Florina, (2006) Economia Ecosistemelor Și Biodiversitatea, Editura ASE, București

Bucur Ion, (2007) Economia Politică, Editura Universității Din Ploiești, Ploiești

Cocean Pomei, Vlăsceanu Gheorghe, Negoescu Bebe, (2003) Geografia Generală aTurismului, Editura Meteor Press

Glăvan Vasile, (2005) Turismul Rural, Agroturism, Turism Durabil, Ecoturism, Editura Economică, București

Ionescu Ion, (2000) Turismul Fenomen Social-Economic și Cultural, Editura Oscar Print, București

Ilie Nită, Constantin Nită, (2008) Piața Turistică A României Realitati-Mecanisme-Tendinte, Editura Economică, București,

Micu C., Stănciulescu G., (2012) Managementul Operațiunilor în Hotelărie și Restaurație, Edit. C. H. Beck, București

Neagu Vasile, (2007) Economia Serviciilor, Editura București,

Negru Radu, Mihai Vodă, (2005) Evaluarea Resurselor Turistice din Perspectiva Dezvoltării Durabile, Editura Risoprint, Cluj-Napoca

Nedelcu Adrian, (2011) Geografia Turismului, Editura Universitară, București

Nedelcu Adrian, (2015) Geografia Turismului,Ediția a II-a revizuită și adăugită, Editura Universitară, București

Neguț Silviu, (2003) Geografia Turismului,Editura Meteor Press, București

T. Orghidan, St. Negrea, Gh. Racovița C. Lascu, (1984) Peșteri Din România, Ghid Turistic, Editura Sport-Turism

Pompei Cocean, (1996) Geografia Turismului, Editura Carro, București

Snak O., Neagu V., Stănescu D., Done I., (2011) Mic Tratat De Economia Turismului, Editura Performantica, Iași

Stănciulescu G., State O., (2013) Tehnica Operațiunilor de Turism Intern și Internațional, Editura C.H. Beck, București

Stănescu Denisa, (2006) Strategii de Dezvoltare în Turism, Editura Expert, București

Teodor Fodor, (1972) Comori ale Naturii din România, Editura Științifică, București

Yan Kregel, Egon Matzner, Gernot Grabher, (1995) Șocul Pieței, Editura Economică, București

Referințe Internet:

www.antrec.ro

www.arieseni.pro

www.arieseni-apuseni.ro

www.ro.wikipedia.org

www.statistici.insse.ro