Cresterea Eficacitatii Si Diversificareaserviciilor de Asistenta Medicala Primara In Romania

=== final ===

CREȘTEREA EFICACITĂȚII ȘI DIVERSIFICĂRII SERVICIILOR DE ASISTENȚĂ MEDICALĂ PRIMARĂ

CUPRINS

Capitolul 1. Considerații teoretico-metodologice privind serviciile de asistență medicală primară

1.1Asistența medicală primară – considerații generale

1.1.1.Serviciile medicale preventive și serviciile medicale profilactice

1.2 Clasificarea asistenței medicale primare

Capitolul 2. Eficacitatea și diversificarea serviciilor de asistență medicală primară în România

2.1 Metode de înfluențarea eficacității serviciilor medicale primare

2.2 Diversificarea serviciilor de asistență medicală pe piața serviciilor din România

Capitolul 3. Studiu de caz

Capitolul 4. Concluzii

Bibliografie

Anexe

INTRODUCERE

Asistența medicală în țara noastră este realizată în conformitate cu prevederile legislative, prin intermediul diverselor servicii conferite de medicina de familie, ea desfășurându-se în cabinetele dedicate medicinei de familie. Medicul de familie este principalul furnizor al îngrijirilor de sănătate, el reușind să coordoneze și să integreze serviciile medicale oferite pacienților, în paralel cu asigurarea accesului acestora în cadrul tuturor nivelelor de competență, în funcție de diversele nevoi constatate.

Prin intermediul asistenței medicale primare se reușește oferirea tuturor pacienților a unui acces nediscriminatoriu, aceasta fiind de altfel considerată și primul contact cu sistemul sanitar românesc. Printr-o coordonare eficientă a asistenței medicale primare se are în vedere utilizarea cu maximă eficiență a resurselor aferente sistemului de sănătate, toate serviciile acordate pacienților impunându-se a fi caracterizate de calitate superioară, promptitudine și profesionalism.

Prin intermediul asistenței medicale primare se reușește furnizarea diverselor îngrijiri medicale către populație (în conformitate cu nevoile constatate), ca și rezolvarea diverselor probleme de sănătate cronice, ca și a problemelor de sănătate acute constatate la nivelul populației.

Prin interventiile eficiente, dar și adecvate, asistența medicală primară are în vedere atât o promovare a stării de sănătate a populație, cât și promovarea stării de bine a acesteia, serviciile medicale putând fi oferite în cadrul cabinetelor de familie, nu doar persoanelor înscrise pe listele respectivilor medici de familie, ci și persoanele ce nu sunt asigurate în cadrul sistemului de sănătate național.

Asistența medicală primară implică obligații de natura eticii și deontologiei profesionale, obligațiile în domeniul sănătății publice, ca și obligațiile față de pacienți, respectiv față de managementul dedicat informației medicale gestionate, ca și evidenței medicale primare.

Lucrarea este structurată pe trei mari capitole, la finalul cărora este realizat capitolul dedicat concluziilor. În primul capitol, denumit „Considerații teoretico-metodologice privind serviciile de asistență medicală primară” , se va realiza o prezentare generală a domeniului dedicat asistenței medicale primare, cu evidențierea serviciilor medicale preventive, ca și a serviciilor medicale profilactice. Tot în conținutul acestui capitol se regăsește și clasificarea asistenței medicale primare.

Capitolul al doilea al lucrării, capitol ce a fost intitulat „Eficacitatea și diversificarea serviciilor de asistență medicală primară în România” sunt prezentate principalele metode prin care poate fi influențată eficacitatea serviciilor medicale primare, cea de-a doua parte a acestui capitol fiind dedicată subiectului diversificării serviciilor de asistență medicală pe piața serviciilor din România.

Cel de-al treilea capitol al lucrării este dedicat STUDIULUI DE CAZ, studiu în cadrul căruia se urmărește evaluarea opiniei medicilor de familie în domeniul particularităților, dar și al importanței deținute de asistența medicală primară în cadrul sistemul de sănătate din România, ca și măsura în care diversele activități specifice acestui nivel al acordării îngrijirilor de sănătate contribuie la dezvoltarea performanței sistemului de sănătate românesc.

Lucrarea se încheie cu capitolul dedicat concluziilor, capitol ce include diversele aspecte constatate atât pe parcursul documentării, cât și ca urmare a realizării cercetării în domeniul creșterii eficienței serviciilor medicale din cadrul asistenței medicale primare.

CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII TEORETICO-METODOLOGICE PRIVID SERVICIILE DE ASISTENȚĂ MEDICALĂ PRIMARĂ

1.1Asistența medicală primară – considerații generale

În România, reglementarea domeniului dedicat asistenței medicale primare, asistență ce este asigurată prin intermediul serviciilor medicinei de familie, se realizează conform prevederilor Legii 95/2006 (vezi ANEXA 1).

Prin asistență medicală primară se înțelege furnizarea diverselor îngrijiri de sănătate cuprinzătoare (îngrijiri de prim contact), oricare ar fi natura respectivei probleme de sănătate, în contextul relației cu pacienții continue, atât în prezența unei boli, cât și în absența bolii, domeniul astfel definit făcând obiectul medicinei de familie.

Tot Legea 95/2006 este cea care definește în cuprinsul său atât termenii cât și noțiunile specifice asistenței medicale primare – vezi ANEXA 2.

Asistența medicală primară se derulează în cadrul cabinetelor de medicină de familie, ce sunt înființate în conformitate cu prevederile legii, aceasta putând fi asigurată prin intermediul:

Practicii individuale a medicilor de familie

Diverselor forme de asocierea cabinetelor în cadrul grupurilor de practică, fie în locații comune, fie printr-o integrare funcțională a cabinetelor cu locații distincte

Furnizorul îngrijirilor de sănătate este medicul de familie, acesta coordonând și integrând diversele servicii medicale pe care le oferă personal pacienților ori alți furnizori, în același timp el asigurând accesul pacienților săi, în cadrul sistemului sanitar, la toate nivelele de competență adecvate nevoilor pacienților.

Asistența medicală primară se evidențiază prin următoarele caracteristici:

Oferirea accesului de tip nediscriminatoriu tuturor pacienților, asistența medicală primară reprezentând primul contact al acestora cu sistemul de sănătate

Folosirea cu eficiență a resurselor sistemului de sănătate, prin coordonarea asistenței medicale ce este acordată pacienților și colaborarea cu restul furnizorilor serviciilor de asistență medicală primară

Orientare spre individ, spre familie și comunitate

Comunicare directă între medic și pacienții săi

Continuitatea actului medical

Oferirea către pacienți a tuturor îngrijirilor ce le sunt necesare, conform nevoilor acestora

Rezolvarea problemelor de sănătate acute ale pacienților, ca și a problemelor de sănătate cronice

Promovarea sănătății și a stării de bine a pacienților, prin diverse intervenții eficiente și adecvate

Urmărirea rezolvării diverselor probleme de sănătate în cadrul comunității

Cabinetele de medicină de familie pot furniza diverse servicii medicale atât pacienților asigurați (pacienți ce sunt înscriși pe propria listă ori pe listele altor cabinete); cât și pacienților neasigurați).

În cadrul acestor cabinete se pot derula diverse activități, respectiv:

Intervențiile de primă necesitate în cadrul urgențelor medico-chirurgicale

Activitățile de medicină preventivă

Activitățile medicale curative

Activitățile de îngrijire la domiciliu

Activitățile de îngrijiri paliative

Activitățile de consiliere

Etc

Demn de menționat este faptul că aceste activități medicale pot fi derulate atât la sediul cabinetului medical, cât și la domiciliul pacientului, în diversele centre de permanență ori în locațiile special amenajate/autorizate.

Obligațiile asistenței medicale primare în cadrul sistemului sanitar includ:

Obligații de etică și de deontologie profesională – se regăsesc în cadrul legilor și al codurilor de deontologie profesională ce guvernează în exercitarea profesiilor ce sunt reglementate în cadrul sistemului sanitar

Obligații vizând sănătatea publică – în conformitate cu reglementărilor legislative și cu dispozițiile autorităților din domeniul sănătății publice

Obligații raportate la sistemul de asigurări sociale de sănătate – realizate prin intermediul contractului-cadru, ca și a normelor anuale de aplicarea acestora, implicit contractele ce sunt încheiate cu casele de asigurări

Obligații privind relațiile de muncă – prevăzute în contractul de muncă anual de la nivelul ramurei sanitare, ca și în contractele individuale și/sau colective de muncă

Obligații față de pacienți – ce sunt prevăzute în legislația vizând drepturile pacienților

Obligații privind managementul dedicat evidenței medicale primare, ca și informației medicale gestionate

Obligații în domeniul protecției mediului, ca și al gestionării deșeurilor ce rezultă din activitatea medicală

Obligații de educație și formare continuă, ca și de dezvoltarea profesională a resursei umane din cadrul asistenței medicale primare

În domeniul pachetelor de servicii, ca și a Contractului cadru ce reglementează condițiile de acordare a asistenței medicale în sistemul asigurărilor sociale de sănătate în România, reglementarea se realizează avându-se în vedere prevederile H.G. 400/2014.

Astfel, pachetul minimal al serviciilor medicale în cadrul asistenței medicale primare include:

Servicii medicale dedicate situațiilor de urgență medico-chirurgicală

Servicii de supraveghere și de depistarea bolilor cu un potențial endemo-epidemic

Diverse consultații de monitorizarea evoluției sarcinii și a lehuziei

Consultații de planificare familială

Diverse servicii de prevenție

Diverse activități de suport

Serviciile medicale pentru situații de urgență medico-chirurgicală sunt acordate în limita de competență (și având în vedere dotarea tehnică a cabinetului medical), ele incluzând asistența medicală de urgență, respectiv anamneza, examenul clinic și tratamentul.

În ceea ce privește asistenta medicală de urgență, aceasta vizează cazurile codurilor roșu, respectiv a codurilor galben și verde ce sunt menționate în prevederile Anexei 9 din Ordinul nr. 2021/691/2008 în care medicii de familie acordă primul ajutor pacienților, iar dacă se impune se asigură și trimiterea pacienților spre structurile de urgență specializate ori se solicită serviciile specializate de ambulanță.

Conform legii, unei persoane îi este acordată o singură consultație pentru fiecare caz în care se constată o situație de urgență, situație căreia i se asigură primul ajutor ori care se rezolvă la nivelul unui cabinet medical. De această consultație beneficiază atât persoanele incluse pe lista proprie a medicului de familie (ce beneficiază de pachetul minimal), căt și cele se sunt înscrise pe listele altor medici ce au relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate.

În domeniul supravegherii, asistența medicală primară include:

O evaluare a factorilor ambientali

Consiliere în domeniul igienei alimentației

Depistarea afecțiunilor ce au un potențial endemo-epidemic – cu examenul clinic, diagnosticul prezumtiv, trimiterea către diversele structuri de specialitate în vederea realizării investigațiilor, confirmarea și tratamentul adecvat, respectiv măsurile igienico-sanitare specifice

De asemenea, o singură consultație este acordată persoanelor în cazul bolilor cu potenția endemo-epidemic suspicionate și confirmate.

În cadrul consultațiilor de monitorizarea evoluției sarcinii și a lehuziei, sunt incluse:

Luarea sarcinii în evidență – primul trimestru

Supravegherea lunară a gravidei, începând cu luna a treia și până în luna a șaptea

Urmărirea pacientei lehuze la externarea din cadrul maternității – urmărirea la domiciliul acesteia

Urmărirea pacientei lehuze la patru săptămâni de la momentul nașterii

De asemenea, în cadrul procesului de supraveghere al gravidei se are în vedere și:

O promovare a alimentației exclusiv naturale a bebelușului până la împlinirea vârste de șase luni, cu continuarea acestei alimentații la sân până la împlinirea vârstei de un an

Testarea pentru HIV

Testarea pentru hepatită de etiologie virală – virus B, virus C

Consilierea pre/post testare HIV

În cadrul consultațiilor privind acordarea diverselor servicii de planificare familială, ce sunt de asemenea incluse în cadrul asistenței medicale primare, și care sunt acordate bi-anual pacienților, sunt menționate:

Consilierea pacienților privind planificare familială

Indicarea pacienților a metodelor contraceptive

În categoria activităților de suport intră în principal eliberarea actelor medicale diverse, ca și eliberarea (în caz de deces) a certificatului medical constatator, exceptând situația unor suspiciuni, situație în care se impune realizarea unei expertize medico-legale, în conformitate cu prevederile legislative.

Consultațiile ce sunt acordate în cazul afecțiunilor acute, a afecțiunilor subacute ca și în situația acutizării unor afecțiuni de tip cronic, includ:

Anamneza, cu realizarea examenului clinic general

Diverse manevre specifice, considerate necesare de către medic

Recomandarea în vederea realizării unor investigații paraclinice pentru stabilirea diagnosticului, ca și pentru monitorizare

După caz, diverse manevre specifice de mică chirurgie

Stabilirea unei conduite terapeutice

Prescrierea unui tratament medical, ca și a unui tratament igieno-dietetic

Instruirea pacienților cu privire la diversele măsuri terapeutice și măsuri profilactice

Formularea biletului de trimitere în vederea consultațiilor la medicii de specialitate din ambulator

Formularea biletului de trimitre pentru internarea pacientului în spital în situația în care acest fapt se impune ori când se depășește competența medicilor de familie

Realizarea recomandării pentru tratamentul reabilitării medicale în ambulatorii ori în diverse sanatorii balneare (în funcție de situație)

Realizarea recomandării pentru tratamentele de recuperare în sanatorii și tratamentele de recuperare în preventorii (în funcție de caz)

Realizarea recomandării pentru diverse dispozitive medicale protezare

Realizarea recomandării, când este cazul de îngrijiri medicale acordate la domiciul pacientului

În cadrul consultațiilor periodice realizate în vederea îngrijirii generale a asiguraților ce au diverse boli cronice, este inclusă:

Supraveghere evoluție boală

O continuitate a terapiei

Screening al complicațiilor

Educația persoanei asigurate privind auto-îngrijirea

Toate consultațiile ce sunt realizate în cabinetul medical pentru diversele afecțiuni cronice sunt acordate în conformitate cu planul de management ce este stabilit de medic, în condițiile ce sunt stabilite prin intermediul normelor legislative.

În cadrul consultațiilor de monitorizare activă sunt acoperite:

O evaluare inițială a cazului depistat în cadrul primului trimestru după ce s-a realizat luarea în evidență, evaluare ce poate să inclusă patru consultații realizate de către medicul de familie, respectiv:

Bilanțul clinic inițial, bilanț ce include un screening al complicațiilor, inițierea terapiei, ajustarea terapiei până în momentul obținerii răspunsului terapeutic ce s-a preconizat, ca și educația pacientului

Recomandarea pentru diversele investigații paraclinice

Biletul de trimitere – în situația impunerii unor consultații de specialitate ori când se constată depășirea competenței medicului de familie

O monitorizare a pacientului, care se realizează trimestrial, ea incluzând între una și trei consultații ce sunt programate și care includ:

O evaluare a controlului bolii

Un screening al complicațiilor

Educația realizată pacientului

Diverse investigații paraclinice

Realizarea tratamentului aferent

1.1.1.Serviciile medicale preventive și serviciile medicale profilactice

În cadrul acestor servicii se disting :

Consultațiile preventive

Consultațiile pentru monitorizarea evoluției sarcinii și monitorizarea lăuziei

Consultațiile la domiciliu

Serviciile medicale adiționale

Activitățile de suport

1.Consultațiile preventive sunt acele consultații active periodice ce le sunt oferite pacienților ce au vârsta cuprinsă în intervalul 0-18 ani și care privesc :

Creșterea și dezvoltarea

Identificarea stării de nutriție și a practicilor nutriționale

Atât depistarea, cât și intervenția (dacă se impune) în cazul riscurilor ce sunt specifice sexului/grupei de vârstă, incluzând și diversele servicii preventive dedicate copiilor, pe grupe de sex/vârstă

Aceste consultații preventive sunt acordate:

La externarea copilului din maternitate, ca și la o lună de la externarea copilului – consultațiile sunt realizate la domiciliul nou-născutului

La două, patru, șase, nouă, douăsprezece, cincisprezece, optsprezece, douăzeci și patru și respectiv treizeci și șase luni

Anual, în intervalul patru ani – 18 ani

2.Consultațiile pentru monitorizarea evoluției sarcinii și monitorizarea lăuziei se realizarea în conformitate cu prevederile legislative, respectiv:

În primul trimestru – când se realizează luarea în evidență

Lunar, începând cu luna a treia și până în luna a șaptea, când se realizează supravegherea. Dacă luarea în evidență a femeii însărcinate s-a realizat în luna a treia, în această lună se raportează către casa de asigurări de sănptate doar luarea în evidență, nu și supravegherea

Începând cu luna a șaptea și până în ultima lună a sarcinii, inclusiv, se realizează supravegherea bilunară a gravidei

La externarea din maternitate se realizează urmărirea lehuzei – la domiciliul lehuzei

Procesul de urmărire a lehuzei se realizează pe o perioadă de patru săptămâni din momentul nașterii

În cadrul procesului de supravegherea gravidei se realizează și o promovare a alimentației bebelușului la sân până la vârsta de 6 luni, ca și continuarea acestei alimentații până când copilul împlinește un an. De asemenea, legislația prevede în cadrul acestui proces și:

Testarea pentru HIV

Testarea pentru hepatită de etiologie virală – virusul B, virusul C

Consiliere pre-testare și consiliere post-testare a femeii însărcinare

Consiliere lues a femeii însărcinate

În domeniul consultațiilor preventive privind evaluarea riscului individual îm cazul adultului asimptomatic, consultații ce se acordă în cadrul cabinetului medicului de familie adultților din cadrul populației generale, în mod activ, ce nu prezintă diverse semne ale bolii, se remarcă :

Consultațiile ce sunt acordate o dată la trei ani pentru toate persoanele ce au vârsta cuprinsă în intervalul 18 ani – 39 ani și care sunt asimptomatice, persoane pentru care medicul va evalua expunerea acestora la diverșii factori de risc, cu completarea riscogramei, conform normelor în vigoare, pentru grupa de vârstă/sex. În cazul persoanelor cu vârsta inclusă în intervalul anterior menționat ce prezintă un risc ridicat, aceste consultații preventive de evaluare sunt acordate anual

În cazul persoanelor ce au vârsta mai mare de 40 de ani și care sunt asimptomatice, medicul de familie evaluează anual expunerea la factorii de risc, cu completarea riscogramei pe grupa de vârstă/sex

În cadrul procesului de supraveghere, sunt incluse :

O evaluare a factorilor ambientali

Consiliere în domeniul igienei alimentației

Depistarea diverselor boli ce au un potențial endemo-epidemic – cu realizarea :

Examenului clinic

Stabilirea diagnosticului prezumtiv

Trimiterea spre structurile de specialitate în vederea realizării investigațiilor diverse

Confirmarea bolii

Tratamentul adecvat

Diverse măsuri de natură igienico-sanitare specifice – dacă este cazul

Bolile ce sunt considerate ca având un potențial endemo-epidemic se află menționate în cadrul Anexei H.G. nr. 1186/2000 (pct.II) vizând aprobarea listei ce include urgențele medico-chirurgicale, ca și bolile infecto-contagioase ce fac parte din grupa A pentru care pacienții asigurați pot beneficia de indemnizația dedicată incapacității de muncă temporară, în condițiile neîndeplinirii stagiului de cotizare.

Pentru fiecare boală considerată cu potențial endemo-epidemic, ce este suspicionată și implicit confirmată este acordată persoanei asigurate o singură consultație.

În domeniul consultațiilor acordate în cadrul serviciilor de planificare familială, se disting:

O consiliere a pacientelor privind planificarea familială

Indicarea/recomandarea unor metode contraceptive în cazul persoanelor ce nu prezintă risc

În funcție de situație, aceste consultații pot include atât consilierea, cât și indicarea metodelor contraceptive, consultațiile fiind acordate persoanei asigurate de două ori într-un an calendaristic.

3.Consultațiile de domiciliu ce sunt acordate pacienților asigurați de către medicul de familie pe ale cărei liste aceștia se află înscriși, sunt consultații ce se acordă în afara cabinetului medical, în perioada programului de lucru dedicată consultațiilor la domiciliu:

Persoanelor asigurate ce nu sunt deplasabile

Copiilor cu vârsta între 0-1 an

Copiilor ce au vârsta între 0 – 18 ani și care au diverse boli de tipul infecto-contagios

Lehuzelor

Persoanelor decedate, în vederea constatării/declarării decesului

Aceste consultații sunt acordate de către medicul de familie pacienților asigurați ce sunt înscriși pe lista sa astfel:

În cazul episoadelor acute/subacute, ca și al acutizărilor unor boli cronice – se acordă maxim două consultații pentru fiecare episod

În cazul bolilor cronice – se acordă maxim patru consultații într-un an calendaristic

În situații de urgență – se acordă consultații pentru fiecare astfel de situație

Consultațiile ce sunt acordate de către medicul de familie la domiciliul persoanelor asigurate nu trebuie să depășească numărul maxim de 21/lună, nefiind permisă acordarea unui număr mai mare de trei consultații zilnice.

4.Serviciile adiționale sunt acele servicii ce li se acordă persoanelor asigurate de pe lista proprie a unui medic de familie în mod opțional, ele fiind realizate numai ân cazul cabinetelor ce dispun de o dotare corespunzătoare, doar în condițiile în care medicul respectiv are anumeite competențe dobândite prin parcurgerea programelor educaționale specifice, ce sunt și certificate.

În categoria serviciilor adiționale sunt incluse:

Realizarea și interpretarea EKG în vederea monitorizării unor afecțiuni cardiovasculare confirmate

Realizarea ecografiei generale – incluzând abdomenul și pelvisul

Condițiile de acordarea acestor servicii sunt stabilite prin intermediul normelor în vigoare, în limita sumelor contractate, în conformitate cu actul adițional ce este încheiat cu casa asigurărilor de sănătate, din cadrul fondului alocat special asistenței medicale paraclinice.

5.Activitățile de suport derulate în cadrul cabinetelor medicale includ eliberarea diverselor documente, cum ar fi :

Concediile medicale

Biletele de trimitere

Prescripțiile medicale – incluzând și certificatul medical constatator al unui deces

Scutirile medicale pentru copii, în situația în care aceștia se îmbolnăvesc

Diverse acte medicale ce le sunt ncesare copiilor care se află în plasament în sistemul asistenței sociale și al protecției copilului

Diverse documente medicale ce le sunt eliberate copiilor în cazul intrării în colectivitate

1.2 Clasificarea asistenței medicale primare

În vederea realizării unei comunicări precise și eficiente între cadrele medicale din medicina de familie, s-a impus o clasificare consensuală, ușor de folosit, de cunoaștere internațională. Această clasificare internațională a asistenței medicale primare – ICPC (International Classification of Primary Care) cuprinde diverse criterii de includere și criterii de excludere ce le permit medicilor de familie să realizeze o clasificare a problemelor clinice similare, utilizând aceiași termeni, respectiv aceleași coduri. În acest fel numărul erorilor de clasificare este mai redus, clasificarea oferind imaginea certă a fenomenelor ce se doresc a fi descrise.

În anul 1987 W.O.N.C.A. (respectiv World Organization of National Colleges Academies and Academic Associations of General Practitioners – sau, mai pe scurt, World Organization of Family Doctors) a reușit să publice I.C.P.C., moment din care personalul sanitar a reușit clasificarea celor trei elemente primordiale ale unei consultații medicale, prin folosirea unei singure clasificări – motive ale prezentării, diagnostic ori probleme și procedee de îngrijirea pacientului. Prin intermediul acestor elemente s-a reușit clasificarea unei consultații medicale, începând cu motivele care stau la baza prezentării la consultație și finalizând cu concluziile.

Toate aspectele ce țin de terminologia medicinei de familie/ medicinei generale, precum motivele de prezentare la medic ori diversele probleme de sănătate au impus termenilor existenți reflectarea caracteristicilor domeniului, aceștia trebuind să privină dintr-un nomenclator specific.

Structura ICPC este de tip bi-axial, simplă, cu :

17 capitole (ce reprezintă sistemele organismului uman pe o axă) fiecare dintre acestea având câte un cod alfabetic)

7 componente identice – ce au câte un cod numeric, ce este format din două cifre, pe axa cealaltă

Structura ICPC – 17 capitole, 7 componente:

Capitolele ICPC includ:

A – generalitățile și nespecificatele în alte capitole

B – sânge (blood), organele hemato-formatoare, mecanismele imune (măduva osoasă, splina)

C – children – copii

D – digestiv

F – ochii

H – auzul – urechile

K – circulator

L – locomotor – musculoscheletul

N – neurologic

P – pshihologicul

R- respirator

S – skin – piele

T – endocrin, metabolic de nutriție

U – urologia

W – (women) sarcină, naștere, planificare familială

Y – (cromozomul Y) – genitalul masculin

Z – problemele sociale

Pentru fiecare capitol sunt menționate diverse componente, respectiv:

Acuze și simptome

Diagnosticul, scrrening-ul, componentă preventivă

Medicația, tratamentul, componentele procedurale

Componentele ce privesc rezultatele analizelor

Componentele administrative

Trimiterile ori alte motive ale consultației

Componentele diagnostice / componentele de boală:

Bolile infecțioase

Neoplaziile

Traumatismele

Malformațiile congenitale

Altele

CAPITOLUL 2. EFICACITATEA ȘI DIVERSIFICAREA SERVICIILOR DE ASISTENȚĂ MEDICALĂ PRIMARĂ ÎN ROMÂNIA

Este bine cunoscut faptul că asistența medicală primară este primordială, atât în cazul îngrijilor medicale dedicate populației, cât și în cadrul procesului de îmbunătățire a stării de sănătate a populației. În cazul asistenței medicale primare, după cum a demonstrat-o experiența, principala provocare constă în modul în care diverșii practicieni au capacitatea și abilitatea de a acționa pentru:

O îmbunătățire a stării de sănătate

Dezvoltarea îngrijirilor primare, ca și a îngrijirilor comunitare

Realizarea echilibrului între importanța ce este acordată medicinii de familie și cea dedicată serviciilor de sănătate comunitare, în așa fel încât rezultatul final să îl constituie sistemul de sănătate ce are la bază asistența medicală primară

În situația în care se va reuși obținerea acestui schimb de influență, se poate afirma cu certitudine că asistența medicală primară are capacitatea de a deveni condiția esențială și primordială în cadrul procesului vizând îmbunătățirea stării generale de sănătate a populației, ca și în cel dedicat dezvoltării unor comunități cu un nivel ridicat de sănătate și implicit durabilitate.

2.1 Metode de înfluențarea eficacității serviciilor medicale primare

În conformitate cu datele date publicății de raportul E.H.C.I. 2013 (Euro Health Consumer Index), țara noastră se situează în Europa pe penultimul loc din punct de vedere al perspectivei consumatorului serviciilor de sănătate, în corelare cu gradul de alocare financiară dedicat sănătății/cap de locuitor:

Sursă captură – Raportul E.H.C.I. 2013 – http://www.healthpowerhouse.com

Având în vedere datele furnizate de HFA Database 2013, cheltuielile dedicate domeniului sănătății de țara noastră au fost sub nivelul 1000 USD PPP/locuitor, ceea ce ne-a poziționat pe ante-penultimul între statele europene, înaintea Albaniei și respectiv Republicii Macedonia.

De altfel, în cadrul acestui context, în raportul E.H.C.I. 2013 privind analiza eficienței dedicată cheltuielilor cu sănătatea, analiză ce are în vedere o corelare a scorului E.H.C.I. cu diversele resurse financiare ce sunt alocate, reflectă nu doar insuficiența alocării fondurilor pentru sistemul de sănătate de către țara noastră, ci și poziționarea României pe o poziție net inferioară față de restul statelor europene, respectiv locul 31 din totalul celor 34 incluse în studiu.

Mai mult, în raportul E.H.C.I. 2013 se menționează și faptul că România a declarat în anul 2010 un nivel al finanțării publice dedicate sistemul de sănătate fără credibilitate, declarație ce ulterior a fost corectată :

Sursă capturi – Raportul E.H.C.I. 2013 – http://www.healthpowerhouse.com

O investigare a alocării diverselor resurse dedicate sistemului sanitar din țara noastră scoate la iveală un tipar consacrat deja în domeniu, respectiv cel al alocării resurselor finaniciare cu pondere dominantă de fonduri spre spitale și un procent infim dedicat asistenței extra-spitalicești.

Conform datelor date publicității de C.N.A.S, mai mult de 50% din totalul bugetului public dedicat sistemului de sănătate a fost consumat de către spitale, asistenței medicale primare revenindu-i doar un procent sub 7% (respectiv 6.6%), „model” ce pare că s-a perpetuat de-a lungul ultimilor ani :

Sursă captură – Raportul CNAS privind alocările F.N.U.A.S. pe tipuri de servicii medicale – http://www.cnas.ro/media/pageFiles/Raport%20de%20activitate%20pe%20anul%202012.pdf

Recentele evaluări în domeniul eficienței alocative a fondurilor dedicate sistemului sanitar, realizate de mai mulți experți internaționali, au evidențiat subfinanțarea de tip relativ a sectorului dedicat asistenței primare, ca și ambulatoriului, aspect ce generează nu doar diverse anomalii structurale și anomalii de finanțare, ci și „utilizarea insuficientă a asistenței medicale de tip primar”, în contextul „suprautilizării asistenței medicale spitalicești”.

Conform observațiilor ce au fost formulate de experții N.I.C.E., se remarcă o utilizare insuficientă a medicilor de la nivelul asistenței medicale primare, asistența medicală primară din România nebeneficiind de prioritatea ce se impune, în condițiile și unei finanțări insuficiente, în raport cu celelalte segmente ale asistenței medicale.

La acestea se adaugă și diverse constrîngeri ce au rolul de a limita drastic capacitatea practicării în mod eficient și mai ales eficace a medicilor din asistența medicală primară.

În absența unor politici adecvate, ca și a sistemului național de asigurare modernizat, nu se poate înregistra performanța în domeniul asistenței medicale primare, performanță care să poată permite o corelare a modului de utilizare dedicat serviciilor de sănătate cu obținerea unor rezultate deosebite care să evidențieze impactul reflectat la nivelul stării sănătății populației.

Utilizarea excesivă a diverselor servicii spitalicești se datorează capacității diminuate a sectorului extra-spitalicesc, ca și eșecului înregistrat în cadrul procesului de asigurarea unui rol de „gate-keeping” asistenței medicale primare.

Ca urmare a eșecului înregistrat de asistența medicală primară în cadrul procesului de intervenție sănătate publică, respectiv medicină preventivă, s-a remarcat și diminuarea considerabilă a eficacității diverselor programe de sănătate publică ce au fost derulate în țara noastră.

Conform datelor publicate de Banca Mondială, 2/3 din cazurile ce sunt internate în spital nu prezintă un bilet de trimitere formulat de medicul de familie, în acceași situație aflându-se și 50% dintre pacienții ce sunt internați în spitale, în regim de urgență. Aceeași sursă menționează că aproape 30% din numărul persoanelor internate în spitale sunt diagnosticate cu afecțiuni ce pot fi tratate în ambulator, dar și de asistența medicală primară, respectiv hipertensiunea arterială, otita medie (copii), diabetul zaharat fără complicații, astmul bronșic, etc.

Numărul mare al medicilor specialiști existent în unitățile specialicești (cu precădere în domeniul cardiologiei și al ginecologiei), ca și cel al entităților ce generează trimiteri spre internare/acces la diverse servicii spitalicești reprezintă principalele cauze ale multiplicării nejustificate a spitalizărilor în România.

În domeniul eficienței asistenței medicale primare, se impune a se menționa și comportamentul medicilor de familie în domeniul trimiterilor, rata acestora reprezentând un procent de 9% la nivelul mediului rural și respectiv de 12% la nivelul mediului urban. Acest decalaj reflectă atât influența deosebită pe care o are cererea de servicii, cât și capacitatea diminuată a medicilor de familie în domeniul gestionării solicitărilor venite din partea pacienților.

Comparativ cu restul statelor europene, nivelul acestor trimiteri este net superior, principala cauză datorându-se și regulilor ce sunt impuse prin intermediul Contractului Cadru, reguli ce limitează considerabil dreptul prescrierii autonome de către medicii de familie a diverselor tratamente și investigații.

Din păcate, țara noastră are una dintre cele mai diminuate rate de utilizarea medicilor de familie, respectiv 2.7 consultații anuale (la populația adultă), comparativ cu 4.8 consultații anuale înregistrate la nivelul Uniunii Europene.

Un decalaj deosebit este sesizat în cazul populației cu vârste cuprinse în intervalul 40-65 ani, numărul consultațiilor anuale acordate în România fiind de 1,9, față de 4.1 cât se înregistrează la nivelul Uniunii Europene. Specialiștii pun acest fenomen pe seama imposibilității măririi intervalului dedicat accesului orar la cabinetele medicilor de familie, aspect datorat în principal unei insuficiențe a spațiilor dedicate cabinetelor medicale, ceea ce face ca acestea să fie folosite „în ture” de marea majoritate a medicilor de familie din România.

În aceste condiții, la nivel național, în cadrul „Ariei strategice de intervenție – Serviciile de sănătate”, parte componentă a Strategiei Naționale de Sănătate 2014-2020, în domeniul creșterii eficacității serviciilor dedicate asistenței medicale primare, ca și a diversificării acestora, se pune un accent deosebit pe principalele obiective urmărite de către O.M.S. (Organizația Mondială a Sănătății).

În acest sens, se impune ca întreg sistemul dedicat asistenței medicale primare să se transforme într-unul de tip comprehensiv, cu accesibilitate orientată la nivelul întregii populații, în corelare cu restul nivelurilor de îngrijire și avându-se în permanență în vedere o asigurare a continuității diverselor îngrijiri medicale ce le sunt acordate pacienților.

Astfel, în domeniul creșterii eficienței dedicate sistemului asistenței medicale primare din România, se impune o accentuare a atenției dedicate creșterii calității serviciilor medicale primare acordate pacienților, cu evidențierea :

Evaluării diverșilor factori de risc individuali

Rezolvării precoce a diverselor episoade acute constatate

Monitorizării constante a pacienților cronici aflați sub observație

De asemenea, se impune și o adaptare a cadrului legal, ca și a celui normativ la procesul de descentralizare, respectiv de regionalizare, cu identificare și generarea unor mecanisme de finanțare noi, ca și a strategiilor de atragerea resurselor umane de calitate, prin intermediul cărora să se asigure practici medicale nu doar bine monitorizate și coordonate, ci și adecvate noilor tehnologii și echipamente.

Se impune, la nivel național, implementarea în regim de urgență, la parametrii maximi, a tuturor recomandărilor ce au fost incluse în cadrul „Strategiei de dezvoltarea asistenței medicale primare”, cu dezvoltarea deosebită a accesului populației la serviiciile asistenței medicale primare, ce poate implica inclusiv dezvoltarea în zonele rurare al serviciilor de tele-medicină, cu asigurarea în prealabil a infrastructurii necesare acestui demers.

Astfel, în vederea influențării eficienței serviciilor de asistență medicală primară se va avea în vedere :

O asigurare a continuității diverselor îngrijiri ce sunt acordate în asistența medicală primară, cu integrarea în cadrul serviciilor de sănătate comunitare, ce poate implica:

O anumită remodelare a pachetului serviciilor de asistență medicală primară, în sensul creșterii ponderii dedicate serviciilor prevenției primare, prevenției secundare și prevenției terțiare dedicate atât adulților, cât și copiilor, avându-se în vedere cu precădere comunitățile ori grupurile ce sunt considerate vulnerabile (respectiv în cadrul comunității să se poată realiza atât diagnosticarea, cât și monitorizarea și inclusiv un tratament precoce dedicat pacientului cronic

O redefinire a pachetului asistenței medicale primare, cu introducerea unor mecanisme de plată ce au la bază criteriile de performanță

O dezvoltare a standardelor și metodologiilor dedicate asigurării unei continuități a îngrijirilor medicale

Elaborarea unei metodologii, ca și a diverselor proceduri dedicate „parcursului terapeutic” specific celor mai des întâlnite patologii

Diminuarea nivelului de birocrație existent

Introducerea sistemului de colectare la nivel de pacient, ca și a sistemului de raportare (per pacient)

Introducerea în cadrul asistenței medicale primare a unui audit clinic

Dezvoltarea și îmbunătățirea mecanismelor dedicate monitorizării și controlului activității dedicate medicinei de familie

Creșterea gradului de disponibilitate al serviciilor asistenței medicale primare dedicate populației (24/24)

O asigurare a unei distribuții echitabile la nivel teritorial a diverselor servicii ale asistenței medicale primare, prin :

Dezvoltarea (însoțită de o susținere) serviciilor asistenței medicale primare din diversele unități de învățământ, ca și la locurile de muncă

O diversificare a formelor de organizarea asistenței medicale primare

Dezvoltarea capacităților de accesare a fondurilor europene/fondurilor nerambursabile, în vederea dezvoltării și a dotării cabinetelor medicale cu diverse tehnologii și echipamente medicale

Identificarea (urmată de implementarea) unor intervenții sustenabile privind atragerea și implicit reținerea medicilor ce activează în cadrul asistenței medicale primare în mediul rural (cu precădere), luându-se în calcul și o eventuală participare financiară din partea autorităților locale direct interesate

O dezvoltarea constantă a abilităților, ca și a cunoștințelor tuturor furnizorilor din cadrul asistenței medicale primare, prin :

O revizuire a curriculei dedicate rezidențiatului în medicina de familie, în vederea dezvoltării diverselor competențe în intervenție timpurie și diagnostic precoce

O revizuire a programei vizând formarea de bază a asistenților medicali, cu introducerea pentru aceștia a unor calificări și specializări de calitate superioară

Organizarea unor programe de educație medicală/formare medicală ce să fie centrate cu precădere pe nevoile imediate ale populației (cu accent pe comunitățile vulnerabile)

Organizarea unor programe special dedicate cauzelor mortalității și ale morbidității în România

O consolidare a rețelei dedicate medicinei școlare, ca și componentă a segmentului asistenteței medicale primare, dedicată tinerilor și copiilor, în mediile urbane și rurale, ce implică:

O revizuire a cadrului de reglementare privind medicina școlară

Dezvoltarea unor standarde, proceduri și tehnologii de tip unitar

Asigurarea, în domeniul medicinei școlare, din partea autorităților centrale, ca și a autorităților regionale, a unui sprijin și control metodologic corespunzător

Identificarea unor mecanisme privind evaluarea performanțelor înregistrate de diverșii furnizori de medicină școlară

2.2 Diversificarea serviciilor de asistență medicală pe piața serviciilor din România

Din păcate pentru România, managementul furnizării, ca și cel al dezvoltării serviciilor asistenței medicale primare continuă să rămână o provocare destul de stresantă pentru managerii din cadrul asistenței medicale primare.

Tipic, managementul furnizării și cel al dezvoltării serviciilor asistenței medicale primare, vizează în principal planificarea, furnizarea și managementul ariilor principale dedicate furnizării serviciilor în țara noastră, respectiv :

Medicina de familie, serviciile asociate acesteia – asistența medicală de tip comunitar, îngrijirea pacienților cu afecțiuni cronice

Serviciile de sănătate comunitară, cu:

Asistență medicală comunitară dedicate sănătății publice

Îngrijirea constantă a pacienților vârstnici

Educație pentru sănătate

Supraveghere sănătate copii

Promovare sănătate

Cu toate că se consideră asistența medicală primară ca fiind „primul pas” în cadrul sistemului de sănătate românesc, în ultima vreme se remarcă faptul că tot mai multe servicii, ce sunt în mod convențional ori efectiv gestionate de medicii de familie, sunt furnizate de asistentele medicale (de sănătate publică și comunitare), de farmaciști, de persoanlul asistenței sociale.

Medicina de familie în România a dominat furnizarea serviciilor asistenței medicale primare, principala provocare pentru managerii din cadrul acesteia fiind identificarea unui sistem funcționabil pentru toate categoriile populației.

Sistemul practicii independente a unei asistențe medicale primare generează numeroase provocări atât pentru managerii din domeniul funizării de servicii asistență medicală primară, cât și pentru managementul dedicat dezvoltării constante a asistenței medicale primare.

La nivelul managementului relației de coordonare medicină de familie – sistem de sănătate se remarcă diverse opțiuni, respectiv:

Un management realizat prin intermediul unui sistem de contracte încheiate între sistemul românesc de sănătate și cabinete medicale individuale ori cabinetele medicilor de familie – astfel reușindu-se dezvoltarea serviciilor de asistență medicală primară prin utilizarea unor stimulente financiare

Dezvoltarea unei piețe în cadrul căreia pacienții ce plătesc o anumită taxă ori asiguratorii lor, au posibilitatea de a-și alege cabinetul medical/medicul de familie/serviciile medicale – prețurile sunt în acest caz reglate de piață

Folosirea centrelor de asistență medicală primară (ce sunt administrate de către stat ori de diverse organizații de asigurări, la nivel central) ce au în componență medici și personal asociat ca angajați, standardele de calitate și serviciile aferente fiind stabilite de stat ori de asiguratori

Dezvoltarea organizațiilor de asistență medicală primară ce au capacitatea de a influența furnizarea asistenței medicale, prin intermediul diverselor metode precum:

Realizarea plăților specifice spre cabinetele medicale ori a altor servicii extinde ori dezvoltate

Instituirea unor servicii specializate în domeniul asistenței medicale primare

Un transfer de resurse dedicat dezvoltării diverselor servicii ale asistenței medicale primare, din alte componente ale sistemului dedicat sănătății

Sistemul de sănătate din țara noastră se dovedește a fi tot mai complex, cu numeroși pacienți diagnosticați cu boli cronice și în cadrul căruia se remarcă o subfinanțare constantă. În aceste condiții, managerii se văd puși în situația identificării diverselor soluții dedicate nu doar unei dezvoltări a serviciilor asistenței medicale primare pentru toate grupurile populației, ci și garantării și implicit atingerii diverselor obiective avute în atenție.

Pe fondul restructurării relațiilor privind asistența medicală primară, se încearcă în mod constant identificarea diverselor instrumente dedicate dezvoltării serviciilor asistenței medicale primare, prin intermediul:

Înființării unor noi centre de sănătate comunitare ce au capacitatea de a furniza pentru diversele comunități locale un complex al îngrijirilor de sănătate/sociale

Înființării unor centre medicale care să aibă capacitatea acordării în mod rapid și gratuit a accesului la diversele îngrijiri de sănătate din cadrul asistenței medicale primare de urgență

Serviciilor de consiliere, realizate în mediul online ori telefonic

Centrelor de îngrijiri, organizate în afara programului normal de activitate și care implică nursing, paramedici, medicină de familie și practicieni din cadrul camerelor de urgență din spitale

Sistemul de sănătate din țara noastră încearcă să coordoneze și administreze un complex de furnizori de îngrijiri de sănătate primare, în paralel cu dezvoltarea și îmbunătățirea serviciilor de asistență medicală primară, cu ameliorarea stării de sănătate publică.

În domeniul provocărilor se pot enumera:

O asigurare a calității diverselor servicii ce sunt furnizate pacienților

Furnizarea celui mai bun raport calitate/preț atât asiguratorilor, cât și plătitorilor de taxe

Asigurarea unei continuități și coordonări în domeniul îngrijirilor acordate persoanelor cu diverse afecțiuni cronice

În ultimii ani, având în vedere recomandările O.M.S. (Organizația Mondială a Sănătății), și în țara noastră s-a remarcat orientarea sistemului de sănătate spre asistența medicală primară, încercându-se dezvoltarea constantă a acesteia și implicit „promulgarea” de la „periferia” sistemului, spre centrul acestuia.

De asemenea, se urmărește o centrare a sistemului de sănătate românesc pe asistența medicală primară, dezvoltarea acesteia fiind de altfel condiția primordială pentru îmbunătățirea rezultatelor obținute în domeniul sănătății la nivel național. În acest sens se impune instituirea unor abordări și respectiv instrumente specifice, precum:

Folosirea diverselor obiective privind îmbunătățirea stării de sănătate a populației, ca și eficientizarea activităților ce au în vedere diminuarea inegalităților constatate în sistemul sanitar românesc

Dezvoltarea diverselor politici ce sunt special direcționate în vederea îmbunătățirii diverselor servicii de asistență medicală primară :

Prin folosirea unui stimulente dedicate cabinetelor medicale, ca și practicienilor

Înființarea unor noi servicii în domeniu

Încheierea contractelor privind furnizarea unor servicii de asistență medicală primară

În domeniul diversificării asistenței medicale primare în țara noastră, principalele provocări semnalate includ:

O creștere a influenței asistenței medicale primare în sistemul de sănătate românesc, raportată la actualele resurse ale serviciilor spitalicești

Perfecționarea sistemului de tip „gate-keepind”, medicului de familie revenindu-i sarcina de a coordona accesul pacienților săi spre spitale și/sau specialiști

Dezvoltarea serviciilor dedicate asistenței medicale primare multi-disciplinare și complete

Realizarea unui echilibru furnizarea diverselor servicii de medicină de familie și respectiv serviciile comunitare de sănătate

Combinarea abordărilor privind relația dintre asistența medicală primară și restul sectorului sanitar cu diversele tehnici de management operațional

Determinarea gradului eficienței asistenței medicale primare ce poate fi bazată pe stimulente, în contextul dezvoltării sistemului sănătății publice

Dezvoltarea și centrarea funcțiilor considerate „cheie” în cadrul managementului asistenței medicale primare pe o echipă de tip multi-disciplinar

Garantarea unui acces al populației la servicii medicale complete, cu scopul îmbunătățirii stării de sănătate, respectiv a menținerii acesteia ori a restabilirii sănătății

Realizarea unei coordonări la nivelul îngrijirilor ce sunt acordate în domeniul dedicat serviciilor de sănătate

Calificarea constantă a forței de muncă din domeniul asistenței medicale primare

CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ

În cadrul STUDIULUI DE CAZ aferent prezentei lucrări, denumite „Creșterea eficacității și diversificării serviciilor de asistență medicală primară” se va urmări evaluarea opiniei medicilor de familie în domeniul particularităților, dar și al importanței deținute de asistența medicală primară în cadrul sistemul de sănătate din România, ca și măsura în care diversele activități specifice acestui nivel al acordării îngrijirilor de sănătate contribuie la dezvoltarea performanței sistemului de sănătate românesc.

Motivație

Este bine cunoscut faptul că asisteța medicală primară reprezintă specialitatea ce are ca principal obiect atât promovarea cât și redobândirea stării de sănătate a persoanei, familiei și a colectivității, entități ce sunt înscrise în cadrul unei curbe existențiale, ele fiind inserate în cadrul mediului referențial propriu.

În țara noastră, asistența medicală primară se remarcă prin intermediul a trei direcții de acțiune, direcții ce îi atestă și specificitatea, respectiv asistența medicală:

Primară – impune punerea în practică a treptei de prevenție primară, treptei de prevenție secundară, ca și a treptei de prevenție terțiară

Integrativă – prin intermediul medicinei generale se realizează o sinteză la nivel populației integrate în mediul social și geografic, ca și a aspectelor de tip prevențional, tip curativ și tip recuperator

Continue – prin intermediul medicinei generale se facilitează diagnosticarea sănătății individuale, ca și a sănătății colective, și prognozarea și implicit planificarea diverselor măsuri ce se impun a fi luate, cu o supraveghere a stării de sănătate individuale/stării de sănătate colectivă, și cu ulterioara evaluare a activității depuse

Rolul medicilor de familie se definește drept un „gate-keeper” dedicat sistemelor de sănătate, aceștia fiind primul contact pe care pacienții îl au cu sistemul asistenței medicale, ei orientând pacienții spre rezolvarea diverselor probleme de sănătate, cu o protejare a sistemului serviciilor de sănătate.

În ceea ce privește componenta structurală aferentă medicinei de familie, ca prim-contactul asistenței medicale, aceasta este reprezeintată de accesibilitate, ce poate fi evaluată avându-se în vedere programul de lucru cu pacienții, programarea consultațiilor pacienților, accesul la consultații, timpii de așteptare, etc.

În România anului 2016 se constată o redefinire a poziției asistenței medicale primare, nu numai prin prisma interesului financiar pe care îl reprezintă în cadrul sistemului de sănătate, ci și prin prisma interesului medical și respectiv prevenitiv.

Diversele studii recente realizate în domeniul dedicat percepției pe care populația îl are despre medicina generală în contextul sistemului de sănătate au reliefat opinii pozitive, respectiv:

Un fundament logic, aferent sistemului de sănătate caracterizat de eficiență

Importanța esențială a acesteia în cadrul atingerii diverselor obiective stabilite în cadrul sistemului de sănătate

Rolul determinant în cadrul promovării sănătății și a prevenirii diverselor afecțiuni, cu tratarea pacineților cronici ce au fost diagnosticați cu probleme multiple (cu precădere la nivelul vârstnicilor)

În centrul asistenței primare se poziționează interacțiunile personale (cu relațiile medici-pacienți), prin intermediul furnizării serviciilor de sănătate integrată, ce impune coordonarea, înțelegerea ca și o continuitate a asistenței private.

În sarcina medicilor generaliști se poziționează :

O decelare a interacțiunii dintre problemele diverse

Conlucrarea ideală cu pacienții, în așa fel încât tratamentele aplicate să le amelioreze pacienților diversele simptome supărătoare, dar și unele temeri ale medicilor

Responsabilitatea în relațiile cu pacienții

Se cunoaște faptul că cea mai mare accesibilitate a pacienților se poziționează în cadrul sistemului asistenței primare, în vederea identificării unei complianțe adecvate impunându-se medicului identificarea modurilor diferențiate de abordare, personalizate pentru fiecare pacient al său.

Pentru rezolvarea diverselor afecțiuni medicale ale pacienților se impune ca medicul să se adapteze în permanență la toate etapele existenței acestora, „parteneriatele” dintre medici-pacienți generând accesul rapid și comod la consultații, cu stimularea satisfacției pacienților.

Material – metodă de lucru

Prezentul STUDIU DE CAZ al lucrării „Creșterea eficacității și diversificării serviciilor de asistență medicală primară” este conceput sub forma unei anchete calitative de opinie, prin folosirea unui chestionar anonim, ce include răspunsuri de tip pre-formulat.

Studiul a fost realizat în perioada martie-aprilie 2016, pe un lot ce a inclus 40 persoane, aleator selectate din cadrul mai mult cabinete medicale de pe raza municipiului Brașov.

În cadrul studiului s-a urmărit:

Care este distribuția per sexe a persoanelor ce au fost incluse în lotul de studiu

Care este distribuția persoanelor incluse în lotul de studiu al prezentei lucrări pe grupe de vârstă

Care este opinia persoanelor incluse în cadrul lotului de studiu cu privire la rolul ocupat în cadrul sistemului de sănătate din România de asistența medicală primară

Identificarea diverselor aspecte ce vizează gradul dotării diverselor cabinete medicale în cadrul cărora se prestează diverse servicii medicale

Identificarea relațiilor medici-pacienți

Identificarea diverselor nemulțumiri semnalate în relația medici-pacienți

Identificarea gradului de adresabilitate al pacienților către medicii de familie

Identificarea propunerilor privind potențialele metode ce ar putea fi utilizate în vederea dezvoltării calității aferente serviciilor de asistență medicală primară

În cadrul persoanelor incluse în lotul de studiu al prezentei lucrări, repartiția pe sexe este:

În ceea ce privește repartiția pe grupe de vârste a persoanelor incluse în lotul de studiu, aceata este conform graficului :

După cum se remarcă, predominantă a fost categoria de vârstă 45-54 ani (un procent de 60%), intervalul 35-44 ani reprezentând doar 30 % din numărul total al persoanelor incluse în lotul de studiu. Cel mai mic procent (10% – 4 persoane) este rezervat categoriei de vârstă 25 ani – 34 ani.

În domeniul importanței deținute de îngrijirile primare de sănătate, privind definirea îngrijirilor primare de sănătate ca fiind prima treaptă de tip obligatoriu a intrării pacienților în sistemul de sănătate, medicii incluși în lotul de studiu au oferit următoarele răspunsuri:

După cum se remarcă, peste 80% din numărul total al persoanelor intervievate în cadrul acestei cercetări consideră că îngrijirile primare de sănătate reprezintă prima treaptă de tip obligatoriu a intrării pacienților în cadrul sistemului de sănătate.

În ceea ce privește gradul de adresabilitate al îngrijirilor primare la majoritatea afecțiunilor reclamate de pacienți, statistica răspunsurilor primite de la persoanele incluse în lotul de studiu al prezentei cercetări arată conform următorului grafic:

De asemenea, se poate remarca faptul că marea majoritate a repondenților incluși în cadrul prezentei cercetări apreciază că îngrijirile primare de sănătate trebuie să se adreseze marii majorități a afecțiunilor semnalate de pacienți.

În domeniul posibilității rezolvării în cadrul unui cabinet de medicină primară a marii majorități a afecțiunilor reclamate de pacienți, medicii incluși în lorul de studiu au oferit următoarele răspunsuri:

Conform graficelor anterioare, se sesizează faptul că aproape 2/3 dintre numărul repondenților apreciază că marea majoritate a afecțiunilor pacienților pot fi rezolvate în cadrul cabinetelor de medicină primară.

În privința celor 1/3 dintre repondenți ce au apreciat că problemele de sănătate nu pot fi rezolvate în marea majoritate a cazurilor în cadrul cabinetelor de medicină primară, aceștia și-au motivat răspunsurile negative prin prisma diverselor deficiențe constatate, respectiv:

Astfel, marea majoritate dintre medicii incluși în cadrul lotului de studiu care au declarat că nu pot fi rezolvate multe dintre afecțiunile pacienților în cadrul cabinetelor de medicină primară, au făcut această apreciere prin prisma gradului de dotare al respectivelor cabinete medicale (85%), doar 10% dintre repondenți considerând că de vină poate fi și lipsa de competență a medicilor de familie.

În ceea ce privește gradul dotării cabinetelor medicale în care se prestează diverse servicii medicale, cei 40 de repondenți au făcut următoarele precizări:

Un procent aproximativ egal al repondenților apreciază că gradul de dotare al cabinetelor medicale din municipiul Brașov este bun și mediu, în vreme de 13% dintre repondenți au declarat că acestea este destul de slab.

S-a remarcat inexistența unei discrepanțe de opinii marcante între cei 40 de repondenți incluși în lotul de studiu, aspect ce poate fi explicat prin prisma faptului că medicii repondenți își derulează activitatea în cadrul diverselor cabinete medicale dintr-un mediu urban.

În ceea ce privește o dotare adecvată a cabinetelor medicale, ceea ce ar genera o dezvoltare a gradului de adresabilitate al pacienților și pentru diverse alte servicii medicale ce ar fi putut fi rezolvate în cadrul ambulatoriului, s-au remarcat următoarele răspunsuri:

Mai bine de 2/3 dintre numărul total al repondenților incluși în lotul de studiu apreciază că dacă s-ar realiza o mai bună dotare a cabinetelor medicale, diversele servicii medicale care acum sunt tratate în ambulatoriu ar putea fi rezolvate de către medicii de familie.

Procentul scepticilor în această ipoteză este unul destul de redus (respectiv de numai 7%), în vreme ce se remarcă un procent sesizabil (16%) al repondenților care fie au precizat că nu doresc să răspundă, fie au declarat că nu s-au gândit la această perspectivă.

Este cunoscut faptul că principiul primordial al bunei derulări a diverselor servicii incluse în cadrul asistenței medicale primare, este reprezentat de relația medici-pacienți. Cu toate acestea, în ciuda faptului că așteptările vizau răspunsuri unanime în acest domeniu, în cadrul cercetării s-a remarcat o situație interesantă, respectiv:

După cum se poate remarca, aproape jumătate dintre numărul repondenților incluși în lotul de studiu al prezentei cercetări au apreciat relațiie cu pacienții ca fiind bune, în vreme ce un sfert dintre repondenți au declarat că relațiile pe care le au cu pacienții sunt foarte bune.

Un procent de 20% dintre repondenți (opt medici) au precizat că relațiie cu pacienții sunt de nivel satisfăcător, în vreme de 10% dintre cei incluși în lotul de studiu au declarat că relațiie pe care le au cu pacienții nu pot fi considerate ca fiind bune.

În ceea ce privește această diferență de opinie, se poate aprecia că aceasta poate fi datorată unui grad anumit de subiectivism remarcat în cadrul răspunsurilor oferite de cei 40 de repondenți.

În domeniul nemulțumirilor pe care medicii ce activează în cadrul cabinetelor medicale din municipiul Brașov le au în raport cu pacienții lor, s-a remarcat următoarea situație:

Așa cum se remarcă și din graficele anterioare, cea mai mare nemulțumire a medicilor intervievați în cadrul acestei cercetări, față de pacienți, constâ în practicarea automedicației de către aceștia (22%), pe locul al doilea al nemulțumirilor poziționându-se numărul destul de ridicat al consulațiilor lunare pe care aceștia trebuie să le acorde (20%).

De asemenea, medicii repondenți se declară nemulțumiți și de lipsa de încredere pe care o remarcă la pacienți în raport cu respectiva calitate a actului medical ce le este oferit (16%), ca și de lipsa de complianță în domeniul respectării programului și al respectării indicațiilor terapeutice (câte 15%), pe ultimul loc poziționându-se atitudinea necorespunzătoare a pacienților în relația pe care o au cu medicii lor.

Tot în categoria nemulțumirilor medicilor în relațiile pe care aceștia le au cu pacienții lor, au mai fost remarcate răspunsuri co-laterale, ce privesc :

Dificultatea creării unui sistem ideal de programarea consultaților dedicate pacienților cronici – ceea ce ar putea genera și o reducere a timpului de așteptare

O anumită lipsă de informare a pacienților

Lipsa cunoașterii de către pacienți atât a drepturilor, cât și a obligațiilor ce le revin

Gradul mare de ignoranță în ceea ce privește starea de sănătate

O lipsă de înțelegere a rolului pe care îl are prevenția zilnică asupra stării de sănătate

În ceea ce privește gradul de accesabilitate al pacienților la medicii de familie, s-a remarcat următoarea situație:

Așa cum se remarcă, mai mult de jumătate dintre repondenți au precizat că gradul de accesibilitate al pacienților este unul ridicat (60%), în vreme ce 1/3 dintre numărul total al medicilor incluși în lotul de studiu au apreciat gradul de accesibilitate ca fiind unul mediu. Demn de semnalat este procentul redus (respectiv de 10%) al medicilor care au declarat un grad redus de accesibilitate al pacienților.

În domeniul gradului de satisfacție al pacienților s-au înregistrat următoarele răspunsuri:

Mai mult de jumătate dintre repondenții incluși în lotul de studiu al prezentei cercetări au apreciat gradul de satisfacție al pacienților ca fiind mediu (55%), în vreme de 35% dintre repondenți au declarat ca fiind ridicat acest grad al satisfacției. Numai 10% dintre repondenți (patru persoane) au apreciat că gradul de satisfacție al pacienților în raport cu îngrijirile medicale acordare este unul redus.

Intervievați cu privire la cauzele care generează un grad de satisfacție redus al pacienților, repondenții au optat pentru următoarea reprezentare:

În topul cauzelor ce determină un grad de satisfacție redus al pacienților se poziționează tratamentele costisitoare (25%), urmată de dotarea insuficientă a cabinetelor medicale (17%).

Se remarcă un procent egal privind:

Fonduri limitate dedicate rețetelor gratuite și analizelor de laborator

Durata mare de realizarea analizelor de laborator

Durata mare de realizarea consultațiilor

Pe penultimul loc al motivelor din cauza cărora gradul de satisfacție al pacienților este redus se poziționează absența programării unei ulterioare consultații a pacienților (8%), ultimul loc revenindu-i dificultății de generare a unui sistem ideal de programarea pacienților cronici (5%).

Terminarea fondurilor pentru diverse servicii ori medicamente compensate / medicamente gratuite poate genera inechități la nivelul pacienților, în cazul cercetării de față remarcându-se următoarea situație:

După cum se poate sesiza din graficele anterioare, marea majoritate a repondenților incluși în lotul de studiu recunosc prezența unor inechități în momentul finalizării fondurilor dedicate medicamentelor gratuite/medicamentelor compensate, ca și diverselor servicii medicale acordate pacienților (85%), procentul celor care semnalat absența unor potențiale inechități fiind unul destul de redus (15%).

Ca bază a sistemului de sănătate eficient, asistența medicală primară vizează marea majoritate a problemelor de sănătate remarcate la nivelul populației. Chestionați cu privire la potențiala creștere a rolului pe care ar trebui să îl dețină asistența medicală primară în cadrul sistemului național de sănătate, repondenții au avut următoarele răspunsuri:

Așa cum se poate sesiza, marea majoritate a repondenților consideră că rolul actual al asistenței medicale primare în cadrul sistemului românesc de sănătate este subevaluat, impunându-se o dezvoltare a acestuia în următorii ani, prin tehnici și metode special adaptate în acest scop.

În ceea ce privește îmbunătățirea calității serviciilor oferite pacienților prin intermediul asistenței medicale primare, o pondere importantă poate fi obținută prin realizarea unor dotări corespunzătoare la nivelul cabinetelor medicale, în paralel cu dezvoltarea motivației pentru întreg personalul medical ce activează în cadrul asistenței medicale primare.

Ca urmare a acestei cercetări realizate în cadrul unor cabinete medicale din municipiul Brașov în perioada martie-aprilie 2016, s-a reușit evidențierea rolului, ca și a importanței specifice asistenței medicale primare, de funcționalitatea acesteia fiind strâns legată și starea sistemului de sănătate din România.

În domeniul medicinei de familie pot fi identificate diverse metode privind rezolvarea marii majorități a problemelor de sănătate cu care se confruntă populația României, ca și în domeniul dedicat prevenirii afecțiunilor.

În ceea ce privește complianța ridicată aferentă adresabilității pacienților în domeniul asistenței medicale primare, nu se remarcă totdeauna și un grad corespunzător al nivelului de satisfacție al pacienților.

În cadrul cercetării realizate s-a reușit evidențierea principalelor dificultăți cu care se confruntă medicii ce activează în asistența medicală primară, cele mai importante dintre acestea fiind :

O dotare necorespunzătoare a cabinetelor medicale

Gradul ridicat al birocrației

Insuficiența fondurilor dedicate unor servicii medicale, ca și medicamentelor compensate/medicamentelor gratuite

Numărul crescut al consultațiilor lunare acordate

Ca urmare a fondurilor insuficiente alocate unor servicii medicale, ca și medicamentelor gratuite/medicamentelor compensate, se remarcă unori prezența în rândul pacienților a unor inechități.

De asemenea, s-a remarcat o anumită doză de subiectivism în interiorul relației medici-pacienți, pacienții manifestând uneori o anumită lipsă de considerație față de medicii de familie.

În domeniul creșterii eficienței și a diversificării serviciilor dedicate asistenței medicale primare, pot fi inițiate diverse acțiuni precum :

Dotarea corespunzătoare a cabinetelor medicale, atât la nivel urban, cât și la nivel rural

Reducerea nivelului de birocrație, un prim pas putându-se realiza prin simplificarea procedurilor privind eliberarea rețetelor și completarea formularelor

Inițierea și susținerea financiară și logistică a unor programe naționale ce au ca obiectiv dezvoltarea, cu precădere în mediul rural, a asistenței medicale primare

Creșterea gradului de educație al populației, prin diversele metode specifice

Realizarea educației sanitare la nivel centralizat, prin implementarea unor programe I.T. în special în sălile de așteptare dedicate pacienților

CAPITOLUL 4. CONCLUZII

În ultimele decenii s-a remarcat o evoluție deosebită a morbidității la nivel național, bolile cronice, bolile de nutriție, bolile de metabolism, afecțiunile cardiovasculare, cancerul ca și diversele tulburări mentale înregistrând prevalențe deosebite, ca și incidențe în dezvoltare.

Din nefericire, aceste tendințe se vor remarca și în perioada următoare, ele fiind generate atât de modificarea stilului de viață al populației, cât și de îmbătrânirea acesteia. Toate aceste procese generează deja numeroase provocări la nivelul sistemului asigurărilor de sănătate, acesta încercând să se adapteze din mers la cererea tot mai mare de servicii, ca și diversificărilor ce se dovedesc în marea majoritate a cazurilor destul de costisitoare.

Trebuie menționat faptul că în deceniile următoare se va resimți o reducere constantă a bazei de venituri, ca urmare a tendinței de inversare dintre pensionari și salariați, situație în care F.N.U.A.S.S. se va afla în postura de a utiliza fonduri diminuate pentru satisfacerea nevoilor în creștere.

Serviciile specifice asistenței medicale primare sunt caracterizate de caracterul preventiv, caracterul curativ, de promovare și recuperare ce le sunt oferite populației în condiții improprii în momentul actual.

În ultimii ani, s-a remarcat modificarea constantă în cadrul medicinei de familie a pachetului de bază, ca și a condițiilor de furnizarea serviciilor, respectiv de finanțarea acestora.

Ca urmare a acestor schimbări s-au remarcat diverse efecte negative la nivelul activității asistenței medicale primare, cele mai importante dintre acestea fiind o discontinuitate a serviciilor medicale oferite pacienților, o diminuarea a activităților ce privesc prevenția în rândul populației, ca și o lipsă a obietivității în cazul unor raportări.

Trebuie precizat rolul deosebit marcat la nivelul asistenței medicale primare de diminuarea drastică a finanțării (mai ales în perioada crizei economice), în paralel cu restructurarea pachetului de bază dedicat populației.

O problemă deosebită se remarcă în domeniul accesului la diversele servicii medicale, domeniu caracterizat de un dezechilibru major dintre mediul urban și mediul rural. În plus, în mediul rural se remarcă o îmbătrânire a medicilor de familie, aceștia apropiindu-se de vârsta pensionării. În condițiile migrației medicilor peste hotare, ca și a tendinței proaspeților absolvenți de medicină de a-și căuta un loc de muncă în strâinătate, există posibilitatea ca în următorii ani acest dezechilibru să se accentueze, în lipsa unor măsuri pertiente și atent implementate în practică.

În plus, acest dezechilibru are un impact deosebit și la nivelul stării generale de sănătate a populației, ca și asupra obiectivului ce vizează diminuarea numărului de spitalizări de urgență, cu precădere a celor ce provin din mediul rural.

În ciuda reformelor realizate în ultimii ani, oficialitățile nu au reușit o sincronizare a acestora, nefiind anticipate diversele influențe inter-sectorale, care și-au făcut simțită prezența destul de frecvent.

Din acest motiv s-a remarcat o diminuarea a numărului investigațiilor paraclinice, ca și a internărilor ce au avut la bază biletele de trimitere eliberate de medicul specialist, în paralel cu scăderea activităților derulate în cadrul ambulatoriului de specialitate.

În ciuda cercetărilor realizate, nu s-a reușit identificarea cu certitudine a modului în care asistența medicală primară a reușit sau nu să preia pacienții din județele în care s-a dispus în perioada anilor 2010-2011 desființarea unor spitale, cu atât mai mult în condițiile în care unele specialități din ambulatori, ca și unele servicii paraclinice, nu au fost acoperite.

În câteva dintre aceste județe s-a constatat că numărul serviciilor medicale, ca și cel al consultațiilor, s-a menținut constant, în restul remarcându-se modificarea indicilor în ritmul impus de media națională.

Ca urmare a raționalizării și diminuării costurilor în cadrul sistemului național sanitar, s-a remarcat o restrângere a accesului persoanelor asigurate la diversele servicii medicale, în lipsa unor măsuri compensatorii instituite în cadrul altor structuri ale asistenței medicale.

În ciuda faptului că Ministerul Sănătății susține că în perioada următoare vor fi realizate importante investiții în cadrul infrastructurii dedicate asistenței medicale primare, în conformitate cu mențiune din „Strategia națională de sănătate 2014/2020”, rămâne de vâzut nu atât modul de implementare al proiectelor, ci mai ales impactul și eficiența acestora asupra domeniului asistenței medicale primare.

Oficialitățile propun reabilitarea, ca și construirea unor numperoase centre comunitare integrate, ca și a ambulatoriilor de specialitate, context în care se impune, printre multe altele, și o atragere a specialiștilor în respectivele zone, obiectiv destul de dificil de îndeplinit, mai ales în condițiile absenței unor stimulente, situație în care s-ar putea constata inutilitatea diverselor investiții.

În România, îmbunătățirea stării de sănătate a populației poate fi realizată numai prin intermediul asistenței medicale primare, domeniu ce ce trebuie adaptat viitoarelor provocări preconizate, cum ar fi creșterea incidenței afecțiunilor cronice, creșterea costurilor diverselor servicii medicale, creșterea numărului de pacienți la nivel național, limitarea fondurilor, diminuarea bugetelor, etc.

Chiar dacă România a beneficiat de proiecte internaționale dedciate asistenței tehnice ăn domeniul dezvoltării asistenței medicale primare, din diverse motive nu s-a reușit implementarea unui număr adecvat de măsuri concrete, asistența medicală primară continuând să fie „copilul sărac” al sistemului național de sănătate.

Pentru creșterea eficienței serviciilor de asistență medicală primară, ca și pentru îmbunătățirea calității acestora, se impune și o stimularea a activităților de prevenție și de monitorizare clinică a pacienților cronici, ceea ce va duce la degrevarea semnificativă a medicilor de familie de diversele activități de natură birocratică.

Pe lângă modificarea sistemului de tarifare, se poate încerca o colaborare cu diversele administrații locale în vederea acordării sprijinului necesar pentru înființarea unor noi cabinete, cabinete care să funcționeze în spații adecvate și care să fie dotate corespunzător, conform cerințelor din Uniunea Europeană.

Se impune, de asemenea, o evaluare a performanțelor diverșilor furnizori de asistență mediclaă primară, în paralel cu adaptarea sistemului de tarifare și cu sincronizarea volumului de servicii medicale oferite populației.

BIBLIOGRAFIE

Autori români:

E. Blaga, Configurația socială a asigurărilor de sănătate, Editura Pinguin Book. București, 2009

G. Bușoi, Diagnosticul și terapeutica sănătății în cadrul Medicinei generale, Editura Medicalã, București, 2010

C. Jucan, N. Jucan, Tratat de management medical, Politicile de reformă în cadrul sistemului de sănătate ale statelor membre U.E., Editura Alma Mater, Sibiu, 2010

C. Opincaru, E. Imbri, Managementul calității serviciilor în cadrul unităților sanitare, 2011, Editura C.N.I. Coresi

A. Restian, Bazele medicinii de familie, Editura Medicală, București, 2011

C. Vlădescu, C. Bușoi, Politici de sănătate în U.E. , Editura Polirom, București, 2011

Legislație consultată :

Legea 95/2006

Hotârărea de Guvern nr. 400/2014

Ordinul nr. 2021/691/2008

Ordinul nr. 423/191/2013

Site-uri consultate :

http://legeaz.net/legea-95-2006

http://www.cnas.ro/national-page/hotarare-nr-400.html

http://www.ms.ro/documente/NORME%20COCA_12547_11877.pdf

http://lege5.ro/Gratuit/gi2tmmjq/hotararea-nr-1186-2000-pentru-aprobarea-listei-cuprinzand-urgentele-medico-chirurgicale-precum-si-bolile-infectocontagioase-din-grupa-a-pentru-care-asiguratii-beneficiaza-de-indemnizatie-pentru-incap

http://gov.ro/ro/print?modul=programepolitici&link=sanatate

http://ms.gov.ro/?pag=13

ANEXA 1

Modificările și completările aduse Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

Publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 28 aprilie 2006, Legea 95 2006 a fost modificată, completată și actualizată prin:

Ordonanța de Urgență a Guvernului 125/2011

Legea 220/2011 – vizând modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

Ordonanța de Urgență a Guvernului 103/2011 privind reglementarea unor măsuri în domeniul sănătății

Ordonanța de Urgență a Guvernului 77/2011 privind stabilirea contribuției pentru finanțarea de cheltuieli în domeniul sănătății

Legea 71/2011 privind aplicarea Legii nr. 287/2009 privind Codul civil

Ordonanța de Urgență a Guvernului 73/2011 privind modificarea și completarea Legii nr. 95/2006

Ordonanța de Urgență a Guvernului 68/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul sănătății

Legea 115/2011 privind completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

Decizia Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului 208 alin. (3), literele b și e, ca și a dispozițiilor articolului 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

Ordonanța de Urgență a Guvernului 32/2011 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul sănătății

Legea 276/2010 privind modificarea și completarea Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat

Ordonanța de Urgență a Guvernului 133/2010 privind modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

Ordonanța de Urgență a Guvernului 117/2010 privind modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul, ca și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale

Decizia Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului 257 alin. (2) litera f, teza finală din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

Ordonanța de Urgență a Guvernului 107/2010 privind modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

Ordonanța de Urgență a Guvernului 88/2009 privind modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

Ordonanța de Urgență a Guvernului 72/2010 privind o reorganizare a unor instituții din domeniul sanitar, ca și pentru modificarea unor acte normative din domeniul sănătății

Ordonanța de Urgență a Guvernului 48/2010 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul sănătății în vederea descentralizării

Ordonanța de Urgență a Guvernului 69/2009 privind modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

Ordonanța de Urgență a Guvernului 1/2010 privind măsurile de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal cadrul sectorului bugetar și stabilirea salariilor acestora, ca și alte măsuri în domeniul bugetar

Ordonanța de Urgență a Guvernului 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare â

Legea 329/2009 privind o reorganizare a unor autorități și instituții publice

Ordonanța de Urgență a Guvernului 104/2009 privind modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

Ordonanța de Urgență a Guvernului 88/2009 privind modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

Ordonanța de Urgență a Guvernului 69/2009 privind modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

Ordonanța de Urgență a Guvernului 227/2008 privind modificarea articolului 12 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

Ordonanța de Urgență a Guvernului 162/2008 vizând transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de M.S.P. către autoritățile administrației publice locale

Ordonanța de Urgență a Guvernului 226/2008 vizând unele măsuri financiar-bugetare

Ordonanța de Urgență a Guvernului 197/2008 vizând modificarea și completarea unor acte normative din domeniul sănătății

Ordonanța de Urgență a Guvernului 192/2008 vizând aprobarea unor măsuri de relaxare fiscală în vederea creșterii economice și a numărului locurilor de muncă

Ordonanța de Urgență a Guvernului 170/2008 vizând modificarea art. 213 alin. (1) litera c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

Ordonanța de Urgență a Guvernului 93/2008 vizând modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

Legea 157/2008 privind completarea alineatului (2) al articolului 218 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

Ordonanța de Urgență a Guvernului 93/2008 privind modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

Legea 281/2007 privind modificarea alin. (3) al articolului 17 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

Ordonanța de Urgență a Guvernului 90/2007 vizând unele măsuri financiar-fiscale în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și reglementări în domeniul cheltuielilor de personal

Legea 264/2007 privind modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

Ordonanța de Urgență a Guvernului 20/2007 privind modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

Ordonanța de Urgență a Guvernului 72/2006 privind modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și abrogarea unor dispoziții din alte acte normative în domeniul sanitar

Ordonanța de Urgență a Guvernului 104/2006 privind modificarea alineatului (3) al articolului 190 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

Ordonanța de Urgență a Guvernului 88/2006 privind modificarea și completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum și unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal

Ordonanța de Urgență a Guvernului 72/2006 privind modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și abrogarea unor dispoziții din actele normative în domeniul sanitar

Ordonanța de Urgență a Guvernului 72/2006 privind modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și pentru abrogarea unor dispoziții din actele normative în domeniul sanitar

Ordonanța de Urgență a Guvernului 35/2006 privind modificarea și completarea O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

ANEXA 2

Definiții și termeni

Asistență medicală primară – segmentul asistenței medicale care furnizează îngrijirile ce întrunesc toate caracteristicile ce sunt menționate la articolul 59, alin.2 din Legea reformei sistemului sanitar și care au ca furnizor specializat și respectiv de sine-stătător un cabinet de medicină de familie;

Medicina de familie- specialitate medicală clinică, de practică autorizată publică, ce este dobândită în condițiile stabilite de lege

Medic specialist de medicină de familie – un medic ce a obținut specialitatea medicinei de familie în condițiile stabilite de lege

Medic de medicină generală – un absolvent de învățământ medical superior, ce are diplomă de licență ce a fost obținută anterior promoției 2005 și care nu a urmat o pregătire într-o specialitate, dobândind dreptul de liberă practică pe baza reglementărilor ce sunt anterioare legii reformei sistemului sanitar

Medicul de familie – medic specialist de medicina familie, prin asimilare, medic de medicină generală

Cabinet de medicină de familie – cabinet specializat în furnizare de servicii medicale în cadrul asistenței medicală primare, ce are ca reprezentant legal, respectiv titular un medic de familie

Grup de practică – asociere formală de doi ori mai mulți medici de familie ce sunt titulari de cabinete medicină de familie cu scopul furnizării de servicii sau/și a utilizării comune a unor resurse

Patrimoniu de afectațiune profesională – reprezintă totalitatea bunurilor, a drepturilor și a obligațiilor medicului ce sunt afectate scopului de exercitare a profesiei sale, ce este constituite ca și o fracțiune distinctă patrimoniului medicului, în mod separat de gajul general aferent creditorilor acestuia

Praxis de medicină de familie – include patrimoniul afectațiunii profesională, infrastructura cabinetului ce se află în proprietatea ori în folosința medicului, ca și a clientelei

Episod de îngrijire – totalitatea consultațiilor, respectiv intervențiilor ce sunt determinate de o anumită problemă de sănătate începând cu momentul apariției sale și până la o remisiune completă

Servicii de medicină de familie – serviciile ce sunt furnizate de un cabinet de medicină de familie către o populație desemnată

Cabinetele santinelă – cabinetele de medicină de familie ce utilizează sistemele speciale de înregistrare în mod continuă a diverselor episoade de îngrijire la nivelul dedicat asistenței medicale primare, vizând populațiile deservite

Casele de asigurări de sănătate – case de asigurări de sănătate la nivel județean, Cada asigurărilor de sănătate a municipiului București

Norme – norme metodologice vizând aplicarea contractului cadru

Fond – F.N.U.A.A.S. – Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate

Dispozitive medicale – dispozitive medicale ce sunt destinate recuperării diverselor deficiențe organice ori funcționale în ambulatoriu

Pachetul de servicii de bază – pachetul ce se acordă asiguraților, incluzând serviciile medicale, ca și serviciile de îngrijirea sănătății, medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale și diverse alte servicii la care asigurații au dreptul

Pachet minimal de servicii – în cadrul sistemului dedicat asigurărilor sociale de sanatate – este acordat persoanelor ce nu fac dovada respectivei calități de asigurat, el incluzând serviciile de îngrijirea sănătății, medicamentele și materialele sanitare doar în situația urgențelor medico-chirurgicale, ca și afecțiunilor cu potențial endemo-epidemic, o monitorizare a evoluției sarcinii, o monitorizare a lăuzei, serviciile de planificare familială, serviciile de prevenție

Nivele generale de prioritate – indicația vizând durata maximă de programare la același segment al asistenței medicale ori trimitere spre un alt segment de asistență, în cadrul unui interval ce este corespunzător unui nivelul de prioritate pentru orice condiție clinică. Nivelele de prioritate sunt folosite pentru întocmirea unor liste de prioritate, exceptând nivelul de prioritate 0:

Nivelul de prioritate 0 – Afecțiunile cu potențial imediat amenințător al vieții în cazul în care se impune trimiterea deîndată pentru spitalizarea de urgență, fiind în mod obligatoriu o acordare a primului ajutor, ca și o asigurarare a asistenței medicale de urgență, prin apelarea la 112 ori internarea pacientului, în situația în care cabinetul se află într-o structură a unui spital ce deține capacitatea, ca și competențele ce sunt necesare pentru tratarea respectivului caz

Nivelul de prioritate 1 – Afecțiunile cu impact potențial semnificativ privind intervenția precoce de prevenirea unor complicații severe ce impun trimiterea către ambulatoriul de specialitate ori după caz, spital. Trimiterea se recomandă a se realiza în intervalul 7 – 28 zile

Nivelul de prioritate 2 Situațiile clinice neamenințătoare de viață, ce au un orizont de timp destul de limitat pentru care intervenția poate preveni deteriorarea funcțională impunându-se trimiterea către ambulatoriul de specialitate, în maximum o lună-trei luni