Crescatoriile de Vanat Si Complexele de Vanatoare

Cuprins

=== l ===

Capitolul.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND CRESCÂTORIILE DE VÂNAT ȘI COMPLEXELE DE VÂNĂTOARE.

1.1.Aspecte introductive.

1.1.1.Definirea legală.

Complex de vânătoare este sistemul format din una sau mai multe crescătorii de vânat, suprafețe de teren, amenajări și instalații specifice constituite într-o incintă unitară pentru izolarea și controlul populației speciei respective în care se realizează creșterea exemplarelor din speciile de faună prevăzute de Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, în scopul valorificării pentru consum, atât pentru popularea fondurilor de vânătoare, cât și pentru recoltarea acestora prin diverse moduri în interiorul complexurilor.

1.1.2.Scopul înființări crescătoriilor de vânat și a complexelor de vânătoare

După scopul pentru care se înfiintează, crescătoriile de vânat pot fi:

a) crescătorii de vânat destinate producerii de material biologic selecționat, pentru eventuale acțiuni de populare și repopulare a fondurilor de vânătoare cu vânat;

b) crescatorii de vânat destinate creșterii intensive a unor exemplare din specii de vânat, în scopul valorificării acestora și a subproduselor obținute, cum ar fi: carne, blănuri, și altele asemenea.

Complexurile de vânătoare se înființeaza pentru obținerea de exemplare din speciile de vânat, În scopul valorificării pentru consum, atât pentru popularea fondurilor de vânătoare, cât și pentru recoltarea acestora prin diverse moduri în interiorul complexurilor. Crescătoriile de vânat și complexurile de vânătoare se pot înființa pe toate categoriile de teren aflate în extravilanul localitătilor, cu acordul proprietarilor sau, după caz, al administratorilor acestora. Terenul pe care se înființează crescătoriile de vânat și complexurile de vânătoare își schimbă folosința și destinația în conformitate cu prevederile legale în vigoare.  Suprafata minimă pe care se înființează complexurile de vânătoare este de 150 ha.

1.2.Legislația actuală privind autorizarea și funcționarea crescătoriilor de vânat și a complexelor de vânătoare.

1.2.1. Autorizarea înființării și funcționării.

Acte normative

Anexele nr. 1 și 2 la Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 762/2008 pentru aprobarea modelului autorizației de înființare și funcționare a crescătoriilor de vânat și a complexurilor de vânătoare și al documentelor legale de proveniență a exemplarelor de vânat ce intră și ies în\din crescătoriile de vânat și din complexurile de vânătoare, publicat în [NUME_REDACTAT] al României, Partea I, nr. 3 din 5 ianuarie 2009, respectiv modelul autorizației de înfiintare și funcționare a crescătoriilor de vânat și al autorizațiilor de înființare și funcționare a complexurilor de vânătoare se modifică și se înlocuiesc cu anexele nr. 1 și 2.

Autorizațiile de înființare și funcționare a crescătoriilor de vânat și a complexurilor de vântăoare emise potrivit modelelor aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltarii rurale nr. 762/2008 își pastrează valabilitatea.

Autorizatiile de înființare și funcționare a crescătoriilor de vânat și a complexurilor de vânătoare emise potrivit modelelor aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltarii rurale nr. 762/2008 pentru aprobarea modelului autorizatiei de înființare și funcționare a crescătoriilor de vânat și a complexurilor de vânătoare și al documentelor legale de provenientă a exemplarelor de vânat care intră și ies în/din crescătoriile de vânat și din complexurile de vânătoare, cu modificările ulterioare, își pastrează valabilitatea.

În conformitate cu prevederile legale În vigoare, autoritatea publică centrală care raspunde de silvicultură, autorizează înființarea de crescătorii de vânat și de complexuri de vânătoare, la cererea persoanelor fizice și juridice care doresc înființarea și exploatarea lor.

Persoanele juridice care pot înființa și exploata crescătorii de vânat și/sau complexuri de vânătoare sunt gestionarii fondurilor de vânătoare, societațile comerciale care au ca obiect de activitate creșterea intensivă a vânatului sau alte categorii de persoane juridice prevăzute de lege.

Cererea de autorizare pentru înfiintarea unei crescătorii de vânat sau a unui complex de vânătoare va fi însoțita de următoarele documente:

a) documentele de înființare a persoanei juridice: act constitutiv și/sau statut, încheierea judecătorului-delegat de la oficiul registrului comerțului/hotărârea judecătorească de înființare sau, după caz, hotărârea judecătorească de dobândire a personalitătii juridice și certificatul de înregistrare, după caz, în registrul comerțului ori în Registrul asociațiilor și fundațiilor sau, respectiv, documentele de autorizare și înregistrare, în cazul persoanei fizice;

b) actul prin care solicitantul face dovada că are dreptul de a utiliza terenul respectiv pentru înființarea și funcționarea crescătoriei de vânat sau complexului de vânătoare, după caz, cum ar fi: titlul de proprietate, contractul de concesiune și alte documente prevazute de legislația În vigoare;

c) actul prin care solicitantul face dovada acordului gestionarului fondului de vânătoare pe a carui rază teritorială înființeaza crescătoria de vânat sau complexul de vânătoare, în situația în care solicitantul este altul decât gestionarul fondului de vânătoare sau proprietarul terenului;

d) studiul de specialitate privind înființarea și funcționarea crescătoriei de vânat sau complexului de vânătoare, având conținutul unui proiect tehnic, întocmit În conformitate cu reglementările legale În vigoare;

e) studiul de impact de mediu, cu aviz favorabil de la autoritatea competentă de mediu.

Autorizatia de înființare și de funcționare a crescătoriei de vânat sau a complexului de vânătoare, emisă de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, pe baza documentelor depuse, își păstrează valabilitatea pentru perioada pentru care a fost emisă, În situația În care modul de desfașurare a activitații crescătoriei de vânat sau a complexului de vânătoare respectă condițiile autorizării.

1.2.2. Funcționarea complexelor de vânătoare.

Principiile care stau la baza înființarii și funcționării crescătoriilor de vânat și a complexurilor de vânătoare sunt următoarele:

a) folosirea unei tehnologii de creștere cu randament ridicat în crescătoriile de vânat și în complexurile de vânătoare;

b) izolarea, printr-o împrejmuire, a exemplarelor din speciile de vânat din crescătoriile de vânat și din complexurile de vânătoare de cele existente în cuprinsul fondurilor de vânătoare;

c) asigurarea asistenței de specialitate sanitar veterinară în scopul prevenirii aparitiei și răspandirii unor epizooții care sunt favorizate de condițiile de densitate din cuprinsul acestora.

Detinătorul crescătoriei de vânat și/sau a complexului de vânătoare este obligat să asigure, pe specii, evidenta primară a exemplarelor care intră, a celor valorificate, precum și a numărului celor care au fost produse În crescătoria de vânat sau În complexul de vânătoare respectiv, în conformitate cu normele prevăzute de lege și cu reglementarile proprii ale deținătorului privind inventarierea.

Crescătoriile de vânat și complexurile de vânătoare înființate în scopul asigurării de material biologic necesar acțiunilor de populare a fondurilor de vânătoare trebuie să funcționeze în baza unor tehnologii adecvate păstrarii caracterului sălbatic al exemplarelor din speciile aflate în crescătoriile de vânat și în complexurile de vânătoare, astfel încât acestea să se adapteze cu ușurința la mediul natural de viața din cuprinsul fondurilor de vânătoare. În scopul realizării acestui obiectiv, este necesar ca înființarea acestora să se realizeze pe categorii de teren cu condiții compatibile celor existente în mediul natural de viată al speciilor de vânat, iar desfășurarea activității să fie coordonătă de către un specialist în domeniul cinegetic.

Complexurile de vânătoare vor fi realizate din două spații distincte, cu posibilitatea de control strict al schimbului dintre acestea:

a) spațiul pentru înmulțirea propriu-zisă a vânatului, care se poate împărți, la rândul sau, în mai multe subunitați, n funcție de specia și de tehnologia de creștere aleasă;

b) spațiul destinat recoltării vânatului, amenajat corespunzator modalitaților pentru care este organizată recoltarea.

Deținătorii crescătoriilor de vânat și/sau ai complexurilor de vânătoare, aflate În funcțiune sau în construcție la data intrării în vigoare a prezenței ordonanțe, sunt obligați să obțină autorizația de funcționare și să funcționeze în condițiile stabilite de aceasta, în termen de un an de la data intrării ei în vigoare.

1.2.3. Organizarea și practicarea acțiunilor de recoltare și valorificare a exemplarelor din complexele de vânătoare.

Proprietarul complexului de vânătoare poate autoriza orice persoană care îndeplinește condiția de a fi deținătoare de permis de portarmă, în care este înscrisă arma de vânătoare ale cărei caracteristici corespund cerințelor de recoltare pentru specia respectiva, să recolteze, prin împușcare, exemplare din complexul respectiv.

Organizarea și practicarea acțiunilor de extragere sau valorificare a exemplarelor de vânat dintr-un complex de vânătoare se fac potrivit normelor proprii specifice ale acestuia, stabilite în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

În scopul recoltării vânatului În condiții de etica vânătorească, atât pentru evitarea producerii unor accidente, cât și pentru evidenta vânatului recoltat, sunt și rămân aplicabile, și În cazul complexurilor de vânătoare, reglementările emise de autoritatea publică centrală care raspunde de silvicultură, referitoare la:

a) rasele de câini admise la vânătoare;

b) caracteristicile armelor și munițiilor care se pot folosi la vânătoare, dacă recoltarea se face cu arme de vânătoare;

c) evaluarea trofeelor de vânat;

d) protecția muncii în cadrul acțiunilor de vânătoare.

În situații deosebite, cum ar fi: răniri, epizooții și altele asemenea, precum și în situațiile în care vânatul se recolteaza viu, se folosesc mijloace care nu vatăma animalul/animalele, numai cu aprobarea autoritații publice centrale care raspunde de silvicultură.

Valorificarea vănatului din crescătoriile de vănat și din complexurile de vânătoare se face cu respectarea reglementărilor sanitar-veterinare în vigoare, eliberându-se documentele corespunzătoare.

În scopul deținerii, la nivel național, a unei evidențe statistice legate de gestionarea exemplarelor de vânat din crescătoriile de vânat și din complexurile de vânătoare, deținatorii lor vor transmite datele statistice solicitate prin formulare de raportări statistice oficiale.

Intrarea exemplarelor de vânat în crescătoriile de vânat și în complexurile de vânătoare, precum și ieșirea din acestea se fac în baza documentelor legale de provenientă a vânatului, tipul și modelul acestora stabilindu-se prin ordin al autorității publice centrale care raspunde de silvicultură.

1.2.4. Regimul juridic al exemplarelor din speciile de interes cinegetic din crescătoriile de vânat și din complexele de vânătoare.

Regimul juridic al exemplarelor din speciile de vânat din crescătoriile de vânat și din complexurile de vânătoare este diferit de regimul juridic al exemplarelor din speciile de vânat liber, respectiv de cel care face obiectul gestiunii fondurilor de vânătoare, În conformitate cu prevederile Legii nr. 407/2006 și ale reglementărilor tehnice emise în aplicarea prevederilor legii.

1.2.5. Control și sancțiuni

Nerespectarea prevederi prezentate mai jos duce la retragerea autorizației de funcționare.

Autorizația de funcționare se retrage de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.

Detinătorul crescătoriei de vânat și/sau a complexului de vânătoare este obligat să asigure, pe specii, evidenta primară a exemplarelor care intră, a celor valorificate, precum și a numărului celor care au fost produse în crescătoria de vânat sau în complexul de vânătoare respectiv, în conformitate cu normele prevăzute de lege și cu reglementările proprii ale deținătorului privind inventarierea.

Nerespectarea dispozițiilor următoare de mai jos constituie contravenție și se sancționeaza cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei.

Crescătoriile de vânat și complexurile de vânătoare înființate în scopul asigurării de material biologic necesar acțiunilor de populare a fondurilor de vânătoare trebuie să funcționeze în baza unor tehnologii adecvate pastrarii caracterului salbatic al exemplarelor din speciile aflate în crescătoriile de vânat și în complexurile de vânătoare, astfel încat acestea să se adapteze cu usurința la mediul natural de viața din cuprinsul fondurilor de vânătoare. În scopul realizarii acestui obiectiv, este necesar ca înfiintarea acestora să se realizeze pe categorii de teren cu condiții compatibile celor existente în mediul natural de viata al speciilor de vânat, iar desfașurarea activității sa fie coordonată de catre un specialist în domeniul cinegetic.

Complexurile de vânătoare vor fi realizate din două spații distincte, cu posibilitatea de control strict al schimbului dintre acestea:

a) spațiul pentru îmultirea propriu-zisa a vânatului, care se poate împărți, la randul sau, în mai multe subunități, în functie de specia și de tehnologia de creștere aleasă;

b) spațiul destinat recoltarii vânatului, amenajat corespunzator modalitaților pentru care este organizată recoltarea.

Organizarea și practicarea acțiunilor de extragere sau valorificare a exemplarelor de vânat dintr-un complex de vânătoare se fac potrivit normelor proprii specifice ale acestuia, stabilite în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Nerespectarea dispozitiilor următoare de mai jos constituie contravenție și se sancționeaza cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei.

În scopul recoltarii vânatului în conditii de etica vânătoreasca, atât pentru evitarea producerii unor accidente, cât și pentru evidenta vânatului recoltat, sunt și ramân aplicabile, și în cazul complexurilor de vânătoare, reglementările emise de autoritatea publică centrală care raspunde de silvicultură, referitoare la:

a) rasele de câini admise la vânătoare;

b) caracteristicile armelor și munițiilor care se pot folosi la vânătoare, dacă recoltarea se face cu arme de vânătoare;

c) evaluarea trofeelor de vânat;

d) protectia muncii în cadrul acțiunilor de vânătoare.

În scopul deținerii, la nivel național, a unei evidențe statistice legate de gestionarea exemplarelor de vânat din crescătoriile de vânat și din complexurile de vânătoare, deținatorii lor vor transmite datele statistice solicitate prin formulare de raportări statistice oficiale.

Intrarea exemplarelor de vânat în crescătoriile de vânat și în complexurile de vânătoare, precum și ieșirea din acestea se fac în baza documentelor legale de proveniența a vânatului, tipul și modelul acestora stabilindu-se prin ordin al autorității publice centrale care raspunde de silvicultură.

Nerespectarea dispozițiilor următoare constituie contravenție și se sancționeaza cu amenda de la 3.000 lei la 5.000 lei.

Deținătorii crescătoriilor de vânat și/sau ai complexurilor de vânătoare, aflate în funcțiune sau în construcție la data intrarii în vigoare a prezentei ordonanțe, sunt obligați să obțina autorizația de funcționare și să funcționeze În condițiile stabilite de aceasta, în termen de un an de la data intrarii ei în vigoare.

Nerespectarea dispozițiilor următoare constituie contravenție și se sancționeaza cu amenda de la 5.000. lei la 10.000 lei.

Proprietarul complexului de vânătoare poate autoriza orice persoana care îndeplineste condiția de a fi deținatoare de permis de portarma, în care este înscrisa arma de vânătoare ale carei caracteristici corespund cerințelor de recoltare pentru specia respectiva, să recolteze, prin împuscare, exemplare din complexul respectiv.

Controlul aplicării prevederilor prezentei ordonanțe și constatarea contravențiilor prevăzute se realizează de către autoritatea statului competenta În acest sens, precum și de reprezentanții abilitați ai [NUME_REDACTAT] și Internelor..  Dispozițiile referitoare la contravenții se completeaza cu prevederile [NUME_REDACTAT] nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificari și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

Capitolul.2. COMPLEXUL DE VÂNĂTOARE „BOLINTIN VALE”, JUD. GIURGIU. ÎNFIINȚARE ȘI SITUAȚIA ACTUALĂ.

2.1. [NUME_REDACTAT] cinegetic nr. 4 CĂSCIOARELE este situat din punct de vedere geografic în [NUME_REDACTAT]-Burdea, subdiviziune a [NUME_REDACTAT], ocupând 10% din suprafață în lunca Argeșului și 90% de terasă tabulară (câmpie medie) a râului Neajlov, etaj de vegetație C.F. câmpia forestieră. Altitudinea medie a teritoriului studiat se situează între 105 și 120 m. Majoritatea suprafețelor sunt plane, pantele fiind foarte puțin răspândite și apărând ca forme de trecere între unitățile geomorfologice. Se întâlnesc rar depresiuni și microdepresiuni închise în care, în funcție de întinderea și adâncimea lor, stagnează apa adunată din ploi și topirea zăpezilor, adesea seacă În timpul verilor secetoase.

2.1.1. Încadrarea administrativă

Din punct de vedere al administrației locale, fondul de vânătoare este situat în județul Giurgiu, pe raza comunei [NUME_REDACTAT], Căscioarele, [NUME_REDACTAT], Vânători și Găiseni, județul Giurgiu, iar din punct de vedere al administrației silvice, acesta se află pe raza [NUME_REDACTAT] Bolintin, U.P. III [NUME_REDACTAT] și U.P. IV Căscioarele.

Structura suprafețelor fondului cinegetic productiv pe folosințe, proprietari și deținători se prezintă astfel:

Tabelul 2.1.

Din datele mai sus prezentate, rezultă că majoritatea suprafețelor arondate acestui fond de vânătoare sunt terenuri arabile 3 934 ha (47,5%). Situația existentă este benefică pentru creșterea și dezvoltarea vânatului, aceasta datorită diversității și modului de amplasare a culturilor agricole. O influență pozitivă asupra habitatului o au trupurile de pădure [NUME_REDACTAT] și Căscioarele, în suprafață totală de 4 039 ha (48,8%).

Structura suprafeței neproductivă din fondul cinegetic:

Tabelul 2.2.

Din datele de mai sus rezultă că suprafața totală a fondului de vânătoare este de 8283 ha, din care 8223 ha fond cinegetic productiv.

2.2. Capitalul natural.

2.2.1.Asezare geografică

[NUME_REDACTAT]-Vale se află în partea de sud a țării, în nordul județului Giurgiu, la o distanță de 23 km vest de capitala tării și de 90 de km față de municipiul Giurgiu. Localitatea este situată lângă autostrada A1 București-Pitești, pe drumul județean 601 ce leagă Bucureștiul de localitatea Videle și zona petroliferă. Orașul se află la intersecția unor importante căi rutiere ce duc spre Târgoviște, Roșiorii de Vede, Giurgiu și Brașov, făcând legătura între Muntenia, Oltenia și Ardeal.

Datorită situării sale, localitatea a avut de-alungul istoriei o importanță deosebită. Coordonatele geografice sunt: 44o24’49’’ latitudine și 25046’24’’ longitudine, la egală distanță de [NUME_REDACTAT] și de Ecuator. Teritoriul orașului se întinde pe o suprafață de 4.042 ha (intravilan – 924,25 ha, extravilan – 3.117,75 ha) pe direcția est-vest.

Localitatea este așezată în centrul [NUME_REDACTAT], în lunca dintre râurile Argeș (vest) și Sabar (est). [NUME_REDACTAT]-Vale este singura localitate urbană din România situată pe două râuri paralele aflate la mare distanță de confluența lor, Argeșul și Sabarul, la 4 km în linie dreaptă.

LIMITE

La NORD: Drumul comunal [NUME_REDACTAT] – Căscioarele – Găiseni, de la intersecția (podul) cu râul Argeș până la râul Neajlov, intersecția aliniamentului acestui drum cu firul apei râului Neajlov.

La EST: [NUME_REDACTAT] de la intersecția – podul – cu DC Drumul comunal [NUME_REDACTAT] – Căscioarele – Găiseni până la intersecția cu DJ [NUME_REDACTAT] – Videle.

La SUD: DJ [NUME_REDACTAT] – Videle de la podul peste Argeș până la intersecția cu DJ [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] continuare pe drumul de pământ [NUME_REDACTAT] – Bucșani până la intersecția cu DN 5 Giurgiu – Găești.

La VEST: [NUME_REDACTAT] de la intersecția cu aliniamentul DC [NUME_REDACTAT] – Căscioarele – Găiseni până la intersecția cu drumul de legatură spre DN 5 Giurgiu – Găești.

VECINĂTĂȚI

La NORD: Fondul de vânătoare nr. 43 Udeanca gestionat de A.V.P.S. „LUNCA” – [NUME_REDACTAT] EST: fondul de vânătoare nr. 7 Florești și nr. 6 Bolintin gestionat de A.V.P.S. „LUNCA” – [NUME_REDACTAT] SUD: fondul cinegetic nr. 3 Roata și nr. 2 [NUME_REDACTAT] gestionat de A.V.P.S. „LUNCA” – București și fondul de vânătoare nr. 1 Bălășcuța, gestionat de O.S. [NUME_REDACTAT] VEST: fondul de vânătoare nr. 8 gestionat de A.V.P.S. „ȘOIMUL” – București.

2.2.2. [NUME_REDACTAT]-Vale se află amplasat în [NUME_REDACTAT], în subunitatea acesteia [NUME_REDACTAT]-Burdea și [NUME_REDACTAT]. Ca subunități ale acestora în zona orașului Bolintin-Vale menționăm [NUME_REDACTAT]-Potlogi și [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] Potlogi constituie terminația vestică a câmpiei de divagare, Bolintin-Vale fiind situat chiar la limita sa sud–vestică, a cărei evoluție în condițiile subsistenței continue a condus la apariția unui relief șters, cu denivelări minore, pante longitudinale și transversale reduse și a unei rețele hidrografice foarte mobile, care a migrat lateral în permanență. Nu se observă terase, micile denivelări care apar sunt create de albiile actuale ale râurilor sau de cele părăsite, de grindurile depuse de acestea, de mici depresiuni lacustre colmatate și eventual de martori de eroziune de dimensiuni reduse. Cota maximă a terenului este de +114,5 m și este întâlnită la circa 250 m sud de autostradă în dreptul satului Palanca, iar cea minimă de +99,5 m și se află la sud de Crivina.

Panta medie a terenului este de 1,660/00. [NUME_REDACTAT] este situat la vest de lunca joasă a Argeșului. Aceasta constituie o unitate geomorfologică mai veche și mai înaltă, antrenată mai puțin în mișcările de afundare.

Microrelieful nu este atât de aplatizat ca în cazul precedent, observându-se urmele unei vechi rețele hidrografice, fosilizată sub depozitele eoliene și aluviale mai noi. Limita spre Argeș este clar marcată de lunca joasă a râului, printr-un versant abrupt. Cotele maxime ale terenului depășesc +125 m, iar cele minime ating +110 m. Panta longitudinală medie este de ordinul a 1,50/00, practic egală cu a luncii din stânga Argeșului. Altitudinile terenului sunt În jur 100-120 m. Relieful este fluvial, de câmpie cu multe aluviuni, aduse treptat din [NUME_REDACTAT] și Subcarpați, de râurile Argeș și Sabar. Formele de relief fluviale se succed ca niște fâșii longitudinale de-a lungul râurilor de la vest la est, astfel: [NUME_REDACTAT] Burdea (vest), albia minoră a Argeșului (vestul orașului), grindurile îngemănate centrale, albia minoră a Sabarului (estul orașului) grinduri laterale (la est de pod peste Sabar).

Relieful este puternic marnizat, diferit de cel natural inițial. Pachetele de roci moi cuaternare, groase de circa 150 m, prezintă o înclinație orientată spre sud-sud-est și au la bază pietrișuri și nisipuri (Stratele de Frățești), peste care se succed argile și marne, apoi pietrișuri și nisipuri mai noi la 5-10 m adâncime (Strate de Colentina), iar la suprafață depozite loessoide gălbui, pe care sunt formate solurile actuale.

De-a lungul Sabarului, în albia minoră, se întâlnesc aluviuni recente stratificate, cu conținut ridicat de argilă subcarpatică.

2.2.3 [NUME_REDACTAT] fondului cinegetic nr.4 Cascioarele corespunde (dupa raionarea climatica din “Monografia geografica a Romaniei” – 1967), formulei II AP2 – ceea ce caracterizeaza o clima continentala, favorabila dezvoltarii vegetatiei forestiere.

Clima este de tip continental, ținutul climei de câmpie, cu diferențe mari între vară și iarnă.

Climatul specific fondului de vânătoare luat în studiu conține rezultatul interacțiunii radiației solare, reliefului și circulației maselor de aer care se răsfrâng și asupra acestor zone. Factorii de climă se caracterizează printr-o repartiție relativ uniformă a principalelor elemente meteorologice și prin mari schimbări periodice.

Pentru caracterizarea climatică a teritoriului – [NUME_REDACTAT] nr.4 Căscioarele – s-au folosit datele climalogice înregistrate la stația meteorologică Filaret și Giurgiu județul Giurgiu, precum și cele din „ Atlasul climatologic” din 1966.

Climatul specific terenului studiat constituie rezultatul interacțiunii radiației solare, reliefului și circulației maselor de aer, care se răsfrâng asupra acestei zone.

Temperatura aerului prezintă contraste termice de la vară la iarnă și de la zi la noapte, amplitudinile anuale situându-se în jur de 25°C. Diferențele între temperaturile medii ale lunilor martie și mai sunt de cca.12°C. Valoarea anuală a bilanțului radiației, ca și durata intervalului cald sunt mai mari decât în zona de deal și munte.

Cantitățile anuale de precipitații sunt mai mici decât n alte zone și cad primăvara și vara la intervale mari și cu intensitate mare, dar de scurtă durată. Fenomenele meteorologice de vară au frecvențe și intensități mari, evapotranspirația având valori ce depășesc 700 mm anual, roua este foarte abundentă, furtunile cu grindină sunt frecvente și distrugătoare.

Iarna este relativ scurtă cu strat de zăpadă intermitent și discontinuu din decembrie și până în martie. Perioadele de ger alternează cu dezghețul, moina și umezeala.

Indicele de ariditate [NUME_REDACTAT] are o valoare anuală de 27,7, caracteristică zonei forestiere de câmpie. Valoarea sa lunară minimă se înregistrează în partea a doua a sezonului de vegetație (lunile august – septembrie), când coboară la valori de 14,5 – 16,3. Pe ansamblul perioadei de vegetație valoarea indicelui [NUME_REDACTAT] este de 23 – 24. Aceste valori justifică prezența fenomenelor de uscăciune și secetă mai tot timpul anului, cu deosebire la începutul și sfârșitul sezonului de vegetație.

După Köppen zona studiată se încadrează în climatul de tip D.f.a.x. climat continental, secetos cu veri calde și ierni aspre specifice [NUME_REDACTAT].

Regimul termic

Valorile medii lunare și anuale sunt date în tabelul de mai jos și au fost preluate de la [NUME_REDACTAT] Găiești.

Tabelul 2.3.

Temperatura medie este de 100C, luna cu temperatura cea mai ridicată este iulie (220C), iar temperatura medie lunara cea mai scăzută se realizează în luna ianuarie (-30C). Primul îngheț se înregistrează în jur de 21 octombrie, iar ultimul îngheț în jur de 15 aprilie.

Pe anotimpuri, temperaturile medii sunt următoarele:

– temperatura medie primăvara: + 9,90C;

– temperatura medie vara: + 20,00C;

– temperatura medie toamna: + 10,90C;

– temperatura medie iarna: – 0,90C;

Valoarea medie a regimului pe anotimpuri pe acest fond cinegetic, se prezintă astfel:

Tabelul 2.4.

Valoarea medie a regimului termic, în cele patru anotimpuri se prezintă astfel:

Tabelul 2.5

Datele privind regimul termic scot în evidența uniformitatea climatului, un potential termic ridicat amplitudinea valorilor extreme termice mare, specifica un grad de continentalism destul de pronuntat.

Lungimea sezonului de vegetație (perioada din an cu temperaturi medii peste 100C) este de peste 6 luni, astfel se poate spune că perioada de vegetație este normală, iar regimul termic este favorabil și benefic speciilor de vânat ce populează acest fond de vânătoare.

Regimul pluviometric

Precipitațiile sunt de tip continental și cad În cantități foarte variate, la intervale mari și inegale mai abundente la începutul verii, cand se înregistrează uneori și ploi torentiale.

Regimul pluviometric al zonei și anume cantitățiile medii lunare și anuale de precipitații culese tot de la stațiile meteorologice București – Filaret și Giurgiu sunt prezentate în tabelul de mai jos: Tabelul 2.6.

Se observă că distribuția precipitațiilor medii anuale înregistrează pe teritoriul studiat un minimum În perioada februarie – martie, un maximum În perioada iunie după care urmează al doilea minim în perioada august – octombrie.

O scădere a cantităților de precipitații se remarcă În luna septembrie, la începutul toamnei și În timpul iernii în luna februarie.

Repartiția precipitațiilor în procente medii pe anotimpuri se prezintă astfel:

Tabelul 2.7.

În perioada de vegetație (lunile aprilie – septembrie) cad în regiune precipitații echivalente unei coloane de 346,1 mm la București – Filaret și 327,8 mm la Giurgiu.

Iarna precipitațiile sunt scăzute și cad în general sub formă de zăpadă care acoperă solul 30 – 40 zile pe an fără a beneficia, însă, de o permanență, ca în cazul zonelor de munte, de exemplu.

Anual, se consemnează 110 zile cu precipitații, repartizate pe anotimpuri astfel:

Tabelul 2.8.

În general zăpada începe să cadă în a doua jumătate a lunii noiembrie, iar ultima zăpadă cade de obicei la sfârșitul lui martie. Perioadele de secetă sunt mai frecvente În lunile august și septembrie.

Pe lângă aportul În realizarea bilanțului hidric, precipitațiile sub formă de zăpadă, au un rol termoizolator de protecție a solului și a culturilor tinere.

Regimul eolian

Pentru caracterizarea regimului eolian s-au folosit date din măsurătorile executate la stația meteorologică București – Filaret. Din aceste date și observațiile noastre. În teren se poate afirma că vânturile predominate sunt cele din NE (Crivățul) în afară de luna ianuarie când predomină vântul din direcția SV (Austrul).

În ceea ce privește tăria vântului, valori maxime se înregistrează, după direcțiile cardinale, pentru vânturile de nord – est. Intensitate ridicată se consemnează din partea Crivățului, pe timp de iarnă când se atinge gradul 5 – 7, după scara Beaufort, ceea ce corespunde unei viteze de 27 – 54 km/oră.

O situație asemănătoare se constată și pentru lunile de vară, când, sub raportul frecvenței, predomină vânturile de est. Cea mai mică frecvență și tărie o au vânturile de sud. Intensitatea maximă a acestor vânturi se produce pe o durată medie de zece zile pe an.

Crivățul, vânt uscat, agravează mult deficitul de umiditate din sol prin reducerea umidității relative a aerului și prin mărirea evapotranspirației.

Vânturile din alte direcții nu prezintă importanță mare având frecvențe mici și fiind de intensitate slabă.

Frecvența calmului este elementul principal de caracterizare a circulației aerului. În perioada de vegetație calmul atmosferic se situează În jur de 19,8% având mari variații lunare și ajungând până la 25,3% În luna septembrie.

În general însă se pot aprecia ca favorabile condițiile climatice pentru înmulțirea și dezvoltarea vânatului existent pe acest fond. Caracteristicile climatice favorizeaza conditii de dezvoltare a vegetatiei forestiere și a paturii erbacee pe o perioada lunga de timp, asigurand astfel hrana proaspata pe care vanatul o poate folosi din natura de la inceputul lunii martie și pana la inceputul lunii noiembrie.

Stratificarea aerului

Stratificarea aerului este preponderent neutră, situație ce apare cu o frecvență plurianuală de 31%, urmată de stratificarea puțin instabilă de 29%. Cele mai slabe condiții de difuzare a poluanților. În special pentru sursele joase sau pentru evacuări necontrolate la nivelul solului, apar În cazurile În care stratificarea aerului este stabilă, iar viteza vântului este egală sau mai mică de 1 m/s.

2.2.4. [NUME_REDACTAT] de suprafață

Principalele ape de suprafață care drenează zona aparțin bazinului hidrografic al râului Argeș:

– ape curgătoare – [NUME_REDACTAT] și Neajlovul

– ape stătătoare – acumularea [NUME_REDACTAT] acestor rauri se afla la distante ce variază de la 0.1 – 3 km, fată de fondul forestier.

În vederea asigurarii apei vânatului s-au amenajat 40 adapatori repartizate uniform pe suprafața fondului de vânătoare, care asigura un volun de 10 000 mc apa. În general apa din aceste adapători se acumulează din precipitații și se menține în tot cursul anului. Periodic apa din aceste adapători se împrospateaza artificial.

Apa freatică se află la adâncimea de 2-6 m, în lunci, iar în rest 15 – 20 m ceea ce permite executarea de puțuri (fântâni) pentru adăparea vânatului. În rovine, apa din precipitații favorizează fenomenul de pseudogleizare și, în unele rovine mai adânci, chiar de înmlăștinare. În aceste rovine, pe timp de precipitații, se strânge și băltește apa din care se adapă, după necesități, și vânatul din zonă.

[NUME_REDACTAT] Argeș străbate orașul Bolintin-Vale de la nord-vest spre sud-est, împărțindu-l în două: partea de sud-est, ce cuprinde localitățile Bolintin și Crivina și partea de nord-vest, cu localitățile Malu-Spart și Suseni. Pe teritoriul orașului Bolintin-Vale, râul Argeș ocupă o suprafață de 202,75 ha având înălțimea malurilor de 3,5 m și lățimea albiei de 50-100 m. Debitul mediu multianual este de 39,5 m3/s.

[NUME_REDACTAT] Sabar este afluentul de stânga al Argeșului, ocupă o suprafață de 17,42 ha, cu înălțimea malurilor de 2 m, iar lățimea albiei de 5-15 m. Sabarul mărginește Bolintin-Vale în partea de nord și est. Albia râului s-a format datorită aluvionării puternice și pendulării Argeșului spre dreapta. Debitul mediu multianual este de 2,72 m3/s. Printre lucrările hidrotehnice aferente râului Sabar, menționăm podul de la km 59+700, pus în funcțiune în anul 1957.

Lucrări hidrotehnice:

[NUME_REDACTAT]-Crivina: acumulare frontală și laterală. Acumularea frontală de pe râul Argeș se face prin intermediul barajului de deviație tip stăvilar și a două diguri de închidere pe cele două maluri ale râului Argeș, în amonte de barajul de deviație. Digurile se încadrează în rambleul autostrăzii București – Pitești (A1) în zona km 36. Se realizează adiacent lucrărilor stăvilarului frontal de spălare și platformei tehnologice, asigurând condițiile necesare captării debitului de perspectivă pe 26 m3/s pentru [NUME_REDACTAT].

Acumularea laterală este amplasată pe malul stâng al râului Argeș, în aval de barajul de deviație, amplasamentul acumulării cuprinzând o zonă joasă formată din vechi albii părăsite ale râului Argeș. Prin această priză și aducțiune, datorită volumului acumulării de 5,5 milioane m3, se asigură o autonomie de minimum 3 zile în alimentarea cu apă a [NUME_REDACTAT].

În anul 1990 s-a aprobat și a început execuția unei noi stații de tratare a apei potabile pentru capitală, la Crivina, cu o capacitate de 6 m3/s (din care 3 m3/s rezervă).

[NUME_REDACTAT] se captează:

40% din apa potabilă necesară Bucureștiului;

70% din apa industrială necesară Bucureștiului;

95% din debitul de diluție necesar râului Dâmbovița;

70% din apa necesară pentru primenirea apei din lacurile de pe Colentina și a zonei industriale din sud-estul capitalei.

2.2.5. Apa subterană

Din punct de vedere al potențialului hidrografic al subteranului, localitatea se află pe una din cele mai importante structuri acvifere, care se caracterizează prin prezența a trei complexe acvifere:

freatic și de mică adâncime;

de medie adâncime;

de mare adâncime.

Dezvoltarea acestora pe verticală și orizontală prezintă însă, variații, atât în ceea ce priveste poziția și grosimea, cât și natura litologică. Complexul acvifer freatic situat la mică adâncime, exploatat pentru agricultură și pentru gospodării, provine în special din stratele de Colentina (6-10 m adâncime). Apele sunt bicarbonatate calcic – magneziene, atât în subteran cât și la suprafață, deci nu corespund din punct de vedere al potabilității.

2.2.6. [NUME_REDACTAT] teritoriul fondului cinegetic nr.4 – Cascioarele au fost identificate 3 tipuri de sol și 7 subtipuri de sol care aparțin claselor de soluri Argiluvisoluri și Soluri hidromorfe. Denumirea și modul de răspândire al acestor tipuri sunt prezentate În tabelul următor:

Tipuri și subtipuri de sol identificate și suprafețele ocupate

Tabelul 2.9.

Potrivit datelor din tabel, se constată că solurile brune roșcate tipice sunt cele mai răspândite (65% din suprafața fondului forestier), urmate de cele brune roșcate luvice (22% din suprafața fondului forestier).

În depresiunile din luncile apelor interioare, datorită alternanței unor perioade lungi de exces de umiditate primăvara cu perioade de uscăciune estivală, intensitatea procesului de hidromorfism este mare, ceea ce determină formarea solurilor pseudogleice. Astfel de soluri ocupă un procent de 1% din suprafața fondului forestier al acestui fond cinegetic.

Ponderea cea mai ridicată între solurile întâlnite în cuprinsul fondului cinegetic revine solurilor brune roșcate tipice. Aceste soluri au fost identificate în câmpia medie, având profilul tipul Ao-Bt-C(Cca).

[NUME_REDACTAT], a cărui grosime variază între 11 – 25 cm, este de culoare brun închisă, cu nuanță roșcată, având structură glomerulară. [NUME_REDACTAT], de culoare brun roșcată, are grosimi frecvente de peste 1 m. Structura sa este glomerulară în partea superioară și prismatică în partea inferioară.

Orizontul de tranziție B/Cca este situat la adâncimi variabile (0,60 – 1,67 m), de culoare roșcată, brun – gălbuie sau ruginiu – gălbuie cu pete și concrețiuni calcaroase. Conținutul de carbonat de calciu în orizontul B/Cca variază de la slab la puternic (2,57 – 18,57%). Carbonatul de calciu apare de la suprafață până la adâncimea de 0,60 m în proporție de 0,20 – 0,70% după care concentrația sa crește brusc la 6,05%.

Profunzimea solului variază între 1,30 – 2,00 m iar grosimea fiziologică este cuprinsă între 60 – 90 cm. Gradul de saturație în baze este cuprins între 67,85 și 100 %. Conținutul în substanțe nutritive organice și minerale variază între următoarele limite:

humus total : 0,67 – 8,34% ;

azot total : 0,019 – 0,417%;

fosfor mobil : 9,38 – 49 – 79mg%g sol ;

potasiu asimilabil : 27,18 – 59,57mg%g sol .

Solurile brune – roșcate tipice analizate sunt bogate până la foarte bogate în humus și azot, foarte bogate n fosfor și bogate până la foarte bogate în potasiu asimilabil. În raport cu troficitatea potențială solurile sunt eutrofice – megatrofice, cu fertilitate ridicată pentru vegetația forestieră, în special pentru arboretele de stejar pedunculat și șleaurile de câmpie. Factorii limitativi ai acestor soluri sunt capacitatea redusă de aprovizionare cu apă, dependența de regimul pluviometric și al scurgerilor de suprafață și în unele cazuri volumul edafic.

Subtipul vertic este asemănător celui tipic, dar cu orizont vertic a cărui limită superioară este situată între baza orizontului Ao și 100 cm adâncime. Profilul este de tipul Ao-Bty-C(Cca). Subtipul molic prezintă caractere asemănătoare cu cel tipic, diferența constituind-o existența orizontului molic, având de asemenea o fertilitate ridicată (Târziu, 1997).

Al doilea sol ca răspândire în unitatea de producție este solul brun roșcat luvic (22%). Acesta se definește prin prezența unui orizont eluvial El și a unui orizont Bt argiloiluvial. Format datorită unui proces intens de rubefiere, sub influența unei cantități mai mari de apă decât în cazul solurilor brune roșcate, succesiunea orizonturilor pe profil este Ao-El-Bt-C.

[NUME_REDACTAT] este mai subțire și mai deschis la culoare decât la solurile brune roșcate, având un conținut de humus mai redus și o structură grăunțoasă. [NUME_REDACTAT], sărăcit în argilă, și materie organică, are grosimi de 10 – 20 cm, culoare mai deschisă decât Ao și poate fi nestructurată sau cu structură poliedrică, chiar lamelară. [NUME_REDACTAT] are nuanțe mai roșcate decât precedentele, cu grosimi peste 1 m, mai bogat în argilă și cu structură prismatică. Pe profil, se întâlnesc neoformații biogene, mai ales în partea lui superioară, pelicule de argilă și pete de oxizi de fier în Bt, precum și grăunți minerali, în general cuarțoși, în primele două orizonturi. Textura este diferențiată pe profil, lutoasă și luto-nisipoasă în Ao, mijlocie grosieră în El și fină în Bt. Drept urmare, proprietățile fizice, fizico-mecanice și de aerație sunt mai slabe decât la solurile brune roșcate, regimul aerohidric fiind defectuos, datorită impermeabilității orizontului Bt. Conținutul de humus variază între 4-7% [NUME_REDACTAT] și 1-2% în El, pH-ul între 5,5 și 6,4 în El, iar gradul de saturație în baze între 55 și 70% în El și peste 80% în Bt. Aceste soluri se usucă puternic vara, în timp ce primăvara apa stagnează deasupra orizontului Bt. În unitatea de producție ele sunt asociate stațiunilor de bonitate mijlocie, fiind mai favorabile dezvoltării arboretelor de cer și gârniță de clase inferioare de producție decât șleaurilor de câmpie (Târziu, 1997). 12% din suprafața unității de producție revine solurilor brune luvice pseudogleice și hidromorfe (pseudogleic gleizat și albic planic). Apariția acestor soluri este determinată de excesul din apa de precipitații la începutul sezonului de vegetație. Fertilitatea lor depinde de intensitatea proceselor de pseudogleizare. Solurile brune luvice pseudogleice (Ao-El-Btw-C) permit existența unor stațiuni de bonitate mijlocie și chiar superioară, în timp ce solurile hidromorfe se întâlnesc în stațiunile de bonitate inferioară, rar mijlocie pentru speciile de bază din zona de câmpie.

2.2.7. [NUME_REDACTAT] sintetică a suprafețelor pe structuri de folosință este redată în tabelul de mai jos:

Tabelul 2.1.1.

Din datele de mai sus prezentate rezultă că terenurile cu destinație și folosință agricolă arondate acestui fond cinegetic reprezintă 46,9% din suprafața poductivă, iar vegetația forestieră evidențiată în amenajamentul silvic (U.P. III [NUME_REDACTAT] și U.P. IV Căscioarele) reprezintă 48,8%.

Suprafața ocupată cu pășuni este de 302 ha (3,6%), pe care pasc vitele locuitorilor din zonă.

Pășunile aflate în raza fondului cinegetic sunt constituite din islazuri amplasate în totalitate în vatra satelor. Aceste pășuni au fost create artificial cu următoarele specii: Lolium, Festuca, Bromus, Dactylis, etc. și sunt folosite pentru pășunatul cu animalele locuitorilor din zonă. Pe aceste pășuni, vânatul ajunge farte rar și cu totul întâmplător.

Din totalul de 3882 ha teren arabil, circa 110 ha sunt ocupate cu pomi și viță-de-vie, restul suprafețelor sunt anual cultivate cu plante cerealiere, păioase 40%, porumb 40%, floarea soarelui 15%, iar 5% leguminoase – lucernă și mai puțin plante tehnice. Mărimea suprafețelor cultivate și varietatea culturilor cerealiere diferă de la an la an și aceasta depinde de interesele locuitorilor care dețin aceste suprafețe.

Vegetația ierboasă din flora spontană se află în afara pășunilor (islazuri) de-a lungul drumurilor din interiorul fondului cinegetic

Alternanța și diversitatea culturilor agricole existente pe acest fond cinegetic asigură vânatului, cu excepția perioadelor în care solul este acoperit cu un strat gros de zăpadă, suficientă hrană naturală în teren. Pe tot parcursul verii și până toamna târziu, când se termină recoltatul porumbului, culturile (câmpul) asigură condiții bune de adăpost atât pentru vânatul mare cât și pentru cel mic. După ce câmpul se golește, vânatul mare este obligat să se retragă la adăpostul pădurii sau în pâlcuri de boscheți și renisurile de pe malurile pârâielor și râului Neajlov și Argeș.

Vegetația forestieră (pădurea), în suprafață de 4039 ha, este reprezentată prin trupurile de pădure: [NUME_REDACTAT] și Căscioarele.

Tipurile de pădure identificate în cadrul unității de producție studiate se prezintă în tabelul următor, alături de suprafața ocupată și proporția diverselor productivități întâlnite.

Evidența tipurilor naturale de pădure

Tabelul 2.1.2.

Cele mai răspândite formații forestiere sunt șleaul normal de câmpie 60%, stejăreto – șleau de câmpie 16% și stejăreto – șleau normal de câmpie 8%.

Compoziția arboretelor existente: 35% stejar, 9% cer, 29% tei, 9% frasin, 1% salcâm, 13% carpen, 3% diverse foioase tari (jugastru, arțar, păr, corcoduș, dud, ulm de câmp, gârniță), 1% plop alb și negru.

Categoriile de consistență existente în aceste arborete sunt variabile și diferă în funcție de vârstă și de gospodărire, astfel: arborete cu consistență plină (0,7 – 1,0 ) – 80% și cu consistență scăzută (0,4 – 0,6) – 20%.

Distribuția pe clase de vârstă a arboretelor existente în acest fond cinegetic se prezintă conform tabelului de mai jos:

Tabelul 2.1.3

După cum rezultă din datele de mai sus, clasele de vârstă predominante sunt clasa a VI-a (37%) și clasa a II-a (28%). Aceasta favorizează condițiile de trai și dezvoltare a vânatului, în special a cerbului lopătar, căpriorului și mistrețului.

Subarboretul, prezent pe 0,6 până la 0,8 din suprafața u.a. ocupate cu pădure, este reprezentat prin păducel, lemn câinesc, sânger, măceș, porumbar , toate aceste specii fiind căutate și de vânat, pentru fructe, atât pe timp de toamnă, cât și iarnă.

Pătura erbacee din pădure, se dezvoltă în funcție de consistența arboretelor, crește și se dezvoltă viguros și abundent primăvara, odată cu înmugurirea arborilor, ceea ce este benefic pentru hrana vânatului. Aceasta este reprezentată de următoarele specii: Poa pratensis – firuța, Lolium perene – raigrasu peren; Festuca pratensis – păiușul de livezi; Agrostis stolonifera – iarba câmpului; etc., dar și specii cu valoare nutritivă slabă – Carex și Juncus.

Tratamentele aplicate acestor păduri diferă în raport de specia predominantă și de felul de proprietate. La pădurile administrate de R.N.P., la arboretele la care predomină salcâmul se aplică tăierile în crâng, prin căzănire. La cele cu baza de stejar se aplică tratamentul tăierilor progresive. cu deschideri de ochiuri pentru regenearare.

Clasele de vârstă ale arboretelor asigură în sezonul de vegetație o hrănire naturală, satisfăcătoare vânatului. Este cunoscut faptul că, în ceea ce privește căpriorul, acesta nu paște „la rând” cum fac calul și chiar vitele cornute, ci alege speciile de plante care îi plac. Unde pășunează căpriorul abia se vede ce a consumat, deoarece se deplasează continuu.

Hrănirea complementară a vânatului (căprior, mistreț, fazan, potârniche și chiar a iepurelui) se impune în iernile grele cu zăpadă abundentă și geruri de peste -200C, când vânatul se deplasează foarte greu pentru găsirea hranei.

[NUME_REDACTAT] luat în studiu are în structura sa și 3934 ha teren arabil deținut de locuitorii din comuna Crevedia, Bolintin, Găiseni, Vânători, pe care anual se cultivă grâu, porumb, orz, ovăz, lucernă, trifoi, legume. Toate aceste culturi, prin existența și varietatea lor, creează și asigură condiții optime de înmulțire, creștere și dezvoltare a vânatului, în special a iepurelui, fazanului și a potârnichiilor.

În aceste culturi, de la răsărirea grâului și până la culesul porumbului, vânatul își găsește habitatul dorit.

Existența pe teren, în cadrul fondului cinegetic nr. 4 Căscioarele, a trupului de pădure [NUME_REDACTAT] – Căscioarele și a celor 5 trupulețe situate pe malul drept al râului Argeș cu suprafața de 4039 ha (48,8 % din suprafața fondului) și a culturilor agricole ce se practică pe terenul arabil asigură un habitat bun vânatului existent pe tot timpul anului.

Este cunoscut faptul că, seara, căpriorul iese din pădure în terenurile agricole pentru a-și completa hrana cu alte sortimente și se retrage dimineața din nou la adăpostul pădurii.

După această scurtă prezentare, din punct de vedere al factorilor acestui fond cinegetic, ținând cont de cerințele ecologice ale fiecărei specii de vânat, se poate afirma că:

– întreaga suprafață a fondului de vânătoare prezintă condiții bune pentru căprior, mistreș, iepure și mai puțin bune pentru potârniche; specii de vânat pe deplin adaptate la traiul în câmpul agricol. Se reține faptul că potârnichea suferă mai mult de pe urma lucrărilor agricole mecanizate și culturilor păioase care se recoltează tocmai în perioada ciubăritului și creșterii puilor;

– trupul de pădure [NUME_REDACTAT] – Căscioarele și cele 5 trupulețe de pe malul drept al râului Argeș, însuprafață totală de 4039 ha, și o suprafață însemnată din terenul agricol, oferă condiții bune de viață pentru căprior, mistreț, iepure și fazan pe tot timpul anului.

Se reține faptul că baza trofică naturală nu constituie un factor important în dezvoltarea vânatului. Administrarea de hrană complementară este imperioasă necesară numai în perioadele când solul este acoperit o perioadă mai lungă de timp cu un strat mai gros de zăpadă înghețată, care împiedică accesul vânatului la hrana naturală. În celelalte perioade de timp vânatul existent pe fondul cinegetic folosește hrana naturală preferând hrana administrată de om, numai în cazul când aceasta este compusă din lucernă de bună calitate, cereale și suculente.

Pentru menținerea pe fond a speciilor de vânat existente a fazanului și a potârnichiilor și pentru reducerea migrării spre fondurile de vânătoare vecine, se recomandă a se administra hrană complementară începând din luna noiembrie până în luna martie a anului următor.

2.2.8. Fauna cinegetică din zona complexului (fondul cinegetic limitrof)

Mistrețul (Sus scrofa), a cărui valoare ca producție de carne și vânătoare sportivă este deosebită, are condiții de dezvoltare foarte bune datorită pădurilor de stejar, a terenurilor de apă stagnată (înmlăștinite) și a desișurilor care oferă adăpost. Este prezent în pădurile de vânătoare 1-5, majoritatea exemplarelor găsindu-se n fondul cinegetic nr.4 Căscioarele.

Cerbul lopătar ([NUME_REDACTAT]) apare în fondul cinegetic Căscioarele, unde constituie vânatul principal. Efectivele de vânat sunt peste optim.

Căpriorul ([NUME_REDACTAT]) este prezent în toate fondurile cinegetice efective sub optim în zonele unde este specie secundară. Condițiile de habitat din cadrul [NUME_REDACTAT] Bolintin sunt favorabile.

Iepurele (Lepus europaeus) este prezent în toate fondurile cinegetice atât ca specie principală, cât și secundară. Efectivele actuale sunt peste cele optime, cu excepția fondurilor 5 și 6.

Potârnichia ([NUME_REDACTAT]). Reducerea substantiala a folosirii substantelor chimice în agricultura și reaparitia haturilor și tufarisurilor, ca urmare a procesului de restituire a proprietatilor, a recreat conditiile de refacere a populatiei de potârnichii. Populatii puternice s-au dezvoltat în zona de câmpie și de dealuri, unde zapada nu este atât de mare ca sa impiedice accesul la hrana.

Vulpea([NUME_REDACTAT]) este cel mai raspindit reprezentant  al familiei  canidae. Traieste  în toata Europa, Arabia, Africa de Nord, în mare parte din  Eurasia și în America de Nord. S-a adaptat foarte bine și în Australia datorita popularilor facute de om în ideea de a rari iepurii de vizuina.

2.2.9. Impactul asupra mediului, în general și asupra vegetatiei forestiere, în special.

Impactul produs asupra mediului înconjurător.

Impactul produs asupra apelor.

Din moment ce nu se produc emisii de poluanți în ape nu are loc nici-un impact (de natura chimica)asupra apelor.

În mod indirect însa, prin batatorirea solului pe carările de fugă (miscare) sau mai ales în jurul hrănitorilor, se poate produce ca urmare a degradării stării fizice a solului (miscarea porozitătii totale ) a capacitătii de înmagazinare a apei și a bunei circulații a acesteia în adancime.

Dar acest impact este redus (minim spre mediu) ca intensitate, se produce pe suprafețe relativ mici și este în mare masura reversibil.

Impactul produs asupra aerului

Neexistand surse de poluare a aerului și surse de zgomot nu se poate vorbi nici de un impact propriu-zis, decelabil, în acest sens.

Impactul produs asupra vegetației și faunei terestre

Constructia în sine (împrejmuirea), care delimiteaza o suprafata de 480,1 ha, este de natura să împiedice migrarea vânatului dintr-o parte sau alta.

Ca suprafața însă incinta împrejmuită nu reprezinta decat cca. 6% din suprafața fondului cinegetic Căscioarele și cca. 10% din suprafața trupului de padure [NUME_REDACTAT] – Căscioarele, asa încat vânatul ,, din liber” nu este afectat în nici un fel de prezenta împrejmuirii, deoarece atat prin prezenta țarcului, cât și prin mărimea lui, acestea nu sunt de natură să împiedice traseele obișnuite de deplasare a vântului dintr-o parte în alta a fondului. În plus, împrejmuirea asigura protectia culturilor agricole împotriva pagubelor produse de vânat pe un perimetru larg.

Impactul produs de mistreți asupra vegetației forestiere și faunei terestre din cuprinsul suprafaței împrejmuite consta în:

– afectarea într-o oarecare masură a capacității de regenerare a vegetației prin consumarea fructelor, semintelor și chiar a unor exemplare izolate sau în grup de flora erbacee și lemnoasă;

– afectarea punctuală a capacitații de regenerare a unor arborete în curs de regenerare (proces care se produce și ,,în liber”) atunci când nu se iau masuri de protectie corespunzatoare;

– reproducerea surselor de hrana pentru alte specii de animale sau păsari din acelasi biotop.

Prin dotarile (amenajarile) ce se fac în interiorul terenului pentru asigurarea de condiții cât mai bune de viețuire (hrana, adapost, scaldatori, liniste)presiunea executată asupra ecosistemului forestier (a pădurii) este minima.

Totusi, în ceea ce privește problema cea mai importantă a regenerării arboretelor bătrâne cu baza de stejar, care predomina în zona și în tarc (aici ele ocupa cca. 60% din suprafata), analiza în timp mai îndelungată a acestui aspect, atât pe baza de date din teren , cât și din documentare (amenajament, lucrări și rapoarte științifice), scoate în evidenta următoarele:

– în ultimii 15-20 ani regenerarea stejarului a înregistrat unele dificultăți legate de fructuațiile mai slabe, cauzate, probabil, atât de secetele ce s-au perindat, cât și de atacurile de daunători;

– în cazul semințisurilor existente chiar în arborele de tip ,,sleau” cu consistenta relativ redusă (0,5 – 0,6) există o tendintă evidentă de instalare mai bună a frasinului, cerului, jugastrului, fapt de altfel explicabil prin însusirile biologice ale acestor specii, care le avantajează fată de stejar;

– din aceste motive ,în ultima perioadă de timp s-a evidențiat din ce în ce mai bine ideea că regenerarea atât în cazul stejarului pedunculat cât și al gârniței (și al stejarului brumăriu), dacă ne referim la un spatiu mai larg trebuie insistat pe gasirea de noi procedee tehnice de regenerare și protectie a acestora ,precum și de supraveghere și îngrijire a însămânțarilor și semințisurile respective.

Suprafețele din incinta de parcus cu lucrări de tăieturi de regenerare, desi relative mari (ca urmare a faptului ca nu s-a intervenit la timp, datorita restricțiilor impusă de zonarea funcțională), se pot eșalona, existând posibilitatea să se acționeze de așa maniera încât, atunci cand regenerarile sunt periclitate de mistreți sa se intervină cu lucrări tehnice specifice de îngrijire și protejare a regenerarilor, lucrări cunoscute în tehnica și practica silvică, fara a fi o noutate pentru silvicultură.

Așa dupa cum s-a arătat, în cazul stejarului este de asteptat ca și în viitor, datorită fructificației slabe, regenerarea să se realizeze în mod asistat (însamantarea artificială și protejarea acesteia cu gard), sau altfel spus ,,regenerare în midule” , fiecare modul cuprinzând cca 10 ha.

Atenta supraveghere a regenerării (tinereturilor) trebuie să continuie pana în stadiile mai înaintate, deoarece chiar dacă stejarul este asigurat în compoziția de regenerare ( împădurire) acesta poate să dispară usor pe parcus în concurența cu celelalte specii, îndeosebi cu frasinul, carpenul și jugastrul.

Proporționarea judicioasa a amestecului de specii- care să conducă spre tipul de șleau, compatibil cu condițiile staționale pe cca 90% din suprafața, asa dupa cum s-a arătat este posibil și benefic de realizat atât din punct de vedere silvicultural, cât și al integrării mai bune a celorlalte componente biologice (inclusiv al vânatului) în ecosistem.

Toate cele arătate conduc la concluzia că există un impact potențial semnificativ produs de vânat ( mistret) asupra vegetației (regenerării), care se manifesta atat în tarc, cat și în aer liber și care trebuiesc contracarate prin măsuri speciale de protejare a ,,punctelor”de regenerare.

Impactul produs asupra solului și subsolului

Impactul ce se produce asupra solului este de natură fizica (mecanica) și constă în trasarea (compactarea) la suprafața a acestuia, în locurile în care se produce calcarea repetată a terenului (în jurul hrănitorilor și pe carările de alergare – retragere spre adăposturile naturale și culcușuri).

De asemenea, prin celelalte amenajari (dotări) ce se fac (platforme betonate pentru hrănire, observatoare etc), desi se folosesc în mare masură deschiderile naturale din pădure sau cele artificiale (linii parcelare, colnice, linie electrică) se scoate temporal din producție o suprafață minimă de cca 2500 mp.

Însă, în același timp, prin râmat, în cautare de hrană, mistrețul afânează solul (lucru deosebit de important mai ales pentru solurile tasate natural, de sub cerete și stejărete pure), creând condiții mai bune pentru regenerarea pădurii (de însamânțare), în același timp consumând cu predilecție din insectele daunătoare.

Pe ansamblu, se poate concluziona că impactul produs de vanat (mistreț) asupra solului este totuși redus, minim spre mediu.

Impactul produs asupra asezarilor umane și a altor obiective

Natura și modul de realizare a investiției (împrejmuirea), nu sunt de natura să provoace vreun impact cât de cât important asupra populatiei, în afară de faptul că de pe aceasta suprafată nu se mai pot recolta ciuperci și alte produse secundare ale pădurii (plante medicinale, flori de tei), ceea ce pană la urmă reprezintă un efect pozitiv. Însă, în mod cert, pagubele produse în câmpurile agricole din apropiere sunt reduse.

Evaluarea riscului declanșării unor accidente sau avarii cu impact asupra sanatații populatiei și /sau a mediului înconjurator.

Singurul aspect care trebuie sa fie avut în vedere în legatură cu aceasta problemă este apariția de epizoții (pestă porcină). Însa, faptul că vânatul se află sub o strictă supraveghere sanitar-veterinară, ca să se realizeze vaccinarea injectabila a tuturor mistreților din Complex și se practica dehelmitizarea periodică, fac imposibila apariția sau extinderea unor epiziții din cauza efectivului ridicat de mistreți.

Evaluarea impactului asupra mediului și posibilitații de diminuare sau eliminare a impactului

Grila de apreciere a impactului global asupra mediului se bazează pe cuantificarea a doi parametrii ce caracterizează impactul:

– probabilitatea poluarii (vătămarilor) estimate (coeficient cu valori de la 0 la 1 )

– intensitatea poluarii (vătămarilor), estimate prin acordarea de note de la 1 la 4 (5). Estimarea gradului de afectare a mediului în cazul Complexului de creștere intensivă a vânatului ,,Căscioarele”.

Tabelul 2.1.4.

*)În sensul aspectelor urmărite prin studiul de față, are și sens de vătămare (în înțeles mai larg), deci ea poate fi atât de natura chimică (diferite noxe și substanțe chimice), fizică(îndesarea- compactizarea solului, distrugerea orizontului A etc.), cât și biologică (distrugerea unor animale utile, a semințișului, zdrelirea arborilor ș.a.)

**) Fiecare factor de mediu analizat este evaluat din punct de vedere, prin complexarea notei data intensității cu coeficientul de probabilitate, rezultând o notă care arată gradul de afectare al fiecărui factor. Din însumarea aceasta rezultă nota finală care caracterizează gradul de afacere al mediului. În ansamblul sau (minim 0-6; mediu 6-12; acceptabil 13-18; inacceptabil 19-24).

Scarile de interpretare pentru probabilitatea și intensitatea poluării se prezintă astfel:

1. Probabilitatea poluării: nulă (0); minimă 0,1-0,4; medie 0,5-0,9; certă 1;

2. Intensitatea poluării:

pentru ape: neafectate, 1; ușoară, 2; medie, 3; majoră, 4

pentru aer: încadrarea în limite precise de Ordinul nr. 462/1993 și STAS 12574 CMA cu 101 – 200%, 3; depășiri ale CMA cu peste 201%, 4;

pentru sol: distrugerea microflorei și microfaunei și îndepărtarea orizontului A,1; degradarea fertilității solului moderată, 2; degradarea puternică, 3; degradarea foarte puternică, 4; degradarea excesivă, 5;

pentru vegetație și faună: afectare nulă,1; minimă, 2; medie, 3; inacceptabilă, 4;

pentru construcții învecinate: afectare inexistentă,1; minimă, 2; medie,3; majoră, 4;

pentru populțtie: afectare inexistentă, 1; minimă, 2; medie, 3; majoră, 4;

Din cele prezentate (tabelul 2.1.4) rezultă că gradul global de impact asupra mediului produs de construirea și funcționarea Complexului de creștere intensivă a vânatului ,,Căscioarele” se diferențiază astfel: este minim, în timpul construcției și mediu ( la limita de jos), în timpul funcționării.

Posibilități de diminuare sau eliminare a impactului produs asupra mediului

Cele mai importante măsuri în acest sens constau în crearea condițiilor optime de habitare, de hrană, adăpost și confort , pentru mistreț și se referă la :

Asigurarea ritmică și cu character permanent a hranei cât mai diversificată pentru întreaga populație de mistreț la nivelul necesarului (în funcție de efectivul existent).

În acest sens este necesar să se marească suprafața cu culturi agricole (cu lucernă, trifoi verde, ierburi perene, porumb, ș.a.)precum și introducerea de specii forestiere și pomicole într-un asortiment mai variat(corcoduș, castan porcesc, păr, cartofi, coacaz) în locurile din jurul hrănitorilor și scăldătorilor ca și paltinului, cireșului, în golurile de arboret. De asemenea, numărul de hrănitori va trebui să crească treptat pe masură ce crește efectivul, în așa fel încât la un punct de hrănire sa nu fie mai mult de 15 exemplare de mistreti. Amplasarea (dispersia)noilor puncte de hrănire să se faca, pe cât posibil, în apropierea sărăiilor și scăldătorilor.

Asigurarea apei de băut și a sării în adăpători și sărării special amenajate.

Satisfacerea nevoilor fiziologice de scăldat și nămolit, prin amenajarea unui numar suficient de mare de scăldători cu apă și noroi în permanență, indifferent de precipitațiile naturale cazute în zonă, ceea ce presupune aprovizionarea scăldătorilor (în perioadele secetoase) cu apa din puțurile forate în acest scop.

Condițiile de hrană, liniște, adăpost, apă și sare, realizate și mentinute la nivel optim în interiorul Complexului, față de restul suprafeței fondului de vânătoare, va reprezenta pe ansamblu, o atracție asupra faunei din zonă, fără a exercita un impact negativ, de izolare sau forțare la emigrarea asupra unor animale și păsări salbatice existente.

În același timp, trebuie luate măsuri suplimentare de protejarea (prin imprejmuire)a însămânțărilor cu ghindă (natural și/sau artificiale), precum și a semințișurilor rezultate(timp de 3-4 ani), corespunzator cu experiența bună a ocolului în acest sens.

Taierile de îngrijire a arboretelor (în arboretele tinere de 15-30 ani), urmează să se execute cât mai urgent, data fiind consistența plină a acestora, în prezența relativ redusă în compoziție a speciei de stejar și mare a celorlalte specii, tendința de copleșire a stejarului de catre frasin, carpen, jugastru. Cu acest prilej se vor păstra unele pâlcuri existente cu arbuști, în deosebi paducel, soc pentru adapostirea vânatului.

Numarul lucrărilor tehnice, silvice și vanătorești, necesare a fi executate în fiecare sezon, va fi stabilit în mod corelat, de așa maniera încât acestea sa vizeze stabilitatea ecosistemului în ansamblul sau.

Aplicarea cu strictețe a masurilor sanitar-veterinare de prevenire a îmbolnăvirilor și aparitia epizoțiilor, vaccinare antipestoasă și antirabică( tratamente contra viermilor pulmonari etc)

[NUME_REDACTAT] reprezintă una dintre cele mai importante activitați, dupa aceea de realizare a construcției și a dotarilor necesare, corespunzatoare proiectului. Tehnologia de construire a Complexului este curată, ea nu presupune emisii de populanți în mediul înconjurator. De aceea, preocuparile de monitorizare urmaresc în deosebi identificarea acelor aspecte și probleme, în legatură cu starea construcției și mai ales a dotărilor (instalațiilor), cu starea de sanătate și evoluția populației de mistreț și a altor specii de vânat din interiorul și exteriorul Complexului, cu starea vegetației forestiere și în deosebi a regenerării naturale(a semințisului), cunoasterea tendințelor repective de evolutie.

Referitor la ultimele aspecte, este ncesar ca observațiile să se faca dupa metodologii unitare, specifice, pe bază de date și înregistrari concrete și determinarea de indici catitativi, obiectivi privind atât vânatul, cât și vegetația și solul (principalele componente afectate de vânat).

În ceea ce privește vegetația se vor determina periodic indici de presiune asupra florei (un indice sub 20%, indicand o situatie de echilibru silvocinegetic), iar în ceea ce privește solul, se va determina gradul de distrugere (depărtare) a litierei și orizontului A și a gradului de tastare-compactare, luând ca indice de referința valoarea densitații aparte în primii 10-20 cm ai solului (valoarea de 0,9 – 1,3 g/cm cub în orizontul de suprafață arată starea normală).

Având de-a face cu un sistem biologic, observațiile respective trebuie să se facă în mod sistematic, timp îndelungat, pentru a cunoaște tendințele de evolutie și de a putea lua măsurile eficiente de preîntampinare sau eliminare a efectelor negative.

CONCLUZII

Condițiile naturale, din zona la care ne referim, sunt favorabile creșterii intensive de (mistreți și caprior). [NUME_REDACTAT] s-a facut în mod judicious valorificându-se la maximum avantajul conditiilor naturale: în perimetrul respectiv sunt terenuri afectate gospodăriei silvice ,,V” și ,,R”, care pot fi cultivate pentru asigurarea de hrană variată și suficientă pentru efectivul de mistreț planificat, ca și forme depresionare de teren (crovuri, gavane – padini), care țin apă (deci cu caracter mlăștinos sau semimlăștinos). Celelalte dotări prevăzute sunt de natură să completeze oferta naturală și să creeze un cadru adecvat pentru acest tip de vânat.

Biocenozele forestiere din zonă, apartinând în cea mai mare parte tipului de pădure sleau de câmpie și în mod evident sunt variate ca structură (mai ales ca și compozitie). În ceea ce privește vârsta, predomina (peste 60%) arboretele bătrâne (clasele de vârstă VI-VIII), fiind destul de bine reprezentate (cca. 30%) și arborete tinere (clasa de varsta a II –a), care pot oferi adăpost bun pentru vânat însa sunt slab reprezentate arboretele din clasele mijlocii de vârstă. Toate arboretele sunt încadrate în grupa I-a ( categoria 4 B),ca păduri cu funcție de recreare, iar cele din UP III sunt încadrate ca rezervații naturale (categoria 5C), ca păduri destinate conservarii genofondului și ecofondului forestier. Din pacate, în ultimii 15 ani arboretele respective au fost destul de puternic destabilizate de secete și atacuri de insecte. In consecintă ultimele dispozitii oficiale în acest sens, inclusive Adendumul întocmit la Amenajamentul din anul 1999, au intervenit și în cazul arboretelor din cagoria 5.C, în scopul efectuării de tăieri, de regenerare (taieri progresive) și efectuarea altor lucrari necesare de îngrijire și conducere a arboretelor.

Cresterea intensive a vânatului (creșterea densității populației), în mod indubitabil determină intensificarea nivelului de interacțiune a populației cu habitatul și desigur creșterea presiunii vânatului asupra biocenozei forestiere și implicit asupra regenerarii pădurii. În acest sens, studiul de impact efectuat în condițiile concrete ale Complexului de creștere intensivă a vânatului ,,Căscioarele”, arată că impactul global asupra mediului (inclusiv asupra vegetației) se situeaza la nivelul; mediului, nota 7,1, la limita de jos (intervalul 6 – 12), ponderea cea mai mare în ceea ce privește gradul de afectare, având o presiune asupra vegetației și întrucat și asupra solului.

Tehnologia de lucru a Complexului de creștere a vânatului ,,Căscioarele” nu presupune evacuarea în mediu a unor poluanți care să conducă la afectarea apelor, aerului, solului și subsolului. Ea nu este producătoare de zgomot și vibrații și nici sursa de emisii de radiații de orice fel.

În ceea ce privește presiunea exercitată de vânat asupra regenerări la stejar (care se produce și în situația ,,de liber” a vânatului) Ocolul silvic Bolintin are suficientă experientă probată în cazuri concrete de reusită, în sensul promovării regenerării (a însămânțărilor naturale și/sau artificiale precum și a semințisului), prin împrejmuirea concomitentă a nucleelor principale de regenerare, creindu-se astfel o regenerare așa – zisă – ,,modulară”cu șanse sigure de supraviețuire. În plus măsurile de monitorizare ce se iau, îndeosebi cele privind efectele produse de creșterea efectivului de mistreți asupra vegetației din perimetru (prin determinarea periodica a ,, indicelui de presiune asupra florei” și a ,, indicelui de vătămare a vegetației” ), ca și urmarirea atentă a ofertei de hrană din terenurile special cultivate și desigur, în strânsa legătură cu acestea, luarea masurilor ce se impun sunt de natură să reducă pagubele produse asupra vegetației (îndeosebi asupra regenerării).

Prin vătămarea intensivă se dă posibilitatea exercitării pasiunii unui numar ridicat de vânători, în timp scurt, diminuând presiunea asupra fondurilor de vânătoare obisnuite (fără amenajări de acest gen), precum și diminuarea pagubelor produse de către vânat culturior agricole apartinând populatiei.

Totodată, calculele făcute în conditiile concrete ale amplasamentului, cât și alte cazuri similare, arată că acest Complex poate devein și rentabil în prima jumătate a ciclului de existentă, totul însa cu condiția menținerii echilibrului ecologic de ansamblu, a stabilității pădurii.

2.3. Căi de acces

[NUME_REDACTAT] nr. 4 Căscioarele este accesibil și dispune de următoarele căi de acces:

– [NUME_REDACTAT] – Pitești, de la Moșteni până la km 36 – 14 km

– Drum comunal [NUME_REDACTAT] – Căscioarele – 9 km

– Drum județean [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] – 6 km

Drumurile forestiere din cadrul fondului de vânătoare totalizează 24,9 km după cum urmează:

Tabelul 2.1.5.

Distanța până la gara cea mai apropiată este de 15 km, gara [NUME_REDACTAT], iar până la cea mai apropiată comună este de 1 km, [NUME_REDACTAT].

În afară de aceste căi de acces de largă utilitate publică, fondul cinegetic mai este străbătut în interior de o serie de drumuri de interes local, care asigură accesul pe terenurile agricole.

2.4. Scopul și necesitatea obiectivului

Mistrețul este o specie foarte solicitată pentru vânătoare și din cauza acestei solicitări a fost neaparată nevoie înființarea acestui complex de vanatoare, pentru creșterea intensivă a mistrețului în scop de vânătoare comercială.

Acest obiectiv a mai fost înființat și pentru obținerea de exemplare din speciile de vânat, în scopul valorificării acestora și a subproduselor obținute, cum ar fii: carne, blănuri și altele de asemenea.

2.5. Istoricul înființării și funcționării complexului până în prezent; documentele tehnice, organizatorice și juridice în baza cărora s-a înființat, este organizat și funcționează complexul; cheltuielile de înființare și cele curente de funcționare.

Considerațtii generale privind istoricul înființări și funcționări complexului.

Gestionarea complexă a populațiilor de mistreț, în condițiile în care această specie a devenit din ce în ce mai solicitată pentru vînătoare, a determinat D.S. București să adopte solutia înființării unui țarc de creștere intensivă a acestui vînat, atât în scopul repopulării cât și pentru vînătorii în interiorul țarcului.

Prin acest proiect se vor obține următoarele avantaje:

*realizarea unor efective mari de mistreți intr-o perioada relativ scurtă;

*obținerea unor populații de mistrețiă într-o structură optima si echilibrată pe clase de varstă si sexe;

*realizarea unui spor natural mult mai mare, comparativ cu cel din liber;

*realizarea unei cote de recoltă mult superioară celei din liber;

*diminuarea pagubelor produse culturilor agro-silvice;

*posibilitatea organizării unor partide de vânătoare, in scop recreativ și cu sansa maximă de reusită în orice perioada din an;

Date generale privin amplasamentul țarcului

Avand in vedere utilizarea unor suprafete mai mici de 300 ha conduce la amortizarea investitiei într-un interval prea mare de timp, iar utilizarea unor suprafete mai mici de 500 ha creeaza dificultati in ceea ce priveste gestionarea populatiei de interior si împuscarea la goană a tuturor indivizilor destinații recoltei, s-a adoptat un amplasament cu o suprafața totală de 501,7 ha.

Terenul ales pentru înfiintarea țarcului este situate pe raza [NUME_REDACTAT] Bolintin, 250,9 ha in U.P. III [NUME_REDACTAT]: u.a. 40, 53-58, 60, 61, 77, 78, și 250,8 ha in U.P. IV Căscioarele: u.a. 21-24, 32-35, 43-46. Pe fondul cinegetic nr.4. Căscioarele și corespunde cerințelor acestor specii astfel:

– arboretele existente sunt pluriene, cu subarboret bine reprezentat;

– tipul de pădure fiind sleau de câmpie, au fost executate tăierii progresive, in ochiurii instalându-se semințiș aflat în diferite stadii de dezvoltare;

– există arborete cu zone mlăstinoase în care se dezvoltă vegetație hidrofila (u.a. 57, 55N, 78N din U.P.III și u.a. 21N, 24 din U.P.IV) ca surse de apa și locuri unde se pot amenaja scăldatori;

– sunt deja construite 15 ha terenuri pentru hrana vânatului în u.a. 24V, 34V, 46V, 54V;

– arboretele sunt pluriene cu arbori de qercinee seminceri distribuiti relativ uniform pe suprafața împrejmuita;

– exista și arbori fructiferi în incinta: corcoduș, păr pădureț etc.

Elemente constructive

Împrejmuirile interioare si exterioare

Împrejmuirile se fac din plasă de sârmă fixate pe stâlpi din lemn de esența tare.

Plasa de sârmă utilizată va avea următoarele caracteristici:

– diametrul minim al sârmei este de 3,3 mm;

– ochiurile vor fi îmbinate pe principiul “ochi dublu”; diametrul ochiului va fi de maxim 5 cm;

– înaltime plasei va fi de 170 cm, din care 30 de cm va fi îngropata în sol.

Rezistența plasei trebuie să fie garantata pe o durata de minim 25 de ani de la montare și trebuiesc evitate plasele confecționate din sârmă moale.

Stâlpii de fixare ai plasei de sârmă, se fac din lemn de esentă tare (salcâm sau stejar), rotunzi, cu diametrul de 16-18 cm. La punctele foarte solicitate, cum sunt porțile, vor fi utilizați stâlpi cu profil prismatic, de 20-22 cm fixate la 100 cm în sol, cu beton.

Restul stâlpilor se vor fixa la o adâncime de 80 cm, prin intermediul pietrei burate. Partea din sol a lemnului va fi tratata prin ardere. Stâlpii se monteaza la o distanță de 4 m unul de celalalt , la colțuri distanța va fi de 2 m, iar stâlpii vor fi prevazuți cu contrafise de susținere.

Sârme de tensionare si accesorii

Plasele construite special pentru țarcuri sunt prevazute, de regula cu sârme de tensionare la partea inferioară, respectiv cea superioară. Cea de la partea superioară servește la menținerea fermitatii, împrejmuirii în partea superioară, iar cea de la partea inferioară contribuie la o mai bună fixare și întarire a rezistenței părții îngropate în sol, la minim 20-25 cm.

Pentru prevenirea săpării împrejmuirii și evadării pe sub plasa de sârmă, se adaugă două rănduri de sârmă ghimpată, una la nivelul solului, iar a doua la 8-10 cm înăltime fată de prima.

Efectul este repelent, iar eficiența demonstrată în practică este mai bună decât în cazul îngropării mai adâncii a plasei de sârmă.

Detalii contructive privind executarea împrejmuirilor și a porților de acces sunt redate în figura următoare.

Fig. 2.1. Aspect al împrejmuiri complexului.

(Sursa: [NUME_REDACTAT]-Valentin)

Amenajări interioare

Instalații si mod de utilizare

Amenajările interioare ale țarcului se împart în două categorii și anume:

– pentru întreținerea și observarea vânatului

– pentru practicarea vânătorii.

Amenajării pentru întreținerea și observarea vânatului

Din această categorie fac parte :

– instalațiile de hrănire, depozitele de hrană, capcanele de prindere pentru purcei și adulți, sărăriile și observatoarele. Toate aceste instalații gravitează în jurul punctelor de hrănire. Punctele de hrănire trebuiesc amplasate în imediata vecinătate a locurilor de, adăpost pentru ca mistreții să vină la hrană pe lumină.

Aceste locuri vor fi dispuse diametral opuse liniilor de standuri.

Punctele de hrănire

Un punct de hrănire complet ocupă o suprafață defrișată, relativ plană, de cca. 35-50/35-50 m și cuprinde:

– O platformă betonată (6/6 m) pe care se administreaza porumbul boabe;

– 1-2 hrănitori automate pentru hrană concentrate (care se administrează scroafelor în perioada de alăptare);

Fig. 2.2. Platformă betonată și hrănitoare purcei

(Sursa: [NUME_REDACTAT]-Valentin)

– O capcană pentru prinderea adultilor.

Fig. 2.3. Capcană pentru prinderea adulților.

(Sursa: [NUME_REDACTAT]-Valentin)

– O capcană pentru prinderea purceilor;

– 2-3 Troace simple, fixate la sol;

– 2-3 Sărării;

Fig. 2.4. Sărării.

(Sursa: [NUME_REDACTAT]-Valentin.)

În incinta țarcului se vor amenaja cca. 30 astfel de puncte de hrănire.

Fiecare punct de hrănire va fi prevazut cu un observator acoperit sau închis, construit la înalțimea de 2-2,5 m.

Fig. 2.5. Observator.

(Sursa: [NUME_REDACTAT]-Valentin)

Capcanele pentru prinderea purceilor si hrănitorile automate pentru concentrate vor fi construite doar in țarcul scroafelor cu purcei.

Hrănitorile se alimenteaza zilnic, cu cantitați și sortimente de hrană în funcție de sezon, vârsta exemplarelor și efectivul care frecventează acel punct de hrănire.

Densitatea hrănitorilor este de:

– O hrănitoare la 20 de purcei;

– O hrănitoare la 10 exemplare adulte;

Hrana se administreaza pe platformă (boabele sau, dupa caz, alte tipuri de hrană), la sol (porumbul știulete, rădăcinoase), în interiorul și exteriorul capcanelor de prindere pentru obișnuirea cu acesta sau în jgheaburi amplasate în interiorul capcanelor de prindere a purceilor (furajul, concentrate pentru purcei de pană la 3 luni).

Amenajări în vederea practicării vânătorii.

În această categorie intră: standurile, liniile de tragere, instalațiile de ghidare a viierilor spre standuri și observatoare. Alegerea și amenajarea terenului pentru vânătoare se va face astfel încat să fie asigurată o zi plina de vânătoare (4-5 goane).

Standurile se amenajează la semiînaltime pentru evitarea accidentelor de o parte si de alta a liniilor de vânătoare.

Liniile de vânătoare – lățimea acestora va fi de 20 de m pentru a înlesnii executarea tirului.

Amenajarea constă în rărirea arboretului, consistent acestuia fiind diminuata in zona pana la limita admisa silvicultural. Pe marginea liniilor de vânătoare se amenajează standuri, acestea fiind mai sigure din punct de vedere al evitarii accidentelor.

Coridoarele de tragere se amenajează în special în zonele cu mult subarboret, unul perpendicular și două sub un unghi de 45 de grade fată de axa liniei de vânătoare. Pornind de la stadiul în cauză se elimină subarboretul pe o suprafată de 2-3 m lătime si 50-60 m lungime și se creează posibiliatea observării vânatului de mai multe ori.

In țarcul de vânătoare se amenajează drumuri pentru a se asigura transportul rapid al vânătorilor și gonacilor precum și pentru ridicarea vânatului împuscat.

Fig. 2.6. Coridoare de tragere.

(Sursa: [NUME_REDACTAT]-Valentin)

Fig. 2.7. Drumuri în incinta complexului.

(Sursa:[NUME_REDACTAT]-Valentin)

Instalațiile de ghidare a viierilor se construiesc pentru ghidarea unor mistreți de talie mare spre anumite standuri. Instalația este o împrejmuire de forma si caracteristici constructive identice cu cea a capcanei central dar cu un diametru de doar 3 m, prevazută cu 3 usi culisante in plan vertical care se deschid in dreptul unor coridoare de ghidare din nuiele împletite, (înalțime 1,2 m, lațime 70 cm si lungime 50 m), coridoarele orientate exact pe direcția a 3 standuri diferite, vecine. Instalațiile de ghidare se amplasează la cca 150 m de linia standurilor, în funcție de particularitățile terenului și arboretului. Aceste instalații se utilizează cu ocazia goanelor curente, astfel: în ajunul vânătorii se introduce în interior un vier, de regulă din categoria celor de talie mare, dar cu colți mici; se face goana (care vine din spatele împrejmuiri), iar cand se ajunge la cca 30-40 m de împrejmuire se ridica una din uși, în funcție de standul la care se dorește împuscarea vierului. Speriat de goană, vierul aleargă pe direcția impusă de culoar, direcție pe care de regulă nu și-o schimbă, ajungand astfel la stand. Condițiile pentru ca instalația sa-și atingă scopul sunt: lungimea de minimum 50 m a coridoarelor si distanța de maxim 150 m între împrejmuire și standuri.

Necesarul de materiale pentru construcția împrejmuirilor și amenajărilor

Necesarul de materiale pentru 20 km de împrejmuire (13 km exterioară + 7 km interioară)

Tabelul 2.1.6.

Necesarul de materiale pentru 30 platforme betonate de hrănire

Tabelul 2.1.7.

Necesarul pentru 30 capcane pentru prinderea adulților, varianta împrejmuire dublă.

Tabelul 2.1.8.

Necesarul de materiale pentru construirea a 30 capcane pentru prinderea purceilor

Tabelul 2.1.9

Elemente constitutive ale țarcului

Țarcul este format dintr-un ansamblu de împrejmuiri după cum urmează:

Țarcul de carantină.

Alăturat complexului de crestere și reproducere a mistreților se va amenaja țarcul pentru carantină pe o suprafață de 3 ha. Țarcul va fi amplasat intr-un loc ferit pentru a nu stresa animalele aflate sub supraveghere.

Scopul principal este aplicarea unor tratamente sanitar-vaterinare exemplarelor de mistreți provenite din liber sau din alte țarcuri ce urmeaza a fi introdu-se in țarcul de crestere, precum și izolarea altor exemplare suspecte de boala.

Țarcul destinat întretinerii vierilor (50 ha)

Acesta găzduieste pe durata întregului an 50 de vieri de foarte bună calitate din toate clasele de vârstă cuprinse între 1,5 -6 ani. Dintre acestia sunt selecționați reproducatorii care vor participat la rut țn Țarcul de împerechere (01.11-15.01), ca și vierii de peste 6 ani purtători de trofee de peste 120 p.CIC, destinați împuscării la pândă.

Acest țarc este dotat cu toate instalațiile necesare întreținerii mistreților (hrănitori, scăldători, sărării, etc.), observării și recoltării acestora la pândă.

Țarcul scroafelor cu purcei (251,7 ha).

Acest țarc are dublă densitate:

– În sezonul de vânătoare este spațiul pe care se practică vânătoarea la goană. Utilizarea țarcului pentru vânătoarea la goană presupune dotarea lui cu instalații specifice (standuri, linii de vânătoare, instalații de ghidare a vierilor, etc) pentru 4-5 goane riguros stabilite;

– În restul anului este spațiul în care femelele gestante fată și îsi cresc purcei până în luna octombrie.

Utilizarea țarcului ca spațiu de fătare și creștere a puilor presupune dotarea cu instalații de creștere si hrănire specifice. Toate hrănitorile atât cele pentru purcei cât și cele pentru adulți, fara excepție vor fi dotate cu capcane de prindere. Aceatea vor servi atât la vaccinarea purceilor în luna iunie, cât și la capturarea unor scroafe care așa cum se va vedea mai tarziu, nu vor putea fi capturate în capcana centrală în vederea vaccinării, marcării și transferului în țarcul de împerechere.

Țarcul de împerechere (25ha).

Acesta este utilizat doar in porioada 01.11-15.01, cand aici nu sunt introduse scroafele și vieri care alcatuiesc stocul de reproducători (40-50 de scroafe și 5-6 vieri). În spațiul împrejmuit, la rut se realizeaza sex ratio de maxim un vier la 8-10 scroafe, datorită luptelor aerbe între vieri relativ egali ca talie și forță, cu răniri nedorite care apar in cazul densitatilor mai mari de vieri. Țarcul este dotat cu instalații destinate întretineri și observări mistreților.

Dupa perioada de rut și încheierea perioadei de vânătoar, vieri sunt capturați și reintrodu-și în țarcul vierilor, iar scroafelor li se deschid accesul spre țarcul scroafelor cu purcei. În afara perioadei menționate mai sus, acest țarc poare fi deschis, cu acces liber, în ambele sensuri pentru scroafele cu purcei și tineret.

Țarcul destinat tineretului de viitor (15 ha).

Acesta este utilizat pentru protecția, pe durata perioadei de vânătoare, a tineretului subadult valoros care va înlocui în fiecare an reproducători în vârstă de peste 6 ani ce vor fi extrași prin vânătoare. Efectivul subadulților selectionați va fi identic, niciodata mai mare, cu cel al reproducatorilor extrași.

Capcana central (circulara, cu diametrul de 5-6m).

Aceasta este folosită la capturarea, în perioada octombrie – noiembrie a tuturor mistreților din țarcurile 2) si 3) (populate pe toată durata anului) pentru vaccinarea, marcarea vârstei și selecționarea acestora. Spre fiecare țarc, capcana va avea cate o usa cu declansare automată și un mic tunel spre cusca de prindere și imobilizare.

Cicluri de producție.

Complexul de țarcuri funcționeaza pe cicluri de producție de maxim 6 ani. Indiferent de sex și calitatea individului, după depașirea acestei vârste exemplarele mature (matca) se valorifica prin împuscare.

Peste acest interval de timp, la vieri costurile de întretinere depăsesc pulsul de valoare care s-ar obține prin creșterea colților, iar la scroafe de regulă începe sa scadă numărul de purcei fătați și nu se mai justifică păstrarea lor.

Densități de creștere.

Densități de creștere practicate în țarcurile pentru mistreți sunt următoarele:

– scroafe și vieri(adulți) – 1ex / 1,2 ha

– purcei – 1ex/ 0,2 ha.

Astfel în condițiile țarcului cu suprafață totală împrejmuita de 480 ha din care delimitările interioare ocupă suprafețe egale cu cele de mai sus, efectivul va fi de cca. 350-400 exemplare mistreți dintre care stocul de reproducători va fi dimensionat în raport cu recolta țel, dar nu mai mult de 200 exemplare pe an.

Prognoza de dezvoltare a populației de mistreți în țarcuri.

După înființarea țarcului se pornește cu un efectiv teoretic de 5 masculi și 15 femele (sex ratio 1:3) de la premiza 5 purcei/ scroafă adultă.

Reproducători sunt aleși dintre masculi capturați în liber care corespund din punct de vedere calitativ (masculi cu vârstă de peste 3 ani și femele cu vârstă între 2-4 ani).

Se urmarește atingere sporului natural de 150 de exemplare mistreți/ an, țelul de la care s-a pornit initial privind înființarea țarcului.

Tabelul 2.2.1.

Populația de mistreți va fi dezavantajata în favoarea vierilor deoarece acestia reprezintă avantaje majore în scopul valorificări trofeelor prin acțiuni de vânătoare.

La sfarșitul celui de-al treilea an de exploatare a țarcului din lotul de 37 de scroafe aflate în al doilea an de viața se va selecționa un număr de 15 exemplare pentru mărirea lotului matcă de femele si 5 vieri pentru lotul matcă al masculilor. Deoarece femelele devin apte pentru reproducere în al doilea an de viața, în toamna celui de al treilea an de exploatare a țarcului acestea se vor valorifica prin vânătoare sau comercializare (repopularea altor fonduri de vânătoare) înainte de începerea vânări vierilor, în acest fel menținând controlul asupra populației de mistreț din țarc. În acest sens obligatoriu se va recolta tot efectivul excedent de scroafe tinere din anul respectiv.

– vor fi recoltați începand cu anul al treilea de vârstă, atunci când trofeul este dezvoltat, lungimea colților armă este de cca. 18 cm.

– începand cu anul 6 de exploatare se observa reglarea sporului natural de 150 de exemplare, țelul principal pentru care a fost conceput țarcul.

Principiul de funcționare a țarcului.

Vieri sunt ținuti în cea mai mare parte a anului în împrejmuirea special destinata pentru întreținerea acestora, iar scroafele în țarcul scroafelor cu purcei. În luna octombrie, în capcana centrala și în celelelte capcane pentru adulți de la punctele de hrănire este capturat întregul efectiv de mistreți din țarc în vederea distribuiri în împrejmuirile interioare, funcție de destinație astfel:

Scroafele din stocul de reproducție sunt introduse în tarcul de împerechere;

5-6 vieri valoroși ca reproducători, din clasele mari de vârstă (4-5 ani) sunt introdusi la scroafe.

Restul efectivului de vieri din stoc (cei mai tineri care nu pot face fată la rut în apropierea vierilor mari) se introduc în țarcul vierilor.

Tineretul de viitor selecționat din randul purceilor este introdus în țarcul de tineret;

Tot restul efectivului de purcei, se intoarce în tarcul denumit ,,al scroafelor cu purcei unde se practică acum vânătoarea la goana. Aici se împușcă: purcei care nu au fost selecționati pentru viitor, scroafele peste 6 ani scroafele eliminate din diverse motive din stocul de reproducători și vieri de diferite categorii de vârstă.

Amestecarea în efectivul de purcei destinați împuscari la goana a pieselor de talie mare este recomandată din punct de vedere estetic și vânătoresc pentru diversificarea tablourilor obtinute.

La începutul perioadei de vânătoare, efectivul pregătit pentru practicarea goanelor este foarte mare. Diminuarea numărului de mistreți din goane în aceasta perioada la nivelul dorit se va face prin armarea capcanelor de capturare a adulților în pre-ziua vânători și captutarea unei bune părti a acestuia, dupa care în dimineata următoare, se efectueaza vânătoarea.

Dupa încheierea acesteia, mistreții prinși sunt eliberați, iar terenul se pregăteste pentu o noua vânătoare.

După încheierea perioadei de vânătoare, în care vor fi împuscati toti mistreți din țarcul scroafelor cu purcei aici sunt introduse scroafele, acum gestante, și subadulți din țarcul de protecție. În continuare urmează perioada fătări și creșterea purceilor, are loc întretinerea de rutină a mistreților, iar în luna iunie are loc vaccinarea tuturor purceilor fătați în anul respectiv. În perioada august-septembrie sunt împuscați la pândă doar vieri de peste 6 ani, iar în luna octombrie se reia ciclul deschis anterior.

De două ori pe an, mistreți din țarc sunt capturați astfel:

– în luna iunie toți purcei fătați în acel an, în vederea vaccinării;

– în luna octombrie cu ocazia distribuirii în împrejmuiri, cand se procedeaza la: vaccinarea tuturor mistreților care nu sunt destinați împuscarii, masurarea colților vierilor pentru a se vedea evoluția acestora în vederea selecției pe acest criteriu și marcarea vârstei la mistreți din fondul de reproducători pentru a se putea ține evidența acestora și a se vedea momentul în care ei vor fi eliminati de la reproducție. Marcarea se va face prin realizarea unei mici crestări la ureche în fiecare din cei 6 ani.

Imobilizarea mistreților în luna noiembrie când se lucrează cu exemplare de talie mare, se face în custi special, metalice, care au un al doilea perete interior, mobil prevăzut cu un sistem de tragere, cu lanțuri

Tehnologia furajării.

Densitatea mare a mistreților crescuți în perimetrul împrejmuirii, conduce la consumarea rapidă a hranei naturale oferită de arboretele existente.

Fig. 2.8. Litiera din interiorul țarcului.

(Sursa: [NUME_REDACTAT]-Valentin)

De aceea, hrănirea trebuie facută zilnic, în rații mari și sortimente stabilite pentru fiecare clasă de vârstă în parte.

Hrana administrată.

Accent deosebit va fi pus pe hrănirea scroafelor și a purceilor. Principiile de hrănire sunt următoarele:

În perioda de rut și primele două luni de gestație se va administra hrană de întretinere, deoarece sa constatat că îngrășarea scroafelor în aceasta perioadă conduce la mortalitate embrionară accentuata și diminuarea lactației.

În ultima perioadă a gestației, hrana administrată trebuie să aibă un conținut ridicat de albumină, calciu, fosfor, și minerale, contribuindu-se astfel la o mai bună dezvoltare a fetușilor.

La purcei mici de 1- 1,5 luni furajul concentrat administrat trebuie să aiba un procent ridicat de lapte praf (continut ridicat de lactoză) deoarece în această perioadă are loc fortificarea sistemului osos și muscular.

Fig. 2.9. Hrănitoare purcei.

(Sursa: [NUME_REDACTAT]-Valentin)

Hrănirea purceilor.

În prima lună de viață, purcei sunt hraniți excesiv de scroafe, prin alăptare; după prima lună de viată, hrana se administrează astfel:

Tabelul 2.2.2.

Hrănirea scroafelor

Tabelul 2.2.3.

Hrănirea vierilor.

Tabelul 2.2.4.

Cantitătile de hrana necesare pentru hrănirea efectivului pe durata întregului an.

Tabelul 2.2.5.

Cantitatea de hrană pe care o consumă un adult este de 5 Kg (din care 3 suculente și masa verde și 2 Kg porumb și concentrate). Purcei vor primi 300g furaj uscat plus masa verde. În prima lună de viată purcei vor fi hrăniți exclusiv de scroafe prin alăptare.

Hrana scroafelor gestante.

Hrană pentru purcei.

Tabelul 2.2.6.

Acest tip de hrană se administrează scroafelor pe o perioada de 90 de zile (perioda de gestație). Sortimentul de hrană pentru purcei se servește pe o perioda de 3 luni (93 de zile) după care se hrănesc cu hrană pentru adulți.

Pentru scroafe gestante:

Concentrate : 90 zile x 2kg =180 kg/ex

Porumb știuleți: 90zile x 0.33kg = 29.7 kg/ex

Floarea soarelui: 90zile x 0.04kg = 3.6 kg/ex

Făină de pește: 90zile x 0.1kg = 9 kg/ex

Premix : 90zile x 0.02 kg = 1.872 kg/ex

Pentru scroafe în afara perioadei de gestație(275zile)

Concentrate : 275zile x 0.5kg = 137.5 kg/ex

Porumb știuleți: 275zile x 1.5kg = 412.5 kg/ex

Rădăcinoase : 275zile x 3kg = 825 kg/ex

Pentru vieri.

Concentrate : 365zile x 0.5kg = 182.5 kg/ex

Porumb știuleți: 365zile x 1.5kg = 547.5 kg/ex

Rădăcinoase: 365zile x 3kg = 1095 kg/ex

Pentru godaci.

Concentrate : 0.3kg x 365zile = 109.5 kg/ex

Porumb știuleți : 0.7kg x 365zile = 255.5 kg/ex

Rădăcinoase : 2kg x 365 = 730 kg/ex

Pentru purcei.

Concentrate de tip ,,Ștarter” : 93zile x 0.25 kg = 23.25 kg/ex.

Făină de pește: 93 zile x 0.02kg = 1.86 kg/ex.

Lapte praf: 93zile x 0.02kg = 1.86 kg/ex.

Premix : 93zile x 0.06 = 5.56 kg/ex.

Vaccin : 93zile x 0.003 kg = 0.079 kg/ex.

Sare : 93zile x a.001 kg = 0.093 kg/ex.

Pentru purceii înțărcați se asigura într-o zi următoarea rație de hrană măcinată:

Rădăcinoase 1.5 kg/ex

Porumb 0.035 kg/ex

Concentrate de tip ,,Grower” 0.15 kg/zi.

Pentru asigurarea dezvoltării normale și menținerii capacității de reproducere a mistreților necesarul de hrană complementară este de 1kg/piesă/zi.

Substanțele nutritive din hrana complementară în mare parte se asigură sub formă de furaje în care raportul dintre cereale și furaje concentrate se modifică în funcție de necesarul biologic.

Utilizarea furajelor concentrate au ca scop completarea necesarului de proteine, amidon, micro și macroelemente. Pentru purcei se vor administra furaje concentrate speciale, această categorie de vârstă fiind foarte sensibilă la hrană și boli.

Hrana naturală

Posibilitațile în ceea ce privește oferta trofică trebuiesc luate în calcul înca de la începutul activitații și anume de la alegerea locului de amplasare a țarcului.

În cadrul amplasamentului de pe fondul cinegetic nr.4 Căscioarele fructificația speciilor furajere se va succeda pe un interval cât mai extins, iar distribuția ofertei trofice va fi cât mai uniformă pe suprafața acestuia. În baza acestui principiu, vor fi plantați pomi fructiferi (meri, peri, pruni, corcoduși, duzi, nuci, etc) din soiuri care încep să producă fructe de la vârste mici.

De asemenea se vor înființa ogoare de hrană pe liniile somiere care să servească pe durata sezonului de vânătoare și ca linii de standuri (se facilitează tirul și crește eficiența vânătoari). Ogoarele vor fi cultivate cu grau, orz, porumb și rădăcinoase. În ceea ce privește ovăzul, s-a constatat că deși este foarte apreciat de mistreț, el trebuie evitat datorită conținutului ridicat în celuloză și scazut în substanțe nutritive.

Boli, profilaxie, norme saniatar – veterinare

Controlul stării de sănătate a mistreților se face practic zilnic, prin observații directe asupra exemplarelor la punctele de hrănire, pe itinerar, etc.

Trebuiesc remarcate:

– orice modificare comportamentală a indivizilor izolați a grupurilor de indivizi;

-prezenta pieselor cu aspect slăbit (spinare ascutită, piept ascutit, coaste ieșite în relief, abdomen subt, etc.);

– prezența pieselor cu păr zbârlit, ravășit sau cu zone de păr lipsă.

La semnalarea oricărui asemenea indiciu, mai ales în conditiile de densitate din țarc, trebuie apelat urgent la asistența de specialitate și acționat dupa caz.

Măsurile care se vor întreprinde sunt:

– administrarea de hrană a antihelmiticelor, în cicluri de câte 3 zile;

– dezinfectarea punctelor de hrănire a punctelor limitrofe și a punctelor cu concentrare mare de mistreți.

Profilaxia sanitar – veterinară în cadrul țarcului cu mistreți cuprinde următoarele măsuri:

– vaccinarea anuală a indivizilor (dupa cum s-a mentionat, în luna iunie a purceilor, iar în luna octombrie a întregului efectiv);

– deparazitarea externă se face atât cu ocazia vaccinarilor cu insecticide aplicate direct cât și la punctele de hrănire prin aplicarea de “Nevugon” 2 – 5% pe arborii din zona punctelor de hrănire sau pe dispozitive confecționate din snopuri de ramuri, pe care s-a aplicat aceeasi soluție și care sunt montate în punctele de acces frecventate la locurile de hrănire.

– administrarea hranei pe platforme betonate sau în troace deoarece acestea pot fi dezinfectate periodic cu usurință;

– curățarea săptămânală a resturilor de hrană și a fecalelor de la punctele de hrănire și arderea lor în spații special amenajate;

– punctele de hrănire se vor înfiinta în zone însorite, deoarece multi agenti patogeni de pe sol sunt omorâți de radiațiile ultraviolete;

– la vârsta de două luni, purceii vor fi deparazitați prin administrare în hrana a antihelmiticelor în trei reprize, odată la trei săptămâni.

Personalul de deservire

Luând ca model sistemul de administrare al țarcurilor de creștere a vânatului din țările vecine, țarcul va fi administrat de un personal de deservire cu atribuții strict în acest sens, astfel:

– un administrator (studii superioare) care coordonează, verifică activitatea zilnică și stabilește măsurile optime de gestionare și întretinere a efectivelor;

– doi maiștri de vânătoare care asigura permanent paza obiectivului, inspectează zilnic starea împejmuirilor, fac observații asupra calitații și stării de sănătate a vânatului, asigura alimentarea depozitelor cu hrană și supraveghează activitatea muncitorilor cu atribuțiuni fixe sau a celor ocazionali;

– doi muncitori care alimentează zilnic punctele de hrănire;

– ocazional, alte categorii de muncitori.

Se va asigura contract de colaborare cu un centru de medicină veterinară.

În ceea ce privește dotările, țarcul va avea în posesie un tractor cu remorcă, 1 – 2 masini de teren tip camionetă care să servească la administrarea hranei și la inspectarea terenului, alte categorii de mijloace de transport rapide pentru intervenții în cazuri de braconaj.

Nelipsita din dotare va fi o armă cu tranchilizante pentru situații în care se ivește necesitatea imobilizării rapide a unui anumit exemplar.

Program cu lucrările ce se vor executa în țarc pe o perioadă de un an.

Ianuarie:

– se practică vânătoarea până la extragerea recoltei;

– administrarea de hrana specifică sezonului rece;

– se termină perioada de împerechere controlată;

– se separă femelele de masculi;

– scroafele sunt hrănite cu sortimentul de hrană specific perioadei de gestație;

– curațirea potecilor și a locurilor de hrănire pentru a înlesni accesul la hrană;

Februarie:

– administrarea de hrană specifică sezonului rece;

– supravegherea efectivului de femele și scoaterea din țarcul de reproducere a celor care nu sunt gestante;

– punerea în funcțiune a capcanelor din țarc;

Martie:

– administrarea hranei pentru întreg efectivul din țarc;

– transportul și distribuția materialelor necesare amenajării culcusurilor;

– asigurarea stocurilor de furaj concentrat pentru purcei.

Aprilie:

– supravegherea scroafelor și inventarierea fătărilor;

– curățirea și dezinfectarea punctelor de hrănire.

Mai:

– se curăță hrănitorile pentru purcei și se alimentează cu sortimentul de hrană specific acestora (furaj ȘTARTER);

– se verifica și se repara: scăldătorile, sărăriile, adăpătorile;

Iunie:

– se continuă hrănirea adulților și se pun în funcțiune capcanele pentru prinderea purceilor, după care vor fi vaccinați și transferați în țarcurile de creștere;

Iulie:

– transferul purceilor se face în perioada 25 iunie – 15 iulie.

– continuă hrănirea și supravegherea exemplarelor din țarc;

– administrarea tratamentelor după dehelminitizare și deparazitare externă.

August:

– purceii sunt adaptați treptat la hrana pentru adulți;

– 15 august – începe eliberarea treptată a purceilor în țarcul de vânătoare;

– intreținerea observatoarelor, potecilor și a liniilor de vânătoare.

Septembrie și Octombrie:

– pregătirea ogoarelor de hrană (arat, semănat, etc.);

– asigurarea stocului de hrană pentru efectivul din țarc;

– continuă hrănirea și supravegherea efectivului;

– extragerea exemplarelor de selecție de către personalul de deservire al țarcului;

– verificarea și armarea capcanelor în vederea sortării efectivului din țarc;

– reproducătorii sunt transferați în țarcurile de reproducere;

– sunt selectați godacii de viitor și sunt transferați în țarcul pentru tineret;

– selecția juvenililor pentru repopularea altor fonduri cinegetice sau țarcuri;

– selecția femelelor cu vârstă de peste 2 (doi) ani care vor înlocui matca (femele cu vârstă de peste 6 ani);

– incepe vânătoarea “la goana” în țarc.

Noiembrie și Decembrie:

– începe administrarea hranei specifice sezonului rece;

– continuă vânătoarea în țarcul de vânătoare;

– începe vânătoarea “la panda” pentru vierii purtători de trofee valoroase;

– supravegherea țarcului pentru reproducere.

Elemente de investiții și recuperarea a acestora

Investiția inițială.

Înființarea țarcului. Tabelul 2.2.7.

Venituri și cheltuieli pe o perioadă de un an.

Tabelul 2.2.8.

Cheltuielile curente de funcționare anuale sunt reprezentate de:

Tabelul 2.2.9.

2.6. Elemente constitutive ale țarcului.

– compartimentarea țarcului

– amenajări interioare și exterioare

– instalații de hrănire

– construcții și clădiri anexe

– alte dotări și amenajări necesare funcționării complexului

Elementele constitutive ale Complexului cu suprafața totala de 480 ha din care:

Tabelul 2.3.1.

Amenajări interioare – adăpători:

5 lacuri cu un volum total de 600 mc de apa.

Fig. 2.1.1. Acumulare de apă.

(Sursa: [NUME_REDACTAT]-Valentin.)

Puturi forate – 2 buc.

Fig. 2.1.2. Puț forat.

(Sursa: [NUME_REDACTAT]-Valentin)

Instalații de hrănire constituite din:

Hrănitori adulți – 2 buc.

Hrănitori purcei- 5 buc.

Platforme betonate – 314 mp.

Observatoare – 7 buc.

Construcții și cladiri anexe.

Capcane centrale.

Sifon dezinfectare la intrare (25 mp) (Wircons).

Fig. 2.1.3. Sifon dezinfectare.

(Sursa: [NUME_REDACTAT]-Valentin)

Sărării cu argila – 9 buc. (1.5 x 1.5m).

Fig. 2.1.4. Sărării cu argilă.

(Sursa: [NUME_REDACTAT]-Valentin)

Sărării în buturugă – 10 buc.

Fig. 2.1.5. Sărării în buturugă

(Sursa: [NUME_REDACTAT]-Valentin)

Hrănitori cervide – 12 buc.

Fig. 2.1.6. Hrănitoare cervide.

(Sursa: [NUME_REDACTAT]-Valentin)

Alte dotări și amenajări necesare funcționari complexului.

Construirea unui depozit pentru hrană în incinta complexului.

Construirea unor hrănitori automate.

2.7. Principiul de funcționare al complexului

Vieri sunt tinuți în cea mai mare a anului în împrejmuirea special destinată pentru întretinerea acestora, iar scroafele în țarcul scroafelor cu purcei.

Toamna scroafele din stocul de reproducție sunt introdu-se în țarcul de împerechere.

Iar 5-6 vieri valoroși ca reproducători, din clasele de vârstă (4-5 ani) sunt introdu-si la scroafe.

Tineretul de viitor selecționat din randul purceilor este introdus în țarcul de tineret.

Restul misreților raman în tarcul mare pentru vânătoare.

După incheierea perioadei de vânătoare urmează perioada fătări și a creșteri purceilor, iar în luna iunie are loc vaccinarea tuturor purceilor fătați în anul respectiv.

În perioada august – septembrie sunt împuscati la panda vieri de peste 6 ani, iar în luna octombrie se reia ciclul deschis anterior.

2.8.Vânatul din complex

– speciile de vânat din complex, biologia acestora, efectivele actuale și dinamica acestora de la înființare și până în prezent;

– tehnologia de creștere a speciilor de vânat din complex;

– starea de sănătate și vigoarea; cauzele mortalităților.

În cadrul fondului cinegetic Căscioarele se află mai multe specii de vânat în raport cu condițiile naturale ce le oferă capacitatea biotopului, a terenului respectiv. Biotopul este favorabil acțiunii de dezvoltare intensivă a efectivului de mistreț ca vânat principal și de a menține în limitele efectivului stabilit celelalte specii de vânat secundar – căprior, cerb lopătar, iepure.

Dinamica efectivelor de vânat în complexul de vânătoare se prezintă astfel:

Tabelul 2.3.2.

Biologia principalelor specii de vânat

Mistrețul (Sus scrofa)

Este un animal viguros, cu un areal întins în țara noastra, fiind present din [NUME_REDACTAT] până în zona Montana.

Lungimea maxima – 200 cm.

Înalțime la greabăn – 100 cm.

Greutate – 200 – 250 kg.

Purcei la 6 luni ating 20 kg.

Corpul alungit este acoperit de un păr aspru, care pe spate formează o coamă.

Culoarea în general brun – închis sau negricioasă cu vârful perilor gălbui mai rar albicios.

Masculi se recunosc dupa colții care cresc mai lungi decât la femele.

În 3 – 4 luni dentiția purcelului se completează la 28 dinți, apoi până la 2 ani și jumătate se desfășoară procesul de înlocuire a dentiției de lapte cu cea definitivă. Ritmul de crestere al colților la vieri este mai ridicat în primul an, apoi începe să descrească la vârsta de 2 ani când înregistrează circa 5cm și ajung la 10 ani să crească doar 2,5 cm. În același timp se produce și o tocire de 2,5 cm anual, de unde rezultă ca la 10 ani creșterea este egală cu tocirea.

Sunetele scoase de mistreț sunt asemănătoare cu cele ale porcului domestic, speriat sau iritat pufae caracteristic.

Dintre plante consuma ferigi, care au un rizom bine dezvoltat, plante de mlastină și acvatice, specii de dactilis, [NUME_REDACTAT]. Când nu gaseste ghindă sau jir, consumă plante agricole putând cauza pagube .

Hrana animală este constituită din rozatoare, omizi (larve de Melolontha, Lymantria, Bupalus) furnici, dar poate consuma și pui de iepure, iezi de căprior, diferite hoituri .

Mistrețul atinge maturitatea sexuala în cel de-al doilea an al vieții. Perioada de rut este octombrie – decembrie, dar se poate prelungi până în luna mai. La începutul perioadei se împerechează scroafele adulte apoi scrofițele. Masculii se lupta între ei pentru posesia femelei, învinși fiind alungați.

Fig. 2.1.6. Mascul

(Sursa www. image google.com).

Fig. 2.1.7. Scroafă.

([NUME_REDACTAT] Ionuț-Valentin).

Durata sarcinii este de 17 săptamâni, amplitudinea perioadei de fătare fiind în luna martie . Sporul natural mediu la noi în țara este de 25%.

Mistreți au simțul de familie bine dezvoltat. Purcei stau cu mama lor de la fătat până toamna târziu, devenind independenți în timpul împerecherii .

În noiembrie se formează turmele care pot fi constituite din purcei, mistreți în al doilea an al vieții, scroafe mai bătrâne (conducătoare de cârd sau sterpe) și eventual vieri de 2 – 3 ani .

Exista și turme formate din 2 – 3 scroafe cu purcei lor .

Masculi mai în vârstă traiesc izolat (solitari) și se apropie de cârd numai în perioada împerecherii.

În general mistrețul este un animal de noapte, ieșind din desiș dupa hrană seara, și întorcându-se dimineața. Poate parcurge în cautarea hranei între 20 – 40 km într-o noapte.

În fondul cinegetic studiat nu s-au constatat abateri referitoare la comportament, perioada de rut, perioada de fătare, etc. S-a observat totuși în luna august scroafe tinere cu purcei mici .

[NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT])

Femela între 1 și 2 ani se numește junincă.

Lungimea totală 130 – 160 cm.

Înălțimea la greabăn = 85 – 110 cm.

Greutatea maximă la masculi atinge 120 kg medie fiind de 70 kg. La ciute greutatea maximă este de 65 kg, medie fiind de 37 kg. Vițelul are greutatea de 12-20 kg.

Greutățile de mai sus se referă la vânatul în stare eviscerată.

Culoarea părului este brună deschis cu pete albe pe spate și laturile corpului vara, iar iarna culoarea devine brună închis cu pete mai deschise la culoare. Pe partea inferioară a picioarelor și pe abdomen culoarea este albă. Năpârlește de două ori pe an, primăvara și toamna .

Formula dentară : I O C O P 3 M 3- =32

3 1 3 3

Lopătarul are incisivi numai în maxilarul inferior. După gradul de tocire a dentiției se poate cunoaste vârsta lopătarului.

Coarnele apar în cel de-al doilea an de la fătare sub formă de sulite.

Începând cu cel de-al doilea rând de coarne, în condiții bune de trai acestea cuprind: ramura ochiului, ramura mijlocie și lopată (care la cerbii tineri este evident mai mica).

Coarnele ajung la maximul dezvoltării la vârsta de 9 – 10 ani și sunt cu atât mai valoroase cu cât lopata este mai largă și mai lată .

Longevitatea este de 20- 25 ani.

Glasul lopătarului este un mormait, un grohait slab.

Simțurile sunt

Femelele nu se îndepărtează decât câțiva km de la locul obișnuit de ședere, dar masculul mai cu seama în perioada boncanitului poate pleca la distante mari pentru ca după perioada de împerechere să revină la locul de plecare.

foarte dezvoltate, în special mirosul, vazul și auzul.

Fig. 2.1.8. [NUME_REDACTAT] mascul

(Sursa: www image google.com)

Lopătarul este originar din [NUME_REDACTAT] .

În țara noastra a fost semnalat în a doua jumatăte a secolului trecut,dar dovezi certe despre existentă lui avem din anul 1904 când a fost înfiintat parcul de vânat Salonta, judetul Timis.

După cel de-al doilea război mondial s-au efectuat colonizări masive în mai toate regiunile tării, inclusiv în cadrul [NUME_REDACTAT] Bolintin (1957).

Maturitatea sexuală este atinsă la femele la vârsta de 1 an și 5 luni, iar la masculi la 2 – 3 ani. Raportul între sexe este de 1 la 1 .

Perioada de împerechere 15 octombrie – 15 noiembrie. Durata gestației este de 33 săptamâni, femela fătând de regula un vitel mai rar 2. Sporul anual este de 50 – 60 % din efectivul ciutelor mature. După boncanit se observă gruparea în cârduri, unele formate din tauri, iar altele din ciute și viței.

Este un animal bine conformat, zvelt, vara de culoare brună deschisă, ciutele albe pe spate și laturile corpului, și albe pe abdomen și partea inferioară a picioarelor. Comportamentul de autoapărare este mai puțin eficient astfel încât o haită de lupi poate decima efectivul de lopătari dintr-un întreg fond cinegetic.

Sociabilitatea este pronunțată, după terminarea perioadei de împerechere, putându-se vedea separate cârduri de ciute și viței, și separate cârduri de tauri.

Activitatea de peste zi a lopătarului este mult mai intensă decât a celorlalte cervide. Mult timp se găseste în mișcare la păscut, fapt care deranjează alte specii de vânat.

Aceasta are repercursiuni asupra celorlalte specii de vânat atât în ceea ce privește liniștea cât și concurența la hrană, cel mai afectat fiind căpriorul în special în perioadele de iarnă când se administează hrană complementară.

Greutatea corporală maximă a exemplarelor recoltate pe acest fondul cinegetic Căscioarele (în stare eviscerată) a fost de 80 kg la masculi și 42 kg la femele.

Căpriorul([NUME_REDACTAT])

Este un animal de talie mijlocie, cunoscut și sub numele de țap roșu –masculul, femela – căprioară iar puiul pâna la vârsta de 10 luni – ied.

Lungimea corpului totală = 95 – 135 cm .

Înălțimea la greabăn = 65 – 75 cm .

Greutatea corporală în stare eviscerată la masculi este de 20 – 25 kg iar la femele 18- 22 kg.

Iedul cântărește la fătare 1,25 – 1,65 kg, iar la 8 – 9 luni cântărește 9 – 12 kg. La fătare culoarea este brună cu pete albe, iar la exemplarele mature – vara culoarea este roșie brună, iar iarna cenușie închis.

Fig. 2.1.9. [NUME_REDACTAT]

(Sursa: www image google.com).

Năpârlirea are loc de doua ori pe an – în mai – iunie și în septembrie.

Coarnele apar numai la masculi, care apar la iezi începând din august – septembrie și se curăță în decembrie. Acestea nu au rozetă, sunt mici și vor fi lepădate în februarie. Începând cu cel de-al doilea rând de coarne pot fi sub forma de sulițe (sulițari), cu 2 ramificații (furcari) sau cu 3 ramificații(căpriori de șase).

Fig. 2.2.1. Căprior.

(Sursa: www image google.com).

Cele mai bune trofee se produc la vârsta de 5 – 8 ani .

Dentiția căpriorului este formată din 32 dinți dupa formula :

I 0 C 0(1) P 3 M 3 = 32(34)

3 1 3 3

Ca și la cerb, incisivi lipsesc pe maxilarul superior, iar caninul pe maxilarul inferior are forma de incisive. Înlocuirea dențitiei de lapte se face la vârsta de 1 an și 3 luni. Proieminențele de pe molarii dentiției, apărute la 1 an și 3 luni, suferă o tocire. Femelele care au rămas nefecundate în iulie – august se împerecheaza din nou în noiembrie – decembrie.

În timpul împerecherii, masculii sunt nervoși, lovesc tufele cu coarnele, râcâie pamântul cu copita, se luptă între ei.

Dupa fecundare ovulul ramane în starea de latență 4 luni. Gestația dureaza 22 săptamâni. Femela fată 1 – 3 iezi, cel mai des 2 iezi.

Căpriorul se grupează în carduri începând din lunile septembrie – octombrie pana în aprilie.

Cel mai dezvoltat simt al căpriorului pare a fi mirosul. În caz de vânt favorabil simte prezentă omului și de la 200 – 300 m, ager îi este și auzul.

Mai puțin dezvoltat îi este văzul, căpriorul putând observa mai mult mișcarea.

În ceea ce privește comportamentul de autoapărare acesta se manifestă în mod concret prin realizarea grupurilor sau cârdurilor în perioade dificile.

Țapul duce o viată individuala din primavară până în septembrie – octombrie și una colectiva din toamna, când se constituie grupurile de iernat și până în aprilie când se desfac. Mărimea cârdurilor este de 3 – indivizi în pădure și ceva mai mari în câmp.

Dupa desfacerea cârdurilor în aprilie, țapi mai mari de 3 ani iși aleg fiecare câte un sector individual, adica porțiuni de teren pe care le marchează vizual prin frecarea de puieți sau lastari și decojirea sau ruperea lor, cât și olfactiv cu ajutorul glandei frunții.

Căpriorul își uneste perfect teritoriul său individual, locul de pășune și odihnă, iar traseul și-l marchează olfactiv cu ajutorul glandelor cu secreție externă, în special cea de la genunchi și copită, așa încât pe întuneric poate să îl urmeze cu cea mai mare iuțeală.

Căpriorul este un animal pretențios la calitatea hranei fiind cunoscut drept consumatorul a peste 400 specii de plante. În timpul hrăniri se deplaseaza încontinuu culegând muguri și inflorescențele plantelor, astfel încât nu se poate observa locul În care s-a hranit. Consumă graminee în proporție de cca. 20%, iar leguminoase cca. 40%. O pondere mai mare în hrana căpriorului o au lujerii și frunzele de arbori și arbusti (cca. 58% în cazul masculilor și 51% al femelelor). Poate produce pagube însemânate în plantațiile forestiere prin ciupirea mugurelui terminal al puieților.

Pe fondul cinegetic Căscioarele greutatea maxima atinsă la exemplarele recoltate (în stare eviscerată) a fost de 22 kg la masculi și 16 kg la femele .

Tehnologia de creștere a speciilor de vânat din complex.

Aceasta tehnologie de creștere constă în:

Promovarea tineretului valoros care provine din adulți cu caractere genetice corespunzătoare și cu conformatie și vigoare bună.

Se administrează hrană pe categorii de vârstă astfel:

[NUME_REDACTAT] – Martie se administrează hrană specială scroafelor gestante.

Martie – Mai; hrană specială scroafelor în lactație.

Iunie – Septembrie; hrană specială pentru purcei.

Tineretului și adulților i-se administrează hrană concentrată cât și furaje.

Starea de sănătate și vigoarea; cauzele mortalităților.

Starea de sanatate a exemplarelor de mistret din incinta complexului este relativ bună doar ca în perioada 2006-2007 au fost înregistrate unele pierderi datorita pestei porcine (s-au înregistrat 32 de mortalități). Sa administrat vaccin în peroada imediat urmatoare, iar în prezent nu s-au mai înregistrat mortalități într-un număr așa de mare.

2.9. Productia cinegetică și situatia financiară de la înființare și până în prezent. Valoarea trofeelor vânatului recoltat.

Producția cinegetică

Tabelul 2.3.3.

Situația financiară de la înfiintare și până în prezent.

Venituri realizate.

Tabelul 2.3.4.

Profitul realizat.

Tabelul 2.3.5.

Valoarea trofeelor recoltate de la înfiintarea țarcului și până în prezent.

Medalii mistreț.

Tabelul 2.3.6.

[NUME_REDACTAT] Lopătar.

Tabelul 2.3.7.

[NUME_REDACTAT]

Tabelul 2.3.8.

Total trofee medaliabile.

Tabelul 2.3.9.

2.10. Structura organizatorica și functionala. Resursa umana implicata în fuctionarea complexului.

Complexul este organizat ca formație de lucru, structură distinctă în cadrul [NUME_REDACTAT] Bolintin-Vale.

Luând ca model sistemul de administrare al țarcurilor de creștere a vânatului din țările vecine, țarcul va fi administrat de un personal de deservire cu atribuții strict în acest sens, astfel:

un administrator (studii superioare) care coordonează, verifică activitatea zilnică și stabilește măsurile optime de gestionare și întreținere a efectivelor;

doi maiștri de vânătoare care asigură permanent paza obiectivului, inspectează zilnic starea împejmuirilor, fac observații asupra calitații și stării de sănătate a vânatului, asigură alimentarea depozitelor cu hrană și supraveghează activitatea muncitorilor cu atribuțiuni fixe sau a celor ocazionali;

doi muncitori care alimentează zilnic punctele de hrănire;

ocazional, alte categorii de muncitori.

Se va asigura contract de colaborare cu un centru de medicină veterinară.

In ceea ce privește dotările, țarcul va avea în posesie un tractor cu remorca, 1-2 masini de teren tip camionetă care sa servească la administrarea hranei și la inspectarea terenului, alte categorii de mijloace de transport rapide pentru interventii în cazuri de braconaj.

Nelipsita din dotare va fi o armă cu tranchilizante pentru situații în care se ivește necesitatea imobilizării rapide a unui anumit exemplar.

2.11. Programul activităților și lucrărilor specifice: zilnic; sezon cinegetic; an calendaristic.

Program zilnic:

administrat hrană vânat

verificat împrejmuirea

alimentarea sărăriilor

observații asupra efectivelor de vânat, a stări de sănătate a acestora.

An calendaristic, Sezon cinegetic.

În lunile ianuarie, februarie recoltare mistreți conform planului de recoltare, selecție femele cerb lopătar și căprior; evaluarea cârdurilor de cervide. În perioada 15 mai – 01 iunie evaluarea efectivului de căprior conform instructiunilor aflate în vigoare.

Ianuarie:

– se practică vânătoarea până la extragerea recoltei;

– administrarea de hrană specifică sezonului rece;

– se termină perioada de împerechere controlată;

– se separă femelele de masculi;

– scroafele sunt hrănite cu sortimentul de hrană specific perioadei de gestație;

– curațirea potecilor și a locurilor de hrănire pentru a înlesni accesul la hrană;

– selecție cervide.

Februarie:

– se administrează hrană specifică sezonului rece;

– selecție cervide;

Martie:

– Administrarea hranei pentru tot efectivul din țarc;

– asigurarea stocurilor de furaj pentru purcei;

Aprilie:

– supravegherea scrofelor și inventarierea fătărilor;

– curațirea și dezinfectarea punctelor de hrănire (cu Wircons, var).

Mai:

– se curăță hrănitorile pentru purcei și se alimentează cu sortimentul de hrană specific acestora (furaj ȘTARTER);

– se verifică și se repară: scăldătorile, sărăriile, adăpătorile;

Iunie:

– executarea tratamentului antiparazitar (Bulmectin 1g/10kg carne vie.).

– introducerea de titei în scaldatori.

Septembrie – Octombrie:

– pregătirea ogoarelor de hrană (arat, semănat, etc.);

– asigurarea stocului de hrană pentru efectivul din țarc;

– continuă hrănirea și supravegherea efectivului;

– reproducătorii sunt transferati în țarcurile de reproducere;

– începe vânătoarea

Noiembrie – Decembrie:

– continuă vânătoarea în țarcul de vânătoare;

– începe vânătoarea “la pandă” pentru vierii purtători de trofee valoroase;

2.12. Concluzii privind funcționarea până în prezent

Având în vedere că țarcul a fost înființat în anul 2003 și costurile de înființare au fost de 382.440 (lei) și cheltuielile curente anuale sunt de 170.480 (lei) și acestea difera de la an la an în functie de tipul de hrană care se administrează vânatului și coturile pe care le are hrana. Funcționarea complexului în primi ani nu a fost așa cum s-ar fi dorit sa fie pentru că sa plecat de la un număr mic de exemplare și în anul 2003 acesta nu a adus nici un profit.

Profitul realizat din anul 2003 – 2009 a fost de 56.246 (lei) profit destul de mic pentru o perioadă de 6 ani și pentru un țarc cu o împrejmuire totală de 480 ha.

De aici reiese că țarcul nu funcționează așa cum ar fi trebuit să funcționeze cand s-a început construirea acestuia.

S-a urmarit păstrarea unui caracter sălbatic în cadrul complexului, s-a urmărit protecția adulților valoroși care asigură repopularea (țarc împerechere). În vederea evitări consangvinizări, în anul 2008 s-a populat complexul cu 15 exemplare mistreți proveniți din altă zonă a țări.

2.13. Propuneri pentru perspectiva pe termen scurt și mediu.

Propuneri pe termen scurt:

Construirea unui depozit pentru hrană.

Dotarea cu hrănitori automate.

Selectarea masculilor din producția anului curent într-un numar minim de 30 de exemplare.

Hrănirea cu hrană specifică a exemplarelor din incinta complexului.

În raport cu programul de recoltă stabilit pentrul fondul cinegetic nr.4 Căscioare, se vor captura anual din liber 5 exemplare mistreț catre se va introduce în țarcul de împerechere avându-se în vedere evitarea consangvinizări.

Propuneri pe termen mediu:

Construcția unui țarc interior apximativ 20 ha în vederea aplicări unor tehnologii adecvate pentru creșterea masculilor de trofee.

Capitolul.3. PLANUL DE MANAGEMENT PROPUS PENTRU PERIOADA 2011- 2015.

3.1. Măsuri pentru optimizarea activității.

3.1.1. Acțiuni necesare refaceri potențialului biogenic;

Pentru refacerea potențialului biogenic este necesar ca persoanele care au în gestiune complexul de vânătoare să raspundă de următoarele obligații principale:

– Să efectueze anual evaluarea efectivelor de vânat în conformitate cu instrucțiunile emise de către autoritatea publică centrala care se ocupă de silvicultură.

– Personalul este obligat să urmarească realizarea și menținerea efectivelor de vânat la nivelurile și structurile optime.

– Urmăresc creșterea potențialului biologic al vânatului, prin menținerea sau îmbunătățirea condițiilor naturale de mediu referitoare la: hrană, apă, adăpost și liniște, precum și la cultivarea suprafețelor din fondul forestier, puse la dispoziție în acest scop; 
– Rrealizează și mențin în stare de funcțiune construcțiile, instalațiile și amenajările vânătorești necesare ocrotirii, îngrijirii și pazei vânatului, precum și exercitării vânătorii;

– Aceștia iau măsurile necesare pentru prevenirea și combaterea epizootiilor la vânat.

3.1.2. Revigorarea populațiilor existente prin acțiuni de ,,reîmprospătare de sânge”;

Introducerea anuală de exemplare de mistreți de altă proveniența în complexul de vânătoare care să provină din linii genetice sigure, preferabil ar fi ca aceștia să fie din liber (diminuarea planului de recoltă) întrucât cei din liber au cele mai bune linii genetice și pot fi folosiți ca reproducători. Sau aducerea de exemplare din altă parte a țării pentru a se evita consangvinizarea.

3.1.3. Creșterea potențialului nutritiv;

În complex există 11 ha terenuri de hrană pentru vânat cultivate anual cu cereale (grâu, ovăz, orzoaică și pajiste).

Se vor împrejmui 3 – 4 ha în vederea cultivări acestora cu alte plante rădăcinoase și leguminoase (napi, cartofi, dovleci) și înființarea unor plantații cu pomi fructiferi iar după ce vor fructifica și fructele ajung la maturitate împrejmuirea se va ridica și vânatul se va lăsa liber.

3.1.4. Îmbunatățirea rețelei de amenajări, construcții și instalații vânătorești;

Construirea unui depozit de hrană în incinta complexului acesta ar favoriza administrarea de hrană cât mai repede.

Construirea unui spațiu pentru eviscerat și depozitat mistreți conform normelor sanitar-veterinare în vigoare.

Construirea unor hrănitoare automate pentru porumb știulete si furaj suculent, construirea unor hrănitoare automate pentru purcei, hrănitori automate pentru scroafe.

Construirea unor hrănitori automate pentru hrană de tip cereale boabe (porumb, grâu, amestecuri).

3.1.5. Calculul efectivului optim de creștere și a efectivului de extras anual;

Conform proiectului cadru de realizare a țarcului cu suprafața totală împrejmuită de 480 ha, efectivul optim este de 350 – 400 exemplare, un exemplar la 1,2 ha. Pentru efectivul de extras anual se ține cont de sporul natural și de numărul de mistreții adulți masculi și scroafe și astfel se propune pentru recoltare (vânătoare) un anumit număr de mistreți (masculi, femele, purcei).

[NUME_REDACTAT] Silvic care are în componenta sa un țarc de vânătoare poate să își stabilească singur planul de recoltă pentru fiecare perioadă de vânătoare în conformitate cu sporul natural din acel an.

Niciodată nu trebuie să se recolteze mai mult decât planul de recoltă stabilit anterior deoarece se ajunge la un dezechilibru în ceea ce privește exemplarele din țarc și acesta este greu de restabilit pe urmă, se pot recolta doar două exemplare peste planul de recoltă stabilit.

Ca urmare a celor spuse mai sus efectivul optim prognozat pentru perioada 2011 – 2015 este următorul:

Tabelul: 3.1.

Pentru acest efectiv ar fi oportun sa se extragă anual un număr de exemplare după cum urmează:

Tabelul: 3.2.

3.2. Analiză comparativă între efectivele existente și efectivele optime. Efectivele de vânat, pe specii, sexe și vârste, prognozate pentru perioada 2011 – 2015.

Tabelul 3.3.

3.3. Estimarea veniturilor, cheltuielilor și profitului/pierderilor.

Cheltuieli anuale

Tabelul 3.4.

Venituri anuale.

Tabelul 3.5.

Profit anual.

Tabelul 3.6.

Capitolul.4. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRII, PENTRU PERIOADA 2011 – 2015, PENTRU COMPLEXUL DE VÂNĂTOARE BOLINTIN VALE. CONCLUZII PRIVIND APLICABILITATEA ȘI REZULTATELE PLANULUI DE MANAGEMENT PROPUS.

Concluzii:

Planul de management propus pentru perioada 2011-2015 este un program bazat pe date reale și cote realizabile, dar pentru obținerea acestor cote este necesar un volum de muncă mai mare decat cel care s-a depus până în prezent și ținerea sub observație a țarcului de împerechere și a masculilor valoroși.

Aducerea de exemplare de altă proveniență în țarcul de vânătoare pentru evitarea consangvinizări și păstrarea unui caracter cât mai salbatic al animalelor, de preferat ar fi prinderea din liber sau aducerea din altă parte a țării. Deoarece cei din liber au cele mai bune linii genetice.

Pentru realizarea planului de management propus mai este necesară realizarea unor hrănitori pentru porumb știulete și pentru furaj suculent.

Construirea unor silozuri pentru porumb știulete de capacitate mai mare pentru desrvirea punctelor de hrănire.

Construirea unor adăposturi pentru vănat în apropierea punctelor de hrănire.

Se recomandă producerea hranei în regie proprie, introducerea în cultură a rădăcinoaselor, înființarea de plantații, pomi fructiferi (meri, peri corcoduși). Pentru vieri administrarea de concentrate pentru creșterea trofeului.

Aducerea în perioada de vânătoare, a unor vânători străini, construirea a înca o cabană de vânătoare pentru cazarea vânătorilor.

Se recomandă înființarea de culturi pe cca. 2-5% din suprafața totala a țarcului pentru îmbunătațirea alimentației și crearea unor condiții de hrănire similare cu cele din liber, completarea rezervelor de hrană și protejarea păturii erbacee care este distrusă aproape în totalitate de mistreți.

Se recomandă cultivarea ogoarelor astfel:

– pe 15% din suprafața totala a ogoarelor se cultivă lucerna și trifoiul roșu; acestea sunt necesare pentru îmbunătățirea calității hranei vânatului datorită conținutului ridicat în proteine și săruri minerale.

– pe 10% din suprafața totală a ogoarelor se cultivă păioase, de preferință ovăzul, orzul, secara și grâul.

– pe 65% este necesar cultivarea porumbului, deoarece începând de toamna și pe tot parcursul iernii reprezintă hrana de calitate superioară pentru mistreți.

– pe 10% din suprafață se va cultiva napul porcesc.

În special culturile de porumb și nap porcesc sunt distruse de mistreți imediat după semănare. Pentru a proteja aceste culturi până la fructificație și în continuare, este necesară utilizarea unei împrejmuiri cu plasă. Este o metodă relativ simplă. Împrejmuirea se fixează pe stâlpi situați la 4 – 5 metri distanță unul de altul, înalțimea gardului este aleasă în așa fel încât să asigure protecția terenului împotriva mistreților. Gardul va fi montat înaintea perioadei de însămânțare, astfel încât mistreții să se obișnuiască cu acest obstacol. Gardul se controlează zilnic pentru remedierea eventualelor rupturi.

După ce porumbul și napul au fructificat și s-au recoltat, împrejmuirea se ridică și mistreții se lasă liberi pe suprafața care a fost cultivată.

[NUME_REDACTAT], H. , 1988 – Bonitarea fondurilor de vânătoare și efectivele optime la principalele specii de vânat din R. S. România, București.

Almășan, H., 1988 – Sporul natural la principalele specii de vânat, I. C. A. S..

Georgescu, M., 1988 – Mamiferele sălbatice din România, [NUME_REDACTAT].

Ionescu, O., 2001 – Tehnici de cercetare și evaluare a vânatului, Brașov.

Marcu, M., 1983 – Meteorologie și climatologie forestieră, Ed. Ceres, București.

Mohanu, Gh., 2009 – [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] de Vânat, Curs 2008/2009.

Negruțiu, A., Ionescu, O., Iordache, D. , 2003 – Amenajarea fondurilor de vânătoare, Brașov.

Negruțiu, A., Șelaru, N., Hadăr, O., Codreanu, C., Iordache, D., Popescu, V., 2002 – Faună cinegetică și salmonicolă, Brașov.

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – Complexuri de vânătoare si Crescătorii de vânat.

*** [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]-Vale,

*** Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic. Emitent: Parlamentul. Publicată în: [NUME_REDACTAT] nr. 944 din 22 noiembrie 2006.

*** Ordinul nr. 393/2002 privind aprobarea cheilor de bonitare și a densităților optime pentru speciile cerb comun, cerb lopătar, căprior, capră neagră, mistreț, urs, iepure, fazan, potârniche, cocoș de munte, râs, lup și pisică sălbatică și pentru determinarea efectivelor optime, pe fonduri de vânătoare, pentru aceste specii de faună sălbatică de interes cinegetic. Emitent: [NUME_REDACTAT], Alimentației și Pădurilor. Nepublicat.

*** Ordinul nr. 512 din 21 iulie 2004 privind aprobarea efectivelor optime pentru principalele specii de vânat din România (cerb comun, cerb lopătar, căprior, capră neagră, mistreț, iepure, fazan, potârniche, cocoș de munte și râs). Emitent: MAPDR Publicat în: [NUME_REDACTAT] nr. 731/13.08.2004.

*** Ordinul nr. 353 din 4 iunie 2008 pentru aprobarea Regulamentului privind autorizarea, organizarea și practicarea vânătorii. Emitent: MADR. Publicat în: [NUME_REDACTAT] nr. 501 din 3 iulie 2008.

*** Studiu de evaluare a impactului asupra mediului generat de construirea ,,Complexului de crestere a vânatului (mistrețului) ,,CĂSCIOARELE” Ocolul silvic Bolintin.

*** Proiect privind înfiintarea și gestionarea țarcului de creștere intensivă a mistrețului de la Căscioarele, I.C.A.S., Bucuresti