. Creditul Obligatar. Emisiunea Si Plasarea Titlurilor Financiare Obligatare
I. Creditul obligatar și instrumentul
creditului obligatar
1.1. Creditul
Creditul este operațiunea prin care se ia în stăpânire imediat resurse în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare în mod normal însoțite de plata unei dobânzi ce remunerează pe împrumutător.
Trăsăturile caracteristice creditului:
Subiecții raportului de credit : – creditorul
– debitorul
Creditorii și debitorii pot fi : – întreprinderile
– statul
– populația
Promisiunea de rambursare, este elementul esențial al raportului de credit care
presupune riscuri și necesită angajarea unei garanții.
În principiu apar trei riscuri:
– riscul de nerambursare, ce constă în probabilitatea întârzierii plății sau incapacitatea de plată datorită unor dificultăți sectoriale sau deficiențe ale debitorilor.
– riscul de imobilizare, survine la bancă sau la deținătorul de depozite și constă în faptul că banca nu este în măsură să satisfacă cerințele titularului din cauza unei gestionări proaste a capitalurilor.
– riscul de dobândă, afectează atât banca, cât și deponentul.
Garanțiile, este necesar să existe un angajament de a plăti în cazul în care debitorul nu este capabil să o facă și în acest caz se constituie garanția personală.
Garanția personală poate fii : – simplă
– solidară
Garanțiile reale cuprind mai multe forme : – drept de reținere
– gajul
– ipoteca
– privilegiul
Dreptul de reținere, asigură creditorului posibilitatea de a reține un bun corporal, proprietate a debitorului atât timp cât el nu a achitat integral creditul.
Gajul, este actul prin care debitorul remite creditorului un bun în garanția creditului, un gaj ce poate fi cu sau fără deposedare.
Ipoteca, este actul prin care debitorul acordă dreptul asupra unui imobil fără deposedare și publicitate.
Privilegiul, este dreptul conferit prin lege unui creditor de a avea prioritate în a fi plătit.
Termenul de rambursare
Creditele vor fi : – pe termen scurt până la un an;
– pe termen mediu între 1 și 5 ani;
– pe termen lung peste 5 ani;
Dobânda, poate fi : – fixă
– variabilă
– capitalizată
Prudența bancară, conform legii 33 din 1991 privind activitatea bancară, băncile
au obligația ca la acordarea creditelor să acorde atenție deosebită credibilității în persoanele ce solicită creditul.
Principiul contractualității, constă în consemnarea în documentele contractuale a
creditului.
Respectarea destinației creditului
Sfera creditului
Raporturile de credit sunt foarte variate. Delimitarea lor poate avea loc pe baza mai
multor criterii. Cea mai cunoscută este clasificarea care vizează :
– creditul comercial – cambia
– creditul obligatar
– creditul bancar
– creditul de consum
– creditul ipotecar
1.2. Creditul obligatar
Creditul obligatar, exprimă relații de credit în care partenerii sunt:
– pe de o parte instituții statale sau unități economice în calitate de debitori și care emit obligațiuni în această calitate.
– pe de altă parte sunt creditorii sau subscriitorii deținători ai acestei obligațiuni, care își angajează capitalurile în vederea obținerii de profit.
Obligațiunile sunt emise de stat: – fie de Trezorerie (Ministerul Finanțelor)
– fie de instituții locale (primării, prefecturi)
– societăți comerciale (firme)
Emisiunea de obligațiuni este o sursă preferată de capital pentru întreprinderi.
Motivele: – ieftinătatea și comoditatea soluției;
– întreprinderile evită noile emisiuni de acțiuni, care ar putea modifica raporturile de forțe în consiliul de administrație.
Pentru investitor, alegerea sursei, reprezintă o opțiune deosebit de complexă, bazată pe cunoașterea costului finanțării (dobânzii, comisioane, dividende) și pe condițiile de acces, de utilizare și de rambursare.
Va trebui sa cerceteze – piața financiară, de capital, a creditului pentru a monta fondul financiar necesar la un cost.
Cercetând piața financiara, el trebuie să determine:
– un cost mediu al capitalului format
– un cost marginal pentru eventualele creșteri de capital.
Demonstrație:
Un investitor își formează capitalul pentru finanțarea unei investiții folosind: resursele proprii, piața de capital și creditul bancar. Fiecare contribuind cu 100.000.000 lei (ponderea celor 3 surse fiind egala – 33,33%).
Costul fiecărei surse este diferit: resursele proprii trebuie valorificate cu un dividend de 15% (care trebuie plătit acționarilor); dobânda plătită la obligațiuni plasate pe piața de capital 10%; dobânda la creditul bancar de 8%.
Calculăm costul mediu și marginal.
Costul mediu:
Presupunem că investitorul dorește să mărească capitalul cu încă 200 mil., lansând pe piață obligațiuni cu 10% dobândă.
O astfel de decizie va duce la un nou cost mediu, precum și la un cost marginal, indicatori care îl vor influența pe investitor să facă trecerea efectivă la promovarea fondurilor conform deciziei preconizate.
Calculul costul marginal:
Concluzia pentru investitor:
– sporul de capital promovat prin apelarea la piața capitatului îl va costa 10% pentru fiecare lot de 100 milioane.
– costul mediu este mai mic 11 10,6 prin creșterea ponderii unor capitaluri mai ieftine.
Cmg trebuie sa aibă tendință, favorabil, dacă scade Cmg
1.3. Instrumentul creditului obligatar – obligațiunea
Este titlu financiar pe termen lung, negociabil, care asigură deținătorului său un drept de creanță pe termen lung asupra emitentului titlului.
Altfel spus este titlu financiar reprezentând creanța deținătorului asupra emitentului, creanță rezultată în urma unui împrumut pentru care emitentul – statul, o agenție publică sau o firmă – plătește periodic o dobândă și urmează să răscumpere obligațiunea peste un anumit termen.
Clasificarea obligațiunilor: – clasice sau ordinare
– rambursabile în acțiuni
– convertibile
Obligațiunile clasice sau ordinare, sunt titluri financiare negociabile, care în cadrul aceleiași emisiuni, asigură aceleași drepturi de creanță pentru aceiași valoare nominală.
Ele pot fi nominale sau la purtător
– cele nominale, au înscris pe ele numele deținătorului;
– cele la purtător, nu au precizat numele și sunt formate dintr-un talon care
reprezintă dreptul deținătorului la suma subscrisă și din foi de cupoane, fiecare cupon având precizata data scadenței pentru plata dobânzilor.
Câștigul la obligațiune se numește cupon.
Obligațiunile clasice sau ordinare au o serie de caracteristici:
– este valoare nominala (Vn), care este valoarea titlului obligatar și pe baza căreia se stabilește valoarea anual (cuponul) Va
Va = Vn x d Vn – valoarea nominală
Va – valoare anuală
d – rata dobânzii
– este prețul de emisiune (Pe), care este suma pe care subscrisul o plătește pentru a cumpăra o obligațiune.
Pe = Vn al pari
Pe < Vn sub pari (obligațiunea face o primă de emisiune) cea mai stimulativă
Pe > Vn peste pari
– este prețul de rambursare (Pr), care este prețul pe care emitentul îl plătește la scadență deținătorului de obligațiuni.
Pr = Vn al pari
Pr > Vn si Pe = Vn obligațiunea face o primă de rambursare
Pr > Vn si Pe < Vn obligațiunea face o primă dublă
Importanța acestor elemente la care se adaugă scadența
Dacă rata dobânzi este de 15%, Valoarea anuala va fi ?
Durata este de 10 ani. Randamentul va fi ?
d = 15%; N= 10 Va = Vn x d = 10.000 x 15% = 1.500
(Va x N) + (Pr – Vn)
Randamentul (r) = –––––––––- x 100 =
Pe x N
(1.500 x 10) + (10.000 – 10.000) 15.000
= –––––––––––––– x 100 = –––– x 100 = 15%
10.000 x 10 100.000
(1.500 x 10) + (10.000 – 10.000)
r = –––––––––––––- x 100 = 16,66%
9.000 x 10
(1.500 x 10) + (11.000 – 10.000)
r = –––––––––––––– x 100 = 16%
10.000 x 10
(1.500 x 10) + (12.000 – 10.000)
r = –––––––––––––– x 100 = 15,45 %
11.000 x 10
(1.500 x 10) + (10.500 – 10.000)
r = –––––––––––––– x 100 = 17,22%
9.000 x 10
Obligațiunile rambursate în acțiuni, analizarea titlului obligatar se face obligatoriu prin atribuirea de acțiuni la întreprinderea emitentă.
Obligațiunile convertibile, pot fi schimbate în orice moment sau la o dată stabilită în acțiuni.
După dobândă și după tipul de recompense, sunt:
– obligațiuni cu rata dobânzii fixă;
– obligațiuni cu rata dobânzii variabilă și revizuibilă;
– indexată și participată.
Obligațiunile ca și acțiunile sunt supuse ratingului, evaluării, din acest punct de vedere există instituții specializate în rating – Standard & Poor și Moody Investors Service
Agenția de evaluare "Standard & Poor" folosește următorul sistem de notare a firmelor:
Desigur, numărul societăților de "rating" este în prezent destul de mare, iar metodele lor de evaluare sunt relativ diferite. Iată cum arată – spre exemplu – evaluarea făcută de firma "Thompson Bank Eatach" asupra unor bănci din România pentru anul 1996:
Clasament alcătuit pentru "The Banker" (pentru anul 1996)
Sursa: Adevărul Economic, nr.28/1996
Rambursarea creditului obligatar, se poate face în următoarele variante:
– amortismente constante și anuități variabile;
– anuități constante și amortisment variabile;
– integral la scadență;
– răscumpărare la bursă.
Anuitate = amortisment + dobândă
Demonstrație:
A) Amortismente constante și anuități variabile.
Presupunem un împrumut de 1 mil. cu 10% dobândă și o durată de 5 ani care va fi rambursat în tranșe egale
Az = împrumutul : durata = 1.000.000 : 5 = 200.000
Dobânda = împrumutul x rata dobânzii
D1 = 1.000.000 x 10% = 100.000
D2 = 800.000 x 10% = 80.000
D3 = 600.000 x 10% = 60. 000
D4 = 400.000 x 10% = 40.000
D5 = 200.000 x 10% = 20.000
Din punct de vedere al investiției este un efort prea mare să restituie o sumă așa mare de la început (300.000).
Ar trebui de la puțin la mai mult.
B) Anuități constante și amortismente variabile
Dobânda = împrumutul x 10%
Anuitatea = dobânda + amortizarea
Amortizarea = anuitatea – dobânda
Împrumutul 1 = împrumutul 0 – amortizare
a = anuitate;
K = capitalul;
d = rata dobânzii
d 0,1
a = K –––––- = 1.000.000 –––––––- =
1 1
1- –––– 1 – –––––
(1 + d)la n (1 + 0,1)la 5
0,1 0,1
= 1.000.000 –––––- = 1.000.000 ––––– =
1 1
1- –––– 1 – –––-
1,1 la 5 1,61051
0,1 0,1 1,61051
= 1.000.000 ––––- = 1.000.000 –––– = 100.000 –––– = 263.797
1,61051-1 0,61051 0,61051
–––– ––––
1,61051 1,61051
C) Integral la scadenta
D) Răscumpărare prin bursă, devine interesantă pentru societatea împrumutătoare, atunci când cursul bursier este inferior prețului de rambursat. Cursul obligațiuni poate fi: >, <, = Vn. Această variantă are limite legale. Nu pot fi răscumpărate mai mult de jumătate din acțiuni.
Motivația plasamentului în titluri financiare pe termen lung, care este dată de capacitatea acestora de a genera venituri în viitor, fluxuri de venituri viitoare, – cash flow.
– una din premizele deciziei de plasament în aceste titluri este valoarea prezentă a fluxurilor de venituri generate în viitor.
– a doua este cea care se referă la riscul plasamentului ca urmare a incertitudini anticipării fluxurilor de venituri viitoare (care depinde de dobândă).
Coeficient de corectare = 1 + d
Coeficient de actualizare = 1 / 1+ d
Problema valorii prezente de venituri viitoare, este determinată de faptul că valoarea banilor este dependentă de timp.
Ca urmare, este necesară estimarea valorii prei rambursat în tranșe egale
Az = împrumutul : durata = 1.000.000 : 5 = 200.000
Dobânda = împrumutul x rata dobânzii
D1 = 1.000.000 x 10% = 100.000
D2 = 800.000 x 10% = 80.000
D3 = 600.000 x 10% = 60. 000
D4 = 400.000 x 10% = 40.000
D5 = 200.000 x 10% = 20.000
Din punct de vedere al investiției este un efort prea mare să restituie o sumă așa mare de la început (300.000).
Ar trebui de la puțin la mai mult.
B) Anuități constante și amortismente variabile
Dobânda = împrumutul x 10%
Anuitatea = dobânda + amortizarea
Amortizarea = anuitatea – dobânda
Împrumutul 1 = împrumutul 0 – amortizare
a = anuitate;
K = capitalul;
d = rata dobânzii
d 0,1
a = K –––––- = 1.000.000 –––––––- =
1 1
1- –––– 1 – –––––
(1 + d)la n (1 + 0,1)la 5
0,1 0,1
= 1.000.000 –––––- = 1.000.000 ––––– =
1 1
1- –––– 1 – –––-
1,1 la 5 1,61051
0,1 0,1 1,61051
= 1.000.000 ––––- = 1.000.000 –––– = 100.000 –––– = 263.797
1,61051-1 0,61051 0,61051
–––– ––––
1,61051 1,61051
C) Integral la scadenta
D) Răscumpărare prin bursă, devine interesantă pentru societatea împrumutătoare, atunci când cursul bursier este inferior prețului de rambursat. Cursul obligațiuni poate fi: >, <, = Vn. Această variantă are limite legale. Nu pot fi răscumpărate mai mult de jumătate din acțiuni.
Motivația plasamentului în titluri financiare pe termen lung, care este dată de capacitatea acestora de a genera venituri în viitor, fluxuri de venituri viitoare, – cash flow.
– una din premizele deciziei de plasament în aceste titluri este valoarea prezentă a fluxurilor de venituri generate în viitor.
– a doua este cea care se referă la riscul plasamentului ca urmare a incertitudini anticipării fluxurilor de venituri viitoare (care depinde de dobândă).
Coeficient de corectare = 1 + d
Coeficient de actualizare = 1 / 1+ d
Problema valorii prezente de venituri viitoare, este determinată de faptul că valoarea banilor este dependentă de timp.
Ca urmare, este necesară estimarea valorii prezente a fluxurilor de venituri viitoare care se numește actualizare.
Într-u cât dobânda este prețul utilizări banilor în timp, dacă se face abstracție de timp, rata dobânzii poate fi utilizată ca rată de actualizare în condiția în care nu este risc.
Notând cu Vo valoarea prezentă a unui venit viitor V1 ce se va obține peste 1 an, va fi:
V1
Vo = –––
1 + d'
unde: d' – rata dobânzii
Vo, având în vedere fluxurile de venituri viitoare poate fi:
V1 V2 Vn
Vo = ––– + ––––– + ……..+ ––––-
(1 + d') (1 + d')la 2 (1 + d')la n
Aceasta înseamnă că în vederea fluxurilor de venituri viitoare, valoarea prezentă este însumarea tuturor veniturilor ce se obțin în viitor.
Exemplu:
Considerăm un flux de venituri anuale egal cu 1.000 u.m. pe o perioadă de 3 ani, în condițiile unei rate a dobânzii de 10%. Să se calculeze valoarea prezentă a fluxului.
= 2.486,85
Depozitul la sfârșitul anului = dobânda + depozitul la începutul anului – retragerea
Notând cu: e – randamentul obligațiunilor
d' – rata dobânzii
Vom avea următoarele situații:
e d' – cumpărarea titlului nu este avantajoasă (depunerea banilor la bancă ar
aduce mai mult;
e d' – cumpărarea titlurilor este avantajoasă;
e = d' – este indiferent cum plasăm.
Determinarea pentru o obligațiune, prețul ei pornind de la stabilirea cuponului.
Vo – în cazul obligațiunii va fi egal cu câștigul (cupon)
C1 C2 Cn Vn
Vo = ––– + ––––– + ……..+ ––––– + –––––
(1 + d') (1 + d')la 2 (1 + d')la n (1 + d')la n
Plasarea în titluri financiare depinde nu numai de fluxurile de venituri ci și a câștigului care ar putea proveni de la creșterea prețului.
Ca urmare, câștigul este egal cu randamentul plus diferența dintre prețul din P1 și Po.
P1 – Po
C = e + ––––
Po
unde: C – câștigul
e – randamentul
P – prețul
Acest câștig ca diferență de preț este numai un câștig potențial.
El devine efectiv numai în momentul vânzărilor ce au înregistrat creșteri de preț.
Va = Vn x d'
unde: Va – venitul anual
Vn – valoarea nominală
d' – rata dobânzii
II. Obligațiunile – instrumente principale
ale creditului obligatar
2.1 Principalele instrumente obligatare
Pe piața obligatară se emit și se tranzacționează o varietate de titluri financiare obligatare. Diversificarea caracteristicilor financiare ale obligațiunilor a fost determinată de nevoia adaptării acestora la condițiile economice existente. Acestea permit o flexibilizare a actelor decizionale în funcție de evoluția pieței, a stării economiei și politicile de finanțare sau investiționale ale subiecților economici.
Principalele titluri obligatare existente pe piața obligatară grupate în funcție de diverse criterii sunt:
I. Criteriul: natura obligațiunilor
II. Criteriul: modul de recompensare
III. Obligațiunile – titluri financiare negociabile
pe piața obligațiunilor
3.1. Piața obligațiunilor
3.1.1 Caracteristicile financiare și randamentul obligațiunilor
Obligațiunea este un titlu financiar negociabil care conferă deținătorului un drept de creanță pe termen mediu și lung asupra emitentului titlului.
Principalele caracteristici ale unui titlu obligatar sunt:
valoarea nominală (Vn) care reprezintă valoarea titlului obligatar
prețul de emisiune (Pe) care reprezintă suma pe care un subscriitor o plătește emitentului în momentul achiziționării unei obligațiuni
prețul de rambursare (Pr) care este prețul pe care emitentul îl plătește la scadență deținătorului (investitorului) titlului obligatar
Emitentul titlurilor obligatare poate lansa o emisiune oferind subscriitorilor
(investitorilor) o primă de emisiune (pe) și / sau o primă de rambursare (pr).
Lipsa primei de emisiune pe și a primei de rambursare pr limitează rata randamentului anual Rra la nivelul dobânzii d care recompensează titlul obligatar. Un preț de emisiune supraunitar reduce rata randamentului anual.
Dacă prin contractul de emisiune al titlurilor obligatare se prevede acordarea unei prime de emisiune și / sau unei prime de rambursare, acest fapt va determina o creștere a ratei randamentului anual a titlurilor obligatare.
Reducerea sau creșterea duratei de viață a împrumutului influențează asupra ratei randamentului anual Rra.
Rata randamentului anual se calculează conform formulei:
(Va x Nr. ani) + (Pr – Vn)
Rra = ––––––––––– x 100
Pe x Nr. ani
unde: Rra = rata randamentului anual
Vn = valoarea nominală
Pe = prețul de emisiune
Pr = prețul de rambursare
Va = venitul anual
Nr. ani = numărul de ani pentru care se lansează împrumutul (durata de viață a împrumutului)
Venitul anual reprezintă valoarea dobânzii anuale adusă subscriitorului de cuponul obligațiunii. Prin contractul de emisiune se pot stabili și alte termene pentru plata dobânzii care recompensează titlul obligatar.
Va = Vn x d
unde: d = rata dobânzii anuale stabilită prin contractul de emisiune
Principalele situații care se pot întâlni sunt:
A) Vn = Pe = Pr
pe = 0 Rra este influențată
numai de nivelul
pr = 0 ratei dobânzii
B) Vn > Pe, Vn = Pr
pe = Vn – Pe Rra crește
pe
pr = 0
C) Vn = Pe, Vn < Pr
pr pe = 0
pr = Pr – Vn Rra crește
D) Vn > Pe, Vn < Pr
pr pe = Vn – Pe Rra crește
pe
pr = Pr – Vn Rra crește
E) Vn < Pe, Vn = Pr
Pe = supraunitar Rra scade
pr = 0
F) Vn < Pe, Vn < Pr
pr Pe = supraunitar Rra scade
pr = Pr – Vn Rra crește
3.1.2 Amortizarea titlurilor obligatare
Capitalul financiar solicitat de pe piața obligatară de către emitent este rambursat investitorului, într-o perioadă determinată de timp în mod treptat sau la o anumită dată precizată în contractul de emisiune, prin amortizarea titlurilor obligatare.
Metodele de amortizare a împrumuturilor obligatare sunt:
A) Metoda amortizării "la sfârșit"
Caracteristici:
întregul împrumut se rambursează la sfârșitul duratei de viață prevăzut în contractul de emisiune
până în ultimul an anuitatea este egala cu valoarea dobânzii perioadei
în ultimul an anuitatea este egală cu suma dobânzii perioadei și valoarea împrumutului amortizat.
anul 1 anul 2 …………..anul n-1 anul n
D1 = D2 = …… = Di = ….. = Dn
VT = VA
Di = ai
an = VA + Dn
unde: V.T. – valoarea totală a împrumutului de rambursat
V.A. – valoarea amortizată
D – dobânda anuală plătită
a – anuitatea (dobânda + valoarea amortizată)
n – durata de viață a împrumutului (în ani)
B) Metoda amortismentelor constante
Caracteristici:
emitentul rambursează același număr de obligațiuni anual
în fiecare an valoarea de amortizare este constantă, fiind împărțită în tranșe egale
anuitatea este variabilă.
VA1
anul 1 anul 2 ……. …….anul n-1 anul n
D1 > D2 > ….. > Di > ….. > Dn
VT = VA1 + VA2 + ….. + VAi + ….. + VAn
Di = ai
ai = VAi + Di
C) Metoda amortizării progresive
Caracteristici:
în fiecare an anuitatea este constantă, determinându-se conform formulei:
rata dobânzii
a = VT x –––––––––––––
1 – (100% + rata dobânzii) la -n
valoarea amortizata crește anual
serviciul financiar al dobânzii scade
valoarea de amortizat este variabilă, astfel:
în primul an de amortizare, valoarea amortizata se calculează ca diferență între anuitate și dobândă. Valoarea împrumutului rămas de amortizat se obține ca diferență între valoarea inițială a împrumutului și suma amortizată.
în următorii ani, valoarea dobânzii este influențată de valoarea împrumutului rămas de amortizat. Valoarea amortizată constituie diferența dintre anuitatea constantă și valoarea dobânzii aferentă anului respectiv.
în ultimul an de amortizare, valoarea amortizată este egală cu suma împrumutului de amortizat.
a
anul 1 anul 2 ……….anul n-1 anul n
D1> D2 > ….. > Di > ….. > Dn
VA1 > VA2 > ….. > VAi > ….. > VAn
VAi = ai – DI
a1 = a2 = …………. = ai = ………. = an
3.1.3 Aplicații
1) O societate comerciala pe acțiuni, emite 1.000.000 de obligațiuni a 50.000 lei o obligațiune. Rata dobânzii este de 20% pe an, iar împrumutul este rambursabil la sfârșitul duratei de viață de 4 ani.
Să se calculeze valoarea dobânzii plătite, valoarea de amortizat și anuitatea.
Rezolvare:
Valoarea totală a împrumutului este de:
V.T. = 1.000.000 x 50.000 lei = 50.000.000 mii lei
Tabloul de amortizare al împrumutului
Mii lei
D1 = D2 = D3 = D4 = V.T. x rata dobânzii
D1 = 50.000.000 x 20% = 10.000.000 mii lei
VA1 = VA2 = VA3 = 0
a1 = a2 = a3 = D1 = D2 = D3 = 10.000.000 mii lei
VA4 = VT = 50.000.000 mii lei
a4 = D4 + VA4 = 10.000.000 + 50.000.000 = 60.000.000 mii lei
2) O administrație publică locală emite 5.000.000 de obligațiuni la purtător, cu o valoare nominală de 15.000 lei. Împrumutul se rambursează în tranșe egale în timp de 5 ani de zile. Rata dobânzii este de 50%.
Să se calculeze valoarea dobânzii plătite, valoarea de amortizat și anuitatea.
Rezolvare:
Tabloul de amortizare al împrumutului
Mii (cantitativ si valoric)
Valoarea totală a împrumutului = 5.000.000 obligațiuni x 15.000 lei
VT = 75.000.000 mii lei
Anul 1: VA1 = VT : 5 tranșe = 75.000.000 : 5 = 15.000.000 mii lei
D1 = VT1 x rata dobânzii = 75.000.000 x 50% = 37.500.000 mii lei
a1 = D1 + VA1 = 37.500.000 + 15.000.000 = 52.500.000 mii lei
Anul 2: VA1 = VA2 = VA3 = VA4 = VA5 = 15.000.000 mii lei
VT2 = VT1 – VA1 = 75.000.000 – 15.000.000 = 60.000.000 mii lei
D2 = VT2 x rata dobânzii = 60.000.000 x 50% = 30.000.000 mii lei
a2 = D2 + VA2 = 30.000.000 + 15.000 000 = 45.000.000 mii lei
Anul 3: VT3 = VT2 – VA2 = 60.000.000 – 15.000.000 = 45.000.000 mii lei
D3 = VT3 x rata dobânzii = 45.000.000 x 50% = 22.500.000 mii lei
a3 = D3 + VA3 = 22.500.000 + 15.000.000 = 37.500.000 mii lei
Anul 4: VT4 = VT3 – VA3 = 45.000.000 – 15.000.000 = 30.000.000 mii lei
D4 = VT4 x rata dobânzii = 30.000.000 x 50% = 15.000.000 mii lei
a4 = D4 + VA4 = 15.000.000 + 15.000.000 = 30.000.000 mii lei
Anul 5: VT5 = VT4 – VA4 = 30.000.000 – 15.000.000 = 15.000.000 mii lei
D5 = VT5 x rata dobânzii = 15.000.000 x 50% = 7.500.000 mii lei
a5 = D5 + VA5 = 7.500.000 + 15.000.000 = 22.500.000 mii lei
3) O societate comercială pe acțiuni, emite 10.000.000 de obligațiuni, cu valoare nominală de 60.000 lei. Împrumutul este rambursabil progresiv în 3 ani, iar rata dobânzii este de 30%.
Să se calculeze valoarea dobânzii plătite, valoarea de amortizat și anuitatea.
Rezolvare:
Valoarea totală a împrumutului este de:
VT = 10.000.000 x 60.000 = 600.000.000 mii lei
Anuitatea se calculează pe baza formulei următoare:
rata dobânzii
a = VT x –––––––––––––
1 – (100% + rata dobânzii) la -n
0,3 0,3
a = 600.000.000 x –––––––- = 600.000.000 x –––––– =
1 – (1 + 0,3) la -3 1 – 1/1,3 la 3
180.000.000 180.000.000 2,197
= –––––– = –––––– = 180.000.000 x –––- =
1 – 1 2,197 – 1 1,197
2,197 2,197
= 180.000.000 x 1,8054218 = 330.375.939,8 mii lei
Tabloul de amortizare al împrumutului
Mii lei
Anul 1: a1 = a2 = a3 = 330.375.939,8 mii lei
D1 = VT1 x rata dobânzii = 600.000.000 x 30% = 180.000.000 mii lei
VA1 = a1 – D1 = 330.375.939,8 – 180.000.000 = 150.375.939,8 mii lei
Anul 2: VT2 = VT1 – VA1 = 600.000.000 – 150.375.939,8 = 449.624.060,2 mii lei
D2 = VT2 x rata dobânzii = 449.624.060,2 x 30% = 134.887.218,1 mii lei
VA2 = a2 – D2 = 330.375.939,8 – 134.887.218,1 = 195.488.721,7 mii lei
Anul 3: VT3 = VT2 – VA2 = 449.624.060,2 – 195.488.721,7 = 254.135.338,5 mii lei
D3 = VT3 x rata dobânzii = 254.135.338,5 x 30% = 76.240.601,54 mii lei
VA3 = a3 – D3 = 330.375.939,8 – 76.240.601,54 = 254.135.338,3 mii lei
4) O societate lansează un împrumut obligatar în valoare de1.000 milioane lei cu o rată a dobânzii de 10%, pentru o perioada de 5 ani de zile.
Să se calculeze valoarea de amortizat și anuitatea ce trebuie plătită anual investitorilor în titluri obligatare știind că împrumutul se va amortiza:
A)la sfârșitul duratei de viață
B) prin metoda amotismentelor constante
C) prin metoda amortizării progresive
Rezolvare:
A) Tabloul de amortizare a împrumutului obligatar în cazul amortizării la sfârșitul duratei de viață va fi:
Milioane lei
VT = 1.000 milioane lei
D = VT x rata dobânzii = 1.000 x 10% = 100 milioane lei
a5 = D5 + VA5 = 100 + 1.000 = 1.100 milioane lei
VA5 = a5 – D5 = 1.100 – 100 = 1.000 milioane lei
B) Tabloul de amortizare a împrumutului obligatar în cazul aplicării metodei amortismentelor constante se prezintă astfel:
Milioane lei
Anul 1: VT1 = 1.000 milioane lei
VA1 = VA2 = VA3 = VA4 = VA5 = VT : 5 transe = 1.000 : 5 = 200 mil. lei
D1 = VT1 x rata dobânzii = 1.000 x 10% = 100 milioane lei
a1 = D1 + VA1 = 100 + 200 = 300 milioane lei
Anul 2: VT2 = VT1 – VA1 = 1.000 – 200 = 800 milioane lei
D2 = VT2 x rata dobânzii = 800 x 10% = 80 milioane lei
a2 = D2 + VA2 = 80 + 100 = 180 milioane lei
Anul 3: VT3 = VT2 – VA2 = 800 – 200 = 600 milioane lei
D3 = VT3 x rata dobânzii = 600 x 10% = 60 milioane lei
a3 = D3 + VA3 = 60 + 100 = 160 milioane lei
Anul 4: VT4 = VT3 – VA3 = 600 – 200 = 400 milioane lei
D4 = VT4 x rata dobânzii = 400 x 10% = 40 milioane lei
a4 = D4 + VA4 = 40 + 100 = 140 milioane lei
Anul 5: VT5 = VT4 – VA4 = 400 – 200 = 200 milioane lei
D5 = VT5 x rata dobânzii = 200 x 10% = 20 milioane lei
a5 = D5 + VA5 = 20 + 100 = 120 milioane lei
C) Tabloul de amortizare a împrumutului obligatar în cazul aplicării metodei amortizării progresive se prezintă astfel:
Milioane lei
rata dobânzii
a = VT x –––––––––––––
1 – (100% + rata dobânzii) la -n
0,1 0,1
a = 1.000 x –––––––- = 1.000 x –––––– =
1 – (1 + 0,1) la -5 1 – 1/1,1 la 5
100 100 1,61051
= –––––- = ––––– = 100 x –––- = 100 x 2,63797 = 263,797 mil. lei
1 – 1 1,61051 – 1 0,61051
1,61051 1,61051
Anul 1: a1 = a2 = a3 = a4 = a5 = 263,797 milioane lei
D1 = VT1 x rata dobânzii = 1.000 x 10% = 100 milioane lei
VA1 = a1 – D1 = 263,797 – 100 = 163,797 milioane lei
Anul 2: VT2 = VT1 – VA1 = 1.000 – 163,797 = 836.203 milioane lei
D2 = VT2 x rata dobânzii = 836,203 x 10% = 83,6203 milioane lei
VA2 = a2 – D2 = 263,797 – 83,6203 = 180,1767 milioane lei
Anul 3: VT3 = VT2 – VA2 = 836,203 – 180,1767 = 656,0263 milioane lei
D3 = VT3 x rata dobânzii = 656,0263 x 10% = 65,60263 milioane lei
VA3 = a3 – D3 = 263,797 – 65,60263 = 198,19437 milioane lei
Anul 4: VT4 = VT3 – VA3 = 656,0263 – 198,19437 = 457,83193 milioane lei
D4 = VT4 x rata dobânzii = 457,83193 x 10% = 45,783193 milioane lei
VA4 = a4 – D4 = 263,797 – 45,783193 = 218,01381 milioane lei
Anul 5: VT5 = VT4 – VA4 = 457,83193 – 218,01381 = 239,818 milioane lei
D5 = VT5 x rata dobânzii = 239,818 x 10% = 23,9818 milioane lei
VA5 = a5 – D5 = 263,797 – 23,9818 = 239,8152 milioane lei
5) O societate comercială anonimă emite 6.000.000 de obligațiuni, cu o valoare nominală de 1.000.000 lei pe o perioadă de 3 ani. Prețul de emisiune este de 950.000 lei. Rambursarea împrumutului se realizează la un preț de rambursare de 1.500.000 lei. Rata dobânzii este de 10%.
Împrumutul se amortizează după metoda amortismentelor constante.
Să se calculeze valoare de amortizat și anuitatea ce trebuie plătită anual deținătorilor titlurilor obligatare.
Rezolvare:
Valoarea împrumutului de rambursare este compusă din:
– valoarea împrumutului solicitat
1.000.000 lei x 6.000.000 obligațiuni = 6.000.000 mil. lei
– valoarea primelor de rambursat
500.000 lei x 6.000.000 obligațiuni = 3.000.000 mil. lei
Total serviciu financiar (sume plătite) = 6.000.000 + 3.000.000 = 9.000.000 mil. lei
Valoarea împrumutului subscris:
950.000 lei x 6.000.000 obligațiuni = 5.700.000 mil. lei
În fiecare an:
– se va amortiza un număr egal de titluri financiare:
6.000.000 obligațiuni : 3 ani = 2.000.000 obligațiuni
– emitentul plătește prima de rambursare stipulată în contractul de emisiune.
2.000.000 obligațiuni x 500.000 lei = 1.000.000 mil. lei
– anuitatea anuală va cuprinde valoarea amortizată, dobânda anuală și valoarea primelor de rambursare
Tabloul de amortizare a împrumutului
milioane (cantitate și valoare)
Anul 1: VT = 6.000.000 mil. lei
VA1 = VA2 = VA3 =VT : 3 tranșe = 6.000.000 : 3 = 2.000.000 mil. lei
D1 = VT1 x rata dobânzii = 6.000.000 x 10% = 600.000 mil. lei
a1 = D1 + VA1 + rata primei de rambursare = 600.000 + 2.000.000 +
1.000.000 = 3.600.000 mil. lei
Anul 2: VT2 =VT1 – VA1 = 6.000.000 – 2.000.000 = 4.000.000 mil. lei
D2 = VT2 x rata dobânzii = 4.000.000 x 10% = 400.000 mil. lei
a2 = D2 + VA2 + rata primei de rambursare = 400.000 + 2.000.000 +
1.000.000 = 3.400.000 mil. lei
Anul 3: VT3 =VT2 – VA2 = 4.000.000 – 2.000.000 = 2.000.000 mil. lei
D3 = VT3 x rata dobânzii = 2.000.000 x 10% = 200.000 mil. lei
a3 = D3 + VA3 + rata primei de rambursare = 200.000 + 2.000.000 +
1.000.000 = 3.200.000 mil. lei
6) O societate comercială pe acțiuni emite un număr de 9.000.000 de obligațiuni. Valoarea nominală a unei obligațiuni este de 50.000 lei.
Emitentul oferă o primă de rambursare de 10.000 lei pentru o obligațiune. Rata anuală a dobânzii este de 40%, împrumutul fiind rambursabil în 3 ani, după metoda amortismentelor constante.
Conform prevederilor contractul de emisiune, se convine ca dobânda care recompensează subscriitorii să fie actualizată în funcție de dobânda anuală monetară.
Determinați valoarea de amortizat, dobânda și anuitatea ce trebuie plătită anual deținătorilor titlurilor obligatare, cunoscând că în fiecare an s-a înregistrat o rată de creștere anuală a dobânzii pe piața monetară de 5%, față de anul precedent.
Rezolvare:
Valoarea împrumutului de rambursat este compusă din:
– valoarea împrumutului solicitat
50.000 lei x 9.000.000 obligațiuni = 450.000 mil. lei
– valoarea primei de rambursat
10.000 lei x 9.000.000 obligațiuni = 90.000 mil. lei
Total serviciu financiar (sume plătite) = 450.000 + 90.000 = 540.000 mil. lei
În fiecare an se va amortiza un număr egal de titluri financiare
9.000.000 obligațiuni : 3 ani = 3.000.000 obligațiuni
Emitentul acordând prima de rambursare stipulată în contractul de emisiune.
Dobânda anuală plătită deținătorului va fi de:
– anul 1: Rata dobânzii (r dob.) = 40%
– anul 2: Rata dobânzii = r dob1 x 105% = 40% x 105% = 42%
– anul 3: Rata dobânzii = r dob2 x 105% = 42% x 105% = 44,10 %
Tabloul de amortizare al împrumutului
milioane (cantitate și valoare)
Anul 1: VT1 = 50.000 lei x 9.000.000 obligațiuni = 450.000 mil. lei
VA1 = VA2 = VA3 = VT : 3 tranșe = 450.000 : 3 = 150.000 mil. lei
Valoarea primei de rambursare = 90.000 : 3 tranșe = 30.000 mil. lei
D1 = VT1 x rata dobânzii = 450.000 x 40% = 180.000 mil. lei
a1 = D1 + VA1 + Val. de ramb. = 180.000 + 150.000 + 30.000 = 360.000 mil. lei
Anul 2: VT2 = VT1 – VA1 = 450.000 – 150.000 = 300.000 mil. lei
D2 = VT2 x rata dobânzii = 300.000 x 42% = 126.000 mil. lei
a2 = D2 + VA2 + Val. de ramb. = 126.000 + 150.000 + 30.000 = 306.000 mil. lei
Anul 3: VT3 = VT2 – VA2 = 300.000 – 150.000 = 150.000 mil. lei
D3 = VT3 x rata dobânzii = 150.000 x 44,10% = 66.150 mil. lei
a3 = D3 + VA3 + Val. de ramb. = 66.150 + 150.000 + 30.000 = 246.150 mil. lei
IV. Gruparea titlurilor obligatare
4.1. Gruparea titlurilor financiare obligatare după natura obligațiunilor
4.1.1. Obligațiuni clasice sau ordinare
Acestea sunt titluri financiare negociabile, care în cadrul aceleiași emisiuni asigură aceleași drepturi de creanță pentru aceeași valoare nominală.
După forma de prezentare, aceste obligațiuni se împart în obligațiuni nominative și obligațiuni la purtător.
Obligațiunile nominative au înscris numele deținătorului pe ele și dau drept la operațiuni de transfer în registrul emitentului în cazul schimbării dreptului de creanță. Acestea se prezintă sub forma unui certificat nominativ, care menționează caracteristicile emitentului și principalele clauze ale contractului de emisiune (valoarea nominală, prețul emisiunii, rata dobânzii, amortizarea datoriei, garanțiile).
Obligațiunile la purtător nu au specificat pe ele numele deținătorului. Acestea sunt formate dintr-un talon (care reprezintă dreptul deținătorului la suma subscrisă) și din foi de cupoane (fiecare cupon având menționată data scadenței pentru plata dobânzilor). Plata cuponului reprezintă achitarea dobânzii la data stabilită ca scadenta.
Statul, principalul emitent de titluri financiare obligatare, poate emite următoarele tipuri de obligațiuni:
rente perpetue, care sunt împrumuturi al căror capital nu poate fi niciodată reclamat de subscriitori și care dă dreptul acestuia la o rentă anuală fixă. Subscriitorul nu este într-o situație rea căci statul poate lansa un nou împrumut în condiții mai favorabile și rambursa împrumutul anterior;
obligațiuni amortizabile sau rambursabile (la sfârșit) și care au toate caracteristicile titlurilor obligatare clasice, dar a căror preț de rambursare poate fi superior valorii nominale, însă în plus se bucură de un regim fiscal preferențial (scutirea de impozit pe venit);
obligațiuni asimilate trezoreriei, care sunt titluri emise în tranșe succesive, fiecare tranșă fiind asimilată tranșei precedente, având aceeași dobândă de randament nominal și aceeași scadență. Acestea nu sunt amortizabile, dar sunt rambursabile odată la scadență;
obligațiuni indexate, a căror valoare este reactualizată pe bază de indici.
Sectorul privat, căutând să-și asigure accesul pe piață, este emitent de obligațiuni participative, care au o dobândă fixă, un preț de rambursare minim garantat, dar care în plus dau dreptul la o dobândă suplimentară și la o primă de rambursare care depind de profiturile realizate de emitenți.
În cazul obligațiunilor clasice modul de recompensare și condițiile de amortizare sunt fixate la emisiunea acestora. Dobânda este fixă, cuponul plătit o dată pe an este fix și egal cu dobânda anuală aplicată la valoarea nominală.
Emitentul unei obligațiuni are două sarcini:
să verse deținătorului o recompensă anuală a cărei sumă totală este fixată la emisiune;
să ramburseze capitalul împrumutat, în condițiile stabilite prin contractul de emisiune.
Rezultă că caracteristicile esențiale ale unei obligațiuni clasice sunt:
valoarea nominală a obligațiunii
prețul de emisiune
prețul de rambursat
Valoarea nominală este valoarea titlului obligatar. Pe baza valorii nominale și a ratei dobânzii din contractul de emisiune, se calculează dobânda anuală sau cuponul care recompensează deținătorul obligațiunii, care constituie venitul anual pe care titlul îl aduce acestuia.
Venitul anual (Va) este:
Va = Vn x D
unde: Va – venitul anual (valoarea dobânzii anuale) aduse de cupon
Vn – valoarea nominală
D – rata dobânzii din contractul de emisiune
Prețul de emisiune (Pe) reprezintă suma pe care subscriitorul o plătește pentru a cumpăra o obligațiune.
Dacă facem abstracție de cheltuielile de emisiune, emitentul, în urma emisiunii a N obligațiuni, va obține o sumă totală (S), egală cu:
S = N x Pe
Prețul de emisiune poate fi:
mai mare decât valoarea nominală a unei obligațiuni:
Pe > Vn
iar
S = N x Pe
mai mic decât valoarea nominală a obligațiunii, deținătorul obligațiunii beneficiind de o primă de emisiune (pe)
pe = Vn – Pe cu Pe < Vn
iar
S = N x Vn – N x pe sau S = N x Pe
egal cu valoarea nominală a obligațiunii:
Pe = Vn
iar
S = N x Vn = N x Pe
Prețul de rambursat (Pr) este prețul pe care emitentul îl plătește la scadență deținătorului de obligațiuni.
Obligațiunile pot fi rambursate:
la un preț superior valorii nominale, iar valoarea nominală este egală cu prețul de emisiune. Diferența dintre prețul de rambursat și valoarea nominală se numește primă de rambursat (pr):
pr = Pr – Vn cu Vn = Pe
la un preț egal cu valoarea nominală, iar prețul de emisiune este inferior valorii nominale:
Pr = Vn si Pe < Vn
atunci avem
pr = Vn – Pe
la un preț superior valorii nominale, iar prețul de emisiune este inferior valorii nominale.
În această situație avem o primă dublă respectiv o primă de emisiune și o primă de rambursat:
Pr > Vn Pe < Vn
pe = Vn – Pe
pr = Pr – Vn
Acest ultim caz este rar.
În general în practică obligațiunile se emit cu primă de emisiune.
Tendința actuală pe piața financiară este ca emisiunea de obligațiuni să se facă în condițiile coincidenței valorii nominale, prețului de emisiune și prețului de rambursat.
Aplicații:
1. Valoarea nominală a unei obligațiuni este 10.000 u.m. Rata dobânzii este de 15%. Să se determine venitul anual pe care aceasta îl va aduce deținătorului, știind că emisiunea nu comportă nici un fel de primă.
Va = Vn x D
Va = 10.000 x 15% = 1.500 U.M.
2. Un emitent procedează la emisiunea a 100.000 de obligațiuni cu o valoare nominală de 10.000 u.m.
Care este suma totală pe care o va primi emitentul dacă:
a) prețul de emisiune este de 11.000 u.m.
b) prețul de emisiune este de 9.000 u.m.
c) prețul de emisiune este de 10.000 u.m.,
dacă facem abstracție de cheltuielile de emisiune?
a) S = N x Pe = 100.000 x 11.000 = 1.100.000.000 u.m.
b) s = N x Pe = 100.000 x 9.000 = 900.000.000 u.m.
sau:
pe = Vn – Pe = 10.000 – 9.000 = 1.000 u.m.
S = N x Vn – N x pe = 100.000 x 10.000 – 100.000 x 1.000 =
= 1.000.000.000 – 100.000.000 = 900.000.000 u.m.
c) S = N x Vn = N x Pe = 100.000 x 10.000 = 1.000.000.000 u.m.
3. Valoarea nominală a unei obligațiuni este de 10.000 u.m., emisiunea făcându-se la un preț de 10.000 u.m. Conform contractului de emisiune prețul de rambursat este de 11.000 u.m. Care este valoarea primei de rambursat?
pr = Pr – Vn = 11.000 – 10.000 = 1.000 u.m.
4. Valoarea nominală a unei obligațiuni este de 10.000 u.m., emisiunea făcându-se la un preț de 9.000 u.m. Conform contractului de emisiune, prețul de rambursat este de 10.100 u.m. Care este valoarea primei de emisiune și a primei de rambursat?
pe = Vn – Pe = 10.000 – 9.000 = 1.000 u.m.
pr = Pr – Vn = 10.100 – 10.000 = 100 u.m.
Existența unei prime crește randamentul împrumutului obligatar, iar suma totală a primei de rambursat se adaugă la valoarea dobânzii anuale (venitul anual) încasate. Se pune problema calculării ratei randamentului anual.
(Va x Nr. ani) + (Pr – Vn)
Rra = –––––––––––- x 100
Pe x Nr. ani
unde: Rra – rata randamentului anual
Vn – valoarea nominală a obligațiunii
Pe – prețul de emisiune al obligațiunii
Pr – prețul de rambursat al obligațiunii
Va – venitul anual (valoarea dobânzii anuale)
Nr. ani – numărul anilor pentru care se lansează împrumutul
Aplicație:
O obligațiune are o valoare nominala de 10.000 u.m., rata dobânzii este de 15%.
Să se determine rata randamentului anual în următoarele situații:
a) prețul de emisiune este de 10.000 u.m., iar prețul de rambursat este de 10.000 u.m.
b) prețul de emisiune este de 9.000 u.m., iar prețul de rambursat este de 10.000 u.m.
c) prețul de emisiune este de 10.000 u.m., iar prețul de rambursat este de 11.000 u.m.
d) prețul de emisiune este de 11.000 u.m., iar prețul de rambursat este de 12.000 u.m.
e) prețul de emisiune este de 9.000 u.m., iar prețul de rambursat este de 10.500 u.m.
Împrumutul este rambursabil în zece ani.
a) Va = Vn x D = 10.000 x 15% = 1.500 u.m.
(Va x Nr. ani) + (Pr – Vn) (1.500 x 10) + (10.000 – 10.000)
Rra = –––––––––––- x 100 = –––––––––––––- x 100 =
Pe x Nr. ani 10.000 x 10
15.000
= –––– x 100 = 0,15 x 100 = 15%
100.000
b)
(1.500 x 10) + (10.000 – 10.000) 15.000
Rra = –––––––––––––– x 100 = ––– x 100 = 16,66%
9.000 x 10 90.000
c)
(1.500 x 10) + (11.000 – 10.000) 15.000 + 1.000
Rra = –––––––––––––- x 100 = ––––––- x 100 = 16%
10.000 x 10 100.000
d)
(1.500 x 10) + (12.000 – 10.000) 15.000 + 2.000
Rra = ––––––––––––– x 100 = ––––––- x 100 = 15,45%
11.000 x 10 110.000
e)
(1.500 x 10) + (10.500 – 10.000) 15.000 + 500
Rra = ––––––––––––– x 100 = ––––––- x 100 = 17,22%
9.000 x 10 90.000
Observăm că rata randamentului anual este în funcție de existența sau inexistența primei de emisiune sau / și a primei de rambursat.
Se poate interveni asupra modificării ratei randamentului anual, reducând data reglementării efective a subscripției în raport cu cea în care dobânzile încep să curgă. Astfel dacă în exemplul luat, presupunem că reglementarea intervine cu un decalaj de 5 luni, deținătorul de obligațiuni nu va avea imobilizat capitalul 120 de luni (10 ani x 12 luni = 120 luni), ci numai 115 luni (120 luni – 5 luni = 115 luni), iar rata randamentului va fi multiplicată cu raportul 120/115:
15 x 120
a) –––– = 15,65%
115
16,66 x 120
b) ––––– = 17,38%
115
16 x 120
c) –––– = 16,69%
115
15,45 x 120
d) ––––– = 16,12%
115
17,22 x 120
e) ––––– = 17,96%
115
Procedeul decalajului este utilizat frecvent în perioadele în care plasamentele cu dobândă fixă întâmpină dificultăți de plasare pe piața financiară.
Într-un mediu inflaționist acest tip de obligațiuni prezintă inconveniente pentru deținători, ceea ce explică emisiunea unor noi titluri financiare obligatare care să elimine aceste inconveniente.
În practică riscul rambursării unui împrumut obligatar în monedă depreciată a fost redus prin scurtarea duratei împrumutului, posibilitatea rambursării anticipate și a schimbării unui titlu pe un alt titlu, adaptat la condițiile noi de pe piață, în cadrul unui interval de timp relativ scurt. O altă soluție este recurgerea la emisiuni cu dobândă variabilă sau emiterea unui împrumut obligatar împărțit în două părți: o parte cu dobândă fixă și o parte cu dobândă variabilă, subscriitorul putând alege liber între cele două părți sau pentru combinarea acestora, în scopul reducerii riscului determinat de devalorizarea monetară. Alte măsuri vizează: lansarea de noi împrumuturi a căror dobândă este superioară ratei inflației din momentul emisiunii și un regim fiscal atenuat, cu practicarea unei prelevări forfetare, cota maximă neputând fi depășită.
Diversificarea titlurilor obligatare vizează deci următoarele aspecte: renunțarea la fixitatea dobânzii și diversificarea condițiilor de rambursare.
4.1.2 Obligațiuni rambursabile în acțiuni
Amortizarea acestor titluri financiare obligatare se face obligatoriu prin atribuirea de acțiuni la întreprinderea emitentă (sunt specifice întreprinderilor cu capital public și privat).
4.1.3 Obligațiuni convertibile (obligațiuni convertibile la un moment dat) și
obligațiuni schimbabile (obligațiuni convertibile în acțiuni în orice moment)
Acestea sunt titluri financiare intermediare între obligațiuni și acțiuni.
Caracteristici comune.
Aceste titluri financiare se caracterizează prin: dobândă fixă, rambursarea la un preț și la o dată cunoscute din momentul emisiunii, posibilitatea ca deținătorul titlurilor obligatare să le poată schimba pe acțiuni atunci când dorește acesta (devenind asociatul emitentului titlului financiar), după un barem prestabilit.
Diferențele dintre obligațiunile convertibile și cele schimbabile sunt:
în cazul obligațiunilor convertibile, opțiunea de a le schimba în acțiuni nu poate fi exercitată decât în timpul unei perioade prestabilite (de câteva luni), situată la câțiva ani după emisiunea titlului. În acest caz deținătorul titlurilor și emitentul nu au nici o siguranță că momentul prestabilit pentru schimb va fi oportun și în plus primul trebuie să ia decizia de schimb rapid.
în cazul obligațiunilor schimbabile, opțiunea deținătorului de a le transforma în acțiuni se poate exercita pe întreaga durată a împrumutului. Aceste titluri financiare sunt mai avantajoase pentru deținători (obligatari) căci aceștiea pot lua decizia în funcție de evoluția cursului la bursă și evoluția profitului întreprinderii emitente. Atâta timp cât cursul obligațiunii este superior cursului acțiunii și cât timp venitul obligațiunii după plata impozitului este superior celui produs de acțiune, deținătorul de obligațiuni nu are interesul să le schimbe pe acțiuni. Decizia de schimbare se poate lua în ultimul moment, respectiv cel al rambursării finale a împrumutului obligatar sau dacă acțiunea este amortizată, în momentul când titlul iese de pe piață prin tragere. Obligațiunile schimbabile sunt mai practice decât obligațiunile convertibile, dar cu toate acestea evoluția titlurilor financiare obligatare nu se rezumă la aceste aspecte, ci este un proces continuu.
Avantajele oferite de obligațiunile convertibile și schimbabile, pentru subscriitori și emitenți, sunt:
emitentul are certitudinea că va realiza creșterea capitalului, fără a recurge la o creștere a capitalului imediat, greu de realizat mai ales atunci când cursul este depreciat și randamentul scăzut. Emitentul are posibilitatea de a colecta capitaluri, la o rată a dobânzii în general inferioară ratei de pe piața capitalului pe termen lung, căci opțiunea oferă speranță pentru deținătorul titlului că va obține un câștig financiar în momentul conversiei. Fixând de la început rata de conversie a obligațiunilor în acțiuni, emitentul obligațiunii poate emite acțiuni cu o primă superioară celei ce s-ar putea obține imediat. Din punct de vedere fiscal, dobânda plătită pentru obligațiuni constituie pentru emitent cheltuieli generale deductibile fiscal, fiind mai avantajoasă decât plata unor dividende.
Dacă valoarea conversiei este superioară cursului teoretic al conversiei prețul de emisiune se multiplică prin raportul de conversie și numeroase obligațiuni vor fi convertite, ceea ce constituie un avantaj pentru societatea emitentă, căci nu va trebui să mai procedeze la rambursarea lor.
Aceste titluri contribuie la creșterea capacității de a obține împrumuturi de la bancă, căci în funcție de evoluția valorii conversiei și de cererea de conversie, banca le asimilează fondurilor proprii, deși evident acestea constituie obligații până în momentul conversiei.
subscriitorul poate să rămână deținător de obligațiuni (obligatar) cât timp îi convine regimul fiscal al titlurilor obligatare și își păstrează șansa de a deveni asociat. Aceste obligațiuni asigură deținătorului un venit garantat și un drept preferențial de rambursare, garantarea capitalului financiar plasat împotriva riscurilor inflației și posibilitatea de a alege situația care îi pare cea mai favorabilă (de obligatar sau de acționar).
Emisiunea de obligațiuni convertibile și de obligațiuni schimbabile comparativ cu emisiunea de acțiuni în numerar, asigură emitentului diminuarea obligațiilor sale fiscale, căci dobânda plătită obligatarilor spre deosebire de dividende este deductibilă din profitul impozabil.
În același timp riscul diluării profitului este mai limitat, căci pentru aceeași sumă totală de resurse colectate, obligațiunile convertibile pot fi emise la un preț superior cursului acțiunilor în momentul emisiunii, în timp ce emisiunea de acțiuni noi se face întotdeauna la un curs inferior cursului acțiunilor vechi și deci numărul de titluri emise care ulterior pot fi convertibile sau schimbabile este mai mic.
În cazul unor asemenea emisiuni trebuie să se stabilească:
baza de conversie
prima de conversie
prima de emisiune
Baza de conversie (sau raportul de conversie) reprezintă numărul de acțiuni susceptibile de a fi obținute prin conversia acțiunilor convertibile.
Utilizând raportul de conversie (Rc) și cursul acțiunii © se stabilește prețul sau valoarea de conversie (Pc) la un moment dat (momentul i).
Pc = Rc x C
Aplicație:
Să se determine prețul de conversie, știind că cursul acțiunii este 200 u.m., iar raportul de conversie este 2,1
Pc = Rc x C = 2,1 x 200 = 420 u.m.
Prima de conversie (Prc) reprezintă diferența dintre cursul obligațiunilor (Co) pe piața financiară și valoarea de conversie (Pc), în momentul ales pentru realizarea operațiunii.
Prc = Co – Pc
Caz particular: când baza de conversie este egala cu 1, prima de conversie este egală cu diferența dintre cursul obligațiunii și cursul acțiunii.
Aplicație:
Să se determine prima de conversie știind că în momentul "i", pe piața financiară cursul obligațiunii este 450 u.m. iar prețul (valoarea) de conversie este 420 u.m.
Prc = Co – Pc = 450 – 420 = 30 u.m.
Exprimata în procente față de prețul de conversie acesta este:
30
–– x 100 = 7,14%
420
Prima de emisiune (pe) reprezintă prima de conversie (Prc) în ziua emisiunii sau diferența dintre prețul de emisiune (Pe) și prețul de conversie (Pc).
pe = Prc sau pe = Pe – Pc
Atunci când prima de emisiune este ridicată, cererile de conversie sunt incerte.
Aplicație:
Să se determine prima de emisiune cunoscând că prețul de emisiune este 450 u.m., iar prețul de conversie este 420 u.m.
pe = 30 u.m. sau
pe = 450 – 420 = 30 u.m.
Observație:
Obligațiunile rambursabile în acțiuni nu trebuie confundate cu obligațiunile convertibile și schimbabile în acțiuni, căci în cazul primelor subscriitorul nu dispune de nici o libertate de alegere, el fiind obligat să accepte la scadență schimbul obligațiunilor pe acțiuni sau certificate de investiții. Data acestei operațiuni este prevăzută de la început de către emitent.
Obligațiunile schimbabile în acțiuni sunt cunoscute și sub numele de obligațiuni convertibile în acțiuni în orice moment, constituind o perfecționare a obligațiunilor convertibile la un moment dat.
A. Precizări suplimentare privind obligațiunile convertibile la un moment dat
Aspectele juridice și cele financiare privind emisiunea acestor titluri trebuie prevăzute prin cadrul legal.
Aspectele juridice legate de emisiunea acestor titluri vizează următoarele:
natura juridică a întreprinderilor care pot fi emitente de astfel de titluri;
existența aprobării emisiunii din partea adunării generale extraordinare a acționarilor;
stabilirea condițiilor conversiei obligațiunilor în acțiuni;
aprobarea adunării generale pentru renunțarea acționarilor la dreptul lor preferențial de subscriere asupra acțiunilor emise cu ocazia conversiei;
menținerea dreptului preferențial de subscriere în obligațiuni convertibile a acțiunilor în cazul creșterilor de capital;
asigurarea acelorași drepturi cu ale acționarilor, pentru deținătorii de obligațiuni care optează pentru conversia acestora în acțiuni.
Aspectele financiare legate de emisiunea acestor titluri vizează următoarele:
stabilirea prețului de emisiune care determină prima de conversie (abaterea dintre valoarea nominală a obligațiunii și cursul acțiunii în momentul emisiunii);
obligația întreprinderii emitente de a fixa prețul de emisiune, rata dobânzii nominale a obligațiunii, prima de rambursare, pe baza datelor de pe piața financiară privind cursul acțiunii și rata dobânzii la obligațiunile ordinare.
B. Precizări suplimentare privind obligațiunile convertibile în acțiuni în orice
moment
Aspectele juridice care se impun a fi soluționate privesc:
asigurarea concordanței dintre legislația care reglementează creșterile de capital, dreptul preferențial al vechilor acțiuni, cu cea privind dreptul preferențial al subscriitorilor în aceste titluri;
asigurarea pentru vechii acționari a dreptului preferențial de a subscrie în obligațiuni convertibile în orice moment;
reglementarea modificării statutului societății ca urmare a creșterilor de capital (de regulă o dată pe an);
condițiile și perioada maximă de suspendare a convertibilității, care de regulă poate să apară în scopul stabilizării capitalului înainte de a calcula paritățile de schimb sau prețul de emisiune, atunci când se dorește o creștere de capital sau o fuziune.
Aspectele financiare, care se impun a fi soluționate privesc:
libertatea de a fixa diferite variante ale emisiunii: rata dobânzii, valoarea nominală, durata împrumutului, datele de rambursare;
garantarea pentru subscriitori a posibilității de a obține un venit fix și de a-și conserva puterea de cumpărare, căci inflația nu trebuie să producă pierderi de capital obligatar. Atunci când valoarea acțiunii este superioară sumei rambursabile, subscriitorul va exercita dreptul de opțiune și va converti obligațiunea în acțiune.
4.1.4 Obligațiuni cu bonuri pentru subscripția în acțiuni
Acestea sunt titluri obligatare care au atașate unul sau mai multe bonuri pentru subscripția în acțiuni ale emitentului titlului, conform condițiilor prevăzute în contractul de emisiune. Spre deosebire de obligațiunile convertibile deținătorul nu este constrâns să opteze în timpul duratei de viață a împrumutului între calitatea de obligatar sau cea de acționar.
Bonurile pentru subscripția în acțiuni sunt negociate separat și asigură posibilitatea cunoașterii evoluției și gestionării noilor titluri financiare.
Obligațiunile cu bonuri pentru subscripția în acțiuni, contribuie la dezvoltarea procesului de investire a economiilor și la protecția economiilor investite, ca urmare a facilităților suplimentare acordate deținătorilor acestor titluri obligatare.
Deținătorii obligațiunilor cu bonuri pentru subscripția în acțiuni, pot avea calitatea de acționari și obligatari, fără ca exercitarea dreptului de subscriere în acțiuni să ducă la pierderea calității de obligatar. În același timp aceștia pot renunța la bonurile pentru subscripție, dar să păstreze obligațiunile, sau pot vinde obligațiunile și să păstreze bonurile pentru subscripție. Valoarea bonului subscripția va depinde în timp de evoluția valorii titlului la care are dreptul și de rata profitului.
Prin cadrul legislativ trebuie să se reglementeze următoarele aspecte legate de emisiunea acestor titluri obligatare:
obligativitatea aprobării emisiunii de adunarea generală extraordinară a acționarilor;
intervalul maxim de timp în care se poate face emisiunea, socotit de la data aprobării sale;
reglementarea dreptului preferențial de subscriere;
condițiile în care filialele unei societăți pot efectua emisiuni de titluri.
Pentru protejarea drepturilor deținătorilor de obligațiuni cu bonuri pentru subscripția în acțiuni, emitentul este obligat să respecte o serie de reguli, atât timp cât pe piața financiară există bonuri valabile.
Aceste reguli vizează următoarele aspecte:
în cazul unor emisiuni noi, de obligațiuni cu bonuri pentru subscripție, obligatiuni convertibile la un moment dat și obligațiuni convertibile în orice moment, emitentul trebuie să informeze titularii sau deținătorii de bonuri pentru subscripție existenți pe piață de noua emisiune printr-un anunț public;
emitenții de obligațiuni cu bonuri existenți pe piață nu au dreptul de a amortiza capitalul financiar, să-l reducă prin intermediul rambursării sau să modifice repartiția beneficiilor;
în cazul reducerii capitalului, ca urmare a unor pierderi, oricare ar fi diminuarea capitalului nominal sau a numărului de acțiuni, drepturile deținătorilor de bonuri pentru subscripție se reduc;
emisiunea de acțiuni a căror subscriere se face în numerar și este rezervată acționarilor, incorporarea în capital a primelor de emisiune, beneficii, rezerve, precum și distribuirea rezervelor în numerar sau în titluri financiare, nu se poate aproba decât cu condiția rezervării (punerii separate) a drepturilor deținătorilor de bonuri pentru subscripție;
crearea de acțiuni, fără drept de vot cu dividende plătibile prioritar se poate realiza numai după rezervarea drepturilor obligatarilor.
Procedurile privitoare la creșterea capitalului ca urmare a emiterii și caracteristicile acestui titlu financiar, sunt simplificate, ca urmare a frecvenței modificării valorii capitalului. Pe baza numărului și valorii totale a acțiunilor subscrise în cursul fiecărui exercițiu financiar, la sfârșitul acestora directorul sau consiliul de administrație aduc modificările necesare la clauzele statutare care privesc capitalul social.
4.1.5 Obligațiuni cu bonuri pentru subscripția în obligațiuni (obligațiuni warrant)
Acestea sunt titluri obligatare cu un bon atașat, care dă dreptul de a subscrie, una sau mai multe obligațiuni la prețuri convenite anterior în funcție de datele subscripției. În funcție de intervalul de timp când subscripția se poate realiza, se determină scadențele (sub-intervalele) pentru realizarea acestei operațiuni.
Emisiunea obligațiunilor cu bonuri pentru subscripția în obligațiuni, se realizează la o rata a dobânzii inferioară celei de pe piață, abaterea reprezentând prețul warrant. Cu toate acestea, datorită garantării ratei dobânzii, în cazul în care acestea scad pe piață acest titlu financiar devine atractiv pentru plasarea capitalului financiar disponibil.
La bursă obligațiunea și bonul sunt negociate separat. Evoluția cursului bonului este influențată de rata dobânzii pe piață și de previzionările privind evoluția acesteia. La fiecare scadență stabilită pentru subscriere, deținătorul titlului poate să opteze pentru:
renunțarea la bon, la prețul pieței;
păstrarea bonului pentru o utilizare ulterioară;
utilizarea bonului, având în vedere că după ultima scadență, acesta își pierde întreaga valoare.
4.1.6 Bonurile de tezaur
Bonurile de tezaur sunt titluri obligatare emise de stat și administrațiile locale, pentru acoperirea cheltuielilor bugetare curente ca urmare a existenței unui deficit bugetar.
Subscriitorii sunt reprezentați de populație, întreprinderi, bănci, instituții financiare.
Emisiunea poate îmbrăca mai multe forme, respectiv:
forma subscrierii curente, când emisiunea se face pe baza necesităților cunoscute dinainte;
forma adjudecării la licitație publică, prin care se realizează o diversificare a ofertelor sub raportul ratei dobânzii;
forma licitațiilor săptămânale.
Licitațiile pot fi de două tipuri în funcție de oferta care poate fi competitivă și necompetitivă.
În cazul ofertei competitive, subscriitorul cumpără bonurile la prețul stabilit, încheierea tranzacției făcându-se pe baza ofertelor celor mai avantajoase. Oferta necompetitivă constă în oferirea spre cumpărare a unei cantități specifice de bonuri de tezaur la prețuri medii plătite pentru toate titlurile din ziua licitației.
În afara bonurilor de tezaur tradiționale, a căror dobândă este diferențiată în funcție de durata împrumutului și competitivă comparativ cu cea a altor titluri obligatare, au apărut forme noi, cum sunt: – bonurile de tezaur în cont curent
– obligațiunile cu cupon zero.
Bonurile de tezaur în cont curent, circulă numai între conturile deschise pentru deținători la banca de emisiune.
Obligatiunile cu cupon zero, sunt emise de bănci și instituțiile specializate de credit care dețin în portofoliu bonuri de tezaur, a căror valoare nominală este egală cu cea a obligațiunilor cu cupon zero emise și care nu implică plata de dobânzi de la emitere până la scadență. Dobânda revine subscriitorilor care cumpără obligațiunile la o valoare mai mică decât valoarea nominală, acestea la scadență încasând valoarea integrală mai mare.
4.1.7 Obligațiunile reânnoibile ale tezaurului
Acestea sunt titluri obligatare emise de stat, deținătorii acestora având dreptul să le schimbe la jumătatea duratei de valabilitate pe alte obligațiuni de aceeași natură emise în aceeași perioadă.
Obligațiunile reânnoibile fac parte din categoria noilor titluri financiare apărute pe piață, constituind o formă intermediară între bonurile de tezaur cu dobânzi progresive și bonurile de tezaur clasice. Durata acestor obligațiuni și rata dobânzii este stabilită prin decizia Ministerului Finanțelor. Durata acestor obligațiuni este de regulă mai scurtă decât la obligațiunile clasice. Dobânzile capitalizate sunt primite în momentul reânnoirii obligațiunilor prin schimbarea titlului inițial cu un nou titlu din tranșa în curs de emisiune, iar regimul fiscal al acestora este cel specific împrumuturilor de stat.
4.1.8 Obligațiuni asimilabile tezaurului
Acestea sunt titluri obligatare care dau posibilitatea unor emisiuni ulterioare de noi tranșe care aparțin aceluiași împrumut în condiții identice, adică: aceeași valoare nominală, scadență, proceduri de amortizare.
Tehnica asimilării trebuie să fie prevăzută în prospectul emisiunii, fiind o posibilitate oferită emitentului și nu o obligație. Emitentul poate astfel să-și fracționeze intervențiile pe piața financiară primară și să se adapteze la evoluția acesteia prin intermediul prețului de emisiune.
4.2. Gruparea titlurilor financiare obligarare după modul de recompensare
Dacă pentru emitenții titlurilor obligatare, motivația emisiunii este atragerea economiilor, în scopul asigurării resurselor financiare de către aceștia au nevoie, pentru subscriitori, cumpărarea titlurilor financiare contribuie la protejarea economiilor deținute și obținerea unor venituri financiare.
Operațiunile de recompensare sunt diverse, chiar dacă toate se materializează în ultima instanță în venituri financiare acordate subscriitorilor. În cele ce urmează vom proceda la prezentarea caracteristicilor titlurilor obligatare din punct de vedere a tipului de recompensare și a periodicității recompensării.
4.2.1 Obligațiuni după tipul de recompensare
Din punct de vedere al tipului de recompensare titlurile financiare obligatare le putem grupa în trei categorii:
– obligatiuni cu rata dobânzii fixă,
– obligațiuni cu rata dobânzii variabilă și revizuibilă
– obligațiuni indexate și participante.
A. Obligațiuni cu rata dobânzii fixă
Obligațiuni cu rata dobânzii fixă constituie tipul clasic de obligațiune. Inițial obligațiunea se consideră ca fiind un titlu financiar cu venit fix spre deosebire de acțiuni care aparțin titlurilor financiare cu venit variabil. Evident că între aceste două tipuri exista și alte deosebiri, primele dând dreptul deținătorilor la o creanță, iar celelalte asigurând un drept de proprietate.
Emitentul de obligațiuni cu rata dobânzii fixă, se angajează de a vărsa pentru fiecare titlu obligatar emis, o anumită sumă la fiecare scadență, corespunzând unui procent fix din valoarea nominală a titlului. Pentru fiecare obligațiune aparținând aceleași emisiuni, rata dobânzii este aceeași, chiar dacă poate să nu fie identică pentru toate scadențele și trebuie să fie prevăzută în contractul de emisiune.
Fluxurile financiare care apar ca urmare a emisiunii titlurilor obligatare sunt:
fluxul prețului plătit (P) ca urmare a cumpărării obligațiunii;
fluxul plății cuponului (C), a cărei sumă totală este stabilită și primită de deținător în fiecare an sau la scadențele prevăzute în contractul de emisiune;
fluxul rambursării (R) împrumutul obligatar, care duce la dispariția dreptului de creanță a subscriitorului asupra emitentului împrumutului obligatar.
Între aceste fluxuri există următoarea relație.
n Ci + Ri
P = ––––-
i=1 (1 + t) la i
unde: i = 1 …. n = durata în ani a împrumutului
t = rata de randament actualizată (internă) a emisiunii obligatare.
Deținătorii de economii care doresc să le plaseze sub forma unor titluri obligatare, iau deciziile în funcție de rata randamentului actualizat.
Pentru a determina randamentul actualizat al unui titlu obligatar sunt necesare următoarele informații:
prețul de cumpărare a titlului obligatar
data cumpărării titlului obligatar
valoarea totală a cuponului
data plății cupoanelor
prețul la rambursare a titlului obligatar
data rambursării
Creșterea ratei randamentului determină, scăderea cursurilor obligațiunilor cu rata dobânzii fixă, iar creșterea curserilor induce o scădere a ratelor de randament. Aceste mișcări fluctuante de sens invers, sunt specifice obligațiunilor care aparțin fiecărei emisiuni obligatare. Elasticitatea prețurilor și variația ratelor caracterizează sensibilitatea pe piață a titlului obligatar.
Sensibilitatea obligațiunilor emise este influențată de durata de viață a împrumutului în mod direct, creșterea duratei determinând creșterea sensibilității titlurilor obligatare și invers, căci în timp pot apărea emisiuni de titluri în condiții mai avantajoase.
Obligațiunile cu rata dobânzii fixă se plasează mai bine atunci când pe piața financiară se înregistrează o evoluție descrescătoare a ratelor dobânzilor la alte titluri. Aceasta întrucât, rata dobânzii fixă garantează obținerea unui venit stabil și permite creșterea veniturilor comparativ cu veniturile produse de titlurile în scădere.
În clasificarea precedentă a obligațiunilor, după natura acestora, s-a făcut pentru fiecare titlu în parte o caracterizare succintă a acestora, care constituie o bază pentru analiza cauzelor care au condus la diversificarea titlurilor obligatare cu rata dobânzii fixă și apariția obligațiunilor cu bonuri pentru subvenție, a obligațiunilor parțial libelate, a obligațiunilor cu scadența variabilă și a obligațiunilor mixte (cu rata fixă și variabilă).
Astfel în cazul obligațiunilor cu bonuri pentru subscripție, subscriitorul poate să cumpere o obligațiune clasică cu rata dobânzii fixă și o durată de viață lungă și un bon care îi asigură posibilitatea de a subscrie la o altă obligațiune identică. Dacă de fiecare dată prețul de subscriere crește, rata randamentului actualizat al titlului scade și îl va avantaja de două ori pe subscriitor. În primul rând în calitate de deținător al titlului obligatar este avantajat de creșterea prețului de subscripție, iar în al doilea rând în calitate de subscriitor potențial prin intermediul bonului pe care îl deține și îl poate deci utiliza. Evident că utilizând bonul, venitul realizat va fi mai redus ca urmare a creșterii prețului de subscriere. Bonul pentru subscriere, care la emisiune nu are valoare proprie, la bursă se analizează pe baza: valorii intrinseci (care corespunde venitului suplimentar obținut prin utilizarea bonului și vinderea imediată a titlului obținut) și prima care se adaugă la valoarea intrinsecă.
Evaluarea bonului pentru subscripție pe piață se face calculând rata dobânzii de randament în fiecare zi, care împreună cu valoarea intrinsecă viitoare a bonului, determină primul curs al acestuia pe piață.
Obligațiunile cu bonuri constituie pentru emitenții de obligațiuni cu rată a dobânzii fixă, o ultimă alternativă, atunci când piața este inundată de titluri financiare.
În perioadele când se anticipează o scădere a ratelor de dobândă, titlurile obligatare cu dobândă fixă sunt utilizate de către emitenți prin emisiunea de obligațiuni parțial libelate, care implică angajamentul subscriitorului inițial sau a cumpărătorului de astfel de titluri la bursă de a efectua un al doilea vărsământ. Titlurile nu sunt eliberate efectiv decât după plata integrală a acestora. Emitentul unor asemenea obligațiuni este avantajat prin faptul că, reușește să facă două operațiuni în cadrul unei singure operațiuni de bază, reușind să atragă resursele financiare de care are nevoie, în perioadele în care plasamentul obligațiunilor clasice cu rata dobânzii fixă este mai dificil de realizat.
Apariția obligațiunilor cu rata dobânzii fixă dar cu scadențe variabile, constituie o soluție pentru atragerea investitorilor care pot fi descurajați de durata lungă a unui împrumut sau de evoluția ratei dobânzii.
Unele titluri obligatare emise de către stat, pot fi prelungite dacă deținătorii acestora doresc, în ultimul an al duratei lor de bază, decizia acestora va fi determinată de evoluția ratei dobânzii pe piața financiară. Rambursarea valorii titlurilor în acest caz, intervine la cererea expresă a deținătorilor acestora și a deținerii unui depozit de titluri. În cazul în care rata dobânzii este mai scăzută față de rata altor titluri apărute pe piață, prin rambursare, obligatarul va putea face un plasament mai productiv.
Emitentul de obligațiuni cu dobândă fixă, a căror durata de viață este foarte mare, pentru a face împrumutul mai atractiv, poate să prevadă în contractul de emisiune posibilitatea ca la anumite intervale de timp stabilite sau la dorința deținătorului să procedeze la rambursarea acestora. Atunci când rambursarea se face la cererea deținătorului atunci acesta va suporta o penalizare calculată asupra valorii cuponului plătit, la scadența la care titlurile sunt rambursate. Această scădere a venitului, provoacă o reducere a ratei randamentului aferentă plasamentului. Rezultă că pentru ca rambursarea anticipată a titlurilor să fie avantajoasă pentru deținătorul acestora, trebuie ca capitalul financiar disponibilizat prin rambursare, să fie plasat în titluri cu o rată a dobânzii superioară, pentru compensarea penalității suportate.
Când rambursarea are loc din inițiativa emitentului titlurilor, acesta trebuie să achite o primă de rambursare. Emitentul utilizează obligațiunile cu rambursare anticipată atunci când, ratele randamentului sunt foarte scăzute, iar costul unui împrumut de substituție permite realizarea unei economii care să compenseze suma totală a primelor rambursate.
În cazul unor titluri obligatare prevăzute cu scadențe multiple, dacă acestea oferă randamente diverse pentru diversele termene de scadență, atunci pe piață se poate ajunge la o scadență directoare. Randamentul titlurilor la această scadență tinde a fi egală cu cel al altor titluri comparabile existente pe piață. Alte titluri noi apărute asociază la obligațiunile cu rata dobânzii fixă, unele formule de asociere a dobânzii variabile, astfel încît deținătorul titlurilor să fie protejat împotriva evoluțiilor manifestate pe piața financiară.
Combinațiile posibile sunt:
obligațiuni cu rata fixă cu opțiunea schimbului contra obligațiuni cu rata variabilă;
obligațiuni cu rata variabilă cu bonuri pentru subscripție în obligațiuni cu rata fixă;
obligațiuni cu rata variabilă cu opțiunea schimbului în rata predeterminată sau în rata fixă determinată în funcție de condițiile pieței la data schimbului.
Aceste formule împreuna cu cele privind utilizarea bonurilor, scadente multiple, prelungirea duratei de viață au condus la o varietate de titluri obligatare care au ca origine obligațiunea cu rata fixă clasică. Aceste titluri obligatare moderne urmăresc reducerea riscurilor și efectelor scăderii cursului, fără să limiteze șansele și avantajele creșterii cursului asupra subscriitorilor.
B. Obligațiuni cu rata dobânzii variabilă și revizuibilă
Apariția și dezvoltarea obligațiunilor cu rata dobânzii variabile, în detrimentul obligațiunilor clasice, se datorează creșterii importante a ratelor dobânzilor și a fluctuațiilor rapide pe care acestea le înregistrează. La aceste obligațiuni, în general, rata rămâne fixă pe o perioadă de câteva luni, după care este actualizată la sfârșitul fiecărei perioade pe bază de indici (rata medie de pe piața monetară sau rata medie a obligațiunilor unei anumite categorii de titluri). Anual are loc recalcularea cuponului (asigurându-se un minim garantat), căci oscilațiile ratei pe piață se repercutează asupra cuponului care este variabil, în timp ce cursurile la bursă rămân relativ stabile. Ratele variabile, deci asigură evoluția ratei dobânzii datorită variației cuponului obligatar, și ca urmare asigură adaptarea la condițiile pieței.
Posesorii de capitaluri financiare, plasate în astfel de titluri financiare, doresc să obțină o recompensare pentru plasamentele pe termen scurt la rata dobânzii de pe piața monetară, iar pentru cele pe termen lung la rata dobânzii de pe piața obligatară.
În cazul obligațiunilor cu rata revizuibilă, o anumită perioadă (câțiva ani) rata este fixă, după care rata poate să fie reânnoită, pe baza mediei aritmetice a ultimelor două rate medii de randament la împrumuturile neindexate garantate de stat și asimilate acestora.
Aceste titluri obligatare constituie o garantare pentru plasamentele pe care le reprezintă, atunci când ratele dobânzilor pe piață cresc, dar nu și o protecție sigură față de eroziunea monetară care influențează prețul rambursării. Cu toate acestea se consideră că se asigură un anumit grad de protecție a deținătorului de astfel de titluri obligatare, căci variațiile ratei reflectă și chiar compensează într-o mare măsură eroziunea monetară.
Modalitățile de recompensare a economiilor plasate în titluri obligatare cu rata variabilă depinde de patru factori, care constituie de altfel variabilele de caracterizare a acestor titluri. Acestea sunt:
indicele de referință
perioada de referință
limita contractuală
limitele recompensării
Indicii de referință
Cuponul titlurilor obligatare cu dobândă variabilă este calculat în funcție de un indice de referință, care permite indexarea recompensării datorată subscriitorului. Inițial s-a practicat o indexare totală, care modifică dobânzile vărsate și capitalul financiar rambursat și care permite obligatarului de a beneficia de creșterea întreprinderilor emitente de titluri obligatare. Aceasta practică a fost înlocuită cu indexarea parțială a dobânzilor, prin luarea în calcul a unui element exterior întreprinderii. Indicii de referință actuali reflectă evoluția pieței financiare. Acestea sunt indici lunari sau anuali calculați pornindu-se de la serii săptămânale sau cotidiene. Dobânda la cuponul vărsat la o scadență determinată este calculată în funcție de valoarea indicelui de referință, după reguli care trebuiesc precizate în contractul de emisiune.
Indicii de referință utilizați sunt dobânzi reprezentative ale statului pe piața financiară, respectiv: dobânzile obligațiunilor pe piața primară sau pe piața secundară, dobânzile bonurilor de tezaur, dobânzile titlurilor obligatare emise pe termen scurt. O grupare a indicilor de referință este posibilă și în acest sens avem:
a) indici legați de piața monetară
b) indici legați de piața obligatară
a) Indicii legați de piața monetară prezintă două referințe monetare, în funcție de care se stabilesc, respectiv:
piața monetară zilnică
piața monetară lunară, anuală.
Indicele pieței monetare zilnice, utilizează dobânda zilnică dintre bănci pe piața monetară, aferentă plasamentelor pentru 24 de ore, determinată în fiecare dimineață prin procedeul de fixing. Acest procedeu a fost abandonat în favoarea dobânzii medii ponderate care constă în următoarele: la sfârșitul fiecărei zile, principalii operatori de pe piață (marile bănci, Casa de economii și consemnațiuni, organisme financiare specializate), comunică la Banca de emisiune datele financiare de caracterizare a operațiunilor desfășurate, iar aceasta calculează dobânda medie aferentă operațiunilor de împrumut pe 24 de ore, ponderată cu sumele totale ale tranzacțiilor și rotunjită cu un coeficient egal cu 1/16, care este difuzată în dimineața zilei următoare.
În practică se utilizează și alte dobânzi medii, respectiv:
dobânda medie lunară a pieței monetare zilnice dintre bănci, care este egală cu media aritmetică a dobânzilor medii zilnice ponderate, rezultatul fiind rotunjit în plus sau în minus, conform regulilor în funcție de ultima cifră;
dobânda anuală monetară, care este dobânda de randament la un plasament lunar cu dobânzi compuse, reânnoibil la sfârșitul fiecărei luni.
Determinarea acestor dobânzi, necesită stabilirea agenților de referință, care se angajează să asigure informațiile necesare.
Pentru un emitent de titluri obligatare cu dobânda variabilă, cunoașterea indicelui de referință a pieței monetare este necesară, când sumele indexate pe baza dobânzii de referință sunt importante sau când valoarea împrumutului de substituție a obligațiunilor, are un cost care evoluează deja paralel cu dobânda pieței monetare.
b) Indicii legați de piața obligatară prezintă două referințe de bază:
dobândă de emisiune pe piața primară
dobânda randamentului pe piața secundară
Utilizarea dobânzii directoare de emisiune are ca scop stabilirea unei dobânzi directoare pentru emisiunea de titluri obligatare.
Indicii calculați pe baza dobânzilor de emisiune a pieței primare, au ca bază dobânzile actualizate brute (unitare fără cheltuieli) ale emisiunilor obligatare, iar dobânzile sunt ponderate cu valoarea nominală a fiecărei emisiuni. Dobânzile actualizate sunt calculate actualizând fluxurile de împrumut la data vărsării fondurilor de către subscriitori sau la data lichidării.
Cum data lichidării este întotdeauna posterioară datei emisiunii, dobânzile de lichidare sunt totdeauna superioare dobânzilor de emisiune.
Selecția împrumuturilor cu dobânda fixă luate în calcul se face pe baza unor criterii care vizează: o anumită sumă minimă a împrumutului emis, împrumuturile trebuie să aibă o dobândă fixă și să se facă vărsăminte anuale pe toata durata împrumutului, împrumuturile nu trebuie să fie schimbabile contra altor titluri obligatare cu dobândă fixă sau variabilă, pentru împrumuturile cu clauză de răscumpărare, dobândă reținută pentru calcul este dobânda medie bazată pe dobânda întregii trageri și dobânda tragerii răscumpărate.
Nu se rețin pentru calcul următoarele tipuri de împrumuturi: cu bonuri pentru subscripție, cu bonuri de schimb, cu plăți eșalonate, cu caracteristici legate de acțiuni (titluri mixte).
Indicii legați de piața secundară au în vedere împrumuturile statului pe termen lung și reprezintă dobânda randamentului actualizat mediu a unui eșantion din împrumuturile emise, calculându-se pe baza cursurilor bursiere, pe baza unor reguli stabilite de o comisie tehnică consultativă. Aceste reguli vizează: structura eșantionului luat în calcul și modalitățile de calcul. Astfel se ia în considerare împrumuturile emise de stat cu dobândă fixă, amortizabile și fără clauze de indexare, împrumuturile care prevăd opțiunea schimbului prin bonuri de schimb separate, împrumuturile cu opțiunea prelungirii duratei etc. Indicele oficial reprezintă media dobânzii randamentului actualizat net al fiecărui împrumut din eșantion, care este ponderat cu un coeficient de risc.
Utilizarea indicilor legați de piața obligatară este în același timp apreciată ca fiind necesară, dar și criticată.
Raportarea la piața obligatară, în cazul titlurilor obligatare pe termen lung este necesară, căci emitentul acestora trebuie să ofere subscriitorilor dobânzi corelate cu durata de imobilizare a sumelor subscrise.
Criticile vizează următoarele aspecte:
faptul că este vorba de o indexare pe baza propriilor date de referință;
pericolul apariției imposibilității stabilirii dobânzii, în condițiile în care împrumuturile cu dobândă fixă ar dispărea, ca urmare a lipsei de atractivitate;
tendința că dobânda aferentă plasamentelor pe termen lung să fie utilizată pentru plasamente pe termen scurt.
Perioada de referință
După stabilirea indicelui de referință, dobânda care va servi pentru calculul cuponului, se calculează ca medie a indicilor dobânzilor de referință din cursul unei perioade stabilite prin contractul de emisiune. Această perioadă se numește perioada de referință și durata sa variază pe tipuri de împrumut (perioada de referință poate fi de o zi, o luna, 1 an).
În funcție de poziția perioadei de referință în raport cu data utilizării cuponului, titlurile obligatare cu dobândă variabilă se împart în:
titluri obligatare cu cupon pre-determinat sau cu dobândă revizuibilă. Pentru acestea perioada de referință a unui cupon este terminată înainte de plata cuponului precedent sau înainte de utilizarea primului cupon. Valoarea cuponului pre-determinat este cunoscut de la început.
titluri obligatare cu cupon post-determinat. Pentru acestea perioada de referință se termină cu puțin timp înaintea detașării cuponului necesar (cu câteva săptămâni). Evoluția ratei dobânzii are o mai mică influență în determinarea valorii cuponului.
Titlurile obligatare cu dobândă variabilă și cupon pre-determinat cotează un procent din capitalul înscris la piciorul cuponului, iar cele cu cupon post-determinat cotează în unități monetare.
Limita contractuală
Limita contractuală constă în a adăuga sau a suprima (a scădea) o anumită valoare din dobânda de bază (aferentă unei perioade de referință), în scopul determinării dobânzii cuponului.
Deci dobânda cuponului se poate determina:
utilizând media valorii indicelui de referință pe o perioadă de referință;
utilizând limita contractuală.
Limita contractuală poate fi de mai multe feluri:
absolută sau cu suplimentare, care se determină însumând sau scăzând un anumit procent din dobânda de bază;
relativă sau multiplicativă, atunci când dobânda cuponului se exprimă printr-un procent din dobânda de bază;
mixtă, care constituie o combinație a limitei absolute cu cea relativă.
Limitele recompensării
Cupoanele aferente titlurilor obligatare cu dobândă variabilă, pot să aibă înscrise pe ele rata dobânzii minime și rata dobânzii maxime sau numai una dintre acestea, prevăzute în contractul de emisiune.
Rata dobânzii minime, poate fi egală cu rata dobânzii anuale monetare sau alt procent stipulat expres. Rata dobânzii maxime se exprimă sub forma unui procent din rata dobânzii medii lunare a pieței obligatare la emisiune sau la lichidare.
Dacă în cazul titlurilor obligatare cu dobândă fixă, scăderea ratei dobânzii pe piață nu permite nici o intervenție din partea emitentului, expunându-l la riscurile legate de evoluția dobânzii, în cazul titlurilor cu dobândă variabilă, emitentul poate realiza o repartiție a riscurilor prin apeluri multiple la piața financiară și posibilitatea de a nu plăti prea scump împrumutul lansat.
Deci pentru emitent este important să aprecieze precis riscul rezultat din evoluția dobânzii. Atunci când dobânda scade, costul obligației va scădea în limita dobânzii minime. Atunci când dobânda crește, cheltuielile sale financiare cresc și apare riscul asigurării resurselor financiare de care are nevoie, la un cost superior rentabilității rezultate din utilizarea resurselor. Pentru a proteja emitentul împotriva riscului creșterii bruște a dobânzii, se poate introduce fie o dobândă plafon de remunerare a împrumutului obținut, fie introducerea unei clauze de protecție prin care să se prevadă posibilitatea rambursării anticipate. La rândul său investitorul în titluri obligatare este interesat de randamentul plasamentului său și de protejarea acestuia împotriva eroziunii monetare și a scăderii dobânzii, iar lipsa unor garanții împotriva acestor fenomene, va conduce în final la imposibilitatea emitentului de a-și procura resursele financiare de care are nevoie.
Principalele tipuri de obligațiuni cu rata dobânzii variabilă se pot grupa astfel:
obligațiuni cu cupon post-determinat anual în funcție de ratele dobânzilor medii lunare la emisiune pe o perioadă de referință de 12 luni;
obligațiuni cu cupon predeterminat semestrial în funcție de ratele dobânzii medii lunare la emisiune pe o perioadă de referință de 6 luni;
obligațiuni cu cupon post-determinat semestrial sau anual în funcție de rata dobânzii medii lunare de pe piața monetară comunicate zilnic de băncile și organismele financiare și de credit stabilite. Perioada de referință este de 6 luni sau 12 luni;
obligațiuni cu cupon recalculat anual în funcție de rata dobânzii medii pe piața monetară, comunicată zilnic pe o perioadă de referință de un an;
obligațiuni cu cupon recalculat semestrial în funcție de ratele dobânzilor medii pe piața monetară pe o perioadă de referință de șase luni, care preced data plății cuponului;
obligațiuni cu cupon predeterminat în fiecare an în funcție de rata dobânzii medii la emisiunile din lunile care preced data redefiniri ratei. Aceste obligațiuni sunt cotate într-un procent din dobânda de bază.
obligațiuni cu primul cupon fixat la nivelul unei emisiuni pe termen lung clasice și revizuirea ratei la un anumit număr de ani (3 ani) luând ca rată nouă a dobânzii, media ratelor dobânzilor noilor emisiuni realizate în ultimele două luni care preced data redefinirii ratei.
C. Obligațiuni indexate și participante
Obligațiunile indexate sunt titluri obligatare a căror dobândă și / sau valoare de rambursat sunt reactualizate, în funcție de un indice monetar sau economic care, reflectă gradul de depreciere a unei unități monetare. Mult timp procedura de indexare a dobânzii, a prețului de rambursare sau a ambelor elemente a fost considerată ilegală. Aceste indexări trebuiesc aprobate prin cadrul legislativ.
Emitentul este interesat ca indicele ales să aibă legătură cu activitatea sa, cu sumele încasate, iar subscriitorul cu bunurile și serviciile pe care le utilizează pentru a se proteja împotriva creșterii prețurilor.
Scopul indexării este de a asigura obligatarului posibilitatea recuperării reale a capitalului financiar investit și realizarea unor venituri reale prin indexarea dobânzii sau / și a sumei de rambursat.
Obligațiunile participante sunt titluri obligatere a căror dobândă și / sau valoare de rambursat sunt indexate în funcție de rezultatele financiare ale întreprinderii emitente, de dividendele plătite acționarilor și de constituirea fondurilor de rezervă. Scopul acestei proceduri de indexare este de a condiționa obligația indexării de rezultatele întreprinderii, de a asocia obligatarul la gospodărirea averii întreprinderii și să-l protejeze împotriva eroziunii monetare. Însă această protejare devine reală numai când întreprinderea emitentă obține rezultate financiare bune. Oricum se consideră că obligatoriu este protejat împotriva pierderilor prin faptul că i se asigură un venit minim garantat. Unele titluri obligatare participante pot să nu fie rambursabile, recompensarea acestora putând avea două părți, una fixă și una variabilă calculată în funcție de un indice de referință stabilit pe baza activității întreprinderii, aplicat la valoarea nominală a titlului.
Se impune a preciza că, distingerea obligațiunilor indexate de obligațiunile participante este realizată prin caracterul indicelui de referință.
Dacă indicele de referință este general sau exterior emitentului, spunem că obligațiunea este indexată, iar dacă indicele de referință este bazat pe un criteriu care ține de gestiunea internă a emitentului (cifra de afaceri, beneficiu) spune că obligațiunea este participantă. Demarcația uneori este dificilă. Astfel dacă criteriul este cursul acțiunilor emitentului, obligațiunea indexată este în același timp și participantă.
Modalitățile de indexare, sunt la rândul lor diverse. Acestea pot fi:
– punerea în joc,
– cuponul sau prețul rambursării
– supra sau sub indexarea.
Punerea în joc, constă în realizarea indexării prevăzute numai dacă un anumit prag a fost depășit. Acest prag comportă două abordări diferite ale indexării.
Astfel, dacă s-a prevăzut că prag, nivelul indicelui de referință la data emisiunii, depășirea acestuia atrage indexarea. Dacă baza de referință este fixată la un nivel mai ridicat decât indicele de referință din ziua emisiunii, atunci indexarea se va produce când se va depăși baza de referință.
Emitentul va căuta să se protejeze prin stabilirea unui plafon maxim împotriva evoluției foarte rapide și costisitoare a indicelui de referință.
O altă posibilitate de diminuare a efectelor indexării pentru emitent este utilizarea unui coeficient moderator care leagă evoluția indicelui de referință de valorificarea obligațiunii indexate.
Cuponul sau prețul de rambursare, constă în alegerea uneia dintre următoarele formule de indexare:
indexarea totală a prețului de rambursat fără repartizarea cuponului;
distribuirea unui venit egal cu dobânda progresiei indicelui și menținerea prețului de rambursare la fel;
combinarea formulelor de mai sus, respectiv asigurarea unei recompensări inferioare dobânzii progresive a indicelui care se va deduce din creșterea prețului de rambursat.
Supra sau sub-indexarea
Un titlu obligatar este supra-indexat atunci când prețul de rambursare este integral indexat și oferă în același timp un venit.
Atunci când indicele de referință nu corespunde dorinței subscriitorilor, supra-indexarea poate să fie necesară. Asigurarea unei dobânzi suplimentare prin supra-indexare, în condițiile unui mediu inflaționist are ca obiectiv, asigurarea unei rate reale pozitive a dobânzii pentru subscriitor. Dacă prețul de rambursare nu este integral indexat sau nu se realizează o rată pozitivă a dobânzii, obligațiunea este sub-indexată.
O variantă perfecționată a obligațiunilor participante sunt titlurile participative, care asigură două modalități de recompensare deținătorilor acestora. Emitentul titlului poate modifica partea recompensată fix de partea recompensată variabil, să fixeze o dobândă minim garantată și chiar o dobândă plafon. Dobânda fixă este inferioară dobânzii curente de pe piața obligatară, iar dobânda variabilă este stabilită pe baza criteriilor legate de funcționarea întreprinderii la libera alegere a emitentului (valoarea adăugată, marja brută de exploatare, baremul prețurilor de vânzare, cifra de afaceri, beneficii).
Emitentul poate stabili condițiile în care își rezervă dreptul fără a-și asuma însă obligația, de a răscumpăra titlurile, sau de a le converti în acțiuni sau certificate de investiții.
Deținătorul de titluri participative are garanția unei dobânzi fixe inferioare celei de la obligațiunile clasice și speranța de a putea fi asociat la dezvoltarea întreprinderii și deci de a putea deveni beneficiarul unui venit mai ridicat.
4.2.2 Obligațiuni după periodicitatea recompensării
După periodicitatea recompensării, care de altfel trebuie să fie prevăzută în contractul de emisiune, titlurile obligatare se împart în următoarele categorii:
titluri cu recompensare anuală, care (din cele expuse până în prezent reiese clar că) sunt deosebit de frecvente;
titluri cu recompensare semestrială, frecvente în cazul titlurilor obligatare cu dobânda variabilă;
titluri cu recompensare trimestrială;
titluri cu cupon unic, al căror deținător primește în momentul rambursării titlurilor sale, totalitatea veniturilor capitalizate, la rata dobânzii pieții din ziua de emisiune sub formă de cupon unic.
Toate tipurile de obligațiuni studiate până acum le putem încadra în aceste categorii.
V. Mare diversitate a titlurilor obligatare
5.1 Glosar
A
Active Bonds (The "Free Crowd") – Obligațiuni active. Categorie de titluri de valoare de
credit la care Departamentul de Ring al NYSE se așteaptă să fie tranzacționat frecvent. În consecință, ele sunt tranzacționate lider în ring, în mare măsură în același mod ca și acțiunile.
Authority Bond – Obligațiune de agenție. Obligațiune emisă de către o agenție
guvernamentală cum ar fi Port Authority of New York și Now Jersey sau Los Angeles Department of Water and Power. Obligațiunile sunt plătite, de obicei, din veniturile agenției și nu din veniturile generale ale statului sau orașului în care funcționează agenția.
B
Boby Bond – Obligațiune cu o valoare nominală mai mică de 1.000$, de obicei cu o
valoare nominală de 100$. Aceste obligațiuni sunt emise, în principal, de către administrațiile locale pentru a oferi economisitorilor cu venituri medii o modalitate de a cumpăra obligațiuni scutite de impozit, cu o valoare nominală mică.
Beare Bond – Obligațiune la purtător. Obligațiune care nu are numele proprietarului
înregistrat în evidențele corporației sau ale administrației emitente și care se plătește deținătorului. De la 1 iulie 1983, nu s-a mai permis ca obligațiunile municipale să fie vândute ca obligațiuni la purtător, pentru ca dobânda lor să fie scutită de impozit.
Bond – Obligațiune. Titlu de valoare care reprezintă o datorie pe termen lung, emisă de
administrații sau corporații. Titlul de valoare poate fi la purtător, în formă nominativă sau în formă dematerializată. Emitentul plătește dobândă pe obligațiuni la date specificate și le răscumpără când împrumutul este programat să fie rambursat, denumite data scadenței (maturity date), respectiv data răscumpărării (call date).
Bond Amortization Fund – Fond pentru amortizarea obligațiunilor. Cont într-un fond de
amortizare. Un emitent face periodic depuneri de bani care, în cele din urmă, vor fi folosiți pentru a cumpăra obligațiuni proprii de pe piața deschisă sau pentru a plăti costul de răscumpărare a obligațiunilor.
Bond Anticipation Note (BAN) – Bilet în anticiparea obligațiunilor. Instrument de
credit pe termen scurt emis de către state, orașe și alte administrații locale, oferit de obicei cu discont. Achitarea biletelor la scadență este garantată cu venitul dintr-o viitoare emisiune de obligațiuni.
Bond Bank – Agenție creată de către un stat pentru a cumpăra integral emisiunile de
obligațiuni ale municipalităților. Cumpărările sunt finanțate prin emiterea de obligațiuni de către această agenție și sunt făcute pentru a asigura un acces mai ușor la capital emitenților mai mici și mai puțin cunoscuți.
Bond Broker – Broker de obligațiuni. Persoana care acționează ca intermediar între
cumpărătorii și vânzătorii de titluri de valoare contra unui comision. Brokerii de obligațiuni își desfășoară activitatea la bursele de valori și pe piața extrabursieră, tranzacționând obligațiuni de trezorerie, de corporație, municipale și de alte tipuri.
Bond Counsel – Consultantul juridic în obligațiuni. Un consultant sau o firmă de
consultanță juridică, cu expertiză în legislația obligațiunilor care poate să acorde un aviz cu privire la legalitatea emisiunii și, în cazul obligațiunilor municipale, să acorde un aviz referitor la statutul de scutire de la impozitare a titlurilor.
Bond Fund – Fond de investiții în obligațiuni. Companie de investiții sau fond mutual
care investește, în principal, în obligațiuni pe termen lung. Cele mai importante sunt fondurile de obligațiuni de trezorerie, fondurile de obligațiuni de corporație, fondurile de obligațiuni convertibile, fondurile de obligațiuni municipale și fondurile de obligațiuni străine.
Bond Insurance – Asigurarea obligațiunii. Asigurare a plății la timp a dobânzii și a
principalului, în special pentru obligațiunile municipale. Costul asigurării este plătit, de obicei, de către emitent pentru a reduce costul împrumutului.
Bond Issue – Emisiune de obligațiuni. Obligațiuni vândute conform unui contract sau
unei rezoluții, având o dată de scadență. Însă, obligațiunile aceleiași emisiuni pot avea date de scadență diferite.
Bond Rating – Ratingul obligațiunilor. Măsură a calității, siguranței și a performanței
potențiale a unei emisiuni de obligațiuni. Mody's Investors Service și Standard & Por's sunt cele mai mari agenții de rating; Fitch Investors Services și Duff & Phelps Credit Rating Co. sunt agenții de rating mai mici.
Bond Year – 1.000$ din datoria aflată în circulație într-un an; element folosit în
calcularea duratei medii de vânzare a unei emisiuni de obligațiuni și a costului net al dobânzii, în principal pentru obligațiunile municipale în serie care ajung la scadență anual, de-a lungul unei perioade de câțiva ani.
Bonded Debt – Datorie în obligațiuni. Partea din datoria totală a unui emitent,
reprezentată prin obligațiuni pe termen lung aflate în circulație.
Book Entry Bond – Obligațiune în formă dematerializată (înregistrată în
cont).Obligațiune pentru care nu există certificat, însă înregistrările proprietarilor de drept sunt ținute de către un depozitar și membrii acestuia (bănci și firme de brokeraj).
C
Collateral Trust Bond – Obligațiune cu colateral. Emisiune de obligațiuni de corporație
care este garantată cu un portofoliu de titluri de valoare deținut de către o bancă
comercială sau de un alt administrator. Este emisă, de obicei, de corporații-mamă care iau cu împrumut garantând cu titlurile de valoare ale filialelor deținute integral.
Convertible Bond – Obligațiune convertibilă. Obligațiune care poate fi schimbată cu un
alt titlu de valoare, de obicei cu un număr specificat de acțiuni comune.
Corporate Bond – Obligațiune de corporație. Titluri de valoare de credit emis de o
corporație.
Coupon Bond – Obligațiune cu cupon. Obligațiune cu cupoane de dobândă detașabile,
mici certificate asemănătoare unor bilete care indică suma ce trebuie plătită.
Înainte de iulie 1983, majoritatea obligațiunilor municipale erau emise sub formă de obligațiuni cu cupon. Legea cere ca majoritatea obligațiunilor municipale vândute de atunci încoace sa fie în formă nominativă sau în formă dematerializată pentru ca dobânda lor să fie scutită de impozitele federale pe venit.
Current Yield – Randament curent. Rata rentabilității unei obligațiuni, calculată ca
raportul dintre venitul din dobândă și prețul de cumpărare sau prețul pieței. Este rata efectivă a rentabilității, nu rata cuponului. De exemplu, o obligațiune care are o rată a cuponului de 6% și se tranzacționează la 950$ se spune că are un randament curent de 6,32% (60$ dobândă / 950$ prețul pieței = 6,32%).
Cushion Bond – Obligațiune răscumpărabilă cu o rată a cuponului mai mare decât ratele
curente ale dobânzii de pe piață și care se tranzacționează cu primă. Dacă ratele dobânzii vor crește, prețul unei astfel de obligațiuni nu va scădea prea mult.
D
Debenture – Obligațiune negarantată. Titlu de valoare de credit de corporație, garantat
doar de puterea financiară a emitentului și nu de un activ fizic; o obligațiune de
corporație negarantată.
Deep Discount Bonds – Obligațiuni cu discont mare. Obligațiuni care se vând pentru
mult mai puțin decât valoarea lor nominală, în general, sub 80% din valoarea pară. Nu este vorba despre o vânzare de obligațiuni cu discont inițial la emitere.
Discount Bond – Obligațiune cu discont. Obligațiune care se vinde pe piață la un preț
sub valoarea sa nominală.
Dollar Bond – Obligațiune în dolari. Obligațiune care este cotată în funcție de preț, nu
de randament. De obicei, sunt scadențele pe termen lung ale emisiunilor de obligațiuni bazate pe venituri, de o mărime substanțială.
Double-Barrelled Bond – Obligațiune cu sursă dublă de venit. Obligațiune municipală
cu două surse distincte de venit, de obicei, bonitatea și creditul emitentului, plus anumite taxe specifice pentru utilizator.
Double-Exemption Bonds – Obligațiuni cu scutire dublă de impozit. Titluri de valoare
care sunt scutite atât de impozitul statal, cât și de cel federal pe venit.
E
Equipment Trust Certificate – Obligațiune garantată cu echipamente. Obligațiune de
corporație, emisă în serie, garantată cu echipamente sau utilaje de transport.
Exempt Facilities Bond – Obligațiune scutită de impozit pentru finanțarea de facilități
Titluri de valoare scutite de impozit, autorizate conform cu Internel Revenue Code care sunt vândute pentru a finanța facilități deținute sau folosite în mod privat. Legea Reformei Fiscale din 1986 a amendat legislația existentă și a stabilit că centrele pentru reuniuni, complexele sportive, instalațiile de control al poluării apei și aerului, precum și aeroporturile, docurile, debarcaderele, mijloacele de transport public și parcările – care sunt deținute privat, nu mai pot fi finanțate prin astfel de obligațiuni.
F
First-Call Date – Data primei răscumpărări. Cea mai apropiată data, specificată în
contractul unei obligațiuni, la care o parte sau toată emisiunea poate fi răscumpărată la un preț stabilit.
Fixed-Interest-Rate Put-Option Bonds – Obligațiuni cu clauză de restituire și cu rata
fixă a dobânzii. Obligațiuni care plătesc o rată fixă a dobânzii până la data clauzei de restituire, când rata este stabilită din nou.
Floater – Obligațiune vândută cu o rată variabilă sau fluctuantă a dobânzii, care se
schimbă la intervale ce variază de la o zi până la un an.
Floating Rate Put Option Bond – Obligațiune cu clauză de restituire și cu rată variabilă
a dobânzii. Obligațiune care plătește o rată variabilă a dobânzii, pe care deținătorul o poate restitui ("put") emitentului. Astfel de obligațiuni sunt garantate prin acreditive care asigură emitentului fonduri pentru a cumpăra obligațiunile. De obicei, este denumită "obligațiune cu rata variabilă a dobânzii"
Flower Bond – Tip de obligațiune de trezorerie care nu se mai emite, acceptată la
valoarea nominală pentru plata impozitelor federale pe moștenire. Astfel de obligațiuni au fost emise înainte de aprilie 1971, iar ultimele au ajuns la scadență în 1998.
G
General Obligation (GO) Bond – Obligațiune generală. Obligațiune municipală
garantată prin gajarea bonității și creditului emitentului, precum și a puterii sale fiscale. Puterea fiscală o poate constitui un impozit ad valoarem nelimitată sau un impozit limitat, de obicei, pe o proprietate imobiliară sau personală ori alte impozite, cum ar fi impozitul pe venit sau pe vânzări.
Gilt-Edged – Obligațiune cu grad mare (nivel superior) de investiție, care efectuează
plata principalului și a dobânzii fără nici o dificultate.
H
High-Grade Bonds – Obligațiuni cu grad mare (nivel superior) de investiție. Obligațiuni
foarte bine evaluate, de obicei AAA care au un risc relativ mic.
Hospital Revenue Bonds – Obligațiuni bazate pe venit pentru finanțarea spitalelor.
Obligațiuni emise de o agenție municipală sau statală pentru a finanța construcția, întreținerea sau funcționarea spitalelor sau a zilelor.
Housing Bonds – Obligațiuni pentru finanțarea construcției de locuințe. Obligațiuni
emise de o agenție municipală sau statală pentru finanțarea construcției de locuințe de una sau mai multe familii.
IJ
Inactive Bonds – Obligațiuni inactive. Titluri de valoare de credit de corporație la care
NYSE se așteaptă să fie tranzacționate rar. În consecință, Toate ordinele limită de cumpărare și vânzare sunt păstrate într-un seif denumit "cabinet", până când sunt executate sau anulate.
Income Bonds – Obligațiuni condiționate de venit. Titluri de valoare de credit la care
plata dobânzii este condiționată de obținerea unor venituri sau câștiguri suficiente. Sunt emise frecvent în reorganizarea corporațiilor, pentru deținătorii anteriori de obligațiuni și sunt denumite obligațiuni de reorganizare.
Indenture – Contractul obligațiunii. Document scris, denumit și rezoluția obligațiunii
(bond resolution) sau contract fiduciar (deed of trust) care specifică termenii unei emisiuni de obligațiuni. El se referă la forma obligațiunii, valoarea emisiunii, proprietatea gajată, clauzele de protecție, inclusiv orice clauză pentru fondul de amortizare, capitalul de lucru și rata lichidității curente, precum și la drepturile de răscumpărare. De asemenea, contractul prevede numirea unui administrator împuternicit (trustee) care să acționeze în numele deținătorilor de obligațiuni, în conformitate cu Trust Indenture Act din 1939.
Industrial Development Bonds / Industrial Revenue Bonds – Obligațiuni pentru
dezvoltarea internațională / Obligațiuni bazate pe venituri industriale. Cei doi termeni care, în general, sunt interschimbabili, se referă la obligațiuni bazate pe venit, vândute de către autoritățile statale sau municipale pentru a finanța facilități ce urmează să fie închiriate corporațiilor. Dacă există vreo diferență între IDBs și IRBs, aceea este că obligațiunile pentru dezvoltarea industrială sunt vândute adeseori pentru construirea facilităților în scopul atragerii industriei, în timp ce obligațiunile bazate pe venituri industriale sunt vândute pentru finanțarea instalațiilor de control al poluării sau de recuperare a resurselor. Denumirea depinde, în mare măsură, de preferințele emitentului.
Joint Bond – Obligațiune comună (în comun). Obligațiune cu mai mult de un debitor sau
una garantată de o altă entitate decât emitentul, folosită de obicei de corporațiile mamă și filiale.
Junk Bond – Obligațiune speculativă. Orice obligațiune cu un rating al agenției Moody's
mai scăzut decât Baa sau cu un rating al agențiilor Standard & Poor's, Fitch ori Duff & Phelps mai scăzut decât BBB, adică mai scăzut decât gradul de investiție. Astfel de obligațiuni, emise de obicei de companii fără un istoric consacrat al câștigurilor, pot produce randamente mari atâta timp cât își îndeplinesc obligațiile de plată.
L
Lower Floater – Obligațiune cu rata variabilă, cu o clauză de restituire care îi permite
deținătorului să vândă titlul de valoare înapoi emitentului.
M
Moral Obligation Bond – Obligațiune, emisă de o agenție a unui stat care nu este
garantată de bonitatea și creditul statului respectiv. Dacă este necesar, agenția poate cere legislativului statului să aloce bani pentru a-și plăti serviciul datoriei, însă legislativul nu este obligat să facă această alocare.
Mortgage Bond – Obligațiune ipotecară. Datorie pe termen lung garantată cu o ipotecă
pe o proprietate.
Mortgage Revenue Bond – Obligațiune ipotecară bazată pe venit. Titlu de valoare emis
de agenții sau autorități ale administrațiilor statale sau locale pentru a face împrumuturi în scopul finanțării construcției de locuințe de una sau mai multe familii.
Municipal Bonds – Obligațiuni municipale. Titluri de valoare de credite pe termen lung
emise de orașe, state și administrații locale precum și de agențiile și autoritățile lor. În general, aceste obligațiuni sunt scutite de impozitele federale pe venit.
N
Noncallable Bond – Obligațiune nerăscumpărabilă. Obligațiune care nu poate fi
răscumpărată la opțiunea emitentului înainte de data specificată a scadenței.
PQ
Parity Bonds – Obligațiuni cu prioritate egală. Două sau mai multe emisiuni care au
drepturi cu aceeași prioritate sau același drept de retenție asupra veniturilor gajate.
Perpetual Bond – Obligațiune perpetuă. Obligațiune fără dată a scadenței. Foarte rară în
Statele Unite. Obligațiunile perpetue emise de Trezoreria Mării Britanii (British Consuls) nu au o dată finală a scadenței.
Pollution Control Bonds – Obligațiuni pentru finanțarea instalațiilor de control al
poluării. Titluri de valoare de credit emise de către state sau autorități pentru a finanța construirea instalațiilor de control al poluării apei sau aerului. Obligațiunile sunt garantate de bonitatea beneficiarului finanțării, nu de bonitatea emitentului. Emisiuni noi ale unor astfel de obligațiuni sunt interzise conform Legii Reformei Fiscale din 1986.
Premium Bond – Obligațiune cu primă. Obligațiune al cărei preț este peste valoarea
nominală.
Prior Lien Bond – Obligațiune cu drept de retenție prioritar. Obligațiune care are
prioritate față de toate celelalte obligațiuni ale unui emitent, deoarece deține un drept cu o prioritate mai mare. Astfel de obligațiuni sunt emise, de obicei, ca rezultat al unei reorganizări care apare în cadrul procedurilor de faliment.
Put Bond – Obligațiune cu clauză de restituire. Obligațiune pe care deținătorul o poate
restitui la opțiunea sa ori în urma apariției anumitor circumstanțe.
R
Registered Bond – Obligațiune în formă nominativă. Obligațiune la care numele
proprietarului este tipărit pe certificat și înregistrat în evidențele emitentului. Titlul poate fi transferat legal doar când obligațiunea este andosată de către proprietarul înregistrat.
Revenue Bonds – Obligațiuni bazate pe venit. Obligațiuni municipale pentru care
principalul și dobânda se plătesc din venitul generat de facilități deținute public, cum ar fi autostrăzi cu taxa sau aeroporturi.
S
Savings Bond – Obligațiune de economii. Obligațiune destinată în special investitorilor
individuali, emisă de guvernul Statelor Unite, cu valori nominale cuprinse între 50$ și 10.000$. Dobânda este scutită de impozitele statale și locale pe venit.
Secured Obligation – Obligațiune garantată. Titlu de valoare de credit pentru care plata
dobânzii și principalului este garantata prin gajarea activelor corporale.
Senior Lien Bonds – Obligațiuni cu drepț de retenție superior. Obligațiune care au un
drept prioritar sau primar asupra veniturilor gajate.
Serial Bonds – Obligatiuni în serie. Emisiune de obligațiuni cu scadențe stabilite de-a
lungul unui număr consecutiv de ani.
Series EE Bonds – Obligațiuni Seria EE. Obligațiuni de economii, netransferabile ale
guvernului Statelor Unite, emise cu discont, având valori nominale ce valorează între 50$ și 10.000$.
Series HH Bonds – Obligațiuni Seria HH. Obligațiuni de economii ale guvernului
Statelor Unite, netransferabile, ce plătesc dobândă semestrial. Din 1982, obligațiunile din seria HH sunt disponibile numai în schimbul obligațiunilor din seria EE.
Special Assessement Bond – Obligațiune bazată pe un impozit special. Obligațiune
municipală care este plătită din impozite sau taxe speciale impuse pe proprietățile care au beneficiat de îmbunătățiri publice.
Special Lien Bonds – Obligațiuni cu drept de retenție special. Obligațiuni care au un
drept de retenție asupra unei anumite proprietății.
Special Obligation Bonds – Obligațiuni speciale. Obligațiuni garantate cu o anumită
sursă de venituri.
Special Tax Bond – Obligațiune bazată pe o taxă specială. Obligațiune municipală a
cărei plată a dobânzii și / sau a principalului este condiționată de colectarea unei anumite taxe, cum ar fi o taxa pe alcool.
Straight Serial Bonds – Obligațiuni care ajung la scadență în tranșe, rambursările anuale
ale principalului fiind aproximativ egale.
T
Tax-Exempt Bonds – Obligațiuni scutite de impozit. Obligațiuni emise de state, orașe,
districte, administrații locale precum și de autoritățile și agențiile lor, care plătesc dobândă scutită de impozitele federale pe venit și, de obicei, de impozitele statale și locale pe venit în statul în care se face emisiunea.
Term Bond – Obligațiune cu termen. Emisiune mare de obligațiuni municipale în care
toate obligațiunile ajung la scadență la aceeași dată, având de regulă un fond de amortizare.
Treasury Bond – Obligațiune de trezorerie. Titluri de valoare de credit pe termen lung
ale guvernului Statelor Unite. Din aprilie 1986, noile emisiuni de obligațiuni de trezorerie au fost nerăscumpărabile, cu o scadență de 20 sau 30 de ani, disponibile numai în formă dematerializată și cu o valoare nominală minimă de 1.000$.
UV
Unlimited Tax Bonds – Obligațiune bazată pe un impozit nelimitat. Obligațiune
garantată prin gajarea impozitelor nelimitate la o anumită rată sau valoare.
Variable-Rate Demand Obligation (VRDO) – Obligațiune municipală cu rata variabilă
a dobânzii. Obligațiune care plătește o dobândă cu rata schimbătoare sau variabilă, stabilită la intervale specificate, de exemplu zilnic, săptămânal sau lunar și care conține o clauză de restituire ce îi dă posibilitatea deținătorului să prezinte obligațiunea pentru a-i fi cumpărată la data la care este stabilită o nouă rată a dobânzii. De obicei, VRDO dispune și de o garantare a creditului, cum ar fi un acreditiv, pentru garantarea clauzei de restituire.
WYZ
Yankee Bond – Obligațiune cu valoarea nominală în dolari, emisă de un guvern sau o
corporație străină și înregistrată pentru vânzarea în Statele Unite.
Zero Coupon Bonds – Obligațiuni cu cupon zero. Titluri de valoare de credit care este
emis cu un discont mare și care nu plătește dobândă anuală, ci face doar plata integrală a valorii nominale, la scadență.
VI. Emisiunea și plasarea titlurilor financiare obligatare
6.1 Contractul de emisiune
Atunci când se hotărăște lansarea unui împrumut obligatar, emitentul trebuie să aducă la cunoștința potențialilor subscriitori interesați, caracteristicile acestuia, în care scop publică caracteristicile administrative, financiare și juridice într-o publicație specializată (în Franța: Buletinul anunțurilor legale obligatare) cu mențiunea că este vorba de obligațiuni care se vor emite.
A. Caracteristicile administrative ale contractului de emisiune, privesc asigurarea următoarelor informații:
denumirea emitentului
forma titlurilor
rambursarea
tragerea
publicarea
cotația
serviciul financiar al plății
a) Denumirea emitentului și precizarea numelui persoanei care a organizat emisiunea este necesară nu numai pentru că potențialii subscriitori doresc să știe pe cine creditează, dar și pentru că plasarea completă a împrumutului este garantată de un grup de bănci. Obținerea garantării împrumutului, reprezintă pentru emitent certitudinea că va fi creditat într-o zi fixată cu suma totală netă a împrumutului emis indiferent de dificultățile de plasament care ar putea interveni.
b) Forma titlurilor, precizează dacă obligațiunile se prezintă sub formă nominativă sau la purtător. Tendința actuală a investitorilor este de a-și plasa disponibilitățile prin intermediul unor organisme financiare de intermediere care realizează plasarea și administrarea titlurilor cumpărate.
c) Rambursarea. Se precizează condițiile rambursării și regimul cupoanelor care nu au ajuns la scadență.
d) Tragerea. Se precizează condițiile tragerii titlurilor de rambursat și perioada de timp când aceasta are loc față de data rambursării.
Tragerea poate să se facă prin, tragerea la sorț a unor numere, a unor serii de numere, a unei scrisori care desemnează titlurile trase, a unui număr în funcție de care titlurile care urmează numărului tras sunt amortizate.
Datorită tendinței de dematerializare a titlurilor tragerea s-a diversificat, în sensul unei repartizări proporționale între intermediarii financiari și între clienții acestora, a titlurilor obligatare care fac obiectul rambursării.
e) Publicarea. Emitentul este obligat să publice emisiunea într-o publicație de specialitate desemnată, într-o rubrică "trageri publicate", specificând titlurile ieșite la sorți la tragerile precedente, care nu au fost rambursate, rezultatele tragerii la sorți și data rambursării (legislația prevede un anumit interval de timp între data publicării și cea a rambursării). Pentru împrumuturile rambursabile "la sfârșit", emitenții vor informa care este data rambursării.
f) Cotația. Emitentul trebuie să precizeze când împrumutul va fi cotat la bursă.
g) Serviciul financiar al plății. Emitenții vor informa pe subscriitori care este numele băncilor la care aceștia pot să se prezinte pentru a obține plata cupoanelor și rambursarea titlurilor. În practica financiară există un organism centralizat de servicii financiare, care repartizează aceste servicii pe instituții financiare în funcție de proporția titlurilor care se află în păstrarea lor. Emitentul plătește anual un comision instituțiilor financiare care îi prestează aceste servicii.
B. Caracteristicile financiare, care se impun a fi precizate sunt:
valoarea (suma totala) a împrumutului
valoarea divizionară
prețul de emisiune
prima de emisiune
venitul brut și net
dobânda
durata
data lichidării
prețul rambursării
prima rambursării
amortizarea împrumutului
rata randamentului actualizat brut
a) Valoarea (suma totală) a împrumutului emis, este egală cu produsul dintre numărul titlurilor obligatare emise și valoarea nominală a titlurilor la emisiune.
b) Valoarea divizionară, reprezintă valoarea unei obligațiuni, a cărei evoluție reflectă evoluția inflației.
c) Prețul de emisiune al titlului, reprezintă suma care se plătește în momentul emiterii titlului, de către persoanele care subscriu la acesta. Obligațiunile se pot vinde:
sub paritate (prețul de emisiune este mai mic decât valoarea nominală a obligațiunii);
la paritate (prețul de emisiune este egal cu valoarea nominală);
peste paritate (prețul de emisiune este mai mare decât valoarea nominală).
d) Prima de emisiune, reprezintă abaterea (ecartul) dintre prețul de emisiune (de subscripție) și valoarea nominală a titlului emis.
e) Venitul brut și net
Venitul brut al împrumutului reprezintă produsul dintre numărul titlurilor emise și prețul de emisiune.
Venitul net al împrumutului se obține scăzând din venitul brut, cheltuielile și comisioanele plătite, legate de emisiunea acestuia.
f) Dobânda, reprezintă recompensa (venitul) plătită obligatarului, sau altfel spus venitul adus de titlurile obligatare deținătorului. Trebuie specificat dacă dobânda este fixă sau variabilă.
Rata dobânzii înmulțită cu valoarea nominală a titlului dă valoarea (suma totală) brută anuală a cuponului. Plata cuponului se poate face anual, dar și semestrial și la alte perioade.
g) Durata, reprezintă durata de viață a împrumutului, adică intervalul de timp de la data de emisiune și până la data rambursării ultimei obligațiuni din împrumut.
h) Data lichidării, reprezintă ziua în care subscriitorul plătește prețul de emisiune.
i) Prețul rambursării, reprezintă suma totală care va fi primită de obligatar pentru obligațiunile rambursate pe care le deține.
j) Prima rambursării, reprezintă abaterea dintre prețul de emisiune și prețul de rambursare. Rambursarea se face cel puțin la valoarea nominală a obligațiunii. Prima de rambursare poate fi:
primă în afară, când prețul de emisiune este egal cu valoarea nominală și prețul de rambursare este superior;
primă în interior, când prețul de emisiune este inferior valorii nominale și prețul de rambursare este egal cu valoarea nominală;
primă dublă, când prețul de emisiune este inferior valorii nominale și prețul de rambursare este superior valorii nominale.
k) Amortizarea împrumutului, reprezintă recuperarea treptată într-o perioadă determinată sau la o anumită dată a capitalului bănesc investit.
Aspectele care se impun a fi precizate sunt:
ritmul amortizării
posibilitățile de amortizare
1. Ritmul amortizării este reflectat în tabloul amortizării, în care se indică numărul de titluri care se rambursează în fiecare an și data scadenței cuponului. Acesta se publică.
Legislația interzice emiterea de împrumuturi care nu sunt rambursabile. Cu toate acestea statul este singurul care poate emite rente percepute care niciodată nu vor fi rambursate; restul emitenților emit împrumuturi cu o durată de viață limitată juridic, chiar dacă unele împrumuturi pot fi prelungite.
Identificăm din punct de vedere a ritmului amortizării, mai multe metode:
metoda amortizării pe tranșe anuale. Acestea cuprind numărul de titluri obligatare (care se desemnează printr-un număr care le individualizează), care urmează a se amortiza în fiecare an.
Numărul titlurilor obligatare care urmează a se amortiza anual poate fi egal, crescător sau să difere, de la un an la altul fără nici o restricție.
metoda anuităților constante, este un caz special de amortizare pe tranșe, care constă în stabilirea numărului titlurilor obligatare amortizabile astfel încât suma plătită de emitent în contul dobânzii și valoarea rambursărilor să fie constantă.
metoda seriilor egale, constă în rambursarea unui număr egal de titluri și împărțirea împrumutului în atâtea serii câte scadențe sunt, fiecare serie fiind definită printr-un cod numeric, care este utilizat în practică pentru desemnarea ritmului amortizării.
metoda "la sfârșit", care constă în rambursarea tuturor titlurilor împrumutului, o singură dată la scadența finală. Această metodă, în practică, de obicei este însoțită de posibilitatea creării unui fond de răscumpărare, care asigură grăbirea duratei amortizării.
Pentru constituirea fondului de răscumpărare, emitentul autorizează în limita fixată în contractul de emisiune, un organism bancar să cumpere titluri la bursă, care de regulă se cumpără la un curs inferior prețului de rambursare.
2. În practică posibilitățile de amortizare într-o perioadă determinată sunt:
prin tragere la sorț, la anumite intervale a unui număr de titluri. În acest caz se stabilesc anuitățile de amortizare, iar amortizarea efectivă se realizează prin tragere la sorți sau prin cumpărarea la bursă, proporția fiind prevăzută în contractul de emisiune.
prin răscumpărare când emitentul cumpără, retrăgând de pe piață titluri de o anumită valoare. Prețul de răscumpărare este considerat preț de rambursare. Abaterea dintre dobânda de pe piața monetară, față de cea de pe piața obligatară, sau posibilitatea de a imputa titlurile răscumpărate asupra ultimei anuități în condițiile unei amortizări anticipate, poate determina apariția interesului față de aceste titluri. Ca urmare această posibilitate nu se exclude în mod explicit din contractul de emisiune.
prin amortizarea anticipată. Față de datele înscrise în tabloul de amortizare, emitentul poate să stabilească condițiile în care să procedeze la rambursarea anticipată a împrumutului. În general clauza amortizării anticipate nu este utilizată pe piață, însă există posibilitatea răscumpărărilor la anumite intervale care pot fi considerate variante ale amortizării anticipate.
Rata randamentului actualizat brut, estimată la data lichidării. Pentru titlurile obligatare cu dobândă fixă trebuie prevăzută în prospectul de emisiune.
C. Caracteristicile juridice ale contractului de emisiune sunt:
data la care Adunarea generală a autorizat și data la care Consiliul de administrație a decis emisiunea obligatară;
drepturile ansamblului general al obligatarilor, care reunește pe toți deținătorii de titluri obligatare și care la prima adunare generală alege trei reprezentanți indiferent dacă sunt sau nu obligatari, dar care să nu aibă legături cu emitentul pentru a supraveghea respectarea prevederilor din contractul de emisiune;
garantarea drepturilor prioritare ale creditorilor
Emitentul se angajează ca să nu avantajeze deținătorii altor titluri obligatare, față de deținătorii titlurilor obligatare ale emisiunii în discuție, fără ca aceștia din urmă să aibă un câștig;
clauza de asimilare, care permite fuzionarea operațiunilor administrative care privesc două împrumuturi obligatare care au caracteristici identice (cazul emisiunii în tranșe);
regimul fiscal al veniturilor obligatare și angajamentul emitentului că nu va face pe deținătorii titlurilor să suporte decât impozitele și reținerile reținute la sursă, la care legea îi obligă.
6.2. Pregătirea emisiunii
Pregătirea emisiunii titlurilor obligatare se face de către emitent împreună cu organismele bancare care, intermediază plasarea titlurilor obligatare pe piață precum și plata cupoanelor și rambursarea împrumutului pentru emitenții clienți în schimbul unui comision.
Prin cadrul legislativ se stabilește tipurile de societăți pe acțiuni care au dreptul de a emite obligațiuni. Din acest punct de vedere emitenții potențiali sunt societăți pe acțiuni și societăți în comandită pe acțiuni.
Pentru ca subscriitorii să-și poată forma o imagine asupra emitentului acesta trebuie să aibă un anumit număr de ani de experiență și bilanțuri aprobate de către acționarii lor.
Emitentul trebuie să procedeze la eliberarea totală a capitalului său, înainte de a putea recurge la fonduri sub forma unui împrumut obligatar.
Emitentul trebuie să obțină garanția unui organism bancar, a unei alte societăți care îndeplinește condițiile de a fi emitent, a unei administrații publice locale sau a statului pentru emisiunea pe care dorește să o lanseze pe piață.
Pentru ca emisiunea să poată avea loc, adunarea generala trebuie să aprobe emisiunea obligațiunilor clasice care nu antrenează modificarea capitalului și aprobarea adunării generale extraordinare, în cazul emisiunii de obligațiuni convertibile în acțiuni sau schimbabile. Aprobarea dată de adunarea generală este valabilă un anumit număr de ani, perioadă în care consiliul de administrație poate să decidă asupra momentului în care emisiunea poate avea loc.
Emitentul împreună cu organismul bancar prin care dorește să lanseze împrumutul, stabilesc data emisiunii pentru a evita o supra-aglomerare a pieței financiare care ar duce la blocarea plasamentului sau invers creșterea cursului titlurilor, ca urmare a lipsei de titluri financiare într-o anumită perioadă. În unele țări starea pieței financiare este controlată și Ministerul Economiei și Finanțelor poate interveni printr-o procedură de consultanță, pentru a determina data optimă a emisiunii.
Toate aceste operații legate de aprobarea bilanțului, eliberarea capitalului, obținerea garanției, obținerea aprobării emisiunii, stabilirea datei emisiunii sunt operații pregătitoare și conținutul deciziilor luate se vor reflecta în contractul de emisiune.
6.3. Lansarea emisiunii
În momentul în care emitentul decide lansarea emisiunii sale, acesta împreună cu organismul bancar care intermediază lansarea, soluționează ultimele aspecte ale operațiunii, pentru soluționarea divergențelor. Aceste divergențe pot apărea ca urmare a intereselor contradictorii ale emitenților față de cele ale potențialilor investitori, care dacă nu sunt rezolvate pot conduce la un eșec financiar al emisiunii. Aceasta întrucât emitentul este interesat să găsească condiții cât mai puțin oneroase de recompensare a subscriitorilor, iar aceștia la rândul lor sunt interesați să-și protejeze și să-și valorifice cât mai bine capitalul financiar împrumutat. Dacă aceste două interese contrare sunt bine armonizate atunci emisiunea se va bucura de succes și va contribui la formarea unei bune imagini pe piață a emitentului și a organismului bancar care intermediază operațiunea.
După rezolvarea acestor probleme are loc publicarea contractului de emisiune, astfel ca potențialii subscriitori să cunoască amănunțit caracteristicile administrative, financiare și juridice ale împrumutului lansat.
În același timp este necesară publicarea unei analize succinte asupra evoluției pieței financiare pe ultimele luni, iar când emitentul este o societate de capital, publicarea ultimului bilanț.
În cadrul operațiunilor de lansare intră si posibilitatea ca emitentul să procedeze la efectuarea unei campanii de publicitate financiară prin intermediul presei, a radioului, a televiziunii sau a unor agenții specializate în activitățile de publicitate.
6.4. Plasarea titlurilor obligatare
Plasarea titlurilor obligatare implică stabilirea rolului organelor bancare în cadrul operațiilor de plasare și derularea operațiunilor de plasare. Am afirmat că emitentul se adresează unui organism bancar pentru organizarea în bune condițiuni a plasării titlurilor obligatare.
Organismul bancar ales de emitent, la rândul său dacă consideră că este necesar se poate adresa altor instituții financiare pentru a-și putea realiza obligațiile care îi revin.
Banca sau grupul de bănci care semnează cu emitentul contractul pentru plasarea titlurilor obligatare, se angajează de a vărsa emitentului suma care rezultă din plasament în schimbul unui comision.
Atunci când o bancă organizează plasarea titlurilor cu ajutorul altor instituții financiare, pentru reglementarea obligațiilor încheie un protocol de acord între ele, stabilind condițiile acestei colaborări, modul de supraveghere a cursului obligațiunilor în primele luni de cotație, comisionului cuvenit pentru operațiunile efectuate.
Această procedură de ușurare a angajamentului contractat cu emitentul de către o bancă, prin recurgerea la serviciile altor intermediari este cunoscută sub numele de retrocedare de garanție, iar băncile participante la această operațiune devin bănci garante pentru o parte a împrumutului care urmează să-l plaseze, în schimbul unui comision identic ca nivel cu a băncii garante, dar care este influențat în sumă absolută de nivelul operațiunilor realizate.
Derularea plasamentului începe după publicarea contractului de emisiune, prin toate filialele băncii garante precum și a filialelor băncilor la care aceasta apelează, atunci când intervine procedura de retrocedare a garanției.
Atunci când unele filiale ale băncii garante întâmpină greutăți în plasarea titlurilor atribuite, poate avea loc transferul titlurilor în curs de plasare între filiale. La fel și atunci când la operațiunea de plasare participă mai multe organisme bancare și apare necesitatea transferurilor unor titluri, există posibilitatea schimbării acestora între ele. Toate aceste operații evident sunt însoțite de retrocedări de comision.
Bibliografie
1. Carmen Corduneanu, Flavia Barna; – Piețe financiare caiet de studiu și evaluare,
Timișoara, editura Mirton, 2001
2. Carmen Corduneanu; – Piețe financiare și operațiuni bursiere, Timișoara, editura
Mirton, 1995
3. Gheorghe Ciobanu; – Bursele de valori și tranzacțiile la bursă, București, editura
Economică, 1997
4. Bogdan Ghilic – Micu; – Bursa de valori, editura Economicã, 1997
5. Nicolae Dardac, Cezar Basno; – Bursa de valori. Dimensiuni și rezonanțe social-
economice, editura Economică, 1997
*** www kmarket.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Creditul Obligatar. Emisiunea Si Plasarea Titlurilor Financiare Obligatare (ID: 131930)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.