Creditul Ipotecar Finantare A Investitiilor Imobiliare

CUPRINS

Banca Națională a României este cea mai importantă bancă înființată în acea perioadă, care, din punct de vedere organizatoric, a fost concepută după modelul Băncii Naționale a Belgiei. Acesta a fost începutul dezvoltării unui sistem bancar nou și modern.
Inființarea B.N.R. a creat premisele pentru apariția și altor bănci și pentru dezvoltarea sistemului bancar românesc.

Banca Națională a României s-a constituit ca importantă instituție destinată creditării activității economice și comerciale, scontării dar și operațiunilor cu alte instrumente financiare.

Având în vedere rolul și importanța pe care le au băncile la buna funcționare a unităților economice și a economiei în ansamblu, s-a impus ca în perioada de tranziție la economia de piața, să se creeze un sistem modern, capabil să ofere o gamă largă de produse și servicii bancare de un nivel calitativ superior care să satisfacă exigențele tuturor categoriilor de agenți economici (clienti) din economia de piață.

Exista un potențial considerabil de creștere și dezvoltare a activității bancare, atât în domeniul clienților persoane juridice, cât și, pe termen lung, în domeniul clienților persoane fizice.

In lucrarea prezentata am tratat la Cap. I aspecte ale sistemului bancar in Romania, rata dobanzii ca insttrument al politicii monetare, precum si factorii determinanti ai nivelului dobanzii.

In Cap. II am prezentat analiza operatiunilor active ale Bancii Comerciale Romane, principii si reguli generale privind activitatea de creditare, precum si planificarea creditelor si a resurselor de acoperire a acestora.

In Cap. III sunt prezentate principalele tipuri de credite acordate de catre Banca Comerciala Romana, cadrul general de acordare, precum si indicatori de analiza ai bonitatii clientilor.

In Cap. IV este prezentat un dosar de creditare in vederea acordarii unui credit ipotecar la Banca Comerciala Romana .

CAPITOLUL I

ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND SECTORUL BANCAR ȘI
COMPONENTELE SALE

ASPECTE ALE SISTEMULUI BANCAR ÎN ROMÂNIA

Istoricul sistemului bancar din România

Primele dovezi ale desfășurării unei activități bancare pe teritoriul României au fost descoperite între anii 1786-1855, reprezentând 55 de plăci de piatră găsite într-o zonă de mine aurifere. Aceste mine datau din perioada Daciei Traiane și conțin detalii referitoare la contractul privind înființarea unei instituții bancare. Clauzele principale se refereau la faptul că băncile acordau împrumut în numerar și percepeau dobânzi.

În epoca modernă, primele încercări de creare a unei banci au avut loc la începutul secolului al XIX-lea.

Încă din 1861 a fost ridicată problema creării unei bănci naționale de Ion C. Bratianu, care, în discursul său rostit în Cameră în ziua de 10 ianuarie, a afirmat că: "atât timp căt nu vom avea o bancă națională nu vor dispare crizele financiare din țară".

În perioada următoare au apărut tot felul de proiecte și încercări, mai ales din cercuri străine, în vederea organizării unei bănci de scont și circulație.

Înființarea unei bănci de emisiune rămânea, în continuare, o mare nevoie, determinată de interesele generale ale statului sub aspect financiar și valutar, a greutăților politice din anii 1876-1877.

În anul 1880, Guvernul I .C .Bratianu a depus în Cameră proiectul unei bănci naționale care trebuia să ajute economia națională mai mult ca oricare altă instituție.
În același an, proiectul, depus de ministrul de finanțe I .C . Bratianu, a devenit legea prin care se statorniceau normele de organizare a Băncii Naționale a României, care urma să-și înceapă activitatea la 1 iulie 1880.

Datorită urmăririi în permanență a mersului pieței, adaptându-se cu elasticitate la cerințele acesteia , asigurând respectarea liniei generale de dezvoltare a economiei țării, îngrijindu-se de garantarea si existența disponibilităților de fonduri în lei și în monedă străină, Banca Națională a contribuit efectiv la depășirea cu succes a perioadelor de criză cu care s-a confruntat economia țării în acea perioadă.

Banca Națională a României este cea mai importantă bancă înființată în acea perioadă, care, din punct de vedere organizatoric, a fost concepută după modelul Băncii Naționale a Belgiei. Acesta a fost începutul dezvoltării unui sistem bancar nou și modern.
Inființarea B.N.R. a creat premisele pentru apariția și altor bănci și pentru dezvoltarea sistemului bancar românesc.

Banca Națională a României s-a constituit ca importantă instituție destinată creditării activității economice și comerciale, scontării dar și operațiunilor cu alte instrumente financiare.

La 1 ianuarie 1901, Banca Națională devine instituție cu caracter privat, statul ieșind din asociație.
La sfârșitul secolului al XIX-lea a început să se facă simțită o puternică centralizare a capitalului bancar țn România. În această perioadă, unele case bancare sau asociații bancare, apărute anterior, dar care în contextul nou nu dispuneau de suficient capital financiar, și-au schimbat statutul juridic sau au fost absorbite de altele .

În perioada primului război mondial s-a intensificat activitatea bancară în România ca rezultat al neutralității României. În această perioadă au apărut oportunități noi de comerț cu toate părțile implicate în conflict. Nivelul ridicat al comerțului a adus beneficii sistemului bancar.

Treptat, țările din Europa au început să-i refacă economia, fenomen resimțit și în România. Rezultatele s-au regăsit și în sistemul bancar. Băncile au atras importante fonduri disponibile de pe piață și – prin intermediul creditelor acordate de Banca Națională – au reușit să ramburseze sumele în bani devalorizați.

După primul război mondial, numărul băncilor din România a continuat să crească până la criza economică din perioada 1929-1933. Aceasta a determinat falimentul multor bănci.

Guvernul României din acea vreme a trebuit să intervină contracarând efectele crizei economice, bancare și monetare. Guvernul a adoptat politici de conducere și control în vederea acordării ajutorului necesar revigorării sistemului bancar.

Politicile adoptate au contribuit la salvarea băncilor mai mari, dar, din cele 1204 bănci existente în 1934, circa 600 bănci au fost lichidate sau au fuzionat.

În anii '40 sistemul bancar a fost dominat de 5 bănci principale: Banca Românească, Banca de Credit Român, Banca Comercială Română, Banca Comercială Italiană și Română și Societatea Bancară Română, bănci ce realizau 50% din totalitatea operațiunilor bancare.

Până în 1947 sistemul bancar românesc cunoscuse o dezvoltare remarcabilă. Băncile dețineau resurse importante și funcționau conform standardelor internaționale.

După 1947, sistemul bancar a fost restrâns datorită trecerii la economia de comandă și intrării României în zona de influență sovietică (fosta U.R.S.S.).

Până la sfârșitul anului 1989, sistemul bancar românesc oferea un număr limitat de servicii și produse bancare.

În anul 1989 în România existau 4 bănci: Banca Națională a României, Banca Română de Comerț Exterior, Banca de Investiții și Banca Agricolă, la care se adăuga și C.E.C.-ul.
După 1989 România a fost martora multor schimbări, iar trecerea la o economie de piață a determinat creșterea continuă a numărului de agenți economici privați.

Sistemul bancar –tranziție și contemporaneitate.

Reforma sistemului bancar a început în 1990-1991, prin elaborarea și abordarea unei noi legislații bancare privind organizarea și funcționarea băncii centrale și a băncilor comerciale.

Sistemul bancar din România este structurat pe două nivele, respectiv o bancă centrală și instituțiile financiare, cărora prin lege li s-a acordat statutul de bănci. B.N.R. este banca centrală a țării, instituția de emisiune a statului român.

În epoca contemporană locul si rolul băncilor în economie sunt strâns legate de calitatea lor de intermediar principal în relația economii-investiții, relație hotărâtoare în creșterea economică.

Locul și rolul băncilor în economie, structura lor, sunt determinate și de creația monetară, factor specific al funcționalității băncilor în economie.

Având în vedere rolul și importanța pe care le au băncile la buna funcționare a unităților economice și a economiei în ansamblu, s-a impus ca în perioada de tranziție la economia de piața, să se creeze un sistem modern, capabil să ofere o gamă largă de produse și servicii bancare de un nivel calitativ superior care să satisfacă exigențele tuturor categoriilor de agenți economici (clienti) din economia de piață.

Exista un potențial considerabil de creștere și dezvoltare a activității bancare, atât în domeniul clienților persoane juridice, cât și, pe termen lung, în domeniul clienților persoane fizice.

În acest context, imediat după 1989, la începutul perioadei de tranziție, în activitatea bancară din România s-au produs o serie de schimbări esențiale:

Banca Națională a României a fost reorganizată și a intrat astfel, în sarcinile sale firești de Bancă Centrală, cu următoarele funcții: emisiune monetară, asigurarea stabilității monetare, administrarea rezervelor valutare ale țării, urmărirea executării balanței de plăți externe, supravegherea activităților bancare. Pentru activitățile comerciale ale Bancii Naționale a României a fost creată Banca Comercială Română S.A..
Pentru menținerea circulației bănești la nivel corespunzător, Banca Națională a României asigură legătura dintre dimensiunile creditului și volumul masei monetare în circulație.

Băncile (Banca Română de Comerț Exterior, Banca Agricolă, Banca de Investiții) pe baza Hotărârii Guvernului au fost transformate în bănci comerciale, cu capital de stat și autohton privat, aprobându-li-se și noi statute de organizare și funcționare.

Au fost înființate bănci cu capital privat autohton și străin precum și sucursale ale unor bănci străine.

Băncile constituite aveau obligația de a deschide conturi de corespondent la Banca Națională și crearea de rezerve minime potrivit reglementărilor date de Banca Națională a României și alte conturi precum și să se refinanțeze de la aceasta, în condițiile stabilite.
Crearea de bănci particulare contribuie, atât la o mai bună acoperire a nevoilor de capital, cât și la dezvoltarea procesului concurențial cu efecte benefice pentru agenții economici, pentru economia națională în ansamblu.

Principalul obiectiv al reformei sistemului bancar românesc este de a se crea un sistem bancar modern, corespunzător standardelor internaționale, care să contribuie direct la dezvoltarea și stabilitatea economiei. Acest obiectiv poate fi atins prin activitatea concentrată a Băncii Naționale a României și a băncilor comerciale.

Sectorul bancar a identificat un număr de obiective pe termen scurt, mediu și lung, de natură să întărească și să dezvolte infrastructura financiară.

Banca Naționala a României a stabilit prin regulamentele sale, atât nivelul minim de lichiditate, cât și modul de calcul al gradului de lichiditate al unei bănci comerciale.

Într-o economie de piață, sistemul bancar îndeplinește funcția de atragere și concentare a economiilor societății și de canalizare a acestora printr-un proces obiectiv și imparțial de alocare a creditului, către cele mai eficiente investiții. Băncile asigură și facilitează efectuarea plăților, oferă servicii de gestionare a riscului și reprezintă principalul canal de transmisie și implementare a politicii monetare.

Având în vedere că în economia de piață indicatorul sintetic care reflectăa eficiența economică a activității bancare este profitul, băncile în această perioadă de tranziție își organizează activitatea astfel încât să poată atrage un număr cât mai mare de clienți, care să le asigure realizarea obiectivului propus.

Prin noile reglementări, Banca Națională încearcă să creeze un sistem bancar modern și, în același timp, să-și îndeplinească rolul de bancă centrală. Operațiunile comerciale îndeplinite până la 1989 de Banca Națională, au fost transferate unei noi bănci comerciale (B.C.R.).

Băncile comerciale din țara noastră funcționeauncționează conform legii privind societățile comerciale, legii privind activitatea bancară și pe baza licenței (autorizației) acordate de B.N.R.

În condițiile în care economia românească nu a atins încă acel target structural al aportului serviciilor în PIB, ce se dovedește a fi premisa de elaborare a intenției de integrare europeană a țării, sistemul bancar, format la sfârșitul anului 2003 din circa 28 operatori bancari autorizați BNR, a implementat politica dezvoltării extensive și intensive a rețelei de sucursale bancare. Efectul unei astfel de abordări – creșterea profitului în relație directă cu creșterea punctelor de vânzare servicii și produse bancare – a creat background-ul necesar creșterii plasamentului în domeniul corporate și retail.

BANCA CENTRALĂ – BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

Potrivit statutului legal, Banca Națională a României este banca centrală a statului român, având personalitate juridică, după cum este menționat în Legea nr 101 din 26 mai 1998 privind Statutul Băncii Naționale a României, cu modificările ulterioare reglementate în Legea 156/1999, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 136/2001 aprobată prin Legea nr. 407/2002.

Sediul central al acesteia este în București, cu sucursale în diverse orașe din țară.

Obiectivul fundamental al Băncii Naționale a României îl consituie asigurarea stabilității monedei naționale, sens în care elaborează, aplică și răspunde de politica monetară, valutară, de credit, de plăți, precum și de autorizarea și supravegherea prudențială bancară, urmărind funcționarea normală a sistemului bancar și participarea la promovarea unui sistem financiar specific economiei de piață.

În scopul întăririi stabilității și integrității sistemului financiar Banca Națională a României poate colabora cu alte instituții și autorități din țară și străinătate, colaborare ce se va realiza prin schimburi de informații sau în orice mod, potrivit acordurilor încheiate, în scopul îndeplinirii atribuțiilor lor specifice și în condiții de reciprocitate și de asigurare a informațiilor astfel furnizate.

Banca Națională a României poate solicita instituțiilor și autorităților publice informații pe care le consideră necesare, în scopul realizării unei supravegheri eficiente și al îndeplinirii obiectivelor ei.

Împuternicită de Parlament, Banca Națională a României poate participa, în numele statului, la tratative și negocieri externe în probleme financiare, valutare, de credit și de plăți, putând deveni membru al unor organizații internaționale cu caracter financiar, bancar monetar sau de plăți.

Calitatea pe care România o are în cadrul Fondului Monetar Internațional, și anume aceea de membru al acestuia, a dus la exercitarea de catre Banca Națională a României de drepturi și îndeplinirea de obligații, inclusiv utilizarea facilităților acestei instituții de finanțare pe termen mediu și lung pentru nevoile balanței de plăți și consolidarea rezervelor internaționale ale țării.

Tot în scopul îndeplinirii obiectivului său, Banca Națională a României poate negocia și încheia acorduri, convenții sau alte înțelegeri privind împrumuturi pe termen scurt și alte operațiuni financiar-bancare cu instituțiile financiare internaționale, bănci centrale, societăți bancare sau nebancare, cu condiția rambursării acestora în termen de un an.

În cadrul politicii monetare pe care o promovează, Banca Națională a României utilizează proceduri și instrumente specifice pentru operațiuni de piață monetară, de creditare a băncilor și de control al lichidității prin rezerve minime obligatorii, stabilind regimul acestora. Astfel, băncile sunt obligate să constituie și să mențină rezerve minime în conturi deschise la Banca Națională a României, beneficiind de dobânzi cel puțin la nivelul ratei dobânzii medii la depunerile la vedere practicate de băncile comerciale.

Pentru depozitele în valută, rezervele minime obligatorii se constituie doar în valută.

O altă direcție în care Banca Națională a României acționează este aceea a politicii valutare, elaborează și aplică politica privind cursul de schimb, stabilește și urmărește aplicarea regimului valutar pe teritoriul României.

Banca Centrală a României este unica instituție autorizată să emită însemne monetare, bancnote și monede metalice, ca mijloace legale de plată pe teritoriul țării noastre, urmărind prin programul de emisiune să se asigure necesarul de numerar în strictă concordanță cu nevoile reale ale circulației bănești.

Banca Națională a României, considerată și banca a băncilor, poate acorda acestora credite pe termene ce nu pot depăși 90 de zile, garantate cu:

titluri de stat provenite din emisiuni publice cu scadențe de plată în termen de maximum un an de la data constituirii garanției prin remiterea lor în portofoiliul Băncii Naționale a României ;

cambii și bilete la ordin trase sau subscrise pentru plata unor prestații comerciale, industriale sau agricole de către persoane juridice eligibile;

depozite constituite la Banca Națională a României sau la alte persoane juridice agreate de Banca Națională a României, constând din orice active pe care aceasta le poate vinde, cumpăra ori tranzacționa.

Desigur, activitatea de acordare de credite presupune anumite condiții și costuri, pe care Banca Națională a României le stabilește și le face publice, dintre care amintim nivelul minim al ratei dobânzii, plafoanele de creditare, termenele de rambursare.

Pentru operațiunile efectuate, Banca Națională a României stabilește și încasează dobânzi, comisioane și alte forme de acoperire a costurilor de funcționare și a riscurilor asumate, excepție făcând operațiunile efectuate prin contul curent general al Trezoreriei Statului.

Atât Trezoreria Statului, cât și fiecare bancă sau sucursală a unei bănci, au deschise conturi curente la Banca Națională a României, conturi prin care se efectuează decontări ale operațiunilor de încasări și plăți între titularii de conturi.

Un rol foarte important al Băncii Naționale a României îl constituie asigurarea viabilității și funcționării sistemului bancar, sens în care este împuternicită:

să emită reglementări, să ia măsuri pentru impunerea respectării acestora și să aplice sancțiunile legale în cazurile de nerespectare;

să controleze și să verifice pe baza raportărilor primite și prin inspecții la fața locului registrele, conturile și orice alte documente ale băncilor autorizate, pe care le consideră necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor sale de supraveghere.

BĂNCI COMERCIALE – FUNCȚII

Separarea funcției de emisiune monetară de cea de creditare a dus la apariția băncilor comerciale, organizate ca societăți pe acțiuni, cu capital de stat sau privat, al căror obiect de activitate îl constituie atragerea și formarea de depozite bănești (în lei și valută) de la persoane fizice și juridice, acordarea de credite (pe termen scurt, mediu și lung), efectuarea de servicii bancare pentru agenții economici și pentru populație, a unor operațiuni de comerț exterior și a altor operațiuni bancare.

Considerate verigi ale sistemului bancar, apariția băncilor comerciale este strâns legată de dezvoltarea comerțului și acumularea capitalului monetar în special pe această bază, expresie a dezvoltării producției manufacturiere și a expansiunii generale a economiei.

Existența monedei la agenții economici constituia un sprijin important în desfășurarea schimburilor și în dezvoltarea economică, dar deplasarea banilor la locurile de utilizare presupunea costuri de transport asociate cu riscul, respectiv cheltuieli de prevenire a furturilor. O altă deficiență a deținerii monedei de către proprietari o constituia faptul că aceasta nu aducea nici un profit.

Având în vedere aceste aspecte, deținătorii de capital sub forma de monede, s-au orientat către anumiți intermediari ce ofereau, contra depozitelor încredințate, atât siguranța acestora cât și remunerări sub forma de dobândă, urmare a folosirii lor ca resursă de creditare.

Se ajunge astfel ca neajunsurile deținătorilor de capital monetar să fie înlăturate, prin crearea făgașului unei continue și ample valorificări a capitalului monetar ce aparține agenților economici. Resursele din depozite constituie temeiul redistribuirii capitalurilor prin creditele acordate de bănci, satisfăcându-se cerințe de pregnantă utilitate pentru întreaga viață economică și hotărâtoare pentru progresul ei.

Momentul istoric al apariției băncilor marchează un pas major pentru științele economice, și a dus totodată la necesitatea reprezentării în partidă dublă a patrimoniului, obiect al noii științe, contabilitatea.

În epoca contemporană locul și rolul băncilor în economie sunt strâns legate de calitatea lor de intermediar principal în relația economii-investiții, relație hotărâtoare în creșterea economică.

În țara noastră activitatea bancară este reglementată prin Legea nr. 58 din anul 1998, iar băncile sunt persoane juridice autorizate să desfășoare, în principal, activități de atragere de depozite și de acordare de credite în nume și cont propriu.

Conceptele moderne privind dezvoltarea economică consideră ca un rezultat necesar al evoluției societății obținerea de economii ale agenților economici sau persoanelor, reprezentând venituri neconsumate în perioada curentă și destinate unor utilizări viitoare.

Pentru realizarea investițiilor, agenții economici trebuie să găsească resursele necesare fie din economiile proprii, fie din credite acordate de către bănci, într-un continuu proces de reciclare și valorificare a capitalurilor monetare în economie.

Ca factor specific al funcționalității băncilor în economie, creația monetară determina locul și rolul băncilor.

Băncile s-au afirmat esențial ca instituții monetare, ca intermediari monetari, a căror caracteristică esențială este posibilitatea de a pune în circulație creanțe asupra lor înseși care sporesc masa mijloacelor de plată, volumul circulației monetare.

Rolul băncilor comerciale de intermediar este exercitat între agenții din afara sistemului bancar dar și în cadrul lui, prin reciclarea și valorificarea capitalului, prin mobilizarea de resurse și distribuirea de credite.

PROCESUL DE CREAȚIE MONETARĂ

Emisiunea de bancnote, funcție deschisă inițial tuturor băncilor, a fost restrânsă ulterior numai la banca de emisiune, și reprezintă forma principală a creației monetare.

Banca centrală, în țara noastră Banca Națională a României, își exercită rolul în procesul de creație monetară, proces ce reprezintă, în esență, o emisiune de monedă scripturală datorată intermediarilor monetari.

Masa monetară reprezintă ansamblul mijloacelor de plata puse la dispoziția unei economii la un moment dat, lichidități ce se prezintă sub forma creanțelor asupra intermediarilor monetari (banca centrală, băncile de depozit și Tezaur) deținute de către agenți economici, care reprezintă contrapartidele masei monetare.

Distribuind credite, intermediarii pun în circulație mijloace de plată, respectiv crează monedă și distribuie putere de cumpărare. Această creație se desfașoară în mod continuu într-o economie: creditele vechi sunt rambursate, sunt distribuite altele, în cantități mai mari, ducând la o creștere regulată a masei monetare, în timp ce structura acesteia se modifică, în sensul majorării părții monedei scripturale.

Prin instrumentele și tehnicile de politică monetară, Banca Națională a României controlează indirect procesul de creație monetară fără să stânjenească, prin acțiunile sale, finanțele publice și ansamblul economiei.

Diferitele circuite ale creației monetare sunt interdependente, problemele lichidității repercutându-se de la unul la altul.

Astfel, băncile subscriu la emisiunile de bonuri de Tezaur sau cumpărând titlurile prezentate de clienți, iar banca centrală le asigură recreditarea. Pe de altă parte, Tezaurul recurge la avansuri de la banca de emisiune, obținând astfel credite și provocând o creație indirectă de monede. Chiar și persoanele fizice sau cele juridice, atunci când solicită credite sau când prezintă spre scontare efecte de comerț, incită sistemul bancar și banca centrală la creație monetară, prin rescontare sau preluare în pensiune.

Deci, creația monetară se orientează către satisfacerea nevoilor de mijloace de plată a economiei naționale, urmărind să asigure lichiditatea ei.

În sistemul de emisiune actual al băncii centrale s-au menținut mecanisme existente încă din din epoca convertibilității babcnotelor în aur. Se știe că în adoptarea sistemului de emisiune a bancnotelor și convertirea în aur a acestora, prin legea lui Robert Peel, în Anglia în 1844, s+au confruntat douaconcepte susținute de Currency School și Banking School. Legea adoptată reflectând principiile școlii monetare a promovat sistemul rapoarturilor proporționale dintre stocul de aur și volumul bancnotelor emise, ca măsură de asigurare a stabilității monedei și evitare a scăderii puterii sale de cumpărare. Adoptarea aceleiași viziuni și de alte țări a dus la generalizarea sistemelor de plafoane de emisiune sau rezerve proporționale, limitare funcție de acoperire, situate pe același cadru al raportului între stocul de aur și volumul bancnotelor emise.

Mai târziu, sufocate adesea de limitele restrânse ale unei asemenea statuări, statele și băncile lor centrale s-au reorientat, dând prioritate principiilor școlii bancare., care apreciază că biletele emise nu sunt în realitate decât instrumente de credit puse în circulație, în principal, pentru scontarea efectelor de comerț și că volumul lor e determinat de tranzacții și de circulația economică generală. În acest cadru, riscurile inflației sunt foarte slabe, deoarece aceste bilete nu sunt decât avansuri rambursabile întrucât ele se reântorc la banca emitentă, în momentul restituirii creditelor acordate.

Determinantele emisiunii de monedă a băncii centrale sunt:

Avansurile directe către Tezaur, ca necesitate stringentă, în condițiile existenței deficitului bugetar, ca urmare a unui decalaj în timp, între cheltuielile necesare și veniturile reale;

Creanțele asupra străinătății, situație când creșterea rezervei valutare determină crearea de monedă, în urma necesității economiei privind volumul de monedă internă ca sporire și intensificare a relațiilor economice și de credit internaționale.

Creanțele asupra economiei ca fundament al creației monetare decurg din relațiile dintre banca centrală și celelalte bănci în cadrul pieței monetare.

Potrivit concepției monetariste, între sfera monetară și cea a producției există o puternică legatură, fapt ce determină o importanță decisivă modificării masei monetare în circulație, în evoluția acivității economice și în asigurarea stabilității prețurilor.

În opinia economiștilor monetariști, dublul obiectiv, adică stabilitatea monetară și dezvoltarea echilibrată a economiei, ar putea fi atins aproape automat printr-un control oficial riguros al masei monetare în circulație și prin admiterea creșterii anuale a acesteia numai cu un anumit procent ce se înscrie pe tendința pe termen lung a economiei.

RATA DOBÂNZII – INSTRUMENT AL POLITICII MONETARE

Dobânda – definiție și origini

Momentul în care apare discuția despre dobândă este implicit acela în care se vorbește despre credit, fiind o latură specifică și esențială a acestuia.

Teoria dobânzii a constituit una din cele mai discutate probleme de către filozofi, sociologi și economiști, considerându-se, în timpuri străvechi, că dobânda ar fi ceva contrar eticii, în ciuda faptului că realitatea relațiilor economice afirma permanent prezența acesteia în cadrul procesului de creditare. Abia la Calvin se întâlnește o adevarată justificare a dobânzii și o analiză superficială a acestui fenomen.

Atunci când știința economică a început a lua formă, de a se structura, între problemele analizate în primul rând de economiștii ce se afirmau, a fost acest fenomen pe care relațiile capitalismului modern îl relevau constant.

Dobânda poate fi considerată ca o remunerare pe care capitalistul o primește pentru folosirea capitalului propriu (dobanda originară a capitalului) sau pentru capitalul încredințat spre utilizare altor persoane (dobânda împrumutului) pe o durată dată, pentru o utilizare oarecare.

Ca formulă mai mult utilizată, dobânda este suma ce revine proprietarului la rambursarea sumei împrumutate sau prețul folosirii capitalului și totodată remunerarea riscului pe care îl reprezintă împrumutul respectiv.

Unul din cei mai importanți analiști ai dobânzii, și anume Bohm Bawerk, susține că:

dobânda unui capital se produce independent de activitatea personală a capitalistului;

pare că este o calitate firească a capitalului;

se formează fără ca acesta (capitalul) să epuizeze și are astfel o durată eternă de constituire.

Nivelul dobânzii și factorii determinanți

Ca element al contractului de credit nivelul dobânzii este acceptat, de către creditor și debitor, ca urmare a unei negocieri, fiecare parte având anumite orientări motivante pentru acceptul dat.

În situația când un întreprinzător dorește să mobilizeze un capital suplimentar, ceea ce îl duce automat la contractarea de credite, acesta trebuie să evalueze posibilitățile de rentabilitate în situația în care el va trebui să-l remunereze corespunzător pe deținătorul de capital.

Angajându-se, prin contractul de credit, să plătească o anumită dobândă, debitorul admite automat diminuarea profitului său net.

Rezultă, astfel, un prim factor determinant al nivelului dobânzii, și anume productivitatea capitalului.

Un alt factor ce determină nivelul dobanzii este lichiditatea.

Independent de alte condiții, creditorii vor prefera acea formă de împrumut care să le asigure lichiditatea, aceasta realizându-se prin creditare pe termen scurt, lucru ce poate fi benefic și pentru debitori, întrucât aceștia sunt interesați în a plăti cât mai puțin pentru creditul contractat.

Nivelul dobânzii va crește în situația nerambursării la termen a creditelor, și survine ca urmare a necesității acoperirii pagubelor suferite din această cauză.

O asemenea considerare a riscului nerambursării și a soluțiilor de acoperire motivează o politică personală a băncilor în domeniul dobânzilor, orientată după gradul de risc pe care îl presupune fiecare credit acordat, funcție de condițiile reale pe care le are fiecare debitor.

În determinarea nivelului dobânzii, un factor esențial îl reprezintă și raportul dintre cerere și ofertă.

Oferta de credite este determinată de nivelul economisirii în cadrul unei țări, de volumul economiilor depuse la bănci de către persoanele fizice sau juridice, ce se constituie ca parte preponderentă a resurselor băncilor. Acest volum al economisirilor poate fi și el influențat, până la un moment dat, de nivelul dobânzii.

Cererea de credite este intercondiționată de guvern, agenți economici și persoane fizice, influențați deopotrivă de evoluția activității economice, tendințele de dezvoltare a investițiilor, dar și de stabilitatea economică și politică.

Fiecare bancă își instituie, prin politica personală, o scară a dobânzilor creditoare și debitoare ce reflectă implicit raportul între cheltuielile și veniturile băncii și posibilitățile sale de a obține profit.

Astfel, banca procură resurse din depozite constituite de către clienți, de la alte bănci sau banca de emisiune, pe care trebuie să le remunereze la nivelul dat, de regulă nivelul pieței, pe de o parte, iar pe de altă parte, banca aplică față de debitorii săi un anumit nivel de dobânzi în măsură să-i acopere cheltuielile dar și un anumit nivel al profitului.

Între dobânzile interne practicate de bănci, rata dobânzilor de depozit este de o importanță majoră pentru nivelul acestora.

Rata dobânzilor de depozit este de un nivel foarte scăzut întrucât se aplică pentru depozitele la vedere, asigurând un grad înalt de lichiditate deponenților care, interesați de acest aspect, acceptă un asemenea regim al dobânzilor.

Firește, în politica de dobânzi a băncii, aceasta este obligată să se alinieze la evoluțiile pieței care îi determină atitudinea prin diverse și multiple influențe.

Politicile monetare și de credit folosesc ca instrumente rata dobânzii, condițiile de creditare și masa monetară în circulație.

Având în vedere că prin aceste instrumente se urmărește în primul rând prezervarea, sau restabilirea echilibrului economic, aceste politici se folosesc în mod diferențiat în funcție de stadiul în care se găsește economia națională în evoluția ei ciclică.

De pildă, în faza de ascensiune economică prelungită, pentru a evita punctul critic " de supraîncălzire", care, se știe este urmat de o criză economică și de faza de depresiune, este necesară frânarea activității economice prin reducerea cererii și a incitației agenților economici întreprinzători de a face investiții. În consecință se iau măsuri de creștere a ratei dobânzii și de introducere a unor restricții suplimentare în acordarea de credite de către instituțiile bancare, ceea ce reduce volumul investițiilor. Agenții economici reacționează prin reducerea producției, oprirea creșterii veniturilor, în special a salariilor ceea ce reduce consumul. Astfel se temperează atât consumul de bunuri și servicii cât și de bunuri pentru investiții, ceea ce permite atingerea scopului propus și anume, încetinirea ritmului de creștere a activității economice în general și a celei de producție în special.

În aceeași direcție actionează și reducerea masei monetare de pe piață prin oprirea de emisiuni suplimentare cerute de creșterea activității economice. Reducerea lichidității sporește recurgerea la credite, dar în acest domeniu rata dobânzii ridicată și restricțiile suplimentare stopează apetitul de a investi. Astfel, prin conjugarea politicii în domeniul creditului și în cel monetar se atinge scopul urmărit.

În situația de stagnare a activității economice, de depresiune, politicile urmăresc stimularea activității economice,în primul rând prin incitarea de a investi și în general prin creșterea veniturilor, ceea ce repercutează asupra sporirii cererii. În consecință pârghiile menționate sunt folosite în sens invers, se reduce rata dobânzii, sporesc facilitățile în acordarea de credite, sporesc emisiile monetare (se promovează o inflație controlată).

Instabilitatea cheltuielilor cauzează instabilitatea venitului național prin multiplicator. Cu o ofertă fixă de bani, ratele dobânzii cresc atunci când cheltuiala este anormal de ridicată. Aceasta creează o scădere a investițiilor, care reduce efectul de expansiune a cheltuielilor inițiale ridicate. Aceasta e ceea ce inginerii numesc feedback negativ. Creșterea ratelor dobânzii reduce tendința de expansiune. Similar, când cheltuielile scad, ratele dobânzii scad și astfel investițiile cresc, ceea ce explică scăderea inițială a cheltuielilor.

Fixarea ratelor dobânzilor anulează acest efect de stabilizare a sectorului monetar.
Stabilirea ratei dobânzii este cea mai bună politică pentru care se poate stabiliza venitul național,atunci când cererea de bani este instabilă, dar fixarea ofertei de bani e preferabilă dacă instabilitatea își are originea în cheltuielile reale.

CONSILIUL MONETAR – ALTERNATIVĂ A BĂNCII CENTRALE

În evaluarea implicațiilor adoptării unui consiliu monetar, regulile pe care acesta se bazează sunt determinante. Decidenții de politică economică pot fi contrariați de faptul că în literatura economică, ceea ce unii economiști consideră a fi o virtute a consiliului monetar, alții consideră a fi o slăbiciune. Altfel spus, unii economiști consideră că adoptarea consiliului monetar este benefică pentru sistemul bancar, alții însă demonstrează contrariul, se creează disputa privind posibilitatea sau imposibilitatea unui atac speculativ asupra monedei în cazul existenței consiliului monetar.

Diversitatea opiniilor pornește de la raționamentele care se fac privind consecințele regulilor sub diferite ipoteze.

Consiliul monetar reprezintă una dintre formele sub care se poate organiza sistemul monetar, fiind acea formă care funcționează respectând trei reguli de bază:

Regula parității fixe: moneda este fixată în raport cu o monedă de rezervă;

Regula de acoperire: consiliul monetar care acumulează rezerve trebuie să permită cantității de bani să crească; invers, dacă au loc ieșiri de rezerve, atunci cantitatea de bani din economie trebuie să scadă. Se asigură astfel o legătură între bani și evoluțiile în balanța de plăți.

Regula convertibilității: atât pentru contul curent cât și pentru contul de capital, moneda este convertibilă fără restricții, fluxurile de capital nefiind restricționate nici la intrare nici la ieșire.

În termeni mai detaliați, consiliul monetar este autoritatea monetară care rezultă ca urmare a deciziei unei țări de a emite bilete și monedă metalică convertibile într-o monedă străină care este folosită ca ancoră, la o paritate dată. Se instituie astfel obligația legală a consiuliului de a schimba oricând moneda națională pentru moneda de rezervă la rata fixă stabilită prin regula parității. Însă este posibil și ca moneda să fie fixată în raport cu un coș de monede, și nu doar cu una, dar, practica generală a consiliilor monetare a fost să legifereze o rată de schimb fixă în termenii unei singure monede de rezervă.

Regula de acoperire conferă consiliului monetar un anumit specific, ce constă în faptul că se bazează pe un mecanism automat de ajustare a balanței de plăți. Deși corecțiile în balanța de plăți se asigură prin modificarea în rata dobânzii, în prețurile relative și în producția reală, ratele dobânzii joacă un rol special. Întrucât oferta de monedă națională este strâns legată de cantitatea de rezerve, în regimul consiliului monetar, ratele dobânzii se ajustează automat.

În situația în care agenții economici doresc să investească în străinătate, aceștia sunt obligați să convertească moneda națională în moneda de rezervă, ajungându-se astfel la restrângerea ofertei de monedă națională. Ca urmare a acestui fapt, ratele dobânzii cresc, eventual până la punctul la care deținerea de monedă internă devine atractivă.

Deși pare să funcționeze mecanismul de ajustare în reglarea balanței de plăți, acest lucru se întamplă atunci când rata rezervelor (proporția activelor lichide de rezervă referitor la baza monetară) este de 100% sau mai mare. Când acest procent scade sub 60-70%, atunci există pericolul ca regula monetară a consiliului să nu funcționeze în mod eficient.

BANCA COMERCIALA ROMÂNĂ S.A. – COMPONENTĂ DE BAZĂ A SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC

Scurt istoric

Banca Comercială Română își înscrie numele pe lista băncilor comerciale nou create și reorganizate după 1989. Este o instituție specială, ce poate fi considerată o bancă nouă având în vedere că actul său de naștere poartă data de 1decembrie 1990, dar în același timp, prin activitatea pe care o desfașoară în cadrul Băncii Naționale din care se desprinde este deopotrivă o bancă cu tradiție în domeniul bancar. Începutul a fost foarte dificil. În afara unui act de identitate, unei bănci îi mai sunt necesare un sediu central, o rețea de unități, personal suficient, capital, clienți și o gamă adecvată și tentantă de produse și servicii utile pentru acești clienți.

Banca Comercială Română a reușit să atingă parametrii deja cunoscuți și confirmați pe plan intern si internațional, devenind astăzi una din cele mai puternice si prestigioase bănci românești.

În 1990, B.C.R. pleacă la drum cu un colectiv de 5300 de angajați și 100 unități în rețea, cifre care se dublează în primii 5 ani de activitate.

Evoluția capitalului este poate cel mai important criteriu de apreciere a forței financiare a băncii. La un capital social subscris de 12 miliarde lei în 1990, încep să se adauge fondurile constituite, adică, capitalul total crește în primii 5 ani de activitate la 577 miliarde lei.

La experiența acumulată se adaugă o alta, nouă, urmare a extinderii operațiunilor specifice tranziției și economiei de piață. Astfel, în acest interval de timp, banca s-a dezvoltat atât prin creșterea gamei de produse și servicii bancare pe care le-a oferit până acum clientelei sale, cât și prin asimilarea rapidă a unora noi, din care sunt de menționat:

trecerea la creditarea pe termen mediu și lung pentru investiții;

acordarea de credite în valută;

deschiderea de conturi în valută pentru persoane fizice și juridice și efectuarea de operațiuni de schimb valutar;

derularea operațiunilor de decontare, în numele clienților, a activităților de comerț exterior.

Interesul clienților de toate categoriile pentru colaborarea cu B.C.R., evoluția acestei clientele contribuie în final la completarea imaginii despre bancă.

Unul din elementele calitative, de marcă, adăugat de bancă îl constituie activitatea internațională.

Interdependența dintre piețele interne și externe a făcut necesară adaptarea sistemului de lucru al băncii la practicile bancare internaționale. În prezent foarte multe societăți comerciale își derulează afacerile proprii de comerț exterior prin reteaua B.C.R., și apelează la întreaga gamă de servicii specifice acestor operațiuni.

Scurta și bogata istorie a Băncii Comerciale Române recunoaște ca realizare deosebită pașii făcuți în domeniul informatizării. În 1990, toate lucrările băncii erau executate fără o tehnică de calcul adecvată, iar astăzi banca utilizează cele mai moderne echipamente din domeniul tehnicii de calcul, care permit o mare flexibilitate si dinamică a operațiunilor efectuate. Prin aceasta s-a obținut extinderea funcționalității aplicațiilor informatice destinate operatiunilor valutare, banca dispunând în prezent de un sistem modern de realizare în timp real a tranzacțiilor internaționale care oferă facilități de generare, transmitere si reconciliere a mesajelor SWIFT .

Cadrul juridic de organizare și funcționare a Băncii Comerciale Române S.A.

B.C.R. e organizată și funcționează în conformitate cu prevederile următoarelor acte normative:

H.G. nr. 1011/4-9-1990 privind înființarea B.C.R.

Statutul B.C.R. aprobat prin H.G.nr. 1195/12-11-1990 modificat și completat prin hotărâri ale AGA care au fost publicate în Monitorul Oficial și înregistrate la Registrul Comerțului;

Legea nr 31/16-11-1990 republicată, privind Societățile Comerciale;

Legea bancară nr 58/5-03-1998 privind autorizarea băncilor, modificate de normele B.N.R. nr. 10/2000 și normele BNR nr.3 privind modificările din situația băncilor.

B.C.R. este persoană juridică, organizată ca societate comercială bancară pe acțiuni, cu sediul central în municipiul București, b-dul Regina Elisabeta, nr. 5, sector 3.

Banca are și poate înființa în țară și în străinătate unități fără personalitate juridică denumite sucursale (Sucursala mun Buc, sucursale județene, sucursale), agenții, reprezentanțe, precum și filiale cu personalitate juridică, pe baza aprobării Consiliului de administrație al băncii.

Capitalul social a fost vărsat integral și în forma bănească în momentul subscrierii, băncii revenindu-i obligativitatea menținerii în permanență a unui nivel minimal al acestuia, în conformitate cu reglementările Băncii Naționale a României.

B.C.R. are ca principal obiect de activitate atragerea și formarea de depozite bănești, în lei și valută, de la persoane fizice și juridice, din țară și din străinătate, acordarea de credite pe termen scurt, mediu și lung, efectuarea de servicii bancare, operațiuni pentru activitatea de comerț exterior și alte operațiuni bancare potrivit legii.

În cadrul activității pe care o desfășoară, B.C.R. se supune reglementărilor emise de B.N.R. pentru aplicarea politicii monetare, de credit, valutar, de plăți, de asigurare a prudenței bancare și de supraveghere a socităților bancare. De asemenea, colaborează cu celelalte societăți bancare, ministere, organe centrale și locale.

Structura organizatorică.

B.C.R. este organizată pe pricipiul teritorialității, pe nivele ierarhice după cum urmează:

Administrația centrală a băncii are în structura sa organizatorică departamente, care funcționează pe principiul coordonării unitare a acelorași domenii de activitate sau complementare conduse de către un vicepreședinte, direcții generale, direcții, servicii și compartimente subordonate direct președintelui băncii sau vicepreședinților, după cum urmează:

Consilier al vicepreședintelui băncii;

Economist șef;

Direcția de strategie și marketig;

Departamentul credite;

Direcția politici de credite și recuperare creanțe extrabilanțiere;

Direcția analiză clientelă;

Direcția garanții și finanțare externă;

Direcția de informatică;

Serviciul coordonare relații clienți;

Departamentul trezorerie și piețe de capital;

Direcția de trezorerie;

Direcția tezaur și casierie;

Direcția piețe de capital;

Departamentul internațional;

Direcția relații internaționale;

Direcția afaceri documentare;

Direcția generală de contabilitate;

Direcția generală de metodologie și mamagement al riscului;

Departamentul de produse și servicii bancare pentru persoane fizice;

Direcția de produse și servicii bancare pentru persoane fizice;

Direcția carduri;

Departamentul de administrare;

Direcția de administrare a rețelei;

Direcția economică;

Direcția de organizare și resurse umane;

Direcția juridică și fiscalitate;

Direcția de audit intern;

Secretariatul organelor de conducere ale băncii;

Comunicare și relații publice;

Consilierii din administrația centrală;

În exercitarea atribuțiilor și sarcinilor ce le revin, între compartimentele de mai sus se stabilesc relații funcționale și de cooperare.

B.C.R. prin Centrala sa îndeplinește funcția de coordonator pentru toate activitățile și oprațiunile bancare care se desfășoară în unitățile teritoriale, în condiții de profitabilitate, asigurând aplicarea corectă a legilor, hotărârilor și a tuturor actelor normative ce guvernează activitatea bancară.

În cadrul administrației centrale a B.C.R. funcționează comitete, comisii și colective de lucru după cum urmează:

Comitetul de credite;

Comitetul de risc;

Comitetul de administrarea a activelor și pasivelor;

Consiliul tehnico economic;

Comisia de avizare;

Comisia de verificare și recepție a proiectelor de execuție a lucrărilor pentru sistemele de securitate bancară și siguranță în exploatarea unităților B.C.R.;

Comisia de examinare pentru încadrarea și promivarea personalului din administrația centrală a băncii;

Colectivul de evaluare a personalului încadrat pe unele posturi de conducere;

Comisia pentru probleme sociale.

Sucursalele județene, sucursalele și agențiile sunt unități cu sarcini operative, stabilesc relații directe cu clienții – persoane fizice și juridice – din raza lor de activitate, având ca obiect principal de activitate atragerea și formarea de depozite bănești, în lei și valută, de la persoane fizice și juridice din țară și din străinătate, acordarea de credite, efectuarea altor operațiuni și servicii bancare, în conformitate cu prevederile legale și competențele delegate de Centrala băncii, prin normele și instrucțiunile proprii.

Centrala B.C.R. coordonează, controlează și îndrumă, pe probleme specifice, domeniile de activitate bancară a sucursalelor și agențiilor din fiecare județ și municipiul București.

Reprezentanțele B.C.R. în străinătate nu au personalitate juridică, nu angajează banca în nume propriu, având ca obiective principale cunoașterea legislației financiar bancare și valutare din țara respectivă, studierea mediului de afaceri,facilitarea relațiilor de afaceri între firme de pe piața locală și clienți ai B.C.R.,în special promovarea exporturilor românești.

Sucursalele și reprezentanțele B.C.R. din străinătate sunt organizate și funcționeză în baza regulamentului de organizare și funcționare propriu, aprobat de consiliul de administrație al Băncii.

În activitatea lor toate unitățile terititoriale ale băncii se supun reglementărilor privind activitatea bancară, regulamentelor și ordinelor emise de B.N.R. și normelor proprii ale B.C.R., date în aplicarea legislației privind politica monetară, valutară, de plăți, decontări, de asigurare a prudenței bancare și de supraveghere bancară.

Conducerea unităților teritoriale răspunde în fața conducerii băncii pentru întreaga activitate desfășurată în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente și sănătoase,cu respectarea cerințelor legii.

În cadrul structurii organizatorice a B.C.R. se regăsesc și unele unități operative cu caracter special pentru pregătirea și perfecționarea personalului ce sunt organizate și funcționează pe bază de regulamente distincte potrivit principiului nonprofitabilității. Aceste unit se află în raporturi de subordonare față de Centrala băncii.

Conducerea și administrația B.C.R. sunt asigurate de :

A.G.A

Consiliul de administrație

Comitetul de direcție

Președinte și vicepreședinți.

Activitățile desfășurate sunt:

acceptarea de depozite;

contractarea de credite, operațiuni de factoring, scontarea efectelor de comerț;

emiterea și gestiunea instrumentelor de plată și de credit;

plăți și decontări;

transferuri de fonduri;

emiterea de garanții și asumarea de angajamente;

tranzacții în cont propriu sau în contul clienților cu instrumente monetare (cecuri, certificate de depozit), valută, cu titluri de stat;

operațiuni de scontare;

consultanță financiar-bancară, …

Compartimentele funcționale și sarcinile îndeplinite.

Organizarea si conducerea băncii sunt stabilite prin actul constitutiv al acesteia, în conformitate cu legislația comercială și cu respectarea prevederilor Legii 58 / 1998.

Comitetul Director are următoarele atribuții și răspunderi principale:

analizează și aprobă documentațiile de credite;

analizează periodic modul de desfășurare a activității pe compartimente și stabilește măsuri pentru îmbunătățirea acesteia.

Directorul și contabilul șef reprezintă și angajează unitatea bancară, în relațiile cu terții, răspund de bunul mers al activității printr-o permanentă supraveghere a acesteia.

Serviciul de creditare are ca atribuții:

preluarea cererilor de creditare împreună cu documentația aferentă, analizarea lor și supunerea spre aprobare Comitetului Director;

încheie contracte de garanție, de credit, acorduri de garanție;

întocmește notele contabile de acordare a creditelor, de angajare a plafoanelor, de încasare a comisioanelor în conturile de bilanț, de înregistrare a garanțiilor în afara bilanțului;

urmarește rambursarea ratelor și încasarea dobânzilor.

În cadrul compartimentului contabilitate se desfășoară și se regăsesc operațiuni proprii ale băncii:

cheltuieli de exploatare bancară (dobânzi), cheltuieli cu personalul, impozite și taxe, cheltuieli cu materialele și serviciile prestate de terți, cheltuieli cu amortizările privind imobilizările corporale si necorporale;

venituri din activitatea de exploatare bancară, dobânzi și comisioane, alte venituri;

ține evidența analitică a materialelor, confruntând la sfârșitul fiecărei luni evidența sa cu cea din fișele de magazie ținute de gestionar;

ține evidența obiectelor de inventar, a mijloacelor fixe, înregistrând orice mișcare a lor în registrele de inventar;

gestionează conturile în afara bilanțului

Serviciul personal înregistrează intrările și ieșirile de personal în Registrul de evidență a personalului, operează în cărțile de muncă diverse operațiuni cum ar fi indexări ale salariului, modificări ale sporului de vechime, schimbări ale funcției, toate pe baza unor documente justificative.

O importanță deosebită o are serviciul Conturi si Viramente, catalogat ca făcând parte din Front Office, prin el asigurându-se, în cea mai mare parte, legătura dintre client și unitatea bancara. În cadrul acestui serviciu se deschid conturi, după care acestea sunt repartizate administratorilor de cont. Acesta preia documentele aduse spre decontare de către titularul de cont, le inregistrează operându-se astfel în extrasul de cont ce este eliberat în cea de-a doua zi clientului.

Operațiunile cu bani, în forma lor materială, se derulează prin serviciul casierie. Aici, pe baza foilor de vărsământ, a chitanțelor sau a ordinelor de încasare, personalul din casierie preia numerarul de la clienți, validând astfel operațiunile ce se vor inregistra în conturi. În cazul eliberării banilor către clienți, aceasta se face tot în baza unor documente printre care amintim: cecuri de numerar, ordine de plata interne, cereri de răscumparare certificate de depozit. In cadrul aceluiași serviciu funcționează și casa de schimb valutar unde se derulează operațiuni specifice de preschimbare a unei valute în alta, verificarea autenticității bancnotelor.

Evidența contabilă este condusă pe calculator, cu ajutorul programelor transmise de la nivelul Direcției de Informatica din cadrul B.C.R.

Decontarea documentelor de plata se realizează în general prin fișiere electronice, cu modalităti de trimitere a creditărilor atât zi la zi (înregistrarea în contul beneficiarului să se efectueze în ziua debitării contului plătitorului), cât și cu creditarea clientului beneficiar a doua zi de la efectuarea plății, funcție de cerințele clienților plătitori.

În toată activitatea sa banca trebuie să urmeze regulile unei practici bancare prudente și sănătoase și cu cerințele legii.

CAPITOLUL II

ANALIZA OPERAȚIUNILOR ACTIVE ALE BĂNCII COMERCIALE ROMÂNE S.A.

2.1. DELIMITARE OPERAȚIUNI ACTIVE

Operațiunile prin care banca își angajează resursele în vederea îndeplinirii funcționalităților statutare și a obținerii de profit, poartă denumirea de operațiuni active ale băncilor comerciale.

Economia de piață are la bază, oriunde pe glob, consumul și concurența, iar calitatea economiei este dată, implicit, de calitatea produselor. Timp de mai mulți ani, piața a fost nu numai săracă în produse și servicii bancare, dar și cele existente în portofliu erau “ținute în sertar” din cauza instabilității generale a economiei.

Sistemul bancar a fost primul care a demonstrat că stabilitatea este absolut necesară pentru dezvoltare. În ultimii doi ani, pe fondul reluării procesului de creștere economică, al reducerii inflației si al intensificării concurenței, băncile au început să umble și la calitatea produselor puse la dispoziția clienților.

În condițiile dinamicii accentuate a pieței bancare, atât în materie de creditare și economisire, dar și a ofertei detaliate de produse și servicii, bancherii privesc din ce în ce mai serios relația cu clienții. La rândul lor, pe masură ce aceștia iau contact cu noile produse, încep să înțeleagă cât de importantă este decizia proprie în procesul de asumare a responsabilității privind planificarea resurselor financiare pe termen mediu sau lung.

De asemenea, începe să se manifeste o exigentă sporită față de oferta băncilor, ceea ce constituie un semn bun, pentru că numai în acest mod poate fi accelerat progresul pieței.

În prezent sistemul bancar începe să pună bazele creării unei adevărate clase de mijloc, absolut indispensabilă existenței unei economii de piață cu adevărat funcțională. Însă, fără o creștere reală și semnificativă a nivelului veniturilor, eforturile sistemului bancar s-ar putea să nu fie suficiente.

În ultimii doi ani, sistemul bancar, prin acordarea de credite, s-a orientat mai mult către persoanele fizice. Deși posibilitatea creditării populației exista încă din anul 1990, motivul pentru care aceasta nu a luat amploare încă de atunci îl constituie atât condițiile de creditare dificile, dar și costurile mari ale creditării.

Majorarea împrumuturilor pe termen scurt și mediu a fost favorizată de reducerea inflației, ceea ce a permis băncilor să diminueze continuu costul creditelor. Un alt factor, poate chiar la fel de important, l-a constituit scăderea ratei dobânzii la principalele valute, EUR și USD, începând cu ultimul trimestru din 2001, ceea ce a determinat ca împrumuturile pe termen scurt în monedă străină să fie mai ieftine decât cele în lei.

În acest context, băncile au atacat piața de retail, ceea ce a condus la diversificarea ofertei și la o ușoară accentuare a concurenței.

2.2 Principii și reguli generale privind activitatea de creditare

În conformitate cu prevederile legii nr.58/1998 privind activitatea bancară și cu propriul statut de organizare și funcționare aprobat prin Hotărarea Guvernului nr.1195/1990, banca acordă clienților săi credite în lei și valută pe termen scurt, mediu și lung, cu asigurarea resurselor corespunzătoare.

În întreaga activitate de creditare, banca va respecta întocmai prevederile Legii nr.58/1998 privind activitatea bancară, ale Legii nr.101/1998 privind statutul Băncii Naționale a României, a normelor, instrucțiunilor și regulamentelor emise de Banca Națională a României în calitatea sa de bancă centrală cu atribuții de reglementare în domeniile monetar, de credit, valutar și de plăți, precum și propriile norme și instrucțiuni de lucru.

Operațiunile de aprobare și acordare a creditelor au la bază prudența bancară ca principiu fundamental ce caracterizează întreaga activitate a băncii.

Conform prevederilor Legii nr.58/1998 privind activitatea bancară, ”la acordarea creditelor societățile bancare vor urmări ca solicitanții să prezinte credibilitate” și ”toate operațiunile de credit și de garanție ale societăților bancare vor trebui consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toți termenii și toate condițiile respectivelor tranzacții”.

Activitatea de creditare se bazează, în primul rând, pe analiza viabilității și realismului afacerilor în vederea identificării și evaluării capacității de plată a clienților, respectiv de a genera venituri și lichidități ca principală sursă de rambursare a creditului și de plată a dobânzii. Determinarea capacității de plată a clienților se face prin analiza aspectelor financiare și nefinanciare ale afacerilor, atât din perioade expirate cât și din cele prognozate.

Acordarea creditelor trebuie să fie avantajoasă atât pentru bancă, deoarece prin extinderea și diversificarea portofoliului de credite, poate obține profit suplimentar, cât și pentru clienți, care pe seama creditelor pot să-și dezvolte afacerile, să obțină profit și pe această bază, să ramburseze împrumuturile și să-și achite dobânzile.

Analiza și acordarea creditelor trebuie să aibă în vedere influența factorilor externi asupra proiectelor propuse de clienți, respectiv aspectele nefinanciare care pot avea aspecte neprevăzute asupra desfașurării afacerilor și rambursării creditelor.

Banca are obligația să analizeze și să verifice, iar împrumutatul să pună la dispoziție toate documentele și actele din care să rezulte natura activităților desfășurate, credibilitatea, situația patrimonială, rezultatele economico-financiare, capacitatea managerială și orice alte documente și date care să permită evaluarea potențialului economic, organizatoric și financiar al clientului.

Creditele și scrisorile de garanție solicitate, indiferent de sumă sau durata de rambursare, respectiv de valabilitate, se acordă pentru destinația stabilită prin contracte, aceasta fiind obligatorie pentru împrumutați.

Utilizarea creditului aprobat pentru o altă destinație decât cea stabilită, dă dreptul băncii să întrerupă creditarea și să retragă împrumutul acordat.

La creditele acordate și scrisorile de garanție eliberate, banca percepe dobânzi și
comisioane ale căror niveluri de bază se avizează de Comitetul de direcție și se aprobă de Consiliul de Administrație al băncii, precum și penalități stabilite conform prevederilor legale în vigoare, în cazul nerambursării la scadență a creditelor și neachitării dobânzilor datorate.

Creditele trebuie să fie toate garantate iar volumul minim al garanțiilor constituite trebuie să acopere datoria maximă a împrumutatului către bancă, formată din credite și dobânzi.

Banca are voie să verifice la clienții săi existența permanentă și integritatea garanțiilor asiguratorii pe toată perioada creditării, respectarea condițiilor în care s-a acordat creditul, modul cum acesta este utilizat, iar în cazul în care se constată încălcarea prevederilor contractuale să retragă creditele înainte de scadența stabilită, sau în lipsă de disponibilități să le treacă la credite restante și/sau îndoielnice și să urmărească rambursarea acestora în ordinea stabilită prin lege.

Creditele, valorile de recuperat, creanțele comerciale, precum și dobânzile aferente acestora, nerambursate la scadență, sunt considerate creanțe restante și respectiv, dobânzi restante.

Creditele, valorile de recuperat, creanțele comerciale, creanțele restante precum și dobânzile aferente, trecute în litigiu, sunt considerate creanțe îndoielnice și respectiv, dobânzi îndoielnice.

Sunt considerate trecute în litigiu, creditele, valorile de recuperat, creanțele comerciale, creanțele restante precum și dobânzile aferente, ce fac obiectul unei cereri înregistrate la instanța de judecată pentru obținerea unui titlu, executarea silită a debitorului, lichidarea judiciară a acestuia, precum și alte cereri privind recuperarea creanțelor băncii din credite și dobânzi, cu excepția fazei de notificare.

Pe toată durata creditării agenții economici beneficiari de credite au obligația să pună la dispoziția băncii un exemplar din bilanțul contabil, situațiile contabile periodice și orice alte documente solicitate de bancă.

Riscul de credit-evaluare, monitorizare și diminuare.

Unul din obiectivele strategice ale băncii îl constituie evaluarea, monitorizarea și diminuarea riscului de credit, care dervi atât din activitatea de creditare propriu-zisă cât și din alte categorii de tranzacții, cum sunt acordarea de scrisori de garanție, deschiderea/confirmarea de acreditive, scontarea efectelor de comerț, etc.

Pentru evaluarea riscului de credit, banca utilizează un sistem intern de rating de credite și o metodă de analiză economico-financiară computerizată, similare cu cele utilizate de băncile străine.

Sistemul de rating de credite al B.C.R. este de tip bidimensional, care coroborează rezultatele analizei caracteristicilor clientului (aspectele generale, cele financiare, poziția ăn ramură, managmentul și strategia acestuia) cu cele ale creditului (istoricul relației de credit, îndeplinirea condițiilor de eligibilitate, servuciul datoriei, sursa de rambursare și natura colateralelor). Pentru evaluarea riscului de credit al persoanelor fizice, banca utilizează un sistem scoring de analiză.

În ceea ce privește monitorizarea riscului de credit față de principalii clienți care înregistrează expuneri semnificative, banca a stabilit limite de expunere la risc (nivelul maxim potențial la care se poate expune banca față de clientul respectiv) și urmărește încadrarea în permanență a angajametelor acestora în limitele de risc stabilite.

Totodată, banca urmărește lunar angajamentele primilor 100 de clienți ai băncii și ale clienților care au calitatea de “debitor unic”, expunerile mari și angajamentele persoanelor aflate în relații speciale cu banca, în vederea realizării unei dispersii corespuntătoare, pe categorii de clienți, pe unități teritoriale, a riscului din activitatea de creditare.

Banca Comercială Româmă acordă o atenție deosebită gestionării prudente a riscurilor asociate activităților sale, în efortul de a asigura creșterea stabilă a profitului. În vederea

eficientizării acestui proces s-au promovat măsuri uniforme de monitorizare a riscurilor, în paralel cu elaborarea de proceduri interne de lucru, puse de acord cu prevederile legislative și strategia băncii în domeniu..

2.3 BENEFICIARII CREDITELOR ȘI CONDIȚII DE ELIGIBILITATE

Creditele se acordă la cererea agenților economici care îndeplinesc cumulativ
următoarele condiții:

sunt constituite potrivit legii; posedă capital social vărsat, desfăoară activități legale și eficiente potrivit actului de înființare și statutului de funcționare, pot beneficia de credite și agenții economici ale căror activități sunt subvenționate, cu condiția ca rezultatele financiare să se încadreze în subvenția cuvenită;

îndeplinesc un nivel optim al indicatorilor de bonitate; din analiza fluxurilor de lichidități rezultă că există posibilități reale de rambursare la scadență a ratelor din credit și plata dobânzilor aferente;

prezintă garanții materiale și morale pentru utilizarea cu eficiență a împrumutului, rambursarea integrală la scadență și achitarea dobânzilor aferente; valoarea garanțiilor materiale acceptate este mai mare sau cel puțin la nivelul creditelor solicitate și dobânzilor aferente, calculate pe întreaga perioadă de creditare. În cazul termenelor pe termen mediu și lung, valoarea garanțiilor va trebui să acopere, la acordare, nivelul împrumuturilor și dobanzilor aferente, calculate pentru o perioadă de cel puțin 12 luni. În astfel de situații se va stabili prin acte adiționale la contractul de împrumut ca nivelul garanțiilor să acopere valoarea împrumutului acordat și a dobânzilor calculate pe următoarele 12 luni;

au deschise conturi la una din unitățile teritorială ale băncii;

prezintă situația angajamentelor din conturile deschise și ale societății bancare și a garanțiilor aferente;

acceptă clauzele din contractul de credite.

Persoanele fizice pot beneficia de credite dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

realizează venituri certe și cu caracter permanent pe întreaga perioadă de creditare;

constituie și utilizează surse proprii de finanțare;

garantează rambursarea creditelor solicitate cu venitutile pe care le realizează, precum și cu garanții reale;

nu înregistrează debite sau alte obligații neachitate la scadență către bancă și terți la data solicitării împrumutului.

După aprobarea unui credit banca nu poate anula sau reduce cuantumul acestora decât în cazuri justificate, determinate de constatarea furnizării de către client a unor date nereale și numai după expirarea unui termen de preaviz de minim 5 zile calendaristice care va fi comunicat în scris acestuia.

Între încasarea ratelor din credite la scadență și a dobânzilor la termenele stabilite, prioritate are incasarea dobânzilor dacă prin acte bilaterale încheiate între bancă și împrumutat nu s-a convenit altfel.

Rambursarea anticipată a oricăror sume datorate în cadrul creditelor se poate efectua numai cu acordul prealabil al băncii și se va face începând cu ultima scadență pentru a nu influența calculul de dobândă, dacă prin contractul de împrumut sau actele adiționale la acesta nu s-a stabilit altfel.

Pentru creditele acordate și nerecuperate încă de la clienții supuși regimului de lichidare judiciară , banca va sista calculul dobânzilor și penalităților, începând cu ziua primirii de la organele judecătoresti a notificărilor de intrare în lichidare judiciară a debitorului conform prevederilor Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării și lichidării judiciare. Sistarea calculului dobânzilor și penalităților se va efectua numai pentru creditele, dobânzile și alte creanțe negarantate sau rămase fără garanții, total sau parțial în urma obținerii aprobării în acest sens de la Centrala băncii.

În vederea administrării riscului și acoperirii eventualelor pierderi din credite și dobânzi, banca constituie rezerva generală pentru riscul de credite și dobânzi, potrivit legii.

Banca acordă credite pe termen scurt, mediu și lung, în lei și valută, pe seama resurselor proprii și a celor atrase , în conformitate cu prevederile din planul de credite și resursele de acoperire ale acestora, aprobat de organele competente.

2.4. Planificarea creditelor și a resurselor de acoperire a acestora

Procesul de atragere a resurselor temporar disponibile din economie și plasarea acestora sub forma de credit, se realizează pe baza prevederilor planului de credite și a resurselor de acoperire a acestora, elaborat de bancă.

Planificarea creditelor și a resurselor de acoperire a acestora se efectuează anual și trimestrial, la nivelul sucursalelor județene și centralizat pe ansamblul băncii, în corelare cu prevederile planului financiar.

Sursele de date și informații utilizate în procesul de fundamentare și elaborare a planurilor de credite sunt:

prognozele de date;

programele economice prioritare la nivel macroeconomic;

cerințele economiei naționale;

politica proprie a băncii în domeniul creditării;

strategia de dezvoltare a băncii;

propunerile sucursalelor județene.

La elaborarea prognozelor de date se va ține seama de:

analiza realizărilor pentru perioada anterioară, de regulă pe 3 ani anteriori;

situația unor indicatori specifici la nivel macroeconomic și județean, privind evoluția și tendințele economiei reale (produsul intern brut, producția industrială, producția agricolă, vânzările de mărfuri cu amănuntul, exportul, importul,etc.), cât și ai unor indicatori ai politicii monetare (evoluția indicelui prețului, inflația, dobânda, masa monetară cu componentele sale de bază, rata de schimb a monedei naționale față de principalele valute, etc.);

situația unor indicatori ai băncii, atât în ceea ce privește situația economico–financiară a clienților deserviți (producție, desfacere, stocuri, etc.) cât și a unor indicatori proprii ai băncii referitori la nivelul creditelor și resurselor, maturitatea acestora, asigurarea creditelor pe seama resurselor atrase de la clientelă, creditele restante și dobânzile neâncasate etc.

În cadrul politicii băncii se vor avea în vedere nivelul și structura creditelor și resurselor de acoperire a acestora, politica dobânzilor, nivelul comisioanelor, baza de clienți, etc.

Utilizând sursele de date enumerate mai sus Centrala băncii elaborează nivelurile orientative de plan pentru anul următor care, după aprobare de către Conducerea băncii, vor fi defalcate și comunicate sucursalelor județene până cel târziu la 15 noiembrie a anului în curs.

Pe baza nivelurilor orientative de plan și a analizei și sintezei informațiilor rezultate din sursele de date arătate anterior, atât pe plan central dar mai ales la nivel local, compartimentele de coordonare din sucursalele județene elaborează proiectul programelor de credite la nivel de sucursală județeană pe anul următor cu defalcare pe trimestre.

În proiectul planului de credite sucursalele județene vor include pe lângă activitatea proprie și pe cea a filialelor și agențiilor din subordine, care nu întocmesc proiecte de plan separate.

În cadrul planului de credite se va avea în vedere că nivelul anual este cel din ultima lună a trimestrului IV al anului de plan, respectiv luna decembrie, iar nivelul trimestrial este cel prevăzut pentru ultima lună a fiecărui trimestru, respectiv pentru trimestrul I, iunie pentru trimestrul II ș.a.m.d..

În proiectul planului de credite sucursalele județene ale băncii, vor include volumul total de credite în lei și valută (în echivalent lei pe baza cursului la data întocmirii situației și în echivalent USD) și al resurselor de acoperire ale acestora, pe termen scurt, mediu și lung pentru toți clienții băncii indiferent de forma de organizare si natura capitalului social.

Sucursalele județene vor analiza și fundamenta creșterea sau reducerea volumului creditelor în anul de plan față de nivelul de realizat pe anul în curs, atât în lei cât și în valută și acoperirea cu resurse de creditare corespunzatoare a acestora.

Volumul total al creditelor în lei și valută propuse pentru anul următor, cu defalcare pe trimestre, se va corela cu volumul resurselor de creditare la nivelul sucursalei județene, stabilindu-se excedentul sau deficitul de resurse, separat pentru activitatea de creditare în lei și separat pentru cea în valută.

Conducerile sucursalelor județene vor avea în vedere ca eventualele creșteri prevăzute în proiectul de programe de credite să aibă la bază creșterea disponibilităților și depozitelor atrase de la clienții băncii, asigurându-se creșterea permanentă a gradului de acoperire cu resurse atrase pe plan local a volumului creditelor în lei și valută. Pentru diminuarea riscului de lichiditate la întocmirea proiectului programului de credite se va avea în vedere asigurarea corelarii creditelor cu resursele de acoperire ale acestora, atât din punctul de vedere al structurii cât și al maturității lor. Disponibilitățile la vedere vor putea fi utilizate, de regulă, ca resurse pentru acoperirea unor împrumuturi pe termene de peste 90 de zile în proporție de cca. 30% din soldul mediu al acestor disponibilități pe ultimele 12 luni.

Proiectul planului anual de credite cu defalcare pe trimestre, pe ansamblul sucursalei județene se supune analizei și aprobării Comitetului director al sucursalei, după care se remite, până cel mai târziu la data de 1 decembrie a anului în curs, la Direcția de Politici și Risc de Credite împreună cu un raport al Comitetului director din care să rezulte principalele aspecte referitoare la excutarea preliminată a planului de credite pe anul și trimestrul în curs și cele pentru anul și trimestrul următor.

Direcția de Politici și Risc de Credite în colaborare cu direcțiile de credite, Direcția de Trezorerie, Direcția Contabilității Generale și Direcția de Administrare a Rețelei, va elabora pe baza propunerilor sucursalelor județene coroborate cu informațiile rezultate din sursele de date la nivel central, proiectul planului anual de credite al resurselor de acoperire ale acestora cu defalcare pe trimestre pe ansamblul băncii.

Proiectul planului anual de credite și al resurselor de acoperire a acestora pe ansamblul băncii pentru anul următor cu defalcare pe trimestre se supune analizei și avizului Comitetului de Planificare, Comitetului de Gestionare a Activelor, Pasivelor și Riscului Bancar și Comitetului de Direcție precum și aprobării Consiliului de Administrație al băncii până la finele lunii decembrie a anului in curs. După aprobarea de către organele competente a planului de credite anual cu defalcare pe trimestre, Direcția de Politici și Risc repartizează nivelul creditelor și al resurselor de acoperire ale acestora pe sucursale județene.

Trimestrial până cel mai târziu la data de 5 ale primei luni din fiecare trimestru, Direcția de Politici și Risc de Credite transmite în scris sucursalelor județene comunicări de plafoane care vor conține nivelul creditelor totale și pe structură: credite pe termen scurt, mediu și lung, maxime ale creditelor, care nu pot fi depășite nici pe total și nici pe structură.

Trimestrial, până la data de 10 ale ultimei luni din trimestrul în curs, sucursalele județene vor reanaliza prevederile din planul de credite inițial și în funcție de realizările preliminate pe trimestrul în curs și factorii noi apăruți în perioada scursă de la data elaborării si aprobării planului anual până la data analizei, vor face propuneri de adaptare a prevederilor de plan de credite pentru trimestrul următor.

Pe baza propunerilor de adaptare a prevederilor de plan de credite la sucursalele județene și a propriilor informații, Direcția de Politici și Risc de Credite impreună cu direcțiile de credite, Direcția de Trezorerie, Direcția Contabilității Generale și Direcția de Administrare a Rețelei, va elabora proiectul planului trimestrial de credite și al resurselor de acoperire a acestora pe ansamblul băncii, care va fi supus analizei și avizului Comitetului de Planificare , Comitetului de Gestionare a Activelor, Pasivelor și Riscului Bancar și Comitetului de Direcție precum și aprobării Consiliului de Administrație al Băncii, pană la finele ultimei luni a trimestrului în curs.

După aprobarea de către organele competente a planului de credite trimestrial, Direcția de Politici și risc de Credite defalcă nivelul creditelor și al resurselor de acoperire a acestora pe sucursale județene și transmite acestora comunicări de plafoane.

Sucursalele județene ale băncii vor transmite filialelor și agențiilor din subordine comunicări de plafoane și vor organiza evidența acestora pe baza unui registru similar cu cel prevăzut pentru Direcția de Politici și Risc de Credite.

Unitățile bancare teritoriale vor defalca plafoanele de credite pe agenți economici și vor urmări ca suma plafoanelor de credite stabilite agenților economici încadreze permanent în plafonul de credite transmis pe total unitate bancară.

Pană la primirea și defalcarea noilor comunicări de plafoane aferente trimestrului în curs, răman valabile comunicările de plafoane din trimestrul anterior.

2.5. Tipuri de credite și termene de acordare a acestora

Operațiunea de creditare reprezintă actul prin care banca pune sau se obligă să pună la dispoziția clienților, fondurile solicitate sau își ia un angajament prin semnătură, de natura avalului, cauțiunii sau garanției în favoarea acestora. Sunt asimilate operațiunilor de creditare, operațiunile de leasing și toate operațiunile de locație însoțite de opțiunea de cumpărare.

Se disting două forme de creditare :

punerea la dispoziție a fondurilor, operațiuni care se înregistrează în conturile bilanțiere;

angajamente de a pune la dispoziție fonduri și angajamente prin semnătură, operațiuni care figurează în conturi în afara bilanțului.

Prin credite pe termen scurt se înțeleg operațiuni de împrumut a unor sume de bani pe o durată ce nu depășește 12 luni, cu excepția creditelor pentru produse cu ciclu lung de fabricație.

Creditele a căror durată de rambursare este între un an și 5 ani sunt considerate pe termen mediu, iar cele care depășesc durata de 5 ani, dar nu mai mult de 25 de ani, sunt credite pe termen lung.

Banca poate acorda clienților săi, persoane juridice, credite pe termen scurt :

în lei :

credite globale de exploatare;

utilizări din deschideri de credite permanente;

credite pentru finanțarea stocurilor temporare;

credite pentru finanțarea stocurilor sezoniere;

credite pentru export;

credite pentru exportul de produse garantate cu creanțe asupra străinătații;

credite de scont;

credite pe cecuri remise spre încasare;

credite de factoring;

credite pentru facilități de cont;

credite credite de trezorerie pentru valută vandută;

credite pentru echipament pe termen scurt;

credite pentru echipament în cofinanțare cu alte societăți bancare pe termen scurt;

credite pentru activitățile desfășurate de persoanele fizice autorizate și

producătorii agricoli individuali pe termen scurt;

b) în valută :

credite acordate importatorilor de bunuri și servicii(pe obiect);

utilizări din deschideri de credite permanente pentru importul de materii prime și materiale;

credite acordate importatorilor de bunuri și servicii pe bază de finanțare externă;

credite garantate cu creanțe asupra stăinătății;

credite de factoring în valută;

Banca poate acorda clienților săi, persoane juridice, credite pe termen mediu și lung:

a) în lei :

credite pentru echipament în completarea surselor proprii pe termen mediu și lung;

credite pentru echipament în cofinanțare cu alte societăți bancare pe termen mediu și lung;

credite pentru activități desfășurate de persoanele fizice autorizate și producătorii agricoli individuali precum și pentru investiții imobiliare și prelucrarea de bunuri de folosință îndelungată de către persoanele fizice pe termen mediu și lung;

achiziționarea de inventar agricol, mihloace de transport și alte active fixe necesare activităților desfășurate de liber-profesioniști;

realizarea unor investiții în imobilizări corporale de uz profesional;

achiziții de imobilizări necorporale;

realizarea de investiții imobiliare;

cumpărarea de bunuri de folosință îndelungată;

în valută :

modernizarea și dezvoltarea capacităților de producție;

retehnologizarea proceselor de producție;

achiziționarea din import de mașini,utilaje,tehnică de calcul,etc.;

efectuarea oricăror alte cheltuieli legate strict de realizarea și darea în exploatare a investițiilor productive;

credite de forfetare.

Banca poate acorda clienților săi și alte categorii de credite pe termen scurt, mediu și lung, în lei și valută prevăzute de lege.

În funcție de specificul activității, durata ciclurilor tehnologice de fabricație, a proceselor biologice, modalitățile de vânzare și plată, care determină situația economico-financiară și respectiv capacitatea de rambursare a fiecărui împrumutat, banca poate stabili în cadrul termenelor maxime de creditare, prevăzute în prezentele norme, termene intermediare de rambursare.

Banca poate acorda clienților săi, persoane fizice, următoarele tipuri de credite, în funcție de moneda creditului, pe termen scurt:

în lei

achiziții de bunuri electronice;

bunuri menajere;

mobilier;

credite de trezorerie

amenajări locuință

materiale de construcții

credite temporare (punte) ; se acordă pentru asigurarea resurselor financiare necesare achiziționării unei noi proprietăți imobiliare până la vânzarea imobilului deținut inițial.

Banca poate acorda clienților săi, persoane fizice, următoarele tipuri de credite, în funcție de moneda creditului, pe termen mediu și lung:

în lei

credite de trezorerie-nenominalizate;

bunuri electronice;

bunuri menajere;

mobilier;

amenajări locuințe;

cumpărări locuințe;

credite ipotecare;

cumpărări autoturisme;

materiale de construcții

în valută

credite cumpărări/construcții locuințe;

credite cumpărări autoturisme noi producție proprie;

credite ipotecare

Durata de creditare cuprinde:

perioada de tragere, în care creditul se angajează, respectiv de la data stabilită prin contract de punere a creditului la dispoziția împrumutatului și pană la angajarea integrală a creditului;

perioada de utilizare, care cuprinde durata de timp dintre angajarea integrală a creditului și data primei rate scadente conform contractului încheiat.În cadrul perioadei de utilizare a creditului exista perioada de grație.

Perioada de grație este cuprinsă între data prevăzută prin contract pentru utilizare integrală a creditului și data prevăzută pentru rambursarea primei rate de credit. În cadrul perioadei de grație, împrumutatul achită băncii dobanzile datorate, comisioanele și taxele, fără a rambursa ratele de credit.

Perioada de grație se acordă în cadrul creditelor pentru echipament la care potrivit documentației tehnice s-a prevăzut un termen de atingere a parametrilor proiectați. De regulă nu se va acorda perioadă de grație mai mare de 12 luni de la termenul de punere în funcțiune a investițiilor.

În cazul investițiilor care produc imediat după punerea în funcțiune, cum sunt utilajele, mașinile și instalațiile, nu se acordă perioadă de grație. Perioada de timp în care creditul se rambursează respectiv la data prevăzută în contract, pentru restituirea primei rate a creditului până la data stabilită prin contract pentru rambursarea ultimei rate. Perioada de întârziere, care cuprinde intervalul de timp de la scadența creditului până la recuperarea efectivă a acestuia, inclusiv prin executarea silită și lichidarea judiciară a debitorului. Întârzierea se poate referi la o rată sau mai multe din credit (parțială), sau la întreg împrumutul (totală).

CAPITOLUL III

PREZENTAREA CARACTERISTICILOR PRINCIPALELOR TIPURI DE CREDITE OFERITE DE BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A.

3.1. CADRUL GENERAL DE ACORDARE A CREDITELOR

Procesul de acordare de credite este un proces complex ce se desfășoară sub auspiciile principiului prudenței bancare. Analiza performanțelor financiare ale firmelor în timp, efectuată pe baza documentelor, dar și urmărirea unor aspecte nefinanciare, stau la baza deciziei de creditare sau nu a celor interesați.

Sursele de informare ale ofițerilor de credite pentru realizarea analizei fluxului de lichidități sunt următoarele:

bilanțul contabil, situațiile contabile trimestriale și lunare;

raportul de gestiune însoțit de raportul comisiei de cenzori;

prognozele financiare elaborate de societate pe baza contractelor de aprovizionare și desfacere;

studii de fezabilitate;

informații de mass-media;

analize privind ramura/sectorul de activitate/piața în care funcționează societatea (elaborate de Comisia Națională pentru Statistică);

studiile de reorganizare și restructurare ale agentului economic și ale ramurii din care face parte.

În cadrul unei activități se pot identifica:

surse de lichidități :

încasări din activitatea de exploatare, financiară și excepțională;

majorarea capitalului social vărsat;

creșterea datoriilor financiare pe termen lung;

ieșiri din lichidități :

plăți pentru activitatea de exploatare,financiară, excepțională;

plăți pentru impozite și taxe;

scăderea datoriilor financiare pe termen lung;

Principalele elemente componente ale fluxului de lichidități prognozat sunt :

Operațiuni pe termen lung (aferente nivelului I al bilanțului contabil)

Total intrări (A)

depunerea și majorarea capitalului vărsat;

creștere datoriilor financiare pe termen lung;

Total ieșiri (B)

achiziții de active fixe corporale (terenuri, clădiri, mașini, utilaje);

dolari/modernizări (investiții în curs).

Excedent/Deficit de flux de lichidități (C) = (A) – (B)

Rambursări credite pe termen lung (D)

Flux de lichidităti net (E) = (C) – (D1) – (D2)

Activitatea comercială (aferentă nivelului II al bilanțului contabil)

Încasări din activitatea de exploatare, inclusiv TVA (F) = (F1) + (F2)

Vânzări cu încasare imediată (F1)

Vânzări pe credit (F2)

Încasări din activitatea financiară (G) (tragerile din creditele aprobate și neangajate integral, care conform contractelor de credite încheiate vor fi angajate în perioada de prognoză)

Încasări din activitatea excepțională (H)

Total încasări (I) = (F1) + (F2) + (G) + (H)

Plăți pentru activitatea de exploatare, inclusiv TVA(J)

materii prime și materiale;

combustibil, energie, apă;

alte plăți materiale;

lucrări și servicii executate de terți;

plăți cu personalul;

alte plăți pentru activitatea de exploatare;

Flux brut, exclusiv plăți pentru impozite și taxe (K) = (I) – (J)

Plăți pentru impozite și taxe (L):

TVA;

impozit pe profit;

alte taxe și impozite;

Rambursări de credite pe termen scurt (M1)

Plăți de dobânzi la creditele pe termen scurt (din creditele angajate deja și eventual din creditul ce urmează a fi angajat) (M2)

Plăți excepționale (N)

Total plăți exclusiv cele aferente activității de exploatare (O) = (L) + (M1) + (M2) + (N)

flux net (P) = (K) – (O)

flux de lichidaități (cash flow) net al perioadei (R) = (P) +/- (E)

fluxul de lichidități net al perioadei precedente (S) reprezintă rezultatul fluxului de lichidități reportat din luna anterioară.

disponibil/necesar de lichidități curente (T) = (S) + (R) ne arată lichiditățile disponibile sau necesarul de finanțare ce poate fi acoperit prin credite.

necesarul de lichidități curente (T) poate fi finanțat prin :

credite gobale de exploatare;

alte credite.

Aspectele nefinanciare au și ele un rol, cel puțin la fel de hotărâtor ca cele financiare, în decizia ofițerilor de credite de a susține sau nu o societate ce dorește să obțină finanțare din partea băncii.

Acestea se referă în principal la componenta umană din cadrul firmelor, la capacitatea conducerii de a lua deciziile corecte, la pregătirea profesională a acesteia.

3.2. INDICATORI DE ANALIZĂ A BONITĂȚII CLIENȚILOR

Cifra de afaceri.

Reprezintă veniturile realizate de client la finele perioadei (lună, trimestru, an). Pentru un client viabil, cu perspective certe de dezvoltare, evoluția cifrei de afaceri trebuie să fie ascendentă, orice declin al cifrei de afaceri constituind un semnal serios pentru bancă.

În aprecierea dinamicii cifrei de afaceri, se va avea în vedere și influența creșterii prețurilor, aceasta fiind necesară a se calcula atât în termeni nominali cât și în termeni reali.

Capitaluri proprii

Se va acorda o atenție deosebită atât capitalurilor proprii în sens larg și în sens strict, cât și mai ales, a capitalurilor proprii nete în sens strict. În acest sens, se va pune accent pe determinarea stocurilor, cheltuielilor și altor active incerte care diminuează valoarea capitalurilor proprii.

Rezultatul exercițiului (profit/pierdere)

În cifre absolute reprezintă indicatorul sintetic care caracterizeză eficiența activității desfășurate, aceasta influențând direct capitalurile proprii în sensul majorării lor cu profitul și al diminuării cu pierderea.

De regulă, banca nu poate intra în afaceri cu agenții economici care nu reușesc să-și recupereze cheltuielile din veniturile realizateși deci înregistreză pierderi, iar afacerile cu clienții cu un profit mic se vor face cu mare prudență.

Fondul de rulment

În cazul unei bune gestionări financiare activele imobilizate trebuie să fie acoperite integral cu pasivele pe termen lung și deci fondul de rulment trebuie să fie pozitiv.

În cazul clienților cu fond de rulment negativ, la care activele imobilizate depășesc pasivele pe termen lung, se va urmări preocuparea acestora pentru echilibrarea lor prin sporirea capitalurilor proprii, a rezervelor și a altor fonduri din profitul realizat, obținerea de subvenții, etc., evitându-se acoperirea cu credite pe termen scurt a surplusului de active imobilizate.

FR = Capital Propriu – Active Imobilizate

Necesarul de fond de rulment

O atenție deosebită se va acorda determinării corecte a necesarului de fond de rulment cunoscându-se că atunci când activele realizabile sunt superioare datoriilor curente cu scadență mai mica de un an, și deci necesarul de fond de rulment este pozitiv, poate interveni creditul bancar pe termen scurt.

NFR = Active Circulante – Datorii din Exploatare

NFR < 0 exprima faptul ca exista un surplus de resurse temporare în raport cu nevoile temporare. Această situație este apreciată ca fiind favorabilă dacă este rezultatul accelerării rotației activelor circulante și al angajării de datorii la scadențe mari. Cu alte cuvinte, creșterea mai accentuată a datoriilor din exploatare față de activele circulante a determinat o scădere a necesarului de fond de rulment.

Trezoreria netă

Ceea ce face ca trezoreria să varieze, nu este doar fondul de rulment, care este relativ stabil în cursul unui exercițiu, cât mai ales necesarul de fond de rulment, în funcție de ciclul de exploatare, agentul economic având un necesar de fond de rulment pozitiv cu atât mai mare cu cât ciclul de fabricație este mai îndelungat. Creditul bancar pe termen lung poate interveni în cazul trezoreriei nete negative.

TN = FRF – NFR

Lichiditatea

Reprezintă capacitatea unui client de a face față datoriilor sale pe termen scurt prin transformarea rapidă a activelor sale circulante în disponibilități.

Calculul lichidității se face cu următorii indicatori:

L.I.-lichiditatea imediată;

A.C.-active circulante;

S-stocuri;

C.I.-clienți incerți;

D.S.-datorii cu scadență mai mică de 1 an.

L.C.-lichiditatea curentă;

A.C.-active circulante;

S.N.-stocuri nevalorificabile;

C.I.-clienți incerți;

D.S.-datorii cu scadență mai mică de 1 an.

L.V.-lichiditatea la o dată viitoare;

D.B.P.I.-disponibilități bănești proprii și împrumutate;

Î.P.-încasări prognozate până la finele perioadei;

C.B.I.-credite bencare și alte împrumuturi prevăzute a se obține până la finele perioadei;

P.E.-plăți exigibile până la finele perioadei.

Importantă pentru bancă este capacitatea agentului economic de a-și transforma activele sale circulante în cash, pentru a-și achita la timp datoriile pe termen scurt. Utilizând acești indicatori, care măsoară cât de repede își pot transforma activele lor circulante în lichidități, o bancă prudentă trebuie să elimine acele active care nu se pot transforma rapid în numerar la o valoare prestabilită.

Analiza pe verticală și pe orizontală a indicatorilor de lichiditate reflectă tipul de activitate desfășurată de societate (dacă nu apar diferențe semnificative în lichiditatea curentă și lichidittatea imediată, înseamnă că activitatea este preponderent comercială sau viteza de rotație a stocurilor este foarte mare, dacă diferențele sunt mari, poate fi vorba de o activitate productivă cu ciclu lung de fabricație, având o viteză mică de rotație a stocurilor de producție neterminată).

Eficiența conducerii societății, modalitățile de finanțare a societății (o valoare mare a lichidității ca urmare a datoriilor reduse pe termen scurt poate reflecta o finanțare a societății din zona pasivelor pe termen lung, deci provenind de la fondul de rulment).

Modul de interpretare a lichidității:

Solvabilitatea

Reflectă capacitatea generală a societății de a transforma toate activele sale (ajustate cum s-a prezentat anterior) în cash pentru plata tuturor datoriilor.

În cadrul acestei analize, banca urmărește evidențierea ponderii contribuției personale a acționarilor la finalitatea datoriilor, comparată cu participarea terților (inclusiv banca).

Solvabilitatea se va calcula după formula:

S.-solvabilitatea

A.C.-Active circulante;

D.C.-Datorii curente;

În aprecierea acestui indicator, se va urmări ca pe total să fie supraunitar, iar pe structură acea parte din activ reprezentată de imobilizările corporale, să fie acoperită de regulă cu surse proprii, și în total activ ponderea datoriilor totale (către furnizori, buget, bancă) să nu fie mai mică de 50%.

Gradul de îndatorare

Exprimă raportul între datorii și capitaluri proprii și se calculează astfel:

G.I.G.LEVERAGE-gradul de îndatorare generală;

D.T.-datorii totale;

C.P.N.-capitaluri proprii nete în sens strict.

G.I.F.GEARING-grad de îndatorare financiară;

D.F.T.-datorii financiare totale;

C.P.N.-capitaluri proprii nete în sens strict.

unde:

Datorii financiare=datorii financiare cu scadență mai mică de 1 an +datorii financiare totale cu scadență mai mare de 1 an(partea mai mică de 1 an)+datorii financiare cu scadență mai mare de 1 an.

În aprecierea acestui indicator se va avea în vedere că banca participă ca partener la finanțarea unei firme alături de proprietari, dar nu poate risca mai mult decât aceștia, întrucât singurul beneficiu pentru bancă este dobânda, iar pentru proprietar dividendele și creșterea valorii acțiunilor ca urmare a capitalurilor proprii.

Scara de apreciere a gradului de îndatorare este:

Viteza de rotație

Numărul de cicluri efectuate de activele circulante în decursul unei perioade se determină astfel:

NR.C.-număr de cicluri efectuate de activele circulante;

C.A.-cifra de afaceri;

A.C.-active circulante.

Cu cât numărul de rotații efectuate în decursul unei perioade este mai mare, cu atât activele circulante au fost folosite mai eficient.

Pentru a avea o imagine clară asupra acestui indicator, el trebuie analizat în evoluție și în comparație cu situația din alte societăți comerciale din ramuri de activitate similare.

Viteza de rotație poate fi calculată și distinct pentru diverse tipuri de stocuri (materii prime, produse finite, etc.).

În aceste cazuri indicatorul se potate determina în 2 modalități:

număr de rotații efectuate de stocuri în decursul unei perioade și se exprimă printr-un număr de rotații;

durata medie de staționare a stocurilor și se exprimă în zile.

S.M.-stocul mediu;

S.I.-stoc inițial;

S.F.-stoc final.

Rotația stocurilor de materii prime:

exprimată în număr de rotații:

NR.ROT-număr rotații;

C.APR.-costul aprovizionărilor;

S.M.-stocul mediu.

exprimată ca durată medie de staționare în zile:

D.M.S.-durata medie de staționare;

S.M.-stocul mediu

C.APR.-costul aprovizionărilor;

Rotația stocurilor de producție în curs de fabricație:

exprimată în număr de rotații:

R.S.P.-rotația stocurilor în curs de fabricație;

C.A.-cifra de afaceri;

S.M.-stocul mediu;

Mărfurile livrate și neâncasate reprezintă valoarea creditelor comerciale acordate clienților și acest indicator arată durata medie a acestor credite.

Durata creditului comercial acordat clienților depinde de natura activității, de forța financiară a societății creditoare, de raporturile acesteia cu clienții săi.

În spiritul unei bune gestionări financiare a societății conducerea acesteia trebuie să urmărească reducerea amânărilor la plată acordate clienților, fără însă a prejudicia prin aceasta piețele de desfacere.

În cazul în care costul aprovizionărilor este dificil de determinat se poate folosi cifra de afaceri.

Valoarea furnizorilor neplătiți reprezintă mărimea creditelor comerciale obținute, iar indicatorul arată durata acestor credite.

Prelungirea duratei creditelor obținute de la furnizori sporeștevolumul surselor atrase de are societatea are nevoie pentru finanțarea activelor sale circulante. Aceste surse nu sunt gratuite și societatea trebuie să aleagă între costul creditelor–furnizori și costul creditelor bancare.

Indicatori ai riscului financiar

Riscul financiar apare în momentul în care se apelează la credite pentru a completa sursele de finanțare ale unei activități.

Premisa fundamentală ca o firmă să-și sporească rentabilitatea financiară în condițiile apelării la credite, este ca rentabilitatea economică să fie superioară ratei dobânzii. În caz contrar când apelarea la credite se face în condițiile în care rata rentabilității este inferioară ratei dobânzii, apare o degradare a rentabilității financiare datorită diminuării profitului.

Din punct de vedere bancar, acești indicatori au o importanță deosebită întrucât ei reprezintă indicii asupra posibilității societăților comerciale de a rambursa împrumuturile și de plăti dobânda.

Riscul financiar se exprimă prin indicatorul de acoperire a dobânzii care arată capacitatea societății de a plăti dobânda la creditele angajate.

El se exprimă astfel:

A.D.-acoperirea dobânzii;

R.-rezultatul înaintea plății dobânzii și a impozitului pe profit;

C.D.-cheltuieli cu dobânzile.

Se consideră că un nivel al acestui indicator mai mare de 3 reflectă o bună capacitate a agentului economic de a-și achita dobânda.

În procesul de analiză a riscului financiar mai pot fi folosiți și alți indicatori ca de exemplu:

I.-indicator de analiză a riscului financiar;

D.F.T.-datorii financiare totale;

E.B.E.-excedent brut exploatare:

Cu cât valoarea indicatorilor este mai mică cu atât rambursarea datoriilor se va face mai rapid.

I.-indicator de analiză a riscului financiar;

C.D.-cheltuieli cu dobânzile.

E.B.C.-excedent brut curent;:

E.B.T.-excedent brut total.

Acești indicatori reflectă capacitatea clientului de a plăti dobânzile și artă perioada de timp necesară pentru plata acestora.

Cu cât valoarea acestor indicatori este mai mică cu atât plata dobânzii este mai sigură.

Indicatorii de mai sus comensureză capacitatea clientului de a-și plăti toate datoriile financiare cu scadența mai mică de un an și arată perioada de timp necesară acestor plăți.

C.F.-cheltuiele financiare;

D.F.-datorii financiare cu scadența mai mică de 1 an;

E.B.E.-excedent brut curent;:

Cu cât valoarea indicatorilor este mai mică cu atât plata acestor datorii este mai sigură și se face mai rapid.

C.D.-cheltuieli cu dobânda;

C.A.-cifra de afaceri.

Acest indicator reflectă ponderea cheltuielilor cu dobânda în cifra de afaceri realizată de client.

Indicatorul este mai bun cu cât este mai redus

P-ponderea valorii nou create;

C.D.-cheltuieli cu dobânda;

D.F.-datorii financiare

Indicatorul reprezintă de fapt rata dobânzii. El prezintă informații cu privire la natura creditelor angajate (termen scurt, mediu și lung, în lei și valută) și la ratele dobânzilor practicate de bănci la creditele acordate.

Rata valorii adăugate

Reprezintă ponderea valorii nou create de agentul economic în totalul activității sale și se calculeză după formula :

R.V.A.-rata valorii adăugate

V.A.-valoarea adăugată

C.A.-cifra de afaceri.

Cu cât valoarea acestui indicator crește de la o perioadă la alta, cu atât aprecierea sa va fi mai bună.

Politica de dividende

Se mai numește politica conducerii societății de repartizare și utilizare a profitului poate fi reflectată de următoarea formulă:

P.D.-politica de dividende;

D.-dividende;

R.N.E.-rezultatul net al exercițiului.

3.3. CARACTERISTICILE PRINCIPALELOR TIPURI DE CREDITE ACORDATE DE CĂTRE BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A.

3.3.1. Creditele globale de exploatare

Funcționează după sistemul revolving și se acordă în limita unui nivel global de credit, care acoperă ansamblul nevoilor de exploatare ale clienților, și anume pentru aprovizionări cu stocuri de materii prime și materiale, mărfuri, subansamble, energie, combustibil, cheltuieli aferente perioadei curente, necesare realizării și finalizării producției de mărfuri, executări de lucrări și prestări servicii, care au consum și desfacere asigurată prin contracte și comenzi ferme.

Capitalul global de exploatare poat fi considerat un element al fondurilor utilizate de o societate în asigurarea resurselor zilnice pntru activitatea sa curentă pe termen scurt. Volumul net de fonduri poate fi identificat în bilanțul contabil în cadrul relației dintre activele totale curente și datoriile totale curente.

În funcție de tipul de activitate, ciclul de transformare al activelor curente diferă de la o societate la alta. Unele au perioade cu ciclu lung de fabricație, altele vând contra numerar sau vând pe credit, etc. Toate acestea implică o asigurare cu fonduri diferită pentru acoperirea necesarului global de exploatare.

Prin măsurarea ciclului se identifică o valoare netă a capitalului global de exploatare care poate fi solicitată de societatea comercială și care reprezintă necesarul total de fonduri. Fondurile nu reprezintă lichidități și nu este posibil să se facă plăți utilizându-le, plățile efectuându-se numai cu lichidități. Ca urmare, pentru identificarea lichidităților potențiale este necesară o analiză a elementelor componente, luând în considerare perioada de timp și volumul acestora.

Prognoza financiară este esențială și pornește de la situația inițială a societății (ultima situație contabilă periodică) și folosind ipoteze pentru fiecare domeniu al activității se construiește o posibilă imagine a societății în viitor. Pentru ofițerii de credite ipotezele trebuie să fie posibile și prudente.

Prognoza trebuie să reflecte poziția cea mai profitabilă și să nu fie nici prea optimistă, nici prea pesimistă.

Determinarea volumului creditului global se efectuează trimestrial, pe baza analizei fluxului de lichidități (cash-flow).

Fluxul de lichidități reflectă situația intrărilor de lichidități (încasări) și a ieșirilor de lichidități (plăți) într-o perioadă viitoare dată. Rezultatul final poate fi pozitiv (disponibilități) sau negativ (necesar de lichidități).

Efectuarea unei analize corecte a prognozei fluxului de lichidități pesupune cunoașterea activității clientului, evoluția istorică a acesteia, ramura în care evoluează, în scopul verificării viabilității și posibilității de realizare a ipotezelor care stau la baza prognozei.

În cursul trimestrului, dacă apar diferențe semnificative între nivelul indicatorilor avuți în vedere la întocmirea fluxului de lichidități prognozat și cei efectivi rezultați din situațiile contabile periodice, nivelul disponibilului/necesarului de lichidități poate fi actualizat la cererea clientului oricând pe parcursul lunii, sau din inițiativa băncii în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data întocmirii ultimei situații contabile periodice.

Se acordă prin contul separat de împrumut ‘credite globale de exploatare’ pe o perioadă de 180 de zile sau de 365 de zile cu excepția creditelor pentru produse cu ciclu lung de fabricație.

3.3.2. Utilizări din deschideri de credite permanente ( linii de credite )

Acestea reprezintă o modalitate de creditare a agenților economici care funcționează după sistemul revolving, în baza unui contract de credit prin care banca se angajează ca pe o anumită perioadă de timp să împrumute clientelei fonduri utilizabile în mod fracționat, în funcție de nevoile acesteia, în limita unui nivel global de credit, cu condiția ca soldul zilnic al angajamentelor să nu depășească volumul liniei de credite apobat.

Utilizările din deschideri de credite permanente se pot acorda fie pentru creditarea în ansamblu a activității curente de aprovizionare, producție, desfacere, fie a unor subactivități, proiecte, etc., care prin natura lor se desfășoară și se evidențiază distinct.

Pot beneficia de utilizări prin deschideri de credite permanente agenții economici care îndeplinesc următoarele condiții:

înregistrează performanțe financiare corespunzătoare (categoria A sau B) și au un serviciu bun al datoriei. Se pot acorda utilizări din deschideri de credite permanente și agenților economici din celelalte categorii de performanță (C,D) numai pentru activitatea de export, când ponderea acesteia în cifra de afaceri este semnificativă și are caracter de permanență;

sunt clienți permanenți ai băncii și efectuează operațiunile de încasări și plăți în lei și în valută de regulă prin bancă;

dispun de capital social vărsat de cel puțin 10 mil.lei și prin natura activității desfășurate plățile și încasările au caracter de permanență;

au o situație financiară corespinzătoare și cu o evoluție favorabilă a indicatorilor de bonitate.

Utilizări din deschideri de credite permanente se pot acorda pe termen de cel mult 12 luni, termenele uzuale de acordare ale acestora fiind de 90 sau 180 de zile.

Volumul utilizărilor din deschideri de credite pemanente, în cazul creditării de ansamblu a activității curente, se determină în funcție de cifra de afaceri și durata medie de încasare a clienților, după formula:

U.D.P. – utilizări din deschideri de credite pemanente;

C.A. – cifra de afaceri pe perioada creditării;

D.M.Î. – durata medie de încasare a clienților (în zile);

P.C. – perioada creditării.

Cifra de afaceri pe perioada creditării se determină pornind de la cea realizată pe o perioadă precedentă, aegală cu perioada de crditare, care în urmsa unor temeinice analize, va fi corectată ținând sema de portofoliul de contracte și comenzi de aprovizionare și desfacere în limita cash-flowului agentului economicprecum li de orice date si elemente care pot duce la formarea unei imagini cât mai reale asupra cifrei de afaceri care poate fi realizată în perioada de creditare.

N.z. – număr de zile

S.m.l. – sold mediu lunar al clienților neîncasați pe o perioadă precedentă egală cu perioada de creditare

P.c. – perioada de creditare

C.a. – cifra de afaceri realizată în perioada precedentă egală cu perioada de creditare

La dimensionarea volumului utilizărilor din deschideri de credite permanente, pentru finanțarea unei anumite activități, se va ține seama în formula de calcul de cifra de afaceri și de durata medie de încasare a clienților externi aferenți acestei activități.

Un agent economic nu poate beneficia în același timp de creditarea de ansamblu a activității curente prin credite globale de exploatare și prin credite sub forma utilizărilor din deschideri de credite permanente.

Periodic și cel puțin o dată pe trimestru, în cazul utilizărilor din deschideri de credite permanente, acordate pe perioade mai mari de 90 de zile, ofițerii de credite vor analiza modul de utilizare a acestora, urmărindu-se îndeplinirea condițiilor avute în vedere la aprobarea creditului, în ce privește: performanța financiară, serviciul datoriei, indicatorii de bonitate, situația exporturilor, precum și rulajul încasărilor și plăților derulate pe seama creditului respectiv.

La cererea clienților băncii, utilizările din deschideri de credite permanente, pot fi prelungite pe bază de act adițional la contractul de împrumut inițial, pe noi perioade de creditare chiar dacă se depășesc 12 luni de la prima acordare, în cazul în care din analiza efectuată rezultă că sunt îndeplinite condițiile avute în vedere la acordare I rulajul creditor din linie pe ultimile 90 de zile se situează cel puțin la nivelul plafonului aprobat.

Utilizările din deschideri de credtite permanente vor fi garantate cu garanții acoperitoare.

3.3.3. Credite de scont

Scontul reprezintă operațiunea prin care, în schimbul unui efect de comerț (cambie sau bilet la ordin), banca pune la dispoziți posesorului creanțe, valoarea efectului, mai puțin agio (taxa de scont și comisioanele aferente), fără a aștepta scadența efectului respectiv.

Cambia reprezintă, potrivit Legii nr. 58/1934 modificată prin Legea nr. 83/1994, titlul de credit care pune în legătură trei persoane: trăgătorul, persoana (fizică sau juridică) care emite cambia; trasul, persoana indicată sau obligată de trăgător să plătească cambia; beneficiarul, persoana în favoarea căreia se emite cambia.

Biletul la ordin reprezintă, potrivit Legii nr. 58/1934 modificată prin Legea nr. 83/1994, titlul de credit care pune în legătură două persoane: trăgătorul, persoana (fizică sau juridică) care emite biletul la ordin; beneficiarul, persoana în favoarea căreia a fost emis biletul la ordin. În cazul biletului la ordin, trăgătorul și trasul sunt una și aceeași persoană.

Cambia și biletul la ordin,ca titluri de credit, cuprind ca elmentele definitorii obligația trasului de a plăti beneficiarului o anumită sumă de bani la o dată stabilită (scadența).

Unitățile teritoriale ale băncii vor putea primi la scontare titluri care, pe lângă respectarea tuturor cerințelor de formă și fond prevăzute de lege, îndeplinesc următoarele condiții cumulative:

posesorul titlului (beneficiarul) să fie client al băncii;

titlul să fie acceptat legal la pată;

intervalul de timp dintre momentul prezentării la scont și scadența titlului să nu depășească un an.

În situații în care trasul (acceptantul) este client al altei societăți bancare, titlul va putea fi admis la scont numai dacă este avalizat de societatea bacară ce-l deservește pe tras, aceasta este agreată de Banca Comercială Română, iar expunerea față de această bancă se încadrează în limita de risc stabilită. În acest sens, unitățile bancare teritoriale vor solicita Direcției Relații Internaționale informații despre nivelul disponibil al expunerii la risc față de societatea bancară respectivă.

Prezentarea titlurilor în vederea scontării la bancă se va face cu cel puțin 15 zile lucrătoare înainte de scadență, pentru a da posibilitatea ofițerului de credite să efectueze analiza bonității plătitorului (trasului). Titlurile care nu îndeplinesc condițiile de a fi scontate, nu vor fi primite în bancă.

În vederea scontării, ofițerii de credite vor analiza situația economico-financiară a trasului conform metodologiei de analiză a bonității clienților și evaluarea riscului creditelor.

În cazul titlurilor pentru care, din analiza efectuată, rezultă că pătitorii au capacitate de plată la scadență a obligațiilor asumate prin acceptarea acestora, ofițerii de credite vor prezenta titlurile respective beneficiarilor pentru a le gira în favoarea băncii potrivit Legii asupra cambiei și biletului la ordin.

Pentru titlurile la care, din analiza efectuată, există incertitudinea efectuării plății la scadență a obligațiilor asumate de plătitori, banca va restitui beneficiarilor, care vor semna de primire pe originalul cererii de scontare ce se păstrează în bancă.

Restituirea titlurilor se va face cu cel puțin 8 zile lucrătoare înainte de scadență, pentru a da beneficiarului timpul necesar în vederea acționării împotriva obligaților principali (persoanele care și-au asumat obligația în mod solidar cu trasul), potrivit legii.

Operațiunea de scontare propriu-zisă a titlului se va efectua astfel:

a) prin nota contabilă întocmită de ofițerul de credite și avizată de șeful compartimentului de credite, se debitează contul “credite de scont și operațiuni asimilate”, prin creditarea contului curent cu valoarea nominală a efectelor de comerț scontate. Concomitent, din contul curent al clientului se încasează taxa scontului, care se înregistrează lunar în contul de venituri. Taxa scontului se va calcula de ofițerii de credite după formula:

, în care:

TS – taxa scontului (dobânda cuvenită băncii)

Vn – valoarea nominală a titlului înscrisă la rubrica special rezervată pe fața titlului

D – nivelul dobânzii

Nz – număr zile calendaristice dintre data scontării și data scadenței

b) în vederea încasării la scadență a valorii titlului, unitatea bancară care a primit titlu la scont se va îngriji de remiterea acestuia la plată la banca trasului, în timp util, astfel încât titlul să fie achitat în ziua plătibilă;

c) cu ocazia plății titlului se creditează contul “credite de scont și operațiuni asimilate” cu valoarea nominală a titlului prin debitare contului curent al trasului;

d) în eventualitatea refuzului de plată, unitatea bancară teritorială care a scontat titlul se va îngriji de înteprinderea tuturor măsurilor prevăzute de lege privid dresarea în termen a protestului de neplată și de recuperare efectivă a sumei înscrise pe titlu de la debitorii principali (tras-acceptat, emitent-subscriitor) sau de la trăgători, giranți, avalist sau ceilalți obligați cambial, în condițiile legii. Întrucât termenul de dresare a protestului este ziua scadenței sau cel mult două zile lucrătoare după aceasta, în cazul titlurilor scontate remise la plată la plătitori (trași deserviți de alte societăți bancare), pentru a nu pierde termenul de dresare a protestului, se va solicita unităților teitoriale ale băncii din localitatea respectivă să dreseze protestul în numele oricărei unități a băncii.

e) în cazul refuzului la plată a unui titlu avalizat de o altă societate bancară, unitatea bancară teritorială care a scontat titlul se va îndrepta, în primul rând pentru recuperarea sumelor plătite către avalist (societatea bancară garantată) care este de regulă cel mai solvabil dintre obligații cambiali.

Creditele de scont se garantează cu însăși titlurile respective, pentru care prin scontare, pe calea girului, drepturile de creanțe izvorâte din acestea, revin direct băncii care le-a scontat.

3.3.4. Credite pe cecuri remise spre încasare

Creditele pe cecuri remise spre încasare reprezintă valoarea nominală a creanțelor comerciale achiziționate de la clienți și se acordă pe baza cererilor de credite prezentate de agenții economici, care fac dovada remiterii cecurilor la plata prin circuit bancar sau a depunerii cecurilor spre încasare de către beneficiari direct la băncile plătitorilor, precum și listele din care să reiasă prețurile de creditare pentru fiecare cec, respectiv valoarea nominală.

Ca o condiție prealabilă a acordării creditelor pe cec-uri remise spre încasare ofițerii de credite vor trebui să se asigure că cec-urile respective vor ajunge la tras (banca plătitorului) în cadrul termenelor de prezentare la plată, așa cum sunt stabilite prin Legea nr. 59/1934 asupra cec-ului, modificată prin Legea nr. 83/1994, respectiv în termen de 8 zile dacă cec-ul este plătibil chiar în localitatea unde a fost emis și 15 zile dacă cec-ul este plătibil în altă localitate decât cea în care a fost emis.

Ofițerii de credite vor urmări ca, de regulă să fie admise la creditare cec-urile certificate, existând însă posibilitatea acordării de credite și pentru cec-urile simple emise de agenții economici cu o bună reputație în ceea ce privește onorarea obligațiilor asumate.

Acordarea creditelor pe cec-uri emise spre încasare se efectuează prin contul separat de împrumut “credite pe cec-uri remise spre încasare”.

Ofițerii de credite vor urmări să nu admită acordarea de astfel de credite pentru agenții economici care au fost înregistrați în “Fișierul național de incidente de plăți” administrat de Banca Națională Română. Lista cu incidentele de plăți se comunică operativ și se actualizează zilnic de Centrala băncii.

Acordarea și rambursarea creditelor pe cec-uri remise spre încasare prin contul separat de împrumut se face conform procedurii arătate la creditele globale de exploatare.

Scadența creditelor pe cec-uri remise spre încasare se stabilește cu cel mult 7 zile
lucrătoare după expirarea termenelor legale de prezentare la plată a cec-urilor prezentate.

3.3.5. Credite de factoring

Factoringul este operațiunea prin care clientul denumit “aderent” transferă proprietatea creanțelor sale izvorâte din facturile comerciale, către banca, denumită “factor” , aceasta având obligația, conform contractului încheiat, de a asigura încasarea creanțelor aderentului, asumâdu-și riscul de neplată a acestora. Banca, pe baza documentelor primite, plătește valoarea nominală a creanțelor, mai puțin agio, fie imediat, fie la scadența acestora sau la termenele contractuale de plată stabilite cu aderenții.

Factoringul se clasifică împreună cu scontul și operațiunile în categoria creditelor pentru creanțe comerciale.

Din punct de vedere al modalității efectuării plății creantelor de către factor, factoringul poate fi :

factoring cu plata imediată, în cazul în care factorul achită aderentului contravaloarea facturilor la prezentarea lor;

factoring cu plata la o anumită dată viitoare după prezentarea facturilor de către aderent;

factoring mixt, atunci când factorul plătește la prezentare o parte din contravaloarea facturiilor sub forma de avans, până la cel mult 80% din valoarea acestora, iar diferența la o anumită dată viitoare după prezentare.

Din necesități impuse de limitarea și prevenirea riscului în activitatea de creditare, unitățile băncii vor putea acorda credite de factoring numai în cazul factoringului mixt.

Conform prevederilor Legii nr.58/1998 privind activitatea bancară, operațiunile de
factoring, ca orice alte operațiuni de credite și garanții ale societăților bancare, “vor trebui consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toți termenii și toate condițiile respectivelor tranzacții”.

Contractul de factoring este acel tip de contract prin care o persoană (aderentul) cedează creanțele sale unui terț (factorul), ce se obligă să preia activitatea de încasare în schimbul unei taxe (agio). Cedarea creanțelor se realizează prin intermediul unei subrogări convenționale, prin simpla transmitere a facturilor, fără nici o altă formalitate, factorul devenind proprietarul creanțelor.

Banca poate acorda clienților săi credite de factoring în lei pentru creanțele comerciale materializate în facturi provenite din livrări de mărfuri, executări de lucrări și prestări de servicii, al căror termen de încasare să nu depășească 180 de zile de la emitere, pe baza cererilor și a documentației prezentate de clienți. Pe lângă documentele prevăzute de norme, în cazul creditelor de factoring, cererea de plată a facturilor conține un borderou al facturilor acceptate de factor, întocmit de solicitant, care va cuprinde : nr. crt., nr. si data facturii, scadența, valoarea totală, plătitorul, banca acestuia, nr. și data contractului, observații.

În cadrul unui contract de factoring, banca în calitate de factor asigură realizarea serviciilor ce decurg din contractul încheiat, asumându-și următoarele obligații :

preluarea selectivă a facturilor pe baza analizei documentelor justificative : contracte de livrare, document de atestare a expedierii mărfurilor sau prestării serviciului, confirmarea clientului că facturile în cauăa nu se află în litigiu cu debitorii;

plata creanțelor (facturilor) acceptate;

gestionarea creanțelor preluate;

asigurarea încasării contravalorii produselor livrate, lucrărilor și serviciilor facturate.

3.3.6. Credite pentru facilități de cont

Facilitatea de cont reprezintă credite pe perioade scurte și foarte scurte de timp, până la 15 zile calendaristice, acordate agenților economici care din anumite cauze justificative economic nu pot face temporar față plăților.

Această categorie de credite se poate acorda agenților economici cu o situație economico-financiară foarte bună, clasificați potrivit metodologiei de analiză a portofoliului de credite în categoriile A și B, iar eventualele credite de care au beneficiat în perioadele anterioare au fost clasificate în categoriile cu risc minim, “standard” sau “în observație”.

Creditele pentru facilități de cont se acordă pentru acoperirea decalajului intervenit în fluxul de lichidități ca urmare a întârzierilor în încasarea mărfurilor livrate, lucrărilor executate sau serviciilor prestate.

Aceste credite se acordă la cererea agenților economici, prin contul separat de împrumut “alte credite de trezorerie”, în limita sumei de cel mult 500 mil lei pe client.

Volumul creditului se determină pe baza analizei încasărilor medii zilnice din ultimele 3 luni, a posibiliății eliminării cauzelor care au generat neâncasarea la termen a veniturilor și previziunii încasării creanțelor până la rambursarea creditului în termenul maxim de 15 zile de la data punerii la dispoziție a creditului.

Nivelul creditului se va stabili în funcție de valoarea totală a mărfurilor livrate, lucrărilor executate sau serviciilor prestate de client până la data solicitării creditului, cu condiții certe de încasare până la expirarea duratei de creditare, influențată cu obligațiile care urmează a se plăti în următoarele 15 zile de la aprobarea creditului, către salariați, bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale, către bancă sau alte bănci (rate scadente și dobânzi datorate la credite), către furnizorii de materii prime, energie, gaze naturale, etc.

Acordarea și rambursarea facilităților de cont se efectuează potrivit procedurilor arătate la creditele globale de exploatare astfel încât la data scadenței, plafonul de credite aprobat cu această destinație își pierde valabilitatea, procedându-se la recuperarea eventualelor angajamente rămase nerestituite din disponibilitățile agentului economic, potrivit legii.

Agenții economici care nu au rambursat la scadență un credit pentru facilități de cont acordat anterior, nu vor mai putea beneficia timp de 3 luni de la scadență de o nouă facilitate de cont.

Creditele pentru facilități de cont se vor pune la dispoziția clienților numai după întocmirea formelor legale de garantare a acestora și semnarea bilaterală a contractului de credite de către bancă cu beneficiarii de astfel de împrumuturi. Întrucât aceste credite se acordă pe perioade foarte scurte de timp și au un caracter operativ, iar beneficiarii acestora sunt agenți economici cu o situație economico-financiară foarte bună, banca poate accepta gajul general, ca unică formă de garanție.

3.3.7. Creditele pentru echipament, pe termen scurt

Obiectul creditelor pentru echipament (investiții) pe termen scurt îl constituie acoperirea temporară a decalajului dintre resursele proprii și cheltuielile pentru finanțarea investițiilor productive (corporale si necorporale) ale agenților economici. Creditarea pe termen scurt se face pe total activitate de investiții sau pe obiective ori acțiuni de investiții. Termenul maxim de creditare este de 12 luni.

Creditele pentru echipament (investiții) pe termen scurt se mai acordă pentru :

acoperirea cheltuielilor privind efectuarea, potrivit legii, a probelor tehnologice;

achiziționarea de către beneficiarul de investiții a unor materiale speciale, conform contractului de execuție a lucrărilor de construcții montaj, precum și de piese de schimb ca prima dotare la noile obiective de investiții;

achiziționarea de mașini, utilaje, instalații și alte active fixe, animale de muncă, producție și de reproducție și altele asemenea;

amenajarea, modernizarea, dezvoltarea spațiilor și capacităților de producție existente.

Creditele pentru echipament (investiții) pe termen scurt se acordă prin contul separat de împrumut “credite pentru echipamente pe termen scurt” fără a depăși 85% din valoarea totală a investiției, diferența de 15% reprezentând aportul propriu al agentului economic care, de regulă, trebuie cheltuit înainte de punerea la dispoziție a creditului.

În vederea acordării creditelor pentru echipament (investiții) pe termen scurt, ofițerii de credite vor urmări asigurarea existentei surselor de rambursare a acestora în perioadele următoare pe seama fondului de dezvoltare ce se va constitui potrivit legii.

În cadrul analizei surselor de rambursare a creditelor pentru echipament (investiții) pe termen scurt, se va urmări ca volumul acestora să acopere integral valoarea creditului și a dobânzilor aferente, iar sumele respective să nu fi fost luate în calculul rambursării altor datorii ale agentului economic.

Acordarea și rambursarea creditelor pentru echipament (investiții) pe termen scurt prin cont separat de împrumut, se efectuează potrivit procedurilor arătate la creditele globale de exploatare.

Clauzele specifice privind creditele pentru echipament (investiții) pe termen scurt, vor fi prevăzute în mod expres în contractele de credite încheiate de bancă cu beneficiarii de astfel de împrumuturi.

3.3.8. Creditele pentru marfuri vandute cu plata in rate

Creditele pentru mărfuri vândute cu plata în rate se acordă agenților economici pentru acoperirea necesarului temporar de lichidități pe perioada de timp cuprinsă între vânzarea bunurilor de folosință îndelungată către populație și încasarea integrală a contravalorii acestora de la cumpărători.

Aceste credite se acordă prin contul separat de împrumut “credite acordate persoanelor juridice pentru mărfuri vândute cu plata în rate” fără a depăși 12 luni de la acordare.

Volumul creditelor pentru mărfuri vândute cu plata în rate se stabilește ca diferență între prețul bunurilor de folosință îndelungată și avansul achitat de cumpărători, care nu poate fi mai mic de 25% din valoarea bunurilor respective.

În vederea determinării de către bancă a volumului creditului și stabilirii scadențelor ratelor de rambursat, agenții economici care solicită astfel de credite vor prezenta băncii borderoul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu persoanele fizice ce cumpără astfel de bunuri, care va conține: numărul curent, numărul și data contractului de vânzare-cumpărare, valoarea totală a contractului, avansul achitat, valoarea fiecărei rate lunare și data la care s-a convenit a fi achitate.

Acordarea și rambursarea creditelor pentru mărfurile vândute cu plata în rate prin cont separat de împrumut se efectuează conform procedurilor arătate la creditele globale de exploatare.

Rambursarea creditelor se face în rate lunare al căror cuantum va fi egal cu suma ratelor ce urmează a fi achitate de către cumpărători în luna respectivă în conformitate cu clauzele din contractele de vânzare-cumpărare cu plata în rate.

Clauzele specifice privind creditele pentru marfuri vândute cu plata în rate vor fi prevăzute în mod expres în contractele de credite încheiate de bancă cu agenții economici beneficiari de astfel de împrumuturi.

3.3.9. Creditele în valută, pe termen scurt

Potrivit prevederilor statutului său de organizare și funcționare, banca poate acorda credite în valută pe termen scurt, de până la 12 luni, clienților săi, agenți economici înregistrați în România, indiferent de forma de organizare și natura capitalului social.

Banca poate acorda credite pe termen scurt în valută pentru activități de aprovizionare, producție, desfacere, prestări servicii, import-export, acoperirea decalajului temporar între cheltuieli și resurse pentru investiții, etc.

Nu se acordă credite în valută agenților economici care derulează operațiunile de export prin alte societăți bancare. Nu se acordă credite în valută pentru efectuarea de operațiuni speculative pe seama diferențelor de curs sau de dobândă între leu și/sau alte valute. Este interzisă acordarea de credite în valută pentru achitarea împrumuturilor în lei.

Ofițerii de credite vor urmări ca efectuarea tuturor plăților în valută, din credite sau din resursele proprii ale clienților, să se efectueze cu respectarea strictă a dispozițiilor Regulamentului privind efectuarea operațiunilor valutare.

În vederea acordării creditelor în valută pe termen scurt, ofițerii de credite vor urmări asigurarea existenței surselor de rambursare pe întreaga perioadă de creditare din încasările valutare realizate de agentul economic ca urmare a desfășurării activității sale de bază. În mod excepțional, banca poate acorda credite în valută și agenților economici care nu au activități de export și deci nu realizează încasări valutare. Astfel de credite se vor acorda numai cu aprobarea Centralei băncii, indiferent de sumă, la propunerea sucursalelor județene, creditul urmând a fi rambursat prin cumpărarea de valută de către agentul economic de pe piața interbancară.

Pe baza documentelor depuse de agenții economici odată cu cererea de credite în valută, a datelor, informațiilor și a oricăror alte documente existente în bancă, ofițerii de credite efectuează analiza situației economico-financiare, a indicatorilor de bonitate, precum și a aspectelor nefinanciare ce caracterizează activitatea clientului.

Determinarea volumului de credite în valută de care pot beneficia agenții economici care solicită astfel de credite se stabilește pe baza analizei atât a fluxului de lichidități total în lei, cât și a fluxului de lichidități în valută aferent acestei activități. Intrările și ieșirile de lichidități precum și celelalte date avute în vedere la determinarea disponibilului/deficitului de lichidități în valută, vor fi numai cele aferente activități în valută desfășurate de agentul economic respectiv și se vor exprima în valuta în care se solicită împrumutul sau în echivalent USD. Deficitul de lichidități reprezintă nivelul maxim al creditelor în valută de care poate beneficia agentul economic.

Dacă în urma analizei documentației depuse de client se constată că nu sunt îndeplinite condițiile necesare aprobării creditului, se anunță în scris solicitantul în termenul cel mai scurt posibil despre hotărârea luată, restituindu-se documentația prezentată de acesta. În cazul în care după efectuarea analizei prevazută de norme, rezultă că solicitantul îndeplinește condițiile de creditare, unitățile bancare teritoriale vor lua legatura operativ cu Direcția de Trezorerie pentru confirmarea existenței surselor necesare acordării creditului pe feluri de valută și maturități. Confirmarea se va da în scris, letric, prin fax sau telex.

Creditele în valută pe termen scurt se acordă prin conturi separate de împrumut pe o perioadă ce nu poate depăși 12 luni de la prima utilizare (conform extrasului de cont), după cum urmează :

a) prin contul separat de împrumut “credite acordate importatorilor de bunuri și servicii (pe obiect)”;

b) prin contul separat de împrumut “utilizări din deschideri de credite permanente (linii de credite) acordate pentru importul de materii prime și materiale”;

c) prin contul separat de împrumut “credite acordate importatorilor de bunuri și servicii pe bază de finanțare externă”;

d) prin contul separat de împrumut “credite garantate cu creanțe asupra străinătății”, prin scontarea efectelor de comerț (cambii și bilete la ordin) sau direct prin scontarea acreditivelor.

Utilizările din deschideri de credite permanente (linii de credite) acordate pentru importul de materii prime și materiale se acordă, de regulă, pe termen de cel mult 12 luni.

Volumul liniei de credite în valută se determină în funcție de cifra de afaceri realizată în valută și durata medie de încasare a clienților externi, după formula:

L.C. – linia de credite în valută;

C.A.V. – cifra de afaceri pe perioada creditării;

D.M. – durata medie de încasare;

P.C. – perioada de creditare (în zile).

Cifra de afaceri în valută prognozată pentru perioada creditării, utilizată la stabilirea nivelului liniei de credit în valută, se determină pornind de la cifra de afaceri aferentă activității valutare realizate pe o perioadă precedentă egală cu perioada de creditare care, în urma unor temeinice analize, va fi corectată ținând seama de portofoliul de contracte și comenzi externe, casf flow-ul în valută al agentului economic, precum și de orice alte date și elemente care pot conduce la formarea unei imagini cât mai corecte asupra cifrei de afaceri în valută care poate fi realizată în perioada pentru care se solicită linia de credite.

Durata medie de încasare a clienților externi, exprimată în număr de zile (Nz), reprezintă amânarea medie a plătii, acordată clienților externi, și se calculează utilizând următoarea formulă:

S.M.L. – sold mediu lunar al clienților externi neâncasați pe o perioadă precedentă;

P:C. – perioada de creditare (în zile);

C.A.V – cifra de afaceri în valută realizată în perioada precedentă egală cu perioada de creditare;

Durata medie de încasare a clienților externi rezultată din calculul poate fi corectată în conformitate cu termenele stabilite prin actele normative în vigoare cu influența unor factori previzibili ce pot acționa în perioada de creditare.

Utilizarea creditelor acordate importatorilor sub forma liniilor de credite tip revolving pentru importul de materii prime și materiale se poate face oricând în cadrul perioadei de creditare. Dacă în cadrul perioadei de creditare plafonul liniei de credite a fost în întregime consumat, agentul economic nu va mai putea efectua alte trageri decât în limita sumei rambursate.

Utilizarea creditelor în valută pentru importul de bunuri și servicii pe baza de finanțare externă, se va efectua în conformitate cu prevederile și clauzele din respectivele convenții de finanțare.

Creditele garantate cu creanțe asupra străinatății sunt credite acordate exportatorilor pentru desfășurarea corespunzătoare a activității curente, în situația în care aceștia înregistrează un decalaj între livrarea mărfurilor și încasarea contravalorii lor de la extern prin acordarea de facilități partenerilor de afaceri străini în ceea ce privește termenele de plată. Acordarea acestor credite se face prin scontarea efectelor de comerț (cambii și bilete la ordin) sau direct a acreditivelor aferente creanțelor exportatorilor asupra străinătății. Ofițerii de credite se vor asigura că efectele de comerț (cambiile și biletele la ordin) sunt avalizate de către banca importatorului, iar acreditivele irevocabile, necondiționate și emise de către banca importatorului, care trebuie să fie agreată de Banca Comercială Română. Plățile din credite garantate cu creanțe asupra străinătății se pot efectua integral, la o dată stabilită sau în tranșe succesive, în perioade convenite prin negocierile cu agentul economic. Dacă în cadrul uneia din perioadele menționate mai sus, tranșa respectivă nu a fost consumată în întregime, banca poate acorda o perioadă suplimentară de inițiere a plății de până la 15 zile.

Rambursarea creditelor pe termen scurt în valută se efectuează la scadențele stabilite în contractul de împrumut din încasările în valută realizate de beneficiarul de credit.

Rambursarea liniilor de credite în valută tip “revolving” se efectuează conform clauzelor negociate cu agenții economici, iar în contractele de credite încheiate cu aceștia se vor stipula termene maxime de utilizare, precum și perioade de rambursare de maxim 3 luni, cele două perioade la un loc neputând depăși, de regulă, termenul maxim de 12 luni de la prima acordare.

3.3.10. Credite de factoring în valută

Banca poate efectua operațiuni de factoring în valută pentru creanțele comerciale materializate în facturi din livrări de mărfuri la export, executări de lucrări și prestări de servicii în valută, al căror termen de încasare să nu depășească 180 de zile de la emitere, pe baza cererilor și a documentației prezentate de aderenți conform pct.87. pe lângă documentele prevăzute de norme, cererea de plată a facturilor externe trebuie să fie însoțită și de un borderou al facturilor, care să cuprindă : număr curent, numărul și data facturii externe, scadența, valoarea totală (în lei și în valută), plătitorul, banca acestuia, numărul și data contractului.

Din necesități impuse de limitarea și prevenirea riscului în activitatea de creditare, banca va putea efectua operațiuni de factoring în valută numai în cazul factoringului mixt.

Pentru derularea operațiunilor de factoring, banca, în calitate de factor, trebuie să încheie cu aderenții un contract de factoring, prin care își asumă următoarele obligații:

preluarea selectivă a facturilor externe pe baza analizei documentelor justificative: contracte de livrare, documente de atestare a expedierii mărfurilor sau efectuării serviciului, confirmarea aderentului ca facturile în cauză nu se află în litigiu cu debitorii, etc.;

plata creanțelor (facturilor) acceptate;

gestionarea creanțelor preluate;

asigurarea încasării contravalorii produselor livrate la export, a lucrărilor și serviciilor facturate în valută.

Creditele de factoring în valută se garantează cu însăși creanțele (facturile externe) respective, care prin operațiunea de factoring revin băncii care le-au preluat.

Clauzele specifice privind operațiunile de factoring în valută vor fi prevăzute în mod expres în contractele încheiate de bancă cu beneficiarii de astfel de operațiuni.

3.3.11. Credite pentru activitatea de leasing

Leasingul reprezintă o convenție prin care locatorul (în calitate de proprietar) cedează locatarului (persoana care ia cu chirie), pentru o perioadă determinată, dreptul de utlizare a unui bun mobiliar, imobiliar sau a unui activ necorporat destinat desfășurării activității de exploatare a locatarului, contra unei chirii, cu opțiunea de cumpărare la scadență, la un preț convenit prin contractul inițial între părți.

Operațiunile de leasing au ca obiect :

utilizarea echipamentului industrial;

utilizarea bunurilor imobile cu destinația comercială sau industrială, achiziționate sau construite de o societate de leasing;

utilizarea fondului de comerț sau a unuia din elementele sale necorporale;

utilizarea bunurilor de folosință îndelungata și a imobilelor cu destinație de locuință, pentru persoanele fizice, cu respectarea prevederilor legale privind protecția consumatorului.

Nu pot fi utilizate în sistem de leasing :

bunurile ce fac obiectul unei concesiuni;

înregistrările pe bandă audio și video, piesele de teatru, manuscrisele și brevetele.

Activele de valori mari care fac obiectul operațiunilor de leasing sunt, în cele mai frecvente cazuri, următoarele :

mijloacele de transport (nave, avioane, camioane, vagoane, etc);

utilaje de ridicat;

echipamente de transport;

computere;

echipamente medicale;

echipamente industriale specializate;

echipamente energetice;

instalatii și utilaje de extractie;

hale și chiar uzine întregi;

alte asemenea.

Potrivit legii sunt autorizate să efectueze operațiuni de leasing :

societățile comerciale care au ca obiect de activitate leasing-ul echipamentului industrial, al bunurilor de folosință îndelungată și al imobilelor cu destinație comercială sau industrială, al imobilelor cu destinația de locuință ori leasing-ul fondului de comerț sau al unuia dintre elementele sale corporale, denumite societăți de leasing generale;

societățile comerciale înființate de către societăți producătoare de echipament industrial sau bunuri industriale cu destinația finală, fără a consuma subsțanta lor, denumite societăți integrate;

societățile comerciale care au ca obiect de activitate achiziția sau construcția de imobile cu destinația comercială sau industrială, cu scopul utilizării sau vânzării lor, denumite societăți imobiliare pentru comerț și industrie.

După natura contractului se disting două forme de leasing, respectiv leasingul financiar și cel operațional.

Leasingul financiar presupune îndeplinirea a cel puțin unuia din criteriile :

închirierea pe o perioadă lungă, care implică transferul de proprietate asupra mijlocului fix la sfârșitul contractului de leasing;

contractul de leasing financiar se încheie pe o perioadă care este mai mare sau egală cu 75% din durata de viață a mijlocului fix;

opțiunea de cumpărare a ctivului fix la sfârșitul contractului la o valoare suficient de mică pentru durată de viață a mijlocului fix;

valoarea actualizată a tuturor chiriilor este egală sau mai mare cu 90% din valoarea pe care ar trebui să o plătească utlizatorului pentru a achiziționa activul fix respectiv astfel decât prin leasing.

Leasingul financiar poate fi la rândul lui cu plata integrală sau cu plata parțială.

Leasingul operațional presupune o închiriere pe o perioadă mai scurtă iar la sfârșitul contractului părțile pot opta pentru :

prelungirea duratei de închiriere, prin încheierea unui nou contract de leasing;

încetarea contractului și returnarea activului societății de leasing.

La acest tip de leasing nu există o relație directă între prețul la care a fost achiziționat activul fix de către societatea de leasing și chiria percepută. Atunci când obiectiul leasingului îl constituie o clădire, datorită duratei mari de viață a acesteia și perioada de leasing poate fi mare. În acest caz, dacă la sfârșitul leasingului titlul de proprietate nu se preia de către locatar, cea mai mare parte a riscurilor și recompenselor este preluată de societatea de leasing, motiv pentru care acest tip de leasing este considerat operațional.

Leasingul prezintă avantaje economice însemnate pentru trezoreria agenților economici, deoarece bunurile mobile care sunt importate în scopul utilizării în sistem de leasing se încadrează în regimul bunurilor admise temporar la import, fără plata taxelor vamale.

Contractul de leasing este un act juridic care reglementează relațiile între parteneri pe toată durata prevăzută în contract, are un caracter oneros (transmiterea dreptului de folosintță efectuându-se contra cost) și care trebuie să cuprindă anumite elemente obligatorii: perioada de închiriere, chiria, modul de determinare al chiriei, drepturile și obligațiile părțiilor, condiții de folosire a utilajului, asigurarea service-lui, asigurarea bunului, condiții de reziliere, mod de soluționare a litigiilor, etc.

Contractul de leasing poate înceta la expirarea termenului de valabilitate sau prin reziliere de către una din părți. Contractul de leasing financiar poate fi reziliat numai de către societatea de leasing, din proprie inițiativă sau cu acordul acesteia, la solicitarea locatarului. Locatarul nu poate rezilia contractul de leasing financiar în mod unilateral. Contractul de leasing operațional poate fi reziliat și de către locatar.

Volumul maxim al creditului pentru activitatea de leasing ce se acordă nu poate depăși :

85% din prețul de achiziție (inclusiv TVA) a bunurilor ce urmează a fi cumpărate și închiriate în regim de leasing în cazul societăților de leasing de intermediere;

costul de producție efectiv al utilajului ce urmează a fi închiriat în regim de leasing în cazul societăților integrate.

La dimensionarea volumului creditului se va avea în vedere cuantumul chiriei ce urmează a fi încasată de societatea de leasing, deoarece chiria constituie principala sursă de rambursare a creditului pentru leasing. Ofițerii de credite vor urmări ca valoarea actualizată a chiriilor plătite să asigure cel puțin acoperirea costului utilajului, mai puțin valoarea reziduală a acestuia, dobânda plătită băncii de locator, a celorlaltor cheltuieli, precum și asigurarea unui profit pentru fiecare contract în parte ca și pe total activitate a societăți de leasing. Calculul valorii actualizate se va realiza cu ajutorul unui program informatic adecvat.

În vederea acordării creditelor pentru pentru activitatea de leasing, banca va urmări ca: în obiectul de activitate stipulat în statutul de organizare și funcționare a agenților economici solicitanți de astfel de credite, să fie inclusă activitatea de leasing; să existe contracte de leasing încheiate din care să rezulte natura bunurilor supuse închirirerii, valoarea de achiziție a acestora, cota lunară de amortizare stabilită, perioada pentru care bunul va fi închiriat etc.; bunul care face obiectul contractului de leasing să fie asigurat, iar drepturile de încasat din polița de asigurare să fie cesionate în favoarea băncii; în contractul de credit să se înscrie clauza obligatorie pentru societatea de leasing de a face dovada plății primelor de asigurare pe toată perioada de creditare; perioada de creditare să nu depășească durata contractului de leasing; contractul de leasing să nu prevadă clauza posibilității rezilierii înainte de termenul prevăzut; plata chiriei să se efectueze în contul societății de leasing deschis la bancă.

Acordarea și rambursarea creditelor pentru activitatea de leasing , prin cont separat de împrumut, se efectuează conform procedurilor arătate la creditele globale de exploatare.

Aprobarea creditelor pentru activitatea de leasing, indiferent de valoarea acestora, este de competența Centralei băncii, unitățile subordonate având obligația prezentării analizei, documentațiilor necesare și a propunerilor privind cererea de credite respectivă.

CAPITOLUL IV

ANALIZA UNUI DOSAR DE CREDITARE ÎN VEDEREA ACORDĂRII UNUI CREDIT IPOTECAR LA B.C.R.

4.1. Creditul ipotecar-finanțare a investițiilor imobiliare.

Obiectivele noii gândiri strategice de organizare pe activități în cadrul B.C.R. pentru perioada 2001 –2007 sunt orientate cu prioritate spre dezvoltarea și diversificarea activității de retail banking. Aceasta va avea o contribuție importantă în activitatea băncii nu numai prin volumul depozitelor atrase ci și prin volumul creditelor acordate.

Totodată, în procesul implementării Managmentului Calității Totale și al alinierii la standardele internaționale, B.C.R. și-a propus să acorde o atenție deosebită satisfacerii necesităților și așteptărilor clienților săi, persoane fizice și juridice, ale căror solicitări se situează în ultima perioadă de timp tot mai frecvent în domeniul finanțării investițiilor imobiliare.

Cadrul legal de acordare a creditelor ipotecare.

Cadrul legal pentru acordarea creditelor ipotecare este constituit în principal, de;

Codul civil;

Legea bancara nr. 58/1998;

Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investițiile imobiliare;

Normele metodologice nr. 3/2000 de aplicare a Legii nr. 190/1999, emise de BNR și CNVM;

Regulamentul nr. 2/2000 de aplicare a Legii nr. 190/1999 emis de CNVM și aprobat prin Ordinul nr. 4/2000 al președintelui CNVM;

Instrucțiunile de lucru nr. 6/2002 ale B.C.R. privind acordarea de credite ipotecare persoanelor fizice, cu completările și modificările ulterioare.

Definirea creditelor ipotecare.

Creditul ipotecar pentru investiții imobiliare reprezintă acel tip de credit acordat de instituții financiare autorizate, destinat să finanțeze construirea, cumpărarea, reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinație locativă, precum și pentru lucrăari de viabilizare a terenului, respectiv aigurarea cu utilitățile necesare: electricitate, apă, canalizare, gaz, telefon.

Destinația creditelor ipotecare.

Creditele ipotecare pot fi acordate pentru construirea, cumpărarea, reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinație de locuințe permanente, temporarea sau case de vacanță, cumpărarea de terenuri aflate în intravilan necesare construirii de locuințe, efectuarea lucrărilor de viabilizare a terenurilor, inclusiv TVA, după caz.

Pentru construcții de locuințe, creditul ipotecar poate acoperi inclusiv cheltuielile
referitoare la plata dirigintelui de șantier și a manoperei, prevăzute în devizul general.

Resurse de finanțare a creditelor ipotecare de către B.C.R.

Aceste resurse pot fi:

Resurse proprii ale B.C.R.;

Surse de finanțare externă;

Emisiunea de obligațiuni ipotecare;

Surse puse la dispoziție de A.N.L.

Condiții de acordare a creditelor ipotecare.

Cerințele care trebuie îndeplinite de client pentru a fi eligibil la creditare sunt următoarele:

să fie angajat cu contract de muncă pe durată nedeterminată și să realizeze venituri lunare certe și permanente care să asigure plata ratelor de credite și a dobânzilor aferente, sau să fie salariat cu contract de muncă pe perioadă determinată; în cazul în care împrumutatul este salariat pe perioadă determinată, rambursarea creditului și achitarea dobânzii se va face pe perioada valabilității contractului de muncă. Clientul poate fi persoană fizică ce realizează venituri conform declarației de venituri (confirmată de administrația financiară); sunt de asemenea eligibili la creditare și pensionarii, care vor prezenta talonul de pensie.

să dispună de avansul solicitat de Bancă, în funcție de tipul creditului solicitat (imobiliar/ipotecar);

rata totală lunară de rambursat (credit + dobânda) să nu depașească 35%-50% din veniturile totale lunare certe realizate de solicitant și soțul/soția acestuia

Beneficiarii creditelor au obligația de a respecta prevederile contractului de credit și a contractelor de garanție încheiate cu Banca și de a achita la termenele prevăzute ratele lunare de credit și dobânda.

Rambursarea ratelor lunare (credit plus dobânda) se va face, fie prin virament, fie direct de către împrumutat la ghișeele băncii, în condițiile și la termenele stabilite prin contractele de credite.

De asemenea, beneficiarii creditelor au obligația reânoirii anuale a polițelor de asigurare (locuință și asigurare de viață), pe toată perioada de rambursare a creditului.

Moneda de acordare a creditelor ipotecare

Creditele ipotecare destinate persoanelor fizice pot fi acordate în lei sau valuta (USD sau EUR), funcție de propriile politici de creditare ale băncii și de modul de constituire a resursei de finanțare a creditelor ipotecare.

Suma aferentă creditului va fi pusă la dispoziția clientului, în valută sau în lei, într-un cont special de împrumut.

În cazul creditelor acordate în valută, cu ocazia efectuării tragerilor din acest cont, clientul va completa un ordin de vânzare pe piața valutară, care va fi executat de banca, conform normelor în vigoare.

Plățile se vor efectua, în concordanță cu destinația creditului, numai în lei, pe baza sumei rezultate din operațiunea de vânzare a valutei pe piața valutară, conform Regulamentului valutar al B.N.R.

Termenul de acordare a creditelor ipotecare

Creditele ipotecare se acordă pe termen de minim 10 ani până la cel mult 20 de ani, atât pentru cele în lei cât și pentru cele ân valută.

În cazul creditelor ipotecare acordate pentru construcții de locuințe, la cererea beneficiarilor, banca va putea acorda, în cadrul termenului de rambursare, o perioadă de grație între 3 și 12 luni, în funcție de complexitatea și durata lucrărilor din devizul general, fără a depăși perioada de tragere a creditelor. În această perioadă împrumutatul va achita băncii numai dobânzile datorate și comisioanele aferente creditului.

Suma creditului

Creditul ipotecar va acoperi cel mult 75% din prețul locuinței cumpărate sau valoarea investiții prevăzute în devizul genaral al locuinței care urmează a fi constituite, reabilitate, consolidare, extindere, inclusiv terenul aferent, indiferent dacă operațiunea se realizeaza cu o societate de construcții sau în regie proprie.

Dovada constituirii resurselor proprii poate fi efectuată de solicitantul creditului ipotecar, prin următoarele modalități:

depunerea in numerar sau prin virament, în contul deschis la B.C.R. a sumei minime prevăzute și care va fi evidențiată într-un subcont;

achitarea unui avans, pe bază de chitanță autentificată la notariat sau precontract / contract de vânzare-cumpărare;

Achitarea parțială sau totală în avans a unor materiale de construcții sau servicii executate pe bază de situații de lucrari, facturi sau chitanțe fiscale emise de furnizorii de materiale, antreprenorul de construcții sau alte societați prestatoare de servicii, în cazul construcției, consolidării sau extinderii locuinței.

Suma maximă a unui credit ipotecar acordat în valută sau lei, care se poate acorda unei persoane fizice, nu poate depăși echivalentul a 500.000 EUR.

Pentru determinarea sumei creditului pe care solicitantul poate să-l contracteze se va avea în vedere ca rata totală de rambursat (credit și dobândă) să nu depășească 35% din veniturile lunare certe, cu caracter permanent, realizate de împrumutat și, după caz, soț / soția acestuia. În cazul creditelor acordate în valută, la determinarea volumui creditului, se va lua în considerare rata totală lunară de rambursat și o marjă suplimentară de 10% destinată acoperirii riscului valutar care, împreună, nu trebuie să depășească 35% din veniturile nete lunare certe, cu caracter permanent, realizate de împrumutat și, după caz, soț / soția acestuia.

Dobânda și comisioanele aplicabile creditelor ipotecare.

Dobânda aplicabilă creditelor ipotecare este variabilă iar variația ratei dobânzii se stabilește având în vedere următoarele:

pentru creditele ipotecare în lei, dobânda practicată va fi egală cu nivelul dobânzii BUBOR la 6 luni la care se adaugă o marjă de 5 puncte procentuale ( în prezent 21,44 % + 5 p.p. = 26,44 % an ) ;

pentru creditele ipotecare în USD, dobânda practicată va fi egală cu nivelul dobânzii LIBOR la 6 luni la care se adaugă o marjă de 9 puncte procentuale ( în prezent 1,2125 % + 9 p.p. = 10,2125 % an ) ;

pentru creditele ipotecare în EUR, dobânda practicată va fi egală cu nivelul dobânzii EURIBOR la 6 luni la care se adaugă o marjă de 8 puncte procentuale ( în prezent 2,177 % + 8 p.p. = 10,177 % an )

Nivelul dobânzilor aplicabile creditelor ipotecare se transmite unităților teritoriale ale băncii prin reglementări interne.

Modificare nivelului ratei dobănzii trebuie comunicată împrumutatului cel mai târziu la data aplicării noului nivel.

Pentru creditele ipotecare acordate în lei sau valută, banca percepe un comision (flat) de gestiune a creditului, al cărui nivel este prevăzut în reglementările interne ale băncii.

Pentru plata cu întârziere a ratelor de credit, împrumutantul va platii băncii o dobândă majorată, al cărei nivel se stabilește prin reglementările interne.

Documentația necesară obținerii creditelor ipotecare

Solicitanții, persoane fizice, vor depune la bancă o cerere însoțită de cel puțin următoarele documente:

documente valabile pentru toate destinațiile creditelor ipotecare:

copii ale actelor de identitate ale solicitantului și, după caz, ale soțului/soției acestuia;

documente care să ateste realizarea de venituri nete lunare certe, cu caracter de permanență, de către solicitant și, după caz, ale soțului/soției acestuia;

declarația solicitantului, pe proprie răspundere, privind valoarea angajamentelor de plată ale acestuia și în mod special a celor devenite exigibile și neonorate la scadență, la care vor fi anexate copii ale unor documente cum sunt: contracte de credit, contracte de leasing.

documente specifice în funcție de destinația creditului:

pentru cumpărarea de imobile constituite din teren și construcția situată pe acesta, precum și pentru cumpărarea de apartamente cu teren în cotă indiviză:

copia actului de proprietate al vânzătorului asupra bunului ce face obiectul vânzării;

extrasul de carte funciară al imobilului;

declarația, pe propria răspundere că bunurile respective nu sunt revendicate și nu există litigii corespunzător prevederilor Legii nr. 10/2001 sau alte litigii în legătură cu imobilul.

pentru construirea unei locuințe pe terenul deținut de solicitantul creditului:

contractul de construire încheiat cu antreprenorul/societatea de construcții;

copia actuuli de proprietate asupra terenului pe care se realizează construcția;

extrasul de carte funciară al terenului;

declarația, pe propria răspundere a solicitantului că terenul nu este revendicat și nu există litigii corespunzător prevederilor Legii nr. 10/2001 sau alte litigii în legătură cu imobilul;

proiectul de execuție ștampilat spre neschimbare;

devizul general și raportul de evaluare a acestuia

autorizația de construire, cu toate avizele și acordurile necesare obținerii acesteia;

avizele pentru asigurarea utilităților;

plan de finanțare întocmit pe baza graficului de executare a lucrărilor (în cazul lucrărilor în regie proprie).

pentru cumpărarea/concesionarea unui teren și construirea unei locuințe pe acest teren, solicitantul trebuie să prezinte mai întâi:

copia actului de concesionare sau de proprietate al vânzătorului al terenului;

extrasul de carte funciară al terenului;

declarația, pe propria răspundere a solicitantului că terenul nu este revendicat și nu există litigii corespunzător prevederilor Legii nr. 10/2001 .

După ce cumpără acest teren și devine proprietar, sau după ce obține dreptul de concesiune, solicitantul va prezenta documentația prevăzută la litera b) de mai sus.

Analiza și aprobarea documentației de acordare a creditelor ipotecare

Analiza documentației de creditare, întocmirea referatelor de credite, aprobarea creditelor, încheierea contractelor de împrumut, constituirea garanțiilor, acordarea, angajarea (tragerea), utilizarea creditelor, precum și urmărirea rambursării, inclusiv rescadențarea sau reeșalonarea acestora, se vor efectua de către unitățile bancare teritoriale cu respectarea prevederilor din Instrucțiunile de lucru nr. 2/2001 ale B.C.R. privind creditarea persoanelor fizice și a persoanelor fizice autorizate și a Instrucțiunilor de lucru nr. 6/2002 ale B.C.R.

Pe baza documentației și a instrucțiuniilor primite de la solicitanți, banca va întocmi scoring-ul (conform modelului din anexa nr. 4) și va aprecia dacă solicitantul este în măsură să asigure rambursarea și garantarea împrumutului și a dobânzilor aferente.

La analiza documentației de creditare, ofițerii de credit vor avea în vedere și analiza prevederilor contractului de construire, unde e cazul, care trebuie să cuprindă obligatoriu clauze referitoare la prețul locuinței, penalizări în cazul nerespectării calității și termenlor de execuție și finalizare a locuinței, perioada de garanție a lucrării.

Pentru prevenirea unora dintre riscurile specifice acordării creditelor ipotecare, banca va solicita societăților de construcții prezentarea unei documentații care să cuprindă: copii ale actelor de proprietate asupra terenului, studiul de fezabilitate, autorizația de construcție, alte autorizații și avize prevăzute de lege.

Incheierea contractelor de credit și de garanție (ipotecă).

După aprobarea creditului ipotecar, cu cel puțin 10 zile înaint de semnarea contractului de credit ipotecar, ofițerii de credit vor face clientului o ofertă scrisă care va cuprinde toate condițiile contractului, precum și termenul de valabilitate al acestuia sau vor transmite acestuia un proiect al contractului de credit care urmează a se încheia.

Garanțiile creditului și evaluarea acestora.

Creditele ipotecare se garantează cu ipotecă de rangul I, constituită asupra imobilului, teren și construcții, pentru care se acordă creditul, care va fi valabilă pe întreaga perioadă de derulare a creditului ipotecar.

În cazurile în care este necesar, banca poate accepta în completare și alte garanții reale sau personale, prevăzute de lege și de normele și instrucțiunile de creditare ale B.C.R.

Evaluarea bunurilor imobiliare aduse în garanție se efectuează conform normele și instrucțiunile de creditare, precum și normelor tehnice în vigoare ale B.C.R.

Valoarea bunurilor aduse în garanție rezultată din raportul de evaluare nu poate fi mai mică de 120% din valoarea creditului ipotecar.

Bunurile aduse în garanția creditului trebuie asigurate de împrumutat, înainte de angajarea creditului, la o societate de asigurare agreată de bancă, pe toată perioada de rambursare a creditului ipotecar. În contractul de asigurare banca va figura ca beneficiar al poliței de asigurare.

Contractul de asigurare a bunului imobil adus în garanție se va încheia la o valoare care să acopere cel puțin suma totală a creditului și dobânzile aferente, calculate pe un an de zile.

Constituirea garanțiilor reprezentând ipoteci trebuie să se efectueze în termen de maxim 30 zile de la semnarea contractului de credit, iar contractul de asigurare a bunurilor ipotecate sau privilegiate, trebuie să se încheie în termen de 5 zile de la încheierea celui de garanție.

Beneficiarul creditului are obligația de a reânnoi annual polița de asigurare a bunurilor aduse în garanția creditului.

Termenele de angajare (tragere) a creditelor ipotecare.

Angajarea sumelor din creditul aprobatva putea fi efectuată de către beneficiari numai după prezentarea la banca a contractelor de garanție constituite conform legii și instrucțiunilor de lucru nr. 6/2002 ale B.C.R., a extrasului de Carte Funciară privind publicitatea acestora, precum și a polițelor de asigurare a bunurilor aduse în garanție, cu cesionarea acestora în favoarea băncii.

Termenele de angajare a creditelor, considerate de la data punerii la dispoziție a creditelor și până la angajarea ultimei tranșe din credit, se stabilesc după cum urmează:

90 de zile în cazul creditelor destinate achiziționării de terenuri și/sau locuințe;

180 de zile în cazul creditelor destinate reabilitării, consolidării, extinderii imobilelor;

360 de zile pentru creditele destinate construcției de locuințe, indiferent de regimul juridic al terenului achiziționat.

Utilizarea creditelor ipotecare se va efectua în lei, iar sumele aferente creditului pot fi puse la dispoziția beneficiarului integral sau eșalonat, pe baza ordinului de plată depus la bancă de către beneficiarul creditului.

Rambursarea creditelor ipotecare

Rambursarea creditelor și plata dobânzilor la termenele stabilite prin contractul de credit se efectuează conform graficului de rambursare, în lei sau în valuta în care a fost acordat creditul.

Împrumutatul va plăti lunar, la scadnțele stabilite, rata totală (rata de credit și dobânda) datorată în moneda în care a fost acordat creditul, prin alimentări ale contului curent deschis la bancă. Sumele vor fi evidențiate în subcontul cu afectațiune specială, deschis în cest scop. Sumele plătite de împrumutat, reprezentând rata de credit și dobânda aferentă vor fi preluate de bancă, la scadență, pe bază de notă contabilă, din contul curent în valută sau în lei a acestuia, conform graficului de rambursare prevăzut prin contractul de credit.

Alimentarea contului curent poate fi efectuată fie prin depuneri în numerar, fie prin virament, cu justificarea provenienței sumelor, conform normelor B.N.R. Documentul prin care se efectuează alimentarea contului trebuie să prevadă faptul că suma respectivă este destinată rambursării creditului acordat. În situația în care împrumutatul înregistrează restanțe la rambursarea ratelor de credit, acestea vor fi trecute în ziua scadenței în contul de credite restante și vor fi percepute dobânzi majorate, corespunzător nivelurilor prevăzute prin circularele privind dobânzile active și pasive practicate de bancă.

În cazul ratelor de credit și/sau de dobândă mai veche de 30 de zile, ofițerul de credit va trimite beneficiarului creditului, în termen de maxim 5 zile, o notificare prin scrisoare recomandată, prin care acesta este prevenit asupra consecințelor nerespectării obligațiilor de plată prevăzute prin contractul de credit ipotecar.

4.2. Perspectivele creditului ipotecar pe plan național.

Din cauza inflației extrem de ridicată, dezvoltarea creditului în lei pentru achiziționarea, construirea sau modernizarea de locuințe s-a făcut în ritm de melc, ofertele băncilor neântâlnindu-se decât sporadic cu cererea clienților. Mai mult, dobânzile extrem de atractive acordate deponenților pentru depozitele în valută constituite la băncile comerciale făceau aproape imposibilă conturarea unei oferte serioase de creditare în valută. Această lipsă de ofertă se manifestă în condițiile unei cereri extrem de mari de locuințe, dovedită de avalanșa de solicitări primită de Agenția Natională de Locuințe în momentul lansării unei inițiative care, din păcate nu s-a dovedit viabilă în timp.

Faptul că exista cerere și că penuria de spații locative corespunzătoare este extrem de pronunțată o dovedește și un studiu întreprins la finele anului trecut de un institut de sondare a opiniei publice pe un eșantion reprezentativ de 1050 de capi de familie. Rezultatele acestuia arată că 75% din cei chestionați nu sunt multumiți de situația lor locativă fiind dispuși să-si mobilizeze o parte a resurselor lor financiare pentru a avea acces la un sistem care să le permită ameliorarea situației lor locative.

Oferta băncilor este în continuă diversificare, în primul rând, dobânzile, în special cele în lei (supuse fenomenului dezinflationist accentuat), dar și cele în valută sunt în continuă scădere. Reducerea dobânzilor nu este însă consecința directă a dezinflației sau a evoluției acestora pe piețele internaționale ci, expresia climatului concurențial în acest segment al creditării.

Condițiile de creditare sunt din ce în ce mai flexibile, iar tendința se va accentua pe masură ce băncile își vor crea mecanisme de scoring mai bine puse la punct și vor avea o experiență din ce în ce mai mare la care să se raporteze.

Clienții care doresc să apeleze la un credit imobiliar trebuie să dea atenție mai multor aspecte, ce pot avea influențe serioase asupra capacității lor de rambursare. Mai întâi, trebuie să se decidă dacă preferă o dobandă fixă sau una variabilă, fiecare dintre ele putând avea la un moment dat avantaje sau dezavantaje. Astfel, semnarea unui contract de credit, la o dobândă fixă în valută care pare mare în acest moment poate fi o opțiune de luat în seamă. De asemenea, clienții trebuie să se gândească de două ori înainte de a lua un credit în valută, dacă nu realizează venituri în valută, pentru că, în viitor, se vor expune unui risc deloc de neglijat, cel valutar.Iar în condițiile în care miza este acoperișul de deasupra capului, decizia trebuie să fie cea mai viabilă.Se propun patru variante de credit imobiliar, însoțite de un pachet adițional de beneficii – o asigurare de viață pe durata creditului, cont de salariu deschis la bancă și un card asociat de debit Visa cu descoperit de cont echivalent cu un salariu lunar net.

Structura ofertei este în acest moment cea mai complexă din piată. Trei din cele patru variante sunt propuse în moneda națională, pentru a evita riscul valutar la acest tip de credit de înalta responsabilitate socială. Tot pentru acomodarea riscului, apar și câteva inovații în propunerile de dobânda: dobânda fixă pe 2 ani la varianta Avantaj, cu posibilitatea capitalizării dobânzii în această perioadă pentru sarcina rambursării, sau dobânda fixă pe 5 ani la varianta Fidelis. Întrucat Fidelis se adresează exclusiv clienților fideli, concurenților din piața bancară li se sugerează și nivelul prietenos al dobânzii fixe pentru acest interval respectiv 16,5%. În varianta Clasic se propune o dobândă variabilă calculabilă la 3 luni, deci cu dispersie echitabilă a riscului între client si bancă, însă la un nivel extrem de competitiv 20,50%.

Dacă variantele în lei iau în calcul o rata a rambursării de maximum 50% din venitul net al solicitantului, varianta Euro Clasic strânge rata rambursării la 30%, sugerând apetitul scăzut al băncii pentru creditul în euro și protejând în același timp clienții împotriva devalorizării.

Nici scadența creditului nu trebuie aleasă la întâmplare. Deși un credit pe 25 de ani va conduce la o rată mai redusă decât în cazul unuia pe 10 sau 15 ani, nu trebuie uitat că acea rată și dobânda aferentă trebuie plătite pe întreaga perioadă a creditului, ceea ce înseamnă că debitorul nu trebuie să aibă o vârstă înaintată și să fie relativ sigur că va avea venituri relativ stabile timp de 25 ani, nemaipunând la socoteală că locuința achiziționată îl va costa în total mult mai mult.

În sfârșit, un client care se prezintă la bancă pentru a solicita un credit nu trebuie să se lase sedus doar de nivelul scăzut al dobânzii, ci trebuie să solicite informații referitoare la toate costurile asociate creditului(comisioane, taxe etc). Nivelul acestora poate fi uneori extrem de important și atunci alegerea făcută la repezeală îl poate costa sume importante.

4.3. Analiza unui dosar de credit ipotecar la banca comercială română s.a.

Pentru o familie, relativ tânără, necesitatea deținerii unei locuințe proprietate personală este un lucru aproape vital, fiind cunoscut faptul că “acasă”, locul unde te simți cel mai bine, este chiar casa, apartamentul pe care uneori nu ți le poți permite fără ajutorul unei bănci, al unei instituții de credit.

Acest lucru l-a determinat pe capul familiei Popa, dl. Dragoș, să caute o sursă de fnanțare care, alături de propriul capital, să constituie baza financiară în vederea achiziționării unui imobil cu destinație de locuință.

În cursul lunii martie s-a prezentat la sediul Băncii Comerciale Române S.A. din orașul Zărnești pentru a solicita mai multe informații referitoare la posibilitatea angajării unui credit pentru îndeplinirea scopului său.

În cadrul primei discuții dintre aceasta și un angajat al băncii a fost îndrumat la compartimentul Credite-persoane fizice.

Ofițerul de credite după ce ascultă dorința dl. Popa Dragoș, solicită mai multe informații despre potențialul client, și anume:

Existența unei colaborări cu B.C.R.- conturi deschise, credite angajate, depozite constituite;

Statutul social și numărul membrilor de familie;

Existența locului de muncă, venitul relizat;

Valoarea creditului și moneda acestuia;

Aportul propriu, existența unui imobil ce poate constitui garanția creditului.

Familia Popa este constituită din 4 membrii, 2 părinți și 2 copii minori. Ambii părinți sunt salariați, tatăl, Popa Dragoș este director service auto la SC Lerban Impex SRL și are un venit net de 15.800.000 lei, iar mama, Popa Irina, este profesoară, venitul ei net ajungând la 8.400.000 lei, venituri atestate de adeverințele de salariu. Ambii soți sunt angajați pe perioadă nedeterminată

Valoarea imobilului pe care fam. Popa dorește să-l achiziționeze este de 28.000 EUR, la data de 23 martie 2004 reprezentând aproximativ 1.122 mil lei. Aportul propriu este de 7.000 EUR, necesarul de finanțare din partea băncii fiind de 21.000 EUR sau echivalent lei aproximativ 842 mil. lei.

Deoarece venitul d-lui Popa nu este suficient pentru contractarea creditului, este nevoie ca pentru stabilirea capacității de rambursare să se ia în calcul și venitul soției sale.

Nefiind decis asupra monedei în care dorește să angajeze un eventual credit, ofițerul de credite expune caracteristicile celor două tipuri de credite ce îi pot fi puse la dispoziție de către B.C.R., și anume, credite imobiliare și credite ipotecare, pentru a stabili de comun acord, și în cunoștință de cauză, tipul de credit optim pentru condițiile de creditare îndeplinite de acesta.

Caracteristicile creditelor imobiliare :

Caracteristicile creditelor ipotecare :

Prin utilizarea unui fișier de calcul a ratelor, voi reda mai multe variante de creditare, atât în cazul unui credit ipotecar cât și în cazul unui credit imobiliar.

În situația unui credit în ROL, în funcție de venitul net al dl. Popa Dragoș în calitate de solicitant dar și de cel al soției sale, în calitate de coplătitor, precum și de nivelul creditului în suma de 842 mil. lei, situația se prezintă astfel:

Se observă că, în cazul ambelor tipuri de credite, venitul net ce se poate lua în calcul pentru rambursarea creditului, este mult mai mic față de rata totală aferentă unui credit în sumă de 842.000.000 lei.

Având în vedere cele arătate mai sus, posibilitatea acordării unui credit ipotecar sau imobiliar în moneda națională este exclusă.

În situația unui credit în EUR, în funcție de venitul net al dl. Popa Dragoș în calitate de solicitant dar și de cel al soției sale, în calitate de coplătitor, precum și de nivelul creditului în suma de 21.000 EUR, situația se prezintă astfel:

În urma analizării celor doua variante de creditare, se observă o rată lunară mai mică în cazul creditului ipotecar în valoare de 12 EUR, deloc de neglijat având în vedere că pe toată perioada de creditare diferența de dobândă ajunge la 2.792 EUR, ceea ce face ca dl. Popa Dragoș să se oprească la această formă de creditare, ținând cont și de faptul că valoarea costurilor de creditare pentru creditul în EUR este aceiași în cazul ambelor tipuri de credite.

Odată opțiunea exprimată, dl. Popa Dragoș primește un set de formulare ce trebuiesc depuse pentru obținerea creditului ipotecar. Acestea sunt:

Cerere de credit ipotecar – formular banca ;

Declarația pe propria raspundere privind valoarea angajamentelor de plată ale familiei*, la care se anexează copii ale documentelor care atestă respectivele datorii – formular bancă;

Copii ale actelor de identitate ale solicitantului și membrilor familiei* ;

adeverințe de salariu în original cu ștampila oficială a societății comerciale/instituției, pentru solicitant și soția acestuia – formular banca .

Copii ale:

actelor de proprietate pentru imobilul tranzacționat

documentația cadastrală

Declarația pe proprie răspundere a vânzătorului că bunurile care fac obiectul tranzacției nu sunt revendicate și nu există litigii corespunzator prevederilor Legii nr.10/2001 sau alte litigii.

Înainte ca dl. Popa Dragoș să depună documentația de credit, se prezintă la Serviciul Conturi și Viramente din cadrul Băncii Comerciale Române S.A. Zărnești, pentru deschiderea unui cont curent, devenind astfel clientul băncii, condiție obligatorie de îndeplinit în cazul solicitării și aprobării creditelor.

Deschiderea conturilor curente-persoane fizice

Pe baza unei cereri de deschidere cont, a buletinului de identitate, și cu condiția achitării unui comision de 80.000 lei, orice persoană fizică poate deveni clientul băncii.

Dl. Popa Dragoș se prezintă la ghișeu unde i se înmânează două formulare:

Condițiile de funcționare ale contului curent pentru persoane fizice (Anexa 1/1)

Convenție de cont curent pentru persoane fizice (Anexa 1/2)-2 exemplare

După citirea “Condițiilor de funcționare ale contului curent pentru persoane fizice” și completarea “Convenției de cont curent pentru persoane fizice”, dl.Popa restituie cele două formulare împreună cu cartea de identitate salariatului de la ghișeu ce deschide contul și editează o foaie de varsământ (anexa nr.2) pentru alimentarea acestuia cu numerar în sumă de 500.000 lei. Clientul, împreună cu foaia de vărsământ, se deplasează la compartimentul Casierie pentru depunerea numerarului.

Conturile deschise sunt:

2511.2-1428.1/ROL – Cont curent lei -Popa Dragoș

25172-1428.1/ROL – Datorii atașate

În contul curent, de tip creditor, se vor regăsi disponibilitățile bănești în lei ale clientului, din acest cont se pot face plăți către clienți persoane fizice și juridice atât ale B.C.R. cât și ale altor societăți bancare.

Contul de datorii atașate funcționează ca intermediar între contul de cheltuială cu dobânda al băncii și contul curent al clientului. În acest cont se înregistrează la sfârșitul lunii dobânda pe care banca o plătește pentru disponibilitățile la vedere ale titularilor de cont, urmând ca în prima zi lucrătoare bancară să se bonifice clientului în cont.

Înregistrările contabile efectuate sunt:

Depunerea de numerar pe bază de foaie de vărsământ – anexa 1

Plata comisionului de deschidere de cont pe bază de notă contabilă – anexa 2

Depunerea documentației și analiza dosarului de credit.

Aceasta are loc în data de 25 martie 2004 când dl. Popa Dragoș se prezintă cu toate documentele solicitate, le depune la registratura băncii de unde primește un număr de înregistrare.

Documentele sunt următoarele, și sunt cuprinse în dosar ca și anexe, fiind numerotate astfel:

Cererea de credite – anexa 1 B

Adeverința de salariu nr. 85/23.03.2004, pe numele Popa Dragoș – anexa 2

Adeverința de salariu nr. 78/20.03.2004, pe numele Popa Irina – anexa 3

Declarație Popa Dragoș,împrumutat și cumpărător – anexa 4

Declarație Butuza Andrei, vânzător – anexa 5

Actele se verifică de către ofițerul de credite persoane fizice, atât din punct de vedere al formei cât și al conținutului, urmărindu-se îndeplinirea tuturor condițiilor de creditare.

Pe baza lor, ofițerul de credite întocmește referatul de credite care cuprinde informații despre:

solicitantul creditului și al soției acestuia, referitoare la locul de muncă, cu mențiunea că ambii sunt angajați pe perioadă nedeterminată;

volumul creditului ce poate fi contractat de către solictant;

rata totală lunară de rambursat care nu depășește 35% din veniturile nete ale celor doi soți, venitul familiei fiind cu mult peste limita minimă admisă de 4.000.000 lei;

mărimea absolută a comisioanelor care sunt formate din comisionul analiza documentație credit în sumă de 300.000 lei, comisionul de gestiune, procenual fiind de 1,5%, ceea ce înseamnă 315 EUR și comisionul de evaluare imobil a cărui valoare este de 3.570.000 lei;

datele de identificare ale vânzătorului, precum și ale imobilului obiect al contractului de credit ipotecar;

garanția creditului, ce constă în ipotecă de gradul I asupra imobilului achiziționat din credit;

termenul de acordare a creditului, cu mențiunea că un termen mai mic nu ar fi fost posibil, întrucât nu ar fi suficient venitul net cumulat al celor doi pentru acoperirea unei rate totale lunară mai mare.

Dosarul se înaintează Comitetului Director al B.C.R. Zărnești care, în urma analizei efectuate pe baza pieselor din dosar, dar și a referatului de credit care îl supune și îl susține pentru acordare, aprobă creditul ipotecar clientului Popa Dragoș.

Ofițerul de credite îi înaintează clientului o “Ofertă privind condițiile de acordare și de derulare a creditelor ipotecare” în data de 26 martie 2004, urmând să stabilească data pentru perfectarea actelor și punerea la dispoziție a creditului.

Pentru a putea efectua operațiunile de acordare a creditului ipotecar, ofițerul de credite deschide, pe numele clientului Popa Dragoș următoarele conturi:

2511.2-1428.2/EUR – Cont curent EUR, Popa Dragoș

25172-1428.2/eur – Datorii atașate

2051.54-1428.3/EUR – Credite investitori – credite ipotecare pentru cumpărare locuințe și teren aferent

90319 – 1428.3/EUR – Alte deschideri de credite confirmate

Înregistrările contabile ocazionate de acordarea creditului ipotecar:

Depunerea de numerar – lei – aportul propriu

Depunerea de numerar – lei – pentru plata comisioanelor aferente creditului ipotecar

Depunerea de numerar – EUR – pentru plata comisioanelor aferente creditului ipotecar

Plata comisionului de analiză dosar credit

Plata comisionului de gestiune – 21.000 * 1,5% = 315 EUR

Înregistrarea comisionului de gestiune 315 EUR * 40.656 LEI/EUR (cotația BNR a EUR în 31.03.2004)

Plata comisionului de evaluare a imobilului, pe baza facturii fiscale emisă de către B.C.R.

Acordarea plafonului de credit ipotecar

Acordarea creditului, punerea la dipoziție

Utilizarea plafonului de credit ipotecar

Vânzarea valutei conform Ordinului de vânzare valută la vedere – anexa 6

Creditarea contului curent în lei cu valoarea celor 21.000 EUR vânduți la un curs de 40.656 lei

Virarea în contul vânzătorului a c/val imobilului achiziționat din credit

Efectuând plata pentru imobilul achiziționat, fam. Popa se poate considera, și este, proprietarul acestuia, un vis realizat cu ajutorul finanțării obținute de la Banca Comercială Română S.A.

CONCLUZII SI PROPUNERI

Un aspect fundamental al oricarei economii de piață este că diferite firme operează și concurează pe aceeași piață pentru aceiași consumatori. În cazul băncilor, acest lucru asigură clienților posibilitatea alegerii băncii cu care vor face afaceri. În cele din urmă, supraviețuiesc băncile care servesc cel mai bine necesitățile pieței și ale clienților. Într-o economie de piață și băncile, ca orice societate comercială , își realizează venitul în " arena pieței ".

Sistemul bancar a fost primul care a demonstrat că stabilitatea este absolut necesară pentru dezvoltare. În ultimii doi ani, pe fondul reluării procesului de creștere economică, al reducerii inflației si al intensificării concurenței, băncile au început să umble și la calitatea produselor puse la dispoziția clienților.

În condițiile dinamicii accentuate a pieței bancare, atât în materie de creditare și economisire, dar și a ofertei detaliate de produse și servicii, bancherii privesc din ce în ce mai serios relația cu clienții. La rândul lor, pe masură ce aceștia iau contact cu noile produse, încep să înțeleagă cât de importantă este decizia proprie în procesul de asumare a responsabilității privind planificarea resurselor financiare pe termen mediu sau lung.

De asemenea, începe să se manifeste o exigentă sporită față de oferta băncilor, ceea ce constituie un semn bun, pentru că numai în acest mod poate fi accelerat progresul pieței.

În prezent sistemul bancar începe să pună bazele creării unei adevărate clase de mijloc, absolut indispensabilă existenței unei economii de piață cu adevărat funcțională. Însă, fără o creștere reală și semnificativă a nivelului veniturilor, eforturile sistemului bancar s-ar putea să nu fie suficiente.

În ultimii doi ani, sistemul bancar, prin acordarea de credite, s-a orientat mai mult către persoanele fizice. Deși posibilitatea creditării populației exista încă din anul 1990, motivul pentru care aceasta nu a luat amploare încă de atunci îl constituie atât condițiile de creditare dificile, dar și costurile mari ale creditării.

Majorarea împrumuturilor pe termen scurt și mediu a fost favorizată de reducerea inflației, ceea ce a permis băncilor să diminueze continuu costul creditelor. Un alt factor, poate chiar la fel de important, l-a constituit scăderea ratei dobânzii la principalele valute, EUR și USD, începând cu ultimul trimestru din 2001, ceea ce a determinat ca împrumuturile pe termen scurt în monedă străină să fie mai ieftine decât cele în lei.

În acest context, băncile au atacat piața de retail, ceea ce a condus la diversificarea ofertei și la o ușoară accentuare a concurenței.

Creditarea va cunoaște o expansiune rapidă în anii ce vin, cred oficialii BNR. Creșterea creditului – de consum și de investiții – trebuie să fie însă una solidă, sustenabilă. Privită cu ochi critic de FMI, creditarea în creștere accelerată atrage după sine riscul “supraâncălzirii” importurilor și necesitatea recurgerii la surse de finanțare de pe piețe extern, surse ce presupun un anumit risc valutar.

O normalizare a situației ține în primul rând de reducerea inflației și, implicit, a dobânzilor. Și, nu în ultimul rând, de reducerea marjei între dobânda nominală și inflație. Conducerea BNR dă asigurări că sunt create toate premisele ca rata inflației în acest an să fie cea prognozată, iar nivelul de dezvoltare a creditelor pentru 2005 să fie doar cu circa 20-30% mai mare față de 2004.

În ultimii doi ani toate băncile au început să dezvolte retailul, ajungându-se la o explozie a creditării persoanelor fizice, constituind una din direcțiile extrem de serioase ale dezvoltării sistemului nostru bancar. Ceea ce îngrijorează mai mult este ritmul acestuia, dar este considerat a fi unul natural, dat fiind faptul că băncile și-au creat infrastuctura necesară.

Evoluția pieței de la începutul lui 2004 a frînat intrarea fondurilor de investiții în zona magazinelor de desfacere, cât și a intermediarilor de bunuri de larg consum. Același lucru se poate spune despre piața imobiliară, unde prețurile, începând cu a doua jumătate a anului 2003, au crescut cu peste 50%, făcând să scadă posibilitățile persoanelor fizice de a achiziționa bunuri imobiliare.

Bibliografie:

Basno, C.; Dardac N.; Floricel, C. – Monedă, credit, bănci. Editura Didactică și Pedagogică, R.A. București, 2003.

Lipsey, R.; Chrystal, K. – Economia pozitivă. Editura Economică,
București 1999.

Tașnadi, Al., Doltu, C. – Monetarismul , Ed. Economică, Bucuresti 1996

Mayer, Th., Aliber, R. – Money, Banking, and The Economy Editura Didactică și Pedagogică București, 1993.

Dedu, V. – Gestiune și audit bancar. Editura Economică, București, 2003.

Basno, C. și Dardac, N. – Operațiuni bancare. Editura Didactică și Pedagogică, R.A. București, 2003.

Turcu, I. – Operațiuni și contracte bancare. Editura Lumina Lex, București, 1994.

Basno, C. – Circulația bănească și creditul. Partea întâi. A.S.E. București, 1979.

Ionescu, Lucian C. – Băncile și operațiunile bancare. Editura Economică, 2002.

*** Produse bancare – supliment al revistei Piața Financiară, martie 2003.

*** Revista băncii – Banca Comercială Română, anul XIV, numărul 1, martie, 2004.

*** Adevărul economic nr. 21, mai 2005 .

*** Adevărul economic nr. 35, septembrie 2004.

*** B.C.R. Anale 2003-2004.

*** Ziarul Financiar, februarie 2005.