. Creditul Documentar. Etapele, Fazele, Functiile Si Utilizarea Lui

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Secțiunea 1. Scurt istoric

Dintre modalitatile de plata practicate in mod curent in comertul international, datorita certitudinilor oferite partenerilor din contractele externe de vanzare-cumparare de marfuri cat si a sigurantei tranzactiilor derulate, ca urmare a unei implicari mai pronuntate a bancilor in circuitul documentelor si efectuarea operatiunilor propriu-zise de tehnica bancara si plati, un loc deosebit il ocupa acreditivul documentar.

Regulile dupa care se desfasoara in prezent operatiunile legate de aceasta modalitate de plata (acreditivul documentar) sunt incluse in “Brosura nr.500”, elaborata si editata in 1993 de Camera Internationala de Comert din Paris (CCI) sub denumirea de “REGULI SI UZANTE UNIFORME PRIVIND UTILIZAREA ACREDITIVELOR DOCUMENTARE”. Aceste reguli, initiate cu mult timp in urma ca urmare a cerintelor impuse de dezvoltarea rapida a comertului international, mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial, au fost succesiv adaptate si imbunatatite in anii 1951,1962, 1975 si 1983 pentru a putea tine pasul atat cu activitatile comerciale in general, cat si cu cele ale decontarile internationale, in special.In acest sens, se considera ca ultimele reguli imbunatatite editate in “Brosura nr. 500” a CCI in anul 1993 au reusit sa materializeze mult mai bine si sa stea la baza platilor efectuate prin aceasta modalitate. Mai mult, “Grupul de Lucru” format din reprezentanti ai Comitetelor Nationale CCI si membrii ai Comisiilor Bancare pentru Practica si Tehnica Bancara din cadrul CCI, nu numai ca au avut in vedere uzantele si practica existenta referitoare la acreditiv, dar au tinut seama la redactarea noilor reguli (1993) si de evolutia acreditivului in conditia accentuarii integrarii economice mondiale.

În acest context analizele si studiile efectuate au luat in considerare diversele surse de informatii disponibile in domeniul industriei bancare si de transport, precum si noile descoperiri si inovatii tehnologice aplicate atat in ramurile industriale cat si in comertul international.

Scopul care a stat la baza acestor analize a constat in realizarea mai curand de reguli generale, decat de reguli specifice procedurale, urmarindu-se institutionalizarea atat a unor decizii juridice internationale importante, cat si a deciziilor si opiniilor diverselor Comisii Bancare si studii de caz, din ultimii 20 de ani.

Invatand de la an la an si acumuland treptat noi cunostinte si experienta, membrii Grupului de Lucru au reusit sa prezinte un set de reguli noi, neutre si viabile, care vor facilita desfasurarea activitatii partilor participante la derularea unui acreditiv documentar. Aceste reguli contin o serie de metode de desfasurare a comertului si platilor si au la baza regula “autoreglarii prin afaceri”, care asa cum se stie a dat rezultate deosebite mai ales in sectorul privat, contribuind substantial la dezvoltarea relatiilor de afaceri pe mapamond.

Faptul ca intr-o ultima instanta, noile reguli si definitii continute in “Brosura nr. 500”, elaborata si editata in 1993 de C.C.I. au fost acceptate universal constituie o demonstratie convingatoare a capacitatii expertilor si a oamenilor de afaceri din tari cu sisteme juridice diferite de a aplica practic – in scop benefic – mecanismele complexe de desfasurare a comertului international.

De remarcat de asemeni ca noile reguli si uzante privind utilizarea acreditivelor documentare “Brosura nr. 500 “ au fost aliniate – in partile comune – celorlalte reglementari in vigoare cu privire la desfasurarea actelor internationale de comert, transport si asigurari, inclusiv a regulilor “INCOTERMS 1990”, respectandu-se astfel principiul ca orice reglementare noua trebuie sa tina seama nu numai de noile tehnologii ci si de legislatia in vigoare (actuala), atat nationala, cat si internationala.

Un alt motiv care a stat la baza revizuirii vechilor reguli si uzante uniforme privind acreditivul documentar “Publicatia nr. 500” l-a constituit faptul ca statistica urmarita de C.C.I. a relevat ca aproximativ 50 % din documentele prezentate pentru un acreditiv sunt respinse de organele bancare datorita unor neconcordante reale sau aparente (mai ales).

Ori o asemenea situatie a diminuat in general eficacitatea acreditivului si a condus la unele impacte financiare nedorite asupra celor implicati, ca de exemplu: cresterea costurilor, reducerea marjelor de profit ale importatorilor, exportatorilor si bancilor, cresterea numarului litigiilor etc. Multe din neajunsurile semnalate au fost corectate prin adaptarea noilor reguli si uzante “Brosura nr. 500” elaborata si editata in 1993 in sensul ca acestea au urmarit in special:

– sa simplifice vechile reguli si uzante uniforme;

– sa includa practicile bancare internationale si sa faciliteze si standardizeze practicile in evolutie;

– sa sporeasca integritatea si siguranta acreditivului prin intermediul prezumtiei de irevocabilitate si clasificare a obligatiilor principale, nu numai pentru banca emitenta, dar si pentru cea confirmatoare;

– sa rezolve problemele referitoare la conditiile nondocumentare;

– sa enumere in detaliu elementele necesare pentru acceptarea fiecarui tip de document de transport.

În martie 2001, ICC (Camera de Comerț Internațional de la Paris) a găzduit o discuție asupra rolului creditului documentar. Este analizat textul prof. Ronald J. Mann care a studiat peste 500 de tranzacții realizate de bănci din Statele Unite.

Dintre aceste tranzacții doar 27% erau conforme, celelalte prezentau numeroase deficiențe – toate aceste deficiențe erau legate de relațiile bune între bancă și clienți. Totuși, de ce sunt utilizate în continuare scrisorile de credit? Prof. Mann are patru motive:

a. Scrisoarea de credit are o bună reputație în relațiile comerciale.

b. Oamenii de afaceri au încredere în bănci – acestea au obligația de a verifica siguranța pe care o oferă creditorul.

c. Băncile nu renunță – aproape niciodată – să verifice bonitatea clientului lor.

d. Băncile salvează clientul prin acordarea de credite.

Secțiunea 2. Definitia creditului documentar

Credeitul documentar este actul prin care banca se angajează pentru clientul care i-a acordat mandatul în acest sens, să plătească beneficiarului o sumă determinată, într-o monedă convenită, dacă acesta dinurmă prezintă, în termenul stabilit, documentele prescrise.

“Regulile si uzantele uniforme privind acreditivele documentare, revizuite in anul 1993, Publicatia Camerei Internationale de Comert Nr. 500 se vor aplica la toate acreditivele documentare (inclusiv scrisorilor de credit stand-by in masura in care pot fi aplicabile), atunci cand sunt incorporate in textul acreditivului.

Acestea sunt obligatorii pentru toate partile implicate, cu exceptia cazului cand s-a convenit altfel in mod expres in acreditiv.” (Articolul 1 – Publicatia nr. 500)

In baza dispozitiilor Publicatiei nr.500, expresiile acreditiv(e) documentar(e) si scrisoare de credit stand-by inseamna orice aranjament oricum ar fi numit sau descris prin care o banca (numita banca emitenta) actionand la cererea si conform instructiunilor unui client (ordonatorul acreditivului) sau in propriul sau interes:

urmeaza sa faca o plata catre sau la ordinul unui tert (Beneficiarul) sau urmeaza sa accepte sau sa plateasca efecte de comert (trate) trase de Beneficiar, sau

autorizeaza o alta banca sa efectueze o asemenea plata, orice accepta si plateste asemenea efecte de comert (trata), sau

autorizeaza o alta banca sa negocieze contradocumentul stipulat cu conditia ca termenii si conditiile acreditivului sa fie respectate.

In sensul acelorasi dispozitii, sucursalele unei banci in alte tari sunt considerate alta banca.

Secțiunea 3. Participantii la executarea creditului documentar

Din definitia data acreditivului reiese ca partile – persoane juridice – implicate in utilizarea acestui document, ca modalitate de plata, sunt urmatoarele:

a. ORDONATORUL – este persoana juridica, in calitate de cumparator, care in baza contractului incheiat cu vanzatorul, are obligatia de a garanta plata pentru furnitura si /sau serviciile care urmeaza sa le primeasca, la termenul de livrare prevazut in contract.

Aceasta obligatie consta in a cere bancii sa deschida acreditivul in conditiile strict stabilite cu vanzatorul in contract.

b) BANCA EMITENTA – este institutia bancara la care ordonatorul are cont deschis in moneda nationala si/sau in valuta si care, in baza instructiunilor primite de la clientul sau (ordonatorul), va deschide acreditivul. Banca emitenta are obligatia de a verifica daca instructiunile primite de la ordonator sunt in conformitate cu legislatia bancara si financiara a statului in care isi au sediul, atat ordonatorul cat si beneficiarul acreditivului.

In cazul in care anumite instructiuni sau chiar in totalitatea lor, nu corespund reglementarilor legale, banca emitenta are obligatia de a comunica ordonatorului care sunt modificarile pe care trebuie sa le intreprinda si sa ii ceara acordul pentru acestea. Mai mult, banca emitenta poate sa ii ceara ordonatorului sa ia legatura cu vanzatorul (beneficiarul viitorului acreditiv) pentru ca si acesta sa opereze modificarile ce se impun in conditia de plata a contractului.

Banca emitenta mai este denumita si banca cumparatorului, sau dupa caz, banca importatorului.

c) BENEFICIARUL – este persoana juridica ce urmeaza sa dispuna de acreditiv, in masura in care face dovada cu documente ca si-a indeplinit obligatiile contractuale si anume ca marfa si/sau serviciile livrate sunt in cantitatea, la preturile si termenele de livrare ce au fost stabilite in contractul de vanzare-cumparare semnat de parti.

Beneficiarul acreditivului in cazul in care s-a convenit in contract sa se inscrie mentiunea potrivit careia obligatiile asumate sunt conforme cu prevederile “Regulilor si Uzantelor Uniforme privind Livrarea Marfurilor –INCOTERMS –1990”, este obligat sa obtina toate documentele prevazute de aceste reguli pe riscul si cheltuiala sa.

In situatiile in care totusi, in acreditiv a fost ceruta prezentarea si a altor documente, neprevazute de reguli sau neconvenite in contract beneficiarul acreditivului este in drept sa ceara imediat ordonatorului (prin fax sau telex ) sa modifice acreditivul, adica sa il aduca la conditiile (conditiile de plata) convenite initial in contract.

In situatiile in care procurarea documentelor inscrise in acreditiv este impusa unilateral de reglementarile juridice din tara cumparatorului atunci beneficiarul acreditivului este in drept sa notifice atat cumparatorului, cat si bancii emitente a acreditivului ca aceasta procurare o va face pe riscul si cheltuiala firmei cumparatoare (importatoare).

d) BANCA AVIZATOARE – este banca corespondenta a bancii emitente a acreditivului, cu alte cuvinte, banca vanzatorului sau dupa caz, banca exportatorului.

Aceasta banca are urmatoarele obligatii principale fata de clientul sau – beneficiarul acreditivului:

sa transmita acreditivul in original beneficiarului acestuia sau dupa caz pana la primirea originalului acreditivului, sa ii transmita prin fax, telex sau posta conditiile de baza ale acreditivului, cum ar fi: numele bancii emitente, numarul de acreditiv, respectiv al contractului, data la care a fost deschis, validitatea sa, suma inscrisa in acreditiv, denumirea si/sau a serviciilor, documentele cerute de acreditiv.

sa asigure consultatiile de specialitate necesare beneficiarului de acreditiv cu privire la utilizarea acestuia.

in cazul in care sunt sesizate nereguli in conditiile puse in acreditiv, să il atentioneze pe beneficiar, asupra acestora si sa ii ceara sa intervina la ordonator pentru transmiterea instructiunilor de modificare (banca emitenta). In cazul in care acreditivul a fost deschis de o banca necorespondenta a bancii avizatoare, aceasta este in drept sa il atentioneze in scris pe beneficiarul acreditivului si sa ii arate riscul utilizarii acestuia, in situatiile in care banca emitenta ar putea crea grita acreditivul in original beneficiarului acestuia sau dupa caz pana la primirea originalului acreditivului, sa ii transmita prin fax, telex sau posta conditiile de baza ale acreditivului, cum ar fi: numele bancii emitente, numarul de acreditiv, respectiv al contractului, data la care a fost deschis, validitatea sa, suma inscrisa in acreditiv, denumirea si/sau a serviciilor, documentele cerute de acreditiv.

sa asigure consultatiile de specialitate necesare beneficiarului de acreditiv cu privire la utilizarea acestuia.

in cazul in care sunt sesizate nereguli in conditiile puse in acreditiv, să il atentioneze pe beneficiar, asupra acestora si sa ii ceara sa intervina la ordonator pentru transmiterea instructiunilor de modificare (banca emitenta). In cazul in care acreditivul a fost deschis de o banca necorespondenta a bancii avizatoare, aceasta este in drept sa il atentioneze in scris pe beneficiarul acreditivului si sa ii arate riscul utilizarii acestuia, in situatiile in care banca emitenta ar putea crea greutati sau sa intre in imposibilitate de plata.

În aceste situatii banca avizatoare va cere beneficiarului de acreditiv sa se adreseze ordonatorului, pentru a-i cere sa oblige banca emitenta sa confirme acreditivul printr-o banca corespondenta a bancii avizatoare sau printr-o banca de prim rang.

– sa controleze documentele depuse de beneficiarul acreditivului spre incasare si in caz de nereguli sa le inapoieze (pe raspunderea vanzatorului ), pentru a fi puse in concordanta cu cerintele acreditivului Toate modificarile cerute ordonatorului la un acreditiv vor fi aduse de beneficiar si la cunostinta bancii avizatoare pentru ca aceasta sa urmareasca aparitia lor.

Secțiunea 4. Elementele principale ale creditului documentar

Acreditivul are 3 parti distincte si anume:

A. Preambulul – este sectiunea in care sunt definiti participantii si relatiile pe care le au in legatura cu acreditivul, precum si o serie de elemente ale ale contractului de vanzare-cumparare (vanzare internationala) sau de prestare de servicii dupa caz.

Aceste elemente cuprinse in preambul sunt urmatoarele:

– antetul bancii emitente;

– data si locul deschiderii acreditivului;

– numarul acreditivului dat de banca emitenta si numarul contractului de vanzare-cumparare la care se refera acreditivul;

– denumirea de acreditiv – Letter of Credit (engl.), Acreditif (fr.), Akkreditiv (ger.);

– numele bancii si sediul firmei beneficiare de acreditiv;

– numele si sediul bancii exportatorului la care urmeaza sa sa se depuna documentele cerute de acreditiv;

– dupa caz, numele si sediul bancilor acceptante, negociatoare si/sau platitoare de documente;

– dupa caz, numele si sediul bancii confirmatoare;

– obiectul contractului de vanzare-cumparare.

Cu privire la obiectul contractului, acesta va fi inscris in acreditiv de banca in conformitate cu instructiunile date de ordonator, exact cum s-a inscris si in contract.

Daca in contract sunt prevazute mai multe sortimente din aceeasi marfa sau marfuri diferite, atunci se va da o denumire generala, dupa care urmeaza referirea la anexa care stipuleaza toate sortimentele sau marfurile din contractul de vanzare-cumparare in cauza.

Daca spre exemplu in contract sunt prevazute diferite categorii de marfuri atunci in acreditiv se trece “marfuri diverse”, dupa care se va trece numarul contractului la care se refera acreditivul si repsectiv numarul anexei (anexelor) la contract.

– cantitatea fizica – se trece ca un total cand in acreditiv se prevede o singura marfa sau se trece mentiunea “diferite cantitati fizice”dupa care se refera la numarul contractului si respectiv al anexelor acestuia.

– pretul unitar si valoarea totala a acreditivului, care rezulta din cuantificarea fiecarui pret unitar si cantitatile fizice aferente. Daca sunt mai multe preturi unitare rezultate din contractul de vanzare-cumparare atunci obligatoriu se va inscrie mentiunea “diferite preturi unitare” sau alta mentiune similara dupa care se vor indica numarul contractului si numarul anexelor la contract.

– conditia de livrare a marfii (marfurilor) – se inscrie de regula atat dupa pretul unitar, cat si dupa valoarea totala a acreditivului.

– felul ambalajului si marcajul coletelor, daca este cazul. Daca sunt mai multe tipuri de ambalaje, ordonatorul poate indica de asemenea o mentiune generala si referiri la anexele contractului;

– calitatea marfii sau serviciilor, inclusiv documentatia tehnica mostrele etc. dupa care urmeaza sa se faca controlul de calitate si de receptie de catre furnizor sau reprezentantul cumparatorului sau de catre o institutie specializata.

B. SECTIUNEA TEHNICA A ACREDITIVULUI – indica beneficiarului modul in care acesta are obligatia sa-l utilizeze. Elementele prevazute in cadrul acestei sectiuni sunt urmatoarele:

Numarul licentei de import ce urmeaza a fi trecuta pe documentele ce se depun in banca (daca importul acelor marfuri este reglementat);

Locul de incarcare si de descarcare a marfii (loc de destinatie );

Daca livrarile partiale sunt admise;

Daca transbordarile sunt de asemenea admise;

Data incarcarii marfii in mijlocul de transport (data livrarii marfii);

Data depunerii documentelor in banca;

Data validitatii acreditivului.

Cu privire la data incarcarii marfii in mijlocul de transport (data livrarii) aceasta este probata cu data inscrisa in documentul de transport

Data depunerii documentelor in banca, daca este inscrisa in acreditiv, atunci aceasta trebuie sa fie respectata de beneficiarul acreditivului.

Nedepunerea documentelor la ghiseul bancii, la data stipulata in acreditiv, banca fiind obligata sa aplice stampila cu data primirii, se considera ca o clauza neindeplinita de beneficiarul acreditivului.

Nerespectarea datei poate atrage din partea bancii emitente (platitoare, acceptanta,etc.) rezerve bancare si deci neplata documentelor.

Se recomanda ca in tratativele ce se poarta intre beneficiarul acreditivului si ordonatorul sau sa se convina in contracul ce se incheie intre parti si sa apara in acreditiv, ca data depunerii documentelor in banca sa fie exclusa din termenul de validitate. In ceea ce priveste data valabilitatii (validitatii) acreditivului, aceasta se considera a fi ultima zi in care acreditivul mai poate fi utilizat de beneficiarul sau pentru a-si incasa drepturile banesti de la cumparator, respectiv de la banca emitenta sau platitoare.

In cazul in care data depunerii documentelor coincide cu data valabilitatii acreditivului si aceasta data cade intr-o zi nelucratoare oficiala, bancile accepta in general ca documentele sa fie prezentate bancii in ziua lucratoare care urmeaza imediat zilei respective nelucratoare oficiala.

C. SECTIUNEA COMERCIALA A ACREDITIVULUI instruieste beneficiarul cu privire la documentele ce urmeaza a fi depuse in banca pentru a fi platite de cumparator.

Aceste documente sunt solicitate in scopul realizarii:

sigurantei cumparatorului, respectiv ca marfa si/sau serviciile pe care le va primi din partea vanzatorului sunt in cantitatea, calitatea, pretul, ambalajul si termenele de livrare prevazute in contractul incheiat cu vanzatorul;

respectarii reglementarilor legale din tara cumparatorului.

Documentele solicitate pot fi clasificate in doua mari categorii:

documente generale;

documente speciale sau auxiliare.

Detalierea acestora din punct de vedere al continutului si rolului lor va fi realizata in cuprinsul cap. IV (Utilizarea creditului documentar).

Secțiunea 5. Clauzele creditului documentar

Exportatorul are obligatia de a acorda o atentie deosebita unui set de clauze ale CD:

domicilierea, clauza indispensabila pentru determinarea locului si termenului de incasare (de plata) a documentelor de export-import. CD domiciliat in tara vanzatorului prezinta avantaje pentru exportator, intrucat acesta poate incasa valoarea marfii imediat ce documentele de export au fost depuse la banca sa, iar banca le-a gasit in concordanta cu prevederile acreditivului. Pe de alta parte, exportatorul nu va avea de suportat nici un fel de cheltuieli sub forma de comisioane sau speze bancare, deoarece acestea sunt suportate de cumparator.

data deschiderii CD este o alta clauza importanta, pentru ca numai de la aceasta data se platesc marfurile exportate. In contractele de comert international, data deschiderii CD are un rol hotarator in indeplinirea angajamentului asumat de catre cumparator. In contractele incheiate sunt stipulate clauze privind plata unor penalitati de intarziere precum si clauze care sa asigure realizarea dreptului vanzatorului de a cere daune interese.

termenul de valabilitate a CD. Termenul de valabilitate a CD are importanta, intrucat in raport de perioada ramasa de la data ultimei expeditii (termenul de livrare) si pana la intocmirea si predarea documentelor exista un interval limitat.

documentele care urmeaza a fi prezentate pentru efectuarea platii. Acestea sunt in raport de natura marfii si de mijloacele de transport folosite: scrisoarea de trasura, conosamentul, factura sau orice alt document care atesta proprietatea marfurilor, etc si care sunt precizate in contractul incheiat de cumparator – ordonator cu banca sa (banca ordonatoare).

Orice neconcordanta a clauzelor stipulate trebuie semnalata importatorului, care este singurul in masura sa dispuna rectificarea clauzelor CD. Dupa cum se stie, bancile nu iau in considerare decat prevederile actului de deschidere a CD, pentru ele “contractul de vanzare-cumparare fiind inopozabil”.

CD ofera posibilitatea unui control reciproc, dand importatorului certitudinea ca plata se va efectua in conditiile stabilite, si exportatorului siguranta ca va incasa contravaloarea marfii pe care a livrat-o.

Secțiunea 6: Modalități de plată controlate de

Banca Națională a României

6.1. Dispoziția de Plată Valutară Externă

Prin Circulara nr. 18 din 30 iunie 1993, emisă de Banca Națională a României în scopul asigurării unor raportări corespunzătoare pentru elaborarea și urmărirea balanței de plăți externe a României, precum și pentru îmbunătățirea efectuării operațiunilor bancare, începând cu data de 1 august 1993 se introduce formularul “Dispoziție de Plată Valutară Externă / Cerere de Deschidere de Acreditiv" (D.P.V.E.), document pe baza căruia se vor derula plățile valutare de către băncile comerciale române și străine autorizate să funcționeze în România.

Formularul "Dispoziție de Plată Valutară Externă / Cerere de Deschidere de Acreditiv" (conform modelului alăturat) va fi utilizat de către persoanele juridice române pentru dispunerea către băncile comerciale române și străine autorizate să funcționeze pe teritoriul României a plăților valutare în favoarea nerezidenților, precum și în scopuri de raportare statistică pentru balanța de plăți externe a României.

În vederea asigurării respectării întocmai a condițiilor de format și conținut, tipărirea formularului "Dispoziție de Plată Valutară Externă / Cerere de Deschidere de Acreditiv" (D.P.V.E.) se efectuează de către Banca Națională a României, iar procurarea lui, de către ordonatorii de plăți externe, se face prin intermediul băncilor comerciale române și străine care funcționează în România și la care aceștia își au deschise conturile.

Persoanele juridice române sunt obligate să completeze formularul "Dispoziție de Plată Externă / Cerere de Deschidere de Acreditiv" (D.P.V.E.) cu date și informații la toate rubricile din acesta corespunzător operațiunii de plată valutară în cauză și instrucțiunilor anexă la formular și răspund de exactitatea și conformitatea cu realitatea a acestor date și informații.

Formularul se întocmește pentru:

a) Plăți de orice natură către nerezidenți, efectuate prin transferuri bancare în afara teritoriului României sau prin creditarea unui cont pe care o persoană juridică/fizică nerezidentă îl deține la o bancă din România.

b) Ridicări de valută din conturi bancare în numerar sau sub formă de cecuri de orice natură (bancare, de călătorie), destinate cheltuielilor de călătorie sau pentru plăți externe de altă natură în afara teritoriului României ori pentru plăți pe teritoriul României în favoarea unui nerezident.

Circuitul formularului:

a) Formularul se completează de către ordonatorul plății în trei exemplare și se depune la ghișeele băncii comerciale unde se dispune plata.

b) Banca comercială verifică formularul D.P.V.E. și în cazul acceptării efectuării plății completează rubricile din spațiul rezervat acesteia (pozițiile 36 – 42 din formular).

c) După efectuarea plății, cele trei exemplare ale formularului D.P.V.E. au următoarele destinații:

– exemplarul 1 rămâne în posesia băncii comerciale;

– exemplarul 2 semnat și ștampilat în spațiul rezervat în acest scop (poz. 41) va fi transmis de banca comercială Băncii Naționale a României în termen de 2 zile bancare lucrătoare de la debitarea contului ordonatorului plății;

– exemplarul 3 se restituie ordonatorului.

d) În cazul plăților, reprezentând utilizări parțiale ale acreditivelor, banca comercială va transmite exemplarul 2 al formularului D.P.V.E. Băncii Naționale a României, la prima utilizare, cu indicarea la poziția 40 a sumei utilizate. Pentru utilizările ulterioare, banca comercială va transmite Băncii Naționale a României pentru fiecare plată o fotocopie a formularului D.P.V.E. cu indicarea la poziția 40 a sumei respective utilizate.

e) În cazul majorării valorii unui acreditiv, se completează integral un nou set de formulare D.P.V.E., specificându-se la poziția 37 referința acreditivului inițial urmată de cuvântul "majorare".

Alte precizări:

a) Setul de trei formulare va fi completat de mână cu litere de tipar sau la mașina de scris, astfel încât informațiile înscrise în formularul D.P.V.E. să fie lizibile pe toate cele trei exemplare.

b) Răspunderea pentru exactitatea informațiilor și conformitatea acestora cu realitatea revine ordonatorului plății care, prin persoanele autorizate să-l reprezinte în raport cu terții, va semna și ștampila formularul D.P.V.E. în spațiile rezervate în acest scop.

c) Ordonatorul plății va completa la poziția 2 din formular codul său fiscal înregistrat la Ministerul Finanțelor, iar la codurile de la poziția 33 va completa poziția tarifară conform Tarifului Vamal de Import al României elaborat de Ministerul Comerțului.

d) Codurile pentru poziția 24 se vor completa de către băncile comerciale conform listei de tranzacții, transmisă de Banca Națională a României.

e) Dacă spațiile din formular nu sunt suficiente pentru descrierea completă a operațiunii, se vor folosi pagini suplimentare, făcându-se referire expresă la numărul poziției din formular.

6.2. Autorizarea deschiderii și funcționării conturilor în străinătate ale rezidenților

Rezidenții, cu excepțiile prevăzute, pot deschide și menține în străinătate conturi în valută și/sau în monedă națională în conformitate cu prevederile regulamentului.

În vederea obținerii autorizației, rezidenții completează și depun la sucursalele Băncii Naționale a României, în funcție de sediul social al solicitantului, o documentație în două exemplare, respectiv o cerere-tip conform anexei la prezentele norme, însoțită de documentele care justifică necesitatea deschiderii contului în străinătate, după cum urmează:

– actul constitutiv al solicitantului, conform legii, documente privind înființarea acestuia sau documente care atestă autorizarea activității în condițiile legii;

– dovada înregistrării persoanei juridice la Oficiul Registrului comerțului și la Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat județeană sau a municipiului București sau alt act de înregistrare la organele abilitate;

– cererea de înscriere de mențiuni pentru filialele sau sucursalele înființate ulterior în baza legislației române, după caz;

– actul doveditor al înmatriculării sucursalelor, filialelor din străinătate, inclusiv traducerea autorizată în care se menționează că sucursalele ori filialele firmelor românești în străinătate nu sunt persoane juridice străine;

– contractele externe de prestări de servicii și lucrări în străinătate, încheiate și semnate cu partenerii străini, inclusiv traducerea autorizată a acestora în limba română;

– avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale pentru repartizarea plafonului de muncă (în cazul persoanelor juridice române care execută lucrări în străinătate în țările cu care există acorduri în acest sens);

– situația rezultatelor financiare și a obligațiilor fiscale pentru ultima lună (trimestru), vizate de organele fiscale teritoriale;

– declarația pe propria răspundere a solicitantului privind totalitatea conturilor deținute de acesta în străinătate;

– orice acte sau documente justificative ale operațiunii, solicitate de către Banca Națională a României.

Solicitanții răspund de autenticitatea documentației prezentate.

Poate fi autorizată deschiderea și funcționarea de conturi în străinătate pentru următoarele situații:

a) organizarea și funcționarea de șantiere de construcții-montaj și instalații în străinătate sau executarea de lucrări și prestări de servicii în străinătate;

b) operațiuni valutare de capital;

c) deținerea și utilizarea de disponibilități valutare în străinătate pentru care solicitantul aduce dovezi că nu pot fi efectuate în conformitate cu prevederile valutare în vigoare;

d) litigii între rezidenții și nerezidenți, aflate în curs de soluționare sau soluționate, precum și regularizări cu autoritățile financiare/judiciare din țările respective;

e) înființarea și funcționarea, cu respectarea cerințelor legislației române, de filiale și sucursale ale rezidenților, care nu sunt constituite ca persoane juridice în străinătate.

Autorizația de deschidere și funcționare de conturi în străinătate cuprinde condițiile de funcționare a contului respectiv, obligatorii pe toată durata valabilității acesteia.

Deținătorul autorizației are obligația să comunice Băncii Naționale a României – Direcția generală operațiuni monetare, valutare și de credit orice modificare a condițiilor inițiale de autorizare și funcționare a contului, în scopul modificării corespunzătoare a acesteia.

Autorizațiile se emit pe termen de maximum un an, termen după care vor fi reînnoite la cererea rezidenților, prezentată cu 30 de zile înainte de data expirării.

Documentația ce se depune în vederea reînnoirii nu va mai cuprinde documentele depuse la autorizarea precedentă și care n-au suferit modificări (statut, contracte, înregistrare la Oficiul Registrului comerțului, cod fiscal etc.).

CAPITOLUL II – FUNCTIILE DE CREDITARE ALE BANCILOR IMPLICATE IN DERULAREA CREDITULUI DOCUMENTAR

Secțiunea 1. Bancile implicate – scurta prezentare

In afara celor patru parti principale (persoane juridice) ale acreditivului documentar, in practica, de multe ori, sunt implicate in derularea unui acreditiv si alte persoane juridice, cum sunt:

– banca negociatoare;

– banca acceptanta de documente;

– banca platitoare;

– banca confirmatoare (de acreditiv).

Banca negociatoare – a documentelor cerute de acreditiv (inclusiv a unei trate). Poate fi oricare banca desemnata de catre banca emitenta conform “Regulilor si Uzantelor Uniforme privind Acreditivele”. Aceasta banca negociaza cu banca avizatoare data la care documentele vor fi platite beneficiarului de acreditiv. Operatiunea se face contra unui comision uzual sau negociat cu banca emitenta.

Banca acceptanta – a documentelor cerute de acreditiv, poate fi dupa caz, banca avizatoare, confirmatoare sau oricare alta banca stipulata in acreditiv dupa cum o va desemna banca emitenta.

Banca platitoare – a documentelor cerute de acreditiv, de asemenea poate fi una dintre bancile: acceptanta, negociatoare, avizatoare sau confirmatoare a acreditivului dupa cum va fi desemnata de banca emitenta.

Rolul băncii debitorului în cazul acreditivului irevocabil.

În cazul acreditului documentar irevocabil, banca din țara debitorului atestă nu numai exsitența sumei înscrise în document, ci își asumă, totodată, angajamentul de a-l menține în vigoare, la dispoziția creditorului, în limita termenului pe care îl enunță în cuprinsul său, luându-și astfel o obligație directă și personală față de acesta.

Banca confirmatoare – a documentelor cerute de acreditiv, este de regula o banca corespondenta a bancii vanzatorului sau o banca de prim rang acceptata in acest sens de banca avizatoare. Banca confirmatoare joaca un rol deosebit in favoarea beneficiarului acreditivului, in cazul in care acreditivul a fost deschis de o banca necunoscuta, putin cunoscuta, de putere financiara redusa sau care nu este corespondenta a bancii vanzatorului. Ea este mandatata de banca emitenta pentru a confirma acreditivul in favoarea beneficiarului acestuia.

Confirmarea reprezinta un angajament ferm de plata (garantie) ca in cazul in care la data platii aceasta nu va fi facuta de banca emitenta, atunci beneficiarul acreditivului va putea incasa suma inscrisa in documentele depuse spre incasare, de la banca confirmatoare.

Acest angajament al bancii confirmatoare se poate extinde si asupra negocierii, acceptarii documentelor si platii acestora catre beneficiarul acreditivului.

Secțiunea 2. Obligatiile si responsabilitatile bancilor

2.1. Obligatii generale

Bancile trebuie sa examineze toate documentele prevazute in acreditiv cu o grija rezonabila pentru a stabili daca ele par sau nu a fi in conformitate cu termenii si conditiile acreditivului. Conformitatea documentelor stipulate, cu termenii si conditiile acreditivului va fi determinata de standardele practicii bancare internationale asa cum este ea reflectata in cuprinsul “Publicatiei nr.500”. Documentele care par a nu concorda intre ele vor fi considerate a nu fi in conformitate cu termenii si conditiile acreditivului.

Documentele care nu sunt prevazute in acreditiv nu vor fi examinate de banci. Daca ele primesc astfel de documente, le vor restitui celui care le prezinta sau le vor remite fara nici o responsabilitate.

2.2. Obligatiile bancii emitente (confirmatoare)

Banca emitenta, banca confirmatoare (daca exista), sau o banca desemnata sa actioneze in numele lor, vor avea fiecare un timp rezonabil, care nu va depasi 7 zile bancare dupa ziua primirii documentelor, pentru a examina documentele si a stabili daca accepta sau refuza documentele si a informa corespunzator partea de la care a primit documentele.

Daca un acreditiv contine conditii fara sa mentioneze documentele care vor fi prezentate, in conformitate cu acestea, bancile vor considera aceste conditii ca nementionate si le vor ignora. Cand banca emitenta autorizeaza o alta banca sa plateasca, sa-si ia un angajament de plata deferata, sa accepte trate sau sa negocieze contradocumente care par a fi in conformitate cu termenii si conditiile acreditivului, banca emitenta si banca confirmatoare (daca exista) sunt obligate:

Sa ramburseze bancii originale care a platit, si-a luat un angajament de plata deferata, a acceptat trata sau a negociat,

Sa accepte documentele.

Daca banca emitenta stabileste ca documentele prezinta aparenta de a nu fi conforme cu termenii si conditiile acreditivului, ea poate decide din proprie initiativa sa contacteze ordonatorul pentru a renunta la discrepante. Acest lucru, oricum, nu antreneaza nici o extindere a perioadei mentionate mai sus (7zile bancare).

Daca banca emitenta si/sau banca confirmatoare sau o banca desemnata sa actioneze in numele lor, decide sa refuze documentele, aceasta banca trebuie sa notifice, in acest sens, printr-un mijloc de telecomunicare sau, daca acest lucru nu este posibil, prin alte mijloace rapide, fara intarziere, dar nu mai tarziu de sfarsitul celei de a 7-a zi bancare dupa data de primire a documentelor. Aceasta notificare de refuz va fi comunicata bancii de la care s-au primit documentele sau beneficiarului, daca documentele s-au primit direct de la el.

Aceasta notificare trebuie sa mentioneze toate discrepantele pe baza carora banca refuza documentele si trebuie, de asemenea, sa mentioneze daca tine documentele la dispozitia prezentatorului sau le returneaza acestuia.

Banca emitenta si/sau confirmatoare va fi atunci indreptatita sa ceara bancii remitente restituirea, cu dobanda, a oricarui ramburs care a fost facut de catre aceasta banca. Daca banca emitenta si/sau banca confirmatoare omite sa actioneze conform prevederilor art. 14 din “Publicatia nr. 500” si/sau omite sa tina documentele la dispozitia prezentatorului sau sa i le restituie, banca si/sau banca confirmatoare nu va putea invoca faptul ca documentele nu sunt conforme cu termenii si conditiile acreditivului.

Daca banca remitenta atrage atentia bancii emitente si/sau confirmatoare asupra unor discrepante existente in documente sau avizeaza aceasta banca ca a platit, ca si-a asumat un angajament de plata deferata, ca a acceptat trata sau ca a negociat sub rezerva sau contra unei scrisori de garantie referitoare la aceste discrepante, banca emitenta si/sau confirmatoare, nu va prin aceasta scutita de nici una din obligatiile sale.

O astfel de rezerva sau garantie se refera doar la relatiile dintre banca remitenta si partea catre care a fost facuta rezerva sau de la care, sau in numele careia a fost obtinuta garantia.

2.3. Neasumarea de catre banca a raspunderii privind lipsa de autenticitate a documentelor prezentate

Bancile nu isi asuma nici o obligatie sau responsabilitate pentru forma, suficienta, exactitatea, autenticitatea, falsificarea sau efectul legal al oricaror documente, sau pentru conditiile generale si/sau particulare stipulate in documente sau supraadaugate acestora; de asemenea ele nu isi asuma nici o obligatie sau responsabilitate pentru descrierea, cantitatea, greutatea, calitatea, starea, ambalajul, livrarea, valoaea sau existenta marfurilor reprezentate de orice document sau pentru buna-credinta sau actele si/sau omisiunile, solvabilitatea, indeplinirea obligatiilor sau reputatia expeditorilor, transportatorilor, tranzitarilor, destinatarilor sau asiguratorilor marfurilor sau oricarei alte persoane.

2.4. Neasumarea de catre banca a raspunderii privind transmiterea mesajelor

Bancile nu isi asuma nici o obligatie sau responsabilitate pentru consecintele aparute din intarzierea si/sau pierderea pe parcurs a oricaror mesaje, scrisori sau documente sau pentru intarzierea, mutilarea sau alte erori ivite in transmiterea oricarei telecomunicatii.

Bancile nu isi asuma nici o obligatie sau responsabilitate pentru erorile in traducerea si/sau interpretarea termenilor tehnici si isi rezerva dreptul de a transmite termenii acreditivului fara sa-i traduca.

2.5. Forta majora – implicatii in activitatea bancilor care duc la indeplinire acreditivul

Bancile nu isi asuma nici o obligatie sau responsabilitate pentru consecintele rezultate din intreruperea activitatii lor provocate de cazuri de forta majora, revolte, tulburari civile, insurectii, razboaie sau orice alte cauze in afara controlului lor, sau cele provocate de greve si lockouts.

2.6 Lipsa de raspundere privind actiunile unei parti instructate

Bancile folosind serviciile unei alte banci sau ale altor banci in scopul de a da curs instructiunilor ordonatorului, o fac pe contul si pe riscul ordonatorului.

Bancile nu isi asuma nici o obligatie sau responsabilitate daca instructiunile pe care ele le transmit nu sunt indeplinite, chair daca ele insele au avut initiativa in alegerea acelei (acelor) banci.

O parte care instructeaza o alta parte sa presteze servicii este raspunzatoare pentru orice taxe, inclusiv comisioane, costuri sau cheltuieli facute de partea instructata in legatura cu instructiunile sale.

Acolo unde un acreditiv stipuleaza ca asemenea speze sunt in sarcina altei parti decat partea care instructeaza si spezele nu pot fi colectate, partea care instructeaza ramane in ultima instanta responsabila pentru plata lor.

Ordonatorul va fi obligat si dator sa indemnizeze bancile pentru toate obligatiile si responsabilitatile impuse de legile si uzantele din tarile straine.

2.7 Aranjamente de ramburs de la banca la banca

Daca o banca emitenta intentioneaza ca rambursarea la care este indreptatita banca platitoare, acceptatoare sau negociatoare, sa fie obtinuta de catre aceasta banca (banca ce solicita rambursul) de la o alta banca (banca rambursatoare). Banca emitenta va furniza in timp util acestei banci rambursatoare instructiunile corespunzatoare sau autorizarea de a onora asemenea cereri de ramburs.

Banca emitenta nu va solicita bancii care cere rambursul sa furnizeze bancii rambursatoare un certificat de conformitate cu termenii si conditiile acreditivului.

O banca emitenta nu va fi scutita de nici una din obligatiile sale de a asigura rambursarea, daca si cand rambursarea nu a fost primita de banca ce a cerut rambursul de la banca rambursatoare.

Banca emitenta va fi raspunzatoare fata de banca ce a cerut rambursul pentru orice pierdere de dobanda daca rambursarea nu este asigurata de banca rambursatoare la prima cerere sau in alt mod specificat in acreditiv, sau printr-un acord mutual, dupa caz.

Comisioanele bancii rambursatoare vor trebui suportate de banca emitenta.

Totusi, in cazul in care comisioanele sunt in sarcina altei parti, este sarcina bancii emitente sa indice acest lucru in acreditivul original si in autorizatia de ramburs. In cazurile in care comisioanele bancii rambursatoare sunt in sarcina altei parti, ele vor fi colectate de la banca ce a cerut rambursul, la utilizarea acreditivului. Daca acreditivul nu se utilizeaza, comisioanele bancii rambursatoare raman in sarcina bancii emitente.

CAPITOLUL III

FAZELE CREDITULUI DOCUMENTAR

Secțiunea 1. Alegerea creditului documentar

1.1. Formele de baza ale cd – enumerare

In Conformitate cu R.U.U.500, in derularea CD se interpun urmatoarele faze:

ALEGEREA CD – se face in functie de gradul de siguranta al incasarii si de momentul asumarii riscului.

FORMELE de baza ale CD sunt creditul revocabil, creditul irevocabil neconfirmat si creditul irevocabil confirmat.

1.2. Descrierea formelor de baza ale cd

CLASIFICAREA CD in formele sus-mentionate s–a facut tinand cont de siguranta incasarii lor de catre vanzator.

a) Creditul revocabil – poate fi modificat sau revocat (anulat) dupa deschiderea sa si pe toata durata validitatii sale, atat la cererea ordonatorului (cumparatorului) si cat si de catre banca emitenta, fara obligatia prealabila de a-l anunta pe beneficiar.

b) Creditul irevocabil neconfirmat – implica obligatia bancii exportatorului la o simpla instiintare a acestuia referitoare la deschiderea CD. In acest caz, banca nu-si asuma obligatia de a-l plati. Aceasta forma de credit se bazeaza numai pe angajamentul bancii importatorului.

c) Creditul irevocabil confirmat – in cazul acestuia, la angajamentul bancii emitente se adauga obligatia asumata de banca exportatorului de a plati la termenele stipulate in documentele respective. Obligatia de a plati asumata de banca emitenta este explicita si expresa.

Totodata, prin operatiunea de confirmare a CD, o banca intermediara se angajeaza fata de vanzator (beneficiarul acreditivului) ca ii va plati documentele prezentate in cadrul termenului de valabilitate al acreditivului in cazul in care acestea corespund clauzelor acelui acreditiv. Confirmarea acreditivului genereaza plata unui comision pentru cumparator care se va rasfrange in pretul marfurilor s/sau serviciilor.

In sensul celor de mai sus acreditivele trebuie sa poarte mentiunea de “revocabil” sau “irevocabil”. R.U.U. 500 consemneaza ca ca daca un acreditiv nu poarta una din cele doua mentiuni, atunci acreditivul in speta este irevocabil.

In afara clasificarii de mai sus, CD mai poate fi caracterizat si din alte puncte de vedere:

a’) Din punctul de vedere al platii:

Acreditive cu plata la vedere

Acreditive cu plata deferata

Acreditive cu acceptarea documentelor

Acreditive ce prevad negocierea documentelor.

b’) Din punctul de vedere al domiciliului lor:

Acreditive domiciliate in tara vanzatorului (furnizorului) – care pot fi platite la vedere, sau la un timp de la vedere, tinand seama ca de fapt plata este domiciliata, in tara vanzatorului.

Acreditive domiciliate in tara cumparatorului

Acreditive domiciliate intr-o terta tara

In cazul celor domiciliate in tara cumparatorului sau intr-o terta tara, ele au plata domiciliata la bancile si tara indicata in acele acreditive. Ca urmare plata se face la datele indicate in acreditive, dar transferul sumelor si respectiv incasarea lor de catre beneficiari dureaza mai mult timp, in functie de distanta geografica, volumul operatiilor bancare si de alte considerente ale bancilor respective.

1.3. Avantajele cd irevocabil

Analizand caracteristicile diferitelor forme de CD, concluzia privind indeplinirea cumulativa a celor mai avantajoase conditii de incasare pentru exportator este ca acreditivul irevocabil, domiciliat la banca exportatorului si confirmat de o banca de prim rang raspunde pe deplin cerintelor sus-mentionate. Siguranta reiese din continutul juridic al raporturilor nascute de stipulatia pentru altul, de aceea “acreditivul este o institutie specifica dreptului comercial, mai cu seama datorita principiului inopozabilitatii exceptiilor, impus de cerintele vietii comerciale internationale.”

În cazul plății prin acreditiv, contractul de comerț internațional poate să prevadă în mod valabil, în favoarea creditorului, o facultate de opțiune în temeiul căreia să fie în drept să ceară debitorului, pe lângă suma datorată, o penalitate pro rata temporis pentru întârziere în deschiderea acreditivului sau să considere contractul ca desființat din cauza unei asemenea întârzieri.

Secțiunea 2: Genurile de credit documentar

2.1. CD “LA VEDERE” – permite efectuarea platii prin depunerea de catre vanzator a documentelor cerute de cumparator, la ghiseul bancii platitoare si bineinteles cu respectarea tuturor conditiilor inscrise in acel acreditiv. In acest caz plata documentelor se face operativ, intre 24-48 de ore de la depunerea documentelor in banca de catre beneficiarul acreditivului. Tot in aceasta categorie intra si acreditivele cu plata

Într-un anumit termen de la “vedere” (de la depunerea documentelor in banca).

2.2. CD DE ACCEPTARE – prevede plata dupa ce tratele trase de beneficiari asupra bancii emitente sau asupra ordonatorilor au fost acceptate de catre acestia si respectiv avizate de bancile corespondente ale bancii vanzatorilor. Plata documentelor se face dupa acceptarea si avalizarea tratelor, la scadentele inscrise in acele acreditive.

2.3. CD CU PLATA LA TERMEN – contravaloarea documentelor poate fi platita la prezentarea lor. In acest caz, banca percepe dobanda aferenta perioadei pentru care se acorda credit.

Clauza potrivit căreia “contractul forță juridică (comes into forces) dacă acreditivul deschis de către cumpărătorul din străinătate ajunge la Banca Română de Comerț Exterior din București cel târziu la 28 februarie 1978” constituie o condiție suspensivă, iar nu un termen esențial în sensul art. 67-69 din Codul comercial.

Fără o condiție suspensivă, neprimirea acreditivului până la data stipulată împiedică formarea juridică a contractului. În cazul în care data menționată a fost depășită, fără ca evenimentul avut în vedere de părți să se producă, condiția suspensivă se consideră căzută.

Căderea ei produce efect retroactiv, astfel încât contractul trebuie privit că nu a avut nici un moment ființă legală. Aceste consecințe, susținerea reclamantei (cumpărător) că totuși a subzistat, așa că deschiderea chiar tardivă a acreditivului era îndreptățită, cât timp pârâta (vânzător) nu își manifestase voința de a-l denunța nu poate fi acceptată. Într-adevăr, efectul retroactiv al căderii condiției suspensive face inutilă orice manifestare de voință a părții pentru a anihila existența contractului, care nici nu a putut lua ființă legală.

Nu era necesară nici punerea în întârziere a reclamantei (cumpărător) deoarece operațiunea având caracter comercial este aplicabil, nu art. 1079 din Codul civil, care prevede această formalitate, ci regula dies interpellat pro hominem, consacrată de art. 43 Cod com. și care exclude punerea în întârziere a debitorului.

2.4. CD CU CLAUZA ROSIE (“RED CLAUSE”) – in baza acestuia beneficiarul (exportatorul) primeste inainte de livrarea marfurilor si/sau a serviciilor suma inscrisa in acreditiv, urmand ca dupa realizarea obligatiilor contractuale sa depuna in banca documentele necesare justificarii incasarii in avans.

Se deschide numai in anumite cazuri speciale:

Daca marfa este deficitara pe piata internationala. Importatorul neavand prea multi furnizori de unde sa procure marfa necesara, pentru a fi sigur de prioritate la livrarea acesteia, va deschide un acreditiv de acest tip;

Daca importatorul (cumparatorul) va solicita unui furnizor traditional o livrare urgenta, iar acesta din motive obiective nu poate, pentru a obtine prioritatea necesara la livrare, importatorul va deschide un astfel de acreditiv;

Daca contractul prevede livrari de materiale si echipamente cu caracter strategic;

Daca livrarile au loc in cadrul unor asocieri temporare sau de lunga durata intre un furnizor si un comerciant.

In baza unui contract de asociere, furnizorul poate participa cu masini, utilaje sau alte dotari, forta de munca, etc., iar comerciantul cu bani pentru achizitionarea de materii prime, materiale, echipamente, plata fortei de munca, urmand ca apoi creditul sa ii fie rambursat in marfuri la un anumit pret promotional (fara dobanda).

2.5. ACREDITIVUL DE TIP REVOLVING – este cunoscut in practica bancara ca fiind un acreditiv care se incarca automat cu aceeasi suma pentru care a fost deschis initial.

Acest tip de acreditiv poate avea doua variante si anume:

Acreditive revolving cu incarcare automata a sumei la fiecare livrare;

Acreditive revolving cu incarcare automata la epuizarea sumei.

Dupa depunerea in banca a documentelor, care sa confirme fiecare livrare efectuat, epuizandu-se suma, banca emitenta va reincarca automat acreditivul, fara sa fie necesara o interventie din partea beneficiarului.

2.6. CREDITUL STAND-BY – este un acreditiv de tip financiar, prin care o institutie financiara sau o organizatie bancara, acorda credite esalonate unor solicitanti.

Aceste acreditive se deschid in favoarea unor institutii guvernamentale, la nivel macroeconomic, dar si in favoarea unor operatori economici la nivel microeconomic. Pentru obtinerea unui astfel de acreditiv, solicitantul trebuie sa atinga anumite performante tehnico-economice.

Pentru deschiderea unui astfel de acreditiv solicitantii parcurg anumite etape:

Inaintarea cererii de imprumut catre institutia creditoare;

Selectarea cererilor de catre institutia creditoare in functie de proritatile sectoriale ale structurii si infrastructurii;

Depunerea la institutia creditoare a unui studiu de fundamentare de catre solicitant;

Deplasarea in teren a unui reprezentant zonal al institutiei creditoare pentru verificarea situatiei locale comparativ cu problemele ridicate in studiul de fundamentare;

Stabilirea, daca este cazul, a unui program de masuri tehnico-economice pentru ca viitorul credit sa devina performant;

Negocierea propriu-zisa a contractului de imprumut si finalizarea acestuia.

Dupa semnarea contractului de credit si atingerea anumitor parametri din programul de masuri tehnico-economice, se deschide acreditivul stand-by care va aloca esalonat creditul solicitat, conform etapelor prevazute in contract.

Alocarea sumelor prevazute in acreditiv se va efectua pe masura ce documentele justificative sunt depuse de beneficiarul acreditivului la banca creditoare (emitenta).

2.7 SCRISOAREA DE CREDIT COMERCIALA – reprezinta cea de-a doua forma a creditului documentar, alaturi de “acreditivul documentar”. Ea este acea modalitate de plata prin care o banca se obliga sa onoreze, prin achitare sau acceptare, cambiile trase de beneficiar, cu conditia prezentarii in termen a documentelor de expeditie convenite.

Scrisoarea de credit comerciala se emite de banca, la ordinul importatorului si se adreseaza beneficiarului care poate trage asupra bancii cambii la vedere sau la termen.

Scrisoarea de credit comerciala prezinta avantajul ca nu trebuie sa se blocheze suma necesara platii, dar, in schimb, exportatorul nu poate incasa contravaloarea marfii decat in momentul onorarii cambiilor.

Scrisoarea de credit comerciala (care reprezinta, deopotriva, o modalitate de plata si un titlu de credit) putand fi negociata (cambiile putand fi negociate), este irevocabila. Ea se utilizeaza prin cambii trase asupra bancii emitente (sta la baza cambiilor emise si negociate de exportator la banca locala).

CD TRANSFERABIL

Transferabilitatea acreditivului este o caracteristica a acreditivului in virtutea careia beneficiarul sau are dreptul sa solicite fie bancii insarcinate cu efectuarea platii sau acceptarii, fie oricarei alte banci abilitate sa efectueze negocierea, sa faca acreditivul utilizabil in intregime sau partial pentru unul sau mai multi beneficiari.

Un acreditiv poate fi si transferat altor beneficiari, numai daca poarta mentiunea de “transferabil”.

R.U.U. 500 stipuleaza ca alte mentiuni privind acreditivul cum ar fi: “divizibil”, “fractionabil”, “cesionabil”, “transmisibil” sau oricare alta mentiune similara nu adauga nimic semnificatiei termenului “transferabil” si se recomanda a nu fi folosite. Cu toate acestea mai sunt inca banci care utilizeaza in acreditiv termenii “transferabil si divizibil” sau “transferabil si fractionabil” ceea ce in ultima instanta nu inseamna altceva decat ca acele acreditive sunt “transferabile”.

Un acreditiv “transferabil” nu poate fi transferat decat o singura data si numai in conditiile specificate in acreditivul de origine.

Acreditivul transferabil se poate deschide in 3 variante:

Acreditivul transferabil in favoarea altui beneficiar, in cazul in care beneficiarul initial poate sa-si substituie un alt beneficiar (secund);

Acreditiv transferabil de la o banca la alta, in situatia in care beneficiarul poate sa ceara ca acreditivul sa fie executat de o alta banca decat cea emitenta;

Acreditivul transferabil si divizibil (aici termenul de divizibil se foloseste in mod exceptional ) care consta in faptul ca aceasta categorie de acreditive poate fi transferata mai multor beneficiari secunzi.

Termenul “divizibil” se va putea interpreta numai in mod exceptional ca fiind egal cu “livrari partiale admise”, atunci cand in acreditiv nu figureaza aceasta mentiune.

Secțiunea 3. Operatiunile derivate din cd

3.1. Cd “back to back”

Desi denumirea este unica – back to back – in fond, este vorba de doua acreditive: unul de import al unei marfi si un altul de export al aceleeasi marfi, ambele domiciliate la aceeasi banca, banca intermediarului operatiunii.

Realizarea unei operatiuni back to back presupune:

Desi cele doua CD sunt total independente, ele sunt corelate valoric si din punct de vedere al termenelor de catre firma intermediara. Astfel:

CD de export are o valoare si un pret unitar mai mare si

o valabilitate mai indelungata;

CD de import are o valoare si un pret unitar mai mic si o valabilitate inclusiv termen de expeditie care sa se incadreze in termenele CD de export mai scurte.

Confidentialitatea operatiunii, de regula, exportatorul real nu cunoaste importatorul final;

Documentele cerute exportatorului real trebuie sa fie “neutre” si emise la ordinul bancii intermediarului;

Ambalajul/marcajul marfii sa fie neutru;

Documentele privitoare la marfa (factura in primul rand ) sunt schimbate de initiatorul operatiunii la banca sa;

Acordul bancii de a gazdui operatiunea.

In baza primului acreditiv deschis in favoarea firmei intermediare banca accepta sa deschida al II-lea CD in favoarea unui tert exportator avand drept garantie primul acreditiv. In acest context, intermediarii pot realiza afaceri fara sa avanseze propriile fonduri pentru deschiderea celui de al II –lea CD.

In practica utilizarii CD “back to back” pot aparea urmatoarele situatii:

partile implicate in derularea celor doua acreditive stiu unele de existenta celorlalte. In acest caz, marfa este expediata de exportatorul real direct importatorului final.

cel ce initiaza operatiunea nu doreste, dintr-un motiv oarecare, ca partile sa stie unele de celelalte.

In acest caz, operatiunea are un caracter strict confidential si ea se rezolva in doua moduri:

fie marfa este adusa in tara intermediarului (zona libera) si neutralizata respectiv se sterge orice urma care ar putea permite identificarea originii marfii, se reambaleaza si se reexpediaza;

fie se solicita direct exportatorului real ca marfa sa fie marcata neutru si expediata direct in tara importatorului real.

Privitor la plata:

este obligatorie corelarea in timp a incasarii contravalorii

documentelor celor 2 acreditive;

daca nu se poate realiza o sincronizare, atunci se poate conveni cu exportatorul real (al II –lea CD) ca plata sa fie deferata la 30, 45 sau 60 zile. In acest mod dupa incasarea primului CD exista suficient timp pentru plata celui de al II-lea CD.

Constructia financiara a operatiunilor back to back presupune:

un sistem de relatii internationale bine pus la punct pentru identificarea rapida atat a cererii, cat si a ofertei pentru o marfa;

rapiditate in corelarea celor 2 operatiuni: de import si de export, implicit a CD;

calculul realist al eficientei. Diferenta de pret dintre cele 2 tranzactii trebuie sa acopere:

comisioane si taxe bancare;

cheltuieli, daca sunt, cu aducerea marfii in tara (zona libera);

neutralizarea, reambalarea marfii, reexpeditie, depozitare, etc.

Riscurile operatiunii back to back pentru intermediari izvorasc din:

posibilitatea abandonarii afacerii de unul din cei doi parteneri;

nerespectarea conditiilor si termenelor din al II-lea CD de catre exportatorul real.

In esenta, marfa si conditiile de livrare corespunzatoare depind, in primul rand, de exportatorul real.

Derularea unei operatiuni prin CD back to back comparativ cu CD transferabil prezinta avantaje ca:

importatorul final nu stie ca exportatorul, partenerul sau din contract este un intermediar;

marfurile pot fi procurate de la diversi furnizori din strainatate sau din tara, fara sa existe o restrictie;

al II –lea CD, cel de import poate contine clauze suplimentare care sa asigure eficienta operatiunii, in timp ce transferul unui CD nu se poate face decat in termeni CD de baza.

3.2. Cesiunea produsului cd

Cesiunea produsului creditului documentar se diferentiaza de creditul transferabil, deoarece in cazul cesiunii produsului creditului documentar prezentarea documentelor trebuie facuta numai de beneficiar, plata catre cesionari avand loc numai dupa ce creditul documentar a fost onorat.

Aceasta operatiune consta in remiterea de catre o banca cesionarului a promisiunii de a-i plati o suma determinata din suma creditului documentar, la ordinul exportatorului. Acest procedeu este utilizat in raporturile de sub-furnizori care livreaza piese, materiale, etc.

In conformitate cu R.U.U. 500, creditul netransferabil nu aduce atingere dreptului de cesiune (art. 49).

Secțiunea 4. Deschiderea creditului documentar

4.1. Precizari preliminare

Creditul documentar este o modalitate de plata in comertul international, de aceea inainte de a analiza modul de functionare a CD, sunt necesare cateva precizari, si anume:

4.1.1. Contractul de vanzare-cumparare internationala de marfuri (precum si contractul al carui obiect sunt serviciile, prestatiile,etc. cu elemente de extraneitate ) este un act juridic prin care partile, vanzatorul, pe de o parte si cumparatorul, pe de alta parte, apartinand unor state diferite, se obliga sa transfere proprietatea unei marfi (servicii) in schimbul unui pret.

4.1.2 Obligatia de plata a cumparatorului izvorata din contractul sus-mentionat este aceea de a lua toate masurile necesare si de a indeplini formalitatile destinate sa permita plata pretului, care sunt prevazute de contract sau legi si reglementari. In acest sens, partile pot conveni de comun acord modalitatea de plata prin care se vor plati marfurile sau serviciile. Daca cumparatorul nu este tinut sa plateasca pretul intr-un alt moment determinant, el are obligatia sa plateasca in momentul in care vanzatorul ii pune la dispozitie marfurile ori documentele pertinente cu privire la marfuri.

4.1.3. In speta, in cazul in care partile aleg ca mijloc de plata acreditivul documentar, derularea operatiunii in sine corespunde in fapt (nu in drept, neavand acelasi temei juridic) obligatiei de plata a pretului de catre cumparator (importator), la care se adauga, conform R.U.U. 500, obligatiile celorlalte parti implicate in CD.

4.1.4. Din punct de vedere juridic, acreditivele sunt prin natura lor tranzactii separate fata de vanzari sau alt contract pe care pot fi bazate, dar bancile nu sunt implicate sau obligate de un asemenea contract chiar daca exista vreo referire la aceasta ce este inclusa in acreditiv. Prin urmare, obligatia unei banci de a plati, accepta si achita trate sau sa negocieze si/sau sa indeplineasca alta obligatie de sub incidenta acreditivului, nu se supune reclamatiilor sau apararilor de catre ordonatorul acreditivului ce rezulta din relatiile sale cu banca emitenta sau beneficiarul. Un beneficiar in nici un caz nu se poate folosi el insusi de relatiile contractuale existente intre banci sau intre ordonatorul acreditivului si banca emitenta.

4.2. Ordinul de deschidere a cd

Creditul documentar are ca fundament juridic conventia existenta intre cumparator (importator) si banca. Aceasta conventie are forma unui contract “intuitu personae”, prin care banca isi asuma obligatia de a pune la dispozitia clientului sau (importatorul, de fapt) un credit, importatorul avand ca obligatie corelativa sa plateasca dobanzile si comisioanele/spezele bancare aferente creditului.

Prin ordinul de deschidere a CD, importatorul solicita bancii sale sa se angajeze sa plateasca contravaloarea marfurilor/serviciilor exportatorului.

Ordinul de deschidere a CD, asa cum este reglementat in cuprinsul R.U.U. 500, se compune din urmatoarele elemente (cerinte):

forma CD – in conformitate cu art.6 al R.U.U. 500 este imperios necesar sa se precizeze daca CD este irevocabil sau nu; in lipsa mentiunii exprese, se intelege ca CD este revocabil, cu toate consecintele juridice care decurg din aceasta;

modalitatea de instiintare a deschiderii CD – in functie de urgenta acreditivului, banca emitenta va alege modalitatea adecvata de transmitere (prin posta: telegrama sau scrisoare recomandata insotita de recipisa confirmarii de primire sau telex, fax, e-mail – mijloace rapide, dar cu confirmare electronica de receptie din partea bancii careia i se adreseaza);

mentionarea bancii beneficiarului – este importanta aceasta mentiune, in lipsa ei, banca emitenta va transmite ordinul de deschidere a acreditivului unei alte banci din tara exportatorului, la alegerea sa. Riscurile aferente sunt suportate de importator, banca emitenta neavand nici o responsabilitate fata de comportarea bancii astfel desemnate;

denumirea si sediul firmei beneficiare (exportatorului) – aceste elemente de identificare a societatii comerciale exportatoare sunt indisolubil legate de activitatea acesteia, in raporturile juridice la care societatea participa, ele au rolul de a o identifica si distinge de ceilalti participanti la comertul international; de aceea denumirea si sediul exportatorului trebuie sa fie mentionate precis si complet;

valoarea si moneda in care se va efectua plata – valoarea poate fi o suma fixa sau limitata de un plafon maxim; in cazul in care este exprimata printr-o suma aproximativa, in baza art. 39 din R.U.U. 500, aceasta suma urmeaza a fi interpretata ca permitand o diferenta care sa nu modifice cu 10 % mai mult sau mai putin fata de suma sau pretul pe unitate la care se refera;

durata validitatii si data expirarii acreditivului documentar – se considera a fi ultima zi in care acreditivul mai poate fi utilizat de beneficiarul sau pentru a-si incasa drepturile banesti de la cumparator, respectiv de la banca emitenta sau platitoare.

In cazul in care data depunerii documentelor coincide cu data valabilitatii acreditivului si aceasta data cade intr-o zi nelucratoare oficiala, bancile accepta in general ca documentele sa fie prezentate bancii in ziua lucratoare care urmeaza imediat zilei respective nelucratoare oficiale – exceptie fac bancile din SUA, Marea Britanie, Canada, Australia, precum si celelalte banci care aplica legislatia anglo-saxona, care prevede ca documentele sa fie depuse in banca spre incasare in ultima zi lucratoare premergatoare zilei nelucratoare;documentele pe care trebuie sa le prezinte exportatorul pentru efectuarea platii;

titlurile reprezentative ale marfurilor;

valoarea de asigurare minima;

adresa pentru notificare (a se vedea pct. 4.2.)

data expedierii

conditiile de livrare;

descrierea marfurilor;

livrarile partiale si transbordarile;

mentionarea numarului contului – din care se va face plata aferenta creditului, comisioanelor bancare, altor cheltuieli incidentale;

semnatura importatorului – a sa personala sau a imputernicitilor sai legali.

Prezentarea pe larg a elementelor stipulate de punctele 7, 8, 9, 11, 12, 13, 14 a fost realizata in cadrul cap. IV.

4.3. Notificarea deschiderii cd

Operatiunea de notificare va fi efectuata de catre banca importatorului; aceasta va intocmi un formular special privind deschiderea acreditivului iar o copie o va transmite bancii exportatorului.

Pentru a preveni orice eroare, banca emitenta va trimite o copie si importatorului, ce contine toate elementele mentionate in ordinul de deschidere a acreditivului completat cu date furnizate de catre ordonator (importator). Acesta va putea astfel verifica daca i-au fost respectate indicatiile, in caz contrar va avea posibilitatea ca in cel mai scurt timp sa sesizeze in vederea remedierii eventualelor erori strecurate in ordinul de deschidere a acreditivului.

Procedura de notificare sufera modificari in cazul in care intre banca emitenta si banca exportatorului se interpun o banca avizatoare, confirmatoare sau mandatata de banca emitenta in indeplinirea unor atributii specifice deja analizate in cadrul cap. II.

La solicitarea expresa a bancii importatorului, banca exportatorului confirma deschiderea acreditivului; altfel se limiteaza la simpla transmitere a deschiderii acreditivului beneficiarului (exportatorul).

În practica judiciară s-a subliniat si posibilitatea condiționării deschiderii acreditivului.

Deschiderea acreditivului nu poate fi condiționată de către cumpărător de primirea specificației mărfii contractate, aceasta fiind legată de emiterea documentului de credit, ci de executarea obligațiilor contractuale. Ca atare, specificația trebuie prezentată la bancă în vederea plății acreditivului.

Deschiderea acreditivului nu poate fi condiționată nici de primirea stemului pentru nava care efectuează transportul maritim al mărfii contractate. Acceptul pentru venirea navei constituind încunoștiințarea cumpărătorului de către vânzător că poate lua marfa în primire, într-un port anumit și la o anumită dată, o asemenea manifestare de voință a vânzătorului – consimțământului său de a livra marfa – nu este posibilă fără existența acreditivului.

4. 4. Confirmarea deschiderii cd

Confirmarea se face de catre banca exportatorului in una din variantele:

la solicitarea bancii emitente;

pe baza mandatului sau. In acest mod, banca exportatorului isi asuma raspunderea alaturi de banca importatorului, daca considera ca aceasta din urma merita increderea sa.

In cazul in care refuza confirmarea, banca exportatorului va transmite urmatorul mesaj clientului sau: “aceasta deschidere de credit va este transmisa fara vreun angajament din partea noastra.”

4.4. Verificarea cd de catre exportator

Exportatorul, in calitate de beneficiar al acreditivului, este indrituit sa verifice daca prin continutul si forma sa, acreditivul corespunde cerintelor exprimate de sine in cadrul contractului international prin care s-a stabilit modalitatea de plata a contravalorii marfii exportate.

In situatiile in care beneficiarul constata neconcordante intre ceea ce s-a stabilit de comun acord cu importatorul si elementele de referinta ale acreditivului, el este obligat sa ceara importatorului sa procedeze la modificarile care se impun in vederea restabilirii situatiei mutual agreate.

In calitate de ordonator al deschiderii acreditivului, importatorul este singurul in masura sa dispuna rectificarea datelor prevazute in ordinul de deschidere a CD.

4.5. Acceptarea cd de catre exportator

Beneficiarul (exportatorul) accepta tacit deschiderea acreditivului in favoarea sa in momentul in care pune la dispozitia bancii emitente sau corespondente documentele prevazute de CD si in baza carora, prin simpla lor prezentare in banca, este in drept sa incaseze valoarea CD. Acceptarea expresa este exclusa, deoarece deja prin acordul comun din contractul pentru a carui executare se deschide CD s-au stabilit cerintele reciproce ale partilor, dar nesesizarea in timp util a neconcordantelor din ordinul de deschidere ce i-a fost transmis in copie, conduce la acceptarea in mod tacit a acreditivului de catre beneficiar.

CAPITOLUL IV

UTILIZAREA CREDITULUI DOCUMENTAR

Secțiunea 1: Principii

1. Principii

1.1.Principiul fortei executorii a documentelor – constituie temeiul legal in baza caruia banca este obligata sa achite suma stipulata in CD in momentul prezentarii documentelor de catre exportator (posterior verificarii lor din punct de vedere al continutului si formei).

1.2.Principiul fortei executorii a termenelor – cele 2 termene esentiale pentru executarea CD sunt termenul de expediere a marfii si termenul de validitate a CD. Daca termenele sunt respectate de catre parti, banca ordonatorului isi respecta obligatia de plata asumata.

Orice acreditiv ce reclama documente de transport, va stipula de asemenea o perioada determinata de timp dupa dat expedierii, in intervalul careia prezentarea trebuie facuta in conformitate cu termenii si conditiile acreditivului. Daca nu este stipulata o asemenea perioada, bancile nu vor accepta documentele ce li se vor prezenta mai tarziu de 21 zile de la data expedierii. In orice caz, documentele nu trebuie prezentate mai tarziu de data expirarii acreditivului.

Secțiunea 2. Documentele prezentate de exportator

Functie de natura lor juridica, documentele pe care exportatorul le va prezenta bancii, in vederea utilizarii creditului documentar deschis in favoarea sa, pot fi clasificate in:

2.1.Efecte de comert:

a) la ordin – sunt documentele ce pot fi transmise prin gir;

b) la purtator – transmisibile printr-o simpla remitere;

c) nominative – fac obiectul transmiterii prin cesiune.

2.2. Inscrisuri probatorii si de insotire:

a) factura comerciala;

b) documente de transport;

c) documente de asigurare;

d) alte documente.

Asa cum s-a mentionat in analiza succinta a elementelor acreditivului (in cadrul cap. I), documentele pe care beneficiarul acreditivului trebuie sa le prezinte bancii fac parte din “Sectiunea comerciala a CD”.

a)Factura comerciala (commercial invoice) – reprezinta documentul in baza caruia se stabileste valoarea efectiva a marfurilor exportate, dar care furnizeaza in acelasi informatiile necesare importatorului in vederea verificarii daca exportatorul respecta cerintele sale referitoare la marfa importata.

Elementele determinante ale facturii comerciale sunt:

– datele de identificare (denumire, sediu) ale exportatorului si importatorului;

– nr. contractului in baza caruia are loc livrarea,

– nr. licentei de export si validitatea acesteia (pentru marfurile care se exporta in acest regim);

– conditia de livrare ( INCOTERMS 1990 );

– modalitatea de transport cu individualizarea mijlocului de transport ( CFR, rutier, cargo aerian, maritim, etc., simplu sau multimodal ).

Se precizeaza totodata locul incarcarii, al descarcarii, destinatia finala – in situatia in care locul descarcarii indicat nu corespunde cu destinatia finala ), locul de transbordare pentru transportul multimodal)

– conditia de plata ( in functie de tipul de CD ales ), data efectuarii platii;

asiguratorul marfii, plafonul de asigurare;

modul de ambalare (coleti, pacheti );

– descrierea marfii (produsele exportate – denumire, dimensiuni );

– greutatea bruta/neta a marfii pe total, dar si pe fiecare colet in parte;

– cantitatea (nr. bucati, seturi, etc.) pe colet;

– unitatea de masura ( mp, mc, bucata, set,etc)

– pretul unitar si valoarea totala;

– mentiunea “tara de origine a bunurilor exportate” ( importanta pentru schimburile comerciale intre statele ce au incheiat conventii de scutiri reciproce de taxe vamale sau alte dispozitii preferentiale privind anumite categorii de marfuri);

semnatura si stampila exportatorului (persoana abilitata sa raspunda legal pentru marfa exportata in ceea ce priveste respectarea conditiilor legale atat din tara exportatorului, dar si de comert international in speta ).

Factura comerciala de export se mai numeste si factura vamala, fiind destinata controlului vamal in vederea exportului, in baza careia se stabileste taxa vamala. Factura contine valoarea tranzactionata a marfii, asa cum s-a precizat mai sus.

b)Documentele de transport – in functie de mijlocul de transport ales de exportator/importator ( vezi conditia de livrare), pot fi:

duplicatul scrisorii de trasura feroviara (model CIM), pentru transportul feroviar;

scrisoarea de trasura rutiera (model CMR), pentru transportul rutier

conosamentul (Bill of Lading), pentru transportul maritim;

scrisoarea de trasura fluviala sau conosamentul pentru transportul fluvial;

scrisoarea de transport aeriana (Air Way Bill), pentru transportul aerian;

documentul de transport multimodal emis in nume propriu de catre operatorul de transport multimodal (acopera integrul parcurs) sau documentul de transport al ultimului mijloc de transport folosit in cadrul transportului multimodal;

recipisa postala, pentru transportul postal.

Toate documentele de transport respecta legislatia in vigoare a tarilor de domiciliu al sediului sau al pavilionului (maritim, fluvial, aerian) societatii de transport, precum si normele internationale in domeniu.

Carausul raspunde sau nu pe durata transportului pentru marfa (in functie de conditia de livrare aleasa de parti); in acelasi timp el poate fi tras la raspundere pentru nerespectarea obligatiilor asumate prin contractul de transport semnat pe baza comenzii de transport primite de la ordonatorul transportului ( intarziere in livrare, marfa deteriorata din cauza modului de transport defectuos, etc.).

c)Documente de asigurare – polita de asigurare emisa de o societate de asigurare sau de alti asiguratori (underwriters) ori de agentii acestora, unei persoane (juridice) care plateste o prima de asigurare in vederea asigurarii unui anumit risc probabil.

– Daca documentul de asigurare indica faptul ca a fost emis in mai multe originale, toate originalele trebuie prezentate, daca nu se precizeaza altfel in acreditiv.

– Daca nu se precizeaza altfel, documentul de asigurare trebuie sa fie exprimat in aceeasi moneda ca si acreditivul; in acelasi sens, suma minima pentru care documentul de asigurare trebuie sa indice ca asigurarea a fost efectuata, este valoarea C.I.F. sau C.I.P., in functie de caz, plus 10 %, dar numai atunci cand valoarea C.I.F. sau C.I.P. poate fi determinata din documente.

– Acreditivul trebuie sa precizeze tipul asigurarii cerut, si daca este cazul, riscurile suplimentare care trebuie sa fie acoperite. Termeni imprecisi ca “usual risks” nu vor fi utilizati; daca sunt utilizati bancile vor accepta documentele de asigurare asa cum au fost prezentate, fara nici o responsabilitate pentru riscurile care nu au fost acoperite.

– Exceptie face acreditivul care prevede asigurarea de tipul “insurance against all risks”, pe care banca il va admite ca atare.

d)Alte documente – in aceasta categorie intra documentele prevazute si in cadrul contractului de vanzare-cumparare, la conditiile de plata negociate si acceptate de ambele parti, prin semnarea contractului.

Este in sarcina exportatorului sa puna la dispozitie cumparatorului setul de documente stabilite in contract, in conformitate cu numarul de exemplare in care trebuie ele emise, si de catre autoritatile competente. Acestea trebuie sa fie nominalizate atat in contract cat si acreditiv.

Clasificarea documentelor:

specificatia marfii (packing list/liste de collissage/

warenspezifikazion) atesta modul de ambalare al marfii, felul ambalajului, cantitatea de marfa ambalata, numarul de colete, greutatea bruta, greutatea neta, iar ca element de identificare a marfii la destinatie se trece marcajul;

certificatul de calitate – se obtine de catre exportator sau producator pe raspunderea unuia dintre ei – atesta calitatea marfii inscrisa in contractul de vanzare-cumparare sau a serviciilor din contractul de prestatii.

In cazul in care cumparatorul mandateaza o casa internationala de control a marfurilor, aceasta va elibera un certificat de control international. Pentru produsele chimice, farmaceutice, cosmetice sau agroalimentare, se pot cere de catre cumparator si buletine de analiza;

certificatul de origine a marfii – indica locul (tara de origine) si data executarii marfii, numele si sediul furnizorului, cantitatea si valoarea marfii, numarul sau numele mijlocului de transport;

documente speciale:

certificatele ecologice si buletinele de analiza chimica – confirma ca marfurile respective nu prezinta pericole si nu sunt daunatoare mediului inconjurator, potrivit normelor internationale si/sau nationale – de exemplu marfurile ce necesita certificat ADR (cls., I, II sau III);

certificate fito-sanitare (pentru produse animaliere, agroalimentare si lemn neprelucrat) si certificate de sanatate sau veterinare (pentru pasari, animale si pesti vii);

certificate de climatizare (pentru marfurile si utilajele ce urmeaza a fi folosite in conditii climaterice deosebite );

certificatul de origine tip EUR1 (EUR2) – in baza acestui document, cumparatorul are dreptul de a beneficia de unele reduceri tarifare (taxe vamale ) pentru marfurile originare din tarile cu care Uniunea Europeana (inclusiv AELS23 si alte tari europene) au incheiat intelegeri(acorduri) in acest sens. Pentru validitate certificatul trebuie sa aibe semnatura si stampila organului vamal care a efectuat operatiunea de vamuire a marfii in vederea exportului;

certificatul de origine tip SGPC – are aceleasi caracteristici cu certificatul EUR, dar se refera la acorduri de scutiri incheiate intre tari membre la acordurile “SGPC” si “P-16”;

certificat consular – este un inscris care se intocmeste de beneficiarul acreditivului si care este stampilat cu o stampila speciala de misiunile diplomatice acreditate in tara exportatorului, fiind utilizat in cazul marfurilor contingentate.

Secțiunea 3. Dispozitii finale ale acreditivului

Asa cum s-a analizat pe larg in capitolul I punctul 4) și capitolul II, banca emitenta sau cea a exportatorului (avizatoare) se va sesiza imediat asupra neconcordantelor gasite intre prevederile acreditivului si continutul documentelor prezentate de exportator.

Ele ii vor informa pe exportator si importator asupra neregulilor, avand dreptul de a bloca operatiunea de comert international convenita intre parti; aceeasi situatie se va produce in cazul in care exportatorul prezinta documentele in banca dupa expirarea validitatii creditului documentar.

__________________

23 Ion Bucur, Economie politica, Ed. Printeuro, Ploiesti, 2005

Plata – banca emitenta (platitoare ) este obligata sa plateasca valoarea CD in functie de dispozitiile stipulate in acesta, astfel:

– daca CD prevede plata la vedere – sa plateasca la vedere;

– daca CD prevede plata deferata – sa plateasca la data scadentei determinabile in conformitate cu prevederile acreditivului.

– daca CD prevede acceptarea:

de catre banca emitenta – sa accepte cambii trase de catre beneficiar asupra bancii emitente si sa le plateasca la scadenta;

de catre o alta banca tras (Drawee Bank) – sa accepte cambiile trase asupra bancii emitente, dar neplatite la scadenta.

– daca CD prevede negocierea:

bancile vor plati, fara drept de recurs impotriva tragatorilor si/sau detinatorilor de buna credinta, cambiile trase de catre beneficiar si/sau documentele prezentate in cadrul acreditivului.

– daca CD prevede confirmarea de catre o banca confirmatoare (acesteia fiindu-i prezentate documentele aferente CD):

daca CD prevede plata la vedere – sa plateasca la vedere;

daca CD prevede plata deferata sau acceptarea – sa plateasca asa cum i s-a solicitat.

În practica judiciară, Tribunalul a admis acțiunea reclamantei Societatea Comercială "CASIAL" S.A. și a obligat pârâta "MISR ROMANIAN BANK" la plata daunelor produse prin nerespectarea condițiilor de plată ale acreditivului, iar pe pârâta Societatea Comercială "TORA TRADING" S.R.L. a obligat-o la plata de penalități de întârziere de 0,15% pe zi, pentru zilele în care nu i-a restituit suma reclamantei.

Curtea de apel a admis apelul pârâtei "MISR ROMANIAN BANK" și a schimbat în parte sentința, în sensul că a respins acțiunea față de pârâta "MISR ROMANIAN BANK", deoarece nu are nici o culpă în executarea acreditivului deschis de reclamantă.

Pârâta Societatea Comercială "TORA TRADING" S.R.L. a declarat recurs, susținând că reclamanta a achitat cu întârziere plata avansului și, ca urmare, s-au modificat obligațiile sinalagmatice dintre părți, neputând livra produsele pretinse la termenul stabilit.

De asemenea, a invocat exonerarea sa de răspundere pentru cauză de forță majoră, deoarece printr-o hotărâre de guvern, societățile furnizoare de produse petroliere au fost obligate să sisteze vânzarea către societățile comerciale și să dirijeze întreaga producție către "RENEL" S.A.

Recursul nu este fondat.

Potrivit contractului, recurenta s-a obligat să livreze reclamantei o cantitate anume de păcură, săptămânal, cu plata prin acreditiv documentar transferabil contra factură, notă de greutate, certificat de calitate și scrisoare de transport.

Reclamanta a deschis acreditivul pe care "MISR ROMANIAN BANK" l-a eliberat recurentei, deși aceasta nu livrase marfa conform obligației contractuale. Recurenta a transferat imediat suma la "PETROBRAZI", însă aceasta nu a livrat marfa, fiind stabilite de "RAFIROM" alte priorități.

Instanța de apel corect a reținut că un număr de zile recurenta a deținut fără drept suma din acreditiv, și a menținut obligarea și la penalități de întârziere de 0,15% pe zi, culpa ei în raporturile contractuale fiind aceea că a încasat acreditivul fără să livreze marfa, și nu a restituit suma de îndată ce a constatat că nu poate îndeplini obligația de livrare.

În consecință, recursul a fost respins.

Pe de altă parte, în cazul în care contractul de comerț internațional prevede plata prin acreditiv irevocabil, debitorul și-a executat obligația de plată care îi incumbă la data deschiderii acestuia de către banca sa, fără să intereseze data încasării efective a sumei de către creditor, ca urmare a operațiunilor de transfer care au avut loc între banca emitentă a documentului de credit și banca pătitoare din străinătate.

Costul acreditivului – insumeaza comisionul bancii emitente a CD, cel al bancii corespondente pentru notificarea catre exportator (care se interpune intre emitenta si banca exportatorului, in situatiile in care operatiunea nu se deruleaza direct intre bancile partenerilor), cel al bancii confirmatoare (daca exista) si cel al bancii platitoare pentru plata efectuata catre exportator.

Toate aceste speze bancare sunt suportate de importator, daca in acreditiv partile implicate nu au stabilit contrariul, adica plata sa fie in sarcina beneficiarului CD, exportatorul.