Creditul Abordare Generala

CUPRINS:

CAPITOLUL I – SISTEMUL BANCAR SI RETEAUA BANCARA

Sectiunea I – Originile sistemului bancar

Sectiunea II – Evolutia sectorului bancar romanesc in perioada moderna

Sectiunea III – Sistemul bancar in perioada economiei centralizate

Sectiunea IV – Sistemul bancar in perioada trecerii Romaniei la economia de piata

CAPITOLUL II – EFECTELE GESTIONARII CREDITULUI SI A RISCURILOR ASUPRA PERFORMANTELOR FINANCIAR- BANCARE

3.1. Analiza veniturilor, cheltuielilor bancare și a profitului

3.2. Indicatorii de dimensionare a profitului bancar, in lagatura cu activiatatea de creditare

CAPITOLUL IV – CREDITAREA PERSOANELOR FIZICE SI JURIDICE

SECTIUNEA I- creditarea agentilor economici( persoane juridice)

SECTIUNEA II- creditarea persoanelor fizice

CAPITOLUL V – EVOLUTIA RELATILOR DE CREDIT IN PERIOADA DE TRANZITIE

BIBLIOGRAFIE:

Lucian C. Ionescu, “Băncile și operațiuni bancare”

“Principii generale de creditare” N .M. nr 1/2000

Regulamentul nr2/ 2000 si normele metodologice nr 2/2000

Norme BNR nr 8/1998

Legea 58/1998

Norme metodologice de creditare nr1/2000 a BCR

Radu Radut – “Managementul bancar” , 2001

Cezar Basno si Nicolae Dardac , “ Operatiuni bancare.Instrumente si tehnici de plata”- Editura Didactica si Pedagogica, Buc. ,1995

Sorin V Stan- “ Evaluarea intreprinderilor” – Editura Teora,1999

Ion Romanu si Ion Vasilescu- “ Managementul investitilor” , Editura Margaritar, 1997

Dedu V. –“ Management bancar”- Editura Didactica si Pedagocica, Buc. 1997 si “ Gestiunea bancara” , 1999

Luminita Roxin – “ Gestiunea riscurilor bancare”- Editura Didactica si Pedagogica, Buc.

“Finante. Teoria pietelor financiare”

Stancu I. – “ Finantele intreprinderilor. Analiza si gestiunea financiara” – Editura Economica, Buc. 1996

=== CAPITOLUL I ===

Capitolul I

Sistemul bancar și rețeaua bancară

Secțiunea I

Originile sistemului bancar

Istoria sistemului bancar își găsește originile în trecutul îndepărtat, existând mărturii foarte vechi ce atestă practica unor activități care într-o formă mai mult sau mai puțin evoluată se pot constitui ca primii pași pe tărâmul practicii bancare.

Există diferite păreri cu privire la originea băncilor2. Unii cercetători apreciază că primii bancheri au fost cei ce efectuau schimbul de bani, moment asociat apariției și circulației monedei metalice.

După alți cercetători, noțiunea de bancă este asociată momentului în care un grup de persoane a avut idea să primească disponibilități bănești, sub formă de depuneri de la cei ce doreau să facă economii și, în baza acestor depozite, să ofere împrumuturi celor care aveau nevoie de fonduri suplimentare.

Primele dovezi ale unei activități bancare se regăsesc în Orientul Apropiat (Babilon) și Egiptul Antic. În acea perioadă templele erau, deopotrivă, loc de rugăciune și loc de păstrare a banilor și tezaurelor.

Au fost descoperite mărturii scrise privind activitatea de depuneri și împrumuturi efectuată de temple. Încrederea pe care o aspirau templele furniza intermedierea monetară, asemănător băncilor de mai târziu.

Detaliile referitoare la depozite, împrumuturi, dobânda percepută și rambursarea creditelor se găsesc deja în Codul lui Hammurabi3, descoperit la Susa, în anul 1901.

În secolul VI î.Ch. orașe-state și temple din Grecia Antică au început să emită monede proprii. Datorită faptului că fiecare oraș-stat își avea moneda proprie a apărut necesitatea schimbării valutare.

În aceeași perioadă, preoții ofereau împrumuturi țăranilor, iar unele persoane specializate în “negoțul cu bani” ofereau aceleași servicii altor categorii sociale. În timp, acești “creditori”, cunoscuți sub denumirea de “trapeziți4” au început să perceapă dobânzi foarte mari, având multe nemulțumiri în rândul populației.

Drept urmare, unele cetăți grecești au decis să creeze bănci publice. Aceste instituții erau conduse și controlate de agenți publici în faza unor norme ce pot fi asociate primelor reglementări statale cu privire la activitatea băncilor.

În perioada timpurie a dezvoltării imperiului roman, romanii nu s-au arătat interesați în activități specifice băncilor. Însă, pe măsură ce au cucerit teritoriile grecești și au văzut cum funcționau băncile, am înțeles importanța lor. Foarte curând după aceea în întregul imperiu roman au apărut atât bănci de stat cât și private.

Pentru facilitățile de împrumut acordate, aceste bănci aveau permisiunea, să solicite plata unei taxe al cărei nivel nu rea limitat. Excepție făceau băncile din Roma unde, pentru aceste taxe, a fost fixată o limită serioasă.

Este interesant de remarcat faptul că aceste bănci nu putem să perceapă comisioane pentru serviciile acordate. Totodată, băncile furnizau clienților situații ale conturilor pentru operațiunile efectuate. Din aceste informații se observă că serviciile oferite clienților erau în proces de diversificare.

În Evul Mediu, mănăstirile, ca și templele din Egiptul sau Grecia Antică, au continuat să joace un rol important în efectuarea unor activități specific bancare. Deși oficial, nu aveau voie să perceapă dobânzi, foloseau alte metode pentru comisioanelor pentru credite acordate etc.

La sfârșitul sec. al IX-lea activitățile în acest domeniu s-au retras datorită cruciadelor și pătrunderii în spațiul europene a popoarelor migratoare.

Primele instituții de tip efectuau preponderent operațiunii de transfer(ceea ce azi se cunoaște sub denumirea de casă de compensare), astfel încât sistemul de plăți să devină mai eficient.

Prima bancă de acest tip a fost Banca Veneției, creată în 1171 și recunoscută oficial în 1597 ca Banca de Rialto.

În secolele următoare au apărut bănci similare și în alte centre comerciale: Geneva(în 1407), Amsterdam(în 1609), Hamburg (în 1619) și Rotterdam (în 1635).

Dezvoltarea comerțului și a băncilor a condus la necesitatea existenței unor centre permanente de afaceri. Astfel, în 1531 s-a decis la Anvess prima piață financiară, cunoscută ca bursă de valori și imediat după aceea a apărut și Bursa Londra. În perioada aceea exista o diferență remarcabilă între operațiunile de pe piețele financiare și cele efectuate de bănci.

În timp, activitatea bancară a continuat să se dezvolte atât prin diversificarea și îmbunătățirea serviciilor oferite, cât și prin acoperirea nevoilor de fonduri ale unor noi domenii de activitate.

În secolele XVII-XVIII, activitatea bancară se dezvoltă în toate formațiunile statale din Europa. Banca din Amsterdam și Banca Angliei pe care s-au bazat structurile bancare create ulterior.

Dezvoltarea comerțului și a transporturilor, în special a celor maritime a determinat, implicit, sporirea activităților bancare. Drept urmare, nr. Băncilor a crescut și din ce în ce mai mulți oameni au început să le folosească serviciile. Tot în acest interval de timp, au început și specializarea băncilor, iar cambia a început să fie utilizată și în comerțul maritim.

Pe măsură ce comerțul, între orașele unei țări precum și cel internațional, a continuat să se dezvolte, băncile au început să răspundă noilor cerințe ale comercianților. Au fost stabilite relații, între bănci, prin care să asigure finanțarea dezvoltării afacerilor și a comerțului. După revoluția industrială din Anglia, sistemele de transport s-au îmbunătățit substanțial, asigurând astfel servicii eficiente . acesta a fost unul dintre factorii care au impulsionat activitatea bancară, atât pe plan național, cât și pe plan internațional, schimbările au determinat necesitatea supravegherii și reglementării guvernamentale.

Drept urmare în această perioadă au apărut și băncile care îndeplineau funcțiile care astăzi pot fi schimbate cu acelea ale băncilor centrale.

În S.U.A., în 1971, Congresul a autorizat crearea și funcționarea “primei bănci a S.U.A.” – The First Bank of the United States – care a îmbinat rolul unei bănci centrale cu operațiuni specifice băncilor comerciale (această bancă a funcționat până în 1811).

În Franța, în 1776, după mai multe încercări de creare a băncii centrale, a apărut prima casă de cont. în 1880 a fost creată Banca Franței.

Până în sec. al XIX-lea sistemul bancar s-a structurat pe trei domenii specifice:

Băncile de emisiune, care dețineau monopolul emiterii de bancnote naționale;

Băncile comerciale, care activau ca instituții de intermediere financiară;

Instituții financiare specifice, ca de exemplu; casele de economii și cooperativele de credit.

SECȚIUNEA II

Evoluția sectorului bancar românesc

În PERIOADA MODERNĂ

În perioada modernă, primele încercări de creare a unei bănci au avut loc la începutul sec. al XIX-lea. Deși au existat și anterior preocupări în acest sens, abia în 1856 a fost creată Banca Națională a Moldovei cu sediul la Iași, care a fost astfel prima instituție bancară ce-și desfășoară activitatea pe teritoriul României. Banca a fost creată ca urmare a demersurilor unui bancher prusac și afost concesionată acestuia.

În anul următor, banca a dat faliment datorită lipsei de fonduri, recurgeri la credite din străinătate, precum și datorită faptului că din capitolul subscris a fost vărsată doar o mică parte.

După unirea Țării Românești cu Moldova, în 1859 cu început să funcționeze și alte bănci. Ca urmare a legii adoptată la 24 noiembrie 1864, a fost fondată Casa de Depuneri și Consemnațiuni. Această instituție, până la crearea B.N.R. în 1880, a avut un rol foarte important întrucât a fost principala Bancă de emisiune, o bancă, care inițial a avut de Bancă de emisiune și de scont. Ulterior, datorită modificării statului său a pierdut aceste privilegii, desfășurând o activitate pur comercială. Activitatea acestei bănci a continuat până la naționalizarea sistemului bancar din România, în iunie 1948.

În aceeași perioadă au mai apărut și alte bănci : Banca Albina, prima bancă cu capital integral românesc, ce s-a început activitatea în 1872 la Sibiu; Creditul Financiar Rural care a apărut în 1873, ca și Banca Aurora din Năsăud. În anul următor a fost creat Creditul Financiar Urban și Rural.

Cea mai importantă bancă înființată în această perioadă, a fost Banca Națională, care din punct de vedere organizatoric, a fost concepută după modelul Băncii Naționale a Belgiei (aceasta, la rândul ei folosite după modelul Băncii Angliei). Acesta a fost începutul dezvoltării unui sistem bancar nou și modern. Înființarea B.N.R. a creat premisele pentru apariția altor bănci și pentru dezvoltarea sistemului bancar românesc.

Crearea băncii centrale în România a suscitat multe discuții referitoare la structura capitalului băncii și proporția capitalului străin maxim permis5. În final, s-a decis ca majoritatea capitalului să fie constituit din surse românești, astfel încât să se asigure controlul asupra economiei naționale și, totodată, să nu existe posibilitatea a sistemului bancar să fie supus dominației străine.

Statutul prin care s-a creat Banca Națională a fost aprobat de Parlamentul Principatelor Unite la 17 aprilie 1880.

B.N.R. s-a constituit ca importantă instituție destinată creditării activității economice și comerciale, scontării cambiilor și operațiunilor cu alte instrumente financiare. Ulterior, Banca Națională a acordat un sprijin semnificativ modernizării sectorului agricol. Au devenit evidente efectele benefice ale asistenței acordate de banca centrală dezvoltării pieței prin intermediul creditelor. Rapid, au apărut și alte bănci noi. Banca centrală, prin emisiuni monetare, a ajutat noile bănci comerciale să susțină dezvoltarea activității economice.

Corespunzător dezvoltării economice a țării, la început, activitatea băncilor se baza în principal, pe acordarea de credite persoanelor particulare. Odată cu industrializarea și, implicit, cu dezvoltarea forțelor de producție, a apărut necesitatea concentrării sumelor disponibile pentru a fi satisfăcute proiectele concepute de proprietarii de pământ, de comercianți și de marii industriași. Procesul de creare a noilor instituții de credit a fost accelerat prin aportul de capital autohton, aparținând reprezentanților burgheziei și moșierimii române, dar și prin infuzia de capital străin.

În noul context, în 1881, la București, a fost înființată Bursa de Valori și apoi Bursa de Mărfuri.

La sfârșitul sec. al XIX-lea a început să se facă simțită o puternică centralizare a capitalului bancar în România. În această perioadă unele case bancare sau asociații bancare, apărute anterior, dar care în noul context nu dispuneau de suficient potențial financiar, și-au schimbat statutul juridic sau au fost absorbite de altele.

După 1880 a crescut numărul și importanța băncilor românești, de la numai 5 bănci existente între 1880-1890, la aproape 200 bănci înainte de Primul Război Mondial.

Patru dintre principalele bănci din acea vreme – Banca Generală Română, Marmorosch Bank & Co., Banca de Credit Român, Banca Comercială Română – erau finanțate și prin capital străin. Alte patru bănci – Banca Agricolă (1894), Banca de Scont (1898), Banca Comerțului din Craiova (1898) și Banca Românească (1911) – au fost create cu capital autohton, participând apoi la formarea capitalului altor bănci, întreprinderi industriale și firme comerciale. Astfel, capitalul autohton căuta să câștige teren în concurența cu capitalul străin, urmărind în acest mod, dobândirea unei poziții avantajoase pe piața financiară românească.

În perioada Primului Război Mondial, s-a intensificat activitatea bancară în România. Ca rezultat al neutralității României, în această perioadă, au apărut oportunități noi de comerț cu toate părțile implicate în conflict. Nivelul ridicat al comerțului a adus beneficii sistemului bancar.

Anii care au urmat imediat războiului au adus o încetinire dramatică a activității economice. Recensiunea a cuprins întreaga Europă, specula și inflația atingând nivelul record.

Treptat, țările din Europa au început să-și refacă economia, fenomen resimțit și în România. Rezultatele acestui proces s-au regăsit imediat și în sistemul bancar. Băncile au atras importante fonduri disponibile de pe piață și, prin intermediul creditelor acordate de către B.N.R. au reușit să ramburseze sumele în bani devalorizați.

După Primul Război Mondial, numărul băncilor din România a continuat să crească până la criza economică din perioada 1929-1933. Această depresiune a determinat falimentul unor bănci sau fuzionarea pentru a supraviețui.

Ca și guvernele țărilor dezvoltate din acea vreme, Guvernul României a trebuit să intervină pentru a contracara efectele crizei economice, bancare și monetare. Guvernul a adoptat politici de conducere și control în vederea acordării ajutorului necesar revigorării sistemului bancar. În 1934 a fost înființat Consiliul Superior Bancar, al cărui președinte era guvernatorul Băncii Naționale. Au fost adoptate mai multe legi, atât pentru a ajuta economia cât și pentru a îmbunătăți sistemul bancar.

Cele mai importante reglementări cu incidență asupra activității bancare au fost:

legea pentru lichidarea datoriilor agricole și urbane (7 aprilie 1934);

legea pentru organizarea și reglementarea comerțului de bancă (8 mai 1934);

legea pentru înlesnirea și refacerea creditului (20 aprilie 1935).

Aceste legi au contribuit la salvarea băncilor mai mari, dar circa 600 bănci au fost lichidate sau au fuzionat.

Astfel, dacă la apariția legii pentru organizarea și reglementarea comerțului de bancă (în 1934) existau 1.204 bănci în 1940 mai erau operaționale doar 446 bănci.

În anii ’40, sistemul bancar a fost dominat de 5 bănci principale: Banca Românească, Banca de Credit Român, Banca Comercială Română, Banca Comercială Italiană și Română și Societatea Bancară Română. Aceste bănci realizau peste 50% din totalitatea operațiunilor bancare din România.

Până în 1947 sistemul bancar românesc cunoscuse o dezvoltare remarcabilă. Băncile dețineau resurse importante și funcționau conform standardelor internaționale, iar personalul bancar era format din specialiști în condiții de concurență și standarde profesionale ridicate, așa cum erau stabilite de Banca Națională.

B.N.R. avea un rol foarte important: deținea monopolul emisiunii monetare și asigura acoperirea creditelor de scont, în formarea altor bănci.

După 1947 sistemul bancar a fost restrâns datorită trecerii la economia de comandă și intrării României în zona de influență sovietică.

SECȚIUNEA III

SISTEMUL BANCAR ÎN PERIOADA

ECONOMIEI CENTRALIZATE

La 28 decembrie 1946, B.N.R. a fost etatizată, devenind Banca Republicii Populare Române – Bancă de Stat.

Odată cu introducerea metodelor de conducere centralizată în economie s-a redus numărul băncilor.

Prin decretul nr. 197/1948 s-a prevăzut că toate băncile, private sau de stat, să fie lichidate sau dizolvate. Singurele excepții au fost: Banca de Credit pentru Investiții, Casa Națională de Economii și Cecuri Poștale și Casa de Depuneri și Consemnațiuni. Această din urmă instituție a deținut monopolul în domeniul depunerilor populației până la sfârșitul anului 1989.

În septembrie 1948 Banca de Credit pentru Investiții a devenit Banca de Investiții.

Începând cu 15 noiembrie 1948, toate operațiunile bancare au fost concentrate la nivelul unei singure instituții – Banca de Stat (fosta B.N.R.), care funcționa ca centru de încasări și control al numerarului.

Această metodă de distribuire planificată a banilor a permis guvernului să instituie propriul său sistem de conducere centralizată, supraveghere și control a economiei naționale.

Sistemul a funcționat astfel până în 1967 când au apărut bănci noi. A fost creată Banca pentru Agricultură și Industria Alimentară și Banca Română pentru Comerț Exterior, iar Banca Națională a fost reorganizată. Aceste schimbări au fost însoțite de un anumit grad de deschidere, dar conducerea centralizată a continuat să funcționeze în același mod.

Prin reglementările Băncii Naționale, rolul și funcțiile băncilor au fost strict limitate și priveau, în principal, la atragerea disponibilităților de la populație și din economie și distribuirea acestora, conform planului de credite, unor întreprinderi sau unor persoane.

Însă, băncile trebuiau să respecte anumite reglementări stricte, ca de exemplu aveau voie să transfere fonduri către întreprinderi, numai în conformitate cu planul național unic. Ele funcționau ca parte pasivă a afacerilor și erau, în principal, unități administrative. Sistemul centralizat elimina orice formă de concurență între bănci, întrucât funcționau și acționau numai în cadrul unor linii directoare foarte stricte.

SECȚIUNEA IV

SISTEMUL BANCAR ÎN PERIOADA TRECERII

ROMÂNIEI LA ECONOMIA DE PIAȚĂ

Până la sfârșitul anului 1989, sistemul bancar Român, oferea un număr limitat de servicii și produse bancare.

După 1989, România a fost martoră a multor schimbări, iar trecerea lor la o economie de piață a determinat creșterea continuă a numărului agenților economici privați. Acest aspect a determinat nevoia dezvoltării unui sistem bancar care să răspundă solicitărilor pieței și să asigure oferte de produse și servicii bancare necesare unei economii de piață.

Reforma sistemului bancar a început în 1990, în 1991 prin elaborarea și adaptarea unei noi legislații bancare privind organizarea și funcționarea băncii centrale și a băncilor comerciale. Noua legislație bancară se referea, în principal, la Legea privind activitatea bancară (nr. 33/1991) și Legea privind statutul B.N.R. (nr. 34/1991). De asemenea, o importanță deosebită o deține Legea societăților comerciale (nr. 31/1990) datorită faptului că băncile sunt, la rândul lor, organizate ca societăți comerciale, în plus fiind necesară autorizarea acordată de B.N.R., pe baza criteriilor stabilite prin reglementări și norme speciale.

În același timp, au început să apară noi bănci, finanțate fie de stat, fie prin aport de capital privat. Aceste bănci oferă servicii atât statului cât și agenților economici privați; băncile private preferă să încurajeze și să susțină procesul de privatizare.

Aceste reglementări au fost concepute pentru a acorda flexibilitate economiei de piață și pentru a încuraja inițiativa privată. În vederea susținerii băncilor în realizarea obiectivelor menționate și asigurării realizării standardelor internaționale bancare, România a primit sprijinul țărilor cu sisteme bancare dezvoltate.

Sistemul bancar din România este structurat pe două nivele, respectiv o bancă centrală și instituțiile financiare, cărora, prin lege, li s-a acordat statutul de bănci.

B.N.R. este banca centrală a țării, instituția de emisiune a statului român. B.N.R. coordonează și stabilește reglementările în domeniile: monetar, de credit, valutar și de plăți, asigurând totodată supravegherea celorlalte instituții bancare.

Prin noile reglementări, Banca Națională încearcă să creeze un sistem bancar modern și, în același timp să-și îndeplinească rolul de bancă centrală. Operațiunile comerciale îndeplinite până în 1989 de Banca Națională au fost transferate unei noi bănci comerciale (B.C.R.).

În cadrul sistemului bancar s-au inclus în timp și intermediarii nemonetari, care au ca funcții principale: colectarea de economii sau acordarea de credite pe termen mijlociu și lung, direct către beneficiari – pentru investiții, ipotecă, comerț exterior, consum – sau prin angajarea de capitaluri pentru acreditare – prin titularizare sau prin alte forme.

Deși structurile naționale ale sistemelor bancare sunt foarte diferite, totuși pretutindeni în lume s-au delimitat cu claritate la un moment dat.

Băncile de depozit – comerciale – efectuează toate tipurile de operațiuni bancare. Deci, au o activitate diversificată ce se poate modifica liber în funcție de cerințe, posibilități și propria orientare.

Totuși operațiunile de bază sunt reprezentate de constituirea de depozite și utilizarea lor în scopul acordării de credite a agenților economici. Ele sunt organizate ca societăți comerciale și urmăresc obținerea unui profit.

Băncile specializate includ o sferă largă de instituții de credit cu o gamă largă de diferențieri și, implicit, cu statute deosebite de la o țară la lata. Între băncile specializate un loc important îl ocupă instituțiile de credit specializate cărora le-a fost încredințată o misiune de interes public: creditarea pe termen mijlociu și lung a unor ramuri – frecvent agricultura –, sprijinirea acțiunilor de credit ipotecar imobiliar, creditarea colectivităților locale, etc.

Societățile financiare, în fapt societăți de credit, sunt prezențe importante în activitățile economice în toate țările dezvoltate. Sunt instituții de credit care, pe de o parte, nu sunt autorizate să primească depozite, iar pe de altă parte nu pot efectua decât operații pentru care a u fost abilitate prin lege sau convenție. Principalele lor orientări sunt: leasing-ul, factoring-ul, acordarea și garantarea de credite pe termen mijlociu și lung pentru întreprinderi, creditarea mărfurilor cu plata în rate, etc.

În considerarea structurii sistemului bancar trebuie să avem în vedere ca în componentele naționale se afirmă și trăsături generale, dar și particularități ale alcătuirii verigilor componente.

=== capitolul II ===

CAPITOLUL II – EFECTELE GESTIONĂRII CREDITULUI ȘI A RISCURILOR ASUPRA PERFORMANȚELOR FINANCIAR – BANCARE

3.1. Analiza veniturilor, cheltuielilor bancare și a profitului

Optimizarea raportului între venituri și cheltuieli constituie o latură esențială a managementului bancar, sursa efectivă a creșterii profitului bancar.

În concepția bancară, resursele ce constituie obiect al intermedierii bancare, cât și creanțele, reprezentând creditele acordate, sunt identificate cu precizie.

În timpul activității se manifestă o grijă deosebită pentru păstrarea identității surselor de proveniență a fondurilor (respectiv a creditorilor) și a deținătorilor și utilizatorilor acestora (respectiv a debitorilor).

Deci, resursele ce fac obiectul intermedierii bancare și veniturile ce reprezintă efectele utilizării lor, sunt considerate de bănci ca fluxuri distincte.

Principalele elemente ce formează veniturile băncii sunt sumele sau valorile încasate sau de încasat din:

dobânzi aferente creditelor acordate și altor plasamente;

livrările de bunuri, executările de lucrări, prestările de servicii și din avantajele pe care banca a consimțit să le primească;

executarea unei obligații legale sau contractuale din partea terților;

venituri excepționale (venituri din penalizări încasate);

comisioane, taxe, speze bancare.

Cheltuielile băncii reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru:

împrumuturile primite și alte surse atrase;

serviciile prestate și lucrări executate de care beneficiază banca;

materiale consumate;

cheltuielile cu personalul;

executarea unor obligații legale sau contractuale;

cheltuieli excepționale.

Profitul obținut de bancă constituie obiectivul financiar cel mai important.

Veniturile băncii vor fi extinse din punct de vedere al surselor de venit la un număr mai mare de operațiuni și servicii bancare care garantează comisioane, taxe, etc..

Zona de responsabilitate pentru venituri, costuri, rezultate, planificare și monitorizare a activității în cadrul B.C.R. revine centrului de profit care, corespunzător structurii organizatorice, a fost stabilit la nivelul sucursalelor județene.

Rezultatele financiare ale fiecărei unități a băncii sunt exprimate prin indicatorul „profit brut calculat”, stabilit ca diferența dintre totalul veniturilor și totalul cheltuielilor, cumulat de la începutul anului (atât în lei cât și în valută).

Baza de date considerabilă permite calcularea tuturor elementelor de venituri și cheltuieli directe (dobânzi încasate și plătite în raport cu clienții, comisioane încasate și plătite, alte venituri, cheltuieli generale și administrativ – gospodărești, a dobânzilor medii active și pasive), a elementelor de lichidități și transfer de resurse între sucursale și centrală, determinate atât de fluxul decontărilor intrabancare, cât și cele interbancare.

Profitul brut calculat, reprezintă contribuția reală a sucursalei, ca centru de profit, la rezultatele de ansamblu ale băncii, prin transferarea pe plan local a tuturor veniturilor și cheltuielilor colectate la nivel central și aferente unităților teritoriale (comisioane din operațiuni cu Trezoreria Statului, diferențele de dobândă pentru creditele cu dobândă preferențială și respectiv costul deficitului sau excedentului de resurse în lei și valută, influența rezervei minime obligatorii și a provizioanelor de risc).

De aici trebuie înțeles că la nivel de sucursală nu se calculează profitul net, nu se evidențiază repartizarea profitului, acestea regăsindu-se numai la nivel de B.C.R. CENTRALĂ.

La nivelul Sucursalei Mehedinți – privit ca centru de profit (metodologie aplicată din anul 1996) situația veniturilor și cheltuielilor se prezintă astfel:

U.M. = milioane lei

Cheltuielile cu funcționarea băncii se pot defalca astfel:

La Cap. VENITURI I – venituri din dobânzile la credite, veniturile din schimb valutar, comisioane, taxele și spezele bancare, sunt venituri din evidența contabilă.

Veniturile din dobânda bonificată la rezerva minimă obligatorie, veniturile aferente la excedentul de resurse, veniturile din provizioane, sunt venituri calculate extracontabil conform modelului de profitabilitate prin repartizarea costurilor de transfer al resurselor de la nivelul central la nivelul sucursalei (ca centru de profit).

La Cap. CHELTUIELI II – dobânzi plătite agenților economici, instituțiilor financiare, în lei și valută – cheltuieli pentru schimb valutar, comision plătit, cheltuieli cu funcționarea băncii – reprezintă cheltuieli de evidență contabilă, iar cheltuielile aferente deficitului de resurse și cheltuieli cu provizioane, se stabilesc prin transfer de la Centrală (extracontabil).

Astfel se ajunge la un profit calculat diferit de cel bilanțier, dar mai aproape de realitate în ipoteza unei autonomii totale a centrelor de profit.

Situația Sucursalei Mehedinți – ca centru de profit se prezintă astfel:

Determinarea profitului brut calculat

Evoluția pozitivă a profitului recalculat este rezultatul atragerii de disponibilități care a influențat costul deficitului de resurse.

Din situația prezentată a veniturilor și cheltuielilor, se pot trage următoarele concluzii:

a) Veniturile au o evoluție ascendentă, în cifre absolute, creșterea de aproximativ 15 % este un rezultat atât al amplificării an de an a volumului de activitate bancară, cât și al stabilirii unor dobânzi real pozitive, ajustate permanent în funcție de evoluția dobânzii de refinanțare și a dobânzii pe piața interbancară.

în structură, rezultă că peste 50 % din venituri sunt generate (realizate) de dobânzile încasate la împrumuturi, creditul fiind principalul produs al (băncii) sucursalei.

se remarcă menținerea ponderii veniturilor din comisioane, taxe și speze de cca. 13 % atât în anul 1999 cât și în anul 2000. în cifre absolute aceste venituri au crescut de la 17.351 milioane lei în 1999 la 19.842 milioane lei la sfârșitul anului 2000.

Se remarcă necesitatea de a dezvolta în continuare „comisioanele pentru servicii”, care sunt mai puțin supuse riscurilor decât dobânzile, prin diversificarea serviciilor, în special al celor purtătoare de valoare adăugată mare, generatoare de comisioane importante (consultanță, operațiuni de piață în contul clientelei, etc.).

se observă o reducere a dobânzilor încaste la creditele în lei, cu 3,1 % în anul 2000 față de anul 1999.

în schimb, veniturile din dobânzi afernte creditelor în valută au înregistrat o dinamică pozitivă crescând cu 55 % în anul 2000 față de anul 1999.

b) Cheltuielile, în total au o evoluție ascendentă, ceea ce ridică conducerii sucursalei diverse și grave probleme, a căror soluționare are implicații evidente în creșterea profitului.

pondera cheltuielilor cu costul resurselor (dobânzi plătite) variază în funcție de rata dobânzii determinate de condițiile de piață și de structura resurselor. În ultima perioadă se manifestă o tendință de diminuare relativă a disponibilităților la vedere ale titularilor de cont și o creștere a depozitelor la termen. Astfel, ponderea depozitelor plătite la depozite (în lei și valută) a crescut de la 34,38 % în 1999 la 36,51 % în 2000.

se observă o creștere în cifre absolute de 1,2 ori a cheltuielilor din evidența contabilă, ceea ce se explică în primul rând prin creșterea cheltuielilor generale cu funcționarea unității bancare cu 53,43 % în anul 2000 față de 1999, și mai puțin pe seama cheltuielilor cu operațiunile bancare care înregistrează o creștere ușoară de la 39.311 milioane lei în 1999 la 40.567 milioane lei în 2000.

Cheltuielile cu funcționarea unității bancare – costurile de funcționare, reprezentând aproximativ 26 % din totalul cheltuielilor, au o tendință de creștere evidentă ele crescând cu 53,58 % în anul 2000 față de anul 1999. În structura lor, cheltuielile cu personalul (implicând cheltuieli cu remunerarea, cheltuieli privind asigurarea și alte cheltuieli sociale aferente) dețin cea mai mare pondere: 64,46 % în 1999 și 63,50 % în 2000.

Un fapt pozitiv îl constituie diminuarea cheltuielilor aferente deficitului de resurse la nivelul anului 2000 cu 9,7 % față de anul 1999. Acestea sunt stabilite, după cum am mai menționat, prin transfer de la Centrala B.C.R., deși se regăsesc în evidențele extracontabile. Desigur că valoarea lor este influențată de costurile care se transferă între Centrală și unitățile teritoriale și de modalitățile de calcul a acestora. Costul efectiv al resurselor împrumutate de la B.N.R. și alte bănci, ca rată a dobânzii utilizată în calculație, se apreciază a fi echidistant, permițând în cazul sucursalelor deficitare o marjă de rentabilitate, ținând seama de posibilitățile de valorificare prin dobânda medie la împrumuturile acordate.

Pe ansamblu, evoluția veniturilor și cheltuielilor de exploatare a dus la obținerea unui profit recalculat de 40.412 mil. lei în 2000 față de 17.300 mil. lei în 1999. Se poate spune că profitul unei activități bancare ca și cel al unei activități productive sau comerciale, deși de o factură mai specială, reprezintă nu neapărat un scop în sine, ci însăși rațiunea de a fi a acelei activități, premisa derulării ei în continuare.

Trebuie să menționăm, de asemenea, că B.C.R. a introdus – experimental din 1996 și instituționalizat din 1997 – practica întocmirii bugetelor de venituri și cheltuieli anuale, pe centre de profit, cu defalcarea pe trimestre. Acestea se bazează pe planurile financiare – cu detalierea surselor de venituri (din prognoza creditelor în lei, valută, alte plasamente și rezerva minimă obligatorie) și a destinației cheltuielilor (dobânzi pentru disponibilități la vedere și termen, în lei și valută, resurse împrumutate, provizioane) – din care rezultă excedente sau deficite de resurse – generatoare la rândul lor de venituri sau costuri.

Consultarea sucursalelor privind nivelurile orintative din B.V.C., ajustarea prevederilor în cursul execuției și compararea permanentă a realizărilor cu cifrele planificate – conferă managementului central și teritorial un instrument în plus de urmărire și influențare în sens pozitiv a profitabilității.

În ceea ce privește situația la B.C.R. – Mehedinți, în 2000, schematic, planul financiar și B.V.C. sau realizat astfel:

mil.lei

Plasamentele și resursele din planul financiar s-au luat în considerare ca solduri medii anuale. Se constată reducerea plasamentelor concomitent cu creșterea resurselor, ceea ce a condus la diminuarea deficitului planificat de resurse cu 10.851 mil.lei.

Veniturile prognozate nu au fost realizate cu 1.316 mil.lei, iar cheltuielile cu 1.264 mil.lei (peste cele planificate), generând obținerea unui profit cu 2.580 mil. lei mai mic față de cel prognozat.

Este evident că profitul reprezintă condiția principală a supraviețuirii într-o economie de piață, fiind certificatul de viabilitate al oricărei activități, cu atât mai mult al celei bancare, care nu are „obligația” de a fi profitabilă doar pentru ea însăși, ci pentru întregul angrenaj de interese economice și financiare ale clienților săi. Deci problema profitului devine „obsesia profitului” – pe termen nelimitat.

3.2. Indicatori de dimensionare a profitului bancar, în legătură cu activitatea de creditare

Conceptual, centrul de profit este privit ca o zonă principală de responsabilitate pentru venituri, costuri, planificarea și monitorizarea activității potrivit bilanțului.

Structura rețelei B.C.R. pe un model de profitabilitate, respectiv centru de profit, implică o serie de activități ce constituie sarcinile unei direcții specializate: Direcția administrării rețelei.

Practic, profitabilitatea rețelei băncii reprezintă o implementare a unui model de profitabilitate aplicat centrelor de profit, care la rândul lor vor reflecta profitabilitatea clienților și, în continuare, a produselor și serviciilor cele mai eficiente oferite acestor clienți.

Centrele de profit sunt analizate permanent, de regulă trimestrial, din punct de vedere al profitabilității pe baza raportării rezultatelor obținute și întocmite conform modelelor stabilite. Centrele care nu înregistreză profit sunt analizate în scopul determinării cauzelor și se stabilesc măsuri pentru rentabilizarea acestora.

Calculația la nivelul centrelor de profit trebuie privită ca un instrument de calcul intern, cu scopul de a pune la dispoziția conducerii informații relevante necesare dirijării și controlului procesului de realizare a strategiei băncii, de evaluare a performanței fiecărei sucursale (corespunzător structurii organizatorice a B.C.R. centru de profit s-a localizat la nivelul sucursalelor județene).

Modelul de calcul al profitabilității (la nivelul sucursalei) conține și un pachet de indicatori de eficiență, care reliefează aproape exhaustiv valențele întregii activități bancare desfășurate.

%

Interpretarea economică a indicatorilor

1.Rata profitului = reprezintă efortul depus pentru maximizarea veniturilor în strânsă corelare cu minimizarea cheltuielilor. La un nivel obținut al veniturilor din plasamentele efectuate, rata profitului va fi cu atât mai mare cu cât cheltuielile sunt corespunzător dimensionate, atât în ceea ce privește cheltuielile cu operațiunile bancare, cât mai ales a celor cu funcționarea băncii. În cazul nostru, rata profitului este mai mică decât media pe rețea, ceea ce se explică printr-o dimensionare necorespunzătoare a cheltuielilor.

2. Rata rentabilității = măsoară rezultatele managementului bancar, de optimizare a fluxurilor elementelor de activ, în corelare cu volumul și structura resurselor atrase. Optimizarea raportului între venituri și cheltuieli reprezintă o latură esențială a managementului bancar, sursa principală a creșterii profitului activității bancare.

Pentru obținerea unui nivel optim al cheltuielilor se ia în considerare chiar creșterea cheltuielilor, dacă este determinată de:

majorarea volumului de resurse atrase și a nivelului dobânzilor bonificate acestora, în funcție de evoluția activității economice și a dobânzilor bonificate de societățile bancare – cazul sucursalei B.C.R. Mehedinți.

Rata rentabilității este redusă față de media pe rețea, ceea ce implică o mai bună corelare a elementelor de activ cu volumul și structura resurselor atrase.

3. Gradul de acoperire a cheltuielilor cu salariile din comisioanele încasate

– reflectă eficiența utilizării timpului de lucru de către personalul angajat al băncii ca urmare a operațiunilor efectuate atât pentru clienții săi căt și pentru activitatea proprie. Având în vedere că operațiunile ce se comisionează sunt producătoare de venituri pentru bancă, iar cele efectuate în nume propriu nu produc venituri, dar sunt necesare în activitatea bancară, prin informatizarea sucursalei se creează premizele pentru reducerea celei de a doua categorii, cu efect direct asupra evaluării reale a aportului angajaților băncii la obținerea profitului și determinării gradului în care personalul este corect dimensionat. Astfel, valoarea de 86,3 % reprezintă un nivel satisfăcător al acestui indicator, mai ales că el nu diferă decât cu 43 de procente față de media pe rețea.

4. Gradul de acoperire a cheltuielilor de funcționare din comisioanele încasate.

– ca nivel este de doar 70,41 % față de media pe rețea de 128,4 %, aceasta arătând că măsura în care veniturile obținute din operațiunile efectuate în numele clienților acoperă cheltuielile proprii de funcționare a băncii este destul de mică.

O rată înaltă a acestui indicator ar reflecta o bună organizare a activității și fluxurilor bancare, precum și o poziție importantă deținută în sistemul concurențial bancar, dar nu este cazul sucursalei B.C.R. Mehedinți.

Se impun măsuri corespunzătoare, astfel ca aceste cheltuieli de funcționare din comisioane să asigure operativitatea serviciilor bancare prestate în condiții moderne și ergonomice pentru personalul angajat al sucursalei.

3.3. Perspective privind performanțele bancare

Banca Comercială Română este o bancă universală care oferă clienților o foarte bogată gamă de produse și servicii bancare, în lei și valută, de la operațiuni de cont curent și creditare până la consultanță.

Dezvoltarea este cuvântul – cheie pentru B.C.R., așa cum prevede stategia proprie pentru perioada 2000 – 2004. Principala țintă strategică este consolidarea poziției sale de lider al sistemului bancar românesc prin calitatea, diversitatea și eficiența serviciilor bancare oferite, care asigură satisfacerea cerințelor clientelei.

Potrivit noii abordări de piață a B.C.R., banca oferă pachete integrate de produse și servicii bancare pentru agenții economici, dezvoltând în ritm rapid activitățile pentru populație – credite, decontări, instrumente de economisire, consultanță.

Pivot al pieței cardurilor din România, B.C.R. oferă 5 tipuri de cărți de debit, în lei și valută, utilizate azi de peste 250.000 de clienți, persoane fizice și juridice.

Publicația americană THE NILSON REPORT a întocmit clasamentele internaționale pe anul 1998 a băncilor emitente de carduri în valută, sub siglele VISA și MasterCard. La secțiunea Europa, Banca Comercială Română ocupă locul 227 din 243 bănci clasificate, B.C.R. fiind singura instituție bancară românească prezentă în ierarhia internațională de profil, pentru al treilea an consecutiv. În clasamentul mondial al primelor 1.000 de emitenți de carduri, B.C.R. ocupă locul 948, fiind prima bancă comercială din România care pătrunde în acest Top 1.000.

B.C.R. este prima bancă din România care asigură transferul rapid de valută pentru persoane fizice prin rețeaua mondială MoneyGram. Acest serviciu bancar a fost bine primit de public, volumul operațiunilor depășind lunar 4 milioane USD.

Un alt serviciu bancar modern, foarte solicitat de clienții persoane juridice, este aplicația de electronic banking denumită MultiCash – B.C.R. care în curând va fi operațională și prin internet. Programul permite efectuarea decontărilor direct de la sediul clientului, prin calculator, consultarea extrasului de cont și pune la dispoziție o serie de alte informații bancare.

B.C.R. face pași repezi pentru dezvoltarea activităților de retail banking, venind în întâmpinarea cerințelor publicului. Astfel, în ultimile luni, a fost lansat pachetul de finanțări FAMILIA MEA, cu care B.C.R. vine în sprijinul populației, oferind posibilitatea realizării unui cămin complet, începând de la cumpărarea/modernizarea/repararea locuinței, dotarea cu mobilier și cu aparatură electronică și electrocasnică și până la achiziționarea unui autoturism, de orice tip și marcă. În acest pachet, B.C.R. oferă, de asemenea, finanțări pentru situații speciale.

Pentru agenții economici, B.C.R. dezvoltă puternic gama de servicii bancare, de la factoring și scontare până la cash management și finanțări complexe. Un obiectiv important din strategia băncii îl constituie dezvoltarea activității pe piața de capital, atât în nume propriu cât și ca prestatori de servii pentru clienți.

Este de menționat faptul că fuziunea cu Banca Română de Comerț Exterior – Bancorex – a fost finalizată cu succes, B.C.R. păstrând în portofoliu numai afacerile bune, câștigând atât în planul clientelei cât și în sfera participării la circuitul financiar internațional.

În ceea ce privește obiectivele anului 2001,se poate aprecia că au un suport corespunzător în succesele anului precedent și prioritățile ce se vor stabili decurg din cerințele băncii și ale mediului în care aceasta acționează.

Detaliind obiectivele urmărite în anul 2001 și politicile ce trebuiesc adoptatea în vederea îndeplinirii lor, s-ar referi la:

Tehnologia informației – obiectivul central al strategiei tehnologiei informației este asigurarea derulării tuturor operațiunilor pe care le face banca cu operativitate ridicată, a unei siguranțe și confidențialități maxime, a unei baze de date cu o capacitate mare de informații despre clienți, produse și servicii bancare, precum și orice alte informații cerute de managementul băncii.

Structurile organizatorice – trebuie să fie într-o permanentă îmbunătățire. Banca este structurată astfel încât să mențină o relație directă și eficientă cu piața și clienții. Înființarea Comitetului de planificare și a Comitetului de gestionare a activelor, pasivelor și riscului bancar a contribuit la realizarea în mai bune condiții a obiectivelor strategice și a elaborării politicilor băncii. Sistemul organizatoric al băncii este astfel construit încât să evite situațiile în care deciziile care se pot lua la nivele inferioare sunt împinse spre nivelurile superioare printr-o practică a conducătorilor de a corecta această tendință și de a încuraja derularea corectă a procesului decizional.

Dezvoltarea activităților de consultanță va fi de asemenea prioritară în 2000.

Asigurarea eficienței activității proprii – rămâne un obiectiv principal al anului 2001. Eficiența nu este un apanaj al anumitor funcții din bancă, ea constituie un scop al întregului personal. Banca acordă o atenție specială planificării financiare, întocmirii planului financiar și al bugetului de venituri și cheltuieli. Analiza activităților realizate în comparație cu prevederile din planurile financiare este o necesitate și o obligație pentru conducerile județelor. Asemenea analize pot genera măsuri de îmbunătățire a activității proprii și pot anticipa evenimente nedorite.

Eficiența înseamnă profit, deci posibilitatea dezvoltării băncii și bunăstare pentru salariați, iar, la rândul său, profitul înseamnă și venituri mai mari și cheltuieli mai mici.

Un alt obiectiv important al anului 2001 îl constituie calitatea portofoliului de credite. Este un obiectiv care trebuie urmărit cu atenție maximă, pe tot traseul creditului, de la prima analiză a cererii de împrumut până la ultimul leu rambursat. Activitatea de creditare trebuie să stea în atenția conducătorilor de sucursale, cărora le revine obligația urmăririi calității creditelor acordate, recuperării acestora în termenele contractuale și încasării dobânzilor datorate de clienți. Urmărirea și recuperarea creditelor constituie o obligație de serviciu a ofițerului de credite și a șefului de serviciu și a juriștilorș directorilor adjuncți sau directorului. În final, analizele sistematice în Comitetul de direcție sunt cele care generează noi și noi măsuri pentru îmbunătățirea activității unității băncii în acest domeniu.

Activitatea de marketing – este cea care trebuie subordonată în principal testării pieței și a promovării produselor și serviciilor băncii. Departamentul de marketing și conducerea sucursalelor trebuie să se gândească la modalitățile de promovare pe piață, respectiv de vânzare a produselor și serviciilor băncii. Trebuie reținut că activitatea de marketing cade în răspunderea conducerii sucursalei.

Pregătirea și randamentul personalului – banca este preocupată de modernizarea procedurilor de selecție a personalului pornind de la analiza conținutului posturilor, definirea necesităților reale, evaluarea calităților viitorilor angajați ai băncii. Structura folosită pentru formarea și pregătirea profesională cuprinde:

pregătirea prin structuri proprii ale B.C.R.,

pregătirea prin Institutul Bancar Român,

pregătirea în străinătate.

Randamentul profesional ridicat este conceput de bancă ca posibil numai printr-o pregătire profesională ridicată. Pentru cunoașterea calității reale și a potențialului personalului, în scopul creșterii eficienței în folosirea acestuia, banca efectuează anual evaluarea personalului propriu pe bază unor criterii de evaluare.

Managementul în general și al resurselor umane în special trebuie restructurat și îmbunătățit. Este necesar ca raportul dintre munca managerială și munca de specialitate să fie optimizat în favoarea primei componente.

Controlul, bine conceput și executat permanent, va deveni funcția majoră a managementului.

Alte obiective B.C.R. pentru anul 2001 ar fi: Politicile B.C.R. în abordarea sectorială a pieței, în mod special a economiei reale, promovarea fermă a disponibilităților băncii pentru efectuarea tuturor operațiunilor de comerț exterior și valutare pentru clienți de orice fel, implicarea băncii în activitatea investitorilor străini, îmbunătățirea modului de profitabilitate a sucursalelor, măsuri pentru o atentă gestionare a activelor băncii și urmărirea calității acestora, etc..

=== CAPITOLUL IV ===

CAPITOLUL IV

CREDITAREA PERSOANELOR FIZICE ȘI JURIDICE

SECȚIUNEA I

CREDITAREA AGENȚILOR ECONOMICI

(PERSOANE JURIDICE)

Funcția de bază a unei bănci în economie este creditarea, funcție care le conferă băncilor responsabilități majore privind promovarea unei economii bazate pe criteriul rentabilității și eficienței.

În procesul de creditare a economiei, băncile trebuie să filtreze afacerile și să le promoveze pe cele eficiente, viabile și legale, impulsionând astfel desfășurarea unor activități eficiente tuturor celor care fac uz de creditul bancar.

Promovarea unor afaceri eficiente și implicit credite de calitate depinde de calitatea investiției pe care banca o face privind baza de credit a solicitantului.

Băncile trebuie să evalueze riscurile cu care au de a face în creditarea unei afaceri, să cerceteze motivul împrumutului și să identifice sursele de restituire care depind de derularea afacerii pe care o creditează.

Abilitatea debitorului de a restitui creditul depinde atât de situația financiară a firmei cât și de o serie de factori exogeni și endogeni firmei, pe care banca trebuie să-i identifice și să-i evolueze în mod corect.

Analiza bazei de credit a solicitantului vizează două aspecte:

analiza istoricului firmei, care scoate în evidență punctele slabe și bune ale evoluției firmei, cât de eficient utilizează managementul resursei firmai comparativ cu alte firme cu oportunități și riscuri pe piață asemănătoare;

analiza viitorului firmei vizează toată perioada derulării și rambursări creditului, având menirea de a evidenția posibilitățile reale de rambursare a creditului și de plată a dobânzilor și comisioanelor aferente, să furnizeze informații cuprinzătoare asupra viitorului firmei.

Studiul cererilor de credit

Prin cererea de credit, solicitantul aduce la cunoștința creditorului, oferta de a contracta un împrumut, specificând explicit suma, obiectul creditului și modul în care consideră că va putea rambursa datoria.

În sprijinul acestora, de regulă, anexează și un studiu de fezabilitate care va susține oportunitatea și eficiența afacerii, care va fi dezvoltată cu ajutorul creditului.

La prezentarea clienților care solicită diverse facilități de credit, funcționarii bancari vor verifica, în primul rând, dacă societatea comercială este legal constituită (dacă are capacitate juridică), deci dacă este înscrisă la Registrul Comerțului în condițiile legii; în al doilea rând vor verifica dacă pot îndeplini formalitățile pentru a demonstra bonitatea lor în condițiile prevăzute de politica fiecărei bănci, și anume: solvabilitatea, lichiditatea, rentabilitatea.

Ofițerii de credit vor verifica dacă clientul poate prezenta garanții materiale, personale, precum și documente și acte din care să rezulte că desfășoară o activitate în condițiile legii și în conformitate cu actul de înființare și statutul de funcționare.

De asemenea, trebuie verificat dacă clientul acceptă clauzele înscrise în contracte, referitoare la destinație, obiect, garanții, termene de rambursare, dobândă, etc., și că poate justifica rentabilitatea și, în special, posibilitatea de producere a resurselor de rambursare.

În cazul în care clientul dovedește receptivitate și operația prezentată în cerere și detaliată în studiul de fezabilitate, prezintă interes pentru bancă și se încadrează în strategia acesteia, atunci se aduc la cunoștință clientului următoarele condiții generale:

lista completă a documentelor pe care trebuie să le prezinte băncii, pentru efectuarea analizei și fundamentarea deciziei pe care banca o va lua în legătură cu cererea sa;

elemente de cost și mărimea orientativă a acestora, formele de garanții și prevederile contractelor tip care urmează a se încheia după aprobarea cererii în privința angajamentelor și obligațiilor pe care clienții și le asumă prin semnarea lor.

Această informare este necesară pentru a evita confuziile și pentru ca solicitantul să-și dea consimțământul de a contracta în cunoștință de cauză.

De asemenea, ofițerii de credit vor informa clientul asupra obligativității depunerii trimestriale a situațiilor financiare pe baza cărora banca analizează dacă se mențin permanent condițiile inițiale de bonitate avute în vedere la acordarea creditului.

În cadrul acestor discuții, funcționarul, pe lângă aspectul de inițiere a clientului, trebuie să urmărească o cunoaștere cât mai bună a acestora, în principal, asupra aspectelor care nu reies din rapoartele financiare (exemplu: calitatea de management, modernizarea și existența unei strategii clare în materie, viabilitatea proiectelor de dezvoltare, capacitatea de gestionare a creditului acordat de bancă, etc.).

Totodată, clientul trebuie avizat că, nerespectarea obligațiilor contractuale dă posibilitatea băncilor, conform legii bancare, să sisteze utilizarea creditului aprobat și să declare toate sumele datorate (rate de capital, dobânzi, comisioane) scadente.

În termen de 10 zile de la data întocmirii dosarului clientului cu documentația completă, funcționarul va analiza situația economico-financiară a clientului și a contractelor care stau la baza derulării afacerii propuse. Analiza se face în scopul previzionării realizărilor pentru toată perioada creditului, calculând în acest sens, indicatori economici, atât pentru perioada anterioară, cât și pentru cea viitoare.

În cazul în care firma nu are istoric, fiind o firmă nouă, dar prezintă un proces interesant, analiza se va canaliza asupra riscului operației, a garanțiilor propuse dar și asupra acționarilor, mărimii capitalului, calității managementului și a experienței acestora în domeniu.

Pasul următor, în etapa de analiză este verificarea reputației pe care o are firma pe piața respectivă, prin discuții și deplasări la sediul întreprinderii. Analiza clientului constă în cunoașterea situației averilor personale și a surselor acestor averi, în special al managerilor. Aceasta este o situație delicată, deoarece presupune “intrarea” în viața particulară a clientului (mai ales că dreptul la viața particulară este un drept apărat de Constituție), dar cu multă abilitate psihologică din partea funcționarului bancar, poate trage anumite concluzii care pot pleda în favoarea sau în defavoarea solicitantului de credit (exemplu: analiza relațiilor interpersonale în familie, în cadrul echipei de conducere, raporturile cu salariații, etc.).

Următoarea etapă de analiză se referă la verificarea scriptică și faptică, evoluarea garanțiilor pe care le oferă clientul pentru facilitarea de credit solicitată. Alegerea garanțiilor se face în funcție de politica fiecărei bănci în această materie. De asemenea, cuantumul acestora, ……. să se asigure marja de siguranță peste valoarea creditului, în eventualitatea situației incapacității de plată a clientului și pentru valorificarea garanțiilor în vederea recuperării debitelor, ține tot de strategia fiecărei bănci.

În baza rezultatelor de mai sus, se procedează la corelarea lor cu prevederile Normei nr. 3 a B.N.R., de clasificare a creditelor și constituire a provizioanelor de risc.

Conform acestor norme, societățile bancare sunt obligate ca, în scopul protejării depozitelor persoanele fizice și juridice să limiteze riscul de credit și să depună toate eforturile pentru a-și încasa creanțele de la debitorii lor.

Pentru determinarea și limitarea riscului de credit, societățile bancare trebuie să-și clasifice creditele acordate în funcție de performanțele financiare ale clintului, evaluate după criteriile stabilite de bancă și de capacitatea acestuia de rambursare creditului la scadență, în una din următoarele cinci categorii:

Categoria A (standard). Dacă performanțele financiare sunt bune și permit achitarea la scadență a ratelor, plus dobânda, și dacă se prefigurează menținerea și în continuare, a performanțelor financiare la un nivel ridicat;

Categoria B (în observație). Dacă performanțele financiare sunt bune, dar nu permit menținerea la același nivel în perspectivă mai îndelungată;

Categoria C (sub standard). Dacă performanțele financiare sunt satisfăcătoare, dar au o tendință evidentă de înrăutățire;

Categoria D (îndoielnic). Dacă performanțele financiare sunt scăzute și cu o evidentă calitate la intervale scurte de timp;

Categoria E (pierderi). Dacă situațiile financiare arată pierderi și există perspective clare că nu mai pot fi încasate la scadență, nici ratele și nici dobânzile aferente.

În raport de punctualitatea rambursărilor, debitorul va fi notat cu unul din următoarele calificative:

bun, dacă ratele și dobânzile sunt plătite la scadență sau cu întârziere maximă de 7 zile;

slab, dacă plățile sunt efectuate cu întârziere până la 30 zile;

necorespunzător, dacă întârzierea este mai mare de 30 zile.

Combinându-se cele două criterii, performanța financiară și punctualitatea plăților și a garanțiilor propuse, creditul va fi clasificat conform matricii date de B.N.R.

În raport de clasificarea creditelor societățile bancare sunt obligate să-și constituie următoarele provizioane specifice:

standard – 0%;

în observație – 5%;

substandard – 20%;

îndoielnic – 50%

pierderi – 100%.

Sumele aferente acestor provizioane specifice de risc vor fi incluse pe cheltuieli.

La determinarea acestor provizioane, riscul de credit poate fi diminuat doar cu valoarea următoarelor garanții:

garanții necondiționate, oferite de Guvernul României sau de B.N.R.;

garanții necondiționate, care emană de la bănci cu renume internațional;

garanții necondiționate, emise de alte societăți bancare din România;

depozite (de fonduri și titluri), constituite la societatea bancară, creditoare și ca gaj pentru garantarea plății ratelor și dobânzii;

alte garanții acceptate de conducerea băncii.

Odată stabilită clasa criteriului, în funcție de aceasta, se poate proceda astfel:

în cazul în care ofițerul de credite constată că riscul pe client sau operație este foarte mare, garanțiile sunt neacoperitoare sau necorespunzătoare politicii băncii, acesta va întocmi o notă de prezentare cu propunerea de respingere a solicitării clientului, pe care o va supune la nivelul de competențe de aprobare la care se încadrează suma solicitată, la care se anexează toate situațiile întocmite și clasificarea creditelor.

În cazul în care, ofițerul de credite consideră, pe baza analizei, că solicitarea clientului este interesantă și se încadrează din toate punctele de vedere în politica și procedurile băncii, acesta va întocmi o notă de propunere de aprobare, însoțită de analizele și clasificarea întocmită. La întocmirea notei, trebuie să aibă în vedere următoarele principii:

cunoașterea deplină a clientului, fapt pentru care trebuie să analizeze cu mare atenție toate informațiile, să facă verificări independente;

să aibă în vedere principala sursă de rambursare a creditului, de plată a dobânzilor și comisioanelor, abilitatea clientului de a crea venituri în activitatea curentă;

a două sursă ca alternativă, în cazul în care prima devine imposibilă, o reprezintă garanțiile pe care banca le poate pretinde de la client. Rolul acestora este acela de a determina clientul să se simtă răspunzător față de banca. Executarea garanțiilor pentru recuperarea sumelor datorate de client, trebuie să fie unul din ultimele obiective ale băncii. Aceasta se va face atunci când toate celelalte modalități de recuperare sau epuizat;

să coreleze rezultatele obținute prin aplicarea indicatorilor de evaluare cu toate informațiile despre client din documente, cu concluziile reieșite din discuțiile personale cu patronul sau conducerea executivă și cu informațiile din mass-media, pentru a stabili în ce condiții se propune aprobarea creditului solicitat de client;

informațiile vor fi prezentate sintetizând aspectele cele mai importante pentru ca decizia să se ia în cunoștință de cauză.

Treapta următoare o reprezintă aprobarea notelor prezentate și semnate de ofițerii de credit. Aprobarea de către Comitetul de Direcție sau Consiliul de Administrație se va comunica în scris cu eventualele modificări de condiții și recomandări.

La primirea aprobărilor vor comunica în scris clientului hotărârea luată și îl vor invita la bancă pentru ai face cunoscute condițiile finale și a stabili modalitățile și etapele de încheiere a documentației și de utilizare a creditului. După obținerea aprobării, se va întocmi forma finală a contractului de credit și de garantare, după care se va lua viza Departamentului juridic și apoi vor fi semnate de client. La semnare se va avea grijă:

din partea clientului:

să fie persoana împuternicită a angaja firma;

să se verifice specimenele de semnături;

să se semneze pe fiecare pagină în colțul din dreapta jos, mai puțin ultima pagină unde sunt deja semnături (fiind o măsură de precauție, pentru a nu se înlocui nici o pagină din contract);

să se aplice pe semnături ștampila firmei.

din partea băncii:

să nu semneze înaintea clientului;

dacă se trimite contractul la sediul clientului, ofițerul de credite va semna pe fiecare colț al paginii, iar la primirea lor înapoi, va verifica dacă nu s-au schimbat pagini sau părți din text;

contractele de credit și de garantare vor fi semnate din partea băncii numai de persoanele ce au drept la semnătură, aplicându-se ștampila băncii;

fiecare parte primește un original al contractelor încheiate;

contractele de credit vor purta obligatoriu un număr format din simbolul tipului de credit (scurt, mediu, lung) și numărul curent, în ordinea încheierii tuturor contractelor.

După ce s-au întocmit toate condițiile aferente creditului, se va verifica din nou de către departamentul juridic, legalitatea acestora, lăsându-se viza de utilizare a creditului.

Departamentul contabilitate deschide conturile necesare pentru înregistrarea și derularea în viitor a tuturor operațiunilor implicate de creditul acordat.

Ofițerul de credite are responsabilitatea păstrării dosarului fiecărui debitor cu documentația financiară ce va fi completată semestrial și anual. Dosarul va cuprinde: contractul de credit, garanțiile constituite în original, extrasele de cont cu operațiunile efectuate, corespondența și toate celelalte documente aferente.

Arhivarea și păstrarea dosarelor se face astfel:

dosarul juridic al clientului, după ce și-a închis toate conturile la bancă;

documentele din dosarul de credit, originalul contractului de credit se va păstra, de regulă, 3 ani de la rambursarea integrală a acestuia și a achitării tuturor conturilor aferente;

contractele de garanții constituite în original, se vor păstra două săptămâni de la rambursarea integrală a creditului și se va da o dovadă scrisă clientului, prin care se recunoaște eliberarea de obligații a acestuia, dându-i posibilitatea astfel să-și efectueze radierea ipotecii, gajului;

originalele documentelor se vor păstra de către creditor (bancă) timp de 1 an;

extrasele de cont și celelalte documente se arhivează și se păstrează 2 ani după încheierea operațiunii.

După expirarea acestor date, documentele se vor distruge.

Întocmirea de situații privind aspecte ale activității de creditare sunt necesare pentru o bună urmărire a expunerii băncii pentru stabilirea politicilor și strategiilor de creditare ale acesteia pe perioade scurte și de perspectivă, precum și pentru efectuarea diferitelor raportări la B.N.R.

Semestrial, băncile au obligația să raporteze la B.N.R. conform Normelor nr. 3 din 1994, situația privind clasificarea creditelor în derulare și constituirea provizioanelor specifice de risc.

Categorii de credite acordate……

Credite pentru exploatare

Sunt creditele care finanțează activul circulant al întreprinderilor. Când activul circulant nu poate fi acoperit prin încasările de la clienți și debitori, iar fondul de rulment este insuficient, întreprinderea va recurge la un credit bancar. Aceste credite îmbracă diferite forme în funcție de durata sau obiectivul lor.

Credite pe baza fluxului de lichidități (cash-flow).

Aceste credite se acordă pe o perioadă de cel mult 12 luni pentru următoarele ……: aprovizionări cu materii prime, materiale, combustibil, piese de schimb, mărfuri, precum și pentru efectuarea unor cheltuieli necesare producției, executării de lucrări și prestări servicii, care au desfacere asigurată prin contracte și comenzi ferme. Necesarul de credite se determină cu ajutorul fluxului de lichidități (cash-flow-ului).

Fluxul de lichidități reflectă situația intrărilor de lichidități (încasărilor) și ieșirilor (plăților) aferente perioadei în care se solicită creditul.

Acordarea efectivă a creditelor de către bancă se face prin plăți către furnizori sau prin eliberări de carnete de C.E.C.-uri cu limită de sumă, uneori și în numerar, sau prin punerea creditului la dispoziția împrumutantului într-un cont de disponibilități.

Credite prin cont curent (linii de credit)

Creditele se acordă de către bancă pentru o perioadă de un trimestru în vederea desfășurării unor activități de aprovizionare, producție, desfacere.

Volumul creditului se determină la începutul fiecărui trimestru, ca diferență între activele curente și pasivelor curente conform programelor agenților economici.

Necesarul de credite trebuie să fie susținut prin contracte de aprovizionare și desfacere, care să justifice volumul de cheltuieli și venituri stabilit pe trimestru și pe fiecare lună în parte, pe baza cărora se determină deficitul sau excedentul de credite.

Deficitul de credite constituie nivelul noilor credite de care poate beneficia agentul economic în perioada următoare, peste cele primite din trimestrul anterior; iar excedentul de credite reprezintă volumul de credit e care urmează a se rambursa în perioada următoare, maxim 90 zile.

Liniile de credit funcționează după sistemul resolving, respectiv se pot efectua trageri și rambursări pe perioada de valabilitate a liniei de credit, cu condiția ca soldul zilnic al angajamentelor să nu depășească volumul liniei de credit stabilite.

Banca percepe dobânda numai pentru sumele efectiv trase, diminuate cu rambursările, deci pentru soldul net al creditului.

Credite de scont

Scontarea constă în aceea că beneficiarul unui efect de comerț (cambie sau bilet la ordin) poate să-și transforme creanța pe care o are a unui terț într-o sumă lichidă, fără să mai aștepte.

Băncile pot sconta efectele de comerț care îndeplinesc toate condițiile de formă și de fond prevăzute de lege, dar și o serie de cerințe obligatorii: să fie acceptate legal la plată, timpul scurs între momentul scontării și scadența titlului să fie mai mic de 1 an, dacă ……. este client al altei societăți bancare, efectul de comerț trebuie analizat de societatea bancară respectivă.

Băncile comerciale se refinanțează, adică pot să-și întregească lichiditățile prin rescontarea cambiilor și biletelor la ordin înainte de scadența la Banca Națională.

Forfetarea

Forfetarea reprezintă o modalitate de finanțare în comerțul internațional, pe termen mediu și lung, care constă în cumpărarea de către bancă a unor creanțe rezultate din operațiuni de export, în schimbul unei sume de bani numită scont, urmând ca banca să-și recupereze contravaloarea acesteia de la debitorul importator.

Această tehnică nu dă băncii drept de recurs vânzătorului creanței în cazul unei defecțiuni de plată a debitorului.

Banca acceptă creanțe sub forma cambiilor, biletelor la ordin și acorditive invocabile exprimate în valută, exigibile în termen de 90 zile – 5 ani.

Operațiunea este negociabilă și se derulează fie între bancă și exportator (beneficiarul înscrisului) – pe piața primară, fie între bancă și ultimul destinatar – pe piața secundară.

Forfetarea permite exportatorului încasarea valorii efectului de comerț înainte de scadență și transformă exportul pe bază de credit în tranzacție cash, eliminând riscul de credit. Exportatorul rămâne deschis la riscurile de plată a exporturilor (reaua credință sau falimentul debitorului sau garantului).

Banca acceptă titlurile numai în condițiile în care sunt analizate sau însoțite de scrisori de garanție bancară, necondiționate, emise de banca din țara importatorului, precum și polițe de asigurare care facilitează tranzacționarea titlurilor pe piața secundară.

Etapele derulării acțiunii de forfetare sunt:

exportatorul, care vinde marfa pe baza unui credit comercial, ia legătura înainte de încheierea contractului de vânzare a mărfii (sau după) cu banca, prezentând o cerere de forfetare prin care informează banca asupra aspectelor legate de tranzacția comercială, solicitând o ofertă privind condițiile forfetării (costurile, garanțiile, documentația);

banca trimite oferta exportatorului privind condițiile forfetării;

încheierea contractului comercial între exportator și importator;

încheierea contractului comercial între bancă și exportator;

livrarea mărfurilor de către exportator importatorului;

transmiterea de către importator, pe baza documentelor care atestă livrarea mărfii, exportatorului sau băncii acestuia a titlurilor de credit analizate sau însoțite de garanție bancară;

transmiterea titlurilor de credit de către exportator băncii și încasarea contravalorii acestora, mai puțin scontul.

Comisioanele percepute de bancă depind de specificul fiecărei tranzacții: valoarea, perioada, garantul și riscurile operațiunii.

Factoring-ul

Factoring-ul este un mecanism de finanțare pe termen scurt (maxim 180 zile)de către bancă prin preluarea facturilor de la clientul beneficiar al acestora, contra unei sume de bani numite agio.

Operațiunea de factoring are la bază un contract de factoring încheiat între “aderent” (furnizor, producător) și o bancă numită “factor”, prin care se asigură finanțarea urmărirea creanțelor și protecția de riscurile de credit, în schimbul cedării de către aderent a creanțelor în favoarea băncii.

Din punct de vedere al modului de evaluare și administrare a creanțelor de către factor, operațiunea de factoring îmbracă următoarele forme:

factoring cu plata imediată, când factorul achită contravaloarea facturilor aderentului la prezentarea lor;

factoring cu plata la o dată viitoare;

factoring mixt, când factorul plătește o parte a contravalorii facturilor aderentului sub formă de avans, iar diferența, la o dată viitoare;

Acceptarea de către bancă a facturilor de la aderenți presupune agrearea de către bancă, în primul rând, a debitorilor care vor trebui să plătească în final contravaloarea facturilor respective.

Banca percepe o taxă (marja de risc) pentru fiecare factură acceptată.

Banca acceptă să plătească facturile numai în condițiile în care debitorul va face plata direct băncii.

Neacceptarea la plată a facturilor de către bancă este determinată de următoarele cauze:

vicii de formă sau de fond a documentelor;

situația financiară a debitorului nu prezintă încredere;

lipsa unor garanții.

Băncile pot acorda credite și societăților de factoring pe baza contractelor de factoring încheiate cu aderenții. Valoarea creditului acordat de bănci este determinată pe fiecare debitor în funcție de cifra de afaceri, periodicitatea livrărilor, valoarea fiecărei livrări, termenul acordat debitorului de efectuare a plății.

Creditele pentru investiții

Creditele destinate investițiilor sunt acordate pe perioade scurte (12 luni), medii (1-5 ani) și lungi (5-10 ani). Banca finanțează 80% din valoarea investiției, restul de 20% trebuie să fie asigurată din surse proprii ale investitorului.

Banca acordă perioade de grație numai pentru obiective noi de investății, dar care nu pot depăși 12 luni. În această perioadă beneficiarul achită dobânzi și comisioane aferente creditului.

Credite de leasing (locație). Băncile pot acorda credite pe termen mediu și scurt societăților de leasing pentru bunuri care fac obiectul unui contract încheiat cu beneficiarul bunului.

În categoria bunurilor se înscriu: mașini, utilaje, instalații destinate producției cu o vechime de maxim 3 ani și care se aduc în țară de persoane juridice române.

Pentru agenții economici, leasing-ul prezintă următoarele avantaje:

permite dotarea întreprinderilor cu utilaje și echipamente printr-un efort financiar inițial mic;

acces la asistență tehnică, financiară, contabilă, oferită de societățile de leasing;

tripla operațiune la încheierea perioadei de închiriere.

SECȚIUNEA II

CREDITAREA PERSOANELOR FIZICE

Băncile acordă credite persoanelor fizice atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Creditele pe termen scurt sunt solicitate pentru finanțarea cumpărării unor bunuri de folosință îndelungată: automobile, aparatură electronică, etc. Creditele pe termen lung sunt solicitate pentru achiziționarea sau renovarea imobilelor.

În vederea acordării creditului, banca solicită garanții, de obicei bunul care face obiectul creditului este luat garanție prin constituirea unei ipoteci asupra acestuia în favoarea băncii.

Capacitatea de rambursare a creditului de către client este analizată de bancă pe baza unor informații care vizează în principal următoarele:

situația patrimonială și starea socială (vârsta, familia, reputația, moralitatea);

veniturile și stabilitatea lor;

obiectul creditului.

Ca și în cazul creditelor acordate agenților economici, băncile trebuie să evalueze riscurile la care se expun prin acordarea creditelor persoanelor fizice. Analiza dosarelor de credit, când numărul lor este mai mare și valoarea unitară mică, devine costisitoare pentru bancă, iar compensarea cheltuielilor prin suportarea de către clienți devine descurajantă pentru aceștia. În plus, procesul de investigare este greoi, cere timp, ceea ce conduce la micșorarea numărului de credit promovate de bancă.

Pentru depășirea acestor inconveniente, băncile au posibilitatea de selecție a solicitărilor de credit printr-o metodă de evaluare a cererii de credit prin punctaj – “credit scoring”.

Metoda permite băncii ca pe baza unor informații preliminare, pe care clientul le pune la dispoziția băncii prin intermediul unui formular completat odată cu cererea de credit, să admită sau nu dosarul solicitantului.

Metoda are la bază tehnici statistice de tratare a informațiilor referitoare la comportamentul solicitanților de credit, care permit să identifice riscul de nerambursare a unui credit prin intermediul unei note (scor).

Problema cheie este aceea de a descoperi, printre informațiile despre solicitantul de credite, acele informații care explică cel mai bine solvabilitatea sa. Fiecărei informații îi este atribuită o pondere, suma ponderilor comparată cu o notă de referință stabilită în prealabil de bancă indică dacă dosarul se acceptă sau nu pentru a fi instrumentat de bancă.

Metoda evaluării creditului prin punctaj se aplică în special creditelor pe termen scurt, creditelor imobiliare, deoarece aceste credite se adresează unor solicitanți care prezintă un comportament omogen, deci criteriile decizionale sunt valabile pentru toți, iar obiectul creditului este identificabil ca valoare și durată, pentru ca riscurile asumate să fie comparabile.

Aplicarea metodei conduce la reducerea cheltuielilor și timpului aferent investigării dosarelor de credite.

=== CAPITOLUL V ===

CAPITOLUL V

Evoluția relațiilor de credit

în perioada tranziției

Etapa de tranziție spre economia de piață pe care o parcurge România are un caracter complex implicând reconsiderarea întregului sistem economic, cât și a componentelor acestuia. Având în vedere că economia de piață presupune, în mod implicit, existența economiei bănești, un rol important trebuie acordat sistemului bănesc și de credit. Economia de piață este o economie concurențială în care primează legea cererii și ofertei ceea ce implică funcționalitatea agenților economici și asigurarea echilibrului economic de ansamblu.

Rolul creditului în economia de piață depinde de formele sub care se manifestă. Alături de creditul bancar, un rol important trebuie acordat creditului comercial. Prin statuarea oficială a acestuia s-ar aduce schimbări calitative întregului sistem de credite, operând pe deplin principiul garantării reale și integrale. Aceasta presupune punerea în circulație a titlurilor de credit comerciale (cambii, tratate, etc.) care constituie un mijloc de acoperire a masei bănești. Prin intermediul cambiilor comerciale se pot efectua operații de girare, scontare, rescontare, gajare, etc., specifice economiei de piață.

Trecerea la economia de piață presupune elaborarea unor reglementări în domeniul financiar și de credit. În cadrul problemelor complexe cu care se confruntă în prezent economia românească este și problema creditului bancar. Datorită implicațiilor multiple pe care creditul le are în economie, reforma economică trebuie să acorde o atenție deosebită acestei problematici.

La baza reorganizării sistemului de credit pe principiile economiei de piață trebuie repus creditul comercial (care a fost eliminat din sistemul nostru de credite încă din 1952). La baza creditului trebuie să stea principiul garantării reale și integrale, utilizarea formelor specifice de creditare bazate pe titlurile de credit, în speță cambiile comerciale, ce formează un cadru operațional specific: acordul de credit prin scontare și rescontare, gajuri de efecte comerciale cu efecte pozitive asupra girării și desfășurării relațiilor de credit în economie, putând constitui chiar un mijloc de acoperire a banilor.

O altă parte a operațiunilor de credit se bazează pe existența hârtiilor de valoare (acțiuni, obligațiuni, bonuri de tezaur) ceea ce determină credite pe gaj de hârtii de valoare, sau în legătură cu acestea. În acest sens se apreciază ca având o mare importanță restabilirea funcțiilor firești ale angrenajelor monetare, în primul rând scontul și rescontul prin care se menține de către Banca Națională un anumit grad de lichiditate în cadrul sistemului bancar.

Volumul de credite ce poate fi acordat de bănci are un caracter limitat, de aceea măsurile de reorganizare a creditului trebuie să țină seama și de necesitatea asigurării lichidității bancare și de cerințele acesteia care se referă, în principal, la destinația creditelor și durata utilizării lor.

Reforma creditului în țara noastră trebuie să conducă și la o elasticitate și operativitate mai mare în creditare, realizate prin caracteristicile tehnicii de creditare și promptitudinea cu care băncile satisfac cerințele clienților privind acoperirea prin credite a unor necesități imediate. Este necesară trecerea la negocierea pe baze comerciale a creditelor și diversificarea modalităților de creditare.

Relațiile de piață în domeniul creditului au ca punct central dobânda. Nivelul dobânzii în fiecare moment al conjuncturii economice reprezintă un factor esențial al angajării în activitatea productivă și de circulație a mărfurilor, reglând prin aceasta interesul participanților la activitatea economică. În acest sens, în actualele reglementări, în economia noastră acționează încă un credit ieftin, deși capitalul existent are condiții de a fi evaluat și apreciat la niveluri superioare.

Trecerea de la negocierea dobânzilor la creditele acordate va restabili valoarea reală a creditelor și va reașeza procesele de creditare pe bazele comerciale ale economiei de piață.

Pentru economia noastră, una din posibilele politici monetare și de credit ar putea fi politica taxei scontului percepută de banca de emisiune care devine hotărâtoare pentru nivelul dobânzilor. Prin majorarea sau diminuarea taxei scontului se scumpește sau se ieftinește creditul, angajând astfel un avânt al dezvoltării sau o restrângere a activității economice, acționând direct în raport de piață.

Una din componentele obligatorii ale relațiilor de piață este libertatea creditului, adică posibilitatea întreprinzătorului de a avea acces liber la capital. Aceasta implică o restructurare a sistemului financiar-bancar prin constituirea piețelor de credit și care condiționează punerea în funcțiune a, unui mecanism de autoreglare care să dirijeze resursele spre acoperirea nevoilor sociale.

Numai restructurarea unei concurențe bancare poate dezvolta o reală politică de credit în care costul acestuia să se formeze pe bază de cerere și ofertă, pe baza cerințelor și posibilităților economiei naționale de la o etapă la alta. O politică adecvată de credit este un mijloc important de control a evoluției masei monetare și, deci, a fenomenului inflaționist în economie.

Una din preocupările primordiale în procesul de tranziție la economia de piață trebuie să fie, pe lângă realizarea unui cadru legislativ, însăși crearea instrumentelor specifice noilor forme ale raportului de credit în economia românească.

De asemenea, recurgerea la creditele externe poate fi atât un factor de progres în cadrul realizării unor restructurări aducătoare de profituri, prin creșterea competitivității produselor românești pe piața externă, cât și o frână, când se acumulează o datorie însemnată în contul căreia trebuie alocată o mare parte a încasărilor în valută convertibilă pentru plata serviciului datoriei, ceea ce are ca principală consecință diminuarea investițiilor.

Din punct de vedere economic, creditele externe ar trebui să fie destinate ramurilor economice bogate în resurse interne (agricultură, turism, industrie ușoară și alimentară), dezvoltării sferei serviciilor, “infuziei” tehnologiilor de vârf. Din punct de vedere social, creditele externe ar trebui să amâne costul tranziției pentru o perioadă viitoare în care va fi mai ușor de suportat achitarea acestor costuri, să contribuie la menținerea sau limitarea diminuării nivelului de viață.

De o deosebită atenție ar trebui să se bucure formele cele mai avantajoase de creditare externă, utilizându-se în special liniile de credit, creditele consorționale și emisiunile de obligațiuni. Trebuie elucidate unele aspecte privitoare la tipul de sector – public sau privat – ce ar urma să aibă prioritate în obținerea creditelor externe. Pe de o altă parte, în țara noastră, cât și în țările fost comuniste, sectorul de stat menține majoritatea absolută a proprietăților în economie și are nevoie urgentă de noi investiții pentru a-și moderniza echipamentele și tehnologiile. Pe de altă parte, sectorul privat are și el nevoie de importante investiții pentru a-și mări ponderea în cadrul economiei.

Prioritatea acordării de credite către întreprinderi private duce la întărirea rolului acestora în economie, la folosirea mai eficientă a creditelor în sensul orientării spre investiții ce răspund cerințelor pieței naționale și mondiale. Pentru aceasta este necesar ca statul să creeze întreprinzătorilor particulari condiții favorabile de credite externe cu ajutorul cărora aceștia să-și procure tehnologii avansate. Aceste condiții includ o legislație corespunzătoare, un sistem coordonat de garanții și asigurări între guvern, bănci, agenții internaționale de asigurări și debitori. Băncile și instituțiile de profil ar trebui să-și lărgească mult mai mult activitățile pentru obținerea de credite în valută forte spre sectorul privat, asigurând, în prealabil, o analiză atentă a investițiilor și acordând asistența necesară.

În cazul întreprinderilor din sectorul de stat, recurgerea la credite externe ar trebui să se facă în special pentru modernizarea utilajelor întreprinderilor ce produc mărfuri cu desfacere pe piața mondială. Pentru întreprinderile cu “probleme” este de dorit să se folosească cu prioritate acțiuni de cooperare, nerecurgându-se la credite externe decât în mod complementar.

În literatura economică există, legat de problema investițiilor pentru restructurare și dezvoltare, două curente de idei; unul care propune o strategie economică bazată pe investiție în toate sectoarele economice – strategia big-push – ca singura cale de lichidare a decalajelor, strategie ce începe să cedeze loc aceleia ce propune un model de creștere inegală, în care un sector stimulează dezvoltarea în alte sectoare și este el însuși stimulat de altele. Un asemenea sector, în care mecanismul pieței poate fi mai repede și mai ușor implementat datorită relativei sale autonomii, care poate da rapid rezultate favorabile, exercitând o influență stimulatoare asupra întregii economii, este agricultura. Dar o privatizare rapidă a agriculturii se poate dovedi ineficientă dacă nu se stabilesc în paralel programe de ajutorare a țăranilor asigurâdu-le facilități de credit, informațiile tehnice și comerciale necesare, dotarea cu utilaje și materiale agricole.

Băncile au rol indispensabil în cadrul procesului de tranziție și, acționând ferm pentru a spori eficiența capitalului de împrumut, trebuind să păstreze controlul asupra expansiunii creditului intern. Se impune ca o necesitate stringentă a etapei actuale ca băncile să practice dobânzi mai flexibile și mai competitive în cadrul operațiilor pe care le efectuează.

În ceea ce privește cooperarea dintre instituțiile bancare și stat, se impune implicarea acestuia în relațiile de credit iar uneori intervenția lui în reglementarea creditelor. Supravegherea bancară e oportună și necesară numai în perioadele de criză, în alte condiții ele dereglează activitatea bancară. Intervenția statului în reglementarea creditului trebuie să fie excepția și nu regula, regula generală constând în funcționarea normală a aparatului bancar, fără nici un fel de imixtiuni din afara acestuia.

Având în vedere condițiile specifice în care funcționează în prezent băncile din țara noastră, precum și rezultatele înregistrate atât pe planul activității economiei generale, cât și pe planul activității bancare propriu-zise, intervenția statului în reglementarea creditului este necesară și inevitabilă.

=== Oferta de produse a B ===

Oferta de produse a B.C.R.

Banca Comerciala Romana a fost si ramane disponibila sa ofere clientilor sai toata gama de servicii cu specific bancar ce se practica pe piata interna .
Paleta larga a activitatilor bancii , structura clientilor sai si acoperirea tuturor zonelor geografice cu unitati proprii ii dau acesteia caracterul de banca universala .
Oferta de produse si servicii devine pentru banca principalul mijloc de mentinere a cotei de piata cucerite si a interesului unui numar cat mai mare de clienti .
Banca are pachete adecvate de produse , care trebuie sa tina seama de caracteristicile si categoria clientelei sale . Banca are in vedere companiile mari si clienti strategici , agentii economici cu activitate de export , intreprinderile mici si mijlocii , activitatea de retail.
Banca are in vedere ca partenerii sai sa beneficieze , in primul rand , de produsele si serviciile de baza (depozite , credite si garantii , decontari , consultanta ) asigurand astfel principalele grupe de cerinte ale clientilor pe termen scurt , termen mijlociu si lung .
Pentru anul 2000 serviciile capata prioritate , ele nu implica existenta capitalului si reprezinta surse importante de venituri .De asemenea , raman prioritare finantarile si decontarile externe , electronic banking-ul , implicarea bancii direct sau indirect in tranzactionarea de titluri , administrarea de fonduri sau custodie .
Toate produsele si serviciile bancare isi au importanta lor , dar creditul ramane principalul produs oferit de banca .
Banca Comerciala Romana pune un accent deosebit pe finantarea economiei reale si pe sprijinirea procesului de restructurare prin abordarea de credite atat pentru importul de echipamente , tehnologie , materii prime si materiale , cat si pentru exportul de produse manufacturate .
Banca este acceptata de un numar important de agenti de garantare a creditelor pentru export si lucreaza in conditii normale cu organismele internationale : BIRD , BERD , BEI .
B.C.R. a contribuit la finantarea activitatii de productie in mai multe sectoare economice , si in deosebi in industrie , a carei creditare este masurata in proportie de 2/3 prin unitatile teritoriale ale bancii .
In domeniul creditarii , banca a acordat clientilor , pana la sfarsitul anului 1999 , imprumuturi de rulaj in suma de peste 55.000 miliarde lei , atat in lei cat si in valuta .
Experienta castigata si reactia pozitiva a clientilor la serviciile oferite de banca sunt conditii pentru o evolutie pozitiva in viitor .
Deschiderea si dezvoltarea pietei financiare din Romania si intrarea in circuit a noilor instrumente financiare cum sunt cambia , biletul la ordin si cecul , sunt un bun prilej pentru banca de a-si extinde activitatea in mod corespunzator si pentru a contracta noi relatii cu partenerii sai de afaceri .
Tipul de servicii oferite de banca este foarte important . In general , bancile ofera doua tipuri diferite de servicii :
-serviciul "o singura data" -este o tranzactie asigurata ( de exemplu , procurarea de valuta straina ) . Persoana va veni la sucursala va procura valuta , apoi va pleca ; acesta este sfarsitul tranzactiei ;
-serviciul "de relatie " -la care clientul va utiliza serviciul respectiv in mod repetat ( de exemplu , Contul curent : clientul va deschide contul si-l va folosi pentru a depune si a retrage bani ). Cu ocazia folosirii unui serviciu se pot indica si altele care ar putea fi utile clientului . Acest tip de serviciu asigura perpetuarea relatiilor cu banca .
Serviciile de relatie pot conduce adeseori clientul catre achizitionarea mai multor servicii . Ambele tipuri de servicii sunt importante pentruu consolidarea relatiilor cu clientii .
Cu cat clientul are mai multe contracte cu banca si cu personalul acesteia , cu atat va fi mai usor sa-si evalueze necesitatile si sa construiasca relatia . Cunoasterea clientului de catre banca inseamna, adesea ,ca se pot anticipa unele din cerintele acestuia , oferindu-i-se servicii adecvate inainte ca el sa constientizeze unele necesitati financiare .
Se poate spune ca unii clienti nu sunt intotdeauna constienti de ce au nevoie sau poate nu cunosc toate serviciile care li le poate oferi banca . De aceea , personalul bancii joaca un rol important . Aceasta reprezinta interfata clientului cu banca , si are un rol important in a evalua necesitatile clientului si de a asigura informatia adecvata despre produsele si serviciile bancii .
Astazi , clientii au devenit mult mai informati despre ce trebuie sa le ofere piata . Necesitatea calitatii serviciului este o problema reala pentru furnizorii de servicii financiar-bancare . Bancile trebuie sa monitorizeze nivelul serviciului si sa se asigure ca acesta este suficient de ridicat pentru a capta interesul clientului pentru oferta bancara .
Calitatea serviciilor si continuitatea in oferta de produse si servicii vor ajuta la cresterea fidelitatii clientilor , acestia fiind astfel mai putin tentati sa evalueze alternativa utilizarii serviciilor concurentei.
Intr-un sector bancar profesional si competitiv , tendinta Bancii Comerciale Romane ramane de crestere continua a performantei financiare , lucru ce impune cu necesitate dezvoltarea ofertei de produse si servicii bancare, precum si imbunatatirea celor existente .
Economia de piata romaneasca , in plina transformare si dezvoltare a condus la disparitia multor unitati de stat , mari consumatoare de credite . De asemenea , in prezent , tendinta de piata monetara romaneasca , deci si pe piata interbancara , este de scadere a dobanzilor . Acest lucru ridica probleme bancilor comerciale in plasarea resurselor atrase .
In acest context , prin planul strategic de dezvoltare al Bancii Comerciale Romane pana in anul 2000 si cel pentru perioada 2001-2004 se prevede consolidarea pozitiei de piata prin identificarea si atragerea unor clienti cu potential de dezvoltare si imbunatatirea ofertei de profil din punct de vedere al diversitatii si calitatii produselor si serviciilor furnizate . Ca urmare , Consiliul de Administratie al Bancii Comerciale Romane , in sedinta sa din 31 martie 2000 , a hotarat si aprobat infiintarea Directiei de Produse si Servicii Bancare pentru Persoane Fizice , avand in vedere si faptul ca persoanele fizice cu cont la B.C.R. au un aport mare in resursele bancii , dar beneficiaza de o oferta restransa de produse si servicii bancare .
Noua directie infiintata isi propune sa abordeze acest segment de clienti – persoane fizice – intr-o conceptie noua printr-o structurare a acestei categorii de clienti in functie de venituri , pregatire , varsta si necesitati si printr-o politica de diversificare a ofertei de produse si servicii specifice .
In prezent , B.C.R. este disponibila sa ofere clientilor sai (persoane fizice) toate produsele si serviciile bancare ce se practica pe piata interna , iar prin dezvoltarea sistemului informatic , si a unora din cele existente in bancile din strainatate .
Cu toate ca , prin Instructiunile de Lucru nr. 2 /1998 privind creditarea persoanelor fizice au fost prevazute mai multe categorii de credite ce se pot acorda , nu au fost lansate pe piata decat cateva , ramanand nefolosite o serie de credite foarte solicitate pe piata interna de catre persoane fizice ( credite pentru amenajari si reparatii locuinte , pentru cumparaturi de autoturisme din import , cumparari terenuri , reparatii locuinte , credite de trezorerie , etc. ) . De acee, principiul de baza care va guverna noua directie va consta in dorinta de a indeplini toate cerintele clientilor pentru ca acestia sa nu apeleze la alte banci pentru nevoi pe care B.C.R. le poate acoperi .
Avand in vedere aceste orientari , se preconizeaza sa se treaca de urgenta la acordarea tuturor categoriilor de credite pentru persoane fizice prevazute de Instructiunile de Lucru nr.2 /1998 , in functie de cerintele pietei din fiecare judet . De asemenea , este momentul sa se intensifice actiunea de incheiere de protocoale cu agentii economici , dealeri autorizati , care comercializeaza autoturisme din import , bunuri de consum , etc.
Rand pe rand se va trece la lansarea unor noi produse si servicii solicitate de persoanele fizice , spre exemplu :
-eliberarea de scrisori de garantie bancara ;
-plata abonamente telefon ;
-energie electrica , etc. , credite nenominalizate pe termen scurt (pana la 30 de zile ) pentru plata unor cheltuieli ocazionate de diverse evenimente din viata unei familii etc. .
Unul din produsele solicitate il reprezinta creditele in valuta . Sunt solicitari de la persoane fizice , in principal , pentru achizitionarea de mici utilaje productive pentru lansarea unei afaceri sau pentru efectuarea de concedii in strainatate .
Concomitent , se va avea in vedere lansarea de servicii cunoscute sub denumirea de " private banking " , respectiv informatii bancare despre conturile clientilor , tipurile de operatiuni si produse bancare , plati electronice , etc. .
Realizarea acestor obiective care vor spori simtitor numarul clientilor care vor apela la serviciile bancii , va implica un volum mare de munca si de date , informatii si formularistici , care va impune existenta unui sistem informatic pentru deservirea moderna si rapida a clientilor bancii . Va fi necesara si organizarea unor instructaje de profil cu personalul din sucursalele judetene care vor raspunde nemijlocit de promovarea acestor produse si servicii bancare . In functie de evolutia acestei activitati , se vor elabora completari la instructiunile si normele existente , urmand sa se transmita scrisori circulare in teritoriu pentru fiecare produs nou ce va fi lansat pe piata .
Realizarea acestor deziderate este posibila , dar va fi nevoie ca cel putin salariatii bancii implicati in mod direct in aceste activitati sa faca efectiv o pasiune din ele , care , in final , va conduce la cresterea veniturilor bancii , deci si a celor care deservesc banca .

Alinierea produselor si serviciilor oferite de B.C.R.
la standardele europene

Zona EURO a devenit o piata interna pentru acele banci si institutii care opereaza in tarile membre UEM .
Prin conturile NOSTRO deschise in EUR la 30 de banci in zona EURO, si prin sistemul de tehnologie informationala pe care il implementeaza , B.C.R. poate procesa la nivelul standardelor europene platile clientilor si ale bancilor partenere , oferind produse si servicii de cea mai buna calitate .
POARTA EURO
Prin relatiile de corespondent cu bancile care opereaza in zona EURO , B.C.R. poate canaliza cel mai eficient platile catre Europa .Prin afilierea sa alaturi de banci din Germania , Italia , Franta , Olanda la EBA sau la sistemele nationale de decontari ale acestor tari , B.C.R. poate satisface cerintele diversificate de plata ale clientilor sai , atat pentru plati mari cat si pentru plati de volume mici . B.C.R. poate oferii clientilor sai o procesare eficienta prompta a euro-platilor din toata tara printr-un canal de plecare . B.C.R. coopereaza cu bancile din Grupul Heathrow – un grup neoficial de banci vestice creat in vederea pregatirii procedurilor pentru decontarile in EUR .
Aceste banci transmit bancii noastre orice noi reglementari privind decontarile conform datei de valuta si mai buna gestionare a fondurilor din conturile de corespondent .
PROCESAREA CECURILOR
Intelegerile pe care B.C.R. le are cu banci din UEM , permit ca cecurile exprimate in EUR sau in valutele IN sa fie creditate rapid si eficient in conturile de corespondent sau via EBA .
DECONTARILE DOCUMENTARE
Decontarile documentare reprezinta o activitate prioritara pentru B.C.R. Prin reteaua sa interna si externa de unitati in principalele centre financiare din UE si UEM , banca este angajata sa asigure clientilor sai servicii , tehnologie si speze competitive pentru gestionarea acreditivelor , confirmarilor , avizarilor , transferurilor , scrisorilor de garantie emise si primite , precum si a operatiunilor incasso .

Produse si servicii oferite
de Banca Comerciala Romana

CASETA DE VALORI – "Cheia sigurantei dvs. !"
B.C.R. pune la dispozitia clientilor sai , un serviciu bancar modern – caseta de valori – prin intermediul careia se pot pastra in conditii de siguranta deplina :
-titluri si hartii de valoare (actiuni , obligatiuni , certificate de depozit, bilete de ordin , etc.) ;
-bilete de banca si valuta cash ;
-obiecte de arta , colectii numismatice , etc. ;
-bijuterii ;
-documente de valoare si inscrisuri oficiale (testamente , manuscrise , certificate de proprietate ) ;
-obiecte fara valoare determinata ;
-alte valori .
Avantaje :
Casetele sunt amplasate in spatii special amenajate , asigurate cu sisteme de paza , supraveghere video si alarma .
Deschiderea /inchiderea casetelor de valori se face cu ajutorul a doua chei : prima , unicat , detinuta de client , iar cea de-a doua detinuta de functionarul bancar , accesul la caseta se efectueaza numai folosind ambele chei .
B.C.R. presteaza serviciul de pastrare a valorilor in casete pe baza unui contract incheiat cu clientii si in care vor fi inscrise :
-durata depozitarii ;
-valoarea declarata de client pentru obiectul / obiectele depozitate ;
-comisionul perceput de banca .
Pe toata durata depozitarii valorilor , clientul isi pastreaza calitatea de proprietar al acestora .

MULTI CASH – "Accesibil , comod , eficient , sigur !"
Prin serviciul MULTI CASH ,B.C.R. ofera clientilor sai , persoane juridice, confort si flexibilitate in relatia cu Banca .
Avantajele folosirii acestui serviciu :
*Platiti un abonament diferentiat corespunzator serviciului de care aveti nevoie.
*Confortul si economisirea timpului beneficiind de legatura electronica cu Banca la orice ora si din orice colt al tarii .
*Accesarea unor informatii financiar-bancare vitale pentru succesul afacerilor clientilor .
*Siguranta si confidentialitatea operatiunilor .
*Operativitatea , prin executarea in acceasi zi a ordinelor de plata primite .
*Gratuitate la instalarea soft-ului , asigurarea service-ului si instruirea utilizatorului .
Obs : Documentele de decontare in original se pot ridica oricand de la
Banca .

B.C.R. pune la dispozitia clientilor sai o oferta larga de carduri , cu diferite destinatii , pentru care clientii pot opta in functie de nevoile si necesitatile lor .

B.C.R. ofera cardul VISA in 3 variante :
a) B.C.R. VISA CLASIC
Cardul de debit , embosat , emis in lei pentru persoane fizice, ce poate fi utilizat oriunde pe teritoriul Romaniei .
Cardul este destinat :
-pentru plati de bunuri sau servicii oriunde este afisata sigla VISA (hoteluri , magazine , benzinarii , etc.) ;
-pentru obtinerea de numerar de la automatele bancare si de la ghiseele bancii.
b) B.C.R. VISA BUSINESS
Cardul de debit , embosat , emis in valuta (USD) destinat firmelor ai caror angajati calatoresc in strainatate , in interes de afaceri .
Cardul este destinat pentru :
-plati de bunuri sau servicii oriunde este afisata sigla VISA (hoteluri , magazine, benzinarii , etc.) ;
-obtinerea de numerar de la automatele si ghiseele bancare .
c)B.C.R. VISA INTERNATIONAL
Card de debit , embosat , emis in valuta (USD) pentru persoane fizice , ce poate fi utilizat oriunde in tara si in lume .
Cardul este destinat pentru :
-plati de bunuri sau servicii oriunde este afisata sigla VISA (hoteluri , magazine, benzinarii , etc.) ;
-obtinerea de numerar de la automatele bancare .

Alte carduri puse la dispozitia clientilor sai de catre B.C.R. :

CARDUL B.C.R. MAESTRO
Banca ne pune la dispozitie un instrument de plata modern , sigur , rapid , comod si flexibil .
Cardul este emis sub marcile ec/Cirrus si edc/Maestro , care apartin organizatiei Europay International – una dintre cele mai mari organizatii internationale pe piata cardurilor .
B.C.R. Maestro este un card de debit , electronic , emis in lei pentru persoane fizice . Este utilizat pentru plata salariilor angajatilor societatilor comerciale .
Este destinat obtinerii de cash de la ATM-urile sau giseele bancare sau pentru plata bunurilor si serviciilor la comerciantii acceptatori de carduri , care detin POS-uri , pe teritoriul Romaniei .

CARDUL B.C.R. EUROCARD BUSINESS
Este card de debit , embosat , emis in lei , sub sigla Eurocard/Mastercard , destinat angajatilor societatilor comerciale care efectueaza deplasari in interes de serviciu pe teritoriul romaniei .
Cardul este destinat pentru :
-plati de bunuri si servicii oriunde este afisata sigla Eurocard/Mastercard (hotel, magazin , benzinarii , etc.) ;
-obtinerea de numerar de la automatele si ghiseele bancare .

SERVICIUL MONEYGRAM
Serviciul MoneyGram reprezinta cea mai rapida , sigura si comoda cale de a trimite si primi bani de pe tot globul in doar cateva minute .
Mii de oameni din intreaga lume folosesc deja acest serviciu . O retea extinsa de agenti seriosi , conectati prin calculatoare , vor transmite banii , avand garantia ca vor fi inmanati in siguranta si fara nici o intarziere .
MoneyGram este pus la dispozitie in mai mult de 135 de tari si ne da posibilitatea de a primi sau a trimite bani in numerar , oriunde in lume in doar 10 minute . Pentru a face trimiterea mai personala , putem adauga gratuit un mesaj de 10 cuvinte .
In Romania , B.C.R. este singurul agent MoneyGram .

Cecurile

CECUL BANCAR IN VALUTA
Cecul bancar in valuta se poate emite de B.C.R. pentru plata marfurilor si seviciilor importate , iar cecul emis in strainatate poate fi utilizat pentru onorarea exporturilor de marfuri si servicii .
Cecul bancar in valuta se poate plati intr-o gama larga de valute in principiu , la plata se incaseaza valoarea integrala , plata se efectueaza cu respectarea regulilor si uzantelor internationale valabilitatea unui cec bancar in valuta este de maxim 6 luni de la data emiterii .
In cazul cumpararii cecurilor se poate opta pentru urmatoarele valute:USD , CAD , CHF , DM , FRF , GBP , ATS , LIT , BEF .

CECUL DE CALATORIE AMERICAN EXPRES
Cecul de calatorie American Expres este o modalitate dintre cele mai sigure de a avea la dispozitie bani in strainatate .Acest cec poate fi preschimbat in numerar la cele mai multe banci din lume , la un curs general al monedelor . In SUA si in alte tari cecul poate fi folosit direct ca mijloc de plata , dar poate fi preschimbat usor oriunde in lume in monede .
Cecurile pot fi schimbate si in bani lichizi la una din cele 1700 de reprezentante si birouri de turism ale firmei American Expres , in banci , agentii de schimb valutar , plus mii de alte locuri unde nu se percepe nici o alta taxa.
Cecurile de calatorie American Expres sunt la fel de usor de folosit ca banii lichizi si sunt disponibile in 12 monede de mare circulatie .
Pentru calatoriile in Europa , putem beneficia de noile cecuri de calatorie EURO , ele reprezentand pasaportul pentru Europa .
Avantajele cecurilor :
*Confortul si siguranta operatiunilor .

DIRECT DEBIT
Modalitate de plata prin care banca achita , pe baza autorizarii prealabile date de client , platile cu caracter de regularitate , a caror suma nu este dinainte cunoscuta (intretinere , telefon , chirie )
Serviciul implica existenta unui acord intre :
-platitor si beneficiar ;
-platitor si banca ;
-beneficiar si banca .
Avantajele :
*Economisirea timpului si a costurilor pe care le implica deplasarea la banca .
*Evitarea riscului neplatii la timp a furnizorilor si a implicatiilor acestor intarzieri .

PRODUSE DE ECONOMISIRE
Pentru a veni in intampinarea dorintelor clientilor de a economisi surplusul de lichiditati de care dispun , lei sau valuta , B.C.R. ofera o gama variata de depozite .
DEPOZITE LA TERMEN
-in lei , pe termen de 1 , 3 , 6 , 9 si 12 luni si in valuta , pe termen de 3 , 6 , 9 si 12 luni .
CERTIFICATELE DE DEPOZIT in lei , pe termen de 3 si 6 luni , cu dobanda fixa pe intreaga perioada a depozitului , bonificata la scadenta depozitului .
Avantaje :
*Confidentialitatea si siguranta economiilor clientilor .
*Pastrarea certificatelor de depozit poate fi asigurata in casetele de valori ale bancii pe intreaga perioada pana la scadenta .

PRODUSE DE INVESTITII
CERTIFICATE DE TREZORERIE
Ofera venituri mai substantiale decat depozitele la termen plasamentul minim fiind de 100 milioane , cu o scadenta variabila in general de 3 luni .

SERVICII DE CUSTODIE
Ofera posibilitatea investirii surplusului de fonduri ale clientilor , in pachete de actiuni , pe baza ofertelor publice , intermediate de societatile de valori mobiliare .
CREDITUL FAMILIA MEA
Credite imobiliare
-Credite pentru cumparari de locuinte si terenuri aflate in intravilan
-termen de 10 ani ;
-suma maxima – 85% din pretul locuintei .
-Credite pentru modernizari si reparatii
-termen de 5 ani ;
-suma maxima – 85% din valoarea devizului .
-Credite temporare (punte) ;
Se acorda pentru asigurarea resurselor financiare necesare achizitionarii unei noi proprietati imobiliare pana la vanzarea imobilului detinut initial .
-termen de 6 luni ;
-suma maxima – 80% din valoarea devizului .
Credite pentru autoturisme
Se acorda pentru cumpararea de autoturisme noi din productia interna sau de import de la distribuitorii autorizati .
-termen 5 ani ;
Credite pentru bunuri de folosinta indelungata
Se acorda pentru achizitionarea de mobilier , produse electronice , aparate menajere , calculatoare etc.
-termen 3 ani ;
-suma maxima – 85 sau 100% din pretul bunului care se cumpara .
Credite pentru sanatate
Se acorda pentru plata unor tratamente medicale .
-termen 12 luni ;
-suma maxima – 100% din costul tratamentului .
Credite pentru invatamant
Se acorda pentru achitarea taxelor de inscriere si continuare a studiilor in diferite forme de scolarizare .
-termen 12 luni ;
-suma maxima – 100% din cheltuielile de scolarizare .
Credite pentru nevoi temporare
Se acorda pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de diverse evenimente din viata familiei .
-termen 60 zile de acordare ;
-suma maxima – venitul net .
Alte servicii oferite de B.C.R.
-Serviciul de transfer valutar prin merchants bank
Este adresat clientilor persoane fizice , permite primirea sumelor in valuta trimise in SUA si canada , fara a fi necesar ca destinatarul sa aiba cont deschis la banca .
-Tranzactii de schimb valutar .
Cele mai rentabile operatiuni de schimb valutar , in cele mai convenabile conditii si cu comisioanele cele mai reduse .Pot fi efectuate tranzactii in urmatoarele valute : USD , DEM , GBP , CHF , FRF , ITL ,NLG , ATS , BEF , SEK, NOK , CAD , JPY .
-Servicii pe piata de capital prin INTERMOB SVM
*Intermedierea tranzactiilor de cumparare / vanzare de actiuni .
*Operatiuni privind finantarea societatilor comerciale prin instrumente specifice pietei de capital (oferte publice pentru majorari de capital si misiuni de obligatiuni) .
*Intermedierea ofertelor publice de cumparare pentru preluarea pachetelor mari de actiuni in vederea stabilirii unei pozitii de control .
*Listarea la Bursa de Valori Bucuresti si pe piata Rasdaq .
*Acordarea de asistenta si evaluare economica a societatilor comerciale in vederea stabilirii politicii de investitii .

Calitatea serviciilor si continuitatea in oferta de produse si servicii care ajuta la cresterea fidelitatii clientilor , acestia fiind astfel mai putin tentati sa evalueze alternativa utilizarii serviciilor concurentilor .