. Creditarea Persoanelor Juridice (xyz, Hunedoara)
CAPITOLUL I. NECESITATEA ȘI CONȚINUTUL SISTEMULUI BANCAR DIN ROMÂNIA
1.1. CONTEXTUL POLITIC ȘI ECONOMIC DIN EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST
Evenimentele politice de la sfârșitul anilor ’80 din Europa centrală și de est au determinat ca multe țări din acest spațiu geografic să treacă de la economia centralizată la economia de piață. Cu toate că ritmul tranziției și nivelul modificărilor variază de la o țară la alta, procesul cunoaște anumite trăsături comune.
În fostele economii centralizate din Europa de est, în general, structurile bancare funcționau în sistemul “monobancă”. După cum o arată și numele, acest sistem era caracterizat prin faptul că există un sistem de bănci unic, pentru implementarea politicilor economice ale statului uni-partid. Nu exista concurența bancară și nici nu se aprecia că ar fi fost necesară. Activitățile bancare erau limitate și destinate a servi exclusiv obiectivelor stabilite prin planul centralizat.
În unele țări, cum a fost și cazul României, funcțiile sistemului de tip monobancă erau repartizate pe anumite bănci destinate a deservi necesitățile anumitor sectoare, cum ar fi agricultura sau comerțul exterior. Chiar și în condițiile existenței mai multor bănci, nu exista nici o competiție între ele și nici un motiv pentru a dezvolta practicile unei activități bancare pe baze comerciale, fiecare dintre aceste bănci fiind specializate pentru un anumit sector de activitate economică.
În țările cu o economie de piață, băncile există nu numai pentru a satisface cerințele pieței, dar și pentru a participa ele însele pe piață. Băncile operează nu numai pentru a oferi servicii financiare companiilor, ci și pentru a fi companii.
Băncile concurează unele cu altele pentru a atrage depozite și a acorda împrumuturi, atât clienților persoane juridice, cât și clienților persoane fizice. Ele acordă împrumuturi companiilor, în speranța că acestea vor fi suficient de profitabile încât să-și ramburseze creditele și să plătească dobânda aferentă, generând astfel un profit pentru bancă.
Deși toate băncile au proceduri precizate de evaluare a bonității companiilor, investirea banilor într-o afacere presupune întotdeauna, un element de risc, deoarece nici o bancă nu poate fi absolut sigură că afacerile creditate vor putea asigura rambursarea datoriilor contractate. În calculele lor, băncile acceptă un anumit element de risc, și de aceea, și-au dezvoltat metode de estimare și minimizare a riscului. Într-adevăr, estimarea riscului este una din cele mai importante activități ale bancherului de succes.
Concurența între bănci poate avea și unele efecte negative, dacă băncile situează obiectivele privind obținerea de profit înaintea celor referitoare la etică și onestitate. Acesta este un domeniu în care rolul băncilor, de intermediari în economie, ar putea fi în contradicție cu rolul lor de instituții care au drept scop obținerea de profit. Banii clienților sunt supuși riscului dacă băncile ar utiliza orice mijloace numai pentru un singur scop : maximizarea profitului. O astfel de practică ar avea consecințe dezastruoase, atât pentru clienții persoane fizice, cât și pentru companii.
Evident, abuzurile bancare de acest tip ar avea un efect negativ nu numai asupra clienților, dar și asupra economiei în general. Din aceste considerente, reglementarea activității bancare este necesară pentru a proteja clienții care-și încredințează banii băncilor. Reglementările pot lua forma normelor proprii băncilor sau a reglementărilor legislative, abordate separat sau corelat. Alături de reglementările proprii diferitelor sisteme bancare, s-au elaborat și acceptat standarde bancare internaționale, în domeniul adecvării capitalului. Criteriile adecvării capitalului permit stabilirea unui anumit nivel al capitalului de bază, astfel încât instituțiile care funcționează ca bănci să aibă un capital suficient pentru a-și satisface obligațiile financiare și pentru a dezvolta operațiuni în condiții de stabilitate.
Trecerea de la un sistem bancar centralizat la un sistem bancar specific economiei de piață s-a desfășurat, în mod asemănător, în aproape toate țările Europei centrale și de est. A fost adoptat, în general, un sistem cu două nivele, format dintr-o bancă ce a preluat funcțiile de bancă centrală și un număr de bănci comerciale, prin care se derulează operațiunile bancare.
Odată cu restructurarea sistemului bancar, riscurile implicate de activitatea privind împrumuturile nerambursate au fost împărțite, sub diferite forme, între stat, bănci și investitori. Au fost introduse modificări importante, atât în structura tranzacțiilor și a relațiilor financiare, cât și în ceea ce privește cadrul legal instituțional la nivelul de ansamblu al economiei (introducerea de noi tipuri de relații de afaceri și înființarea de noi instituții financiare, un nou cadru legislativ etc.).
Tranziția în țările Europei centrale și de est a fost însoțită de numeroase probleme. De exemplu, în unele țări capitalul minim necesar pentru crearea unei noi bănci a fost stabilit la un nivel prea mic, fapt care a determinat o proliferare a băncilor cu un potențial relativ slab. Acest aspect este, în special, valabil pentru țările CSI (Comunitatea Statelor Independente). Alte țări, care s-au confruntat cu această problemă (cum ar fi Slovenia), au reajustat cerințele privind nivelul minim de capital al unei bănci.
Cu toate că se dezvoltă rapid, în aceste țări, experiența funcționării economiei de piață și practicile financiare care operează în cadrul acesteia sunt încă limitate. Lipsa de experiențe poate genera probleme atât la nivelul băncilor centrale, cât și la nivelul băncilor comerciale. Astfel, la nivelul băncilor centrale (de exemplu, în domeniul sistemelor de contabilitate financiară) lipsa de experiență poate determina, uneori, elaborarea unor reglementări mai puțin ferme, iar activitatea băncilor comerciale poate fi perturbată de lipsa de experiență în domeniul acordării creditelor și analizei riscurilor.
Pe ansambul infrastructurii bancare, lipsa automatizării se reflectă printr-un sistem de plăți lent și neadecvat standardelor internaționale. Necunoașterea eticii și principiilor specifice comportamentului de piață conduce la un nivel slab al serviciilor și o lipsă de orientare către client.
În aproape toate țările, există probleme privind legătura între bănci și întreprinderile de stat necompetitive. Deseori, în adoptarea deciziilor prevalează interese personale sau de grup restrâns, în locul unei concurențe bancare sănătoase. De exemplu, un principal debitor al băncii poate fi, totodată, și unul din principalii acționari ai acesteia, bucurându-se, astfel, de o putere de decizie cu efect negativ pentru bancă. Această situație este agravată de stadiul economic dificil în care se află multe din țările în tranziție.
Există posibilitatea apariției “efectului de domino’’ a rău platnicilor, care afectează atât băncile, cât și debitorii acestora. Noile bănci comerciale operează, deseori, într-un context de instabilitate și schimbări economico-sociale rapide, context în care cele mai dure consecințe ale tranziției economice sunt evidente (cum ar fi șomajul, nivelul mare pentru bănci, este găsirea unei soluții pentru reducerea efectelor negative ale unor evoluții economice nedorite și a frământărilor sociale, în contextul preocupărilor de a dezvolta o infrastructură și practici economice bazate pe principiile pieței.
Soluționarea problemei este dificilă, cu atât mai mult cu cât politicile adoptate trebuie aplicate în condițiile a numeroși factori interni și externi restrictivi.
1.2. REFORMA SISTEMULUI BANCAR ROMÂN
Datorită evoluției istorice și particularităților tranziției către o economie de piață, sistemul bancar românesc prezintă unele probleme și aspecte comune cu situația sistemelor bancare din alte țări est și central europene. Luând în considerare modelul structurii unui sistem bancar, a fost creat un sistem bancar pe două nivele: Banca Națională a României, ca bancă centrală și băncile comerciale. Funcția de reglementare a Băncii Naționale este puternică, iar legislația bancară, adoptată inițial în 1991, a stimulat, într-o primă fază, apariția unui sistem bancar novator, favorabil tranziției la economia de piață.
Aceste avantaje au fost diminuate, într-o anumită măsură, de faptul că, spre deosebire de alte țări (cum ar fi Polonia și Ungaria), unde anumite experiențe specifice unei economii de piață au avut loc chiar și în timpul regimului comunist, în România, după revoluția din 1989, nu avea practic, o experiență cu privire la funcționarea mecanismelor economiei de piață.
Noi avem 45 de unități bancare, din care 36 de bănci românești și 9 sucursale ale unor bănci străine solide, de reputație internațională. Sistemul bancar format din aceste entități constituie, în aprecierea pe care Consiliul de Administratie al Băncii Naționale a făcut-o publică, un sistem care funcționează. El creditează economia, și fac această subliniere pentru că de multe ori se spune că băncile au întors spatele economiei. Creditele neperformante sunt prima dovadă că sistemul bancar creditează economia. Nu suficient, pentru că finanțarea economiei s-a făcut în mult prea mare măsură din credit bancar și mai puțin din capital.
În acelasi timp, sistemul bancar din România finanțează și bugetul statului într-o măsură foarte mare. Există acum, într-adevăr, o problemă de concurență pe resursele limitate pe care le au băncile, resurse limitate din cauza nivelului economisirilor din țară, atât pentru finanțarea economiei și a investițiilor, cât și pentru finanțarea bugetului statului și aceasta este o problemă majoră. Mai precizăm că sistemul bancar românesc are probleme, dar, cu problemele sale, este departe de a fi un sistem foarte precar.
O altă precizare, este aceea că, din cele 36 de bănci românești, 29 de bănci sunt bănci viabile, fără probleme de lichiditate în prezent. Din punct de vedere al problemelor sistemului bancar, fac precizarea că sistemul bancar românesc trece printr-o perioadă grea în prezent, perioadă pe care o putem numi de restructurare și asanare.
În ceea ce privește cauzele care au dus la acumularea problemelor din sistemul bancar românesc, Banca Națională consideră că acestea sunt, în ordinea importanței: * distorsiunile din economia reală, întârzierile legate de restructurare și schimbarea regimului acestor întreprinderi. * fluctuațiile ratelor de dobândă, din cauza repetatelor macrostabilizări care s-au făcut din 1991 până în prezent. * fluctuațiile cursului de schimb. * fluctuațiile prețurilor de consum și, mai ales, întâzierea liberalizării prețurilor.
Toate acestea s-au acumulat în performanțele financiare ale băncilor și în deteriorarea indicatorilor de prudență bancară, în sensul creșterii, pe de o parte, a ponderii veniturilor nerealizate, dobânzi neîncasate, iar pe de altă parte, a influențelor negative din deprecierea și fluctuațiile cursului valutar. În ceea ce privește indicatorii principali cu care se urmărește sănătatea unui sistem bancar, asistăm în ultimii doi ani la deteriorarea lor, dar ei se mențin, per ansamblul băncilor bune și a băncilor românești care nu sunt în proces de lichidare sau restructurare, în limitele de prudență recunoscute pe plan internațional. Astfel, în 1998 s-a asistat la o reducere a nivelului de solvabilitate al băncilor de la 13,6% la 12,5% pe ansamblul sistemului bancar, însă nivelul este peste cel minim recunoscut pe plan internațional de 8%. Majoritatea băncilor, dintre cele bune, au atins o rată de adecvare a capitalului peste nivelul minim recunoscut pe plan internațional de 8% prevăzut în normele B.N.R.
Prin Normele din 1999, Banca Națională a ridicat indicatorul de solvabilitate de la 8% la 12%. Este o orientare cu care s-a căzut de acord pe plan internațional: în țările în tranziție, adecvarea capitalului să fie mai mare decât în țările cu economie stabilă. S-a solicitat băncilor ca această adecvare a capitalului în revoluția din 1989, nu avea practic, o experiență cu privire la funcționarea mecanismelor economiei de piață.
Noi avem 45 de unități bancare, din care 36 de bănci românești și 9 sucursale ale unor bănci străine solide, de reputație internațională. Sistemul bancar format din aceste entități constituie, în aprecierea pe care Consiliul de Administratie al Băncii Naționale a făcut-o publică, un sistem care funcționează. El creditează economia, și fac această subliniere pentru că de multe ori se spune că băncile au întors spatele economiei. Creditele neperformante sunt prima dovadă că sistemul bancar creditează economia. Nu suficient, pentru că finanțarea economiei s-a făcut în mult prea mare măsură din credit bancar și mai puțin din capital.
În acelasi timp, sistemul bancar din România finanțează și bugetul statului într-o măsură foarte mare. Există acum, într-adevăr, o problemă de concurență pe resursele limitate pe care le au băncile, resurse limitate din cauza nivelului economisirilor din țară, atât pentru finanțarea economiei și a investițiilor, cât și pentru finanțarea bugetului statului și aceasta este o problemă majoră. Mai precizăm că sistemul bancar românesc are probleme, dar, cu problemele sale, este departe de a fi un sistem foarte precar.
O altă precizare, este aceea că, din cele 36 de bănci românești, 29 de bănci sunt bănci viabile, fără probleme de lichiditate în prezent. Din punct de vedere al problemelor sistemului bancar, fac precizarea că sistemul bancar românesc trece printr-o perioadă grea în prezent, perioadă pe care o putem numi de restructurare și asanare.
În ceea ce privește cauzele care au dus la acumularea problemelor din sistemul bancar românesc, Banca Națională consideră că acestea sunt, în ordinea importanței: * distorsiunile din economia reală, întârzierile legate de restructurare și schimbarea regimului acestor întreprinderi. * fluctuațiile ratelor de dobândă, din cauza repetatelor macrostabilizări care s-au făcut din 1991 până în prezent. * fluctuațiile cursului de schimb. * fluctuațiile prețurilor de consum și, mai ales, întâzierea liberalizării prețurilor.
Toate acestea s-au acumulat în performanțele financiare ale băncilor și în deteriorarea indicatorilor de prudență bancară, în sensul creșterii, pe de o parte, a ponderii veniturilor nerealizate, dobânzi neîncasate, iar pe de altă parte, a influențelor negative din deprecierea și fluctuațiile cursului valutar. În ceea ce privește indicatorii principali cu care se urmărește sănătatea unui sistem bancar, asistăm în ultimii doi ani la deteriorarea lor, dar ei se mențin, per ansamblul băncilor bune și a băncilor românești care nu sunt în proces de lichidare sau restructurare, în limitele de prudență recunoscute pe plan internațional. Astfel, în 1998 s-a asistat la o reducere a nivelului de solvabilitate al băncilor de la 13,6% la 12,5% pe ansamblul sistemului bancar, însă nivelul este peste cel minim recunoscut pe plan internațional de 8%. Majoritatea băncilor, dintre cele bune, au atins o rată de adecvare a capitalului peste nivelul minim recunoscut pe plan internațional de 8% prevăzut în normele B.N.R.
Prin Normele din 1999, Banca Națională a ridicat indicatorul de solvabilitate de la 8% la 12%. Este o orientare cu care s-a căzut de acord pe plan internațional: în țările în tranziție, adecvarea capitalului să fie mai mare decât în țările cu economie stabilă. S-a solicitat băncilor ca această adecvare a capitalului în perioada următoare să fie de 12%. Pe ansamblul sistemului bancar, rata de adecvare a capitalului este 12,5%, dar nu toate băncile au peste 12%. Băncile care au doar peste 8%, vor trebui să-și majoreze capitalul, pentru a se înscrie în normele cerute de B.N.R.
Un alt indicator extrem de important este lichiditatea curentă. Și aici de doi ani se înregistrează o evoluție mai puțin favorabilă. Nivelul de lichiditate a scăzut pe ansamblul sistemului bancar de la 101% la 94,8%..
În ceea ce privește indicatorii de rentabilitate, rentabilitatea capitalurilor proprii și eficiența utilizării activelor a scăzut în 1999 comparativ cu 1998 de la 75% la 30,7%, respectiv de la 8,2% la 3,8%. Această înjumătățire a pus băncile în situația de a simți că nu mai au profituri foarte mari. Una din acuzele aduse sistemului bancar românesc se referă la faptul că el a înflorit, în timp ce economia s-a deteriorat. Acest lucru nu mai e nici pe departe adevărat.
Încă din 1992, Banca Națională a încurajat, prin cadrul legal existent atunci și prin legile bancare în vigoare în prezent, înființarea de sucursale și filiale ale unor bănci străine. Acestea au un rol important în extinderea gamei de servicii bancare prin îmbunățătirea calității serviciilor bancare din România. Toate cele 9 sucursale din România sunt sucursale ale unor bănci de reputație; de exemplu, ING Bank, care are cota cea mai ridicată ajungând anul trecut la o cotă de aproape 3% din totalul activității bancare în România și, după datele recente, în 1999 cota acestei bănci în total activitate bancară în România a depășit 6%.
Prin majorarea rapidă a cotei de piață a acestor bănci străine – datele arată că băncile cu capital străin vor deține în acest an mai mult de 10% din totalul activității bancare, sistemul bancar românesc se va îmbunătăți și această concurentă crescută va obliga și băncile autohtone să-și sporească eficiența. Bineînțeles, procedeul, ca orice ascuțire a concurenței, este dureros, dar acesta e sistemul economic spre care ne îndreptăm.
Într-o proporție covârșitoare, creditele neperformante din sistemul bancar românesc sunt concentrate la băncile cu probleme. Deci când se spune că 50% din creditele acordate în sistemul bancar românesc sunt neperformante se are în vedere această medie. Dacă am reduce creditele neperformante din băncile cu probleme la nivelul sistemului bancar în ansamblu creditele neperformante sunt sub 30% din totalul creditelor și sub 20% din totalul activelor. Dacă am avea în vedere cazul băncilor viabile pe care Banca Națională le-a obligat să se provizioneze, pentru aceste credite, aceste 20% sunt în totalitate provizionate, deci acoperite cu rezerve speciale, provizioane sau Fondul general de rezervă.
Nemulțumirile privind sistemul bancar românesc sunt legate în special de activitatea de creditare, de aici apar cele mai mari probleme. Pe de o parte, băncile nu acordă suficiente credite, iar, pe de altă parte, aceste credite sunt neperformante. Legat de aceste nemulțumiri, probabil mulți se întreabă ce face Banca Națională, cum s-a prevenit acest volum de credit neperformante. Din acest an, când a început procesul de asanare a sistemului, deci de scoatere din sistem a băncilor cu probleme, fie prin introducerea lor în procedură de faliment sau prin restructurarea și reintroducerea în sistem în momentul în care ele răspund indicatorilor prudențiali, criticile la adresa B.N.R. și asupra activității de supraveghere s-au întețit. Aceste critici sunt în mare parte îndreptățite. Se face însă adeseori simțită o întelegere greșită a rolului Băncii Naționale ca instituție de supraveghere a sistemului bancar. Pe de o parte, cauzele dificultăților nu sunt numai supravegherea mai slabă a Băncii Naționale. Cauzele dificultăților din sistemul bancar este legată de climatul economic general. În general când economia intră în recesiune, când inflația este ridicată, aceste probleme se răsfrâng asupra sistemului bancar. Băncile nu trăiesc în alt climat, nu dau credite altcuiva decât economiei românesti și dacă economia are probleme, ele se reflectă și în portofoliul băncilor. Pe de altă parte, multe întreprinderi, în special întreprinderile de stat, și-au pierdut capacitatea de a produce lichidități.
Alte probleme legate de creditele neperformante sunt corelate cu problemele derivate din impactul întârziat pe care-l are rata ridicată a inflației din anii precedenți. Asta înseamnă ceea ce în literatura de specialitate se numeste profituri iluzorii. Băncile au avut senzația că au înregistrat profituri mari, aceste profituri au fost impozitate, dar ele au fost, de fapt, profituri din inflație, iar impozitarea a fost o impozitare pe inflație. În timp, băncile au constatat că au fost decapitalizate, au plătit lichidități către bugetul statului, dar baza lor de capital calculată în noile condiții, în termeni reali la un curs de schimb stabil s-a redus.
Mai avem în vedere și cauze particulare. Băncile românești, o spunem ca o realitate, nu au fost pregătite pentru a dezvolta politici adecvate pentru păstrarea resurselor si plasamentelor specifice perioadelor de tranziție și de criză. Multe au și plecat cu o capitalizare insuficientă, acționarii acestor bănci au avut o forță financiară redusă și când li s-a solicitat majorarea capitalului, nu au putut să vină cu lichidități.
În sfârsit, avem și probleme legate de supravegherea bancară, care este insuficient dezvoltată. Banca Națională a dezvoltat sectorul aproape de la 0, dar el nu trebuie confundat cu activitatea de control preventiv. Aici, cele două slăbiciuni sunt legate pe de o parte de supravegherea propriu-zisă, iar pe de altă parte de faptul că băncile nu au respectat legislația bancară și normele de prudențialitate emise de Banca Națională. Băncile care acum au probleme au acordat pe diverse căi, uneori ocolite, împrumuturi depășind 20% din capital unui singur debitor.
Referitor la responsabilități, intervenția băncii centrale pentru salvarea unei bănci când ea prezintă riscuri de sistem sau pentru închiderea unei bănci când nu prezintă riscuri de sistem și nu mai poate fi însănătoșită, nu protejează nici proprietarii, nici administratorii și nici debitorii băncii. Intervenția Băncii Centrale este numai pentru protejarea creditorilor băncii și în special a creditorilor mici, a depunătorilor care nu au suficiente instrumente și nici informații pentru a se proteja singuri. Pentru o mai bună transparență, băncile sunt obligate să-și publice indicatorii de prudență, indicatorii de lichiditate și solvabilitate, ceea ce va ajuta și micii depunători să se protejeze mai mult. Dar pentru protejarea acestora funcționează și Fondul de garantare a depozitelor populației.
B.N.R. și băncile comerciale sunt preocupate, în permanență să rezolve probleme specifice perioadei de tranziție, inclusiv cu sprijinul instituțiilor financiare internaționale, cum ar fi Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Perspectivele favorabile, pe termen mediu și lung, sunt atestate de interesul crescând și de prezența băncilor străine în România. Sectorul bancar se dezvoltă rapid, astfel încât este probabil ca situația din acest an să se fi schimbat deja în momentul actual.
Într-o economie de piață, sistemul bancar îndeplinește funcția de atragere și concetrare a economiilor societății și de canalizare a acestora, printr-un proces obiectiv și imparțial de alocare a creditului, către cele mai eficiente investiții. În îndeplinirea acestei prime funcții, băncile, ca verigi de bază ale sistemului, urmăresc modul în care debitorii utilizează resursele împrumutate. Băncile asigură și facilitează efectuarea plăților, oferă servicii de gestionare a riscului și reprezintă principalul canal de transmisie în implementarea politicii monetare.
1.3. PROBLEMELE ȘI OBIECTIVELE SISTEMULUI BANCAR DIN ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL PROCESULUI DE REFORMĂ
Principalul obiectiv al reformei sistemului bancar românesc este de a crea un sistem bancar modern, corespunzător standardelor internaționale, care să contribuie direct la dezvoltarea și stabilirea economiei. Acest obiectiv poate fi atins prin activitatea concentrată a Băncii Naționale a României și a băncilor comerciale.
Pentru a asigura practicilor bancare românești același nivel cu standardele și practicile bancare internaționale, Banca Națională a României are ca prim obiectiv, corelarea regulamentelor bancare cu cele ale Uniunii Europene. De asemenea, B.N.R. – împreună cu Asociația Română a Băncilor și sectorul bancar, în general – încearcă să contribuie, direct sau prin anumite măsuri, la îmbunătățirea următoarelor domenii:
tehnologie bancară;
perfecționare profesională;
dezvoltarea infrastructurii financiare;
privatizarea și restructurarea economică.
În România, reforma sistemului bancar a început la sfârșitul anului 1990 prin adoptarea unui sistem bancar pe două niveluri. Deși în opt ani numărul băncilor a crescut de aproape șase ori, numărul și diversitatea produselor și serviciilor bancare sunt mult mai mici în comparație cu cele oferite în Occident. Astăzi, numărul total al entităților bancare (agenții, sucursale) este de aproximativ 1500, ceea ce înseamnă că o entitate bancară deservește aproximativ 15.000 de locuitori. Acest studiu descrie evoluția sistemului bancar românesc de-a lungul ultimilor zece ani. Prima parte conține o scurtă descriere a sistemului bancar și scoate în evidență câteva dintre caracteristicile sale, cum sunt: tipul de organizare, diversitatea și calitatea serviciilor bancare și gradul de concurență.
În partea a doua a acestui studiu sunt evaluate performanțele băncilor în economia românească. Abordarea aleasă pentru evaluarea performanțelor sistemului bancar din România este bazată pe observarea performanțelor băncilor și urmărește să scoată în evidență modul în care acestea își îndeplinesc rolul de intermediari financiari. Analiza se concentrează pe urmatoarele aspecte: (1) gradul de monetizare și evoluția activităților de atragere de depozite și creditare, (2) performanțele financiare ale băncilor, (3) atitudinea față de risc și (4) orientarea către client.
Cea de a treia parte a studiului se axează pe identificarea unor acțiuni menite să promoveze dezvoltarea sănătoasă a activității bancare în România. În ultimii zece ani, sistemul bancar din România și-a îndeplinit într-o măsură mult mai mică funcția de intermediere financiară, în comparație cu sistemele bancare din țările mai avansate în procesul de tranziție. De aceea, alături de factori care nu țin strict de sectorul financiar, dar care au un impact semnificativ asupra dezvoltării sistemului bancar (gradul de stabilitate macroeconomică, privatizarea, etc.) se identifică și câteva condiții specifice, indispensabile dezvoltării sale sănătoase. Acești factori specifici țin de modul de rezolvare a falimentelor bancare, de controlul intrării pe piața bancară și de privatizarea băncilor. Unul dintre programele venite în sprijinirea reformei monetare și privatizarea băncilor este “Împrumutul de Ajustare a Sectorului Privat” (PSAL II).
Obiectivul principal al programului PSAL II este sprijinirea reformelor structurale în domeniul privatizării întreprinderilor de stat, reforma sistemului bancar, dezvoltarea unui mediu de afaceri care să sprijine investitorii precum și un program îmbunătățit de asistența socială pentru muncitorii disponibilizați ca rezultat al programului de ajustare.
Băncile românești au introdus tehnologia bancară în limita sistemului intern de telecomunicații, care trebuie dezvoltat în continuare. Cele mai multe bănci procesează datele utilizând sisteme informatice performante, iar subunitățile lor sunt conectate printr-o rețea de calculatoare , pentru a accelera plățile și transferurile de fonduri.
De asemenea, cele mai multe bănci sunt conectate la rețele informatice internaționale, cum ar fi Reuters, Telerate sau Unisys, ceea ce le oferă, instantaneu acces la informații financiare de pe tot globul. Marea majoritatea a băncilor sunt membre SWIFT, care este un sistem de transmitere a mesajelor la nivel internațional. Prin acest sistem, tranzacțiile internaționale cu băncile corespondente sunt, în general, prelucrate mai rapid decât cele interne.
Extinderea continuă a sistemului bancar românesc a generat o nevoie acută de personal cu pregătire profesională bancară, în special la nivelul conducerii medii. S-au făcut progrese considerabile în acest domeniu de când a fost înființat Institutul Bancar Român care oferă pregătire profesională în domeniul bancar și financiar, la toate nivelele: preuniversitar (cursuri „la distanță”), universitar (prin Colegiul Bancar al I.B.R.), postuniversitar (prin Centrul de Formare și Specializare Bancară). Până în prezent, peste 15.000 de persoane au urmat diferite tipuri de cursuri organizate sub egida I.B.R. .
Dezvoltarea sistemului de compensare va avea ca efect ridicarea calitativă a serviciilor bancare interne la nivelul celor derulate între băncile din România și băncile corespondente străine. Astfel, România va deveni o piață mai atractivă pentru investitorii străini, iar pentru clienții interni tranzacțiile vor fi mai eficiente.
Asociația Română a Băncilor a fost înființată în 1991 cu scopul de a contribui la creșterea prestigiului profesional, a influenței sectorului bancar comercial și de a stabili legături cu B.N.R., instituțiile centrale de stat și alte organisme profesionale din străinătate. Se poate anticipa intensificarea influenței și importanței ARB în viitor, în paralel cu dezvoltarea economiei de piață în România.
Creșterea Bursei de valori are ca rezultat, în principal, creșterea rolului băncilor comerciale în monitorizarea și supravegherea emisiunilor de noi titluri de valoare. Introducerea unei legislații riguroase în domeniul falimentului, înființarea unei burse de valori, dezvoltarea piețelor de valori mobiliare marchează o modificare semnificativă în evoluția sistemului financiar românesc. Aceste evoluții apropie România de standardele și practicile vest – europene, stimulează comerțul și atrag investițiile străine.
Intrarea României pe piețele internaționale de capital oferă băncilor românești un acces mărit la crditele externe.
Băncile comerciale românești, în mod curent, investesc fonduri la constituirea capitalului unor firme particulare sau al unor întreprinderi de stat care sunt în curs de privatizare. În acest mod, băncile sprijină tranziția către o economie de piață. Băncile cu capital privat tind să sprijine mai mult întreprinderile particulare.
De asemenea, băncile comerciale gestionează împrumuturile primite de România de la organismele internaționale, cum ar fi Banca Europeană de Investiții (BEI), Banca Română pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și Banca Mondială, destinate să sprijine prioritar, întreprinderi particulare sau anumite domenii, de exemplu cel energetic și agricultura.
Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și BERD au fost principalii finanțatori în sprijinirea dezvoltării anumitor sectoare economice și financiare din România. Împrumuturile și facilitățile acordate de aceste instituții sunt deseori, însoțite de condiții restrictive, dar importante pentru dezvoltarea sectorului bancar românesc. BERD s-a implicat puternic în sprijinirea sectorului financiar, finanțând, până în prezent 5 proiecte care vizează dezvoltarea sectorului financiar.
Două dintre aceste proiecte sunt derulate prin două bănci particulare (Banca Ion Țiriac și Banca București), iar al treilea proiect este un împrumut gestionat de Banca Agricolă pentru a încuraja dezvoltarea sectorului public. Celelalte două proiecte sunt pentru finanțarea investițiilor în tehnologia informației și pentru realizarea de măsuri pregătitoare pentru privatizarea Băncii Române de Dezvoltare.
În unele cazuri, acordarea acestor împrumuturi a fost condiționată de continuarea (sau accelerarea) ritmului privatizării. De exemplu, BERD a acordat un credit, în valoare de 50 milioane USD, Băncii Române de Dezvoltare. Aceste fonduri sunt destinate creditării companiilor care se privatizează, la dobânzi preferențiale, pentru achiziționarea de echipamente de import. În acest mod, aceste organisme internaționale încearcă să influențeze evoluția economică și financiară a României și să sprijine angajamentul de guvern privitor la acest proces.
Guvernul și BNR au promovat o politică monetară severă, cu scopul de a controla inflația. În acest context, restrângerea capacității de creditare a băncilor comerciale a determinat creșterea ratei dobânzilor bancare, în efortul lor de a atrage depozite de la investitori particulari.
De la începutul reformei sistemului bancar, BNR a încercat să evite intrările excesive de bănci pe piață. Cu toate acestea, menținerea trăsăturilor de oligopol în sistemul bancar a împiedicat dezvoltarea unei piețe competitive acutizând și problema “prea mare pentru a se prăbuși”.
Într-adevăr, există un compromis între intrările de noi bănci pe piață și calitatea băncilor. Dar, cel puțin pe termen scurt, dată fiind abilitatea limitată a autorității de supraveghere de a-și exercita eficient atribuțiile, se poate lua în considerare o soluție second-best, practic, menținerea de restricții la intrarea pe piață.
În ultimii ani, intrările băncilor străine au fost mult mai importante decât în prima parte a anilor ‘90. Aceste intrări au contribuit la ameliorarea performanțelor sectorului bancar, în principal datorită următoarelor aspecte: instituțiile străine pot să satisfacă mult mai ușor condițiile de adecvare a capitalului, au acces la surse de finanțare din afară, au o reputație bună și evidențe financiare mult mai transparente, aduc tehnologii și cunoștințe bancare mai bune și ridică nivelul investițiilor. Întrucât România a semnat deja Acordul de Asociere la Uniunea Europeană, este de așteptat să continue deschiderea sistemului bancar în sensul accesului nediscriminatoriu al băncilor străine pe piața bancară românească.
Privatizările recente a două bănci de stat importante (BRD și Banc Post) arată că deponenții nu și-au pierdut încrederea în acestea. Dimpotrivă, băncile privatizate au atras mult mai mulți deponenți. În ambele cazuri, principala explicație constă în faptul că noul acționar majoritar este o bancă străină cu reputație.
În mod evident există argumente puternice pentru implicarea intereselor externe în privatizarea băncilor și în favoarea participării investitorilor strategici la acest proces. Importul de competențe manageriale și îmbunătățirea reputației sunt nucleul privatizării bancare.
CAPITOLUL II. ADMINISTRAREA RESURSELOR ȘI PLASAMENTELOR ÎN SISTEMUL BANCAR
2.1. GESTIONAREA RESURSELOR ȘI PLASAMENTELOR ÎN SISTEMUL BANCAR
Principala funcție a Băncii Comerciale Române o constituie promovarea creditului bancar, menit să satisfacă cererea de resurse a clienților săi, posibilitățile acestora de finanțare nefiind în măsură să asigure nevoile la un moment dat sau pentru o anumită perioadă de timp.
Această funcție se exercită pe un plan mai larg, al relației ce apare între resurse și nevoi, un număr de persoane juridice sau fizice având la un moment dat resurse disponibile, în timp ce altele au minus de asemenea resurse pentru a-și derula afacerile sau intențiile de afaceri preconizate.
O analiză de detaliu a plasamentelor băncii sub forma creditului bancar permite evidențierea unor caracteristici ale activității B.C.R. în acest domeniu astfel:
principala destinație a creditelor acordate este activitatea economică, de producție, principalul beneficiar fiind deci economia reală;
împrumuturile de care beneficiază agenții economici de la B.C.R. contribuie în ponderi ridicate la acoperirea necesarului de resurse pentru finanțarea activelor circulante;
finanțarea asigurată de B.C.R. agenților economici are două destinații principale: creditul pentru capitalul de lucru sau creditul global de exploatare și creditul pe obiect;
creditul pe termen scurt a deținut în permanență ponderea cea mai ridicată în volumul total de credite acordate, în condițiile în care creditul pe termen mijlociu și lung a înregistrat o dinamică mai accelerată;
creditul în valută a luat o amploare mai deosebită în ultimii ani, în condițiile în care banca s-a oferit să asigure o mare parte din resursele pentru importurile din economie;
au fost contractate importante linii de credit de la bănci din străinătate pentru acordare de credite în valută agenților economici;
banca a satisfăcut un număr mare de cereri de credite ale tuturor ramurilor economiei naționale și, în principal: industrie, construcții, transporturi, comerț, servicii, agricultură.
A. Planificarea creditelor și resurselor de acoperire
Procesul de atragere a resurselor temporar disponibile din economie și plasarea acestora sub formă de credite s-a realizat pe baza prevederilor planului de credite și a resurselor de acoperire a acestora, care s-au efectuat anual și trimestrial la nivelul sucursalelor județene și centralizat pe ansamblul băncii, în corelare cu prevederile planului financiar.
La elaborarea planului de credite din ultimii ani s-au avut în vedere: nivelul și structura creditelor și resurselor de acoperire a acestora, politica dobânzilor, nivelul comisionului, baza de clienți, nivelul și structura capitalului propriu, mărimea provizioanelor, rețeaua de unități, profitabilitatea.
Banca elaborează niveluri orientative de plan pe anul următor, care după aprobarea conducerii băncii se defalcă și se comunică sucursalelor județene până cel mai târziu la 15 noiembrie.
Volumul total al creditelor în lei și valută propuse în fiecare an pentru anul următor se corelează cu volumul resurselor de creditare la nivelul sucursalelor județene, stabilindu-se excedentul sau deficitul de resurse separat pentru activitatea de creditare în lei și separat pentru cea în valută.
Pentru diminuarea riscului de lichiditate s-a urmărit atent asigurarea corelării creditelor cu resursele de acoperire a acestora atât din punct de vedere al structurării, cât și din punct de vedere al maturității lor. Disponibilitățile la vedere pot fi utilizate de regulă ca resurse pentru acoperirea împrumuturilor pe termen până la 90 zile în proporție de 30% din soldul mediu al acestor resurse pe ultimele 12 luni.
B. Alte aspecte ale procesului de planificare a creditelor și resurselor de acoperire
Planificarea creditelor constituie un proces important , care stă în atenția managementului băncii, iar planul de credite și al resurselor de acoperire face parte din acoperirea planurilor operative care stau la baza planului financiar al băncii și bugetului de venituri și cheltuieli.
În primul rând creditele constituie principalul plasament al băncii, deci o componentă de bază a părții de activ, în al doilea rând un principal consumator de resurse, deci o componentă de bază a părții de pasiv.
În același timp, creditele atrag după sine importante cheltuieli cu resursele folosite, dar alimentează în cea mai mare măsură veniturile băncii și implicit profitul, prin dobânzile și comisioanele încasate.
Creditul bancar este, așa cum s-a arătat, principalul produs al B.C.R., motiv pentru care de o importanță deosebită devin segmentele de clienți sau de piață care beneficiază de asemenea credite.
Acordarea de credite presupune alocarea unor sume pe care băncile le are sub formă de depozite atrase. Pentru a se proteja împotriva riscului de lichiditate, banca trebuie să-și reconstituie depozitele, să găsească noi resurse care să acopere nerambursările. Băncile care pot să atragă depozite de la populație într-un volum mare, sunt mai puțin îngrijorate de nerambursările în termen de la beneficiarii de credite.
Atragerea resurselor este pentru bancă – primul element din politica sa privind menținerea unor lichidități sigure. De asemenea, legea vine în ajutorul băncilor prin aceea că toți agenții economici să-și deruleze afacerile numai prin bănci, ceea ce presupune mai multe conturi de disponibilități.
Resursele băncilor sunt constituite din resurse proprii și atrase. Din punct de vedere al gradului de stabilitate, resursele proprii cuprind resurse stabile care pot fi plasate pe termen lung, constituite din capital social cash, fonduri de rezervă, primele legate de capital social vărsat și resurse temporare ce pot fi plasate pe termen scurt constituite din rezerva generala pentru riscul de credit, provizioane pentru riscul de credit, dividendele de plată, impozitele constituite până devin exigibile. Resursele atrase constituie partea cea mai activă din resursele băncii, practic pe seama acestora banca își poate îndeplinii funcția de investiție în economie, resursele proprii având o pondere neânsemnată în investițiile făcute de bancă.
O bancă poate să decidă plasarea fondurilor în diferite tipuri de investiții. În funcție de perioada pentru care au fost efectuate, plasamentele pot fi clasificate în două categorii. În general, piața plasamentelor este împărțită în piața monetară și piața de capital. Investițiile pe termen scurt sunt negociate pe piața monetară, în timp ce investițiile pe termen mediu și lung sunt negociate pe piața de capital (piața financiară).
a)Piața monetară:
Piețele monetare sunt specializate în plasarea și atragerea de fonduri pe termen scurt, inclusiv acordarea și luarea de credite de valori mari. În acest context, “termen scurt” cuprinde orice interval de timp, de la o zi/noapte (overnight) până la un an.
Această piață nu este localizată fizic, ci privește ansamblul de relații ce iau naștere pentru realizarea unei tranzacții și care se pot efectua, de exemplu, prin telefon sau prin intermediul sistemului de comunicații electronice.
b)Piața scontului:
Piața scontului s-a specializat în cumpărarea și vânzarea cambiilor. Cambiile sunt titluri de plată și credit, emise de companii, care obțin obligația debitorului de a plăti o sumă de bani , la o dată fixă numită scadență, beneficiarului cambiei. Cambiile sunt ușor transformate lichidități și reprezintă o formă de investire a fondurilor pe termen scurt.
c)Piața interbancară:
Este piața în cadrul căreie băncile se împrumută reciproc, pe termen scurt. Băncile apelează la această piață din următoarele considerente:
pentru a depăși problemele legate de nevoia rapidă de lichiditate;
pentru a oferi fonduri, pe termen scurt, în cazul finanțării suplimentare a unor noi companii;
pentru a permite băncilor mari să atragă fonduri în baza cărora să acorde credite în favoarea băncilor mici care, datorită mărimii și poziției lor, nu pot să împrumute direct de pe piață.
d)Piața certificatelor de depozit:
Pe piața certificatelor de depozit se negociază, așa cum reiese din titlu, certificate de depozit. Avantajul unui investitor într-un certificat de depozit, în comparație cu un cont normal de depozit, constă în faptul că certificatele de depozit sunt negociabile. Deținătorul lui îl poate vinde oricând înainte de scadență, pentru a obține numerar. Certificatele de depozit sunt concepute “la purtător”și, prin urmare, sunt extrem de lichide. Nu este nevoie de nici o dovadă a identității pentru ca tranzacția să fie realizată, chiar dacă el a fost negociat succesiv, de mai multe ori de diferiți cumpărători.
e)Piața titlurilor de valoare pe termen scurt:
Pe piața titlurilor de valoare pe termen scurt, efectele de comerț iau forma titlurilor de credit negarantate, cu o scadență ce se poate situa între 7 zile și 3 luni. Titlurile de credit sunt emise de mari companii, instituții financiare și guverne și reprezintă o modalitate mai puțin costisitoare de atragere de fonduri, alta decât celelalte fonduri de împrumuturi.
f)Piețe internaționale:
În afară de piețele naționale, pe care operează în cadrul dat al unei țări și în monedă națională, băncile precum și alte instituții financiare, acționează pe piețe internaționale. Piața internațională cuprinde ansamblul relațiilor ce privesc atragerea și plasarea de fonduri în valută. Un exemplu în acest sens este piața eurovalutelor, în cadrul căreia un loc important îl deține eurodolarul.
2.2. OPTIMIZAREA ACTIVITĂȚII BANCARE PRIN CORELAREA RESURSELOR CU PLASAMENTELE, A OPERAȚIILOR ACTIVE CU CELE PASIVE
Băncile, ca intermediare în valorificarea capitalului, se caracterizează prin aceea că, axându-se pe un capital propriu, relativ mic, mobilizează pe calea creditului resurse (în principal depozite, în diferite condiții și credite de la alte bănci) ce reprezintă obiectul operațiilor lor pasive. Pe de altă parte, prin operațiile active, băncile utilizează aceste resurse pentru acordarea de credite agenților economici sau prin achiziția de valori mobiliare, de regulă bonuri de tezaur, operație frecventă și cu pondere în activitatea bancară în majoritatea țărilor cu economie de piață.
Optimizarea activității bancare implică o valorificare superioară a resurselor mobilizate de bancă prin angajarea unor operațiuni active aducătoare de maximum de profit. Succesul activității bancare este strâns legat de corelarea eficientă între activele și pasivele existente.
Cumpărarea și corelarea activelor cu pasive se desfășoară pe două planuri:
pe planul duratei de mobilizare și angajare a resurselor ;
pe planul prețului creditului.
Durata de mobilizare și angajare a disponibilităților este strâns legată de lichiditatea băncii și devine mijloc de operare pentru evitarea riscului lichidității. În acest cadru categorisirea pasivelor și activelor ca și compararea și confruntarea lor se face ținând seama de durata de angajare, altfel spus, de durata de maturizare, de ajungere la scadență a creanței. Pentru a avea condiții de lichiditate, banca trebuie să-și asigure echilibrarea nu numai pe ansamblu, ci și pe fiecare segment de durată.
Nevoile de lichidități ale băncii constau în plăți imediate cum ar fi retragerile de capital sau cererile de credite pe care banca trebuie să le satisfacă pentru a rămâne un intermediar financiar riguros. Unii factori tind să impună plasamente cu scadență mai mare decât resursele băncii. Unul dintre aceștia e dorința clienților de a lua credit pe termen lung preconizând evoluția viitoare a dobânzilor. În același timp cei care fac investiții în bancă preferă scadențe reduse pentru a-și proteja fondurile împotriva eroziunii determinată de inflație. Satisfacerea nevoilor de lichiditate ale băncii impune o arbitrare permanentă a legăturii dintre scadențele resurselor și plasamentele băncilor.
Ca o măsură de protecție, băncile trebuie să posede suficiente active lichide pentru a face față cererii de credite și retragerilor de depozite. Această măsură reprezintă o constrângere pentru managerii băncilor pentru atingerea obiectivului fundamental, deoarece banca realizează profituri mari din plasamente pe termen lung, nu din plasamente pe termen scurt. Cel mai lichid activ este numerarul din caseria băncii dar păstrarea lui afectează profitul băncii, iar pe de altă parte lipsa lui duce la probleme financiare dificile pentru bancă. Plasamentele în active lichide ( depozite pe piața interbancară și titluri de stat) sunt ușor transferabile în lichidități, ele putând fi folosite ca o supapă de siguranță pentru a face față necesităților de cash ale băncii.
O primă fază a analizei specifice în vederea stabilirii structurii activelor și pasivelor este indicele de lichiditate. Acesta se stabilește prin ponderare și raportare a pasivelor ponderate la activele ponderate.
Dacă indicele ponderat rezultat este 1 sau apropiat acestei mărimi, înseamnă că se asigură o corelație mulțumitoare între pasiv și activ. Dacă indicele este îndepărtat de 1 înseamnă că activele pe termen lung sunt acoperite din resurse pe termen scurt, datorită unei administrări defectuoase a situației respective.
Un indice de o cuprindere mai largă este rata lichidătății, care arată angajarea băncii pe piața creditului respectiv măsura în care trebuie acoperite împrumuturile cu termene de rambursare în etapa respectivă cu noi resurse.
Băncile au posibilitatea ca prin folosirea unor tehnici specifice să elimine până la reducere riscul de lichiditate. Aceste tehnici vizează resursele (atragerea depozitelor de la populație, căutarea unor depozite stabile, creșterea fondurilor proprii și refinanșarea) și plasamentele băncilor. Riscul de lichiditate constă în probabilitatea ca banca să nu-și poată onora plățile față de clienți ca urmare a devierii proporției dintre creditele pe termen lung și cele pe termen scurt și a necorelării cu structura pasivelor băncii.
Prețul creditului, nivelul dobânzii practicate constituie în mod necesar un criteriu important de corelare a operațiilor active cu cele pasive. Este evident că banca, în calitatea sa de intermediar, are drept temei al funcționalității și profitului său diferența dintre cuantumul dobânzilor încasate și cele plătite. Folosirea dobânzilor fixe, situație caracteristică în mare măsură activității bancare în trecut, făcea posibilă o fundamentată previzionare a veniturilor și cheltuielilor băncii.
O primă modalitate de analiză este rata gradului de sensibilitate determinată ca un raport între activele sensibile și pasivele sensibile. Aplicat global, sau pe secvențe de durată, acești indici exprimă gradul de acoperire a activelor cu pasive de aceeași natură. Când rata este supraunitară, exprimă predominanța activelor de această natură asupra pasivelor, fapt ce poate asigura venituri mai mari băncii. Rata subunitară exprimă dependența băncii față de pasivele sensibile care poate acționa în sensul creșterii cheltuielilor cu dobânzile.
Într-un alt mod, impactul dobânzilor sensibile determină o diferență între active și pasive (un gol) pentru acoperirea căruia trebuie atrase resurse pentru care trebuie să se practice un nivel de dobândă convenabil, exprimat prin rata de acoperire a breșei. În bilanțurile succesive ale sistemului bancar, cu toate modificările survenite în timp în condițiile de finanțare a noilor credite acordate de băncile comerciale se poate vedea situația resurselor și plasamentelor din perioada precedentă cu ajutorul tabelului nr. 2.2.1. De asemenea, examinarea bilanțurilor succesive este importantă întrucât evidențează evoluția gradului de dependență a băncilor comerciale față de banca centrală.
Tabel nr.2.2.1. ”Plasamentele și resursele băncilor între anii 1997-2001”
-mld.lei-
– Evoluția bilanțului agregat al băncilor comerciale –
După cum se observă din datele prezentate, în cazul României, recursul la BNR este din ce în ce mai important, însă volumul său foarte variabil de la un an la altul, nu depinde totuși de creșterea plasamentelor băncilor comerciale și de preferința foarte ridicată pentru numerar. Explicația ține de faptul că băncile comerciale au putut dispune de o aprovizionare autonomă în moneda băncii centrale, care le-a permis să se dispenseze de a recurge la refinanțarea de la aceasta din urmă. Într-adevăr în urma modificărilor intervenite în această perioadă în regimul valutar, sectorul nebancar a dobândit dreptul de a deține valute, pe care le-a convertit în moneda scripturală a băncilor comerciale, care la rândul lor au putut să cedeze o parte din valutele respective băncii centrale.
Principalele bănci de stat erau angajate mai ales în finanțarea societăților proprietate de stat și în finanțarea sectorului public. Băncile străine erau concentrate pe finanțarea principalelor companii străine care operau în România, iar băncile din cel de al treilea segment erau orientate spre finanțarea firmelor private. Această segmentare a sistemului bancar se poate observa în cadrul tabelului nr.2.2.2.
Tabelul nr.2.2.2: “Segmentarea sistemului bancar românesc la 31.12.2001”
* BCR, Bancorex, Banca Agricolă, Banc Post, CEC și Eximbank.
Sursa: Banca Mondială, Romania Financial Sector Review
Este foarte probabil că evenimentele importante precum: privatizarea BRD și Banc Post, fuziunea dintre BCR și aproximativ 10% din Bancorex și falimentul Băncii Albina să determine schimbări semnificative în segmentarea sistemului bancar. Până acum, nu sunt disponibile informații legate de efectele acestor evenimente asupra concentrării și segmentării în sistemul bancar.
În ceea ce privește situația Băncii Comerciale Române, pe ansamblu, analiza asupra dobânzilor practicate dovedește că aceasta a dus o politică prudențială, orientată spre consolidarea resurselor atrase și diversificarea plasamentelor. Riscul ratei dobânzii, exprimat prin raportul dintre activele productive și pasivele purtătoare de dobânzi, se situează în jur de 1%, nivel recomandat pentru această categorie de risc. Modul de manevră al băncii a fost fără îndoială influențat de restricțiile generale impuse de reglementările Băncii Naționale și de concurența manifestată pe piața bancară și poartă amprenta deciziilor de adaptare necesare.
Politicile băncii în domeniul gestionării activelor și pasivelor s-au reflectat într-un nivel corespunzător înregistrat la toți cei 4 indicatori de lichiditate ( lichiditatea în funcție de depozitele la vedere, în funcție de total depozite, în funcție de total depozite + împrumuturi și în funcție de total active). În activitatea de trezorerie s-a urmărit permanent asigurarea unei corelații optime între scadențele plasamentelor și resursele băncii și creșterea ponderii surselor de finanțare pe termen mediu și lung în total resurse, banca menținând constant capacitatea activelor sale lichide de a face față eventualelor cereri de restituire a depozitelor, lucru ușor de observat cu ajutorul tabelului nr.2.2.3.
Tabelul nr. 2.2.3.”Lichiditatea în funcție de total active”
Indicatorii prezentați vin ca un argument în plus să demonstreze că Banca Comercială Română este una dintre cele mai eficiente și profitabile bănci, lucru demonstrat cu constanță în toți cei 10 ani de existență.
Banca a fost preocupată să aibă la îndemână active ce pot fi utilizate ca mijloace de plată, respectiv numerarul în casierie, rezerva minimă și disponibilitățile la vedere la alte unități, sau active care pot fi transformate rapid în astfel de mijloace, cum sunt depozitele interbancare pe termen scurt (1-7 zile), certificatele de trezorerie și alte active de acest tip.
Se urmărește corelarea resurselor și plasamentelor din punct de vedere al volumului, al termenelor de maturitate, al dobânzilor practicate în vederea realizării unui nivel satisfăcător al lichidității. Principalul instrument de monitorizare a lichidității este raportul zilnic de lichiditate, care permite urmărirea în mod operativ a situației activelor și pasivelor sale, aspectul volumului și maturității, deci, în consecință, o mai bună gestionare concretizată în maximizarea profitului obținut.
Deci, optimizarea activității bancare prin corelarea resurselor cu plasamentele s-a făcut în modul cel mai convenabil al băncii și respectând totodată reglementările privind adecvarea capitalului, păstrând în permanență nivelul minim de solvabilitate, măsură adoptată de BNR, ce reflectă preocuparea de apropiere a sistemului bancar românesc de standardele europene.
2.3. ESTIMAȚII PRIVIND VOLUMUL POSIBIL AL RESURSELOR ȘI PLASAMENTELOR
Creditul reprezintă principalul produs oferit de Banca Comercială Română clienților săi, iar activitatea de creditare constituie o componentă fundamentală a strategiei generale a băncii. Acest produs este conceput ca un plasament cu un risc asumat în vederea obținerii unui profit pentru bancă, iar din punct de vedere al clientului – o sursă de finanțare necesară desfășurării, continuării, dezvoltării sau restructurării activității acesteia.
În economia românească sunt prelevante împrumuturile bancare acordate pe termen scurt. Această tendință reflectă instabilitatea mediului economic și slăbiciunea cadrului legal și contabil în susținerea împrumuturilor pe termen lung.
Următoarea figură arată necesitatea de a dezvolta cunoștiințe și practici de creditare necesare fundamentării deciziilor de acordare a împrumuturilor. Până acum, băncile în economia românească au obținut doar progrese modeste în privința măririi scadenței împrumuturilor acordate (Vezi Figura 1).
Rentabilitatea în sistemul bancar din România poate fi rezumată astfel:
– în condițiile unei slabe concurențe, băncile cu o cotă mare pe piața depozitelor au un avantaj față de rivali în absența unor rate ale dobânzii competitive;
– împrumuturile acordate clienților nu au fost foarte profitabile pentru bănci. Multe bănci au devenit prizonierele deponenților săraci sau ai debitorilor răi platnici;
– principalele surse de profit au fost titlurile de stat (mai cu seamă în ultimii trei ani), operațiunile pe piața interbancară și operațiunile de schimb valutar;
– băncile de stat au obținut venituri nete inferioare celor obținute de noile bănci private sau privatizate;
– factorii macroeconomici au influențat semnificativ venitul net al băncilor.
Dinamica indicatorilor care se vor prezenta în tabelul nr.2.3.1.este pozitivă, cea mai bună evoluție având-o resursele atrase cu o dinamică de 14 ori și capitalurile proprii de 13 ori, în condițiile în care numărul de salariații scade cu 10%.
B.C.R. a realizat o creștere a volumelor tranzacțiilor efectuate pe piața valutară în 1999, cu mențiunea că din anul 2000 liberalizarea pieței valutare a generat o mărire substanțială a rulajelor.
Tabelul de mai jos dă o imagine edificatoare asupra principalelor activități de trezorerie în ultimii 3 ani încheiați, care de fapt sunt și cei mai reprezentativi ca volum și complexitate.
Banca a făcut o regulă din a analiza activitatea centrelor de profit, de regulă trimestrial, din punct de vedere al profitabilității, pe baza raportării rezultatelor.
Evoluția în dinamică a Băncii Comerciale Române în intervalul 1999-2001 poate fi prezentată sugestiv de indicatorii prezenți în tabelul nr.2.3.1.
Tabel nr. 2.3.1.”Evoluția Băncii Comerciale Române între anii 1999-2001”
Rezultatele obținute au fost supuse unei analize atente, conducerea băncii apreciind că sunt necesare în continuare măsuri pentru perfecționarea activității bancare, printre care au fost considerate ca prioritate :
creșterea volumului de resurse atrase atât de la persoane fizice cât și de la persoane juridice, pe seama promovării pe piață a certificatelor de depozit și prin bonificarea de dobânzi stimulative la depozitele constituite;
îmbunătățirea structurii portofoliului de credite prin stimularea activităților de producție, orientarea creditului spre sectoarele viabile și profitabile și agenții economici cu un standard financiar ridicat, indiferent de forma de proprietate a capitalului;
îmbunătățirea sistemului de decontări, în vederea reducerii duratei de la inițierea operațiunilor până la finalizarea acestora, prin introducerea unor instrumente financiare specifice economiei de piață;
ridicarea calității serviciilor oferite de unitățile Băncii Comerciale Române prin perfecționarea permanentă a pregătirii personalului.
Există studii care arată că rentabilitatea băncilor depinde de cota de piață pe care o dețin, de forma de proprietate pe care o au și de mediul economic în care operează.
De exemplu, în toate țările est-europene aflate în proces de transformare, profiturile băncilor au fost mari în timpul anilor cu instabilitate macroeconomică, în condiții de rate înalte ale dobânziilor și tranzacții intense pe piața valutară.
România nu face excepție de la această evoluție. De obicei, există o variație semnificativă a rentabilității în funcție de cota de piață. Băncile care dețin o cotă de piață mai mică au o rentabilitate mai mică decât băncile cu o cotă de piață mai mare. De asemenea, rentabilitatea este influențată și de forma de proprietate a băncilor.
Într-o perioadă scurtă de timp, băncile străine sau cele cu participare străină s-au dovedit a fi cele mai profitabile. Totodată, băncile nou înfințate au obținut venituri nete mai mari decât băncile de stat. Explicația este simplă: noile bănci sunt puternic motivate să atragă clienți și să-și dezvolte afacerile. Pentru a realiza aceste lucruri, aceste bănci oferă servicii de calitate mai bună.
CAPITOLUL III. POLITICA DE CREDITARE A BĂNCII COMERCIALE ROMÂNE
3.1. DEFINIREA CREDITULUI BANCAR ȘI A ELEMENTELOR SALE
Creditul, ca și moneda, instrumentele de plată și de credit ori modalitățile de plată, servește la rezolvarea atât a unor probleme economice, cât și de schimb. Creditul a apărut după schimbul în natură și ca o consecință imediată a acestuia. Creditul este tot un schimb, însă are particularitatea că între monedele de schimb se intercalează factorul schimb.
Cu alte cuvinte, creditul este un schimb care începe în prezent și se termină în viitor. Indiferent de forma genetică și a desfășurării evolutive în timp a comerțului intern și internațional, creditul este apreciat că are o existență anterioară oricăror instrumente, modalități, tehnici ori sisteme de plată.
Succesiv în timp, practica creditului l-a diversificat, în sensul că, dacă în fazele incipiente avea o formă naturală, acordarea unui bun în așteptarea restituirii lui în viitor la o perioadă convenită, ulterior au apărut forme noi, respectiv creditul în mărfuri și creditul în monedă. La creditul în mărfuri, obiectul creditului îl constituie mărfurile vândute, deși atât rambursarea lui cât și a dobânzii aferente se efectuează în bani.
Creditul în monedă formează principala activitate a organizațiilor financiar- bancare și a altor instituții de credit. În această formă, atât obiectivul creditului, cât și rambursarea lui împreună cu dobânda se onorează în numerar sau în dispoziții asupra numerarului (viramente, cecuri, ordine de plată etc.). În mod curent se discută despre credit și despre împrumut, uneori aceste noțiuni fiind considerate identice. Cu toate acestea ele sunt diferite, având asemănări și deosebiri.
Creditul constituie un contract prin care o bancă (o firmă sau o persoană) transmite unei firme sau persoane fizice o sumă de bani pentru a o folosi o anumită perioadă de timp pentru realizarea unui scop (afacere, investiție) cu obligația de a restitui suma și dobânda aferentă, conform prevederilor stipulate în contract. În timp ce creditul se referă la bani în relațiile băncilor cu clientela lor, împrumutul cuprinde o sferă mai largă, incluzând și obiecte și alte bunuri. Relevant este și aspectul că referindu-se la o perioadă viitoare, atât creditul cât și împrumutul în bani presupun restituirea, rambursarea unor valori mai mari, diferența în plus reprezentând dobânda. În practica și în vorbirea curentă, când se referă la bani, se folosește în egală măsură atât noțiunea de credit, cât și aceea de împrumut.
Creditul reprezintă principalul produs oferit de B.C.R. clienților săi, iar activitatea de creditare constituie o componentă fundamentală a strategiei generale a băncii.
Creditul este conceput ca un plasament cu un risc asumat în vederea obținerii unui profit pentru bancă, iar din punct de vedere al clientului – o sursă de finanțare necesară desfășurării, continuării, dezvoltării sau restructurării activității acesteia.
Operația de creditare reprezintă actul prin care banca pune sau se obligă a pune la dispoziția clienților, fondurile solicitate sau își ia un angajament prin semnătură de natura avalului, cauțiunii sau garanției în favoarea acestora. Sunt asimilate operațiunilor de creditare, operațiunile de leasing și toate operațiunile de locație însoțite de opțiunea de cumpărare. Satisfacerea cerințelor clienților este pusă în centrul politicii de creditare a băncii. Aceasta presupune că decizia de creditare trebuie să țină seama de necesitățile clienților și de toate componentele de risc ce rezultă din relația băncii cu clientul (riscul tranzacției, riscul operațional, riscul valutar, riscul financiar, riscul de piață, riscul dobânzii).
Satisfacerea cerințelor clienților în activitatea de creditare va fi asigurată și prin stabilirea de competențe de aprobare de diferitele niveluri ale rețelei, precum și în cadrul fiecărei unități, ceea ce va determina creșterea flexibilității în luarea deciziilor, precum și asigurarea de autoritate și responsabilitate la nivel operațional.
Se va acorda o atenție specială principiilor generale ale strategiei creditelor, în care se includ: prudența bancară și calitatea portofoliului, cunoașterea clientului, principii de garantare, garanții, rambursarea și recuperarea.
Activitatea de creditare este organizată astfel încât să răspundă principiului prudenței bancare în procesul de aprobare a solicitărilor de credite și să asigure controlul și asumarea conștientă a tuturor riscurilor bancare prin:
acceptarea unui risc în funcție și corelat cu profitul care se preconizează a se obține
acceptarea riscurilor care pot fi cuantificabile
acceptarea unor riscuri care au un termen scadent
asumarea proporțională a riscului de către bancă și client
asigurarea prețului creditului prin dobânzile percepute care trebuie rambursate la scadență
respectarea obligatorie a destinației creditului
luarea în calcul a aspectelor financiare ale afacerii cât și a celor nefinanciare.
Creditarea poate fi privită și ca un serviciu bancar pe care banca îl oferă clienților care-l solicită. În economiile competitive, activitățiile specifice sectorului terțiar trebuie să se concentreze asupra nevoilor clienților și să dezvolte produse și servicii pentru satisfacerea noilor cerințe ale acestora.
3.2. PRINCIPII ȘI REGULI GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA DE CREDITARE
În întreaga activitate de creditare, banca va respecta întocmai prevederile Legii bancare nr. 58/1998, Legii nr.101/1998 privind statutul Băncii Naționale a României, a normelor, instrucțiunilor și regulamentelor emise de Banca Națională a României în calitatea sa de bancă centrală cu atribuții de reglementare în domeniile: monetar, de credit, valutar și de plăți, precum și propriile norme și instrucțiuni de lucru. Operațiunile de aprobare și acordare a creditelor au la bază prudența bancară ca principiu fundamental ce caracterizează întreaga activitate a băncii.
Conform prevederilor Legii bancare nr.58/1998, “la acordarea creditelor, băncile urmăresc ca solicitanții să prezinte credibilitate” și “ toate operațiunile de credit și de garanție ale societăților bancare vor trebui consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toți termenii și toate condițiile respectivelor tranzacții”.
Solicitările noilor clienți trebuie tratate diferit. Dacă cel care solicită un credit nu este clientul băncii, ca un prim pas, trebuie să se obțină referințe satisfăcătoare despre integritatea și situația financiară a persoanelor care conduc afacerea. Trebuie să se obțină informațiile financiare relevante de care are nevoie banca.
Problemele cheie asupra cărora trebuie ca banca să se concentreze, când analizează situația unui client care a solicitat un credit se pot împărți astfel:
a) domeniul de activitate al firmei;
b) situația financiară a firmei;
c) calitatea managementului firmei;
d) performanțele viitoare ale firmei.
Activitatea de creditare se bazează, în primul rând pe analiza viabilității și realismului afacerilor în vederea identificării și evaluării capacității de plată a clienților, respectiv de a genera venituri și lichidități ca principală sursă de rambursare a creditului și de plată a dobânzii. Determinarea capacității de plată a clienților se face prin analiza aspectelor financiare și nefinanciare ale afacerilor, atât din perioadele expirate, cât și din cele prognozate.
Acordarea creditelor trebuie să fie avantajoasă atât pentru bancă, deoarece prin extinderea și diversificarea portofoliului de credite, poate obține profit suplimentar, cât și pentru clienți, care pe seama creditelor pot să-și dezvolte afacerile, să obțină profit, și pe această bază, să ramburseze împrumuturile și să-și achite dobânzile.
Banca are obligația să analizeze și să verifice, iar împrumutatul să pună la dispoziție toate documentele și actele din care să rezulte natura activităților desfășurate, credibilitatea, situația patrimonială, rezultatele economico – financiare, capacitatea managerială și orice alte documente și date care să permită evaluarea potențialului economic, organizatoric și financiar al clientului.
În conformitate cu clauzele contractului de credit, banca are dreptul să verifice la clienții săi existența permanentă și integritatea garanțiilor asigurătorii pe toată perioada creditării, respectarea condițiilor în care s-a acordat creditul, modul cum acesta este utilizat, iar în cazul în care se constată încălcarea prevederilor contractuale, să retragă creditele înainte de scadența stabilită sau în lipsa de disponibilități să le treacă la credite restante și/sau îndoielnice și să urmărească rambursarea acestora în ordinea stabilită prin lege.
După aprobarea unui credit, banca nu poate anula sau reduce cuantumul acestuia decât în cazuri justificate, determinate de constatarea furnizării de către client a unor date nereale și numai după expirarea unui termen de preaviz de minimum 5 zile calendaristice, care va fi comunicat în scris acestuia.
3.3. PROCESUL DE CREDITARE
Principala funcție a băncilor comerciale o constituie promovarea creditului bancar, menit să satisfacă cererea de resurse a clienților săi, posibilitățile acestora de finanțare nefiind în măsură să asigure nevoile la un moment dat sau pentru o anumită perioadă de timp. Activitatea de creditare a fost în decursul celor 9 ani de funcționare principala componentă a activelor B.C.R., deși ca pondere ea a înregistrat o scădere ca urmare a diversificării plasamentelor proprii.
3.3.1. ANALIZA CERERII DE CREDITARE ȘI A DOCUMENTAȚIEI NECESARE
Fără îndoială, examinarea unei solicitări de credit și evaluarea eficienței realizării afacerii pentru care clientul cere un credit, implică o mare responsabilitate din partea băncii comerciale atât din cauza riscurilor, a realității garanțiilor oferite de client, cât și a “situației delicate” a relațiilor bancă – client în cazul respingerii cererii.
Hotărârea managerului băncii trebuie să fie motivată fie în situația aprobării creditului, fie în respingerea acestuia; managerul trebuie să procedeze cu prudență și elasticitate, dar și cu fermitate pentru a nu prejudicia interesele băncii, atât în ceea ce privește garantarea rambursării creditului și a achitării dobânzilor la scadență, cât și menținerea clientelei sau atragerea de noi clienți.
Studierea situației conjuncturale și a tendințelor acesteia
După cum rezultă și din titlu, este necesar să se cunoască conjunctura, situația economică și financiară, atât în acel moment, cât și în viitorul apropiat ori mai îndepărtat.
Aspectele de instabilitate economică, frecvente în perioada de tranziție, constituie o realitate: eventualitatea declanșării unei crize sau existența deja a acesteia; restricții în legătură cu obținerea licențelor de import sau de export; “ieșirea de sub control” a creșterii prețurilor și implicit a ratei inflației, recesiune economică, restricții în privința transferurilor valutare în alte țări; restrângerea sau încetarea activității în ramura de activitate a solicitatorului de credit, existența unui embargou instituit de organizații internaționale și care reflectă profund relațiile de comerț exterior al țării solicitatorului. Toate acestea creează un climat nefavorabil și plin de riscuri în acordarea unui credit.
Tot astfel, instabilitatea politico-socială caracterizată prin lupta partidelor pentru deținerea sau cucerirea puterii în stat, existența unor mișcări mai mult sau mai puțin tensionate cu caracter revendicativ, greve, riscul unui conflict armat sunt tot atâtea elemente precumpănitoare în deciziile de acordare/ respingere a creditelor solicitate de clientela bancară.
Analiza aspectelor nefinanciare privind clienții băncii se va efectua de ofițerii de credite astfel: la solicitarea primului credit; ori de câte ori un client al băncii solicită un credit; o dată pe an pentru toți clienții aflați în portofoliu, beneficiari de credite; ori de câte ori din informațiile obținute de bancă rezultă că ar putea fi posibile modificări majore în activitatea clienților beneficiari de credite aflați în portofoliu.
Studierea situației economico – financiare a firmei care solicită credit
Situația clientului constituie un element extrem de important în ceea ce privește decizia de a i se acorda creditul. În acest scop, banca va căuta să studieze toate aspectele atât din punct de vedere obiectiv , cât și subiectiv.
Astfel vor fi analizate:
dacă conducerea firmei solicitatoare își administrează în mod eficient mijloacele financiare proprii și împrumutate și dacă apelează la creditul bancar supus analizei pe motive bine întemeiate;
situația producției și asigurarea desfacerii prin contracte ferme încheiate din timp;
dacă are imobilizări constând în: stocuri de mărfuri cu mișcare lentă, fără mișcare și greu vandabile; stocuri supranormative de materii prime, materiale auxiliare, piese de schimb, semifabricate; clienți bancar a documentelor, neurmăriți și chiar prescriși, volumul furnizorilor și creditorilor neachitați; soldul sumelor datorate statului pe impozite, taxe și devenite exigibile, T.V.A.;
gradul de solvabilitate: disponibilități în numerar și în conturile curente bancare, eventuale credite restante, volumul creanțelor de încasat să fie superior creanțelor de plată;
analiza bilanțului și a Contului de Profit și Pierdere, a raportului existent între volumul cheltuielilor, volumul producției, al desfacerii și volumul profitului realizat.
În concepția Băncii Comerciale, creditul nu trebuie să constituie pentru solicitator un scop în sine, ci un mijloc de suplimentare a surselor deja existente în patrimoniul întreprinderii și nu ca un element de bază. Creditul trebuie să fie motivat de extinderea și diversificare activității, de implementarea unei tehnologii moderne, de achiziționarea unor materii prime, materiale, destinate creșterii producției.
Cunoașterea clientului – constă în activitatea desfășurată și rezultatele obținute pe o anumită perioadă de timp; profesionalismul managerilor, reputația pe care o are firma pe piața respectivă.
În cazul creditelor pe termen scurt, studiul este necesar a fi efectuat rapid, prin discuții și deplasări la sediul băncii și eventual și al întreprinderii. În situația creditelor pe termen mijlociu și lung, datorită valorii mari a creditului solicitat, problema este mai complexă.
Competența în afaceri a managerilor și a colaboratorilor lor se reflectă în primul rând în rezultatele obținute pe timp mai îndelungat, în modul cum știu să iasă din situații dificile datorită crizei, cum studiază piața, lansarea de noi produse și alegerea momentului oportun, cum elaborează modele strategice de sporire a volumului afacerilor.
Situația averilor personale și a surselor acestor averii, în special ale managerilor, este un aspect demn de luat în seamă. O bună situație materială pledează în favoarea solicitatorului de credit. Dimpotrivă, un trai aparent luxos, imobilul ipotecat, datorii personale neachitate duc la concluzii nefavorabile.
Documentația pe care clienții băncii o prezintă unităților bancare teritoriale în vederea obținerii de credite, trebuie să cuprindă:
cererea de credite semnată de persoanele autorizate să reprezinte agentul economic solicitant;
bilanțul contabil, raportul de gestiune, contul de profit și pierdere, încheiate pentru ultimul an, ultimele situații privind: “Rezultatele financiare” și “Situația patrimoniului”, balanța de verificare încheiată pentru ultima lună;
bugetul de venituri și cheltuieli întocmit conform precizărilor Ministerului Finanțelor;
situația prognozată a plăților și încasărilor aferente perioadei pentru care agentul economic solicită împrumutul;
planul de afaceri;
Documentația prevăzută mai sus este comună pentru toate categoriile de credite, la aceasta agenții economici vor anexa după caz și alte documente specifice categoriei de credit solicitate. Documentele prezentate de către clienți în vederea obținerii creditelor, cât și cele elaborate ulterior de bancă în cursul procesului de acordare, verificare, rambursare, reprezintă conținutul dosarului de credit al fiecărui client.
3.3.2. ANALIZA GARANȚIILOR CREDITULUI BANCAR
În conformitate cu prevederile Legii privind activitatea bancară nr.58/1998, “la acordarea creditelor, societățile bancare vor urmări ca solicitanții să prezinte credibilitate pentru rambursarea lor la scadență. În acest scop, acestea pot cere solicitanților garantarea împrumutului cu bunuri mobile și imobile”. Activitatea de creditare se bazează pe viabilitatea planului de afaceri prezentat băncii și pe capacitatea împrumutatului de a genera venituri, și respectiv lichidități, care constituie principala garanție și sursă de rambursare a creditelor și de plată a dobânzilor.
Garantarea creditelor, în economia de piață, se realizează, în principal prin gaj și ipotecă. În funcție de bănci sau de zone geografice, creditele mai pot fi garantate și prin:
warant, inclusiv cum există în Franța: warantul agricol, hotelier și petrolier;
cauțiuni (depozite) în lei sau în valută având indicația în mod expres de garantare a creditului acordat de banca respectivă;
scrisori de garanție emise de alte bănci sau instituții financiare și de credit din țară ori din străinătate, agreate de banca cu care se negociază creditul.
cesionarea în favoarea băncii respective a unor mijloace bănești, până la valoarea totală a creditului, inclusiv dobânda, comisionul, mijloacele bănești care vor fi realizate de firma solicitatoare de credit din activitatea sa economică și care sunt cocretizate prin acreditive documentare comerciale, irevocabile, domiciliate, de preferință la banca ce acordă creditul, scrisoare de garanție bancară a unei bănci agreate de banca împrumutătoare;
cesionarea drepturilor bănești provenite din asigurarea bunurilor mobile și imobile ale firmei care solicită împrumutul;
După natura lor, garanțiile pot fi:
garanții reale (gajul propriu-zis, ipoteca și privilegiile)
garanții personale (fidejusiunea; garanțiile prevăzute sub forma scrisorilor de garanție emise de bănci, instituții financiare; garanțiile personale reglementate de legi speciale, dar care se întemeiază pe ideea de fidejusiune).
Banca nu va accepta în garanție bunuri din proprietatea publică aparținând regiilor autonome, sau unităților administrativ teritoriale care sunt organizate și funcționează în ramurile strategice ale economiei naționale – industria de armament, exploatarea minelor. Pentru a fi acceptate de bancă, garanțiile trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
– să poată fi transformate rapid în lichidități;
– să fie materializate sub forma unui titlu, înscris autentic;
– bunurile să fie în circuitul civil, să se afle în proprietatea solicitantului sau a girantului, și să nu fie afectate de alte creanțe;
– proprietarul bunurilor să aibă capacitatea de a le gaja sau ipoteca;
– bunurile achiziționate și nepuse în funcțiune să fie noi, însoțite de certificate de calitate și de garanție;
– bunurile propuse a fi luate în garanție să fie în stare bună de funcționare și să se încadreze în uzura fizică maxim admisă pentru fiecare categorie și tip de activitate.
Valoarea bunurilor corporale și necorporale care constituie obiectul garanției creditelor acordate de bancă se va stabili pornind de la valoarea contabilă, actualizată în funcție de valoarea reală, de piață a acestora pe baza expertizelor efectuate de organele specializate sau de personalul băncii.
3.3.3. PROCEDURI COMUNE PRIVIND FUNDAMENTAREA DECIZIEI DE CREDITARE
În procesul de analiză a creditelor, ofițerii de credite vor urmări respectarea principiilor generale ale activității de creditare, îndeplinirea tuturor condițiilor specifice fiecărei categorii de credite solicitate, precum și a unor proceduri comune care stau la baza fundamentării deciziei de creditare.
În cadrul analizei economico-financiare a activității clienților și a bonității acestora, ofițerii de credite vor urmări existența capacității de rambursare a împrumutaților pe întreaga perioadă de creditare și încadrarea volumului total al creditelor și dobânzilor aferente în posibilitățile de rambursare ale acestora.
În procesul de analiză a capacității de rambursare a agenților economici împrumutați, ofițerii de credite vor utiliza, pe lângă portofoliul de contracte și comenzi de care dispune clientul și cash-flow-ul previzionat, următoarea formulă de calcul, care extrapolează în perioada viitoare media încasărilor zilnice realizate în ultimul trimestru și determină cu ajutorul acesteia volumul de credite pentru care împrumutatul va avea capacitatea financiară necesară în vederea rambursării. Banca nu va acorda clienților săi credite care depășesc capacitatea de rambursare a acestora.
Agenții economici nu pot beneficia de credite dacă înregistrează pierderi, neavând posibilități de redresare, ori asupra acestora a fost instituită procedura reorganizării și lichidării judiciare în conformitate cu prevederile Legii nr.64/1995.
În cazul unităților cu pierderi banca nu mai acordă noi împrumuturi, credite de exploatare acordate, provenind din perioada anterioară devin scadente la începutul trimestrului următor, iar celelalte credite acordate prin conturi separate de împrumut, la termenele prevăzute în contractele de credite respective.
Pot beneficia de credite agenții economici la care pierderea a fost acoperită din conturile de rezervă, precum și unitățile care prin specificul activității sezoniere înregistrează temporar pierderi ce urmează a fi acoperite din venitul perioadelor viitoare.
3.3.4. CONTRACTUL DE CREDIT. PRINCIPII ȘI CLAUZE GENERALE
Contractul de credit este actul încheiat între bancă și împrumutat prin care se materializează acordul de voință între cele două părți.
Este interzisă acordarea efectivă a vreunei sume din creditul aprobat fără încheierea în prealabil a contractului de credit între bancă și împrumutat. În cazul creditelor globale de exploatare, contractele de credit se întocmesc de bancă cu împrumutații pe o perioada de 90 zile, cu posibilitatea de prelungire prin intermediul actelor adiționale pe noi perioade de 90 zile, fără a depăși 12 luni de la acordarea primului credit.
Contractele pentru creditele globale de exploatare se întocmesc în prima decadă a trimestrului, iar actele adiționale la contractul de credit cu cel puțin 3 zile înainte de expirarea scadenței înscrisă în contract. Contractul de credit de întocmește în minimum 3 exemplare, a căror destinație este următoarea:
exemplarul 1 – se păstrează într-un loc distinct, stabilit de conducerea unității băncii, constituind portofoliul de contracte de credite al unității bancare respective;
exemplarul 2 – se predă împrumutatului care va semna de primire pe exemplarul 1;
exemplarul 3 – se păstrează în dosarul de credite al agentului economic respectiv, pe întreaga perioadă de creditare, până la rambursarea integrală.
Toate cele trei exemplare ale contractului de credit sunt exemplare originale, având fiecare în parte aceeași putere juridică. Clasarea și păstrarea contractelor de credite se efectuiază conform procedurilor prezentate la secțiune “Păstrarea documentației”.
Obligația urmăririi și respectării destinației menționate în contract, precum și încadrarea plăților efectuate din credite în plafonul aprobat, revine compartimentului de credite. Un extras din contractul de credite se predă la serviciul de decontări-contabilitate pentru acordarea împrumutului, și respectiv, urmărirea rambursării acestuia și plății dobânzilor conform graficului de eșalonare.
După încheierea contractului, ofițerul de credite împreună cu juristul verifică:
– înscrierea garanțiilor la judecătoria din raza teritorială în care se află imobilul ipotecat sau judecătoria din raza teritorială în care se află debitorul în cazul constituirii gajurilor, precum și notificarea la societatea de asigurare a cesiunii drepturilor de despăgubire pentru bunurile asigurate, ipotecate și gajate în favoarea băncii;
– constituirea și utilizarea integrală a surselor proprii cu care imprumutatul participă la realizarea proiectului creditat;
– alte prevederi din contract care condiționează punerea la dispoziție a creditului.
Actul adițional se va încheia ori de câte ori cel puțin una din clauzele contractului de credit încheiat necesită modificări ca urmare a apariției uneia din următoarele situații:
– se majorează/diminuează creditul inițial aprobat pentru același obiect de creditare;
– se modifică datele de acordare a creditului;
– se modifică durata (scadența) contractului de credit;
– se modifică orice altă clauză din contractul de credit.
Fiecare filă din contractul de credit, inclusiv anexele la acesta, respectiv scrisoarea de garanție bancară, contractul de depozit bancar, contractul de garanție imobiliară, contractul de gaj, contractul de cauțiune, declarația de acceptare, notificarea cesiunii, contractul de cesiune, angajamentul de cedare a încasărilor, vor fi semnate și de șeful compartimentului de credite al unității bancare sau de persoana delegată în acest sens.
În contractele de credit nu se admit modificări, ștersături, clauze contractuale care nu fac obiectul contractului respectiv, care pot conduce la interpretări eronate sau la pierderea drepturilor ce decurg din contract.
Contractul de credit încetează de drept la expirarea duratei pentru care a fost încheiat, sau la data rezilierii unilaterale a acestuia de către bancă, în situația neexecutării obligațiilor contractuale de către împrumutat.
3.3.5. ASIGURAREA ACTIVELOR ACCEPTATE ÎN GARANȚIE
În scopul diminuării riscului în activitatea de creditare, banca va solicita beneficiarilor de credite și scrisori de garanție bancară să asigure la societăți de asigurare- reasigurare bunurile aduse în garanție. În acest sens, după semnarea contractului de credite între bancă și împrumutat, înainte de a angaja efectiv creditul, împrumutații vor prezenta băncii polițele de asigurare pentru bunurile cu care au garantat creditele obținute de la bancă.
Bunurile vor fi asigurate pe toată perioada de creditare, pentru riscurile specifice fiecărei categorii. Pentru bunurile la care societățile de asigurare- reasigurare încheie contracte numai pe o perioadă limitată (de regulă un an), împrumutatul se obligă prin contractul de credite să reânnoiască asigurarea înainte de data expirării poliței de asigurare încheiată pentru perioada anterioară. Bunurile vor fi asigurate la valoarea de piață, reală, care trebuie să fie cel puțin la valoarea cu care acestea au fost luate în calculul garanției creditelor.
Banca va accepta numai polițe de asigurare emise de societăți de asigurare-reasigurare agreate de aceasta. În acest sens, unitățile bancare teritoriale vor solicita informații cu privire la bonitatea societăților de asigurare- reasigurare de la Centrala băncii. Ofițerii de credite vor urmări ca valoarea asigurată să fie cel puțin egală cu valoarea credituui și a dobânzilor aferente. Polițele de asigurare în original vor fi păstrate la bancă pe toată durata creditării până la rambursarea integrală a creditului și a dobânzilor aferente, ofițerii de credite urmărind în permanență reânnoirea acestora, achitarea de către împrumutat a primelor de asigurare precum și menținerea unei valori asigurate cel puțin egală cu suma împrumutatului rămas de rambursat.
Pentru creditele pe termen mediu și lung acordate persoanelor fizice și persoanelor juridice cu capital privat sau majoritar privat, care desfășoară activități în domeniul producției, distribuției, prelucrării și al prestării serviciilor în sectorul agricol, banca poate accepta garanții de la Fondul de Garantare a Creditului Rural care acoperă până la 70% din valoarea creditului, restul fiind acoperit cu alte tipuri de garanții. În cazul clienților cu capital privat, a căror activitate deținută de una sau câteva “persoane cheie” (patron unic sau asociați), banca va solicita acestora ca o garanție suplimentară cesionarea drepturilor de încasat din polița de asigurare mixtă pe viață a “persoanei cheie” de care depinde direct bunul mers al activității.
3.3.6. CONTROLUL UTILIZĂRII CREDITELOR ȘI VERIFICAREA GARANȚIILOR
Potrivit Legii nr.58/1998 privind activitatea bancară și statutului propriu de organizare și funcționare, banca are dreptul să verifice la agenții economici beneficiari de credite modul cum aceștia utilizează creditele acordate în conformitate cu destinațiile pentru care s-au aprobat, constituie și păstrează garanțiile creditelor, respectă normele de lucru ale băncii și clauzele din contractele de credite în vederea asigurării rambursării la scadență a creditelor și plata dobânzilor datorate băncii.
În acest scop, unitățile bancare teritoriale vor urmări ca beneficiarii de credite-persoane juridice să prezinte băncii, în mod periodic următoarele documente:
balanța de verificare pentru luna expirată se va depune lunar, până la data de 25 a lunii următoare, în acest sens incluzându-se o clauză specifică în contractul de credite;
rezultatele financiare, situația patrimoniului și situația încasărilor și plăților în valută se vor depune periodic, până la datele stabilite de Ministerul Finanțelor pentru depunerea acestora la organele de drept;
raportul de gestiune, bilanțul contabil și anexele la acesta se vor depune anual la bancă, până la data stabilită de Ministerul Finanțelor pentru depunerea acestora la organele de drept;
bugetul de venituri și cheltuieli, întocmit conform precizărilor Ministerului Finanțelor, și fluxul de lichidități prognozat, se vor prezenta băncii anual și ori de câte ori intervin modificări semnificative de nivel sau structură;
protecția surselor și a utilizării acestora, în cazul creditelor pentru investiții se va prezenta băncii anual și ori de câte ori se solicită un nou credit sau intervin modificări semnificative în nivelul acestora.
Permanent pe parcursul derulării contractelor de credite, ofițerii de credite vor efectua verificarea scriptică și faptică, la sediul împrumutaților, a modului de utilizare a tuturor creditelor acordate clienților prin conturile separate de împrumut.
Lunar, în 10 zile lucrătoare de la expirarea termenului legal de depunere la organele în drept a situațiilor contabile periodice, ofițerii de credite vor efectua verificarea garanției tuturor creditelor acordate agenților economici prin conturile separate de împrumut. Verificarea garanției creditelor se efectuează atât faptic prin constatări la fața locului cât și scriptic pe baza datelor din evidențele agenților economici și ale băncii.
Conducerile unităților bancare teritoriale vor putea aproba ca pentru agenții economici cu o situație economico-financiară bună și cu un serviciu al datoriei corespunzător, verificarea faptică a garanției creditelor să se efectueze o dată pe an.
3.4. RISCUL ÎN ACTIVITATEA DE CREDITARE
Activitatea de creditare implică un risc, prin însăși elementele de anticipare pe care se bazează decizia de creditare, pentru bancă fiind de maximă importanță cunoașterea acestui risc, evaluarea sa cât mai aproape de realitate și acceptarea lui în cunoștință de cauză.
În angajarea resurselor lor, băncile se confruntă cu o serie de riscuri printre care enumerăm:
riscul pierderii de capital sau al insolvabilității;
riscul imobilizării sau al lipsei de lichiditate;
riscul modificării dobânzilor pentru resursele mobilizate;
riscul eroziunii capitalului prin inflație;
riscul repatrierii capitalului în condițiile creditării externe (riscul valutar și riscul de țară).
În prevenirea și evitarea insolvabilității se constituie măsuri la nivel macroeconomic. Astfel în fiecare țară normele de funcționare bancară, promovează protejarea deponenților, principalii furnizori de resurse ale băncilor, prin impunerea unor reguli menite să imprime băncilor o anumită poziție de echilibru în relațiile cu clienții, și în măsură să pareze efectele de insolvabilitate și să le minimizeze urmărite. Asemenea dispozițiuni de reglementare cunoscute și sub denumirea de norme prudențiale sunt:
obligația unui capital minim;
o anumită rată de acoperire a riscurilor exprimată ca un raport între fondurile proprii nete și creditele acordate, ponderate după gradul lor de risc (8% potrivit prevederilor normei Cooke);
o anumită rată de diviziune a riscurilor care limitează, în funcție de fondurile proprii ale băncii, dimensiunile creditului ce poate fi acoradt unui singur client astfel încât falimentul unuia dintre clienți să nu dăuneze, esențial echilibrului băncii.
Riscul lipsei de lichidități reprezintă, și el, pentru bănci, tot o chestiune de costuri. Lichiditatea este posibilitatea de a asigura în orice moment efectuarea plăților cerute de creditorii săi. Aceasta înseamnă pentru bănci plăți directe către clienți, în numerar, sau plăți dispuse de clienți în favoarea altor bănci către alte firme care au conturi deschise la alte bănci. Deci în aceste cazuri banca trebuie să aibă suficiente dețineri de numerar sau suficiente depozite la banca de emisiune posibile a fi folosite pentru efectuarea de plăți către alte bănci. Într-un cuvânt are nevoie de “monedă centrală”.
Riscul de credit poate fi definit de riscul, ca dobânda, creditul sau ambele să nu fie rambursate la scadență sau să fie rambursate parțial. Acest risc este specific băncilor a căror funcție de bază este creditarea. În scopul diminuării riscului în activitatea de creditare, banca va urmări respectarea următoarelor condiții:
a) împrumuturile acordate de o societate bancară unui singur debitor nu pot depăși, cumulate 20% din capitalul și rezervele băncii;
b) pentru acoperirea cheltuielilor curente, în situația în care în decursul unui an, mijloacele regiilor autonome nu sunt suficiente, acestea pot contracta credite cu societățile comerciale bancare în valoare de cel mult 20% din veniturile brute realizate în anul precedent sau poate emite titluri negociabile pe piață, în aceeași limită.
c) potrivit reglementărilor prudențiale ale Băncii Naționale a României suma totală a împrumuturilor mari acordate debitorilor nu poate depăși de 8 ori fondurile proprii ale băncii; Un împrumut este considerat mare atunci când suma tuturor împrumuturilor acordate unui singurdebitor, inclusiv a garanțiilor și a altor angajamente asumate în numele acestuia, în lei și valută, depășește 10% din fondurile proprii ale societății bancare.
d) toate creditele și scrisorile de garanție și orice alte angajamente în lei și valută, pe termen scurt, mediu și lung acordate unui agent economic, indiferent de forma de organizare și natura capitalului social, nu vor depăși de cel mult 12 ori capitalurile proprii ale agentului economic respectiv.
3.5. ANALIZA ȘI CLASIFICAREA PORTOFOLIULUI DE CREDITE, DETERMINAREA, CONSTITUIREA ȘI UTILIZAREA PROVIZIOANELOR SPECIFICE DE RISC
În conformitate cu prevederile Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară și H.G. nr. 335/1995, Normelor nr.3/1994 ale Băncii Naționale a României privind clasificarea creditelor și constituirea provizioanelor specifice de risc, societățile bancare sunt obligate ca în scopul protejării capitalului băncii, precum și a depozitelor persoanelor fizice și juridice și acoperirii eventualelor cheltuieli pe termen scurt, mediu și lung, care prezintă incertitudini în recuperare, să constituie provizioane.
3.5.1. ANALIZA ȘI CLASIFICAREA PORTOFOLIULUI DE CREDITE
Unitățile bancare teritoriale vor efectua semestrial analiza calității portofoliului de împrumuturi și clasificarea creditelor existente în sold la 30 iunie și respectiv la 31 decembrie ale fiecărui an, în termen de 30 zile calendaristice de la expirarea semestrului pentru care se face analiza. Analiza și clasificarea portofoliului de credite se face ținând cont de evaluarea performanțelor financiare ale împrumutaților și de serviciul datoriei acestora, care reprezintă capacitatea de a-și onora datoriile la scadență.
Încadrarea agenților economici într-o categorie sau alta din cele cinci existente (categoria A- performanțe financiare foarte bune; B – performanțe bune, dar nu se pot menține pe o perioadă îndelungată; C – performanțe satisfăcătoare, dar au o tendință de înrăutățire; D – performanțele financiare sunt scăzute; E – performanțele financiare arată pierderi și există perspective clare că nu pot fi plătite nici ratele, nici dobânzile) se face pe baza analizei performanțelor economico- financiare ale acestora, în funcție de punctajul obținut la criteriile cuantificabile, coroborat cu rezultatul analizei criteriilor necuantificabile.
Ofițerii de credite împreună cu agenții economici plătitori vor analiza cu 10 zile lucrătoare înainte de scadență, posibilitatea efectuării plăților din disponibilități proprii sau din plafonul de credite aprobat:
– în situația când agentul economic are disponibilități în contul curent sau plafonul de credite îi permite, va introduce în bancă la scadență documentele de plată și va aduce la cunoștința băncii că plata se referă la scrisoarea de garanție emisă;
– în situația când nu are disponibilități în contul curent și nici plafonul de credite aprobat nu-i permite efectuarea plăților, agentul economic este obligat, cu minim 5 zile lucrătoare înainte de a efectua plata, să prezinte băncii documentația necesară pentru acordarea unui credit. Această prevedere va fi introdusă sub forma unei clauze în angajamentul pe care îl semnează agentul economic în vederea eliberării scrisorii de garanție bancară, precum și în textul acordului de garanție bancară;
3.5.2. DETERMINAREA, CONSTITUIREA ȘI UTILIZAREA PROVIZIOANELOR SPECIFICE DE RISC
Determinarea provizioanelor specifice de risc
Ca urmare, în conformitate cu prevederile normelor Băncii Naționale a României privind clasificarea creditelor și constituirea provizioanelor specifice de risc, la determinarea provizioanelor, expunerea brută a debitorului, adică soldul creditor pe termen scurt, mediu și lung în lei și valută curente și restante și dobânzile aferente acestora, înregistrate la 30 iuniu sau 31 decembrie, poate fi micșorată doar cu valoarea angajamentelor apărute din:
garanții de la Guvernul României sau de la Banca Națională a României;
garanții de la băncile înregistrate în una din țările din categoria A nominalizate de Banca Națională a României, în cadrul limitelor de risc acceptate;
garanții de la alte bănci din România, în cadrul limitelor de risc acceptate;
depozite gajate, plasate la Banca Comercială Română;
colaterale non-cash acceptate de bancă (ipotecă, gajul cu deposedare și gajul fără deposedare, cesiunea de creanță, fidejusiunea).
Constituirea provizioanelor specifice de risc
Conform prevederilor legale, banca, pe lângă rezerva generală pentru riscul de credit, “poate constitui provizioane specifice de risc, potrivit Normelor Băncii Naționale a României nr.3/1994 privind clasificarea creditelor și constituirea provizioanelor specifice de risc, pentru următoarele categorii de credite, inclusiv dobânzile aferente acestora”:
credite “pierdere” în limita a 100% din soldul acestora;
credite “îndoielnice” în limita a 50% din soldul acestora;
credite “substandard” în limita a 20% din soldul acestora;
credite “în observație” în limita a 5% din soldul acestora;
Constituirea și înregistrarea pe cheltuieli a provizioanelor specifice de risc se efectuează în mod centralizat de către Direcția Contabilității Generale în maximum 30 zile de la data stabilită pentru depunerea la organele în drept, de către societățile bancare, a raporturilor financiar contabile întocmite pentru 30 iunie și respectiv a bilanțului contabil încheiat pentru 31 decembrie.
Utilizarea provizioanelor specifice de risc
Societățile bancare ce nu au constituit și inclus integral pe cheltuieli provizioanele specifice de risc precum și cele care nu au atins raportul minim de solvabilitate de 8% vor putea efectua investiții și dotări de natura imobilizărilor corporale numai în limita fondului de dezvoltare constituit și existent efectiv. Cheltuieli în avans pentru astfel de destinații, cu acoperire pe seama profitului net ce urmează a fi realizat la încheierea exercițiului financiar, vor putea fi efectuate numai din momentul în care societatea bancară a constituit și inclus integral pe cheltuieli provizioanele specifice de risc și a atins nivelul minim de solvabilitate.
Banca va utiliza provizioanele specifice de risc constituite, în sensul diminuării sau anulării acestora, în următoarele situații:
pentru creanțele din creditele acordate și dobânzile aferente acestora, în cazul debitorilor intrați în lichidare judiciară;
când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții pentru creanțele neâncasate aferente creditelor și dobânzilor clasificate de bancă astfel: 1) debitorul a înregistrat pierderi, potrivit bilanțului contabil în ultimii 3 ani consecutivi; 2) banca a clasificat în categoria “pierdere” sau “îndoielnic” soldul creditelor și al dobânzilor aferente acestui debitor în ultimii 2 ani consecutivi.
în cazul debitorilor, persoane fizice când au fost epuizate toate măsurile legale de recuperare a creanțelor neâncasate reprezentând credite acordate și dobânzile aferente acestora;
când potrivit ultimei clasificări a portofoliului total al creditelor acordate de către bancă și al dobânzilor aferente acestora, rezultă reducerea nivelului provizioanelor specifice de risc constituite.
Întrucât, prin natura lor, provizioanele au caracter “specific”, respectiv se individualizează pe clienți, nu vor putea fi utilizate pentru acoperirea unor creanțe ale băncii provizioane mai mari decât cele efectiv constituite, după cum nu vor putea fi utilizate provizioane constituite pentru un client la acoperirea creditelo neperformante și a dobânzilor aferente înregistrate de alt client.
Potrivit legislației în vigoare, provizioanele specifice de risc se constituie numai pentru expunerea netă, respectiv pentru partea din credite și dobânzi rămasă în urma diminuării lor cu valoarea de piață a garanțiilor colaterale ( cash și non cash). Ca urmare, trecerea la utilizarea provizioanelor spacifice de risc se va putea efectua numai după executarea silită a garanțiilor acceptate de bancă.
CAPITOLUL IV. ACTIVITATEA DE CREDITARE ÎN PRACTICA BĂNCII COMERCIALE ROMÂNE. SUCURSALA HUNEDOARA
4.1. ORGANIZAREA BĂNCII COMERCIALE ROMÂNE
Încă din primii ani de funcționare a Băncii Comerciale Române, conducerea acesteia a sprijinit dezvoltarea activității de cercetare pe probleme specifice financiar – bancare, în scopul valorificării experienței internaționale, dar și a celei proprii, pentru îmbunătățirea prestației și performanțelor băncii. În ce privește Banca Comercială Română, suntem tentați să începem cu sfârșitul, respectiv cu constatarea că, după 9 ani de funcționare, această bancă a reușit performanțe din cele mai bune și s-a consolidat ca cea mai puternică bancă românească.
4.1.1. SCURT ISTORIC
Fondată la 1 decembrie 1990, în cadrul procesului de restructurare pe două niveluri a sistemului bancar românesc, Banca Comercială Română a început să funcționeze prin preluarea portofoliului de credite pentru industrie, gestionat anterior de B.N.R., continuând astfel o tradiție de peste 50 de ani de activitate comercială. La momentul respectiv, pe piața serviciilor financiare pentru persoane juridice acționau deja trei bănci mari, cu capital de stat, specializate în finanțarea comerțului exterior, agriculturii și industriei alimentare, investițiilor. Serviciile financiare pentru populație, care se reduceau la fructificarea economiilor acesteia și acordarea unor credite de consum, reprezentau apanajul Casei de Economii și Consemnațiuni.
La împlinirea unui deceniu de existență, Banca Comercială Română se prezintă astăzi ca lider de piață, cu o cotă de circa 30%, atât pentru creditele neguvernamentale cât și pentru depozitele atrase în sistem. După mărimea capitalului de rang I, ocupă locul 527 pe plan mondial și 193 în Europa. Banca are peste 2,2 milioane de clienți, societăți comerciale și persoane fizice și colaborează cu aproximativ 800 bănci corespondente aflate în principalele centre financiare ale lumii.
Banca Comercială Română prestează întreaga gama de servicii financiar-bancare tradiționale efectuate de societățile bancare comerciale tradiționale. În afara acestor activități specifice, Banca Comercială Română lucrează în domeniul consultanței financiare, în activitatea de investiții, atât pentru investitorii români, cât și pentru cei străini, întocmind studii de fezabilitate, proiecte și analize.
Banca Comercială Română este “ Banca Anului ’’în România. Prestigioasa revistă britanică de specialitate” The Banker”, membră a grupului Financial Times, a nominalizat B.C.R. drept Banca Anului.
În decursul perioadei, B.C.R. a ajuns să dețină în cadrul sistemului cea mai mare cotă pe piața depozitelor atrase de la populație. Devenind principala resursă pentru plasamente, acestea au asigurat independența băncii de împrumuturile de la B.N.R. și au contribuit la reducerea costurilor de finanțare. În ultimii ani B.C.R. a acționat ca creditor net pe piața interbancară. Majorările de capital, realizate de regulă pe seama profitului obținut, au favorizat creșterea gradului de solvabilitate a băncii, de la 12,4% în 1994 la 18,9% în 1998 (potrivit standardelor românești de contabilitate).
Anul 1999 marchează debutul unei noi etape de evoluție, B.C.R. participând la o premiere pe piața românească, respectiv fuziunea prin absorbție a BANCOREX. În urma acestui proces deosebit de complex prin dimensiuni, care s-a finalizat în termen record, a rezultat o bancă mai solidă, lider incontestabil pe piața internă și cu o bună reprezentare în străinătate prin subsidiarele sale. Creșterea volumului de afaceri și extinderea portofoliului de participații au determinat formarea Grupului B.C.R. care desfășoară, pe lângă activitățile specific bancare și activități de asigurări și intermediere de valori mobiliare.
Calitatea creditelor acordate s-a îmbunătățit, acestea fiind destinate preponderent sectorului privat ale economiei. Procesul de finanțare a tranzacțiilor internaționale s-a consolidat, pe seama promovării de facilități pentru creditarea producției de export și dezvoltării factoringului extern, odată cu afilierea băncii la Factors Chain International.
În ceea ce privește persoanele juridice, baza de clienți a băncii acoperă toate sectoarele de activitate de economie, cuprinzând majoritatea întreprinderilor “blue chip” românești.
În același timp, va crește interesul pentru oferta de management financiar specifică proiectelor de importanță națională finanțate de BERD, Banca Mondială, Banca Europeană de Investiții, Comisia Europeană, și asigurarea serviciilor de management ale activelor destinate companiilor românești și multinaționale care funcționează în România.
4.1.2. CLIENȚII BĂNCII ȘI TEHNOLOGIA INFORMAȚIONALĂ
Pentru a realiza o alocare optimă de resurse ale băncii, care să susțină satisfacerea cerințelor și necesităților clienților, banca va urmări clasificarea clienților și după mărimea și complexitatea activității, în clienți mijlocii și mari, care se vor dovedi a avea cerințe și necesități diferite. În optica de abordare a unui client sau altul se va ține seama de acele caracteristici pe care acesta trebuie să le îndeplinească, cum ar fi:
clientul să fie profitabil în sensul câștigului pe care banca îl înregistrează în urma relației de afaceri cu acesta;
clientul să aibă o bună peformanță, conform criteriilor de clasificare ale băncii.
Banca se va implica în activitatea investitorilor străini în România prin oferte de servicii bancare corelate cu cerințele acestei categorii de clienți privind atât asistența de specialitate în efectuarea investițiilor, cât și acordarea de împrumuturi în completare pentru activitatea de producție. Se vor intensifica acțiunile menite să convingă pe toți clienții băncii să deruleze și activitățile de comerț exterior prin rețeaua B.C.R., pentru a combate practica unor clienți care derulează operațiunile interne prin B.C.R. și pe cele de comerț exterior prin alte bănci. Banca va acorda o atenție deosebită metodelor și tehnicilor de lucru care pot contribui la optimizarea relației băncii cu clienții și la instaurarea unui climat de colaborare admis și acceptat de clienții proprii.
Obiectivul central al strategiei tehnologiei informației este asigurarea derulării tuturor operațiunilor pe care le face banca cu operativitate ridicată, a unei siguranțe și confidențialități maxime, a unei baze de date cu o capacitate mare de informații despre clienți, produse și servicii bancare, despre rezultatele economice și financiare ale băncii, precum și orice alte informații cerute de managementul băncii.
În cadrul fiecărui punct de lucru se află instalate calculatoare legate în rețea, ceea ce permite o mai bună comunicare între punctele de lucru. De asemenea prin acest sistem de lucru în rețea se oferă posibilitatea supervizorilor de a verifica activitatea care s-a desfășurat. De menționat este faptul că fiecare utilizator are dreptul de a vizualiza numai informațiile care îi sunt permise de, către supervizor, corespunzător activității prestate precum și a poziției ierarhice ocupate. Banca a devenit operațională în rețeaua SWIFT în septembrie 1992. Avantajele oferite de folosirea sistemului SWIFT și relațiile bune care s-au stabilit cu multe bănci corespondente din lume s-au reflectat în mod corespunzător asupra bunei serviri a clienților și au atras aprecieri favorabile din partea acestora în legătură cu buna cooperare atât cu unitățile teritoriale ale B.C.R., cât și cu Centrala acesteia. Datorită creșterii spectaculoase a mesajelor operate în cursul anului 1998 s-au făcut pregătiri pentru trecerea de la interfața ST200 la SWIFT Aliance Access. Acest obiectiv s-a realizat prin instalația aplicației pe hardul RS 6000 IBM sub sistem de operare UNIX, care a permis implementarea în serviciile operative ale B.C.R. a stațiilor de lucru SA Workstation, astfel că rutarea mesajelor SWIFT se face automat.
Prin sistemul multicash-banca electronică se permite accesul “on line”la calculatorul băncii, asigurând: transmiterea ordinelor de plată, primirea zilnică a extraselor de cont; primirea la cerere a unor informații specifice, solicitate de către client; avizarea prin Internet a beneficiarului plății; posibilitatea comparării ordinelor de plată emise cu situația existentă în extrasul de cont.
Transferul rapid al sumelor în valută se realizează prin serviciul de transfer valutar prin Merchants Bank adresat clienților, persoanelor fizice și juridice, care permite primirea sumelor în valută trimise din S.U.A. și Canada, fără a fi necesar ca destinatarul să aibă cont deschis la bancă.
Un alt serviciu deosebit de important este cel de pe piața de capital prin Intermob SVM , prin care au loc operațiuni privind finanțarea societăților comerciale prin instrumente specifice pieței de capital; listarea la Bursa de Valori București și pe piața Rasdaq; acordarea de asistență și evaluare economică a societăților comerciale în vederea stabilirii politicii de investiții. Situațiile de sinteză, evidența relațiilor cu celelalte bănci se realizează tot prin intermediul sistemului informatic existent, în conformitate cu reglementările legale privitoare la activitatea bancară, cât și pe baza normelor și circularelor interioare a Băncii Comerciale Române.
Strategia tehnologiei, care se bazează pe utilizarea sistemelor de calcul moderne și deschise, va permite prelucrarea datelor la nivelul fiecărei unități cât și consolidarea la nivelul întregii bănci, ceea ce va conduce la maximizarea beneficiilor stocării informațiilor aproape de client, cât și la asigurarea integrității și consistenței datelor.
Sistemele de calculatoare vor fi conectate la tehnologiile avansate de telecomunicații terestre și/sau prin satelit, ceea ce va permite obținerea în timp real a informațiilor și, în continuare, introducerea produselor specifice băncii electronice.
Banca Comercială Română consideră informarea și comunicarea –instrumente importante, care pot contribui la îmbunătățirea performanțelor băncii prin modul în care activitatea personalului și a managerilor este condiționată direct și permanent de avantajele acestora.
Obiectivul central al strategiei în domeniul informării și comunicării îl constituie asigurarea unui flux cuprinzător și clar de informații cu privire la activitatea băncii și proiectele sale în viitor, odată cu asigurarea unui volum corespunzător de date și informații externe băncii, în principal despre clienți.
4.2. ADMINISTRAREA SISTEMULUI DE CREDITARE ÎN PRACTICA BĂNCII COMERCIALE ROMÂNE
Creditul acordat de B.C.R., face parte din oferta generală de produse și servicii către clienții de toate categoriile. Noile schimbări ce au apărut în societate, precum și concurența dispusă să facă orice pentru acoperirea nevoilor din ce în ce mai diversificate ale clienților au determinat banca să se alinieze la aceste realități prin promovarea unei game largi de produse și servicii în domeniul creditului.
4.2.1. STRUCTURA RESURSELOR PENTRU SUSȚINEREA PROCESULUI DE CREDITARE
Este foarte important pentru bancă să realizeze o echilibrare a resurselor și plasamentelor atât din punct de vedere al maturității, cât și al corelării tipului de dobândă activă sau pasivă (variabilă sau fixă), în acest fel B.C.R. protejându-și la un nivel relativ constant veniturile obținute din dobânzi, indiferent de fluctuațiile de dobândă existente pe piață.
Ca urmare a volatilității diferite a nivelului dobânzilor în lei și valută, banca analizează separat corelația maturităților acestor resurse și plasamente.
Politicile B.C.R. în domeniul trezoreriei au avut în vedere consolidarea resurselor, în principal prin realizarea independenței băncii față de resursele atrase de pe piața interbancară și prin atragerea unui volum sporit de depozite de la populație.
Veniturile realizate de bancă sunt alimentate de două resurse de bază: veniturile din dobânzi, care în ultimii ani au variat între 65-75% din total, și cele din comisioane, taxe și speze bancare. La acestea se adaugă cele din influențele de curs valutar și alte venituri.
În ce privește dobânzile, pe locul unu sunt dobânzile din creditele acordate și pe locul doi, dar în sume importante în ultimii doi ani, veniturile din titlurile de tranzacție, plasament și investiții.
Evoluția principalelor surse de venituri din ultimii 3 ani în cadrul Băncii Comerciale Române este prezentată în tabelul nr.4.2.1.
Tabel nr.4.2.1.” Principalele surse de venituri ale B.C.R.-ului între anii 1999-2001”
Veniturile din dobânzi, deși rămân principala sursă de venituri a .B.C.R., înregistrează totuși o scădere permanentă de pondere, de la 74,7% în 1999 la 56,9% în 2001.
Veniturile din comisioane au înregistrat și ele o creștere însemnată, banca oferind clientelei o gamă largă de servicii bancare.
Aceste venituri se alimentează din comisioanele pentru încasări și plăți fără numerar, pentru încasări și plăți cu numerar, comisioane încasate în valută pentru operațiuni comerciale și necomerciale, pentru scrisori de garanție, comisioane de la alte societăți bancare pentru alimentare cu numerar.
B.C.R. a considerat profitabilitatea ca o constantă cu efecte directe asupra dezvoltării sale viitoare, motiv pentru care în centrul politicilor proprii a stat optimizarea contribuției tuturor activităților la obținerea de profit și controlul permanent al costurilor, pentru a se asigura nivelul de profitabilitate asigurat.
Resursele din disponibilitățile și depozitele clienților sporesc într-un ritm superior creșterii bilanțului și ajung să reprezinte 45,7% din pasivul bilanțier.
Profitul brut ajunge la 838,5% în 2001 față de perioada de bază și el este susținut pe seama veniturilor nete din dobânzi și din comisioane.
Cele mai mari creșteri se rețin la partea externă, atât pe activ cât și pe pasiv, și în mod special cele în valută convertibilă. Activele externe în valută convertibilă cresc de aproape 19 ori, iar pasivele externe în valută convertibilă de peste 15 ori.
Principalele resurse din pasiv, depozitele clienților și pasivele interbancare au o evoluție aproximativ egală – 400,4% și respectiv 409,7 %.
În pasivele interne cea mai mare creștere o au fondurile proprii, care reprezintă la sfârșitul anului 2001 față de anul 1999, de 816,8 %, efect a doi factori principali: creșterea numărului de bănci și valorificarea profitului la cele existente prin crearea fondurilor reglementate legal.
Toate aceste evoluții ale activelor și pasivelor interne, în cadrul B.C.R.-ului, între anii 1999 și 2001 sunt reprezentate în tabelul nr. 4.2.2.:
Tabel nr.4.2.2. „Evoluții ale activelor și pasivelor interne”
Perioada parcursă de B.C.R. în anii 1999-2001 pe care-i considerăm anii de consolidare a locului ocupat în sistemul bancar românesc, se caracterizează printr-o dezvoltare a băncii într-o dinamică foarte accelerată și materializată printr-o dublă performanță: aceea a creșterii activităților tradiționale care anterior se efectuau în cadrul Băncii Naționale, în principal creditarea pe termen scurt a economiei naționale, și apoi a introducerii din mers a unor noi operațiuni bancare, printre care activitatea de creditare a investițiilor de creditare în valută, derularea prin unitățile proprii a operațiunilor de comerț exterior ale clienților din economie.
4.2.2. CATEGORII DE CREDITE ACORDATE DE BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ
În conformitate cu prevederile Legii nr.58/1998 privind activitatea bancară și cu propriul statut de organizare și funcționare aprobat prin Hotărâre de Guvern, banca acordă clienților săi credite în lei și valută pe termen scurt, mediu și lung, cu asigurarea resurselor corespunzătoare. Sunt asimilate operațiunilor de creditare, operațiunile de leasing și toate operațiunile de locație însoțite de opțiunea de cumpărare. Se disting două forme de creditare:
punerea la dispoziție a fondurilor, operațiuni care se înregistrează în conturile bilanțiere;
angajamentul de a pune la dispoziție fonduri și angajamente prin semnătură, operațiuni care figurează în conturi în afara bilanțului.
Prin credite pe termen scurt se înțeleg operațiunile de împrumut a unor sume de bani pe o durată ce nu depășește 12 luni, cu excepția creditelor pentru produse cu ciclu lung de fabricație. Banca poate acorda clienților săi credite pe termen scurt: în lei (credite globale de exploatare; utilizări din deschideri de credite permanente; credite pentru finanțarea stocurilor temporare; credite pentru finanțarea stocurilor sezoniere; credite pentru export; credite de factoring; credite pentru facilități de cont; credite pentru echipament; credite pentru mărfuri vândute cu plata în rate; credite pentru activități desfășurate de persoanele fizice autorizate și producătorii agricoli individuali pe termen scurt) și în valută (credite acordate importatorilor de bunuri și servicii; utilizări din deschideri de credite permanente pentru importul de materii prime și materiale; credite acordate importatorilor de bunuri și servicii, pe bază de finanțare externă; credite garantate cu creanțe asupra străinătății; credite de factoring în valută).
Banca poate acorda clienților săi credite pe termen mediu și lung: în lei (credite pentru echipament în completarea surselor proprii; credite pentru activități de leasing; realizarea unor investiții în imobilizări corporale de uz profesional; realizarea de investiții imobiliare; cumpărarea de bunuri de folosință îndelungată) și în valută (credite pentru modernizarea și dezvoltarea capacităților de producție; retehnologizarea proceselor de producție; achiziționarea din import de mașini, utilaje, tehnică de calcul, mijloace de transport; credite de forfetare).
4.3. CREDITE ACORDATE PERSOANELOR JURIDICE
Ofițerii de credite verifică la sediul agentului economic realitatea datelor din documentele anexă la cererea de credite, efectuând totodată analiza situației economico –financiare, a indicatorilor de bonitate ce caracterizează activitatea clientului, precum și a aspectelor nefinanciare. În funcție de specificul și natura activității desfășurate, nivelul și dinamica indicatorilor de bonitate, serviciul datoriei și capacitatea de rambursare, ofițerii de credite vor stabili categoria de credite care corespunde cel mai bine necesităților clientului, afacerii sau proiectului care stă la baza solicitării creditului.
4.3.1. CREDITE PENTRU ACTIVITATEA CURENTĂ
4.3.1.1. EVOLUȚIA ȘI VOLUMUL CREDITELOR ACORDATE DE BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ
Creditul bancar este, așa cum s-a arătat, principalul produs al B.C.R., motiv pentru care de o importanță deosebită devin segmentele de clienți sau de piață care beneficiază de asemenea credite. Evidențele Băncii Comerciale Române prezintă un volum de credite acordate în 2001 de 49.498,5 miliarde lei și rambursări de 45.327,2 miliarde lei, soldul final la 31 decembrie 2001 fiind de 11.641 miliarde lei, în creștere cu 4.171,2 miliarde lei față de anul anterior.
Prezentarea segmentelor de piață ale B.C.R. în domeniul creditării este anticipată în analizele ce se fac periodic privind situația creditelor acordate în monedă națională și în valută, care la 31 decembrie 2001 se structurează conform tabelului nr. 4.3.1. Creșterea soldului creditelor în 2001 comparativ cu 2000 este superioară la creditul în valută 69,0%, comparativ cu creditul în lei 49,8%. Creditul în valută, echivalent în lei, suferă însă și influența modificărilor de curs. Creditul în valută în echivalent USD a crescut de la 280 milioane USD în 2000 la 346 milioane USD în 2001, adică cu 23,6 %. Diferența până la 69,0% în echivalent lei o reprezintă influența cursului de schimb.
Tabel nr. 4.3.1.”Tipuri de credite acordate de B.C.R.”
*Exclusiv creditele preluate la datoria publică
Se constată că B.C.R. finanțează în mare măsură ( peste 74% din totalul creditelor) industria românească, locul 2, ocupându-l comerțul, fapt observat în tabelul nr.4.3.2.
Tabel nr.4.3.2.”Credite acordate finanțării de către B.C.R.”
O schemă sectorială pe care o monitorizează B.C.R. o reprezintă segmentul sectorului de stat comparativ cu cel privat. În aceste condiții, repartizarea creditelor după forma de proprietate este prezentată în tabelul nr.4.3.3.
Tabel nr.4.3.3.”Împărțirea creditelor în cadrul sectorului de stat și cel privat”
Principala concluzie care se desprinde din politica de creditare a B.C.R. este aceea că au avut prioritate: creditul pentru sectorul privat, creditul destinat industriei și din punct de vedere al termenului, creditul pe termen scurt.
4.3.1.2. TIPURI DE CREDITE COMERCIALE
Credite globale de exploatare
Creditele globale de exploatare funcționează după sistemul revolving și se acordă în limita unui nivel global de credit, care acoperă ansamblul nevoilor de exploatare ale clienților, și anume pentru aprovizionări cu stocuri de materii prime și materiale, mărfuri, subansamble, piese de schimb, energie, combustibil, cheltuieli aferente perioadei curente, necesare realizării și finalizării producției de mărfuri, executări de lucrări și prestări de servicii, care au consum și desfacere asigurată prin contracte și comenzi ferme.
Creditele globale de exploatare se acordă pe o perioadă de cel mult 90 zile cu posibilitatea de prelungire a acestora pe noi perioade de cel mult 90 zile fiecare, fără a depăși 12 luni de la acordarea primului credit, pe baza analizei fluxului de lichidități care se întocmește de ofițerii de credite în primele 10 zile lucrătoare de la începutul fiecărui trimestru pentru toți clienții beneficiari de astfel de credite. Pentru clienții noi care solicită pentru prima dată credite globale de exploatare, banca va putea întocmi fluxul de lichidități și în cursul trimestrului.
Credite pentru export
Creditele pentru export au ca destinație finanțarea necesităților curente sau excepționale ale clienților ocazionate de activitatea de export și se aprobă pe baza documentației prezentate de agenți economici cu condiția existenței contractelor de export sau comenzilor ferme încheiate direct cu partenerii externi sau prin intermediul unor comisionari, care fac obiectul creditului solicitat din care să rezulte: cantitatea și felul mărfii, condițiile și graficul de livrare, modalitatea și termenele de plată, prețul mărfii în valută, la valoarea CIF sau FOB, după caz.
Creditele se pot acorda numai după prezentarea comunicării de la o societate bancară din țară sau străinătate, agreată de bancă, a deschiderii acreditivului de export irevocabil în favoarea beneficiarului de credit sau altă formă de plată garantate bancar (scrisoare de garanție bancară, efecte de comerț).
Creditele pentru export se acordă pentru aprovizionări cu materie primă și materiale, semifabricate, subansamble, combustibil, energie din țară și din import, în vederea realizării de produse cu desfacere asigurată la export, fără a depăși 12 luni de la acordare cu excepția produselor cu ciclu lung de fabricație.
Creditele pentru finanțarea stocurilor temporare
Creditele pentru finanțarea stocurilor temporare se acordă clientelei pentru finanțarea operațiunilor având un caracter ciclic pe baza documentației prezentate de agenții economici din care să rezulte obiectul creditării și cauzele economice care au determinat formarea stocurilor respective.
Creditele de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricație
Creditele de trezorerie se acordă agenților economici care execută în mod ocazional astfel de produse, precum și pentru anumite comenzi și contracte care necesită finanțarea și urmărirea distinctă, în situația agenților economici a căror activitate curentă o reprezintă execuția de produse cu ciclu lung de fabricație.
Creditele pentru facilități de cont
Facilitățile de cont reprezintă credite pe perioade scurte și foarte scurte de timp, până la 15 zile calendaristice, acordate agenților economici care din anumite cauze justificate economic nu pot face temporar față plăților.
Creditele pentru facilități de cont se acordă pentru acoperirea decalajului intervenit în fluxul de lichidități ca urmare a întârzierilor în încasarea mărfurilor livrate, lucrărilor executate sau serviciilor prestate.
Creditele pentru activități desfășurate de persoanele fizice autorizate și producătorii agricoli individuali, pe termen scurt
Banca poate acorda persoanelor fizice credite în lei pe termen scurt, de până la 12 luni, pentru achiziționarea de materii prime, materiale și mărfuri necesare activităților de: producție, prestări servicii, comerț și orice alte activități economice potrivit legii. Creditele sunt acordate în baza unui contract de credite în funcție de volumul și regularitatea veniturilor, iar rambursările sunt efectuate prin vărsăminte periodice, și de regulă lunar.
4.3.1.3. ANALIZA BONITĂȚII CLIENȚILOR ȘI EVALUAREA RISCULUI CREDITELOR
Analiza aspectelor economico – financiare are ca obiectiv stabilirea unui diagnostic al situației economico – financiare indispensabil pentru decizia de creditare. Pentru aceasta analiza economico – financiară se bazează pe documentele de sinteză contabilă, pe analiza fluxului de fonduri ale perioadelor expirate, precum și pe analiza fluxului de lichidități pentru perioada următoare.
Prudența bancară presupune, în primul rând, cunoașterea și înțelegerea activității clienților băncii. Cunoașterea activității desfășurate de client în perioada anterioară, precum și a prevederilor pentru viitor dau posibilitatea băncii, pe de o parte să ofere acestuia serviciile și produsele bancare adecvate, iar pe de altă parte să ia măsuri pentru diminuarea și prevenirea riscului în vederea recuperării creditelor și a încasării dobânzilor.
Pornind de la balanța de verificare lunară, situațiile financiar contabile perioadice și bilanțul contabil prezentate de clienți, ofițerii de credit vor proceda la analiza acestora pentru ajustarea și adaptarea lor în vederea obținerii elementelor și informațiilor care servesc mai bine scopurilor și principiilor de analiză ale băncii.
Pornind de la conținutul bilanțului contabil prelucrat și de la contul de profit și pierdere prelucrat, ofițerii de credite vor analiza situația bonității clienților pe baza unui sistem de indicatori de structură și performanță.
Indicatorii care stau la baza analizei și evaluării bonității clienților pot fi grupați în: a)Indicatori de nivel și structură
Cifra de afaceri
Capitaluri proprii
Rezultatul exercițiului
Fondul de rulment
Necesarul de fond de rulment
Trezoreria netă
Lichiditatea (lichiditatea imediată, lichiditatea curentă și lichiditatea la o dată viitoare);
Solvabilitatea
Gradul de îndatorare (gradul de îndatorare generală și gradul de îndatorare financiară)
Viteza de rotație
b)Indicatori de performanță
Rentabilitatea (rentabilitatea de exploatare, rentabilitatea economică și rentabilitatea financiară);
Riscul financiar (gradul de acoperire a dobânzii);
Rata valorii adăugate;
Politica de dividende.
Pentru a efectua o apreciere finală corespunzătoare asupra bonității clienților, ofițerii de credite vor urmări coroborarea rezultatelor și interpretarea tuturor indicatorilor prezentați într-un sistem unitar care să scoată în evidență punctele tari și pe cele slabe ale respectivului agent economic, și mai ales să poată conduce la luarea unor decizii temeinic fundamentate.
Riscul financiar apare în momentul în care se apelează la credite pentru a completa sursele de finanțare ale unei activități. Premisa fundamentală ca o firmă să-și sporească rentabilitatea financiară în condițiile apelării la credite, este ca rentabilitatea economică să fie superioară ratei dobânzii.
În caz contrar, când apelarea la credite se face în condițiile în care rata rentabilității este inferioară ratei dobânzii, apare o degradare a rentabilității financiare datorită diminuării profitului. Riscul financiar se exprimă prin indicatorul de acoperire a dobânzii care arată capacitatea societății de a plăti dobânda la creditele angajate:
Se consideră că un nivel al acestui indicator mai mare de 3 reflectă o bună capacitate a agentului economic de a-și achita dobânda. Rata valorii adăugate reprezintă ponderea valorii nou create de agentul economic în totalul activității sale.
Cu cât valoarea acestui indicator crește de la o perioadă la alta, cu atât aprecierea sa va fi mai bună. Politica de dividende, respectiv politica societății de repartizare și utilizare a profitului poate fi reflectată de următorul indicator:
Cu cât acest indicator este mai mare, cu atât acționarii au beneficiat de o pondere mai mare de dividende din totalul profitului obținut, cunoscut fiind faptul că banca agreează reinvestirea într-o proporție cât mai ridicată a profitului net.
4.3.1.4. SCADENȚAREA, RESCADENȚAREA, REEȘALONAREA ȘI RAMBURSAREA CREDITELOR ACORDATE PERSOANELOR JURIDICE DE CĂTRE BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ
Scadențarea
Scadențarea unui credit este termenul la care acesta devine exigibil și trebuie rambursat. Scadențarea este o dată viitoare, posibilă și certă. Scadența unei obligații este momentul în care acesta devine exigibilă prin implicarea termenului stabilit în actul constatator al raportului juridic obligațional, momentul în care creditorul are dreptul de a cere executarea ei, iar debitorul are obligația de a plăti. Scadențele creditelor pot fi: intermediare și finale.
Scadența intermediară reprezintă termenul la care o parte din împrumut devine exigibilă și trebuie rambursată. Scadența finală este termenul la care ultima parte din împrumut sau întreg împrumutul în cazul ratei unice, devine exigibil și trebuie rambursat. Un credit poate fi prevăzut la rambursare în mai multe rate intermediare sau într-o singură rată finală.
În cazul creditelor globale de exploatare, diferența între creditele angajate la finele trimestrului precedent și cele rezultate pentru trimestrul în curs se scadențează convențional la rambursare, eșalonat, până cel mai târziu la finele trimestrului în curs, de regulă în rate lunare. În cursul trimestrului, când plafonul lunii curente este mai mic decât al lunii precedente, diferența se scadențează la rambursare în funcție de evoluția stocurilor și a cheltuielilor, până cel mai târziu în ziua de 25 a lunii curente. Utilizările din deschideri de credite permanente în lei se scadențează la rambursarea în rată unică, în ultima zi lucrătoare a perioadei pentru care au fost acordate, cu mențiunea că înainte cu 15 zile de expirarea termenului de valabilitate a liniei nu se mai pot efectua trageri din linie.
Creditele pentru echipament se scadențează la rambursare în funcție de existența lichidităților în conturile împrumutaților precum și de resursele proprii ce se vor constituii conform proiecției cash-flow-ului general și al situației surselor pentru investiții.
Rescadențarea
Amânarea termenului de rambursare a unui credit se realizează prin modificarea scadenței intermediare la o dată viitoare față de cea stabilită inițial, fără însă a depășii termenul maxim de acordare a creditului respectiv. Prin prelungirea termenului de rambursare a unui credit se înțelege modificarea scadenței finale a acestuia la o dată viitoare, care depășește termenul maxim de rambursare stabilit inițial, fără a depăși termenele prevăzute de lege.
La cererea clienților săi banca poate rescadența creditele în sensul amânării sau prelungirii termenului de rambursare a acestora prin una din următoarele modalități:
– amânarea o singură dată a termenului de rambursare a uneia sau cel mult două rate intermediare în interiorul termenului inițial maxim aprobat;
– amânarea de cel mult două ori a aceleeași rate intermediare în interiorul termenului inițial maxim aprobat;
– prelungirea o singură dată a termenului de rambursare a ratei finale peste termenul inițial aprobat cu încadrarea în termenul maxim de creditare prevăzut de dispozițiile legale.
Rescadențarea creditelor se efectuează de bancă la cererea scrisă a clienților săi beneficiari de credite, adresate în timp util, înainte de expirarea scadenței ratei pentru care se solicită amânarea, iar în cazul creditelor care intră în competența Centralei băncii, cu cel puțin 15 zile calendaristice înainte de expirarea scadenței.
Reeșalonarea creditelor
În cazuri deosebite, justificate economic, când împrumutatul se confruntă cu greutăți majore în rambursarea ratelor de credit și achitarea dobânzilor aferente acestora, la solicitarea clientului ofițerii de credite vor analiza situația economico-financiară a împrumutatului și vor putea propune reeșalonarea la plată a întregului credit, ca o măsură intermediară, înainte de declararea în incapacitate de plată și declanșarea procedurii de executare silită.
Este admisă o singură reeșalonare a aceluiași credit. În cadrul unui credit reeșalonat nu se admit rescadențări. Pentru creditele reeșalonate, banca va percepe o dobândă majorată cu 2 puncte procentuale față de dobânda curentă practicată la categoriile respective de împrumuturi. Dobânda majorată se va percepe începând cu ziua aprobării reeșalonării împrumutului, aplicate la întregul sold rămas de rambursat, care va fi evidențiat distinct prin virarea lui într-un cont separat.
Rambursarea creditelor
La scadențele stabilite în contractele de credite încheiate de bancă cu împrumutații, creditele devin exigibile și trebuie rambursate astfel: creditele acordate prin conturi separate de împrumut se rambursează la termenul și în sumele prevăzute în contractul de împrumut din disponibilitățile existente în contul curent, prin debitarea acestuia în corespondență cu contul separat de împrumut pe bază de ordine de plată emise de client sau note contabile întocmite de ofițerii de credite.
Cu 15 zile înaintea scadenței, ofițerii de credite vor analiza modul de utilizare a liniilor de credite, urmărindu-se îndeplinirea condițiilor avute în vedere la aprobarea acestora în ce privește performanța financiară, serviciul datoriei, indicatori de bonitate, situația exporturilor. Pe baza concluziilor analizei efectuate se va decide recuperarea soldului rămas de restituit din disponibilitățile și încasările realizate de agentul economic în contul curent sau prelungirea pe bază de act adițional a liniei de credite pe noi perioade de creditare.
Rambursarea anticipată a oricăror sume datorate din creditele în valută se poate realiza numai cu acordul prealabil al băncii și se va face începând cu ultima scadență, pentru a nu influența calculul de dobândă dacă prin contractul de credite nu s-a prevăzut altfel. Rambursarea creditelor în valută se va efectua la scadențele stabilite în contractele de credite încheiate de bancă cu beneficiarii, de regulă pe seama încasărilor în valută obținute din desfășurarea activității de export, executării de lucrări și prestării de servicii în străinătate, și în mod excepțional pe baza valutei obținute prin participarea la piața valutară interbancară. Între încasarea ratelor din credite la scadență și a dobânzilor datorate la termenele stabilite, prioritate are încasarea dobânzilor datorate, ratele din credite putând fi în condiții justificate economic, rescadențate sau reeșalonate la plată fără a depăși termenele maxime de creditare prevăzute de lege.
În situațiile în care agenții economici împrumutați înregistrează datorii restante din credite și dobânzi, mai vechi de 30 zile, banca împreună cu debitorul va analiza toate posibilitățile de redresare economico-financiară a împrumutatului, capacitatea acestuia de a genera lichidități pe baza cărora să fie acoperite datoriile, precum și realitatea și viabilitatea eventualelor programe de redresare financiară prezentate băncii. După epuizarea tuturor posibilităților de recuperare a creanțelor băncii, aceasta va proceda la punerea în întârziere și comunicarea constatării incapacității de plată a clientului în vederea acționării în justiție pentru obținerea titlului executoriu și/sau trecerea la executarea silită potrivit legii.
4.3.2. CREDITE PENTRU ECHIPAMENT
Creditele pentru echipament pe termen scurt
Obiectul creditelor pentru echipament pe termen scurt îl constituie acoperirea temporară a decalajului dintre resursele proprii și cheltuielile pentru finanțarea investițiilor productive (corporale și necorporale) ale agenților economici.
Creditarea pe termen scurt se face pe totala activitate de investiții sau pe obiective ori acțiuni de investiții. Termenul maxim de creditare este de 12 luni.
Creditele pentru investiții pe termen scurt se acordă pentru:
– acoperirea cheltuielilor privind efectuarea, potrivit legii a probelor tehnologice;
– achiziționarea de către beneficiarul de investiții a unor materiale speciale, conform contractului de execuție a lucrărilor de construcție montaj, precum și de piese de schimb ca primă dotare la noile obiective de investiții;
– achiziționare de mașini, utilaje instalații și alte active fixe, animale de muncă, producție;
– amenajarea, modernizarea, dezvoltarea spațiilor și capacităților de muncă existente.
Creditele pentru investiții pe termen scurt se acordă prin contul separat de împrumut „Credite pentru echipament pe termen scurt„ fără a depășii 85% din valoarea totală a investiției, diferența de 15% reprezentând aportul propriu al agentului economic care de regulă trebuie cheltuit înainte de punerea la dispoziție a creditului.
Creditele pentru echipament pe termen mediu și lung
Creditele pentru echipament pe termen mediu și lung se acordă în completarea surselor proprii, a surselor din bugetul de stat și/sau bugetele locale și din fondurile speciale, necesare acoperirii cheltuielilor prevăzute în proiectele de investiții aprobate pentru:
– realizarea de noi obiective și capacități de producție;
– amenajarea, modernizarea, dezvoltarea spațiilor și capacităților de muncă existente.
– procurarea de mașini, utilaje și mijloace de transport;
– plantații pomicule, viticole și alte specii;
– cumpărarea de materiale;
– achiziții de imobilizări necorporale.
În vederea aprobării creditelor pentru echipament în vederea completării surselor proprii, ofițerii de credite vor urmări asigurarea existenței surselor de rambursare pe întreaga perioadă de rambursare.
Creditele pentru echipament în vederea completării surselor proprii pe termen mediu și lung se acordă pentru finanțarea a cel mult 85% din valoarea totală a investiției, diferența de cel puțin 15% reprezentând aportul propriu al agentului economic. Acest aport constă fie în lichidități înregistrate în contul curent fie în realizarea efectivă a unei părți din investiția respectivă.
Pe parcursul procesului de creditare ofițerii de credite vor urmări pe șantiere realitatea cheltuielilor efectuate și a mențiunilor înscrise de împrumutat pe documentele de plată, respectarea în execuție a prevederilor din documentația tehnico –economică și încadrarea în prevederile devizului pe baza căruia s-a fundamentat valoarea creditului acordat.
În cazul în care din verificările efectuate rezultă sau se întrevede depășirea prevederilor din documentațiile tehnico –economice, unitățile băncii împreună cu agentul economic împrumutat vor analiza cauzele care au condus la această situație, stabilind măsuri de refacere a documentației și aprobare a acesteia potrivit prezentelor norme metodologice precum și de redimensionarea posibilităților de acoperire în noile condiții cu resurse proprii sau împrumutate.
În vederea obținerii creditelor pentru cumpărarea de active, agenții economici trebuie să prezinte următoarele acte pe lângă documentația cerută:
– contractul de vânzare –cumpărare de active, învheiat cu agentul economic care le-a disponibilizat în vederea vânzării pe piață;
– dovada depunerii în cont deschis la una din unitățile teritoriale ale băncii a aportului minim obligatoriu de 20% constituit din surse proprii ale cumpărătorului.
Creditele pentru cumpărarea sau construirea de locuințe proprietate personală se acordă pe o perioadă de maxim 15 ani, iar cele pentru achiziționarea de inventar agricol mecanic, mijloace de transport, efectuarea de lucrări de reparații la locuința proprietate personală se acordă maxim 5 ani.
Termenele de angajare a creditelor, considerate de la punerea la dispoziție a creditelor și până la angajarea ultimei tranșe din împrumut se stabilesc după cum urmează:
– 90 zile în cazul împrumuturilor destinate achiziționării de inventar agricol mecanic, autoturisme, locuințe;
– 180 zile în cazul împrumuturilor destinate efectuării lucrărilor de extinderi, reparații capitale, introducerea de gaze și apă curentă la locuința proprietate personală;
– 360 zile în cazul împrumuturilor destinate efectuării prin construire de investiții sau case de locuit.
Banca acordă personalului propriu împrumuturi din categoria celor pentru realizarea de investiții imobiliare și pentru consum personal în limita plafoanelor repartizate pentru această destinație cu următoarele facilități:
rata anuală a dobânzii să nu fie mai mică de cât 75% din rata dobânzii percepută clienților pentru împrumuturi similare;
volumul minim al garanției trebuie să acopere împrumutul solicitat, iar asupra bunurilor mobile și imobile cumpărate sau realizate din credite admise în garanție, se vor constituii gajul și ipoteca în cel mult 30 zile de la data dobândirii sau finalizării acestora.
4.3.3. CREDITE PENTRU ACTIVITATEA DE LEASING
Leasingul este forma specială de închiriere a bunurilor imobile sau mobile de către societăți financiare specializate, care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru desfășurarea acestei activități, către agenții economici care, în general, nu dispun de suficiente fonduri proprii sau împrumutate pentru a-și achiziționa astfel de bunuri cu plata integrală sau nu doresc să-și achiziționeze aceste bunuri întrucât le sunt necesare numai pentru perioade scurte de timp.
Leasingul reprezintă o convenție prin care locatorul (în calitate de proprietar) cedează locatarului (persoana care ia cu chirie), pentru o perioadă determinată, dreptul de utilizare a unui bun mobiliar, imobiliar sau a unui activ necorporal destinat desfășurării activității de exploatare a locatarului, contra unei chirii, cu opțiunea de cumpărare la scadență, la un preț convenit prin contractul inițial între părți.
Operațiunile de leasing au ca obiect:
utilizarea echipamentului industrial;
utilizarea bunurilor imobile cu destinație comercială sau industrială, achiziționate sau construite de o societate de leasing;
utilizarea fondului de comerț sau a unuia din elementele sale necorporale;
utilizarea bunurilor de folosință îndelungată și a imobilelor cu destinație de locuință, pentru persoanele fizice, cu respectarea prevederilor legale privind protecția consumatorului.
După natura contractului se disting două forme de leasing, respectiv leasingul financiar și cel operațional. Leasingul financiar presupune îndeplinirea a cel puțin unui dintre criteriile:
închirierea pe o perioadă lungă, care implică transferul de proprietate asupra mijlocului fix la sfârșitul contractului de leasing;
contractul de leasing financiar se încheie pe o perioadă care este mai mare sau egală cu 75% din durata de viață a mijlocului fix;
opțiunea de cumpărare a activului fix la sfârșitul contractului la o valoare suficient de mică pentru ca această opțiune să se concretizeze;
valoarea actualizată a tuturor chiriilor este egală sau mai mare cu 90% din valoarea pe care ar trebui să o plătească utilizatorul pentru a achiziționa activul fix respectiv altfel decât prin leasing.
Volumul maxim al creditului pentru activitatea de leasing ce se acordă nu poate depăși:
85% din prețul de achiziție a bunurilor ce urmează a fi cumpărate și închiriate în regim de leasing în cazul societăților de leasing de intermediere;
costul de producție efectiv al utilajului ce urmează a fi închiriat în regim de leasing în cazul societăților de leasing integrate.
4.3.4. CREDITELE FORFETARE
Forfetarea este operațiunea prin care un vânzător sau prestator de servicii își vinde creanțele în valută pe care le are față de un cumpărător sau beneficiar unei societăți bancare sau instituții financiare specializate, contra unei taxe de forfetare.
Operațiunea este negociabilă și se derulează între bancă și clientul său, creanța valutară fiind cumpărată cu renunțarea la dreptul de recurs asupra vânzătorului creanței. Forfetarea permite exportatorului recuperarea sumelor înainte de scadență sau transformarea unei vânzări pe credit într-o vânzare la vedere, cu plata taxelor respective. În cazul operațiunilor de forfetare, creanțele sunt materializate în efecte de comerț exprimate în valută, ai căror beneficiari sunt agenții economici cu activitate de export, înregistrați în România.
Oferta de forfetare făcută băncii de către agentul economic exportator, în situația în care acesta intenționează să forfeteze creanțele rezultate în urma unui export pe credit comercial, poate avea una din următoarele forme:
oferta “fără obligo”;
opțiunea;
oferta fermă.
În cazul ofertei “fără obligo” exportatorul solicită băncii indicarea “fără obligo” a costului forfetării, valabil la un moment dat sau pentru un anumit interval de timp. Această ofertă nu obligă banca să mențină nivelul procentual comunicat al taxei de forfetare, dacă forfetarea se realizează, iar exportatorul nu este obligat să plătească comisionul de angajament.
În situația în care exportatorul dorește să aibă asigurată posibilitatea refinanțării prin forfetare înainte de încheierea contractului comercial, el solicită băncii o opțiune fermă de forfetare.
Oferta fermă se efectuează în faza postcontractuală când titlurile de credit sunt deja în posesia exportatorului și acesta decide forfetarea lor.
Operațiunea de forfetare se va efectua astfel:
prin notă contabilă întocmită de ofițerul de credite și vizată de șeful compartimentului valutar se creditează contul curent al beneficiarului prin debitarea contului “plasamente în titluri forfetare” cu suma în valută înscrisă pe titlu, mai puțin taxa de forfetare și comisioanele aferente;
Taxa de forfetare se va calcula de către economistul de la compartimentul valutar după formula:
în care :
Tf = taxa de forfetare cuvenită băncii;
Vt = valoarea titlului înscrisă la rubrica special rezervată pa fața titlului;
D = nivelul dobânzii pentru valuta respectivă;
Nz = număr de zile calendaristice între data forfetării și ziua scadenței.
cu ocazia plății titlului, se creditează contul “plasamente în titluri forfetare” cu suma forfetată și contul “venituri din acțiuni de forfetare” cu valoarea taxei de forfetare, prin debitarea contului trasului cu valoarea înscrisă pe titlu;
în eventualitatea neefectuării plății de către tras, unitatea bancară teritorială care a forfetat titlul va aduce în scris acest lucru la cunoștința Centralei băncii în mod operativ și se vor lua toate măsurile pentru recuperarea efectivă a sumelor plătite, inclusiv taxa de forfetare, de la avalist sau emitentul scrisorii de garanție bancară;
La costul operațiunii de forfetare banca poate adăuga, în funcție de condițiile derulării operațiunii, comisionul de opțiune, dacă în prealabil a existat o cerere opțională din partea clientului, și comisionul de angajament, plătibil pentru intervalul de timp dintre data acceptării și executării operațiunii de forfetare.
4.3.5. CREDITELE ÎN VALUTĂ
Creditele în valută pe termen scurt
Potrivit prevederilor statutului său de organizare și funcționare, banca poate acorda credite în valută pe termen scurt, de până la 12 luni, clienților săi, agenți economici înregistrați în România, indiferent de forma de organizare și natura capitalului social. Nu se acordă credite în valută agenților economici care derulează operațiunile de export prin alte societăți bancare. În vederea acordării creditelor în valută pe termen scurt, ofițerii de credite vor urmări asigurarea existenței surselor de rambursare pe întreaga perioadă de creditare din încasările valutare realizate de agentul economic ca urmare a desfășurării activității sale de bază.
Dacă în urma analizei documentației depuse de client se constată că nu sunt îndeplinite condițiile necesare aprobării creditului, se anunță în scris solicitantul în termenul cel mai scurt posibil despre hotărârea luată, restituindu – se documentația prezentată de acesta. În cazul în care după efectuarea analizei prevăzută de norme, rezultă că solicitantul îndeplinește condițiile de creditare, unitățile bancare teritoriale vor lua legătura operativ cu Direcția de Trezorerie pentru confirmarea existenței surselor necesare acordării creditului pe feluri de valută și maturități. Volumul liniei de credite în valută se determină în funcție de cifra de afaceri realizată în valută și durata medie de încasare a clienților externi, după formula:
Cifra de afaceri în valută prognozată pentru perioada creditării, utilizată la stabilirea nivelului de credit în valută, se determină pornind de la cifra de afaceri aferentă activității valutare realizată pe o perioadă precedentă egală cu perioada de creditare care, în urma unor temeinice analize, va fi corectată ținând seama de portofoliul de contracte și comenzi externe, cash flow –ul în valută al agentului economic, precum și de orice alte date și elemente care pot conduce la formarea unei imagini cât mai corecte asupra cifrei de faceri în valută care poate fi realizată în perioada pentru care se solicită linia de credite.
Periodic, și cel puțin o dată pe trimestru în cazul creditelor acordate importatorilor sub forma utilizărilor din deschideri de credite permanente tip revolving pentru importul de materii prime și materiale, pe perioade mai mari de 90 zile, ofițerii de credite vor analiza modul de utilizare a acestora, urmărindu – se îndeplinirea condițiilor avute în vedere la aprobarea liniei în ce privește: performanța financiară, serviciul datoriei, indicatorii de bonitate, situația exporturilor, precum și rulajul încasărilor și plăților în valută derulate pe seama liniei respective. Pentru activitatea de creditare în valută se va percepe un comision de gestiune a creditului și comision de neutilizare. Comisionul de neutilizare nu se va percepe la creditele sub forma liniilor de credite în valută tip revolving.
Creditele în valută pe termen mediu și lung
Banca poate acorda credite în valută pe termen mediu, pe o perioadă de până la 5 ani și pe termen lung pe o perioadă de peste 5 ani, cu asigurarea resurselor valutare corespunzătoare, în ce privește volumul, structura și maturitatea acestora.
Creditele în valută pe termen mediu și lung se pot acorda clientelei pentru finanțarea următoarelor acțiuni care privesc activitatea de investiții productive:
modernizarea și dezvoltarea capacităților de producție existente;
retehnologizarea proceselor de producție;
achiziționarea din import de mașini, utilaje, tehnică de calcul, instalații tehnologice, mijloace de transport;
efectuarea oricăror altor cheltuieli legate strict de realizarea și darea în exploatare a investițiilor productive.
Ofițerii de credite vor urmări ca efectuarea tuturor plăților în valută din credite sau din resursele proprii ale clienților, să se efectueze cu respectarea strictă a dispozițiilor Regulamentului privind efectuarea operațiunilor valutare. Nu se acordă credite în valută pentru efectuarea de operațiuni speculative pe seama diferențelor de curs sau de dobândă între leu și/sau alte valute. Este interzisă acordarea de credite în valută pentru rambursarea împrumuturilor în lei.
Creditele în valută pe termen mediu și lung se vor acorda pentru finanțarea a cel mult 85% din valoarea proiectului de investiției, iar cel puțin 15% trebuie să reprezinte aportul propriu al împrumutatului la realizarea investiției.
În situația în care aportul propriu al solicitantului la valoarea totală a investiției, este realizat în proporție de cel puțin 15%, fie în numerar, fie în natură, la data solicitării creditului, pentru importurile de completare, banca poate finanța 100% aceste importuri.
Dobânda penalizatoare se va calcula și capitaliza pe perioada de întârziere cuprinsă între data scadenței și data încasării efective a sumelor datorate. Pe parcursul procesului de creditare, ofițerii de credite vor urmări poziția în documentație corespunzătoare plăților din credite și vor verifica pe șantier realitatea cheltuielilor efectuate și respectarea termenelor de execuție prevăzută în documentația tehnico – economică.
Studiu de caz
În această lucrare voi analiza cererea privind acordarea unui credit de către B.C.R., Sucursala Hunedoara a societății „Enigma Oil” S.R.L. din Hunedoara.
Societatea respectivă are ca obiect de activitate principal comerțul cu produse petroliere, iar ca obiect secundar prestarea de servicii auto.
Societatea este clientul B.C.R., din anul 1992, an din care a început să deruleze prin cont curent deschis la bancă încasările și plățile aferente activității curente.
Societatea „ Enigma Oil” S.R.L. solicită acordarea unui credit pentru stoc de marfă în sumă de 120 de mil. lei, destinație principală fiind aprovizionarea cu marfă ( benzină) în vederea comercializării. În vederea soluționării respectivei cereri pentru acordarea împrumutului, administratorii societății s-au deplasat la sediul B.C.R. Hunedoara, unde au depus o cerere (anexa nr. 23) și au luat contact cu ofițerul de credite în al cărui portofoliu de clienți se află societatea respectivă.
În cadrul discuțiilor avute, ofițerul de credite i-a informat pe administratori cu privire la condițiile ce trebuie îndeplinite de către societate în vederea obținerii împrumutului. Astfel, pentru început li s-a adus la cunoștință administratului documentația necesară precum și modul de completare. La o primă discuție ofițerul de credite este interesat despre rezultatele economice financiare ale societății făcându –le precizarea că sucursala B.C.R. Hunedoara are în competență numai acordarea de credite clienților care în ultima perioadă de analiză au înregistrat profit, clinții cu pierdere intrând în competența Centralei B.C.R..
Ulterior contabilul societății se deplasează și el la bancă, unde de asemenea este adusă la cunoștință documentația necesară pentru obținerea creditului și anume:
– situația evolutivă a patrimoniului și a principalilor indicatori ;
– situația de stocuri sau de cheltuieli, care fac obiectul creditării;
– bugetul de venituri și cheltuieli pe anul în curs;
– proiecția flux de lichități prognozată;
– bilanțul contabil și contul de profit și pierderi încheiat.
Având în vedere că solicitarea împrumutului a fost înregistrată în 30.06.2001, ofițerul de credite a solicitat următoarele:
– bilanțurile contabile încheiate la sfârșitul anilor 1999, 2000 și balanțele de verificare la 31.12.1999, 31.12.2000 și balanțele de verificare încheiată pe luna martie 2001 ;
– contabilul unității s-a deplasat la sediul băncii unde a depus formularele solicitate, ofițerul de credite urmărind din : balanța de verificare pe luna martie 2001 ca societatea să nu fi înregistrat pierdere.
După cum am menționat clienții cu pierdere nu fac obiectul acordării de împrumut de către sucursala B.C.R municipiului Hunedoara, ci de către Centrala B.C.R..
De asemenea, ofițerul de credite din documentele contabile la o primă vizualizare a acestora urmărește ca societatea să aibă profit pe toate perioadele și să aibă un trend ascendent a rezultatelor. De asemenea, tot la o primă discuție, se informează contabilul societății că banca acordă împrumuturi de cel mult 12 ori capitalul propriu al societății.
Societatea analizată înregistrează profit.
Activitatea este profitabilă la 31.03.2001, a înregistrat profit în valoare de 4029 mil. lei , creditul încadrându-se în limita de 12 ori capitalul propriu la ultimul bilanț.
Din informațiile anterioare cu privire la activitatea desfășurată de client în relație cu B.C.R. societatea a desfășurat o activitate viabilă, a rambursat la scadență creditele angajate și a plătit la timp dobânda.
În următoarea etapă ofițerul de credite utilizează un soft special și introduce datele din balanța de analiză economico – financiară în cadrul B.C.R. numindu-se analiză internă a agentului economic.
Acest soft cum se observă în anexa privitoare la analiza internă, urmărește furnizarea de informații necesare analizei economico –financiare astfel: analiza financiară împarte activul societății în active pe termen lung, termen scurt sau active circulante și trezorieria de activ și pasivul bilanțier în pasive pe termen lung, pasive pe termen scurt, trezorieria de pasiv.
De asemenea, tot această analiză urmărește calcularea unor indicatori relevanți generali: marja comercială, cifra de afaceri, marjă industrială/indicatori SIG, rezultatul exploatării, rezultatul financiar, valoarea adăugată, EBE, rezultatul brut, rezultatul net:
indicatori de structură : lichiditate, solvabilitate, rotația activelor circulante, grad de îndatorare, fondul de rulment, necesarul fondului de rulment, trezorieria netă.
indicatori de performanță: valoarea adăugată, rentabilitatea de exploatare, rentabilitatea economică, financiară, riscul financiar, politica de dividende.
Pe lângă analiza balanței și bilantului la datele solicitate se mai analizează și bugetul de venituri și cheltuieli al firmei, urmărindu-se ca firma în anul în curs să estimeze rezultate favorabile pe perioada creditării, situația prognozată a încasărilor și plăților. Acest flux de lichidități pe perioada creditării trebuie să înregistreze o valoare negativă (încasări < plățile) datorită faptului că societatea tocmai dorește să finanțeze curentă de exploatare, creditul fiind de 120 mil. lei.
Se analizează :
– situația stocurilor, unde se precizează stocul de mărfuri care va face obiectul creditării. Pe lângă aspectele economico-financiară, rezultatele din documentația mai sus menționată în vederea fundamentării deciziei de creditare, ofițerul de credite analizează și aspectele nefinanciare ale clientului:
– calitatea managerială, societatea este condusă de 2 administratori abili cu competențe în materie, practică în manageriat.
– piață, cu toate că există concurență în activitatea de comerț cu produse petroliere, societatea are un segment de piață bine definit, prețurile sunt sub concurență, piașa este profitabilă și se află pe teritoriul municipiului Hunedoara.
– competența salariaților, societatea are 9 salariați bine pregătiți profesional.
În urma analizei aspectelor financiare și acelor nefinanciare, ofițerul de credite și-a făcut o imagine bună asupra societății și consideră că se poate acorda creditul.
Având în vedere că creditele se garantează la B.C.R. cu diferite forme de garantare, se poartă discuții cu administratorii asupra formei de garanție a creditului. Aceasta este ipoteca (foma de garanție reală imobiliară) și anume o casă situată în municipiul Hunedoara evaluată de către un specialist anevar la valoarea de piață de 200.000.000. Această garanție trebuie să acopere creditul de 120 mil și dobânda pe perioada creditării în sumă de 28.000.000 la un nivel al dobânzii de 48 % pe an.
Ca o sinteză a tuturor aspectelor mai sus menționate și tratate pentru a argumenta decizia de creditare a agentului economic, ofițerul de credite întocmește un referat de credit unde se tratează următoarele aspecte: elementele definitorii pentru agentul economic; informații financiare privind clientul; riscul de rambursare și raportul; conducere, forma de proprietate, structura organizatorică.
În cazul societății „Enigma Oil” indicatorii avuți în vedere pentru fundamentarea deciziei de acordare a creditului au fost următorii și prezintă următoarea evoluție:
cifra de afaceri evolutivă pe perioada analizei e relativ stabilă cu o ușoară scădere în primul trimestru al anului 2001 ca urmare a faptului că în apropierea respectivei benzinării s-a deschis o societate cu același profil de activitate. Pentru un client viabil cu perspective certe de dezvoltare evoluția cifrei de afaceri trebuie să fie ascendentă. Un declin uriaș al C.A. constituie un semnal serios pentru bancă;
rezultatul net al exploatării înregistrează un trend ascendent de la 280 mil. la 340 mil., B.C.R. urmărind intrarea în afaceri ca partener numai cu societățile care își recompensează din venituri cheltuielile.
F.R. > 0 (84.475 mil. determinat de pasivele pe termen lung a activelor imobilizate). B.C.R. urmărește existența unui FR > 0, adică activele stabile sunt finanțate intagral de către capitalurile stabile.
NFR > 0 (170716 mil., reflectă activele realizabile sunt mai mari decât datoriile cu scadență sub un an.
TN < 0
lichiditatea înregistrează un trend ascendent la 31.03.2001 fiind de 113, 19 mil, ceea ce în accepțiunea de analiză a B.C.R. sunt importante lichiditățile satisfăcătoare, capacitatea agentului economic de a-și transforma activele sale circulante în cash pentru a-si achita la timp datoriile.
solvabilitatea – înregistrează o evoluție ascendentă cu o tendință de creștere la 31.03.2001. Solvabilitatea înregistrează o evoluție crescătoare, urmând ca acest indicator să fie supraunitar, iar ponderea datoriei totale să nu fie > 50 %.
gradul de îndatorare înregistrează o evoluție descendentă cu o tendință de scădere la data 31.03.2001 și se situează între 60 și 100 %, în accepțiunea B.C.R. cu un grad de îndatorare satisfăcător. În aprecierea acestui indicator se are în vedere că B.C.R. participă ca partener la finanțarea unei firme alături de proprietar, dar nu poate risca mai mult decât acesta.
viteza de rotație – reprezintă numărul de cicluri efectuate de acesta în decursul unei perioade sau durata medie de staționare a stocurilor. Această firmă înregistrează un trend descendent cu o cifră de afaceri scăzută.
rentabilitatea înregistrează un trend descendent cu o scădere accentuată la începutul anului ca urmare a cauzelor mai sus menționate: scăderea considerabilă de benzină în primul trimestru al anului.
indicatori ai riscului financiar apare în momentul în care societatea apelează la creditul bancar pentru a-și acoperi cheltuielile. Riscul financiar se exprimă prin indicatori de acoperire a dobânzii care arată capacitatea societății de a plăti dobânda la creditele angajate. Acest indicator se consideră a fi bun dacă depășește cifra 3.
politica de dividende reprezintă politica conducerii societății de repartizare și utilizare a profitului net. Cu cât acest indicator este mai mare cu atât acționarii vor beneficia de o pondere mai mare de dividende din totalul profitului obținut. Se poate menționa faptul că B.C.R. agrează reinvestirea profitului într-o proporție cât mai mare.
rata valorii adăugate exprimă valoarea adăugată creată de agenții economici în totalul activității lor. B.C.R. urmărește ca acest indicator să aibă o tendință de creștere de la o perioadă la alta.
Aspectele financiare și nefinanciare precizate în punctele anterioare sunt evidențiate în referatul de credite care împreună cu cealaltă documentație solicitată de bancă pentru obținerea de credite de către societate. „Enigma Oil” S.R.L se înaintează comitetului director al băncii înspre aprobare în cazul în care ofițerul de credit ce analizează documentația soluționează cererea cu propunerea de acordare a împrumutului de către Serviciul Credite care face parte din Comitetul Director al sucursalei.
Odată ce cererea a fost soluționată cu aviz favorabil, documentația a fost însușită de către toți ceilalți membrii ai Comitetului Director, fapt consemnat și în procesul verbal al ședinței din data de 03.05.2001.
În vederea obținerii creditului având în vedere faptul că creditele la bancă se garantează, astfel încât garanțiile trebuie să acopere creditul și dobânda pe perioada aferentă creditării. Societatea asolicitat un credit de 120 mil. lei și dobânda aferentă de 28.800.000, iar banca ia o marjă de siguranță de creștere a dobânzii până la nivelul de 100 % , deci garanțiile minime necesare sunt în sumă de 120 mil. + 60 mil (credit + dobândă) .
Garanțiile propuse de către societate au o valoare de piață de 200.000.000 lei și reprezintă o casă situată în municipiul Hunedoara. Această valoare de piață poate fi apreciată de persoane cu competență, și anume evaluatori autorizați.
Pentru a se soluționa juridic această problemă a garantării creditului este necesară înscrierea ipotecii de rang 1 asupra imobilului luat în considerare la judecătoria municipiului Hunedoara. Astfel ofițerul de credit solicită un extras de carte funciară al imobilului respectiv interesându-l două aspecte: cine sunt proprietarii și dacă imobilul este grevat de sarcini, ceea ce rezultă și din imobilul propus spre garantare (extrasul de carte funciară are valabilitate 24 h).
În baza extrasului de carte funciară, ofițerul de credite împreună cu consilierul juridic al băncii vor întocmi contractul de garanție în 5 exemplare care va fi înaintat la un notar în vederea autentificării și mai apoi la judecătoria municipiului Hunedoara, secția “carte funciară” în vederea înscrierii interdicției de înstrăinare a imobilului pentru suma de 200 mil.lei în favoarea B.C.R. sucursala Hunedoara; (2 exemplare rămân la judecătoria Hunedoara, secția “carte funciară” pentru a se justifica înscrierile făcute, iar celelalte 3 exemplare revin la bancă semnate de părți și autentificate , din care 2 reținute de bancă și unul merge la împrumutat).
Respectivul imobil datorită faptului că el trebuie să-și păstreze integritatea pe perioada creditării se asigură, la o societate de asigurări împotriva tuturor riscurilor. Polița de asigurare intră în vigoare 24 h de la data întocmirii, ca urmare a acestui fapt clienții pot beneficia de credit numai din ziua următoare celei în care s-a încheiat.
Cuantumul primei de asigurare este plătită de proprietarul bunului asigurat și se calculează prin aplicarea unei cote de primă de 3% asupra sumei asigurate în cazul de față, suma a fost de 500 mil.lei, prima de asigurare este de 1,5 mil.lei.
Polița de asigurare se încheie de obicei pe 1 an de zile, în cazul în care creditul se acordă pe o perioadă mai mare de 1 an de zile, ea se va înnoi în fiecare an, astfel încât garanția să fie asigurată în totalitate pe perioada creditării. În ziua următoare celei în care s-a întocmit polița de asigurare, administratorii societății se vor deplasa la bancă în vederea întocmirii și semnării Contractului de credit. Contractul de credit nr.148 din 3 mai 2001 se încheie între bancă în calitate de creditor reprezentat prin director, contabil și consilier juridic, persoane care pot angaja răspunderea băncii.
La întocmirea Contractului de credit pe lângă semnarea de către părți trebuie să fie și avizat de către Consilierul juridic al băncii.
Orice modificare ulterioară a clauzelor unui Contract de credit încheiat se va putea face numai pe baza unui act adițional. Actul adițional se va încheia ori de câte ori una din clauzele Contractului de credit anterior încheiat, necesită modificări ca urmare a apariției vreuneia din următoarele situații: se majorează/diminuează creditul inițial aprobat; se modifică datele de acordare a creditului în cazul creditelor cu tragere în mai multe tranșe; se modifică durata Contractului de credit.
Principalele clauze ale contractului de împrumut încheiat între bancă și societate:
1) destinația creditului: cheltuieli și stocuri personale;
2) volumul creditului: 120 mil.
3) durata creditului: 180 de zile;
4) dobânda curentă: 48 % pe an;
5) creditul se utilizează numai pentru aprovizionare de marfă, produse petroliere;
6) modalități de efectuare a plăților prin credit: viramentul;
7) modul de tragere eșalonat pe măsura decontării documentelor de plată.
Banca percepe 2 comisioane:
1) 0,5% la valoarea creditului aprobat (comision de gestiune);
2) 2% asupra plafonului neutilizat.
Menționăm că nivelul dobânzii este de 48 %, împrumutatul acceptă un nivel maxim al dobânzii de 100%.
CONCLUZII
Politica de credit, administrarea și managementul riscului sunt 3 atribuții importante ale băncii, soluționate prin “Direcția de politici și risc de credite”. Principalele responsabilități ale acestui departament sunt legate de transpunerea în practică a obiectivelor prevăzute în planul strategic privind activitatea de creditare, respectiv promovarea de noi produse și servicii de credit, stabilirea politicilor și procedurilor în vederea conducerii și administrării întregii activități de creditare potrivit cerințelor băncii și asigurarea că toate riscurile au fost identificate, cuantificate și acceptate pe baza principiului prudențialității.
În această lucrare, am analizat activitatea de creditare a persoanelor juridice din cadrul Băncii Comerciale Române, sucursala Hunedoara. Procesul de creditare este în esență un proces complex, cu principii și reguli stricte privind activitatea din “Departamentul credite și operațiuni valutare”. În prima fază a creditării unei persoane juridice se analizează cererea de creditare și documentația necesară, garanțiile oferite de împrumutat, și respectarea în tocmai a tuturor condițiilor prevăzute în contractul de credit. La o primă discuție ofițerul de credite este interesat despre rezultatele economice financiare ale societății făcându-le precizarea că sucursala B.C.R. Hunedoara are în competență numai acordarea de credite clienților care în ultima perioadă de analiză au înregistrat profit, clinții cu pierdere intrând în competența Centralei B.C.R. .
Ulterior contabilul societății se deplasează și el la bancă, unde de asemenea este adusă la cunoștință documentația necesară pentru obținerea creditului și anume: situația evolutivă a patrimoniului și a principalilor indicatori; situația de stocuri sau de cheltuieli, care fac obiectul creditării; bugetul de venituri și cheltuieli pe anul în curs; proiecția flux de lichități prognozată; bilanțul contabil și contul de profit și pierderi încheiat. De asemenea, tot la o primă discuție, se informează contabilul societății că banca acordă împrumuturi de cel mult 12 ori capitalul propriu al societății.
În următoarea etapă ofițerul de credite utilizează un soft special și introduce datele din balanța de analiză economico- financiară în cadrul B.C.R. numindu-se analiză internă a agentului economic.
Acest soft cum se observă în anexa privitoare la analiza internă, urmărește furnizarea de informații necesare analizei economico-financiare astfel: analiza financiară împarte activul societății în active pe termen lung, termen scurt sau active circulante și trezorieria de activ și pasivul bilanțier în pasive pe termen lung, pasive pe termen scurt, trezorieria de pasiv.
Pe lângă analiza balanței și bilantului la datele solicitate se mai analizează și bugetul de venituri și cheltuieli al firmei, urmărindu-se ca firma în anul în curs să estimeze rezultate favorabile pe perioada creditării, situația prognozată a încasărilor și plăților.
Aspectele financiare și nefinanciare precizate sunt evidențiate în referatul de credite care împreună cu cealaltă documentație solicitată de bancă pentru obținerea de credite de către societate se înaintează comitetului director al băncii înspre aprobare în cazul în care ofițerul de credit ce analizează documentația soluționează cererea cu propunerea de acordare a împrumutului de către Serviciul Credite care face parte din Comitetul Director al sucursalei.
Odată ce cererea a fost soluționată cu aviz favorabil, documentația a fost însușită de către toți ceilalți membrii ai Comitetului Director, fapt consemnat și în procesul verbal al ședinței.
Polița de asigurare se încheie de obicei pe 1 an de zile, în cazul în care creditul se acordă pe o perioadă mai mare de 1 an de zile și se va înnoi în fiecare an, astfel încât garanția să fie asigurată în totalitate pe perioada creditării.
În ziua următoare celei în care s-a întocmit polița de asigurare, administratorii societății se vor deplasa la bancă în vederea întocmirii și semnării Contractului de credit.
La întocmirea Contractului de credit pe lângă semnarea de către părți trebuie să fie și avizat de către Consilierul juridic al băncii.
Orice modificare ulterioară a clauzelor unui Contract de credit încheiat se va putea face numai pe baza unui act adițional.
În toate aceste etape de verificare trebuie avut în vedere ca riscul de neachitare a creditelor acordate și a dobânzilor aferente să fie minim. Banca Comercială Română nu acordă credite celor care nu au capacitate de rambursare, nu prezintă garanții certe, nu au un rating satisfăcător sau au înregistrat pierderi. Tocmai pentru aceste principii stricte, banca a înregistrat profit în ultimii ani, fiind în vizorul multor specialiști și chiar felicitată de aceștia pentru performanțele obținute.
Specialiștii Băncii Mondiale au fost convinși prin documente și fapte de modul în care B.C.R. și-a gestionat portofoliul de-a lungul a ultimilor 6 ani, plecând de la faptul că banca și-a început activitatea cu un portofoliu bazat doar pe companiile mari, ce aparțineau sectorului de stat.
O problemă atent urmărită de echipele Băncii Mondiale a fost cea a calității portofoliului de credite, a modului în care se constituie provizioanele, o idee foarte importantă fiind aceea a necesității asanării bilanțului băncilor comerciale cu capital de stat prin predarea creditelor neperformante la Agenția de Valorificare a Activelor Bancare.
Banca Comercială Română a instituit o serie de măsuri și procedee pentru a ajuta procesul de gestionare a activității bancare și a riscurilor aferente. Multe din mecanismele băncii ajută la o evoluție prudentă și eficientă. Trebuie să amintim aici instrumentele utilizate de bancă, începând cu planurile strategice și operative și countinuând cu politicile în domeniul creditului și riscului creditului, procesul de monitorizare a creditelor, relația acestei activități cu rezultatul final măsurat prin profitabilitate.
Alt aspect sesizat de specialiști este cel legat de abordarea noilor segmente de piață, cum ar fi împrumuturile pentru consum, precum și de reducerea expunerilor față de sectoarele cu perspective slabe sau cu risc ridicat.
Prin procedeele tehnice utilizate, banca a asigurat o evaluare foarte severă a portofoliului, plasând unele tranzacții în categoria îndoielnic și pierdere, chiar dacă clienții au continuat să-și plătească prompt datoriile către bancă. Pentru aceasta a fost înființată o structură adecvată de evaluare a colateralelor (garanțiilor), pentru a asigura o evaluare uniformă a acestora în întregul sistem.
Ar fi o abordare incorectă dacă nu am aminti că raportul Băncii Mondiale a pus în fața băncii și unele probleme ce pot fi soluționate în continuare, cum ar fi cele care privesc orientarea spre o structură bazată pe sectoare de afaceri, cu accent pe tranzacțiile cu persoanele juridice, problematica comitetelor specializate, stabilirea de obiective specifice privind calitatea creditelor în unitățile teritoriale, managementul riscului.
Constatarea generală a fost aceea că Banca Comercială Română joacă un rol major pe piețele financiare din România, deoarece în prezent deține 25,0% din depozitele țării și controlează de la 25,0% la 28,0% din piața de bonuri de tezaur ale României. Ea a fost unul dintre cei mai importanți participanți la piața interbancară externă, atât pentru satisfacerea solicitărilor clienților, cât și pentru a asigura disponibilitatea facilităților comerciale pentru băncile străine.
Riscul de lichiditate este administrat frecvent prin intermediul limitelor impuse pentru raporturile dintre credite și depozite, depozite principale față de total depozite și prin intermediul solicitărilor de sume care trebuie păstrate pentru investițiile lichide.
B.C.R. a stabilit că lichiditatea este una din componentele cheie ale strategiei băncii și, deci, raportul credite/active și credite/depozite este menținut pe o bază foarte conservatoare. Este o constatare care, spun cei în drept că i-a prins bine băncii.
Riscul ratei dobânzii este de obicei administrat prin rapoartele privind GAP- ul, prin modele de simulare mai sofisticate, sau prin evaluarea formelor de risc.
Constatarea finală în acest domeniu este că activitatea de creditare din cadrul seviciului “Credite și operațiuni valutare” ocupă o zonă critică în bancă, în special pe o piață ca a României, cu o volatilitate extremă atât a dobânzii cât și a mișcărilor ratei de schimb valutar. Această direcție pare foarte bine calificată să îndeplinească sarcinile ce i se cer. S-a observat că personalul își cunoaște bine atrbuțiile, este motivat și interesat de ceea ce face.
Analiza managementului riscului arată că cel mai mare factor de risc din acest domeniu de activitate este riscul operațional și riscul de fraudă, atât intern cât și extern. Acestea, se spune, sunt administrate prin stabilirea unor norme foarte detaliate de operațiuni și prin intermediul unui personal capabil și bine pregătit.
Este o satisfacție pentru bancă să înregistreze părerea experților potrivit căreia banca ar trebui felicitată pentru multele din practicile care există în sistem și pentru gradul înalt de profesionalism care există în organizare.
Analiza diagnostic realizată de către 2 consultanți ai Băncii Mondiale, respectiv Jim Lacey și Shon Sandvig, a fost pentru Banca Comercială Română, deopotrivă, un eveniment și un test așteptat cu mare interes și de cei din bancă și din afara ei.
În toată această analiză – diagnostic a Băncii Mondiale o parte importantă a avut-o și analiza activității derulate în cadrul Departamentului de Credite, buna organizare, calificarea personalului, verificarea dosarelor acceptate în vederea acordării creditelor în lei și valută de către bancă, mai ales persoanelor juridice care solicitau sume mari de bani, îndeplinirea tuturor condițiilor de creditare, având în vedere activitatea pe care o desfășoară fiecare dintre solicitanți, profitul realizat, bilanțul realizat pe ultimii doi ani, balanțele de verificare, garanțiile oferite, calcularea indicatorilor de bonitate și a ratingului financiar. S-au mai verificat termenele stabilite de rambursare a creditului și a dobânzii aferente, respectarea lor sau stabilirea majorărilor și a penalităților în caz contrar.
Banca Comercială Română are un proces de creditare bun și menține un control strâns de la Centrală. Ea are un sistem bun de analiză și control al riscului sectorial și un proces restrâns de aprobare și analiză. Acest sistem se bazează foarte mult pe reglementări și are nevoie de unele ajustări pentru a permite judecata și impactul realităților pieței, așa cum ar fi valoarea colateralului.
B.C.R. a întocmit bilanțul comun de fuziune al Băncii Comerciale Române și Băncii Române de Comerț Exterior, pe baza datelor înregistrate în contabilitatea celor două bănci. Băncii Române de Comerț Exterior i-a revenit obligația ca datele din bilanțul propriu să fie puse de acord cu situația reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarelor. Ca pondere în bilanțul comun, B.C.R. reprezintă 78,3%, iar Bancorex 21,7%. Ponderea cea mai mare în activul bilanțului comun revine creditelor și descoperitului de cont cu 34,3%, urmate de disponibilitățile și depozitele plasate la bănci 25,9% și obligațiuni și titluri 21,4%.
În pasiv ponderea cea mai ridicată o au disponibilitățile și depozitele atrase 62,6% și împrumuturile de la bănci 20,7%. Capitalurile băncii scad în bilanț de la 12,7% în bilanțul B.C.R. la 9,9 % în bilanțul comun, ca urmare a faptului că Bancorex, a fost înclusă în acest bilanț cu capital zero. Disponibilitățile în contul curent la banca centrală și depozitele la bănci, care împreună dețin 89,9% din capitolul operațiuni de trezorerie și operațiuni interbancare, provin în proporție de 95,6% de la Banca Comercială Română.
Guvernul a hotărât ca Banca Comercială Română să înceapă procesul de privatizare, primele măsuri, inclusiv selectarea consultantului de privatizare, fiind deja demarate.
Programele sale de restructurare au fost concepute pe termen mediu și au cuprins o arie largă de măsuri, în principal legate de: restructurarea activității proprii cu accent pe abordarea sectorială a economiei reale pentru care banca a rămas disponibilă, restructurarea activelor bilanțiere, recapitalizarea băncii, restructurarea în domeniul operațional, care a inclus obiective cu privire la rețea, personal și cu un accent special pe informatizare.
Procesul de privatizare a Băncii Comerciale Române va fi fără îndoială un proces complex și pretențios. O bancă de talia și performanța B.C.R. nu poate fi ușor de evaluat și prezentată cât mai corect posibil viitorilor investitori.
Efortul depus pentru a aduce banca în situația de azi obligă la același efort și pentru pregătirea în scopul privatizării și pentru a o impune ca pe o instituție care trebuie să rămână în continuare lider al sistemului bancar românesc.
Este o foarte mare răspundere ce apasă pe umerii factorilor implicați, dar trăim cu speranța că acest eveniment va fi tratat cum se cuvine și Banca Comercială Română va progresa în continuare.
R.A./S.C. ENIGMA OIL SRL ANEXA NR. 1
B-dul Dacia nr. 28
BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A.
Sucursala HUNEDOARA
CERERE DE CREDIT
pentru persoane juridice
R.A./S.C. ENIGMA OIL SRL cu sediul în HUNEDOARA înmatriculată la registrul comerțului sub nr. J/20/1182/1993 , cod fiscal A4126231 având un capital social subscris de 10.100.000 lei și vărsat de 10.100.000 lei, vă rugăm să ne acordați un credit pe termen de 6 luni în sumă de 120.000 mii lei pentru aprovizionare marfă .
Garanțiile asiguratorii ce urmează a fi constituite în favoarea băncii sunt:
Tip de garanție Date de identificare Valoare ( mii lei )
Ipotecă rang I imobil situat în HUNEDOARA 200.000
Bulevardul DACIA nr.28
În prezent R.A./S.C., ENIGMA OIL SRL înregistrează datorii din credite și dobânzi, către bănci, după cum urmează:
– mii lei –
______________________________________________________________________________
Categoria de credit Sold la din care Societatea
data de curent restant bancara
30.04.2001 peste creditoare
30 zile
Credit global 150.000 150.000 – BCR _ ____ ____ ____ ____
Dobânzi Sold la din care Societatea
data de curente restante bancara
30.04.2001 peste creditoare
30 zile
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La prezenta anexăm:
– situația evolutivă a patrimoniului și a principalilor indicatori de rezultate financiare 1);
– situația de stocuri sau cheltuieli 2);
– proiecția surselor de finanțare a investițiilor 3);
– documentația tehnico-economică și studiul de fezabilitate;
– bugetul de venituri și cheltuieli pe anul în curs;
– proiecția fluxului de lichidități prognozat (cash flow);
– bilanțul contabil și contul de profit și pierdere încheiat la 31dec.2000
– balanța de verificare pe luna martie / an 2001
Persoanele care angajează societate
Numele și prenumele Funcția Semnătura
MANOLESCU ANA ADMINISTRATOR _____________
TIBERIU CRISTIAN ADMINISTRATOR
________
după caz, luni sau ani
în cazul solicitării de credite pentru stocuri și cheltuieli de producție
în cazul solicitării de credite pentru investiții
Ramura ANEXA NR. 2
Comerț cu ridicata și amănuntul, repararea
și întreținerea autovehiculelor
FIȘA
privind fundamentarea indicatorilor medii pe ramură
la 31.12.1999
BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. ANEXA NR. 3
Sucursala Hunedoara
Strada George Enescu nr.22
Telefon 712494, 712066- Telefax 717556- Telex 72441
Înregistrat la Registrul Comerțului nr. J20/344/1991
DINAMICA INDICATORILOR
PRIVIND BONITATEA CLIENTULUI S.C. ENIGMA OIL SRL
______________________________________________________________________________
Nr. DENUMIREA INDICATORILOR Data determinării indicatorilor
CRT. DE BONITATE 31.12.1999 31.12.2000 31.12.2001
______________________________________________________________________________
1. Cifra de afaceri (mil.lei) 5.563 8.459 1.315___
2. Capitaluri proprii în sens strict 649 649 645_
și în sens larg (mil.lei) 3.372 3.372 3.376_____
3. Rezultatul exercițiului (mil.lei) 0.2 3.41 4______
4. Fondul de rulment (mil.lei) 35 71 84_______
5. Necesarul de fond de rulment (mil.lei 24 129 170________
6. Trezoreria netă (mil.lei) 10 -57 -86______
7. Lichiditate (%)
a) lichiditate imediată (%) 50,53 35,06 44,13_____
b) lichiditate curentă (%) 101,32 107,05 113,19_____
c) lichiditate la o dată viitoare (%) 102,13 53,13 62,11_____
8. Solvabilitate (%) 1.228,28 676,99 919,32____
9. Gradul de îndatorare generală și 47,86 93,52 65,51
financiară (%) – 18,72 23,84____
10. Viteza de rotație a activelor
circulante (nr.rot.) 18,54 13,64 2,84_______
11. Rentabilitate (%) __________________________________________
rentabilitate de
exploatare 1,93 5,52 0,89__________
b) rentabilitate economică (%) 0,01 8,60 0,11________
c) rentabilitate financiară (%) 0,05 54,9 0,65________
12. Acoperirea dobânzii 1,04 25,38 1,71_______
13. Rata valorii adăugate (%) 8,99 9,03 6,61_______
14. Politica de dividende (%) – 100,0 4790,39______
__________________________________________________________________________________
OFIȚER DE CREDITE,
UNITATEA ENIGMA OIL SRL ANEXA NR. 4
ADRESA B-dul DACIA nr. 28
COD FISCAL J/20/1182/1993
BUGETUL DE VENITURI ȘI CHELTUIELI
– anul 2001-
-mii lei-
_______________________________________________________________________________________________
SPECIFICAȚIE Nr. Total din care:
Rd. Trim. I Trim. II Trim. III Trim.IV
_______________________________________________________________________________________________
A 0 1 2 3 4 5
_______________________________________________________________________________________________
Venituri totale, din care:
(rd.02 + rd.08 + rd.09) 01 10.000.000 2.500.000 2.500.000 2.500.000 2.500.000______
Venituri din exploatare,
Total, din care: 02 10.000.000 2.500.000 2.500.000 2.500.000 2.500.000_____
subvenții pe produse
și activități 03 – – – – -_______
subvenții pentru
acoperirea diferențelor
de preț și tarif 04 – – – – -________
c) transferuri 05 – – – – -________
d) prime acordate
producătorilor agricoli 06 – – – – -________
e) alte venituri; 07 – – – – -________
Venituri financiare 08 – – – – – ________
Venituri excepționale 09 – – – – – _________
Cheltuieli totale, din care:
(rd.11 + rd.18 + rd
rd.20 + rd.21 + rd.22) 10 9.500.000 2.375.000 2.375.000 2.375.000 2.375.000____
Cheltuieli pentru exploatare
din care: 11 9.355.000 2.338.000 2.338.000 2.338.000 2.338.000 ____
a) cheltuieli materiale 12 9.014.000 2.253.500 2.253.500 2.253.500 2.253.500____
b) cheltuieli de personal 13 300.000 75.000 75.000 75.000 75.000______
din care:
– salarii brute 14 204.000 51.000 51.000 51.000 51.000______
– asigurări sociale și
protecție socială 15 96.000 24.000 24.000 24.000 24.000______
c) cheltuieli de exploatare
privind amortizările și
provizioanele 16 36.000 9.000 9.000 9.000 9.000______
d) cheltuieli de protocol,
reclamă și publicitate 17 5.000 1.250 1.250 1.250 1.250_______
Cheltuieli financiare 18 20.000 5.000 5.000 5.000 5.000_______
Cheltuieli excepționale 19 – – – – -_______
– rezerve legale 20 – – – – -______
– acoperirea pierderilor
din anul precedent 21 – – – – -______
– impozitul pe profit 22 125.000 31.250 31.250 31.250 31.250___ __
REZULTATUL NET
AL EXERCIȚIULUI
(rd.01 – rd.10) 23 375.000 93.750 93.750 93.750 s 93.750______
Manager, Conducător compartiment
Financiar – contabil,
BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ ANEXA NR. 5
SUCURSALA HUNEDOARA
SERVICIUL CREDITE
REFERAT DE CREDITE
PARTEA I : ELEMENTE DEFINITORII
NUME CLIENT: S.C. ENIGMA OIL S.R.L.
COD FISCAL: R 4126231
ADRESA: Hunedoara, bd. Dacia, nr. 28
CLIENT DIN ANUL: 1993
COD RAMURA: 08 (COMERȚ)
COD DEPARTAMENT (CAEN) : 61
COD FORMA DE PROPRIETATE :Z 35
GIRANȚI: Tiberiu Cristian și Manolescu Ana
GRUP (DEBITOR UNIC):
SCOPUL REFERATULUI: Analiza unei documentații de credit pentru acordarea unui credit pentru stocuri marfă.
DESCRIERE CLIENT: Unitatea este societate comercială cu răspundere limitată, înmatriculată la Registrul Comerțului al jud. Hunedoara, la nr. J 20/1182/1993.
Obiectul activității: comercializarea de produse petroliere (benzină, motorină, uleiuri, piese auto) și prestări servicii (spălătorie auto).
RISCURI ȘI METODE DE MCȘORARE : Creditul se încadrează în limita de 12 ori capitalurile proprii la ultimul bilanț. Societatea analizată desfășoară o activitate viabilă, a rambursat la scadență creditele angajate și a plătit la timp dobânzile, situație ce ne îndreptățește să considerăm riscul minim, acesta fiind acoperit integral de garanțiile asigurătorii.
Activitatea este profitabilă: la 31.03.2001 a înregistrat profit în valoare de 4.029 mii lei.
PROPUNERI PRIVIND LIMITA TOTALĂ : 270 mil.lei
Din care:
Angajamente: credite provenite din perioadele anterioare: 150 mil.lei
– Angajamente noi propuse: 120 mil.lei
RATINGUL CREDITULUI ACTUAL = 2,785 PUNCTE
Risc total = I*0% + II*20% + III*50% + IV*100%
PROFITABILITATE CLIENT GRUP
Descriere tranzacție: Cheltuieli curente privind ansamblul activității.
Sursa de rambursare: Încasări din activitatea de comerț.
Garanții: Ipotecă rang I: imobil și teren aferent- Hunedoara, b-dul Dacia, nr.28, valoare 250 mil.lei.
Termen de rambursare: 180 zile de la data aprobării.
Dobândă: 48% revizuibilă în funcție de costul resurselor.
Descriere tranzacție: Constituirea unor stocuri de marfă în vederea vânzării.
Sursa de rambursare: Încasări din activitatea de comerț.
Garanții: Ipotecă rang I: imobil și teren aferent- Hunedoara, b-dul Dacia, nr.28, valoare 200 mil.lei.
Termen de rambursare: 180 zile de la data aprobării.
Dobândă: 48% revizuibilă în funcție de costul resurselor.
INFORMAȚII FINANCIARE
Director Șef birou credite Ofițer de credite
Sucursala
Nume, prenume: A.RADOMIR C.BĂLĂNOIU T.ACHIM
DATA: 03.05.2001
PARTEA a II-a: DETALII SEMNIFICATIVE PRIVIND CREDITUL
Nume: S.C. ENIGMA OIL S.R.L.
AFACERE, RISCUL DE RAMURĂ ȘI DE ȚARĂ, RAPORT
S.C. ENIGMA OIL S.R.L. are ca obiect de activitate: comercializarea de produse petroliere ( benzină, motorină, uleiuri, piese auto) și prestări servicii.
Cu toate că există concurență în activitatea de comerț cu produse petroliere, societatea are un segment de piață bine definit, având clienți stabili, iar prețurile sunt sub concurență. Piața este profitabilă și se află pe teritoriul municipiului Hunedoara.
Veniturile totale prevăzute a se realiza în semestrul I 2001, conform datelor prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli, este de 5.000 milioane lei.
Unitatea este societate cu răspundere limitată înființată la 1993, înregistrată la R.C. al jud. Hunedoara la nr. J20/1182/1993, are 2 administratori, TIBERIU CRISTIAN și d-na MANOLESCU ANA.
Conducerea societății este asigurată de cei doi administratori, cu o bună pregătire profesională și practică în manageriat.
Societatea are un număr de 9 angajați cu o bună calificare profesională.
Activitatea este bine organizată, timpul de lucru este utilizat complet.
Societatea “ENIGMA OIL S.R.L.” solicită acordarea unui credit pentru stoc de marfă în sumă de 120 milioane lei, pentru aprovizionare cu marfă. Creditul solicitat este garantat cu ipotecă asupra casei de locuit, situată în Hunedoara, B-dul Dacia nr.28a.
Evaluarea garanțiilor s-a făcut de specialist ANEVAR, valoarea apreciată rezultată fiind de 6.467.000.000 lei și cea admisă în garanție de 200.000.000 lei.
Garanția a fost verificată, este bine întreținută și ușor valorificabilă.
Maniera în care agentul economic și-a desfășurat activitatea și a achitat datoriile față de bancă, de când este clientul nostru, ne determină să apreciem că nu vor apare factori noi de risc.
Garanția creditului este în sumă de 200 mil. și constă în:
Ipotecă rang I: imobil și teren aferent- Hunedoara, b-dul Dacia, nr.28a, valoare evaluată 858 mil.lei, valoare luată în garanție 200 mil.lei. Garanția a fost verificată, este bine întreținută și ușor valorificabilă.
RISCUL FINANCIAR
Din analiza elementelor patrimoniale din bilanțul contabil rezultă:
Pentru conturile de imobilizări societatea are asigurată evidența cantitativă și valorică conform Legii 82/1990.
Activele imobilizate au avut în perioada precedentă o evoluție crescătoare determinată de investițiile făcute de societate.
În cadrul conturilor de stocuri ponderea o dețin mărfurile (benzină, motorină, uleiuri). Creșterea lor valorică este justificată de rata inflației reflectată în creșterile de prețuri.
În cadrul altor active circulante ponderea o dețin clienții neîncasați 100.848 mii lei.
Furnizori și conturi asimilate în sumă de 24.159 mii lei cuprind datoriile curente pe care le are societatea pentru mărfurile aprovizionate.
Alte datorii se localizează la ct. 457 “Dividende de plată” 193.004 mii lei.
Societatea nu are datorii restante față de buget.
Comparativ cu indicatorii medii pe ramură: capitalurile proprii în sens larg, lichiditatea curentă și solvabilitatea a agentului economic analizat sunt superiori (în sens calitativ) celor realizați în ramura comerț cu ridicata și amănuntul, iar ceilalți indicatori: cifra de afaceri, capitaluri proprii în sens strict, credite, grad de îndatorare, lichiditate imediată, rezultatul exercițiului, rentabilitatea, rotația activelor circulante, durata medie de încasare a clienților, acoperirea dobânzii manifestă o evoluție negativă comparativ cu cei medii realizați pe ramură.
31.03.2001
( mii lei)
Venituri din exploatare 1.314.995
Cheltuieli din exploatare 1.303.350
Rezultatul din exploatare 11.645
Venituri financiare 365
Cheltuieli financiare 7.537
Rezultatul financiar -7.181
Venituri excepționale 908
Cheltuieli excepționale 0
Rezultatul excepțional 908
Venituri totale 1.316.259
Cheltuieli totale 1.312.230
Rezultatul net 4.029
Societatea are o activitate rentabilă, cifra de afaceri și profitul sunt în evoluție crescătoare. Indicatorii de bonitate pe perioadele analizate se prezintă astfel:
Din analiza indicatorilor se constată următoarele:
Indicatorii de bonitate prezintă o evoluție corespunzătoare, fiind situați peste nivelul minim prevăzut de norme.
Din analiza elementelor de bilanț se constată existența unui “fond de rulment” pozitiv (84.475 mii lei) determinat de pasivele pe termen lung mai mari decât activele imobilizate. La nivelul II “ necesarul de fond de rulment” (170.716 mii lei) ceea ce reflectă faptul că activele realizabile sunt mai mari decât datoriile cu scadența sub 1 an.
Trezoreria netă este negativă (- 86.241 mii lei).
Din analiza fluxului de lichidități rezultă un deficit final de lichidități de milioane lei, din care banca noastră își propune să finanțeze 270 milioane lei.
Societatea este client al băncii noastre din 1993, derulează prin B.C.R. în majoritate operațiunile de încasări și plăți, relațiile cu clientul sunt bune, acesta, rambursând la scadență creditele și plătind la timp dobânzile, având un serviciu bun al datoriei; mai are cont de disponibilități la TREZORERIE.
Capacitatea de rambursare a creditului:
Cr = Încasări realizate în trim. I
2001/90*180*70%*1,3 = 1314/90*70%*180*1,3 = 2.391 mil.lei.
BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ ANEXA NR. 6
Sucursala Hunedoara
Str. George Enescu nr.22
Telefon 712494, 712066- Telefax 715556- Telex 72425
CONTRACT DE CREDITE
NR.148 din 03.05.2001
Între Banca Comercială Română SA, Sucursala județeană Hunedoara, înmatriculată la registrul comerțului sub nr.J20/544 din 14.07.1998 cu sediul în Hunedoara, Str.George Enescu nr.22, județul Hunedoara, denumită în prezentul contract “bancă” reprezentată prin PETRESCU CRISTINA în calitate de director și prin STAN MONICA în calitate de contabil șef, pe de o parte și S.C. ENIGMA OIL S.R.L. înmatriculată la registrul comerțului sub nr. J20/1182 din 1993 cu sediul în localitatea Hunedoara str. B-dul Dacia nr.28a, județul Hunedoara denumită “împrumutat”, reprezentată prin TIBERIU CRISTIAN în calitate de administrator și prin MANOLESCU ANA în calitate de administrator a intervenit următorul contract de împrumut:
Banca acordă împrumutatului un credit pentru cheltuieli și stocuri temporare în sumă de 120.000.000 (cifre) una sută douăzeci milioane lei (litere) pe termen 180 zile, cu o dobândă curentă de 48 % pe an.
Creditul va fi utilizat numai pentru aprovizionare marfă (produse petroliere);
Creditul se acordă prin următoarele conturi: 20216.11 – 15.21/ROL
Modalitățile de efectuare a plăților din credite este viramentul ca regulă generală, pentru toate plățile.
Creditul se trage:
integral la data de –
eșalonat la datele și în sumele menționate mai jos:
Nr. Data Suma (mii lei)
Crt.
– – –
eșalonat prin decontarea documentelor de plată până cel mai târziu la data de 15.05.2001.
Pentru administrarea creditului, banca va percepe împrumutatului, odată cu acordarea creditului, un comision de 0,5% calculat la valoarea plafonului aprobat, iar pentru neutilizarea acestuia se va percepe un comision de 2% din suma plafonului neutilizat.
Comisionul de gestiune (flat) de 0,5% se percepe o singură dată, la acordarea creditului și se calculează la valoarea plafonului de credite aprobat, indiferent de termenul de acordare.
De asemenea, acest comision se va calcula și percepe și cu ocazia suplimentării unor credite, pentru partea cu care se suplimentează creditul inițial.
Comisionul de neutilizare de 2% pe an, se calculează la plafonul de credite aprobat și neutilizat. Comisionul de neutilizare se calculează și încasează lunar, odată cu dobânzile, în funcție de suma neutilizată din plafonul aprobat și numărul de zile. În cazul creditelor care se angajează (trag) eșalonat, în tranșe, suma neutilizată se va determina în funcție de nivelul tranșei (nu al plafonului total) și angajamentele efective.
Pe parcursul utilizării și rambursării creditului, banca poate modifica dobânda în funcție de evoluția inflației și a costului resurselor de creditare pe piața financiar – bancară, noul procent de dobândă aplicându –se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent.
Împrumutatul acceptă nivelul actual al dobânzii curente de 48 % pe an, precum și eventualele modificări până la nivelul de 100 % pe an, iar în situația în care pe parcursul creditării nivelul dobânzii curente va depășii limitele acceptate inițial, banca se obligă să aducă la cunoștință împrumutatului noul nivel al dobânzii.
În cazul în care în urma comunicării băncii noului nivel al dobânzii, împrumutatul nu va rambursa restul de credit angajat și dobânzile aferente în termen de cel mult 10 zile de la data luării la cunoștință, banca are dreptul de a considera ca acceptat noul nivel al dobânzii și următoarele, până la rambursarea integrală a creditului, fără îndeplinirea altor formalități.
Nivelul dobânzii curente se stabilește de bancă în funcție de serviciul datoriei clienților, astfel:
– clienților care nu înregistrează credite și/sau dobânzi restante în lei și/sau valută sau sunt de până la 30 de zile, li se percepe o dobândă de 48 % pe an;
– clienților care înregistrează credite și/sau dobânzi restante în lei și/sau valută de peste 30 de zile li se percepe un nivel de dobândă de 51 % pe an.
Pe parcursul derulării creditului, nivelul dobânzii curente se poate schimba în funcție de evoluția serviciului unic al datoriei clientului față de bancă.
12. Dobânda se va calcula de la data primei trageri a creditului până la data rambursării integrale. Calculul se va face lunar utilizând soldul rambursat al creditului și se va încasa lunar, în prima zi lucrătoare a lunii curente pentru luna expirată, cu excepția cazurilor în care prin contractul de împrumut s-a prevăzut altfel.
În cazul creditelor care au scadența finală în cursul lunii, dobânda se va calcula și încasa la scadență.
13. Calculul dobânzilor se va efectua la numărul exact de zile de folosire a creditului raportat la un an calendaristic de 360 zile.
14. Dobânda și comisionul de neutilizare la împrumutul acordat se calculează și se plătesc lunar începând cu luna următoare angajării creditului, inclusiv în perioada de grație când nu se rambursează ratele de credit.
Dobânda și comisioanele se încasează de bancă direct din contul curent pe bază de notă contabilă, eliberând împrumutatului un extras de cont și un exemplar al notei contabile privind plata acestora.
15. Termenele și ratele de rambursare a creditului au fost stabilite de comun acord între părți, astfel:
– mii lei –
Nr. crt. Data Rata de Observații
scadenței rambursat
_________________________________________________________
1. 29.10.2001 120.000 –
_________________________________________________________
16. Creditul se poate rambursa, integral sau parțial, și înainte de scadență, cu acordul băncii, în care caz aceasta va recalcula în mod corespunzător dobânda datorată. Banca poate recupera de la împrumutat eventualele daune reparatorii determinate de retragerea de către bancă a creditului, ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale de către clienți.
17. Nerambursarea la termenele stabilite a ratelor de credit datorate dă dreptul băncii de a percepe dobândă majorată cu 3-10 % pe an peste dobânda curentă, iar începând cu ziua scadenței, acestea se vor trece la credite restante.
18. Eventualele dobânzi datorate băncii, care nu au putut fi încasate în prima zi lucrătoare a lunii, vor fi înregistrate în contul “ Dobânzi restante ” și se va urmării recuperarea lor din încasările împrumutatului, potrivit legii și normelor de creditare.
19. Ordinea încasării creanțelor bilantiere cuvenite băncii este următoarea:
– comisioane și taxe bancare; dobânzi îndoielnice; dobânzi retsante; creanțe atașate creditelor îndoielnice; creanțe atașate creditelor restante; credite îndoielnice; credite restante; creanțe atașate creditelor curente; credite curente (ajunse la scadență).
20. Împrumutatul se obligă să garanteze creditul în sumă de 120.000.000 lei și dobânzile aferente cu următoarele garanții constituite în favoarea băncii, stfel:
Cesionarea în favoare băncii a cash flow-ului împrumutatului care se va derula prin conturi deschise la bancă;
Ipoteca rang I casa situată în Hunedoara, B-dul Dacia, nr. 28 a, conform contractului de garanție imobiliară nr. 148/03.05.2001, în sumă de 200.000.000 lei.
TOTAL GARANȚII 120.000.000 lei.
21. Bunurile admise în garanție sunt asigurate astfel:
Contract de asigurare nr. 0404988/03.05.2001 în valoare de 500.000.000 lei.
Drepturile de despăgubire, ce vor rezulta din contractele de asigurare încheiate pentru bunurile admise în garanție, sunt cesionate după cum urmează:
a) despăgubirile cuvenite pentru daune parțiale de valoare mică, respectiv până la cel mult 50 % din valoarea asigurată, vor fi cesionate în favoarea asiguratului, cu obligația refacerii bunului asigurat;
b) despăgubirile cuvenite pentru daune medii, respectiv între 51 % și 75 % din valoarea asigurată, vor fi cesionate jumătate asiguratului în vederea remedierii bunului avariat și jumătate băncii;
c) despăgubirile cuvenite ca urmare a producerii riscurilor majore, respectiv daune mari, totale sau cvasitotale, între 76 % și 100 % din valoarea asigurată a bunurilor aduse în garanție, vor fi cesionate în favoarea băncii.
Contractele de asigurare vor fi reânnoite astfel încât creditul rămas de rambursat și dobânzile aferente să fie permanent acoperit de garanții asiguratorii. Originalul contractelor de asigurare se păstrează la bancă.
22. Împrumutatul se obligă:
a) să utilizeze creditul aprobat numai în scopul pentru care a fost acordat;
b) să restituie băncii creditul utilizat și să achite dobânda comisioanele bancare la termenele prevăzute în prezentul contract;
să respecte prevederile instrucțiunilor și normelor de lucru ale băncii și să reflecte corect și la zi în evidențele sale contabile, toate operațiunile privind acordarea, utilizarea și rambursarea creditului;
să depună la bancă la termenele stabilite de Ministerul Finanțelor bilanțul contabil ( situațiile contabile periodice );
să pună la dispoziția băncii toate documentele solicitate (buget de venituri și cheltuieli, contul de profit și pierdere, fluxul de lichidități prognozat, precum și orice alte documente privind garanțiile, bunuri cumpărate sau realizate din credit și cele care privesc activitatea desfășurată);
să menționeze pe documentele de plată poziția din documentații, unde se regăsește cheltuiala, precum și sursa din care se efectuează plata în cazul creditelor pentru echipament;
să deruleze prin B.C.R. fluxurile de lichidități pe toată perioada de creditare.
23. Banca are dreptul să verifice, inclusiv la sediul împrumutatului, respectarea condițiilor în care s-a acordat creditul, existența permanentă și integritatea garanțiilor asigurătorii pe toată perioada creditării.
24. Înstrăinarea, degradarea, păstrarea sau utilizarea bunurilor admise în garanție în condiții necorespunzătoare, precum și minusurile de garanție constatate, dau dreptul băncii de a retrage creditul negarantat înainte de scadențele stabilite.
25. Banca va anula creditul aprobat, în cazul furnizării de către împrumutat a unor date nereale, trecând la rambursarea acestuia după expirarea unui termen de preaviz de 5 zile, dat în scris.
26. Banca are dreptul:
să rezilieze unilateral contractul de credit printr-o adresă fără preaviz sau altă formalitate, în cazul neexecutării de către împrumutat a oricărei obligații asumate prin prezentul contract sau în cazul în care situația economico-financiară a acestuia nu mai asigură condiții de rambursare a creditului; rezilierea acționează de deplin drept, fără a fi necesară punerea în întârziere a împrumutatului și fără orice altă formalitate prealabilă; la data rezilierii contractului, obligațiile de plată ale împrumutatului devin exigibile;
să recupereze pe calea executării silite sumele datorate de către împrumutat în și pe baza prezentului contract ori de câte ori acesta a fost reziliat sau în situația în care împrumutatul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin semnarea prezentului contract;
să încaseze din conturile împrumutatului, fără acceptul acestuia, obligațiile scadente rezultate din prezentul contract, cu prioritate față de alte datorii ale acestuia, cu excepțiile prevăzute de lege.
27. Banca nu preia riscul politic sau cel ce decurge din calamitățile naturale și nu răspunde de autenticitatea documentelor prezentate de împrumutat.
28. Relațiile reciproce dintre părțile contractante, nereglementate prin prezentul contract sunt supuse regulilor generale de creditare precum și celorlalte norme de lucru lae băncii în vigoare în prezent.
29. Împrumutatul se obligă să declare băncii dacă are contracte de credite și cu alte societăți bancare și care sunt garanțiile acestora:
NU ESTE CAZUL
30. Clauze specifice:
Împrumutatul se obligă să depună la bancă lunar balanța de verificare întocmită pentru luna expirată până la data de 25 a lunii următoare.
Împrumutatul se obligă să respecte toate actele normative privind protecția mediului.
31. Alte clauze:
Litigiile de orice fel dintre părțile contractante și nerezolvate pe cale amiabilă vor fi soluționate de instanțele judecătorești competente.
În situația reeșalonării creditului banca va percepe o dobândă majorată cu 2 puncte procentuale față de dobânda curentă practicată de bancă la categoriile respective de împrumuturi. Dobânda majorată se va percepe începând cu ziua aprobării reeșalonării împrumutului respectiv, aplicată la întregul sold rămas de rambursat.
Împrumutatul se obligă să reânnoiască asigurarea înainte de data expirării poliței de asigurare încheiată pentru perioada anterioară.
În situația în care împrumutatul nu va prezenta la timp polița de reânnoire a asigurării, contractul va fi reziliat unilateral.
32. Prezentul contract are valoare de înscris autentic și constituie titlu executoriu.
33. Modificarea prevederilor prezentului contract poate fi făcută numai prin acordul ambelor părți pe baza unui act adițional.
34. Prezentul contract de credit intră în viguare la data semnării lui, dar nu înainte de primirea la bancă a documentelor de garantare a creditului prevăzut la punctul 20.
35. Acest contract a fost încheiat în număr de 3 exemplare, din care 2 exemplare rămân la bancă și 1 exemplar la împrumutat.
Anexele nr.42d fac parte integrantă din contract.
BANCĂ ÎMPRUMUTAT
Director, RADOMIR ARON S.C. ENIGMA OIL S.R.L.
Contabil șef, JOLDEȘ MONICA REPREZENTAT PRIN: TIBERIU CRISTIAN
Consilier juridic, CORNIGEANU ADRIANA și MANOLESCU ANA
BIBLIOGRAFIE
Barna C., Dardac N., Floricel C., “Monedă, credit, bănci” Editura Didactică și Pedagogică București 1997;
Cerna S. “Monedă și credit” – Note la curs;
Cerna S. “Sistemul monetar și politica monetară” Editura Enciclopedică București 1996;
Cetățeanu I. Mihail “Anale Seria V – File de istorie 2000”- Banca Comercială Română.
Dedu V. “Management bancar” Editura Sildan București 1997;
Imireanu “Tehnica și practica operațiunilor bancare” Editura Tribuna Economică București 1995;
Ionescu L. “Băncile și operațiunile bancare” Editura Economică București 1996;
Turcu I. “Operațiuni și contracte bancare” Editura Lumina Lex 1997;
*** Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară;
*** “Norme metodologice privind activitatea de creditare nr.1/1998” la Banca Comercială Română;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Creditarea Persoanelor Juridice (xyz, Hunedoara) (ID: 131919)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.