. Creditarea Persoanelor Juridice LA O Sucursala C.e.c
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
-PROIECT DE DIPLOMĂ-
Creditarea persoanelor juridice la o sucursală C.E.C
Îndrumător:Lect.Univ.Drd
Absolvent :
CUPRINS:
INTRODUCERE……………………………………………………………………………………………pag3
CAPITOLUL I. NOȚIUNI TEORETICE
1.1.Particularitățile sistemului CEC………………………………………………………………………..pag.5
1.2.Norma metodologica privind activitatea de crediatre a agentilor economici mici si mijlocii……………………………………………………………………… ………………………………………..pag.6
1.3 Condiții generale de creditare și documentația necesară contractării creditelor…..pag.12
1.4.Proceduri comune privind analiza creditelor…………………………………………………….pag.13
1.5.Proceduri comune privind aprobarea creditelor și încheierea contractelor de
credit. ……………………………………………………………………… ……………………………………….pag.18
1.6 Proceduri comune privind acordarea și utilizarea creditelor. ……………………………pag.19
1.7. Proceduri comune privind rambursarea creditelor, plata dobânzilor reeșalonarea și rescadențarea creditelor………………………………………………………………………………………pag.20
1.8. Garantarea creditelor………………………………………………………………………………….. pag.22
1.9. Urmărirea și controlul creditelor contractate. ………………………………………………..pag.23
1.10. Proceduri specifice în activitatea de creditare. ……………………………………………..pag.24
CAPITOLUL II. NOȚIUNI PRACTICE
2.1.Prezentarea mediului Visual C++…………………………………………………………………..pag.29
2.2Obiectivele MFC. ………………………………………………………………………………………….pag.31
2.3Baze de date folosind tehnologia DAO. …………………………………………………………..pag.31
2.4 Folosirea protocolului TCP/IP ……………………………………………………………………..pag.32
2.5 Descrierea aplicației existente. ……………………………………………………………………..pag.33
CAPITOLUL III. ORIGINALITATE
3.1 Descrierea aplicației propuse. ………………………………………………………………………pag.36
3.2 Cerințe minime de folosire a aplicației…………………………………………………………..pag.45
CONCLUZII………………………………………………………………………………………………..pag.46
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Când omenirea a intrat într-o nouă etapă a evoluției sale, informația preluată, prelucrată și transmisă cu ajutorul echipamentelor electronice a devenit o resursă de maximă importanță a existenței și evoluției economiei de schimb.
Societatea a devenit de tip informațional deoarece se dezvoltă îndeosebi pe baza producției valorilor informaționale.
Ca domeniu distinct de activitate, informatica preia treptat toate sarcinile dintr-un sistem economico-social privind elaborarea de metode, tehnici, concepte, studii și sisteme pentru prelucrarea eficientă a informației. Din acest punct de vedere ea este definită ca fiind știința care se ocupă cu studiul și elaborarea metodelor de prelucrare a informației cu sisteme automate de calcul.
Ca activitate practică, informatica are o existență dinamică; ea apare și se dezvoltă dintr-o necesitate obiectivă, aceea de a rezolva problemele complexe privind prelucrarea datelor. În stadiul actual de maturizare a informaticii, aceasta trebuie să urmărească două obiective majore : pe de o parte să realizeze prin metodele și tehnicile sale, sisteme informatice performante prin care să se asigure accesul larg la informație, iar pe de altă parte să asigure utilizarea eficientă a tuturor resurselor sitemelor de calcul.
Dezvoltarea rapidă și complexă a societății în ultimele decenii, a dus inevitabil și la o sporoire impresionantă a volumului de inforamții ce trebuiesc cunoscute și prelucrate. Pe de altă parrte, evoluția în continuare a societății impune luarea unor decizii, la diferite niveluri, pe baza cunoașterii cât mai bine a realității, ceea ce nu se poate realiza decât prin cunoașterea și stăpânirea unui volum cât mai mare de informații.
Activitatea umană indiferent sub ce formă se defășoară este generatoare de informații. Cu cât această activitate este mai complexă și mai accelerată cu atât volumul de informații crește și se diversifică tinzând să frâneze sau chiar să blocheze procesul decizional. Apare astfel un conflict între tendința de creștere a volumului de informați generat de dinamica activității umane și cererea de informații cât mai rapide și complete necesare luării deciziilor. În aceste condiții rolul informaticii este decisiv, în deblocarea și fluidizarea sistemelor informaționale și de decizie, prin asigurarea gestiunii, prelucrării și distribuirii informației într-un mod cât mai eficient.
În accepțiunea curentă, informatica cuprinde toate activitățile legate de proiectarea și exploatarea sistemelor de prelucrare automată a datelor, în scopul creșterii eficienței activitățolor umane, fizice și intelectuale care influențează în mod decisiv, fizionomia economiei și societății în general.
Apariția și dezvoltarea la scară națională și mondială a băncilor a condus la crearea societății industriale, iar performanțele realizate în ultimele decenii de tehnologia informațională conduc societatea spre o nouă etapă a evoluției sale, pe care o putem denumi societatea informatizată.
Banca constituie în prezent un sistem complex, adaptabil, care are obiective bine definite și exercită anumite funcții în vederea satisfacerii exigențelor în continuă creștere ale clienților situați într-o piață în continuă mișcare. Interacțiunea dintre cererea și oferta de servicii determină banca să-și adapteze în mod continuu mecanismele de funcționare pentru a răspunde misiunii economice pe care și-a asumat-o.
Printre resursele și mijloacele băncii, informația și informatica joacă un rol strategic. Informația este materia primă, esențială care permite cunoașterea tuturor semnalelor, faptelor și transformărilor succesive ale activităților interne și externe prin implicarea sa în fundamentarea deciziei manageriale. Informatica este știința sau tehnologia perfect adaptată la tratări repetate și de volum mare a informațiilor, de la care se așteaptă performanțe din ce în ce mai ridicate.
Crearea și utilizarea unor sisteme informatice adaptate exigențelor actuale, este pentru sistemul bancar nu numai o posibilitate de dezvoltare, ci o condiție a însăși existenței sale.
Datorită dezvoltării informaționale, pe piața considerată în mod tradițional bancară apar noi concurenți reprezentați de societățile care, pentru schimburile generate de desfășurarea activității economice, utilizează propriile instrumente de plată, evită circuitele bancare.
Sistemul bancar nu urmărește să contracareze efectele generate de noile oportunități (comerțul electronic și interschimbul electronic de date), ci să depisteze noi modalități pentru integrarea lor în circuitul bancar.
CAPITOLUL I.
1.1.Particularitățile sistemului CEC
Casa de Economii și Consemnațiuni, prin întreaga activitate pe care o desfășoară, deține încă o poziție bine conturată în cadrul sistemului financiar-bancar.
Astfel, Casa de Economii și Consemnațiuni deține principalul rol în raporturile financiare cu populația, fiind principala instituție care acordă credite populației și la care aceasta își păstrează economiile bănești, CEC este de fapt o bancă populară. De asemenea, CEC desfășoară o activitate bancară și pentru unele organizații economice și sociale care nu au conturi deschise la alte bănci, ca efect al legislației în vigoare.
Sistemul CEC este o parte a sistemului financiar-bancar și îndeplinește următoarele funcții:
Reglarea circulației monetare – se realizează prin stimularea dezvoltării spiritului de economisire în rândul populației și atragerea disponibilităților bănești temporare (economii) ale populației pentru constituirea de noi surse de finanțare aflate la dispoziția statului (CEC având ca principal acționar statul) sau prin plasamente avantajoase în alte bănci. Realizarea acestei funcții este determinată în principal de activitatea de economisire și creditare a populației de către CEC.
Execuția de casă a bugetului de stat – este realizată prin activitatea de încasare de la populație a impozitelor, taxelor, amenzilor etc.
Controlul financiar al activității unor organizații economice și sociale care își păstrează disponibilitățile bănești la CEC.
Sistemul CEC prezintă și avantajul, deloc neglijabil, mai ales acum în perioada nedeterminată a tranziției și restructurării economiei către o economie de piață, că sumele depuse sunt garantate de stat și au un caracter imprescriptibil.
Casa de Economii și Consemnațiuni este o instituție bancară, componentă a sistemului financiar-bancar, cu unități distincte în teritoriu (operative de coordonare în fiecare județ) sub conducerea nemijlocită a Centralei CEC, așa cum este prezentată în figura 1.
Întreaga rețea CEC este compusă din două mari grupe de unități:
Unități proprii:
sucursale județene;
Sucursala de economii a municipiului București;
Sucursala de credite a municipiului București;
Centrul de calcul electronic al sistemului CEC;
filialele CEC;
agențiile CEC
Unități mandatare:
unități PTTR;
– ghișee CEC cu gestiune;
– ghișee CEC fără gestiune În concluzie, din prezentarea de mai sus a structurii CEC rezultă :
la nivelul agențiilor se execută numai operațiuni de ghișeu sau legate de acestea (solicitări de confirmări de sold);
la nivelul filialelor, pe lângă activitatea proprie de ghișeu, se execută activități de evidență analitică și sintetică în fișele de cont aferente agenției proprii și a celor subordonate din punct d vedere contabil. Filiala este sediul contabil pentru toate unitățile subordonate și transmite sucursalei datele de centralizare;
la nivelul sucursalei, pe lângă activitatea proprie de ghișeu, se execută și activități de evidență analitică și sintetică în fișele de cont aferente agențiilor direct subordonate (pentru care este sediu contabil), cât și activități de centralizare a datelor pentru toate unitățile din județ, în vederea întocmirii balanței de verificare și a predării acesteia la Centrala CEC.
Organigrama structurii organizatorice la o sucursală CEC se prezintă astfel:
1.2.Norma metodologica privind activitatea de crediatre a agentilor economici mici si mijlocii
În conformitate cu prevederile prezentelor norme în activitatea de creditare vor fi asimilați următorii termeni cu definiții aferente:
– banca – C.E.C. S.A.
– unitățiile teritoriale ale băncii – sucursale și agenții C.E.C.
– norme metodologice de creditare – act intern cu caracter general prin care se detaliază modul de utilizare a activităților de creditare a agenților economici și ale persoanelor fizice autorizate, desfășurate de bancă ăn limita obiectului de activitate sau de activitate în conformitate cu autorizația emisă BNR
– proceduri de creditare – cuprind detalierea normelor metodologice reprezentând succesiunea logică a desfășurării procedurilor operaționale a căror îndeplinire conduce la realizarea activității de creditare
– planificarea creditelor – elaborarea unui program privind plasamentele ce urmează a fi realizate de bancă prin realizarea activitații de creditare
operașiunea de creditare – operațiunea prin care banca pune sau se obligă să pună la dispoziția clienților fondurile solicitate:
Se disting 2 etape ale operațiunii de creditare:
-angajamentul băncii de e o instituție bancară, componentă a sistemului financiar-bancar, cu unități distincte în teritoriu (operative de coordonare în fiecare județ) sub conducerea nemijlocită a Centralei CEC, așa cum este prezentată în figura 1.
Întreaga rețea CEC este compusă din două mari grupe de unități:
Unități proprii:
sucursale județene;
Sucursala de economii a municipiului București;
Sucursala de credite a municipiului București;
Centrul de calcul electronic al sistemului CEC;
filialele CEC;
agențiile CEC
Unități mandatare:
unități PTTR;
– ghișee CEC cu gestiune;
– ghișee CEC fără gestiune În concluzie, din prezentarea de mai sus a structurii CEC rezultă :
la nivelul agențiilor se execută numai operațiuni de ghișeu sau legate de acestea (solicitări de confirmări de sold);
la nivelul filialelor, pe lângă activitatea proprie de ghișeu, se execută activități de evidență analitică și sintetică în fișele de cont aferente agenției proprii și a celor subordonate din punct d vedere contabil. Filiala este sediul contabil pentru toate unitățile subordonate și transmite sucursalei datele de centralizare;
la nivelul sucursalei, pe lângă activitatea proprie de ghișeu, se execută și activități de evidență analitică și sintetică în fișele de cont aferente agențiilor direct subordonate (pentru care este sediu contabil), cât și activități de centralizare a datelor pentru toate unitățile din județ, în vederea întocmirii balanței de verificare și a predării acesteia la Centrala CEC.
Organigrama structurii organizatorice la o sucursală CEC se prezintă astfel:
1.2.Norma metodologica privind activitatea de crediatre a agentilor economici mici si mijlocii
În conformitate cu prevederile prezentelor norme în activitatea de creditare vor fi asimilați următorii termeni cu definiții aferente:
– banca – C.E.C. S.A.
– unitățiile teritoriale ale băncii – sucursale și agenții C.E.C.
– norme metodologice de creditare – act intern cu caracter general prin care se detaliază modul de utilizare a activităților de creditare a agenților economici și ale persoanelor fizice autorizate, desfășurate de bancă ăn limita obiectului de activitate sau de activitate în conformitate cu autorizația emisă BNR
– proceduri de creditare – cuprind detalierea normelor metodologice reprezentând succesiunea logică a desfășurării procedurilor operaționale a căror îndeplinire conduce la realizarea activității de creditare
– planificarea creditelor – elaborarea unui program privind plasamentele ce urmează a fi realizate de bancă prin realizarea activitații de creditare
operașiunea de creditare – operațiunea prin care banca pune sau se obligă să pună la dispoziția clienților fondurile solicitate:
Se disting 2 etape ale operațiunii de creditare:
-angajamentul băncii de a pune la dispoziție fonduri, operațiune înregistrată în conturile extrabilanțiere ale băncii
-punerea la dispoziție a fondurilor (acordarea efectivă) înregistrată în conturile bilanțiere ale băncii
– acordarea efectivă a creditelor – punerea la dispoziția clientului a sumelor din plafonul de credit și transferarea sumelor în creditul conturilor curente ale clienților deschise la bancă
– clasa de risc general de creditare – calificativ acordat de bancă creditului solicitat/acordat beneficiarului de credit
– contract de credit – actul încheiat între bancă și client prin care se materializează acordul de voință între cele două părți
– contractarea creditelor – ansamblul procedurilor generale privind analiza, aprobarea, acordarea, utilizarea, rambursarea, urmărirea și controlul creditelor acordate
– operațiunea de rambursare – operațiunea prin care fondurile puse la dispoziție de către bancă în baza unui contract de credit sunt returnate băncii, în cuantumul și la scadențele stabilite prin graficul de rambursare a creditului și de plată a dobânzilor anexa și parte integrantă a contractului de credit
– sursa principală de rambursare a creditului – excedentul de numerar rezultat din activitatea desfășurată de client conform fluxului de lichidități
sursa secundară de rambursare a creditului – portofoliul garanțiilor constitutite de client în favoarea băncii
– urmărirea și controlul contractate de bancă – urmărirea ți controlul permanent până la stingerea obligațiilor de plată ale clientului față de bancă, a respectării destinațirei creditelor, respectării obligațiilor de plată asumată de client prin contractul de credit, asigurării sursei principale și secundare de rambursare a creditului
– revizuirea plafonului de credit – operațiune de analiză a respectării de către client a condițiilor generale și specifice de creditare avute în vedere la aprobarea creditului de către bancă periodic și oricând în cadrul perioadei de creditare, pentru fiecare tip de credit contractat
– Centrala Riscurilor Bancare – centru de intermediere care getioneazăîn numele BNR, informația de risc bancar pentru scopurile utilizatorilor în condțiile păstării secretului profesional
– flux de lichidități – document financiar de analiză a creditelor care stă la baza adoptării decizie de contractare a creditului (doar din punct de vedere al existenței resurselor de rambursare a creditului și de plată a dobânzilor și comisioanelor) și care permite proiecția încasărilor și plăților aferente activității desfățurate de solicitant (client pe o perioadă viitoare determinată, elaborat de pe baza situațiilor contabile periodice puse la dispoziția băncii de solicitantul de credit/client și pe baza ipotezelor de modificare a indicatorilor cuprinși în aceste situații contabile)
– fondul de rulment – mijloc de finațare la dispoziția clientului pentru asigurarea finanțării necesităților generate de desfățurarea activității curente determinat ca diferență între resursele stabile ale clientului (capital propriu + datoriile finaciare) și activul imobilizat
– necesarul de fond de rulment(capital de lucru) – nevoile de finanțare ale clientului, determinate de decalajele apărute în ciclul de exploatare ale activității sale
– scadența unui credit – un termen viitor la care creditul devine exigibil și trebuie rambursat
rata de credit – fracțiune din volumul de credit aprobat, ce reprezintă obligație de plată a clientului la scadență
– creanțe atașate – creanțe reprezentând dobânzi de platit de către clienți calculate și neajunse la scadență, aferente creditelor contarctate de bancă cu aceștia
– garanție – elemente patrimoniale sau nepatrimoniale ale debitorului (clientului)/giranților care asigură băncii rambursarea creditului
– seviciul datoriei – capacitatea clientului de a-și onora capacitatea clientului de a-șii onora obligațiile contractuale (rate de credit și dobânzi aferente) la scadență exprimată ca număr de zile de întârziere la plata de la data scadenței
Planificarea plasamentelor
Secțiunea 1. Principii, surse de date și informații utilizate
1. Procesul de atragere a resurselor temporar disponibile din economie de la persoanele fizice și juridice, sub formă de depozite sau instrumente nenegociabile plătibile la vedere sau la termen și plasarea acestora sub formă de credite, se realizează pe baza prevederilor planului de plasamente și atragere a resurselor necesare, elaborat de bancă.
2. Prin planificarea plasamentelor realizate de bancă prin desfășurarea activității de creditare (denumită în continuare planificarea creditelor) se înțeleg următoarele:
a) planificarea volumului portofoliului de credite
b) planificarea structurii portofoliului de credite în funcție de maturitate
3. Planificarea creditelor se efectuează anual și trmestrial, la nivelul sucursalelor județene și centralizat pe ansamblul băncii, în corelare cu prevederile bugetului de venituri și cheltuieli.
4. În scopul fundamentării programului anual de creditare pe ansamblul băncii, Centrala băncii elaborează nivelurile orientative de plan pentru anul următor. Pe baza acestor niveluri orientative și a altor criterii specificate în cuprinsul prezentului capitol fiecare sucursală județeană va formula propuneri privind programul propriu anual de creditare.
Secțiunea 2. Elaborarea de către sucursale a proiectului programului anual de creditare
1. Sucursalele județene ale băncii vor elabora proiectul programului anual de auditare cu defalcare pe trimestre, utilizând următoarele surse de date și informații:
a) nivelurile orientative de plan pentru anul următor transmis de Centrală
b) evoluția și trendul unor indicatori specifici la nivelul economiei naționale și locale(județene) : PIB, volumul producției industriale și agricole
c) evoluția și trendul unor indicatori bancari specifici: nivelul preconizat al resurselor destinate activității de creditare, corelarea creditelor cu resursele de acoperire ale acestora, atât din punct de vedere al structurii cât și al maturității lor, politica dobânzilor, nivelul comisioanelor, baza de clienți, nivelul și structura capitalului propriu, rețeaua de unități, mărimea provizioanelor, porfitabilitatea preliminată și prognozată a activității de creditare.
2. Proiectul programului anual de creditare la nivel de sucursală pe anul următor se elaborează cu defalcare pe trimestre.
3. În proiectele planurilor de credite, sucursalele județene ale băncii vor include volumul total al creditelor preconizat pentru anul următor, precum și volumul portofoliului de credite, atât pentru activitatea proprie cât și pentru activitatea unităților teritoriale din subordine.
4. Sucursalele județene vor analiza și fundamenta modificarea volumului creditelor în anul de plan față de nivelul realizat pe anul în curs precum și tendințele modificării structurii portofoliului de credite în funcție de maturitatea creditelor.
5. Proiectul anual de creditare cu defalcare pe trimestre pe ansamblul sucursalei județene, se supune analizei Comitetului de Conducere al sucursalei, după care se remite până cel târziu 15 decembrie a anului în curs, Direcției Clienți Persoane Juridice, împreună cu Raportul Comitetului de Conducere al sucursalei din care să rezulte:
a) principalele aspecte referitoare la executarea preliminată a planului de credite pe anul și trimestrul în curs
b)analiza și fundamentarea modificării volumului și structurii creditelor în anul de plan față de nivelul realizat (preliminat) pe anul în curs
6. În funcție de nivelurile orientative de plan pentru anul următor și de proiectele programului anual de creditare transmise de căre sucursalele județene, Direcția Strategie și Controlling, Direcția Clienți Persoane Juridice, Direcția Politici și Control al Riscului, Direcția Trezorerie, Direcția Clienți Persoane Fizice și Direcția Mraketing elaborează proiectulplanului anual de credite cudefalcare pe trimestre, pe ansamblul băncii care va fi supus analizei și avizării Comitetului de Direcție al Centralei băncii și aprobat de către Consiliul de Administrație al băncii.
7. După aprobarea acestui proiect, Direcția Clienți Persoane Juridice repartizează fiecărei sucursale județene nivelul plafoanelor de credite pentru anul următor, cu defalcare pe trimestre.
Secțiunea 3. Elaborarea programului trimestrial de credite
1. Trimestrial, până la data de 20 ale ultimei luni din trimestru sucursalele județene vor reanaliza nivelul inițial al plafoanelor de credite și în funcție de realizările preliminate pe trimestrl în curs și factorii noi apăruți în perioada scursă de la data elaborării și aprobării planului anual până la data analizei va face propuneri de adaptare a prevederilor de plan de credite pentru trimestrul următor.
2. După analiză și avizare în Comitetul de Conducere al sucursalei propunerile de adaptare a prevederilor planului de credite pe trimestrul următor vor fi înaintate Direcției Clienți Persoane Juridice împreună cu nota în care vor fi cuprinse principalele cauze care au determinat modificarea prevederilor planului de credite pentru trimestrul următor față de prevederile inițiale.
3. Pe baza propunerilor de adaptare a prevederilor de plan de credite primite de la sucursalele județene și a propriilor informații Direcția Clienți Persoane Juridice va adopta planul de credite pentru trimestrul următor, cu defalcare pe sucursale, cu aprobarea vicepreședintelui coordonator.
4. Direcția Clienți Persoane Juridice va ține evidența comunicărilor de plafoane transmise sucursalelor județene, într-un Registru special care va cuprinde numărul și data comunicării de plafoane și valoarea plafoanelor alocate. În cadrul registrului evidența se va ține pe sucursale județene. Sucursalele județene vor înscrie în registrul de corespondență comunicările cu privire la plafonul de credite primite de la Direcția Clienți Persoane Juridice.
5. Sucrsalele vor defalca plfoanele de credite pe clienți și vor urmări ca suma plafoanelor de credite să stabilite să se încadreze în plafonul de credite transmis pe total sucursală.
În orice moment, soldul creditelor active (creidte curente, restanțe și îndoielnice) la care se adaugă și valoarea angajamentelor extrabilanțiere nu va putea depăși plafonul de credite alocat.
Secțiunea 4. Redistribuirea, suplimentarea și diminuarea plafoanelor.
1. Solicitările de suplimentare sau diminuare față de plafoanele comunicate vor fi transmise Direcției Clienți Persoane Juridice care în funcție de siruația resurselor și a creditelor va proceda la soluționarea lor, cu aprobarea vicepreședintelui coordonator.
2. Redistribuirile de plafoane în cadrul trimestrului între sucursale și programe de creditare, precum și între trimestre se vor putea face de Direcția Clienți Persoane Juridice cu aprobarea vicepreședintelui coordonator.
Pentru asigurarea administrării corespunzătoare a planului de credite sucursalele județene sunt obligate să disponibilizeze plafoanele care depășesc necesarul curent al acestora.
4.Clienții C.E.C
Clienții băncii – agenți economici mici și mijlocii și persoanele fizice autorizate să desfășoare o activitate pe baza liberei inițiative și a unor legi speciale cu sediul/domiciliul în România și care pot beneficia de credite bancare.
a)agenții economici mici și mijlocii cu capital privat, cu capital de stat sau cu capital mixt care au până la cel mult 249 de angajați inclusiv și nu sunt filiala unei societăți cu mai mult de 249 de angajați, iar cifra de afaceri anuală este de maxim 8.000.000 EURO.
b)asociațiile familiale și personale fizice autorizate să desfășoare activități independente constituite și definite potrivit legislației în vigoare
c)notarii publici și avocații care desfaășoară activității independente conform prevederilor Legii 36/1995 privind notarii publici și respectiv Legoo 51/1995 pentru organizarea și executarea profesiei de avocat, medici și farmaciști, experți contabili și contabili autorizați.
Persoanele de la punctele b) și c) sunt de cetățenie română și sunt înregistrate fiscal.
În activitatea de selectare a clienților pentru acordarea de credite, sucursalele respectă prevederile cadrului general stabilit prin normele BNR nr. 3/26.02.2002 precum și politicile și procedurile specifice C.E.C. care se aprobă de Consiliul de Administrație în aplicarea normelor BNR menționate.
5.Categorii de credite și termene de acordare.
Banca poate acorda credite numai pentru activități profitabile pentru acoperirea deficitului temoprar de lichidități, pentru programe de investiții destinate retehnologizării și modernizării echipamentelor, creșterea calității producției, dezvoltării capacității de producție, pentru realizarea de bunuri și servicii competitive cu desfacere asigurată.
În funcție de perioadele de creditare, creditele se clasifică în următoarele categorii:
– credite pe termen scurt – dutrata de creditare nu depășește 12 luni și poate include o perioadă de grație de până la 3 luni, în funcție de specificul activității
– credite pe termen mediu – a căror durată este cuprinsă între 1 an și 5 ani putând inlude o perioadă de grație de până la maxim 6 luni, în funcție de specificul activității
– credite pe termen lung – durata de creditare este mai mare de 5 ani și poate include o perioadă de grație de până la 12 luni în funcție de durata de atingere a parametrilor proiectați și/sau de specificul activității
În cadrul acestor categorii în funcție de destinația creditului, modul de acordare și rambursare, creditele se clasifică astfel:
1.Credite pe termen scurt:
a) linii de credit (credite de tip revolving)
b) credite pentru finanțarea stocurilor, efectuarea aprovizionărilor necesare realizării producției, efectuarea unor cheltuieli aferente producției etc…
c)credite pentru echipament în completarea surselor proprii
2.Credite pe termen mediu și lung
a) credite pentru echipamente și completarea surselor proprii(realizarea de noi capacității de producți, modernizarea capacităților și tehnologiilor existente, achiziții de mașini și utilaje, instalații)
Obs: Perioada de grație se acordă la creditele pentru echipamente și pentru finanțarea stocurilor.
Banca poate acorda credite clienților săi și alte categorii de credite pe termen scurt, mediu și lung care nu se regăsesc în categoriile de credit menționate mai sus (credite de finanțare a societăților de leasing, credite pentru achiziționare de acțiuni, credite promotori). Acordarea acestor categorii de credite, precum și criteriile ce trebuie avute în vedere sun t de competența Comitetului de Direcție al C.E.C.
Condiții generale de creditare
Pentru a beneficia de credit, un cllient trebuie să îndeplinească următoarele condiții generale:
a) să fie constituit conform legii, să posede capital social vărsat potrivit statutului și să desfășoare activități legale potrivit statutului de funcționare
b) să fii avut activitate neîntreruptă în ultimele 6 luni
c) să aibă sau să deschidă cont curent la unitatea bancară teritorială; pentru liniile de credit rulajul mediu creditor al contului curent deschis la C.E.C. pe ultimele 6 luni sa fie mai mare sau egal cu creditul solicitat și dobânda aferentă perioadei de creditare
d) creditele solicitate să privească acțiuni legate de obiectul său de activitate și să asigure, prin performanțele przente și ulterioare, mijloacele necesare rambursării lor și a dobânzilor aferente
e) persoanele care semnează cererile de credite să dovedească faptul că cu calitatea juridică de a-și asigura obligații în numele clientului
f) bilanțul contabil și orice alte documente specifice privind privind activitatea desfășurată să fie întocmite și depuse potruvit legii
g)să aibă sediul social sau să-și desfășoare activitatea pe raza terotorială a județului în care funcționeză sucursala băncii care va acorda creditul
h) în cazul în care un client solicită un credit, dar are sediul social într-un județ și își desfășoară activitatea printr-un punct de lucru situat în alt județ creditul va fi considerat de competența ambelor sucursale, dar va putea fi acordat doar de o singură sucursală cu înștiințarea prealabilă a celei de a doua sucursale
i) să-și dea acordul pentru accesarea Centralei Riscurilor Bancare, iar dacă este cazul se va solicita accesarea Centralei Riscurilor Bancare și pentru firmele grupului. Vor fi excluși de la creditare clienții care în urma consultării bazei de date a Centralei Rsicurilor Bancare sunt preluați și urmăriți pentru creanțe bancare realizate, precum și cei care în momentul analizei înregistrează întârzieri la plata datoriilor la alte bănci de peste 60 de zile
j) dacă clientul figurează în evidențele Centralei Incidentelor de Plată cu incidente majore, consilierul de credit va analiza cauzele care au generat acest incident și va avea în vedere acest aspect în fundamentarea deciziei de creditare
k) pentru agenții economici mici și mijlocii volumul creditului ce se acordă să nu depășească maxim de 12 ori capitalul propriu al solicitantului
l) creditele pentru persoanele care se află în relații speciale cu banca se vor acorda cu respectarea normelor și reglementărilor BNR
m) împrumuturile solicitate de către un singur debitor sau de grupul de persoane fizice și/sau juridice față de care banca are o expunere și sunt legate economic între ele se acordă numai cu respectarea normelor BNR
n) să prezinte documentele solicitate de bancă
o) să prezinte garanții materiale, reale și personale conform tipologiei și volumului minim stabilit prin prezentele norme precum și credibilitate
p) să facă dovada contribuției proprii de minim 15% (numerar sau natură) pentru realizarea obiectivului de investiții creditat
q) să îndeplinească condițiile de bonitate stabilite de bancă prin procedurile de creditare
r) analiza economico-financiară a activității clientului, efectuată de personalul băncii să demonstreze existența surselor de rambursare a creditului și de plată a dobânzilor și comisioanelor aferente
s) să se încadreze în limita plafonului de risc stabilit de bancă
t) nu se vor acorda credite pentru plata unor achiziții de orice natură și prestarea de servicii efectuate în cadrul aceluiași grup
1.3 Condiții generale de creditare și documentația necesară contractării creditelor
Secțiunea 1. Condiții generale de creditare.
Pentru a beneficia de un credit, un client trebuie să îndeplinească o serie de condiții generale
Secțiunea 2. Documentația minimă necesară contractării creditelor.
1. Pentru agenții economici mici și mijlocii sunt necesare după caz următoarele documente:
a) actele de constituire ale firmei
b) cererea de credit semnată de persoanele autorizate să reprezinte persoana juridică
c) hotărârea AGA prin care reprezentanții au fost împuterniciți să contracteze credite bancare
d) bilanțul contabil și 3 balanțe de verificare încheiate pe ultimele 3 luni
e) situația împrumuturilor și a disponibilităților bănești la alte unități bancare
f) situația prognozată a fluxului de lichidități pentru perioada de creditare
g) oferta de preț pentru bunurile care se vor cumpăra din credit
h) acte diveditoare privind dreptul de proprietate asupra garanțiilor propuse și valoarea accestora
i) autorizațiile și avizele necesare desfășurării activității clientului
2. Pentru asociațiile familiale și persoanele fizice autorizate să desfășoare activități independente sunt necesare următoarele documente:
a) cererea de credit
b) autorizare de funcționare
c) actele de identificare
d) situația împrumuturilor și a disponibilitățior bănești la alte unități bancare
e) registrul jurnal de încasări și plăți
f) acte doveditoare privind dreptul de proprietate asupra garanțiilor propuse
g) bugetul de venituri și cheltuieli pentru întreaga perioadă de creditare
h) oferte de preț pentru bunurile ce se vor cumpăra din credit
3. Pentru creditele de investiții în funcție de valoarea creditului solicitat pe lăngă documentația menționată mai sus se va mai solicita clienților:
– pentru creditele până la 30000 $ la cursul BNR se va solicita planul de afaceri și studiul de fezabilitate
– pentru creditele a căror valoare depășește echivalentul a 30000 $ se va solicita obligatoriu studiul de fezabilitate
1.4.Proceduri comune privind analiza creditelor
Analiza economico-financiară a activității clienților.
Reclasificarea bilanțului contabil.
1. Documentul oficial de gestiune al patrimoniului unui sgent economic îl constituie bilanțul contabil care trebuie să ofere o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului a situației financiare și a rezultatelor obținute.
2. În vederea determinării și analizei structurii financiare a bilanțului contabil analiștii de credit vor proceda la determinarea următorilor indicatori:
a) fondul de rulment
b) necesarulde fond de rulment
c) trezoreria netă
3. Fondul de rulment (FR) este un element fundamental de analiză a structurii financiare a activității clientului măsurând condiții de echilibru financiar pe termen lung rezultat din compararea lichidității activelor și exigibilității pasivelor bilanțiere.
Când resursele (capitalurile) permanente ale clientului sunt mai mari decât nevoile permanente de alocare a fondurilor bănești acesta dispune de un surples de resurse permanente sub forma fondului de rulment expresie a realizării echilibrului financiar pe termen lung și contribuția acestuia la realizarea echilibrului financiar pe termen scurt:
FR = CP – AI
CP = capital permanent
AI = activul imobilizat net
Un fond de rulment negativ semnifică faptul că o parte a activului imobilizat este finanțat din resurse pe termen scurt, clientul neavând la dispoziție resurse stabile de finanțare a activității sale curente
4. Necesarul de fond de rlment (NFR) sau capitalul de lucru reprezintă necesarul de finanțare generat de decalajele de trezorerie rezultate din termenele de plată de fabricație și de stocare în cadrul ciclului de exploatare.
Necesarul de fond de rulment se calculează astfel:
NFR = ACE – DE
ACE = active circulante de exploatare
DE = datorii din exploatare cu scadența mai mică de 1 an
Necesarul de fond de rulment negativ determină un necesar de finanțare pe termen scurt în situașia în care fondul de rulment nu este sufucient pentru finanțarea necesarului de fond de rulment.
5. Trezoreria netă (TN) caracterizează cuantumul mijloacelor bănești de care dispune clientul la un moment dat, determinat astfel:
TN = FR – [NFR +( ACAE – DAE)]
[NFR +( ACAE – DAE)] = necesarul de fond de rulment extins
ACAE = activele circulante în afara exploatării
DAE = datorii în afara exploatării
Reclasificarea contului de Profit și Pierdere
1. Contul de profit și pierdere este documentul contabil de gestiune care sintetizează dinamica, fluxurile activității economice, respectiv veniturile și cheltuielile perioadei de gestiune, caracterizând evoluția elementelor patrimoniale în intervalului de raportare a Bilanțului Contabil.
2. Reclasificare contului de Profit și Pierdere permite comitetului de credite evidențierea unor solduri intermediare de gestiune și analiza rezultatului exercițiului corespunzător fiecărui nivel al activității:
a) nivelul soldurilor de exploatare
b) nivelul soldurilor financiare
c) nivelul soldurilor excepționale
d) nivelul soldurilor sau nivelul rezultatului net
3. Corespunzător nivelului de exploatare al activității clientului, datele contabile sunt regrupate sub forma indicatorilor de caracterizare a activității de baza a clientului.
a) Marja comercială – indicator de caracterizare a activității comerciale desfășurată de client intr-o perioadă de timp determinată, reprezintă valoarea nou creată obținută în sfera comercială măsurînd capacitatea clientului de a obține o diferență valorică între vînzările sale de mărfuri și costurile acestor mărfuri.
b) Cifra de Afaceri – suma totală a veniturilor obținute din operațiuni comerciale pe o perioadă de timp determinată,
c) Producția Exercițiului – indicator de caracterizare a capacității clientului de a vinde datorită activității sale de producție, determinat ca valoare totală a producției vândute evaluată la prețul de vânzare, a producției stocate imobilizate evaluate la costul de producție.
d) Producția exercițiului + Vânzări – de mărfuri indicator global de caracterizarea a capacitții de a vinde datorită activității sale comerciale și productive poate fi utilizat în scopul determinării ponderii relative a vânzărilor de mărfuri, producției vândute, stocate sau imobilizate în total vânzări de mărfuri și producția exercițiului.
e) Marja industrială – indicator de caracterizare a a activității productive desfășurată de client într-o perioadă de timp determinată, reprezină valoarea nou creată obținutp în sfera productivă, măsurând capacitatea clientului de a obține o diferență valorică între producția exercițiului și costul acestei producții .
f) Valoarea adăugată – indicator de caracterizare a “plusului” de valoare obținut prin utilizarea de către client a factorilor de producție în cadrul activității productive și comerciale.Acest indicator permite măsurarea performanței interne a activității clientului, constituind o baza bună de comparație între agenții economici cu activitate comparabilă, precum și sursa de constituire a profitului.
g) Excedentul brut din exploatare(EBE) – indicator de caracterizare a rezultatului economic brut obținut de client din activitatea de exploatare, rezultat neinfluențat de sistemul de amortizare și constituire de provizioane, politica financiară, politica fiscală, sau modul de distribuire a dividendelor.EBE este surplusul monetar potențial el nefiind evidențiat în trezorerie decât după realizarea încasărilor și efectuarea plăților. EBE permite evaluarea clientului din punct de vedere al:
– capacitatea de rambursre a capitalului împrumutat, în măsura în care EBE constituie sursa efectuării cheltuielilor financiare
– menținerii și dezvoltării activelor fixe,în măsura în care din EBE sunt preluate provizioanele
h) Rezultatul din exploatare – indicator de caracterizare,în măsură absolută a rentabilității în exploatare,corespunzător unei activități curente,după ce se iau în calcul politicile de amortizare și provizioane.
4. Corespunzător nivelului financiar al activității clientului,datele contabile sunt regrupate sub forma indicatorilor de caracterizare ai activității financiare.
a) Excedentul brut financiar – rezultatul obținut de client din fluxurile finaciare neinfluențat de provizioane și amortizări financiare:
b) Rezultatul financiar – indicator care măsoară, în mărime absolută rentabilitatea în activitatea financiară a clientului (plasamente în titluri financiare și credite).
c) Rezultatul curent al exercițiului – indicator de gestiune care măsoară, în mărime absolută , rentabilitatea clientului în activitatea de exploatare și financiară.
5. Corespunzător nivelului excepțional al activității clientului datele contabile sunt regrupate sub forma indicatorilor de caracterizare a activității excepționale:
a) Excedentul brut excepțional – sold intermediar de gestiune care arată volumul rezultatelor obținute în activitatea excepțională fără a lua în considerare amortizprile și provizioanele aferente activităților ce pot fi definite ca excepționale de către client .
b) Rezultaul excepțional – indicator care măsoară în mărime absolută rentabilitatea agentului economic la nivelul unei activități cu titlu de excepțională.
6. Corespunzător nivelului global al activității clientului se pot determina următoarele solduri intermediare de gestiune:
a) Excedentul brut total – un sold intermediar de gestiune care caracterizează volumul rezultatelor tuturor nivelurilor precedente fără a lua în considerare “alte venituri și cheltuieli”, amortizările și provizioanele la toate nivelurile structurate (exploatare, financiar și excepțional).
b) Rezultaul înaintea dobânzii și impozitului – sold intermediar de gestiune care măsoară volumul rezultatului brut obținut de client neinfluențat de plata dobânzilor la creditele angajate și a impozitului pe profit.
c) Rezultatul brut al exrecițiului – indicator de caracterizare al rezultatului obținut de client pe întreaga activitate, înaintea impozitului pe profit. Acest sold intermediar de gestiune calculează la volumul livrărilor de mărfuri efectuate și la volumul încasării contravalorii acestora, deci el nu este un rezultat fiscal. Impozitul pe profit nu se deduce direct din rezultatul brut al exercițiului brut decât printr-o metodologie specială care are în vedere volumul încasărilor efective în perioada respectivă.
d) Rezultatul net al exercițiului – indicator de caracterizare al rezltatului final al activității de clientului duă plata impozitului pe profit.
e) Capacitatea de autofinanțare – reprezintă surplusul de resurse financiare rezultat din exploatare pe parcursul unei perioade de exploatare resurse ce urmează a susține creșterea economică din resurse proprii.
f) Capacitatea netă de autofinanțare – reprezintă surplusul de resurse rezultat din activitatea clientului pe parcursul unei perioade, după repartizarea dividendelor. Surplusul financiar degajat în timpul exercițiului de ansamblul operațiunilor de gestiune va trebui să fie succedat de un flux monetar real ăn caz contrar capacitaea de autofinanțare va avea decât un caracter potențial.
Secțiunea 3.3 Indicatori de analiză a bonității clienților
1. Indicatori care stau la baza analizei și evaluării bonității clienților pot fi grupați în :
a) indicatori de nivel
b) indicatori de structură
c) indicatori de activitate
d) indicatori de rentabilitate
2. În scopl determinării clasei de risc general de creditare aferentă fiecărui client și activității desfășurată de acesta, valorilor rezultate din cadrul indicatorilor de structură, de activitate și de rentabilitate le va corespunde unul din cele 4 calificative (foarte bine,bine, satisfăcător, necorespunzător).
3. Indicatorii de nivel sunt :
a) indicatori de bilanțieri specifici FR, NFR și TN, determinați conform Secțiunii 3.1 Reclasificarea bilanțului contabil.
b) soldurile intermediare de gestiune, determinate și analizate conform Secțiunii 3.2 Reclasificarea Contului de Profit și Pierdere
4. Indicatorii de structură sunt :
a) indicatori de lichiditate.
a1)Lichiditate totală(patrimonială) = (Active circulante – Clienți incerți)/Datorii curente
Indicatorii de lichiditate totală reflectă capacitatea tuturor componentelor patrimoniale curente de a se transforma într-un termen scurt în lichidități pentru a satisface obligațiile de plată exigibile. În mod normal lichiditatea activității unui client este influențată de următorii factori: viteza de rotație a stocurilor, durata încasării creanțelor, rentabilitatea capitalurilor investite.
a2)Lichiditate imediată = (Active circulante – Stocuri – Clienți incerți)/ Datorii curente
Indicatorul lichidității imediate ia în considerare doar activele patrimoniale care pot fi transformate imediat în lichidități.
b)Indicatori de solvabilitate
b1)Solvabilitatea=(Total activ – Clineți incerți)/(Datorii totale – Diferențe de conversie pasiv)
Indicatorul de solvabilitate reflectă capacitatea generală a clientului de a transforma toate activele sale în monedă pentru plata tuturor datoriilor(nu numai cele curente).
b2)Grad de îndatorare general = Datorii totale/Capitaluri proprii pe termen lung
b3) Grad de îndatorare financiară = Datorii financiare/Capital propriu pe termen lung,
unde:
Datorii financiare = Datorii financiare pe termen lung +Împrumuturi bancare cu scadența > 1an + Credite bancare curente
5. Inidcatori de activitate
Eficiența utilizării mijloacelor economice este caracterizată de :
a)Viteza de rotație a activelor = Cifra de afaceri/Active totale
Acest indicator caracterizează calitatea activelor, respectiv capacitatea acestora de a genera venituri.
b)Viteza de rotație a stocurilor = Cifra de afaceri/Stocuri
Acest indicator caracterizează capacitatea stocurilor de a genera venituri, respectiv de a-și recupera valoarea din vânzări sau intervalul de timp dintre momentul aprovizionării cu stocuri și cel al recuperării lor prin vânzarea producției/mărfurilor.
6. Indicatori de rentabilitate
a)Rentabilitatea cifrei de afaceri = Profitul net/Cifra de afaceri
Acest indicator exprimat procentual reflectă profitabilitatea vânzărilor, respectiv capacitatea a 100 lei obținuți din vânzări de a se regăsi în profitul net.
b)Rentabilitatea generală = Profitul net/Cheltuieli generale
7. Pentru a efectua o apreciere finală corespunzătoare asupra bonității clientului, consilierii de credit vor urmării corelara rezultatelor și interpretarea indicatorilor prezenți într-un sistem unitar care să scoată în evidență punctele tari și punctele slabe ale clientului.
8. În scopul urmăririi cu ușurință a evoluției indicatorilor de bonitate consilierii de credit vor întocmi pentru toți clienții care solicită un credit un raport.
Secțiunea 3.4 analiza fluxului de lichidități.
1. Fluxul de lichidități(cash-flow) este documentul sintetic de evidențiere a evoluției încasărilor și plăților care au ca rezultat variația soldului de lichidități de la o peioadă la alta.
2. Sursele de informații utilizate de consilierii de credit la întocmirea fluxului de lichidități sunt:
a)bilanțul contabil la începutul și la sfârșitul perioadei de analiză
b)contul de profit și pierdere pentru perioada de analiză
c)balanța de verificare
d)prognoze financiare elaborate de clinți pe baza contractelor de aprovizionare și desfacere.
e)alte surse, studii de fezabiltate, analiza privind sectorul de piață în care activează clientul
3. Analiza fluxului de lichidități se va realiza pe următoarele coordonate principale:
a) identificarea pricipalelor surse generaotare de numerar
b) identificarea factorilor de influență a capacității activității clientului de a genera lichidități
c) evaluarea capacității de rambursare a creditului, plată a dobânzii și comisioanelor aferente
d) elaborarea de previziuni ale fluxului de lichidități
1.5.Proceduri comune privind aprobarea creditelor și încheierea contractelor de credit.
Secțiunea 1.Proceduri comune privind aprobarea creditelor
1. Întreaga documentație de credit va fi înaintată șefului biroului “Clienți Persoane Juridice” care verifică :
a) încadrarea creditului solicitat în plafonul de credite transmis de Centrala Băncii
b) existența tuturor documentelor necesare
c) încadarea creditului solicitat în nivelul de competență de aprobare
2. Întreaga documentație de credit se remite spre aprobare Comitetului de Credite al Sucursalei, care analizează și face propuneri privind aprobarea sau respingerea creditului solicitat. Referatul de credit semnat de șeful biroului “Clienți Persoane Juridice” împreună cu întreaga documentație de credit va fi înaintată biroului Risc de Credit. După analiza riscului de credit referatul va fi semant de către analistul și șeful broului Risc de Credit.
3 Referatele neînsușite de un anumit nivel de competență, nu vor mai fi înaintate spre aprobarea nivelului de competență superior.
4. În situația respingerii cererii de credit, documentele depuse de client vor fi restituite de către sucursală, comunicându-se în scris motivul respingerii.
5 Derularea și monitorizarea creditelor indiferent de nivelul de competență la care au fost aprobate va fi făcută de sucursale.
6. Termenul de analiză a documentației de credit atât la nivelul sucursalei cât și la nivelul Direcției Clienți Persoane Juridice, este de maxim 30 de zile calendaristice de la data depunerii documentației complete. Pentru documentațiile complexe sau credite de calori mari se poate depăși termenul de analiză cu aprobarea conducerii sucursalei.
Secțiunea 2. Încheierea contractelor de credite. Principii și aluze generale.
1. După aprobarea cererii de credit conform competențelor de aprobare și reverificarea tuturor documentelor din dosarul de credit se întocmește Contractul de Credit.
2 Încheierea contractelor de credit și contractarea de noi credite se va face în limita plafoanelor transmise de Centrala Băncii și cu angajarea resurselor corespunzătoare.
3. Odată cu Contractul de Credit se întocmește graficul de rambursare a creditului și de plată a dobânzilor aferente, parte integrantă a contractului de credit, prin care se consemnează toate scadențele intermediare și scadența finală a creditelor acordate de bancă.
4. Este interzisă acordarea vreunei sume din creditul aprobat fără încheierea în prealabil a contractului de credit între bancă și client.
5. Părțile semnatare ale contractului de credit sunt :
a) din partea băncii : directorul și directorul economic al sucursalei care acordă creditul
b) din partea clientului : reprezentanții legali ai acestuia.
6. După aprobare și semnare de către persoanele autorizate contactul de credit se semnează de ambele părți pe fiecare pagină.
7. Contractul de credit se întocmește în 3 exemplare a căror destinație este :
a) exemplarul 1 – se păstrează într-un loc stabilit de conducerea sucursalei
b) exemplarul 2 – constituie parte componentă a dosarului de credit al clientului respectiv.
c) exemplarul 3 – se predă clientului care va semna de primire pentru exemplarul 2.
Predarea acestui exemplar clientului se va face numai după perfectarea contactelor privind garanțiile admise și asigurarea acestora.
8. Toate 3 exemplarele ale Contractului de Credit sunt exemplare originale, fiecare în parte având aceeași putere juridică.
9. În contractele de credite nu se admit modoficări și ștersături.
10. Numerotarea contractelor de credit la nivelul fiecărei sucursale se va face începând de la cifra 1. După înregistrare consilierul de credite înscrie pe toate exemplarele contractului numărul contractului de credit.
11. Orice modificare ulterioară a unui contract de credit incheiat se va putea face numai prin acordul ambelor părți, pe baza unui act adițional.
1.6 Proceduri comune privind acordarea și utilizarea creditelor.
1. După aprobarea contractării creditelor și după întocmirea Contractului deCredit și înainte de acordarea efectivă a creditelor consilierul de credit are obligația de a verifica dacă este constituită și utilizată integral contribuția minimă din resurse proprii cu care clientul participă la realizarea proiectului de investiții creditat:
a) dacă clientul are cont curent deschis la unitatea bancară
b) dacă sunt constituite garanțiile acceptate de bancă, cuprinse în contractul de credit
c) dacă Contractul de Credit și Contractul de Granție încheiate sunt aprobate
d) dacă creditul contractat se încadrează în plafonul de credite transmis de Direcția Clienți Persoane Juridice
e) indeplinirea oricăror clauze contractuale care condiționează punerea la dispoziție a creditului.
2. În măsura în care aceste condiții sunt cumulativ îndeplinite se poate proceda la acoradarea efectivă a creditelor.
3. Creditul poate fi pus la dispoziția clientului astfel:
a) integral, la o dată stabilită de comun acord cu clientul
b)eșalonat, prin decontarea documentelor de plată, până la o dată stabilită de comun acord cu clientul
4. La data semnării contractului de credit consilierul de credit va intocmi o fișă care va conține următoarele informații:
– denumirea clientului
– adresa clientului
– reprezentantul clientului
– numarul contului curent deschis de client la C.E.C.
– valoarea creditului aprobat
– data utilizării
– rata dobânzii anuale cu care se acordă creditul
– perioada de creditare
– destinația creditului
– tipul și valoarea garanțiilor acceptate
– planul de rambursare a creditului
Orice modofocare intervenită în condițiile inițiale de acordare a creditului trebuie adusă la cunoștiința compartimentului contabilitate de către consilierul de credit.
5. Contabilizarea angajamentelor de finanțare acordate de bancă în favoarea clienților se va face la data intrării în vigoare a contractelor de credit prin înregistrarea plafoanelor de credit aprobate și neutilizate în conturi extrabilanțiere.
6. Plafoanele de credite stabilite pentru fiecare client precum și orice modificări se transmit în scris de către consilierul de credit.
7 Comunicarea de plafon de credite se întocmește în 2 exemplare.
Exemplarul 1 se restituie compartimentului Clienți Persoane Juridice, iar exemplarul 2 cu un exemplar din planul de rambursare rămâne compartimentului Servicii Bancare Persoane Juridice pentru urmărirea utilizării și rambursării creditului respectiv.
8. La solicitarea de efectuare a plăților din creditul aprobat, consilierul de credit are obligația de a verifica:
a) dacă documentele de plată prezentate de client dispun efectuarea de plăți în stricta concordanță cu destinația aprobată a creditului contractat
b) în cazul utilizării în mai multe tranșe, nu se va elibera următoarea tranșă, fără prezentarea documentelor justificative pentru tranșa anterioară
c) dacă sumele înscrise pe documentele de plată, împreună cu plățile deja efectuate se încadrează în plafonul de credit stabilit pentru clientul respectiv
În cazul creditelor de tip revolving, dacă plafonul de credite stabilit pentru client a fost consumat integral în cadrul perioadei de creditare, se pot efectua trageri doar în limita rambursărilor efectuate de client din plafonul aprobat, evidențiate ca rulaj creditor al contului de credit.
9. Plățile din credit pentru achiziționarea de bunuri de la persoane juridice se efectueză pe baza ordinului de plată/cecului emis de client și vizat de consilierul de credit.
10. Se pot admite plăți în numerar cu aprobarea conducerii sucursalei băncii, în limita prevederilor legale.
11. Responsabilitatea încadrări plăților efectuate în plafonul aprobat revine compartimentului Credite Persoane Juridice. În acest caz, consilierii de credit au obligația de a aviza documentele de plată pe baza cărora se fac trageri din creditele aprobate.
1.7. Proceduri comune privind rambursarea creditelor, plata dobânzilor reeșalonarea și rescadențarea creditelor.
Secțiunea 1. Proceduri comune privind rambursarea creditelor și plata dobânzilor.
1. Rambursarea creditelor se face la termenul și în cuantumul stabilit prin graficul de rambursare. Ratele vor fi stabilite lunar pentru creditele pe termen scurt, cu excepția clientului cu activități sezonierela care scadențele se pot stabili la perioade intergrale, în funcție de peiodicitatea încasărilor.
2. Scadențele creditelor pot fi :
a) intermediare – termenul la care rata de credit devine exigibilă și trebuie rambursată
b) finale – termenul la care ultima rată de credit trebuie ramburasată sau integral împrumutul devine exigibil și trebuie rambursat
3. Rambursarea creditelor și plata dobânzilor se efectuează având în vedere și unele particularități pentru următoarele tipuri de credite menționate mai jos:
a) în cazul creditelor de tip revolving se pot efectua trageri și rambursări pe toată perioada de valabilitate a plafoanelor de credit aprobate.
a1) rambursarea creditelor se realizează prin transferul zilnic sau în funcție de opțiunea clientului
a2) scadența finală de rambursare a creditelor de tip revolving coincide cu data prevăzută pentru expirarea valabilității creditului aprobat
a3) contractele de credit încheiate cu clienții trebuie să conțină clauza conform căreia clientul autorizează banca să procedeze la efectuarea transferului menționat mai sus
b) în cazul creditelor pentru finanțarea stocurilor și creditelor pentru finanțarea echipamentelor :
b1) rambursarea creditelor și plata dobânzilor se realizează din disponibilitățile existente în contul curent al clientului
b2) în acest scop clientul va alimenta contul curent cu sumele necesare fără o înștiințare în acest sens din partea băncii, fiind responsabilitatea clientului să asigure la termenele scadente, sumele reprezentând obligațiile de plată către bancă
b3) termenele de rambursare a creditelor și de plată a dobânzilor vor fi stabilite de către consilierul de credit împreună cu clientul
b4) cu acordul băncii, clientul poate efectua rambursarea anticipată a crediutlui necondiționată de cuantumul sumei rambursate anticipat, numai dacă este la zi cu plata dobânzilor și comisioanelor datorate
5. indiferent de tipul de credit acordat de bancă, acesta se consideră rambursat integral dacă, la sfârșitul perioadei de creditare stabilită prin contractul de credit, contul de credit nu prezintă sold.
6. Dobânda se calculează și se încasează la data primei trageri din credit și până la data rambursării integrale a acestuia. Dobânda datorată de client se calculează la valoarea soldului contului de credit.
7. Dobânda se va calcula după formula:
D = (Sc x d x t) / 360
Sc – soldul contului
d – procentul de dobândă
t – intervalul d timp pentru care se calculează dobânda
8. În cazul modificării procentului de dobândă, consilierul de credit este obligat să transmită compartimentului contabilitate noul plan de rambursare.
9. Pentru ratele de credit nerambursate la scadență, banca va calcula și va încasa, din ziua trecerii la restanță până la data achitării acestora, exclusiv dobânzi majorate exprimate în procente pe an.
10. Între încasarea la scadență a ratelor de credit și a dobânzilor datorate, prioritate are încasarea dobânzilor datorate. Ordinea încasării creanțelor bilanțiere cuvenite băncii este următoarea :
a) comisioane, taxe bancare și alte datorii legate de derularea creditului.
b) creanțe atașate creditelor îndoielnice
c) creanțe atașate creditelor restante
d) dobânzi îndoielnice
e) dobânzi restante
f) credite îndoielnice
g) credite restante
h) dobânda curentă
i) rata curentă
Secțiunea 2. Proceduri comune privind rescdențarea creditelor.
La cererea scrisă a clientului depusă cu cel mult 5 zile lucrătoare înainte de scadență în cazuri justificate economic, banca poate accepta rescadențarea creditului prin una din următoarele modalități :
a) amânarea, o singură dată a cel mult două scadențe intermediare, în interioarul perioadei de creditare stabilită inițial
b) amânarea, cel mult de 2 ori a aceleiași scadențe intermediare în interioarul perioadei de creditare stabilită inițial
c) prelungirea o singură dată, a termenului de rambursare a ratei finale, peste termenul inițial aprobat, cu încadrarea în perioada maximă de creditare prevăzută de prezentele norme
Secțiunea 3. Proceduri comune privind reeșalonarea creditelor.
1. În cazuri deosebite justificate economic, când clintul se confruntă temporar cu dificultăți majore în rambursarea creditului și plata dobânzilor aferente, la solicitarea scrisă a acestuia depusă cu 5 zile lucrătoare înainte de data scadenței, analistul de credit va analiza situația economico-fiannciară a acestuia.
2. Rescadențarea creditelor se aprobă în cazuri bine justificate pe baza analizei motivației clientului și a situației principalilor indicatori de bonitate calculați la data solicitării de rescadențare cu identificarea influențelor ce pot afecta capacitatea de rambursare
3. Prin reeșalonarea se pot prelungi sau amâna toate scadențele intermediare și scadența finală, precum și modificarea cuantumului acestora în cadrul soldului total rămas de rambursat, fără a depăți termenele maxime de creditare prevăzute pentru categoria respectivă de credite.
4. Procedura de reeșalonare a unui credit va putea fi declanșată numai după epuizarea celorlalte facilități prevăzute la rescadențare, fiind admisă o singură reeșalonare a aceluiași credit.
5. În cadrul unui credit reeșalonat nu se admit rescadențări.
1.8. Garantarea creditelor
Pentru diminuarea riscurilor în recuperarea creditelor, în situația în care împrumutatul nu își execută obligațiile contractuale din cauze care nu au putut fi preăzute la acordarea creditului, banca va solicita împrumutaților garanții asiguratorii care pot fi oferite atât de către împrumutat cât și de terțe persoane fizice sau juridice numite garanții.
Tpurile de garanții asiguratorii admise de C.E.C. sunt:
a) ipoteci convenționale
b) gajul cu/fară deposedare asupra bunurilor mobile
c) gajul asupra titlurilor de valoare
d) cash colateral
e) cesiunea de creanță
f) scrisoare de garanție bancară emisă de o societate bancară agreată de C.E.C.
g) scrisoare de garanție emisă de un fond de garantare agreat de bancă
h) asigurare pentru riscul de insolvabilitate a creditului, emisă de o societate de asigurări agreată de bancă
Valoarea garanțiilor acceptate de acordarea unui credit va acoperi creditul solicitat de client plus dobânda pe un an calculată la data contrctării creditului. În cazul creditelor acordate pe o perioadă mai mică de un an, garanția va acoperi valoarea creditului plus dobânda aferentă perioadei de creditare
1.9. Urmărirea și controlul creditelor contractate.
Secțiunea 1. Obiective și obligații de raportare a clientului.
Urmărirea creditelor se realizează permanent, iar controlul se va realiza de regulă trimestrial și ori de câte ori este necesar.
1. Urmărirea și controlul creditelor contractate de bancă vor trebui să reflecte îndeplinirea următoarelor condiții:
a) respectarea destinației creditelor
b) respectarea rambursării la termen a creditului, a plății dobânzilor și comisioanelor
c) existența permanentă și integrală a garanțiilor constituite de client în favoarea băncii
2. În scopul realizării acestor obiective consilierul de credit va solicita împrimutatului:
a) balanța de verificare pentru luna expirată
b) bilanțul contabil, contul “Profit și pierderi” și situațiile financiare vizate de către Administrația financiară pe anul în expirat.
c) orice alte documente privind bunurile cumpărate sau realizate din credit, aferente garanțiilor creditului sau activității desfășurate de client
Secțiunea 2. Verificarea respectării destinaței creditelor.
1. Consilierul de credit, va verifica reflectarea corectă și la zi, în evidența contabilă, aoperațiunilor legate de angajarea creditului.
2. Consilierul de credit, va verifica concordanța datelor din evidențe cu cele constatate pe teren, realitatea cheltuielilor efectuate și a mențiunilor înscrise de client pe documentele de plată, concordanța dintre documentele justificctive prezentate de client, destinația creditului înscrisă în contractul de credit și scopul plății înscris pe ordinul de plată.
Secțiunea 3. Respectarea rambursării corecte a creditului, plății dobânzilor și a comisioanelor aferente.
1. Consilierul de credit urmărește, la datele scadente stabilite prin contractul de credit dacă au fost rambursate creditele în cuantumul prevăzut de contractul de credit, dacă au fost încasate dobânzile și comisioanele aferente creditului, precum și dacă nerambursările la scadență au fost corect trecute la restanță în ce privește data și valoarea.
2. În cazul neachitării la scadență a sumelor datorate de client consilierul de credit va proceda conform celor scrise la Capitolul VI.
Secțiunea 4. Măsurile care pot fi luate în urma controlului.
Dacă s-au constatat deficiențe în urma controlului, consilierul de credit va întocmi și înainta Comitetului de creite al Sucursalei un referat în care va prezenta aceste deficiențe.
În funcție de fiecare situație va face propuneri de remediere a acestora.
Comitetul de credite va evalua cu atenție modul în care deficiențele constatate afectează capacitatea de plată a clientului și evoluția situației economico-financiară a acestora.
Cel puțin o data pe an se va efectua o analiză a fiecărui credit acordat care va cuprinde situația financiară actualizată și o analiză a calității garanțiilor depuse.
1.10. Proceduri specifice în activitatea de creditare
Secțiunea 1.Utilizări din deschideri de credite permanente(credite de tip revolving)
1. Definiție. Utilizările din deschideri de credite permanente reprezinătă o modalitate de creditare pe termen scurt a clienților băncii, prin care, în baza unui contract de credit banca se angajează să pună la dispoziția clientului pe o anumită perioadă de timp, în limita unui plafon de credit aprobat, fonduri utilizabile în mod fracționat în funcție de necesitățile de finanțare a activității clientului cu posibilități de rambursare permanentă.
2 .Destinație. Creditele tip revolving contractate de bancă cu clienții săi sunt destinate:
– finanțării cheltuielilor necesare desfășurării activității curente
– cheltuielilor privind aprovozionarea – producția – desfacerea
– cheltuieli privind executarea de lucrări și/sau prestarea de servicii
– cheltuieli privind constituirea – prelucrarea – valorificarea stocurilor
– cheltuieli privind salariile și asimilatele acestora
Având în vedere modalitatea de creditare în sistem revolving sucursalele vor solicita documente justificative pentru acoperirea primului rulaj.
3. Perioada de creditare. Creditele de tip revolving se pot contracta pe o perioadă de maxim 12 luni, termenele uzuale de acordare a acestora fiind de 90,180 sau 270 de zile. În cadrul perioadei de creditare, perioada de angajare și cea de rambursare a creditului se suprapun, clientul având acceptul băncii de trageri de sume sau de a efectua rambursări din plafonul de credit aprobat oricând în cadrul perioadei de creditare, cu respectarea anumitor condiții care vor fi specificate în cele ce urmează.
4. Condiții de creditare. Creditele se acordă de regulă agenților economici mici și mijlocii constituiți în baza legii. Beneficiarii trebuie să îndeplinească condiții generale de creditare prevăzute de prezentele norme, precum și în următoarele condiții specifice:
a) solicitantul creditului se încadrează în clasa de risc general de creditare A sau B conform metodologiei de încadrare în clasele de risc prezentate.
b) derulează majoritatea de încasări și plăți prin contul curent deschis la bancă
c) cifra de afaceri anuală este de cel puțin 1 miliard de lei pentru persoanele juridice și 500 de milioane lei pentru persoane fizice autorizate.
d) efectuarea cheltuielilor și realizarea veniturilor din activitatea de exploatare are caracter de permanență
e) clientul nu are contractat cu banca un credit pe termen scurt pentru capital de lucru
5. Documentația necesară contractării acestor credite se găsește în 1.2.Condiții generale de creditare și documentația necesară contractării creditelor.
6. Garantarea. Utilizările din deschideri de credite permanente vor fi garantate cu garanții acoperitoare de felul celor prevăzute în 1.8.Garantarea creditelor.
7. Analiza creditelor. Se realizează conform metodologiei prevăzute în 1.3.Proceduri comune privind analiza creditelor cu respectarea următoarelor particularități:
– volumul creditului se va determina pe baza analizei fluxului de lichidități previzionat pe perioada creditării
– se va acorda atenție modului de determinare a veniturilor pe baza strategiei de marketing, ținând seama de clienții existenți, contractele încheiate, tendințele pieței, concurența, avantajele produselor firmei față de alți agenți economici similari, posibilitatea valorificării eventualelor stocuri existente,politica de stabilire a prețurilor
8. Aprobarea creditelor. Se realizează conform metodologiei prezentate în 1.4.Proceduri comune privind aprobarea creditelor și încheierea contractelor de credit..
9. Acordarea creditelor. Acordarea creditelor se ralizează conform metodologiei prezentate în 1.5.Proceduri comune privind acordarea și utilizarea creditelor. precum și prevederilor prezentelor proceduri specifice:
a) acordarea efectivă a creditelor se realizează prin debitarea contului “Utilizări din deschideri de credite permanente” și transferarea sumelor în creditul conturilor curente ale clienților, pe baza notelor contabile
b) oricând în timpul zilei operative, administratorii de cont pot efectua operațiuni de plată în conturile curente ale clienților, în limita plafonului de credit aprobat și neutilizat.
c)dacă plafonul de credit a fost consumat integral se pot efectua trageri, doar în limita rambursărilor efectuate de client pentru plafonul de credit aprobat, evidențiate ca rulaj creditor al contului de credit “Utilizări din deschideri de credite permanente”.
10. Rambursarea creditelor. Rambursarea creditelor și plata dobânzilor se face conform metodologiei prezentate în 1.7.Proceduri comune privind rambursarea creditelor, plata dobânzilor reeșalonarea și rescadențarea creditelor..
11. Urmărirea creditelor. Periodic cel puțin o dată pe trimestru analiștii de credit vor analiza modul de utilizare a acestora urmărindu-se indeplinirea condițiilor avute în vedere la aprobarea creditului în ceea ce privește performanța financiară, serviciul datoriei, indicatorii de bonitate, rulajul încasărilor și plăților derulate pe seama creditului respectiv.
Toate sumele trase și nerambursate devin scadente la data expirării valabilității creditului revolving.Înainte cu 15 zile de expirarea termenului de valabilitate a creditului revolving nu se mai pot efectua trageri.
Secțiunea 2.Credite pentru finanțarea stocurilor.
1. Definiție. Creditele pentru finanțarea stocurilor reprezintă o modalitate de finanțare pe termen scurt a clienților băncii, în baza unui contract de credit prin care banca se angajează să finanțeze cheltuielile ocazionate de valorificarea stocurilor temporare sau sezoniere necesare desfășurării activității curente a clienților.
2. Destinație. Creditele pentru finanțarea stocurilor contractate de bancă cu clienții săi sunt destinate finanțării cheltuielilor de constituire a stocurilor temporare sau sezoniere:
a) cheltuieli de aprovizionare, păstrare, conservare, depozitare a stocurilor de materii prime, materiale, combustibili, mărfuri, peste necesitățile curente de aprovizionare și care temporar sunt mai mari decât posibilitățile proprii de plată ale clientului – în cazul creditelor pentru finanțarea stocurilor temporare.
b) cheltuieli de aprovizionare, păstrare, conservare, depozitare a stocurilor de produse agricole, agroalimentare de proveniență vegetală sau animală precum și alte stocuri care nu sunt de natura celor curente și care sunt destinate asigurării funcționării activității clientului în condiții sezoniere de aprovizionare, producție, desfacere – în cazul creditelor pentru finanțarea stocurilor sezoniere
c) fac obiectul creditării stocurilor aprovizionate dar care nu au fost achitate, precum și stocurile care urmează să fie achiziționate de clienți.
3. Perioada de creditare.
a) Creditele pentru finanțarea stocurilor se pot contracta de bancă cu clienții săi pe o perioadă de maxim 12 luni.
b) Perioada de majorare se va stabili de bancă de comun acord cu clientul și va fi înscrisă în contractul de credit.
c) Dacă la expirarea acestei perioade de angajare clientul nu a angajat întregul volum de credit aprobat, la solicitarea clientului, banca poate aproba prelungirea perioadei de angajare cu maxim 30 de zile fără modificarea perioadei de creditare.
4. Condiții de creditare. Pentru a putea beneficia de credite pentru finanțarea stocurilor solicitanții trebuie să îndeplinească condițiile generale de creditare prevăzute de prezentele norme precum și următoarele condiții specifice:
a) se încadrează în clasa de risc general de creditare A, B sau C conform metodologiei de încadrare în clasele de risc
b) derulează sau urmează să deruleze majoritatea operațiunilor de încasări și plăți prin contul curent deschis la bancă.
5. Documentația necesară contractării creditelor pentru capital de lucru este cea prevăzută de prezentele proceduri(1.2.Condiții generale de creditare și documentația necesară contractării creditelor).
6. Analiza creditelor. Se analizează conform metodologiei prezentate la 1.3.Proceduri comune privind analiza creditelor.
Determinarea volumului de credit pentru finanțarea stocurilor se stabilește la nivelul valoric al stocurilor de aprovizionat, corelat, pe baza analizei fluxului de lichidități ,au capacitatea de rambursare pentru întreaga perioadă de creditare.
Pentru determinarea cât mai reală a nivelului valoric al stocurilor de aprovizionat, consilierii și analiștii de credit vor trebui să evalueze cât mai corect, atât pe baza documentelor prezentate de client cât și pe baza verificărilor de pe teren.:
a) valoarea, structura și vechimea stocurilor pentru care se solicită creditarea, cu evidențierea stocurilor greu vandabile, a celor cu mișcare lentă sau depreciate
b) condițiile de păstrare, conservare și gestionare a stocurilor respective
c) valoarea vechimea și termenele de achitare a stocurilor de rezultate din contractul de aprovizionare
d) existența contractelor de desfacere ferme a stocurilor aprovizionate/produselor rezultate din valorificarea stocurilor
7. Aprobarea creditelor. Se realizează conform metodologiei prezentate la 1.4.Proceduri comune privind aprobarea creditelor și încheierea contractelor de credit..
8. Acordarea creditelor. Acordarea creditelor se realizează conform metodologiei prezentată la 1.5.Proceduri comune privind acordarea și utilizarea creditelor. precum și a prevederilor prezentelor proceduri specifice:
a) creditele pentru finanțarea stocurilor pot fi puse la dispoziția clienților astfel:
a1) integral, la data stabilită de comun acord cu clienții cu posibilitatea prelungirii acesteia.
a2) eșalonat, până la o data stabilită de comun acord cu clienții cu posibilitatea prelungirii acesteia
b) acordarea efectivă a creditelor pentru finanțarea stocurilor se realizeează prin debitarea contului de credit “Credite pentru finanțarea stocurilor” și transferarea sumelor în creditul conturilor curente ale clienților, pe baza notelor contabile.
9. Rambursarea creditelor. Rambursarea creditelor și plata dobânzilor se realizează conform metodologiei prezentate la 1.7.Proceduri comune privind rambursarea creditelor, plata dobânzilor reeșalonarea și rescadențarea creditelor., precum și prevederilor prezentelor proceduri specificce:
a) termenele de rambursare a creditelor se stabilesc de bancă de comun acord cu clientul, în funcție de termenele de valorificare a stocurilor creditate.
b) plata dobânzilor se va realiza conform prevederilor de la 1.7.Proceduri comune privind rambursarea creditelor, plata dobânzilor reeșalonarea și rescadențarea creditelor…
10. Garantarea creditelor. Creditele pentru finanțarea stocurilor se vor garanta în garanții acoperitoare conform celor prezentate la 1.9.Urmărirea și controlul creditelor contractate..
Secțiunea 3. Credite pentru echipament(investiții) în completarea resurselor proprii ale clientului.
1. Definiție. Creditele pentru echipament în compleatarea resurselor proprii ale clientului reprezintă o modalitate de creditare pe termen scurt, mediu sau lung a clienților băncii, în baza unui contract de credit, prin care banca se angajează să finanțeze necesarul de capital destinat acoperirii cheltuielilor prevăzute în proiectele de investiții.
2. Destinație. Sunt considerate exigibile pentru finanțare de către bancă, cheltuielile cuprinse în proiectul de investiții prezentate de clienți referitoare la:
a) realizarea de noi obiective și/sau capacități de producție
b) finalizarea lucrărilor de investiții ce privesc obiective și/sau capacități de producție a căror realizare a fost începută
c) dezvoltarea, modernizarea și/sau retehnologizarea obiectivelor de investiții a capacităților de producție, autilajelor, mașinilor și instalațiior, clădirilor și construcțiilor existente.
d) achiziționarea de mașini, utilaje, mijloace de transport, echpamente informatice
e) achizitionarea de animale de producție
f) înființarea de plantații pomicole, viticole și alte specii
g) alte investiții
3. Perioada de creditare. Creditele de investiții în completarea resurselor proprii se pot contracta pe termen scurt, mediu sau lung, în funcție de destinația crditelor și capacitatea de rambursare a clientului și de plată a dobânzilor.
4. Volumul unui credit ce poate fi contractat este de maxim 85% din valoarea totală a investiției, diferența de 15 % reprezentând aportul propriu al clientului. Aportul poate fi constituit și în natură.
5. Condiții de creditare. Pentru a beneficia de credite pentru investiții în completarea resurselor proprii categoriile de beneficiari trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
a) solicitantul creditului se încadrează în clasa de risc general de creditare A, B sau C
b) derulează sau urmează să deruleze majoritatea operațiunilor de încasări și plăți prin contul curent deschis la bancă.
6. Analiza creditelor. Se realizează conform metodologiei de la 1.3.Proceduri comune privind analiza creditelor.
Pentru acordarea creditului de investiții, consilierul de credite va analiza după caz următoarele:
– studiul de fezabilitate
– documentația tehnică
– existența autorizațiilor, avizelor și acordurilor pentru ocuparea terenurilor
– asigurarea materiilor prime din țară și import pentru noile capacități
– să fie asigurate condițiile necesare pentru încadrarea execuției lucrărilor și realizarea investiției în cadrul duratelor aprobate prin documentație
– să fie respectate eventualele condiții impuse prin autorizația de construcție
Analistul de credite va verifica modul în care s-au stabilit proiecțiile fluxurilor și a ipotezelor de lucru cuprinse în studiul de fezabilitate sau planul de afaceri.
Creditele pentru echipament(investiții) pe termen mediu și lung se acordă fără a depăși 85% din valoarea totală a investiției, diferența de 15% reprezintă aportul propriu al clientului.
7.Urmărirea și controlul creditelor. Se efectuează conform celor prezentate în 1.9.Urmărirea și controlul creditelor contractate.
Dobânzi, taxe și comisioane.
Dobânzile se stabilesc în funcție de costul resurselor de creditare precum și de evoluția acestora pe piața financiar-bancară. Nivelul dobânzilor, taxelor și comisioanelor se aprobă de către Comitetul de Direcție al băncii și pot fi actualizate periodic.
CAPITOLUL II. NOȚIUNI PRACTICE.
2.1.Prezentarea mediului Visual C++.
Visual C++ este cel mai folosit compilator de C++ la ora actuală. Microsoft Developer Studio este un mediu ce contine mai multe compilatoare sau interpretoare. Programarea vizuală reprezintă o nouă etapă în viziunea de dezvoltare a programelor. Ideal ar fi ca pornind de la proiectarea interfeței grafice și de la realizarea unor legături între obiecte de date și obiecte ale interfeței grafice să se genereze direct un cod executabil. Obiectivul este realizarea unui program reducând la minim scrierea de cod, care rămâne însă indispensabilă pentru anumite artificii, specializări și dorințe specifice ale clientului. Visual C++ este un mediu vizual de programare creat pentru realizarea aplicațiilor Windows. El se bazează pe MFC (Microsoft Foundation Classes). Datorită abstrctizării claselor a fost, posibil transferul acestei biblioteci și pe sistemul UNIX.
Sistemul de operare Windows are obiecte native de interfață specializate. De exemplu controalele comune din Windows98 (controlul listă cu mai multe tipuri de vizualizări : pictograme mari, pictograme mici și mai multe coloane, controlul arbore, controlul bară de instrumente ca să amintim doar câteva) permit realizarea unei interfețe grafice intuitive. Este de dorit ca obiectele create folosind MFC să permită, prin funcții puternice, scrierea unui cod scurt și robust. Avantajul folosirii proprietăților sau metodelor unor obiecte deja existente este reducerea numărului de erori, deoarece cu cât codul sursă are dimensiuni mai mari și este mai puțin modularizat, cu atât este mai greu de întreținut.
Cu Visual C++ se pot crea programe Windows folosind SDK (Software Development Kit – setul de dezvoltare al Windows – ului bazat pe C), se pot crea programe Windows sau DOS (de tip consolă) folosind C++ și o bibliotecă proprie de clase, se pot crea aplicații C de tip consolă pentru DOS. Principalul tip de atracție al Visual C++ este biblioteca de clase MFC. Această bibliotecă a evoluat de a prima sa apariție ( MFC 1.0 a apărut în 1990 ), devenind din ce în ce mai complexă, cu tot mai multe facilități și din ce în ce mai utilizată. Versiunea de MFC cu care s-a trecut la 32 biți este MFC 3.0. La apariția Visual C++ 4.0, cu versiunea MFC 4.0, mediul de dezvoltare a căpătat o formă mai integrată cu posibilitatea vizualizării claselor și a membrilor acestora sub formă arborescentă, fiind posibilă și vizualizarea documentației sub formă arborescentă. Începând cu versiunea deVisual C++ 5.0, documentația locală este bazată pe HTML ( Hzpertext Markup Language – limbajul de marcare pentru hipertext folosit pentru specificarea documentelor Internet ) în loc de standardul Microsoft de help-uri bazat pe RTF ( Rich Format Text ). Acest lucru permite parcurgerea documentației locale cu ajutorul unui browser ( navigator ) cum ar fi Internet Explorer. Odată cu apariția versiunii Visual C++ 6.0 documentația referitoare la acest mediu de programare este disponibilă on-line pe site-ul Microsoft.
MFC este o bibliotecă ce permite crearea rapidă a unor cadre de aplicații pe baza conceptului de document – view sau de aplicație bazată pe un dialog (Dialog based). Ultima versiune de MFC este 5.21 apărută în anul 2001 aceasta păstrând compatibilitatea cu versiunile anterioare MFC, aceată bibliotecă a suferit mai multe adăugiri, modificările aduse claselor existente în arhitectură fiind foarte puține.
Programarea orientată pe obiecte reprezintă un mare pas înainte în istoria limbajelor de programare. Aceasta asigură o mai bună încapsulare a datelor, o legătură firescă între datele, proprietățile și comportamentul obiectului prin metode, conceptul de moștenire și reutilizare a codului. Ideea limbajelor orientate obiect nu este foarte nouă. Deși la început se programa nestructurat, cu multe salturi la etichete, reprezentarea datelor în înregistrări și structuri a apărut de timpuriu. Programarea structurată nu poate rezolva problema programelor mamut, deoarece întreținerea și dezvoltarea codului devin anevoioase. De aceea s-a căutat o reprezentare în limbaj mai apropiată de o schiță a problemei, de o schemă cu obiecte care interacționează între ele. Totodată există tendința apariției unor obiecte cu metode puternice. Cu jutorul unui obiect se pot crea spre exemplu un browser Web, un editor de text sau un editor grafic. Marele avantaj al obiectelor C++ este conceptul de moștenire. Prin moștenire se pot rafina anumite proprietăți și se pot adăuga date noi, se poate schimba comportamentul unui obiect. Când a fost creat limbajul C++ ca un supraset al limbajului C mulți au intuit puterea acestuia.
Termenii generali care definesc cel mai bine un limbaj orientat obiect sunt:
– Abstracția – definește caracteristicile esențiale ale unui obiect văzut din exterior. Nu contează detaliile de implementare. Selectarea obiectelor (sau a claselor în C++) este un punct important în proiectarea unui program.
– Încapsularea – dă posibilitatea utilizării unitare a codului și a datelor. Unitățile de încaplsulare în C++ sunt class și struct. Ideal ar fi să se poată utiliza un obiect fără a se folosi implementarea sa.
– Moștenirea – permite derivarea unui noi clase din cele existente. Marele avantaj ala derivării este moștenirea datelor și metodelor în clasa derivată. Odată ce în clasa de bază există comportamentul și funcționalitatea necesară în clasa derivată se pot ajusta aceste caracteristici după necesități.
– Polimorfismul – posibilitatea ca fiecare obiect să răspundă în felul său la o metodă cu același nume. Pentru a implementa polimorfismul, C++ folosește mecanismul fucțiilor membre virtuale.
– Modularitatea – posibilitatea grupării claselor în module pentru a dirija complexitatea (mai ales în sistemele mari). Este bine ca modulele să interacționeze între ele cât mai puțin, să fie independente.
Limbajul C++ folosește mai mult class decât struct, singura diferență fiind că în tipul de date class pot exista date și metode inaccesibile din exterior. Prin protejarea datelor se asigură o mai bună încapsulare. Datorită facilităților de redefinire a operatorilor și de moștenire multiplă, C++ este mai natural decât limbajul C și păstrează toate posibilitățile de acces direct la memorie sau la dispozitive ale acestuia.
Prin încapsulare se asigură o modularizare a programului, o legătură mai bună între date și cod. Nu toate datele trebuie să fie publice (accesibile în exteriorul clasei), ci numai cele care, prin acces din exterior , schimbă comportamentul sau proprietățile obiectului. Practic se pot defini toate datele de tip privat sau protejat pentru accesarea lor putându-se defini metode de tip Get și Put (Obține și Pune). Tratarea erorilor are loc de asemeneaîn interiorul clasei ; astfel erorile se localizează mult mai ușor.
Prin moștenire se pot obține obiecte specializate pe baza unor obiecte mai generale. Avantajul apare atunci când, pentru a crea un obiect nu mai trebuie să pornim de la zero, ci putem deriva obiectul dintr-o clasă care are căteva proprietăți comune cu obiectul pe care dorim să-l obținem. Apoi se pot adăuga membrii, date și metode prin care se implementează proprietățile specifice. De exemplu în MFC există o clasă generică denumită CObject. Din aceasta se derivează majoritatea claselor MFC. Una dintre ele este CWnd, clasa care încapsulează o ferastră a sistemului cu toate proprietățile sale. Prin moștenire din această clasă au fost definite clase specializate( ferestre control: butoane list-box,etc). Putem schimba comportamentul sau proprietățile unui control prin simpla derivare dintr-o astfel de clasă deja existentă.
Prin polimorfism se pot crea obiecte diferite cu aceeași interfață externă (aceleași metode). Metodele au același nume dar acționează specific pentru pentru fiecare obiect în parte .
O clasă reprezintă un tip de date definit de programator. Dacă se folosește o bibliotecă de clase existentă cum ar fi MFC, atunci programatorul poate defini direct obiecte de tipul acelor clase. Vsual C++ folosește MFC și numai clasele care nu sunt incluse în cele predefinite vor trebui declarate de programator și implementate. Deoarece MFC pune la dispoziție clase pentru diverse tipuri de programe, e posibil ca un programator să nu aibă noțiuni avansate de C++ și totuși să scrie programe MFC deosebite. Limbajul C++ pune la dispoziția programatorilor date structurate cu ajutorul tipului de date struct. Limbajul C++ generalizează noțiunea de date structurate prin asocierea unui set de funcții cu structura de date. De asemenea tipul de date clasă (class) permite declararea unor date protejate sau private, aceste date nefiind vizibile în afara clasei, nici măcar de către obiectele de tipul respectiv. În limbajul C++, un obiect reprezintă o instanță a clasei, adică o variabilă definită ca fiind tipul clasei respective.
Membrii de tip public se pot accesa de către orice obiect de tipul clasei respective precum și din funcțiile membru sau dintr-o clasă derivată.
Membrii de tip protected pot fi accesibili doar din funcțiile membru și funcții prietene (friend) ale clasei derivate din clasa respectivă.
Membrii de tip private sunt accesibili doar din interiorul clasei sau de către funcții prietene (friend) ale clasei ( membrii privați se pot apela doar la implementarea clasei, din funcțiile membru ale clasei). Dacă nu se specifică tipul de acces, membrii vor fi private în mod implicit.
2.2Obiectivele MFC
Când grupul AFX ( grup de programatori ce au contribuit la dezvoltarea tehnologiei Application Framework ) a reînceput să proiecteze noua arhitectură MFC în anul 1990 s-au stabilit o serie de obiective.
Primul obiectiv a fost ca aplicațiile bazate pe MFC să folosească din plin arhitectura orientată obiect a Windows-ului. Astfel în loc de a defini noi concepte, grupul AFX a extins programarea orientată obiect folosită deja de Windows și a exprimat conceptele în clasele C++. S-a definit astfel un subset al limbajului C++ pe care l-au folosit la implementarea MFC.
Al doilea obiectiv a fost simplificarea Windows API ( Application Programming Interface ). Deoarece programarea în C pentru Windows necesita cunoașterea multor funcții AFX a folosit din plin avantajul claselor C++ care asigură încapsularea. Astfel, toate funcțiile care se refereau la ferestre s-au inclus într-o clasă (CWindow), toate funcțiile care se refereau la meniuri s-au inclus în altă clasă (CMenu) și așa mai departe.
Al treilea obiectiv a fost ca MFC să nu se îndepărteze de la funcțiile API. Astfel programatorii care știau să programeze în C cu SDK-ul Windows s-au putut familiariza ușor cu MFC, care a păstrat denumirile funcțiilor membru similare cu denumirile funcțiilor C. În loc să scrie alte funcții Windows ei le-au refolosit oriunde a fost posibil.
Al patrulea obiectiv a fost stabilirea unei fundații pentru clasele MFC. De aici a rezultat și numele bibiliotecii MFC. Astfel până în prezent MFC a introdus clase care acceptă OLE și ODBC. Aceste două API-uri nu sunt singurele îmbunătățiri introduse pentru Windows. Astfel, Windows NT, Windows98, și Windows XP beneficiază de tehnologia firelor de execuție (threads); MFC a introdus incepând cu versiunea 3.0 clasa CThread. Începând cu versiunea 4.0au fost înglobate clase pentru pentru controalele comune introduse începând cu Windows95. Au fost adăugate și alte API-uri și tehnologii precum comunicația prin intermediul socket-urilor ( au corespondent clasele CAsyncSocket și CSocket ), DAO (Data Access Objects) pentru baze de date, servicii internet. În prezent MFC include suport pentru tehnologiile DirectX și OpenGL.
Al cincilea obiectiv a fost obținerea unui MFC de dimensiuni reduse și viteză mare. Astfel s-a dorit ca o aplicație care utilizează MFC să nu ocupe mult spațiu pe hard disk, iar viteza de execuție să fie apropiată de cea a aceleiași aplicații realizate cu SDK-ul în C.
2.3Baze de date folosind tehnologia DAO.
DAO ( Data Access Objects ) reprezintă o interfață de programare a aplicațiilor pentru baze de date apărută după ODBC. Performanța și funcționalitatea bazelor de date programate cu DAO sunt superioare celor programate cu ODBC, mai ales în privința bazelor de date locale, dar se pot accesa și surse de date externe prin DAO extern. Interfața de programare DAO se bazează pe OLE, iar funcționarea bazelor de date este asigurată de Microsoft Jet.
Avantajul utilizării bazelor de date Microsoft Jet (fișiere de tip .mdb) este posibilitatea proiectării rapide a bazei de date și a interogărilor în mod vizual cu ajutorul Microsoft Access. Se pot face apeluri directe DAO cu funcții din DAO SDK, dar deși nu toate obiectele DAO au corespondent în MFC, aproape se regăsește în clasele DAO MFC.
Un mare avantaj este faptul că structura de clase din ODBC se regăsește și în DAO. Astfel vom întâlni, de exemplu, obiecte de tip bază de date (CDaoDatabase), obiecte tabelă (CdaoTabledef), obiecte set de înregistrări (CDaoRecordset), cu care programatorii ODBC sunt familiarizați (numele claselor ODBC corespunzătoare nu conțin șirul “Dao”).
Clasele MFC ce oferă funcționalitatea DAO sunt următoarele :
– CDaoDatabase – o conexiune la o baza de date ;
– CdaoTabledef – schema de definiție a tabelei;
– CDaoQuerydef – interogare se poate asigura filtrarea sau sortarea înregistrărilor;
– CDaoRecordset – un grup de înregistrări ce conține una sau mai multe înregistrări din una sau mai multe tabele;
– CDaoException – tratarea erorilor prin mecanismul de excepții MFC.
Sursele de date externe sunt cele inaccesibile prin Microsoft Jet(MDB). Sursa de date externă este o bază de date aflată pe un server de baze de date din rețea sau o bază de date locală de tip ISAM (Indexed Sequential Access Method) sau ODBC. Cu ajutorul MFC DAO se pot accesa următoarele tipuri de surse de date externe:
– ODBC, sursa de date putând fi locală sau pe un server de baze de date din rețeaua de calculatoare
– ISAM: bază de date dBase, FoxPro sau Paradox, locală sau în rețea accesibilă prin motorul de baze de date Microsoft Jet
– Microsoft Jet(MDB), bază de date creată direct cu Microsoft Access sau cu DAO conținând tabele care se pot atașa la o bază de date nativă Microsoft Jet.
S-a folosit mai sus termenul de “atașare de tabele”. Altă posibilitate de accesare a tabelelor stocate în surse de date externe este deschiderea directă a bazei de date. Pentru a atașa sau a deschide o surse de date dintr-o rețea sunt necesare accesul la server și la tabela externă, precum și permisiuni de acces la date. MFC acceptă prin CDaoRecordset memorarea în cache a unui număr specificat de înregistrări ceea ce determină o defilare mai rapidă a înregistrărilor, deși prima citire durează mai mult. Tot pentru îmbunătățirea performanței este foarte important să se lucreze în măsura în care este posibil, cu tabele atașate în locul celor deschise direct.
Tabela atașată are datele stocate în sursa de date externă, iar local se memorează structura tabelei și informația de conectare. Atașarea unei tabele are avantajul că se deschid mai rapid obiectele de tip set de înregistrări din tabelă deoarece informația de conexiune la o sursă de date externă este stocată împreună cu definiția tabelei.
Atașarea de tabele la bazele de date Microsoft Jet este în general mai eficientă decât deschiderea directă de surse de date externe. Se pot atribui nume de tabele de tip Access (nume lungi, cu caractere speciale și spații) pentru tabelele de tip dBase sau FoxPro. Dezavantajele atașării tabelelor față de deschiderea lor directă sunt următoarele:
– dacă nu se cunosc numele tabelelor, acestea nu se pot atașa;
– nu se poate modifica schema tabelei (structura ce definește tabela) pentru o tabelă atașată ;
– nu se poate deschide un set de înregistrări de tip tabelă dintr-o tabelă externă;
O sursă de date externă (de exemplu ODBC) se poate accesa prin motorul de baze de date Microsoft Jet prin atașarea la acesta. În general din motive de performanță este mai bine să se atașeze tabelele la sursele de date ODBC decât să le deschidem direct. Dacă se atașează o tabelă din Microsoft Access aceasta se poate utiliza din MFC.
Pașii necesari pentru atașarea unei tabele externe folosind clasele DAO MFC sunt următorii:
1. Se deschide baza de date MicrosoftJet (.MDB) la care se va atașa tabela externă astfel: se construiește și se obține un pointer la un obiect CDaoDatabase și se apelează funcția membru Open a obiectului.
2. Se crează un obiect CDaoTableDef utillizănd un pointer la obiectul CDaoDatabase. Apoi se apelează funcția Create a obiectului CDaoTableDef specificând numele tabelei sursă și șirul pentru conectare. Astfel se poate apela funcția Create fără paramentrii și apoi se apelează funcțiile SetConnect și SetSourceTableName pentru a specifica șirul de conectare și numele tabelei așa cum apar în sursa de date.
3. Se apelează funcția membru Append a obiectului CDaoTableDef, care atașează tabela externă prin adăugarea sa la definiția de tabele a obiectului CDaoDatabase.
Tabela atașată are acum definiția și șirul de conectare salvate în baza de date locală .MDB, de aceea se poate folosi ca o tabelă locală. Nu se poate însă schimba definiția tabelei (de exemplu nu se pot adăuga dinamic coloane).
Consultarea tabelelor atașate se face cu ajutorul interogărilor SQL DAO. O interogare (query) este o instrucțiune SQL(Structured Query Language) pentru baza de date care returnează o serie de înregistrări sau execută o anumită acțiune asupra unor înregistrări existente în baza de date. Există unele funcții disponibile în clasele MFC care permit folosirea interogărilor asupra tabelelor atașate.
2.4 Folosirea protocolului TCP/IP
Pentru comunicația între calculatoare se poate folosi protocolul TCP/IP(Transmision Control Protocol / Internet Protocol) care a fost dezvoltat de universitatea Berkley pentru sistemul de operare UNIX. Deoarece permite programea relativ simplă a aplicațiilor de comunicare și transmitere de date și fiindcă a fost folosit de către rețeaua Internet ca standard multe firma printre care și Microsoft au implementat acest protocol în aplicațiile lor.
Pentru ca două calculatoare să poată comunica prin protocolul TCP/IP, este necesar ca unul să îndeplinească rolul de server iar, celălalt rolul de client. Orice calculator cu un sistem de operare ce acceptă protocolul TCP/IP poate avea rol de server sau de client. Este posibil ca pe același calculator să ruleze simultan (într-un sistem multitasking) mai multe aplicații de tip server și mai multe aplicații de tip client. Conecatarea și schimbul de date se pot realiza și între o aplicație de tip server și o aplicație de tip client care rulează pe același calculator, deși protocolul TCP/IP se folosește mai ales pentru realizarea conexiunilor în rețea. Comunicația se realizează pe un port (preferabil mai mare decât 700, pentru a nu coincide cu porturi ocupate de serviciile de sistem). La un server se pot lega mai mulți clienți, iar un client poate să comunice cu un singur server. Un server este unic identificat prin adresa sa de IP (patru întregi cu valori cuprinse între 0 și 255, separați prin puncte, de exemplu 193.224.20.185). Fiecare calculator poate avea o singur adresă de IP care se scrie în fișierul hosts, deci nu este o adresă memorată hardware într-o memorie de tip ROM. În cadrul sistemului de operare Windows98, fișierul hosts, se află în directorul unde a fost instalat Windows-ul (de exemplu C:\Windows). Aici trebuie introduse adresele IP împreună cu numele lor de host. O linie din acest fișier este formată din adresa IP și un nume atribuit calculatorului respectiv.
Pentru a realiza comunicația între un program server și un program client prin TCP/IP, fiecare program în parte va apela o serie de funcții C standard. Fiecare program va deschide un socket de comunicatie. Un socket este de fapt un obiect softaware (identificat printr-un întreg) la care se face referire pentru a apela funcții de rețea.
Pentru a deschide comunicația, (server sau client) trebuie să apeleze în ordine anumite funcții C. Astfel serverul va deschide un socket de ascultare a rețelei pentru a putea accepta conexiunea de la orice client care solicită acest lucru. Când un client solicită conectarea, serverul o acceptă și va deschide un nou socket de comunicație. La închiderea conexiunii, serverul își va închide socketul de comunnicație, iar clientul își va închide socketul la rândul său. Clientul are numai un socket de conectare la server. Când s-a conectat, el va folosi socket-ul pentru comunicație. Serverul are un socket deschis permanent pentru acceptarea de noi clienți, cu care “ascultă” rețeaua șicâte un socket pentru fiecare client conectat. Folosirea unui thread separat pentru fiecare conexiune cu un client este cea mai uzuală metodă de a asigura comunicația cu mai mulți clienți fără ca schimburile de mesaje cu clienții să genereze interferențe. Pentru client, schema de realizare a comunicației este mai simplă deoarece folosește un singur socket și comunică cu un singur server. Clientul specifică portul de comunicație (care trebuie să fie același cu portul serverului) și adresa IP a serverului.
2.5Descrierea aplicației existente.
În cadrul sucursalei C.E.C unde a fost realizată proiectarea acestei aplicații există o aplicație care este folosită la Departementul Creditare Persoane Juridice, dar această aplicație este rudimentară. rulează sub sistemul de operare MS-DOS și este foarte greoaie ca mod de folosire. Din punctul de vedere al funcționării aplicația existentă nu poate rula în rețea așa cum o face aplicația care urmează a fi propusă spre a o înlocui pe cea dinainte.
Înainte de acest lucru voi descrie în câteva cuvinte sistemul în care lucrează angajații Departamentului Creditare Persoane Juridice din cadrul sucursalei C.E.C unde a fost ralizat proiectul. Astfel dacă un agent economic dorește obținerea unui credit se prezintă la Departamentul de Creditare Persoane Juridice din cadrul sucursalei C.E.C unde va solicita acordarea unui credit. Pentru această operație agentul economic va trebui să depună la acest departament bilanțul contabil. De aici bilanțul contabil este trimis de către angajații Departamentului Creditare Persoane Juridice spre analiză Departamentului Contabilitate din cadrul sucursalei C.E.C unde este solicitat creditul. În cadrul Departamentului Contabilitate bilanțul contabil al agentului economic este analizat și dacă situația agentului economic este apreciată ca fiind favorabilă atunci se face reclasificarea bilantului contabil și a contului de profit și pierdere.
După această operație bilanțul contabil este retrimis Departamentului Creditare Persoane Juridice împreună cu reclasificarea acestuia și reclasificarea contului de profit și pierdere. Acum agentul economic va trebui să completeze o cerere referitoare la mărimea creditului care îl va solicita. Abia după ce agentul economic a completat această cerere se va trece la înregistrarea lui în baza de date a sucursalei C.E.C. și la analizarea creditului care a fost solicitat și la tipul acestuia.
Pentru acest lucru se vor introduce cu ajutorul programului existent datele specifice referitoare la agentul economic care solicită creditul cum ar fi : codul fiscal al agentului economic care este folosit și pe post de identificator unic pentru fiecare agent economic datorită unicității lui, denumirea agentului economic, adresa agentului economic, telefonul și faxul agentului economic. Astfel în momentul în care ia ființă un agent economic acestuia îi este atribuit un cod unic de către Registrul Comerțului.
După ce au fost introduse pe calculator datele referitoare la agentul economic pe baza documentelor sosite de la Departamentul de Contabilitate, adică bilanțul contabil, reclasificarea bilanțului contabil și reclasificarea Contului de Profit și Pierdere se va trece la calcularea următoarelor riscuri caracteristice împrumuturilor acordate de sucursala C.E.C. : Riscul de firma, Riscul afacerii și Riscul întreprinzătorului. Aceste riscuri sunt calculate cu ajutorul unor indicatori specifici pentru fiecare categorie de risc. Indicatorii care ajută la calcularea riscurilor necesare pentru acordarea creditului sunt calculați la rândul lor pe baza datelor din reclasificarea bilanțului contabil și reclasificarea Contului de Profit și Pierdere.
După ce au fost introduse datele necesare din documentele sosite de la Departamentul de Contabilitate se trece la calcularea pe rând a celor trei tipuri de riscuri. După ce a fost calculat Riscul de firmă se obține un punctaj. Pentru a vedea în ce categorie de risc se încadrează respectivul agent economic se încadrează punctajul respectiv intr-unul din intervalele predefinite, existând 5 clase de risc :
– A – 60.1-100 Risc minim
– B – 40.1-60 Risc normal
– C – 25.1-40 Risc mediu
– D – 12.1-25 Risc ridicat
– E – 0-12 Risc maxim
După ce se constată în ce categorie de risc se încadrează agentul economic această situație este listată la imprimantă și prezentată agentului economic. Dacă agentul economic se încadrează într-o categorie de risc acceptabilă se continuă procedura de analiză.
Astfel se trece la calculul Riscului afacerii, care nu este implementat în programul care rulează la această suscursală C.E.C. Calculul Riscului afacerii este efectuat manual consultându-se documentele care au fost trimise de la Departamentul de Contabilitate. Acest lucru constituie un dezavantaj datorită faptului că se pierde o perioadă importantă de timp care ar putea fi folosită în alt scop. În cadrul acestui tip de risc se calculeză doi indicatori ai agentului economic și anume :
– creșterea producției sau a cifrei de afaceri ca efect creditului;
– nivelul ratei profitului net ca efect al creditării;
În funcție de nivelul celor doi indicatori se acordă un anumit număr de puncte care vor fi luate în considerare la sfârșit când agentului economic va trebui să i se calculeze Riscul general de creditare.
După ce a fost calculat Riscul afacerii, se trece la calculul Riscului întreprinzătorului care va conta la rândul său la sfârșitul analizei când agentului economic va trebui să i se calculeze Riscul general de creditare. Riscul întreprinzătorului se calculează pe baza unui chestionar care cuprinde o serie de întrebări. Acest calcul este efectuat manual de către angajații Departamentului Creditare Persoane Juridice și pe baza răspunsurilor la întrebări se acordă un număr de puncte agentului economic. Calculul manaual al Riscului întreprinzătorului constituie un dezavantaj și un consum important din timpul de lucru al angajaților.
După ce au fost calculate toate cele trei categorii de riscuri punctaje obținute de agentul economic respectiv vor fi introduse pe calculator unde programul existent va calcula printr-o procedură specifică Riscul general de creditare tinând cont de cele trei categorii de riscuri calculate anterior. Riscul general de creditare se va calcula ținând cont de vechimea în activitate a agentului economic ce solicită creditul.
Dacă vechimea în activitate este mai mică de 12 luni :
– punctajul obținut la Riscul de firmă se ponderează cu 45%;
– punctajul obținut la Riscul afacerii se ponderează cu 30%;
– punctajul obținut la Riscul întreprinzătorului se ponderează cu 25%;
Dacă vechimea în activitate este mai mare de 12 luni :
– punctajul obținut la Riscul de firmă se ponderează cu 50%;
– punctajul obținut la Riscul afacerii se ponderează cu 40%;
– punctajul obținut la Riscul întreprinzătorului se ponderează cu 10%;
Astfel se obține Riscul general de creditare a agentului economic care va fi încadrat în una din următoarele clase de risc:
– A – 80.1-100 Risc minim
– B – 60.1-80 Risc normal
– C – 40.1-60 Risc mediu
– D – 20.1-40 Risc ridicat
– E – 0-20 Risc maxim
Dacă agentul economic se încadrează într-o clasă de risc care este acceptabilă creditul va fi acordat și în funcție de durata de creditare și valoarea creditului se va genera planul de rambursare.
CAPITOLUL III
ORIGINALITATE
3.1 Descrierea aplicației propuse
Aplicația propusă în cadrul acestui proiect este realizată în mediul de programare orientat obiect Visual C++ 6.0 fiind o aplicație de tipul MFCAppWizard bazată pe dialoguri modale. Este o aplicație de tip Client – Server care folosește protocolul TCP/IP(Transmision Control Protocol / Internet Protocol). De asemenea aplicația folosește sistemul de gestiune a bazelor de date MSAccess în care a fost proiectată baza de date care este folosită în cadrul acestui program.Aplicația este compusă din doua părți :
1. Serverul care gestioneză baza de date și are permisiuni de acces asupra tuturor operațiilor care se pot face pentru acordarea unui credit.
2. Clientul care are permisiuni de acces numai asupra unor operații, aceste permisiuni fiind acordate de server.
Serverul și clientul folosesc pentru comunicarea în rețea o serie de clase denumite NDK(Network Development Kit) prin care se realizează legătura între cele două părți componente ale aplicației.
Baza de date proiectată cu ajutorul sistemului de gestiune a bazelor de date MSAccess denumită ServerDB este compusă din următoarele tabele:
– ClaseDeRiscuri.mdb; -IndicatoriClienți.mdb;
– Clienți.mdb; -RataDobanzii.mdb;
– CrediteClienți.mdb; -Utilizatori.mdb;
– Incasări.mdb; -Indicatori.mdb;
Tabela ClaseDeRiscuri.mdb este folosită de către aplicația de tip server și de către aplicația de tip client pentru a încadra agenții economici ce solicită acordarea unui credit într-una din clasele de riscuri existente. Această tabelă are în componență următoarele câmpuri:
– Cod -MediuInf
-Denumire -MediuSup
-MinimInf -RidicatInf
-MinimSup -RidicatSup
-NormalInf -MaximInf
-NormalSup -MaximSup
Tabela Clienti.mdb este folosită pentru memorarea datelor referitoare la clienții ce solicită acordarea unui credit și are în componență următoarele câmpuri:
-CodFiscal -Fax
-CreditValid -PaginaWeb
-Denumire -Email
-Adresa -Vechime
-Telefon
Tabela CrediteClienti.mdb este folosită pentru a ține evidența creditelor acordate clienților și are în componență următoarele câmpuri:
-CodFiscal -DurataRamasa
-TipCredit -DataNextPlata
-ValoareCredit -Reesalonat
-ValoareRamasa -NrCont
-DataAcordarii -NrScadente
-RataDobanziiAnuale -SumaRescadentata
-DurataNrLuni
Această tabelă este foarte importantă ea evidențiind valoarea creditului acordat agentului economic, valoarea rămasă de plătit din credit, dacă asupra creditului au fost efectuate operații de reeșalonare sau rescadențare.
Tabela Incasari.mdb tine evidența plăților efectuate de clienți în contul deschis cu ocazia acordării creditului și are următoarea structură:
-CodFiscal -DataPlatii
-NrCont -Rata
-Denumire -Dobanda
-DataScadetei -Penalizări
Tabela IndicatoriClienti.mdb este folosită pentru memorarea valorilor indicatorilor referitori la agenții economici ce solicită acordarea de credite și are următoarea structură:
– CodFiscal – RF_ActiveCirculante
– RI – RF_ClientiIncerti
– RI_1 – RF_DatoriiCurente
– RI_2 – RF_Stocuri
– RI_3 – RF_CapPropTL
– RI_4 – RF_DatoriiFinanciare
– RI_5 – RF_TotalActiv
– RI_6 – RF_DifConvPasiv
– RI_7 – RF_ProfitNet
– RI_8 – RF_CA
– RI_9 – RF_CheltuieliGen
– RA – RF_ProductiaExercitiului
– RA_3 – RF_TotalDatorii
– RF
Această tabelă identifică după codul fiscal fiecare agent economic care a fost introdus în baza de date ca fiind solicitantul unui credit și pe baza documentelor prezentate de agentul economic sunt intoduși acești indicatori care vor fi folosiți în calculul altor indicatori necesari determinării riscului de acordare a creditului.
Tabela Indicatori.mdb este folosită pentru memorarea în baza de date încadrării indicatorilor clienților în anumite limite stabilite de sucursala care acordă creditul și are în componență următoarele câmpuri :
– Tip – NotaB
– Cod – MinimS
– Denumire – TextS
– MinimFB – MaximS
– TextFB – NotaS
– NotaFB – TextN
– MinimB – MaximN
– TextB – NotaN
– MaximB
În acestă tabelă sunt memorate de asemenea notele care sunt acordate agenților economici pe baza valorilor indicatorilor care sunt calculați în timpul execuției programului.
Tabela RataDobanzii.mdb care este folosită pentru memorarea ratelor dobănzilor cu care sunt acordate diferitele credite, rata penalizărilor care sunt aplicate pentru întărzieri în efectuarea plăților ratelor aferente creditelor acordate și are următoarea structură:
-Cod – Denumire
-TipDobanda -Nivel
Tabela Utilizatori.mdb în care sunt memorate numele utilizatorilor, tipul de acces, parola și codul se compune din următoarele câmpuri:
-Cod -Parola
-Nume -TipAcces
Pentru a realiza comunicația între client și server prin intermediul protocolului TCP/IP fiecare program va deschide un socket de comunicație. Portul care a fost alocat pentru comunicația între client și server este portul 6000. Astfel serverul va deschide un socket de ascultare a rețelei pentru a putea accepta conexiunea de la orice client care solicită acest lucru.
Programul de tip server include pe lângă seria de clase NDK următoarele clase:
– CWizardInregistrare – CInregistrarePage5
– CInregistrareInceput – CInregistrarePage6
– CInregistrarePage1 – CInregistrarePage7
– CInregistrarePage2 – CInregistrarePage8
– CInregistrarePage3 – CInregistrareSfarsit
– CInregistrarePage4
Aceste clase sunt folosite pentru adăugarea în baza de date a unui client care solicită acordarea unui credit.
– CModificareClient – clasă folosită pentru modificarea anumitor date referitoare la clienți;
– CStergereClient – clasă folosită pentru ștergerea clienților cărora nu li s-au acordat creditele solicitate dau ale căror credite sunt încă supuse analizei dar clienții au renunțat la ele;
– CValidareCredit – clasă folosită pentru validarea creditelor propuse spre a fi acordate;
– CReesalonareCredit – clasă folosită pentru reeșalonarea unui credit;
– CRescadentareCredit – clasă folosită pentru rescadențarea unui credit;
– CIncasariCredit – clasă folosită pentru realizarea încasării unei rate dintr-un anumit credit;
– CListareCrediteDlg – clasă folosită pentru listarea tuturor creditelor;
– CListareRFDlg – clasă folosită pentru listarea riscului de firmă al unui anumit client;
– CListareRGDlg – clasă folosită pentru listarea riscului general de creditare al unui anumit client;
– CRSClaseDeRiscuri – CRSClienți
– CRSCrediteClienți – CRSIncasari
– CRSIndicatori – CRSIndicatoriClienți
– CRSRataDobanzii – CRSUtilizatori
Aceste calse sunt clase de tipul CDaoRecordset prin care din baza de date sunt încărcate în cadrul lor înregistrările existente și cu ajutorul cărora se efectuează operații asupra acestor înregistrări.
– CServerDlg – este dialogul pricipal al aplicației care apare la pornirea acesteia.
La pornirea programului server este afișat dialogul principal și odată cu acesta serverul începe ascultarea rețelei pe portul 6000. În același timp din clasa CServerDlg este apelată funcția OnInitDialog() care prin intermediul unui interogări SQL stabilește legătura cu baza de date.
După cum am spus de pe programul de tip server pot fi efectuate toate tipurile de operații asupra creditelor.
Astfel dacă se dorește începerea analizei asupra unui nou agent economic care solicită acordarea unui credit se va alege opțiunea Adaugare cadrul meniului Operații clienți. La apelarea acestei opțiuni se va deschide un dialog de tip wizard care începe prin a culege anumite date despre agentul economic. Aici sunt introduse următoarele date :
– codul fiscal al agentului economic;
– denumirea agentului economic;
– adresa agentului economic;
– telefonul agentului economic;
– faxul ;
– pagina web;
– e-mail;
– vechimea în activitate.
Codul fiscal este folosit în întreaga bază de date ca identificator unic pentru agenții economici.
La următoarea pagină a wizard-ului se solicită introducerea valorii creditului care este solicitat de către agentul economic, tipul creditului și durata pe care se va face creditarea agentului economic. În acest dialog mai apar data acordării creditului și rata dobânzii anuale cu care se va acorda creditul care poate fi selectată dintr-un control de tip combo box. Creditul care va fi supus analizei poate fi ales din acest dialog prin intermediul a trei butoane de tip radio. Tipul creditului poate fi de 3 feluri:
– credit de tip revolving;
– credit pentru finanțarea stocurilor;
– credit pentru echipamente sau investiții.
La pasul următor al adaugării unui client pe baza documentelor prezentate de către agentul economic se vor introduce următoarele date pentru calcularea indicatorilor agentului economic care vor fi necesari pentru calcularea Riscului de firmă:
– active circulante – clienți incerți
– datorii curente – stocuri
– total datorii – capital propriu pe termen lung
– datorii financiare – total activ
– diferente de conversie pasiv – profit net
– cifra de afaceri – cheltuieli generale
– producția exercițiului.
La următoare pagină a wizard-ului se va calcula punctajul corespunzător Riscului de întreprinzător pentru agentul economic care este supus analizei. Prin selectarea variantei corespunzătoare din controalele de tip combo box se va realiza punctajul pentru corespunzător agentului economic. Totalul punctajului se calculează runtime (în timp real) și este memorat într-o variabilă pentru a fi folosit la determinarea Riscului general de creditare.
Pe baza datelor introduse din documentele sosite de la Departamentul de Contabilitate la pasul următor sunt calculați 9 indicatori pe baza cărora se vor acorda puncte agentului economic. Totalul punctajului realizat de agentul economic va permite încadrarea acestuia într-una din cele 5 clase de risc. De subliniat faptul că și acest total al punctelor se tot runtime. În acest fel se calculează Riscul de firmă.
La pasul următor se realizează calculul a 2 indicatori ai agentului economic și o comparație a prețurilor produselor realizate de client cu cele ale concurenței. Indicatorii calculați sunt :
– creșterea producției sau a cifrei de afaceri ca efect creditului;
– nivelul ratei profitului net ca efect al creditării;
Pe baza calculelor efectuate sunt acordate puncte clientului care se însumează și vor da totalul punctajului aferent Riscului afacerii.
Pentru încadrarea clientului într-o clasă de Risc general de creditare se va ține cont de vechimea în activitatea pe care o desfășoară clientul.
Dacă vechimea în activitate este mai mică de 12 luni :
– punctajul obținut la Riscul de firmă se ponderează cu 45%;
– punctajul obținut la Riscul afacerii se ponderează cu 30%;
– punctajul obținut la Riscul întreprinzătorului se ponderează cu 25%;
Dacă vechimea în activitate este mai mare de 12 luni :
– punctajul obținut la Riscul de firmă se ponderează cu 50%;
– punctajul obținut la Riscul afacerii se ponderează cu 40%;
– punctajul obținut la Riscul întreprinzătorului se ponderează cu 10%;
Astfe se va încadra agentul economic într-o clasă de risc din următoarele:
– A – 80.1-100 Risc minim
– B – 60.1-80 Risc normal
– C – 40.1-60 Risc mediu
– D – 20.1-40 Risc ridicat
– E – 0-20 Risc maxim
La următoarea pagină wizard-ului se va genera runtime planul de rambursare a creditului având în vedere valoarea creditului solicitat , durata pe care este acordat și rata anuală a dobânzii.
În momentul de față toate datele introduse sunt memorate în cadrul unor variabile iar în cazul în care se va apăsa butonul Sfârșit de pe ultima pagină a wizard-ului clientul va fi adăugat în baza de date, dar creditul care este supus acordării nu este încă valid.
În cazul în care se dorește modificarea anumitor date referitoare la un client se va selecta opțiunea Modificare din meniul Operații clienți. În acest moment va fi afișat un dialog care cuprinde un control de tip listă unde sunt afișați toși clienții existenți în baza de date. Pentru a modofica datele unui client se va selecta din controlul de tip listă clientul care va trebui modificat și se va bifa check box-ul care permite modificarea datelor. În momentul în care este bifat acest check box se va activa butonul Modifica. După introducerea datelor în controalele de tip edit și apăsarea butonului Modifica se va efectua modificarea asupra clientului selectat în baza de date.
Ștergerea unui client din baza de date se poate face numai în cazul în care acestuia nu i s-a validat creditul care l-a solicitat. Astfel la deschiderea dialogului de ștergere într-un control de tip listă sunt afișați agenții economici ale căror credite sunt invalide. Pentru a șterge efectiv din baza de date un agent economic acesta trebuie selectat mai întâi din listă, iar apoi se va apăsa butonul Șterge. În momentul apăsării acestui buton se va afișa o fereastră de confirmare a ștergerii clientului selectat din listă. Dacă este apăsat butonul Yes clientul este șters din baza de date, în caz contrar acesta nu este șters.
Pentru acordarea efectivă a unui credit solicitat și punerea lui la dispoziția acestuia la dispoziția agentului economic acesta va trebui validat. Pentru această operație din meniul Operații credite se va alege opțiunea Validare credit. La alegerea acestei opțiuni într-un control de tip listă se vor afișa toate creditele supuse validării. În acest control vor fi afișate următoarele date specifice fiecărui credit:
– codul fiscal al agentului economic ;
– tipul creditului,
– valoarea creditului;
– rata dobânzii anuale;
– durata creditului.
De asemenea tot în acest dialog mai sunt afișate și alte date specifice clientului precum și Riscul general de creditare. La apăsarea butonului marchează creditul care a fost selectat din listă devine valid, iar acest lucru este memorat în baza de date prin intermediul unei variabile booleene. Dacă variabila are valoarea true creditul este valid, adică poate fi pus la dispoziția solicitantului în caz contrar acesta nu este valid.
Dacă se dorește reeșalonarea unui anumit credit din cauza dificultăților pe care le întâmpină agentul economic din meniul Operații credite se va alege opțiunea Reeșalonare. La apelarea acestei opțiuni se va afișa un dialog în care există un control de tip listă în care sun afișate creditele care pot fi reeșalonate. Dacă se dorește reeșalonarea creditului unui anumit agent econimic din lista respectivă se va selecta creditul care va trebui reeșalonat. Prin intermediul controlului de tip spin se va putea alege durata pe care creditul selectat va fi reșalonat. În momentul în care este apăsat butonul Calculeaza tranșele se va genera runtime planul de rambursare a creditului reeșalonat. Dacă se dorește aplicarea reeșalonării asupra creditului selectat se va apăsa butonul Aplica reeșalonare, creditul va fi marcat ca fiind reeșalonat și va fi scos din lista creditelor cu posibilitate de reeșalonare. Mai trebuie făcută precizarea ca un credit acordat nu poate suporta atât operația de reeșalonare cât și operația de rescadențare.
În cazul în care agentul economic dorește rescadențarea creditului acordat de către sucursala C.E.C la care a fost contractat se va selecta din meniul Operații credite opțiunea rescadențare. Un credit acordat poate suferi 2 rescadențări: poate fi amânată plata aceleiași rate de 2 ori sau pot fi amânate plățile a 2 rate consecutive o singură dată. La apelarea acestei opțiuni din program se va afișa un dialog în care există o un control de tip listă în care sunt afișate creditele care pot fi rescadențate. Într-un control de tip edit pot fi vizualizate numărul de rescadențări la care a fost suspus creditul selectat. La apăsarea butonului Refresh în cazul în care din lista de credite a fost selectat un credit se va genera runtime planul de rambursare al creditului ținând cont dacă acesta a fost rescadențat. Dacă se dorește rescadențarea creditului selectat din listă se va apăsa butonul Aplica rescadențare și creditul va fi marcat în baza de date ca fiind rescadențat. După procedura de rescadențare creditul va fi scos din listă.
Pentru operația de încasare a ratelor aferente creditelor acordate se va selecta din meniul Operații credite opțiunea Incasari credite.La apelarea acestei opțiuni se va afișa dialogul corespunzător operației de încasare a ratelor. În acest dialog pentru a ușura căutarea unui anumit client se poate face căutarea acestuia după mai multe câmpuri din baza de date:
– după denumirea clientului
– după codul fiscal al clientului
– după numărul contului deschis la respectiva sucursală
După ce a fost selectat clientul care dorește să efectueze plata unei rate din creditul său la apăsarea butonului Afișare vor fi afișate următoarele date:
– rata – dobânda
– transerul unei rate -penalizări
– data scadenței – data efectuării plății
Toate aceste date afișate însumate duc la aflarea totalului de plată al clientului. Dacă se dorește încasarea sumei de plată se va introduce în controlul de tip edit suma care va fi încasată. Pentru a realiza încasare sumei de plată se va apăsa butonul Incaseaza și încasarea va fi realizată.
În cadrul meniului listare se găsec 3 opțiuni:
1. Listare credite
2. ListareRF
3.ListareRG
Prima opțiune listare credite va deschide un dialog cu două controale de tip listă : unul în care sunt încărcate creditele, iar celălalt va conține planul de rambursare a creditului selectat din listă care va fi generat runtime în cazul apăsării butonului Calculează plan de ramburasare.
Acest dialog permite prin apăsarea a două butoane : Salvează raport credite și Salvează raport plan de ramburasare crearea a două rapoarte în fromat HTML. Un raport va afișa creditele acordate de sucursala C.E.C., iar celălalt raport care poate fi salvat pentru fiecare plan de rambursare va afișa planul de ramburasare pentru fiecare credit acordat.
A doua opțiune ListareRF deschide un dialog în care într-un control de tip listă sunt afișate denumirile agenților economici care au credite la sucursala C.E.C. Prin introducerea de la tastatură în controlul de tip edit a denumirii agentului economic acesta este selectat , iar în cele trei controale de tip edit de sub listă sunt afisate : denumirea agentului economic, codul fiscal și numărul contului deschis la sucursala C.E.C. După ce este apăsat buton alege se va deschide un dialog în care este afișat Riscul de firmă corespunzător agentului economic selectat. Prin apăsarea butonului Salvează risc firmă se va crea un raport HTML care va conține Riscul de firmă al respectivului agent economic.
A treia opțiune ListareRG deschide un dialog în care într-un control de tip listă sunt afișate denumirile agenților economici care au credite la sucursala C.E.C. Prin introducerea de la tastatură în controlul de tip edit a denumirii agentului economic acesta este selectat , iar în cele trei controale de tip edit de sub listă sunt afisate : denumirea agentului economic, codul fiscal și numărul contului deschis la sucursala C.E.C. După ce este apăsat butonul Alege se va deschide un dialog în care este afișat Riscul general de creditare corespunzător agentului economic selectat. Prin apăsarea butonului Salvează risc risc general se va crea un raport HTML care va conține Riscul general de creditare al respectivului agent economic.
Acesta este modul în care funționeză programul de tip server.
După cum am spus serverul are deschis un socket de comunicație care ascultă rețeaua pe portul 6000. Cînd este pornită aplicația de tip server dacă un client este lansat în execuție acesta se va deschide un socket de comunicație pe portul 6000 și se va conecta la server. În cazul în care aplicația de tip client este pornită înaintea aplicației de tip server pentru conectarea clientului se va alege din meniul Retea opțiunea Conectare. Imediat după ce s-a conectat la server clientul va fi afișat într-un control de tip listă care se găsește în dialogul principal al severului.
În acest moment clientul este conectat la server dar nu poate avea acces la nici un fel de operații asupra bazei de date a serverului. Pentu a avea acces la anumite operații clientul trebuie să fie autentificat de către server. Pentru acest lucru utilizatorul care rulează programul de tip client va trebui să aleagă din meniul Retea al programului de tip client opțiunea Login. După ce a fost selectată această opțiune utilizatorului îi va fi afișat un dialog pentru autentificare unde va trebui să introducă numele utilizatorului și parola pentru a avea acces la anumite operații asupra bazei de date.
În componeța aplicației de tip client pe lângă clasele NDK intră următoarele clase:
– CWizardInregistrare – CInregistrarePage5
– CinregistrareInceput – CInregistrarePage6
– CInregistrarePage1 – CInregistrarePage7
– CInregistrarePage2 – CInregistrarePage8
– CInregistrarePage3 – CInregistrareSfarsit
– CInregistrarePage4
Aceste clase sunt folosite pentru adăugarea în baza de date a unui client care solicită acordarea unui credit.
– CLogin – care este o clasă folosită pentru autentificarea utilizatorilor de către aplicația de tip server.
– CModificareClient – clasă folosită pentru modificarea anumitor date referitoare la clienți;
– CValidareCredit – clasă folosită pentru validarea creditelor propuse spre a fi acordate;
– CReesalonareCredit – clasă folosită pentru reeșalonarea unui credit;
– CRescadentareCredit – clasă folosită pentru rescadențarea unui credit;
– CIncasariCredit – clasă folosită pentru realizarea încasării unei rate dintr-un anumit credit;
Pentru accesul aplicației de tip client asupra bazei de date de pe programul de tip server au fost create o serie de clase care simulează clasa de tip CDaoRecordset care este folosită de server pentru a avea acces asupra înregistrărilor care există în baza de date. Aestea sunt următoarele:
– CClaseRiscuri; – CIndicatoriClienți;
– CClienți; – CRataDobanzii;
– CCrediteClienți; – CIncasări;
– CIndicatori; – CIdent;
Aceste clase sunt folosite pe postul unor variabile temporare pentru memorarea datelor referitoare la agenții economici introduse de pe aplicația de tip client care prin intermediul unor mesaje pe care acesta le partajează cu serverul sunt trimise serverului și ecesta efectuează diferite operații în baza de date pe care o gestionează.
La pornirea aplicației de tip client adresa IP a serverului este citită din fișierul ClientCEC.ini. Dacă adresa IP a serverului se schimbă este foarte ușor de schimbat din fișierul ini și astfel nu vor fi probleme cu comunicația între client și server.
În cadrul programului de tip client sunt implementate 2 tipuri de acces la baza de date pe care o gestionează programul de tip server :
– tip acces –ghișeu– care are următoarele drepturi de acces: din cadrul menului Operații clienti are dreptul de adăugare, din cadrul meniului Operații credite are dreptul Incasare și din are toate drepturile din meniul Listare.
– tip acces –birou– care are următoarele drepturi de acces: din cadrul menului Operații clienti are dreptul de Adăugare, Modificare, Ștergere din cadrul meniului Operații credite are dreptul Validare, Reeșalonare și Rescadențare și din are toate drepturile din meniul Listare.
În cazul în care se dorește schimbarea utilizatorului din meniul Retea se alege opțiunea Logout.
Procedurile de funcționare ale programului de tip client în privința prelucrărilor ce se efectuează asupra bazei de date gestionate de server sunt asemănătoare cu cele descrise în prezentarea modului de funcționare a programului de tip server.
3.2 Cerințe minime de folosire a aplicației
Având în vedere că compilatorul Visual C++ nu este foarte pretențios și rulează pe aproape orice calculator cerințele de folosire a aplicației sunt foarte scăzute. Astfel aplicația poate rula pe un sistem cu un procesor la minim 133MHz, cu 32MB RAM și un hard disk de minim 1,2 GB. Sistemul de operare pe care poate rula aplicația este orice sistem de operare produs de firma Microsoft începând de la Windows95, unde vor fi necesare împreună cu executabilul programului următoarele librării caracteristice unei aplicații MFCAppWizard : MFC42.DLL, MFC42D.DLL, MFC42U.DLL și MFC42UD.DLL. Începând cu sistemul de operare Windows98 aplicația poate rula și fără aceste librării. De asemenea aplicația poate rula și pe sistemele de operare Windows2000, Windows2000Server și WindowsXP.
CONCLUZII
Aplicația informatică existentă la sucursala C.E.C. privind Creditarea persoanelor juridice la la care a fost realizat acest proiect este o aplicație rudimentară ce reluează sub sistemul de operare MS-DOS. Aplicația care a fost realizată și urmează a fi propusă spre implementare rulează sub un sistem de operare Windows ceea ce reprezintă o îmbunătățire esențială. Deoarece aplicația informatică existentă la ora actuală la respectiva sucursală C.E.C este o aplicație rudimentară achiziționarea unei aplicații de tip client – server așa cum este proiectată aplicația prezentă ar reprezenta reducerea timpului de lucru ce este alocat analizei unui agent economic ce solicită acordarea unui credit.
Aplicația ce urmează a fi propusă spre implementare este o aplicație de tip client – server, categoria în care se încadrează această aplicație fiind una dintre cele mai folosite categorii de aplicații la ora actuală. Interfața grafică a fost creată cu scopul de a fi cât mai comunicativă și cât mai ușor de înțeles.
După cum am mai precizat cerințele de execuție a aplicației propuse nu sunt foarte mari urmărindu-se în acest fel minimizarea cheltuielilor de achiziționare a unor sisteme de calcul foarte performante.
Un avantaj foarte mare îl constituie faptul că aplicația rulează în rețea acesta fiind unul dintre motivele de care ar trebui ținut cont în momentul achiziționării unei astfel de aplcații. Aplcația poate rula atât într-o rețea de tip Intranet cât și într-rețea de tip Internet ceea ce poate constitui un avantaj enorm. Prin instalarea programului de tip server în sediul central al unei unități C.E.C dintr-un județ programul poate comunica cu sucursalele existente în teritoriu, acest lucru presupunând instalarea programului de tip client în sucursalele existente în teritoriu. Acest lucru presupune existența unei rețele de calculatoare bine pusă la punct între sediul central al unității C.E.C și sucursalele existente în teritoriu.
Aplicația prezintă avantajul utilizării bazelor de date Microsoft Jet (fișiere de tip .mdb) cu posibilitatea proiectării rapide a bazei de date și a interogărilor în mod vizual cu ajutorul Microsoft Access. Datorită folosirii tehnologiei DAO în lucrul cu baza de date aplicația are avantajul accesului foarte rapid la înregistrările bazei de date datorită faptului că aceste seturi de înregistrări sunt stocate într-o memorie de tip cache. Pentru îmbunătățirea și mai mult a vitezri de acces la înregistrări programul lucrează cu tabele atașate în locul celor deschise direct.
Tabela atașată are datele stocate în sursa de date externă, iar local se memorează structura tabelei și informația de conectare. Atașarea unei tabele are avantajul că se deschid mai rapid obiectele de tip set de înregistrări din tabelă deoarece informația de conexiune la o sursă de date externă este stocată împreună cu definiția tabelei.
Atașarea de tabele la bazele de date Microsoft Jet este în general mai eficientă decât deschiderea directă de surse de date externe. Se pot atribui nume de tabele de tip Access (nume lungi, cu caractere speciale și spații) pentru tabelele de tip dBase sau FoxPro.
Din cele spuse mai sus desprindem un alt avantaj al programului propus și anume că pe lângă tabelele de tip Access acesta poate prelucra baze de date proiectate cu ajutorul altor sisteme de gestiune a bazelor de date cum ar fi dBase sau FoxPro.
Așadar ca o conluzie generală putem reține faptul că aplicația propusă este aplicația prpusă se încadrează în categoria aplicațiilor client – server, acestea reprezentând cele mai folosite aplicații la ora actuală în domeniul IT.
BIBLIOGRAFIE:
Nicolaie Giurgițeanu – Sisteme de gestiune a bazelor de date.
Sorin Popa – Rețele de calculatoare – CURS –
Amelia Bădică – Ingineria programării – CURS –
Cristian George Savu – Visual C++6.0, Editura All, București, 2001
Doru Turturea – Programarea aplicațiilor Windows în limbajul C, Editura Tehnică, București, 2000
Radu Mârșanu – Bazele informaticii economice, Editura Calipso2000, București, 2001
Ioan Jurcă – Programarea rețelelor de calculatoare, Editura de vest, Timișoara, 2001
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Creditarea Persoanelor Juridice LA O Sucursala C.e.c (ID: 133261)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.