Creditarea Persoanelor Juridice In Contextul Crizei Financiare Internationale

INTRODUCERE

Banca Națională a României este cea mai importantă bancă, și care din punct de vedere organizatoric, a fost concepută după modelul Băncii Naționale a Belgiei. Acesta a fost începutul dezvoltării unui sistem bancar nou și modern. Înființarea Băncii Naționale a României a creat premisele pentru apariția și altor bănci și pentru dezvoltarea sistemului bancar românesc.

În economia oricărei țări investițiile reprezintă fundamentul pentru dezvoltarea economico-socială. Prin investiții se asigură creșterea gradului de utilizare a resurselor materiale și de muncă ale societății. Este important de subliniat că toate țările din Europa de Est care au beneficiat de investiții masive (Ungaria, Cehia, Polonia) au înregistrat o dezvoltare semnificativă a activității economice.

Cu toate că în prezent economia națională traversează o perioadă dificilă, în care mecanismele economiei de piață concurențiale nu se manifestă încă plenar, iar echilibrele macroeconomice sunt fragile, putem afirma că unica metodă de depășire a acesteia o reprezintă alocarea de fonduri investiționale importante pentru dezvoltarea economiei țării noastre.

În prezent, în țările dezvoltate, creditul de investiții reprezintă o sursă importantă pentru agenții economici de asigurare a fondurilor necesare pentru realizarea obiectivelor de investiții. Acordarea acestor credite este însă condiționată de asigurarea garantării certe a rambursării acestora și a dobânzilor aferente la scadență, aceasta depinzând și de viabilitatea proiectului de investiții.

Dimensiunea pieței creditului de investiții nu poate fi disociată de volumul investițiilor realizate în economia națională. Ținând cont de faptul că infuziile de capital în economia națională sunt mici, precum și de faptul că investitorii preferă să apeleze la mijloace mai puțin costisitoare de finanțare (reinvestirea profitului și a altor surse proprii, emisiunea de acțiuni), nu ne putem aștepta în viitorul apropiat la o creștere spectaculoasă a creditelor pentru investiții în România.

În aceste condiții, pentru stimularea creditelor pentru investiții sunt necesare atât adoptarea unor măsuri de eliminare a factorilor care inhibă dezvoltarea afacerilor în România (diminuarea fiscalității exagerate, creșterea stabilității cadrului legal și instituțional, precum și evitarea inconsecvenței legislative privind regimul investițiilor străine etc.), cât și îmbunătățirea condițiilor de pe piața creditului de investiții, băncile având o contribuție importantă în acest sens.

Cu toate acestea, apreciem că stabilitatea macroeconomică și alinierea la legislația comunitară vor avea un puternic impact pozitiv asupra dezvoltării investițiilor și implicit a economiei naționale.

CAPITOLUL I

ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND SECTORUL BANCAR ȘI COMPONENTELE SALE

Structura sistemului bancar românesc

Sistemul bancar repezintă ansamblul de bănci diferit organizat în și sub conducerea băncii centrale în vederea coordonării operațiunilor de scont și rescont de credite, de plasamente și de administrare a depozitelor bancare.

Sistemul bancar include banca centrală, toate băncile comerciale, băncile de afaceri, de depozit, de credit, industriale, agricole și alte instituții de credit existente într-o țară diferențiate prin atribuțiile și paricularitățile funcționării lor prin prerogativele conferite de lege.

Sistemul bancar din România s-a constituit odată cu înființarea Băncii Naționale a României în anul 1880. Apoi au apărut bănci mari și mijlocii având capitaluri importante și posibilitățile de obținere a creditelor, atât de la Banca Națională a României, cât și de la marile bănci din străinătate.

Organizarea sistemului financiar-bancar se bazează pe structura instituțională a spațiului financiar și monetar, centrată pe cele cinci componente: Banca Centrală, băncile, alte instituții de credit, Trezoreria și piața financiară, evidențiind rolul organizatoric și reglementativ al Băncii Centrale, precum și dispunerea concentric-diferențiată a tuturor instituțiilor financiare, angajate în realizarea circuitelor monetare și financiare dintr-o economie.

Băncile, în calitatea lor de intermediari financiari, au un dublu rol: pe de o parte, emit propriile lor titluri, negociabile, în scopul mobilizării activelor monetare disponibile în economie; pe de altă parte, achiziționează pe cele emise de agenții nebancari, plasând, astfel, o parte din resursele mobilizate. În multe situații, agenții nebancari emit propriile titluri dupa ce și-au dovedit solvabilitatea în relațiile cu băncile,

Activitatea băncilor este constituită dintr-o multitudine de operațiuni bancare, care conduc la conceperea, realizarea și înregistrarea produselor și serviciilor bancare. Un grup de operațiuni omogene legate de un produs bancar, un segment al activității bancare, o metodologie, strategie etc. constituie tehnicile bancare.

În esență se poate afirma ca activitatea bancară este constituită din operațiuni bancare, evidența bancară și controlul bancar propriu. Activitatea este puternic influențată de strategiile și politicile băncilor și de politica și normele Băncii Naționale a României. De asemenea analiza fenomenului bancar influențează foarte mult tehnicile bancare, produsele bancare.

Organizarea sistemului bancar, ca parte componentă a sistemului financiar, se realizează pe baza unor principii definitorii specifice economiei de piață:

construcția duală a sistemului bancar, în sensul delimitării instituțiilor de reglementare și de coordonare, în particular, Banca Centrală, de entitățile bancare operative;

asigurarea autonomiei entităților bancare într-un cadru reglementat la nivel național și internațional;

constituirea unui cadru organizatoric unitar;

promovarea diferențierii și specializării instituțiilor bancare;

realizarea unei configurații funcționale, în cadrul acesteia având un rol primordial organismele de credit.

Organismele de credit, cuprinzând ansamblul intermediarilor financiar a căror activitate se circumscrie realizării ”operațiunilor de bancă”, pot fi grupate în 5 categorii:

băncile comerciale, care au vocație universală;

băncile mutuale și cooperatiste, care au anumite restricții în distribuirea creditelor;

case de economisire si organismele locale de credit;

societățile bancare care își procură resursele prin împrumuturi pe piața monetară;

instituții financiare specializate, care pot emite bonuri de trezorerie pe termen scurt.

Sistemul financiar cuprinde, în plus, instituții financiare diverse, care nu efectuează operațiuni de credit, organisme și instituții de plasament pe piețele de capital și Trezoreria.

În principiu, toate aceste organisme de credit sunt afiliate la o organizație (asociație) profesională, reprezentativă, prin intermediul căreia se execută supravegherea și controlul din partea autorității publice. De asemenea, sunt constituite diverse organisme, cu rol de reprezentare sau consultative, care asigură în ansamblul lor coordonarea sistemului de credit, fundamentarea profesională a politicii monetare, implicarea sistemului bancar în circuitele financiare internaționale.

Organizarea sistemului financiar-bancar este supusă unui continuu proces de adaptare și transformare, de specialitate și diferențiere, de reglementare sau dereglementare, această evoluție confirmându-se atât nevoilor interne ale economiei, cât și cerințelor sistemului financiar internațional.

Organizarea financiară nu este o componentă pasivă a sistemului și structurilor economice, ea manifestându-și activismul în sensul nevoii de transformare pe direcțiile necesare de evoluție, dinamizând procesele economice și restructurările care se impun.

Stabilitatea sistemului bancar este un obiectiv integrat politicii de stabilizare macroeconomică.

Sistemul bancar este unul dintre cele mai reglementate domenii, având un anumit specific și de asemenea are nevoie, de un tratament special față de alte sectoare ale economiei, deși se bazează tot pe mecanismele pieței.

Schimbările structurale care au avut loc în cursul anului 2008 în componența sectorului bancar românesc au fost următoarele :

înființarea BCR Banca pentru locuințe ;

deschiderea unei succursale a băncii Depfa Bank în Irlanda ;

preluarea activității Băncii di Roma- Sucursala București de către UniCredit Țiriac Bank, ca urmare a fuziunii la nivel european dintre acționarii celor două instituții (UniCredit Group și respectiv Capitalia) ;

preluarea ABN Amro de către Rozal Bank of Scotland ;

modificarea denumirii C.E.C. în CEC Bank și a Băncii Egnatia în MARFIN Bank ;

schimbarea denumirii Băncii Sanpaolo IMI Bank România în Banca Comercială Intesa Sanpaolo România, ca urmare a fuziunii în Italia dintre Intesa SpA și SanPaolo IMI SpA.

Numărul sucursalelor băncilor străine a rămas același la finele anului 2008 față de 2007 (respectiv 10 entități), în timp ce numărul băncilor autohtone a crescut cu o unitate, de la 32 la 33 entități.

Situația sistemului bancar românesc repartizată pe forme de capital se prezenta la sfârșitul anului 2008 după cum urmează : 2 bănci cu capital integral sau majoritar de stat ( CEC Bank și Eximbank), 3 cu capital majoritar privat autohton ( Banca Transilvania, Banca Comercială Carpatica și Libra Bank) , 27 cu capital majoritar străin și 10 sucursale ale unor bănci străine. De asemenea, în componența sistemului bancar se regăsește o organizație cooperatistă de credit autorizată, respectiv Banca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP cu o rețea de 19 agenții și 124 cooperative.

Tabel 1.1. Componența sistemului bancar pe forme de proprietate :

1.2. Banca Centrală – Banca Națională a României

Potrivit statutului legal, Banca Națională a României, este banca centrală a statului român, având personalitate juridică, după cum este menționat în Legea 101 din 26 ianuarie 1998 privind Statutul Băncii Naționale a României, cu modificările ulterioare reglementate în Legea 156/1999, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.136/2001 aprobată prin Legea 407/2002.

Sediul central al acesteia este în București, cu sucursale în diverse orașe din țară și este organul de emisiune al statului și stabilește reglementările în domeniul monetar, de credit, valutar și de preț. Banca Națională a României refinanțează societățile bancare și asigură lichidități sistemului bancar și de asemenea asigură supravegherea activității tuturor societăților bancare.

Obiectivul fundamental al Băncii Naționale a României îl constituie asigurarea stabilității monedei naționale, sens în care elaborează, aplică și răspunde de politica monetară, valutară, de credit, de plăți, precum și de autorizarea și supravegherea prudențială bancară, urmărind funcționarea normală a sistemului bancar și participarea la promovarea unui sistem financiar specific economiei de piață.

În scopul întăririi stabilității și integrității sistemului financiar Banca Națională a României poate colabora cu alte instituții și autorități din țară și străinătate, colaborare ce se va realiza prin schimburi de informații sau în orice mod, potrivit acordurilor încheiate, în scopul îndeplinirii atribuțiilor lor specifice și în condiții de reciprocitate și de asigurare a informațiilor astfel furnizate.

Banca Națională a României poate solicita instituțiilor și autorităților publice informații pe care le consideră necesare, în scopul realizării unei supavegheri eficiente și al îndeplinirii obiectivelor ei.

Împuternicită de Parlament, Banca Națională a României poate participa, în numele statului, la tratative și negocieri externe în probleme financiare, valutare, de credit și de plăți, putând devenind membru al unor organizații internaționale cu caracter financiar, bancar monetar sau de plăți.

Calitatea pe care România o are în cadrul Fondului Monetar Internațional și anume aceea de membru al acestuia, a dus la exercitarea de către Banca Națională a României de drepturi și îndeplinirea de obligații, inclusiv utilizarea facilităților acestei instituții de finanțare pe termen mediu și lung pentru nevoile balanței de plăți și consolidarea rezervelor internaționale ale țării.

Tot în scopul îndeplinirii obiectivului său, Banca Națională a României poate negocia și încheia acorduri, convenții sau alte înțelegeri privind împrumuturi pe termen scurt pentru nevoile balanței de plăți și consolidarea rezervelor internaționale ale țării și alte operațiuni financiar-bancare cu instituțiile financiare internaționale, bănci centrale, societăți bancare sau nebancare, cu condiția rambursării acestora în termen de un an.

În cadrul politicii monetare pe care o promovează, Banca Națională a României utilizează proceduri și instrumente specifice pentru operațiuni de piață monetară, de creditare a băncilor și de control al lichidității prin rezerve minime obligatorii, stabilind regimul acestora. Astfel băncile sunt obligate să constituie și să mențină rezerve minime în conturi deschise la Banca Națională a României, beneficiind de dobânzi cel puțin la nivelul ratei dobânzii medii la depunerile la vedere practicate de băncile comerciale.

Pentru depozitele în valută, rezervele minime obligatorii se constituie doar în valută.

O altă direcție în care Banca Națională a României acționează este aceea a politicii valutare, elaborează și aplică politica privind cursul de schimb, stabilește și urmărește aplicarea regimului valutar pe teritoriul României.

Banca Centrală a României este unica instituție autorizată să emită însemne monetare, bacnote si monede metalice, ca mijloace legale de plată pe teritoriul țării noastre, urmărind prin programul de emisiune să se asigure necesarul de numerar în strictă concordanță cu nevoile reale ale circulației bănești.

Băncii Naționale a Românei îi revine sarcina, în calitatea sa de bancă a băncilor, de a crea toate premisele necesare funcționării în condiții bune a sistemului bancar. Dacă în economia cu tradiții concurențiale băncile au realizat prin mijloace proprii sistemele de relații de plăți și instrumente de informare reciprocă în problemele ce afectau interesele comune, banca centrală fiind considerată un intermediar necesar pentru asigurarea fluidității unor asemenea realții, în România este cu siguranță necesară intervenția Băncii Naționale a României pentru asigurarea în continuare a cadrului unitar de desfășurare a activității bancare și de eficientizare a legăturilor între bănci.

Banca Națională a României, considerată și banca a băncilor, poate acorda acestora credite pe termene ce nu pot depăși 90 zile, garantate cu:

titluri de stat provenite din emisiuni publice cu scadențe de plată în maximum un an de la data constituirii garanției prin reemiterea lor în portofoliul Băncii Naționale a României;

cambii și bilete la ordin trase sau subscrise pentru plata unor prestații comerciale, industriale sau agricole de către persoanele juridice eligibile;

depozite constituite la Banca Națională a României sau la alte persoane juridice agreate de Banca Națională a României, constând din orice active pe care aceasta le poate vinde, cumpăra ori tranzacționa;

Desigur activitatea de acordare de credite presupune anumite condiții și costuri, pe care Banca Națională a României le stabilește și le face publice, din care amintim nivelul minim al ratei dobânzii, plafoanele de creditare, termenele de rambursare.

Pentru operațiunile efectuate, Banca Națională a României stabilește și încasează dobânzi, comisioane și alte forme de acoperire a costurilor de funcționare și a riscurilor asumate, excepție făcând operațiunile efectuate prin contul curent general al Trezoreriei Statului.

Atât Trezoreriei Statului, cât și fiecare bancă sau sucursală a unei bănci, au deschise conturi curente la Banca Națională a României, conturi prin care se efectuează decontări ale operațiunilor de încasări și plăți între titularii de conturi.

Un rol foarte important al Bancii Naționale a României îl constituie asigurarea viabilității și funcționării sistemului bancar, sens în care este împuternicită:

să emită reglementări, să ia măsuri pentru impunerea respectării acestora și să se aplice sancțiunile legale în cazurile de nerespectare;

să controleze și să verifice pe baza raportărilor primite și prin inspecții la fața locului registrele, conturile și orice alte documente ale băncilor autorizate, pe care le consideră necesare pentru îndeplinirea atribuțiunilor sale de supraveghere.

1.3. Evoluția creditelor pentru persoane juridice în intervalul octombrie 2008 – ianuarie 2010

Cele mai recente date monetare disponibile până la finele lunii octombrie 2008 confirmă temperarea în continuare a dinamicii anuale a împrumuturilor, Instituțiilor Financiar Monetare care sunt băncile centrale, instituțiile de credit rezidente astfel cum sunt definite în dreptul comunitar, precum și alte instituții financiare rezidente a căror activitate constă în primirea de depozite și / sau substitute apropiate pentru depozite de la alte entități și, pe cont propriu (cel puțin în termeni economici), acordarea de credite și / sau efectuarea de investiții în titluri de valoare contractate de sectorul privat nefinanciar. Această evoluție reflectă în mare măsură impactul exercitat asupra cererii de credite de majorările ratelor dobânzilor pe termen scurt, de înăsprirea condițiilor de creditare și de încetinirea activității economice.

Deși, până în prezent, nu există semnale privind eventuale restricții în disponibiliatea creditelor acordate sectorului privat, nu se poate exclude în totalitate posibilitatea unui acces mult mai dificil la împrumuturi în viitor. Instituțiile Financiar Monetare au fost în măsură, deocamdată să își reducă deținerile de titluri, ceea ce le-a permis să protejeze expanisiunea împrumuturilor bancare acordate societăților și populației de impactul direct pe care accentuarea crizei financiare l-a avut asupra înăspririi condițiilor de finanțare ale băncilor.

În ceea ce privește evoluția creditelor bancare, volumul creditelor noi acordate sectorului privat s-a diminuat în cursul anului 2008. Datele la nivelul lunii octombrie 2008 nu indică o eventuală perturbare a fluxului de credite către sectorul privat, fluxurile lunare aferente împrumuturilor acordate societăților comerciale se menținân robuste. Cu toate acestea, evoluțiile prognozate, coroborate cu deteriorarea continuă a nivelului de încredere al companiilor și consumatorilor din ultimele luni, relevă temperarea în continuare a expansiunii creditului în trimestrele următoare.

Totuși, în luna decembrie 2008, stocul creditelor acordate persoanelor juridice s-a diminuat pentru prima dată de la începutul crizei financiare, confirmând scăderea semnificativă a creditelor acordate întreprinderilor la sfârșitul anului, după o perioadă îndelungată de creștere accelerată.

În ceea ce privește structura pe scadențe a creditului acordat sectorului privat, anul 2008 a consemnat variații semnificative de ritm pe segmentul împrumuturilor pe termen lung (reducere de aproape trei ori a dinamicii reale anuale, până la 33,8% în decembrie 2008), evoluție asociată în principal influenței următorilor factori:

deteriorarea climatului economic internațional;

înăsprirea condițiilor de creditare;

scăderea creditului pentru investiții imobiliare ca urmare a nivelurilor prea ridicate ale prețurilor.

Cu toate acestea, creditele pe termen lung au înregistrat și în anul 2008 ritmuri de creștere net superioare celor aferente creditelor pe termen scurt și mediu, continuând astfel să reprezinte peste jumătate din portofoliul total (55,6% în decembrie 2008).

Tendința constant ascendentă consemnată în ultimii ani de indicatorii de cuantificare a riscului de credit s-a manifestat și în cursul anului 2008, pe fondul politicii de expansiune a activității de creditare promovate de bănci.

După ce în prima jumătate a anului dinamica reală aferentă creditului acordat sectorului privat s-a plasat pe o traiectorie ușor descendentă de la 55,5% în ianuarie, pe parcursul ultimelor două trimestre panta descrescătoare s-a diminuat încât în decembrie 2008 ritmul de creștere s-a situat doar la jumătate (25,8%) din nivelul consemnat la finele primul semestru. Pe partea ofertei, factorii determinanți au fost:

costul mai ridicat al resurselor atrase de la băncile-mamă;

aplicarea noilor coeficienți de provizionare a creditelor în valut începând cu luna martie 2008;

înăsprirea condițiilor de creditare în condițiile lipsei tot mai acute de lichidități la nivelul insituțiilor de credit s-a manifestat mai ales în ultimul trimestru al anului 2008, ca urmare a propagării efectelor crizei financiare globale.

Acest indicator consemna valori ușor negative în luna februarie 2009, scăzând soldurile aferente creditelor pe scadențe scurte, în timp ce volumul net al creditelor pe scadențe îndepărtate s-a menținut la niveluri pozitive. Reducerea creditelor pe termen scurt ar putea sugera diminuarea cererii de credite, asociată încetinirii creșterii economice. Cu toate acestea, efectele de natura ofertei au afectat, probabil, și dinamica volumului creditelor.

Soldul creditelor acordate sectorului privat a consemnat o nouă diminuare în luna martie 2009, reflectând în principal fluxul negativ al creditelor acordate societăților.

Valoarea redusă a finanțării s-a datorat din nou, cu precădere, creditelor pe scadențe scurte, în timp ce volumul net al creditelor pe scadențe îndepărtate s-a menținut la niveluri pozitive. Reducerea creditelor pe termen scurt ar putea indica, în mare măsură, diminuarea cererii de credite în urma deteriorării accentuate a activității economice și a perspectivelor referitoare la mediul de afaceri la începutul anului.

Fluxul creditelor bancare acordate societățior s-a situat în continuare la un nivel redus, scăzând și mai mult în luna iunie 2009, datorită contracției pronunțate a creditelor pe termen scurt. Menținerea incertitudinii pare să fi atenuat cererea de finanțare la nivelul solicitanților de credite. Cu toate acestea, potrivit celui mai recent sondaj asupra creditului bancar în zona euro, creditorii au înăsprit condițiile de creditare într-o măsură semnificativ mai redusă.

După consemnarea pe parcursul câtorva luni a unor valori negative, fluxul creditelor acordate societăților nefinanciare a redevenit ușor pozitiv în luna august 2009. În același timp, ameliorarea în continuare a condițiilor de finanțare ar trebui să favorizeze cererea de credite în perioada următoare.

În lunile septembrie-octombrie 2009, dinamica anuală a creditelor bancare acordate sectorului privat a consemnat valori ușor negative, ritmul anual de creștere a creditelor acordate societăților, continuând să scadă până la niveluri negative. În cazul societăților, nivelurile scăzute ale producției și schimburilor comerciale, precum și persistența incertitudinilor asociate perspectivelor economice contribuie în continuare la temperarea cererii de finanțare bancară din partea întreprinderilor, tendință ce ar putea deveni predominantă în lunile următoare. În acest sens, trebuie remarcat că volumul împrumuturilor acordate companiilor își reia, în mod normal, ritmul de creștere cu un anumit decalaj în raport cu ciclul activității economice.

În concluzie, luând în considerare toate informațiile și analizele care au devenit disponibile ulterior ședinței Consiliului guvernatorilor din data de 5 noiembrie 2009, pe parcursul crizei financiare, aceste măsuri au contribuit la ameliorarea semnificativă a situației lichidității, precum și la diminuarea riscurilor de finanțare, asigurând totodată sprijinirea finanțării economiei prin intermediul băncilor.

Restrângerea creditelor acordate societăților continuă să reflecte, în principal, activitatea robustă de răscumpărare netă a creditelor cu scadență mai scurtă, în timp ce fluxul creditelor și împrumuturilor cu scadență mai lungă s-a menținut pozitiv. Condițiile de finanțare pentru întreprinderi s-au ameliorat în ultimele luni în ceea ce privește costurile aferente creditelor bancare și ale finanțării pe piață. În acest sens, persistența fluxului negativ al creditelor bancare pe termen scurt acordate societăților nefinanciare, observat în ultimele luni, ar putea reflecta parțial existența unor surse de finanțare mai avantajoase pe termen lung.

Referitor la reformele structurale, restructurarea adecvată a sectorului bancar ar trebui să dețină un rol important. Poziții bilanțiere solide, un sistem eficient de gestionare a riscurilor și modele de afaceri transparente și viabile sunt esențiale pentru consolidarea rezistenței sistemului bancar la șocuri, punând astfel bazele stabilității financiare și ale creșterii economice sustenabile.

Având în vedere decalajele specifice dintre punctele de inflexiune ale traiectoriei activității economice și cele ale cererii de credite bancare, se poate anticipa că dinamica împrumuturilor se va menține la un nivel scăzut în lunile următoare. În același timp, instituțiile de credit au continuat procesul de ajustare a bilanțurilor în ultimele luni. Acestea se confruntă în continuare cu dificultatea de a ajusta dimensiunea și structura bilanțurilor și de a asigura totodată accesul la credite al sectorului nefinanciar. Pentru a face față acestei dificultăți, băncile ar trebui să fructifice condițiile mai favorabile de finanțare în vederea consolidării în continuare a bazei de capital. Acest lucru este important pentru a facilita accesul la finanțare, în special pentru acele întreprinderi care nu recurg la finanțare prin îndatorare pe piață.

Potrivit comunicatului Băncii Naționale Române creditarea continua declinul, soldul total al creditelor scăzând în ianuarie 2010 cu 0.3% față de decembrie 2009. Rezultatul este mai bun decât cel înregistrat în decembrie când scăderea lunară raportată era de 0,9%, dar comparativ cu perioada august-noiembrie 2009 când creditarea înregistra avansuri, se observă un declin, creditarea scăzând în ianuarie cu 3,47% față de ianuarie 2009, după ce în decembrie se înregistra un avans ușor de 0,91%.

Soldul creditelor a crescut față de luna precedentă în cazul creditării în moneda locală (+0,7%) și în cazul creditelor acordate persoanelor juridice (+1%), dar se observă o contracție a creditelor în valută (-0,9%), probabil pe fondul întăririi monedei naționale, mișcările procentuale fiind calculate pe valoarea în lei a creditelor în valută.

În următoarele luni ar trebui să vedem o stabilizare a scăderii soldului creditelor, pe fondul redresării economice și a faptului că băncile și statul încearcă să repornească creditarea. Cu toate acestea, rămân înca obstacole în revenirea creditării având în vedere că șomajul ridicat și contracția economiei au determinat scăderea capacității de îndatorare în cazul populației, respectiv al agenților economici.

Soldul creditului acordat de instituțiile de credit a scăzut în luna ianuarie 2010 cu 0,3% (-1,9% în termeni reali) față de luna decembrie 2009. Creditul în lei a lei a crescut cu 0,7% (-1,0% în termeni reali), în timp ce creditul în valută exprimat în lei a scăzut cu 1,0 la sută (exprimat în euro, creditul în valută a crescut cu 1,6% Se observă o ușoară creștere a soldului creditelor acordate persoanelor juridice (companiilor).

Fig. 1.1. Evoluția soldului total al creditelor

Sursa: www.bnr.ro

Soldul restanțelor la împrumuturile în lei au crescut în ianuarie cu 6.45%, la 4,62 miliarde de lei, în timp ce obligațiile neachitate la creditele în valută au avansat cu 19.6%, la 4,15 miliarde lei.

Ponderea creditelor restante în total împrumuturi în lei a urcat de la 5,44% în decembrie 2009 la 5.75% în ianuarie.

La finele lunii precedente, soldul creditelor în lei a urcat cu 0,67%, la 80,33 miliarde de lei.
Pe de altă parte, scăderea soldului împrumuturilor în valută cu 1,04%, la 120,16 miliarde de lei, a avut ca efect majorarea ponderii creditelor restante la 3,45%, de la 2,85% în decembrie 2009.

La finalul lui 2008, volumul restanțelor era de circa 2,8 miliarde lei.
Astfel, în intervalul decembrie 2008 – decembrie 2009, împrumuturile restante au crescut de circa 3,5 ori pe partea creditelor în valută și de 2,4 ori pe componența în moneda națională.
Totodată, ponderea restanțelor în volumul creditelor acordate populației și agenților economici a crescut, la sfârșitul lui 2009, la 3,89%, de la 1,4% la finalul anului trecut.

Acest lucru ne arată că sistemul bancar este solid și, de asemenea, Banca Națională a României arată că are toate condițiile pentru a păstra soliditatea băncilor în cazul unei stopări a activității de creditare, cât și pentru a permite băncilor să aducă sume noi sub forma de capital.

Băncile au restructurat în 2009 o buna parte din creditele companiilor cu probleme, prin acordarea unor perioade de grație sau prin rescadențare.

La companii, cele mai mari probleme se înregistrează în cazul IMM-urilor, care s-au confruntat cu scăderea cererii și implicit a cifrelor de afaceri. În ultima perioadă însă, și companiile mari au început să dea semne ca au dificultăți la rambursarea liniilor de finanțare în condițiile în care piața nu își revine.

Fig. 1.2. Ponderea creditelor restante în total credite

Sursa: www.bnr.ro

1.4. Tipologia creditelor pentru persoane juridice

Creditul este operațiunea prin care se ia în stăpânire imediată resurse, în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, în mod normal însoțită de plata unei dobânzi ce remunerează pe împrumutator. În raporturile de credit, riscurile probabile sunt riscul de nerambursare și riscul de imobilizare. Decizia creditorului trebuie să se întemeieze pe totalitatea însușirilor calitative ale debitorului, ale patrimoniului său și a modului de administrare și nu numai pe cele ce se desprind prin aprecierea garanțiilor.

Termenul de credit își are originea în cuvitele din limba latină „creditum”, „de credere” care desemnează încrederea în ceva sau în cineva. Îmbogățirea conținutului conceptului de credit o dată cu evoluția societății generează numeroase interferențe cu conceptele învecinate: capital, bani, finanțe, însă toate aceste noțiuni au anumite elemente care le diferențiază unele de altele.

Operațiunea de creditare reprezintă actul prin care banca pune sau se obligă să pună la dispoziția clienților, fondurile solicitate sau își ia un angajament prin semnătură, de natura avalului, cauțiunii sau garanției în favoarea acestora. Sunt asimilate operațiunilor de creditare, operațiunile de leasing și toate operațiunile de locație însoțite de opțiunea de cumpărare.

Se disting două forme de creditare:

punerea la dispoziție a fondurilor, operațiuni care se înregistrează în conturile bilanțiere;

angajamente de a pune la dispoziție fonduri și angajamente prin semnătură, operațiuni care figurează în conturi în afara bilanțului.

Creditul poate lua mai multe forme:

obligațiuni;

împrumutul contra efecte de comerț sau bilete la ordin;

linii de credit;

împrumuturi de la bancă;

descoperiri de cont;

reeșalonarea plăților.

În raporturile sale cu firmele, banca are un rol activ în sprijinirea clienților săi, în vederea desfășurării unei activități profitabile prin păstrarea și fructificarea economiilor bănești în cont, cât și prin creditarea activităților ce le poate desfășura: de producție, comercializare, prestări servicii, comerț exterior, realizarea unor investiții productive sau gospodărești.

În general nevoia de creditare apare din lipsa fondurilor proprii pentru a face față în întregime cheltuielilor ocazionale de desfășurare normală a activității complexe a fiecărui agent economic (producție, investiții, comercială etc.). La orice agent economic apar dezechilibre, disfuncționalități în cazul trezoreriei, al gestiunii întreprinderii. De aceea creditul de trezorerie ocupă o pondere însemnată în totalul creditelor bancare. Creditul de trezorerie este necesar când activul circulant din bilanț nu poate fi acoperit integral din încasări și din fondul de rulment. Se poate afirma că în cadrul creditelor de exploatare, creditul de trezorerie deține primul loc. Orice agent economic deține active circulante importante determinate în primul rând de activitatea de produție și în al doilea rând, de creanțele asupra clientelei. La orice agent economic, sursele de finanțare trebuie să fie suficiente pentru a face față nevoilor de acoperire a activului circulant.

Băncile comerciale acordă următoarele tipuri de credite, în funcție de scopul pentru care sunt solicitate:

credite pe termen scurt cu durata de rambursare de până la 2 ani;

credite pe termen mediu cu durata de rambursare de 1-5 ani;

credite pe termen lung cu durata de rambursare de peste 5 ani.

1.4.1. Credite bancare pe termen scurt

Prezența creditului pe termen scurt, în ansamblul relațiilor de formare a resurselor este cu atât mai important cu cât el constituie o resursă cu pondere mare în completarea fondurilor agenților economici. În condițiile când unitățile economice lucrează rentabil este mai avantajos să apeleze la credite pe termen scurt pentru creșterea activității, decât să se aștepte până când, prin capitalizarea profiturilor, s-ar putea constitui fonduri proprii suficiente pentru desfășurarea activității.

Creditele pe termen scurt se acordă de bănci pe o perioadă până la 12 luni pentru agenții economici înscriși în Registrul Comerțului, care prezintă garanții ferme, au cont în bancă și lucrează rentabil.

Atât în acordare, cât și pentru întreaga perioadă de utilizare, debitorii trebuie să garanteze creditele cu valori materiale și resurse financiare prevăzute a se realiza, în sumă cel puțin egală cu creditul primit. Existența garanției constituie o certitudine pentru bancă că iși va putea recupera sumele împrumutate, în cazul nerambursării la termen al creditului. În garanția creditului poate intra orice bun din patrimoniul societăților comerciale: stocuri, mijloace bănești în cont, resurse financiare prevăzute a se realiza în viitor. Nu pot constitui garanții stocurile de proastă calitate, cu termen de garanție depășit etc.

Termenele de rambursare se înscriu drept clauze în contractul de credit, după negocierea lor prealabilă. Pentru creditele nerambursate la termen, banca este în drept să aplice dobânzi majorate, și, în cazuri extreme, să treacă la recuperarea creditelor din garanțiile consituite sau să le îndrepte, pentru recuperare, asupra giranților.

Banca poate acorda clienților săi, persoane juridice, credite pe termen scurt:

linia de credit (overdraft) BCR RESTART;

facilitatea de credit pentru TVA;

scontarea acreditivelor de export cu plata la termen deschise de instituțiile de credit partenere, la solicitarea acestora;

facilitate de credit multivalută;

credit pe documente de livrare;

linia de credit (overdraft);

linia de credit pentru operațiuni forward pe cursul de schimb;

credit pentru finanțarea cheltuielilor și stocurilor temporare ori sezoniere;

operațiuni de scontare cambia și bilete la ordin;

credit pentru instrumente de plată;

credit pentru facilități de cont;

credit pentru nevoi urgente;

operațiuni de factoring extern;

factoring intern;

credit agricol în lei acordat în baza Legii creditului agricol pentru producție nr.150/2003;

credite pentru produse cu ciclu lung de fabricație;

accord de finanțare pentru activitatea curentă de producție agricolă.

1.4.1. Credite bancare pe termen mediu și lung

Băncile oferă în mod obișnuit credite pentru investiții pe termen mediu și mai rar pe termen lung, acestea din urmă fiind caracteristice altor instituții și organisme financiare.

Creditele pe termen lung și mediu finanțează partea superioară a bilanțului, adică imobilizările, instrumentele de muncă. De aceea între bancă și agentul economic care împrumută, se încheie un contract pe termen lung. Cu cât durata creditului este mai mare, cu atât asocierea băncii cu agentul economic va fi mai lungă și mai dificilă.

Creditele bancare se acordă pe bază de garanții ferme prezentate de debitori. De fapt, toate condițiile creditului se negociază între bancă și debitori: rata dobânzii, termenul de rambursare, eventual perioada de garanție, penalizări pentru nerespectarea clauzelor contractuale. Nivelul dobânzii la creditele bancare este sensibil mai ridicat decât cel utilizat de organismele financiare specializate.

Creditul bancar pe termen mediu până în 5 ani, joacă un rol important în finanțarea persoanelor juridice, fiind destinat acoperirii cheltuielilor de investiții în echipmente de producție cu durate de funcționare relative scurte, amenajări, construcții ușoare, cheltuieli pentru inovări, cercetări, sau pentru operațiuni de export.

Creditele pe termen mediu mobilizabile, se materializează în efecte financiare care se pot sconta la bancă, sau resconta de către băncile comerciale la banca centrală, și pot avea o perioadă de grație de 1-2 ani acordată debitorului. Dacă creditul este acordat pe un termen între 5-7 ani se numește credit pe termen mediu prelungit. În această categorie se încadrează creditele acordate pentru promovarea exporturilor, mai ales de utilaje sau pentru executarea de lucrări.

Creditele pe termen mediu nemobilizabile au aceeași destinație ca și cele mobilizabile; banca nu mai primește niciun efect financiar din partea beneficiarului, în schimb dispune de garanții materiale constituite în gaj de către debitor sau de o garanție a unei instituții financiare specializate. Durata creditului se poate extinde până la 7 ani, banca comercială putând acorda credit pe baza unui contract încheiat cu debitorul.

Rambursarea creditelor se realizează în conformitate cu clauzele contractuale: anual, semestrial, trimestrial sau lunar, prin anuități constant sau variabile, cu sau fără perioadă de grație. Dacă se convine ca rambursarea creditului să aibă loc la interval de timp mai scurte de un an pentru calcularea anuităților se impune, în prealabil, transformarea ratei anuale a dobânzii, prevăzută în contractul de credit în rate lunare, trimestriale etc, echivalente.

Banca poate acorda clienților săi, personae juridice, credite pe termen mediu și lung:

creditul de investiții BCR RESTART;

credit pentru finanțarea proiectelor imobiliare;

facilitatea de credit multiprodus;

credit pentru investiții;

credit în lei pentru investiții financiare(actiuni și parți sociale);

credit ipotecar;

credit în lei pentru achitarea obligațiilor bugetare;

credit pentru activitatea de leasing;

acord de finanțare pentru proiecte de investiții.

CAPITOLUL II

PREZENTA POLITICĂ DE CREDITARE A BĂNCII COMERICALE ROMÂNE

2.1. Principii și reguli generala privind activitatea de creditare

În conformitate cu prevederile Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară și cu propriul statut de organizare și funcționare aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1195/1990, banca acordă clienților săi credite în lei și valută pe termen scurt, mediu și lung, cu asigurarea resurselor corespunzătoare.

În întreaga activitate de creditare, banca va respecta întocmai prevederile Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară, ale Legii nr. 101/1998 privind statutul Băncii Naționale a României, a normelor, instrucțiunilor și regulamentelor emise de Banca Națională a României în calitatea sa de bancă centrală cu atribuții de reglementare în domeniile monetar, de credit, valutar și de plăți, precum și propriile norme și instrucțiuni de lucru.

Operațiunile de aprobare și acordare a creditelor, au la bază prudența bancară ca principiu fundamental ce caracterizează întreaga activitate a băncii.

Conform prevederilor Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară, ”la acordarea creditelor, societățile bancare vor urmări ca solicitanții să prezinte credibilitate” și ”toate operațiunile de credit și de garanție ale societăților bancare vor trebui consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toți termenii și toate condițiile respectivelor tranzacții”.

Activitatea de creditare se bazează, în primul rând pe analiza viabilității și realismul afacerilor în vederea identificării și evaluării capacității de plată a clienților, respectiv de a genera venituri și lichidități ca principală sursă de rambursare a creditului și de plată a dobânzii.

Determinarea capacității de plată a clienților se face prin analiza aspectelor financiare și nefinanciare ale afacerilor, atât din perioade expirate cât și din cele prognozate.

Acordarea creditelor trebuie să fie avantajoasă atât pentru bancă, deoarece prin extinderea și diversificarea portofoliului de credite, poate obține profit suplimentar, cât și pentru clienți, care pe seama creditelor pot să-și dezvolte afacerile, să obțină profit și pe această bază, să ramburseze împrumuturile și sa-și achite dobânzile.

Analiza și acordarea creditelor trebuie să aibă în vedere influența factorilor externi asupra proiectelor propuse de clienți, respective aspectele nefinanciare care pot avea aspecte neprevăzute asupra desfășurării afacerilor și rambursării creditelor.

Banca are obligația să analizeze și să verifice, iar împrumutantul să pună la dispoziție toate documentele și actele din care să rezulte natura activităților desfășurate, credibilitatea, situația patrimonială, rezultatele economico-financiare, capacitatea managerială și orice alte documente și date care să permită evaluarea potențialului economic, organizatoric și financiar al clientului.

Utilizarea creditului aprobat pentru o altă destinație decât cea stabilită, dă dreptul băncii să întrerupă creditarea și să retragă împrumutul acordat.

La creditele acordate și scrisorile de garanție eliberate, banca percepe dobânzi și comisioane ale căror niveluri de bază se avizează de Comitetul de direcție și se aprobă de Consiliul de Administrație al băncii, precum și penalități stabilite conform prevederilor legale în vigoarea, în cazul nerambursării la scadență a creditelor și neachitării dobânzilor datorate.

Creditele trebuie sa fie toate garantate iar volumul minim al garanțiilor constituite trebuie să acopere datoria maximă către bancă, formată din credite și dobânzi.

Banca are voie să verifice la clienții săi existența permanentă și integritatea garanțiilor asiguratorii pe toată perioada creditării, respectarea condițiilor în care s-a acordat creditul, modul cum acesta este utilizat, iar în cazul în care se constată încălcarea prevederilor contractuale să retragă creditele înainte de scadența stabilită, sau în lipsă de disponibilități să le treacă la credite restante și/sau îndoielnice și să urmărească rambursarea acestora în ordinea stabilită prin lege.

Creditele, valorile de recuperat, creanțele comerciale, precum și dobânzile aferente acestora, nerambursate la scadență, sunt considerate creanțe restante și respectiv, dobânzi restante.

Creditele, valorile de recuperat, creanțele comerciale, creanțele restante, precum și dobânzile aferente, trecute în litigiu, sunt considerate creanțe îndoielnice și respective, dobânzi îndoielnice.

Sunt considerate credite trecute în litigiu valorile de recuperat, creanțele comerciale, creanțele restante precum și dobânzile aferente, ce fac obiectul unei cereri înregistrate la instanța de judecată pentru obținerea unui titlu, executarea silită a debitorului, lichidarea judiciară a acestuia, precum și alte cerei privind recuperarea creanțelor băncii din credite și dobânzi, cu excepția fazei de notificare.

Pe toată durata creditării, agenții economici beneficiari de credite, au obligația să pună la dispoziția băncii un exemplar din bilanțul contabil, situațiile contabile periodice și orice alte documente solicitate de bancă.

Începând cu anul 2007, la nivelul Băncii Comericale Române s-a produs o segmentare a clienților în funcție de activitatea desfășurată, precum și de cifra de afaceri după cum urmează:

persoane fizice;

persoane fizice autorizate și microîntreprinderi (societăți comerciale cu o cifră de afaceri anuală mai mică sau egală cu 1 mil. EUR echivalent) și care au minim 12 luni de activitate Întreprinderi Mici și Mijlocii având cifra de afaceri 1-8 mil EUR;

Municipalități;

societăți comerciale cu cifra de afaceri > 8 mil. EUR.

Pentru administrarea acestora, s-a modificat structura organizatorică a băncii și s-au creat departamentele necesare:

unități retail sunt cele care se ocupă cu persoanele fizice;

Centre de Afaceri Corporate se ocupă de Întreprinderile Mici și Mijlocii și de Muncipalități;

Real Estate.

Această nouă structurare a activității Băncii Comerciale Române, a fost generată și de implementarea acordului Basel II. Acordul Basel II oferă instituțiilor de credit posibilitatea de a utiliza mai multe abordări în ceea ce privește evaluarea riscurilor, în general, a riscului de credit, în particular. Este vorba, în principal de abordarea standardizată și de cea avansată. Instituțiile de credit trebuie să furnizeze propriile lor estimări privind probabilitatea de nerambursare și să utilizeze atât estimările făcute de autoritatea de supraveghere pentru celelalte componente ale riscului de credit, cât și funcțiile de ponderare stabilite de Basel II în scopul determinării cerinței de capital. De asemenea pe lângă promovarea solidității sistemului financiar simulează băncile pentru a-și îmbunătații sistemul de măsurare și management intern al riscurilor, înțelegerea mai bună a ansamblului riscurilor, la care este expusă banca, dat fiind că norma Cooke se concentrează asupra riscului de credit. Este nevoie de întărirea rolului controlului bancar, pentru a identifica din timp dificultățile și pentru a adopta măsurile necesare.

Riscul de credit-evaluare, monitorizare și diminuare

Unul din obiectivele strategice ale băncii îl constituie evaluarea, monitorizarea și diminuarea riscului de credit, care derivă atât din activitatea de creditare propriu-zisă, cât și din alte categorii de tranzacții, cum sunt acordarea de scrisori de garanție, deschiderea/confirmarea de acreditive, etc.

Băncile trebuie sa-și creeze propriile instrumente de evaluare a riscurilor (modele interne), transformând organizarea internă astfel încât să se realizeze o separare a activității operaționale, legate de asumarea riscurilor, de activitatea de control și management al riscurilor. Băncile au simulat realizarea de progrese importante în cuantificarea riscurilor, cea mai răspândită fiind elaborarea de modele bazate pe conceptul de valoare la risc.

Pentru evaluarea riscului de credit, banca utilizează un sistem intern de rating de credite și o metodă de analiză economic-financiară computerizată, similare cu cele utilizate de băncile străine.

Sistemul de rating de credite al Băncii Comerciale Române este de tip bidimensional, care coroborează rezultatele analizei caracteristicilor clientului (aspecte generale, cele financiare, poziția în ramură, managementul și strategia acestuia) cu cele ale creditului (istoricul relației de credit, îndeplinirea condițiilor de eligibilitate, serviciul datoriei, sursa de rambursare și natura colateralelor). Pentru evaluarea riscului de credit al persoanelor fizice, banca utilizează un sistem scoring de analiză.

În ceea ce privește monitorizarea riscului de credit față de principalii clienți care înregistrează expuneri semnificative, banca a stabilit limite de expunere la risc (nivelul maxim potențial la care se poate expune banca, față de clientul respectiv) și urmărește încadrarea în permanență a angajamentelor acestora în limitele de risc stabilite.

Totodată, banca urmărește lunar angajamentele primilor 100 de clienți ai băncii și ale clienților care au calitatea de ”debitor unic”, expunerile mari și angajamentele persoanelor aflate în relații speciale cu banca, în vederea realizării unei dispersii corespunzătoare, pe categorii de clienți, pe unități teritoriale, a riscului din activitatea de creditare.

Banca Comercială Română acordă o atenție deosebită gestionării prudente a riscurilor asocitate activităților sale, în efortul de a asigura creșterea stabilă profitului. În vederea eficientizării acestui proces s-au promovat măsuri uniforme de monitorizare a riscurilor, în paralel cu elaborarea de proceduri interne de lucru, puse de acord cu prevederile legislative și strategia băncii în domeniu.

2.2. Beneficiarii creditelor și condițiile de eligibilitate

Creditele se acordă la cererea agenților economici care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții :

sunt constituite potrivit legii , posedă capital social vărsat, desfășoară activități legale și eficiente potrivit actului de înființare și statului de funcționare, pot beneficia de credite și agenții economici ale căror activități sunt subvenționate, cu condiția ca rezultatele financiare să se încadreze în subvenția cuvenită ;

îndeplinesc un nivel optim al indicatorilor de bonitate; din analiza fluxurilor de lichidități rezultă că există posibilități reale de rambursare la scadență a ratelor din credit și plata dobânzilor aferente;

prezintă garanții materiale și morale prin utilizarea cu eficiență a împrumutului, rambursarea integrală la scadență și achitarea dobânzilor aferente; valoarea garanțiilor materiale acceptate este mai mare sau cel puțin la nivelul creditelor solicitate și dobânzilor aferente, calculate pe întreaga perioadă de creditare. În cazul creditelor pe termen mediu și lung, valoarea garanțiilor va trebui să acopere, la acordare, nivelul împrumuturilor și dobânzilor aferente, calculate pentru o perioadă de cel puțin 12 luni. În astfel de situații se va stabili prin acte adiționale la contractul de împrumut ca nivelul garanțiilor să acopere valoarea împrumutului acordat și a dobânzilor calculate pe următoarele 12 luni ;

au deschise conturi la una din unitățile teritoriale ale băncii ;

prezintă situația angajamentelor din conturile deschise și ale societății bancare și a garanțiilor aferente;

acceptă clauzele din contractul de credite.

După aprobare unui credit, banca nu poate anula sau reduce cuantumul acestora decât în cazuri justificate, determinate de constatarea furnizării de către client a unor date nereale, și numai după expirarea unui termen de preaviz de minim 5 zile calendaristice care va fi comunicat în scris acestuia.

Între încasarea ratelor din credite la scadență și a dobânzilor la termenele stabilite, prioritate are încasarea dobânzilor dacă prin acte bilaterale încheiate între bancă și împrumutat nu s-a convenit altfel.

Rambursarea anticipată a oricăror sume datorate în cadrul creditelor se poate efectua numai cu acordul în prealabil al băncii și se va face începând cu ultima scadență pentru a nu influența calculul de dobândă, dacă prin contractul de împrumut sau actele adiționale la acesta nu s-a stabilit altfel.

Pentru creditele acordate și nerecuperate încă, de la clienții supuși regimului de lichidare judiciară, banca va sista calculul dobânzilor și penalităților, începând cu ziua primirii de la organele judecătorești a notificărilor de intrare în lichidare judiciară a debitorului conform Legii nr.64/1995 privind procedura reorganizării și lichidării judiciare. Sistarea calcului dobânzilor și penalităților se va efectua numai pentru creditele, dobânzile și alte creanțe negarantate sau rămase fără garanții, total sau parțial în urma obținerii aprobării în acest sens de la Centrala băncii.

În vederea administrării riscului și acoperirii eventualelor pierderi din credite și dobânzi, banca constituie rezerva generală pentru riscul de credite și dobânzi, potrivit legii.

Banca acordă credite pe termen scurt, mediu și lung, în lei și valută, pe seama resurselor proprii și a celor atrase, în conformitate cu prevederile din planul de credite și resursele de acoperire ale acestora, aprobat de organele competente.

2.3. Planificarea creditelor și a resurselor de acoperire a acestora

Procesul de acordare de credite este un proces complex ce se desfășoară sub auspiciile principiului prudenței bancare. Analiza performanțelor financiare ale firmelor în timp, efectuată pe baza documentelor, dar și urmărirea unor aspecte nefinanciare, stau la baza deciziei de creditare sau nu a celor interesați.

Sursele de informare ale ofițerilor de credite pentru realizarea analizei fluxului de lichidități, sunt următoarele:

bilanțul contabil, situațiile contabile trimestriale și lunare;

raportul de gestiune însoțit de raportul comisei de cenzori;

prognozele financiare elaborate de societate pe baza contractelor de aprovizionare și desfacere;

studii de fezabilitate;

informații din mass-media;

analize privind ramura sau sectorul de activitate sau piața pe care funcționeaza societatea (elaborare de Comisia Națională pentru Statistică);

studiile de reorganizare și restructurare ale agentului economic și ale ramurii din care face parte;

În cadrul unei activități se pot identifica:

Surse de lichidități:

încasări din activitatea de exploatare, financiară și extraordinară;

majorarea capitalului social vărsat;

creșterea datoriilor financiare pe termen lung;

Ieșiri din lichidități:

plăți pentru activitatea de exploatare, financiară, extraordinară;

plăți pentru impozite și taxe;

scăderea datoriilor financiare pe termen lung;

Operațuni pe termen lung (aferente nivelului I al bilanțului contabil)

Total intrări (A)

depunerea și majorarea capitalului vărsat;

creșterea datoriilor financiare pe termen lung;

Total ieșiri (B)

achiziții de active fixe corporale (terenuri, clădiri, mașini, utilaje)

dotări/modernizări (investiții în curs)

Excedent/deficit de flux de lichidități (C) = (A) – (B)

Rambursări credite pe termen lung (D)

Fluxuri de lichidități net (E) = (C) – (D)

Activitatea comercială (aferentă nivelului II al bilanțului contabil)

Încasări din activitatea de exploatare, inclusiv TVA (F) = (F1) + (F2)

vânzări cu încasare imediată (F1)

vânzări pe credit (F2)

Încasări din activitatea financiară (G) (tragerile din creditele aprobate și neangajate integral, care conform contractelor de credite încheiate vor fi angajate în perioada de prognoză).

Încasări din activitatea extraordinară (H)

Total încasări (I) = (F1) + (F2) + (G) + (H)

Plăți pentru activitatea de exploatare, inclusiv TVA (J)

materii prime și materiale;

combustibil, energie, apă;

alte plăți materiale;

lucrări și servicii executate de terți;

plăți cu personalul;

alte plăți pentru activitatea de exploatare;

Flux brut, exclusiv plăți pentru impozite și taxe (K) = (I) – (J)

Plăți pentru impozite și taxe (L):

TVA;

impozit pe profit;

alte taxe și impozite;

Rambursări de credite pe termen scurt (M1)

Plăți de dobânzi la creditele pe termen scurt (din creditele angajate deja și eventual din creditul ce urmează a fi angajat) (M2)

Plăți extraordinare (N)

Total plăți exclusiv cele aferente activității de exploatare (O) = (L) + (M1) + (M2) + (N)

flux net (P) = (K) – (O)

flux de lichidități (cash flow) net al perioadei (R) = (P) +/- (E)

fluxul de lichidități net al perioadei precedente (S) reprezintă rezultatul fluxului de lichidități reportat din luna anterioară.

disponibil/necesar din lichidități curente (T) = (S) + (R) ne arată lichiditățile disponibile sau necesarul de finanțare ce poate fi acoperit din credite.

necesarul de lichidități curente (T) poate fi finanțat prin:

linie de credit;

alte credite.

Aspectele nefinanciare au și ele un rol, cel puțin la fel de hotărâtor ca cele financiare, în decizia ofițerilor de credite de a susține sau nu o societate ce dorește să obțină finanțare din partea băncii.

Acestea se referă în principal la componenta umană din cadrul firmelor, la capacitatea conducerii de a lua deciziile corecte, la pregătirea profesională a acesteia.

2.4. Principalele tipuri de credite acordate de către Banca Comercială Română S.A. și caracteristicile lor

2.4.1. Facilitatea de credit pentru TVA

Această categorie de finanțare are ca scop acoperirea cheltuielilor cu TVA aferente achizițiilor/activităților finanțate de BCR prin creditul conex pe termen mediu sau lung acordat pentru finanțarea valorii fară TVA și se poate acorda în funcție de de valoarea TVA aferentă achizițiilor/activitătților finanțate de BCR prin creditul de investiții/ipotecar/pentru proiecte imobiliare pe termen mediu sau lung acordat pentru finanțarea fară TVA pe baza documentației depuse de client.

Avantajele pe care le are acest tip de credit este că analiza și aprobarea se realizează în baza acelorași documente și concomitent cu analiza și aprobarea creditului conex destinat finanțării valorii fară TVA a achiziției/activității respective. De asemenea nu se calculează și nu se percepe comision de neutilizare și nu se analizează rulajul creditor prin subcontul curent (de recuperare a TVA de la buget) în care a fost acordată facilitatea.

Dobanda: este variabilă, negociabilă, pornind de la urmatoarele niveluri maxime: 22,00%/an.

2.4.2. Facilitatea de credit multivalută

Oferă posibilitatea clienților care apelează la această modalitate de finanțare ca, în limita

unui plafon, stabilit prin încheierea contractului de facilitate de credit multivalută și exprimat într-o singură monedă (monedă de acordare), să realizeze trageri sub forma unor linii de credit exprimate în LEI, EUR și/ sau USD în cadrul cărora au posibilitatea să efectueze zilnic utilizări și rambursări multiple, automat.

Avantajul pe care îl oferă acest credit celor care doresc o sursă de finanțare este că la momentul aprobării facilității, clientul nu trebuie să dimensioneze liniile de credit (exprimate în LEI, EUR și/sau USD) acordate în baza facilității de credit multivalută. Fiind un produs operativ, clientul își poate efectua plățile în moneda solicitată de partenerii de afaceri (exprimate în LEI, EUR și/sau USD) în baza unui singur plafon aprobat inițial, având de asemenea continuitate în desfășurarea activității curente;

Se reduc cheltuielie efectuate de client cu înregistrarea garanțiilor aferente facilității (garanțiile se întocmesc pentru întregul plafon al facilității, nefiind necesară refacerea acestora odată cu fiecare tragere) iar dobânzile pot fi negociate.

Dobândă: variabilă, negociabilă, pornind de la următoarele niveluri maxime:

LEI: 22,00%/an

USD: 15,25%/an

EUR: 15,40%/an

2.4.3. Credite pe documente de livrare

Beneficiarii acestor credite sunt persoanele juridice, iar plafonul maxim care poate fi aprobat rezultă din analiza fluxului de lichidități previzionat pe perioada creditării.

Termenul de valabilitate al acordului cadru de creditare este de maxim 1 an de la îndeplinirea condițiilor de tragere în baza acordului, cu posibilitatea prelungirii pe noi perioade de câte 1 an, iar termenele de plată stipulate în contractele comerciale/facturi nu trebuie să depășească 90 de zile de la livrare sau emitere.

Creditul pe documente de livrare se acordă prin:

Contract de credit distinct-pentru o singură tranzacție;

Acord cadru de creditare, în sistem revolving, în cazul tranzacțiilor multiple.

Volumul fiecărui credit acordat de bancă (prin contract de credit distinct sau prin act adițional în baza acordului cadru de creditare revolving) nu va depăși 80% din valoarea facturilor cu TVA și documentelor comerciale și de livrare prezentate în vederea finanțării.

La determinarea volumului creditului se va ține cont și de modalitatea de plată specificată în contractul comercial (avansuri primite, rețineri din valoarea nominală a facturii pentru buna execuție, perioada stipulată în contract pentru plata bunurilor/serviciilor livrate/prestate etc).

Se poate acorda numai către debitori agreați în prealabil de către bancă, ținând cont de istoricul plăților efectuate de aceștia către client și numai clienților cu activitate de producție/comerț sau prestare de servicii, care au realizat o cifră de afaceri de cel puțin 1 milion echivalent EUR pe an (conform ultimului bilanț sau conform balanței prezentate la momentul solicitării creditului) și un serviciu bun al datoriei față de bancă.

În cazul acordului cadru de creditare, sumele rambursate, în perioada de valabilitate, aferente documentelor de livrare în baza cărora se efectuează finanțarea, reîntregesc plafonul de finanțare aprobat.

Avantajul creditului este că acoperă nevoi temporare de finanțare și se oferă consultanță specializată privind alegerea soluției de creditare, adaptată necesităților clientului

Dobânda este negociabilă, pornind de la nivelul maxim de 22%/an.

2.4.4. Credite pentru facilități de cont

Facilitatea de cont reprezintă credite pe perioade scurte și foarte scurte de timp, până la 30 zile calendaristice, acordate agenților economici care din anumite cauze justificative economic nu pot face temporar față plăților.

Această categorie de credite se poate acorda agenților economici cu o situație economico-financiară foarte bună, clasificați potrivit metodologiei de analiză a portofoliului de credite în categoriile A și B, iar eventualele credite de care au beneficiat în perioadele anterioare au fost clasificate în categoriile cu risc minim, “standard” sau “observație”.

Creditele pentru facilități de cont se acordă pentru acoperirea decalajului intervenit în fluxul de lichidități ca urmare a întârzierilor în încasarea mărfurilor livrate, lucrărilor exectuate sau serviciilor prestate.

Volumul creditului se determină pe baza analizei încasărilor medii zilnice din ultimele 3 luni, a posibilității eliminării cauzelor care au generat neîncasarea la termen a veniturilor și previziunii încasării creanțelor până la rambursarea creditului în termenul maxim de 30 zile de la data punerii la dispoziție a creditului.

Nivelul creditului se va stabili în funcție de valoarea totală a mărfurilor livrate, serviciilor executate sau serviciilor prestate de client până la data solicitării creditului, cu condiții certe de încasare până la expirarea duratei de creditare, influențată cu obligațiile care urmează a se plăti în următoarele 30 zile de la aprobarea creditului, către salariați, bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale, către bancă sau alte bănci (rate scadente și dobânzi datorate la credite), către furnizorii de materii prime, energie, gaze naturale etc.

Creditele pentru facilități de cont se vor pune la dispoziția clienților numai după întocmirea formelor legale de garantare a acestora și semnarea bilaterală a contractului de credite de către bancă cu beneficiarii de astfel de împrumuturi. Întrucât aceste credite se acordă pe perioade foarte scurte de timp și au un caracter operativ, iar beneficiarii acestora sunt agenții economici cu o situație economico-financiară foarte bună, banca poate accepta gajul general, ca unică formă de garanție.

2.4.5. Operațiuni de factoring extern

Banca poate efectua operațiuni de factoring extern pentru creanțele comerciale materializate în facturi din livrări de mărfuri la export, executări de lucrări și prestări de servicii în valută, al căror termen de încasare să nu depășească 180 de zile de la emitere, pe baza cererilor și a documentației prezentate de aderenți conform pct. 87 pe lângă documentele prevăzute de norme, cererea de plată a facturilor externe trebuie să fie însoțită și de un borderou al facturilor, care să cuprindă: număr curent, numărul și data facturii externe, scadența, valoarea totală (în lei și în valută), plătitorul, banca acestuia, numărul și data contractului.

Avantajul acestei forme de creditare este ca se poate efectua plata imediată a facturilor, în ziua prezentării facturilor la unitatea bancară teritorială, după aprobarea tranzacțiilor și semnarea acordului-cadru de factoring.

De asemenea se poate efectua plata creanțelor înainte de scadență, încasarea ”la termen” transformându-se în încasare ”la vedere” și un acces la lichidități într-un timp mult mai scurt decât în cazul unui credit, obținându-se astfel o îmbunătățire a cash-flow-ului.

debitorul (importatorul) plătește contravaloarea creanțelor în țara sa, evitând un transfer valutar extern; totodată, are posibilitatea să poarte corespondența cu Factorul de Import în propria limbă și să-și rezolve eventualele litigii în cadrul legislativ și sub competența jurisdicțională ce-i sunt familiare;

flexibilitate în utilizarea fondurilor obținute prin finanțare, în funcție de necesitățile imediate, nefiind necesară justificarea destinației plăților;

finanțare fără garanții materiale;

consultanță gratuită de specialitate din partea reprezentanților BCR la întocmirea documentației necesare obținerii finanțării;

flexibilitate în negocierea costurilor;

documenție redusă pentru obținerea finanțării prin factoring față de cea pentru acordarea unui credit;

protecție împotriva riscului de neîncasare a contravalorii exporturilor realizate (ex: insolvabilitatea sau falimentul partenerului extern);

acces la informațiile referitoare la potențialii clienți externi, prin informațiile obținute de la societatea de factoring/ banca externă;

servicii de factoring extern la standarde internaționale, BCR fiind membru cu drepturi depline al organizației Compania Internațională de Factoring (Factors Chain International).

2.4.6. Factoring intern

Factoringul este operațiunea prin care clientul denumit “aderent” transferă proprietatea creanțelor sale izvorâte din facturile comerciale, către bancă, denumită “factor”, aceasta având obligația, conform contractului încheiat, de a asigura încasarea creanțelor aderentului, asumându-și și riscul de plată a acestora. Banca, pe baza documentelor primite, plătește valoarea nominală a creanțelor, mai puțin agio fie imediat, fie la scadența acestora sau la termenele contractuale de plată stabilite cu aderenții.

Factoringul se clasifică împreună cu scontul și operațiunile în categoria creditelor pentru creanțe comerciale.

Din punct de vedere al modalității efectuării plății creantelor de către factor, factoringul poate fi:

factoring cu plata imediată, în cazul în care factorul achită aderentului contravaloarea facturilor la prezentarea lor;

factoring cu plata la o anumită dată viitoare după prezentarea facturilor de către aderent;

factoring mixt, atunci când factorul plătește la prezentare o parte din contravaloarea facturiilor sub forma de avans, până la cel mult 80% din valoarea acestora, iar diferența la o anumită dată viitoare după prezentare.

Din necesități impuse de limitarea și prevenirea riscului în activitatea de creditare, unitățile băncii vor putea acorda credite de factoring numai în cazul factoringului mixt.

Conform prevederilor Legii nr.58/1998 privind activitatea bancară, operațiunile de
factoring, ca orice alte operațiuni de credite și garanții ale societăților bancare, “vor trebui consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toți termenii și toate condițiile respectivelor tranzacții”.

Contractul de factoring este acel tip de contract prin care o persoană (aderentul) cedează creanțele sale unui terț (factorul), ce se obligă să preia activitatea de încasare în schimbul unei taxe (agio). Cedarea creanțelor se realizează prin intermediul unei subrogări convenționale, prin simpla transmitere a facturilor, fără nici o altă formalitate, factorul devenind proprietarul creanțelor.

Banca poate acorda clientților credite de factoring în lei pentru creanțele comerciale materializate în facturi provenite din livrări de mărfuri, executări și prestări de servicii, al căror termen de încasare să nu depășească 180 zile de la emitere, pe baza cererilor și a documentației prezentate de clienți. Pe lângă documentele prevăzute de norme, în cazul creditelor de factoring, cererea de plată a facturilor conține un borderou al facturilor acceptate de factor, întocmit de solicitant, care va curpinde: numărul și data facturii, scadența, valoarea totală, plătitorul, banca acestuia, numărul și data contractului, observații.

Avantajul este ca se poate efectua plata imediată a facturilor, în ziua prezentării lor la unitatea bancară teritorială, după aprobarea tranzacțiilor și semnarea acordului – cadru de factoring.

De asemenea se poate efectua plata creanțelor înainte de scadență, încasarea ”la termen” transformându-se în încasare ”la vedere” și un acces la lichidități într-un timp mult mai scurt decât în cazul unui credit, obținându-se astfel o îmbunătățire a cash-flow-ului.

flexibilitate în utilizarea fondurilor obținute prin finanțare, în funcție de necesitățile imediate, nefiind necesară justificarea destinației plăților;

Documentația pentru obținerea finanțării prin factoring comparativ cu cea pentru acordarea unui credit, este mai redusă.

2.4.7. Credite pentru finanțarea proiectelor imobiliare

De această categorie de credite pot beneficia personale juridice dar și societățile care nu au avut activitate până la data solicitării creditului și care doresc să dezvolte proiecte imobiliare.

Sunt destinate acoperirii cheltuielilor aferente realizării următoarelor activități cuprinse în proiectul imobiliar:

execuția de lucrări de construcții, instalații și dotări pentru realizarea de clădiri, în scopul trasferului dreptului de proprietate, integral sau a dreptului de a exercita cel puțin unul dinte următoarele atribute ale acestuia: posesie și folosință;

achiziții de clădiri și execuția de lucrări de reabilitare, renovare, modernizare a acestora, sau reabilitarea, renovarea, modernizarea unor clădiri achiziționate de solicitantul de credite anterior datei proiectului, în scopul transferului dreptului de proprietate, integral sau a dreputlui de a exercita cel puțin unul dintre următoarele atribute ale acestuia: posesie și folosință;

achiziția de terenuri și execuția de lucrări pentru amenajarea și viabilizarea acestora, sau execuția de lucrări pentru amenajarea și viabilizarea unor terenuri aflate în proprietatea solicitantului de credite, fie în scopul transferului dreptului de proprietate, intgral sau a dreptului de a exercita cel puțin unul dintre următoarele atribute ale acestuia: posesie și folosință, fie în scopul dezvoltării investiției prin realizarea de activități menționate anterior;

După caz pot fi acoperite și cheluielile aferente activităților privind lucrări de proiectare, consultanță, management proiect, obținerea de avize, acorduri și autorizații, acțiuni de promovare, reclamă, care se referă la realizarea activităților menționate anterior sau sunt necesare în vederea atingerii scopurilor acestora.

Se pot acorda în LEI, EUR sau USD iar avantajele acestui credit sunt ca se pot acorda perioade de grație de maxim 2 ani, inclusiv pentru plata dobânzilor, la cererea beneficiarului finanțării, decizia de finanțare a proiectului imobiliar se bazează în special pe analiza studiului de fezabilitate.

Dobânda : variabilă, negociabilă, pornind de la următoarele niveluri maxime:

LEI. 23% / an;

USD: 15,25% / an;

EUR: 15,40% / an.

2.4.8. Credite pentru activitatea de leasing

Leasingul reprezintă o convenție prin care locatorul (în calitate de proprietar) cedează locatarului (persoana care ia cu chirie), pentru o perioadă determinată, dreptul de utlizare a unui bun mobiliar, imobiliar sau a unui activ necorporat destinat desfășurării activității de exploatare a locatarului, contra unei chirii, cu opțiunea de cumpărare la scadență, la un preț convenit prin contractul inițial între părți.

Operațiunile de leasing au ca obiect:

utilizarea echipamentului industrial;

utilizarea bunurilor imobile cu destinația comercială sau industrială, achiziționate sau construite de o societate de leasing;

utilizarea fondului de comerț sau a unuia din elementele sale necorporale;

utilizarea bunurilor de folosință îndelungata și a imobilelor cu destinație de locuință, pentru persoanele fizice, cu respectarea prevederilor legale privind protecția consumatorului.

Volumul maxim al creditului pentru activitatea de leasing nu poate depăși, 85% din prețul de achiziție (inclusiv TVA) a bunurilor imobile și mobile noi/ second hand ce urmează a fi cumpărate și închiriate ulterior în regim de leasing.

În vederea acordării creditelor pentru pentru activitatea de leasing, banca va urmări ca: în obiectul de activitate stipulat în statutul de organizare și funcționare a agenților economici solicitanți de astfel de credite, să fie inclusă activitatea de leasing; să existe contracte de leasing încheiate din care să rezulte natura bunurilor supuse închirirerii, valoarea de achiziție a acestora, cota lunară de amortizare stabilită, perioada pentru care bunul va fi închiriat etc.; bunul care face obiectul contractului de leasing să fie asigurat, iar drepturile de încasat din polița de asigurare să fie cesionate în favoarea băncii; în contractul de credit să se înscrie clauza obligatorie pentru societatea de leasing de a face dovada plății primelor de asigurare pe toată perioada de creditare; perioada de creditare să nu depășească durata contractului de leasing; contractul de leasing să nu prevadă clauza posibilității rezilierii înainte de termenul prevăzut; plata chiriei să se efectueze în contul societății de leasing deschis la bancă.

Aprobarea creditelor pentru activitatea de leasing, indiferent de valoarea acestora, este de competența Centralei băncii, unitățile subordonate având obligația prezentării analizei, documentațiilor necesare și a propunerilor privind cererea de credite respectivă.

Perioada de creditare nu trebuie să depășească durata contractului de leasing.

Dobânda este variabilă, negociabilă.

2.4.9. Credite pentru investiții

Acest tip de credit este destinat pentru finanțarea activității de investiții pentru realizarea de noi capacități și obiective de producție, dezvoltarea/ menținerea la parametri optimi a capacităților de producție existente, modernizarea/retehnoligizarea capacităților de producție, a utilajelor, mașinilor, instalațiilor, clădirilor existente etc.

Este disponibil în lei și/ sau valută, pe termen scurt, mediu și lung. Pentru plata avansului la bunurile cumpărate în leasing, termenul de creditare se încadreaza în valabilitatea contractului de leasing.

Proiecte de investiții eligibile:

realizarea de noi capacități și obiective de producție;

dezvoltarea/menținerea la parametrii a capacităților de producție existente;

modernizarea/ retehnologizarea capacităților de producție, utilajelor, mașinilor, instalațiilor, clădirilor existente etc.

Plafonul maxim al creditului este:

85% din valoarea totală a investiției;

80% din valoarea avansului ce se plătește pentru bunurile achiziționate în leasing;

100% din valoarea totală a investiției pentru unitățile administrației publice locale și pentru valoarea reziduală a bunurilor achiziționate în leasing.

Se poate acorda o perioadă de grație pentru plata ratelor de credit de până la 3 ani. În cazul investițiilor care produc imediat după data punerii în funcțiune, cum sunt utilajele, mașinile și instalațiile, perioada de grație nu va putea depăși 12 luni.

Aportul propriu al solicitantului constă fie în lichidități înregistrate în contul curent, fie în realizarea efectivă a unei părți din investiția respectivă probată cu documente justificative și de regulă utilizat înainte de punerea la dispoziție a creditului sau proporțional cu efectuarea tragerilor.

Avantajele creditului de investiții:

susținerea în proporție mare a procesului investițional (minim 80% din valoarea investiției);

efort financiar mai redus din momentul demarării obiectivului finanțat, în funcție de perioada de grație acordată;

flexibilitate prin negocierea dobânzilor;

volum optim al creditului, în funcție de necesitățile de finanțare ale clientului și posibilitățile acestuia de rambursare;

consultanță spcializată din partea reprezentanților Băncii Comerciale Române la întocmirea dosarului de credit.

Dobânda este variabilă, negociabilă, pornind de la următoarele niveluri maxime:

LEI : 22% an;

USD: 15,25% an;

EUR: 15,40% an.

2.4.10. Credite ipotecare

Se acordă persoanelor juridice, în scopul efectuării de investiții imobiliare, în lei, eur și usd.

Destinația creditului ipotecar:

cumpărarea, construirea, amenajarea, viabilizarea, reabilitarea, consolidarea sau extinderea de imobile, dar fără a se limita la acesta;

pentru rambursarea unui credit ipotecar pentru investiții imobiliare contractat anterior;

finanțarea altor cheltuieli legate de realizarea investițiilor imobiliare cum sunt: cheltuieli pentru realizarea de studii și proiecte, pentru obținerea avizelor, acordurilor și autorizațiilor legale necesare, amenajarea terenurilor destinate realizării construcțiilor (inclusiv organizare de șantier), cheltuieli notariale (unde este cazul) și alte cheltuieli în legătură cu investiția imobiliară respectivă.

Unul dintre avantajele creditului ipotecar este că se pot finanța investițiile imobiliare cu destinație locativă sau cu altă destinație decât cea locativă, existând posibilitatea alegerii modalității de realizare a lucrărilor de construire, reabilitare, modernizare, extindere, viabilizare sau executarea lucrărilor în regie proprie sau prin intermediul unei societății de constucții. Se poate acorda o perioada de grație de maxim 2 ani atât pentru plata ratelor de credit, cât și pentru plata dobânzilor la cererea beneficiarului finanțării.

susținerea financiară a procesului investițional al solicitanților;

dezvoltarea afacerilor;

Dobânda este negociabilă, pornind de la următoarele niveluri maxime:

pentru creditele în RON: ROBOR la 6 luni + 10 puncte;

pentru creditele în USD: LIBOR la 6 luni + 14,5 puncte;

pentru creditele în EUR: EURIBOR la 6 luni + 13 puncte.

CAPITOLUL III

CRIZA FINANCIARĂ INTERNAȚIONALĂ

Criza financiară globală din 2008-2009 este o criză financiară actuală majoră, iar România începe să resimtă această recesiune economică, iar cel mai tare se va resimți această criză la nivelul companiilor. Ea a devenit vizibilă în septembrie 2008 o dată cu eșecul sau suspendarea mai multor firme financiare cu sediul în Statele Unite.

Începând cu eșecurile unor mari instituții financiare din Statele Unite, criza a evoluat rapid în criză de credite, deflație și reducerea bruscă a transporturilor comerciale, determinând mai multe bănci europene să scadă indicii diferitelor piețe bursiere, și să apară mari căderi ale valorii de piață a stocurilor și comodităților în toată lumea. Criza creditelor a fost excerbată de Secțiunea 128 a Actului de Urgență pentru Stabilitatea Economică din 2008 care a permis Sistemului de Rezerve Federale să folosească rezervele păstrate în depozit de la bănci, îndepărtând stimulentele pe termen lung pentru bănci de a extinde creditele, în loc să păstreze banii lichizi în depozitele federale.

Sistemul bancar din România este mai puțin vulnerabil în fața crizei financiare internaționale decât sectoarele financiare ale altor țări, neconfruntându-se cu riscuri foarte mari de neplată ale creditelor. În cazul în care vereunua dintre bănci se confruntă cu o criză de lichiditate de scurtă durată, aceasta se poate rezolva prin împrumuturi de la Banca Centrală, sau cu împrumuturi de la alte bănci.

Sistemul bancar din România are o bază solidă iar plasamentele sunt pe piața internă care este în plină expansiune. Plasamentele în credite pe piața internă asigură randament ridicat. Problemele băncilor de la noi sunt să identifice noi resurse, interne și externe, și să mențină sănătatea portofoliului de credite, iar noile reglementări ale Băncii Naționale pentru temperarea creditului poate avea o influență avantajoasă.

Criza financiară a adus schimbări importante în ofertele de creditare ale băncilor din România și probabil cel mai afectat segment este cel al împrumuturilor de nevoi pentru care nu se constituie garanție. Dacă în vremurile bune, băncile păreau a fi excesiv de generoase și mult prea îngăduitoare în anticiparea riscurilor, situația s-a schimbat radical atunci când criza financiară a început să apară.

Cea mai vizibilă schimbare pe care au cunoscut-o împrumuturile negarantate este constiuită de perioada de rambursare, care s-a înjumătațit la cele mai multe dintre bănci. În urmă cu un an și ceva, durata medie a unui credit de nevoi fără ipotecă era de 10 ani, existând însă și oferte care se întindeau chiar și până la 15 ani, acum cele mai multe bănci s-au oprit la 5 ani. Instuții de credit, altădată extrem de active pe segmentul acestui tip de împrumut – BCR, Bancpost, CEC Bank, Credit Europe Bank, Volksbank și UniCredit Țiriac Bank – au redus termenele de la 10 la 5 ani. BCR a păstrat și oferta pe 10 ani, însă aceasta se adresează numai clienților cu istoric în cadrul băncii.

Sectorul bancar a continuat să înregistreze indicatori financiari în spectrul pozitiv, fiind bine capitalizat și cu rezultate financiare apreciabile.

Începând cu ultima perioadă a anului 2008, se înregistrează o deteriorare mai accentuată a calității portofoliului de credite, reflectând îndeosebi încetinirea activității economice și deprecierea

cursului monedei naționale. Deteriorarea nu este uniformă pe bănci, cele mai mari consemnând niveluri mai ridicate ale creditelor restante și îndoielnice. În pofida înrăutățirii mai rapide a portofoliilor de credite în ultima perioadă, pe ansamblu calitatea acestor portofolii se încadrează favorabil în context european.

În 2008, investițiile străine reprezentau aproximativ 40% din investițiile toatale realizate în economia națională, cifra fiind foarte mare și arătând dependența dezvoltării economice pe plan intern de sursele de finanțare externă.

Începând cu trimestrul al patrulea din 2008, datele statistice semnalau faptul că situația s-a schimbat dramatic pe plan intern și arăta că ultimele trei luni ale anului trecut au reprezentat debutul unei perioade de restrângere a activității economice în România. Criza economica internațională a ajuns și pe plan local și se manifestă prin: diminuarea activității de creditare (situație generată de o lipsa de încredere globală în sistemul bancar ce a limitat accesul la finanțarea externă și a dus la deprecierea monedei românești) și prin activitatea mai redusă a investitorilor străini (situație generată de creșterea aversiunii față de risc pentru economiile emergente din Europa de Est); prin încetinirea activității de export; scăderea valorii activelor românești în general, unul din motive fiind deprecierea leului.

CAPITOLUL IV

ANALIZA UNUI DOSAR DE CREDITARE ÎN VEDEREA ACORDĂRII UNUI CREDIT DE INVESTIȚII LA BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A.

Prezentarea generală a societății comerciale

S.C. Vectra Internațional S.R.L. solicită Băncii Comerciale Române S.A. sucursala Brașov în luna iunie 2009 un credit pe termen lung, în valoare de 280.000 EUR pentru activitatea de investiții. Creditul este solicitat pe o perioadă de 5 ani pentru achiziționarea de active fixe respectiv 4 autocamioane.

În vederea obținerii creditului, S.C. Vectra Internațional S.R.L. depune la bancă următoarele documente:

cererea de credit (anexa nr. 2);

bilanțul (anexa nr. 3) , contul de profit și pierdere (anexa nr. 4);

actele de proprietate a bunurilor propuse în garanție (anexa 5);

proiecția fluxului de lichidități prognozat (cash-flow) (anexa 6);

bugetul de venituri și cheltuieli prognozat pe perioada creditării (anexa nr. 7);

S.C. Vectra Internațional S.R.L. este constituită ca societate cu răspundere limitată-integral privată, desfășurându-și activitatea în conformitate cu prevederile din contractul și statutul societății. Este înregistrată la Registrul Comerțului cu numărul de înmatriculare J08/3653/1994, având codul unic de înregistrare RO7184520. Societatea are sediul în județul Brașov, strada Dimitrie Anghel, nr. 17.

Asociații societății sunt Popescu Liliana și Popescu Constantin, iar capitalul subscris și vărsat al societății la data solicitării creditului este de 60.000 RON. Popescu Constantin deține o parte socială din capitalul social al firmei, dar nu este implicat în conducerea sau administrarea societății. D-na Popescu Liliana deține 99,98% din procentul acțiunilor și se implică în mod activ în conducerea societății, având o experiență de peste 13 ani.

Produsele și serviciile actuale

Produsele realizate de societate este transportul internațional de marfă în camioane de diferite tonaje (1,5 t – 20 t) și de asemenea servicii logistice aferente transportului de marfă: expediții și grupaje, transport regulat, transporturi speciale, depozitări, service auto, alte servicii comerciale.

SC Vectra Internațional își desfășoară activitatea în domeniul transportului înca de la înființarea societății, și s-a specializat pe transportul internațional de mărfuri, care reprezintă 95,6% din cifra de afaceri. Celelalte venituri sunt obținute din închirieri.

O mare parte a transporturilor efectuate sunt pentru firme din UE (Germania, Franța, Belgia, Anglia, Suedia), ce produc subasamble și componente auto în fabricile din România.

Societatea are în prezent un numar de 130 de angajați, organizați pe compartimente distincte: financiar-contabil, logistic, transporturi, departamentul de reparații și cel administrativ.

Parcul auto al societății a ajuns, urmare a politicii investiționale (contracte de leasing) la un număr de 61 autotractoare, împreună cu remorci sau remiremorci de la firme renumite: Volvo, Mercedes, Scania. Înclinația spre investire este de 201,2% în anul 2007 respectiv 250% în anul 2008. În primul semestru al anului 2009 investițiile s-au redus semnificativ, societatea având capacitatea tehnico-materială necesară desfășurării activității, urmărindu-se reducerea datoriilor ce produc costuri – leasing, credite bancare.

Deși criza financiară a redus semnificativ activitatea transportatorilor – în perioada decembrie 2008 – ianuarie 2009 un număr de 600 societăți comerciale de transport și-au anunțat falimentul, experiența, calitatea serviciilor prestate au menținut SC Vectra Internațional în rândul societăților preferate de clienți.

Societatea activează în domeniul transporturilor internaționale de mărfuri, având o experiență acumulată în cei 15 ani de activitate, devenind lider în trasportul agabiritic.

Principalii furnizori de materii prime și materiale

Furnizorii pentru piese auto sunt reprezentați de S.C. ATP Exodus S.A. și S.C. Saf Holland S.A., iar furnizorii de carburanți sunt reprezentați de S.C. D.G. Petrol S.A. și S.C. Shell S.A., Verag Spedition Sube.

Piața actuală

Societatea activează pe o piață în plină dezvoltare, determinată de necesitatea dezvoltării investițiilor în infrastructura regiunii și în construcțiile de locuințe. Cererea pe această piață este superioară ofertei existente. Clienții societății sunt reprezentați de societăți comerciale cu capital privat, dar și numeroase firme din Europa, concentrându-se mai mult pe clienții din categoria automotive întrucât există o bază de experiență în ceea ce privește cerințele dinamice ale acestora și posibilitatea dezvoltării cooperării cu aceștia în domeniul logisticii de transport pe multiple planuri.

Societatea are încheiate contracte pentru transport în valoare de aprox. 5.025 mii EUR, din care la data de 30.06.2009 s-au facturat 2.840 mii EUR.

Cifra de afaceri a societății – medie lunară de 645 mii EUR, poate susține volumul creditului de investitii pe termen mediu la nivelul sumei de 280.000 EUR.

Principalii concurenți

Concurența pe această piață este în creștere datorită intensificării deschiderii României către companiile multinaționale din sectorul industrial, iar concurenții care își desfășoară activitatea pe această piață sunt: S.C. Edy Spedition S.R.L. și S.C. Dumagaz Logistic S.R.L., S.C Dunca Expediții S.R.L., S.C. Lazăr Expediții S.A.

Puncte tari:

Existența unui istoric al relațiilor de afaceri create cu clienții săi, experiența de peste 15 ani în activitatea de transport rutier de mărfuri internațional.

Echipă managerială cu experiență, dovadă sunt rezultatele financiare ale societății chiar și în această perioadă de criză.

Societatea are încasări în moneda creditului, fiind ferită astfel de riscul valutar, care în perioada anterioară a generat numeroase pierderi pe seama deprecierii semnificative a monedei naționale în raport cu EUR.

Baza tehnico-materială importantă: un parc de 61 de autotractoare Volvo, Scania, Mercedes, 61 remorci și semiremorci marca Schmitz, Koesbohrer, Sommer, dispune de un sediu administrativ cu teren în suprafță de 31.997 mp.

Societatea este specializată în transportul auto internațional, containerizat și agabaritic, constituind un avantaj față de ceilalți competitori.

Dispune de licența pentru transportul rutier de mărfuri în trafic intern si internațional, emisă de Autoritatea Rutieră Română – A.R.R., conform cerințelor impuse de Uniunea Europeană (Licența LTM/0022045 cu valabilitate 20.04.2011).

Oportunități:

Lărgirea portofoliului de clienți pentru serviciile de închiriere.

Puncte slabe:

Societatea activează în domeniul transporturilor, în care infrastructura are un rol important – lipsa autostrăzilor și starea tehnică a drumurilor nu corespund cu standardele europene.

Diminuarea veniturilor din închirierea spațiilor cu 41%.

Gestionare inadecvată a resurselor societății – s-au creat dezechilibre între activitatea de bază a societății și cea de investiții – fond de rulment negativ de -2.521 mii lei.

Amenințări:

Accentuarea crizei economice ce poate duce la o reducere a comenzilor pentru transporturi.

Prezentarea proiectului de investiții

Societatea comercială S.C. Vectra Internațional S.R.L. își propune să își diversifice activitatea și să își îmbunătățească calitatea produselor, răspunzând solicitărilor pieței. În acest scop societatea a decis achiziționarea următoarelor mijloace fixe: 4 autocamioane marca Volvo. Achiziționarea acestor mijloace fixe va duce la creșterea randamentului și capacității de producție,

dezvoltarea serviciilor de transport linie, regulat, contractual și a activităților logistice aferente.

Conform evaluărilor realizate anterior valoarea totală a investițiilor în activele fixe necesare 280.000 EUR, iar durata de realizare a investiției este de un an. Eșalonarea investiției și planul de finanțare sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Tabel nr. 4.1. – Eșalonarea investiției și planul de finanțare

Finanțarea investiției se realizează în proporție de 84,85% prin credit de la bancă și în proporție de 15.15% din surse proprii. Sursele proprii de finanțare vor fi asigurate prin aport la capitalul social în perioada de implementare a investiției.

Condițiile de creditare solicitate băncii pentru finanțarea proiectului de investiții sunt următoarele:

volumul creditului: 280.000 EUR;

perioada de creditare: 5 ani;

rata dobânzii anuală: 6,2%;

perioada de grație: 6 luni;

rambursarea creditului și a dobânzilor aferente.

Garanțiile necesare acestui credit de investiții, vor fi formate din:

Ipoteca

Ipotecă de rang III asupra imobilelor înscrise în CF 27879 situat în Municipiul Brașov – nr. cadastral 11199/1/1; 11199/1/2; 11199/1/3; 11199/1/4; 11199/1/6; 11199/1/7; 11199/1/8; 11199/1/9.

Imobilul a fost evaluat în data de 19.08.2009 de către Evalrom S.R.L., și au rezultat:

– valoare de piață 13.347.130 lei

– valoare de garanție 8.675.635 lei.

Valoarea propusă a fi admisă în garanție este de 1.600.000 lei.

Imobilul mai constituie garanții astfel:

– ipotecă de rang I aferentă credit de investiții în sold de 0 EUR, beneficiar S.C. Vectra Internațional S.R.L. – trebuie radiată;

– ipoteca de rang II – acord de garantare ce a fos inclus în facilitatea de credit multiprodus a SC Vectra Service SRL – trebuie radiată;

– ipotecă de rang IV (valoarea admisă în garanție 0 lei) aferentă credit de investiții în sold de 5.572.319,88 lei, beneficiar S.C. Vectra Service S.R.L.

Soldul creditor al contului curent

Garanție reala mobiliară fară deposedare asupra soldurilor creditoare ale conturilor/subconturilor curente în lei și valută deschise la B.C.R.

– casă de locuit și teren aferent în suprafață totală de 2.100 mp;

– casă de locuit, magazie si teren aferent în suprafață totală de 2.000 mp;

– încărcător frontal pe roți tip Stalowa Wola L34;

– autospecializată R19215 DFK-S

Evaluarea financiară a proiectului de investiții

Evaluarea financiară ca metodă de lucru se realizează în mai multe etape:

– prima etapă este reprezentată de o analiză financiară cu caracter general care realizează, în principal raportul dintre cheltuielile efectuate și veniturile realizate prin activitatea obiectivului de investiție;

– a doua etapă constă într-o analiză financiară detaliată a proiectului în baza finalizării sale și evidențiază rata rentabilității capitalului investit.

În cazul analizei financiare trebuie făcute următoarele precizări:

– veniturile totale cuprind pe lângă veniturile din producția vândută și creditele primite, deoarece ele constituie surse atrase și întregesc fondurile agentului economic;

– cheltuielile totale includ cheltuielile cu investiția și cheltuielile cu producția. Pentru efectuarea analizei financiare în costuri se mai includ și o serie de impozite, taxe, dobânzi, precum și sumele necesare rambursării creditului și dobânzilor aferente.

Analiza economico-financiară a activității firmei

Pentru a micșora riscul în activitatea de creditare ofițerul de credit analizează activitatea societății din punct de vedere financiar. În acest sens, ofițerul de credit examinează bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, precum și fluxurile monetare ale firmei.

Analiza structurii și conținutului bilanțului contabil

Pentru a micșora riscul în activitatea de creditare ofițerul de credit analizează activitatea societății din punct de vedere financiar. În acest sens, ofițerul de credit examinează bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, precum și fluxurile monetare ale firmei.

Analiza economico-financiară a activității societății se efectuează pe baza situațiilor financiare încheiate pe 3 perioade și are ca punct de plecare balanțele de verificare împreună cu bilanțurile contabile, ce reprezintă documentele oficiale de gestiune a patrimoniului unui agent economic. Bilanțul contabil oferă o imagine contabilă asupra patrimoniului, situației financiare și rezultatelor obținute.

Prin prelucrarea bilanțului, elementele de activ și pasiv se grupează fiecare în două mari capitole, după cum urmează:

ACTIV

a) active imobilizate care cuprind imobilizările necorporale, corporale și financiare;

b) active realizabile care sunt formate din stocuri, creanțe, conturile de regularizare și asimilate, conturile de disponibilități.

PASIV

a) capitaluri proprii care cuprind sursele de finanțare cu caracter permanent, respectiv capitalul social, rezervele constituite la nivelul societății, rezultatul exercțiului;

b) total datorii care cuprind datoriile financiare, datoriile nefinanciare, avansurile primite, alte datorii, veniturile înregistrate în avans;

O importanță deosebita în analiza economico-financiară o reprezintă analiza contului de profit si pierdere.

4.4.2. Analiza structurii și conținutului contului de profit și pierdere (anexa 7)

Contul de profit și pierdere reprezintă documentul prin care se regrupează fluxurile de exploatare, financiare și excepționale ale unei societăți.

Cu ajutorul lui se explică modul de constituire a rezultatului exercițiului în diferite etape, permițând astfel desprinderea unor concluzii legate de nivelul performanțelor economice ale activității desfășurate de societate într-o anumită perioadă de gestiune.

La nivelul activității de exploatare, se înregistrează:

Cifra de afaceri reprezintă suma totală a veniturilor societății, rezultate din vânzarea produselor realizate, și respectiv a serviciilor prestate într-o anumită perioadă de timp.

Cifra de afaceri = Venituri din produse și servicii vândute + Venituri din vânzarea mărfurilor

Cifra de afaceri = 16.183 + 60 = 16.243 mii lei

Cifra de afaceri a societății își menține trendul ascendent și la 30.06.2009 cu 6,5% față de anul 2008, însa aceasta este mai ponderată decât creșterea din anul 2008 față de 2007, respectiv 20%. Această creștere este și urmare a deprecierii monedei naționale, societatea având stabilite tarifele în EUR.

Fig. 4.1. Evoluția cifrei de afaceri la S.C.Vectra Internațional S.R.L. în perioada 2005-2009

Sursa: Bilanț S.C.Vectra Internațional S.R.L.

Valoare adaugată brută – reprezintă diferența între veniturile ce constituie cifra de afaceri a societății și cheltuielile cu materia primă, materiale și mărfuri.

Valoare adaugată brută = CA – Cheltuieli privind mărurile, materii prime și materiale

Valoare adaugată brută = 16.243 – 5.434 = 10.809 mii lei

Veniturile din exploatare reprezintă totalitatea veniturilor societății obținute din activitatea de exploatare într-o anumită perioadă.

Veniturile din exploatare = 16.761 mii lei

Societatea a mai realizat venituri din chirii și din vânzarea de imobilizari corporale.

Cheltuielile de exploatare reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate de societate pentru desfășurarea activității de exploatare.

Cheltuielile de exploatare = 15.557 mii lei

Dintre cheltuielile de exploatare, amintim:

Cheltuielile cu personalul – cheltuieli cu salariile, cu asigurările și protecția socială;.

Cheltuieli cu chirii, întreținerea și reparațiile, energia, transportul, comisioanele, asigurările, deplasările, etc.

Rezultatul din exploatare – este indicatorul prin care se evaluează rentabilitatea economică a societății din activitatea de exploatare.

Rezultatul din exploatare = Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare

Rezultatul din exploatare = 16.761 mii lei – 15.557 mii lei = 1.204 mii lei

Rezultatul din exploatare înregistrat în anul 2008 s-a diminuat cu 1.173 mii lei (peste 38%) față de cel obținut în anul 2007, în condițiile în care veniturile din exploatare au crescut cu 5.184 mii lei (19,2%) iar cheltuielile cu 6.357 mii lei (26,6%).

La nivelul extraordinar, se înregistrează:

Veniturile extraordinare sunt veniturile obținute la acest nivel al activității economice.

Veniturile extraordinare = 0 lei

Cheltuielile extraordinare constau în cheltuielile efectuate la acest nivel al activității economice.

Cheltuielile extraordinare = 0 lei

Rezultatul extraordinar comensurează rentabilitatea unei societăți obținută la acest nivel de fluxurile economice, respectiv de cele extraordinare.

Rezultatul extraordinar = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare

Rezultatul extraordinar = 0 lei

La nivelul activității financiare

Rezultatul financiar înregistrat în cele 3 perioade este negativ și este determinat atât de dobânzile aferente creditelor angajate de societate cât și diferențelor de curs valutar:

– în anul 2008 pierderea a crescut cu 410 mii lei, în urma diferenței de curs nefavorabile mai mari cu 397 mii lei (cheltuielile cu dobânzile se mențin la același nivel deși volumul creditelor a crescut cu 2.570 mii lei, însă a scăzut volumul leasingurilor cu 1.862 mii lei);

– în primul semestru al anului 2009 rezultatul negativ este în scădere cu 18% – au scăzut datoriile către societățile de leasing și față de bănci, și implicit dobânda, iar cotația Euribor fiind la un nivel minim în jur de 1% a contribuit, de asemenea, la niște costuri pentru societate.

BILANȚ – ACTIV (anexa 8)

Activele imobilizate erau la data de 30.06.2009 în valoare de 17.099 mii lei fiind reprezentate în principal de:

– 8.880 mii lei – terenuri și clădiri – au același nivel din 2008, mai putin amortizările înregistrate în semestrul I 2009. În anul 2008 acestea au crescut cu 4.894 mii lei urmare a achizitionării unui reevaluării a unui teren + 4.894 mii lei;

– 5.157 mii lei – vehicule în scădere cu amortizarea înregistrată și vânzarile efectuate;

– 2.700 mii lei – alte titluri imobilizate reprezentând participarea la capitalul social al S.C. V & L Impex S.R.L. în proporție de 100%.

Activele imobilizate au înregistrat un trend ascendent în anii 2007 și 2008 datorită politicii investiționale a societății. La 30.06.2009 sunt mișcări nesemnificative asupra lor.

Activele circulante au scăzut la 30.06.2009 cu 483 mii lei față de anul 2008, influențate fiind de:

– creșterea creanțelor comerciale cu 1.254 mii lei, în condițiile în care provizioanele pentru deprecierea clienților au același nivel 290 mii lei;

– scăderea disponibilitățile de numerar din conturi și casă cu 365 mii lei – avansurile de trezorerie reprezentând ponderea cea mai mare 90% (256 mii lei). Față de soldul la 31.12.2008 a scăzut semnificativ disponibilitățile în valută (-593 mii lei);

– diminuare soldului creanțe de debitori cu 1.328 mii lei pe seama încăsarii c/valorii chiriilor dar și a recuperării creanțelor înregistrate de societate în relația cu S.C.Vectra Service S.R.L.- în anul 2008 s-a înregistrat factura de vânzare în valoare de 350 mii lei a unui imobil aflat în proprietatea lui S.C. Vectra Internațional S.R.L. către S.C. Vectra Service S.R.L., însă actul notarial s-a întocmit doar în ianuarie 2010. Tot în contul 461 au mai fost înscrise parte din serviciile de transport ce au fost virate și încasate de către S.C. Vectra Service S.R.L., în locul lui S.C.Vectra Internațional S.R.L. Până la 30.06.2009 s-au efectuat decontările între cele două societăți, astfel că, în acest moment nu mai sunt creanțe de recuperat sau datorii între ele.

Soldul rămas de 350 mii lei reprezintă creanțe (chirii) de încasat de la: S.C. Orange S.A. 31 mii lei, S.C. Perla Covasnei S.R.L. 24 mii lei, S.C. Marsorom S.R.L. 24 mii lei, S.C. Termotrans S.R.L. 21 mii lei, precum și de la un șofer căruia i s-a imputat o reparație în jur de 9.000 EUR (accident din vina sa).

Ponderea cea mai mare în activele circulante o dețin clienții, în suma de 6.432 mii lei, cu o pondere de 26,5%, ce se reflectă și într-o durata medie de încasare a clienților de 72 zile, mai mare față de anul 2008 – 62 zile.

BILANȚ – PASIV (anexa 9)

Capitalul propriu de 12.477 mii lei, cu o pondere de 51,3% în total pasiv, este format în principal din rezultatul reportat din anii precedenți în suma de 11.927 mii lei și din rezultatul financiar al perioadei de analiză în suma de 478 mii lei.

Datoriile totale cuprind datoriile financiare, datoriile nefinanciare, avansurile primite, alte datorii și veniturile înregistrate în avans.

Datoriile totale au înregistrat un aspect pozitiv în semestrul I 2009 față de anul 2008 în sensul diminuării lor cu suma de 1.938 mii lei:

– a scăzut soldul leasingurilor cu 663 mii lei urmare a ratelor achitate;

– a scăzut soldul împrumuturilor bancare cu 728 mii lei – societatea are un credit de investiții la BRD cu o rata lunară de 8333 EUR;

– s-au diminuat datoriile către furnziori cu 721 mii lei, de unde și o durată medie de plată în scădere în semestrul I 2009 -105 zile, față de anul 2008 – 117 zile;

– au scăzut și datoriile către buget cu 196 mii lei;

– din total alte datorii.

Fig.4.2. Evoluția datoriilor la S.C. Vectra Internațional S.R.L. în perioada 2005-2009

Sursa: Bilanț S.C.Vectra Internațional S.R.L.

4.4.3. Indicatorii de analiză a bonității (anexa 10)

Rentabilitatea din exploatare () exprimă capacitatea societății de a obține profit din activitatea propriu-zisă, înaintea oricăror influențe ale elementelor financiare și excepționale și poate fi calculată astfel:

, unde:

– rezultatul din exploatare;

– cifra de afaceri.

Se remarcă o pondere a rezultatului din exploatare în cifra de afaceri destul de buna, și ceea ce este important este că a crescut față de anul 2009, rezultând o activitate mai profitabilă.

Rentabilitatea din exploatare a crescut la 30.06.2009 (7.4%) față de 31.12.2008 (6,2%) în urma creșterii veniturilor din exploatare (4,45%) într-o masură mai mare decât cheltuielile din exploatare (3,05%).

Lichiditatea curentă ()

Lichiditatea reprezintă capacitatea unui client de a face față datoriilor sale pe termen scurt prin transformarea rapidă a activelor circulante în disponibilități. Lichiditatea curentă se calculează cu ajutorul formulei:

, unde׃

– active circulante;

– stocuri nevalorificabile;

– clienți incerți.

– datorii exigibile pe termen scurt.

Valoarea acestui indicator este în creștere în perioadele analizate, creându-se, astfel sursele necesare desfășurării activității curente.

Lichiditatea imediată ()

Față de lichiditatea curentă, pentru stabilirea acestui indicator este necesar să scădem din total active ciculante activele care nu se pot vinde și încasa într-un timp foarte scurt. Acest indicator arată care este influența stocurilor în lichiditatea curentă a firmei și se determină astfel:

, unde:

– active circulante;

– stocuri;

– clienți incerți;

– datorii exigibile pe termen scurt.

Lichiditatea imediata înregistrează un nivel necorespunzător la 30.06.2009, de 72,6%, însa a crescut atât în anul 2008 cât și în anul 2007, pe fondul scăderii datoriilor pe termen scurt mai mult decât au scăzut activele circulante – la 30.06.2009. În anul 2008 au crescut atât activele circulante cât și datoriile pe termen scurt, însa primele mai mult decât celelalte.

Solvabilitatea curentă ()

Solvabilitatea reflectă capacitatea generală a societății de a transforma toate activele sale în „cash” pentru plata tuturor datoriilor. Solvabilitatea se calculează după următoarea formulă:

, unde:

– total active;

– stocuri nevalorificabile;

– clienți incerți;

– active incerte;

– datorii totale;

– diferențe din conversie pasiv.

Solvabilitatea curentă este mai mare de 150% ceea ce relevă faptul că societatea are capacitatea de a-și achita obligațiile bănești, imediate și îndepărtate față de terți. În același timp se observă că solvabilitatea curentă înregistrează un trend crescător de la un exercițiu financiar la alt exercițiu financiar.

Gradul de îndatorare generală () reflectă gradul în care capitalurile proprii asigură finanțarea activității societății. Acest indicator poate fi interpretat și ca o rată a autonomiei financiare a societății indicând gradul în care anganjamentele sale pe termen scurt și lung sunt garantate de capitalurile proprii ale societății și se calculează astfel:

, unde:

– datorii totale;

– capitaluri proprii nete în sens strict.

Gradul de îndatorare generală a fost influențat pozitiv astfel:

– în anul 2008 au crescut capitalurile proprii cu 71% (profit net 1.708 mii lei, din care suma de 100 mii lei repartizată ca dividende) față de o creștere cu doar 11% a datoriilor. Capitalurile proprii au fost influențate de:

– profiturile reportate înregistrate de societate (+1.608 mii lei) în anul 2008 și în semestrul I 2009

– reportare rezultat net din 2008: + 347 mii lei,

– reevaluării efectuate în anul 2008: + 4.862 mii lei

– repartizarea de dividende în valoare de 200 mii lei în perioada ianuarie-iunie 2009.

Fondul de rulment (FR) exprimă modalitatea de finananțare a activelor imobilizate – dacă valoarea acestuia este negativă, rezultă o deficiență înregistrată la nivelul activității investiționale, în sensul neacoperirii cu surse pe termen lung a investițiilor efectuate. Acesta se calculează pe baza relației:

Fondul de rulment = Pasive pe termen lung – Active imobilizate

Fondul de rulment = 14.578 – 17.099 = -2.521 mii lei

– este urmare a neasigurarii surselor pe termen lung pentru achizițiile de mijloace fixe efectuate.

Necesarul de fond de rulment (NFR) se caracterizează prin variații mai mari decât fondul de rulment, datorită instabilității atât a activelor realizabile, cât și a datoriilor curente cu scadența mai mică de 1 an.

Necesarul de fond de rulment = Active circulante – Datorii curente < 1 an

NFR = 7.216 – 5.858 = 1.358 mii lei

Necesarul de fond de rulment este pozitiv, activele circulante fiind superioare datoriilor curente cu scadența mai mică de 1 an. Aceasta înseamnă că există o insuficiență de resurse la acest nivel al bilanțului care trebuie acoperită prin credite bancare pe termen scurt sau alte surse.

Acoperirea dobânzii înregistrează un nivel bun, de 6,7%, în creștere față de anul 2008 (6,1%) – media lunara a dobânzii a fost în descreștere ușoară (cotație Euribor mai mică față de anul precedent). 

Durata medie de încasare a clienților s-a menținut la același nivel de 63-64 zile, semn că partenerii de afaceri ai societății își onorează obligațiile contractuale (60-90 zile).

Durata medie de plata a furnizorilor nu a înregistrat fluctuații în ultima perioadă, se menține la 132-134 zile.

Comentarii pe marginea proiectiei fluxului de numerar pentru perioada de creditare:

CASH FLOW-UL PREVIZIONAT PE 5 ANI – METODA INDIRECTĂ

În previzionare EBITDA s-a plecat de la:

– Rezultatul de exploatare previzionat in BVC-ul întocmit pentru perioada de creditare;

– Nivelul previzionat al amortizării pentru perioada de creditare este de 2.654 mii lei/an;

– EBITDA realizată reprezintă rezultatul din exploatare plus amortizarea mijloacelor fixe, și anume 4.850 mii lei pe anul 2009 conduce la un scenariu pozitiv și pe următoarele perioade: 4.977 mii lei/anul 2010, respectiv 5.000 lei în ceilalți ani, o valoare relativ constantă. Din istoricul activității societății acesta este posibil de realizat, chiar și în această perioadă de criză economică.

Rezultatul financiar este negativ, fiind influențat în cea mai mare parte de cheltuielile cu dobânzile după cum urmează:

– dobânzi aferente creditelor existente pe termen lung: începând de la 420 mii lei și ajungând în anul 2014 la 370 mii lei. La dobânzile aferente creditelor au fost adăugate și dobânzile aferente contractelor de leasing aflate în derulare;

– dobânda aferentă creditului nou propus: se regăsește în graficul (anexa nr. 13) atașat documentației de credit. Valorile sunt: 70 mii lei/2010, 56 mii lei/2011, 40 mii lei/2012, 24 mii lei/2013, 7 mii lei/2014;

De asemenea, în calculul rezultatului financiar s-au luat în considerare și pierderi din diferențe de curs valutar: societatea va încerca să dimnueze aceste pierderi prin produse specifice ce pot fi contractate de la bănci.

Impozitul pe profit – a fost preluat din Contul de Profit și Pierdere.

În ceea ce privește variațiile, s-au considerat următoarele scenarii:

– stocurile înregistrează variatii foarte mici – domeniul de activitate nu necesită achiziționarea de stocuri semnificative;

– pentru creanțe sunt prevăzute creșteri având în vedere și volumul mai mare al activității prevăzute de societate, însă trendul lor pe următorii 5 ani este descendent;

– furnizorii urmează să înregistreze variații negative, urmare a politicii societății de achitare a datoriilor către partenerii săi.

Fluxul net de lichidități obținut din activitatea de exploatare este pozitiv în perioada 2010 – 2014 și dovedește capacitatea societății de a susține activitatea din surse proprii.

La poziția "acordări de credite pe termen lung" este evidențiată suma de 1.176 mii lei, reprezentând creditul de investiții care va fi acordat de Banca Comercială Română S.A. (echivalentul în lei a 280.000 EUR la un curs de 1 EUR = 4,2 lei/eur).

Rambursările de credite bancare pe termen lung sunt în funcție de creditele existente și contractele de leasing pe care societatea le are încheiate.

Pentru creditul nou rambursarea înregistrată la un nivel constant de 261 mii lei în perioada 2011 – 2014. În anul 2010 nivelul este la jumătate, întrucât rambursarea va fi efectuată doar în 6 luni.

Din activitatea de finanțare rezultă un flux net negativ pe toată perioada previzionată, cu atât mai mult cu cât societatea face previziuni de achiziții active și în perioada următoare.

Din analiza cash-flow-ului rezultă că activitatea se încheie cu excedent de numerar pe toate perioadele de prognoză considerate, deci societatea va avea capacitatea de rambursare a tuturor datoriilor (existente și noi).

Proiecția surselor de încasări și plăți pe perioada creditată, precum și obținerea de venituri din proiectul finanțat duce la concluzia că societatea va obține veniturile necesare rambursării creditului ce se propune a fi contractat.

4.4.4. Stabilirea ratingului de credit (anexa 11)

Ratingul de credit obținut de S.C. Vectra Internțional S.R.L. este de 2.49, firma încadrându-se potrivit normelor de creditare ale Băncii Comericale Române în categoria de performanță financiară B.

Banca Comercială Română, în urma analizei economico-financiare conform rapoartelor SABINE implementate în decursul ultimilor 2 ani, a încadrat societatea în categoria de performanță B și a decis aprobarea creditului solicitat de S.C. Vectra Internațional S.R.L. în următoarele condiții:

creditul se acordă în sumă totală de 280.000 EUR într-o singură tranșă;

perioada de creditare este de 5 ani cu o perioadă de grație de 6 luni și cu o dobândă

curentă de Euribor 6M + 5,145% pe an;

rambursarea creditului se face în rate lunare egale, dupa expirarea perioadei de grație;

creditul va fi utilizat numai pentru achiziționarea celor 4 autocamioane;

societatea trebuie să restituie băncii creditul utilizat și să achite dobânda și comisioanele

bancare la termenele prevăzute;

bunurile aduse în garanție trebuie asigurate la societățile de asigurare-reasigurare agreate

de Banca Comercială Română S.A. sucursala Brașov pe toată perioada de creditare;

societatea trebuie să respecte prevederile instrucțiunilor și normelor de lucru ale băncilor

și să reflecte corect și la zi în evidențele contabile toate operațiunile privind acordarea, utilizarea și rambursarea creditului;

firma trebuie să depună la bancă, la termenele stabilite de Ministerul Finanțelor bilanțul

contabil și celelalte situații contabile periodice pe toată perioada creditării;

clientul trebuie să deruleze prin B.C.R. fluxurile de lichidități pe toată perioada de

creditare.

CAPITOLUL 5

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Studiul de caz prezentat la capitolul anterior urmărește etapele de parcurs în vederea acordării unui credit de investiții de către Banca Comercială Română, sucursala Brașov.

Solicitantul creditului de investiții este S.C. Vectra Internațional S.R.L., o societate comercială având ca principal obiect de activitate transportul internațional de mărfuri .

Domeniul de activitate este, deci, unul dinamic, cu un potențial real de creștere, ceea ce face ca eventualele investiții să fie binevenite.

Pentru elaborarea programului său de investiții, societatea comercială efectuează o analiză financiară a acestuia pentru a vedea dacă respectiva investiție este rentabilă din punct de vedere economic. Indicatorii calculați în acest scop așa cum sunt prezentați în subcapitolul 4.3. indică faptul că programul de investiții conceput de societate este unul eficient din punct de vedere economic, contribuind semnificativ la dezvoltarea activității.

Odată elaborat programul de investiții se pune problema finanțării acestuia, atât din fonduri proprii cât și din fonduri atrase. Se decide ca sursa fondurilor proprii să fie o majorare de capital social în valoare de 50.000 EUR, iar fondurile atrase să fie constituite dintr-un credit bancar de 280.000 EUR.

Pentru a contracta creditul mai sus amintit, S.C. Vectra Internațional S.R.L. apelează la Banca Comercială Română, sucursala Brașov, depunând în acest scop documentația necesară, care constă în următoarele:

cerere de credit;

bilanțul, contul de profit și pierdere;

balanța de verificare pe ultima lună;

fluxul de lichidități aferent perioadei pentru care se solicită creditul;

bugetul de venituri și cheltuieli;

alte documente prevăzute de legislația în vigoare.

După primirea documnetației necesare, ofițerul de credite însărcinat cu gestionarea potențialului client procedează la realizarea analizei clientului conform normelor metodologice ale băncii. Aceste norme stipulează că analiza se va realiza pe două paliere distincte, astfel:

analiza economico-financiară, care cuprinde analiza bilanțului contabil, a contului de profit și pierdere, a fluxurilor de fonduri și a celor de lichidități; după realizarea analizei financiare a clientului, ofițerul de credit va efectua pe baza bilanțului și a contului de profit și pierderi restructurat calculul indicatorilor de bonitate.

analiza nonfinanciară, care cuprinde analiza aspectelor privind credibilitatea clientului.

Analiza financiară a clientului relevă o serie de aspecte pozitive a activității desfășurate de client. Astfel, cifra de afaceri a crescut, iar valoarea adăugată a avut o creștere și mai importantă dacă se ia în considerare faptul că ponderea acesteia în cifra de afaceri a crescut.

În același timp, atât solvabilitatea cât și gradul de îndatorare au avut evoluții pozitive, astfel că în 2009 societatea are posibilitatea de a se îndatora în condiții de siguranță.

Structura de finanțare a societății indică o situație de echilibru financiar întrucât fondul de rulment este pozitiv și în creștere de la un an la altul. Cu toate acestea, există pericolul deteriorării acestui echilibru datorită unor modificări în ceea ce privește durata creditului primit de la furnizori și durata medie de încasare a creanțelor de la clienți, în sensul reducerii creditului primit într-o măsură mai mare decât a scăzut durata medie de încasare a creanțelor. Astfel, durata medie de plată a furnizorilor a ajuns la 132-134 zile iar durata medie de încasare a clienților la 63-64 zile.

Analiza nonfinanciară a clientului relevă o serie de aspecte, dintre care cele mai importante sunt:

managementul societății este asigurat de o echipă cu pregătire profesională superioară și cu experiență în domeniul de activitate;

personalul tehnic și de producție are pregătire medie și calificată pe domeniul de activitate al societății;

piața în care își desfășoară activitatea societatea este o piață stabilă;

numărul concurenților este mare;

obiectivele strategice ale societății sunt bine definite;

clienții societății sunt reprezentați de societăți comerciale cu capital privat care desfășoară activități atât pe teritoriul țării cât și în afara țării.

Pentru aprecierea cât mai obiectivă a performanței clientului solicitant de credite, B.C.R. utilizează un sistem de rating bi-dimensional care sintetizează anumite aspecte ale activității clientului considerate relevante, acestea regăsindu-se atât în analiza financiară cât și în cea nonfinanciară. Fiecare criteriu primește un calificativ de la 1 la 5, iar ratingul de credit este egal cu suma produsului dintre ponderea fiecărui criteriu și calificativul obținut de criteriul respectiv. Nivelul cel mai bun al ratingului este 1, iar cel mai slab este 5. Determinarea ratingului de credit presupune încadrarea clientului în una din cele 5 categorii de performanță financiară.

În urma ratingului de credit calculat, S.C. Vectra Internațional S.R.L. se încadrează la categoria B de bonitate.

Luând în considerare capacitatea societății de rambursare a creditului și a dobânzilor aferente, precum și categoria de performanță în care se încadrează, Banca Comercială Română a hotărât aprobarea creditului pentru investiții solicitat de S.C. Vectra Internațional S.R.L. în condițiile specificate în contractul de credit.

Deși S.C. Vectra Internațional S.R.L. primește creditul pentru investiții solicitat de la B.C.R. întrucât se încadrează în categoria de performanță financiară B, banca nu are nici o garanție că aceasta își va menține performanțele actuale la același nivel pe parcursul derulării creditului. De aceea, banca acordă creditul cu unele condiții specificate în contractul de credite și cu condiția unei supravegheri mai atente în comparație cu trecutul. Firma are obligația să depună la bancă, la termenele stabilite bilanțul contabil și celelalte situații contabile periodice, în vederea monitorizării de către bancă a situației financiare a clientului pe întreaga perioadă de derulare a creditului.

Banca va proceda pe parcursul creditării la urmărirea modului în care sunt respectate condițiile prevăzute în contractul de credit în ceea ce privește utilizarea creditului acordat și la verificarea modului în care evoluează performanța financiară a clientului.

Din acest punct de vedere se impune monitorizarea următoarelor aspecte:

– corectitudinea raportărilor financiare având în vedere faptul că acestea sunt auditate de un singur cenzor. Pentru a se îmbunătăți calitatea auditului financiar-contabil banca poate propune mărirea numărului de cenzori sau chiar apelarea la o societate de audit independent.

– echilibrul financiar al societății având în vedere decalajul dintre durata de încasare a clienților și durata de plată a furnizorilor. Banca poate propune renegocierea contractelor cu furnizorii pentru prelungirea termenelor de plată precum și a celor cu clienții pentru a reduce termenele de încasare, fără a periclita relațiile comerciale cu aceștia.

– situația concurențială a sectorului de activitate având în vedere potențialul ridicat de creștere al acestuia ceea ce ar putea determina intrarea unor noi actori pe piață și, în consecință, reducerea marjelor ca urmare a ofertei sporite.

În lumina informațiilor furnizate de analiza efectuată de ofițerul de credit, riscurile care decurg din creditare sunt acceptabile, societatea are o capacitate bună de a achita creditul și dobânda aferentă, având caracteristicile generale ale unui client acceptabil pentru a fi creditat.

BIBLIOGRAFIE

CĂRȚI:

Basno C, Darac N., Florcel C.: Monedă, credit, bănci, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994

Cesar Basno, Nicolae Darac: Operațiuni bancare, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1996

Cesar Basno, Nicolae Darac: Monedă, credit, bănci, Editura Economică și Pedagogică, București, 2002

Dănilă M.I.: Privatizarea băncilor, Editura Economică, București, 2000

Dănilă M.I.: Managementul bancar-Fundamente și orientări, Editura Economică, București, 2000

Dănilă M.I.: Strategii ale investitorilor de portofoliu-Buy and Hold și Market Timing, Economistul, 2001

Dragoș Ilie: Creditarea durabilă, Editura Sithec, Craiova, 2005

Prof. Univ. Dr. Dumitru Tudorache, Constantin Puianu, Dan Moraru, Constantin Razvan Caracota: Monedă, bănci, credit, Editura Sylvi, 2001

Dumitrescu Ștefan: Plățile fără numerar, Editura Cartea Românească, București, 1931

Ganea M.: Managementul activelor și pasivelor, Curs BCR, 2001

Ionescu, Lucian C. : Băncile și operațiunile bancare, Editura Economică, București, 2002

Manolescu Gheorghe: Moneda și ipostazele ei, Editura Economică, București, 1997

Nicolae Dănilă, Lucian Claudiu Anghel, Marius Ioan Dănilă: Managementul lichidității bancare, Editura Economică, București, 2002

Nițu I.: Managementul riscului bancar, Editura Expert, București, 2000

Richard Lloyd, Hanns Peter Muth, Frederich H. Gerlach: Analiza creditului, Editura Expert, București, 1998

Roxin L.: Gestiunea riscurilor bancare, Editura Didactică și Pedagogică București, 1997

Sabău Gh.: Sisteme informatice pentru conducere, Siaj, București, 1994

Stancu I.: Finanțe. Teoria piețelor financiare. Finanțele întreprinderilor. Analiza și gestiunea financiară, Editura Economică, 1997

Victor Stoica, Petre Deaconu: Banii și credit. Banii. Teorii monetare. Administrarea banilor și politica monetară, Editura Economică, București, 2003

Viorel Comescu, Ioan Bari, Ovidiu Rujan: Globalizarea și băncile, Editura Economică, București, 2007

ADRESE INTERNET:

www.bnr.ro

www.bcr.ro