Creditarea Persoanelor Juridice Creditul Pentru Export
CUPRINS
Introducere……………………………………………………………………………………………………… 1
CAP. I ASPECTE CONCEPTUALE ………………………………………………………………… 2
1.1 Rolul și funcțiile băncilor comerciale………………………………………………… 2
1.2 Operațiunile de creditare………………………………………………………………….. 3
1.3 Costurile produselor de credit…………………………………………………………… 4
1.3.1 Dobânzi……………………………………………………………………………… 4
1.3.2 Comisioane percepute pentru credite………………………………………. 5
1.3.3 Alte costuri………………………………………………………………………….. 7
CAP. II ROLUL MKB ROMEXTERRA BANK S.A. ÎN SISTEMUL
BANCAR DIN ROMÂNIA………………………………………………. 8
CAP. III POLITICA DE CREDITARE A ROMEXTERRA BANK S.A……………. 11
3.1 Principii generale și reguli privind activitatea de creditare………………….. 12
3.2 Analiza economico-financiară a activității clienților…………………………… 14
3.2.1 Analiza structurii și conținutului bilanțului contabil și a
contului de profit și pierdere……………………………………………… 15
3.2.2 Calcularea indicatorilor financiari pe baza cărora se
determină bonitatea agenților economici…………………………….. 16
3.3 Riscul în activitatea de creditare…………………………………………………….. 20
3.4 Categorii de credite………………………………………………………………………. 22
3.4.1 Categorii de credite și termene de creditare……………………….. 22
3.4.2 Prețurile de creditare………………………………………………………. 23
3.4.3 Documentația necesară pentru obținerea creditelor…………….. 24
3.5 Aprobarea și acordarea creditelor……………………………………………………. 25
CAP. IV STUDIU DE CAZ………………………………………………………… 33
CONCLUZII………………………………………………………………………. 58
ANEXE……………………………………………………………………………… 61
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………… 79
INTRODUCERE
Banca efectuează plasamente în credit, în sfera economiei reale, cu respectarea unui echilibru corespunzător față de plasamentele de pe piața interbancară, astfel încât să se asigure cea mai eficientă utilizare a resurselor disponibile.
În primul rând vorbim despre „Aspecte conceptuale”, care se află la capitolul I, punând accent pe definirea băncii, a creditului, funcțiile băncii, calculul dobânzilor și a comisioanelor, pe care le are fiecare bancă în vederea acestora.
În următorul capitol este vorba despre înființarea băncii, dezvoltarea și structura băncii. Pe măsura anilor parcurși s-a observat că capitalul social al MKB BANK S.A s-a majorat de la un an la altu. Instituția de credit are mai multe bănci corespondente care sunt prezentate la capitolul II, care înregistrează o creștere a activelor totale și a profitului.
În capitolul III, este vorba despre ce drepturi și condiții îndeplinește banca, respectiv clienții băncii, valoarea și rambursarea creditului, prețul creditului și documentele necesare privind obținerea de credite. Instituția poate acorda și aproba credite doar dacă respectă condițiile prezentate la acest subcapitol.
La capitolul IV avem un studiu de caz, unde societatea dorește să i se acorde un împrumut pe termen scurt de la instituția de credit.
Instituția de credit îi acordă acest împrumut privind toate datele și documentele prezentate la acest capitol conform datelor pe care le are instituția la vederea acordării și aprobării creditului.
În activitatea de creditare, banca va respecta prevederile Ordonanța de Urgență a Guvernului 99/06.12.2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalurilor, aprobată și modificată și completată prin Legea nr.227/04.07.2007, „Băncile persoane juridice române și sucursalele băncilor străine pot desfășura, în limita autorizației acordate, următoarele activități: contractarea de credite………..”.
CAPITOLUL 1
ASPECTE CONCEPTUALE
1.1 Rolul și funcțiile băncilor comerciale
Termenul de “bancă” vine din limba italiană (“banca” pe care stăteau bancherii acelor vremuri). Dacă bancherul nu-și respecta obligațiile și îndatoririle asumate, el își pierdea reputația și i se rupea banca, fapt ce însemna că nu mai putea să-și deruleze activitatea.
O bancă este o instituție căreia i se acordă permisiunea (în general sub forma unei autorizații/licențe) de a efectua tranzacții cu bani. Cu alte cuvinte, o companie este bancă, dacă este recunoscută oficial de bancă. Deși aceasta este o definiție “închisă”, ea este în general acceptată.
Cele trei funcții principale ale băncii sunt:
• să atragă depozitele bănești ale clienților, persoane fizice și juridice (atragerea fondurilor);
• să permită clienților să-și retagă banii sau să-i transfere în alte conturi;
• să acorde împrumuturi clienților care solicită credite, folosind depozitele atrase (plasarea fondurilor).
Rolul băncilor nu se rezumă însă numai la funcțiile de mai sus. Activitatea bancară se întrepătrunde cu activitatea economică, având, totodată, rolul de a servi procesul decizional și luarea măsurilor în legătură cu politica monetar-financiară a statului.
Unii autori² mai deosebesc o funcție a băncilor, respectiv cea de creație economică care se manifestă pe plan financiar și pe plan tehnic. Pe plan financiar, funcția de creație economică se exprimă în următoarele forme:
a) participarea băncilor la capitalulu unei societăți comerciale. Potrivit prevederilor art.48 din Legea nr.485/2003, „valoarea totală a investițiilor pe termen lung ale unei bănci în valorile mobiliare ale unei societăți comerciale nu poate depăși 20% din capitalul social al societății comerciale respective și 10% din fondurile proprii ale băncii; valoarea totală a investițiilor pe termen lung ale băncii în asemenea societăți comerciale nu poate depășii 50% din fondurile proprii ale băncii”.
b) acordarea, în vederea obținerii calității de asociat sau de acționar, de împrumuturi participative în favoarea societății comerciale la care banca participă.
Pe plan tehnic, funcția de creație economică se manifestă în următoarele forme:
• băncile joacă rolul de consilier financiar al societăților comerciale în căutare de resurse de finanțare și de mijloace de investire a resurselor.
• băncile acordă asistență societăților comerciale în cazurile de majorare a capitalului acestor societăți prin emisiunea de acțiuni sau obligațiuni, punând la dispoziția acestora rețeaua de unități din teritoriu.
Realizarea funcțiilor băncii este mult ușurată dacă banca îndeplinește următoarele condiții referitoare la activitatea sa:
• menține încrederea clienților;
• înregistrează toate tranzacțiile (evidența riguroasă a operațiunilor);
• menține confidențialitatea bancară, dovedind discreție față de afacerile clienților.
Aceste condiții sunt derivate, pe de o parte, din două acorduri internaționale importante, iar pe de altă parte, se regăsesc în cerințele stipulate de banca centrală, la acordarea de autorizație în țara respectivă.
Cele două acorduri internaționale importante în care sunt stipulate standardele privind desfășurarea activității bancare sunt: “Convenția de la Basel”, care abordează problema stabilirii dimensiunii optime a capitalului unei bănci și “A Doua Directivă de Coordonare Bancară a Uniunii Europene” care se referă la acordarea de licențe băncilor.
1.2 Operațiunile de creditare
Creditul este noțiunea ce definește o relație cu caracter special, ce apare între un vânzător și partenerul său cumpărător, în cazul în care transferul de valoare, respectiv de mijloace bănești, are loc după ce s-a realizat transferul material de utilități, aceste duoă tipuri de transferuri fiind, de fapt, decalate în timp. Din punctul de vedere al teoriei, dar și cel al practicii, creditul presupune o dublă abordare.
În accepțiune juridică, creditul este perceput drept o convenție ce intervine între un creditor și debitorul său, de regulă materializată într-un înscris (contract), referitoare la producerea, livrarea și plata contravalorii unor utilități.
În accepțiune economică, creditul exprimă relațiile ce se manifestă în cadrul mecanismului economic al unei țări prin intermediul cărora sunt mobilizate și apoi distribuite, după reguli bine definite, resurse de capital temporar disponibile, pentru a satisface nevoile de finanțare ale întreprinzătorilor, generate de actele de comerț pe care aceștia le derulează, potrivit intereselor lor, fie ele cu caracter productiv sau neproductiv.
Necesitatea existenței și manifestării creditului în orice economie are un caracter obiectiv, acesta fiind, la rândul său, generat de caracterul obiectiv al reproducției micro și macroeconomice. Derularea procesului reproducție presupune în mod necesar existența și, în mod implicit, satisfascerea unor nevoi suplimentare de capital cu caracter temporar, prin mobilizarea și apoi distribuirea unor resurse bănești devenite, la rândul lor, pentru moment, disponibile.
Operațiunile de aprobare și acordare a creditelor au la bază prudența bancară ca principiu fundamental ce caracterizează întreaga activitate a băncii. Iar ca principii generale avem:
a) credibilitatea;
b) analiza diagnostic a potențialului financiar al agenților economici;
c) solvabilitatea;
d) alte condiții.
Credibilitatea, constituie suportul moral și elementul psihologic esențial. Se referă la:
• calitățile morale și profesionale ale conducătorilor societății și ale principalilor colaboratori și asociați;
• reputația privită prin prisma calității produselor și serviciilor a relațiilor cu partenerii;
• situația patrimonială și financiară.
Analiza diagnostic a potențialului financiar al agenților economici, este foarte importantă pentru minimalizarea riscului bancar și se face prin analizarea datelor din bilanțul contabil (anexele sale) și balanța de verificare. Ea presupune
• cercetarea și evidențierea tuturor elementelor favorabile și nefavorabile în situația financiară;
• identificarea cauzelor care au condus sau pot conduce la dificultăți în activitate;
• concluzii și prezentarea perspectivelor;
• propuneri pentru redresare.
Aceasta analiză este determinată de factori de conjuctură:
• condițiile economico-socială și monetare;
• evoluția produselor firmei;
• evoluția pieselor de desfacere.
Solvabilitatea, reprezintă capacitatea agenților economici de a-și onora obligațiile față de terți.
Este cel mai important indicator de diagnostic, care reflectă gradul în care capitalul propriu al societății asigură acoperirea obligațiilor pe termen scurt și lung.
Alte condiții:
• creditele au o destinație precisă, abligatorie pentru împrumutați;
• creditul acordat unui debitor nu poate depășii 20% din fondurile proprii ale băncii (Legea nr.227/04.07.2007)
• se pot acorda credite și regiilor autonome;
• după aprobarea unui credit banca poate reduce cuantumul creditului în cazul justificate: nerespectarea condițiilor contractuale sau furnizarea de date nereale;
• pentru acordarea de credite banca percepe dobânzi și comisioane în funcție de piață.
1.3 Costurile produselor de credit
1.3.1 Dobânzi
Dobânda reprezintă interesul care stă la baza oricărei operațiuni tip credit și constituie un cost (preț) al acesteia plătit de client.
Dobânda în lei și/sau în valută datorată de client se ența și, în mod implicit, satisfascerea unor nevoi suplimentare de capital cu caracter temporar, prin mobilizarea și apoi distribuirea unor resurse bănești devenite, la rândul lor, pentru moment, disponibile.
Operațiunile de aprobare și acordare a creditelor au la bază prudența bancară ca principiu fundamental ce caracterizează întreaga activitate a băncii. Iar ca principii generale avem:
a) credibilitatea;
b) analiza diagnostic a potențialului financiar al agenților economici;
c) solvabilitatea;
d) alte condiții.
Credibilitatea, constituie suportul moral și elementul psihologic esențial. Se referă la:
• calitățile morale și profesionale ale conducătorilor societății și ale principalilor colaboratori și asociați;
• reputația privită prin prisma calității produselor și serviciilor a relațiilor cu partenerii;
• situația patrimonială și financiară.
Analiza diagnostic a potențialului financiar al agenților economici, este foarte importantă pentru minimalizarea riscului bancar și se face prin analizarea datelor din bilanțul contabil (anexele sale) și balanța de verificare. Ea presupune
• cercetarea și evidențierea tuturor elementelor favorabile și nefavorabile în situația financiară;
• identificarea cauzelor care au condus sau pot conduce la dificultăți în activitate;
• concluzii și prezentarea perspectivelor;
• propuneri pentru redresare.
Aceasta analiză este determinată de factori de conjuctură:
• condițiile economico-socială și monetare;
• evoluția produselor firmei;
• evoluția pieselor de desfacere.
Solvabilitatea, reprezintă capacitatea agenților economici de a-și onora obligațiile față de terți.
Este cel mai important indicator de diagnostic, care reflectă gradul în care capitalul propriu al societății asigură acoperirea obligațiilor pe termen scurt și lung.
Alte condiții:
• creditele au o destinație precisă, abligatorie pentru împrumutați;
• creditul acordat unui debitor nu poate depășii 20% din fondurile proprii ale băncii (Legea nr.227/04.07.2007)
• se pot acorda credite și regiilor autonome;
• după aprobarea unui credit banca poate reduce cuantumul creditului în cazul justificate: nerespectarea condițiilor contractuale sau furnizarea de date nereale;
• pentru acordarea de credite banca percepe dobânzi și comisioane în funcție de piață.
1.3 Costurile produselor de credit
1.3.1 Dobânzi
Dobânda reprezintă interesul care stă la baza oricărei operațiuni tip credit și constituie un cost (preț) al acesteia plătit de client.
Dobânda în lei și/sau în valută datorată de client se calculează de bancă de la data primei trageri a creditului și până la data rambursării integrale. Calculul dobânzilor se efectuează zilnic utilizând soldul nerambursat al creditului, se înregistrează în contabilitate în ultima zi a lunii sau la data scadenței și se încasează de regulă lunar, în prima zi lucrătoare a lunii curente pentru luna anterioară.
În general băncile comerciale percep pentru creditele angajate de clienții săi următoarele dobânzi:
▪ Dobânzi standard (curente) în lei și/sau valută care se determină pornind de la dobânda de bază (variabilă în funcție de costul resurselor, evoluția inflației, etc., sau fixă) la care se adaugă marja de risc client (MRC). Marja de risc client se stabilește pentru fiecare client de către unitățile bancare teritoriale.
▪ Dobânzi speciale în lei și/sau valută stabilite de organele competente din centrala băncii pentru anumite tranzacții din bilanț și din extrabilanț;
▪ Dobânzi diferențiate în valută pentru clienții care au un nivel înalt de încasări în valută din cifra de afaceri și pe care o derulează în anumite proporții prin bancă;
▪ Dobânzi negociate în valută se stabilesc la nivel de unitate bancară teritorială cu aprobarea Comitetelor Directoare ale sucursalelor județene, pentru clienții care îndeplinesc condițiile de mai jos:
– derulează preponderent activitatea prin bancă;
– prezintă importanță deosebită pentru afacerile unității bancare din zona respectivă;
– banca are un interes major în menținerea relațiilor cu clienții respectivi.
▪ Dobânzi amânate în lei și /sau valută în cazul creditelor pentru produse cu ciclu lung de fabricație (construcții navale, utilaje complexe, etc.) sau pentru finanțarea lucrărilor agricole. Dobânzile se calculează zilnic la soldul creditului angajat și se încasează la termenele convenite și înscrise în documentele contractuale.
▪ Agio este format prin însumarea următoarelor: comisionul de factoring, comisionul de finanțare și alte comisioane.
▪ Dobânda de scont este dobânda pe termen scurt pentru clienții cu serviciul bun al datoriei.
Clienții băncii care au contractate credite pentru investiții și beneficiază de o anumită perioadă de grație, vor plăti băncii dobânda la termenele stabilite prin contractul de credite, calculată de la data primei trageri.
Nivelul dobânzilor active practicate se aprobă de Comitetul de Direcție din Centrala băncii și se comunică unităților teritoriale.
1.3.2 Comisioane percepute pentru credite
Comisioanele practicate de bancă pentru creditele în lei și/sau valută, au în vedere perioada pentru analizarea solicitării, acordarea și monitorizarea creditelor, precum și rambursarea acestora.
În general băncile comerciale percep următoarele comisioane:
▪ Comisionul pentru întocmirea și analiza documentației se percepe în sumă fixă la primirea documentației de credit în bancă și se achită de client prin ordin de plată sau foaie de vărsământ. Banca poate percepe acest comision din contul clientului pe bază de notă contabilă. Dacă într-o cerere clientul solicită mai multe produse de tip credit, comisionul pentru întocmirea și analiza documentației se percepe pentru fiecare produs în parte.
▪ Comisionul de gestiune (comisionul de gestiune a resurselor necesare acordării creditelor), se calculează aflat la valoarea creditului din contract și se încasează de regulă, o singură dată la prima tragere din credit.
În cazul prelungirii liniilor de credit pe noi perioade pe baze de acte adiționale la contractele de împrumut, comisionul de gestiune se va percepe la fiecare prelungire.
▪ Comisionul de neutilizare se calculează la valoarea creditului neutilizat, în funcție de numărul de zile de neutilizare, inclusiv în cazul acordurilor de creditare/scontare încheiate și se încasează potrivit prevederilor contractuale.
În cazul creditelor care se utilizează (trag) eșalonat, în tranșe, suma neutilizatăse va determina în funcție de nivelul tranșei (nu al plafonului total) și angajamentele efective.
▪ Comisionul de modificare se va percepe în sumă fixă pentru orice modificare consemnată prin act adițional la contarctul de credit (suplimentarea creditului, rescadențarea și reeșalonarea unor rate de credit, înlocuirea unor garanții reale și/sau personale etc.). Comisionul de modificare nu se percepe în cazul majorării/diminuării creditelor revolving și/sau a prelungirii scadențelor de rambursare și nici în cazul în care modificarea este inițiată de bancă.
▪ Comisionul de rambursare anticipată se calculează aflat la suma din credit care urmează a se rambursa anticipat.
▪ Comisionul de factoring se determină prin aplicarea unui procent asupra facturilor prezentate de client și acceptate de bancă.
▪ Comisionul de finanțare pentru operațiunile de factoring se calculează la nivelul dobânzii standard aferente creditelor pe termen scurt – în cazul clienților cu un serviciul bun al datoriei.
▪ Comisionul de administrare a liniei de finanțare externă se calculează la soldul zilnic al creditului și se înregistrează la sfârșitul fiecărui an calendaristic, sau la data scadenței finale a creditului, după caz.
Comisionul de administrare este datorat băncii la sfârșitul fiecărui an calendaristic, cu excepția anului în care creditul are scadența finală în cursul anului; în această situație comisionul de administrare este datorat la data scadenței finale a creditului.
Încasarea se va efectua în ultima zi lucrătoare a anului financiar sau la data scadenței finale a creditului.
Dobânzi și comisioane ce se încasează de bancă; modul de calcul și încasare
Dobânzile ce se încasează de bancă:
a) se stabilesc de către Consiliul de Administrație al băncilor;
b) se pot modifica pe parcursul derulării creditului în funcție de evoluția dobânzii pe piața bancară;
c) pentru credite pe bază de HG se practică dobânzile stabilite și se recuperează subvențiile.
Comisioanele:
a) se încasează în funcție de serviciile făcute clienților băncii;
b) se stabilesc de Consiliul de Administrație al băncii;
c) pentru acoperirea riscului, la acordarea de credite banca practică comisioane de risc care se negociază cu clienții.
Calculul și încasarea dobânzilor:
a) dobânzile la creditele acordate în lei clienților băncii se calculează și se încasează lunar, cu prioritate din disponibilitățile existente în contul beneficiarilor de credite;
b) dobânzile și comisioanele datorate și neachitate din lipsă de fonduri în contul de disponibilități se trec la restanță;
c) dobânzile și comisioanele restante se vor încasa cu prioritate;
d) pentru creditele nerambursate la scadență (credite restante), banca va încasa de la clienți dobânzi penalizatoare care se adaugă la dobânda curentă.
Scadențarea, suplimentarea, rescadențarea și rambursarea creditelor
Scadențarea creditelor:
a) pentru toate categoriile de credite ce se acordă de bancă se stabilesc scadențe certe, care se înscriu în contractele de credite încheiate cu beneficiarii;
b) scadențele se stabilesc prin negociere între client și bancă, având la bază evoluția veniturilor;
c) creditele pentru stocuri, cheltuieli și alte active constituite temporar se scadențează în funcție de termenele de livrare și încasarea contravalorii stocurilor respective;
d) creditele pentru producția de export și exportul de produse se scadențează în funcție de termenele de încasare din contractele externe de livrare și a modalităților de plată utilizate.
Suplimentarea creditelor – se poate face în următoarele situații:
a) veniturile ce urmează a fi realizate de împrumutat permit rambursarea întregului credit, inclusiv suplimentarea solicitată;
b) garanțiile deja constituite sau cele constituite plus cele oferite cu noua solicitare acoperă în proporție de 120% creditul pe rol, plus cel suplimentar și dobânda aferentă;
c) se va întocmi un act adițional la contractul de credit.
Rescadențarea creditelor:
La cererea agenților economici, în cazuri justificate economic, banca poate rescadența ratele de credite, în sensul amânării sau prelungirii termenului de rambursare, al unei rate sau a întregului credit, fără a depășii termenele maxime de creditare stabilite pentru fiecare din categoriile de credite stabilite.
Un credit poate fi rescadențat de cel mult două ori până la rambursarea integrală, la cererea împrumutatului depusă cu cel puțin 10 zile lucrătoare înainte de scadență în condițiile în care:
a) imposibilitatea achitării ratei se datorează unor cauze obiective justificate economic acceptate de bancă;
b) noul termen se încasează în durata maximă de creditare prevăzută pentru categoria de credite respective;
c) ratele și termenele rescadențate vor fi consemnate într-un act adițional la contractul de credit.
Rambursarea creditelor – se face din încasările realizate de agenții economici existente în contul de disponibilități, pe bază de notă contabilă întocmită de compartimentul de creditare sau automat prin calculator.
În cazul în care disponibilul din contul curent este insuficient pentru rambursarea ratei scadente, diferența nerambursată se trece la creditele restante.
În cazul agenților economici care înregistrează datorii restante din credite și dobânzi, banca va proceda la declararea acestora în stare de incapacitate de plată și va trece la executarea silită potrivit legii.
1.3.3 Alte costuri
Pentru elaborare sau verificare lucrărilor de evaluare sau a studiilor de fezabilitate executate de salariații băncii sau de alte persoane fizice sau juridice autorizate, banca poate percepe și alte costuri, determinate pe bază de tarife.
La stabilirea valorii tarifului în cazul evaluării mai multor construcții ce fac parte din aceeași proprietate imibiliară, se percepe cel pentru construcția cu cel mai mare tarif, la care se adaugă un anumit procent din tariful aferent pentru fiecare poziție suplimentară. Totalul rezultat nu va depăși dublul tarifului pentru construcția cu cel mai mare tarif.
Banca percepe tarife majore cu un anumit procent pentru lucrări de evaluări și studii de fezabilitate solicitate de clienți în regim de urgență, sau pentru deplasări în afara localității de reședință a sediului unității bancare.
Nivelul tarifelor practicate se aprobă de organele competente din Centarla băncii și se comunică prin reglementări specifice unităților teritoriale.
CAPITOLUL 2
ROLUL MKB ROMEXTERRA BANK S.A. ÎN SISTEMUL BANCAR DIN ROMÂNIA
Grupul MKB Romexterra Bank
În prezent, alături de MKB Romexterra Bank S.A., în structura Grupului intră MKB Romexterra Leasing IFN S.A., societate de leasing financiar cu sediul social în București, MKB Romexterra Fond de Pensii S.A., societate de adminsitrare a fondurilor de pensii cu sediul social în București și S.C. Corporate Recovery Management S.R.L. societate cu răspundere limitate având ca obiect de activitate "Alte activități de servicii prestate în principal întreprinderilor", cu sediul social în București.
Tabelul nr. 2.1
În tabelul prezentat mai sus, observăm cotele deținute de instituția de credit în capitalul social, cea mai mare cotă o deține Corporate Recovery Management S.R.L București iar cea mai mică MasterCard Incorporated USA.
Tabelul nr.2.2
Structura acționariatului băncii este format din persoanele juridice cu capital de stat și deține 2,0468% în capitalul social la data de 19 mai 2008, mai mult decât cele cu capital privat iar cele fizice dețin 15,6805% în capital și instituția are cel mai mare procentaj în capital de 80,4829%.
Capitalul social al băncii este de 174.398.000 Lei și este reprezentat de un număr de 62.285.000 acțiuni nominative emise în forma dematerializată evidențiate prin înscriere în cont, cu o valoare nominală de 2,8 Lei/acțiune.
În figura de mai jos este prezentat un grafic despre structura capitalului social al instituție de credit și ne arată fiecare procentaj în parte a fiecărei personae juridice și fizice în parte, respective a capitalului instituției de credit.
Grafic 2.1 Structura capitalului social al Romexterra Bank S.A.
Bănci corespondente
De curând a devenit operațional Centrul Regional București al MKB Romexterra Bank, primul dintre cele trei planificate pentru anul în curs.
“Centrul Regional reprezintă noul model de business al băncii MKB Romexterra și este rezultatul proiectului implementat după modelul de succes al Grupului MKB-Bayern LB.
Din punct de vedere funcțional și organizațional, proiectul dezvoltării centrelor regionale își propune o segmentare a retailului de corporate, pentru o deservire atentă a clienților. Până la sfârșitul anului în curs, vor deveni operaționale Centrele Regionale din Cluj și Iași”, a spus Magdalena Manea, vicepreședinte executiv al MKB Romexterra Bank.
Rolul Centrului Regional înființat la București este acela de coordonator al activității responsabililor regionali prezenți în 17 sucursalele județene arondate, respectiv: Arges, Brăila, Buzău, Călărași, Constanța, Dâmbovița, Dolj, Giurgiu, Gorj, Ialomița, Ilfov, Mehedinți, Olt, Prahova, Râmnicu Vâlcea, Teleorman și Tulcea.
Sediul Centrului Regional se află în clădirea Internațional Business Center Modern, Bd. Carol I, nr.34-36, sector 2, iar operațiunile sunt asigurate de Agenția Carol, situată la aceeași adresă.
Conform standardelor IFRS, rezultatele înregistrate de MKB Romexterra Bank la finele celui de-al treilea trimestru indică o creștere a activelor totale și a profitului. Astfel, profitul brut raportat se ridică la 15 milioane Lei, respectiv 4,6 milioane Euro, profitul net la 13 milioane Lei, respectiv 3,9 milioane Euro, în creștere cu 10% față de rezultatul raportat la finele primului semestru al anului curent, iar activele băncii se ridică la 1,7 miliarde Lei, respectiv 500 milioane Euro, creștere reflectată și în indicatorii de profit.
Apartenența la grupul MKB – Bayern LB a permis băncii MKB Romexterra accesarea liniilor de credit externe la costuri semnificativ reduse, fapt concretizat în flexibilitatea ofertei de creditare a băncii și reducerea costurilor aferente activității pe segmentul persoane juridice. Acest lucru s-a reflectat într-un spor al volumului de credite, de la 983 milioane Lei la finele primului semestru al anlui 2007, la 1,1 miliarde Lei la finele lunii septembrie.
CAPITOLUL 3
POLITICA DE CREDITARE A ROMEXTERRA BANK S.A.
Potrivit Legii bancare nr. 99/06.12.2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalurilor, aprobată și modificată și completată prin Legea nr.227/04.07.2007, „Băncile persoane juridice române și sucursalele băncilor străine pot desfășura, în limita autorizației acordate, următoarele activități: contractarea de credite………..”
Creditele se acordă la cererea agenților economici, pe bază de negociere cu banca, în funcție de situația economico-financiară, indicatorii de performanță, capacitatea de onorare a datoriei și garanțiile materiale și morale. Determinant în decizia de creditare este planul de afaceri al agentului economic.
Activitatea de creditare a Romexterra Bank S.A are la bază:
a) prudența bancară – principui fundamental de politică bancară ce caracterizează întreaga activitate bancară;
b) rentabilitatea financiară a proiectului – care reflectă capacitatea împrumutuluide a obține venituri suficiente pentru a asigura o profitabilitate normală a activității de bază, care să permită achitarea ratelor de credit la scadențele stabilite;
c) credibilitatea împrumutului – care rezultă din analiza situației patrimoniale și financiare, precum și din analiza unor factori calitativi (calități profesionale, morale, organizatorice, poziția față de terți, poziția pe piață, etc.);
d) capacitatea de rambursare a ratelor de credit – care se analizează pe baza situațiilor financiare previzionale (bugetul de venituri și cheltuieli, cash-flow-ul etc.), pe toată durata de derulare a contractului de credit.
Politica de creditare a Romexterra Bank S.A este stabilită în concordanță cu strategia de dezvoltarea băncii și cuprinde, în principal, următoarele obiective:
– creșterea resurselor de creditare prin atragerea de clienți cu situație financiară bună și, în mod deosebit, a disponibilităților în lei și în valută ale acestora, inclusiv prin oferirea de produse bancare;
– perfecționarea cadrului de relații cu clienții prin diversificarea și calitatea serviciilor oferite, asigurarea unei serviri optime și a unui comportament civilizat în relațiile cu acestia și, respective, a unei discipline severe în efectuarea operațiunilor bancare;
– asigurarea creșterii competenței profesionale a personalului băncii în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în aprecierea fenomenelor ce apar în activitatea economico-financiară, în selectarea clienților și evaluarea corectă a posibilităților financiare, prezente și viitoare, ale acestora;
– admiterea la creditare a acelor agenți economici care desfășoară activități rentabile, dispun de o parte din fondurile necesare realizării afacerii, realizează venituri suficiente pentru rambursarea la termen a creditelor și plata dobânzilor, pot prezenta garanțiile asiguratorii solicitate de bancă, etc;
– acordarea de credite, pe destinații precise, pe baza planurilor de afaceri și a proiectelor de investiții.
Romexterra Bank S.A. prin strategia de dezvoltare adoptată își consolidează poziția de instituție de credit modernă, de mare încredere pentru clienții săi, iar pe măsura creșterii performanțelor societății comerciale, restructurării și stabilizării economice, banca va avea posibilitatea să efectueze analize pe bază de elemente relativ stabile și să-și fundamenteze deciziile pe evoluții normale, ceea ce va duce la diminuarea reiscurilor pe care și le asumă în procesul creditării.
3.1 PRINCIPII GENERALE ȘI REGULI PRIVIND ACTIVITATEA DE CREDITARE
În întreaga activitate de creditare, banca va respecta întocmai prevederile Legii nr.312/2004 privind statutul Băncii Naționale a României, cu modificările și completările ulterioare, a normelor, instrucțiunilor și regulamentelor emise de Banca Națională a României în calitatea sa de bancă centrală cu atribuții de reglementare în domeniile monetar, de credit, valutar și de plăți, precum și propriile norme, proceduri și instrucțiuni de lucru.
Operațiunile de aprobare si acordare a creditelor au la bază prudența bancară ca principiu fundamental ce caracterizează întreaga activitate a băncii.
Activitatea de creditare se bazează, în primul rând, pe analiza viabilității și realismului afacerilor în vederea identificării și evaluării capacității de plată a clienților, respectiv de a genera venituri si lichidități ca principala sursă de rambursare a creditului și de plată a dobânzii și comisioanelor. Determinarea capacității de plată a clienților se face prin analiza aspectelor financiare și nefinanciare, atât din perioadele expirate cât și din cele prognozate.
Acordarea creditelor trebuie să fie avantajoasă atât pentru bancă, deoarece prin extinderea și diversificarea portofoliului de credite, poate obține profit suplimentar, cât și pentru clienți, care pe seama creditelor pot să-și dezvolte afacerile, să obțină profit și, pe această bază, să ramburseze împrumuturile și să-și achite dobânzile.
Analiza și acordarea creditelor trebuie să aibă în vedere influența factorilor externi asupra proiectelor propuse de clienți, respectiv aspectele nefinanciare care pot avea efecte neprevăzute asupra desfășurării afacerilor și rambursării creditelor.
Banca are obligația să analizeze și să verifice, iar împrumutatul să pună la dispoziție toate documentele și actele din care să rezulte natura activităților desfășurate, credibilitatea, situația patrimonială, rezultatele economico-financiare, capacitatea managerială și orice alte documente și date care să permită evaluarea potențialului economic, organizatoric și financiar al clientului.
Creditele și scrisorile de garanție solicitate, indiferent de sumă sau durata de rambursare, respectiv de valabilitate, se acordă pentru destinația stabilită prin contracte, aceasta fiind obligatorie pentru împrumutați.
Utilizarea creditului aprobat pentru o altă destinație decât cea stabilită, dă dreptul băncii să întrerupă creditarea și să retragă împrumutul acordat.
La creditele acordate și scrisorile de garanție eliberate, banca percepe dobânzi și comisioane ale căror niveluri de bază se avizează de Comitetul de Administrare a Activelor și Pasivelor și se aprobă de Comitetul de Direcție al băncii, precum și dobânzi majorate stabilite conform reglementărilor interne în vigoare, în cazul nerambursării la scadență a creditelor și neachitării dobânzilor datorate.
Creditele pe care banca le acordă clienților, trebuie să fie în toate cazurile garantate cu garanții de tipul celor acceptate de bancă, prevăzute la capitolul “Garanțiile creditelor”, iar volumul minim al garanțiilor constituite trebuie să acopere integral datoria împrumutatului către bancă, formată din credite și dobânzi.
Banca are dreptul să verifice la clienții săi existența permanentă și integritatea garanțiilor asiguratorii pe toată perioada creditării, respectarea condițiilor în care s-a acordat creditul, modul cum acesta este utilizat, iar în cazul în care se constată încălcarea prevederilor contractuale, să retragă creditele înainte de scadența stabilită sau, în lipsă de disponibilități, să le treacă la credite restante și/sau îndoielnice și să urmărească rambursarea acestora.
Creditele, valorile de recuperat, creanțele comerciale, precum și dobânzile aferente acestora, nerambursate, respectiv neîncasate la scadență, sunt considerate creanțe restante și, respectiv, dobânzi restante.
Creditele, valorile de recuperat, creanțele comerciale, creanțele restante, precum și dobânzile aferente, trecute în litigiu, sunt considerate creanțe îndoielnice și, respectiv, dobânzi îndoielnice.
Se consideră trecute în litigiu, creditele, valorile de recuperat, creanțele comerciale, creanțele restante, precum și dobânzile aferente, ce fac obiectul unei cereri înregistrate la instanța de judecată pentru obținerea unui titlu, executarea silită a debitorului, lichidarea judiciară a acestuia precum orice alte cereri privind recuperarea creanțelor băncii din credite și bobânzi, cu excepția fazei de notificare.
Pe toată durata creditării, agenții economici beneficiari de credite au obligația să pună la dispoziția băncii un exemplar din bilanțul contabil, situațiile contabile periodice și orice alte documente solicitate de bancă. Această obligație va fi prevăzută ca o clauză distinctă în contractul de credit.
Credite se acordă la cererea agenților economici care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
• sunt constituiți conform legii;
• posedă capital social vărsat potrivit statutului propriu și a dispozițiilor legale;
• desfășoară activități legale și eficiente potrivit statutului. Pot beneficia de credite și agenții economici ale căror activități sunt subvenționate;
• îndeplinecs un nivel optim al indicatorilor de bonitate;
• fluxurile de lichidități asigură posibilități reale de rambursare la scadență a ratelor din credit și plata dobânzilor aferente;
• prezintă garanții materiale și morale pentru utilizarea cu eficiență a împrumutului, rambursarea integrală la scadență a creditului și achitarea dobânzilor aferente;
• valoarea garanțiilor materiale acceptate este mai mare sau cel puțin la nivelul creditelor solicitate și a dobânzilor aferente, calculate la valoarea creditului aprobat pe întreaga perioadă de creditare. În cazul creditelor pe termen mediu și lung, valoarea garanțiilor va trebui să acopere, la acordare, nivelul împrumutului și dobânzilor aferente, calculate la valoarea creditului aprobat pentru o perioadă de cel puțin 12 luni. În cazul liniei de credit și a scrisorilor de garanție bancară, valoarea garanțiilor va trebui să acopere la acordare nivelul împrumutului sau valoarea scrisorii de garanție și dobânzile aferente calculate pe o perioadă de 3 luni.
• au deschise conturi la una din unitățile teritoriale ale Romexterra Bank S.A. cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de acordarea creditului;
• prezintă situația angajamentelor din conturile deschise la alte societăți bancare și a garanțiilor aferente;
• acceptă clauzele din contractul de credite;
• au efectuat înainte de acordarea creditului minimum cinci operațiuni de încasări și/sau plăți cu sau fără numerar prin contul deschis la Romexterra Bank S.A.;
După aprobarea unui credit, banca nu poate anula sau reduce cuantumul acestuia decât în cazuri justificative.
Banca poate întrerupe imediat, fără preaviz, utilizarea de către client a unui credit aprobat, în cazul în care acesta a încălcat condițiile contractului de credit privind destinația, utilizarea, garanțiile, termenele etc.,sau în cazul în care situația economico-financiară și/sau juridică a acestuia nu mai asigură condiții de garanție și rambursare a obligațiilor către bancă.
Încasarea sumelor datorate băncii se va face în următoarea ordine de prioritate:
a) cheltuielile băncii
b) comisioanele
c) dobânzile penalizatoare
d) dobânzile curente
e) ratele de credit
f) orice alte sume datorate băncii, dacă prin acte bilaterale încheiate între bancă și împrumutat nu s-a convenit astfel.
Pentru creditele acordate și nerecuperate încă de la clienții supuși regimului de lichidare judiciară, banca va sista calculul dobânzilor pentru creanțele negarantate sau părțile negarantate din creanțele garantate începând cu ziua primirii de la organele judecătorești a notoficărilor de intrare în lichidare judiciară a debitorului conform procedurii reorganizării judiciare și a falimentului.
În vederea administrării riscului și acoperirii eventualelor pierderi din credite și dobânzi, banca constituie rezerva generală pentru riscul de credit și provizioane specifice de risc pentru credite și dobânzi, potrivit legii.
Banca acordă credite pe termen scurt, mediu și lung în lei și valută, pe seama resurselor proprii și a celor atrase, în conformitate cu strategia băncii de atragere de resurse și respectiv de efectuare de plasamente în credite, pe intervale de scadențe, în corelație cu prevederile din Bugetul de venituri și cheltuieli al băncii.
3.2 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ A ACTIVITĂȚII CLIENȚILOR
Analiza aspectelor economico-financiare are ca obiectiv stabilirea unui diagnostic al situației economico-financiare indispensabil pentru decizia de creditare. Pentru aceasta, analiza economico-financiară se bazează pe documentele de sinteză contabilă (bilanțul contabil și raportul de gestiune, contul de profit și pierdere, raportări contabile periodice, situații financiare etc.), pe analiza fluxului de fonduri ale perioadelor expirate, precum și pe analiza fluxului de lichidități (cash-flow-ului) pentru perioada următoare.
Analiza economico-financiară a activității clienților conține:
a) Analiza bilanțului contabil, care presupune:
• examinare ultimului bilanț sau raportare contabilă înregistrată la organele fiscale. Bilanțurile contabile ale societăților comerciale sunt supuse verificării și certificării de către cenzori, experți contabili, contabili autorizați cu studii superioare sau societăți comerciale de expertiză contabilă, după caz, în condițiile stabilite de Ministerul Finanțelor. În același mod se stabilesc și condițiile privind verificarea și certificarea bilanțurilor contabile;
• analiza imobilizărilor corporale și necorporale și a surselor de acoperire a acestora;
• analiza decontărilor, prelevărilor, datoriilor și obligațiilor față de terți;
• analiza costurilor, în vederea dimensionării corecte a volumului de credite pentru activele circulante, care fac obiectul creditării.
b) Analiza veniturilor, cheltuielilor și a contului de profit și pierdere, care presupune:
• analiza rezultatelor activității și a profitului obținut pe ultimul an încheiat și, respectiv pe anul curent;
• analiza repartizării profitului net;
• analiza pierderilor înregistrate și recuperarea lor.
c) Analiza evoluției datelor cuprinse în situația evolutivă a patrimoniului și a principalilor indicatori privind rezultatele economice și financiare, situația contului clienți, furnizori, a bugetului de venituri și cheltuieli, oferă posibilitatea unei mai bune înțelegeri, în funcție de specificul fiecărei activități (construcții, producție, comerț, agricultură, servicii etc.), a managementului societății, precum și efectul acestuia asupra fondurilor, activelor și a datoriilor agentului economic, la sfârșitul perioadei analizate.
d) Analiza fluxului de lichidități pe perioada următoare, presupune ca pe baza rezultatelor obținute anterior și a portofoliului de contracte de aprovizionare, producție, desfacere, a perspectivei variației stocurilor etc., să se evalueze și să se prognozeze:
• posibilitățile clientului de a genera în viitor lichidități;
• capacitatea clientului de a-și onora obligațiile de plată viitoare.
3.2.1 Analiza structurii și conținutului bilanțului contabil și a contului de profit și pierdere
Prudența bancară presupune, în primul rând, cunoașterea și înțelegerea activității clienților băncii.
Cunoașterea activității desfășurate de client în perioada anterioară, precum și a prevederilor pentru viitor dau posibilitatea băncii, pe de o parte să ofere acestuia serviciile și produsele bancare adecvate, iar pe de altă parte să ia măsuri pentru diminuarea și prevenirea riscului în vederea recuperării creditelor și a încasării dobânzilor. În consecintță, în vederea protejării fondurilor proprii și a celor atrase, banca are datoria de a-și selecționa judicios clienții, deoarece performanțele ei depind de eficiența cu care sunt acordate creditele. Atunci când banca acordă un credit ea face, pe baza cunoașterii detaliate a clientului, un act de încredere.
În procesul obținerii de informații despre client, o importanță deosebită o are cunoașterea situației economico-financiare a acestuia. Analiza financiară are ca punct de plecare bilanțul contabil, care este documentul oficial de gestiune al agentului economic. Bilanțul oferă o imagine contabilă asupra patrimoniului, a situației financiare și rezultatelor obținute, pe baza unor acte administrative emise la un moment dat. Pentru obținerea unei imagini cât mai reale asupra situației financiare a clienților, este necesar ca această analiză să fie facută la cele două termene la care este facută raportarea, pentru a se vedea în dinamică evoluția situației patrimoniului și a rezultatelor financiare obținute de client în perioada analizată, ceea ce corespunde mai bine necesităților de analiză a băncii, respectiv, de diagnostic dar și de evaluare.
De asemenea, pentru analiza financiară a clientului, o importanță deosebită o prezintă informațiile furnizate de contul de profit și pierdere, care, ca și în cazul bilanțului contabil, va fi analizat la cele două termene la care este facută raportarea, avându-se în vedere evoluția indicatorilor în perioada analizată, în ceea ce privește rentabilitatea și eficiența activității desfășurate.
Prezentarea bilanțului contabil
Bilanțul contabil întocmit de client conține elementele patrimoniale reflectate la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv la valoarea contabilă, care poate fi diferită de valoarea reală, de piață, a acestora.
Pornind de la balanța de verificare lunară, situațiile financiar-contabile periodice și bilanțul contabil prezentate de clienți, analiștii de credite vor proceda la analiza acestora pentru ajustarea și adaptarea lor în vederea obținerii elementelor și informațiilor care servesc mai bine scopurilor și principiilor de analiză ale băncii.
Utilizarea datelor obținute este impusă de necesitatea determinării valorii reale a activului și a întregului patrimoniu și stabilirea cât mai corect posibil a mărimii riscului asumat de client (proprietar) în comparație cu cel al băncii.
Prezentarea contului de profit și pierdere
Bilanțul contabil exprimă starea patrimonială la care s-a ajuns la o anumită dată, respectiv la încheierea exercițiului, iar contul de profit și pierdere exprimă modul cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială finală, care au fost fluxurile de venituri și de cheltuieli ce au definit evoluția economico-financiară a agentului economic analizat, de la începutul și până la sfârșitul exercițiului. Din multitudinea de activități economice și financiare pe care le desfășoară agentul economic în vederea atingerii rentabilității scontate, analiștii de credite își vor concentra, în principal, atenția asupra acelora care generează venituri și respectiv cheltuieli.
Nu pot beneficia de credite sau alte angajamente agenții economici care se află în una din situațiile menționate mai jos:
a) se află în incapacitatea de plată sau lichidare;
b) înregistrează pierderi și ca urmare au capitaluri proprii negative;
c) înregistrează credite și/sau dobânzi restante la Romexterra Bank S.A. sau credite și/sau dobânzi restante mai mari de 30 de zile la alte bănci.
În situații excepționale, la propunerea Sucursalelor și pe baza unei analize fundamentate, Comitetul de Direcție al băncii poate aproba acordarea de credite.
La propunerea unităților teritoriale, Centrala băncii poate aproba acordarea de credite agenților economici care înregistrează pierderi (dar care au capitaluri proprii pozitive).
Se consideră că un agent economic înregistrează pierderi la data analizei, în următoarele situații:
• contul de profit și pierdere are sold debitor;
• în situația în care pierderea din anii precedenți nu este acoperită de profitul net înregistrat în anul curent. Profitul net al anului curent se determină prin extrapolarea la întregul an calendaristic a profitului net obținut de la data analizei.
În situația în care solicitanții de credite înregistrează pierdere și pentru angajamentele solicitate se prezintă integral garanții cu grad de risc 0.
3.2.2 Calcularea indicatorilor financiari pe baza cărora se determină bonitatea agenților economici
Pentru a răspunde mai bine necesităților de analiză ale băncii, analiștii de credite vor analiza datele cuprinse în situația clienților, a furnizorilor, a datoriilor către buget, planul de afaceri, precum și a celorlalte situații din documentația de credit, vor verifica corectitudinea acestora și vor interpreta datele și indicatorii obținuți.
Prin corelarea întregului volum de informații și sintetizarea acestora, se oferă posibilitatea observării tendințelor în evoluția clientului, pot fi sesizate mai ușor aspectele negative precum și cele care necesită noi detalii și precizări din partea acestuia, având astfel loc o cunoaștere mai bună a afacerilor clientului. Se constituie totodată și o bază de date care poate fi folosită și în viitor la analiza unor noi dosare de credit de la același client sau ca bază de comparație pentru analizarea altor clienți cu același profil de activitate.
Pornind de la conținutul bilanțului contabil (situației contabile periodice) și de la contul de profit și pierdere, analiștii de credite vor analiza situația bonității clienților pe baza unui sistem de indicatori.
Analiza situației patrimoniale și a rezultatelor economico-financiare
Indicatorii de bază în analiza performanțelor (bonității clienților) sunt:
a) Lichiditatea = reprezintă capacitatea unui client de a face față datoriilor sale pe termen scurt prin transformarea rapidă a activelor circulante în disponibilități.
Calculul lichidității se face cu ajutorul următorilor indicatori:
Rlg = Ac/Pc (3.1)
Rlg – rata lichidității generale
Ac – active circulante medii
Pc – pasive curente medii
Rlc = Ifst + D / Pc (3.2)
Rlc – rata lichidității curente
Ifts – investițiile financiare pe termen scurt
D – disponibilitățile medii
Pc – pasive curente medii
Importanța pentru bancă este capacitatea agentului economic de a-și transforma activele sale circulante în „cash” pentru a-și achita la timp datoriile pe termen scurt. Utilizând acesti indicatori, care măsoară cât de repede agenții iși pot transforma activele sale circulante în lichidități, o bancă prudentă trebuie să elimine acele active care nu se pot transforma rapid în numerar la o valoare prestabilită.
Modul de interpretare al lichidității se efectuează pe baza unei scale astfel:
– mai mic de 100% : lichiditate necorespunzătoare;
– între 100% – 120% : lichiditate satisfăcătoare;
– între 120% – 150% : lichiditate bună;
– peste 150% : lichiditate foarte bună;
b) Solvabilitatea = reflectă capacitatea generală a societății de a transforma toate activele sale în „cash” pentru plata tuturor datoriilor.
În cadrul acestei analize, banca urmărește evidențierea ponderii contribuției persoanele a acționarilor la finanțarea datoriilor, camparate cu participarea terților (inclusiv banca).
Solvabilitatea se calculează după următoarea formulă:
Solvabilitatea = Active totale – Stocuri nevalorif. – Clienți incerți-Alte active incerte/Datorii totale – Diferențe de conversie pasiv X 100 (3.3)
Solvabilitatea = Capital propriu/Capital propriu + total credite X 100 (3.4)
În aprecierea acestui indicator se urmărește ca pe total el să fie supreunitar, iar pe structură acea parte din activ reprezentată de imobolizările corporale să fie acoperită, de regulă, cu surse proprii, și în total activ, ponderea datoriilor totale (către furnizori, buget, bancă etc.) să nu fie mai mare de 50%.
c) Rentabilitatea = reprezintă capacitatea agentului economic de a obține profit din activitatea proprie. Având în vedere rezultatul analizei contului de profit și pierdere și baza de raportare, indicatorii de rentabilitate pot fi grupați astfel:
▪ Rentabilitatea de exploatare = exprimă capacitatea unei societăți comerciale de a obține profit din activitatea propriu zisă, înaintea oricăror influențe ale elementelor financiare și excepționale și poate fi calculată astfel:
Rentab. brută de expl.= Excedentul brut din exploatare/Producția exercițiului X 100 (3.5)
Rentab. Brută de expl.= Rezultatul din exploatare/Cifra de afaceri X 100 (3.6)
▪ Rentabilitatea economică = exprimă capacitateaunei societăți comerciale de a obține profit din întreaga sa activitate economico-financiară.
Dintre indicatorii care exprimă rentabilitatea economică prezentăm:
Rezultatul curent/Total bilanț X 100 (3.7)
Capacitatea de autofinanțare/Total bilanț X 100 (3.8)
Rezultatul net al exercițiului/Total bilanț X 100 (3.9)
Cu cât acești indicatori au valoare mai mare, cu atât rentabilitatea este mai bună.
Rentabilitatea financiară exprimă capacitatea capitalului investit de a produce profit.
Indicatorii care reflectă rentabilitatea capitalului sunt:
Capacitatea de autofinanțare/Capitaluri proprii nete în sens strict X 100 (3.10)
Rezultatul brut al exercițiului/Capitaluri proprii nete în sens strict X 100 (3.11)
Rezultatul net al exercițiului/Capitaluri proprii nete în sens strict X 100 (3.12)
Rentabilitatea trebuie să fie peste 5%.
d) Gradul de îndatorare = este un indicator de echilibru care arată limita până la care agentul economic este finanțat din alte surse decât fondurile sale proprii.
Gradul de îndatorare = Total obligații/Total active X 100 (3.13)
Gradul de îndatorare trebuie să fie peste 100%.
În apreciera acestui indicator se are în vedere că banca participă ca partener la finanțarea unei firme alături de proprietari, dar nu poate risca mai mult decât aceștia, întrucât singurul beneficiu pentru bancă este dobanda iar pentru proprietar dividendele și creșterea valorii acțiunilor ca urmare a capitalurilor proprii.
Scara de apreciere a gradului de îndatorare utilizate de bănci este următoarea:
Tabelul nr 3.1
e) Gradul de acoperire a dobânzii = este tot un indicator de echilibru și se calculează ca raport între:
Gradul de acoperire a dobânzii = Venituri medii/Cheltuieli medii X 100 (3.14)
f) Rata valorii adăugate = reprezintă ponderea valorii nou create de agentul economic în totalul activității sale.
Rata valorii adăugate = Valoarea adăugată/cifra de afaceri X 100 (3.15)
Cu cât valoarea acestui indicator crește de la o perioadă la alta, cu atât aprecierea sa va fi mai bună.
Calculul indicatorilor de bonitate
A. Indicatorii financiari
Indicatorii economico-financiari au următoarele realizări:
Calitatea portofoliului de credite = angajată de agenții economici se face în funcție de punctajul obținut de indicatorii de performanță (bonitate) care încadrează creditele în una din următoarele 5 categorii:
– categoria A : între 41 – 51 puncte, credite standard = care cuprinde împrumutanții care desfășoară o activitate economico-financiară rentabilă având toate condițiile care să le permită rambursarea la termen a ratelor din credit și a dobânzilor aferente.
– categoria B : între 26 – 40 puncte, credite de suprevegheat (în observație), în această categorie imprumutanții au o bună situație economico-financiară în prezent își realizează indicatorii de bonitate sau de performanță (în viitor) nu îndeplinesc condițiile pentru menținerea performanțelor financiare la același nivel.
– categoria C : între 15 – 25 puncte, credite substandard, împrumutații cu o situație economico-financiară satisfăcătoare dar în perspectivă au tendințe de înrăutățire a indicatorilor.
– categoria D : între 1 – 10 puncte, credite îndoielnice, indicatorii înregistrat de agenții economici sunt slabi, agentul economic desfășoară o activitate nesatisfăcătoare, acordarea de credite ridică incertitudinii în rambursarea lor.
– categoria E : credite pierdere, agentul economic desfășoară o activitate nerentabilă, nu se acordă credite.
Analiza serviciului datoriei = reprezintă capacitatea agentului economic împrumutați de a rambursa creditele la scadență și de a plății dobânzile datorate.
Indicatorii utilizați:
a) acoperirea dobânzii, se calculează ca și raport între profitul brut și dabânzile plătite plus cea neachitată.
Dacă indicatorul înregistrează o valoare mare, indicatorul este bun.
Acoperirea dobânzii = Profit brut/Dobânda plătită + Dobânda neachitată (3.16)
b) credite restante, în cifre absolute și în procente față de totalul creditelor angajate de agenții economici.
c) dobânzi restante, în cifre absolute și în procente față de totalul dobânzii aferente pentru creditul angajat.
Concluziile analizei serviciului datoriei sunt următoarele:
– bună : când date din credite sunt rambursate la scadență precum și dobânzii, agentului economic au credite și dobânzi restante sub 30 de zile.
– slabă : când ratele de credit au fost rambursate la scadență și dobânzi, agentul economic au credite și dobânzi restante între 30 – 90 de zile.
– rea : ratele din credit și/sau dobânzile restante depășesc 90 de zile
Pentru a efectua o apreciere finală corespunzătoare asupra situației clienților, analiștii de credite vor urmări colaborarea rezultatelor și interpretarea tuturor indicatorilor prezentați într-un sistem unitar, care să scoată în evidență punctele tari și pe cele slabe ale respectivului agent economic, și mai ales să poată conduce la luarea unor decizii temeinic fundamentate.
3.3 RISCUL ÎN ACTIVITATEA DE CREDITARE
Activitatea de creditare implică un risc prin însăși elementele de anticipare pe care se bazează decizia de creditare, pentru bancă fiind de maximă importanță cunoașterea acestui risc, evaluarea sa cât mai aproape de realitate și acceptarea riscului în cunoștiința de cauză.
Riscul de credit, înseamnă riscul înregistrării de pierderi sau nerealizării profiturilor estimate, ca urmare a neîndeplinirii de către contrapartidă a obligațiilor contractuale.
Administrarea riscului în activitatea de creditare are trei componente principale:
a) selecția – respectiv identificarea riscurilor posibile și selectarea celor pe care banca este dispusă să și le asume în vederea atingerii obiectivelor strategice propuse.
b) compensarea – respectiv identificarea structurii și a valorii garanțiilor colaterale acceptabile, solicitate împrumutului în activitatea de creditare.
c) modificarea – respectiv utilizarea de către bancă a unor tehnici de modificare a gradului de risc la care poate fi expusă banca astfel:
• dispersia riscurilor prin creșterea tipurilor de produse oferite sau prin extinderea portofoliului de clienți față de care se înregistrează expunerea.
• modificarea condițiilor inițiate ale contractelor de credit în vederea minimizării riscurilor deja asumate.
Principii generale:
• acordarea creditelor de către Romexterra Bank SA are în vedere respectarea condițiilor de eligibilitate și minimizarea ratei de risc în activitatea de creditare, prin excluderea, de regulă, accesului de credite pentru:
a) agenții economici care nu au contribuit cu capital propriu la finanțarea mijloacelor circulante sau la realizarea proiectelor de investiție;
b) acele unități economice pentru care s-a instituit procedura de reorganizare sau faliment în conformitate cu procedura reorganizării și a falimentului.
• la acordarea creditelor se va avea în vedere principiul ca prima sursă de rambursare a creditului o constituie capacitatea împrumutatului de a genera lichiditate, iar garanțiile colaterale trebuie să constituie întotdeauna ultima sursă de rambursare a creditului și de plată a dobânzilor și comisioanelor aferente.
• administrarea riscului de credit, rezultat din ansamblul activității de creditare presupune constituirea fondului pentru riscuri bancare generale în conformitate cu Legea nr.58/1998 republicată privind activitatea bancară.
• toate creditele și scrisorile de garanție și orice alte angajamente în lei și valută pe termen scurt, mediu și lung acordate unui agent economic, indiferent de forma de organizare și natura capitalului social, nu vor putea depășii de cel mult 12 ori capitalurile proprii ale agentului economic respectiv. În capitalurile proprii ale agentului economic se cuprind: capitalul social și primele legate de capital, rezervele din reevaluare, rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exercițiului financiar și repartizarea profitului.
Prin excepție, Comitetul de Direcție al băncii poate aproba, de la caz la caz, acordarea unor credite mai mari de 12 ori decât capitalurile proprii ale agenților economici.
Controlul riscului de credit
Activitățile bancare ce presupun risc de credit vor fi supuse evaluării în cadrul Comitetului de Administrare a Riscurilor. Rezultatele acestor evaluări vor fi aduse la cunoștiința Comitetului de Direcție și Consiliului de Administrație. Pe baza acestor evaluări și a recomandărilor Comitetului de Administrare a Riscurilor se elaborează și se aprobă politica de risc pentru perioada următoare.
Centrala Incidentelor de Plăți (CIP) reprezintă o bază de date organizată la nivelul Băncii Naționale a României și are drept scop gestionarea, în interes public a informațiilor specifice incidentelor de plăți.
Băncile transmit către Centrala Incidentelor de Plăți, pe cale electronică, informațiile ocazionate de acte și fapte cu potențial frauduos, litigios și/sau care produc riscuri de neplată, inclusiv dintre care pot efectua finalitatea decontării, produse cu instrumente de plata de debit: cecuri, cambia, bilete la ordin.
Informațiile care se pot obține de la Centrala Incidentelor de Plăți sunt de două tipuri:
a) transmise de Centrala Incidentelor de Plăți din proprie inițiative (declarațiile de interdicție bancară și declarațiile de pierdere/furt/distrugere/anulare a instrumentelor de plăți de debit.
b) transmise de Centrala Incidentelor de Plăți ca urmare a unei cereri de consultare, întocmită de bancă, în nume propriu sau în numele unei persoane fizice sau persoane juridice.
Consultarea bazei de date a Centralei Incidentelor de Plăți se utilizează în scopul obținerii informațiilor privind:
• refuzul de plată al cecurilor, cambiilor și biletelor la ordin;
• declararea cecurilor (cambiilor, biletelor la ordin) ca pierdute, furate, disruse sau anulate;
• persoane fizice sau persoane juridice aflate în interdicție bancară de a emite cecuri
3.4 CATEGORII DE CREDITE
3.4.1 Categorii de credite și termene de creditare
În conformitate cu prevederile Legii nr.227/04.07.2007, republicată, privind instituția de credit și actului constitutiv,instituția acordă clienților săi credite în lei și valută pe termen scurt, mediu și lung cu asigurarea resurselor corespunzătoare.
Operațiunea de creditare reprezintă actul prin care banca pune sau se obligă să pună la dispoziția clienților fondurile solicitate sau își ia un angajament prin semnătură (de natura, avalului, cauțiunii sau garanției) în favoarea acestora. Sunt asimilate operațiunilor de creditare, operațiunile de leasing și toate operațiunile de locație însoțite de opțiunea de cumpărare.
Se disting două forme de creditare:
• punerea la dispoziție a fondurilor, operațiuni care se înregistrează în conturile bilanțiere;
• angajamentul de a pune la dispoziție fonduri și angajamente prin semnătură, operațiuni care figurează în conturi în afara bilanțului.
Prin credite pe termen scurt se înteleg operațiunile de împrumut a unor sume de bani pe o durată ce nu depășește 12 luni (365 zile).
Creditele a căror durată de rambursare este între un an și cinci ani sunt considerate pe termen mediu.
Creditele a căror durată de rambursare este între cinci și 15 ani sunt considerate pe termen lung.
Banca poate acorda clienților săi credite pe termen scurt:
a) în lei:
• credite globale de exploatare;
• utilizări din deschideri de credite permanente (linii de credite);
• credite pentru finanțarea stocurilor temporare;
• credite pentru finanțarea stocurilor sezoniere;
• credite pentru export;
• credite pentru export de produse garantate cu creanțe asupra străinătății;
• credite de scont;
• credite pe cecuri remise spre încasare;
• credite de factoring (plafoane de factoring);
• credite pentru facilități de cont (plafoane individuale pentru facilități de cont);
• credite pe termen scurt, pentru investiții;
• credite pentru investiții în cofinanțare cu alte societăți bancare;
• credite pentru activitatea de leasing;
• credite acordate agenților economici pentru activitatea curentă (producție, comerț, prestări servicii, etc.);
• credite pe documente în curs de încasare (ordine de plată);
• credite pentru activitatea desfășurată de producătorii agricoli;
• alte tipuri de credite.
b) în valută:
• credite acordate importatorilor de bunuri și servicii;
• utilizări din deschideri de credite permanente pentru importul de materii prime și materiale;
• credite acordate importatorilor de bunuri și servicii, pe bază de finanțare externă;
• credite garantate cu creanțe asupra străinătății;
• credite pentru facilități de cont;
• credite de factoring în valută;
• credite pentru activitatea de leasing;
• credite pentru activitatea desfășurată de producătorii agricoli;
• alte tipuri de credite.
Banca poate acorda clienților săi credite pe termen mediu si lung:
a) în lei:
• credite pentru investiții în completarea surselor proprii;
• credite pentru investiții în cofinanțare cu alte societăți bancare;
• credite pentru activitatea de leasing;
• realizarea unor investiții în imobilizări corporale de uz profesional;
• achiziții de imobilizări necorporale;
• realizarea de investiții imobiliare;
• credite pentru activitatea desfășurată de producătorii agricoli;
b) în valută:
• credite în valută pentru modernizarea și dezvoltarea capacităților de producție;
• credite în valută pentru retehnologizarea proceselor de producție;
• credite în valută pentru achiziționarea din import de mașni, utilaje, tehnicăde calcul, instalați tehnologice, mijloace de transport;
• credite în valută pentru realizarea de investiții imobiliare;
• credite de forfetare;
• credite pentru activitatea de leasing;
• credite pentru activitatea desfășurată de producătorii agricoli.
La cererea clienților,în condiții bine justificate și pe baza documentației depuse de aceștia, în urma analizei efectuate de analistul de credite, banca poate suplimenta creditele acordate, cu condiția respectării normelor interne de creditare și a existenței garanțiilor asiguratorii.
Durata de creditare, cuprinde:
a) perioada de tragere (de valabilitate), în care creditul se angajează, respectiv de la data stabilită prin contract de punere a creditului la dispoziția împrumutului și până la angajarea integrală a creditului sau data limită pentru utilizarea acestuia;
b) perioada de grație este cuprinsă între data prevăzută prin contract pentru utilizarea integrală a creditului și data prevăzută pentru rambursarea primei rate de credit. În cadrul perioadei de grație, împrumutatul va achita băncii dobânzile datoare, comisioanele și taxele, fără a rambursa ratele de credit;
Perioada de grație se acordă în cazul creditelor pentru investiții, la care potrivit documentației tehnice, s-a prevăzut un termen de atingere a parametrilor proiectați. De regulă, nu se va acorda perioada de grație mai mare de 12 luni de termenul de punere în funcțiune a investițiilor.
În cazul investițiilor care produc imediat după punerea în funcțiune, cum sunt utilajele, mașinile și instalațiile, de regulă nu se acordă perioadă de grație.
c) perioada de timp în care creditul se rambursează, respectiv de la data prevăzută în contract pentru restituirea primei rate a creditului până la data stabilită prin contract pentru rambursarea ultimei rate;
d) perioada de întârziere, care cuprinde intervalul de timp de la scadența creditului (ratei) până la recuperarea efectivă a acestuia, inclusiv prin executarea silită sau lichidarea judiciară a debitorului. Întârzierea se poate referi la o rată sau mai multe din credit (parțială), sau la întreg împrumutul (totală).
3.4.2 Prețurile de creditare
Stabilirea volumului creditelor se efectuează luându-se în calcul stocurile, cheltuielile și celelalte active la următoarele prețuri:
• materiile prime și materialele (inclusiv produsele și semifabricatele din cooperare), ambalajele, combustibilul, obiectele de inventar etc., la prețul de cumpărare, inclusiv TVA la care se adăugă cheltuielile efective de transport-aprovizionare, asigurările, taxele și comisioanele;
• cheltuielile de producție neterminată și semifabricatele destinate consumului propriu, la costurile efective, care nu pot fi mai mari decât cele programate prin bugetul de venituri și cheltuieli;
• semifabricatele destinate vânzării și produsele finite, la costurile efective, care nu pot fi mai mari decât cele programate; la stabilirea prețului de creditare se va avea în vedere și ambalajele care nu intră în costul produsului, precum și alte cheltuieli determinate de executarea unor lucrări sau operații stabilite prin comenzi și contrcte, și care se recuperează din prețurile obținute;
• mărfurile cumpărate în vederea revânzării, la prețul de cumpărare stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare sau facturi, inclusiv TVA, la care se adaugă cheltuielile efectuate, aferente stocurilor;
• cheltuielile aferente producției agricole se creditează pe baza baremurilor (devizelor) de cheltuieli stabilite în acest scop;
• utilajele, mijloacele de transport, achiziționate pentru obiectivele de investiții se creditează la nivelul prețurilor de aprovizionare, inclusiv cheltuielile de transport, asigurare, montaj și TVA, mai puțin cota de participare cu surse proprii a baneficiarului de credite;
• lucrările de construcții montaj se creditează la nivelul sumelor efective din situațiile de lucrări inclusiv avansurile (dacă este cazul) și TVA;
• cecurile remise la încasare și titlurile de credit în lei se creditează la valoarea nominală;
• titlurile de credit în valută se creditează cu suma în valută înscrisă în titlu, mai puțin taxa de forfetare și comisioanele aferente;
• documentele (facturile) reprezentând creanțe în lei sau valută prezentate de aderent se vor credita cu 85% din valoarea nominală a creanțelor, mai puțin agio cuvenit băncii;
• bunurile ce urmează a fi cumpărate sau închiriate în regim de leasing de către societățile de profil se vor credita la maxim 85% din valoarea de intrare a acestora (respectiv prețul de achiziție, inclusiv TVA);
• documentele remise spre încasare (ordine de plată) se creditează în proporție de 95% din valoarea documentelor prezentate de solicitantul de credit.
3.4.3 Documentația necesară pentru obținerea creditelor
Documentația pe care clienții băncii, persoane juridice, o prezintă unităților bancare teritoriale în vederea obținerii de credite, trebuie să cuprindă în principal următoarele documente:
• cererea de credite semnată de persoanele autorizate să reprezinte agentul economic solicitant împreună cu documentația necesară deschiderii de conturi;
• acordul privind consultarea bazei da date a Centralei Riscurilor Bancare. În cazul unei societăți ce aparține unui grup de firme, se va solicita acordul de consultare a Centralei Riscurilor Bancare pentru toate firmele din grup, precum și declarația privind acțiunile deținute de firmele grupului la alte societăți;
• certificat de atestare fiscală (la prima solicitare de credit sau ori de câte ori este necesar);
• acte juridice: dosarul juridic complet al clientului și/sau grupului de firme; formularul de avizare juridică, aprobarea organului statutar conform competențelor datei prin Actul constitutiv al societății, privind contractarea creditului, constituirea garanțiilor aferente și respectarea condițiilor contactuale, numirea reprezentanților legali pentru contractarea și utilizarea creditului; certificat de la Oficiul Registrului Comerțului (nu mai vechi de 30 de zile de la data emiterii sale, respectiv până la data aprobării creditului) din care să rezulte starea firmei, acționarii principali și administratorii firmei; organigrama detaliată a grupului de firme;
• fișa de prezentare generală a societății, pentru clienții care solicită pentru prima oară credite;
• ultimele două raportări contabilă anuale (bilanț) înregistrate la organele fiscale (inclusiv raportul comisiei de cenzori sau certifcarea bilanțului de un expert contabil sau contabil autorizat), ultimele două bilanțe lunare de verificare. Dacă solicitantul de credite face parte dintr-un grup de firme, se va prezenta ultimul bilanț contabil consolidat, auditat al grupului, sau ultimul bilanț contabil și BVC aferent anului curent pentru fiecare firmă din grup;
• situația privind contul bancar deschis al Romexterra Bank SA;
• situația evolutivă a patrimoniului și a principalilor indicatori privind rezultatele economice și financiare;
• situația contului “Furnizori” și “Clienți”, detaliată, inclusiv pe sume de plătit/ de încasat și vechimea obligațiilor/ creanțelor;
• situația datoriilor la buget detaliata pe tip de obligație, sume datorate și vechimea obligațiilor;
• situația împrumuturilor și disponibilităților bănești la alte bănci sau la alți creditori (debitori);
• situația stocurilor și cheltuielilor pentru care se solicită creditul, care să cuprindă cantitățile, valorile, cauzele formării și termenele de valorificare;
• situația contractelor de livrare pentru produsele care constituie obiectul creditului;
• planul de afaceri;
• bugetul de venituri și cheltuieli întocmit conform prevederilor legale;
• proiecția fluxurilor financiare pentru perioada de rambursare a creditului și de plată a dobânzilor (cash-flow);
• documentația tehnico-economică, studiul de fezabilitate (numai în cazul unor investiții complexe, banca poate solicita prezentarea unui studiu de fezabilitate), deviz de lucrări, autorizația de construcție, în cazul creditelor pentru investiții;
• situația garanțiilor propuse pentru garantarea creditului solicitat împreună cu actele de proprietate și cele privind situația juridică a imobilelor și a celorlalte active propuse pentru garanție, raport de evaluare, nota de verificare a garanțiilor potrivit normelor;
• decontul privind taxa pe valoarea adăugată pentru ultima balanță pentru care se face analiza (în cazul în care unitatea este plătitoare de TVA);
• orice alte documente necesare solicitate de bancă (decont de TVA, declarație lunară pentru impozitul pe profit, documente specifice pentru persoanele fizice autorizate).
Documentele prezentate de către clienți în vederea obținerii creditelor, cât și cele elaborate ulterior de bancă în cursul procesului de acordare, verificare, rambursare, reprezintă conținutul dosarului de credite al fiecărui client, care se întocmește, păstrează și clasează conform prevederilor legale și a normelor bancare.
3.5 APROBAREA ȘI ACORDAREA CREDITELOR
Creditele globale de exploatare funcționează după sistemul revolving și se acordă în limita unui nivel global de credit, care acoperă ansamblul nevoilor de exploatare ale clienților și anume pentru aprovizionări cu stocuri de materii prime și materiale, mărfuri, executări de lucrări și prestări de servicii, care au un consum de desfacere asigurată prin contracte și comenzi ferme.
Pentru analiștii de credite este foarte important să identifice și să prevadă modificările care au loc la nivelul capitalului global de exploatare, respectiv ciclul acestuia. Pentru analiștii de credite ipotezele trebuie să fie posibile și prudente.
Determinarea volumului creditului global de exploatare se efectuează trimestrial pe baza analizei fluxului de lichidități.
În cursul trimestrului dacă apar diferențe semnificative între nivelul indicatorilor avuți în vedere la întocmirea fluxului de lichidități (cash-flow) prognozat și cei efectivi rezultați din situațiile contabile periodice sau din inițiativa băncii în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data ultimei situații financiar-contabile periodice.
În cadrul unei activități se pot identifica:
a) surse de lichidități: – încasări din activitățile de exploatare, financiare și excepționale;
– majorarea capitalului social vărsat;
– creșterea datoriilor financiare, pe termen lung;
b) ieșiri de lichidități: – plăți pentru activitățile de exploatare, financiare și excepționale;
– achiziții de active fixe corporale și necorporale;
– plăți pentru impozite și taxe;
– scăderea datoriilor fianciare pe termen lung;
Necesarul de lichidități curente poate fi finanțat prin:
– linia de credit
– alte credite
Rambursările de credite și plata dobânzilor aferente se referă la toate creditele de care beneficiază agentul economic inclusiv cele angajate la alte societăți bancare.
Pentru evaluarea cât mai reală a disponibilului/necesarului de lichidități, analiștii de credite vor avea în vedere și următoarele:
– capitalul social vărsat include numai majorările de capital
– datoriile financiare pe termen lung reprezintă intrările din credite pe termen mediu și lung aprobate și neutilizate integral sau parțial
– subvențiile acordate pentru investiții, ca surse de completare a capitalului propriu
– vânzări cu încasare imediată
– vânzări pe credit, includ vânzările la care plata nu este imediată, ci se efectuează potrivit contractelor într-un anumit termen 30, 60, 90 zile.
Caracteristicile produsului de creditare
Reprezintă scopul împrumutului este de a permite accesul cât mai facil și rapid la finanțare pentru companiile de mărime mică și mijlocie, furnizându-le capitalul necesar pentru efectuarea investițiilor.
Criteriile de eligibilitate
Beneficiarii creditelor pentru investiții-finanțate 100% sunt acele societăți care îndeplinesc următoarele condiții:
a) perioada minimă de funcționare a companiei 12 luni, până la data acordării creditului;
b) valoarea creditului este de maxim 150.000 RON sau echivalent în EURO, stabilită de la caz la caz;
c) conform ultimului bilanț contabil (semestrial sau anual) evoluția cifrei de afacere a împrumutatului este pozitivă;
d) conform ultimului bilanț contabil (semestrial sau anual) împrumutatul înregistrează profit din exploatare și capitalurile proprii pozitive;
e) împrumutatul nu a fost înregistrat în Centrala Incidentelor de Plată cu mai mult de trei incidente majore în ultimele șase luni și nu este în interdicție de a emite cecuri bancare;
f) la creditele contractate în ultimele 12 luni figurează în Centrala Riscurilor Bancare cu serviciul datoriei A și nu înregistrează la data analizei credite și/sau dobânzi restante față de bancă;
g) societatea nu are datorii la bugetul statului mai mari de 30 zile;
Perioada de creditare
Creditele se acordă pe termen de maxim 60 luni, cu o perioadă de grație de maxim 6 luni, stabilită exclusiv în funcție de solicitarea creditului.
Valoarea creditului
Valoarea creditului posibil a fi accesat de către client se stabilește automat prin introducerea datelor în macheta de calcul în baza capacității de rambursare generată de cash-flow-ul operațional (amortizarea + profitul din exploatare).
Valoarea creditului se poate diferenția în funcție de modalitatea de rambursare aleasă de client: rambursare cu anuități sau rambursare în rate de capitalurile egale.
Valoarea creditului poate fi de maxim suma reieșită din calcul, dar nu mai mult de 100% din valoarea bunului cumpărat ce constituie și garanția creditului (conform facturii proforma, factura, antecontract de vânzare-cumpărare).
Garanții
Creditele vor fi garantate cu bunurile procurate din credit, dar și cu alte bunuri, solicitându-se bilet la ordin avalizat de asociați și soții acestora, conform normelor.
Valoarea acceptată de bancă în garanție a bunurilor realizate din credit, se va stabili astfel:
• pentru bunurile mobiliare noi va fi valoarea menționată în facturile proforma, facturile definitive sau contractele de vânzare-cumpărare (fără TVA)
• pentru bunurile imobiliare finanțate, valoarea acceptată va fi cea stabilită prin raportul de evaluare întocmit de un evaluator atestat ANEVAR (fără TVA), conform reglementărilor.
Gradul minim de acoperire cu garanții pentru acest tip de credit este de 100% din valoarea creanței, garantarea realizându-se cu bunurile procurate din credit și/sau alte bunuri astfel: – acoperirea integrală a creanței formată numai din credit în situația în care nu se solicită perioada de grație;
– acoperirea integrală a creanței formată din credit și dobânda aferentă perioadei de grație, în situația în care se solicită perioada de grație (de maxim 6 luni).
Costurile creditului
Costurile creditului sunt reprezentate de dobândă:
a) comision de analiza documentației;
b) comision de risc și gestiune;
c) comision de administrare;
d) comision de modificare a termenilor creditului (alții decât suma creditului);
Nivelul acestora este comunicat prin Ordin al Președintelui băncii.
Dobânda și comisioanele vor fi menționate în contractele de credit.
Programul de rambursare
Graficul de rambursare a creditului poate fi cu anuități, rate egale, în funcție de opțiunea clientului.
Clauze speciale
Pentru reducerea riscului de credit și asigurarea resurselor de rambursare la acordarea acestor credite, banca va solicita clientului anumite obligații suplimentare sub forma unor clauze speciale ce se vor cuprinde în contractele de credit. Acestea sunt:
• solicitarea de bilete la ordin, ca elemente de confort, avalizate de asociați și soții acestora, după caz, se vor utiliza conform normelor de creditare;
• constituirea de garanții reale mobiliare asupra disponibilităților din conturile curente (în lei și valută) deschise la banca respectivă;
• asigurarea garanțiilor la o societate de asigurări agreată de bancă și cesionarea drepturilor de despăgubire în favoarea băncii.
Competențele de aprobare
Toate deciziile legate de, aprobarea unei cereri de credit, termenii și condițiile unui credit, schimbările acestor termeni pe perioada de acordare a creditului, orice măsuri de recuperare și orice schimbări în programul de rambursare sau în condițiile unui credit, se vor lua de către Comitetul de Credite și Risc al unității teritoriale a băncii, care va înregistra creditul după aprobare, indiferent de expunerea totală a băncii față de client.
Creditele de investiții-finanțare 100% pentru IMM-uri au un caracter operativ, iar acordarea acestora se face de către unitățile teritoriale ale băncii în limita unui plafon de maxim 150.000 RON sau echivalent în EURO, pe client.
Comitetele de Credit și Risc se vor întruni ori de câte ori este necesar pentru soluționarea operativă a cererilor de credit, dar nu mai târziu de două zile de la depunerea completă a documentației de credite.
Contractarea creditului
După aprobarea creditelor, potrivit competențelor menționate, banca împreună cu solicitantul vor proceda la încheierea contractului de credit, respectiv a contractelor de garanție.
Contractele de garanție se înscriu la Arhiva Electronică de Garanții Reală Mobiliare sau Carte Funciară, în funcție de tipul acestora.
Creditele pentru prefinanțarea exporturilor
Creditele pentru prefinanțarea exporturilor au ca destinație satisfacerea necesităților curente sau excepționale ale clienților ocazionate de fabricarea produselor destinate exportului și se aprobă pe baza documentației prezentate de agenții economici, cu condiția existenței contractelor de export sau comenzilor ferme încheiate direct cu partenerii externi sau prin intermediul unor comisionari, care fac obiectul creditului solicitat, din care să rezulte: cantitatea și felul mărfii, condițiile și graficul de livrare, modalitatea și termenele de plată, prețul mărfii în valută la valoare CIF sau FOB.
Creditele se pot acorda numai după prezentarea comunicării de la o societate bancară din țară sau străinătate, agreată, a deschiderii acreditivului de export irevocabil, în favoarea beneficiarului de credit, sau alte forme de plată garantate bancar (scrisoare de garanție bancară, efecte de comerț analizate de alte societăți bancare agreate).
Incasso-ul documentar se va accepta ca modalitate de plată dacă din analiza efectuată rezultă că între parteneri sunt relații de colaborare tradiționale și nu au existat situații de întârziere sau neefectuare a plății.
Ordinele de plată pot fi acceptate ca modalitate de decontare numai dacă sunt însoțite de asigurarea de risc comercial și de țară emisă de EXIMBANK sau de o societate internațională de factoring agreată.
Creditele pentru export se acordă pentru aprovizionări din producția internă (în lei) sau din import (în valută) cu materii prime și materiale, semifabricate, subansamble, combustibil, energie și alte cheltuieli ocazionate de realizarea producției destinate exportului cu desfacere asigurată, fără a depăși 12 luni de la acordare, cu excepția produselor cu ciclul lung de fabricație.
Acordarea creditelor pentru prefinanțarea exporturilor va fi condiționată de asigurarea acestora împotriva riscului comercial de neplată, atunci când banca consideră necesar, pe toată durata de creditare, de către EXIMBANK sau orice alte instituții specializate.
Asigurarea împotriva riscului de țară este obligatorie pentru contractele de export încheiate cu parteneri din alte țări, cu excepția celor din categoria “A” nominalizate de Banca Națională a României.
Creditele pentru export se acordă cu respectarea următoarelor condiții:
a) agenții economici solicitanți să aibă contul curent și în valută deschise la bancă și să deruleze activitatea prin aceste conturi;
b) încasarea valutei aferente exporturilor pentru care s-au primit credite de export și operațiunile de schimb valutar să se facă prin conturi deschise la bancă.
Acordarea și rambursarea creditelor pentru export se efectuează potrivit procedurilor arătate la creditele globale de exploatare.
Creditele pentru exportul de produse garantate cu creanțe asupra străinătății
Creditele pentru exportul de produse garantate cu creanțe asupra străinătății se acordă exportatorilor pentru desfășurarea corespunzătoare a activității curente pe perioada de la livrarea produselor și până la încasarea contravalorii lor de la partenerii externi, fără a depăși 12 luni de la acordarea creditului.
Creditele pentru exportul de produse garantate cu creanțe asupra străinătății se acordă pe baza documentației prezentate de agenții economici precum și a documentelor ce atestă livrarea mărfurilor la export (copii după declarația vamală, documentul de transport pe parcurs extern, alte documente).
Acordarea creditelor pentru exportul de produse garantate cu creanțe asupra străinătății este condiționată de asigurarea acestora împotriva riscului comercial de neplată, atunci când banca consideră necesară, pe toată perioada de creditare, de către EXIMBANK sau orice alte instituții specializate.
Asigurarea împotriva riscului de țară este obligatorie pentru contractele de export către partenerii din alte țări, cu excepția țărilor din categoria “A”, nominalizate de Banca Națională a României.
Creditele pentru exportul de produse garantate cu creanțe asupra străinătății se acordă cu respectarea următoarelor condiții:
• prezentarea comunicării de la o societate bancară din țară sau străinătate, agreată de bancă, a deschiderii acreditivului de export irevocabil, în favoarea beneficiarului de credit sau a altor forme de plată garantate bancar (scrisoare de garanție bancară, efecte de comerț analizate de bănci agreate de bancă);
• agenții economici solicitanți să aibă contul curent și în valută deschise la bancă și să deruleze activitatea prin aceste conturi;
• încasarea valutei aferente exporturilor pentru care s-au primit credite de export și operațiunile de transformare a acesteia în lei să se efectueze prin conturi deschise la bancă.
Analiza, acordarea și rambursarea creditelor pentru exportul de produse garantate cu creanțe asupra străinătății se efectuează potrivit procedurilor arătate la creditele globale de exploatare.
Utilizări din deschideri de credite permanente
– Linia de credit –
Utilizări din deschideri de credite permanente – linia de credit: este un credit pentru finanțarea nevoilor de trezorerie pe termen scurt, de regulă, cu caracter revolving.
Creditul asigură, împreună cu celelalte fonduri, acoperirea cheltuielilor pe care clientul le face pentru aprovizionare, producție și desfacere, în vederea creării condițiilor preluării continue a ciclului de activitate.
Creditul se pune la dispoziție sub formă de linie de credit, pentru finanțarea necesarului de capital de lucru, respectiv pentru acoperirea diferenței de fonduri între capitalul circulant necesar desfășurării activității într-o perioadă determinată și între fondurile proprii ale clientului și cele atrase, cu caracter minim și permanent.
Creditul de acordă de regulă pe o perioadă de până la 12 luni.
Acest credit se poate acorda și pe o perioadă mai mare de 12 luni, pentru produse cu ciclu lung de fabricație.
Creditele se acordă clienților persoane juridice a căror performanță financiară determinată potrivit prezentelor norme se încadrează în categoria de bonitate A, B și C și au un serviciu al datoriei bun, respectiv nu înregistrază restanțe la Romexterra Bank S.A.
Nu pot beneficia de astfel de credite:
• clienții care au conturi deschise și derulează activitatea la o unitate a băncii de mai puțin de o lună, cei implicați în litigii însemnate și cunoscute băncii, precum și cei care realizează o cifră de afaceri sub 100.000 RON;
• clienții altor bănci, care potrivit datelor existente la Centrala Riscurilor Bancare, înregistrează la data analizei restanței de tip B (rate restante între 7 – 30 zile), C (rate restante peste 30 zile) și X (contracte investite cu formulă executorie);
• clienții pentru care banca a primit ordin de blocare prin poprire a conturilor în lei și valută, iar creanțele aferente acestor popriri nu au fost rambursate în totalitate creditorilor urmăritori;
• clienții care potrivit performanțelor financiare se încadrează în categoriile D sau E și/sau cei care au serviciul datoriei substandard, îndoilenic sau pierdere.
Clienții care au conturi deschise la o unitate a băncii de mai puțin o lună, dar care îndeplinesc celelalte condiții prezentate de normele de creditare, pot beneficia de astfel de credite cu acordul Direcției Companii din Centrala Băncii.
Solicitarea acordului se va face pe baza unei prezentări a activității societăți (obiect de activitate, cifră de afaceri, bonitate, garanții propuse).
Volumul liniei de credit, în cazul creditării de ansamblu a activității curente, se determină în funcție de cifra de afaceri și durata medie de încasare a clienților, după formula:
Necesar de credit = Cifra de afaceri x Durata medie de încasare a clienților (în zile)/Perioada de creditare (în zile) (3.17)
Cifra de afaceri pe perioada creditării se determină pornind de la cea realizată pe o perioadă precedentă, egală cu perioada de creditare, care, în urma unor temeinice analize, va fi corectată ținând seama de portofoliul de contracte și comenzi de aprovizionare și desfacere, în limita cash-flow-ului agentului economic, precum și de orice alte date și elemente care pot conduce la formarea unei imagini cât mai reale asupra cifrei de afaceri care poate fi realizată în perioada de creditare. Cifra de afaceri se determină având în vedere încasările efective din perioada de prognoză și nu de eventualele compensări reciproce dintre agenții economici.
Durata medie de încasare a clienților, exprimată în număr de zile (Nz), reprezintă amânarea medie a plății, acordată clienților, și se calculează utilizând următoarea formulă:
Nz = Soldul mediu lunar al clienților neîncasați pe o perioadă precedentă egală cu perioada de creditare X Perioada de creditare (în zile)/Cifra de afaceri realizată în perioada precedentă,egală cu perioada de creditare (3.18)
Nz – număr de zile
Durata medie de încasare a clienților rezultată din calcul poate fi corectată cu influența unor factori previzibili cum ar fi contractele și comenzile ferme de desfacere etc. ce pot acționa în perioada de creditare prognozată.
În cazul agenților economici care desfășoară activitate de comerț, la determinarea volumului utilizărilor din linii de credite se va utiliza formula ”Stocul mediu de mărfuri, exprimat în zile” în loc de „Durata medie de încasare a clienților (în zile)”.
Nu se iau în considerare la stabilirea volumului de credite:
• materiile prime și materialele, producția neterminată, semifabricatele și produsele finite din stoc, neutilizabile, fără posibilități de valorificare și cele aferente unor comenzi sistate sau contracte reziliate;
• produsele finite pe stoc fără contracte sau comenzi ferme sau care nu au desfacere asigurată;
• produsele, lucrările și serviciile facturate fără condiții de încasare ;
• stocurile și cheltuielile care fac obiectul altor credite ;
• debitorii litigioși.
La determinarea volumului liniei de credit pentru finanțarea unei anumite activități, cum ar fi activitatea de export, se va ține seama, în formula de calcul, de cifra de afaceri din export și de durata medie de încasare a clienților externi aferenți acestei activități.
Plafonul liniei de credit va finanța maxim 80% din necesarul determinat ca mai sus, ajustat cu fondurile atrase de la alte bănci pentru finanțarea aceleași activități.
Posibilitățile pe care le are împrumutatul de a-și rambursa la scadență creditul și a plăti dobânda, precum și măsurile care trebuie luate în acest scop, se stabilesc cu ocazia analizei tuturor documentelor prezentate la bancă privind activitatea clientului, bonitatea acestuia, indicatorii de performanță financiară, serviciul datoriei, capacitatea și experiența managerială a conducerii, relațiile și reputația pe piață, calitatea produselor și a serviciilor oferite, tehnologia și capacitățile utilizate etc.
Linia de credit se garantează cu garanții care să acopere cel puțin 100% din valoarea creditului și dobânzilor aferente unei perioade de creditare de 3 luni, astfel:
a) pentru agenții economici din categoria A sau B se vor solicita:
• garanții reale (ipoteci conform Codului Civil și garanții reale mobiliare conform Titlului VI din Legea nr.99/1999);
• colateral în lei și valută;
• scrisori de garanție bancară;
• cauțiune și scrisori de contragaranție;
• asigurarea riscului de neplată a ratelor creditului și/sau a dobânzilor la o societate de asigurare agreată, care să acopere minim 50% din volumul creditului și a dobânzilor aferente (pe 3 luni).
Pentru diferența, până la acoperirea cel puțin 100% a valorii creditului și a dobânzilor aferente (pe 3 luni), se vor solicita alte tipuri de garanții de felul celor prezentate la capitolul „Garanțiile creditelor”.
b) dacă rezultatele analizei atestă o situație financiară care plasează agentul economic în categoria C, se vor solicita garanții de tipul celor solicitate la litera a) de mai sus care să acopere integral volumul creditului și a dobânzilor aferente (pe 3 luni).
În situația în care, în perioada creditării, indicatorii de performanță financiară ai agentului economic modifică încadrarea din categoria A sau B în categoria C, se vor constitui, în următorul trimestru, garanții reale, scrisori de garanție bancară sau emise de fondurile de garantare, cauțiune sau scrisori de contragaranție care să acopere 100% din valoarea creditului și a dobânzilor aferente.
În contractele de credit care stau la baza acordării utilizării din deschideri de credite permanente – linii de credit – se va introduce clauza cu privire la perioada de tragere (de utilizare), care curge de la data semnării contractului și până cel târziu cu 15 zile înainte de scadența liniei, creându-se astfel posibilitatea pentru clienți a rambursării soldului rămas pe seama încasărilor pe ultimele 15 zile sau a solicitării de prelungire a liniei de credit. Pe această perioadă nu se percepe de bancă comisionul de neutilizare în situația în care se decide rambursarea liniei.
Periodic, și cel puțin o dată pe trimestru, în cazul utilizărilor din linii de credite acordate pe perioade mai mari de 90 zile, administratorii de credite vor analiza modul de utilizare a acestora, urmărindu-se îndeplinirea condițiilor avute în vedere la aprobarea creditului, în ce privește: respectarea destinației aprobate, performanța financiară, serviciul datoriei, indicatorii de bonitate, precum și rulajul încasărilor și plăților derulate pe seama creditului respectiv.
Dacă din analiza efectuată rezultă că rulajul creditor al contului de disponibil realizat pe ultimele 90 de zile nu este cel puțin la nivelul plafonului aprobat, banca va proceda la diminuarea plafonului liniei de credit, pe măsura încasărilor în contul de disponibil, până la nivelul corespunzător rulajului realizat în cele 90 de zile analizate și care va fi noul plafon al liniei de credit.
Dacă într-o perioadă de 30 de zile diminuarea plafonului liniei de credit a fost realizată în totalitate, plafonul liniei de credit va reveni la valoarea existentă înainte de diminuare, obligativitatea realizării rulajului pe o nouă perioadă de 90 de zile curgând de la data reîntregirii la valoarea inițială a plafonului liniei de credit.
Înainte de prelungirea utilizărilor din linii de credite pe noi perioade de creditare, analistul de credite va urmări existența și menținerea valabilității contractelor de garanție sau va solocita, după caz, majorarea garanțiilor ori prelungirea valabilității lor.
După expirarea perioadei de 12 luni, acordarea unei noi linii de credit se va putea face prin act adițional la contractul de credit existent. În acest caz se vor prelungii și garanțiile constituite cu respectarea reglementărilor în vigoare.
Plafonul liniei de credite aprobat, precum și orice modificări ale volumului acestuia (majorări sau diminuări), ca și valabilitatea lui, se vor comunica în scris de analistul de credite compartimentului specializat pentru urmărirea tragerilor la nivelul aprobat.
Comisioanele și dobânzile cuvenite băncii se încasează din contul curent. În cazul lipsei de disponibilități acestea se încasează și din credit prin alimentarea contului curent.
CAPITOLUL 4
STUDIU DE CAZ
În acest capitol prezentăm un studiu de caz privind acordarea de instituția de credit MKB Romexterra Bank S.A. a unui credit pentru S.C. „NYCK” S.R.L.
Administratorul S.C. „NYCK” S.R.L., reprezentant legal al societății comerciale, se adresează instituției MKB Romexterra Bank S.A., solicitând un credit pentru export, capital de lucru 150.000 Euro, pe o perioadă de 12 luni (adică pe termen scurt).
Societatea prezintă instituției următoarele date generale ale agentului economic.
S.C. „ NYCK” S.R.L., având forma de organizare: societate cu răspundere limitată, înregistrată în Registrul Comerțului nr. J35/4958/30.12.1992, cu Codul Unic de Înregistrare: 2806070, cu sediul social în Timișoara, str. Octavian, nr.29, ap.1, parter, Județul Timiș, telefon/fax 0256/456.325, 0256/456.324, reprezentată prin administrator Ionescu Ion și director economic Ciornei Carmen.
Obiectul principal de activitate este: „producția de piese și accesorii pentru autovehicule și motoare de autovehicule”, având codul CAEN: 3430.
SC NYCK SRL, are un capital social subscris de 10.500 Ron și vărsat de 10.500 Ron, unde Ionescu Ion este asociat unic.
Numărul și data aprobărilor necesare: AGA / 04.05.2008.
Data la care a fost ultima dată notificat la CIP – nu figurează în CIP în 10.05.2008
Luna în care a fost verificat în baza de date a CRB: nu figureaza în CRB cu restanțe în luna mai 2008.
Respectarea condițiilor cuprinse în Programul de cunoaștere a clientelei și Strategia în domeniul managementului lichidității pentru anul financiar în curs: DA
Destinația creditului
Analiza nonfinanciară a firmei:
Activitatea principală a societăți SC „NYCK” SRL este de producție de piese și accesorii pentru autovehicule.
Această activitate, până în 2005, se desfășoară cu preponderență în sistem iohn pe bază de contracte încheiate cu firme mari din industria auto din țări ca Germania, Cehia.
Previziunile economice la nivel macro legate de iohn precum și cele legate de aprecierea leului în raport cu Euro au dus la schimbarea gândirii managementului. Având la bază acumulările din anii trecuți, în anul 2005 a început dezvoltarea proiectului de investiții ”Secția de confecții metalice”care a marcat trecerea de la producția exclusivă în sistem iohn, la o nouă activitate de producție și spre piața internă și externă. Dezvolarea unei noi activități productive, scăderea ponderii veniturilor obținute din activitatea de iohn în total venituri, aprecierea monedei naționale în raport cu moneda EURO, au influențat în mod negativ rezultatele financiare ale anului 2005. Întărirea monedei naționale a dus la ridicarea costurilor în lei și a redus marja de profit. De asemenea, diferența de curs între momentul facturării și încasării valutei, au determinat pierderi financiare care au influențat negativ rezultatele finale ale activității pe anul 2005.
Cu toate aceste pierderi, prin managementul adoptat în conducerea societății, nu s-au înregistrat obligații restante la bugetul statului, bugetele localeși bugetele speciale, iar balanța clienți de încasat-furnizori de achitat, demonsrează clar că activitatea societății este una pozitivă. Ca urmare a schimbării producției, societatea a reintrat pe profit, recuperând în totalitate pierderea înregistrată.
Evoluția societății în anul 2005 și 2006 demonstrează redresarea acesteia. Ca măsuri luate au fost extinderea activității și pe piața internă, clienți interni fiind companii multinaționale: AEM LUXTEN, TRW AUTOMOBILE, CROMSTEEL Industries SA, TEHNICB (societatea se încasează prin Romexterra Bank sucursala Timișoara și în ultimele două luni s-au încasat peste două miliarde lei).
SC NYCK SRL face parte dintr-un grup de societăți astfel:
** SC NYCK SRL, societate înființata în ianuarie 2005 și care a funcționat până în noiembrie 2005, de atunci nu s-a mai desfășurat activitate pe societate;
** SC NYCK SRL, societate înființată în ianuarie 2003 și care nu a avut activitate.
Relațiile și reputația pe piață: Piața de desfacere este piața externă (în proportie de 80%): Germania, Cehia și Austria. Pentru Germania și Cehia principalul client este DURA AUTOMOTIVE (acești clienți se încasează în banca românească) și STIEFLER GMBH din Austria se încasează în Romexterra Bank Timișoara.
Începând din sfârșitul anului 2005 și mai intensiv în 2006, firma a pătruns și pe piața internă, respectiv AEM LUXTEN Timișoara, TRW AUTOMOBILE Timișoara, CROMSTEEL Industries Timișoara, SACOMPA Sibiu, CIATO București și RT GALVANO TEHNICA București.
Puncte tari:
– este singurul producător din România de suporți galbanici-cota de piață 100%
– piața de desfacere sigură pentru producție
– nu se lucrează pe stoc
Puncte slabe:
– lipsă de lichidității
– scăderea producției în iohn și înlocuirea acesteia cu confecții metalice prin sudare din subansamble galvanizate care asigură profit mai mic
– cheltuieli cu salariile foarte mari (cheltuielile cu salariile au ponderare cea mai mare în total cheltuieli -30%)
Modul de lucru al societății cu banca
SC NYCK SRL are cont deschis la Romexterra Bank SA Sucursala Timișoara din 27.03.2006.
Societatea operează prin contul deschis toată gama de operație (plăți lei, plăți externe, licitații, etc).
4.3 Etapele parcurse la analiza economico – financiară a activității
4.3.1 Analiza bonității clienților și evaluarea riscurilor de creditare
Se face de către inspectorul de credite și de către șeful serviciului biroului de credite. Cuprinde patru faze:
– analiza formală
– analiza afacerii propuse a fi creditată
– analiza situației patrimoniale și a rezultatelor economico-financiare
– analiza serviciului datoriei
Analiza formală = constă în prezentarea documentelor și verificarea faptică pe teren a situației agentului economic, a bunurilor din patrimoniul societății în general.
Analiza afacerii propuse a fi creditată = constă în analiza riscului general al mediului, se referă la:
– riscul politic, economic, social, de litigiu, ciclu de viață (societatea se află în dezvoltare, la maturitate sau în declin).
– metode de marketing utilizate
– competitivitatea produselor, etc
– analiza producției și a srategiilor de aprovizionare (diversitatea surselor de aprovizionare, costul aprovizionării, condiții de muncă, posibilități de muncă)
– analiza managerului (managementul general, obligațiile acestora, îndatoririle lui, modul în care este administrată societatea).
– analiza performanțelor financiare curente și estimate (venituri din vânzări, profit net, flux de numerar, debite comerciale, identificarea scopului împrumutului, identificarea sursei de rambursare)
4.3.1.1 Analiza lichidității
Lichidității, este definită de două principale caracteristici:
– de specificului elementelor de activ, acestea având o capacitate mai mare sau mai mică de a se transforma în lichidități (bani);
– de destinația lichidităților, din acest punct de vedere lichiditatea fiind definităca și capacitatea întreprinderii de a acoperii din activele sale cele mai lichide obligațiile pe termen scurt.
Aprecierea nivelului de lichiditate se face, cel mai frecvent, cu ajutorul a patru indicatori (rate):
1.Lichiditatea generală, exprimă capacitatea întreprinderii de a-și acoperii obligațiile pe termen scurt din din activele circulante.
Rlg – rata lichidității generale
Ac – active circulante medii
Pc – pasive curente medii
Rlg = Ac/Pc (4.1)
Indicatorii calculați de bancă sunt:
• lichiditatea curentă;
• lichiditatea imediată;
• gradul de îndatorare;
• rata profitului brut.
Tabel nr. 4.1
Analiza lichidității generale
Rata lichidității generale presupune raportarea lichidităților potențiale la exigibilitățile potențiale, ținând cont însă, că pasivele circulante sunt obligații imperative care trebuie onorate. Limetele între care trebuie să se situeze valoarea acceptabilă sunt 1,2 și 2, această asimetrie față de risc a lichidității activelor circulante față de exigibilitatea pasivelor circulante fiind fundamentată pe ideea că riscul de neîncasare este mai mare decât cel de neplată.
În dinamică, rata lichidității generale crește, ceea ce înseamnă că firma este asigurată împotriva capacității de plată pe termen scurt. Trendul descrescător se datorează ritmului de creștere mai lent al activelor circulante.
Indicele ratei lichidității generale crește cu 87,76%, la fel și activele circulante cresc și ele iar datoriile pe termen scurt scad.
2.Lichiditatea curentă, exprimă capacitatea întreprinderii de a-și acoperii obligațiile pe termen scurt din elementele cele mai lichide ale activului.
Rlc – rata lichidității curente
Ifts – investițiile financiare pe termen scurt
D – disponibilitățile medii
Pc – pasive curente medii
Rlc = Ifst + D / Pc (4.2)
3.Lichiditatea imediată, exprimă capacitatea întreprinderii de a rambursa prompt datoriile, ținând cont de disponibilitățile existente.
Rli – rata lichidității imediate
Db – disponibilitățile bănești existente
Pc – pasive curente medii
Rli = D/Pc (4.3)
Tabelul nr. 4.2
Analiza lichidității imediate
Nivelul investițiilor financiare pe termen scurt este de 0 în toată perioada analizată, așadar rata lichidității curente corespunde cu rata lichidității imediate.
Creanțele au o influență destul de ridicată asupra lichidității curente/imediate, deoarece prin înlăturarea lor rata crește ca nivel de la 0,03 la numai 0,61. Așadar, lichiditatea curentă/imediate este extrem de scăzută, societatea neputându-și acoperii datoriile față de furnizori, personal, stat, asigurări sociale și bănci din disponibilitățile bănești de care dispune.
Ponderea disponibilităților bănești este în creștere foarte mare iar datoriile scad.
4.Gradul de îndatorare, este un indicator de echilibru care arată limita până la care agentul economic este finanțat din alte surse decât fondurile sale proprii.
Capital împrumutat
Gradul de = X 100 (4.4)
îndatorare Capital propriu
Gradul de îndatorare trebuie să fie peste 100%.
Igî = 980.158/1.544.334 = 0,63
Observăm că gradul de îndatorare are o pondere de 0,63 (sub 1%).
5.Rata profitului brut,
RPb = Profit brut/Cifra de afaceri x 100 (4.5)
RPb = 251.589/3.372.344 x 100 = 7,46%
Indicatorii propuși
I.Analiza activului bilațului
Activul bilanțului cuprinde, pe de o parte, bunurile și disponibilitățile deținute de către întreprindere și, pe de altă parte, drepturile de creanță asupra terților. Regăsim în activ, de asemenea, și cheltuielile înregistrate în avans.
Ordonarea elementelor prezentate în bilanț se face în ordinea inversă a lichidității precum și în funcție de modul în care participă la activitatea economică a întreprinderii. Principalele grupe ale activului se regăsesc în “Active imobilizate” respective “Active circulante”.
Tabelul nr. 4.3
Analiza activului total
Nivelul activului total a înregistrat o tendință de scădere cu 4,77%.
Valoarea activelor imobilizate înregistrează o scădere cu 8,54%.
Modificarea valorii activelor imobilizate a fost determinate, în special, de modificarea imobilizărilor corporale, care dețin ponderea cea mai mare în cadrul activelor imobilizate.
Valoarea activelor imobilizate înregistrează o scădere de 8,54%.
În total imobilizări corporale ponderea cea mai mare o dețin imobilizările corporale care înregistrează cel mai redus nivel al lichidității și reduc posibilitățile de manevră ale întreprinderii. Din acest motiv analiza va trebui aprofundată pe categoriile de mijloace fixe: active și inactive, productive și neproductive, în rezervă sau în conservare.
Valoarea activelor circulante înregistrează pe întreg intervalul analizat o tendință de creștere, cu 8,04% (IAC =1008,04%).
Observăm că stocurile, creanțele și activul total înregistrează o tendință de scădere.
Valoarea cheltuielilor înregistrate în avans are o pondere redusă în total active, comparative cu activele imobilizate, înregistrând pe întregul interval analizat o tendință de scădere iar activele circulante o tendință de creștere.
Ponderea dintre active imobilizate și imobilizări corporale sunt aproape egale dar totodată sunt în scădere. Îndicii activelor totale și a cifrei de afaceri sunt și ele în scădere cu același procentaj.
II.Analiza pasivului bilanțului
Pasivul bilanțului cuprinde resursele de care dispune întreprinderea pentru finanțarea utilizărilor sale, care sunt grupate în datorii (sume ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an și sume ce trebuie plătită într-o perioadă mai mare de un an), provizioane, venituri înregistrate în avans și capitaluri proprii.
Ordonarea elementelor de pasiv se face după natura economică și exigibilitatea acestor elemente.
Tabelul nr. 4.4
Analiza pasivului total
Nivelul pasivului total, a înregistrat aceeași tendință de modificare ca și activul total.
În mărimi relative, în perioada de analiză, pasivul bilanțului a scăzut cu 4,77%.
Datoriile mai mici de un an au înregistrat pe întregul interval analizat o tendință de scădere cu 42,49%.
Din datele prezentate în tabel se poate observa că tendința de scădere a datoriilor pe termen scurt este înregistrată și de către elementele componente ale acestora:
sume datorate instituțiilor de credit, care reprezintă o scădere din totalul datoriilor mai mici de un an cu 19,02%.
datorii comerciale si alte datorii, scad și ele .
Datorii mai mari de un an înregistrate de societate au un nivel și mai redus decât datoriile mai mici de un an și înregistrează o tendință tot de scădere.
Indicele capitalurilor proprii au o tendință oscilată pe intervalul analizat, înregistrând o creștere de 3,28%.
În structură, se observă că rezervele și capitalul social își păstrează același nivel pe întreg intervalul analizat, rezervele din reevaluare înregistrează o ușoară tendință de scădere iar rezultatul exercițiului tot o tendință de scădere.
III.Ratele de structură ale bilanțului
Analiza ratelor de structură ale activului
Aceste rate evidențiază, în mărimi relative, modul de structurare a mijloacelor economice din activul bilanțier în funcție de rolul și destinația lor în procesul productiv, precum și în funcție de durata utilizării acestora.
Rata activelor imobilizate (RAi)
Aceasta rată măsoară gradul de investire a capitalului și se calculează ca raport între nivelul total al activelor imobilizate (Ai) și nivelul total al bilanțului (At).
Formula de calcul:
RAi = Ai/At x 100 (4.6)
Tabelul nr. 4.5
Analiza ratei activelor imobilizate
Nivelul ratei în perioada de analiză reflectă o pondere acceptabilă a activelor imobilizate în total active, având în vedere faptul că întreprinderea activează în domeniul producției și comercializării.
În dinamică se constată o ușoară reducere a ponderii imobilizărilor în total patrimoniu. Astfel, în intervalul n/n+1, reducerea ponderii activelor imobilizate cu 2,93 puncte procentuale este determinată de faptul că IAt > IAin. Situația se apreciază ca fiind favorabilă, deoarece scăderea imobilizărilor cu 2,93% contribuie la creșterea vitezei de rotație a acestora prin cifra de afaceri.
Observăm că scad ponderile și în cazul activelor imobilizate, activ total și a cifrei de afaceri.
Tabelul nr. 4.6
Analiza ratei imobilizărilor necorporale
După cum se poate observa din tabelul nr. , ponderea imobilizărilor necorporale în total imobilizări, respectiv în total patrimoniu este nesemnificativă (sub 1%). Ponderea imobilizărilor necorporale se datorează ritmului accelerat de scădere cu 19% și, care depășește ritmul de creștere al activului total.
Tabelul nr.4.7
Analiza ratei imobilizărilor corporale
În tabelul nr. , se observă c imobilizările corporale se regăsesc în proporție covârșitoare în cadrul grupei activelor imobilizate (aproape 100%) și reprezintă ponderea majoritară în totalul activelor.
În situația raportării la grupă, variația ratei este nesemnificativă datorită dinamicii aproape identice a imobilizărilor corporale și a activelor imobilizate nete. În cazul raportării la total patrimoniu, tendința de ușoară scădere a ratei de la un an la altul se datorează evoluției diferențiale a imobilizărilor corporale față de activul total (scăderea imobilizărilor corporale cu 8,49%, scăderea activului total cu 4,77%).
În concluzie, valoarea ratei imobilizărilor corporale în cadrul grupei este ridicată, iar raportată la total patrimoniu înregistrează un nivel normal, dar cu o tendință de reducere.
Tabelul nr. 4.8
Analiza ratei imobilizărilor financiare
Din tabelul nr. 4.8 , se poate observa că ponderea imobilizărilor financiare în total imobilizări, respective în total patrimoniu este nesemnificativă (sub1%).
Indicele imobilizărilor financiare este de 1%.
Rata activelor circulante (RAC)
Rata activelor circulante exprimată în mărimi relative nivelul capitalului imobilizat în procesul de exploatare. Datorită faptului că acest capital se reînnoiește după fiecare ciclu de exploatare el se mai numește și capital circulant.
Formula de calcul:
RAC = AC/At x100 (4.7)
Între rata activelor imobilizate și rata activelor circulante există relația:
RAi + RAC =100 (4.8)
Pentru dezvoltarea analizei se pot utiliza rate complementare ale activelor circulante, după cum urmează:
• rata stocurilor (RSt):
RSt = St/At x 100 (4.9)
• rata creanțelor (RCr):
RCr = Cr/At x 100 (4.10)
• rata investițiilor financiare pe termen scurt (Rifts):
Rifts = Ifts/At x 100 (4.11)
• rata disponibilităților bănești (RDb):
RDb = Db/AT x 100 (4.12)
Nivelul considerat normal este 1,5 – 2%.
Tabelul nr. 4.9
Analiza ratei activelor circulante
Nivelul ratei reflectă o pondere crescătoare a capitalului alocat în procesul de exploatare, în paralel cu scăderea ponderii imobilizărilor în total utilizări, după cum se poate observa din tabelul nr.
În dinamică, rata prezintă o tendintă de creștere, evidențiând o mărire a ponderii activelor circulante ca urmare a modificării valorii acestora într-o proporție mai mare decât cea a activului total (activele circulante crește cu 8,04% iar activul total scade cu 4,77%). Această situație are drept consecință creșterea gradului de lichiditate a activului total. Corelând indicele activelor circulante cu cel al cifrei de afaceri, se constată o scădere a vitezei de rotație a utilizărilor ciclice, respective o exploatare ineficientă a activelor circulante, deoarece ritmul de creștere al acestora îl devansează pe cel al cifrei de afaceri.
Tabelul nr. 4.10
Analiza ratei stocurilor
Nivelul ratei depinde de sectorul de activitate, fiind mai scăzută la întreprindere din sfera producției și distribuției. Situația se poate considera acceptabilă atunci când stocurile reprezintă 40 – 45% din totalul activelor circulante. În cazul de față, stocurile dețin o pondere redusă, deoarece în structură, cea mai mare pondere este alcătuită din producția neterminată.
În dinamică se constată o creștere susținută a ponderii stocurilor, ca urmare a modificării lor în proporție mai mare decât cea a activelor circulante și, respective într-un ritm mai alert decât cel de creștere a activului total.
Indicele activelor circulante este în creștere cu 8,04% în schimb scade activul total și cifra de afaceri.
Tabelul nr. 4.11
Analiza ratei creanțelor
Nivelul ratei creanțelor este considerat ca fiind acceptabil pentru o întreprindere din sectorul industriei ușoare, care produce și comercializează bunuri. Ca structură, creanțele comerciale se regăsesc aproape în întregime in totalul creanțelor totale și înregistrează o scădere ușoară în mărime absolută în fiecare an.
În dinamică se observă o reducere a ratei. Evoluție descrescătoare a ponderii creanțelor este dată de relațiile existente între indicia de creștere: ICr < IAC, ICr < IAt (ritmul de creștere al creanțelor este inferior celui al activelor circulante și activului total).
Tabelul nr. 4.12
Analiza ratei disponibilităților bănești
Rata disponibilității bănești indică un nivel acceptabil al acestora (3-5% din active circulante; 1,5–2% din total patrimoniu). Dinamica lor este interesantă, deoarece în anul n+1 rata disponibilităților crește în active circulante cu 30% iar în totalul activului cu aproape 8%.
Analiza ratelor de structură ale pasivului
Ratele de structură ale pasivului evidențiază modul de structurare a surselor de finanțare în funcție de proveniența și de gradul de exigibilitate al acestora. Prin nivelul acestor rate se poate identifica, la un moment dat, existența sau inexistența unei structuri financiare adecvate pentru întreprinderea analizată, rezultat al politicii financiare promovate de managementul acesteia.
Ratele de structură ale pasivului reflectă trei principale aspecte legate de finanțarea întreprinderii:
stabilitatea financiară;
autonomia financiară;
gradul de îndatorare.
Rata stabilității financiare (RSf)
Această rată reflectă ponderea capitalurilor permanente (CP) în totalul surselor de finanțare. Aceste capitaluri permanente sunt formate din capitalul propriu și capitalul împrumutat cu durata mai mare de un an, motiv pentru care se mai numesc și surse stabile de finanțare.
Formula de calcul:
RSf = CP/Pt x100 (4.13)
Stabilitatea financiară aîintreprinderii este cu atât mai mare cu cât nivelul ratei este mai aproape de 100%. O întreprindere care dispune de un grad ridicat de stabilitate financiară poate realiza strategii pe termen lung atât în ce privește procesul investițional cât și în ce privește procesul de exploatare, deoarece ponderea mare a resurselor stabile de finanțare aflate la dispoziția sa permite acest lucru.
Tabelul nr. 4.13
Analiza stabilității financiare a întreprinderii
Din tabelul nr. se poate observa că, stabilitatea financiară a întreprinderii crește de la un an la altu. În dinamică stabilitatea fiannciară crește de la o periadă la alta ca urmare a faptului că sursele stabile se modifică într-o proporție mai mare decât totalul surselor de finanțare (ICP > IPt).
Rata autonomiei financiare (RAf)
Autonomia financiară pune în evidență măsura în care sursele de finanțare aparțin proprietarului. Cu cât sursele proprii dețin o pondere mai importanta în totalul surselor de finanțare cu atât autonomia financiară a întreprinderii este mai ridicată.
Se poate vorbi de doua tipuri de autonomie financiară și anume:
• autonomie financiară global, când sursele proprii se compară cu totalul surselor de finanțare;
• autonomie financiară la termen, când sursele proprii se compară doar cu sursele permanente sau stabilite de finanțare.
Rata autonomiei financiare globale (Rafg)
Se calculează ca raport între capitalul propriu (Cpr) și pasivul total (Pt) și reflectă ponderea surselor de finanțare.
Formula de calcul:
Rafg = Cpr/Pt x 100 (4.14)
Această rată are importanță deosebită pentru instituțiile financiare în cazul în care întreprinderea solicită un împrumut. În acest caz evaluarea se poate face în felul următor:
• când Rafg > 66,7% înseamnă că autonomia financiară global este ridicată și întreprinderea poate beneficia de credit;
• când Rafg = 30-50% se poate obține creditul dar crește riscul acestuia;
• când Rafg < 30% întreprinderea nu prezintă garanții pentru a obține credit
.
Rata autonomiei financiare la termen (Raft)
Se calculează ca raport între capitalul propriu (Cpr) și capitalul permanent (CP) și reflect ponderea surselor proprii în totalul surselor permanente de finanțare.
Se numește autonomie financiară la termen deoarece sursele de finanțare cu caracter permanent se mențin într-o anumită structură doar o perioadă limitată de timp.
Formula de calcul:
Raft = Cpr/CP x 100 (4.15)
Tabelul nr. 4.14
Analiza autonomiei financiare globale
Potrivit tabelului nr. societatea dispune de o autonomie financiară bună pentru anul n unde poate să obțină credit dar crește riscul acestuia iar pentru anul n+1, întreprinderea poate beneficia de credit deoarece are o autonomie financiară global ridicată. Capitalurile proprii cresc cu 3,28% iar total pasiv scade cu 4,77%.
Tabelul nr. 4.15
Analiza autonomiei financiare la termen – cazul A
În tabelul nr. 4.15, se poate constata că nivelul ratei indică o structură financiară sănătoasă, căreia îi este asociat un grad scăzut de risc.
Ușoară scădere din anul n+1 a ratei se explică prin reducerea mai puternică a capitalului propriu fașă de cel permanent. Situația este pozitivă, întrucât valoarea capitalului investit de acționari crește în defavoarea resurselor împrumutate.
Tabelul nr. 4.16
Analiza autonomiei financiare la termen – cazul B
După cum se observă din tabelul nr. 4.16, întreprinderea dispune de un grad ridicat de autonomie financiară aflat în continua creștere, astfel încât, la sfârșitul perioadei resursele acoperă valoarea datoriilor pe termen mediu și lung.
Situația este bună, firma putând recurge la îndatorare, mai ales că nu a contractat credite bancare pe termen mediu și lung, ponderea covârșitoare a datoriilor financiare mai mari de un an fiind dată de obligațiile aferente contractelor de leasing financiar încheiate.
Rata de îndatorare
Ratele de îndatorare exprimată în mărimi relative nivelul datoriilor pe care le are firma, în raport, fie cu totalul surselor de finanțare, fie doar cu sursele proprii.
În practică se utilizează două principale rate de îndatorare:
• rata de îndatorare global;
• rata de îndatorare la termen.
Rata îndatorării globale (RÎg)
Această rată compară ansamblul datoriilor (Dt) pe care le are firma față de creditorii săi, indiferent dacă sunt de natură financiară sau nu, totalul surselor de finanțare (Pt)
Formula de calcul:
RÎg = Dt/Pt x 100 (4.16)
Nivelul de îndatorare maxim acceptat, la un grad de risc suportabil, este de 66%. Cu cât rata îndatorării globale ia valori mai apropiate de 100%, cu atât riscul imposibilității de a onora aceste datorii este mai mare, respective cu cât rata ia valori mai mici de 66%, cu atât dependența firmei de creditorii săi este mai scăzută.
Nivelul ratei nu poate fi mai mare de 100% decât în situația în care pierderile financiare înregistrate de firmă în exercițiile financiare anterioare sau în exercițiul current au consumat integral capitalul propriu al acesteia, situație în care falimentul este mai mult decât previzibil.
Rata îndatorării la termen (RÎt)
Această rată compară datoriile financiare pe termen mediu și lung (Îtml) cu sursele permanente de finanțare (CP) sau cu sursele proprii de finanțare (Cpr).
Formule de calcul:
RÎt = Îtml/CP x 100 , RÎt ≤ 50% (4.17)
RÎt = Îtml/Cpr x 100 , RÎt ≤ 100% (4.18)
Tabelul nr. 4.17
Analiza îndatorării globale
Tabelul nr. 4.18
Analiza îndatorării la termen
În ambele variante, cele două rate ale îndatorării înregistrează niveluri satisfăcătoare, fiind situate cu mult sub nivelul maxim acceptat. Aceasta înseamnă că finanțarea întreprinderii depinde în mică măsură de sursele permanente împrumutate. Situația este favorabilă, deoarece nivelul ratei este redus. Din acest motiv, în măsura în care strategiile de politică financiară ale societății o permit, se poate apela oricând la noi împrumuturi pe termen lung, fără ca riscul financiar să atingă cote mari.
În tabelul 4.17, indicia sunt în scădere iar în tabelul 4.18 observăm o creștere lentă a fiecărui indice în parte, împrumuturile pe termen lung crește cu 16,80%, capitalurile permenente cu 8,13% și capitalurile proprii cu 3,28%.
IV.Analiza lichidității
1.Lichiditatea redusă, exprimă capacitatea întreprinderii de a-și acoperii obligațiile pe termen scurt din activele circulante care pot fi transformate rapid în lichidități.
Rlr – rata lichidității reduse
Ac – active circulante lichide medii
S – stocuri medii
Pc – pasive curente medii
Rlr = (Ac – S)/Pc (4.19)
Tabelul nr. 4.19
Analiza lichidității reduse
Ponderea ratei lichidității reduse crește, la fel ca și activele circulante minus stocuri, în schimb scad datoriile pe termen scurt.
V.Analiza solvabilității
Solvabilitatea, reflectă capacitatea întreprinderii de a-și onora publicațiile pe termen mediu și lung, de a asigura sursele bănești capabile să susțină continuitatea exploatării pe termen lung.
În modul cel mai general, solvabilitatea reflectă modalitatea în care din capitalul social să acopere obligațiile către creditori și acționari, calculându-se sub forma solvabilității patrimoniale:
GSP = Capital social/ Îtml + Capital social X 100 (4.20)
GSP – gradul de solvabilitate patrimonială
Îtml – împrumuturile pe termen mediu și lung
Acest indicator se apreciază ca fiind asiguratoriu pentru valorii cuprinse între 40 – 60%, limita minimă fiind de 30%.
Desfășurarea activității pe termen lung se presupune apelarea la împrumuturi, ceea ce face ca solvabilitatea să fie privită sub două aspecte:
• ca posibilitate de restituire a împrumuturilor din rezultatele obținute, când se mizează pe o activitate eficientă care elimină varianta acoperirii obligațiilor prin lichidarea activelor. În acest caz solvabilitatea întreprinderii cu ajutorul gradului de acoperire a serviciului datoriei:
GSD = Pn + A – Div/ Rc + Db (4.21)
Unde:
Pn – profitul net obținut
A – amortizarea
Div – dividende de plătit
Rc – rata de rambursare a creditului pe termen mediu și lung
Db – dobânda aferentă creditului
• ca alternativă nefavorabilă, generată de starea de faliment a întreprinderii, când acoperirea obligațiilor se face prin valorificarea activelor totale, caz în care solvabilitatea întreprinderii se apreciază cu ajutorul solvabilității patrimoniale la termen:
GSPT = AT/ Îtml + OTS + Dt (4.22)
Unde:
AT – activele totale
Îtml – împrumuturi pe termen mediu și lung
OTS – obligații pe termen scurt
Dt – datorii totale aferente împrumuturilor
Și în acest caz, se poate stabili un nivel optim al mărimilor:
• pentru gradul de acoperire a serviciului datoriei nivelul minim acceptat este ″1″, solvabilitatea fiind cu atât mai bună cu cât nivelul indicatorului este mai mare;
• pentru solvabilitatea patrimonială la termen, ca urmare a faptului că valoarea de lichidare a activelor este inferioară valorii contabile a acestora, solvabilitatea este cu atât mai bună cu cât nivelul indicatorului este mai mare de ″3″.
Tabelul nr. 4.20
Analiza solvabilității patrimoniale
Întreprinderea dispune de o solvabilitate patrimonială de 61,17% în ultimul an, ceea ce înseamnă că este capabilă de a-i remunera din capitalul social în proporție de 61,17% pe cei care au participat cu capital la finanțarea activității (acționari și creditori). Nivelul capitalului social a crescut în perioada analizată, modificările la nivelul solvabilității patrimoniale datorându-se modificării împrumuturilor pe termen mediu și lung.
Tabelul nr. 4.21
Analiza solvabilității patrimoniale la termen
Observăm că activele totale depășesc angajamentele, la sfârșitul perioadei de analiză activele reprezintă 176% din total datorii, creșterea lor fiind dată de scăderea datoriilor față de creșterea activelor. Nivelul ratei se încadrează în limitele acceptabile, deci solvabilitatea patrimonială în caz de lichidare este asigurată. Ponderea activelor totale crește cu 8,13% iar datoriile totale scad.
Tabelul nr. 4.22
Analiza gradului de acoperire a serviciului datoriei
În primul an întreprinderea a înregistrat un profit mai ridicat, motiv pentru care a acordat dividende acționarilor și a încheiat, la sfârșitul anului, un contract de leasing financiar pentru achiziționarea unor instalații tehnice.
Valoarea minimă admisă a gradului de acoperire a serviciului datoriei este 1, iar mărimea care oferă o marjă de siguranță acceptabilă este 3.
Se poate considera că întreprinderea va reuși să își onoreze serviciul datoriei mai ales pe seama surselor proprii de finanțare, constituite la sfârșitul anului din profit.
Bonitatea financiară a întreprinderii pe termen scurt este asigurată.
Societatea dispune de un grad ridicat al solvabilității patrimoniale, deținând siguranța că, în caz de lichidare, datoriile sale vor putea fi acoperite prin valorificarea activelor și, de asemenea, că va putea să își satisfacă serviciul datoriei pe seama autofinanțării.
Solvabilitatea unei întreprinderi este generată de o activitate eficientă, iar lipsa lichidității se poate datora unor situații conjuncturale.
VI.Analiza echilibrului financiar al societăților comerciale
Fondul de rulment reprezintă nivelul surselor permanente utilizate pentru finanțarea activelor circulante sau partea din sursele stabile utilizate pentru finanțarea activelor ciclice.
Când sursele permanente sunt mai mari decât necesitățile permanente spunem că întreprinderea dispune de un fond de rulment care poate fi utilizat (“rulat”) pentru reînnoirea activelor circulante. În acest fel fondul de rulment apare ca o marjă de securitate sau de siguranță financiară care permite întreprinderii să facă față nevoilor de finanțare ale exploatării atunci când sursele ciclice sunt insuficiente.
Noțiunea de fond de rulment poate avea mai multe accepțiuni funcție de nivelul de cuprindere la care se referă:
1.fondul de rulment total (FR), acesta având două modalități de calcul:
a) pe baza părții de sus a bilanțului, ca diferență între capitalul permanent (CP) și activele imobilizate (Ai):
FR = CP – Ai (4.23)
b) pe baza părții de jos a bilanțului, ca diferență între activele circulante și datoriile totale pe termen scurt (obligații de exploatare pe termen scurt):
FR = AC – Dts (4.24)
AC – active circulante
Dts – datorii pe termen scurt
2.fondul de rulment propriu (FRP), apreciază cuantumul participării capitalului propriu la finanțarea activelor circulante:
FRP = Cpr – Ai (4.25)
FRP = FR – Îtml (4.26)
Cpr – capitalul propriu
Îtml – împrumuturi pe termen mediu și lung
3.fondul de rulment străin (FRS), pune în evidență participarea împrumuturilor pe termen mediu și lung la finanțarea activelor circulante:
FRS = FR – FRP (4.27)
Tabelul nr.4.23
Echilibrului financiar pe termen lung
În anul n fondul de rulment este pozitiv (FR > 0), adică resursele permanente finanțează o parte din activele circulante, după finanțarea integral a imobilizărilor nete, tot în acest an are și un fond de rulment negative și reflect scăderea unor active circulante.
Fondul de rulmen propriu este negative în amândouă perioade și arată cât din utilizările permanente nu pot fi finanțate din capitalul propriu și trebuie finanțate din resursele temporare.
Ponderea fondului de rulment în capiatalul permanent a crescut, în cazul nostru de la 0,98% la 16,24%.
La fel și în cazul activelor circulante, ponderea activelor circulante crește.
Analiza gestiunii fondului de rulment, se realizează cu ajutorul vitezei de rotație a fondului de rulment prin cifra de afaceri, care poartă denumirea de marjă de securitate și exprimă numărul de zile în care fondul de rulment se reconstituie prin cifra de afaceri. Cu cât durata în zile a unei rotații este mai scăzută, cu atât mai rapid se recuperează fondurile, iar cifra de afaceri se realizează cu un necesar mai mic de fonduri.
DzFR = FR/CA * 360 (30 – 90 zile) (4.28)
DzFR – durata în zile a unei rotații
FR – fondul de rulment
CA – cifra de afaceri
Tabelul nr. 4.24
Viteza de rotație a fondului de rulment
Marja de securitate se situează peste 30 zile. Fondul de rulment se reconstituie pe seama cifrei de afaceri în 44 de zile.
Analiza echilibrului financiar pe termen scurt
Necesarul de fond de rulment reprezintă partea din activele ciclice ce trebuie finanțate din surse stabile respectiv activele circulante (cu termen de lichiditate sub un an) care urmează să fie finanțate din surse stabile (cu exigibilitate mai mare de un an).
Relația de calcul a necesarului de fond de rulment este:
NFR = active ciclice – pasive ciclice (4.29)
Sau
NFR = (AC-Ifts-Db)-(Dtsc-Credite de trezorerie)
Tabelul nr. 4.25
Analiza necesarului de fond de rulment
Pe toată perioada analizată necesarul de fond de ulment este pozitiv (NFR > 0), el semnificând un surplus de nevoi temporare în raport cu resursele temporare posibil de mobilizat, adică resursele din exploatare sunt insuficiente pentru acoperirea activelor din exploatare.Nivelul necesarului de fond de rulment indică cuantumul activelor circulantede natura stocurilor și creanțelor care trebuie să fie finanțate din fondul de rulment.
În practică se consideră că un nivel optim al necesarului de fond de rulment este de 10-15% din cifra de afaceri. La societatea analizată se înregistrează o nevoie de finanțat mai riidcată decât aceste limite.
Analiza gestiunii necesarului de fond de rulment se realizează cu ajutorul vitezei de rotație a necesarului de fond de rulment prin cifra de afaceri, care poartă denumirea de marja de atragere și exprimă numărul de zile în care necesarul de fond de rulment se reconstituie prin cifra de afaceri. Cu cât durata în zile a unei rotații este mai scăzută, cu atât cifra de afaceri se realizează cu un necesar curent de finanțare mai mic.
DzNFR = NFR/CA * 360 (30-90 zile) (4.30)
DzNFR – durata în zile a unei rotații
NFR – necesarul de fond de rulment
CA – cifra de afaceri
Tabelul nr. 4.26
Viteza de rotație a necesarului de fond de rulment
Marja de atragere a necesarului de fond de rulment pe seama cifrei de afaceri se situează în limitele considerate acceptabile și arată în câte zile se rotește NFR prin cifra de afaceri, respectiv în câte zile întreprinderea înregistrează o nevoie de finanțat neacoperită. Nefavorabilă este tendința crescătoare.
Analiza echilibrului financiar curent
Trezoreria (T) la nivelul unei întreprinderi, este imaginea disonibilităților monetare și a plasamentelor pe termen scurt, apărute din evoluția curentă a încasărilor și plăților, respectiv a plasării excedentului monetar.
Trezoreria se poate determina pe baza a două relații:
1.ca diferență între fondul de rulment și necesarul de fond de rulment:
T = FR – NFR (4.31)
FR – fondul de rulment
NFR – necesarul de fond de rulment
2.ca diferență între disponibilităților bănești (inclusiv plasamente) și împrumuturile pe termen scurt (credite curente+soldul creditor al bănci):
T = Db – Îts (4.32)
Db – disponibilități băneși
Îts – Împrumuturi pe termen scurt
Tabelul nr. 4.27
Echilibrul financiar curent
Echilibrul financiar curent este exemplificat în tabelul nr. 4.27. Trezoreria fiind aproape pe toată perioada negativă, doar în anul n+1 (diferența dintre fondul de rulment și necesarul de rulment) nu este negativă.
Observăm că abaterea absolută a trezoreriei este pozitivă.
Echilibru financiar (pentru anul n) = NFR > FR
Echilibrul financiar (pentru anul n+1) = NFR < FR
Metoda levierului financiar
În evaluarea riscului financiar, analiza variabilității rentabilității capitalului propriu sub incidența politicii financiare a firmei reprezintă o problemă fundamentală care preocupă în mod special pe acționari. Aceasta a dat naștere unei modelări simple cunoscută sub denumirea de „efect de levier financiar”, respectiv „efect de pârghie financiară”.
Metoda efectului de levier își propune să evalueze ce efect are politica financiară a firmei și în special apelul la datorii asupra ratei rentabilității financiare, adică asupra rentabilității capitalului propriu al firmei.
Levierul financiar are la bază finalitatea oricărei investiții realizată de un întreprinzător și anume rentabilitatea capitalului propriu investit într-o afacere.
Efectul de levier financiarconstă în variabilitatea rezultatului curent al întreprinderii ca urmare a practicării unei anumite structuri financiare, variabilitatea care va conduce la creșterea sau scăderea nivelului de rentabilitate a capitalului propriu.
Levierul financiar cuantifică impactul apelării la credite asupra rentabilității sale financiare. Efectul levierului financiar, respectiv variația ratei rentabilității capitalurilor proprii depinde de corelațiile care există între rata rentabilității economice și costul datoriei, rata dobânzii, pe de o parte, iar pe de altă parte de nivelul îndatorării.
Ecuația principală a levierului financiar este următoarea:
rf = re + (re – rd) * Dat/Cpr (4.33)
Unde:
rf – rata financiară de rentabilitate care exprimă rentabilitatea capitalului propriu;
re – rata economică de rentabilitate care exprimă rentabilitatea capitalului investit;
rd – rata dobânzii;
Dat/Cpr – levierul, denumit și gradul de îndatorare sau „brațul levierului financiar”;
(re – rd) * Dat/Cpr – efectul de levier;
rfCpr = Cpr/Ai (4.34)
Unde:
rfCpr – rata financiară de rentabilitate a capitalurilor proprii;
Cpr – capitalurile proprii;
Ai – active imobilizate;
rfCpr =1.544.334/2.114.305 = 0,73
Activele imobilizate sunt finanțate doar parțial pe seama capitalului propriu, diferența fiind finanțată din alte surse (rfCpr < 1). Fondul de rulment propriu este negativ.
re = EBE,RE/At * 100 (4.35)
Unde:
re – rata economică de rentabilitate care exprimă rentabilitatea capitalului investit;
EBE – excedentul brut al exploatării;
RE – rezultatul exploatării;
At – activ total;
re = 302.792/2.983.490 * 100 = 10,15
Nivelul optim al ratei rentabilității economice se consideră de 20%.
rd = 10,5%/an
rf = 10,15 + (0,73 – 10,5%) * 63,47 = 49,82
re > rd
Această situație e propice îndatorării când utilizarea resurselor împrumutate în procesul de exploatare conduce la creșterea rentabilității capitalului propriu, nivelul de creștere fiind cu atât mai mare cu cât gradul de îndatorare este mai mare, fără să se depășească un prag de îndatorare considerat normal din punct de vedere al riscului financiar (67%).
Calculul necesarului de credite
Volumul liniei de credit se determină în funcție de cifra de afaceri din durata medie de încasare a clienților în zile. În cazul activității de comerț durata medie de încasare a clienților în zile se înlocuiește cu stocul mediu de mărfuri în zile;
NC = perioada de creditare * stocul mediu de mărfuri în zile / perioada de creditare în zile (4.36)
Dm = perioada de creditare * perioada de creditare în zile / cifra de afaceri realizată pe perioada egală cu perioada de creditare (4.37)
Sm = perioada de creditare * perioada de creditare în zile / cifra de afaceri realizată pe o perioadă egală cu perioada de creditare (4.38)
NC – cifra de afaceri realizată pe o perioadă
Dm – sold mediu lunar al clienților neîncasați pe o perioadă precedentă
Sm – sold mediu lunar al mărfurilor pe o perioadă precedentă
Dm = 1.532.244*365/3.372.344 = 166
NC = 4.200.000*166/365 = 1.910.137*80% = 1.528.110 Ron
Nivelul liniei solicitate = 150.000 EURO
CONCLUZII
SC „NYCK” SRL a fost înființată în anul 1992 având un acționar unic, pe Ionescu Ion. La început activitatea a fost mai mică și pe parcurs s-a mjorat cu un număr de 72 de angajați.
Din cauza lipsei de timp al asociatului unic, societatea și-a restrâns activitatea și ca să nu intre în pierdere a mai renunțat la angajați.
Societatea dorește să ia un credit de la bancă de 70.000 Euro, în urma căreia banca îi acordă acest credit pe o perioadă de un an (adică împrumuturi pe termen scurt).
Actualmente societatea își desfășoară activitatea numai prin efortul asociatului unic Ionescu Ion. Valoarea cifrei de afaceri pe anul 2006 a fost de 3.543.625 Ron, în anul următor cifra de afaceri a scăzut cu 171.281 Ron față de anul curent. De aceea se impune ca în anul 2008 societatea să se diversifice atât în planul varietății de plată a creditului cât și a obiectului de activitate (lărgirea sferei).
Pe de altă parte concurența de pe piață presupune existența unui marketing eficient care să facă concurenței acerbe pe piața exportului. Nu este deloc simplu nici a produce un bun nici de al vinde. Pentru fiecare segmernt de activitate trebuie să existe o politică clară de urmat. Numai cel care cunoaște și respect legile pieței, legile concurențiale, poate să facă față acestei lupte.
Din analiza economico-financiară, rezultă că în toată perioada analizată, clientul a înregistrat în general un echilibru financiar, nivelul indicatorilor economico-financiari înregistrând o tendință de creștere.
Din analiza BVC-ul și fluxul de lichidități prognozat pe anul 2008, rezultă că pe întreaga perioadă de creditare există posibilitatea rambursării creditului și plății dobânzilor din încasările prognozate.
Datele declarate de către agentul economic prin documentația prezentată corespund cu realitatea. Având în vedere solicitarea SC NYCK SRL și datele prezentate anexa la prezentul referat, propun a se aproba suplimentarea liniei de credit în sumă de 70.000 Euro, cu 80.000 Euro, în următoarele condiții:
Suma creditului : 150.000 Euro
Destinația este pentru activitate curentă, pe termen de 12 luni cu posibilitatea de prelungire a liniei după această dată și termenul de scadență este decembrie 2008
Dobânda :este de 10,5% / an indexabilă, dobânda curentă pentru credite și/sau dobânzi restante = 1 puncte procentuale peste dobânda de referință iar dobânda pentru rate și/sau dobânzi restante = 4 puncte procentuale peste dobânda maximă practicată la creditul curent.
Comisionul de gestiune și risc este de 0,9% la valoarea creditului, comisionul de analiză este de 0,3% la valoarea creditului, comisionul de neutilizare este de 0,05% pe luna la soldul mediu neutilizat și comisionul de administrare este de 3% /an.
Societatea comercială prezentată este conștientă de acest lucru și în consecință face tot efortul ca să se mențină viabil.
Instituția de credit ia acordat acest credit agentului economic având puse în garanția sa mai multe extrase de carte funciare. În cazul în care agentul economic nu își poate plăti această rată lunară ea se majoreajă din ce în ce mai mult (îi intră penalizări), iar dacă acest lucru devine obișnuință instituția va trebui să ia cât mai repede măsuri ca să nu iasă ea in pierdere.
Această societate a mai luat un credit de 80.000 Euro pe o perioadă mai îndelungată și instituția ia aprobat această cerere de a primi acești bani. Se pare că societatea a decurs destul de bine și-a achitat toate ratele la timp, ea a mai cerut un alt credit ca să poată dezvolta și mai mult acestă societate.
Societatea până în prezent merge destul de bine și își achită toate ratele la timp, nu intră în CIP (Centrala Incidentelor de Plăți) și asta este de bine. Iar în cazul în care nu își va plăti creditul luat, adică datoria la timp, acesta va intra în CIP.
La astfel de cazuri cel mai bine trebie avut grijă la cine să dai credite și la cine nu trebuie date.
CONTRACT DE CREDIT NR. 59/2006
CONDIȚII SPECIALE
Între:
Romexterra BANK S.A prin Sucucursala/Agenția Timișoara, cu sediul în Timișoara, telefon/fax 0256/325.468, 0256/325.469, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. 17463/10.11.1995, având C.U.I. R2806070, Înregistrată în Registrul Bancar sub nr.4584/05.03.1996, reprezentată prin Ciornei Marius, în calitate de director și Ciocan Liviu, în calitate de director economic, în calitate de creditor, denumită în cele ce urmează BANCA, pe de o parte,
Și
SC „NYCK” SRL cu sediul în Timișoara, str. Octavian, nr.29, ap.1, parter, Județul Timiș, telefon/fax 0256/458.654, 0256/458.655, înregistrată în Registrul Oficiului Comerțului sub nr. J35/4958/30.12.1992, cu codul unic de înregistrare: 2806070, reprezentată prin Ionescu Ion, în calitate de administrator, domiciliat în Timișoara, str, Cotu Mic, nr.18, județul Timiș, telefon 0747/258654, identificat cu B.I.,(C.I.) seria TM, nr. 197201, eliberat de Poliția Mun. Timișoara, la data de 23.05.1999, împuternicit al organului statutar de conducere al persoanei juridice prin Hotărârea nr. 6525 și/sau prin împuternicirea autentică nr. 2564/1997 și Ciornei Carmen în calitate de director economic, domiciliat în Timișoara, str. Gheorghe Lazăr, nr. 16, județul Timiș, telefon 0256/141.215, identificat cu B.I.,(C.I.) seria TM, nr. 141312, eliberat de Poliția Mun. Timișoara, la data de 23.07.1998, împuternicit al organului statutar de conducera al persoanei juridice prin Hotărârea nr. 1257 și/sau prin împuternicirea autentică nr. 8314/05.04.1997, denumită în prezentul contract CLIENT,
Și
D-na Ciocan Rodica, cu domiciliul în Arad, str.Dimitrie Cantemir, nr. 83, Bl.23, et.2, ap.6, județul Arad, posesoare al BI/CI seria TM nr.125487, eliberat de Poliția Mun. Arad, la data de 24.05.2000, Cod Numeric Personal 1830329351577, telefon/fax 0456/456.987, în calitate de garant fidejusor, denumită în cele ce urmează GARANT
ȘI
SC „GAMA” SRL, cu sediul în Timișoara, telefon/fax 0256/654.123, 0256/458.587, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J35/5558/30.12.1998, având C.U.I. 2806020, reprezentată prin Popescu Ion, în calitate de administrator și Ciornei Marius în calitate de director economic,
SC „ECONOMIC 2000” SRL, cu sediul în Lugoj, str.I.L.Caragiale, nr. 17, județ Timiș, telefon/fax 0256/654.123, 0256/321.876, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J456/12387/11.01.1999, având C.U.I.2598453, reprezentată prin Boldea Lucia, în calitate de director și Văduva Otilia, în calitate de director economic, în calitate de garant fidejusor, denumită în cele ce urmează GARANT , pe de altă parte
1.Obiectul contractului
a) Destinația creditului: finanțarea activității curente a clientului – credit pentru export
b) Valoarea creditului (plafonnul liniei): 150.000 Euro (o sută cincizecidemii Euro)
c) Valoarea creditului: valută
d) Modalitatea de utilizare a creditului: integral la data 16.01.2007 sau prin mai multe trageri. Creditul este pus la dispoziția Clientului în contul curent în Euro (moneda creditului), identificat sub nr.RO03BRD03256987456423123 (cod IBAN), deschis de client la Romexterra BANK SA
e) Perioada de utilizare: data de 21.11.2007 (data scadenței)
2. Scadența și rambursarea creditului
a) Perioada de acordare: nr. de luni/ani, 12 luni (1 an)
b) Data scadenței: data de 10.12.2007
c) Rambursarea creditului: la scadență, creditul se încasează de BANCĂ din contul de disponibilități al CLIENTULUI. Creditul poate fi rambursat ți înainte de scadență, în întregime sau parțial, numai cu acceptul și condițiile stabilite de BANCĂ.
3.Costuri utilizate
a) Dobânda: rata de dobândă (în cifre) 10,5% /an
b) Dobânzile majorate: în cazul înregistrării de credite și/sau dobânzi restante, dobânda percepută de bancă pentru credit se va modifica la (în cifre) 11,5%/an
4.Comisioane
a) Comision de anliză documentație: (în cifre) 0,3% din valoarea creditului aprobat
b) Comision de risc și gestiune: (în cifre) 0,9% din valoarea creditului acordat
c) Comision de neutilizare: (în cifre) 0,05% calculat lunar asupra soldului neutilizat zilnic din plafonul aprobat
d) Alte comisioane
5.Garanții
Se vor menționa sau descrie pe scurt garanțiile acordate de client și bunurile/drepturile pe care le poartă, cu mențiunea “identificate conform contractului de garanție corespunzător, accesoriu prezentului Contract”
6.Alte clauze speciale
Se vor menționa alte clauze conform aprobării.
ANEXA NR. 2
Societatea: SC „NYCK” SRL
CERERE DE CREDIT
Către, Romexterra Bank S.A.
Sucursala Timișoara
Subsemnații IONESCU ION în calitate de administrator și TRIF VIOREL în calitate de director economic, reprezentanți ai SC „NYCK” SRL cu sediul în Timișoara, str. Octavian, nr.29, ap.1, parter, Județul Timiș, înregistrată în Registrul Comerțului cu nr. J/35/4958/1992 având un capital social vărsat de 10.500 Ron, vă rugăm să ne acordați un credit în sumă de 70.000 Euro pentru (1) producția de piese și accesorii pentru autovehicule și motoare de autovehicule pe termen de (2) un an cu o perioadă de grație de 3 luni care va fi destinat: producției de piese și accesorii pentru autovehicule și motoare de autovehicule, fabricarea construcțiilor metalice și părților componente ale structurilor metalice, topirea și realizarea de bare aliaj de lipit.
producție sau investiții, după caz
luni sau ani, după caz
Garanțiile asigurătorii ce urmează a fi constituite în favoarea băncii sunt:
Garanții propuse pentru linia de 70.000 EURO
Linia de credit suplimentată în sumă de 150.000 EURO:
Bilet la ordin, la vedere fără protest în valoare de 154.000 EURO.
Determinarea valorii dobânzii
În prezent, SC „NYCK” SRL, (nu) înregistrează credite restante, iar cele curente sunt angajate după cum urmează:
SC „NYCK” SRL se obligă ca pe durata angajării creditului să deruleze 8,5% din operațiunile de încasări și plăți cu și fără numerar prin conturile deschise la MKB Romexterra BANK S.A.
La prezenta anexăm următoarele:
fișa de prezentare a societății (1)
situația evolutivă a patrimoniului și a principalilor indicatori de rezultate financiare
situația de stocuri sau cheltuieli (2)
situația resurselor financiare și a invesrițiilor (3)
documentația tehnico-economică (4)
bugetul de venituri și cheltueli pe anul în curs
bilanțul contabil (balanța de verificare) și contul de profit și pierderi încheiat (a ) la data de 21.12.2007
documentația care atestă constituirea legală a societății;
acordul expres al organului de conducerre al societății privind angajarea împrumutului de către societate, potrivit statutului propriu;
situația conturilor deschise la alte bănci.
Se întocmește și prezintă de clienți noi
În cazul solicitării de credite pentru stocuri de producție
și (4) în cazul solicitării de credite pentru investiții.
Ne asumăm răspunderea pentru realitatea și exactitatea tuturor datelor prezentate în cererea noastră.
Persoanele care angajează SC „NYCK” SRL
Numele și prenumele Funcția Semnătura și stampila
1.Ionescu Ion Administrator Ionescu
2.Ciornei Carmen Director general Ciornei
3.Trif Viorel Director economic Trif
ANEXA NR. 3
MKB romexterra BANK S.A
SUCURSALA TIMIȘOARA
ÎNDRUMAR
privind completarea
“Fișei de prezentare a societății”
1. Denumirea societății
2. Adresa societății
3. Conducerea societății
4. Obiectul de activitate
5. Activitatea desfășurată de la înfiinațarea și până în prezent
• specific
• rezultate
• număr de angajați
6. planul de afaceri pentru perioada următoare (inclusiv scopul pentru care se solicită acest credit)
ANEXA NR. 4
Situația privind contul bancar deschis la Romexterra BANK S.A
Sucursala Timișoara la data de 15.05.2008
1. Data deschiderii contului de disponibil la banca noastră: Romexterra BANK S.A
2. Rulajul înregistrat prin acest cont cumulat de la începutul anului curent:
– în lei: 10.210
– în valută: 10.000 Euro
Din care în ultimele 3 luni:
– în lei: 4.590
– în valută: 3.632 Euro
3. Numărul de operațiuni cumulat de la începutul anului curent:
– în lei: 5.100
– în valută: 8.500 Euro
Din care în ultimele 3 luni:
– în lei: 2.120
– în valută: 4.569 Euro
4. Comisioane încasate de Romexterra BANK S.A de la începutul anului curent:
4.1 comisioane din activitatea de creditare:
– în lei: 2.325
– în valută: 1.320 Euro
4.2 comisioane din efectuarea tranzacțiilor cu și fără numerar (comisioane din activitatea de decontări cu și fără numerar):
– în lei: 2.500
– în valută: 2.133 Euro
DIRECTOR, DIRECTOR ECONOMIC,
ANEXA NR.5
Societatea: SC „NYCK” SRL
SITUAȚIA EVOLUTIVĂ A PATRIMONIULUI ȘI A PRINCIPALILOR INDICATORI PRIVIND REZULTATELE ECONOMICE ȘI FINANCIARE
– LEI –
DIRECTOR, DIRECTOR ECONOMIC,
ANEXA NR.6
Societatea: SC „NYCK” SRL
SITUAȚIA CONTULUI
FURNIZORI
la data de 31.10.2007
– lei –
DIRECTOR, DIRECTOR ECONOMIC,
ANEXA NR.7
Societatea: SC „NYCK” SRL
SITUAȚIA CONTULUI
CLIENȚI
la data de 31.10.2007
DIRECTOR, DIRECTOR ECONOMIC,
ANEXA NR.8
Societatea: SC „NYCK” SRL
SITUAȚIA DATORIILOR LA BUGETUL DE STAT, BUGETELE LOCALE, ASIGURĂRI SOCIALE ȘI FONDURI SPECIALE LA DAT DE 31.10.2007
DIRECTOR, DIRECTOR ECONOMIC,
ANEXA NR.9
Societatea: SC „NYCK” SRL
SITUAȚIA
împrumuturilor și disponibilităților bănești la alte bănci sau alți creditori (debitori)
la dat de 12.12.2007
I. ÎMPRUMUTURI PRIMITE SAU CONTRACTATE LA ALTE BĂNCI SAU ALȚI CREDITORI
II. DISPONIBILITAȚI BĂNEȘTI AFLATE ÎN CONTURI LA ALTE BĂNCI SAU DATE CU ÎMPRUMUT UNOR DEBITORI
ANEXA NR.10
ROMEXTERRA BANK SA
Sucursala Timișoara
PLANUL DE AFACERI
A. Date de identificare a întreprinderii
1. Societatea Comercială : SC „NYCK” SRL
2. Reprezentată prin : Ionescu Ion în calitate de Administrator și Trif Viorel în calitate de Director Economic
3. Coordonatele întreprinderii (adresele complete, numere de telefon și fax)
– Sediul social : Timișoara
– Sediul operațional : Timișoara
– Puncte de lucru : Dumbrăvița
– Birouri : în Timișoara, str. Gheorghe Lazăr, Bl.5, ap.2, județ Timiș
– Număr acționari/Asociați : 2
4. Număr de înregistrare :
– La Oficiul Registrului Comerțului : J35/4958/1992
– Codul fiscal : R 2806070
5. Forma juridică de constituire : Societate cu Răspundere Limitată
6. Obiectul de activitate, potrivit prevederilor din Statut :
– Cod CAEN 3430 : principala activitate este producția de piese și accesorii pentru autovehicule și motoare de autovehicule. Această activitate a început prin încheierea unor contracte prin care am devenit furnizori de categoria A pentru firme germane;
– Cod CAEN 2811 : este aceea de fabricare a construcțiilor metalice și părților componente ale structurilor metalice;
– Cod CAEN 2753 : este aceea de topitorie de bare aliaj de lipit.
7. Capital social :
– Subscris : 10.500 RON
– Vărsat : 10.500 RON
8. Forța de muncă : număr total : 72
– din care : – angajați permanent : 72
– colaboratori :
9. Consiliul de Administrație (al acționarilor):
10. Managerii (reprezentanții legali ai societății) :
B. Scopul planului
Prezentul plan de afaceri are ca scop obținerea de credite.
C. Descrierea activității actuale ale întreprinderii
1. Descrierea generală a afacerii:
Firma SC „NYCK” SRL din Timișoara, a fost fondată în anul 1992.
Punctul central al activității a devenit industria automobilelor. Principalii clienți sunt firme din Austria, Germania, Cehia.
Experiența de 6 ani în industria automobilelor ne-a adus certificarea ca și furnizor de rang A pentru clientul nostru din Germania.
De asemenea, certificatul TUV ISO 9001/2000 pentru polișarea și montarea ornamentelor auto și pentru producerea suporților din aluminiu și oțel pentru industria auto reprezintă garanția calității produselor și serviciilor oferite de societatea noastră.
2. Produsele sau serviciile oferite:
a) descrierea produsului (serviciului):
– montajul de piese și subansamble pentru industria automobilelor;
– producția de suporți metalici pentru instalații galvanice și vopsitorii;
– prelucrarea suprafețelor de aluminiu și a suprafețelor nichelate;
– dezlăcuirea ornamentelor auto;
– producția de bare aliaj de lipit;
– confecții metalice pe baza de monstră sau proiect;
– vopsitorie în câmp electrostatic;
– alte servicii la cererea clienților.
b) piața de desfacere:
Piața căreia se adresează societatea este una specifică, datorită produselor și serviciilor pe care le oferim:
– montajul de piese și subansamble pentru industria automobilelor;
– producția de suporți metalici pentru instalații galvanice și vopsitorii;
– prelucrarea suprafețelor de aluminiu și a suprafețelor nichelate;
– dezlăcuirea ornamentelor auto;
– producția de bare aliaj de lipit;
– confecții metalice pe bază de monstră sau proiect;
– vopsitorie în câmp electrostatic;
– alte servicii la cererea clientului.
Piața de desfacere a produselor și serviciilor noastre este piața externă, societatea lucrând cu societăți din țări ca : Germania, Cehia, Austria.
De asemenea, putem vorbi și de o piață internă, dar doar pentru o parte a producției noastre, cea de suporți metalici pentru instalații galvanice și vopsitorii.
c) cantitatea:
d) prețul estimativ:
e) volumul vânzărilor:
3. Modul de comercializare a produselor (serviciilor): vânzare directă pe bază de facturi.
4. Asigurarea necesarului de marfă (sau a materiei prime, materiale):
5. Asigurarea desfacerii:
a) prin magazinul propriu: volumul mediu al vânzărilor
b) prin intermedierisau magazine specializate:
D. Analiza financiară a afacerii
I. Determinarea necesarului de credite al afacerii:
1. Cheltuieli materiale (mărfuri, materii prime) (CM): 918.100
2. Cheltuieli salarii: 1.343.050
3. Cheltuieli diverse: 977.440
TOTAL CHELTUIELI (C): 3.238.590
DISPONIBILITĂȚI PROPRII (Dp): 2.988.590
NECESAR CREDITE (Nc = C – Dp): 250.000
II. Calculul economic al afacerii:
1. Total venituri (rezultate aferente ale afacerii Qv): 3.967.200
2. Total cheltuieli, din care: 3.326.090
– cheltuieli din disponibilități proprii: 3.302.150
– cheltuieli din credite (Nc): 23.940
3. Profit brut (1 – 2): 641.110
4. Cheltuieli suportate din profit: –
5. Dobânda aferentă creditului: 23.940
6. Impozitul pe profit: 88.430
7. Profit net (3 – 4 – 5 – 6 ): 5.521.680
E. Conturi deschise la alte bănci:
F. Credite la alte bănci
BANCA, AGENT ECONOMIC,
ANEXA NR.11
DETERMINAREA FLUXULUI DE LICHIDITĂȚI ( CASH – FLOW )
RON
SC „NYCK” SRL Verificat,
Director, Contabil șef, Inspector de credit,
MKB Romexterra Bank SA
Sucursala Timișoara
Graficul de rambursare
Director, Director adjunct, Client,
BIBLIOGRAFIE
Heteș-Gavra I., „Organizarea și operațiunile băncilor”, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2003
Pirtea M., „Managementul trezoreriei întreprinderii”, Editura Mirton, Timișoara 2003
Heteș-Gavra I., Buglea Al., Heteș-Gavra Roxana, „Managementul bancar”, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2004
Buglea Al., Roth Anne-Marie, Minda Alina, Stoiță Flavius, „Analiză financiară”, Editura Mirton, Timișoara, 2006
Heteș-Gavra I., Hateș-Gavra Roxana, „Operațiuni bancare”, Editura Mirton, Timișoara, 2006
Buglea Al., „Analiza economico-financiară”, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2008
*** Legea nr. 99/06.12.2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalurilor, aprobată și modificată și completată prin Legea nr.227/04.07.2007
*** Regulamentul BNR nr. 1/1999 privind organizarea și funcționarea la BNR a Centralei Riscurilor Bancare, modificat și completat prin regulamentul BNR nr. 4/2004 privind Centrala Riscurilor Bancare
*** Normele BNR nr. 12/2002 privind aplicarea regulamentului nr. 7/2002 referitor la clasificarea creditelor și a plasamentelor
*** http://www.Monitorul Oficial.ro
*** http://www.BNR.ro
*** http://www.romexterra.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Creditarea Persoanelor Juridice Creditul Pentru Export (ID: 132175)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.