. Creditarea Persoanelor Juridice (banca Xyz S.a., Caransebes)
CAPITOLUL I
PRINCIPII GENERALE IN ACTIVITATEA DE CREDITARE. ANALIZA ACTIVITĂȚII CLIENȚILOR
1.1. Utilizarea si actualizarea normelor de creditare
Banca Agricolă Raiffeisen SA se organizează în bănci comerciale și de dezvoltare, societate pe acțiuni și funcționează pe baza statutului și a legislației în vigoare. Sediul este în București și își desfășoară activitatea prin sucursale și agenții și reprezentanțe în țară și străinătate, inclusiv agenții pentru asistență financiară, pe baza aprobării AGA, cu respectarea reglementărilor legale în vigoare.
Banca Agricolă Raiffeisen SA Caransebeș este o agenție a Băncii Agricole și a luat ființă la 22 septembrie 1992.
Obiectul principal de activitate al băncii îl constituie:
– finanțarea, în lei și în valută, a agenților economici, a persoanelor fizice și juridice, care acționează în cadrul economiei de piață din țară și străinătate;
– mobilizarea resurselor bănești temporar disponibile, finanțarea prin credite pe termen scurt, mediu și lung, în lei și în valută a activității de producție, comercializare, prestări servicii, comerț, investiții, finanțarea investițiilor statului care se realizează din fondurile de la bugetul statului potrivit convenției încheiate cu Ministerul de Finanțe;
– efectuarea tuturor genurilor de operațiuni bancare și acordarea de asistență economico-financiară agenților economici și altor persoane fizice și juridice.
Banca Agricolă Raiffeisen SA efectuează operațiuni bancare și financiare și în străinătate în numele său propriu, al clienților băncii, în numele altora sau în colaborare cu alții precum și alte activități permise de reglementările în vigoare astfel:
primește disponibilitățile bănești de la persoane fizice și juridice în depozite la vedere și la termen în lei și valută;
efectuează operațiuni de încasări și plăți, în lei și valută, în numerar prin casierii proprii sau fără numerar prin conturi deschise de clienți la această bancă;
contractează credite pe termen scurt, mediu și lung, în lei și în valută, în țară sau străinătate, în completarea surselor de completare;
acordă credite, în lei și în valută, pe termen scurt, pentru activitatea de aprovizionare, producție, comerț și prestări de servicii, cu termen de rambursare de până la 12 luni, și pe termen mediu și lung, pentru înființarea, extinderea și modernizarea obiectivelor economice din diferite sectoare de activitate, cu termene de rambursare de la 5 și până la 25 ani;
acordă asistență și efectuează operațiuni bancare în legătură cu punerea în aplicare a diferitelor proiecte de investiții, privind: expertizarea economică și financiară a proiectelor, utilizarea fondurilor potrivit destinației aprobate și prevederilor din documentații și alte servicii potrivit convențiilor încheiate;
participă la consorții de garanții și la credite consorțiale interne și internaționale;
emite efecte de comerț, în lei și în valută și acceptă efecte de comerț emise asupra sa, avalizează și girează efecte de comerț emise de terți;
efectuează operațiuni de scontare a efectelor comerciale în cadrul operațiunilor de scont și rescont;
efectuează operațiuni privind executarea de casă a bugetului în limita mandatului primit;
emite, potrivit legii, pe termen scurt și mediu, obligațiuni și alte titluri de credit;
efectuează operațiuni pentru realizarea comenzilor de stat în diferite domenii de activitate, precum și de utilizare a subvențiilor de la bugetul statului;
emite cecuri bancare proprii sau în contul altor instituții de credit;
efectuează operațiuni de vânzare-cumpărare și alte operațiuni cu titluri emise de stat, precum și cu acțiuni, obligațiuni și hârtii de valoare, pentru contul propriu sau pentru terți, în țară și străinătate, potrivit legii;
emite, confirmă, negociază plata de acreditive, încasări, ordine de plată și alte instrumente de decontare; emite, confirmă și efectuează operațiuni cu scrisori de garanții, avansuri și cauțiuni în țară și străinătate, potrivit legii;
efectuează servicii de depozite și trezorerie pentru obiecte de valoare, proprietatea unor persoane fizice sau juridice;
angajează și acordă credite în valută pentru activitatea economică de comerț exterior, primește și efectuează transferuri bănești din țară și străinătate;
efectuează operații de arbitraj pe piețele internaționale valutare sub forma atragerii și constituirii de depozite la termen și la vedere, proprii și ale clienților;
cumpără și vinde valută, aur și metale prețioase, în lingouri sau monede și medalii;
participă la societăți mixte cu capital, în lei sau valută, în orice domeniu de activitate;
participă cu capital, în lei sau valută, la organizații cu scop financiar-bancar din țară sau străinătate; în calitate de membru sau acționar, precum și la orice alte organizații economice;
încheie cu bănci și instituții financiare străine convenții privind activități financiar-bancare în cadrul unor acorduri, convenții și înțelegeri încheiate de autoritățile române pe plan intern și internațional; participă la reuniuni internaționale cu caracter bancar și monetar;
efectuează orice alte activități și operațiuni bancare și financiare în lei și în valută, solicitate de clienți, potrivit reglementărilor legale în vigoare;
Acordarea creditelor se face pe bază de garanții asiguratori, cum sunt ipoteca constituită asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea debitorilor și giranților; gajul mobiliar; cesiuni de alte active; scrisori de garanție bancară, hârtii de valoare și alte efecte de comerț; bunurile ce se procură sau se realizează din creditul acordat, precum și alte garanții.
Creditele se acordă pe bază de contracte care au valoarea unor înscrisuri autentice și constituie titluri executorii. În cadrul dispozițiilor în vigoare, banca stabilește modul de gajare, condițiile în care bunurile care constituie garanția creditului rămân în păstrarea clientului beneficiar de credite, precum și modalitatea în care poate dispune de aceasta. Dobânda pentru creditele acordate de bancă clienților săi este negociabilă în condițiile pieței.
Conducerea și administrarea băncii este asigurată de:
Adunarea generală a acționarilor;
Consiliul de administrație;
Comitetul de direcție.
Adunarea generală a acționarilor este organul de conducere care reprezintă pe toți acționarii băncii. Adunarea generală este ordinară și extraordinară.
Adunarea generală ordinară se întrunește cel puțin odată pe an, în cel mult trei luni de la încheierea exercițiului financiar.
În afară de dezbaterea altor probleme înscrise pe ordinea de zi, adunarea generală este obligată să :
analizeze raportul anual al consiliului de administrație asupra activității băncii și să aprobe direcțiile principale de orientare a activității de viitor;
analizeze și să aprobe bilanțul anual, contul de profit și pierderi, destinația și repartizarea profitului, dividendele ce se distribuie acționarilor și recompensele ce se acordă funcționarilor, precum și descărcarea de gestiune pe baza raportului consiliului de administrație asupra activității băncii și raportului comisiei de cenzori;
aprobe plasarea unei părți din mijloacele financiare ale fondului de rezervă și a fondurilor cu destinație specială în titluri de stat și alte valori;
aprobe emiterea de acțiuni, obligațiuni și altor hârtii de valoare;
aleagă membrii consiliului de administrație și cenzorii și să le stabilească remunerarea pentru exercițiul în curs;
aprobe bugetul de venituri și cheltuieli și programele de activitate pe anul în curs;
aprobe participarea cu capital la alte organizații economice și financiare, în țară și străinătate;
hotărască gajarea, închirierea sau desființarea uneia sau mai multora dintre unitățile băncii.
Pentru validarea deliberărilor adunării generale ordinare este necesară prezența acționarilor, care să reprezinte cel puțin jumătate din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu majoritatea absolută.
Dacă Adunarea generală nu se poate întruni din cauza numărului insuficient de participanți ea se va întruni după o a doua convocare și poate să delibereze asupra problemelor aflate pe ordinea de zi a celei dintâi adunări generale, oricare ar fi partea de capital reprezentată de acționarii prezenți, cu majoritatea simplă de voturi.
Adunarea generală extraordinară se întrunește ori de cîte ori este nevoie a se lua o hotărâre pentru:
mărirea, reducerea sau reîntregirea capitalului social;
mutarea sediului băncii;
fuziunea cu alte societăți;
dizolvarea anticipată a bănci;
emiterea de acțiuni, obligațiuni și alte titluri de credit;
prelungirea datei băncii;
orice modificare a contractului de societate, a statutului sau oricare altă hotărâre pentru care este cerută aprobarea adunării generale extraordinare.
Adunarea generală extraordinară este valabil constituită dacă la data convocării acesteia sunt prezenți acționarii reprezentând trei pătrimi din capitalul social, iar horărârile să fie luate cu votul unui număr de asociați care să reprezinte cel puțin jumătate din capitalul social. Dacă adunarea nu se poate ține din cauza numărului insuficient de acționari, la convocarea următoare adunarea este valabil constituită dacă sunt prezenți acționarii reprezentând ½ din capitalul social, iar hotărârile vor fi luate cu majoritate simplă.
Convocarea Adunării generale va fi publicată în Monitorul oficial și într-unul din ziarele ce se difuzează în întreaga țară. Convocarea va cuprinde locul și data ținerii adunării generale, precum și ordinea de zi. Când în ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea statutului, convocarea va trebui să cuprindă textul integral al propunerilor. Termenul de întrunire al adunării generale nu va putea fi mai mare de 15 zile de la publicarea comunicării.
Consiliul de administrație este obligat să convoace de îndată Adunarea generală, la cererea acținarilor, reprezentând a zecea parte din capitalul social. Adunarea va avea loc în termen de o lună de la cerere.
Acționarii exercită dreptul lor de vot în adunarea generală proporțional cu numărul acțiunilor ce le posedă. Acționarii au dreptul să participe la adunarea generală personal sau prin alți acționari pe baza unei procuri speciale.
Acționarii care nu au capacitatea legală, precum și persoanele juridice pot fi reprezentate prin reprezentanții lor legali, care la rândul lor pot da procură specială altor acționari.
Pentru a putea participa la Adunările generale cu drept de vot, acționarii care posedă acțiuni nominative trebuie să le depună la sediul central al băncii cu cel puțin 5 zile înainte de adunare. În acest caz vor fi depuse și procurile în original. Cenzorii vor constata printr-un proces-verbal depunerea lor la timp a acțiunilor și procurilor. Acțiunile și procurile vor rămâne la bancă până după adunarea generală dar nu mai mult de 10 zile de la data ținerii acesteia.
Prezența la Adunarea generală se va asigura prin delegați ai acționarilor, pe baza normelor de reprezentare și delegare stabilite de Consiliul de administrație.
Adunarea generală a acționarilor este prezidată de președintele Consiliului de administrație sau de cel care îi ține locul.
Președintele va desemna dintre acționari doi sau mai mulți acționari care vor verifica prezența acționarilor, arătând capitalul pe care îl reprezintă fiecare, procesul-verbal întocmit de cenzori pentru constatarea numărului acționarilor și a tuturor informațiilor cerute de lege și statut pentru ținerea adunării, după care se va trece la ordinea de zi.
Horărârile Adunării generale se iau prin vot deschis. Alegerea membrilor Consiliului de administrație și a cenzorilor, revocarea lor, precum și hotărârile referitoare la răspunderea administratorilor se fac prin vot secret.
La terminarea Adunării generale, președintele și secretarul vor semna procesul-verbal încheiat cu această ocazie, care va cuprinde toate elementele prevăzute de lege. Procesul-verbal va fi ținut în registrul Adunărilor generale.
Pentru a fi opozabile terților, hotărârile epuse și procurile în original. Cenzorii vor constata printr-un proces-verbal depunerea lor la timp a acțiunilor și procurilor. Acțiunile și procurile vor rămâne la bancă până după adunarea generală dar nu mai mult de 10 zile de la data ținerii acesteia.
Prezența la Adunarea generală se va asigura prin delegați ai acționarilor, pe baza normelor de reprezentare și delegare stabilite de Consiliul de administrație.
Adunarea generală a acționarilor este prezidată de președintele Consiliului de administrație sau de cel care îi ține locul.
Președintele va desemna dintre acționari doi sau mai mulți acționari care vor verifica prezența acționarilor, arătând capitalul pe care îl reprezintă fiecare, procesul-verbal întocmit de cenzori pentru constatarea numărului acționarilor și a tuturor informațiilor cerute de lege și statut pentru ținerea adunării, după care se va trece la ordinea de zi.
Horărârile Adunării generale se iau prin vot deschis. Alegerea membrilor Consiliului de administrație și a cenzorilor, revocarea lor, precum și hotărârile referitoare la răspunderea administratorilor se fac prin vot secret.
La terminarea Adunării generale, președintele și secretarul vor semna procesul-verbal încheiat cu această ocazie, care va cuprinde toate elementele prevăzute de lege. Procesul-verbal va fi ținut în registrul Adunărilor generale.
Pentru a fi opozabile terților, hotărârile Adunării generale vor fi depuse în termen de 15 zile la registrul comerțului, pentru a fi menționate în extras în registru și publicate în Monitorul oficial.
Hotărârile luate de Adunările generale în limitele legii, contractul de societate și statutul sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.
Horărârile Adunării generale contrare contractului de societate, statutului sau legii pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul oficial, In condițiile prevăzute de lege.
Consiliul de administrație. Conducerea și administrarea băncii se realizează de către Consiliul de administrație, format din 11 membrii, aleși de Adunarea generală. Din Consiliul de administrare fac parte președintele și vicepreședinții, reprezentanți ai acționarilor, precum și specialiști din aparatul băncii și din alte unități.
Președintele Consiliului de administrație, care este și președintele băncii și cel puțin jumătate din numărul administratorilor vor fi cetățeni români.
Membrii Consiliului de administrație se aleg pe o perioadă de patru ani. După expirarea mandatului, administratorii pot fi realeși, dar nu mai mult de trei mandate ale Consiliului de administrație.
Nu pot face parte din Consiliul de administrație persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau au fost sancționate pentru bancrută frauduloasă, abuz de încredere, înșelăciune, mărturie mincinoasă, mituire și alte infracțiuni prevăzute de lege.
Membrii Consiliului de administrație vor trebui să depună o garanție egală cu două remunerații lunare. Dacă administratorul este acționar, garanția se poate constitui, la cererea acestuia, prin depunere a 10 acțiuni, care pe perioada mandatului sunt inalienabile și se păstrează la bancă.
Garanția se depune înainte de începerea mandatului; dacă această obligație nu se realizează, administratorul în cauză este considerat demisionat. Garanția rămâne în păstrarea băncii și nu va putea fi restituită administratorului decât după ce Adunarea generală a aprobat bilanțul ultimului exercițiu, în care administratorul a funcționat și i-a dat descărcare.
Semnăturile administratorilor vor fi depuse la registrul comerțului, odată cu prezentarea certificatului eliberat de cenzori, din care să rezulte depunerea garanției.
Consiliul de administrație se întocmește lunar sau ori de câte ori este nevoie.
Pentru valabilitatea deciziilor Consiliului de administrație este necesară prezența personală a cel puțin 2/3 din administratori. Deciziile se iau cu majoritate absolută a membrilor prezenți.
Consiliul de administrație analizează și ia decizii cu privire la problemele de bază ale activității cum sunt:
elaborează bilanțul, contul de profit și pierderi și raportul de activitate, pe care le prezintă Adunării generale cu propuneri privind destinația profitului;
stabilește nivelul veniturilor și cheltuielilor băncii, investițiilor proprii, reparațiilor capitale precum și altele;
hotărăște cu privire la activitatea de creditare, atragere de resurse, utilizarea lor, precum și cu privire la nivelul dobânzilor, comisioanelor, taxelor, marjelor și altor speze bancare;
face propuneri la Adunarea generală cu privire la emiterea de acțiuni, obligațiuni și alte titluri de credit, precum și modul de distribuire al acestora;
propune Adunării generale majorarea sau restrângerea capitalului social, precum și plasarea unor părți ale fondului de rezervă și a unor părți ale fondului cu destinație specială;
aprobă facilități la acordarea creditelor către anumiți clienți;
aprobă Regulamentul de ordine interioară a băncii, structura organizatorică, funcțiile și atribuțiile personalului, competențele și normele de funcționare;
stabilește numărul de personal al băncii și nivelul de salarizare al acestuia, atât pentru administrația centrală, cât și pentru unitățile sale;
numește comitetul de direcție și îi stabilește competența;
aprobă împuternicirile membrilor consiliului de administrație de a semna pentru bancă în lipsa președintelui;
numește directorii, adjuncții acestora și contabili șefi din centrala băncii și în unitățile teritoriale;
aprobă normele, instrucțiunile și cadrul de desfășurare a operațiunilor băncii;
ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor Adunării generale;
exercită orice alte atribuții conforme cu legea ce intră în competența sa.
Convocarea Consiliului de administrație se face la cererea președintelui sau la cererea unei treimi din numărul membrilor săi. Convocările pentru întrunirile Consiliului de administrație vor cuprinde locul unde se ține ședința și ordinea de zi, neluînd nici o decizie asupra problemelor neprevăzute, decât în caz de urgență, și cu condiția ratificării în ședința următoare de către membrii absenți.
În ședințele Consiliului de administrație se convoacă și cenzorii. La fiecare ședință se va întocmii un proces-verbal care va cuprinde ordinea deliberărilor, deciziile luate, numărul de voturi și opiniile separate.
Membri Consiliului de administrație răspund solidar față de bancă cu privire la realitatea vărsămintelor efectuate de asociați, existența reală a dividendelor plătite, existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, exacta îndeplinire a hotărârilor a Adunărilor generale și, în general, de îndeplinirea strictă a datoriilor, pe care legea, contractul de societate și statutul le impun.
Președintele angajează banca în relațiile cu persoanele fizice și juridice din întreaga țară și străinătate, potrivit responsabilităților, sarcinilor și împuternicirilor stabilite de consiliul de administrație sau rezultate din lege. Președintele este ales de Adunarea generală. Vicepreședinții băncii sunt aleși de adunarea generală la propunerea președintelui. Atribuțiile și competența acestora se stabilesc de către Consiliul de administrație.
Comitetul de direcție. Pentru conducerea operativă a băncii, Consiliul de administrație poate delega o parte din competențele sale unui Comitet de direcție compus din 7 membri. Din comitetul de direcție fac parte: președintele, vicepreședinții băncii și alți membrii, numiți de consiliul de administrație. Președintele bănci conduce activitatea Comitetului de direcție.
Comitetul de direcție îndeplinește sarcinile în limita împuternicirilor date de Consiliul de administrație, în întruniri săptămânale sau ori de câte ori este necesar.
Deciziile Comitetului de direcție se iau cu majoritatea absolută a voturilor membrilor săi. Problemele dezbătute asupra cărora nu s-au putut adopta decizii, ca urmare a neîntrunirii majorității absolute de voturi, vor fi supuse dezbaterii în prima ședință a Consiliului de administrație.
Comitetul de direcție este obligat să comunice la fiecare ședință Consiliului de administrație registrul său de deliberări.
Comisia de cenzori. Supravegherea de ansamblu a gestiunii băncii se face de Comisia de cenzori, formată din trei membri și tot atâția supleanți, care se aleg de către Adunarea generală. Durata mandatului cenzorilor este de 3 ani, după care pot fi realeși, dar nu mai mult de 3 mandate. Cenzorii sunt obligați să-și exercite personal mandatul lor.
Cel puțin unul dintre ei trebuie să fie contabil autorizat sau expert contabil. Majoritatea cenzorilor și supleanților vor fi cetățeni români.
Cenzorii sunt obligați să depună, înaintea începerii mandatului, în condițiile legii, o garanție egală cu o remunerație lunară.
Cenzorii se aleg dintre acționari, cu excepția expertului contabil. Nu pot fi aleși cenzori persoanele care se găsesc într-una dintre situațiile interzise de lege.
Cenzorii sunt obligați să supravegheze gestiunea băncii, să verifice dacă bilanțul și contul de profit și pierderi sunt legal întocmite și în concordanță cu registrele, dacă acestea din urmă sunt corect ținute și evaluarea patrimoniului s-a făcut conform regulilor stabilite pentru întocmirea bilanțului, în legătură cu care vor face un raport adunării generale. Adunarea generală nu va putea aproba bilanțul și contul de profit și pierderi, dacă acestea nu sunt însoțite de raportul cenzorilor.
Cenzorii sunt obligați, de asemenea :
să facă, cel puțin o dată pe lună și inopinat, verificarea casei și să verifice existența titlurilor sau valorilor ce sunt în proprietatea băncii sau au fost primite în gaj, cauțiune sau depozit;
să convoace Adunarea generală ordinară și extraordinară când nu au fost convocate de administratori;
să participe la Adunările generale ordinare și extraordinare, ocazii prin care pot propune ca în ordinea de zi să fie inserate și alte probleme pe care le consideră necesare spre a fi dezbătute;
să verifice constituirea garanțiilor membrilor Consiliului de administrație;
să verifice ca dispozițiile legii, contractului de societate și statului să fie respectate.
În situațiile în care constată neregularități în administrație sau încălcări ale dispozițiilor legale sau statutare, cenzorii le vor aduce la cunoștința Consiliului de administrație, iar cazurile mai importante le vor aduce la cunoștința Adunării generale.
Cenzorii au dreptul de control asupra tuturor operațiunilor băncii atât la sediul central, cât și la unitățile teritoriale și să obțină lunar de la administratori o situație despre numărul operațiunilor.
Cenzorii participă la întrunirile Consiliului de administrație, fără drept de vot.
Este interzis cenzorilor să comunice acționarilor în particular sau persoanelor străine, date referitoare la operațiunile băncii, constatate cu ocazia exercitării mandatului lor.
Cenzorii vor trece în registrul special deliberările lor, precum și constatările făcute în exercițiul mandatului lor.
Întinderea și efectele răspunderii cenzorilor sunt determinate în funcție de atribuțiile ce le revin prin mandat, conform dispozițiilor legale.
1.2. Principii si reguli generale privind activitatea de creditare
Politica generală de creditare a Băncii Agricole Raiffeisen S.A. se circumscrie principalelor obiective strategice pe care și le-a propus pentru perioada de tranzacție la economia de piață, dintre care:
diminuarea dependenței de piața financiară a resurselor de creditare prin atragerea de noi clienți cu situație financiară bună și în mod deosebit a economiilor bănești ale populației, în special din mediul rural, atât prin extinderea rețelei de unități cât și prin oferirea de facilități pentru persoanele fizice care își depun banii la bancă;
perfecționarea cadrului de relații cu clienții prin diversificarea și creșterea calității serviciilor oferite;
ridicarea nivelului pregătirii profesionale a personalului băncii și pe această bază, asigurarea creșterii competenței în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aprecierea fenomenelor ce apar în activitatea economico-financiară, selectarea clienților și evaluarea corectă a posibilităților financiare prezentate și viitoare ale acestora;
instaurarea unei discipline severe în efectuarea operațiunilor bancare, creșterea solicitudinii față de clienți, asigurarea unor serviri operative și a unui comportament civilizat în relațiile cu clienții.
Potrivit obiectivelor sale strategice, prin politica de creditare banca urmărește, în principal, să asigure admiterea la creditare a acelor agenți economici care desfășoară activități rentabile, dispun de o parte din fondurile necesare realizării afacerii, realizează venituri suficiente pentru rambursarea la termen a creditelor și plata dobânzilor bancare, pot prezenta garanțiile obligatorii solicitate de bancă, etc.
De asemenea banca urmărește acordarea de credite pe destinații precise (pe obiect) pe baza planurilor de afaceri și a proiectelor de investiții, creditarea preferențială a sectoarelor sprijinite de stat din fondurile speciale puse la dispoziție de la buget sau din alte surse, acordarea de credite din împrumuturile contractate cu B.I.R.D. si B.E.R.D. agenților economici care îndeplinesc criteriile de performanță prevăzute în contractele încheiate cu instituțiile financiare internaționale respective.
Un alt obiectiv îl constituie realizarea unei bănci de date care să cuprindă informații privind evoluția principalilor indicatori economici și financiari ai activității potențialilor solicitanți de credite.
În condițiile creșterii continue a numărului de clienți, existenței unor elemente de instabilitate în economia de piață din perioada de tranziție, banca își propune o serie de măsuri pentru administrarea riscului ce și-l asuma în procesul creditării prin care:
constituirea la nivelul centralei a unui comitet care să definească periodic politica de creditare a băncii; sectoarele interesante pentru bancă, tipuri de credite, nivele de dobânzi, perioade maxime de creditare;
îmbunătățirea activității de creditare prin adaptarea reglementărilor din norme la realitățile fiecărei perioade, cu scopul de a asigura flexibilitate în derularea procesului de creditare și promptitudine în servirea solicitanților îndreptățiți la împrumuturi;
intensificarea activității de îndrumare și control a unităților teritoriale prin adaptarea tehnicilor și metodologiei de control practicate de organismele internaționale de specialitate;
gestionarea creditelor neperformante de un colectiv cu atribuții exclusive în acest domeniu.
Prin politica de creditare adoptată, banca urmărește consolidarea încrederii clienților în disponibilitatea băncii de a-i servi cu promptitudine și în condiții corespunzătoare, precum și a băncii în posibilitățile clienților de a-și îndeplini obligațiile față de bancă la termenele stabilite.
În acest context, în viitor, printre garanțiile asiguratori solicitate de bancă un loc de seamă îl vor ocupa elementele nepatrimoniale fiind vizate și calitățile manageriale ale conducătorilor unităților care solicită credite bancare.
De asemenea, pe măsura consolidării noilor societăți comerciale, restructurării și stabilizării economice, banca va avea posibilitatea să efectueze analize pe baza de elemente relativ stabile și să-și fundamenteze deciziile pe evoluții normale, ceea ce va conduce la diminuarea substanțială a riscurilor pe care și le asuma în procesul creditării.
Banca Agricolă Raiffeisen S.A. prin strategia adoptată, va deveni o instituție modernă, de mare încredere pentru clienții săi, continuând să-și perfecționeze activitatea și prin folosirea experienței băncilor din țări cu economie de piață dezvoltată, în care scop își extinde tot mai mult relațiile internaționale.
1.3. Clienții băncii
Banca Agricolă Raiffeisen S.A. acordă credite pe termen scurt, mediu și lung următoarelor categorii de împrumutați:
Societăți agricole cu capital particular;
Societăți comerciale cu capital de stat, particular și mixt, din domeniile agriculturii, industriei, comerțului, construcțiilor, prestărilor de servicii etc. ;
Regii autonome din agricultură, industrie alimentară, silvicultură, gospodărirea apelor și din alte ramuri ale economiei naționale ;
Fermieri ( producători ) agricoli individuali sau constituiți în asociații fără personalitate juridică;
Asociații familiale și firme individuale autorizate potrivit Decretului Lege nr. 54/1990;
Persoane fizice – pentru obiective sau acțiuni nominalizate de Consiliul de administrație al băncii.
Societățile agricole sunt constituite ca societăți de tip privat, cu capital variabil și cu un număr nelimitat și variabil de asociați, având ca obiect exploatarea în comun a pământului, animalelor și altor mijloace aduse în societate.
Potrivit legii, obligațiile sociale ale societăților agricole sunt garantate cu patrimoniul social, asociații fiind răspunzători numai cu părțile sociale.
Societatea agricolă dobândește personalitate juridică din momentul înscrierii sale în Registrul societăților agricole, înființat special în acest scop la fiecare judecătorie.
Societățile comerciale sunt constituite de către persoane fizice și juridice care s-au asociat în vederea efectuării de acte și fapte de comerț, în conformitate cu dispozițiile legii 31 / 1990.
Potrivit legii, societățile comerciale sunt organizate în una din următoarele forme:
– societăți comerciale în nume colectiv;
– societăți comerciale în comandita simpla;
– societăți comerciale în comandita pe acțiuni;
– societăți comerciale pe acțiuni;
– societăți comerciale cu răspundere limitată.
Regiile autonome sunt persoane juridice organizate în ramurile strategice ale economiei naționale și care funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, se înființează în ramurile și domeniile prevăzute de lege prin hotărâri ale Guvernului pentru cele de interes național sau prin hotărâri ale organelor județene sau municipale ale administrației de stat, pentru cele de interes local.
Fermierii (producătorii) agricoli individuali sunt persoane fizice care au în proprietate sau în folosință pe bază de documente legale terenuri , plantații, animale, etc, pe care le exploatează în scopul asigurării necesităților de hrană ale familiei, precum și pentru realizarea de venituri din valorificarea unei părți a producției obținute, în stare naturală, prelucrată sau conservată.
Asociațiile familiale se constituie între membrii unei familii cu gospodărie comună în vederea desfășurării activităților prevăzute de lege cu respectarea dispozițiilor din codul comercial.
Persoanele fizice care realizează venituri permanente din salarii sau alte activități potrivit legii pot primi împrumuturi de la bancă.
Banca Agricolă Raiffeisen – S.A. poate acorda credite pe termen scurt, mediu și lung, persoanelor juridice și fizice care îndeplinesc cumulativ următoarele criterii generale:
Agenții economici – persoane juridice să fie constituiți și să desfășoare activitatea potrivit legii iar creditele solicitate să fie destinate realizării de activități și acțiuni legate de obiectul de activitate al acestora.
Persoanele care semnează cererile de credite să aibă calitatea juridică pentru a-și asuma obligații în nume propriu și / sau în numele societății ( regiei autonome, asociației ) pe care o reprezintă.
Să aibă contul de bază deschis la unitatea Băncii Agricole Raiffeisen S.A. la care solicită creditele, să efectueze operațiunile de încasări și plăți ( cu și fără numerar ) prin acest cont și să nu deschidă conturi la alte bănci decât cu acordul scris al băncii.
Să prezinte băncii documentele prevăzute la anexe și orice date și /sau informații solicitate de aceasta.
Solicitantul trebuie să facă dovada existenței fondurilor proprii pentru realizarea obiectivului creditat în proporțiile prevăzute la anexe, precum și a capacității de rambursare a creditelor primite și de plată a dobânzilor aferente acestora.
Să prezinte băncii garanțiile asiguratori solicitate.
Agenții economici – persoane juridice să aibă evidența contabilă organizată potrivit prevederilor legale și ținută la zi.
Solicitantul de credite, în relațiile anterioare cu banca, să-și fi respectat toate angajamentele asumate față de aceasta.
CAPITOLUL II
CREDITE ACORDATE DE BANCA AGRICOLĂ RAIFFEISEN SA.
GARANTAREA CREDITELOR
2.1. Acordarea creditelor pe termen scurt
Cererile de credite primite de la agenții economici, persoane juridice și fizice, după ce au fost înregistrate în “Registrul de evidență a cererilor și contractelor de credit” se repartizează de directorul unității băncii, serviciilor (birourilor) de creditare – finanțare pentru analiza îndeplinirii condițiilor de creditare și evaluare a împrumutului ce poate fi acordat unui solicitant.
La primirea cererilor de credite compartimentele de creditare vor urmări ca acestea să fie însoțite de documentele prevăzute la “Cererile de credite”, precum și de următoarele documente:
a) Bilanțul contabil pe anul precedent, vizat de organele fiscale, însoțit de toate anexele.
b) Balanța de verificare pe luna anterioară solicitării creditului, situația patrimoniului și rezultatele financiare pe trimestrul expirat.
c) Bugetul de venituri și cheltuieli pe anul în curs.
d) Fluxul de încasări și plăți pe perioada de creditare .
e) Planul de activitate (planul afacerii) pe anul curent.
f) Centralizatorul devizelor tehnologice – la societățile (regiile autonome) cu profil agricol.
g) Situația veniturilor brute realizate în anul precedent de regiile autonome indiferent de profil.
h) Agenții economici care solicită credite pentru constituirea de stocuri sezoniere de produse destinate consumului propriu sau desfacerii în perioada următoare vor mai prezenta și :
– situația mișcării stocurilor – cantitativ și valoric, pe perioada de constituire;
– graficul de utilizare sau vânzare care va cuprinde pentru fiecare canal de valorificare: cantitățile, valorile, termenele de livrare (utilizare), numărul contractelor.
Analiza îndeplinirii condițiilor de creditare și evaluarea creditului se efectuează de un economist (referent) sau de un colectiv mai larg, format din economist (referent), inginer (tehnician) și jurist, numiți de șeful serviciului (biroului) creditare – finanțare în funcție de obiectul creditului, complexitatea acestuia, garanțiile asiguratori propuse, etc.
Procesul de analiză cuprinde trei faze:
– analiza formală
– analiza de fond
– evaluarea creditului
Analiza formală urmărește prezentarea tuturor documentelor, conținutul acestora și semnarea lor de persoane autorizate legal să reprezinte unitatea, corelația dintre diferiți indicatori, dacă evaluările tehnice sunt întocmite de organe (persoane fizice) tehnice autorizate, etc.
Pe baza informațiilor cuprinse în documentele prezentate și a celor de care dispune banca, economistul (referentul) băncii va purta o discuție cu solicitantul de credite urmărind existența unor factori sau simptome de risc în activitatea acestuia. Factori sau simptomele de risc se vor aprecia pe baza Testului “R”.
La clienții noi (solicitanții aflați la începutul activității sau cei care au avut conturile de bază la alte bănci, etc.) analiza va fi precedată de o informare – documentare la sediul (domiciliul) solicitantului în scopul cunoașterii acestuia, urmărindu-se modul de organizare a activității, repartizarea responsabilităților în cadrul firmei, structura și experiența (vechimea) în domeniul respectiv a personalului de conducere și de execuție, principalele relații de afaceri stabilite, etc.
Cu acest prilej, organele băncii vor verifica și concordanța datelor cuprinse în documentele prezentate cu evidența unității și cu raportările efectuate către organele fiscale precum și modul de organizare și conducere a evidenței contabile.
La producătorii agricoli individuaIi se va urmări existența dotărilor menționate în cererea de credite și starea acestora. situarea gospodăriei față de căile de circulație, de organizare și funcționare a asociațiilor fără personalitate juridică , repartizarea responsabilităților în cadrul acestora, etc.
Analiza de fond constă în verificarea și interpretarea unor indicatori economici și financiari pe baza datelor din cererea de credite și situațiile financiare din dosarul de credite.
Pentru agenții economici cu personalitate juridică se va determina grupa de bonitate în care aceștia se încadrează pe baza indicatorilor financiari determinați, potrivit metodologiei .
Pentru agenții economici fără personalitate juridică se va determina bonitatea acestora pe baza planului afacerii pentru care se solicită credit, eficienței obiectelor creditate anterior, promptitudinii cu care și – au onorat datoriile către bancă și alți creditori, precum și a calităților morale (calificare, experiență, corectitudine etc).
Evaluarea creditelor constă în determinarea și negocierea cu solicitantul a volumului maxim al creditului ce poate fi acordat, a nivelului dobânzii, a termenelor de rambursare a creditului și de plată a dobânzii și eventual a comisioanelor, a garanțiilor propuse și modalităților de asigurare a acestora, precum și a altor clauze care vor fi înscrise în contractul de credite.
Volumul maxim al creditelor ce pot fi acordate unui solicitant se stabilește în cadrul procentelor maxime de creditare, în funcție de posibilitățile de rambursare și de plată a dobânzilor lunare rezultate din analiza efectuată precum și de garanțiile asiguratori acceptate de bancă .
La solicitanții de credite care, datorită decalajului mare între perioadele de efectuare a cheltuielilor și de realizare a veniturilor, solicită să plătească dobânzile la perioade mai mari decât cele stabilite de bancă și ca urmare, dobânzile datorate se capitalizează, în volumul maxim al creditului ce poate fi acordat, se vor include și dobânzile ce urmează a fi încasate din contul de credite.
Evaluarea creditelor se face conform unor metodologii specifice în funcție de categoria creditului, grupa de bonitate a solicitantului, domeniul de activitate și obiectul creditării.
La societățile agricole, regiile autonome și societățile comerciale cu profil agricol, evaluarea creditelor pe termen scurt pentru producție se face prin analiza datelor din bilanțul anului precedent din programul de activitate, tehnologiile de producție și bugetul de venituri și cheltuieli pe anul în curs.
Înainte de începerea analizei privind evaluarea creditului se va verifica realitatea indicatorilor de fundamentare înscriși în cererea de credite.
Analiza în vederea evaluării creditelor pentru producție trebuie să cuprindă obligatoriu următoarele aspecte:
a) încadrarea costurilor de producție și a nivelului producțiilor în parametrii tehnico – economici specifici culturilor, speciilor și categoriilor de animale respective. La producția vegetală se va ține seama și de zona în care se situează agentul economic;
b) evoluția producțiilor medii realizate în ultimii 3 ani prevăzute în cererea de credite, comparativ cu cele înscrise pe anul în curs;
c) nivelele fizice și valorice ale producției marfă realizate anterior și stabilirea canalelor de comercializare a produselor;
d) existența contractelor de aprovizionare cu materii prime, materiale, furaje, servicii și lucrări la nivelul prevăzut în programul de producție, precum și a contractelor de valorificare a produselor sau certitudinea comercializării prin magazine proprii sau pe piață a unei părți din producția prevăzută a se obține, nivelul prețurilor de livrare și posibilitatea reală de realizare a acestora;
e) asigurarea efectivă a participării cu surse proprii la finanțarea activității;
f) eficiența economică a fiecărui produs, în cazul în care nu se asigură o rentabilitate de cel puțin 5% produsul respectiv va fi respins de la creditare, recomandându-se agentului economic înlocuirea acestuia cu produse care au o eficiență corespunzătoare.
După determinarea volumului maxim al creditelor de producție, împreună cu conducerea societății (regiei autonome) solicitante, ținând seama și de fluxul de încasări și plăți, se întocmește graficul de acordare și rambursare a creditelor pentru producție.
Graficul de acordare și rambursare a creditelor pentru producție după definitivare și semnare, se anexează la contractul de credite, devenind parte integrantă a acestuia.
În cazul în care pe parcursul anului, fluxul de încasări și plăți nu se realizează la nivelul stabilit, banca are dreptul să reducă corespunzător creditul maxim evaluat înscris în graficul de acordare și rambursare a creditelor.
La societățile comerciale și regiile autonome cu profil de prestări servicii și construcții – montaj din agricultură și mediu, evaluarea creditelor pentru executarea lucrărilor agricole mecanice, efectuarea reparațiilor la tractoare și mașini agricole proprii sau pentru terți, activitatea de transporturi, executarea lucrărilor de construcții – montaj etc, până la încasarea contravalorii prestațiilor și lucrărilor menționate, precum și pentru lucrările de împădurire și regenerare a pădurilor pe perioada decalajului între efectuarea cheltuielilor și realizarea resurselor, dar nu mai târziu de finele anului, se fac pe baza datelor din programul de activitate și din bugetul de venituri și cheltuieli pe anul în curs.
La societățile și regiile autonome din industrie, evaluarea creditelor pentru activitatea curentă de producție se face separat pe fiecare activitate, utilizând fișa model.
Analiza evaluării creditelor include verificarea realității indicatorilor de fundamentare înscriși în fișa model, calculația costurilor în funcție de realizările anului precedent conform datelor din bilanțul contabil și ultima situație privind indicatorii economico – financiari.
Analiza va avea în vedere următoarele:
a) asigurarea cu materii prime și materiale auxiliare la nivelul producțiilor prevăzute a se realiza în capacitățile de producție existente;
b) posibilitatea realizării randamentelor de prelucrare stabilite prin programele de producție, comparativ cu cele realizate în perioadele anterioare;
c) existența contractelor de valorificare a produselor sau certitudinea comercializării acestora prin magazinele proprii ;
d) stocurile de ambalaje și materiale de ambalat se vor credita numai în limita strictă a necesarului de consum pentru campania de producție respectivă ;
e) la întreprinderile cu activitate sezonieră (fabrici de conserve, de zahăr, etc.) cheltuielile pentru activitatea de remont se vor credita în limita sumelor planificate a se recupera prin includerea acestora în costurile de producție din perioada de activitate și se rambursează în mod obligatoriu până la finele anului în care s-au acordat;
f) condițiile pentru depozitarea și conservarea stocurilor de produse agroalimentare ce urmează a fi constituite.
După determinarea volumului maxim de credite, și în baza fluxului de numerar (încasări și plăți ) se va întocmi împreună cu conducerea societății (regiei autonome) graficul de acordare și rambursare a creditelor care, după definitivare și semnare, se anexează la contractul de credite devenind parte integrantă a acestuia.
În cazul în care pe parcursul trimestrului, fluxul de încasări și plăți nu se realizează la nivelul stabilit, banca are dreptul să modifice creditul maxim aprobat.
Activitatea agricolă din sectorul de industrializare se creditează separat, conform creditării societăților comerciale cu profil agricol.
La societățile comerciale cu activitate de comerț și contractări achiziții, evaluarea creditelor se face pe baza programului de activitate (planul afacerii) al agentului economic utilizându-se fișa model.
Analiza în scopul evaluării creditului cuprinde verificarea realității datelor din fișa menționată mai sus, legalitatea sau certitudinea prețului de cumpărare, respectiv de valorificare calculul adaosului sau comisionului, corelarea acestora cu bugetul de venituri și cheltuieli pe anul în curs, compararea lor cu realizările anului (anilor) precedent și cu evoluția prognozată pentru perioada următoare.
Pe baza fișei de evaluare și fluxului de numerar (de încasări și plăți ) se întocmește graficul de acordare și rambursare a creditelor care, după aprobare, devine anexă și parte integrantă la contractul de credite.
Evaluarea creditelor pentru eventuala activitate agricolă a acestei categorii de agenți economici se face separat, conform creditării societăților comerciale cu activitate de comerț.
La societățile comerciale cu activitate de prestări servicii evaluarea creditelor se face pe baza programului de activitate (planul afacerii) și fluxului de numerar.
În analiză se va urmări dimensionarea serviciilor ce pot fi prestate în funcție de capacitățile existente.
Creditele pentru stocuri sezoniere de materii prime, materiale și produse finite se evaluează pe baza situației de stoc.
Evaluarea și acordarea acestor credite se face separat de cele pentru activitatea curentă de producție și numai în condițiile prezentării de către agentul economic a graficului de utilizare în producție a stocurilor de materii prime, materiale, respectiv a posibilităților certe de vânzare sau valorificare prin magazinele proprii sau pe bază de contracte.
La producătorii agricoli individuali sau constituiți în asociații fără personalitate juridică volumul maxim al creditelor de care se pot beneficia se stabilește în funcție de cheltuielile aferente veniturilor nete posibile de realizat și procentele maxime de creditare.
Pe baza datelor furnizate de solicitant și a devizelor de cheltuieli, economistul (referentul) băncii întocmește fișele de evaluare.
Perioadele de acordare și rambursare, precum și volumul tranșelor și ratelor se stabilesc prin graficul de acordare și rambursare.
După efectuarea analizei și evaluarea creditului, concluziile desprinse și propunerile economistului (referentului) sau ale colectivului, după caz, vor fi cuprinse într-un referat. Referatul va fi prezentat șefului serviciului (biroului) de creditare care, după însușirea concluziilor îl va prezenta directorului care coordonează sectorul respectiv urmând ca acesta să-l supună spre analiză Comitetului de credit al unității băncii, care va decide.
2.2. Acordarea creditelor pe termen mediu și lung
Cererile de credite pentru investiții trebuie să fie însoțite de documentele enumerate la capitolul “ Cererile de credite “, precum și de următoarele documente:
a) Bilanțurile contabile pe ultimii doi ani (dacă agentul economic a funcționat în această perioadă) însușite de organele fiscale, însoțite de balanțele de verificare anuale.
Pentru anul în curs se va prezenta situația patrimoniului și rezultatele financiare pe ultimul trimestru expirat precum și balanța de verificare pe luna precedentă solicitării creditului.
b) Bugetul de venituri și cheltuieli pe anul în curs.
c) Devizul general de lucrări, devizele pe obiecte, lista de utilaje și graficul de execuție. În cazul proiectelor de investiții realizate de agenții economici aflați la începutul activității, care nu realizează venituri până la punerea în funcțiune și ca urmare, solicită perioadă de grație și pentru plata dobânzilor, se va urmări ca dobânzile aferente creditelor pe perioada de grație și comisioanele bancare să fie incluse în devizul general (la capitolul “alte cheltuieli”) urmând ca încasarea acestora să se facă din credite (prin capitalizare).
d) Studiul de fezabilitate care trebuie să cuprindă cel puțin elementele prevăzute în formularul – cadru .
La regiile autonome, studiul de fezabilitate trebuie să aibă acordul Ministerului de Finanțe și să fie aprobat după cum urmează:
– de Guvern, pentru valori mai mari de 500 milioane lei;
– de ordonatorii principali de credite, pentru valori între 100 – 500 mil.lei.
– de ordonatori terțiari de credite, pentru valori sub 100 mii.lei.
Pentru proiectele simple și de valori sub 25 milioane lei, în special pentru utilaje independente sau cu montaj simplu, animale de producție etc., studiul de fezabilitate poate fi restrâns la principalele documente de analiză , pe baza cărora să se poată demonstra eficiența investiției respective.
e) Programul de realizare a proiectului de investiții și /sau Programul de realizare a investițiilor privind utilajele independente, dotări, achiziții de animale, etc.
f) Planul de finanțare al proiectului.
g) Proiecțiile veniturilor și cheltuielilor pe perioada de creditare, care se vor întocmi:
– pentru activitatea existentă (înainte de proiect);
– pentru proiectul finanțat;
-pe total activitate (cumulat activitatea înainte cu cea după realizarea proiectului).
Producătorii agricoli vor prezenta “Situația veniturilor și cheltuielilor pe perioada de creditare”.
h) Proiecția activelor și pasivelor pe perioada de creditare.
i) Fluxul de numerar al proiectului pe perioada de creditare.
Analiza de fond va cuprinde analiza tehnică a proiectului de investiții care se efectuează de organele tehnice ale băncii pe baza documentației tehnice prevăzută la punctul c) și urmărește:
– existența avizelor și acordurilor necesare;
– dimensionarea obiectivului față de nivelul minim de la care investiția devine fezabilă din punct de vedere tehnic;
– soluții constructive adoptate de proiectant și oportunitatea acestora:
-costul estimat al proiectului, stabilit în prețuri curente (la data întocmirii), să cuprindă toate cheltuielile necesare realizării investiției, inclusiv capitalul circulant necesar (prima dotare);
-existența condițiilor pentru începerea lucrărilor și realizarea acestora în perioada estimată, respectiv:
– acordul de principiu al constructorului (constructorilor) și furnizorilor;
– sursele și posibilitățile de asigurare a materiilor prime, materialelor și utilajelor necesare;
– existența fondurilor proprii cu care împrumutatul trebuie să contribuie la realizarea investiției ( stabilire și utilizare );
– dacă repartizarea execuției lucrărilor în perioada prevăzută asigură punerea în funcțiune la termen;
– dacă tehnologia de fabricație adoptată în proiect asigură realizarea parametrilor cantitativi, calitativi și sortimentali ai producției ce se va obține;
– existența piețelor de desfacere pentru producția obținută, modalități de desfacere, prețuri de vânzare, concurența etc.;
– realizarea investiției să nu creeze un impact defavorabil asupra mediului înconjurător;
– locuri de muncă nou create prin punerea în funcțiune a investiției;
– experiența și calitatea morală a persoanelor care conduc și respectiv administrează patrimoniul și investiția;
– garanțiile prezentate să satisfacă cerințele băncii și să cuprindă și active personale ale managerilor pentru a-i cointeresa în folosirea eficientă a împrumutului și rambursarea acestuia la termen;
– alte probleme specifice proiectului.
Analiza financiară se efectuează pe baza documentelor prevăzute la punctele a, b, d – i, fiind precedată de determinarea principalilor indicatori financiari și stabilirea grupei de bonitate în care se încadrează clientul.
La analiza financiară se va urmări:
– veniturile totale anuale prevăzute a se obține din vânzări, prestații, lucrări, comercializări, etc., pe perioada de funcționare a proiectului să fie stabilite în prețuri constante (în vigoare la data întocmirii). Pentru ultimul an de exploatare, în acestea se cuprind și eventualele sume ce se pot obține din vânzarea clădirilor și instalațiilor care nu se vor folosi în continuare;
– costurile totale anuale cu bunuri și servicii (de investiții, de producție și exploatare), pe durata de funcționare a proiectului, să fie evaluate în prețuri constante (în vigoare la data întocmirii). Acestea trebuie să cuprindă toate cheltuielile impuse de procesul tehnologic stabilit în proiect, în special cu întreținerea și reparațiile fondurilor fixe, amortizarea acestora având în vedere și uzura morală, taxele de asigurare și cu protecția mediului;
Veniturile și cheltuielile stabilite de agenții economici care solicită împrumuturi trebuie susținute cu calcule analitice pe produs, elemente de cheltuieli etc.;
Rata internă de rentabilitate (RIR), care exprimă eficiența proiectului la nivelul investitorului, să fie mai mare decât dobânda reală bancară (rata efectivă a dobânzii minus rata inflației ).
Un proiect de investiții este considerat eficient dacă RIR se situează peste 15%;
Analiza economică a proiectului completează analiza financiară și se face, îndeosebi, la proiectele importante, pentru a cunoaște rentabilitatea acestora la nivelul economiei naționale. Aceasta elimină distorsiunile din prețuri, subvenții, impozite, cauzate de politica economică a statului pentru protejarea și dezvoltarea anumitor ramuri și sectoare. La analiza economică specialiștii băncii urmăresc:
-prețurile folosite în cazul unor produse exportabile să fie la nivelul celor internaționale, pentru a elimina diferențele nefavorabile de curs și influența acestora;
– să fie luate în considerare și alte beneficii ale proiectului, diferite de cele financiare, dar importante pentru societate și efectele generate de acestea și anume:
– efecte cuantificabile (tangibile) privind îmbunătățirea asistenței medicale, educației, activității turistice, ameliorarea solului, combaterea poluării;
– efecte necuantificabile (intangibile) privind crearea de noi locuri de muncă , ridicarea gradului de calificare, îmbunătățirea calității vieții;
– în fluxul de venituri și cheltuieli s-a realizat o încadrare corectă a diferitelor elernente de venit și cost (impozitele și dobânzile sunt venituri pentru societate, iar subvențiile sunt cheltuieli );
-rata economică de rentabilitate (RER) care exprimă eficiența proiectului pentru societate să fie cel puțin la nivelul rentabilității medii pe economie. Formula de calcul este identică cu cea de la RIR;
La analiza financiară și economică organele băncii vor ține seama și de alte condiții de risc și incertitudine , care pot să apară la proiectele ce se realizează din credite bancare și anume :
– schimbarea condițiilor economice în perioada de realizare sau exploatare;
– schimbări tehnologice rapide, produsele devenind depășite și utilajele uzate moral;
– atitudinea exagerată de apreciere a eficienței (optimistă sau pesimistă);
– erori de analiză tehnică, economică, financiară, etc.
Asemenea cauze pot duce la prelungirea duratei de execuție, nerealizarea veniturilor, depășirea cheltuielilor, modificarea aportului valutar, etc., aspecte de care banca va ține seama la stabilirea nivelului creditului ce se poate acorda.
La solicitanții de credite aflați la începutul activității, care nu au încheiat bilanț contabil, analiza indicatorilor financiari se face pe baza datelor privind activele și pasivele existente și a celor estimate prin bugetul de venituri și cheltuieli, urmărindu-se ca acestea să se situeze cel mult la nivelul celor realizate de firme similare în funcțiune.
La producătorii agricoli individuali care conduc o evidență simplă a veniturilor și cheltuielilor firmei, analiza se va efectua pe baza datelor din evidența respectivă.
Evaluarea creditelor pe termen mediu și lung pentru investiții se face pe fiecare proiect în parte pe baza documentelor și analizei.
Volumul maxim al creditelor de care poate beneficia un solicitant (agent economic – persoană juridică sau fizică) se stabilește în funcție de procentul maxim de creditare , categoria de bonitate în care se încadrează, nivelul indicatorilor de eficiență, precum și de garanțiile asiguratori acceptate de bancă.
La investigațiile creditate din fondurile împrumutate de bancă de la organismele financiare internaționale, volumul maxim al creditelor ce pot fi acordate se stabilește pe baza unor “ Programe de împrumut” , iar pentru cele creditate din fonduri puse la dispoziția băncii de la bugetul administrației centrale de stat pe baza reglementărilor separate transmise de bancă.
După determinarea volumului maxim de credite, organele băncii împreună cu împrumutatul , întocmesc graficul de acordare și rambursare a creditelor, pe formularul model , ținând seama de prevederile de la capitolul “Perioade maxime de rambursare și grație “.După efectuarea analizei și evaluarea creditului, se va întocmi referatul de analiză.
2.3. Documentația necesară obținerii de credite
În vederea obținerii de credite banca solicită agentului economic o documentație tehnico- economică care cuprinde următoarele documente:
a) cererea de credite;
b) documentele de constituire a societății (statut, contract de societate, hotărâre judecătorească definitivă, certificat de înmatriculare la registrul comerțului, înregistrarea la finanțe, cod fiscal).
c) bilanțul contabil și contul de profit și pierdere, ultima balanță de verificare vizată de finanțe;
d) situația veniturilor și cheltuielilor ce urmează a fi realizate pe anul în curs și preliminate în perioada pentru care se solicită creditul;
e) studiu de fezabilitate (în cazul creditelor pentru investiții)
f) lista bunurilor materiale și a valorilor ce constituie garanții asiguratori;
g) contracte de vânzare-cumpărare pentru bunurile ce se procură din credite;
h) producătorii agricoli individuali și cei asociați vor prezenta adeverințe de stare materială eliberate de primărie ( titluri, adeverințe de proprietate);
i) contractele de desfacere a produselor la intern și extern;
j) evaluările tehnice ale bunurilor imobiliare și mobiliare;
k) propuneri privind graficul de rambursare al creditului;
l) orice alte documente solicitate de bancă.
2.4. Constituirea garanțiilor și principalele condiții impuse de bancă
În vederea evitării unor riscuri în încasarea creditelor acordate, banca se va asigura ca solicitanții să dispună de posibilități de restituire a creditelor în condițiile desfășurării unei activități normale, precum și pentru recuperarea acestora în situațiile în care împrumutații nu-și execută obligațiile din diverse cauze.
Determinarea posibilităților de rambursare se efectuează pe baza analizei indicatorilor economico-financiari ai activității și ai proiectelor de investiții prezentate, pentru care se solicită credite.
Pentru asigurarea recuperării creditelor și în situația în care împrumutatul nu-și execută obligațiile contractuale de rambursare a ratelor scadente, plata dobânzilor și celorlalte obligații rezultate din contract, din cauze care nu au putut fi prevăzute la acordarea creditului, precum și pentru crearea unui privilegiu față de alți creditori, banca va solicita împrumutaților garanții asiguratori, care pot fi oferite atât de debitori cât și de terțe persoane fizice sau juridice, numite garanți.
Valoarea minimă a garanțiilor acceptate de bancă va fi în toate cazurile cel puțin egală cu datoria cea mai mare a debitorului, formată din creditul aprobat plus dobânda până la rambursarea primei rate din împrumut.
În funcție de situația concretă a fiecărui solicitant de credite (clienți puțin cunoscuți sau cu rezultate fluctuante, împrumutați ai căror indicatori se situează la limitele inferioare acceptate de bancă etc), comitetele de credite ale unităților băncii vor solicita garanții peste limită.
Modalitățile de garantare a creditelor vor asigura garanții suficiente pentru creditele solicitate în sensul că valoarea minimă a garanțiilor acceptate de bancă va fi în toate cazurile cel puțin egală cu datoria cea mai mare a împrumutatului, formată din creditul aprobat plus dobânda datorată până la rambursarea primei rate din credit.
În determinarea modalităților de garantare a creditelor se va proceda distinct în funcție de calitatea împrumutatului, persoană fizică sau juridică , după caz.
În cadrul fiecărei categorii de împrumutați, persoane fizice sau juridice, se vor avea în vedere modalități diferite de garantare, determinate în principal de termenul de rambursare a creditelor, urmărindu-se ca toate creditele pe termen mediu și lung să fie garantate obligatoriu și cu garanții reale, întrucât acestea sunt singurele garanții ce creează siguranță în timp.
Necesitatea garanțiilor reale este determinată și de faptul că riscurile unităților băncii se amplifică cu atât mai mult, cu cât termenul de rambursare a creditelor este mai îndelungat (mediu sau lung).
Modalități de garantare a creditelor acordate persoanelor fizice
a ) Garanții la credite pe termen scurt
ipoteci și/sau gajuri cu, sau fără deposedare, care să acopere cel puțin 30% din valoarea minimă a garanției ;
-patrimoniul net al împrumutatului (gajul general), cu excepția bunurilor ipotecate sau gajate din proprietatea acestuia;
-bunurile realizate din creditul acordat ;
contracte de cauțiune (de garanție personală ) asumate de persoane fizice sau
juridice, inclusiv scrisori de garanție bancară .
b) Garanții la credite pe termen mediu și lung
ipoteci și/sau gajuri cu deposedare, care să acopere cel puțin 50% din valoarea minimă a garanției ;
-patrimoniul net al împrumutatului (gajul general) cu excepția bunurilor ipotecate sau gajate din proprietatea acestuia;
-bunurile realizate din creditul acordat;
-contracte de cauțiune, (de garanție personală), inclusiv scrisori de garanție bancară ;
Partea din garanție constituită pe baza patrimoniului împrumutatului sau contractelor de cauțiune, asumate de terți se va determina în mod obligatoriu numai prin verificarea situației patrimoniale a împrumutaților sau garanților.
Sus menționatele modalități de garantare a creditelor acordate persoanelor fizice se aplică și pentru creditele acordate asociațiilor familiale, asociațiilor de tip privat din agricultură și altor forme asociative fără personalitate juridică , acestea având același regim ca oricare persoană fizică.
Modalități de garantare a creditelor acordate persoanelor juridice
a ) Garanții la credite pe termen scurt
patrimoniul social net al împrumutatului (gajul general);
bunurile realizate din creditul acordat;
alte garanții din categoria garanțiilor reale sau personale asumate de terți ori de câte ori patrimoniul social net al împrumutatului nu acoperă valoarea minimă a garanției, sau unitățile băncii apreciază că sunt necesare astfel de garanții.
Solicitanții de credite care în cursul activității au înregistrat dezechilibre financiare și au datorii restante față de bancă, vor garanta în mod obligatoriu și cu întreg patrimoniul (averea) persoanelor din conducerea societăților comerciale (regiilor autonome), încheindu-se contracte de cauțiune cu persoanele respective.
În determinarea patrimoniului social net (neangajat) al împrumutatului sau garanților, după caz, vor fi avute în vedere numai acele mijloace fixe sau circulante din patrimoniul acestora aflate în stare corespunzătoare de funcționare sau utilizare, după caz, a căror valorificare nu ridică probleme existând o piață sigură de desfacere a acestora.
B ) Garanții la credite pe termen mediu și lung
ipoteci și/sau gajuri cu deposedare pe bunurile aparținând societăților comerciale și regiilor autonome care să acopere cel puțin 50% din valoarea minimă a garanției.
– patrimoniul social net al împrumutatului
bunurile realizate din credite,
– contracte de cauțiune asumate de persoane fizice, sau juridice, după caz, inclusiv scrisori de garanție bancară .
Aceleași condiții ca cele menționate anterior la garanțiile pentru creditele pe termen scurt, trebuie respectate și la determinarea patrimoniului social net (neangajat) al împrumutatului, sau garanților, după caz.
În determinarea bunurilor din patrimoniu, este de reținut situația specifică a societăților agricole constituite în baza Legii nr.36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere din agricultură care nu au în proprietate terenurile aduse de membrii asociați, numai în folosință (art.6 din legea sus menționată ).
În consecință ori de câte ori se determină elementele de patrimoniu ale societăților agricole terenurile agricole nu vor fi luate în calculul elementelor de patrimoniu ale acestora ele neconstituind așa după cum s-a menționat proprietatea societății agricole.
2.5. Garantarea creditelor
A. Garanțiile reale
Sunt acele garanții care constau în afectarea specială a unor bunuri individualizate pentru garantarea creditului și sunt formate din ipoteci și gajuri.
a) lpoteca este o garanție imobiliară care nu comportă deposedarea celui ce o constituie de bunul adus în garanție.
Ipoteca practicată de bancă în relația cu clienții săi este o ipotecă convențională, întrucât are la bază înțelegerea intervenită între bancă și constituitorul ipotecii, care poate fi debitorul sau un garant, persoană fizică sau juridică .
Obiectul ipotecii îl constituie numai bunurile imobile actuale, nu cele viitoare, aflate în proprietatea constituitorilor și în circuitul civil.
Potrivit prevederilor Codului civil român obiect al ipotecii îl pot constitui numai bunurile imobile , respectiv clădirile de orice fel și terenurile.
Dacă bunurile imobile, obiect al ipotecii, se află în proprietatea indiviză a mai multor persoane (soț și soție sau moștenitorii defunctului etc.) acestea se ipotechează numai cu acordul tuturor coproprietarilor.
Bunul ipotecat se ia în calculul garanției creditului în funcție de valoarea înscrisă la organele financiare pentru imobile aparținând persoanelor fizice, sau în funcție de valoarea de înregistrare în evidența contabilă pentru imobile aparținând persoanelor juridice.
Dacă constituitorul, persoană fizică , apreciază că valoarea bunului ipotecat este mai mare decât valoarea de asigurare, acesta poate solicita reevaluarea imobilului de către un cadru de specialitate din bancă sau de către o unitate specializată în reevaluări imobile, în situația în care în bancă nu există un asemenea cadru de specialitate. Pentru diferența rezultată între valoarea reevaluată și valoarea asigurată prin efectul legii, se va încheia o asigurare suplimentară la o societate de asigurări.
Pentru a fi acceptate în garanție, bunurile imobile propuse trebuie să îndeplinească deci următoarele condiții:
– să fie în proprietatea constituitorului și să se afle în circuitul civil (să facă obiectul vânzării – cumpărării). Dovada dreptului de proprietate se va anexa obligatoriu la contractul de ipotecă; numai actele de proprietate transcrise în registrele de publicitate imobiliară de la notariat vor fi acceptate de bancă .
– să existe o piață sigură pentru bunurile ipotecate;
– bunurile să fie situate în zone de interes pentru o categorie largă de potențiali cumpărători;
– clădirile să permită amenajări și adaptări pentru utilizări multiple;
– bunurile ipotecate să fie asigurate la o societate de asigurări pe toată durata contractului de credit, iar drepturile cuvenite din despăgubiri să fie cesionate băncii;
– bunurile ipotecate să nu fie afectate de sarcini. În acest sens, la contractul de ipotecă se va anexa certificatul de sarcini al imobilului, eliberat de notariat.
Pentru constituirea legală a ipotecii se cer întrunite următoarele condiții:
– existența unui înscris (contract) autentificat de Notar Public în raza teritorială a căruia se află imobilul în cauză, în care, în mod obligatoriu, se descrie imobilul ipotecat și valoarea creditului garantat; contractul se încheie în 3 exemplare dintre care unul pentru bancă , unul pentru împrumutat și unul pentru notariat;
– persoana ce constituie ipoteca să aibă o deplină capacitate de exercițiu, respectiv persoanele fizice să aibă 18 ani, iar persoanele juridice să fie legal constituite și să aibă în proprietate bunul ipotecat.
În virtutea reglementărilor legate, bunurile imobile din proprietatea regiilor autonome și societăților comerciale cu capital majoritar sau integral de stat pot fi ipotecate, cu excepția bunurilor prevăzute la art. 135 pct.4 din Constituție care constituie proprietatea publică în România, dată în administrarea unor regii autonome și instituții publice.
Bunurile proprietate publică sunt inalienabile, astfel că ele nu se pot constitui în garanții necesare băncii.
Nerespectarea acestor două condiții atrage sancțiunea nulității absolute a ipotecii și , implicit, lipsirea băncii de prioritate în urmărirea bunului mobil respectiv.
Pentru a deveni opozabilă față de terți cât și pentru determinarea rangului de preferință, ipoteca trebuie înscrisă în registrul special de transcripțiuni și inscripțiuni sau în cartea funciară, după caz, de la Notar Public în raza teritorială a căruia se află imobilul ipotecat.
Înscrierea ipotecii în registrul anterior menționat se realizează prin prezentarea ambelor părți (bancă și constituitor), în persoană sau prin mandatari cu procură autentică , în fața notarului de stat cu actul de constituire a ipotecii.
Notarul public dispune prin încheiere înscrierea ipotecii, făcând mențiune pe actul original cu privire la data și numărul de ordine al înscrierii.
Nerespectarea formalităților legale pe linia înscrierii ipotecii este sancționată cu nulitatea înscrierii.
Înscrierea ipotecii conservă dreptul de ipotecă timp de 15 ani de la data înregistrării, după care se perimă. Pentru a se conserva efectele înscrierii inițiale, este necesar ca înainte de expirarea termenului menționat să se procedeze la reînnoirea înscrierii.
Stingerea ipotecii se realizează în principal o dată cu plata ultimei rate scadente a creditului garantat cu ipotecă. Până la acest moment banca nu va renunța la ipotecă decât în situația când terțul dobânditor al unui bun ipotecat achită de bună voie partea din creditul bancar garantat cu imobilul în cauză .
Numai după achitarea tuturor sumelor rezultate din creditul acordat, banca va putea comunica la notariat solicitarea sa de radiere a ipotecii.
În afara condițiilor generate anterior menționate, valabile pentru toate categoriile de împrumutați (garanți), este de reținut că regiile autonome pot ipoteca bunurile imobile aflate în patrimoniul lor (nu și în administrare) numai cu aprobarea prealabilă a ministerului de resort, ori de câte ori valoarea bunurilor ipotecate depășește 10 milioane lei (art. 5 alin. 3 din Legea 15/1990).
b) Gajul
Gajul este un contract accesoriu contractului de credit, prin care debitorul sau garantul, după caz, remite băncii un bun mobil pentru garantarea creditului.
În conformitate cu dispozițiile cuprinse în codul civil și codul comercial român, obiect al gajului îl pot constitui numai bunurile mobile, fie corporale (produse, mărfuri) fie încorporate (creanțe, titluri de creanțe, acțiuni etc.).
Condiția de bază care trebuie îndeplinită pentru ca bunurile mobile să poată fi luate în gaj este ca ele să fie în circuitul civil, adică să facă obiectul vânzării – cumpărării.
În temeiul prevederilor codului civil și codului comercial, gajul este de două feluri:
– gajul cu deposedare numit și “amanet”, care presupune deposedarea de bunul mobil al constituitorului și depunerea acestuia la bancă . Această formă de gaj se materializează printr-un contract care se întocmește în două exemplare, dintre care unul se păstrează la bancă și unul se înmânează constituitorului. Obiectul gajului cu deposedare îl constituie bunurile mobile cu volum mic și valoare ridicată cum ar fi: metalele și pietrele prețioase, tablourile, sculpturile, bijuteriile și altele asemenea.
Valoarea la care aceste bunuri se iau în garanție se determină în funcție de prețul de vânzare al acestora mai puțin T.V.A., practicat în unități comerciale de specialitate. Dacă acest lucru nu este posibil, neexistând un preț stabilit în rețeaua comercială pentru bunul adus în garanție, acesta se va evalua de o persoană autorizată pe cheltuiala celui ce constituie garanția.
Gajul cu deposedare este forma clasică a gajului, care, în conformitate cu prevederile art.480 alin.2 cod comercial creează pentru bancă privilegiul necesar, prin simpla deposedare a constituitorului și înregistrarea contractului de gaj într-un registru special, ținut în acest scop la nivelul fiecărei unități bancare, fără a mai fi necesară înregistrarea lui la alte instituții.
– gajul fără deposedare prevăzut de art.480 alin. 4 cod comercial, nu presupune deposedarea de bunurile mobile aduse în garanție, el fiind posibil de aplicat numai asupra produselor solului prinse în rădăcini sau deja culese, precum și asupra materiilor industriale prime, în stare de fabricație sau deja fabricate și aflate în unități sau depozite.
În înțelesul prevederii legale sus menționate, produsele ce pot constitui obiect al contractului de gaj fără deposedare sunt numai produsele cerealiere, plantele tehnice și oleaginoase, leguminoasele boabe, legumele, cartofii, pepenii, strugurii, fructele și plantele furajere.
Numai aceste produse se încadrează și în categoria materiilor industriale prime, ori de câte ori acestea sunt supuse unui proces de prelucrare industrială, sau sunt rezultatul acestui proces, prezentându-se sub forma unor produse finite, (zahăr, ulei, băuturi, etc.), care se află în unități sau depozite.
Pentru ca produsele menționate să poată fi luate în garanție este necesar să se îndeplinească următoarele condiții:
– să existe o posibilitate reală în obținerea produselor menționate, în sensul că la data constituirii garanției, culturile din care rezultă acestea să fie cel puțin înființate sau produsele să se afle în stare de fabricație sau deja fabricate, aflate în unități sau depozite, după caz;
– să existe o piață sigură pentru valorificarea respectivelor produse.
Valoarea la care produsele menționate, obiect al gajului fără deposedare, se iau în, garanție, se determină în funcție de prețul de vânzare al acestora practicat la momentul constituirii garanției, mai puțin T.V.A. – ul, produsele în cauză încadrându-se în categoria producției agricole neterminate.
Gajul fără deposedare se materializează printr-un contract care se va întocmi în 3 exemplare, dintre care unul pentru bancă, unul pentru constituitor și unul pentru notariat.
Pentru opozabilitate față de terți și crearea privilegiului necesar băncii, în termen de 5 zile de la încheiere, contractul va fi depus la Notariatul în raza teritorială a căruia se află bunul gajat în vederea transcrierii lui în registrul special de gajuri. Nerespectarea termenului de transcriere, face ca gajul să nu fie opozabil terților, iar privilegiul bancar nu există .
Transcrierea acestui gaj la Notar Public constituie deosebirea esențială a acestuia de gajul cu deposedare, care nu este supus înregistrării.
O aplicare specială a gajului fără deposedare este prevăzută de art. 495 din Codul comercial, potrivit căruia gajul asupra unor nave maritime se realizează printr-un act scris care se transcrie în registrul căpităniei portului unde vasul este înscris sau, în cazul gajului constituit într-o țară străină , se transcrie în registrul autorității consulare de la locul unde se găsește vasul. În acest din urmă caz, consulul român este obligat să trimită de îndată o copie legalizată după contractul de gaj la oficiul maritim unde vasul este înscris.
Pentru constituirea gajului asupra navelor, în situația în care căpităniile porturilor nu dispun de formulare speciale, banca va utiliza modelul de contract de gaj fără deposedare, cu adaptările ce se impun față de specificul acestor bunuri.
Pentru valabilitate, în afara condițiilor specifice menționate anterior, cele două forme de gaj trebuie să mai îndeplinească și următoarele condiții:
– constituitorul, persoană fizică sau juridică , împrumutat sau garant, trebuie să fie proprietarul bunului gajat și să aibă deplină capacitate de exercițiu, respectiv 18 ani împliniți pentru persoanele fizice sau calitatea de persoană juridică legal constituită, după caz;
-bunurile gajate să se afle în circuitul civil, adică să facă obiectul vânzării – cumpărării.
– bunurile gajate să fie asigurate la o societate de asigurări pe toată durata contractului de credit, iar drepturile rezultate din despăgubiri să fie cesionate băncii;
– în contractul de gaj, indiferent de forma acestuia, să se menționeze creditul pentru care se constituie gajul, felul și natura bunurilor gajate care se vor descrie, menționându-se greutatea, cantitatea, calitatea și alte elemente de identificare, specifice după caz și locul unde se găsesc bunurile gajate.
Bunurile mobile pentru care s-a practicat gajul cu deposedare, vor fi reținute de bancă până la achitarea integrală a creditului.
Banca are obligația să conserve în cele mai bune condiții bunurile ce i-au fost date în gaj, iar la data achitării integrale a creditului trebuie să le restituie proprietarului, fiind îndreptățită să primească de la acesta cheltuielile necesare și utile pe care le-a făcut pentru conservarea bunurilor.
În cazul în care debitorul nu-și achită datoria, banca se va adresa cu o cerere judecătoriei în a cărei rază teritorială își are sediul, în care va solicita autorizarea pentru vânzarea bunurilor aduse în gaj.
Valorificarea gajului se va face numai în condițiile stabilite prin ordonanța judecătoriei, după rămânerea definitivă a acesteia.
O categorie distinctă a bunurilor ce pot fi aduse în gaj o constituie creanțele, care, potrivit art.479 din Codul comercial, pot fi luate în gaj.
Pentru ca o creanță să poată fi luată în gaj și să constituie o garanție distinctă , este necesar ca aceasta să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
– să fie certă , adică să nu fie discutabilă din punct de vedere juridic;
– să fie lichidă , adică să fie determinată cu exactitate valoarea ei;
– să fie exigibilă , adică să fie localizată în timp la o dată precisă, care nu suportă discuție.
Numai prin îndeplinirea cumulativă a condițiilor anterior menționate se poate vorbi de o creanță în sens pur juridic, orice altă modalitate de determinare a acesteia neavând baza legală.
Creanțele prezentate de solicitantul de credit se iau în gaj pe baza contractului de gaj creanțe încheiat între unitatea băncii și împrumutat, în care, în mod obligatoriu, se vor menționa creanțele gajate, temeiul juridic al acestora, beneficiarul creanțelor, data de plată a acestora.
Concomitent cu încheierea contractului mai sus menționat, constituitorul garanției va preda băncii înscrisul original constatator al creanței gajate.
În mod obligatoriu, potrivit art.479 alin.4 din Codul comercial, pentru crearea privilegiului necesar băncii în relația cu terții, după încheierea contractului de gajare a creanței, banca va notifica debitorului acesteia faptul schimbării creditorului și, implicit, noul beneficiar al creanței, care este banca.
Notificarea debitorului creanței se va face obligatoriu printr-o adresă scrisă, prin intermediul executorului judecătoresc.
Garanțiile reale menționate anterior, respectiv ipoteca și gajul, sunt singurele garanții ce asigură băncii un privilegiu (întâietate) în raport cu alți creditori, motiv pentru care, în procesul garantării creditelor, acestora li se va da importanța cuvenită , cu atât mai mult cu cât prin intermediul lor anumite bunuri din patrimoniul împrumutaților sau garanților, după caz, sunt destinate să acopere sumele de bani datorate băncii și nerambursate de împrumutați.
B. Garanțiile personale
O a doua mare categorie a garanțiilor ce pot fi acceptate de bancă o constituie garanțiile personale.
Garanția personală este angajamentul asumat de o persoană fizică sau juridică , după caz, prin care aceasta se obligă să execute obligația debitorului (împrumutatului), în cazul neexecutării ei de către împrumutat.
Garanția personală mai poartă și denumirea de fidejusiune sau cauțiune.
Condițiile de validitate ale acestei garanții sunt următoarele:
– existența unui contract distinct, față de contractul de credit prin care o persoană fizică sau juridică, după caz se obligă să garanteze obligațiile împrumutatului cu întregul său patrimoniu;
– garantul (fidejusorul) să fie o persoană cu deplină capacitate, respectiv persoana fizică să aibă 18 ani împliniți, iar persoană juridică să fie legal constituită ; să fie o persoană solvabilă, cu un patrimoniu îndestulător pentru bancă în cazul trecerii la executarea silită; garantul să domicilieze sau să aibă sediul în raza teritorială a județului unde funcționează unitatea băncii ce acordă creditul.
Garanția prezintă importanță întrucât, alături de debitor, este antrenată și răspunderea unei alte persoane cu întregul ei patrimoniu.
Având în vedere acest considerent este absolut obligatorie verificarea situației patrimoniale a garantului și numai în situația în care se constată că acesta are un patrimoniu corespunzător și neafectat de alte obligații importante, numai atunci el poate fi acceptat în garanție.
Este de reținut în același timp că în temeiul prevederilor codului comercial român această garanție dă dreptul băncii să treacă direct la urmărirea fidejusorului (garantului), fără ca aceasta să fie condiționată de o prealabilă urmărire a debitorului principal.
Nu vor fi acceptați ca fidejusori persoanele fizice sau juridice, după caz, care se găsesc într-una din următoarele situații:
– nu au deplină capacitate de exercițiu, respectiv persoanele fizice nu au cel puțin 18 ani împliniți , iar persoanele juridice nu sunt legal constituite;
– patrimoniul evaluat de specialiștii băncii nu acoperă cel puțin 10% din valoarea minimă a garanției necesare băncii;
– patrimoniul este afectat de alte obligații importante.
Scrisoarea de garanție
O modalitate specifică de materializare a fidejusiunii o constituie scrisoarea de garanție bancară, care reprezintă în fapt garanția dată de către o bancă în favoarea unei persoane fizice sau juridice ce contractează un credit.
Scrisoarea de garanție bancară este în principiu o garanție deosebit de importantă, datorită faptului că băncile, dispunând de importante fonduri bănești, sunt în cea mai mare parte a lor garanți siguri.
Scrisorile de garanție bancară se pot prezenta în forme diverse, neexistând o formă tipică de materializare a lor. Este însă obligatoriu ca scrisoarea de garanție bancară , pentru a fi luată în garanție, să cuprindă , de regulă , următoarele elemente:
– denumirea și sediul băncii garante (cauționatoare);
– denumirea și sediul sau domiciliul, după caz, ale persoanei garantate (cauționate );
– denumirea și sediul beneficiarului cauțiunii (în speță unitatea băncii ce acordă creditul);
– obiectul cauțiunii (plata unei sume de bani în cazul în care debitorul nu-și execută la scadență obligația sa de plată );
– valoarea cauțiunii (garanției) care poate să acopere total sau parțial creditul aprobat;
– termenul de plată;
– clauza de renunțare la beneficiul de discuțiune și diviziune;
– durata de valabilitate a cauțiunii (egală cu perioada de valabilitate a contractului de credit);
– eventuale clauze de prelungire a termenului de valabilitate a scrisorii de garanție;
– condițiile de plată (la simpla cerere a băncii creditoare);
– să fie datată și semnată de persoanele autorizate, să reprezinte și să angajeze patrimonial banca emitentă;
Acestea sunt elementele esențiale ale scrisorilor de garanție, care pot cuprinde și alte elemente în funcție de modelul adoptat de fiecare bancă emitentă .
Dacă însă scrisoarea de garanție bancară nu cuprinde cumulativ elementele anterior menționate nu va fi acceptată în garanție.
Depozitele bancare în lei și valută
Disponibilitățile bănești existente în conturile împrumutaților sau altor persoane fizice și juridice cu cont la unitățile Băncii Agricole Raiffeisen S.A. pot constitui garanții la creditele solicitate dacă acestea se constituie în depozite distincte, create în scopul exclusiv al garantării creditelor, cu excepțiile prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Depozitele create în scopul garantării unui credit se pot constitui atât de împrumutat cât și de o terță persoană fizică sau juridică care garantează pe împrumutat.
Constituirea depozitelor în scopul garantării împrumuturilor, se realizează pe baza unui contract de garanție prin constituirea unui depozit bancar în care în mod obligatoriu se va menționa scopul creării depozitului, respectiv garantarea creditului acordat de bancă.
Obiectul garanției îl constituie disponibilitățile bănești în lei sau valută ale împrumutaților sau garanților persoane fizice sau juridice, după caz.
În situația în care obiectul garanției îl constituie disponibilitățile în valută, banca va accepta în garanție numai valutele cotate de Banca Națională.
La constituirea garanției, banca va urmări îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
– titularul acesteia să fie o persoană fizică sau juridică cu deplină capacitate de exercițiu sau legal constituită , după caz;
– disponibilitățile aduse în garanție să fie în proprietatea constituitorului.
Fiind o formă specifică a gajului cu deposedare, contractul prin care se materializează această garanție se va încheia în dublu exemplar, dintre care unul pentru bancă și unul pentru constituitorul garanției.
C. Alte garanții
Gajul general
Acesta reprezintă în fapt cea mai generală garanție, ea fiind în același timp un gaj comun la dispoziția tuturor creditorilor, care au cu toții o poziție egală față de bunurile debitorului împotriva căruia s-a pornit executarea silită .
Din această egalitate decurge consecința că în caz de insuficiență a sumelor obținute prin executarea silită, sumele realizate efectiv se împart între bancă și ceilalți eventuali creditori proporțional cu valoarea creanțelor fiecăruia.
Gajul general nu conferă deci unității bancare creditoare privilegiul (întâietatea) conferit de garanțiile reale, motiv pentru care riscurile băncii sunt mult mai mari în situația în care se solicită numai o asemenea garanție, aceasta neapărând banca împotriva riscului insolvabilității debitorului său.
Gajul general cuprinde toate bunurile mobile și imobile din patrimoniul împrumutatului, inclusiv cele cumpărate sau realizate din credite, precum și disponibilitățile bănești realizate din orice activitate.
De menționat că acestea, chiar aduse în garanție, pot fi înstrăinate de împrumutat, patrimoniul acestuia putând deci să fluctueze în timp.
Gajul general este o garanție la dispoziția unității bancare creditoare prin efectul legii, astfel că el există chiar dacă între bancă și împrumutat nu s-a încheiat un înscris, dispozițiile legale în vigoare necondiționând existența lui de încheierea vreunui act.
Această caracteristică a gajului general rezultă din prevederilor art. 1718 din codul civil care reprezintă dreptul comun în materie, prevedere preluată și dezvoltată și prin alte acte normative, printre care importante de reținut sunt prevederile art.2 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, potrivit cărora societățile comerciale garantează obligațiile lor către creditori cu întregul patrimoniu social.
În situațiile în care gajul general (patrimoniul net) constituie garanție pentru creditul solicitat, banca va efectua o verificare la fața locului, a principalelor elemente de patrimoniu ale împrumutatului sau garantului, după caz, iar concluziile rezultate vor fi menționate în referatul de analiză al creditului.
Dacă patrimoniul adus în garanție aparține unei persoane juridice, o importanță deosebită se va acorda și verificării evidențelor contabile (bilanț, balanța).
Verificarea menționată are ca scop identificarea cât mai exactă a unor bunuri, în special mijloace fixe, care să creeze certitudinea că acestea se pot valorifica în cazul executării silite.
Gajul general va fi întotdeauna luat în garanție la nivelul valorii patrimoniului social net (neangajat) al împrumutatului.
În funcție de situația concretă a fiecărui împrumutat concretizată prin fluxul de numerar, banca stabilește împreună cu acesta, sumele de rambursat și termenele la care urmează a se face plata (scadențele) pe care le înscrie în graficul de acordare și rambursare.
Scadențele stabilesc de comun acord cu clientul la date fixe (ziua, luna, anul) dar nu mai târziu de 25 a lunii de rambursare.
Pentru asigurarea rambursării la termenele stabilite a creditelor acordate persoanelor fizice, banca îi va aviza în scris pe împrumutați cu 10 zile înainte de scadență.
Rambursarea creditelor pe termen scurt, mediu și lung atât la persoane fizice cât și juridice se face din sumele încasate pentru produsele livrate, lucrările se efectuează:
– dacă situațiile de lucrări prezentate sunt semnate de reprezentanții autorizați ai investitorului;
– la investițiile finanțate parțial din alocații bugetare și credite, dacă lucrările au fost executate de constructorul care a câștigat licitația;
– constituirea surselor proprii în conformitate cu documentația aprobată.
CAPITOLUL III
APROBAREA , UTILIZAREA, RAMBURSAREA ȘI CONTROLUL CREDITELOR
3.1.Organizarea și funcționarea comitetelor de credit
Comitetele de credit se constituie la nivelul direcților generale de creditare din centrală și al fiecărei unități operative a băncii (sucursală, filială, agenție) potrivit prevederilor Regulamentului de organizare și funcționare a Raiffeisen Banca Agricolă S.A. si ale Ordinelor președintelui băncii nr. 61/ 17 martie 1992 privind obligativitatea participării cadrelor de conducere din sucursală la analiza și aprobarea cererilor de credite depuse la filiale și garanții și sunt formate din:
a)La nivelul direcților generale de creditare din centrală
1. Directorul general al direcției ;
2. Directorii executivi;
3. Șeful serviciului de creditare al sectorului în care se solicită creditul ;
4. Șeful serviciului de sinteză și metodologie;
5. Un șef de serviciu din direcția juridică;
6. Șeful serviciului de analiză a proiectelor de investiții numai în cazul creditelor pentru investiții indiferent de sectorul unde sunt solicitate.
b)La nivelul sucursalelor județene:
1. Directorul sucursalei;
2. Directorul (directorii) adjunct (adjuncți);
3. Contabilul șef;
4. Șefii serviciilor (birourilor) de creditare;
5. Șefii serviciilor (biroului) trezorerie, titluri de sinteză;
6. Șeful serviciului juridic.
La sucursalele care au un număr mare de servicii și birouri de creditare, Comitetele de creditare ale acestora pot decide, cu acordul a cel puțin 2/3 din numărul membrilor, să formeze subcomitete de credite pe sectoare de activitate, din care vor face parte în mod obligatoriu următorii:
1. Directorul sucursalei;
2. Directorii adjuncți;
3. Contabil șef;
4. Șeful serviciului (biroului) de creditare și a sectorului în care se solicita creditul;
5. Șeful serviciului (biroului) trezorărie, titluri și sinteza;
6. Șeful serviciului juridic.
c)La nivelul filialelor băncii:
1. Directorul filialei;
2. Contabil șef;
3. Șefii serviciilor (birourilor) de creditare;
4. Un cadru de conducere din sucursală;
5. Consilierul juridic al filialei sau, acolo unde nu există, un consilier juridic desemnat de sucursală.
d) La agențiile băncii:
1. Șeful agenției;
2. Șeful biroului contabilitate;
3. Șeful biroului creditare.
3.2. Competențe și proceduri de aprobare a creditelor
Competențe de aprobare a creditelor
Competențele de aprobare a creditelor, ale comitetelor de credite din sucursale, filiale și agenții se stabilesc de Consiliul de Administrație al băncii în funcție de strategia generală adoptată, perioadele pentru care sunt solicitate creditele, volumul acestora, forma de proprietate a capitalului social și obiectul sau activitatea creditată, etc.
Competențele de aprobare a creditelor pe termen scurt, mediu si lung.
Pentru Comitetele de credite din agențiile băncii nu au fost stabilite competențe de aprobare a creditelor sarcina principală a acestora constituind-o atragerea în circuitul bancar a fondurilor bănești disponibile în zona lor de activitate. Ca urmare cererile de credite primite de agenții vor fi analizate de Comitetele de credite ale agențiilor, urmând ca aprobarea acestora să fie dată de Comitetele de credite ale sucursalei sau filialei la care sunt arondate .
Comitetele de credite ale sucursalelor județene, în funcție de condițiile concrete existente în județ (competența băncii, etc.) pot împuternicii Comitetele de credite din unele filiale să aprobe, în limita competențelor stabilite pentru acestea, creditele solicitate unor agenții.
În acest scop, directorii adjuncții ai sucursalelor vor face propuneri de arondare a agențiilor argumentate detaliat, care vor fi analizate de director și, în cazul în care și le însușește, propunerile respective vor fi supuse aprobării Comitetului de credite. După aprobare, hotărârea Comitetului de credite va fi comunicată în scris atât agenției, cât și filialei la care a fost arondată.
În funcție de experiența personalului și specificul activității unor agenți economici cu conturi deschise la filiale, limitele de competență superioare nu vor putea depăși nivelele stabilite pentru Comitetele de credite ale sucursalelor.
Hotărârea privind stabilirea de competențe inferioare sau superioare pentru unele filiale va putea fi luată dacă sunt prezenți toți membri Comitetului de credite și s-au exprimat pentru, cel puțin 2/3 din numărul acestora.
Competențele de aprobare a creditelor stabilite pentru unele filiale, vor fi comunicate scris atât filialelor în cauză cât și:
– direcților generale de creditare;
direcției generale de control și direcților interjudețene ale acesteia;
direcției de trezorerie, titluri si sinteză;
direcției juridice;
În toate cazurile în care intervin modificări ale limitelor de competență pentru aprobarea creditelor stabilite de sucursale, acestea le vor comunica.
Competențele de aprobare a creditelor solicitate de un singur debitor și / sau de regiile autonome sunt limitate și de unele prevederi legale, după cum urmează:
Potrivit prevederilor Legii nr. 33/29 martie 1991 privind activitatea bancară ( articolul 29 ), creditele aprobate unui singur agent economic nu pot depăși, cumulate 20% din capitalul si rezervele Băncii Agricole Raiffeisen S.A.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990 articolul 9 creditele pentru activitatea curentă solicitate de regiile autonome nu pot depăși 20% din veniturile realizate în anul precedent. Contractarea de credite peste această limită se poate face numai cu aprobarea Ministerului Finanțelor, pentru regiile autonome de interes național respectiv ale direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat pentru cele de interes local.
În cazul creditelor pentru investiții materializate în bunuri proprietate publică, care pot fi efectuate numai cu aprobarea guvernului pentru cele de interes național sau a consiliului local, după caz, competențele organelor bancare se vor limita la nivelul acestor aprobări.
Proceduri de aprobare a creditelor
Comitetele de credit constituie la nivelul direcților generale de creditare din centrala și în unitățile teritoriale ale băncii, sunt conduse după cum urmează:
Comitetul de credite al direcției generale de credit din centrală, de directorul general al direcției, iar in lipsa acestuia de directorul executiv desemnat de acesta.
Comitetul ( Subcomitetul ) de credite al sucursalei, de directorul acesteia, iar in lipsa de directorul adjunct desemnat în acest scop.
Comitetul de credite al filialei, de directorul acesteia, iar în lipsă de directorul adjunct ( acolo unde există această funcție ) sau de contabilul șef al filialei.
Comitetele de credite se întrunesc în ședințe săptămânal sau ori de câte ori este necesar.
Comitetele de credite (subcomitetele) pot lua decizii valabile dacă la ședințele acestora sunt prezenți cel puțin 2/3 din numărul membrilor.
Deciziile privind aprobarea creditelor se iau cu majoritate absolută (jumătate +1 ) a voturilor membrilor prezenți ai comitetelor de credite.
Decizia luată de Comitetul de credite se va consemna în registrul special de credite prevăzut de Regulamentul de organizare și funcționare a băncii cu specificarea numărului de voturi întrunite și a opiniilor separate.
După aprobarea sau respingerea cererii de credite, secretarul comitetului sau alt salariat desemnat de comitet întocmește “Fișa dosarului de credite” care se atașează în fața documentelor care au stat la baza cererii.
3.3. Reeșalonarea creditelor
În situații cu totul deosebite (calamități naturale, fenomene conjuncturale total nefavorabile la export, restricții temporare impuse prin lege pentru activitatea de comerț exterior, falimentul unor parteneri de afaceri importanți etc), care reduc temporar posibilitățile de rambursare ale unor credite, precum și în cazul unor schimbări bine justificate intervenite în proiectele de investiții, comitetele de credite din unitățile băncii pot aproba reeșalonarea creditelor respective, în limita competențelor.
Pentru susținerea creditelor de reeșalonare a creditelor, solicitantul va prezenta un memoriu detaliat asupra cauzelor care au determinat situația existentă, măsurile propuse pentru remediere și mijloacele folosite pentru realizarea acestora.
Memoriul va fi analizat în detaliu de economistul ( referentul ) băncii care pe baza constatărilor, va prezenta propuneri comitetului de credite.
În cazul unor eventuale schimbări intervenite în proiectele de investiții, organele băncii vor efectua analiza acestora potrivit metodologiei prevăzute pentru proiectele noi.
În funcție de perioada pentru care se solicită reeșalonarea, schimbările intervenite în destinația împrumuturilor sau în proiectele de investiții, comitetele de credite vor hotărî dacă se impune, solicitarea unor garanții suplimentare față de cele aduse inițial și vor stabili volumul acestora.
Pe baza concluziilor rezultate din analiza efectuată, comitetul de credite va aproba sau va propune organelor competente reeșalonarea împrumutului respectiv.
După aprobarea reeșalonării, în funcție de noile termene de rambursare stabilite, se va proceda astfel :
Pentru reeșalonăriile aprobate în cadrul termenului maxim de rambursare prevăzut în contractul de credite, se va face numai graficul de acordare și rambursare a creditelor.
Pentru reeșalonările care depășesc termenul maxim de rambursare din contractul de credite, precum și în situația în care au fost renegociate unele clauze inițiale, se va întocmi un act adițional la contractul de credite și un nou grafic de acordare și rambursare.
3.4. Dobânzile si comisioanele ce se încasează de bancă la creditele acordate
DOBÂNZI CE SE ÎNCASEAZĂ DE BANCĂ
La creditele în lei pe termen scurt, mediu și lung, acordate agenților economici, persoane juridice și fizice, banca încasează o dobândă fluctuantă care se stabilește de Consiliul de Administrație al băncii în funcție de evoluția costului resurselor de piață financiară.
Nivelul dobânzilor stabilite de Consiliul de Administrație se comunică în scris unităților teritoriale ale băncii de către Direcția generală de contabilitate și informatică din centrală.
La creditele în lei acordate pe seama fondurilor cu destinație specială puse la dispoziția băncii de la bugetul centralizat al statului, banca încasează dobânda prevăzută în actele normative pe baza cărora se acordă creditele respective și a reglementarilor băncii date în aplicarea acestora
La creditele acordate în valută, banca încasează dobânda prevăzută în fiecare contract de împrumut.
COMISIOANE CE SE ÎNCASEAZĂ DE BANCĂ
În funcție de serviciile oferite clienților săi, banca încasează comisioanele stabilite în procente din valoarea operațiunilor efectuate sau în sume fixe pentru anumite categorii de servicii.
În nivelul comisioanelor se stabilește de Consiliul de Administrație al băncii și se comunica în scris unităților teritoriale de către Direcția generală de contabilitate și informatică.
Calculul și încasarea dobânzilor și comisioanelor bancare se face potrivit metodologiei elaborate de Direcția generală de contabilitate și informatică.
Încasarea dobânzilor se va face cu prioritate din disponibilitățile existente în conturile beneficiarilor de credite – cu excepțiile prevăzute de lege – sau direct din conturile de credite (capitalizarea dobânzilor) ale împrumutaților.
În cazul împrumutaților la care, din analiza posibilităților de rambursare a creditelor, și de plată a dobânzilor, rezultă decalaje mari între perioadele de încasare a veniturilor și datele stabilite de bancă pentru încasarea dobânzilor, unitățile băncii vor stabili , împreună cu împrumutații, ca aceștia să plătească dobânzile datorate direct din conturile de credite majorându-se corespunzător soldurile acestora.
Acest sistem de încasare a dobânzilor se va aplica în mod obligatoriu și în cazul creditelor pentru investiții acordate beneficiarilor care nu au surse suficiente pentru plata integrală sau parțială a dobânzilor datorate în perioada de grație.
Stabilirea modului de plată a dobânzilor se va face în perioada de negociere a creditului, unitățile băncii având obligația de a analiza amănunțit implicațiile acestuia asupra volumului creditelor și posibilităților de plată ale împrumutatului.
La creditele acordate pe bază de acte normative, din fondurile puse la dispoziția băncii cu destinație specială pe care banca are obligația să le restituie în perioadele în care se rambursează creditele, dobânzile se calculează, evidențiază și se încasează astfel:
Dobânzile calculate la perioadele stabilite de bancă se înregistrează în debitul contului 83.75 “Decontări privind dobânzile care se încasează odată cu ratele din credite” prin creditul contului 96.75 “Venituri din dobânzile care se încasează odată cu ratele din credite”.
Încasarea dobânzilor se va face în perioada de rambursare a creditelor, cu proprietate din veniturile realizate, prin debitarea contului de disponibilități prin creditul contului 83.75.
Concomitent cu încasarea, se va debita contul 96.75 prin creditul contului 95…,cu suma încasată.
Dobânzile și comisioanele datorate și neachitate din lipsă de disponibil în conturile debitorilor se trec la distanță la datele stabilite de Direcția generală de contabilitate și informatică.
Dobânzile care se încasează odată cu ratele din credite se trec la restanță în ziua următoare scadenței creditului, prin debitarea contului 83.70 “Decontări privind dobânzile de încasat” și creditarea contului 83.75.
Concomitent se debitează contul 96.75 “Venituri de realizat din dobânzile care se încasează odată cu ratele din credite” prin creditul contului 96.10 “Venituri de realizat din dobânzi și comisioane”.
Dobânzile și comisioanele restante se vor încasa cu prioritate din orice disponibilități și încasări ale debitorilor, cu excepțiile prevăzute de lege.
3.5. Controlul utilizării creditelor și verificarea garanțiilor
Potrivit statutului său și a prevederilor înscrise în contractele de credite încheiate, banca are dreptul să verifice la debitorii săi modul de utilizare a creditelor primite și de desfășurare a activității la parametri estimați, precum și existența, utilizarea și păstrarea în condiții corespunzătoare a activelor care constituie garanția creditelor.
Controlul se exercită diferențiat pe categorii de credite și de împrumutați în funcție de situația economico-financiară în perioada de creditare, specificul activității și alte criterii stabilite de conducerea unităților băncii.
Controlul utilizării și garanției creditelor se efectuează faptic la sediul și locurile de producție ale beneficiarilor de credite și prin analize financiare la sediul băncii pe baza documentelor prezentate de împrumutați.
Controlul utilizării și verificarea garanțiilor creditelor pe termen scurt
Controlul faptic constituie principala formă de control a utilizării și garanției creditelor și se execută trimestrial, sau la perioade mai scurte, hotărâte de comitetele de credite, la datele stabilite în “Graficul pentru efectuarea controlului faptic” întocmit de Comitetul de credite al unității băncii.
În funcție de rezultatele financiare obținute, ritmicitatea rambursării creditelor, constatărilor privind garanția creditelor făcute la controalele anterioare, Comitetele de credite pot aproba ca verificarea unor împrumutați să fie efectuată semestrial.
Controlul faptic se exercită la sediul beneficiarilor de credite și la locurile de desfășurare a activității și are ca principale obiective:
– respectarea graficului de acordare și rambursare a creditelor, precum și achitarea dobânzilor;
– analiza realizării fluxului de numerar comparativ cu cel estimat cu ocazia aprobării creditelor;
– utilizarea creditelor potrivit destinațiilor pentru care au fost aprobate;
– modul de folosire a capacităților de producție, de prestări servicii și a spațiilor comerciale;
– întreținerea și funcționarea utilajelor , instalațiilor și a celorlalte utilități din dotare;
– modul de realizare a programelor de producție;
– starea de vegetație a culturilor, efectuarea lucrărilor agricole prevăzute prin tehnologii, la timpul optim și de calitate corespunzătoare;
– existența efectivelor de animale și păsări înregistrate în contabilitate, condițiile de cazare, igienă, furajare și întreținere;
– depozitarea și conservarea produselor realizate; existența unor canale certe de comercializare a acestora;
– efectuarea prestărilor de servicii, executarea lucrărilor și a temelor de cercetare-proiectare, potrivit contractelor încheiate cu beneficiarii;
– existența și conservarea bunurilor și valorilor înscrise expres în contractul de credite drept garanții asigurătoare pentru rambursarea creditelor acordate;
– concordanța datelor din documentele prezentate băncii cu cele din evidențele contabile și existența faptică a acestora, în cazul agenților economici cu personalitate juridică;
– concordanța datelor din documentele depuse la bancă pentru justificarea creditelor eliberate în numerar și cele din evidențele unității, respectiv cele din documentele existente la persoanele fizice după caz.
Controlul faptic al garanției creditelor se face prin sondaj, prin numărare, cântărire și evaluare.
Rezultatele controlului faptic la agenții economici ,persoane juridice se consemnează în procesul verbal de control în care se înscriu constatările, în ordinea obiectivelor prevăzute , precum și măsurile luate de organul de control sau care vor fi propuse de acesta Comitetului de credite al băncii.
Constatările făcute la controlul faptic exercitat de persoanele fizice se consemnează într-o “Notă de control” din care un exemplar se lasă împrumutatului verificat.
Actele de control întocmite se înregistrează la bancă a doua zi de la întoarcerea din control și se predau șefului serviciului de creditare-finanțare care va analiza constatările în termen de 3 zile și va dispune aplicarea sau înaintarea spre aprobare Comitetului de credite a măsurilor propuse.
În cazul constatării lipsei de garanție sau nerespectarea destinației creditelor se va proceda la rambursarea de egală valoare a creditului, iar în lipsă de disponibil se trece la restanță urmărindu-se recuperarea cu prioritate.
Rambursarea sau trecerea la restanță a creditului se face cu notă de contabilitate întocmită de economistul care a efectuat controlul, contrasemnată de șeful serviciului, în maxim 3 zile de la înregistrarea actului.
În cazul creditelor care nu au fost acordate integral, se va proceda și la diminuarea corespunzătoare a creditului aprobat, operațiunile ce se efectuează în graficul de acordare și rambursare a creditelor de către serviciul de creditare sub semnătură.
Pe baza constatărilor din actele de control, serviciile de creditare întocmesc “Raportul privind rezultatele controlului faptic” care va fi prezentat de șeful serviciului de creditare în termen de 10 zile de la terminarea controlului, Comitetul de credite care va stabili măsuri corespunzătoare situației fiecărui împrumutat.
Analiza financiară se efectuează la sediul băncii pe baza documentelor prezentate de agenții economici beneficiari de credite și constă în următoarele:
a) Analiza graficului de acordare și rambursare a creditelor.
b) Analiza echilibrului financiar.
c) Determinarea bonității.
Analiza graficului de acordare și rambursare a creditului se face lunar pentru beneficiarii de credite și constă în compararea acordărilor și rambursărilor efective de credite cu cele prevăzute în graficele anexă la contractul de credite.
În cazul în care prevederile din grafic sunt respectate, în sensul că acordările de credite și soldul acestora se încadrează în nivelul celor evaluate și aprobate pentru luna respectivă, iar rambursările s-au efectuat conform scadențelor și nu sunt alte semnale de deteriorare a activității economice beneficiarul de credite, analiza nu se extinde.
În cazul în care apar abateri de la prevederile graficului de acordare și rambursare a creditelor, analiza se extinde astfel:
– la agenții economici cu personalitate juridică se efectuează analiza echilibrului financiar
– la agenții economici fără personalitate juridică și la persoanele fizice, se va efectua controlul faptic, prioritățile fiind stabilite de comitetul de credite. Analiza echilibrului financiar se efectuează lunar, până la sfârșitul lunii următoare pentru luna expirată, la agenții economici cu personalitate juridică, care potrivit prevederilor înregistrează dezechilibre față de graficul de acordare și rambursare a creditelor.
Analiza echilibrului financiar se face prin verificarea garanției creditelor. Pentru întocmirea situației privind garanția creditelor datele se extrag din balanța de verificare pentru lunile 1 și 2 din trimestru, din situația patrimoniului pentru luna a 3-a din trimestru, respectiv din bilanțul contabil pentru sfârșitul anului de gestiune
Pentru suma rezultată ca plus de garanție nu se acordă automat credite, din acest rezultat va fi avut în vedere la soluționarea unei eventuale cereri de credite suplimentare din partea agentului economic respectiv.
În cazul în care împrumutatul are credite restante provenite din minus de garanție constatat în lunile anterioare, acestea vor fi reactivate în limita plusului de garanție și a volumului creditului aprobat, numai dacă au fost înlăturate cauzele care au determinat trecerea la restanță.
Indiferent de mărimea plusului de garanție, nu vor fi reactivate creditele trecute la restanță la expirarea scadențelor prevăzute în graficul de acordare și rambursare anexă la contractul de credite.
Minusul de garanție fiind determinat de pierderi de mijloace circulante, deturnări de fonduri, stocuri nevandabile, clienți neîncasați și alte deficiențe în activitatea agenților economici, se vor lua măsuri pentru rambursarea imediată a creditelor de egală valoare sau trecerea la restanță și recuperarea cu prioritate a acestora.
În cazul în care agentul economic a înregistrat minus de garanție la analiza financiară din luna precedentă, cu suma respectivă se va diminua minusul de garanție din luna pentru care se determină garanția și numai diferența se rambursează sau se trece la restanță.
La agenții economici care au înregistrat minus de garanție, Comitetul de credite va stabili măsuri deosebite, inclusiv intensificarea controalelor faptice și determinarea bonității pe baza ultimilor indicatori financiari.
Șefii serviciilor de creditare vor prezenta lunar Comitetului de credite, rezultatele obținute în urma analizelor pentru determinarea echilibrului financiar și propuneri privind măsurile ce se impun.
Determinarea bonității agenților economici cu personalitate juridică se face de regulă trimestrial.
La agenții economici încadrați anterior în grupele I și II de bonitate, Comitetul de credite poate aproba ca analiza să se facă semestrial.
La agenții economici care pe baza analizei echilibrului financiar conform prevederilor au înregistrat lichiditate curentă negativă , determinarea bonității se va face înaintea expirării trimestrului, pe baza datelor din balanța de verificare, iar deciziile privind creditarea vor fi luate de Comitetul de credite în funcție de noua grupă de bonitate în care se încadrează fiecare agent economic.
Controlul utilizării și garanției creditelor pe termen mediu și lung
Controlul faptic se exercită trimestrial, potrivit graficului de control diferențiat pe categorii de împrumutați astfel:
a) La agenții economici cu personalitate juridică controlul faptic se execută de organele tehnice și economice ale băncii care vor urmări:
– respectarea graficului de rambursare a creditelor, precum și plata dobânzilor aferente; – analiza fluxului de numerar comparativ cu cel estimat la aprobarea creditelor și a posibilităților de participare cu fonduri proprii în proporția stabilită;
– respectarea destinației creditelor prevăzută în contract;
– stadiul fizic al lucrărilor de investiție și încadrarea acestuia în graficele de execuție, precum și concordanța acestora cu situațiile de lucrări;
– calitatea lucrărilor executate;
– asigurarea cu materiale, utilaje, forță de muncă necesare pentru continuarea lucrărilor în perioada următoare;
– modul de depozitare, conservare, întreținere și utilizare a utilajelor și materialelor de investiții;
– stocurile de materiale și utilaje constituite peste necesar și modul de valorificare a acestora;
– încadrarea valorică a lucrărilor executate și plăților efectuate în documentația tehnică admisă la finanțare;
– realizarea indicatorilor tehnico-economici ai investiției puse în funcțiune;
– starea plantațiilor de vii și pomi finanțate din credite;
– existența, conservarea și păstrarea bunurilor care constituie garanția creditelor;
– concordanța dintre datele raportate băncii cu cele din evidențele împrumutaților.
În funcție de situația concretă a fiecărui beneficiar, Comitetele de credite pot hotărî ca verificarea faptică să fie executată și la perioade mai scurte.
b) La producătorii agricoli individuali și celelalte persoane fizice care au beneficiat de credite pentru investiții, controlul faptic, la fața locului, se efectuează la fiecare împrumutat cel puțin de două ori pe an urmărindu-se:
– realizarea veniturilor estimate pentru rambursarea creditelor și plata dobânzilor;
– respectarea destinației creditelor;
– participarea cu forțe proprii la realizarea investiției;
– stadiul de realizare a investiției;
– asigurarea materialelor și utilajelor necesare;
– starea utilajelor și exploatărilor agricole pentru care au fost acordate creditele;
– existența și starea bunurilor aduse în garanția creditului.
Analiza financiară se execută atât în cursul derulării proiectului de investiții pe baza documentelor de plăți și de constituire a resurselor proprii de finanțare și a documentelor prezentate de împrumutat, cât și după punerea în funcțiune a obiectivului, până la rambursarea integrală a creditelor.
La efectuarea plăților din credite, economistul din serviciul de creditare verifică:
încadrarea plăților în devizul general și devizelor pe obiecte, precum și în volumul creditelor aprobate;
dacă situațiile de lucrări prezentate sunt semnate de reprezentanții autorizați ai investitorului;
la investițiile finanțate parțial din alocații bugetare și credite, dacă lucrările au fost executate de constructorul care a câștigat licitația;
constituirea surselor proprii în conformitate cu documentația aprobată.
Trimestrial, până la data de 25 a primei luni din trimestrul următor, pe baza datelor prevăzute de împrumutat, se verifică următoarele obiective:
încadrarea veniturilor, cheltuielilor și profitului în nivelele prevăzute pentru trimestrul respectiv;
realizarea resurselor proprii pentru finanțarea investițiilor avute in vedere la aprobarea creditului;
concordanța datelor privind creditele și dobânzile din balanța de verificare și din evidența băncii;încadrarea în graficul de realizare a investiției, prin verificarea deconturilor depuse trimestrial la bancă de agentul economic.
CAPITOLUL IV
ANALIZA ȘI CLASIFICAREA PORTOFOLIULUI DE CREDITE ȘI CONSTITUIREA PROVIZIOANELOR SPECIFICE DE RISC
4.1. Analiza și clasificarea portofoliului de credite
Banca Agricolă Raiffeisen S.A. acordă solicitanților , în completarea fondurilor proprii, credite pentru acoperirea cheltuielilor de producție și desfacerea, achiziționarea de produse și mărfuri în vederea comercializării, efectuarea cheltuielilor aferente producției din perioada următoare ( producția neterminată ) pentru unele nevoi temporare de fonduri apărute în aprovizionarea și desfacerea produselor, precum și pentru realizarea unor obiective de investiții.
Corespunzător scopurilor pentru care sunt solicitate, banca poate acorda următoarele categorii de credite:
– credite pe termen scurt a căror durată de rambursare nu poate depăși 12 luni;
– credite pe termen mediu, cu durata de rambursare între un an și cinci ani;
– credite pe termen lung, cu durata de rambursare de peste cinci ani.
În categoria creditelor pe termen scurt sunt cuprinse :
Credite aferente activității curente, pentru :
a ) efectuarea aprovizionărilor necesare realizării producției destinate a fi livrate intern sau export;
b ) efectuarea celorlalte cheltuieli de producție și de întreținere ( salarii și asimilat reparații etc. ).
c ) reîntregirea fondurilor încorporate în produse livrate, lucrări executate și servicii prestate aflate în curs de încasare;
d ) efectuarea cheltuielilor privind achiziționarea, depozitarea, condiționarea , prelucrarea și desfacerea produselor agricole la fondul de consum sau la fondul pieții;
e ) cheltuieli pentru producția anului următor ( producția neterminată );
f ) animale și păsări, tinere și adulte și tineret de reproducție pentru valorificare ;
g ) efectuarea cheltuielilor anticipate pentru revizii periodice ( remont ) la agenții economici care desfășoară activități sezoniere ;
h ) efectuarea cheltuielilor pentru prestarea de servicii la terți ;
i ) activitatea de comerț, aprovizionarea cantinelor, turism și alte activități rentabile.
Credite pentru stocuri sezoniere se acordă pe baza situațiilor de stoc, în principal agenților economici care constituie stocuri de materii prime și produse finite.
Credite pentru realizarea ( finalizarea ) unor investiții, cu respectarea metodologiei de analiză și evaluare prevăzute pentru creditele de investiții.
4. Creditele pe termen mediu pentru activitatea de producție agricolă vegetală (înființarea de culturi perene și semincere, plantații de căpșuni, butași de viță și puieți de pomi ) și zootehnică ( animale și păsări pentru reproducție, bovine la îngrășat ), precum și pentru anumite activități în viticultură ( vin și distilat de vin la învechit și șampanie ).
5. Creditele pe termen mediu și lung pentru investiții, pot fi acordate pentru :
a ) realizarea de noi capacități și tehnologii de producții agricole, industriale, comerciale, prestări de servicii, construcții, cercetare, precum și în alte domenii, îndeosebi cu caracter productiv ;
b ) modernizarea capacităților și tehnologiilor existente în scopul creșterii producției, calității acesteia și a productivității muncii;
c ) achiziționarea de mașini, utilaje, instalații, agregate, mijloace de transport și altele, inclusiv pentru efectuarea lucrărilor de montaj ( dacă este cazul );
d ) înființarea și modernizarea plantațiilor de vii, pomi și arbuști fructiferi;
e ) achiziționarea sau trecerea la turma de bază a animalelor de reproducție ( bovine și ovine ) și a animalelor de muncă ;
f ) cumpărarea sau construirea de locuințe și anexe gospodărești;
g ) alte investiții.
4.2 . Rezultatele analizei si stabilirea provizioanelor specifice de risc
Într-o economie de piață, acordarea de credite, asemenea oricărei activități economice, este supusă unui risc. Riscul de creditare, din punct de vedere al băncii, este riscul de a pierde sumele acordate drept împrumut unei persoane fizice sau juridice.
Creditarea este deci, o activitate riscantă, care presupune luarea de măsuri certe, ferme, pentru reducerea riscului.
Riscul de creditare depinde de volumul creditelor acordate și de perioada de timp avută în vedere.
În principiu băncile preferă împrumutarea sumelor bănești pe o perioadă mai scurtă, deoarece riscul de nerambursare crește pe măsură ce scadența este mai îndepărtată. Există de asemenea situații în care, din cauza unor situații nefavorabile, societățiile să nu-și poată rambursa creditul la scadența stabilită dar banca îi reeșalonează datoriile pentru o dată ulterioară. Evident, banca va înregistra o pierdere însă aceasta este mai mică. Situații de acest gen se întâlnesc frecvent în perioadele de instabilitate economică, de recesiune, când firmele se confruntă cu dificultăți provenite nu numai din desfășurarea activității lor, ci și din exterior, cum ar fi de exemplu blocajul financiar.În acest context, băncile se confruntă cu riscul transformării creditelor pe termen scurt în credite pe termen lung, imobilizându-și fondurile respective pe o perioadă mai îndelungată cu toate consecințele negative ce decurg de aici.
În ceea ce privește volumul creditelor, cu cât acesta este mai mare, cu atât vor fi mai mari câștigurile potențiale ale băncii, rezultate din dobânda aplicată asupra lor. Însă și riscul pierderii crește proporțional. El este dependent și de resursele pe care banca reușește să le atragă, pe politica Băncii Centrale și nu în ultimul rând, de solicitările agentului economic.
Băncile trebuie însă să-și structureze cu precauție portofoliul de credite acordate și să păstreze un echilibru între mărimea lor, perioada pentru care se plasează și domeniul de activitate vizat. Astfel, un volum mare de credite plasat într-o anumită ramură a economiei este deosebit de riscant pentru bancă. Un exemplu sugestiv îl constituie creditul acordat de Banca Agricolă societății Comtim, ale cărei datorii se apropiau de mărimea capitalului băncii și care au dezechilibrat puternic banca, atunci când întreprinderea a ajuns în incapacitate de plată.
Din toate operațiunile de credit iau naștere riscuri. Aceste riscuri apar, de fapt, dincolo de calculele și previziunile pe care băncile le efectuează înainte de acordarea lor. Este vorba, în principal de riscul insolvabilității debitorului. De multe ori, riscul este urmarea unei informații insuficiente sau inexistente, a unei cunoașteri superficiale a debitorului. Sursa riscului poate fi și situația economico-financiară proastă a agentului economic sau ambianța economică generală. În situația noastră actuală, riscul de credit poate avea drept cauză a apariției convulsiile economice-sociale, instabilitatea în general.
Pentru a diminua cât mai mult riscul , se impune o bună cunoaștere a solicitantului de credite. Se urmărește calitatea activității desfășurate în trecut și în prezent, rezultatele obținute și performanțele înregistrate, pe baza cărora se fondează decizia de creditare.
Banca are ca activitate distinctă analiza și evaluarea riscului de creditare, folosind în acest sens diferite modele de analiză, în vederea luării măsurilor care se impun pentru minimalizării acestui risc. În cadrul analizei riscului în activitatea de creditare, se pot face următoarele categorii de analize:
analiza contabilă asupra bilanțului, pe baza indicatorilor de performanță;
analiza mediului înconjurător sau a factorilor externi: politici, economici, sociologici, tehnologici, legali;
analiza mediului competițional: piața, costul, resursele;
analiza diagnostic (SWOT) care cuprinde: puncte forte, puncte slabe, ocazii, amenințări; prin această analiză se urmărește: incertitudinea, creditarea unor produse caracterizate printr-un grad înalt de tehnicitate, fluctuațiile economice, capacitatea de conducere a echipei manageriale, reglementările legislative etc.
Măsurarea expunerii la riscul de credit se realizează prin măsurarea probabilității de insolvabilitate a potențialilor debitori, iar abilitatea de a face acest lucru depinde foarte mult de cantitatea de informații de care dispune. Informațiile necesare băncilor pentru a putea evalua riscul de insolvabilitate pe care îl prezintă clientul sunt:
directe – obținute pe bază de bilanț, cont de rezultate, balanța de verificare și din alte documente financiar-contabile, deci cele care provin de la client;
indirecte – obținute din presă, de la alte bănci, de la parteneri comerciali: clienți, furnizori, acționari sau asociați, sau de la salariați.
Aceste informații sunt utilizate în diferite modele care analizează riscul de insolvabilitate. Ele pot fi:
cantitative, care utilizează elementele de probabilitate matematică pentru evidențierea probabilității de insolvabilitate. Acestea folosesc drept variabile diferite rate financiare și coeficienți de ponderare a acestora, funcție de importanța care li se acordă.
calitative prin care se urmăresc anumiți factori specifici fiecărui debitor, cum ar fi: reputația, garanțiile pe care le prezintă, volatilitatea câștigurilor sau factori cu influență asupra tuturor debitorilor;
opționale care evidențiază faptul că debitorii au posibilitatea de opțiune între rambursarea împrumutului sau executarea garanției. Variabilele utilizate se referă la valoarea de piață a bunurilor firmei și valoarea împrumutului, funcție de care se determină gradul de îndatorare și risc ale activelor societății creditate, ca bază pentru calcularea primelor de risc;
În principiu, aceste metode se utilizează pentru a evalua situația firmei, funcție de care se decide dacă se acordă sau nu creditul, în ce volum și pe ce durată. Banca poate să răspundă afirmativ chiar dacă performanțele firmei nu sunt foarte bune, dar atunci percepe o primă de risc mai mare, îl acordă într-un cuantum mai mic, sau pe o durată mai scurtă.
Pe parcursul derulării contractului de credit, în activitatea clientului pot interveni situații care îl pot pune în dificultăți de plată. Și acestea trebuie urmărite de bancă, prin intermediul indicatorilor sau instrumentelor financiare care să evidențieze încasările și plățile întreprinderii, echilibrul financiar, încasarea creanțelor și plata furnizorilor, situația garanțiilor.
La creditele care se acordă pentru un termen lung, alături de aceste aspecte, se utilizează în plus și o serie de alți indicatori specifici: rata internă de rentabilitate a investiției, durata de recuperare a acesteia, cursul de revenire actualizat, pragul de rentabilitate a investiției, durata de recuperare a acesteia, cursul de revenire actualizat, pragul de rentabilitate al unui proiect de investiții.
Dacă banca dorește să cunoască riscul întregului portofoliu de credite pe care îl deține, poate utiliza modelul de expunere agregată la acest risc, prin care se determină rentabilitatea portofoliului ca medie ponderată a rentabilității aduse de creditele individuale, și riscul acesteia funcție de volumul fiecărui credit și covarianța rentabilităților împrumuturilor acordate.
Reducerea la minimum a riscului creditelor bancare se poate realiza și punerea la punct a unui sistem informațional modern, care să aibe în vedere situația economico-financiară și chiar reputația morală a agenților economici care solicită credite.
Chiar dacă și prin lege, băncile sunt silite să urmărească credibilitatea solicitanților pentru rambursarea acestora la scadență și garantarea creditelor în condiții stabilite prin norme clare, s-a remarcat, mai ales în ultima perioadă, o expansiune a creditelor neperformante care a determinat intrarea în incapacitate de plată a mai multor bănci. Acest lucru se datorează în primul rând slabei activități de supraveghere a activității de creditare, desfășurate în condițiile existenței clientelismului politic și intereselor personale ale unor debitori insolvabili. Pentru remedierea acestor situații trebuie urmărite și respectate cerințele prudențiale stabilite prin lege.
Constituirea provizioanelor specifice de risc
Conform Circularei BNR nr. 35/14.09.1995 societățile bancare au obligația să constituie integral, prin includerea pe cheltuieli, provizioanele specifice de risc calculate potrivit Normelor BNR nr. 3/1994 si HG 335/1995 ,in urma operațiunilor de clasificare a creditelor.
Constituirea și înregistrarea pe cheltuieli a provizioanelor specifice de risc se efectuează în maximul 30 de zile de la data stabilită pentru depunerea la organele în drept de către societățile bancare a raporturilor financiar-contabile întocmite pentru 30 iunie și respectiv a bilanțului contabil încheiat pentru 31 decembrie.
Provizionul necesar calculat va fi înregistrat atât în contabilitatea Centralei Băncii Agricole Raiffeisen S.A. cât și în cea a sucursalelor prin debitarea acestora cu sumele corespunzătoare.
Menționăm că debitarea sucursalelor e necesară datorită faptului că utilizarea provizionului se poate face doar în limita sumelor înregistrate în contabilitate (nominal, pe agent economic).
STUDIU DE CAZ
În vederea exemplificării modalității de acordare a creditelor persoanelor juridice de către Raiffeisen Banca Agricolă S.A. – Agenția Caransebeș, am ales ca studiu de caz societatea comercială SC ANDOR S.R.L. din Caransebeș, care solicită un credit de 400.000.000 lei pe 1 an pentru aprovizionarea cu mărfuri alimentare, cu o dobândă de 49%.
Societatea comercială are ca obiect de activitate comerțul de produse industriale și alimentare și își desfășoară activitatea având cinci puncte de lucru.
Reprezentantul societății poartă o discuție cu directorul băncii și inspectorul de credit în vederea identificării agentului economic ( denumire, adresă, formă de organizare), a obținerii de informații privind managerul firmei, obiectul de activitate, relațiile de grup ale agențului economic, date privind situația economico financiară și patrimonială la zi potrivit documentelor contabile, etc.
Pentru obținerea creditului sunt solicitate o serie de formulare și documente pe care agentul economic trebuie să le completeze și să le pună la dispoziția inspectorului de credit pentru analizarea situației și aprobarea creditului.
Agentul economic completează o cerere de credit (anexa 1) în care se regăsesc principalele date de identificare a agentului economic cum ar fi : denumirea, adresa, capitalul social, obiect6ul de activitate, organizarea și conducerea capacități de producție, destinația creditului, surse de venituri, garanții propuse.
Pe baza cererii de credite și a raportărilor ulterioare ale agentului economic se întocmește fișa de date, și se completează de către inspectorul de credit un referat privind analiza cererii de credite (anexa 2). Referatul se completează pe baza documentelor contabile puse la dispoziție de către agentul economic a planului de afaceri (anexa 3), a calculului bonității clienților (anexa 4) pe baza indicatorilor din normele metodologice.
Analiza bonității clientului se realizează pe baza a cinci indicatori:
lichiditatea generală se calculează ca raport între activele circulante și datoriile curente;
solvabilitatea patrimonială se calculează ca raport procentual între capitalul propriu și totalul pasivului;
rata profitului brut se calculează ca raport procentual între profitul brut și cifra de afaceri;
rata rentabilității financiare se calculează ca raport procentual între profitul net și capitalul propriu;
gradul de îndatorare se calculează ca raport între datoriile curente și totalul activului.
În anul 2000 agentul economic a obținut o valoare a lichidității de 1,47 ceea ce corespunde unui punctaj de 10 puncte, solvabilitatea în valoare de 34,59 % corespunzătoare unui punctaj de 20 puncte, rata profitului brut în valoare de 2,54% corespunzătoare unui punctaj de 10 puncte, rata rentabilității financiare în valoare de 30,64 % cu un punctaj de 20 puncte și gradul de îndatorare de 0,65 cu un punctaj de 10 puncte. În urma punctajului obținut, respectiv 70 de puncte, serviciul datoriei ”BUN” agentul economic se încadrează în categoria B de bonitate, credit ÎN OBSERVAȚIE și fiind considerat ca un client cu performanțe financiare bune.
La 31.08.2001 agentul economic a obținut o valoare a lichidității de 1,55 ceea ce corespunde unui punctaj de 10 puncte, solvabilitatea în valoare de 36,58% corespunzătoare unui punctaj de 20 puncte, rata profitului brut în valoare de 3,47% corespunzătoare unui punctaj de 15 puncte, rata rentabilității financiare în valoare de 30,64 % cu un punctaj de 20 puncte și gradul de îndatorare de 0,63 cu un punctaj de 10 puncte. În urma punctajului obținut, respectiv 75 puncte care încadrează agentul economic în categoria ”B” de bonitate, credit ÎN OBSERVAȚIE ca fiind un agent economic cu performanțe financiare bune.
Având în vedere că agentul îndeplinește condițiile necesare privind acordarea de credite se întocmește contractul de credit ( anexa 5) ca rezultat al aprobării creditului care stipulează obligațiile și drepturile împrumutatului și băncii care va fi semnat atât de bancă cât și de împrumutat și va fi avizat de serviciul juridic.
Având în vedere aprobarea creditului se întocmește și graficul de rambursare a creditului.
Ca și garanții depuse de către agentul economic pentru acoperirea riscului de neplată a creditului acesta ipotechează casa din Caransebeș strada Piața Lemnelor pentru care se întocmește contractul de ipotecă mobiliară și imobiliară ( anexa 6). De asemenea se întocmește fluxul de încasări și plăți pe perioada creditării (anexa 7), bugetul de venituri și cheltuieli (anexa 8), ca mijloace de control a capacității de rambursare a creditului.
Pe toată perioada de derulare a creditului inspectorul de credit a urmărit dacă agentul economic a folosit creditul pentru destinația solicitată și și-a rezervat dreptul de a solicita și alte documente necesare pentru dovada activității economico-financiare a agentului economic.
S.C. ANDOR S.R.L.
CARANSEBEȘ
STR. PIAȚA LEMNELOR NR.7
J11/18/1992
PLAN DE AFACERI
Date de identificare a firmei:
S.C. ANDOR S.R.L. cu sediul în Caransebeș, str. Piața Lemnelor nr.7 a
fost înființată în anul 1992 fiind înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J11/18/1992. Administratorul societății este domnul Adam Horațiu Andrei având calitatea de asociat.
Contul a fost deschis la BASA Agenția Caransebeș.
Obiectul de activitate al societății este comerțul en-gros și cu amănuntul a produselor alimentare și produselor industriale care se desfășoară în cele 5 spații comerciale din Municipiul Caransebeș.
Capitalul social subscris și vărsat este de 2.000 mii lei. Societatea are 15 angajați.
Orientarea curentă și de perspectivă:
să fie promovat spiritul de inițiativă al personalului, să demonstreze abilitate de comerț;
administratorul să facă aprovizionarea cu marfă de calitate, să fie oportun în stabilirea prețurilor în funcție de concurență
Piața – magazinul este aprovizionat cu produse alimentare si produse industriale achiziționate de la furnizori tradiționali.
Informații financiare:
În vederea finanțării capitalului de lucru firma solicită un credit de 400.000 mii lei .
Cifra de afaceri la 31.08.2000 este de 10.245.048mii lei cu un profit net de 266.104 mii lei.
Pentru garantarea împrumutului se oferă următoarele garanții:
– ipoteca pe casa domnului Adam Horațiu Andrei situată în Caransebeș str. Piața Lemnelor nr.7, înscrisă în CF nr.1474 Caransebș
CALCULUL BONITĂȚII AGENTULUI ECONOMIC
CALCULUL LA 31.12.2000
Lichiditatea generală
= 1.754.338 / 1.191.807 = 1,47 10p
Solvabilitatea patrimonială
= 630.146 / 1.821.953 x 100 = 34,59% 20p
Rata profitului brut
= 259.120 / 10.204.462 x 100 = 2,54% 10p
Rata rentabilității financiare
= 193.090 / 630.146 x 100 = 30,64% 20p
Gradul de îndatorare
= 1.191.807 / 1.821.953 = 0,65 10p
TOTAL 70p
CALCULUL LA 31.08.2001
a) Lichiditatea generală
= 3.278.215 / 2.118.547 = 1,55 10p
Solvabilitatea patrimonială
= 1.221.974 / 3.340.521 x 100 = 36,58% 20p
Rata profitului brut
= 355.109 / 10.245.048 x 100 = 3,47% 15p
Rata rentabilității financiare
= 193.090 / 630.146 x 100 = 30,64% 20p
Gradul de îndatorare
= 2.118.547 / 3.340.521 = 0,63 10p
TOTAL 75p
Comitet de credite:
Director DAN ALEXANDR
Contabil șef DUMITRU VIOREL
Economist JURCHESCU GABRIEL
Societatea Comercialã
S.C. ANDOR S.R.L.
FLUXUL DE ÎNCASÃRI ȘI PLĂȚI
în perioada creditării 01.01-31.12.2001
X) Exclusiv amortizarea
Semnături autorizate
AGENTUL ECONOMIC
S.C. ANDOR S.R.L.
BUGET DE VENITURI ȘI CHELTUIELI
CONCLUZII
Creditul reprezintă principala operațiune activă a băncilor comerciale având, în același timp, un impact puternic asupra sectorului real. Procesul de creditare joacă un rol important în economie. Încasând sume mici de bani de la deponenți și agregând aceste fonduri pentru a le împrumuta solicitanțiilor, băncile pun la dispoziție banii necesari dezvoltării economice. Creditul este un adevărat “motor” al economiei care poate pune inmișcare și stimula toate inițiativele întreprinzătorilor. În acest proces, băncile protejează deponenții, prin analiza riguroasă a cererilor de creditare. Creditarea în condițiile prin care se asigură rambursarea, permite băncii să obțină un câștig pentru deponenții săi, reducând semnificativ nivelul de risc.
Acordarea de credite de către o bancă se justifică și prin aceea că, o activitate bancară sigură și profitabilă presupune pe de o parte , protecția disponibilităților din conturile deponenților și a investițiilor acționarilor băncii prin reducerea riscului, dar și permanenta fructificare a posibilităților oferite de piață. Acest lucru nu se realizează refuzând acordarea unui credit, sau stabilind termeni și condiții de creditare care să descurajeze clienții să mai apeleze la ele.
Banca Agricolă SA se organizează sub forma unei bănci comerciale și de dezvoltare, societate pe acțiuni și funcționează pe baza statutului și a legislației în vigoare. Sediul este în București și își desfășoară activitatea prin sucursale și agenții și reprezentanțe în țară și străinatate, inclusiv agenții pentru asistență financiară, pe baza aprobării AGA, cu respectarea reglementărilor legale în vigoare.
Obiectul principal de activitate al băncii îl constituie:
– finanțarea, în lei și în valută, a agenților economici, a persoanelor fizice și juridice, care acționează în cadrul economiei de piață din țară și străinatate;
– mobilizarea resurselor bănești temporar disponibile, finanțarea prin credite pe termen scurt, mediu și lung, în lei și în valută a activității de producție, comercializare, prestări servicii, comerț, investiții, finanțarea investițiilor statului care se realizeaza din fondurile de la bugetul statului potrivit convenției încheiate cu Ministerul de Finanțe;
– efectuarea tuturor genurilor de operațiuni bancare și acordarea de asistență economico-financiară agenților economici și altor persoane fizice și juridice.
Pentru a acorda un credit banca evaluează performanța financiară a întreprinderii în funcție de informații privind:
– descrierea activității;
– cifra de afaceri;
– venitul net;
– capitalul propriu;
– datoriile;
– comparații cu anii anteriori;
– proiecția cash-flow-ului;
– planul de afaceri;
– evaluarea garanțiilor.
În funcție de durată creditele sunt de trei feluri:
– credite pe termen scurt – până la un an;
– credite pe termen mediu – 1 până la 5 ani;
– credite pe termen lung – peste cinci ani.
Acordarea creditelor se face pe bază de garanții asiguratorii, cum sunt ipoteca constituită asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea debitorilor și giranților; gajul mobiliar; cesiuni de alte active; scrisori de garanție bancară, hârtii de valoare și alte efecte de comerț; bunurile ce se procură sau se realizează din creditul acordat, precum și alte garanții.
Creditele se acordă pe bază de contracte care au valoarea unor înscrisuri autentice și constituie titluri executorii. În cadrul dispozițiilor în vigoare, banca stabilește modul de gajare, condițiile în care bunurile care constituie garanția creditului rămân în păstrarea clientului beneficiar de credite, precum și modalitatea în care poate dispune de aceasta. Dobânda pentru creditele acordate de bancă clienților săi este negiciabilă în condițiile pieței.
Banca Agricolă S.A. acordă credite pe termen scurt, mediu și lung următoarelor categorii de împrumutați (9) :
Societăți agricole cu capital particular;
Societăți comerciale cu capital de stat, particular și mixt, din domeniile agriculturii, industriei, comerțului, construcțiilor, prestărilor de servicii etc. ;
Regii autonome din agricultură, industrie alimentară, silvicultură, gospodărirea apelor și din alte ramuri ale economiei naționale ;
Fermieri ( producători ) agricoli individuali sau constituiți în asociații fără personalitate juridică;
Asociații familiale și firme individuale autorizate potrivit Decretului Lege nr. 54/1990;
Persoane fizice – pentru obiective sau acțiuni nominalizate de Consiliul de administrație al băncii.
Politica generală de creditare a Băncii Agricole S.A. se circumscrie principalelor obiective strategice pe care și le-a propus pentru perioada de tranziție la economia de piață, dintre care:
– diminuarea dependenței de piața financiară a resurselor de creditare prin atragerea de noi clienți cu situație financiară bună și în mod deosebit a economiilor bănești ale populației, în special din mediul rural, atât prin extinderea rețelei de unități cât și prin oferirea de facilități pentru persoanele fizice care își depun banii la bancă;
– perfecționarea cadruluii de relații cu clienții prin diversificarea și creșterea calității serviciilor oferite;
– ridicarea nivelului pregătirii profesionale a personalului băncii și pe această bază, asigurarea creșterii competenței în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aprecierea fenomenelor ce apar în activitatea economico-financiară, selectarea clienților și evaluarea corectă a posibilităților financiare prezente și viitoare ale acestora;
– instaurarea unei discipline severe în efectuarea operațiunilor bancare, creșterea solicitudinii față de clienți, asigurarea unor serviri operative și a unui comportament civilizat în relațiile cu clienții.
Banca Agricolă S.A. prin strategia adoptată, va deveni o instituție modernă, de mare încredere pentru clienții săi, continuând să-și perfecționeze activitatea și prin folosirea experienței băncilor din țări cu economie de piață dezvoltată, în care scop își extinde tot mai mult relațiile internaționale.
BIBLIOGRAFIE
1. Cosma D, Donath L.; – Monedă și credit, Editura Mirton,
Timișoara, 1996
2. Cristea H., Ștefănescu H.; – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura
Mirton, Timișoara, 1996
3. Dedu V.; – Managementul bancar, 1996
4. Ionescu L.C.; – Băncile și operațiunile bancare, Editura
Economică, București, 1996
5. Isărescu M.; – Sistemul bancar în România, 1996
6. Stancu I.; – Finanțe , Editura Economică, București, 1997
7. Legea 58/1998 privind activitatea bancară
8. Legea 83/1998 privind procedura falimentului bancar
9. Legea 101/1998 privind statutul B.N.R.
10. Norme metodologice privind activitatea de creditare ale Băncii
Agricole S.A.
11. Bilanțurile contabile și conturile de profit și pierdere ale S.C. PENAMIT
SERV S.R.L. pe anii 1999 și 2000
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Creditarea Persoanelor Juridice (banca Xyz S.a., Caransebes) (ID: 131917)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.