Creditarea Autoritatilor Publice Locale

Creditarea autorităților publice locale

Evoluții și tendințe

Îndrumător:

Lect. Univ. Dr. Bogdan Filip

Student: Achiței Andreea Maria

Grupa 1

Cuprins

Introducere ………………………………………………………………3

Capitolul I . Autoritățile publice locale …………………………………………….4

Capitolul II . Creditarea autorităților publice locale …………………………..

Capitolul III . Evoluții și tendințe………………………………………

Concluzii …………………………………………………………………………………..

Bibliografie ……………………………………………………………………………

Introducere

Autoritățile publice locale ocupă un rol important în cadrul statului deoarece prin intermediul lor acesta își poate îndeplini funcțiile sale.De asemenea, procesele existente în economia de piață, sunt influențate de stat prin pârghiile economico-financiare aflate la dispoziția sa.

De-a lungul timpului s-a observat faptul că masurarea performanței instituțiilor publice sau a furnizării serviciilor publice este unul dintre cele mai des întâlnite obiective ale oricărui program sau strategie existentă în administrație.Cu toate că, utilitatea acestui demers poate fi cu semn de întrebare, practica este destul de dificilă, încât de multe ori obiectivul rămâne la stattul de deziderat

De ce sunt importante aceste instituții publice și cum se poate defini acest concept?

Noțiunea de instituție publică este definită de către legea finanțelor publice prin enumerarea unor exemple în acest senes, fără a surprinde cu exactitate caracteristicile importante ce ar trebui îndeplinite de către acestea.Mai mult decât atât, nu există o diferență clară între autoritatea publică și instituția publică deși numeroase acte normative tratează separat cele două noțiuni.

Autoritățile publice locale reprezintă un segment important de clientelă pentru băncile din România.Până în prezent, băncile de pe piață au acordate credite structurate conform nevoilor de finanțare a investițiilor autorităților publice locale.Astfel, s-a contribuit la implementarea unor numeroase obiective de investiții de interes public.

Organizarea și dezvoltarea finanțelor publice a reprezentat și reprezintă o expresie a legăturii dintre politic și social, exprimată prin ideea consimțământului față de acțiunea de impozitare, din partea cetățenilor, dar în același timp, reflectă și responsabilitatea pe care trebuie să o manifeste autoritățile față de utilizarea acestor resurse (reflectată de transparența utilizării resurselor publice prin crearea unui cadru legislativ privind controlul utilizării acestor fonduri.

Autoritățile publice locale activează în scopul apărării și satisfacerii drepturilor cetățenilor dintr-o anumită țară.

Capitolul I . Autoritățile publice locale

Autoritățile publice sunt organisme ce produc și distribuie servicii ne-comercializabile cu resurse provenite din impozite și contribuții. În această abordare sunt vizate și organismele de drept privat care participă la activități ale puterii publice, dar sunt excluse instituțiile publice cu activități comercializabile.

Conform dispozitiilor legale cuprinse in noua lege a contenciosului administrativ, constituie autoritate publică orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale, care actioneaza in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autoritatilor publice, in sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public.

În legătură cu definita legală mai sus precizată , autoritățile publice se împart în :

autoritati publice propriu-zise și

autoritati publice asimilate.

În concodanță cu dispozitiile constitutionale , Administratia Publica centrala de specialitate cuprinde:

– Ministerele, organizate numai în subordinea Guvernului;

– Alte organe de specialitate, organizate în subordinea:

● Guvernului
● Ministerelor
● Sau ca autorității administrative autonome.

Autoritățile Administratiei Publice Locale sunt următoarele:

– Consiliile Locale,

– Primăriile,

– Consiliul Judetean.

– La aceste autorități, potrivit dispozitiilor legale cuprinse în art. 55 si art. 156 din Legea-cadru nr. 339/2004 privind descentralizarea, trebuie adăugat și Președintele Consiliului Județean.

– Fac parte din categoria organelor de stat:

● Ministerele,

● Alte organe de specialitate, organizate în subordinea Guvernului, Ministerelor, sau ca autorități
administrative autonome,

● Prefectul.

Organele de stat sau organele unitatilor administrativ-teritoriale acțonează având ca scop satisfacerea unui interes public .

Din Constituția României se înțelege că interesul public consta in interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice.

Autoritățile administrative se caracterizează prin:

Acestea sunt organizate din persoane nu numai din persoane alese, așa cum este în cazul puterii legislative.

funcționarii acestora sunt subordonați ierarhic, fiind revocabili din funcție,în comparație cu magistrații care, sunt independenți în activitate, iar procurorii dispun de stabilitate în funcție;

prin activitatea lor pe care o desfășoară, autoritățile administrative asigură punerea în executare a legilor, procesul activității executive incluzând, astfel, adoptarea sau emiterea de acte cu caracter normativ, emiterea actelor cu caracter individual, executarea și controlul îndeplinirii acestora.

O deosebire între reglementarea legislativă și cea administrativă, este aceea că reglementarea administrativă are un caracter secundar și derivat, întemeindu-se pe baza unei legi.Aplicarea actelor administrative individuale nu implică, spre deosebire de aplicarea judiciară a legii prin hotârarea judecatorească, aspectul de soluâionare a unui conflict dedus judecăâii în urma încălcării legii, cu putere de adevăr legal sau cu autoritatea lucrului judecat, ci de executare concretă a regulilor juridice în procesul realizării lor curente, eventual sancționarea abaterilor contravenționale.Numai în mod cu totul excepțional, executivului i se poate incredința prin lege judecarea unor încălcări ale legii în cadrul jurisdicțiilor administrative organizate în cadrul său.

Părțile componente ale autorităților administrative, mai exact elementele ce le alcătuiesc structura, sunt formate din :

personalul acestora.

mijloacele materiale si cele financiare cu care sunt inzestrate.

competenta de care dispun, dupa caz, capacitatea juridica pe care o au si o exercita.

Studiul acestor componente structurale se face atât de știința dreptului administrativ, mai ales sub aspectul juridic al problematicii funcției, competenței și capacității administrative, cât ți de știința administrației sub aspectul recrutării, repartizării și promovării personalului, al sarcinilor autorităților administrative și al mijloacelor materiale din dotare, în timp ce știința dreptului financiar și unele științe economice abordează aspectele economico-financiare ale acestor instituții bugetare.

Sarcinile administrației publice reprezintă obiectivele pe care aceste autorități administrative trebuie să le realizeze în cadrul activității executive pe care o desfășoară.

Aceste obiective sau scopuri determinate au la bază anumite interese corespunzătoare nevoilor sociale reale. Astfel, de pildă, nevoilor locative ale individului uman le corespunde interesul autorităților administrative pentru dezvoltarea construcțiilor de locuințe dintr-o unitate administrativ-¬teritoriala, că sarcină administrativă specifică. În vederea realizării ei, administrația publică are anumite atribuții legale, adică complexul de drepturi și obligații de care dispune administrația sau sferă de autoritate ori împuternicirile cu care a fost investită și care, în cazul dat, constau în stabilirea orientărilor generale privind organizarea și dezvoltarea urbanistică

a localităților, precum și amenajarea teritoriului.

Capitolul II . Creditarea autorităților publice locale

Creditul public reprezintă procurarea de resurse financiare de către autoritățile centrale și cele din unitățile administrativ teritoriale, de pe piața internă sau externă, în scopul finanțării unor obiective economice sau /și sociale. Face parte din sistemul financiar public.

Autoritățile publice locale , decid să acceseze un credit pentru a se bucura de următoarele avantaje :

Autoritățile locale pot iniția și derula proiecte la nevoie în interesul comunității ;

Garantează o mai bună și mare echitate între generații ;

Au un plan de eșalonare în timp ăn ceea ce privește costurile investiției .

Chiar dacă autoritățile publie locale prestează servicii în folosul comunității și în bună-starea cetățenilor , atunci când vine vorba de creditare , intervine și problema limitei de credit.Băncile creditează autoritățile locale publice însă țin cont de următoarele aspecte :

Experiența în domeniul datoriilor pe termen lung și anume modul de gestionare a datoriri.

Existența unor sisteme adecvate de gestionare a datoriei.

Resurse limitate.

Estimările analiștilor în ceea ce privește evoluția veniturilor și cheltuielilor.

Creditul public reprezintă expresia ansamblului operațiilor prin care statul iși procură o parte din resursele publice necesare acoperirii cheltuielilor publice, în condițiile de rambursabilitate și cu plata unei dobânzi sau cu acordarea altor avantaje subscriitorilor.

Formele creditului:

contractare direcă de stat (si asimilatele acestuia) a împrumuturilor angajate de la persoanele fizice sau/și juridice;

prin instituții specializate – bănci, case de economii, case de asigurări sociale, case de pensii, societăți de asigurări și reasigurări etc. – care colectează o parte din disponibilitățile banești de pe piață și le pun la dispoziția statului (și asimilatelor sale) pe o perioadă de timp determinată și în condiții clar precizate.

Caracteristicile împrumutului de stat:

caracter contractual;

caracter facultativ, în rare cazuri, forțat (ex.împrumuturile forțate în caz de război)

are caracter rambursabil – statul stabilește termenul de rambursare;

asigură contraprestație – dobândă sau căștig.

Tipologia împrumuturilor publice:

1. după forma de exprimare, împrumuturile publice sunt:

in natură;

in bani.

2. în funcție de moneda în care se exprimă:

imprumuturi publice în moneda naționala;

imprumuturi publice în moneda straina, care poate fi a statului creditor sau o terța moneda straina (D.T.S., EURO, etc.);

3. în funcție de garanțiile acordate de state subscriitorilor la împrumuturi:

imprumuturi publice cu garanții personale (care obliga statul debitor sa angajeze cautiunea asiguratorie a altui stat);

imprumuturi publice cu garanții reale (implică angajamentul garantării printr-un venit bugetar sigur și permanent, proporțional cu serviciul aferent datoriei publice angajate).

4. după clauza rambursarii, împrumuturi publice :

amortizabile (termenele de rambursare și modalitatile de efectuare a rambursării se stabilesc în prealabil);

imprumuturi neamortizabile (când statul se obligă să platească, anual, dobânzile datorate, fără să definească precis termenele de stingere a datoriei sale față de subscriitorii împrumutului)

5. după forma titlurilor emise de stat:

imprumuturi cu titluri nominative sau cele cu clauza de inscripțiune (se emit când numarul subscriitorilor este redus și se caracterizează prin restricția plății veniturilor aferente și rambursarea sumelor scadente doar către titulari);

imprumuturi cu titlu „la purtator" (se emit în cazul unor subscrieri cu largă adresabilitate, în scopul asigurarii operativității în încasarea cupoanelor aferente veniturilor promise și în transmiterea capitalului);

imprumuturi cu titluri mixte (capitalul, fiind nominativ, se rambursează doar titularilor, iar dobânzile se platesc pe baza cupoanelor „la purtator").

6. în funcție de natura raporturilor juridice dintre părți:

voluntare sau liber consimtite (in acest caz, subscrierea este voluntară, fără nici o constrângere directa);

fortate (in acest caz, statul obligă anumite categorii de contribuabili să subscrie, iar aceste împrumuturi pot fi, așa cum s-a precizat anterior, directe sau deghizate).

7. în funcție de perioada de timp pentru care se contractează, deosebim:

imprumuturi pe termen scurt sau flotante (au termene de rambursare de până la 1 an);

imprumuturi pe termen mediu (contractate pe perioade cuprinse între 1 și 5 ani);

imprumuturi pe termen lung (contractate pe perioade mai mari de 5 ani);

imprumuturi fără termen (este cazul împrumuturilor perpetue și a rentelor viagere).

8. în funcție de posibilitatea negocierii titlurilor de credit public:

imprumuturi publice certificate cu titluri negociabile (titlurile au o circulație asemănătoare cu aceea a efectelor de comerț și pot fi vândute/cumpărăte la bursele de valori, în funcție de cotația lor efectivă);

imprumuturi publice certificate cu titluri nenegociabile (titlurile nu sunt cotate la bursă, dar pot fi vândute la valoarea lor nominala);

imprumuturi publice certificate cu titluri nelombardabile (aceste titluri nu pot fi în gaj pentru constituirea garanției în scopul obținerii unui împrumut de la banca sau de la altă instituție de credit).

9. în funcție de avantajele acordate de stat creditorilor săi:

cu dobânda (în acest caz rata dobânzii este stabilită de emitent, putând fi fixă sau variabilă și este precizată în cupoanele atașate titlurilor de credit inmânate subscriitorilor);

cu câștiguri sau premii (acestea asigură participarea subscriitorilor la tragerile la sorț periodice, iar suma totală a câștigurilor sau premiilor se stabilește în funcție de rata dobânzii aferentă unor împrumuturi similare și se repartizeazp, cu titlu de câștig, doar posesorilor titlurilor ieșite câștigatoare);

cu dobânda și câștiguri (în cazul cărora dobânda se stabilește și se platește la fel ca la împrumuturile cu dobânda, iar câștigurile revin sub forma primelor de emisiune sau/și a primelor de rambursare);

cu clauza de indexare (care presupun dependența lor de o valoare reală și sunt lansate de stat în scopul prevenirii discriminarii ofertei de capital pentru creditul public, datorate inflației).

10. în funcție de locul de plasare a titlurilor de credit public:

imprumuturi publice interne (se contractează pe piața internă de capital și se exprimă în moneda națională sau/și în unele monede străine);

imprumuturi publice externe (se contractează pe piața internațională de capital sau în terțe tari, iar titlurile emise se exprimă în valutele țărilor creditoare, în valuta unei terțe țări, în EURO, în D.S.T. etc.).

11. în funcție de scopul lansării lor către public, împrumuturile publice pot fi:

financiare (când se contractează în scopul finanțării unor investiții ale statului);

bugetare (se angajează în scopul acoperirii unor părți din cheltuielile bugetare ordinare);

monetare (se contractează în scopul restrângerii masei monetare și al reducerii prețurilor);

de repartiție (vizează atragerea unei fracțiuni din disponibilitatile temporare ale pieței de capital, în care se includ și economiile bănești ale populatiei, pentru realizarea unor redistribuiri de produs intern brut, prin acoperirea unei părți din necesitățile financiare ale prezentului);

ciclice-conjuncturale (se emit în perioadele de recesiune în scopul finanțării unor lucrări publice de anvergură, de pe urma cărora se așteaptă o relansare economică);

de război (militare), lansate în scopul obținerii de resurse financiare pentru finanțarea dotării armatei, pentru susținerea financiară a războiului aflat în desfășurare și, în ultimă instanță, pentru suportarea consecințelor financiare ale războiului (plăți de despăgubiri de război, plăți de pensii pentru veterani, invalizi, orfani și văduve de război, refacerea zonelor distruse).

Elementele tehnice ale împrumuturilor publice:

sunt stabilite în actele normative pe baza cărora sunt lansate și sunt angajate.

pe baza lor subscriitorii pot face judecați de valoare cu privire la condițiile plasării disponibilitaților banești proprii în înscrisuri ale împrumutului public.

Creditul public se angajează prin două modalități diferite, respectiv:

contracararea directă de către stat a împrumuturilor care urmează a fi angajate de la persoanele fizice sau/și juridice, dispuse să ofere o parte din mijloacele lor bănești disponibile temporar, prin intermediul instituțiilor care aparțin Ministerului de Finanțe, de regulă trezorerii publice.

prin intermediul unor instituții specializate – bănci, case de economii, case de asigurări sociale, case de pensii, societăți de asigurări și reasigurări etc. – care colectează o parte din disponibilitățile bănești de pe piață și le pun la dispoziția statului pe o perioadă de timp determinată și în condiții expres precizate.

Definirea și particularizarea împrumuturilor publice se realizează prin intermediul unor elemente tehnice, care sunt stabilite în actele normative pe baza cărora sunt lansate. Pe baza acestor elemente tehnice, potențialii subscriitori fac judecăți de valoare cu privire la condițiile plasării disponibilităților bănești proprii în înscrisuri ale împrumutului public. Aceste elemente tehnice ale împrumuturilor publice sunt:

denumirea împrumutului,

împrumutatul (subscris, debitor, emitent),

împrumutatorii (subscriitori, creditori sau depunători),

titlurile de credit public,

cuantumul împrumutului public,

cursul de emisiune al împrumutului public,

valoarea creditului public,

veniturile și alte avantaje care revin subscriitorilor la împrumutul public,

termenul de rambursare.

Împrumuturile publice presupun următoarele perațiuni:

plasarea împrumuturilor publice,

conversiunea (modificarea dobânzii) și consolidarea împrumuturilor publice, mai exact modificarea termenului de rambursare;

rambursarea împrumuturilor publice.

Operațiunea inițială a împrumuturilor publice este aceea de a plasa împrumuturile,realizate pe baza unor autorizații legale și care este efectuată astfel:

prin subscripția publică;

prin intermediul unor consorții (sindicate) bancare;

prin vânzare la bursa de valori.

Capitolul III . Evoluții și tendințe

Creditul guvernamental are în componența sa creditele acordate administrației publice locale (administrația centrală, administrația locală și administrația sistemelor de asigurări sociale) și titlurile de valoare negociabile (altele decât acțiunile).

Venirea crizei economice în România a condus la o sporire a componentei guvernamentale în total credite acordate de către sectorul bancar din țară.Astfel, ponderea creditului guvernamental a crescut de 3,63 ori (19,47 p.p.) în perioada ianuarie 2007 – decembrie 2013, depășind nivelul de 25%.

Modificarea structurală a sistemului bancar din țara noastră a avut o mulțime de cauze ale căror efecte s-au suprapus.Așadar, este foarte important să se identifice cu ce resurse a fost finanțată creșterea ponderii creditului guvernamental.În primă fază se poate spune că această creștere a fost în exclusivitate susținută de relaxarea politicii monetare, în acest sens, creșterea componentei guvernamentale realizându-se fără a afecta valoarea absolută a creditului neguvernamental

Analiza în structură a bilanțului agregat al băncilor arată particularități la nivelul activului și pasivului. În acest mod, creditele (CNG) dețin o poziție dominantă, înregistrând mai mult de 40 la sută din totalul activelor bancare, în timp ce locul secund este ocupat de activele interbancare, ca urmare în special a unei politici a băncii centrale caracterizate prin intervenții de sterilizare semnificative și cerințe de rezerve minime considerabile (Graficul 1.0).

După cum arată și multe statistici, în perioada ianuarie 2007- decembrie 2013 a avut loc o creștere semnificativă cu 6,85 p.p. a creditelor acordate autorităților publice în monedă unică-Acest fenomen poate fi explicat prin existența unor factori atât obiective, cum ar fi aderarea României la UE, cât și subiectivi, ignorarea riscului de schimb valutar.
Sunt considerate eligibile pentru finanțare de către Bancă, cheltuielile de capital efectuate pentru realizarea proiectelor de investiții publice de interes local, și anume:
– finanțarea obiectivelor noi de investiții;
– finalizarea sau continuarea lucrărilor ce privesc obiective de investiții a căror realizare a fost începută;
– dezvoltarea, modernizarea și/sau retehnologizarea obiectivelor de investiții, a utilajelor, mașinilor și instalațiilor, a clădirilor și construcțiilor existente;
– achiziționarea de mașini, utilaje, mijloace de transport, echipament informatic și alte bunuri independente;
– achiziționarea de clădiri, construcții etc.;
– achiziționarea, amenajarea, modernizarea, dezvoltarea spațiilor de desfășurare a activității solicitantului etc.
– refinanțarea unor credite de investiții contractate la alte instituții de credit;
– alte investiții publice de interes local.
Obiectivele de investiții și celelalte cheltuieli asimilate investițiilor se înscriu în programul de investiții dacă documentațiile tehnico-economice au fost elaborate și aprobate conform legislației în vigoare.

Clienți eligibil:
Autoritățile Publice Locale care funcționează conform legislației în vigoare și indeplinesc condițiile solicitate de Bancă.

Valoarea:  poate fi de până la 100% din valoarea totală a proiectului de investiții.

Contributia proprie: după caz, în funcție de valoarea creditului solicitat, va fi o anumită cotă din  valoarea investiției.

Mod de derulare: revolving pe perioadă de execuție a investiției, prin efectuarea de trageri și rambursări succesive, urmând că la finele perioadei, șoldul liniei de credit să fie rambursat, de regulă, lunar, în rațe egale/inegale.

Durată: maximum 10 ani, se stabilește în funcție de cheltuielile susținute din linia de credit de investiții, perioadă de execuție a investiției și capacitatea de rambursare a Autorității Publice Locale.

Perioadă de tragere: este stabilită prin contractul de linie de credit de investiții, fără a se stabili date fixe, determinată de la data acordării liniei de credit și până la data stabilită pentru execuția proiectului de investiții. Perioadă de tragere coincide cu perioadă în care creditul se derulează în sistem revolving.

Perioadă de grație: nu se acordă.

Valută: Lei sau Monedă straină.

Garanții: se acceptă orice garanție sau mix de garanții dintre cele acceptate de Bancă. 

Rambursarea liniei de credit de investiții: se face de regulă lunar. În cazuri foarte bine justificate, scadențele pot fi stabilite trimestrial/semestrial, în rate egale sau inegale, dupa caz, în funcție de capacitatea de plată a Autorității Publice Locale și prevederile legale privind gradul maxim de îndatorare stabilit pentru aceasta.

În ceea ce privește tendințele autorităților publice locale, putem spune că acestea țin în mare parte de tendințe în analiza financiară a acestora.

Administrația publică din România, pe parcursul anilor, a fost subiectul unor modificări multiple.Reforma pusă în aplicare de majoritatea statelor comunitare face referire la armonizarea contabilității publice cu practicile contabile ale societăților comerciale.

România, ca stat membru al Uniunii Europene, a trebui să aplice prevederile directivelor europene cu privire la metodele de evaluare a activelor și datoriilor, principiile de contabilitate general acceptate, structura planului de conturi și structura situațiilor financiare. În aceste mod toate comunitățil locale dispun de o contabilitate mai transparentă și utilizatorii informației contabile pot întocmi mai ușor analiza financiară a situațiilor financiare.

Atunci când a aderat la Uniunea Europeană, România a fost nevoită să adopte acele norme europene de contabilitate publică.Măsurile de reformă a contabilității publice în România se înscriau in 2006 în contextul internațional de reglementare privind contabilitatea publică.Interesul a fost de a se adopta Standardele Internaționale de Contabilitate pentru Sectorul Public, standarde care asigură trecerea de la contabilitatea de casă la contabilitatea de angajamente.

Concluzii

După cum bine știm, finanțele publice reprezintă o componentă importantă a vieții social-economice a țării noastre, iar impactul pe care le au acestea asupra economiei național are sens pentru distribuirea produsului intern brut, cât și pentru modul de realizare a acestui proces.Existența acestora este strâns legată de existența statului, care trebuie să îndeplinească funcții și sarcini la nivel național.

Pentru a se putea satisface nevoile colective ale societății se îndeamnă realizarea unor investiții de către autoritățile publice.În acest sens, se pot realiza investiții în vederea îndeplinirii unor obiective de interes public la nivel local, cum ar fi, de exemplu construirea unui drum sau a unui pod, conectarea localității la sistemul de electricitate.

Autoritățile statului prin atribuțiile lor sunt încadrate în categoria autorităților executive, administrative, pentru că ceea este important la ele este faptul că întreaga lor activitate se desfășoară pe baza legii și în vederea executării acesteia.

Putem spune că toate administrațile publice existente în România nu au înțeles importanța unei analize financiare concrete și corecte pentru a realiza un lucru bine definit și au refuzat să pună în practică ceea ce guvernul încearca să implementeze.Măsurarea performaței comunității locale din această țară a fost realizată numai la cererea unor autorități de control sau la inițiativa unor primari.

În concluzie, putem afima că evoluția din ultimii ani a creditului pentru autoritățile publice a cunoscut un avânt semnificativ. La această evoluția putem spuncă că au participat și următoarele cauze: îmbunătățirea accesului la resursele bancare, condițiile favorabile de finanțare externă, gradul de dezvoltare financiară, perspectivele economice favorabile pe termen mediu și lung și necesitatea finanțării continuării reformelor structurale.

Bibliografie

Văcărel Acad.prof.dr.Iulian, Finanțe publice, Ed. Didactică și Pedagogică

http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/guvernamant.php

www.cnvm.ro

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=286&idb=.