Creditarea Agentilor Economici, pe Exemplul Brd G.s.g
CUPRINS
Introducere
Capitolul I. Considerații generale privind activitatea BRD GSG…………………7
1.1 Scurt istoric al BRD GSG………………………………………………………………………………9
1.2 Structura organizațională a BRD – GSG…………………………………………………………..10
1.3 Rețeaua teritorială a BRD GSG………………………………………………………………………11
1.4 Oferta de produse și servicii…………………………………………………………………………….12
Capitolul II. Creditarea agenților economici. Studiu de caz pe exemplu BRD-GSG…………………………………………………………………………………………………………………14
2.1 Analiza solicitantului………………………………………………………………………………………15
2.2 Caracteristicile creditului solicitat de S.C. DUNCOMET S.R.L………………………….16
2.3 Întocmirea dosarului de creditare…………………………………………………………………….17
2.4 Analiza financiară și nefinanciară a activității S.C. DUNCOMET S.R.L………………18
2.4.1. Indicatorii de analiză a bonității clienților……………………………………………………..18
2.4.2. Analiza scopului investiției…………………………………………………………………………..25
2.4.3. Costul total al proiectului……………………………………………………………………………26
2.4.4. Planul de finanțare al proiectului…………………………………………………………………26
2.4.5. Termenul de recuperare a investiției……………………………………………………………..26
2.4.6. Graficul de rambursare………………………………………………………………………………26
2.5. Analiza SWOT…………………………………………………………………………………………….27
Concluzii…………………………………………………………………………………………………………..28
Bibliografie……………………………………………………………………………………………………….31
INTRODUCERE
Argumentația alegerii acestei teme extrem de importante pentru activitatea bancară, și anume creditarea agenților economici, este dată de importanța aspectelor privind accesul societăților comerciale la diferite surse de finanțare, eficiența acestora și a progresului tehnic în contextul actual al dezvoltării economice.
În raporturile sale cu agenții economici, băncile trebuie să îndeplinească un rol activ, participând la finanțarea clienților săi, pentru desfășurarea unei activități rentabile, creditul acordat de băncile comerciale trebuind să satisfacă nevoile temporare ale societăților comerciale care dispun, de resurse limitate, capitalurile proprii constituite fiind de cele mai multe ori insuficiente pentru acoperirea nevoii globale de finanțare.
În această situație, societățile comerciale sunt nevoite să apeleze la alte mijloace de finanțare precum emisiunea de obligațiuni, credite bancare pe termen scurt, mediu și lung, credite furnizori si alte datorii din exploatare, respectând principiul eficienței economice.
Creditele acordate clienților persoane juridice reprezintă pentru orice bancă comerciala, cel mai important plasament activ, cu cel mai mare randament, suportul financiar al existenței sale. Prin creditarea activităților lucrative, băncile își aduc aportul nemijlocit la finanțarea economiei, punând la dispoziția agenților economici resursele necesare derulării afacerilor lor, înfăptuirii actelor de comerț.
În economia de piață creditul are un rol deosebit, este unul dintre motoarele principale ale întregului angrenaj economico-social; societățile comerciale trebuie să adopte o strategie investițională care să dețină un loc prioritar în cadrul strategiei globale, cu un puternic caracter inovator, deoarece prin investiții se asigură promovarea progresului tehnic.
Trasarea strategiei financiare a oricărei societăți comerciale presupune o cunoaștere a standingului său financiar, în care este cuprinsă informația ce trebuie prelucrată prin prisma corelației diferitelor tipuri de efort financiar și de rezultate financiare.
Criteriul de eficiență economică care stă la baza deciziei de investiții, depinde de potențialul economic al societății comerciale, în funcție de care fiecare manager trebuie să analizeze și să stabilească obiectivele, modalitățile de realizare și de evaluare, reliefând prioritățile societății pe care o conduce.
Mijlocul principal de valorificare a soluțiilor tehnice și tehnologice noi oferite de cercetarea științifică, într-o lume în care comunicațiile și tehnologia informației contribuie la dezvoltarea economiei, modificând componentele competitivității și generând noi surse pentru creșterea economică, îl constituie proiectele de investiții .
Decizia societății comerciale de a contracta un împrumut bancar are la bază necesitatea
completării resurselor proprii de finanțare în vederea retehnologizării și modernizării, obținerea de produse competitive, viabilitatea proiectului propus fiind elementul esențial pentru a convinge instituția de credit.
În procesul de acordare a unui credit, instituția de credit efectuează analiza economico-financiară a activității societății comerciale în scopul stabilirii capacității acesteia de a-și onora serviciul datoriei și a evalua riscurile, precum și de recomandare a căilor de minimizare a acestora.
În această analiză, planul de afaceri reprezintă un document extrem de important, întrucât relevă informații definitorii pentru afacere, trasează liniile directoare pe care trebuie să le urmeze întreprinzătorul spre îndeplinirea obiectivului fixat și are menirea de a convinge și alte persoane de a investi în afacere.
Planul de afaceri întocmit de o societate comercială trebuie să fie echilibrat și suficient de concentrat pentru a menține treaz interesul factorului de decizie în acordarea respectivei finanțări, să sublinieze punctele tari ale societății față de concurenți și în același timp să evalueze în mod realist dificultățile cu care s-ar putea confrunta aceasta.
În ultima perioadă au apărut opinii care solicită mai multă deschidere a băncilor către solicitanții de credite și care critică băncile pentru politica lor restrictivă în acordarea creditelor.
Debitorul vede în bancă sprijinul său în afaceri; el primește finanțare din partea băncii, finanțare care îi este inaccesibilă altfel, pentru a-și realiza interesele sale în activitatea economică pe care o desfășoară.
CAPITOLUL I.
CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA BRD GSG
În existența și evoluția unei națiuni, se întrepătrund și se intercondiționează o multitudine de sisteme, în cadrul cărora sistemul economic are un rol determinant, iar în interiorul acestuia sistemul bancar reprezintă o componentă principală, fără de care economia modernă nu-și poate exercita rolul și funcțiile.
În vederea asigurării unui cadru organizatoric corespunzător dezvoltării relațiilor bănești din economie, fiecare țară este interesată în formarea și dezvoltarea unui sistem bancar specific, ca segment indispensabil al ansamblului economic.
“Desemnând ansamblul diverselor categorii de bănci cu capital autohton sau străin, de stat sau privat, precum și combinații mixte ale acestora, care își desfășoară activitatea pe teritoriul unei țări, sistemul bancar răspunde necesităților unei etape a dezvoltării social-economice. Astfel, el reprezintă veriga de legătură între deținătorii de capitaluri (persoane fizice și juridice) și economia și societatea reală care are nevoie de aceste capitaluri pentru funcționare si dezvoltare.”
Sistemul bancar trebuie să se afle, permanent în relație de parteneriat cu economia și viața reală a societății, în sensul organizării și stimulării procesului de economisire și a celui de investire.
În contextul economiei de piață, sistemul bancar trebuie să asigure cadrul care să dea posibilitatea mobilizării tuturor fondurilor bănești disponibile în economie și orientarea lor temporară, pe perioade mai lungi sau mai scurte, către activități economice, în mod prioritar spre cele productive.
Structura sistemului bancar aferent unei țări vizează:pe de o parte cadrul instituțional, format din Banca Centrală cu rol de coordonare și supraveghere, și băncile comerciale și alte instituții financiare asimilate acestora, îndeplinind rolul de intermediar principal în relația economii-investiții, iar pe de altă parte cadrul juridic format din ansamblul reglementărilor care guvernează activitatea bancară, acționând hotărâtor în crearea și funcționarea unui sistem bancar performant.
În contextul actual, locul și rolul băncilor în economie sunt strâns legate de calitatea de
intermediar în relațiile economii – investiții. Agenții economici își găsesc resursele necesare
realizării investițiilor, fie prin propriile economii , fie recurgând la credite acordate de către bănci. Băncile s-au afirmat ca instituții monetare, ca intermediari monetari a căror caracterisică esențială este posibilitatea de a pune în circulație creanțe asupra lor însăși , ce sporesc volumul circulației monetare în monedă .Caracteristica semnificativă a băncilor este transformarea activelor nemonetare în monedă. Emisiunea de bancnote, funcția inițială a tuturor băncilor a fost restrânsă ulterior doar la banca de emisiune. În cadrul sistemului bancar s-au inclus în timp și intermediari nemonetari , care au ca funcții principale colectarea de economii sau acordarea de credite pe termen mijlociu și lung , direct către beneficiari sau prin angajarea de capitaluri pentru recreditare. Specializarea băncilor a fost o tendință ce s-a manifestat în cadrul sistemului bancar .Separarea și independența băncilor specializate este și momentul delimitării stării de competență și activitate a băncilor de depozit. În cadrul sistemului bancar s-au delimitat băncile comerciale / de depozit și băncile specializate.
Băncile comerciale efectuează toate tipurile de operațiuni bancare , operațiunile de
bază ale acestora fiind :
constituirea de depozite ;
acordarea de credite;
operarea transferurilor monetare.
Băncile specializate:
includ o gamă largă de instituții de credit și au statute diferite de la o țară la
alta ;
efectuează în general totalitatea operațiunilor bancare ;
fiecare dintre acestea sunt supuse unor limitări privind funcționalitatea lor sau
își asumă exclusivitate în anumite operațiuni .
limitările se referă la raza de implantare ( teritorială ) sau la statutul lor social ,
particular .
Rolul băncilor în economie este evidențiat de funcțiile îndeplinite de acestea ca agenți economici și ca factori de modelare economică.
Băncile comerciale sau de depozit funcționează ca societăți comerciale pe acțiuni, urmărind realizarea de profituri din activitatea desfășurată, dar respectând statutele de funcționare proprii. Aceste bănci constituie veriga de bază a oricărui sistem bancar, și care în spiritul reglementărilor Băncii Naționale asigură finanțarea economiei naționale.
Tradițional, băncile comerciale efectuează toate tipurile de operațiuni bancare, care se grupează în două categorii principale:
a) operațiuni pasive prin care banca își constituie resurse prin atragerea disponibilităților
bănești temporare din economie.
O trăsătură specifică a structurii bilanțiere bancare o reprezintă ponderea foarte mică (în medie de 10%) a capitalurilor proprii în total, ceea ce face ca operațiile pasive să fie foarte importante pentru volumul și calitatea resurselor atrase.
b) operațiunile active sunt cele prin care banca realizează fructificarea capitalului și a resurselor atrase. De calitatea operațiunilor active, concretizate în evidențierea așa numitelor active producătoare de venituri, depind în mare măsură profitul și soliditatea băncii.
Unul dintre scopurile cele mai importante în activitatea unei bănci este acela de a găsi plasamente, atât pentru fondurile proprii, cât și pentru cele mobilizate din afară. Plasamentele sau alocarea fondurilor reprezintă operațiuni active complexe, prin care banca distribuie în economie, sub formă de credite capitalurile proprii și atrase.
În general, operațiunile active pot fi grupate astfel:
operațiuni de creditare;
alte operațiuni de plasament pe piețele organizate(piața monetară, valutară, de capital).
Plasamentele trebuie orientate în direcția asigurării unui grad sporit de siguranță, astfel încât, acest risc corelat cu profitul prognozat să rezolve problema lichidității băncii.
Structurarea plasamentelor în funcție de corelația risc-profit-lichiditate, trebuie să reprezinte obiectivul principal al managementului operațiunilor active.
Operațiunea de creditare reprezintă actul prin care o instituție de credit se obligă sa pună la dispoziția clienților fondurile solicitate, sau își ia un angajament prin semnătură, de natura avalului, cauțiunii sau garanției, în favoarea acestora.
Creditul, reprezintă, deci orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum și la plata unor dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă, precum și orice prelungire a scadenței unei datorii și orice angajament de achizitionare a unui titlu care încorporează o creanță sau a altui drept la plata unei sume de bani.
Activitatea de creditare desfașurată de instituțiile de credit din țara noastră respectă prevederile legislației privind activitatea bancară, a normelor și regulamentelor proprii, a normelor, instrucțiunilor și regulamentelor emise de BNR în calitatea sa de bancă centrală cu atribuții de reglementare în domeniile monetar, de credit, valutar, de plăți și supraveghere bancară.
Principiul fundamental de politică bancară, pe care îl au la bază toate instituțiile de credit în activitatea de creditare este reprezentat de prudența bancară, însă îndeplinirea acestui principiu presupune și respectarea următoarelor principii generale:
Principiul credibilității solicitanților, conform căruia clienții trebuie să prezinte un anumit grad de credibilitate;
Principiul viabilității și realismului afacerilor, în activitatea de creditare trebuie identificată și evaluată capacitatea de plată a clienților, respectiv de a genera venituri și lichidități, ca principală sursă de rambursare a creditului și de plată a dobânzii;
Un alt principiu care trebuie avut în vedere este cel al destinației stabilite prin contract a creditului, ca fiind prcisă și obligatorie pentru împrumutați;
Principiul ce vizează perceperea dobânzilor și a comisioanelor, ale căror niveluri se stabilesc de fiecare bancă in parte, precum și penalitațile stabilite conform legii, în cazul nerambursării la scadență a creditelor și/sau neachitării dobânzilor la termen;
Garanțiile pe baza carora se acorda creditele, potrivit acestui principiu, volumul minim al garanțiilor constituite trebuie să acopere datoria maximă a împrumutatului catre bancă;
Beneficiarii de credite, persoane juridice, au obligația de a pune la dispoziția băncii bilanțul contabil, situațiile contabile periodice, precum și orice alte documente solicitate de către aceasta.
Principiul care asigură reluarea permanentă a procesului de creditare este reprezentat de rambursarea la termen a creditului și se realizează prin determinarea reală a capacitații împrumutatului de a realiza venituri și prin supravegherea permanentă a modului de utilizare a creditului.
Principiul definitoriu și esențial al activității de creditare a agenților economici vizează îndeplinirea cumulativă și obligatorie a următoarelor condiții:
constituirea potrivit legii;
posedarea unui capital social vărsat, potrivit actului constitutiv:
desfășurarea de activitați legale și eficiente:
îndeplinirea unui nivel optim al indicatorilor de bonitate:
în urma analizei fluxului de lighidități rezultă ca există posibilități reale de rambursare la scadență a serviciului datoriei;
valoarea garanțiilor materiale acceptate trebuie să corespundă nivelului creditelor solicitate;
au deschise conturi la banca de la care solicită creditul;
prezintă situația angajamentelor din conturile deschise la alte bănci și a garanțiilor aferente;
acceptă clauzele contractului de creditare.
Principiul ce stă la baza creditării persoanelor fizice presupune îndeplinirea obligatorie a urmatoarelor condiții:
realizarea de venituri certe și cu carecter permanent, pe întreaga perioadă de creditare;
constituirea și utilizarea propriilor surse de finanțare;
garantarea rambursării creditelor solicitate cu veniturile pe care le realizează, precum și cu garanții reale;
nu înregistrează debite și alte obligații restante către bancă și terți la data solicitării creditului.
Principiul administrării riscului și acoperirii eventualelor pierderi din credite și dobânzi, potrivit căruia, băncile comerciale trebuie să își constituie rezerva generală pentru riscul de credit și provizioane specifice de risc pentru credite și dobânzi.
Băncile pot să acorde credite în lei și valută, pe termen scurt, mediu și lung, în vedrea completării fondurilor proprii, pentru: acoperirea cheltuielilor de producție și desfacere; achiziționarea de produse și mărfuri în vederea comercializării; efectuarea cheltuielilor aferente producției din perioada următoare; pentru unele nevoi temporare de fonduri apărute în aprovizionarea și desfacerea produselor, precum și pentru realizarea unor obiective de investiții.
Creditarea pe termen scurt reflectă operațiunile de împrumut a unor sume de bani pe o durată ce nu depășește 12 luni, cu excepția creditelor pentru produse cu ciclu lung de fabricație.
Creditele a căror durată de rambursare este între un an și cinci ani sunt considerate pe termen mediu, iar cele care depașesc durate de cinci ani sunt credite pe termen lung.
Principalele tipuri de credit ce se pot acorda clienților sunt:
credite pe termen scurt, în lei, pentru:
linii de credite;
capital de lucru;
stocuri, cheltuieli și alte active constituite temporar;
produse cu ciclu lung de fabricație;
scont;
factoring;
facilități de cont;
mărfuri vândute cu plata în rate.
b) credite pe termen scurt în valută, pentru:
importul de bunuri și servicii;
linii de credite pentru importul de materii prime și materiale;
documente remise spre încasare.
c) credite pe termen mediu și lung în lei, pentru:
dezvoltare;
activități de leasing;
forfetare;
finanțarea investițiilor și achiziționarea de active fixe de către persoane fizice autorizate și producătorii agricoli;
investiții imobiliare și cumpărarea de bunuri de folosință îndelungată de către persoanele fizice.
d) credite pe termen mediu și lung în valută, pentru:
modernizarea și dezvoltarea capacităților de producție existente;
retehnologizarea proceselor de producție;
achiziționarea, din import, de mașini, utilaje, etc.
efectuarea oricăror alte cheltuieli legate strict de realizarea și darea în exploatare a investițiilor.
Decizia de creditare a persoanelor juridice presupune mai multe etape, cum ar fi: aprobarea, acordarea și rambursarea creditelor.
Concluziile rezultate din analiza situației economico-financiare, a indicatorilor de bonitate, ce caracterizează activitatea clientului, a evaluării riscului precum și a aspectelor nefinanciare stau la baza deciziei de creditare și de aprobare a creditelor solicitate.
Un aspect esențial, ce trebuie respectat de bănci în activitatea de creditare îl reprezintă urmărirea în permanență a existarea capacității de rambursare a imprumutaților pe întreaga perioadă de creditare și încadrarea volumului total al creditelor și dobânzilor aferente în posibilitățile de rambursare ale acestora.
Competențele de aprobare a creditelor se stabilesc în funcție de expunerea totală a băncii fată de un singur debitor, stabilindu-se limite maxime, diferite de la o bancă la alta, pentru unitățile operative.
În vederea obținerii de credite de la băncile comerciale agenții economici solicitatori trebuie să prezinte o documentație, care să cuprindă:
cererea de credite;
bilanțul contabil;
bugetul de venituri și cheltuieli;
fluxul de lichidități prognozat;
situația stocurilor și cheltuielilor pentru care se solicită creditul;
situația contractelor de livrare pentru produsele care constituie obiectul creditului;
planul de afaceri;
orice alte documente solicitate de bancă, necesare pentru acordarea creditului.
Această documentație este comună pentru toate categoriile de credite, la care agenții economici vor anexa, după caz, și alte documente specifice categoriei de credit solicitate.
În epoca contemporană rolul băncilor în economie este strâns legat de calitatea lor de intermediar principal în relația economii-investiții, relație hotărâtoare în creșterea economică. Economia românească a permis, în etapele dezvoltării sale, o ascensiune importantă a sectorului bancar, determinând o evoluție a creditului marcată de o bază foarte joasă de pornire, ce a urmat un accelerat trend ascendent.
Pe fondul unei dinamici accelerate și al unei structuri dezechilibrate a creditului, competiția în mediul bancar a cunoscut creșteri semnificative.
Apetența pentru competiție a băncilor din România a fost reflectată și de creșterea agresivității campaniilor promoționale derulate de acestea, ceea ce a contribuit la extinderea rapidă a creditului în economie, în special în sectorul gospodăriilor populației, tot mai interesat de achiziționarea îndeosebi a bunurilor de folosință îndelungată și, parțial, de investiții imobiliare.
Expansiunea creditului neguvernamental, care a alimentat excedentul de cerere acumulat în economia românească, îndeosebi în perioada 2006-2008, a fost susținută deopotrivă de factori de natura ofertei și a cererii.
Dinamismul excesiv al creditării, cu preponderență a populației, în lipsa unei susțineri corespunzătoare din partea producției interne, a accentuat astfel vulnerabilitatea economiei, ducând la o declanșare a etapelor de criză economică și financiară.
Anii premergători declanșării actualei crize financiare s-au caracterizat printr-o expansiune deosebită atât a agenților economici autohtoni cât și a unor bănci internaționale.
În același timp, concluziile desprinse în urma crizei sistemului financiar-bancar din țările dezvoltate au impus o regândire a modului de funcționare și de supraveghere ale acestuia, inclusiv prin aplicarea unor cerințe mai stricte în privința capitalizării, lichidității și a gestionării riscurilor la nivelul instituțiilor de credit, cum ar fi cele stipulate în Acordul Basel III.
În contextul crizei financiare, obiectivele instituiilor de credit s-au deplasat din zona preponderent cantitativă (creșterea cotei de piață, campanii agresive de creditare sau maximizarea profiturilor pe termen scurt) către abordări care mizează în special pe analize calitative și de risc asociate creditării. Măsurile severe de austeritate aplicate de autoritățile române, începând cu a doua parte a anului 2010, care au vizat reducerea salariilor, disponibilizările în sectorul bugetar și creșterea cu 5 puncte procentuale a cotei standard a TVA, precum și efectele imprimate de șomajul în creștere, deprecierea monedei naționale și scăderea veniturilor au generat presiuni asupra sistemului bancar românesc.
În aceste condiții, băncile au redus oferta de împrumuturi prin înăsprirea standardelor și a termenilor creditării, tendințe determinate de implementarea unor planuri de reducere a costurilor.
Deteriorarea în continuare a calității portofoliului de credite s-a produs ca urmare a agresivității care a caracterizat politica promovată de bănci în anii premergători crizei economice, pentru a câștiga cotă de piață, precum și pe fondul dificultăților financiare întâmpinate ulterior de persoanele fizice și juridice, pe parcursul anului 2010.
În pofida crizei financiare internaționale și a reducerii creditării pe plan global, sistemul bancar românesc poate fi apreciat ca solid, cu niveluri ale capitalizării, solvabilității și lichidității conforme cu cerințele prudențiale.
Aderarea României la Uniunea Europeană, precum și accesul cetățenilor, persoane fizice și persoane juridice, la diferitele fonduri cu finanțare europeană, impulsionează oarecum activitatea de creditare, chiar în etapa de redresare economică. Totodată, băncile, învățând din experiența anterioară, își îndreaptă atenția către sectorul întreprinderilor mici și mijlocii și în mod special către agricultură.
Băncile comerciale intenționează să acorde finanțări mai mari pentru IMM-uri și agricultură, după ce normele BNR au limitat piața potențială a creditelor destinate persoanelor fizice.
Deși băncile au în ofertă numeroase produse destinate finanțării societaților comerciale, accesul acestora la creditare este limitat în condițiile în care majoritatea firmelor nu dispun de garanțiile materiale necesare pentru accesarea împrumuturilor.
Pentru a rezolva acest neajuns, băncile au lansat o serie de produse destinate sectorului IMM, în parteneriat cu fonduri de garantare și instituții publice, dar și cu instituții financiare europene.
Un exemplu îl reprezintă, ProCredit Bank, ce finanțează proiecte de investiții sau capital de lucru permanent, în completarea finanțării asigurate de Banca Europeană pentru Investiții, de 50% pană la 100% din fondurile de finanțare. Garanțiile sunt asigurate prin colaborarea cu Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici si Mijlocii și cu Fondul de Garantare a Creditului Rural.
Totodată, CEC Bank și Agenția pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii au lansat un program care urmărește finanțarea implementării planurilor de afaceri eligibile și distribuirea de alocații financiare nerambursabile societăților comerciale selectate de AIPPIMM.
BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE este un alt partener care oferă soluții pentru finanțarea proiectelor de investiții cu sprijinul fondurilor de garantare, instituțiilor publice și instituțiilor financiare europene.
1.1. Prezentarea BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE
1.1.1. Scurt istoric
BRD – Groupe Société Générale este cea mai importantă bancă privată, cu o traditie de peste 90 de ani in Romania și are a doua capitalizare la Bursa de Valori București. Acționarul principal al BRD este Société Générale , unul dintre cele mai mari grupuri bancare din zona euro, serviciile lui fiind utilizate de aproximativ 32 milioane de clienți din lumea întreagă.
Câteva dintre momentele din istoria înființării BRD- Groupe Société Générale care și-au pus amprenta asupra înfiițării băncii ca și personalitate juridică, precum si asupra creării unui bun renume sunt:
Istoria BRD – Banca Română pentru Dezvoltare începe în 1923, odată cu înființarea Societății Naționale pentru Credit Industrial, ce a avut drept scop finanțarea primelor etape ale dezvoltării sectorului industrial din România.
Dupa Al Doilea Razboi Mondial, conform Legii Nationalizarii din iunie 1948, Societatea Națională pentru Credit Industrial devine Banca de Credit pentru Investiții.
In 1990, monopolul de care beneficiau băncile specializate în domeniul lor de activitate a luat sfarșit. Banca Română pentru Dezvoltare s-a constituit ca bancă comercială și a preluat activele si pasivele Băncii de Investiții, constituind baza activității, dar autorizarea generală pentru activitățile bancare atribuită acestei entităti stimulează constituirea unei importante rețele de agenții pe întreg teritoriul țării. Astfel, obiectivele unitățile sale se îndreaptă în special, în afara atragerii depozitelor societăților comerciale și persoanelor fizice și către creditele pentru investiții destinate societăților comerciale.
BRD a fost aleasă de Guvern pentru a deveni prima bancă comercială privatizată, o alegere ce consacră calitatea activelor și a gestiunii. Achiziționarea pachetului majoritar de acțiuni al BRD de către grupul Société Générale a fost finalizată în martie 1999. Ea intervine într-o perioadă dificilă marcată de falimente bancare răsunătoare. Este de asemenea începutul bancarizării masive a persoanelor fizice.
Listarea companiei la Bursa de Valori București în anul 2001, constituie o nouă etapă foarte importantă în activitatea BRD, devenind în scurt timp una din cele mai tranzacționate societăți.
În anul 2003, Banca Română pentru Dezvoltare a devenit BRD – Groupe Société Générale în urma unei campanii de rebranding. În 2004, Société Générale a cumpărat pachetul rezidual de acțiuni detinut de statul roman in capitalul BRD. Această mișcare strategică a avut ca obiectiv schimbarea identității, având efecte favorabile ce s-au resimțit într-o consolidare a poziției băncii pe piață.
Grupul Société Générale își crește în 2004 participația în capitalul BRD de la 51% la 58,32%, cumpărând pachetul rezidual de acțiuni deținut de statul român.
BRD profită de imaginea sa favorabilă în fața marelui public și de calitatea relațiilor sale cu întreprinderile pentru a dezvolta rapid clientela sa de persoane fizice. Foarte repede, BRD devine lider pe piața noilor produse, cum ar fi cardurile bancare și creditele pentru consum.
Trecerea timpului a conferit băncii un plus de autenticitate, transformând-o dintr-o “bancă din secolul trecut” într-o bancă modernă, reprezentativă în peisajul bancar românesc, care a știut să câștige continuu la capitolele notorietate, siguranță, profitabilitate.
1.1.2. Structura organizațională a BRD – Groupe Société Générale
Înființată în anul 1864, cu sediul social la Paris, în Franța, Société Générale este unul dintre principalele grupuri financiare din lume, iar acțiunile sale sunt cotate la Bursa de Valori din Paris . Bazându-se pe un model de bancă universală, Grupul Société Générale combină soliditatea financiară cu o strategie de creștere sustenabilă, și își propune să fie o bancă de referință ca partener bancar, recunscută pe piețele unde activează, aproape de clienții săi și aleasă pentru calitatea și angajamentul echipelor sale.
Cei 157.00 de angajați (inclusiv angajații Societe Marseillaise de Credit, achiziționată în sepetembrie 2010 de către Credit du Nord), din 85 de țări, sunt zilnic alături de cei peste 33 milioane de clienți din toata lumea. Echipele SG oferă sfaturi și servicii clienților persoane fizice, persoane juridice și instituționali în trei linii principale de business:
Banca de retail din Franta compusă din retelele Societe Generale, Credit du Nord și Boursorama;
Banca internationala de retail, cu prezența în Europa centrală și de est și Rusia, în bazinul Mediteraneean, Africa sub-saharină, în Asia și în fostele colonii franceze;
Banca corporate si de investitii având o expertiză globală în „investment banking”, finanțări și piețe gobale.
Strategia sa de creștere, atât internă cât și externă, prin sinergia cu Grupul, prin oferta sa de produse și prin dezvoltarea canalelor alternative de distribuție, i-a permis să continue să-și extindă în mod eficient activitățile bancare.
Datorită dezvoltării sale organice și achizițiilor realizate în ultimii ani din Bulgaria, România, Slovenia, Republica Cehă, Grecia, Muntenegru în 2005 (Podgoricka Banka) și Rusia
(Delta Credit), Société Générale este astăzi unul dintre cei mai importanți jucători din zona europeană.
BRD – Groupe Société Générale, membră a Groupe Société Générale, este o bancă universală ce oferă servicii financiare complete persoanelor fizice și juridice și are ca obiectiv atingerea poziției de lider de piață în acest sector.
Modelul de bancă universală implementat de Grupul Société Générale in urma privatizării din 1999 este axat astăzi pe 3 activități majore:
Banca de Retail care servește persoanele fizice și profesiunile liberale;
Corporate & Investment Banking, cu servicii dedicate marilor companii locale sau subsidiarelor din România a companiilor international;
Servicii Specializate care oferă leasing financiar, leasing operațional, management al flotelor auto, credite de consum în magazine, titluri, asigurări, pensii și altele.
BRD – Groupe Société Générale are un loc bine delimitat în cadrul grupului Société Générale , fiind prima investiție a Société Générale în aceasta zonă. Numărul clienților BRD reprezintă aproximativ 10% din numarul total al clienților Société Générale. Din punctul de vedere al profitabilității, BRD este pe locul doi în cadrul grupului Société Générale, după Komercni Banka din Cehia.
În ceea ce privește poziționarea BRD – Groupe Société Générale în cadrul sistemului bancar românesc, este a doua bancă din Romania din punct de vedere al activelor, unul dintre marii finanțatori ai IMM-urilor, precum și unul dintre cei mai importanți jucători pe piața de corporate banking din România – leaderi pe segmentul de credite sindicalizate la sfarșitul anului 2012.
BRD – Groupe Société Générale are în continuare prespective bune de dezvoltare, beneficiind de susținere financiară, de know-how-ul și experința pe piețele financiare externe a Société Générale (deținător a 58,32% din acțiunile băncii).
De la privatizarea sa, BRD – Groupe Société Générale a primit numeroase distincții și premii acordate de publicații specializate internaționale :
Euromoney: « Cea mai bună bancă din România », acordat în 1999, 2000, 2001,2002, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, 2010
The Banker: « Cea mai bună bancă din România », acordat în 2003, 2006, 2007, 2008, 2010
Global Finance: "Cea mai bună bancă din România", acordat în 1999, 2000, 2001,2002, 2007, 2008, 2010, 2011.
BRD – Groupe Société Générale a primit din partea "Euromoney Magazine" premiul pentru cea mai bună bancă din România datorită performanțelor obținute în 2004, un an remarcat de obținerea unor rezultate financiare excelente, în special a unui profit net mai mare cu 55% față de cel obținut în anul anterior, și a unuia dintre cele mai ridicate niveluri ale ROE din regiune, 30%.
Strategia grupului pentru 2013 vizează îndeplinirea unor obiective precum:
Dezvoltarea comercială intensivă prin:
– creșterea și diversificarea bazei de clienți;
– noi produse inovative;
– finanțarea proiectelor legate de atragerea de fonduri europene, energie, mediu, infrastructură, etc.;
– o poziție mai puternică ca și bancă de investișii;
Eficientizarea proceselor și sistemelor;
Adaptarea organizării și a metodelor proprii la strategia clienților;
1.1.3. Rețeaua de sucursale a BRD Groupe Société Générale
Grupul Société Générale este unul din primele grupuri de servicii financiare din zona euro ce și-a construit business-ul pe un model diversificat de bancă universală, urmărind, în același timp, soliditatea financiară și startegia de creștere durabilă, fiind o bancă orientată către clienți. Încă de la începuturile sale în 1864, Société Générale pune expertiza sa în serviciul clienților săi și de finanțare a economiei, cu ambiția de a deveni referința pentru relații bancare. Lucrul în echipă, inovația, profesionalismul sunt valorile după care se ghidează grupul.
Société Générale Group are peste 32 milione de clienți atât în Franța cât și în străinătate. În Franța, banca operează cu 3 rețele de distribuție complementare:Société Générale, Crédit du Nord și Boursorama.
În afară, banca sa de retail este prezentă în 85 de țări. Activitățile departamentului de servicii financiare specializate s-a dezvoltat substanțial în ultimii ani și a devenit foarte repede un important jucător pe piața europeană.
Société Générale– Retail Banking din afara Franței își aplică propria politică bancară pe care o adaptează la mediul local. Banca Société Générale cunoaste 3 arii de extindere: Europa Centrală și de Est, bazinul mediteranean și Africa și teritoriile franceze.
Société Générale și-a dezvoltat serviciile în Europa Centrală și de Est înaintea altora și la ora actuală are o rețea de mărime semnificativă. În afară de România, deține activități și bănci mari, puternice, în Cehia, Slovacia, Serbia, Slovenia, Rusia, Bulgaria și Croația.
Pentru a putea veni în întampinarea cerințelor clienților persoane fizice și juridice, BRD- Groupe Société Générale și-a extins continuu rețeaua teritorială, ajungând în prezent la un număr de 937 de agenții, prezente în toată țara în proximitatea clienților care au la dispoziție unităși moderne și personal calificat.
Aceste unități se integrează ușor în viață comunității, fiind situate în zonele rezidențiale ale clientelei individuale, în universități, în galerii comerciale, în instituții publice.
În doar cinci ani, rețeaua agențiilor BRD a marcat, de asemenea, și o importantă evoluție calitativă, reușind să facă față concurenței prin inovație. Prezența în rețea a conceptelor noi și inovatoare pe piața românească – BRD Express, BRD 24H, BRD Blitz, BRD Cafe – într-o măsura corespunzătoare cerințelor pieței ce permite optimizarea activităților.
Proiectul BRD Express a definit un concept nou de agenție bancară în relația cu clienții persoane fizice, care se bazează pe trei caracteristici-cheie : proximitatea față de clientela potențială, simplitatea și rapiditatea operațiunilor, confortul clientului. Agențiile BRD Express beneficiază de "ghișeul universal", care procesează toată gama operațiunilor curente prin proceduri de lucru simplificate.
În prezent, BRD – Groupe Société Générale deservește clienții prin intermediul sucursalelor sale din București, Dolj, Timișoara, Cluj, Brașov, Constanța, Ploiești, Iași și din alte judete ale țării.
Dezvoltarea rețelei de sucursale a susținut strategia băncii de a câștiga o cota de piață
favorabilă într-un timp foarte scurt.
Proiectul de dezvoltare a rețelei BRD definește un nou tip de agenție bancară, ce beneficiază de “ghișeul universal”, care operează toată gama de operațiuni curente, simplificând procedurile de lucru, având un program de lucru flexibil și prelungit. Design-ul noilor agenții este inovator, modern, purtând amprenta Société Générale.
Managementul performant al băncii se reflectă într-o abordare prudențială a riscului, în conformitate cu strategia sa pe termen lung. Politicile și activitățile de management al riscului sunt în linie cu practicile Société Générale și se concentrează asupra evaluării și identificării riscurilor într-un stadiu incipient.
O altă axă de preocupare a Grupului o reprezintă responsabilitatea corporativă ce se exercită pe două planuri:
– responsabilitatea socială și de mediu pe plan intern, prin politici de resurse umane responsabile;
– responsabilitate socială și de mediu pe plan extern, prin diminuarea impactului pe care activitățile băncii îl au asupra mediului și prin proiecte de implicare în comunitate.
1.1.4. Oferta de produse și servicii
BRD- Groupe Société Générale este o bancă universală și deține o poziție privilegiată pe piața românească, din punctul de vedere al serviciilor bancare oferite persoanelor fizice și juridice. Ea numără 2,3 milioane de clienți, care intră în contact cu banca prin intermediul sucursalelor clasice, al internetului, al telefonului mobil, dar și cu ajutorul unui call center performant. BRD se află in topul băncilor care activează pe piața creditelor pentru persoane fizice și pe cea a cardurilor bancare. Forța de vânzare a băncii acționează printr-o rețea de 900 de unități. Banca combină avantajele cunoașterii pieței locale cu avantajele oferite de apartenența la rețeaua internațională a Société Générale.
Produsele și serviciile oferite pentru persoanele fizice de către BRD- Groupe
Société Générale:
Conturi curente: transferuri între conturile BRD, depuneri și retragere de numerar, plăți de facturi de utilități, operațiunide schimb valutar, , transferuri către conturi deschise la o altă bancă din țară sau din străinătate;
Carduri de debit (MAESTRO, VISA ELECTRON, VISA CLASSIC IN LEI, VISA CLASSIC IN USD, MASTERCARD STANDARD IN EUR, MASTERCARD GOLD, A LA CARTE, BRD MASTERPASS TRANSPORT, CARD CONTACTLESS, GIFT CARD, CUMPĂRĂMISEȘTE) ;
Transferuri naționale și internaționale(WESTERN UNION,PLĂȚI PROGRAMATE)
Liniile de credit;
Pachete (Clasic, Select, Premium,Pentru adolescenți, studenți, salariați, seniori)
Banca la distanță: -Internet banking : MyBRD-NET -serviciu tranzacțional pentru efectuare de operațiuni bancare prin intermediul Internet-ului.
-Mobile banking : Mobilis- serviciu de informații privind soldul contului, modificările care au loc în cont, informații despre produsele și serviciile BRD și despre cursurile valutare prin intermediul telefonului mobil;
-Phone banking :Vocalis – Serviciu de bancă la distanță prin telefon, ce iți permite realizarea rapidă a operațiunilor curente; serviciu de informații complete despre oferta de produse și servicii a BRD, despre conturile personale deschise la BRD , efectuare de viramente sau plăți de facturi, informații despre condițiile de acordare de credite;
-SMS Banking presupune consultarea situației contului bancar prin sms, primești alerte despre modificările care au loc în conturi, ai extras cu ultimele 5 operațiuni efectuate;
Produse și servicii de investiții(conturi de economii, depozite la termen);
Produse și servicii de economii și plasamente( depozite, certificate de depozite, fonduri de investiții și plasamente) ;
Creditele oferite de BRD- Groupe Société Générale persoanelor fizice:
– credite de consum: credite pentru nevoi personale, credite auto;
– credite imobiliare : credite cu destinație locativă, credite cu destinație comercială ;
– leasing : pentru echipament medical, echipament IT, utilaje pentru construcții și echipamente industriale, mijloace de transport, etc.
– creditul Multiplan : credite pentru nevoi personale, credite pentru locuință ; Multiplan este un program de economisire-creditare in lei sau euro dedicat persoanelor care doresc suport financiar pentru orice proiect, dupa o perioada de economisire de minimum 2 ani.
Asigurări: asigurări carduri, pachete, asigurări atașate creditelor, asigurări atașate conturilor de economii;
alte servicii:casă de schimb valutar și operațiuni cu numerar, casete de valori,asistență și
consultanță, acces permanent în incinta băncii în vederea efectuării tranzacțiilor prin Online Banking și a utilizării ATM-urilor.
B. Produsele și serviciile oferite pentru persoanele juridice de către BRD- Groupe Société Générale:
BRD- Groupe Société Générale oferă o gamă completă de produse și servicii bancare destinate persoanelor juridice :
Conturi curente: transferuri între conturile deschise la banca noastră și între conturi deschise la o altă bancă din România sau din străinătate, operațiuni de schimb valutar,
depunere și retragere de numerar, semnătura electronică, colectare facturi, gestiune conturi trezorerie, plata salariilor;
Carduri: VISA BUSINESS, VISA BUSINESS USD și MASTERCARD BUSINESS
EUR- BRD propune o gamă de carduri alături de un întreg pachet de servicii gratuite de asistență și asigurare pe parcursul călătoriilor (asigurare medicală obligatorie în cazul călătoriilor în străinătate; asigurare în caz de accident pe parcursul deplasărilor, în România sau în străinătate, cu mijloace de transport public (avion, tren); asigurare în cazul întârzierii bagajelor sau a cursei aeriene)
E-commerce :comercializarea produselor sau serviciilor direct prin Internet;
Banca la distanță : realizarea de operațiuni bancare fără a fi necesar ca și clientul să se deplaseze la banca: Internet banking, Mobile Banking, SMS Banking.
Finanțarea activitatii curente :credite de trezorerie (conditii flexibile și avantajoase de
finanțare), garanții bancare( ce permit amânarea unei plati, evitarea imobilizarii unor fonduri
sau accelerarea unor încasări) si credite pentru export (ofera posibilitatea valorificării optime a
activității clientilor pe piețele străine,);
Finantarea creantelor din activitatea de export :pentu clientii care utilizeaza servicii
specializate de finanțare a vânzărilor externe cu plata la termen materializate în acreditive
irevocabile sau în efecte de comert avalizate(cambii și bilete la ordin) banca finanțeaza exportul, în proporție de 100%, fără a solicita garanții reale.
Factoring :susține dezvoltarea societății clientului asigurându-i resursele necesare
creșterii vânzărilor prin serviciile de finantare, administrare si colectare a creanțelor
materializate în facturi, precum și prin prelucrarea riscului de neincasare a debitorilor.
Plăți interne și externe:ordine de plată în lei, cecuri în lei, transferuri valutare, efecte de comert ;
Cash Management Internatonal -serviciu destinat companiilor internaționale care
doresc să urmăreasca și să gestioneze, din afara țării, operațiunile efectuate în conturile
deschise la BRD-Groupe Société Générale;
Credite pentru investiții: cofinanțări Sapard, , credite de investiții cu garanții FEI, credite de investiții din surse BEI, creditul BERD;
Plasamente: -Depozitul la termen: depozite in lei, depozite in valuta, certificate de depozit; – Fonduri de investiții :produse pentru diversificarea portofoliului de investiții
Alte servicii: vânzare și cumpărare de valută, casete de valori, plata salariilor în cont, plăți programate, garanții bancare internationale, modalități de plată a facturilor de
servicii/utilități.
BRD – Groupe Société Générale este banca de referință în sectorul privat din România, peste 65 % din totalul creditelor fiind acordate acestui sector atât pentru întreprinderile mici și mijlocii și microîntreprinderi, cât și pentru marile corporații.
În afara finanțărilor clasice, gama de produse și servicii acoperă în totalitate gestiunea fluxurilor de numerar, serviciile de leasing, prin intermediul filialei BRD Sogelease, factoring-ul intern și extern cat si soluții complete de externalizare a flotelor de vehicule prin filiala ALD Automotive.
BRD – Groupe Société Générale este și un actor important al vieții comunitare, nu numai prin ancorarea sa la economia națională, ci și prin sponsorizările acordate diferitelor domenii din viața socială, culturală și sportivă românească.
CAPITOLUL II.
CREDITAREA AGENȚILOR ECONOMICI
STUDIU DE CAZ PE EXEMPLU BRD-G.S.G.
Creditul de investiții reprezintă o sursă importantă pentru agenții economici de asigurare a fondurilor necesare pentru realizarea obiectivelor de investiții. Acordarea acestor credite este însă condiționată de existența garantării certe a rambursării acestora și a dobanzilor aferente la scadența, acesta depinzând și de viabilitatea proiectului de investiții.
La creditarea proiectelor de investiții BRD-GSG urmărește o serie de obiective esențiale.
Analiza se realizează pe baza studiului de fezabilitate întocmit de firme autorizate sau a planului de afaceri, prezentat de client și presupune parcurgerea următoarelor etape:
a) Analiza scopului investiției presupune argumentarea necesității realizării proiectului de investiții de către client prin atingerea următoarelor puncte:
Crearea unor noi capacități de producție;
Creșterea capacității de producție existente;
Modernizarea spațiilor de producție și administrative;
Înlocuirea unor utilaje sau instalații uzate fizic și moral;
Respectarea legislației privind protecția mediului;
Crearea de spații de desfacere și/sau distribuție, sau extinderea rețeleiexistente;
b) Analiza costului total al proiectului
Se urmărește ca în DEVIZUL GENERAL să se cuprindă costurile ce concură la realizarea și punerea în funcțiune a proiectului de investiții.
Pentru achizițiile de utilaje independente și/sau utilaje cu montaj, dotări, mijloace de transport, care nu necesită întocmirea unui deviz general, se va prezenta lista bunurilor, care se vor achiziționa, menționându-se valoarea și costurile implicate pentru aceste achiziții și punerea în funcțiune (ex.: taxe și comisioane vamale, TVA, transport, montaj, probe);
c) Analiza planului de finanțare al proiectului
Pornind de la valoarea totală a proiectului de investiții se analizează:
Structura surselor de finanțare ( proprii, credite bancare sau alte surse) prezentate în studiul de fezabilitate sau în planul de afaceri, după caz, pe fiecare obiect din devizul general și/sau lista de utilaje;
Calitatea surselor proprii ale clientului, respectiv care este aportul în numerar și/sau aportul în natură;
Modul de asigurare al surselor proprii și al costurilor investiționale ce se vor finanța din acestea;
Volumul creditului solicitat, costurile investiționale ce se vor finanța;
Ponderea fiecărei surse de finanțare în total surse;
d) Analiza efectului proiectului investițional asupra volumului afacerilor firmei prin care se urmărește:
Menținerea și/sau creșterea cifrei de afaceri;
Reducerea costurilor și creșterea profitabilității;
Creșterea productivității muncii;
Menținerea și/sau extinderea pieței de desfacere;
Creșterea calității produselor;
Menționarea sau îmbunătățirea factorilor de mediu, etc.;
e) Analiza eficienței proiectelor de investiții
Analiza eficienței proiectelor de investiții se realizează pe baza datelor prezentate de client în planurile de afaceri sau studiile de fezabilitate după caz, pe durata de creditare și perioada de viață a proiectului.
Analiza se realizează pe baza prognozei fluxului de numerar, utilizând tehnicile de actualizare ale acestora, respectiv:
Metoda valorii nete prezente (VNP);
Metoda ratei interne normale de rentabilitate (RIR) prin care se determină capacitatea proiectului de a genera fluxuri de numerar care să asigure recuperarea integrală a capitalului investit (rambursarea capitalului împrumutat și creșterea valorii firmei pentru acționarii existenți).
Criteriile de apreciere pentru finanțarea proiectelor folosind cele 2 metode, sunt:
Valoarea netă prezentă să fie pozitivă;
RIR, să fie mai mare sau cel puțin egală cu rata medie a dobânzii creditului sau cu costul mediu ponderat al capitalului investit;
f)Analiza fluxului de numerar total al activității
Evaluarea capacității de rambursare a creditului presupune pe lângă analiza eficienței
proiectului de investiții și analiza fluxului de numerar global.
Dimensionarea creditului ce se poate acorda de bancă se stabilește ținând seama de:
Performanțele financiare ale clientului privind activitatea trecută;
Valoarea totală a proiectului de investiții;
Sursele proprii cu care participă clientul la finanțarea proiectului;
Eficiența proiectului de investiții și capacitatea acestuia de a genera lichidități care să asigure plata dobânzii și rambursarea creditului pe perioada de creditare;
Capacitatea firmei de a susține proiectul investițional și serviciul datoriei către bancă și din rezultatele obținute din celelalte activități;
Limita maximă (până la 75% din valoarea proiectului).
2.1. Analiza solicitantului
Firma DUNCOMET S.R.L. este o societate privată cu capital integral românesc,avand sediul in Craiova, judetul Dolj, administrator Dunareanu Andrei,înființată în anul 1992, avand ca obiect principal de activitate comerțul cu produse chimice.
Un alt obiect de activitate al societății, il reprezintă transportul rutier de mărfuri.
În acest sens S.C. DUNCOMET S.R.L. colaborează cu mari companii din diverse domenii economice: HEINEKEN ROMANIA S.A., APROMAT S.A., CARGILL AGRICULTURA S.R.L., PRIMORDIAL ROMANIA S.R.L., LINZER AGRO TRADE ROMANIA S.R.L., pentru care asigură transportul cu mijloacele auto din dotarea proprie.
Societatea activează în domeniul distribuției de îngrășeminte chimice, fiind distribuitor autorizat de îngrășeminte chimice – azotat de amoniu, uree, complexe și altele.
Prin contractul de distribuție încheiat cu S.C.Petrom S.A.București – Doljchim Craiova, în calitate de distribuitor, în cursul anului 2010, S.C.DUNCOMET S.R.L.Craiova a achiziționat și distribuit către diverși clienți azotat de amoniu, uree și complexe în valoare de 3.167.451 lei.
În prezent societatea comercializează îngrășeminte chimice pe bază de contracte ferme cu firme ca: RALFERT S.R.L., MAFCOMF PRODIMPEX S.R.L., CARGILL AGRICULTURA S.A., MINADEL S.R.L., etc.
Ca urmare a perioadei de criza pe care o traversată, în condițiile în care firma platește la bancă dobânzi pentru creditele contractate ,,destul de mari'', clienții actuali ai firmei solicită termene de plată mai mari, iar furnizorul local de îngrășeminte chimice – Doljchim a fost închis (al carui distribuitor zonal era), pentru menținerea echilibrului financiar între încasări și plăți a devenit necesară găsirea altor surse de venit, concretizate în investiții în alte domenii de activitate.
S.C. DUNCOMET S.R.L. deschide în 2011 ,la sediul social, un magazin ce vizează atât vânzarea cu amănuntul, cât și vânzarea en-gros, vanzarea cu amănuntul fiind predominantă de produse alimentare. Magazinul se află poziționat într-un punct cheie al orașului Craiova, poziția strategică reprezentând doar unul din atuurile pe care le deține magazinul, astfel că spațiul modern, utilat cu mobilier nou și elegant dotat cu echipamente profesionale specifice domeniului, construit la standarde înalte de calitate, reprezintă alte elemente ce vin în întâmpinarea cerințelor clienților. Pe de altă parte, personalul pregătit din punct de vedere profesional, mereu amabil, la dispoziția clienților, precum și mediul mereu curat, ce respectă standardelor de igienă alimentară, în care se depozitează și se comercializează produsele, dar și calitatea și prospețimea acestora, întăresc încrederea cumpărătorilor existenți și atrag de fiecare dată clienți noi.
Începând cu anul 2012, firma și-a îndreptat atenția și către alte domenii de activitate precum agricultura. Astfel, în acest sens, S.C .DUNCOMET S.R.L. a achiziționat și a luat în arendă terenuri agricole în județele Dolj și Mehedinți, în perspectiva cultivării acestora.
Deasemeni, în perspectivă, firma DUNCOMET S.R.L. urmează să își extindă obiectul de activitate, prin construirea unui hale destinată depozitării produselor chimice, având în vedere fluctuația de preț a acestor produse în sezon, dar și regimul special de depozitare, păstrare și comercializare al acestora. Hala va fi construită ca urmare a depunerii unui proiect cu finanțare europeană și va respecta condițiile de eligibilitate impuse de Uniunea Europeană.
Obiectivul firmei este de a stabili relatii de parteneriat durabile cu Bancile, furnizorii si clientii si de a crea un mediu de afaceri bazat pe incredere si profesionalism.
Diversitatea axelor de activitate pe care a acționat firma, precum și echipa de management formată din cei doi asociați, care a știut cum să identifice și să beneficieze de oportunitățile momentului, a reprezentat un factor esențial în dezvoltarea acesteia și în adaptarea optimă la mediul economic românesc ce se află într-o continuă dinamică.
Caracteristicile creditului solicitat de S.C. DUNCOMET S.R.L.
S.C. DUNCOMET S.R.L. solicită acordarea unui credit pentru investiții ce prezintă o serie de caracteristici generale privind: obiectul și scopul creditului, condițiile de creditare, rambursarea și costul creditului.
Creditele pentru investiții se acordă pentru:
– realizarea de noi obiective sau capacități de producție;
– extinderea, modernizarea și retehnologizarea capacităților existente;
– procurarea de mașini, utilaje, mijloace de transport sau alte mijloace fixe;
– cumpărarea de alte active fixe (inclusiv cele care fac obiectul creditului ipotecar).
Condiții de creditare impuse de BRD :
1. Condiții solicitate:
– clientul trebuie să ruleze o parte din afacerea sa pentru orice credit primit. Nici un credit nu se acordă dacă clientul nu se angajează să ruleze măcar o parte din afacerea sa prin bancă. În acest fel banca nu oferă doar cel mai riscant produs al său – creditul, ci reușește să “vândă” și celelate produse ale sale și să-și îmbunătățească profitabilitatea.
2. Condiții de garantare:
– FNGCIMM – 60% din valoarea creditului (81.000 RON)
– Ipoteca asupra bunului mobil achizitionat din credit
Caracteristicile creditului de investiții pus la dispoziție de BRD sunt:
– rambursarea creditului se face în tranșe, care curg de obicei din luna următoare datei în care creditul a fost folosit în întregime:
– frecvența de rambursare (lunar, trimestrilă sau semestrială) se face în funcție de dorința și tipul de încasări ale clientului, nu sunt impuse de bancă;
– perioada de grație – se acordă de obicei atunci când clientul are nevoie de o perioadă mai mare pentru a finaliza o investiție și a culege roadele acesteia;
Pentru a putea obține un credit debitorul trebuie să îndeplinească mai multe cerințe:
să nu aibă datorii la stat, incidente de plăți (cecuri, bilete la ordin neplătite);
să aibă o reputație bună și un management bun, să aibă un rating BRD de maxim 6 (pe o scală de la 1-10, 1 cel mai bun);
să aibă o piață stabilă sau cu tendințe de creștere;
să aibă o bază bună de clienți;
Scopul creditul este acela de a achizițona un utilaj agricol necesar procesului realizării lucrarilor terenurilor agricole luate în arendă, respectiv achiziționate. Societatea are nevoie de o sumă de 182.602,14 RON, dar solicită credit în valoare de 135.000 RON, firma contribuind cu diferența de 47.602,14 RON. Creditul se acordă pe o perioadă de 5 ani din iunie 2012 până la data scadenței cel târziu iunie 2017.
Rambursarea se realizează trimestrial în rate egale din disponibilitățile rămase în contul curent după efectuarea plăților.
Calculul dobânzii se va efectua la un număr exact de zile raportat la un număr de 360
de zile calendaristice. Dobânda se va calcula de la prima tragere până la data rambursării
integrale a sumei împrumutate.
Neutilizarea creditului la termenele și în sumele prevăzute în contract dă dreptul băncii
să încaseze de la debitor un comision. Întârzirea în rambursarea împrumuturilor se înregistrează la împrumuturi restante, pentru care banca încasează dobânzi majore cu caracter penalizator.
Costurile unui credit sunt de obicei următoarele:
a. comison de acordare- variază între 0.5% și 2%, în funcție de mai mulți factori:
suma totală ce va fi acordată, rating-ul clientului, mărimea veniturilor ce vor fi generate pentru
bancă din activități non-credit (din operațiuni de plăți, schimburi valutare, emiterea de scrisori
de garanție, de carduri, etc);
b. comision de neutilizare- în cazul creditului de investiții se percepe pentru perioada
neutilizată a creditului; se percepe de obicei între 0.5% și 1%. De exemplu, dacă unui client i
se aprobă un credit în luna mai și cheltuie banii abia în luna septembrie, atunci pentru lunile în
care creditul a stat nefolosit i se percepe acest comision;
c. comision de administrare-banca percepe de obicei un comision (anual, semestrial,
trimestrial) pentru faptul că, după acordarea creditului se fac revizii prin care se reanalizează
situația împrumutatului, pentru ca banca să se asigure că totul merge bine); mărimea acestuia
poate fi între 0.5% și 1% pe an.
2.3. Întocmirea dosarului de creditare
Prima etapă în acordarea creditului o reprezintă depunerea din partea societății comerciale a unei cereri de credit către BRD. În continuare se aprobă cererea de credit în conformitate cu normele și plafonul de care dispune și pe care îl pune la dispoziție BRD în momentul respectiv.
După aprobarea cererii, se depune dosarul de creditare ce trebuie să conțină documente necesare descrierii în întregime a societății.
În vederea acordării creditului solicitat, banca primește de la agentul economic și verifică:
Cerere credit
Chestionar
Declarație utilizare credit pentru tanzacții intragrup
Raport de vizită client
Certificat constatator+furnizare informații(original)
Certificate atestare fiscala (original)
Consultari CIP, CRB (+ firme grup)
Hotarare AGA
Situația angajamentelor la alte banci
Balanta mijloacelor fixe
Balanta analitică a contului 371 – marfuri – la ultima balanta
Balanta analitică a contului 401 – furnizori – la ultima balanta
Balanta analitică a contului 411 – clienți – la ultima balanta
Situație contracte leasing (și grafice) – dacă e cazul
Ultima balanță
Ultimele 2 bilanțuri incheiate, balanțele aferente și cele ale firmelor din grup
Dosar juridic societate
Acte identitate ale reprezentanților legali
Ofițerii de credit au obligația să verifice dacă documentația este completă și completată respectând modelele și cerințele formulate de bancă.
După verificarea conținutului dosarului de creditare, ofițerul de credite, responsabil cu acordarea creditului acestei societății, va continua cu o analiză riguroasă a societății comerciale.
2.4. Analiza financiară a activității S.C. DUNCOMET S.R.L.
Cunoașterea situației economico-financiară prezintă o importanță deosebită în procesul obținerii de informații despre client.
Informațiile necesare analizei financiare sunt furnizate de documentele contabile de sinteză, bilanțul contabil și contul de rezultate. Analiza financiară are ca punct de plecare bilanțul, care este o situație financiară anuală oficială și care atestă modul în care a fost administrat de către manageri capitalul. Bilanțul oferă o imagine generală asupra patrimoniului, situației financiare și rezultatelor obținute.
Indicatorii de analiză a bonității clienților
Pentru a determina dacă S.C. DUNCOMET S.R.L. se poate îndatora (în sensul contractării de credite de la bănci) trebuie analizată bonitatea societății. Fiecare bancă determină
bonitatea societății solicitatoare a unui credit potrivit unei metodologii proprii, pe baza unor indicatori cărora li se acordă un anumit punctaj, iar punctajul general va decide dacă banca acordă sau nu creditul .
Bonitatea este o caracteristică mai cuprinzătoare, întrucât presupune existența simultană atât a capacității de plată, cât și a lichidității financiare și a solvabilității.
Pe baza bilanțului și contului de profit și pierdere prezentat de societate, BRD calculează conform Normelor sale de creditare un credit scorring pentru încadrarea societății într-o categorie de risc. În cadrul proiectelor de investiții nu este singurul criteriu de a lua decizia de creditare, dar este unul relevant pentru redarea cât mai fidelă a rezultatelor economice înregistrate de societate. De preferat, analiza se face pe o perioadă de 2-3 ani și ceea ce se urmărește la această analiză este constanța rezultatelor economice. Automat, o discrepanță de la an la an a rezultatelor societății, implică un risc asumat de bancă mai ridicat.
În analiza societății principali indicatori pe care banca îi urmărește sunt cei referitori la lichiditate și solvabilitate, dar și cei de profitabilitate și gestiune sunt relevanți.
Pornind de la conținutul bilanțului prelucrat și de la contul de profit și pierdere prelucrat, ofițerii de credite vor analiza situația bonității clienților pe seama unui sistem de indicatori de structură și performanță. Indicatorii financiari constituie instrumente de analiză ce permit managerului să evalueze rezultatele obținute și starea financiară a întreprinderii, viitoarele oportunități, modul de utilizare al activelor.
• Analiza bilanțului (Fond de rulment, Nevoia de fond de rulment, Trezoreria netă).
Tabel nr. 2.1. Calculul fondului de rulment, nevoii de fond de rulment și trezorezia netă pe 2011 și 2012
Sursa:Bilanț S.C. DUNCOMET S.R.L. pe anii 2011-2012
Fondul de rulment net (FRN) reprezintă excedentul de resurse financiare care se degajă în urma acoperirii activelor permanente din resursele permanente și care poate fi folosit pentru finanțarea activelor curente. Practic, este partea din capitalul permanent care depășește valoarea imobilizărilor nete și este destinată finanțării activelor circulante. Acest surplus de surse permanente poate fi “rulat” pentru reînnoirea stocurilor, creanțelor și a lichidităților.
El este expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung și a contribuției acestuia la finanțarea activelor curente, nete de datoriile curente.
Formula de calcul este următoarea:
FRN = Capital permanent – Active imobilizate nete
Se poate observa în tabelul anterior că în toți anii analizați, FRN a atins valori pozitive, ceea ce înseamnă că S.C. DUNCOMET S.R.L. își finanțează imobilizările în totalitate din capitalurile proprii, neavând datorii pe termen mediu și lung, rămânându-i la dispoziție acestă sumă pentru acoperirea cheltuielilor curente ale firmei ( active curente).
Necesitățile de finanțare ale ciclului de exploatare (stocuri și creanțe) sunt acoperite în
cea mai mare parte din surse temporare coerespunzătoare (datorii curente).
Nevoia de fond de rulment (NFR) exprimă diferența dintre necesitățile de finanțare ale ciclului de exploatare și datoriile de exploatare. Ea este expresia realizării echilibrului financiar pe termen scurt, respectiv a echilibrului dintre necesarul și resursele de capitaluri circulante (curente).
NFR = Stocuri + Creante – Datorii pe termen scurt
Pornind de la datele din bilanț, se calculează nevoia de fond de rulment atât pentru anul 2011 cât și pentru anul 2012, putându-se observa că și de această dată se obțin valori pozitive, ceea ce semnifică un surplus de nevoi ciclice în raport cu sursele temporare posibil de mobilizat.
Dacă fondul de rulment este superior nevoii de fond de rulment, atunci excedentul de finanțare se regăsește sub forma unei trezorerii nete, concretizate în disponibilități bănești, în conturi bancare și în casă.
Situația în care nevoia de fond de rulment este pozitivă, poate fi considerată normală, numai dacă este rezultatul unei politici de investiții privind creșterea nevoii de finanțare a ciclului de exploatare. În caz contrar, nevoia de fond de rulment poate evidenția un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor și creanțelor, pe de o parte, și exigibilitatea datoriilor de exploatare, pe de altă parte, respectiv încetinirea încasărilor și urgentarea plăților.
Starea de echilibru sau de dezechilibru a firmei este reflectată de trezoreria netă, care nu reprezintă altceva decât diferența existentă între fondul de rulment și necesarul de fond de rulment.
Trezoreria netă reprezintă disponibilitățile bănești rămase la dispoziția firmei rezultate
din activitatea desfășurată pe parcursul unui exercițiu financiar. Este imaginea disponibilităților monetare și a plasamentelor pe termen scurt, apărute din evoluția curentă a încasărilor și plăților, respectiv din plasarea excedentului monetar.
Relația de calcul a trezoreriei nete este următoarea:
Trezoreria netă = Fondul de rulment – Nevoia de fond de rulment
Dacă trezoreria netă este pozitivă (FR>NFR), atunci excedentul de finanțare, expresia cea mai concludentă a desfășurării unei activități eficiente, se va regăsi sub forma disponibilităților
bănești în conturi bancare și în casă. Această situație favorabilă se concretizează într-o îmbogățire a trezoreriei, întrucât întreprinderea dispune din abundență de lichidități care îi permit, atât rambursarea datoriilor financiare pe termen scurt, cât și efectuarea diverselor plasamente eficiente și în deplină siguranță pe piața monetară și/sau financiară. Se poate vorbi, în acest caz, chiar de o autonomie financiară pe termen scurt.
Înregistrarea unei trezorerii nete pozitive în cadrul mai multor exerciții succesive demonstrează o rentabilitate economică ridicată și posibilitatea plasării rentabile a disponibilităților bănești pentru întărirea poziției întreprinderii pe piață.
Fluxul de numerar (Cash – flow) este o modalitate de măsurare care arată potențialul intern de finanțare al unei firme. Arată resursele ( pe categorii ) financiare care sunt obținute din operațiile companiei în timpul unui an contabil.
Fluxurile de numerar nete pozitive se interpretează ca o creștere a capacității reale de finanțare a investițiilor. Aceasta reprezintă o îmbogățire a activului real, o confirmare a majorării averii proprietarilor. Fluxurile de numerar negative sugerează o diminuare a capacității reale de finanțare a investițiilor. În consecință, aceasta semnifică o sărăcire a activului net real, o reducere a valorii proprietății.
Formula de calcul pentru Cash Flow este:
Cash Flow = Trezoreria Netă1 – Trezoreria Netă0
Aplicând formula Cash Flow-ului la datele S.C. DUNCOMET S.R.L. prezentate în tabelul 2.1. obținem:
Cash Flow = 64826 – 48302 = 16524
Situația favorabilă în care se află întreprinderea este confirmată și de fluxul de numerar pozitiv.
•Indicatori ai lichidității și solvabilității
Lichiditatea se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani, acesta putând fi și un criteriu de grupare a posturilor în bilanț. Altfel spus, ea reprezintă capacitatea întreprinderii de a transforma activele sale în bani, în scopul asigurării unui circuit normal al fondurilor și realizarea de activități eficiente .
În analiza solvabilității și lichidității unității patrimoniale s-au folosit următorii indicatori (rate specifice):
1. Rata lichiditatății generale
Lichiditatea generală reflectă posibilitatea componentelor patrimoniale curente de a se
transforma într-un termen scurt în lichidități pentru a satisface obligațiile de plată exigibile.
Lichiditatea globală se apreciază favorabilă atunci când rata lichidității generale are o mărime
supraunitară .
Formula de calcul pentru rata lichiditații generale este următoarea:
Pentru anul 2011, lichiditatea generală este suparaunitară astfel:
Pentru anul 2012, lichiditatea generală se menține supraunitară:
Valorile suparunitare obținute de firmă în ultimii doi ani dovedesc faptul că, cel puțin pe termen scurt, aceasta are capacitatea de a-și achita datoriile exigibile.
Aceasta constituie pentru bancă un grad de siguranță în acordarea noilor credite, concretizat în existența unui fond de rulment financiar care îi permite întreprinderii să facă față incidentelor care apar în mișcarea activelor circulante sau unor deteriorări în valoarea acestora.
Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a-și achita toate obligațiile asumate față de terți, atât cele cu scadențe apropiate, cât și cele cu scadențe îndepărtate. Aici intervine comparația dintre elementele de activ și pasiv, respectiv disponibilități și obligații.
Este evident faptul că o întreprindere este solvabilă dacă are disponibilități, deci mijloace de plată.
Lichiditatea și solvabilitatea necorespunzătoare sunt cele mai frecvente cazuri în care întreprinderile pot falimenta, datorită neputinței de plată a datoriilor scadente.
2. Solvabilitatea generală ( Sg )
Aceast indicator arată în ce masură datoriile totale sunt acoperite cu active imobilizate
și active circulante. Cu cât valoarea solvabilității generale este mai mare decat 1, cu atât situația financiară de ansamblu a întreprinderii este mai bună.
Acest indicator măsoară, în fapt, securitatea de care se bucură creditorii întreprinderii pe termen lung și scurt și marja de credit a acesteia.
Formula de calcul este:
Pentru anul 2011, indicatorul solvabilitatății generale indică o valoare supraunitară:
Pentru anul 2012, solvabilitatea generală menține un trend crescător, având deasemenea valoare supraunitară:
În cazul firmei analizate solvabilitatea patrimonială are valori medii și crescătoare de la un an la altul relevând faptul că firma tinde spre stabilitate puternică pe piață.
•Indicatori de rentabilitate
Rentabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a obține profit, în scopul remunerării capitalurilor, dar și al extinderii capacității acesteia. Pentru firmă aceasta este condiția supraviețuirii și dezvoltării. Managementul firmei, băncile, acționarii, creditorii, investitorii sunt interesați să cunoască nivelul și evoluția indicatorilor de rentabilitate a unei întreprinderi.
Formula de calcul a rentabilitații :
Pentru anul 2011 rata rentabilității comerciale se calculează astfel:
Pentru anul 2012, rata rentabilității comerciale indică o ușoară creștere astfel:
Deși mărimea acestui indicator nu prezintă o situație foarte favorabilă, faptul că acesta urmează un trend crescător, sugerează că situația la nivelul firmei începe să se îndrepte.
Alți indicatori utilizați pentru aprecierea caracterului economico-financiar al înteprinderii DUNCOMET sunt:
1.Grad de îndatorare, arată limita până la care firma este finanțată din alte surse decât din capitalurile proprii și se calculează după formula:
G.î.=
– pentru 2011:
G.î.=
– pentru 2012:
G.î.=
Pornind de la faptul că nivelul acestui indicator trebuie să fie subunitar, la un nivel cât mai scăzut, considerăm că valoarea este bună, adică angajamentele sale pe termen scurt, mediu și lung sunt garantate de capitalurile proprii ale firmei.
2. Durata de rotație a stocurilor (Dst)
Acest indicator redă perioada medie de stocare în zile;
Dst =
– pentru 2011:
Dst = = 152,32 zile
– pentru 2012:
Dst = = 163,27 zile
Ponderea foarte mare a unor produse sezoniere, precum produsele chimice, în totalul stocurilor, are o influență foarte mare asupra acestui indicator, care arată o viteză de rotație destul de mică a stocurilor la nivelul global al firmei.
Existența unui nivel foarte ridicat al stocurilor, pe lângă blocările de capitaluri, generează și alte efecte negative, cum ar fi costurile de stocare suplimentare, plata unor dobânzi mai mari, cu consecințe directe asupra capacității de plată a întreprinderii.
3. Rotatia creditului clienti (Durata de încasare a creanțelor)– măsoară numărul mediu de zile pe care firma acordă credit comercial clienților săi. Indicatorul se calculează cu
ajutorul relației:
DCL=
Durata de încasare a creanțelor exprimă numărul de zile până la data la care debitorii își
achită datoriile către întreprindere. Această perioadă este cu atât mai favorabilă cu cât ea este
mai scurtă, căci o perioadă lungă presupune lipsa de lichidități pe care firma le putea utiliza în
activitatea de bază pentru a genera profit sau pentru plata anumitor obligații care au un anumit
cost odată cu trecerea timpului.
– pentru 2011:
DCL = = 29,99 zile
– pentru 2012:
DCL == 39,98 zile
În cazul firmei analizate acest indicator a avut o tendință crescătoare de la 30 zile în 2011,ajungând la 40 de zile în 2012 ceea ce reprezintă o situație mai puțin favorabilă.
Pe de altă parte, rotația furnizorilor care evidentiză numarul de zile pentru care firma beneficiaza de credit din partea furnizorilor, a cunoscut o creștere în anul 2012, când a înregistrat valoarea de 28,64, față de anul 2011 când nivelul acesteia a fost de 13,83. Acest lucru indică o altă situație mai puțin favorabilă pentru firmă, care face eforturi financiare, pentru a putea să susțină creditul acordat de către aceasta furnizorilor săi.
O firmă în dezvoltare care urmărește creșterea cifrei sale de afaceri își va mări stocurile de materii prime și materiale circulante, crescând astfel creditul furnizori, va obține produse finite ce vor fi vândute către clienți și astfel rezultă niște creanțe care ulterior se vor transforma în numerar. Se pune problema finanțării acestor stocuri și a acoperirii creanțelor până în momentul încasării contravalorii mărfurilor vândute și de asemenea pentru a se efectua o nouă aprovizionare. Astfel, dacă nu există o bună corelare între perioada de întârziere a plăților către furnizori, salariați etc. și perioada de timp scursă între momentul vânzării produselor către clienți și al încasării contravalorii acestora, poate apărea situația nedorită ca firma să nu aibă la un moment dat resursele pentru următorul ciclu de expolatare. Din acest motiv este necesară o analiză amănunțită a politicii fluxurilor de numerar.
Una dintre cele mai importante propuneri este menținerea contractelor cu furnizorii care oferă termene de plată mai mari și chiar negocierea contractelor cu aceștia.
Pentru a-și asigura mijloacele de plată, întreprinderea trebuie să promoveze o politică de diminuare a creditelor acordate clienților săi, dar și de prelungire a termenelor de achitare a datoriilor către furnizori. În condițiile în care durata de încasare a creanțelor este mai mică decât durata de achitare a furnizorilor are loc o atragere de surse relative gratuite din partea furnizorilor pentru finanțarea ciclului de exploatare.
•Analiza pe baza contului de profit și pierdere
Pentru analiza financiară a clientului o importanță deosebită o prezintă de asemenea
informațiile furnizate de contul de profit și pierdere, care, ca și în cazul bilanțului, pot fi prelucrate, pentru a oferi o imagine mai clară privind rentabilitatea și eficiența activității desfășurate de către întreprindere pe parcursul ultimelor exerciții financiare.
1. Marja comercială vizează în exclusivitate întreprinderile comerciale sau numai activitatea comercială a întreprinderilor cu activitate mixtă ( industrială și comercială).
Excedentul vânzărilor de mărfuri în raport cu costul de cumpărare al acestora reprezintă marja comercială.
MC = Venituri din vânzări – Cheltuieli cu mărfurile
– pentru 2011:
MC = 3.764.007-3.314.607= 449400
– pentru 2012:
MC = 4.836.001-4.164.442= 671559
2. Rezultatul exploatării (profit sau pierdere) reprezintă diferența dintre veniturile și cheltuielile exploatării.
Rezultatul exploatării = Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare
Rezultatul exploatării reflectă mărimea absolută a rentabilității de exploatare, obținută
prin deducerea tuturor cheltuielilor (plătibile și calculate) din veniturile exploatării (încasabile
și calculate).
– pentru 2011:
R.E.= 4.395.888 – 4.186.148 = 209740
– pentru 2012:
R.E.= 5.837.357-5.631.830 = 205527
3. Rezultatul curent este rezultatul tuturor operațiunilor curente ale întreprinderii:
Rezultatul curent = Rezultatul exploatării + Rezultatul financiar
Nefiind perturbat de elemente excepționale, acest sold permite analiza evoluției rezultatelor întreprinderii pe mai multe exerciții succesive.
– pentru 2011:
R.C.= 209740 – 190184 = 19556
– pentru 2012:
R.C.= 205527 – 156.960 = 48567
•Capacitatea de autofinanțare a SC DUNCOMET S.R.L.
Autofinanțarea reprezintă asigurarea dezvoltării întreprinderii prin forțe proprii, folosind drept surse de finanțare, o parte din profitul obținut în exercițiul efectuat și fondul de amortizare.
Capacitatea de autofinanțare reflectă potențialul financiar degajat de activitatea rentabilă a întreprinderii, la sfârșitul exercițiului contabil, destinat să remunereze capitaluri și să autofinanțeze politica de investiții din exercițiile viitoare.
Cu cât capacitatea de autofinanțare este mai importantă, cu atât posibilitățile financiare ale firmei sunt mai mari, căci ea permite finanțarea investițiilor noi, rambursarea împrumuturilor contractate deja, făcând să crească totodată potențialul de îndatorare. Deși are același caracter, CAF nu trebuie totuși confundată cu o resursă de trezorerie efectivă, deoarece ea este deja investită (în totalitate sau parțial) în corijarea variației necesarului de fond de rulment.
Capacitatea de autofinanțare este o sursă internă aflată permanent la dispoziția întreprinderii.
Deci nivelul autofinanțării este dependent de doi factori:
• Excedentul de resurse financiare generat de activitatea firmei reprezentat de capacitatea de autofinantare;
• Cota parte din aceste resurse distribuite actionarilor sub forma de dividende.
Capacitatea de autofinanțare se poate determina prin două metode: metoda adițională și
metoda deductivă.
Metoda adițională:
CAF = Rezultatul net al exercițiului + Cheltuieli calculate (cu amortizare și provizioane) – Veniturile calculate (din provizioane) – Veniturile din cesiuni
Metoda deductivă:
CAF = EBE +Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare + Venituri
financiare(mai putin venituri din provizioane) – Cheltuieli financiare(mai putin chelt. cu
amortizari si provizioane) + Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare – Impozitul pe profit
Prin restrângerea termenilor din relația de mai sus și tinând cont de legăturile dintre
aceste mărimi economice, se obține următoarea relație de calcul a capacității de autofinanțare:
CAF = (Venit. totale – Chelt. totale – Chelt. financiare – Amortizare) x(1-π) + Amortizare ,
cu π = impozitul pe profit (16%).
Situația privind capacitatea de autofinanțare pe ultimii doi ani, respectiv 2010 și 2011 se prezintă astfel conform tabelului 2.2.
Tabel nr. 2.2. Capaciatea de autofinanțare pe anii 2011 si 2012
Sursa: Contul de profit și pierdere al S.C. DUNCOMET S.R.L. pe anii 2011-2012
În principiu, autofinanțarea este gratuită pentru că profitul a fost impozitat, iar amortizarea și provizioanele se exclud de la plata impozitului. De exemplu, amortizarea presupune includerea cheltuielilor cu mijloacele fixe în calculul cifrei de afaceri care în final se impozitează sub forma profitului, iar capitalul inițial este remunerat fie prin dividende (capital social), fie prin dobânzi (capital împrumutat), evitându-se dubla impunere.
În esență, capacitatea de autofinanțare reprezintă un indicator care exprimă independența financiară a întreprinderii, reflectând un flux de disponibilități real sau potențial.
Mărimea sa depinde , pe de o parte, de rentabilitatea intreprinderii, iar pe de alta parte, de politica de investiții a intreprinderii și de metodele de amortizare a activelor imobilizate.
Analiza scopului investiției
Deciziile luate de managerul firmei au implicație directă asupra valorii firmei, așadar primul pas care trebuie făcut pentru maximizarea acestei valori îl reprezintă luarea celei mai bune decizii de investiții.
Decizia de investiții este considerată primară deoarece ea este cea care orientează structura de producție a firmei, definește din punct de vedere material firma și care îi indică întreprinzătorului prima opțiune.
DUNCOMET dorește să-și dezvolte activitatea recent începută în domeniul agriculturii în vederea măririi rentabilității și asigurării unui progres stabil prin acoperirea mai multor arii de activitate. Astfel, pentru o lucrare și o exploatare mai eficientă a terenurilor achiziționate, respectiv luate în arendă, atât în privința costurilor cât și în privința modului și a timpului de lucru, se manifestă nevoia achiziționării unui utilaj agricol performant. Prin urmare, pentru optimizarea costurilor cu însămânțarea, întreținerea și recoltarea culturilor, societatea a decis sa achizitioneze un tractor John Deere model 5100M, in valoare de 180.139,96 RON.
Costul total al proiectului
Costul proiectului poate fi urmărit cu usurință în tabelul 2.3
Tabel nr. 2.3.Costul proiectului
Sursa: Contractul de vanzare cumparare al utilajului
Planul de finanțare al proiectului
Planul de finanțare al proiectului redă informații cu privire la structura de finanțare a obiectului de investiții.
Tabel nr. 2.4. Plan de finanțare al proiectului de investiții
Sursa: Contract de credit, contract de vanzare cumparare al utilajului
Termenul de recuperare a investiției
Alături de problema performanței unui proiect de investiții din punctul de vedere al câștigului în unități bănești sau sub forma de rata de rentabilitate, un element de interes pentru societate cât și pentru bancă îl constituie și termenul de recuperare al investiției.
Termenul de recuperare nu reprezintă altceva decât durata în care se recuperează fondurile investite.
Graficul de rambursare
Pentru realizarea graficului de rambursare a creditului se folosesc următoarele informații:
Valoarea împrumutului: 135.000 RON
Data contractării: 01.06. 2013
Durată împrumut: 60 luni
Număr rate: 60
Comision de gestiune: 0,10%, pe lună
Dobândă: ROBOR 6M+4%, pe an (procent rezultat în urma analizei și negocierii dintre părți).
Astfel graficul de rambursare realizat pentru cele 60 de luni se poate analiza în Anexa nr.18
2.5. Analiza SWOT
Analizând societatea în ansamblul activității pe care aceasta o desfășoară, cu studierea informațiilor ce provin atât din mediul intern, cât și din arealul în care și-a construit o experiență și o reputație remarcabilă, putem caracteriza DUNCOMET prin prisma punctelor sale tari, oportunităților, dar și a punctelor slabe și a amenințărilor.
Astfel, din punct de vedere al punctelor tari, S.C. DUNCOMET S.R.L. se evidențiază prin:
o lungă și deversificată experiență în economia românească;
calitate și seriozitate în relațiile de afaceri;
colaborarea foarte bună cu băncile;
aprovizionarea se realizează de la mai mulți furnizori, din diverse domenii;
clientelă diversificată;
personal calificat;
utilizarea propriilor mijloace de transport, ceea ce reduce timpul de livrare precum și costurile, în transportul cu produse chimice;
planuri de dezvoltare și un management deschis la noi oportunități de afaceri.
Un alt punct de vedere al analizei, îl reprezintă punctele slabe, printre care se numără:
o capacitate de încasare a creanțelor redusă comparativ cu termenul de plată al furnizorilor
un număr mic de angajați.
Ca și oportunități de care firma poate beneficia putem enumera:
dezvoltarea sectorului agriculturii;
subvenții din partea statului și subvenții din fonduri europene pentru agricultură;
dezvoltarea unui lanț de magazine în punctele strategice ale orașului;
încheierea de contracte cu parteneri de încredere cu experiență;
finanțarea unor proiecte de investiții care să ajute la legarea unui circuit integrat de producție, depozitare, desfacere.
Printre amenințările care pot influența activitatea și dezvoltarea firmei pot fi:
dezvoltarea concurenței printr-o campanie agresivă;
instabilitatea politică, ce poate avea efecte în plan legislativ, fiscal, etc.;
CONCLUZII
Economia românească a parcurs, în ultimii ani, etape foarte dificile, în special pentru o economie în dezvoltare, pe fondul unei crize din care uneori pare că nu o să mai ieșim. Astfel, inevitabil, efectele crizei s-au propagat asupra mediului economic, cu răsunătoare falimente în multiple domenii, dar și asupra mediului social, detreminând o parte din români să își schimbe stilul de viață.
Totuși, viața își urmează cursul firesc, iar noi suntem datori să luăm măsuri pentru ca aceste etape să rămână simple etape de dezvoltare, ce-i drept grele, din care să rămânem cu progresul ce a luat naștere pe fondul acestei crize, cu o calitate net superioară din partea celor care au reușit să supraviețuiască și cu o deschidere către noi oportunități, dar fără a uita din experiența trecută.
Sistemul economic are un rol determinant în definirea existenței unei națiuni, iar în cadrul acestuia, sistemul bancar reprezintă o componenta principală, cu ajutorul căreia economia modernă își poate exercita rolul și funcțiile.
În etapa actuală, unul din efectele acestei crize este reprezentat de o mai mare mobilizare a oamenilor către mediul de afaceri, în special către sectorul IMM.urilor, mobilizare care are la bază și un sprijin mai intens din partea statului, prin finanțarea diferitelor programe de dezvoltare precum linia de credit Mihail Kogălniceanu, dar și un sprijin real în finanțările europene.
Pentru o dezvoltare a acestui sector este nevoie totodată de o susținere care să vină și din partea sectorului bancar, sectorul IMM-urilor având nevoie de o creditare special adaptată nevoilor lui.
Prin urmare, în cazul în care o societate comercială dorește să întreprindă un proiect de investiții, dar nu dispune de suficiente fonduri pentru a realiza acest proiect, aceasta este nevoită să apeleze la un credit bancar pentru investiții.
Debitorul vede în bancă sprijinul său în afaceri, el primește finanțare din partea băncii, finanțare care îi este inaccesibilă altfel,pentru a-și realiza interesele sale în activitatea economică pe care o desfășoară.
Banca, manifestându-și funcția de intermediar în relația economii-investiții, ia hotărârea de a finanța clienții eligibili sau de a refuza finanțarea clienților care nu se încadrează în condițiile de creditare impuse atât de bancă, cât și de reglementările în vigoare ale sistemului bancar. Trebuie astfel menționat că, în activitatea pe care o desfășoară, banca este obligată să respecte atât principiile și reglementările privind activitatea bancară, cât și unele linii de conduită impuse nu numai de autorități, dar și de părțile cu care se află în relație profesională.
Rolul băncilor în economie este evidențiat de funcțiile îndeplinite de acestea ca agenți economici și ca factori de modelare economică.
Băncile comerciale sau de depozit acționează ca societăți comerciale pe acțiuni, urmărind realizarea de profituri din activitatea desfășurată, dar respectând statutele de funcționare proprii. Aceste bănci constituie veriga de bază a oricărui sistem bancar și efectuează toate tipurile de operațiuni bancare, care se grupează în două categorii principale :
a) operațiuni pasive prin care banca își procură resurse prin atragerea disponibilităților
bănești temporare din economie.
b) operațiuni active prin care banca realizează fructificarea capitalului și a resurselor atrase.
Plasamentele trebuie orientate în direcția asigurării unui grad sporit de siguranță, astfel încât, acest risc corelat cu profitul prognozat să rezolve problema lichidității băncii.
În ceea ce privește activitatea de creditare a persoanelor fizice și juridice, BRD-Groupe Société Générale și-a stabilit o politică prin care să poată gestiona fiecare risc apărut indiferent de mărimea și intensitatea lui.
Pentru o gestionare eficientă, BRD- Groupe Société Générale respectă fiecare etapă în acordarea creditelor:
1. clientul adresează o cerere de credit menționând suma dorită, perioada, tipul de credit, modalitatea de plată, garanții propuse (eventual)
2. banca analizează cererea de creditare și întocmește o ofertă indicativă de creditare
3. după acceptarea ofertei indicative se analizează dosarul de credit întocmit de solicitantul de credit atât din punct de vedere cantitativ (prezența tuturor documentelor cerute obligatoriu), cât și calitativ (întocmirea corectă a acestor documente);
4. pe baza documentelor furnizate de solicitant se realizează o analiză a indicatorilor privind bonitatea solicitantului și o analiză a riscului pe care-l poate întâmpina bancă cu privire la capacitatea solicitantului de a rambursa creditul și dobânzile aferente, calculându-se la acest
capitol și ratingul de credit;
5. în urma analizelor realizate, se întocmește un referant de credite ce cuprinde toate informațiile rezultate legate de solicitant și se prezintă Comisiei de Credite care decide acordarea sau nu a creditului.
6. Departamentul Juridic redactează contractele de credit
7. clientul semnează contractul și aduce garanțiile cerute de către bancă
8. se înregistrează garanțiile
9. clientul primește banii
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un solicitant de credit, fie el persoană
juridică, fie persoană fizică, impuse de BRD – Groupe Société Générale sunt niște condiții
general valabile în sistemul bancar și sunt condiții impuse de bancă pentru a se proteja de
riscul de nerambursare.
Pentru a acorda creditele, banca are nevoie de clienți, deoarece sumele plasate reprezintă principala sursă de venit pentru bancă. Banca însă, trebuie să respecte principiul prudenței.
O instituție de credit trebuie să ia decizii care să fie bine argumentate și întemeiate, bazate pe calcule economice și studii de fezabilitate. De asemenea, o măsură de limitare a riscului de creditare este constituirea nivelelor de competență și o bună organizare în luarea deciziilor. Decizia care se ia în acordarea unui credit trebuie să corespundă cu interesele de dezvoltare a băncii chiar dacă acest aspect implică un risc asumat mai ridicat. Pentru evitarea unui alt blocaj în sectorul bancar trebuie găsit un echilibru între interesele comerciale a băncii – de dezvoltare a cotei de piață – și analiza prudențială a performanțelor financiare și a planurilor de afaceri.
Obiectivele urmărite de B.R.D. – G.S.G. la creditarea proiectelor de investiții sunt surprinse de analiza financiara a activitășii societății comerciale.Astfel, se analizează scopul invesiției, care este unul dinte criteriile de acordare a creditului, costul total al proiectului și planul de finanțare pentru a identifica destinația creditului, valoarea creditului. Deasemeni se analizează structura surselor de finanțare (proprii, credite bancare sau alte surse) , calitatea acestora și ponderea lor in totalul surselor, modul de asigurare a resurselor proprii și a costurilor investiționale ce se vor finanța din acestea.
În procesul obținerii de informații despre client, o importanță deosebită o are cunoașterea situației economico-financiare a acestuia.
Pe baza bilanțului și contului de profit și pierdere prezentat de societate, ofițerii de credite vor analiza situația bonității clienților pe seama unui sistem de indicatori de structură și performanță.
Planul de afaceri ocupă și el un loc foarte important în cunoașterea și studierea clientului, deoarece acesta schițează filosofia societății comerciale precum și liniile directoare după care aceasta își desfășoară activitatea.
BRD – Groupe Société Générale calculează conform normelor sale de creditare un credit scorring pentru încadrarea societății într-o categorie de risc. În cadrul proiectelor de investiții nu este singurul criteriu de a lua decizia de creditare, dar este unul relevant pentru redarea cât mai fidelă a rezultatelor economice înregistrate de societate. De preferat, analiza se face pe o perioadă de 2 ani și pe anul în curs și ceea ce se urmărește la această analiza este constanța rezultatelor economice. Automat, o discrepanță de la an la an a rezultatelor societății, implică un risc asumat de bancă mai ridicat.
Evident, în cazul în care tendințele situației financiare ale unui agent economic sunt în curs de deteriorare, banca trebuie să se sesizeze din timp și să ia măsuri, pe de o parte, să restrângă expunerea față de acel client, ceea ce nu poate face totdeauna, iar, pe de altă parte, să-și creeze rezerve pentru riscul că acel client devine insolvabil. Provizionarea creditelor în funcție de performanțele economice ale clientelei unei bănci este un proces în favoarea consolidării sistemului bancar.
În concluzie, importanța dezvoltării sectorului IMM-urilor este dată atât prin prisma faptului că acesta reprezintă un sector nu foarte exploatat de către bănci, în competiția acestora pentru cota de piață, ceea ce reprezintă o reală oportunitate pentru o relansare a creditării, dar de această dată pe linia producției, cât și din punct de vedere al dezvoltării mediului economic și social românesc.
BIBLIOGRAFIE
Basno Cezar, Dardac Nicolae: Management bancar, Editura Economică București, 2002
Dănilă Nicolae, Berea Aurel Octavian: Managementul Bancar – fundamente și orientări, Editura Economică, Bucuresti, 2000
Diaconescu Mariana: Bănci. Sisteme de plăti. Riscuri, Editura Economică, Bucuresti, 1999
Giurcă-Vasilescu Laura: Creditul bancar în România retrospectivă și perspective, Editura Universitaria Craiova, 2005
Isărescu C. Mugur: Reflecții economice, Editura Expert, Bucuresti 2001
Nitu Ion: Managementul riscului bancar, Editura Expert, Bucuresti 2000
Predescu Iuliana: Activitatea bancară între performanță și risc, Editura Expert, București, 2005
Spulbăr Cristi, Nițoi Mihai: Creditarea întreprinderii, Editura Sitech, 2013
Spulbăr Cristi: Optimizarea managementului bancar, Editura Universitaria, Craiova, 1999
Spulbăr Cristi: Management bancar, Editura Sitech, Craiova, 2012
Spulbăr Cristi: The Management of Banking Risk-The Romanian Experience, The 30-th Anual Congress of the American Romanian A cademy of Arts and Sciences (ARA), The Academy of Economic Studies of Moldova, July 5 – 10, 2005
Spulbăr Cristi: Development of retail banking versus credit risk, Competitiveness And Stability In The Knowledge-Based Economy. International Conference October 20 – 21, 2006 Craiova, România
Stoica Maricica: Managementul bancar, Editura Economică, Bucuresti, 1999
Rotaru Cristina: Managementul performanței bancare, Editura Expert Bucuresti, 2001
Institutul Bancar Român: Management bancar, vol. I si II, 2004
Institutul Bancar Român: Instituții și activități financiar bancare, 2004
Raport anual Banca Națională a României, 2007-2011
Creditul neguvernamental in Romania: perspective și implicații, Caiet de studii nr. 15, Banca Națională a României, februarie 2006
Intermediarea financiară – incotro ?, Caiet de studii nr. 29 Banca Națională României, 2011
Evoluția sistemului bancar romanesc, Banca Națională a României, iunie 2006
Raport de activitate anual – BRD- Groupe Société Générale, 2007-2012
Raportul financiar anual – BRD- Groupe Société Générale, 2012
Colecția Revistei Capital, 2007-2013
Colecția Revistei Piața Financiară, 2008-2013
www.bnro.ro
www.brd.ro
www.asecib.ro
www.zf.ro
www.wall-street.ro
www.ziare.com
www.economie.hotnews.ro
www.bizwords.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Creditarea Agentilor Economici, pe Exemplul Brd G.s.g (ID: 127203)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.