Credit Bancar

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………… ……..………………………… 2

PARTEA I

CAPITOLUL I – Creditul bancar …………………………………………………………………………………………………….. 3

1.1 Creditul în economia de piață ……….…………………………….…………………….4

1.2 Formele creditelor ………….…………………………………………………………………………. 7

1.3 Clasificarea creditelor ……………………………….……………………………………… 8

1.4 Reguli și principii generale de creditare bancară (OUG nr. 99/2006)…………………………… 9

CAPITOLUL II – Principlalele reglementari privind limitarea riscului de creditare ……………………… 11

2.1. Gestionarea apriori ……………………………………………………………………………………………….. 11

2.2. Gestionarea a posteriori …………………………………………………………………………. 13

CAPITOLUL III – Metode de evaluare a riscului : Metoda punctajelor …………………………………………. 16

PARTEA II

Analiza dosarului de credit al APEXIM COM BAC SRL…………………………………………………………….. 22

Concluzii și propuneri……………………………………….…………………………………………………….. 37

BIBLIOGRAFIE ……………………………..………………..……………………..…………………………. 40

ANEXA 1. Ratingul BNR ………………………………………………………………………………………….. 42

ANEXA 2. Balanța de verificare ………………………………………………………………………………….. 44

ANEXA 3. Bilanț simplificat …………………………………………………………………………………..…… 53

ANEXA 4. Evoluția veniturilor ………………………………………………………………………..….……. 56

ANEXA 5. Rații financiare ………………………………………………………………………………..…… 57

ANEXA 6. Cash Flow………………………………………………………………………………………….. 58

INTRODUCERE

Se observă că locul și rolul băncilor in economie este strâns legat de calitatea lor de intermediar principal in relația economii-investiții, relație hotărâtoare in creșterea economică. Ca intermediari între depunătorii de economii și beneficiarii de credite, băncile realizează urmatoarele.

Colectează fonduri, iși asumă riscurile debitorilor, adică analizează cererile de credite si preiau riscurile asociate.  Ca urmare a indeplinirii eficiente a acestor funcții, băncile obtin o recompensă, aceasta fiind sursa de baza a profitului bancar. Instituțiile bancare, ca și alte intreprinderi producătoare de bunuri și servicii, au ca scop major și responsabilitatea fată de acționari, maximizarea profiturilor.

Băncile comerciale oferă clienților lor toată gama de servicii cu specific bancar ce se practică pe piața internă. Toate produsele și serviciile bancare au importanța lor, dar creditul rămâne principalul produs oferit de bancă, deoarece cea mai mare parte a resurselor proprii și atrase ale băncilor sunt concentrate în scopul creditării, respectiv a agenților economici cu capital de stat, mixt sau privat precum și populației.

Astfel în prima parte a lucrării, vom studia fenomenul de creditare teoretic, urmând ca în a doua parte să analizăm fiecare pas urmat în acordarea unui credit.

În primul capitol, intitulat „Creditul bancar”, prezentăm importanța creditului în economia de piață, principalele forme de creditare, clasificate in functie de perioadă de acordare și beneficiar, precum și regulile si principiile generale de creditare bancara.

Provocarea majoră pentru bănci o reprezintă reducerea riscului. Riscul poate avea un impact considerabil asupra valorii instituției financiar-bancare respective, atât un impact sub forma unor pierderi direct suportate, cât si un impact indus cauzat de efectele asupra clientelei, personalului, actionarilor, partenerilor si chiar asupra autoritații centrale bancare. Riscul exprimă probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecințe adverse pentru instituția bancară, iar expunerea la risc reprezintă valoarea tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le-ar suporta aceasta.

Pentru reducerea riscului, conducerea băncilor trebuie să dispună de metode si tehnici de analiză a acestuia. In domeniul bancar riscul trebuie privit ca un conglomerat sau un complex de riscuri interdependente deoarece acestea pot avea cauze comune și producerea unuia poate genera in lanț si alte riscuri.

Pană in anii ’80 gestiunea riscurilor bancare se rezuma exclusiv la gestiunea riscului de creditare in relatiile cu clientii băncii și in cadrul sistemului de plati. Acest fapt se datora stabilitații relative a sistemului financiar și a piețelor financiare. In perioada de dupa anii ’80 instabilitatea care a afectat instituțiile financiar-bancare a fost generată de un complex de factori ce vizeaza trei domenii. Primul este reprezentat de procesul inflaționist generat de șocurile petroliere ce au determinat fluctuațiile ratelor nominale ale dobânzii, al doilea de abolirea sistemului monetar de la Bretton Woods (1944) ce a determinat fluctuațiile cursurilor valutare cu efecte semnificative asupra băncilor internaționale, iar al treilea este urmare a intensificarii concurenței in sistemul financiar datorită suprimarii controlului asupra transferurilor internationale de capital, apariției intermediarilor nebancari și dezvoltarii sistemelor de tehnologie a informației și prelucrare a datelor care au redus inerția clientilor și au dus la schimbarea structurii costurilor bancare. Complexitatea riscului bancar o vom studia mai departe în Capitolul II intitulat, „Principlalele reglementari privind limitarea riscului de creditare”, urmând ca în Capitolul III „Metode de evaluare a riscului : Metoda punctajelor” să vedem in funcție de ce factori se calculează expunerea băncii la anumite riscuri.

În țara noastră, băncile au avut de înfruntat un mediu economic ,,turbulent”. Tranziția a insemnat pentru bănci nu numai modificarea statutelor, a cadrului legal de operare, libertatea alegerii partenerilor, dar si operarea pe o piața concurențială, reducerea refinantării directe de către banca centrală, înăsprirea normelor prudențiale de catre BNR, deteriorarea situației financiare a principalilor clienți majori, astfel încat gestionarea adecvată a riscurilor devine o necesitate.

Procesul creșterii in sectorul bancar are loc in doua direcții principale:

Prima este cresterea in domeniul serviciilor bancare tradiționale (creditarea clienților, efectuarea viramentelor, gestiunea patrimoniului) și a doua constă în extinderea in zona noilor produse bancare (gestiunea de trezorerie, operațiuni pe piața de capital, servicii informatice).

CAPITOLUL I – CREDITUL BANCAR

Prin credit se înțelege acordarea unei sume de bani către o persoană fizică sau juridică numită creditor unei alte persoane fizice sau juridice numită debitor (beneficiar, titular al creditului) în schimbul dreptului creditorului la rambursarea sumei plătite și la încasarea de la beneficiarul de credit a unei dobânzi și a altor cheltuieli legate de suma plătită

Creditul bancar presupune acordarea de credite sub formă bănească de către o societate bancară (în calitate de împrumutător) subiect indispensabil acestui tip de credit, și o persoană fizică sau juridică (în calitate de împrumutat). În procesul creditării banca poate deveni împrumutat, de exemplu, în cazul atragerii de surse de pe piață, respectiv prin depozitele populației sau prin împrumuturi de la alte instituții financiare și de credit (Ministerul Finanțelor, împrumuturi interbancare, etc.).

1.1 Creditul în economia de piață

Locul și importanța creditului în economie sunt date de rolul acestuia prin funcțiile pe care le îndeplinește. În primul rând, creditul îndeplinește o funcție distributivă, prin faptul că mobilizează resursele băncii disponibile la un moment dat în economie, redistribuindu-le apoi prin acordarea de împrumuturi, spre anumite ramuri, sectoare sau domenii de activitate, care au nevoie de mijloace de finanțare.

Disponibilitățile bănești se referă la surplusurile de capital de circulație aflate temporar sub formă inactivă în conturile întreprinderilor deschise la bănci, la rezervele de case ale firmelor păstrate în conturi bancare, dar și la sursele economisite de populație pentru diferite scopuri și depuse la casele de economii sau la băncile comerciale, care și-au lărgit și diversificat operațiunile.

Oferind întreprinzătorilor toate aceste disponibilități, creditul sporește puterea de acțiune productivă a capitalului, punând astfel în mișcare forțele economice latente și contribuind în felul acesta la creșterea avuției reale a societății. Deci, băncile, prin creditarea agenților economici, transformă economiile sterile în capitaluri productive. În plus, promovarea de noi capitaluri dă posibilitatea existenței unei elasticități mai mari în economie, pe ansamblul ei, favorizând orientarea cât mai rapidă a investițiilor spre ramurile sau activitățile mai rentabile, asigurând o mai mare posibilitate de adaptare la cerințele pieții interne și externe, contribuind pe această bază la creșterea eficienței marginale a capitalului. Tot prin funcția sa distributivă, creditul participă la creșterea gradului de centralizare și concentrare a capitalului.

O importanță deosebită o are creditul în procesul transformării economiilor în investiții. Economisirea nu se referă numai la banii care sunt depuși la bancă. Economiile pot fi definite ca orice venit disponibil, care nu este cheltuit pentru consum, fiind păstrat. Fondurile economisite afectează echilibrul din economie, scoțând o parte din bani din fluxul circular al veniturilor. Când o variabilă extrage bani din fluxul circular, aceasta determină o ieșire (output) în sens economic.

Economisirea reduce cheltuielile consumatorilor care, la rândul lor, determină scăderea cereri pentru bunuri și servicii. Pentru restabilirea echilibrului, este necesară o intrare (input) de fonduri. Fiecare economie avansată are un stoc important de capital, iar acumularea de capital este posibilă numai ca urmare a economisirii. Veniturile economisite ce ies din fluxul circular nu sunt nici pierdute, nici inactive, ci sunt de fapt, reintroduse în sistem prin creditele luate de către firme care investesc acești bani împrumutați în factori de producție. De altfel, acest proces reprezintă principala contribuție a sistemului bancar la buna funcționare a unei economii moderne. Astfel, ieșirile (economiile) din sistem sunt compensate prin intrările (investițiile) reprezentate de creditele acordate.

Economisirea necontinuată de investire constituie însă o tezaurizare și reprezintă un factor dezechilibrant, deprimant pentru economie, ducându-o la recesiune, cu toate consecințele ei.

Nu orice individ poate fi întreprinzător, nu își poate asuma riscurile investitorului, nu are calitățile necesare, iar dacă le are, este posibil să nu le poată valorifica din cauza lipsei de capital. Creditul este cel care pune la dispoziția investitorului capitalul necesar asigurând astfel transformarea economiilor lor, altfel sterile, în investiții. De aceea, creditul este un important factor al creșterii economice.

Prin faptul că la acordarea creditului prin bănci este verificat modul cum urmează a fi utilizată suma primită de către întreprinzător, creditul joacă rolul de diminuare a inițiativelor păguboase, nerentabile.

Creditul are și importante funcții de emisiune monetară. După ce, prin intervenția ideii de credit, s-a ajuns la moneda financiară, adică biletele de bancă, prin intermediul unor solide instituții de credit s-au creat, alături de aceasta, multiple alte instrumente și tehnici de piață (viramentul, cec-ul) care au dus la diminuarea folosirii numerarului și la creșterea în mari proporții a monedei scripturale.

Prin aceasta s-a asigurat și o importantă reducere a cheltuielilor cu circulația banilor, noile tehnici și instrumente de plată oferite de existența creditului făcând față în cele mai bune condiții creșterii exponențiale ai împrumutați în factori de producție. De altfel, acest proces reprezintă principala contribuție a sistemului bancar la buna funcționare a unei economii moderne. Astfel, ieșirile (economiile) din sistem sunt compensate prin intrările (investițiile) reprezentate de creditele acordate.

Economisirea necontinuată de investire constituie însă o tezaurizare și reprezintă un factor dezechilibrant, deprimant pentru economie, ducându-o la recesiune, cu toate consecințele ei.

Nu orice individ poate fi întreprinzător, nu își poate asuma riscurile investitorului, nu are calitățile necesare, iar dacă le are, este posibil să nu le poată valorifica din cauza lipsei de capital. Creditul este cel care pune la dispoziția investitorului capitalul necesar asigurând astfel transformarea economiilor lor, altfel sterile, în investiții. De aceea, creditul este un important factor al creșterii economice.

Prin faptul că la acordarea creditului prin bănci este verificat modul cum urmează a fi utilizată suma primită de către întreprinzător, creditul joacă rolul de diminuare a inițiativelor păguboase, nerentabile.

Creditul are și importante funcții de emisiune monetară. După ce, prin intervenția ideii de credit, s-a ajuns la moneda financiară, adică biletele de bancă, prin intermediul unor solide instituții de credit s-au creat, alături de aceasta, multiple alte instrumente și tehnici de piață (viramentul, cec-ul) care au dus la diminuarea folosirii numerarului și la creșterea în mari proporții a monedei scripturale.

Prin aceasta s-a asigurat și o importantă reducere a cheltuielilor cu circulația banilor, noile tehnici și instrumente de plată oferite de existența creditului făcând față în cele mai bune condiții creșterii exponențiale a volumului tranzacțiilor economice.

Reglând dimensiunile cererii și ofertei de mărfuri prin creditarea consumului, pe de o parte, și a stocurilor, pe de altă parte, creditul contribuie, pe lângă alți factori, la asigurarea stabilității prețurilor. De exemplu, dacă anumite mărfuri, a căror producere are un caracter sezonier, ar fi aduse pe piață, toate în momentul obținerii lor, oferta ar deveni disproporționat de mare în raport cu cererea și am asista la o scădere spectaculoasă a prețurilor, care ar fi urmată apoi de o situație inversă – o cerere neacoperită de ofertă și o urcare exagerată a prețurilor.

De asemenea, creditul contribuie la creșterea vitezei de rotație a banilor, la multiplicarea monedei scripturale, la rularea permanentă a fondurilor.

Creditul contribuie, prin reglarea ratei dobânzii, la stabilirea fenomenului de inflație. Prin finanțarea consumului și prin crearea unor instrumente și tehnici creditul a devenit o prezență indispensabilă în viața populației, în orice țară civilizată (creditul de consum, ipotecar).

Creditul are un rol deosebit și în promovarea relațiilor economice internaționale, prin diferitele sale forme, mai ales în comerțul exterior, cu predilecție pentru stimularea exportului și pentru derularea normală a operațiunilor de import-export.

Trebuie subliniat că pe cât de util și avantajos este creditul ca verigă indispensabilă în mecanismul de funcționare al economiei, pe atât de periculos și dezavantajos devine atunci când nu este utilizat în conformitate cu cerințele sale și ale echilibrului economic în general.

Cel mai mare pericol îl constituie folosirea lui abuzivă, care duce la grave dezechilibre economice, monetare și generează, atunci când ia proporții, inflația.

O folosire abuzivă a creditului poate stimula și o exacerbare a operțiunilor speculative, o creștere a capitalului fictiv care poate ajunge la crash-uri financiare. Nu trebuie omise nici problemele riscului presupuse de utilizarea creditului, în special pentru bănci, care, neluate în calcul, pot provoca prăbușirea în lanț a sistemului bancar, cu consecințe grave pe plan economic, social, politic.

1.2 Formele creditelor

Dintre cele mai importante forme ale creditului bancar, amintim :

avansul în cont curent (credit de casă sau de trezorerie), este un credit acordat pe termen scurt pentru finanțarea nevoilor curente ale agenților economici.

credite pentru capitalul de lucru sunt creditele care acoperă sfera cerințelor pentru aprovizionări de stocuri și efectuări de cheltuieli necesare realizării și finalizării producției de mărfuri, executărilor de lucrări și prestărilor de servicii, care au consum și desfacere asigurată prin contracte și comenzi ferme.

credite acordate sub forma unor linii de credit și reprezintă plafoane stabilite de comun acord între bancă și client prin care beneficiarul înprumutului poate procura lichidități atunci când are nevoie.

credite de tip revolving, unde împrumutul este împărțit în mai multe tranșe iar acordarea uneia dintre tranșe este condiționată de rambursarea tranșei anterioare.

creditul de scont, care se caracterizează prin faptul că băncile scontează efectele de comerț ale agenților economici și persoanelor fizice, avansând acestora suma înscrisă pe efectele comerciale din valoarea cărora rețin dobânda corespunzătoare până la scadență, dobânda cunoscută sub numele de scont, precum și un comision. Creditul de scont este cel mai răspândit și cel mai ieftin, însă implică o tehnică bancară mai complicată și o gestiune greoaie a creditelor acordate clienților.

creditul lombard se acordă de bănci și are drept garanție efecte publice (acțiuni, obligațiuni, titluri de rentă, bonuri de tezaur, etc.)sau obiecte de valoare, diferite mărfuri depuse în gaj (amanetate). În caz de nerambursare a împrumutului la scadență, dreptul de proprietate asupra bunurilor amanetate trece asupra băncii care le valorifică prin vânzare, iar din suma rezultată își recuperează capitalul, dobânzile și comisioanele aferente.

credite de factoring. Factoringul reprezintă o modalitate de plată, respectiv de finanțare, care asigură lichidități furnizorului din vânzarea facturilor sale unei societăți bancare sau altui terț căruia îi cedează o sumă de bani numită agio.

credite forfetare. Forfetarea este operațiunea care permite exportatorului recuperarea sumelor de la bancă înainte de scadență sau transformarea unei vânzări pe credit într-o vânzare la vedere. În mod obișnuit, la operațiunile de forfetare recurg vânzătorii pe credit din contractele internaționale, cu scopul încasării înainte de scadență a prețului mărfurilor exportate. Forfetarea se practică mai ales de către instituțiile financiare specializate, de băncile comerciale și în mai mică măsură de către societățile de asigurări. Din costul forfetării, o parte care depășește dobânda la creditul primit de cumpărător se include de către exportator în prețul mărfurilor. Creanțele sunt materializate în efecte de comerț (cambii, bilete la ordin, etc) exprimate în valută, ale căror beneficiari sunt operatorii economici cu activitatea de export, înregistrați în țara din care se face exportul.

1.3 Clasificarea creditelor

Destinația resurselor băncilor comerciale este reprezentată de creditele și celelalte plasamente efectuate de aceasta. Din punct de vedere juridic și economic, există mai multe criterii de clasificare a creditului, esențiale fiind cele in funcție de perioadă și beneficiar:

În funcție de perioada de acordare, avem :

credite pe termen scurt, începând de la 24 de ore (overnight- de pe o zi pe alta) până de regulă la 1 an sau pe durata unui ciclu de producție. Aceste credite sunt acordate pentru finanțarea operațiunilor curente, ele acoperă ciclul de exploatare al activităților, decalajul dintre momentul apariției costurilor de producție și cel al încasării veniturilor aferente.

credite pe termen mediu acordate pe o perioadă de 1-5 ani și au ca obiectiv operațiuni de investiții, de import-export, cumpărarea de obiecte de folosință îndelungată (autoturisme). Din cadrul acestui tip de credite fac parte și creditele ipotecare, care reprezintă cele mai importante forme de finanțare a activelor fixe.

credite pe termen lung, până la 25-30 de ani pentru finanțări de obiective importante, pentru retehnologizări de mare amploare și pentru construcția de imobile (rezidențiale sau de alt tip).

În țara noastră este evidențiată preferința pentru creditele pe termen scurt în paralel cu scăderea ponderii celor pe termen mediu și lung, acest lucru însemnând totodată un semnal negativ pentru economie. Pentru a-și asigura un portofoliu stabil de clienți buni și performanți, băncile ar trebui să stimuleze creditarea pe termen lung, în aceeași măsură cu efortul de a stimula clienții, printr-un sistem de dobânzi atractive, să constituie depozite cu scadența la un an sau chiar mai mult.

B. În funcție de beneficiarii creditului, avem:

credite acordate persoanelor fizice – care pot fi credite de consum sau ipotecare. În această categorie pot intra și creditele acordate persoanelor ce desfășoară activități lucrative și sunt liber profesioniști (medici de familie, contabili autorizați, avocați,etc.)

credite pentru persoane juridice nebancare – agenți economici care își desfășoară activitatea pe baza legii societăților comerciale sau a micilor întreprinzători particulari.

credite acordate băncilor sau altor instituții financiare.

credite acordate agențiilor guvernamentale (credite publice).

1.4 Reguli și principii generale de creditare bancară (OUG nr. 99/2006)

Activitatea de creditare desfășurată de băncile comerciale din țara noastră respectă prevederile OUG nr 99/2006 privind activitatea bancară, ale normelor și regulamentelor proprii, a normelor, instrucțiunilor și regulamentelor emise de Banca Națională a României, în calitatea sa de Bancă Centrală, cu atribuții de reglementare în domeniile monetar, de credit, valutar și de plăți.

Operațiunile de creditare efectuate de băncile comerciale au la bază prudența bancară ca principiu fundamental de politică bancară ce caracterizează întreaga activitate, precum și următoarele principii generale :

În conformitate cu prevederile OUG nr 99/2006 privind activitatea bancară, în procesul de acordare a creditelor, băncile comerciale vor urmări ca solicitanții să prezinte credibilitate și toate operațiunile de creditare vor trebui consemnate în documente contractuale care să reflecte cu claritate toți termenii și toate condițiile operațiunilor de creditare.

Activitatea de creditare trebuie să aibă la bază analiza viabilității și realismului afacerilor, în vederea identificării și evaluării capacității de plată a clienților, respectiv de a genera venituri și lichidități, ca principală sursă de rambursare a creditului și de piață a dobânzii.

Creditele, indiferent de suma sau de perioada de rambursare, se acordă pentru destinația stabilită prin contracte, destinația precisă fiind obligatorie pentru împrumutanți.

Pentru creditele acordate, băncile comerciale percep dobânzi și comisioane ale căror niveluri se stabilesc de fiecare bancă, precum și penalități stabilite conform legii, în cazul nerambursării la scadență a creditelor și/sau neachitării dobânzilor datorate.Creditele se acordă, în toate cazurile, pe bază de garanții, volumul minim al garanțiilor constituite trebuie să acopere datoria maximă a împrumutantului către bancă, formată din credite și dobânzi. Banca are dreptul să verifice, la clienții săi existența permanentă și integritatea garanțiilor asiguratorii pe toată perioada creditării.

Pe perioada creditării, beneficiarii de credite (persoane juridice), au obligația să pună la dispoziția băncii un exemplar din bilanțul contabil, situațiile contabile periodice și orice alte documente solicitate de bancă.

Rambursarea la termen a creditului, principiu care asigură reluarea permanentă a procesului de creditare, se realizează prin determinarea reală a capacității împrumutatului de a realiza venituri, prin alegerea și convenirea garanțiilor asiguratorii, precum și prin supravegherea permanentă a modului de utilizare a creditului.

Persoanele fizice pot beneficia de credite, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții :

realizează venituri certe și cu caracter permanent, pe întreaga perioadă de creditare

constituie și utilizează surse proprii de finanțare

garantează rambursarea creditelor solicitate cu veniturile pe care le realizează, precum și cu garanții reale

nu înregistrează debite și alte obligații neachitate la scadență către bancă și terți la data solicitării împrumutului.

Băncile comerciale, în vederea administrării riscului și acoperirii eventualelor pierderi din credite și dobânzi, își constituie rezerva generală pentru riscul de credit și provizioane specifice de risc pentru credite și dobânzi.

CAPITOLUL II – Reglementări privind riscul de creditare

Riscul de creditare reprezintă probabilitatea ca debitorii sau emitenții de titluri să nu–și onoreze obligatiile la scadentă, datorită unei situații financiare neprielnice.

Pentru a limita pierderile care vin din neîncasarea creditelor și dobânzilor la termen, este nevoie de o gestionare atentă a riscului de credit, care se realizează a priori si a posteriori.

2.1. Gestionarea apriori

Prima etapă este gestionarea apriori, care presupune divizarea si limitarea riscurilor, aprecierea calității (capacității de rambursare) celor ce solicită credite și constituirea de garanții

.

Divizarea și limitarea riscurilor

Prin divizarea riscurilor se urmărește evitarea concentrării riscurilor prin diversificarea (economică și geografică) plasamentelor. Limitarea acestor riscuri se realizează prin normele fiecărei banci, dar și prin masuri stabilite de autoritatea de reglementare, opozabile tuturor bancilor.

Normele fiecărei bănci reprezintă limite interne pentru ponderea activităților riscante în fondurile proprii și se stabilesc plafoane de credite pe debitor, grup de debitori, sector de activitate și zonă geografică.

Reglementările țarii noastre pentru divizarea și limitarea riscului de credit impun ca :

– O instituție de credit sa nu înregistreze față de un client sau fată de grupul de clienți aflați in legatură o expunere a carei valoare depașește 25% din fondurile sale proprii.

– O instituție de credit nu va înregistra fată de un client sau grup de clienți aflați în legatură care este societatea-mamă sau filiala institutiei de credit și/sau una sau mai multe filiale ale acestei societăți-mamă, procentul este redus la 20% din fonduri sale proprii.

– Valoarea cumulată a expunerilor mari (expunere mai mare de 10% din fondurile (proprii ale bancii) ale unei instituții de credit nu va depasi 800% din fondurile ei proprii.

Expunerea unei instituții de credit din credite în valută acordate persoanelor fizice și juridice altele decât instituțiile de credit, înainte de deducerea provizioanelor specifice de risc de credit, nu poate depasi 300% față de fondurile proprii, în cazul instituțiilor de credit, persoane juridice române, sau fată de capitalul initial, în cazul sucursalelor instituțiilor de credit straine. La determinarea expunerii care face obiectul acestei restricții nu se vor lua în calcul expunerile din credite în valută acordate acelor persoane juridice și fizice care sunt acoperite în mod natural la riscul valutar ("hedged borrowers"). Se consideră că o persoană este acoperită în mod natural la riscul valutar în cazul în care aceasta generează fluxuri de numerar nete pozitive în valuta cotată, care să permită rambursarea la termen a fiecarei rate de credit (principal si dobândă).

Aprecierea capacității de rambursare a solicitanților de credite

Pentru a micsora riscul de credit, bancile vor acorda credite doar acolo unde există premisele rambursării creditului și a dobânzilor.

Cele mai importante elemente urmărite pentru a acorda un credit persoanelor juridice sunt :

analiza economico – financiară a activității clientilor, analiza perspectivelor financiare pe baza de cash-flow dar și aspectele nefinanciare privind clienții: tipul de proprietate, conducerea, personalul societății, afacerea, piața, etc,

Analiza economico-financiară a activității clienților

Criteriile ce stau la baza evaluarii performantelor financiare ale clientului persoană juridică și capacității acestuia de a–și onora datoria la scadentă se stabilesc de fiecare bancă în parte și se aprobă de către BNR – directia Supraveghere (conform Regulamentului BNR nr. 3/2009). Evaluarea performanței financiare a unei entități economice din afara sectorului institutiilor de credit se realizează pe baza de punctaj atribuit unor factori cantitativi și calitativi.

Factorii cantitativi se vor referi în principal la următorii indicatori, acolo unde aceștia pot fi determinați: lichiditate, solvabilitate, profitabilitate și risc, inclusiv riscul valutar.

Factorii calitativi se vor referi cel puțin la aspecte legate de modul de administrare a entității economice analizate, de calitatea acționariatului, de garanțiile primite (altele decât cele care sunt acceptate la diminuarea expunerii fata de debitor), de condițiile de piață în care aceasta își desfașoară activitatea

Analiza perspectivelor financiare pe bază de cash – flow

Analistul de credite trebuie să fundamenteze decizia de creditare nu numai pe situația financiară istorică a clientului, ci și pe capacitatea acestuia de a genera în viitor fluxuri bănesti și deci de a rambursa creditul și a plăti dobânda. Instrumentul folosit în acest scop este fluxul de numerar, adică o situație a intrărilor și ieșirilor de numerar (încasari și plați) într-o perioadă dată. Rezultatul poate fi pozitiv (disponibil de numerar) sau negativ (necesar de numerar).

În realizarea unui flux de numerar, trebuie avut în vedere că prognozele clientului pot avea la bază o proiecție exagerat pozitivă a evoluției viitoare, deci se impune o corectare a acestora.

În linii mari, structura unui flux de numerar este urmatoarea:

Intrări de capital – ieșiri de capital + intrări din vânzări – ieșiri pentru aprovizionări – salarii – alte cheltuieli – impozit pe profit = flux net al perioadei + disponibil din perioada anterioară = disponibil / necesar de lichiditați curent.

2.2 Gestionarea a posteriori

A doua etapă, gestionarea a posteriori, presupune analiza portofoliului de credite, constituirea de provizioane și constituirea fondului pentru riscuri bancare generale

Este o etapă în gestionarea riscului de credit care urmează procesului de acordare a creditelor și vizează constituirea de resurse pentru acoperirea pierderilor care apar la portofoliul de credite. Se va urmări în continuare stabilirea nivelului cerut (de normele reglementare) al provizioanelor pentru riscul de credit.

Se procedează mai întâi la o clasificare a creditelor în cinci categorii, iar pentru fiecare categorie este normat un nivel de provizionare:

Clasificarea creditelor are în vedere trei criterii:

1) Serviciul datoriei – capacitatea debitorului de a-și onora datoria la scadență, exprimată ca numar de zile de întârzire de plată de la scadentă; există cinci intervale de timp în functie de care se apreciază serviciul datoriei (0-15 zile, 16-30 zile, 31-60 zile, 61-90 zile, minimum 91 de zile).

2) Performanța financiară – categoriile de performanță vor fi notate de la A la E, în ordinea descrescatoare a calității acesteia. În cazul clientelei din sectorul instituțiilor de credit performanța financiara va fi încadrată în categoria A. Evaluarea performanței financiare a unei entități economice din afara sectorului instituțiilor de credit se realizeaza pe baza de punctaj atribuit unor factori cantitativi și calitativi. Factorii cantitativi se vor referi în principal la urmatorii indicatori, acolo unde aceștia pot fi determinați: lichiditate, solvabilitate, profitabilitate și risc, inclusiv riscul valutar. Factorii calitativi se vor referi cel puțin la aspecte legate de modul de administrare a entității economice analizate, de calitatea acționariatului, de garanțiile primite (altele decât cele care sunt acceptate la diminuarea expunerii fată de debitor), de conditiile de piață în care aceasta își desfasoară activitatea. În cazul persoanelor fizice performanța financiară va fi încadrată în categorii de la A la E, potrivit criteriilor stabilite de instituțiile de credit prin norme interne. Performanța financiară a persoanelor fizice nu va putea fi încadrata în categoria A decât dacă, pentru oricare dintre împrumuturile luate, persoanele respective dispun de venituri certe cu caracter de permanență, exprimate în aceeasi monedă cu cea a împrumutului, al căror nivel, în urma deducerii tuturor celorlalte obligatii de plată (indiferent de moneda de exprimare), să permită rambursarea la termen a fiecărei rate (principal și dobândă). În orice altă situație în care nu este îndeplinită condiția de mai sus, performanța financiară va fi încadrată cel mult în categoria B. Prin moneda de exprimare se înțelege moneda în functie de care se determină sumele de încasat reprezentând venituri și sumele de plătit reprezentând împrumuturi și/sau alte obligații de plată. În cazul în care băncile se găsesc în imposibilitate de a evalua performanța financiară a unui client, persoana juridică, în afara celor din sectorul instituțiilor de credit, aceasta va fi încadrata direct în categoria E.

3) Inițierea de proceduri judiciare – cel puțin una dintre următoarele măsuri luate în scopul recuperarii creanțelor:

darea de către instanta a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului;

declanșarea procedurii de executare silita fața de persoanele fizice sau juridice.

Din combinarea celor trei criterii rezulta clasificarea creditelor conform principiului declasării prin contaminare. Creditele acordate unui debitor și/sau plasamentele constituite la acesta se încadrează într-o singură categorie de clasificare, pe baza principiului declasării prin contaminare, respectiv prin luarea în considerare a celei mai slabe dintre categoriile individuale de clasificare.

Criterii de încadrare pe categorii de clasificare pentru creditele acordate clienților din afara sectorului instituțiilor de credit:

Tabelul nr 1 – Corespondența dintre criteriile de clasificare și categoriile de clasificare a creditelor

Sursa: Radu Răuț: “Creditarea agenților economici”, Ed. Lumina Lex, București.

Pentru determinarea necesarului de provizioane specifice de risc de credit se vor parcurge urmatoarele etape:

Se determină baza de calcul:

Dacă un credit se află în categoria “Pierdere”, se ia în calcul întreaga expunere, indiferent de garanții, in cazul în care au fost inițiate proceduri judiciare sau în cazul în care cel puțin o rată din creditul respectiv, are o întărziere mai mare de 90 de zile, precum și în cazul unui plasament, indiferent de categoria în care este încadrat.

Dacă un credit se află în categoria "standard", "în observație", "substandard", "îndoielnic" și "pierdere” (numai dacă nu au fost inițiate proceduri judiciare sau daca ratele creditului nu au întârzieri mai mari de 90 de zile), se deduc din expunerea băncii față de debitor garanțiile acceptate.

Următorul pas presupune aplicarea coeficientul de provizioane asupra bazei de calcul obtinute.

CAPITOLUL III – Metode de evaluare a riscului : Metoda punctajelor

În practica bancară sunt întâlnite mai multe metode de analiză și evaluare a riscului de creditare, pentru a se lua măsurile necesare micșorării acestui risc. În principal exista două etape: prima este evaluare riscului, după care urmează gestionarea acestuia.

Una din metodele de a analiza și evalua riscul este metoda punctajelor care ia în considerare următoarele tipuri de risc:

1. Riscul comercial (RC) este reprezentat de probabilitatea de încasare a creanțelor sau plată a furnizorilor. Riscul comercial este calculat în funcție de următorii indicatori :

perioada medie de încasare a creanțelor (PmIC), reprezintă numărul de zile în care se încasează creanțele raportat la cifra de afaceri din perioada respectivă.

perioada medie de plată a furnizorilor (P mPF), reprezintă numărul de zile în care sunt platiți furnizorii raportat la cifra de afaceri din perioada respectivă

2. Riscul financiar (RF) este reprezentat de orice dificultate ce poate să apară în situația financiară a firmei, în mod special dacă această dificultate afectează capacitatea firmei de a își onora datoriile către bancă la termen.

Această analiză se desfășoara pe baza următoarelor documente: situațiile financiare ale firmei, evidențele băncii, date statistice oficiale. Din aceste documente se vor lua datele de la sfârșitul ultimului an, precum și de pe luna precedentă solicitării de credit. În cazul în care firma are perioada de activitate mai mică de un an, se vor lua în considerare datele de la sfârșitul ultimului semestru și luna precedentă solicitării creditului.

Analiza riscului financiar se efectuează cu ajutorul metodei punctajelor (Z) bazată pe modelul J. Conan și M. Holder, care permite evaluarea riscului de faliment.

3. Riscul de garanție (RG) este reprezentat de posibilitatea apariției unor dificultăți legate de valorificarea bunurilor aduse în garanție, în situația în care împrumutatul nu rambursează creditul și nu plătește dobânzile aferente. Evaluarea riscului de garanție se face în funcție de nivelul valoric al acestora și al rapidității posibilităților de valorificare:

Siguranța maximă: garanții necondiționate și irevocabile emise de Ministerul Finanțelor pe baza mandatului Guvernului României acordat prin acte normative, scrisori de garanție emise de bănci, necondiționate, bilete la ordin avalizate de bănci, gaj cu deposedare, depozite bancare în valută sau lei, dupa caz, precum și garanții emise de Fondul Român de Garantare a Creditelor.

Siguranța medie: ipoteci asupra clădirilor cu destinație, spații industriale, fabrici, ateliere, firme, spații comerciale, precum și asupra terenurilor din intravilan din orașe mari și localități turistice; bunuri mobile procurate din credite, cesiuni asupra creanțelor din exporturi cu plata prin acreditive irevocabile emise de bănci agreate.

Garanții nesigure: clădiri cu destinație de locuință, stocuri de produse agroalimentare, semifabricate, materii prime, ipoteci asupra clădirilor din zonele rurale și terenurilor din extravilan.

4. Riscul managerial (RM) este determinat de calitatea echipei de conducere a firmei și va fi analizat pe baza cunoașterii directe a acesteia de către ofițerul de credit. Evaluarea riscului managerial se va face în funcție de mai multe caracteristici ale echipei de conducere. Se va verifica dacă este (nu este) calificată și are (nu are) experiență îndelungată în domeniul în care firma își desfașoară activitatea. Se va evalua în funcție de evoluția în timp a indicatorilor economico – financiari ceea ce va arata dacă a demonstrat (nu a demonstrat) capacitatea necesară în conducerea eficientă a firmei.

5. Riscul de senzitivitate (RS) (numai pentru credite de investiții)

Pentru investițiile pe termen mediu și lung, în analiza și evaluarea riscului de credit se face și o analiză de senzitivitate.

Analiza de senzitivitate este o tehnică de analiză a riscului individual al unui proiect de investiții care indică cât de mult se va modifica VNA (valoarea netă de actualizare) sau RIR (rata internă de rentabilitate) ca reacție la modificarea unei variabile de intrare, celelalte elemente ramânând constante (r). 

Orice decizie a agenților economici, în ceea ce privește dezvoltarea și restructurarea producției, retehnologizarea sau modernizarea fondurilor fixe care poate fi pusa în aplicare cu ajutorul creditelor pe termen mediu și lung, antrenează un risc în obținerea rezultatelor estimate inițial, datorită influenței schimbărilor ce se manifestă neîncetat în mediul tehnic, financiar, economic, social, intern și extern. De aici, necesitatea analizei senzitivității variantelor studiate față de schimbările probabile precum și a coeficientului de risc sub influența factorilor ce nu au putut fi luați în considerare. Asemenea schimbări pot fi:

– Creșterea prețului materiilor prime;

– Creșterea costului echipamentului;

– Creșterea salariilor;

– Creșterea valorii investiției pe parcursul realizării acesteia;

Orice credit reprezintă o anticipare a unor încasări viitoare. Din această perspectivă, orice credit comportă riscul ca aceste încasări să nu se realizeze deloc sau parțial. Acest risc este esențial în activitatea bancară deoarece principala funcție a unei bănci o reprezintă acordarea de credite. Aprecierea justă a riscului de credit este, deci, de o importanță majoră pentru bancă. Pentru minimizarea expunerii la risc, cea mai importantă etapă a procesului de creditare este selectarea cererilor de creditare.

În această fază comportamentul unei bănci poate fi astfel prezentat: un credit nu se acordă decât dacă se poate estima dacă probabilitatea de rambursare o depășește pe cea a nerambursării. Aprecierea acestei capacități de rambursare se poate face, dar are la bază proceduri diferite, în funcție de debitor: agent economic, persoană privată, stat.

Elementele determinante ale gestiunii riscului individual de creditare sunt:

– capacitatea de plată;

– caracterul debitorului – dorința sa de a face plata;

– capitalul – averea debitorului;

– garanția (reală sau personală);

– condițiile de mediu.

Dintre acești cinci factori primul este cel mai important.

Se apreciază că principalele slăbiciuni în gestiunea riscului de creditare sunt unele de ordin intern: selecția defectuoasă a dosarelor și supravegherea internă improprie a evoluției calității debitorilor. Dar riscul de selecție improprie a dosarelor poate fi minimizat prin:

– rigoare în conținutul dosarelor;

– aprecierea internă a calității clienților pe baze unitare;

– prin punctaj;

– dubla avizare a deciziei de creditare;

-stabilirea unei marje corespunzătoare a dobânzii percepute.

Valoarea creditului pe termen lung este sensibil mai ridicată dacât în cazul creditelor pe termen scurt. Cauzele insolvabilității sunt însă aceleași cu o probabilitate de apariție mai ridicată deoarece și creditarea este pe termen lung. Protecția este mai greu de realizat deoarece termenul mai lung sporește incertitudinea, atât în ceea ce privește veniturile, cât și comportamentul debitorului. Se impune, deci, solicitarea de garanții sub forma asigurărilor de viață pentru debitori, cu beneficiar de asigurare banca, și sub formă de ipoteci și alte garanții reale. Problema este că ansamblul cheltuielilor legate de gestiunea creditelor este foarte mare.

Pentru minimizarea acestor cheltuieli calea cea mai economicoasă este creșterea calității creditelor din portofoliu.Aceasta nu depinde însă exclusiv de acțiunile băncii, căci în cele mai multe cazuri un ansamblu de factori (interni și externi) concură la deteriorarea calității clientului și la reducerea capacității sale de a rambursa creditul. În acest context banca trebuie să asigure optimizarea factorilor interni de care depinde calitatea potofoliu. Aceasta se poate realiza prin eliminarea erorilor comise de personalul băncii și prin detecția prematură a potențialului de deteriorare a calității debitorilor.

Principala cauză a apariției creditelor neperformante rămâne, oricând și oriunde, incompetența sau neatenția personalului băncii. Între cele mai frecvente greșeli comise în practică de inspectorii băncii se înscriu următoarele:

1. Interviul inadecvat – intervievarea este o operație dificilă; ea necesită experiență, disponibilitate și calități deosebite de ascultător din partea funcționarului băncii. Interviul nu trebuie însă să se transforme într-o discuție prietenoasă, trebuie să se axeze pe întrebări la obiect și este de preferat ca lista acestor întrebări să fie pusă de șeful de compartiment la dispoziția fiecărui inspector, adaptată la specificul portofoliului de credite și de clienții pe care acesta îi girează. Inspectorul trebuie să urmărească obținerea unor răspunsuri complete, indiferent de turnura pe care o poate lua discuția la un moment dat și fără a uita că el o conduce. În afară de urmărirea și consemnarea răspunsurilor la întrebări, inspectorul trebuie să încerce să aprecieze și calitățile celui intervievat; aceasta pentru a putea discerne eventuale tentative de disimulare a adevărului și pentru a putea aprecia caracterul clientului, știut fiind că acesta reprezintă unul dintre factorii esențiali ai calității creditului. Dacă interviul este efectuat necorespunzător, atunci există mari (ne)șanse ca aprecierea inițială a clientului să fie necorespunzătoare și atunci riscăm fie să respingem de la creditare un client viabil, fie să acceptăm un client neperformant sau neserios, care va crea băncii probleme pe parcurs, fără o deteriorare a parametrilor săi operaționali, deci fără posibilitatea unei avertizări prealabile (doar pentru că s-a pornit de la o premisă greșită în ceea ce-l privește). În acest context evaluarea pe bază de punctaj ajută mult la creșterea gradului de obiectivitate a interviului, permițând și o oarecare comparabilitate a clienților de un anumit tip.

2. Analiza financiară necorespunzătoare – calitatea ei și, cu atât mai puțin, utilitatea ei nu trebuie puse la îndoială pentru nici una dintre categoriile de credite acordate de bancă. Este evident că ea are un rol preponderent în luarea deciziei de creditare și în reevaluarea pe parcurs a calității clientului în cazul creditelor instituționale; nu trebuie însă neglijat nici în cazul clienților individuali, deși realizarea ei revine relativ mai scumpă dat fiind valoarea mai redusă a acestor credite. Din nou evaluarea pe bază de punctaj reduce semnificativ aceste cheltuieli și omogenizează atât baza de date, cât și aprecierea băncii referitoare la calitatea diferiților clienți. Inspectorul trebuie să se convingă de faptul că datele primite sunt cele reale și actuale și să urmărească procedura sau algoritmul prestabilit de normele interne de creditare. Dacă sistemul de indicatori este relevant și dacă algoritmii sunt corect formulați și aplicați, atunci și rezultatele trebuie să fie edificatoare. Folosirea unui soft adecvat și nu foarte scump permite practic eliminarea tuturor erorilor de calcul. Rămân de evitat doar cele referitoare la baza de date și de interpretare (dacă nu avem punctaj sau dacă punctajul este chiar la limita baremului).

3. Necunoașterea activității clientului – poate crea probleme extrem de serioase dată fiind incapacitatea inspectorului de a interpreta corect informațiile de care dispune și de a aprecia riscul sectorial specific domeniului de operare al clientului respectiv. În acest caz el poate aprecia corect doar în mod întâmplător evoluția nevoilor de finanțare, eșalonarea ratelor de rambursare, garanțiile solicitate, valoarea și prețul creditului. Principala dificultate, la care normele de creditare nu pot suplini capacitatea și experiența indicatorului, este cea legată de lichiditatea clientului și eșalonarea rambursării. La o eșalonare necorespunzătoare și clientul va fi nemulțumit căci va trebui să depună un efort suplimentar pentru a-si onora obligațiile, și banca ar putea avea de pierdut dacă acest client nu reușește să facă față acestor dificultăți suplimentare, practic create de bancă.

4. Garantarea defectuoasă a creditelor – garantarea poate crea probleme fie băncii, fie clientului în cazul în care ea nu se încadrează în normele stabilite de bancă. Pentru client problemele pot să apară la o garantare excesivă; el poate fi nemuțumit și, dacă nu este client captiv sau foarte vechi și, mai ales atunci când condițiile de servire oferite de concurenți sunt mai avantajoase, banca îl poate pierde. Pentru bancă riscul este mare dacă nu s-au solicitat garanțiile corespunzătoare din punct de vedere calitatativ și cantitativ. Aceasta deoarece în caz de lichiditate a acestora banca nu poate acoperi angajamentele clientului respectiv și, cu toată cheltuiala suplimentară legată de angajarea unor proceduri specifice, ea se află de fapt în pierdere. Inspectorul sau personalul compartimentului de specialitate trebuie să verifice cu atenție și cu resposabilitate existența, concordanța cu normele interne și valoarea garanțiilor oferite.

5. Documentația incorectă – este o condiție de calitate extrem de ușor de îndeplinit dacă nu există intenția de fraudă, dacă nu se dă dovadă de subiectivism și dacă se acordă suficientă atenție angajării răspunderii băncii prin semnături autorizate.

6. Controlul și urmărirea calității clienților – sunt proceduri care se angajează atât inițial cât și periodic, pe parcursul derulării ansamblului raporturilor dintre bancă și client și nu exclusiv pe parcursul procesului de creditare. Permit inspectorului formarea unei imagini corecte și actuale referitoare la capacitatea de plată a clientului și evoluția acestuia, esențială pentru luarea unor măsuri corective, atât în beneficiul băncii, cât și în beneficiul clientului.

Cea mai importantă funcție a conducerii băncii este de a controla calitatea portofoliului de credite. Aceasta, deoarece slaba calitate a creditelor este principala cauză a falimentelor bancare.

Pentru a depăși deficiențele sistemice și procedurale de acest gen, care duc la creșterea pierderilor la portofoliul de credit, băncile trebuie să conceapă și să implementeze politici de creditare performante și să pregătească un personal de un profesionalism ireproșabil, care să înțeleagă și să respecte disciplina acestor norme. Pentru aceasta este necesar să existe un feed-back permanent prin care conducerea băncii să fie informată despre eficacitatea procesului de control al calității creditelor, astfel încât cele cu probleme să fie detectate și corectate din timp. Principalul factor perturbator în activitatea unei bănci sunt creditele neperformante.

Creditarea este o activitate de bază într-o bancă și principalul mod prin care băncile obțin venituri si, deci, profit. Însă, în cazul în care o bancă acordă un credit unui client, iar acesta, din anumite motive, nu va putea sa-și achite obligația față de bancă, aceasta va înregistra pierderi pe care va trebui sa le suporte din profit.

Pentru a reduce la minimum pierderile din credite neperformante și a proteja în acest fel depozitele persoanelor fizice și juridice, lucrătorii bancari implicați în activitatea de creditare trebuie să procedeze cu responsabilitate la evaluarea riscurilor pe care le presupune acordarea împrumuturilor și să depună toate eforturile pentru a-și încasa creanțele.

Analiza dosarului de credit al SC APEXIM COM BAC SRL

Societatea comerciala APEXIM COM BAC, reprezentata legal prin dl. Popescu Mihai solicită o linie de credit de aproximativ 15000 EUR pentru a-și putea desfășura activitatea curenta in condiții normale adică pentru a o folosi in scopul efectuarii unor plați curente in situația in care aceasta nu dispune de disponibil in cont sau de numerar in acel moment.

Exista două variante de creditare ce i se oferă :

– o linie de credit, garantată cu garantii materiale care poate atinge un plafon maxim de 100000 EUR sau echivalentul in lei, dar nu mai mult de 30% din cifra de afaceri a societății din anul precedent anului efectuarii analizei, adică 2008.

– o linie de credit , acordabilă fară a se solicita garanții materiale, ci doar fidejusiunea asociaților și a sotiilor acestora, care poate atinge un plafon maxim de 20000 EUR sau echivalentul in lei, dar nu mai mult de 10% din cifra de afaceri a societății din anul precedent efectuării analizei, adică 2008.

Din punct de vedere al cifrei de afaceri realizată in anul 2008, clientul poate contracta și un credit negarantat care ar fi mai comod pentru acesta insă ar fi mai scump decât cel garantat intrucât riscul pe care banca și l-ar asuma ar fi mai mare, datorita inexistentei unei garanții materiale.

Din discuția cu clientul reprezentantul băncii află de la acesta că respectiva societate mai are în derulare o facilitate de credit de același tip la o altă bancă in suma de 120000 RON. Clientul iși arată nemultumirea fata de cealaltă bancă deoarece pentru acordarea acelui credit i-au fost solicitate garanții foarte mari necorelate cu suma acordată. La propunerea reprezentantului băncii clientul acceptă varianta in care banca să-i acorde o linie de credit de 160000 RON care va fi folosit1 astfel: 120000 RON pentru preluarea liniei existente la cealată bancă iar restul de 40000 RON sa fie folosiți de client pentru efectuarea plăților pentru care a solicitat credit.

Privind din punctul de vedere al băncii, procesul de creditare presupune 6 etape importante:

1. Inițierea relației cu clientul;

2. Cunoașterea clientului prin discuții și vizită pe teren;

3. Analiza creditului și a riscului pe care-l presupune acordarea creditului;

4. Decizia de credit;

5. Acordarea creditului;

6. Urmarirea creditului.

I. Primul pas este reprezentat de o întâlnire cu clientul:

La o primă intalnire cu Responsabilul pentru Clientelă IMM (RC IMM) al băncii, se verifica indeplinirea unor conditii minime obligatorii care să-l califice pe client pentru a putea aplica la cererea de credit propriu-zisă, denumite criterii de knock-out și i se dau spre completare chestionarele ce insoțesc documentația de credit.

Criteriile de K.O. sunt urmatoarele:

1. Expunerea pe Grup Client* depaseste 100.000 EUR. Acest criteriu se refera la expunerea Raiffeisen Bank si Raiffeisen Leasing (cumulat) fata de intreg grupul clientului, incluzand in acest calcul și noua solicitare. Conversia in EUR se face la cursul BNR de la data prelucrarii criteriilor de KO (Ex.: ABC SRL are un credit la Raiffeisen Bank cu sold de 10.000 EUR, un leasing la Raiffeisen Leasing cu un sold de 25.000 EUR și mai solicită un credit de 15.000 EUR. De asemenea ABC 2 SRL – societate din grup – are un credit la Raiffeisen Bank cu un sold de 13.000 EUR. Expunere GC: 10.000 + 25.000 + 15.000 + 13.000 = 63.000 EUR). Dacă societatea are deja un overdraft/ charge card aprobat la Raiffeisen Bank, la calculul expunerii GC se ia in calcul limita totala a acestuia. Daca expunerea GC este mai mare de 100000 EUR clientul este incadrat la categoria SMALL **, care presupune o abordare mai complexă din punct de vedere al analizei.

2. Cifra de afaceri a GC, conform ultimului bilant anual incheiat si inregistrat la autoritățile fiscale , depășește 1.000.000 EUR.

Cifra de afaceri a grupului se va determina pe baza documentelor financiare, prin insumarea cifrei de afaceri inregistrată de fiecare companie din grup. Se va avea in vedere cifra de afaceri realizată in anul analizat adica anul 2008, in echivalent EUR la cursul mediu BNR aferent aceluiasi an. Dacă cifra de afaceri depășește acest plafon creditul intra in categoria SMALL.

______________________

*Conform definiției BNR două societăti comerciale formeaza grup dacă au cel puțin un actionar comun majoritar( care sa dețina cel puțin 33.33% in fiecare societate).

** Raiffeisen Bank clasifică IMM–urile in două categorii in funcție de cifra de afaceri a acestora și de expunerea băncii fată de clientul respectiv. 1) IMM Micro sunt societățile care au cumulativ o cifră de afaceri mai mică de 1000000 EUR și o expunere mai mică de 100000 EUR. 2) IMM Small sunt societățile care au fie cifra de afaceri mai mare de 1000000 EUR, fie o expunere mai mare de 100000 EUR.

3. Compania are mai puțin de 1 an întreg de date finanaciare înregistrat la autoritățile fiscale. Societatea trebuie sa aiba, o cifra de afaceri >0, conform bilanțului inregistrat la Administrația Financiara aferent anului 2007, pentru a se considera că acest criteriu nu este indeplinit.

4. Activitatea se desfășoară in oricare dintre urmatoarele sectoare: Producerea sau vanzarea de armament; Productie agricolă de bază; Organizatii politice, religioase sau sindicate; jocuri de noroc/cazinouri; case de amanet; servicii financiare; case de schimb; leasing și asigurări. Va fi verificat codul CAEN al obiectului principal de activitate desfașurat de către societate la data analizei.

5. Solicitantul are, la data semnarii contractului de credit, datorii restante către bănci, autoritați fiscale, asigurari sociale, oficii de munca și societăți de asigurare de sănătate (Responsabilul Clientelă IMM va verifica acest criteriu inainte de semnarea contractului de către solicitant). Se va verifica pe baza CRB (interogarii analitice), a ultimei balanțe de verificare și a documentelor de plată aferente. In situatia in care solicitantul are datorii bugetare restante pentru care iși ia angajamentul ca pană la data semnarii contractului de credit să le platească, atunci se va mentiona angajamentul clientului, ca o condiție de acordare a creditului.

6. Solicitantul sau o altă societate ce face parte din același GC cu acesta este implicat intr-o procedură de faliment sau litigiu de orice fel, care ar putea avea un impact major asupra activității solicitantului (RC IMM va verifica acest criteriu cu declaratia solicitantului și pe baza documentașiei juridice, inainte de semnarea contractului de către solicitant). Aceste verificări trebuie facute la momentul analizei pe baza declarației clientului și inainte de semnarea contractelor prin confruntarea cu documentele juridice.

7. Societatea are capitaluri proprii negative. Acest criteriu se va verifica prin analiza situațiilor financiare prezentate.

8. Societatea a inregistrat două sau mai multe perioade de interdicție bancară pentru utilizarea cecurilor. Această informație va fi verificată prin consultarea societății in Centrala Incidentelor de Plăti in ceea ce privește operatiunile cu CEC-uri și Bilete la Ordin.

9. Unul sau mai multe dintre conturile bancare ale solicitantului sunt poprite de către terți (RC IMM va verifica acest criteriu cu declarația solicitantului și pe baza documentației juridice, inainte de semnarea contractului de către solicitant).

II. Având în vedere că SC Apexim nu se află în niciunul dintre cazuri, se trece la următorul pas, respecitv intocmirea și analiza dosarului de credit. Dosarul trebuie să conțină:

1. Acte Juridice

Act constitutiv și toate modificările acestuia împreună cu dovada inregistrării acestora la Oficiul Registrului Comertului (acte adiționale cu mentiunile RC aferente);

Extras/Certificat constatator emis de RC nu mai vechi de 10 zile. Daca exista deja cont curent deschis, pentru faza de analiză, Extrasul/Certificatul constatator nu va fi mai vechi de 30 zile;

Certificat de inregistrare la Registrul Comertului + Anexă;

Codul Unic de Inregistrare;

Acte de identitate ale reprezentanților legali și ale eventualelor persoane împuternicite, iar in cazul celor din urma și împuternicirea;

2. Documente necesare pentru aprobare:

2.1. Documente juridice:

Dovada sediului social și a punctelor de lucru (contracte de inchiriere/comodat sau acte de proprietate) ;

Decizia de contractare credit și constituire garanții din patrimoniul societății și, eventual, împuternicire persoane autorizate să angajeze societatea și să semneze acte legale (hotărâre AGA sau CA, conform Act constitutiv);

Contracte leasing, alte angajamente extrabilanțiere, contracte de credit (daca e cazul), etc;

Declarație cu privire la litigiile și/sau falimentele in care sunt implicate societățile care fac parte din același grup de clienți cu solicitantul;

Declarație privind popririle solicitantului la alte bănci;

2.2. Acord CRB pentru client și asociați (acordul se completează atât pentru societate cât și pentru fiecare asociat in parte);

2.3 .Declarație conform Norma 9/2006 (supravegherea solvabilității și expunerilor mari ale instituțiilor de credit)

2.4 .Declarația privind societățile din grup (completată de fiecare asociat în parte și de catre administrator – dacă acesta diferă de asociați)

2.5. Documente financiar-contabile:

Ultimele 2 bilanțuri avizate MF pentru ani intregi (2007,2008) + balanțele de verificare aferente, semnate și ștampilate (in original);

Ultima balanță de verificare semnată și stampilată (in original);

Lista clienți/furnizori la data ultimei balanțe de verificare încheiate precum și la dec. 2008 (pentru primii trei clienți/furnizori conform modelului anexat):

3. Documente aferente garanțiilor:

3.1. Pentru imobile:

actele de proprietate in forma autentica (contract de vz./cump., acte moștenire, etc).

Intabulare sau extras din cartea funciara (valabil) și documentație cadastrală ;

3.2. Pentru alte garanții mobiliare:

contract de vanzare-cumparare;

carte de identitate, certificat de inmatriculare (pentru autovehicule);

facturi sau alte documente ce dovedesc proprietatea;

După ce i-au fost prezentate opțiunile, SC APEXIM COM BAC SRL a aplicat la Raiffeisen Bank pentru un credit Standard Overdraft in RON in urmatoarele conditii:

Suma imprumutată: 160.000

Moneda: RON

Baza dobânzii :0.0780

Marja dobânzii: 0.05

Data tragere: 15.04.2008

Data maturitate finala:14.04.2009

Luni maturitate:12

Tip grafic de rambursare: Atipic

III. Odată ce a fost intocmit dosarul de credit și au fost stabilite coordonatele creditului se trece la procesarea propriu zisa a dosarului

Se introduc in baza de date toate datele despre client, istoric, perspectivele sale, principalii parteneri de afaceri (clienți și furnizori), alte facilități de credit sau leasing in derulare, garanțiile propuse pentru obtinerea creditului, datele financiare. In urma analizei acestor date, departamentul de Aprobare Micro Credite ia decizia de aprobare sau respingere a facilității solicitate de client.

Informațiile introduse în baza de date sunt preluate din documentele puse la dispoziție de către client dar sunt și informații culese la vizita afacerii și a garanției. Practic analiza incepe odată cu efectuarea acestor vizite care trebuie să fie anterioare introducerii informațiilor in aplicatie.

In ceea ce priveste garanția, aceasta este vizitată de Responsabilul pentru clientela IMM din agentie care intocmește un raport de inspecție unde sunt cuprinse detalii semnificative despre garanție. Acesta efectueaza de asemenea o serie de fotografii, care impreună cu raportul de vizită și documentele aferente garanției sunt transmise către evaluatorul din sucursala care pe baza datelor primite stabilește valoarea garanției și valoarea la care aceasta poate fi luată in garanție de bancă aplicând un coeficient de ajustare subunitar. In cazul apartamentelor acest coeficient este de 0.7.

In momentul în care Responsabilul Clientelă primește raportul de evaluare al garanției de la evaluator acesta poate trece la introducerea datelor in baza de date.

Analiza dosarului de credit este structurata pe trei nivele urmarindu-se cei trei C ai creditarii: 1.Caracter

2.Capacitate

3.Collateral

Analiza incepe cu o scurtă descriere a activității societății, a istoricului acesteia, a obiectului de activitate și a schimbărilor acestuia, a schimbărilor de actionari și a altor aspecte concrete:

Scurta descriere a activității companiei:

“SC APEXIM COM BAC SRL, cod unic de inregistrare RO 6758549 și Nr.Registrul Comertului J40/25450/1994 a fost inființată in data de 20.12.1994 de către asociații Popescu Ion și Dan Murgea, aceștia deținând câte 50% din patrimoniul societății. In data de 03.06.1997 asociații Popescu Ion și Dan Murgea au cesionat părțile sociale pe care le dețineau in cadrul societății, noilor asociați Popescu Ion Victor și Popescu Elena care dețin în prezent câte 50% din capitalul societății. De la inființare și pana in Octombrie 1998 societatea a avut ca principal obiect de activitate “producția și comertul produselor alimentare”. Din Octombrie 1998 și pana in prezent obiectul de activitate al societății a fost “producția altor tipuri de mobilier”. Societatea produce și desface mobilier tapițat: canapele și fotolii. Majoritatea clienților sunt persoane juridice care revând mobila cumparată de la APEXIM. Clienții sunt din diferite zone ale tării: Tg. Mures, Mangalia, Bucuresti. Societatea are insă și clienți persoane fizice care comandă un anumit model. Societatea iși desfașoară activitatea in București, str. Popa Nan, locație aflată în proprietatea asociaților. Are un punct de lucru in localitatea Voluntari, str. Stefanești, locație aflată în proprietatea asociatei Popescu Elena. Principalii furnizori ai societății sunt : Mobertflex, Politextil, Passo-Doble Group, Santi Comexim, Mantisa, etc. Aceștia sunt furnizori tradiționali ai societății cu care există incheiate contracte ferme. Termenele de plată sunt de 30-90 zile, plata efectuându-se atât prin ordin de plata cât și prin cec sau bilet la ordin. Principalii clienți ai societății sunt : Modali, Prince, Ziper, MDL MobilStil, Aldax Impex, Delcanti, Five Design. De asemenea și cu clienții societatea are incheiate contracte. Termenele de încasare sunt de aproximativ 90-100 de zile deoarece clienții platesc atunci cand vând marfa. Distribuția se face cu mijloace de transport aflate in proprietatea firmei dar și inchiriate. Principalii concurenți ai societății sunt Mobexpert și Neoset.; avantajul firmei fată de aceștia este practicarea unor preturi mai mici și oferirea de produse de aceeași calitate. Scăderea cifrei de afaceri in anul 2008 fată de anul 2007 se datoreaza faptului ca in 2008 au existat anumiți clienți care nu mai plateau conform contractului, sau deloc și societatea s-a vazut nevoită să renunte la colaborarea cu aceștia, însă acei clienți au fost inlocuiți cu alții și se dorește reluarea creșterii cifrei de afaceri.”

Dupa acesta scurta descriere a companiei și a activității acesteia se introduc cateva detalii in ceea ce priveste perspectivele societății pe perioada desfașurării creditului solicitat, eventual planuri de viitor ale companiei: “Societatea dorește creșterea cifrei de afaceri prin atragerea de noi clienți dar și prin menținerea celor existenți.”

Alte informații necesare analizei riscului clientului:

Numarul de angajați in prezent: 23

Perspectiva de afaceri: normală

Risc de mediu: mic

Experienta cumulată in industrie a managementului: 102 luni

Reputatia managementului: normală

Istoric creditare (numar de imprumuturi contractate pană în prezent de societate sau asociați) : 3

Numar imprumuturi intarziate: 0

Numarul perioadelor de interdicție bancara de emitere cecuri: 0

Numarul incidentelor de plați majore realizate cu bilete la ordin: 0

Relații speciale cu banca (conform declarației privind norma 9/2006 a BNR): NU

Rulaj bancar conform balanței la 31.12.2008 in EUR:

Raiffeisen Bank – 13817

Bancpost – 156294

Facilități la alte instituții (se introduc date despre toate creditele și leasingurile contractate de societate de la alte instituții cat și despre împrumuturile acordate de actionari societății):

Linie de credit in suma de 120000 RON, rata dobândă 13.5%, dată aprobare 09.03.2009, dată maturitate – 08.03.2010.

Garanții propuse: se face o scurtă descriere a imobilului, care să cuprindă adresa, proprietari, valoare de piață, valoarea ajustată: “Ipotecă asupra apartamentului nr 26.compus din 2(două) camere și dependințe având numar cadastral 328/23 inscris în cartea funciara nr. 15234 a localității Bucuresti, Sector 2, situat in București, Soc. Colentina, nr.15, Bl. R15, Sc. B, Et. 3, Sector 2, proprietari Popescu Ion Victor și Popescu Elena. Valoarea de piață a garanției este 69500 EUR, factorul de ajustare este 0.7, iar valoarea ajustată este 48650 EUR. Având in vedere că la data cererii cursul EUR, BNR era de 4.2939 și deci facilitatea solicitată de 160000 RON echivalează cu 37263 EUR, rezultă ca garanția acoperă facilitatea in proportie de 130.55%( 48650/37263).

Date financiare: In aceasta rubrica se introduc cateva date financiare sintetizate care sa-l ajute pe ofiterul de aprobare sa își formeze o imagine despre starea afacerii la momentul analizei.

1. Rating BNR: B la 31.12.08, reflecta performanța financiara a clientului.

2. Cifra de afaceri a societații( echivalent EUR la data de 31.12.08) : 199666, reprezintă capacitatea clientului de a genera business.

3. Ponderea rulajului pe principalul furnizor in total achiziții in anul 2008: 10%, reflectă dependența societății de un anumit furnizor.

4. Ponderea rulajului pe principalul client in total in total vanzari in anul 2008: 8%, reflectă dependența societății de un anumit client.

Daca unul din indicatorii de la puctele 3 si 4 este mai mare de 50% atunci acel furnizor/client trebuie menționat in mod special.

5. Date financiare conform balantei la 28.02.2008

Total sold creditor furnizori: 160648 lei, din care:

Total sold debitor clienti : 113873 lei, din care:

Analiza indicatorilor financiari: după ce au fost introduse detaliile cu privire la afacere, garanții și asociați se introduce în baza de date fișierul cu datele financiare ale societății, conform balanțelor de verificare pe ultimii doi ani financiari încheiați restectiv 31.12.2007 și 31.12.2008. In acest fișier sunt preluate soldurile conturilor din cele doua balanțe iar acesta calculează automat activul total, pasivul total, venituri totale , cheltuieli totale, și mulți alți indicatori financiari, rații financiare precum și variațiile acestora. De asemenea este calculat și Ratingul BNR, dupa un algoritm recomandat de Banca Natională a României.

Analiza Ratingului BNR:

Pentru calculul ratingului BNR se vor calcula urmatorii indicatori:

1. Lichiditatea generală = Active curente/ Datorii curente = 505449/607781 = 0.83 sau 83%. Acest indicator reflecta posibilitatea elementelor patrimoniale curente de a se transforma într-un timp scurt în lichidități pentru a achita datoriile curente. In cazul nostru valoarea totala a pasivelor curente este mai mare decat valoarea totala a activelor curente indicatorul fiind subunitar și aceasta ar putea arata că finantarea pe termen scurt a fost folosită pentru achizitionarea de "active pe termen lung" ceea ce in mod normal e considerat periculos. Lichiditatea generala e considerata satisfacatoare pentru valori cuprinse intre 1.2 si 1.9.

2. Solvabilitatea = Active totale/ Datorii totale = 715716/607781 = 1.18 sau 118%

Acest indicator sintetizeaza partea dreapta a bilanțului; datoriile totale utilizate pentru finanțarea activelor ; o funcție a structurii activelor și a încrederii creditorilor în capacitatea societății de a produce fonduri necesare rambursării împrumuturilor. Reprezintă gradul în care unitățile patrimoniale pot face față obligațiilor de plată. Ea este considerată bună când rezultatul obținut depașește 140%. In cazul în care rata prezinta valori subunitare, capitalurile proprii ale societății sunt negative. In cazul nostru rata prezinta un nivel moderat.

3. Marja profitului din activitate curentă = rezultat din exploatare + rezultat financiar/ venituri din exploatare = (3317+16)/703724 = 0.47%

Acest indicator reflecta masura globala a profitabilității; sintetizează performanța companiei pe baza contului de profit și pierderi. Societatea are o profiatabilitate scazută ceea ce va determina un deficit de capital. Dat fiind faptul că o profitabilitate mică duce la rate scăzute ale profitului nerepartizat, prima consecință va fi o crestere a datoriilor utilizate pentru finanțarea creșterii activelor.

4. Coeficientul de acoperire a dobânzii = rezultat din exploatare/ cheltuieli cu dobânda = 3317/1=3317 arată faptul că societatea nu a înregistrat cheltuieli cu dobânzile.

5. Rata capitalului propriu = capitalul propriu/total active = 107935/715716 = 0.15 sau 15%

Reprezinta contribuția proprietarilor la structura globală a bilanțului; procentul in care fondurile proprii sunt utilizate pentru finanțarea societății ; Ilustrează protecția societății impotriva riscului( levier, afacere și piată); indică marja de protecție impotriva pierderii în cazul unor dificultăți financiare. Cu cât este mai mare riscul societății( cu cât este mai mica bonitatea), cu atât mai mare trebuie să fie acest indice. Un risc de afacere ridicat ar trebui sa fie finanțat, în mod conservativ, dintr-un nivel mai ridicat al capitalurilor proprii. Ca regulă, riscul de afacere mare trebuie asociat cu un risc financiar mic. Acest indicator trebuie sa se situeze in jurul valorii de 30%. In cazul nostru acesta este mai mic dar clientul prezintă un risc de afacere mai scăzut, ceea ce compensează valoarea mai scazută a acestui indicator.

Prin ponderarea acestor indicatori cu diferite ponderi conform modelului de calcul a ratingului BNR se va obtine un punctaj de 2.56 punctaj căruia îi corespunde ratingul B. Chiar dacă nu are toți indicatorii la valorile standard societatea are o performanță financiară bună.

IV. Analiza finaciară pe baza bilanțului și contului de profit și pierdere:

In continuare analistul de credite din sucursala (responsabilul de clientelă imm) transmite aplicația spre analiză către ofițerul de aprobare din centrală, care va elabora o analiză complexă pe baza datelor transmise de analistul din sucursală. Acesta va analiza separat și în ansamblu indicatori și rate privind : rentabilitatea capitalului propriu, contul de profit și pierdere, bilanțul, ciclul de conversie a activelor, fluxul de numerar precum și operațiunile viitoare (anexa 1 – spreadul finaciar).

In analiza ratelor ofițerul de aprobare va ține cont de trei aspecte principale:

1. Ratele nu oferă răspunsuri pentru analiză ci ajută la focalizarea și direcționarea procesului de formulare a întrebărilor. Obiectivul analizării ratelor constă în determinarea cauzelor și a efectelor acestora asupra capacității societății de a-și rambursa datoria.

2. O singura rată sau chiar mai multe pot induce în eroare; combinate însă cu alte date despre managementul societății și condițiile economice, analiza ratelor poate construi o imagine clară. Constatarea referitoare la faptul că valoarea unui anumit indice este prea ridicată, prea scăzută sau corespunzătoare depinde de criterii ce țin de activitatea societății, ramurii și strategiei competitive. Trebuie studiate variațiile suferite de respectivele rate pe parcursul unei perioade de timp pentru a se determina schimbările în funcționarea societății și posibilul lor impact asupra bonității societății.

3. In cazul în care indicele unei societăți diferă semnificativ de norma pe ramură, trebuie cercetat motivul pentru a se evalua efectul bonității societății analizate.

Decizia de aprobare : In urma analizei acestor rate dar și a evaluarii afacerii din punct de vedere calitativ ofiterul de aprobare ia decizia de a aproba facilitatea solicitată in termenii și condițiile descrise mai sus, și cu adaugarea catorva conditii suplimentare în aprobare. Acestea se referă la mentinerea unui sold minim de 68500 ron în contul 457 «  dividente de plată » pe toată durata de derulare a facilității. A doua conditie indică faptul că prima tragere din facilitate va reprezenta preluarea liniei de credit pe care societatea o are în derulare la cealaltă bancă, iar urmatoarele trageri se vor efectua dupa instituirea ipotecii de rang I in favoarea Raiffeisen Bank, asupra imobilului luat in garanție.

V. După ce este creditul este aprobat Responsabilul pentru clienți IMM va efectua pașii necesari pentru disbursarea creditului.

Practic acesta va trebui sa obțină alte câteva confirmări și autorizări din partea altor departamente din bancă implicate în procesul de creditare cum ar fi : departamentul ‘Juridic’, departamentul ‘Control Credite’, departamentul ‘Inscrieri AEGRM’ , departamentul ‘Administrare Credite Persoane Juridice’.

Reponsabilul clientelă IMM va transmite catre departamentul Juridic documentele necesare obținerii avizului juridic. Aceste documente constau in :

– documente juridice societate: actul constitutiv al societății, hotărârea judecatorească de inființare a societății, certificatul unic de înregistrare, toate actele adiționale la actul constitutiv și dovada înregistrarii lor la Oficiul Registrului Comerțului, contracte de cesiune parți sociale, contractul de comodat privind sediul societații, un certificat constator de la Registrul Comertului care sa ateste existența în funțiune a societății, certificat care nu poate fi mai vechi de 30 de zile, copii dupa carțile de identitate ale asociaților.

– documente juridice garanție: contractul de vanzare-cumparare prin care a fost dobândit apartamentul, încheierea de întabulare privind dreptul de proprietate, documentația cadastrală (releveu apartament, fișa corpului de proprietate, plan de amplasament și delimitare al corpului de proprietate), copii dupa carțile de identitate ale proprietarilor garanți.

– alte documente: hotărârea AGA de contractare a creditului cu precizarea expresa a garanțiilor propuse și persoanelor desemnate sa reprezinte societatea în relația cu banca, declarații pe propria răspundere a asociaților privind valabilitatea documentelor constitutive ale societății, privind existența sau neexistența popririlor pe conturi deschise la alte bănci, existența sau nu a litigiilor cu terțe persoane fizice sau juridice, declarație privind calitatea de acționar semnificativ în alte societăți comerciale, raportul de evaluare privind garanția întocmit de evaluator, aprobarea.

Consilierul juridic din sucursala verifică documentele transmise de către RC IMM și emite un aviz pozitiv sau negativ privind legalitatea tranzacției, sau poate solicita documente suplimentare necesare fundamentarii unei decizii.

IV. Daca documentele transmise sunt complete și avizul juridic este pozitiv atunci:

Responsabilul pentru clienți IMM va redacta contractele de credit și garantii și le va transmite către consilierul juridic, spre avizare. În momentul în care se află în posesia contractelor avizate de consilierul juridic RC IMM va comunica clientului acest aspect în vederea stabilirii unei întalniri pentru semnarea contractelor. Avand in vedere ca creditul este garantat cu un imobil se va semna și un contract de ipoteca în prezenta unui notar. Clientul va lua legatura cu un notar pentru a-i transmite actele garanției pentru verificare. Pentru a putea autentifica contractul de ipotecă notarul trebuie sa fie in posesia unui Extras de Carte Funciara pentru Autentificare privind imobilul care face obiectul contractului, pentru a putea verifica eventualele sarcini asupra imobilului. De asemenea notarul va solicita clientului un certificat fiscal emis de Adminstrația Financiara a Sectorului 2 care sa ateste ca imobilul are toate taxele platite la zi. Având in vedere ca imobilul este ipotecat în favoarea unei terțe bănci pentru suma de 120000 RON clientul va prezenta o adresa emisa de respectiva bancă din care sa reiasă ca aceasta este de acord cu rambursarea anticipată a creditului și cu înscrierea temporară a ipotecii de rang II în favoarea Raiffeisen Bank, până la rambursarea creditului. Dupa ce sunt îndeplinite aceste condiții contractele de credit, ipoteca și gaj sunt semnate de către persoanele împuternicite din partea băncii și a clientului.

Dupa autentificarea contractelor de ipotecă notarul va depune un exemplar a contractului la Oficiul pentru Cadastru și Publicitate Imobiliară ( Cartea Funciară) al Sectorului 2 București în vederea înregistrarii ipotecii. La două zile de la data depunerii contractului acesta este înregistrat și Cartea Funciara va emite Incheierea de Întabulare a dreptului de ipoteca precum și un Extras de carte funciara pentru Informare în cuprinsul căruia este înscrisa și ultima ipotecă. In momentul în care se află în posesia acestor două documente în original RC IMM poate transmite către departamentul ‘Control Credite’ documentația necesară autorizării tranzacției.

Acesta va transmite urmatoarele documente:

– horararea AGA de contractare a creditului,

– raportul de evaluare al imobilului semnat de evaluator,

– consultarile la CRB atât pentru societate cât și pentru asociați,

– aprobarea,

– avizul consilierului juridic,

– copie dupa adresa emisă de terta bancă care să cuprindă acordul de rambursare anticipată a creditului și de constituire a ipotecii de rang II în favoarea Raiffeisen Bank,

– extras de cont pentru certificarea datoriilor care se preiau,

– extrasul CF și intabularea ipotecii,

– dovada inscrierii la Arhiva Electronică pentru Garantii Reale Mobiliare (AEGRM) a gajului asupra conturilor curente și a ipotecii asupra imobilului aferente contractului de credit,

– dovada perceperii comisioanelor aferente acordării creditului,

– copia ordinului de plată conditionat emis de client pentru stingerea obligatiilor fată de terta bancă, conditionat de emiterea de către tertul creditor a adresei de radiere a garanțiilor constituite pentru facilitatea care se preia.

Pe langă aceste documente RC IMM transmite către departamentul Control și o serie de confirmări privind tranzactia cum ar fi : faptul că se afla în posesia documentației de credit în original, faptul că contractele semnate de către client sunt cele avizate de consilierul juridic, că clientul îndeplineste condițiile de creditare așa cum sunt acestea descrise în manualul de microcredite (criteriile de knock –out).

Ofiterul de control credite din centrală verifică documentația transmisă de RC IMM și in baza acesteia și a confirmărilor primite autorizează tragerea facilității conditionată de prezentarea de către client in 14 zile lucrătoare de la data ordinului de plata a dovezii rangului superior în favoarea Raiffeisen Bank al garanțiilor ipotecate care s-au preluat de la terța bancă, precum și polițele de asigurare a imobilului în original, cesionate în favoarea Raiffeisen Bank.

Mesajul de autorizarea a tranzacției este transmis de catre ofiterul de control credite atât catre RC IMM cât și către departamentul ‘Administrare Credite’, departament în cadrul căruia are loc setarea limitei de credit în sistemul informatic al bancii, practic punerea la dispozitia clientului a sumelor aprobate. De asemenea în acest departament are loc și monitorizarea creditelor acordate de bancă.

În urma primirii mesajului de autorizare a tranzacției RC IMM va transmite către departamentul Administrare Credite documentația necesară utilizarii facilității.

Acesta va transmite urmatoarele documente :

– hotararea AGA de contractare a creditului,

– raportul de evaluare al imobilului semnat de evaluator,

– aprobarea,

– copie după adresa emisa de terta banca care să cuprindă acordul de rambursare anticipată a creditului și de constituire a ipotecii de rang II in favoarea Raiffeisen Bank,

– extras de cont pentru certificarea datoriilor care se preiau,

– extrasul CF și intabularea ipotecii,

– dovada înscrierii la AEGRM a gajului asupra conturilor curente și a ipotecii asupra imobilului aferente contractului de credit,

– dovada perceperii comisioanelor aferente acordării creditului,

– copia ordinului de plată condiționat emis de client pentru stingerea obligațiilor față de terța

bancă, condiționat de emiterea de către terțul creditor a adresei de radiere a garanțiilor constituite pentru facilitatea care se preia,

– contractele de credit și garanții.

Ofiterul de administrare credite din centrală verifică documentația transmisă de catre RC IMM , și în baza acesteia seteaza sistem limita necesară acoperirii soldului facilitatii de credit de la terța bancă (120000 RON), urmând ca atunci când clientul va prezenta băncii dovada rangului superior în favoarea Raiffeisen Bank al garanțiilor ipotecate care s-au preluat de la terța bancă, precum și polițele de asigurare a imobilului în original, cesionate în favoarea Raiffeisen Bank sa puna la dispoziția clientului restul sumei (40000 RON) pană la concurenta sumei aprobate (160000 RON).

In urma setarii limitei în sistem va procesat ordinul de plata condiționat de către departamentul Prelucrare Tranzacții. In urma încasării sumei necesare acoperirii soldului debitor banca terța va închide contul de credit al clientului și va emite o adresă către cartea funciara care să conțină cererea de radiere a ipotecii de rang I constituită în favoarea sa pentru suma de 120000 RON. In urma acestei radieri ipoteca de rang II în favoarea Raiffeisen Bank va deveni automat de rang I. Clientul va prezenta băncii un Extras CF pentru Informare care sa ateste rangul I al ipotecii in favoarea Raiffeisen Bank pentru suma de 160000 RON. De asemenea clientul va încheia o polită de asigurare a imobilului pentru valoarea la care acesta a fost evaluat de banca respectiv 69500 EUR pe care o va cesiona în favoarea Raiffeisen Bank.

Cilentul va prezenta acestă poliță în original însoțită de o copie după chitanța privind plata primei de asigurare responsabilului pentru clienți IMM din agenție. RC IMM va transmite aceste documente catre departamentul ‘Inscrieri AEGRM ‘ pentru a fi înregistrata și cesiunea poliței de asigurare.

După înscrierea AEGRM (Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare), RC IMM transmite extrasul CF pentru Informare cu ipoteca de rang I, încheierea de intabulare a ipotecii, polița de asigurare și chitanța, precum și înscrierea acestora la AEGRM, către ofiterul de administrare credite, care în urma verificării acestor documente creditează contul curent al clientului cu restul sumei (40000 RON).

Practic în acest moment procesul de acordare a creditului este la final, urmând procesul de monitorizare a facilității care incepe în acest moment și se sfârșește atunci când clientul rambursează integral creditul.

Ofiterul de administrare monitorizeaza restanțele înregistrate de client și le raportează către CRB la sfârșitul fiecarei luni. De asemenea acesta solicită responsabilului pentru clienți IMM din agenție ratingul BNR, la fiecare 6 luni calculat cu datele din bilanțul bianual depus de client la Administrația Financiara, pentru raportare. La expirarea polițelor de asigurare ofițerul administrare credite solicită RC IMM să contacteze clientul pentru a prezenta băncii o nouă poliță de asigurare.

Garanțiile sunt monitorizate de către ofiterul de garanții (evaluatorul) din sucursală care a stabilit inițial valoarea garanției. La trei luni dupa acordarea creditului acesta efectueaza o prima vizită a garanțiilor verificând dacă aspectele descrise de către RC IMM în formularul de inspectie întocmit initial sunt corecte. După această primă vizita evaluatorul vizitează anual imobilul luat în garanție.

Concluzii și propuneri

O strategie bancară performantă trebuie să cuprindă atât programe cât și proceduri de gestionare a riscurilor bancare, in special a ricului de credit care vizează, de fapt, minimizarea probabilitații producerii acestor riscuri și a expunerii potențiale a băncii, deoarece obiectivele acestor politici sunt de minimizare a pierderilor sau a cheltuielilor suplimentare suportate de bancă și obținerea unui profit cât mai mare pentru acționari.

Importanța gestiunii riscurilor bancare nu se rezumă totuși doar la minimizarea cheltuielilor. Preocuparea permanentă a conducerii pentru minimizarea expunerii la risc are efecte pozitive și asupra comportamentului salariaților care devin mai riguroși și mai conștiincioși în îndeplinirea sarcinilor de servici. Nu este de neglijat nici efectul psihologic de descurajare a unor activități frauduloase. Existența unor programe adecvate pentru prevenirea și controlul riscurilor bancare contribuie la impunerea instituției în cadrul comunității bancare, nu de puține ori experiența unor astfel de programe condiționând admiterea sau participarea băncii respective la asociații interbancare sau obținerea unor calificative superioare din partea autorității bancare.

Totodată, o gestiune eficace a riscului de credit își va pune amprenta asupra imaginii publice a băncii. Clienții doresc o bancă sigură și acționarii la fel. Soliditatea unei bănci îi atrage însă pe deponenți. Dacă băncile nu sunt obligate să se asigure de răspunderea civilă față de deponenți, peste o anumită sumă, atunci interesul acestora pentru alegerea celor mai sigure instituții este diminuat, principalul criteriu devine rentabilitatea plasamentului. Poate să apară atunci o selecție adversă pentru care este foarte probabil ca băncile cu cele mai mari probleme, în lipsă de lichiditate, să acorde cele mai ridicate dobânzi. Pentru evitarea acestei selecții adverse, este preferabil ca asiguratorul să perceapă prime de asigurare diferențiate, mai ridicate pentru băncile cu o gestiune deficitară a riscurilor, astfel încat să existe o penalizare explicită pentru acestea.

O bancă cu norme și proceduri clare, riguroase și bine gândite va veni întotdeauna în sprijinul clienților care prezintă situații financiare și patrimoniale bune, datorii în scadere și un profit în creștere de la an la an, astfel acei clienți se pot bucura de creditul băncii respective.

O analiză a performanțelor economico – financiare ale firmei, precum și a garanțiilor acesteia este obligatorie în decizia de acordare a creditului și ofițerul de credit trebuie să evalueze minuțios evoluția indicatorilor de bonitate pe o perioadă de cel puțin doi ani înainte de a confirma acordarea creditului.

Analiza garanțiilor este foarte importantă în sensul că dacă un credit este încadrat la categoria A, înseamnă ca el are un risc minim și nu trebuie constituite provizioanele pentru risc de către bancă.

În același timp este foarte important ca înainte de a se lua decizia de acordare a creditului să se analizeze dacă garanțiile propuse depașesc valoarea creditului (este de preferat ca valoarea lor să fie cât mai mare, pentru ca acea firmă să nu întâmpine nici o dificultate în obținerea creditului dorit). În consecință, putem admite ca solicitarea de garanții pentru creditele acordate reprezintă o forma necesară în masura în care favorizează atenuarea pierderilor estimate.

De asemenea, un alt aspect important este acela privitor la analiza dosarului de credit de către mai multe persoane acreditate în acest sens: RC IMM, ofițerul de aprobare credite, comitetul de control credite, directorul sucursalei/agenției, în sensul că dacă o persoană trece cu vederea sau nu observă corect calculul unui indicator sau anumite date din bilanț sau contul de profit și pierdere, dosarul fiind revazut de mai multe persoane, se pot elimina erorile și se poate ajunge la un rezultat, și la o decizie, clară și concisă cu privire la creditul respectiv și condițiile în care acesta se acordă.

Consider ca Banca Națională a României are rol semnificativ în acordarea de credite, prin normele și procedurile pe care le reglementează, supraveghind întregul sistem bancar, pentru a nu crește foarte mult gradul de îndatorare al firmelor sau a pune în pericol fondurile pentru credite ale băncilor. Astfel, cu ajutorul reglementărilor în vigoare, ea poate să mențină nivelul creditelor în limite normale și accesibile și de asemenea ajuta firmele să nu se îndatoreze mai mult decât ar avea posibilitatea.

Prin creșterea activităților desfașurate cu un număr sporit de clienți și conturi bancare, în condițiile lărgirii gamei de produse/servicii de creditare oferite, există premise de îmbunătățire a indicatorilor de vânzari, profit, rentabilitate, profit pe salariat, lichiditate. Odată cu larga dezvoltare a sferei de creditare și de afaceri bancare, ca urmare a extinderii și modernizării gamei de produse/servicii, se va înregistra o consolidare a activelor și bilanțului băncii. Una din consecințele cele mai benefice ale acestei situații o va constitui diversificarea și amplificarea posibilităților băncii de a face față la presiunile concurențiale de pe piața bancară internă și internațională, ceea ce va contribui la întarirea poziției băncii în sistemul bancar românesc.

În ultima instanță însă, gestionarea riscului de creditare are ca principiu de bază creșterea performanței analizei interne a clienților, potrivit axiomei că este mai ușor să previi decât să vindeci. Selectarea prudentă și monitorizarea permanentă a acestora, constituirea din timp a provizioanelor destinate acoperirii eventualelor pierderi sunt în mod cert elemente esențiale de susținere a politicilor raționale de reducere a riscului de creditare și a efectelor materializării sale.

În concluzie, deoarece riscurile bancare sunt o sursă de cheltuieli neprevăzute, gestiunea lor adecvată pentru stabilizarea veniturilor în timp are rolul unui amortizor de șoc. În același timp, consolidarea valorii acțiunilor bancare se poate realiza doar printr-o comunicare reală cu piețele financiare și implementarea unor programe adecvate de gestiune a riscurilor bancare. Toate băncile și instituțiile financiare trebuie să-și îmbunătățească înțelegerea și practica gestiunii riscurilor bancare, in special a riscului de credit pentru a-și putea gestiona cu succes diferite game de produse. Dacă procesul de gestiune a riscurilor bancare și sistemul global de management sunt efective, atunci banca va avea succes. Băncile pot gestiona cu succes riscurile bancare dacă recunosc rolul strategic al riscurilor.

BIBLIOGRAFIE

ANEXA 1. Ratingul BNR

ANEXA 2. Balanța de verificare

ANEXA 3. Bilanț simplificat

ANEXA 4. Evoluția veniturilor

ANEXA 5. Rații financiare

ANEXA 6. Cash Flow