Creație prin materiale, instrumente, tehnici și tehnologii [303064]

[anonimizat], tehnici și tehnologii

”[anonimizat]

o ramură aparte în arta filmului. E vorba de a [anonimizat], gravuri, linii, volume, siluete, păpuși. [anonimizat] a reda mișcarea.”[anonimizat] o formă de artă prin care se dă viață. Materialele se contopesc într-o imagine înregistrată prin intermediul tehnicilor și tehnologiilor. [anonimizat]. Diferența există cu privire la execuția efectivă a decorurilor și a [anonimizat] "inanimate" [anonimizat], [anonimizat]. În creația computerizată a filmului de animație materialitatea și tehnicile artelor plastice dispar. Se crează un alt sistem de execuție cu noi reguli și o nouă estetică a imaginii digitale.

Este necesar să evidențiem varietatea filmelor de animație pentru a susține că animația evoluează independent de celelalte genuri cinematografice având un propriu sistem bine definit tehnic și expresiv plastic. Astfel, facem diferențieri pe baza materialelor în care se lucrează. Fiecare material al animației are propriile reguli pentru a [anonimizat].

Clasificarea filmelor de animație.

De la primele înregistrări pe peliculă a [anonimizat], [anonimizat], ca urmare a filmului color și a televiziunii, la o producție profesionistă diversificată. [anonimizat], s-a definit prin materialitatea care a determinat stilurile grafice și tehnica specifică de animație. Ne referim la grafismul imaginii de film animat în ansamblu. [anonimizat], animate în decoruri reale.

[anonimizat], [anonimizat]-[anonimizat]. [anonimizat], acetofanul.

Full animation este caracterizată de folosirea detaliilor în creația personajelor, a mișcărilor naturale, a [anonimizat]. Poate fi realizată în orice stil grafic dar este recunoscută ca fiind o animașie tipic disneiană.

Limited animation (animația limitată) Ca urmare a [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat]-sync-ului fără a [anonimizat]. Personajul nu este animat în întregime. [anonimizat] "The Flintstones"

Cutout animation (cartoane decupate) Se realizează cu un minim de desene decupate din carton.

Clay animation (animația în plastilină) Filmarea sub aparat a unor personaje a căror mișcare succesivă se realizează prin modelare de către animator.

Puppet animation (animația cu păpuși) [anonimizat] a [anonimizat]-fotogramă.

Sand animation (animație cu nisip) Este tehnica de a realiza grafisme în stratul subțire de nisip care se află pe un geam cu lumina dedesubt. Se pot folosi și alte materiale precum ace, fire de paie, făină, mărgele. Caroline Leaf a realizat pionieratul în această tehnică cu filmul "Peter and the Wolf" la absolvire Universității Harvard

Drawn on film (pictura pe peliculă) Presupune pictarea, desenarea și colorarea direct pe emulsia peliculei, chiar și zgârierea acesteia. Menționăm filmele experimentale ale lui Norman McLaren

Rotoscoping (Rotoscoparea). Presupune copierea unei filmări reale cu actori sau figuranți și transpunerea în desen și culoare asemenea procesului tehnologic al animației. Metoda a fost inventată în 1915 de către Max Fleischer

Pixilation (animația cu oameni) Deși nu reprezintă o animație grafică, menționăn această tehnică pentru că se bazează pe același principiu de filmare, fotogramă-de-fotogramă.

Pe de altă parte, stilul unor curente, ale artelor plastice, cum ar fi "pop-art"-ul, este împrumutat pentru grafica imaginii filmului de animație. Un exemplu, Yellow Submarine, 1968, regia George Dunning, pe muzica și în interpretarea formației "The Beatles"

Să privim tehnicile ca pe o continuă căutare, a artistului animator și a operatorului de imagine, prin diferite materiale, în mod experimental, de modalități de traducere în vizual a unor lumi ireale, pentru a satisface nevoile psihologice ale spectatorului și nevoia de creație a realizatorilui. Să adăugăm posibilitățile tehnice de impresionare a peliculei și pe cele de prelucrare a acesteia, în sepia, alb-negru sau color, alături de setul de trucaje pe care le-a experimentat Méliès.

Pentru toate aceste genuri, care se filmau fotogramă-de-fotogramă, s-a inventat un fel de computer al animației clasice: Truka. Dispzitivul permitea realizarea mișcărilor de aparat și a decorurilor, impresionări ale peliculei în mod repetat, controlat, cu ajutorul unui instalații de comandă automată pentru filmări simple și complexe. Sistemului i se adăuga și un multi-plan pentru filmarea animației pe mai multe planuri suprapuse deasupra decorurilor. Se obținea astfel efectul de profunzime, spațialitate și o iluzie de tridimensional.

Materialele pe care animația le însuflețește sunt nelimitate și prin combinarea lor. Hârtie, ace, lut, latex, cauciuc, plastilină, ace, piese de lego, siluete sau colaje, etc. Unele dintre ele necesită tehnici de construcție și îmbinări pentru a rezulta un anume personaj-obiect apt, prin schelete de sârmă și ariculații, să fie însuflețit

Aceste tehnici și tehnologii de filmare, împreună cu tehnicile de animație specifice fiecărui sub-gen, aveau ca rezultat îmbogățirea expresivității imaginii de film și creșterea posibilităților de transpunere a fabulației din scenarii pentru emoționarea spectatorului intrat în jocul iluziilor.

Artistul este subordonat tehnicii în elaborarea artistică. Pentru artist este doar o extindere nebănuită de a putea prezenta în imagine tot ceea ce imaginează. Tehnologia îi dă posibilitatea să-și puna în imagine imaginația. Evoluția filmului, dintre toate artele, a fost condiționată permanent de tehnică și tehnologie. Ustensilele celorlalte arte nu au evoluat în același ritm.

Filmul se adresează văzului și auzului. Prin informațiile captate de aceste simțuri influențăm gândurile, experimentăm noi trăiri, senzații și reacții comportamentale. Filmul are rol propagandistic prin puterea imaginii. Avertismentele asupra imaginilor care ne pot afecta psihic, sau pot declanșa intensificarea unor manifestări, în cazul celor cu afețiuni deja existente, ne demonstrează acest lucru.

Disney, 12 principii, conceptul, estetica

Pentru apariția filmului de lung-metraj de animație a fost nevoie de standardizarea unui proces de producție tehnic și de statutare a unor reguli de creație.

Procesul tehnic mai fusese experimentat de alte studiouri. Necesitatea unei producții profesioniste a structurat traseul de la conceptul filmului la execuția sa pe compartimente până la opera finală.

Pentru filmul clasic de animație, hârtie, acetofan, peliculă, avem pre-producție, producție și post producție cu următoarea desfășurare: Idee-scenariu, Personaj, Schițe décor, Decupaj desenat, Lay-out, Animație pe calc sau hârtie, Intermediare, Curățarea animației, Probe mișcare filmate, Contur și culoare pe acetofan, Filmare la truka, Developare copie de lucru, Montaj imagine muzică voci, zgomote, Copie standard. Amintim acest proces de producție pentru că era de lungă durată și costisitor. Tehnicile clasice ating în anii '80 un prag în dezvoltarea filmului de animație. Practic, întreaga cinematografie se găsea în impas creativ și imagistic ca urmare a lipsei unor noi tehnici. Acestea ar fi urmat să scadă costurile producțiilor și să mărească capacitatea de punere în imagine a unor creații sofisticate.

Animația clasică începe în 1922. Walt Disney deschide, alături de alți animatori, studioul din California. În 1928 realizează un film în care sincronizează muzica cu animația "Steamboat Willie". Este un moment important pentru că acest procedeu l-a folosit mai apoi la "Snow White and the Seven Dwarfs" (1937), care a reprezentat un concept unic, major, de însumare a unor elemente definitorii pentru toate filmele viitoare de animație și o rețetă de succes pentru atragerea publicului.

Animatorii lui Disney au elaborat regulile de creație, de execuție, ale animației clasice. Cele 12 principii, statutate și demonstrate de filmele lui Walt Disney, au fost introduse de animatorii Ollie Johnston și Frank Thomas care lucrau la studiourile acestuia. Principiile au fost aplicate din anii 1930, când animația era făcută desen-de-desen. Apoi au fost adoptate de multe studiouri și reprezintă și azi fundamentul pentru animația în softuri 2D sau 3D. Ele apar exemplificate în cartea ”The Illusion of Life: Disney Animation” apărută în 1981.

Fără a le mai defini, cele 12 principii sunt:1-Squash and stretch (contracție și alungire ) 2-Anticipation ( anticiparea acțiunii ) 3-Staging ( punerea în scenă ) 4-Straight ahead action and pose to pose (desen-de-desen și capete de mișcare/keyframe, inbetwen ) 5-Follow through and overlapping action (inerția și vitezele acțiunilor simultane ) 6-Slow in and slow out (accelerație și încetinire ) 7-Arcs ( mișcarea pe arce de cerc ) 8-Secondary action ( cea de-a doua acțiune simultană a personajului ) 9-Timing ( timpul real al mișcării ) 10-Exaggeration ( exagerări/alterarea formei ) 11-Solid drawing (greutate și volum ) 12-Appeal ( carismă ).

Ele au constituit setul de metode pentru animarea realistă a personajelor. Au fost folosite de către toate studiourile și școlile de animație. Cu toate acestea, celelalte tipuri de animație nu au dispărut. Practic, tipul de interpretare a jocului personajelor s-a corelat cu subiectele, cu scenariile, cu graficienii de personaj și decor pentru a da un anumit sentiment, trăire, pentru lumi total diferite de cea disneiană. Spre exemplu, 'The Point' cu personajul Oblio, ca să numim un lung-metraj, care prin grafism și animația minimală trezește o stare estetică total diferită. Tocmai pentru că nu ține cont de toate regulile disneiene.

Acestor principii de mișcare li se adaugă: Desenul anatomic, elementele de perspectivă, limbajul mimico-gestual. Pentru cea din urmă, cunoștințele de arta actorului sunt benefice. În studiourile de animație clasică, pe masa de lucru cu semn rotativ a animatorului se gasea o oglindă. Animatorul își studia propriile expresii pentru ca apoi să schițeze personajul cu cele mai convingătoare tușe de expresie. Exprima astfel personalitatea pozitivă sau negativă a caracterului. Identitatea fiecărui personaj, până la schițarea lui, este exersată de către desenator cu povestea din spatele eroului de film. Îl caracteriza pozitiv sau negativ în acord cu scenariul. Trebuia să țină cont de impactul vizual asupra spectatorului, prin personaje puternice, interesante, care să atragă atenția și să satisfacă așteptările. Toate aceste desene, distribuite în spațiul cadrului sunt gîndite în secunde și în fotograme.

Fie că este animator, creator de personaje și decoruri, scenarist sau regizor de film de desen animat, pentru simplul motiv că aceste meserii sunt adesea practicate de un singur artist, cu precădere în filmele de autor, artistul are de elaborat conceptul.

Preproducția înglobează elaborarea conceptului pentru viitorul film. Ideea, scenariul, story-boardul, stilul grafic al filmului cu proiectul personajelor și schițele de decor, alcătuiesc baza unitar-artistică a filmului ca expresie grafică a poveștii. Cerințele pentru profesioniștii acestei perioade, 1900-1980, se defineau în termenii plasticității și expresivității cu abilitățile de tehnică grafică, de meșteșug, de manualitate, de lucru, real, concret, cu materialele: hârtie, creion, pensulă, culori de apă și tușuri colorate. Planșele lucrate astfel aveau valoare de unicat și chiar valoare comercială purtând semnătura unor artiști-plastici, caricaturiști, desenatori de comixuri. Acest mod de creație clasic este încă agreat ca fiind mai artistic, mai cald, mai autentic în comparație cu digitalul. "Există întotdeauna loc pentru imaginea desenată manual. Personal imi place imperfectiunea desenului manual, spre deosebire de aspectul slick al animației pe calculator" declara Matt Groening, artistul animator care a realizat personajele serialului "The Simpsons" și benzile desenate „How to Go to Hell” (Cum să ajungi în iad), după alte multe meserii pe care le-a avut.

”Story-board”-ul, decupajul desenat, care își are rădăcinile în benzile desenate și în fotografie este util pentru stabilirea secvențelor, scenelor, punerilor în cadru, continuității racordurilor și pentru cronometrajul întregului film. Cuprinde indicații clare despre actiunea fiecărui personaj din cadru pentru ca animatorul să realizeze scena de animație strict în parametrii stabiliți. Storyboard-ul este folosit și pentru filmul cu actori și chiar pentru documentar, el fiind etapa necesară pentru vizualizarea întregului film înaintea producției propriu-zise. Pot fi astfel corectate deficiențe stilistice și tehnice în povestirea cinematografică și se poate aprecia volumul de muncă, planul calendaristic al etapelor și dimensiunea echipei de realizatori. Proiectul de personaj sau "Model-sheet"-ul, precum și schițele de decor cristalizează forma imagistică, stilul grafic al filmului.

Conceptul, se realiza în studiouri de film, într-o organizare pe ateliere de creație, în echipă, pe specialități artistice și tehnice. Departmentele unui studio profesionist s-au definit în timp prin necesitatea manufacturării produselor desenate. Producția de film de animație a cunoscut încă de la începuturi o diferențiere în orientarea realizatorilor-artiști. Producția industrială de lung-metraj și serial de televiziune, filmele de autor sau creația artiștilor independenți, filmul experimental, s-au adresat unor segmente diferite de spectatori. În acest fel, procesul de producție artistică și tehnică a industriei de animație se diferențiază de cel al artiștilor independenți. Aceștia au libertatea de creație și de experimentare.

Estetica. Unde o cameră înregistreaza imagine, nu mai există realitate, este viziunea asupra realității. Stanley Kubrick spunea, că: ”O persoană cu o gândire originală, nu va putea crea întro formă învechită si pur și simplu va crea ceva diferit. Alții s-au gândit că forma aparține unei tradiții clasice și încearcă să lucreze în interiorul ei.” La filmul de animație nu înregistrăm realitatea. Este creație din materialități ale realității pe care le modelăm și pe care apoi le înregistrăm pe peliculă. Se crează direct o viziune plastică în mișcare care nu aparține realului. Pentru greci, estetica era un concept foarte general prin care se făcea diferența între ceea ce se vedea și ceea ce se imagina. Estetica o folosim azi în multe domenii pentru a analiza caracteristicile vizuale și efectele, senzațiile lor asupra privitorului. Fiecare autor incumbă în arta sa personaje, culori, sunete, ritmuri, efecte vizuale după propriile reguli de exprimare și de declanșare a emoțiilor în rândul audienței. El delimitează în acest fel o lume proprie pe care doar el o cunoaște în totalitate. Dezvăluie semenilor doar o parte. Cea care exprimă ideea dorită de artist. Pentru aceasta el trebuie să aleagă algoritmul coerent pentru a fi credibil în ceea ce transmite. Se spune că animația este un concept abstract. Că tot ceea ce se vede este doar ideea de personaj, ideea de copac, ideea de castel. Că animația ar simplifica vizual întreaga imagine și ar lăsa loc la perceperea mai clară a poveștii. În toate artele, există două aspecte fundamentale ale unei anumite lucrări pe care o putem identifica: "ceea ce"  este arătat (subiectul) și "modul" în care artistul îl arată (stilul). Estetica reprezintă fiecare element care alcătuiește filmul, în imagine și în sunet. Un film se realizează prin faze succesive și chiar reveniri asupra unor decizii artistice și tehnice care să se supună filosofiei autorului cu privire la mesajul transmis. Este drumul spre originalitatea operei. O preferință estetică ce se degajă în mod inconștient în felul în care un autor își plăsmuiește filmul nu este altceva decât ”stilul” acelui film, al acelui autor. Filmul de animație este un caz aparte în arta cinematografică pentru ca imaginea este eminamente grafică, în sensul artelor plastice. Avem o estetică a coregrafiei, cea a ”mișcării”, a "animației”, a frumuseții transmiterii sentimentelor, emoțiilor prin desenul in mișcare chiar și fără decor. Și nu în ultimul rând, o estetică a personajelor. Toate aceste estetici se contopesc în estetica filmului de animație.

De la epocă la epocă estetica își schimbă unghiul de abordare. Altfel n-ar fi existat mari artiști refuzați de criteriile estetice ale vremurilor lor și apreciați mai târziu când critica și publicul și-au schimbat optica. Facem astfel delimitarea între estetica artelor clasice și cea a artelor digitale.

Dacă materialelelor, materialităților, prin care ne exprimăm în filmul de animație le corespund tehnici specifice de a anima, constituind sub-genuri de animație, atunci avem și estetici diferite pentru fiecare dintre ele. Pe de altă parte, natura emoțiilor declanșate privitorului, indiferent de sub-genul de animație, determină o clasificare a tuturor filmelor la nivel de receptare. Prin urmare, putem "spune ceva", cu aceleași mijloace, în același sub-gen dar să avem la nivelul spectatorului o altă clasă de emoții. In animație, aceasta se realizează prin grafismul care te introduce în clasa de emoții specifică lumii create. Un exemplu: "Yellow Submarine". Filmul este realizat în mod clasic, pe acetofan. Animația este minimalistă, cu economie de mișcări naturaliste ale personajelor. Grafismul pop-art-ului și traiectul mișcărilor sub unghiuri ne-ortodoxe determină o estetică care declanșează spectatorului emoții de natură psihedelică. Prin comparație, se poate spune că toate producțiile disneiene determină aceleași emoții. Diferă basmul. Dar modul de tratare tehnic și artistic nu experimentează o altă estetică. O preocupare este și gradul de acceptare a convenției dată de filmul de animaăie în ansamblul său. Spre exemplu, convenția animației clasice are un mai mare grad de acceptare decât o animație de figurine lego sau ace, ori cartoane decupate. În acest fel, "ce spune" filmul, ca transmitere de mesaj și emoție, este sau nu susținut de "stilul" pe care îl alege artistul.

Filmarea combinată sau hibridizarea.

Tehnicile și sub-genurile de animație fuzionează până la cucerirea unui spațiu dinamic în fotograma filmului cu actori.

Această tehnică, prin care practic se mixau două lumi, a fost folosită încă din 1900. "The Enchanted Drawing" este un film mut realizat de J. Stuart Blackton. Acțiunea simplă, de trecere a unor obiecte din imaginea reală în desen, are aparența unei scamatorii.

În anii '80-'90, ca urmare a tehnologiilor, filme precum "Space Jam" și "Who Framed Roger Rabbit", iar la noi, "Maria Mirabela" de Ion Popescu Gopo, în 1981, reprezintă o atracție. Personajele animate și cele reale intră în dialog. Animația, devenea actor în peliculele cu filmare reală. Aceasta se realiza la un nivel tehnic superior față de încercările anterioare. Încă din 1900, "Enchanted Drawing" , din perioada filmului mut, regizat de J. Stuart Blackton, sau seriile "Alice Comedies", realizate de Disney în anii '20, în care personajul interpretat de actrița Virginia Davis se află în interiorul unei lumi desenate alături de Julius, o pisică animată, au făcut senzașie. Evident, tehnicile și tehnologiile folsite au făcut diferența în posibilitățile de îmbinare a animației cu realul.

/

Filmul experimental

Este este un produs artstic, dar nu este vizionat în mod frecvent de publicul larg. Este importantă pentru că el constituie un creuzet de experiențe estetice. Numit adesea și avangardist, se preocupă prin excelență de arte, acele arte care sunt cuprinse oricum în opera cinematografică. Dar, modul de tratare, non-narativ și tehnicile de lucru în obținerea vizualului, în primul rând, ocolesc convențiile. Scopul lor este de a experimenta stiluri non-conformiste în artele plastice, coregrafie, pe suportul unei literaturi susceptibilă de a furniza un subiect codat la nivelul înțelegerii comune. Uneori, filmul experimental are doar scopul de a uzita o nouă tehnologie. În domeniul animației sunt amintiți ca autori de film abstract, sub-gen al experimentalului, Norman McLaren, Oskar Fischinger și, poate surprinzător, Walt Disney care în ""Fantasia" crează "muzici vizuale" în două segmente distincte de animație și muzică sincron. Scopul lor este de a oferi compoziții plastice cu lumini, efecte, ritm și mișcări dictate de influența muzicii asupra imaginației pentru experimentarea emoțiilor.

Cuvinte cheie: materialitate, stiluri grafice, truka, sub-genuri, concept, estetică, hibridizare, film experimental, film abstract.

Concluzii capitolul 3: În filmul de animație, materialele, tehnicile și tehnologiile sub-genurilor transformă inanimatul în animat. Stilurile artelor plastice se regăsesc în producția filmului de animație. Animația propriu-zisă dispune de reguli de mișcare pentru a imita prin exagerare realitatea și a crea o nouă realitate. Conceptul și procesul tehnic de producție sunt standardizate. Fiecare sub-gen al animației își are propria elaborare și propria estetică. Animația hibridizează celelalte genuri. Filmul experimental și abstract deschide noi posibilități tehnice și artistice de exprimare în filmul de animație.

Studiu de caz:

Film de lung metraj”Albă-ca-Zăpada și Cei șapte pitici”, realizat de studiourile "Disney" în 1937.

Introducere

Filmul are un înalt grad de conceptualizare prin tehnici, tehnologii și reguli ale filmului clasic de animație. Satisface principalele așteptări ale spectatorului, să fie informat, captivat, inspirat, cu îndeplinirea condițiilor de divertisment. Precum în producțiile anterioare, acest filmul lansează vedete de animație urmând modelul filmelor cu actori.

A fost primul film care a folosit tehnici noi de filmare și sincronizare a muzicii cu animașia. Această producție a devenit etalon pentru industria de film. Prin anvergura proiectului, filmul de animație de lung metraj egalează audiența filmului cu actori. Este o realizare tipică a sistemul de producție al studiourilor holiudiene din perioada 1930-1950.

Filmul trebuie privit din perspectiva filosofiei artistice a autorului. Un hiper-realism imagistic susținut de tehnicile convenționale narative și stilistice.

Această producție a avut un impact revoluționar asupra industriei filmului de animație.

Acest film aduce dovezi cu privire la

introducerea noilor tehnici de filmare specifice, truka și multiplanul in redarea iluziei unei noi realitatii, basm, feerie.

insufletirea personajelor conform celor 12 principiilor care susțin spectacolul prin joc actoricesc.

sincronizarea muzicii cu animația

Problematica studiului de caz

Alegerea subiectului

Filmul este o transpunere cinematografică a unei povești clasice care asigură prin ea însăși atractivitate pentru spectator. Povestea are potențial de adaptare pentru filmul de animație în stilul încercărilor anterioare de a produce spectacol de atracție. O temă cu implicații în viața multor copii, cu privire la abandonul părinților și pasiunile adulților în a se impune. De asemenea, promovarea modelului de happy-end caracteristic iluziei, feeriei. Un basm al copilăriei este adus pe ecran, însuflețit prin personaje carismatice în mișcare.

Stilul grafic .

Dacă comparăm cu artele plastice, imaginea din film se compune în stilul pictural al secolului al XIX-lea. Disney a încercat în aces fel să se apropie de un naturalism aflat în subconștientul oricărui copil despre lumea de basm. Decorurile și personajele se aseamănă prin formă și culoare cu figurinele de porțelan rococo, un fel de "Țară a fondantelor". Imaginea este atrăgătoare pentru marele public al anilor '30, în special cel american. Este un stil grafic care susține imaginația comună a feeriei.

Animația.

Atuul întregii producții se află în modul de realizare a animației în stilul disneian consacrat deja. Prin modul de joc al personajelor, publicul este determinat să creadă că desenele gândesc și acționează conform propriei voințe. Intreaga filosofie și tehnică a celor 12 principii, de a anima, primește un plus de atractivitate prin sentimentele pe care reușește animatorul să le transmită. Toate artele au un astfel de scop, transmiterea de emoții spectatorului. Prin acest tip de animație, spectatorul se simte implicat la simpla apariție a unui personaj disneian. Creatorii personajelor au ținut cont de fenomenul observat la filmele cu actori: actorii carismatici transmit emoție spectatorului chiar și atunci când doar stau în cadru. Acest flux pe care îl exercită mulți actori este dat de felul în care arată. Fiecare personaj desenat, chiar și atunci când nu e animat, transmite simpatie și emoție privitorului. Pe aceste principii sunt construite personajele. Personajele sunt simpatice și reușesc astfel să trăiască în imaginația privitorului ca fiind un personaj real. Un alt aspect este capacitatea de comunicare prin tipologia personajului, felul său de a fi, care trebuie să semene cu personaje din viața reală, iar limbajul imaginii să comunice prin simboluri. Pentru realizarea realistă a animației s-au exersat schițe după filmări reale cu actori și figuranți. Nu s-a folosit rotoscoparea. Chiar animatorii se fotografiau pentru anumite ipostaze necesare jocului personajelor. Schițele după animale au folosit enorm la autenticitatea animației.

Trăirile personajelor principale sunt acompaniate de cele ale animalelor care au și ele, prin modul de animare, limbaj expresiv. Ele au rolul de a susține o atmosferă feerică, de a fi un ecou al sentimentelor transmise de protagoniști pentru accentuarea emoției spectatorului. Importanța accesoriilor în mișcare, cozi, urechi, aripi, pene, căciulițe, dau naturalețe si chiar joacă în relație cu personajul. Personajele au un ritm caracteriologic de mișcare și propria lor greutate care le trădează personalitatea. Avem o coregrafie a scenelor de grup în care mișcările se completează, traiectoriile se intersectează și personajele relaționează asemenea actorilor.

Gagul, element foarte important în dramaturgia filmului, potențează comicul scenelor animate. Personajele intră în dialog cu spectatorul, îl implică atunci când privesc spre cadru.

Camera.

Camera multiplan cu 6 nivele a făcut posibilă iluzia profunzimii dând senzația unui décor de platou. Posibilitățile de mișcare a aparatului de filmat au dat dinamism și fluiditate personajului în mișcare. Compoziția cadrelor este realizată după regulile filmului cu actori. Fiecare secvență are propria coregrafie și atmosferă cu tehnicile de sincronizare pe care le inventase Ub Iwerks. Tehnică folosită și la Silly Symphonies.

Coloana sonoră.

Vocile actorilor susțin caracterizarea personajelor animate. Noutatea acestui film a reprezentat-o folosirea muzicii sincronizate cu animația. Acest procedeu a fost experimentat anterior în Steamboat Willie (1928) având pe Mickey, deja consacrat, drept protagonist, în The Skeleton Dance(1928) și Flowers and Trees (1932). Muzica acompaniază fiecare sentiment. Însoțește trăirile emoționale ale personajului. O nouă relație se crează între muzică și animație. Spectatorul are așteptări pentru acțiunile care urmează, se așteaptă să se întâmple. El anticipează. Sunt momente când muzica dă accentele necesare animației, acțiunii. Ceea ce se vede pe ecran este în acord cu muzica. Disney acordă melodiilor cântate un rol dramaturgic emoțional pentru a accentua sentimentele trezite în rândul audienței.

Concluzii studiu

”Albă-ca-Zăpada și Cei șapte pitici” a lui Disney, film realizat în 1937 , este primul lung metraj de animație în varianta clasică de producție holiudiană. Tehnicile de animație, de filmare și de îmbinare a muzicii în acțiunea filmului au asigurat succesul de public și de critică. In acest fel, dezvoltarea filmului de animație, în sensul industrial și comercial, are un reper de principii și reguli de producție. Tehnicile de animație și tehnologia de filmare sunt cele care au făcut posiblă realizarea la un nivel superior a unui film de animație care să satisfacă așteptările publicului și să definească un standard de producție superior.

Concluziile referatului se structurează pe câteva paliere:

Ființa umană își trădează preocuparea și nevoia unui spațiu virtual, obsesia de a copia, de a reproduce mișcarea din realitate ca atribut al vieții. Însăși actul de a crea se află în "datul" genetic ca un proces inconștient: psiho-anima-virtualitate.

Animația a preluat regulile artelor plastice, caricaturii și benzilor desenate, materialele si tehnicile de execuție, pentru a creea o imagine care, prin trucajele cinematografice, să satisfacă nevoia spectatorului de a evada într-o lume ireală. Filmul de animație nu înregistra realitatea. Animația nu exista în mod fizic. Influențele au determinat îmbogățirea expresivității plastice. Tehnologia a făcut posibilă înregistrarea unui spațiu și a unei mișcări animate spre deosebire de celelalte genuri cinematografice care înregistrau realitatea.

În filmul de animație, materialele, tehnicile și tehnologiile sub-genurilor transformă inanimatul în animat. Stilurile artelor plastice se regăsesc în producția filmului de animație. Animația propriu-zisă dispune de reguli de mișcare pentru a imita prin exagerare realitatea și a crea o nouă realitate. Conceptul și procesul tehnic de producție sunt standardizate. Fiecare sub-gen al animației își are propria elaborare și propria estetică. Animația hibridizează celelalte genuri. Filmul experimental și abstract deschide noi posibilități tehnice și artistice de exprimare în filmul de animație.

Bibliografie selectivă

Anexe

Bibliografie pentru metodica elaborării tezelor de doctorat

Eco, Umberto- Cum se face o teză de licență -Disciplinele umaniste, în românește de George Popescu, Ed. Pontica, 2000.

Bibliografie selectivă pentru istoria, estetica si teoria filmului de desen animat:

Sadoul Georges, Istoria Cinematografului Mondial, ed. Științifică, 1961

Lindgren Ernest, Arta filmului, ed. Meridiane, 1969

Lawson John H., Film și creație – În căutarea unei structuri și a unui limbaj audio-vizual, Ed. Meridiane, 1968

Barna Ion, Lumea filmului, ed. Minerva, 1971

Balázs Béla, Arta filmului, ESPLA, 1957

Bazin André, Ce este cinematograful, ed.Meridiane, 1968

Callahan, David (1988) Cel Animation: Mass Production and Marginalization in the Animated Film Industry, Film History vol.1- 2.

Crafton, Donald – Cohl Emile, Caricature, and Film. Princeton, NJ: Princeton University Press, 1990

Crafton, Donald Before Mickey: The Animated Film 1898-1928, ed-II-, Chicago: Chicago University Press, 1993

Elsaesser, Thomas (1990) Introduction to Part II (The Institution Cinema: Industry, Commodity, Audiences), in Early Cinema: Space, Frame, Narrative. London: British Film Institute

Frierson, Michael (1994) Clay Animation: American Highlights 1908 to the Present. New York: Twayne Publishers.

Gomery, Douglas (1992) Shared Pleasures: A History of Movie Presentation in the United States. London: British Film Institute.

Koszarski, Richard An Evening's Entertainment: The Age of the Silent Feature Picture, 1915-1928. Berkeley and Los Angeles: University of California Press, 1994

Merritt, Russell Nickelodeon Theaters 1905-1914: Building an Audience for the Movies, 1985

Musser, Charles (1990) The Emergence of Cinema: The American Screen to 1907. Berkeley and Los Angeles: University of California Press.

Small, Edward S. and Eugene Levinson (1989) Toward a Theory of Animation, The Velvet Light Trap 24 (Fall)

Smoodin, Eric (1993) Animating Culture: Hollywood Cartoons from the Sound Era. Oxford: Roundhouse.

Staiger, Janet (1985) The Hollywood Mode of Production to 1930, in David Bordwell, Janet Staiger and Kristin Thompson, The Classical Hollywood Cinema. London: Routledge

Thompson, Kristin (1980) Implications of the Cel Animation Technique, in Stephen Heath and Teresa de Lauretis (eds.), The Cinematic Apparatus. London: MacMillan

Animal Locomotion: Eadweard Muybridge. (n.d.). Retrieved March 22, 2009, from Minneapolis Institute of Arts: http://www.artsmia.org/animal-locomotion/eadweard.html

Animation. (n.d.). Retrieved March 7, 2009, from Wikipedia, the free encyclopedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Animation#cite_note-0

Ball, R. (2008, March 12). Oldest Animation Discovered In Iran. Retrieved March 7, 2009, from Animation Magazine: http://www.animationmagazine.net/article/8045

Beckerman, H. (2003). Animation: The Whole Story. New York: Allworth Press. Retrieved March 8, 2009, from Google Book Search: http://books.google.com/books?id=EjW6cCE4v1QC&printsec=frontcover&dq=Animati on:+the+whole+story

Bukatman, S. (2006). Comics and the Critique of Chronophotography, or 'He Never Knew When It Was Coming!'[Electronic version]. Animation

Christensen, C. M. (1997). The innovator's dilemma: when new technologies cause great firms to fail. Boston: Harvard Business School Press. Retrieved February 12, 2009, from Google Book Search: http://books.google.com/books?id=SIexi_qgq2gC&printsec=frontcover&dq=innovators+ dilemma

CHTHO produces documentary on world’s oldest animation. (2008, March 4). Retrieved March 7, 2009, from Tehran Times: http://www.tehrantimes.com/index_View.asp?code=164429

Crafton, D. C. (1993). Before Mickey: The animated film, 1898 – 1928. Chicago: The University of Chicago Press. Retrieved March 7, 2009, from Google Book Search: http://books.google.com/books?id=yaeJFVTedysC&printsec=frontcover&dq=donald+cr afton

Dirks, T. (n.d.). Animated F ilms. Retrieved March 9, 2009, from Filmsite.org: http://www.filmsite.org/animatedfilms.html

Dunn, A. (2004, November 5). F ile:Zoetrope.jpg. Retrieved March 8, 2009, from Wikipedia, the free encyclopedia: http://en.wikipedia.org/wiki/File:Zoetrope.jpg

Eadweard Muybridge. (n.d.). Retrieved March 8, 2009, from Wikipedia, the free encyclopedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Eadweard_Muybridge

Ezra, E. (2000). Georges Méliès (F rench F ilm Directors). Manchester: Manchester University Press

F leischer Studios. (n.d.). Retrieved March 21, 2009, from Wikipedia, the free encyclopedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Fleischer_Studios

Highton, H. (2002, May 22). The zoetrope. Retrieved March 8, 2009, from The Bill Douglas Centre: http://www.exeter.ac.uk/bdc/young_bdc/animation/animation4.htm

History of The Simpsons. (n.d.). Retrieved March 26, 2009, from Wikipedia, the free encyclopedia: http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_The_Simpsons

Kinetoscope. (n.d.). Retrieved March 8, 2009, from Wikipedia, the free encyclopedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Kinetoscope

Lenburg, J. (2006). Who's who in Animated cartoons. New York: Hal Leonard Corporation.

Retrieved March 7, 2009 from Google Book Search: http://books.google.com/books?id=FVShFCjVzvIC&pg=PP1&dq=jeff+lenburg

Lieberman, D. (2006, January 25). Competition heats up for animation. USA Today, Retrieved March 26, 2009, from Academic Search Premier database

Mclean, T. J. (2009, February 18). Simpsons Opening Spruced Up for HD Debut. Retrieved March 26, 2009, from Animation Magazine: http://www.animationmagazine.net/article/9606

Multiplane camera. (n.d.). Retrieved March 8, 2009, from Wikipedia, the free encyclopedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Multiplane_camera

Pallant, C. (2007). Tarantino the Cartoonist. Animation, 171-186.

Phenakistiscope. (n.d.). Retrieved March 8, 2009, from Museum for the history of sciences: http://www.mhsgent.ugent.be/engl-plat5.html

Phenakistoscope. (n.d.). Retrieved March 8, 2009, from Wikipedia, the free encyclopedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Phenakistoscope

Pixar. (n.d.). Retrieved March 21, 2009, from Wikipedia, the free encyclopedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Pixar_Animation_Studios

Pixar Corporate Overview. (n.d.). Retrieved March 21, 2009, from Pixar Animation Studios: http://www.pixar.com/companyinfo/about_us/overview.htm

Pointer, R. (n.d.). The Centennial of American Animation. Retrieved March 8, 2009, from Inkwell Images Ink: http://www.inkwellimagesink.com/pages/articles/CentennialOfAmericanAnimation.shtm l

Praxinoscope. (n.d.). Retrieved March 8, 2009, from Wikipedia, the free encyclopedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Praxinoscope

Random House, Inc. (2001). Random House Webster's Unabridged Dictionary. New York: Random House, Inc.

Rotoscoping. (n.d.). Retrieved March 8, 2009, from Wikipedia, the free encyclopedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Rotoscoping

Schlender, B. (2006, May 29). Pixar's magic man. (Cover story). Fortune, 153(10), 138-149 Retrieved March 24, 2009, from Academic Search Premier database.

The Library of Congress. (n.d.). Blackton – F ather of American Animation. Retrieved March 7, 2009, from America's Story from America's Library: http://www.americaslibrary.gov/cgi-bin/page.cgi/sh/animation/blcktn_1

Traditional animation. (n.d.). Retrieved March 8, 2009, from Wikipedia, the free encyclopedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Traditional_animation

Zoetrope. (n.d.). Retrieved March 8, 2009, from Wikipedia, the free encyclopedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Zoetrope

Bibliografie selectivă pentru artele plastice

Alpatov, Mihail, Istoria artei, vol. I, ed. Meridiane, Buc., 1967

Bollenbach, G. C. D., Desenul. Pe scurt, despre tehnici, ed. Meridiane, București, 1969

Enciclopedia artiștilor români contemporani, ed. ARC 2000, București, 1996

Pahonțu Eugen, Inițiere în artele plastice, ed Albatros, 1980

Nadeije Laneyrie-Dagen, Pictura – Din tainele atelierelor, Enciclopedia RAO, 2005

Frontisi Claude,colab. Larousse, Istoria vizuala a artei, Enciclopedia RAO, 2007

Pirnog Ion, Ghid metodic de educație plastică, Compania, 2007

Bidu-Vrânceanu Angela, prof.dr. ”Lexic comun, lexic specializat”-doc.web

Bibliografie selectivă pentru psihologie

Documentarea webografică

www.filmeducation.org for teaching resources, free education packets and additional reading from the British Film Institute.

memory.loc.gov/ammem/oahtml/oahome.html Includes samples of very early animated films on repository at the Library of Congress that can be viewed on the computer.

http://en.wikipedia.org/wiki/Magic_lantern

http://www3.nfb.ca/animation/objanim/en/filmmakers/norman-mclaren/archive.php?idarchive=610326&sort=photos

http://www.expats.cz/prague/article/movies-tv/top-20-czech-animators-part-2/

http://www.cinecouch.com/top1000_15.html

http://old.bfi.org.uk/sightandsound/feature/49844

http://pshihopedagogie.blogspot.ro/2007/08/5-probleme-teoretice-si-practice-ale.html

http://www.scritub.com/profesor-scoala/METODE-SI-MIJLOACE-DEINVATAMA71516212.phps

http://www.scribd.com/doc/202914247/pagina2-7

http://ebooks.unibuc.ro/filologie/vranceanu/part32.htm#_ftn7