Crearea Unui Sondaj în Microsoft Access

UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” DIN ARAD

FACULTATEA DE ȘTIINȚE EXACTE

DOMENIUL INFORMATICĂ

PROGRAMUL DE STUDIU INFORMATICĂ

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT IF

LUCRARE DE LICENȚĂ

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC

Prof.Univ.Dr. Mariana Nagy

ABSOLVENT

Peter A. Emanuel Gabor

ARAD

2016

UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” DIN ARAD

FACULTATEA DE ȘTIINȚE EXACTE

DOMENIUL INFORMATICĂ

PROGRAMUL DE STUDIU INFORMATICĂ

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT IF

Crearea unui Sondaj în Microsoft Access

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC

Prof.Univ.Dr. Mariana Nagy

ABSOLVENT

Peter A. Emanuel Gabor

ARAD

2016

UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” DIN ARAD APROBAT

FACULTATEA DE ȘTIINȚE EXACTE DECAN

DOMENIUL INFORMATICĂ

PROGRAMUL DE STUDIU INFORMATICĂ IF

Nr. __________ din ___________

VIZAT

Îndrumător științific

DATE PERSONALE ALE CANDIDATULUI

Date privind identitatea persoanei

Numele:__________________________________________________________

Numele anterior:_____________________________________________________

Prenumele: _________________________________________________________

Sexul: (M/F)

Data și locul nașterii:

Ziua / luna / anul __________ / __________ / __________

Locul (localitate, județ) _________________________________

Prenumele părinților:

Tata: _____________________________________

Mama:____________________________________

Domiciliul permanent: (str., nr.,localitate, județ, cod poștal, telefon, e-mail):

___________________________________________________________________

Sunt absolvent(ă) promoția: ______ / ______

Forma de învățământ pe care am absolvit-o este: (cu frecvență, cu frecvență redusă, ID), cu taxă/fără taxă

Locul de muncă (dacă e cazul):__________________________________________

Solicit înscrierea la examenul de …………………………. (licență, diplomă, disertație):

Sesiunea ________________________________ anul _______________________

Lucrarea de …………………………… (licență, diplomă, disertație) pe care o susțin are următorul titlu:

______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Îndrumător științific:

___________________________________________________________________

12. Menționez că susțin examenul de …………………………………. finalizare a studiilor (pentru prima oară, a doua oară – după caz) _______________________________ și declar pe propria-mi răspundere că am luat la cunoștință de prevederile art. 143 din Legea 1/2011. Declar că prezenta lucrare nu este realizată prin mijloace frauduloase, fiind conștient de faptul că, dacă se dovește contrariul, diploma obținută prin fraudă îmi poate fi anulată, conform art. 146 din Legea 1/2011.

SEMNĂTURA

_________________________________

Cuprins

Introducere

Acest domeniu de utilizare a datelor înseamnă și gestionarea datelor. În trecut nu aveam atâta posibilități să gestionăm datele. În zilele de azi avem mai multe variante să înregistrăm datele noastre undeva. O baze de date trebuie să înregistrează, să regăsească și să scoate rapoarte după datele înregistrate.

O bază de date are mai multe elemente aceste elemente se numesc obiecte și trebuie să fie legătură între ele, deci cu alte cuvinte o bază de date trebuie să aibă un anumit scop. Programul Access ne ușurează munca pentru că conține următoarele clase de obiecte: tabele, interogări, machete, rapoarte, controale, macrocomenzi și module.

Aceste obiecte pot fi modificate, selectate și prelucrate în mai multe feluri.Pentru fiecare obiect putem selecta cum să comportă cu alte obiectele exemplu: relațiile între tabele.

În zilele noastre este foarte important evidențierea datelor, pentru că ne ajuta în mai multe domenii, putem gestiona datele sau să facem sondaje.

Opinia mea este că Microsoft Access este programul potrivit de a face un program de evidență, fiindcă avem multe posibilități cu multe opțiuni exemplu: fereastra de interogare, fereastra de machete etc.

Dacă vrem să facem o aplicație de evidență trebuie să specificăm scopul, planurile că aplicația la ce să fie folosit. De a face un program care să fie capabil de a stoca anumite date, să putem adăuga date noi, să avem posibilitatea de a alege din datele stocate în cazul unui sondaj, repetitiv și bineînțeles să putem scoate raport dupa datele înregistrate.

Pentru rezolvarea această aplicație, trebuie să creăm câteva obiecte și să le manevrăm cum să comportă în diferite situații. Iar pentru a face acest lucru, nu trebuie să fim specialialiști în informatica, ci doar să avem bune cunoștințe de a folosi programul Access și gândirea logică al crearii bazelor de date.

Cei care doar vor să folosească bazele de date cu un program finalizat, nu trebuie să au cunoștințele informatice, ci doar de operare a calculatorului, o astfel de persoana vom numi utilizator.

Aplicația mea trebuie să fie ușor de înțeles și să aibă o interfață cât se poate mai structurată.

În cazul unui sondaj vom avea nevoie de tabele de Cumpărături, Expeditor, Clienții etc. Aceste tabele trebuie legate unul. Vom avea interogari, machete, rapoarte și bineînțeles că un meniu din cauza interfeței.

În continuare voi prezenta cum funcționează o bază de date, cum putem face o bază de date în Microsoft Access și cum se leagă acest text cu programul meu. Ultimul Capitol va fi crearea programului meu.

Capitolul 1. Sisteme de gestiune a bazelor de date

1.1 Funcționarea bazelor de date de gestiune

Dacă vrem să contruim un program de a înregistra datele, trebuie să știm ce este o bază de date. Sistemele de gestiune a bazelor de date (în limba engleză "database management system" – SGDB) reprezintă totalitatea programelor utilizate pentru crearea, interogarea și întreținerea unei baze de date. Include două categorii de module: module care sunt comune cu cele ale sistemelor de operare ale calculatoarelor și module cu funcții specifice bazei de date. Subsistemele monitor conțin programele de control al perifericelor și sistemul de gestiune a fișierelor. Subsistemele externe sunt alcătuite din procesorul de definiție și programul de administrare. Alături de acestea există programe de descriere a bazei de date și cereri de prelucrare.Între utilizator și sistem există două interfețe: definirea bazei de date și utilizarea bazei de date. Definirea unei baze de date se execută sub controlul procesorului de definiție (PD), capabil să prelucreze programe de descriere, formulate folosind limbaje specializate cunoscute sub denumirea de limbaje de definiție a datelor (LDD).

O baza de date (BD) este o multime structurata de elemente de date si de legaturi logice dintre ele  ce  descriu un univers real sau conceptual (o întreprindere, o organizatie, o societate de asigurari, eveniment etc.), ce pot fi accesate simultan de mai multi  utilizatori. Un sistem de gestiune al unei baze de date (SGBD) este un software utilizat pentru     crearea, întretinerea si exploatarea   a unei baze de date si care da posibilitatea mai multor utilizatori sa aiba acces simultan la datele care o compun.

1.2 Arhitectura a sistemelor de gestiune a bazelor de date

Un sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD) este compus din module, fiecare având în cadrul sistemului sarcini specifice. Anumite functii pentru sistemul de baze de date sunt asigurate de nucleul   sau și de nucleul sistemului de operare. Cele mai multe SGBD asigură un minim de funcții de baza cu ajutorul cărora sunt dezvoltate alte funcții. Astfel la conceperea unei baze de date trebuie să se țină seama de interfețele dintre diverse module. Schema din figura 1.1 schițează structura unui SGBD.

În continuare se prezinta pe scurt funcțiile fiecărui modul din structura SGBD.

Gestionarul bazei de date realizează interfața dintre   programele de aplicații sau de consultare și datele fizice ale bazei de date .

Gestionarul de fișiere specifică alocările de memorie pe disc și  structurile   de memorare care servesc la reprezentarea informațiilor pe disc.

Procesorul de consultare traduce instrucțiunile limbajului de consultare în instrucțiuni înțelese de gestionarul bazei de date. Transpune interogările utilizatorului într-o forma echivalenta optimizată, în vederea determinarii celor mai bune strategii de căutare.

Definirea schemelor bazei de date (schemei conceptuale) și a legaturilor dintre ele se efectuează de administratorul BD, cu ajutorul unui limbaj de definire a datelor (LDD) prevăzut cu un compilator ce permite crearea dicționarului de date. Structura de date este o mulțime de elemente de date, de legături care există între ele și de operații efectuate cu ele.   

Precompilatorul LMD (limbaj pentru manipularea  datelor)  generează coduri obiect ale programelor realizate cu ajutorul LMD. LMD  permite ca programatorii de aplicații și neinformaticienii să manipuleze date puse în evidența de   scheme de orice nivel.

Dicționarul de date este dat de o mulțime de scheme și de  legături dintre schemele asociate ale bazei de date, de descrierile semnificațiilor datelor și a restrictiilor pe care acestea trebuie să le satisfacă. Dicționarul de date poate fi el însuți implementat ca o baza de date. El constituie atunci o metabaza, adică o baza care descrie o altă baza.

Utilizatorul este o persoana, care de la un terminal are acces la baza de date folosindu-se de o mulțime de programe de aplicații sau de comenzile unui limbaj de consultare. Accesul la baza de date se realizează fie pornind de la un program de aplicațții redactat într-un limbaj (C, Java ,Pascal etc.) care acceptă primitive (secvențe de instrucțiuni de program) ce permit accesul la baza de date, fie de la un terminal utilizând un limbaj specific LMD. Pe de altă parte dacă LMD de nivel înalt este utilizat într-o manieră interactivă atunci  acesta se numește limbaj de interogare ( LI).  Administratorul BD răspunde pe lânga activitatea de definire a schemei BD, de creare și manipulare. Pentru aceasta administratorul BD dispune de un software specializat și are urmatoarele sarcini:

concepe schema bazei de date ( o descriere prin intermediul LDD).  Schema trebuie să fie independența de  structura de memorare (stocarea fizica) și de limbajul în care se descriu aplicațiile. El odată cu schema asociază și  restricțiile de integritate și ce garantează consistenta    datelor ce sunt înregistrate în BD; decide tehnicile de acces și  de implementare fizică; stabilește legăturile SGBD-utilizator prin descrierea subschemelor care sunt      derivate din   schema BD. Subschema  permite definirea autorizațiilor de acces; definește strategiile de reluare în caz de incident; realizează în consecinta modificarea structurii BD.

SGBD trebuie să permita utilizatorului să genereze versiuni de BD performante ținând cont de înmultirea utilizatorilor. El dispune de un software care îi restituie descrierea schemei BD ce este înregistrată în dicționarul BD.

1.3 Interfețe bazelor de date la crearea programelor

SGBD-ul trebuie să suporte interfețe și limbaje apropiate  pentru fiecare categorie de utilizatori. În acest paragraf se prezintă  pe scurt diverse tipuri de interfețe pentru un SGBD. În mod frecvent, există interfețe prietenoase cu utilizatorii pentru interacționare cu baza de date. Interfețele prietenoase cu utilizatorii pot fi împărțite în  urmatoarele categorii;

Interțete   meniu

Aceste interfețe prezintă utilizatorului o lista de opțiuni numită meniu, pe baza căruia utilizatorul îsi formulează cererea. Meniurile conduc pe de o parte la nevoia de a memora comenzile specifice și a sintaxei limbajului, pe de altă parte. Întrebarea este compusă pas cu pas prin precizarea opțiunilor din lista meniului care este afișată de sistem.

Interfețe grafice

O interfață grafică va afișa o schemă pentru utilizator sub forma unei diagrame. Utilizatorul poate specifica întrebarea prin manipularea diagramei. În multe cazuri, interfața grafică poate fi combinată cu o interfață bazată pe meniu. Cele mai multe interfețe grafice vor utiliza un dispozitiv de punctare cum ar fi mouse-ul sau stiloul luminos, pentru a puncta anumite părți ale afișării diagramei schemelor.

Interfețe bazate pe forme

O interfață bazată pe forme afișează o formă pentru utilizator. Utilizatorul poate să obțină sub o anumită formă toate înregistrarile sau noi date. Multe din SGBD-uri au limbaje speciale numite limbaje de specificare a formelor care ajuta programatorii să-și specifice cererile.

Interfețe în limbaj natural

Aceste interfețe acceptă cererile scrise în limba engleză sau într-un alt limbaj care este înțeles. Interfața într-un limbaj natural, în mod obișnuit are o schema proprie care este ca o schemă conceptuală a bazei de date. Interfața face referință la cuvintele schemei care fac parte dintr-o mulțime de cuvinte standard ce compun întrebarea. Dacă interpretarea este realizată, interfața generează o întrebare la nivel înalt care corespunde cererii în limbaj natural admisă de SGBD pentru prelucrare; în caz contrar dialogul este început cu utilizatorul pentru a clarifica întrebarea.

Interfețe pentru utilizatorii parametrici

Utilizatorii parametrici, ca de pilda funcționarii de banca au la dispoziție o mulțime de aplicații care sunt repetate de multe ori. Analiștii de sistem și programatorii, în mod frecvent, proiectează și implementează o interfață specială pentru o clasă cunoscută de utilizatori. Frecvent se utilizează o mulțime mică de abrevieri ale comenzilor cu scopul de a minimiza numărul de taste apăsate la fiecare cerere. Astfel de interfețe pot fi numite limbaje de comandă.

Interfețe pentru administratorul BD

Cele mai multe SGBD-uri au posibilitatea de a crea comenzi privilegiate care vor fi utilizate numai de administratorul BD.

1.4 Organizarea datelor în cazul evidențelor de administrare

Experiența mondială a demonstrat că principalii factori care condiționează obținerea succeselor economice sau de altă natură și care separă, după performanțele lor, țări, ramuri de activitate, societăți comerciale și alte organisme sunt în principal managementul, tehnologiile și capacitatea de a folosi inteligent resursele informaționale și umane.

Astăzi, mai mult ca niciodată, desfășurarea oricărei activități economice, financiare sau bancare nu se poate imagina fără utilizarea unui puternic suport informațional care să asigure avantajul concurențial în raport cu ceilalți competitori de pe piață. Dezvoltarea de noi piețe necesită cunoștințe din diverse medii în care acestea să poată evolua, precum și cunoștințe privind domeniul legislativ, juridic, fiscal, politic etc. Aceste surse de informații alimentează prin orice canale posibile toate nivelurile întreprinderii. Informațiile astfel obținute trebuie să fie prelucrate pentru a extrage ceea ce este esențial pentru o bună evoluție a firmei. Multitudinea factorilor care influențează activitatea firmei relevă importanța utilizării unor sisteme informaționale care să asigure suportul necesar adoptării deciziilor.

Economia națională constă într-un sistem complex, alcătuit din subsisteme distincte, între care există numeroase conexiuni și interdependențe, relații sub formă de fluxuri materiale, energetice, informaționale, inclusiv valorice care formează circuitul economic și permit funcționarea întregului sistem economic. Desfășurarea oricărei activități, presupune manipularea unui volum din ce în ce mai ridicat de informații, fapt ce a condus la apariția și dezvoltarea sistemelor informaționale, care au ajuns sa ocupe azi un loc important în funcționarea complexului mecanism reprezentat de societatea modernă.

Procesul de instruire în societatea noastră tot mai informatizată, în așa numita Societate Informațională, impune tot mai mult structurarea cunoștințelor acumulate, capacitatea de a le organiza, clasifica, regăsi și mai ales completa. Vorbim despre managementul conoștințelor, un capitol important atât al ontologiei, cât și al informaticii. Putem spune că disciplina „Baze de Date” se ocupă cu câteva din mecanismele de gestiune a informațiilor și a cunoștințelor.

Sistemele informaționale repezintă un ansamblu de tehnici și metode de organizare, manevrare și exploatare a inormațiilor specifice unui anumit domediu de activitate, de la generarea acestora până la ștergerea sau stocarea lor. Apariția calculatorului electronic a permis automatizarea acestor activități conducând la apariția sistemelor informatice.

Sistemele informatice sunt sisteme de organizare, manevrare și exploatare a informațiilor (respectiv a datelor), specifice unui anumit domeniu de activitate, cu ajutorul calculatorului. Pentru a rezolva problemele legate de manevrarea informațiilor, reprezentate prin intermediul datelor, apare ca o necesitate existența unor modele și mecanisme de organizare a datelor deoarece, de modul în care sunt organizate datele depinde eficiența sistemului informatic. Bazele de date, ca principale componente ale sistemelor informatice, oferă tocmai aceste modele și mecanisme de organizare a datelor.

Datele sunt reprezentări simbolice ale unor fenomene, procese, obiecte etc. susceptibile a fi stocate pe un suport de memorie externă, și care pot fi manevrate folosind diverse mijloace tehnice (exemple de date: cifre, șiruri de caractere, imagini, culori etc.).

Informația reprezintă sensul pe care oamenii îl acordă datelor (astfel că aceeași dată poate reprezenta diverse informații, funcție de cei care o folosesc).

Scopul informației îl reprezintă diminuarea incertitudinii, iar calitatea acesteia este apreciată din perspectiva următorilor factori:

– relevanța – o informație este relevantă dacă aceasta poate fi utilizată pentru adoptarea unei decizii referitoare la activitatea viitoare din cadrul firmei;

– corectitudinea – o informație este corectă dacă este fundamentată pe date reale;

– acuratețea – măsoară gradul de apropiere față de valoarea reală;

– precizia – reprezintă acuratețea maximă cu care poate fi reprezentată o informație;

– completitudinea – se referă la încorporarea tuturor elementelor necesare pentru fundamentarea deciziei, precum și la faptul că fiecare dintre acestea trebuie să se bazeze pe factorii relevanți;

– sincronizarea în timp – presupune analizarea următoarelor aspecte:

• momentul când este necesară informația;

• momentul când informația devine disponibilă;

– utilizabilitatea – reflectă ușurința în exploatarea informației pentru scopul prevăzut;

– accesibilitatea – se referă la timpul necesar obținerii informației, cu un nivel acceptabil de efort, din locul în care utilizatorul se așteaptă să o regăsească pe aceasta;

– consistența – indică faptul că toate elementele care intră în componența unei informații se bazează pe aceleași presupuneri, perioade de timp etc.;

– conformitatea cu așteptările – măsoară ecartul între caracteristicile informației obținute și caracteristicile previzionate;

– costul – reprezintă resursele cheltuite de organizație în scopul obținerii informației.

Organizarea datelor presupune efectuarea următoarele activități:

– definirea, structurarea, ordonarea și gruparea datelor;

– stabilirea legăturilor ( relațiilor ) între date, între elementele unei colecții de date și între colecții de date;

– stocarea datelor pe un suport informațional, prelucrabil într-un sistem de calcul.

Obiectivele urmărite la organizarea datelor sunt:

– minimizarea timpului de acces la date;

– minimizarea spațiului de memorie (internă și externă) ocupat de date;

– reflectarea tuturor legăturilor dintre obiectele, fenomenele și procesele economice pe care aceste date le reprezintă;

– să permită schimbarea structurii datelor și a relațiilor dintre acestea fără modificarea programelor care le prelucrează;

Entitatea reprezintă o componentă unitară care poate fi individualizată informațional într-un domeniu, o activitate sau într-un mediu economic. De exemplu, în mediul sanitar există entitatea „medici” și entitatea „pa-cienți”. În activitatea de export a unei firme sunt entitățile „contracte”, „produse”, „clienți”, și „facturi externe”. Entitatea reprezintă un obiect concret sau abstract, caracterizat de proprietățile sale și reprezentat distinct în baza de date.

O proprietate a unui obiect poate fi exprimată printr-o pereche (atribut, valoare). Atributele reprezintă caracteristicile care descriu informațional proprietățile unei entități. Așa cum un corp, de exemplu, are drept caracteristici fizice: greutatea, înălțimea, lățimea, volumul, densitatea etc., tot așa o entitate are propriile sale atribute informaționale. Un contract de vânzare-cumpărare este descris de următoarele atribute: număr, dată, codul și denumirea produsului, cantitate, preț, valoare, denumirea clientului, termen de livrare etc. Deoarece o entitate este caracterizată de proprietățile sale înseamnă că ea se poate reprezenta prin mai multe perechi (atribut, valoare).

Un atribut nu caracterizează doar o entitate, ci poate caracteriza o clasă de entități numită entitate grup. Un atribut este o proprietate ce descrie un anumit aspect al obiectului ce se înregistrează în baza de date.

Un atribut este caracterizat de mulțimea valorilor pe care le poate lua. Aceste valori pot fi numerice, alfanumerice (șiruri de caractere) etc. În general atributele au valori elementare, dar pot exista și situații de atribute compuse (formate prin înlănțuirea mai multor atribute elementare).

Atributele care identifică în mod unic o anumită entitate se numesc atribute cheie, celelalte atribute numindu-se atribute non-cheie.

Atributele pot fi de mai multe tipuri, după cum urmează:

– atribut compus (bloc). Acesta este un atribut format din cel puțin două alte atribute. Valoarea sa este reprezentată de valorile atributelor componente.

– atribut calculat (dedus). Acesta reprezintă un atribut a cărui valoare nu este cunoscută direct, ci se calculează pe baza valorilor altor atribute.

– atribut simplu atribut care nu este nici compus și nici calculat. Valorile sale sunt valori atomice, adică nu mai pot fi descompuse în elemente componente.

– atribut repetitiv multivaloare. Acesta este un atribut format din mai multe valori care se repetă de mai multe ori pentru aceeași entitate. De exemplu: entitatea STUDENT poate fi caracterizată de atributele simple NUME și GRUPĂ precum și de atributul repetitiv DISCIPLINĂ, NOTĂ care este identic pentru toate disciplinele audiate de un student.

– atribut de identificare (cheie). Reprezintă un atribut care se caracterizează prin unicitatea valorii sale pentru fiecare instanță a entității căreia îi aparține.

1.5 Avantajele programului Microsoft Access

Microsoft Access este un instrument puternic pentru dezvoltarea și gestionarea bazelor de date relaționale de capacitate mică/medie. Sub aspectul performanțelor în funcționare, acestea scad o dată cu creșterea volumului bazei de date; astfel, când numărul înregistrărilor depășește ordinul sutelor de mii, viteza de lucru este sub nivelul celei oferite de sistemele de gestiune a bazelor de date Oracle, Microsoft SQL Server sau Informix.

În ciuda complexității sale, este un sistem ușor de utilizat chiar și de cei care nu sunt programatori, fiind echipat cu numeroase programe Wizard, aplicații auxiliare ce controlează multe dintre operațiile uzuale ale activităților de creare și editare ale tabelelor, interogărilor, machetelor și rapoartelor. Microsoft Access are o structură de bază de date capabilă să combine într-un singur fișier de tip .mdb toate obiectele cu care lucrează: tabelele, interogările, machetele, rapoartele, comenzile macro și codul Visual Basic.

Unul din principalele avantaje din perspectiva client/server îl constituie creșterea vitezei de lucru și minimizarea traficului de rețea, garantând că atât clientul cât și serverul lucrează la parametri optimi.

Caracteristicile definitorii ale sistemului de gestiune a bazelor de date Microsoft Access se pot sintetiza în următoarele:

1. Posibilitatea creării unei baze de date care să poată fi utilizată de către un utilizator sau mai mulți utilizatori în mod partajat;

2. Interogarea bazei de date se poate realiza în mod grafic prin interfața QBE (Query By Example), sau prin limbajul SQL (Standard Query Language);

3. Automatizarea unor activități/acțiuni prin programare în limbajul VBA sau prin macrocomenzi;

4. Realizarea importului/exportului de date către alte aplicații ale pachetului Microsoft Office sau alte SGBD-uri relaționale;

5. Interfața utilizator GUI (Graphical User Interface) este ușor de folosit și respectă principiile de utilizare caracteristice tuturor aplicațiilor pachetului MS Office, ceea ce face ca utilizatorul să regăsească un mediu de lucru familiar la care să se adapteze cu ușurință;

6. Fundamentarea pe concepte noi, cum sunt conceptele de obiect, proprietăți ale obiectelor, eveniment, procedură declanșată la apariția unui eveniment, metode la care obiectele reacționează în momentul producerii unui eveniment.

7. Asistență în dezvoltarea de aplicații și utilizarea bazei de date;

8. Existența meniului Help și a facilităților de ajutor contextual;

9. Înglobarea de componente Wizard pentru a ajuta utilizatorii în dezvoltarea de aplicații;

10. Tabelele din baza de date pot prelucra sute de mii de înregistrări.

Capitolul 2. Crearea bazelor de date în Microsoft Access

2.1 Despre Microsoft Access

Microsoft Access, este un puternic și robust sistem de gestionare a bazelor de date relaționale pe 32 de biți, pentru crearea de aplicții clasice sau de tip client-server pentru baze de date pentru sistemele de operare Windows.

Sistemul de Gestiune a Bazelor de Date Microsoft Access face parte din pachetul de programe Microsoft Office.

Principalele caracteristici ale SGBD-ului Access sunt:

este relațional și lucrează sub sistemul de operare Windows;

este deschis comunicării cu alte SGBD-uri, cum ar fi FoxPro sau Paradox;

permite realizarea unor aplicații complexe, prin utilizarea limbajului Visual Basic;

permite comunicarea cu SQL Server, un alt produs al Microsoft care gestionează bd;

permite accesul la baze de date din rețeaua Internet, fiind un instrument uti pentru publicarea informațiilor în paginile Web;

este autodocumentat prin help, apelabil contextual sau la cerere;

conține instrumente wizard care permit utilizatorului crearea într-o manieră foarte simplă a obiectelor bazei de date;

permite crearea de comenzi rapide (shortcuts) în vederea accesării obiectelor Access;

permite crearea de grupuri de obiecte definite de utilizatorîn cadrul bazei de date;

Interfața grafică modificată, fiind mai atractivă și mai ușor de utilizat;

Se permite publicarea datelor în cadrul unei rețele Intranet sau pe Internet prin pagini HTML dinamice;

Pe baza facilității de compactare, se minimizează dimensiunea bazei de date la închidere;

Se permite crearea de aplicații care să utilizeze baze de date stocate în SQL Server, în cadrul unei rețele de calculatoare.

2.1.1 Arhitectura programului în Microsoft Access

Orice bază de date trebuie să fie construit cu o structură legată cu conținutul bazei, deci în cazul nostru dacă vrem să facem un program de sondaj a cumpărăturilor de încălțăminte, trebuie să folosim toate opțiunile programului ca baza noastră de date se poate fie folosit pentru acest scop.

O bază de date Access poate fi definită ca o colecție e obiecte: tabele, cereri de interogare, machete, rapoarte, pagini Web, comenzi macro și module.

În ciuda puterii programului Access, acest sistem de bare de date relaționale poate fi folosit cu ușurință de utilizatorii fără cunoștințe de programare. Butoanele de pe numeroasele bare cu instrumente modernizate, care sunt aproape identice în toate aplicațiile pachetului MS-Office, oferă variante de comandă rapidă pentru opțiunile din meniuri. Meniurile adaptabile ale pachetului MS-Office nu afișează decât opțiunile folosite cel mai frecvent.

Trebuie subliniată diferența majoră care există între Microsoft Access și alte sisteme de gestiune a bazelor de date. Astfel, în Visual FoxPro, prin baze de date (basadate) se înțeleg acele fișiere în care sunt stocate datele.

În tabelele vom stoca informațiile înregistrate în baza noastră și din tabel se reia informația făcând rapoarte de cumpărături etc;

Formularul sau machete (Form), este un obiect cu care putem afișa datele din tabele, stoca datele în tabele sau să facem un meniu care ușurează munca utilizatorilor.

Interogarea (Query), la fel este un obiect, dar cu ajutorul interogărilor putem afișa datele din mai multe tabele, sau să filtrăm datele înregistrate din tabele.

Raportul (Report), este un obiect care afișează datele finale stocate din baze de date exemplu:factura sau în cazul nostru cumpărăturile;

Comanda macro (Macro), reprezintă un obiect care conțineo definiție structurată a uneia sau mai multor acțiuni pe care Access le realizează ca răsouns la un anumit eveniment;

Modulul (Module), reprezintă un obiect care conține proceduri definite de utilizator și scrise în limbajul de programare Visual Basic.

2.2 Folosirea tabelelor pentru crearea programului

2.2.1 Crearea unui tabel

În Microsoft Access, avem două posibilități pentru construi un tabel: cu ajutorul asistenților pentru tabele (Table Wizards) sau prin forțe proprii. Prima metodă este mai ușoară și mai rapidă, asistenții ghidându-ne și sugerându-ne anumite soluții. Ea este recomandată pentru proiectanții aflați în faza de inițiere. Metoda a doua este pentru avansați și permite un control mai amănunțit al proprietăților tabelului creat.

Dacă vrem să construim un tabel:

1. Deschidem baza de date

2. În fereastra Database, apăsăm butonul Table.

3. Apăsăm butonul de comandă New Table. Access afișează caseta pentru dialog New Table.

Access intră în modulul de lucru Design view, care constă din afișarea unei foi de date cu rânduri și trei coloane: Field Namw, Data Type și Description.

În acest mod de lucru, definirea unui câmp, în structura unui câmp, în structura unui tabel, implică doi pași: adăugarea câmpului și stabilirea proprietăților câmpului.

2.2.2 Adăugarea unui câmp

Pentru adăugarea unui câmp, în structura tabelului folosim Field Builder și specificăm trei lucruri:

un nume maximum de 64 caractere (inclusiv spații) ca identificatorul de câmp (în coloana Field Name);

un tip de date (în coloana Data Type), care indică ce fel de valori vor fi memorate în acel câmp, câtă memorie se va aloca pentru câmp, ce operații vor fi posibile cu aceste valori și dacă va fi să indexăm sau să sortăm înregistrările după valorile acestuia:

un text explicativ, care să descrie scopul câmpului în intenția proiectantului (în coloana Description).

Pentru adăugarea unui câmp, procedăm în felul următor:

1. Introducem numele câmpului în prima celulă liberă din coloana Field Name, apoi apăsăm tasta TAB;

2. Introducem tipul câmpului în același rând, dar în prima celulă liberă din coloană Data Type, apoi apăsăm tasta TAB. Pentru a afișa lista opțiunilor posibile:

acționăm butonul pentru extinderea listei; apăsăm tastele ALT+ săgeată jos.

3. Introducem o descriere a scopului câmpului în caseta liberă din coloana Discription a aceluiași rând. Această descriere va fi atașată în bara de stare, atunci când lucrăm în foaia de date și selectăm câmpul, dar este utilă și atunci când folosim machete.

2.2.3 Stabilirea cheii primare

Atunci când creăm un tabel, va trebui să stabilim câmpul sau câmpurile ale căror valori identifică unic înregistrările din tabel. Numim aceste câmpuri, câmpurile cheii primare.

Câteva reguli pentru alegerea chei primare sunt prezente mai jos:

Access nu acceptă valori duplicate sau nule în câmpul cheii primare;

dimensiunea ei afectează viteza de operare în baza de date. Pentru performanțe maxime, cheia trebuie să fie minimală;

este de preferat să fie ușor de reamintit.

Pentru stabilirea cheii primare a unui tabel:

1. Deschidem tabelul în modelul Design view;

2. Selectăm câmpul (câmpurile) care vor furniza cheia primară, prin acționarea antetului;

3. Acționăm butonul Set Primery Key, din bara cu scule.

În cazul în care dorim să eliminăm cheia primară, procedăm în felul următor:

1. Acționăm butonul Indexes, din bara cu scule, pentru a deschide o fereastră Indexes;

2. Selectăm câmpul cheie primară și apăsăm tasta DEL.

2.2.4 Modificarea structurii unui tabel

Prin structura unui tabel înțelegem totalitatea informațiilor despre felul de organizare a tabelului și despre datelepe care le putem pãstra în el. Aceste informații le furnizăm la crearea tabelului și includ: numărul de câmpuri; numele, tipul și proprietățile fiecărui câmp; ordinea câmpurilor; cheia primară și indecși.

Modificarea structurii unui tabel o putem efectua în modul Design view. Posibilitatea de modificare a structurii include: schimbarea tipului de date; schimbarea proprietăților câmpurilor; schimbarea ordinii câmpurilor; introducerea sau eliminarea unor câmpuri; modificarea cheii primare și a indecșilor.

Pentru rearanjarea câmpurilor dintr-un tabel:

1. Selectăm rândul de definiție al câmpului, prin acționarea antetului de rând, în Design view.

2. Acționăm antetul din nou și-l antrenăm până la sfârșitul listei cu nume de câmpuri.

3. Eliberăm butonul mouse-ului. Access mută rândul de definiție a câmpului în noua poziție.

Pentru eliminarea unui câmp din structura unui tabel:

1. Deschidem tabelul, în modul de Design view.

2. Selectăm rândul de definiție alt câmpului vizat, prin acționarea antetului sau prin deplasarea cu ajutorul tastelor cu săgeți și apăsarea tastelor SHIFT+SPACEBAR.

3. Executăm comanda Delete Row, din meniul Edit sau acționăm butonum Delete Row, din bara cu scule.

Pentru introducerea unui câmp deasupra altui câmp:

1. Selectăm rândul deasupra căruia dorim să inserăm un alt câmp, prin acționarea antetului sau prin deplasarea cu ajutorul tastelor cu săgeți și apăsarea tastelor SHIFT+SPACEBAR.

2. Executăm comanda Insert Row, din meniul Edit sau acționăm butonum Insert Row, din bara cu scule.

3. Definim câmpul dorit în rândul nou introdus.

Pentru mutarea câmpurilor într-un tabel:

1. În modul Design view pentru tabele, selectãm câmpurile pe care dorim să le mutăm prin acționarea fiecărui antet de rând.

2. Acționăm din nou în antetul rândului și ținem apăsat butonul mouse-ului. Access afișează o bară subțire orizontală chiar deasupra ultimului rând selectat.

3. Antrenăm bara orizontală până la rândul de sub locul în care dorim să mutăm câmpurile. Access reordonează rândurile astfel încât acestea să reflecte modificarea.

2.2.5 Editarea înregistrărilor

Editarea este operația prin care se efectueazã o modificare în conținutul unei înregistrări. Editarea se efectuează, ca și introducerea datelor, în modul Datasheet view și necesită trei pași: deschiderea tabelului, localizarea înregistrării și a câmpului de modificat (selectarea) și apoi execuția schimbării propriu-zise.

Pentru efectuarea modificării valorii Inui câmp:

Selectăm întregul câmp și introducem noua valoare:

1. Plasăm cursorul în poziția dorită, prin acționare cu mouse-ul.

2. Deplasăm cursorul cu ajutorul tastelor cu săgeți până la poziționarea dorită.

3. Apăsăm tasta DEL, pentru eliminarea caracterului de după cursor sau apăsăm tasta BACKSPACE, pentru eliminarea caracterului dinaintea cursorului.

Alte procedee pentru editarea câmpurilor:

Apăsăm tasta F2, pentru selectare/deselectarea câmpului curent.

Apăsăm tasta ESC, pentru anularea modificărilor din câmp/înregistrare.

2.2.6 Salvarea și închiderea tabelului

Atunci când am terminat lucru cu un tabel, salvăm modificările făcute și putem să-l închidem.

Pentru salvarea configurației curente:

Executăm comanda Save Table, din meniul File.

Pentru închiderea tabelului:

Executăm comanda Close, din meniul File sau acționăm dublu caseta meniului de control.

2.2.7 Tipuri de corelații între date

Există trei tipuri de relații pe care le puteți stabili între tabele:

One-to-many (unul- la- mai- mulți). Cheia din tabelul principal poate să apară de mai multe ori în tabelul secundar

One-to-one (unul -la-unu). Cheia din tabelul principal poate să apară o singură dată în tabelul secundar

Many-to-many (mai-mulți-la–mai-mulți). Un sistem în trei, în care două tabele au câte o relație de tip one-to-many cu un al treilea tabel, stabilind astfel între ele o relație many-to-many.

2.3 Opțiunile interogărilor la crearea unui program

2.3.1 Crearea unei interogări

O interogare este o întrebare pe care o formulăm în privința datelor dintr-o bază de date.

În Access, avem posibilitatea să creăm mai multe tipuri de interogări. Astfel putem avea interogări pentru selecție, de acțiune, de sinteză. Dintre acestea, cele mai des utilizate sunt interogările pentru selecție. O interogare pentru selecție este o interogare prin care regăsim și selectăm un set de înregistrări, care satisfac anumite condiții, din unul sau mai multe tabele.

Pentru crearea unei interogări pentru selecție:

1. Deschidem o bază de date.

2. În fereastra Database, acționăm butonul Query.

3. Acționăm butonul New.

4. În caseta pentru dialog New Query, avem două posibilități: să apelăm la serviciile asistenților Query Wizards pentru crearea interogărilor; să creăm interogarea noi înșine …

În primul caz, vom acționa butonul Query Wizards, iar în cel de al doilea, butonul New Query.

5. Imediat după acționarea butonului New Query, Access deschide fereastra Query, în care afișează caseta pentru dialog Add Table.

6. În caseta pentru dialog Add Table, selectăm un tabel pe care îl vom folosi în cadrul interogării pe care o definim.

7. Acționăm butonul Add.

8. Repetăm pașii 6 și 7 pentru toate tabelele pe care urmează să le folosim în cadrul interogării.

9. Acționăm butonul Close, pentru a închide caseta pentru dialog.

2.3.2 Modificarea unei interogării

Operația de modificare a unei înregistrări poartă numele de editare. Putem să modificăm o interogare în mai multe feluri. Dintre acestea menționăm:

mutarea unei coloane;

inserarea unei coloane;

modificarea dimensiunilor unei coloane;

executarea unui câmp din foaia de date, dar păstrarea lui pentru stabilirea condițiilor de selectare.

Tehnica de lucru este cea obișnuită în aceste situații:

În modul de lucru Datasheet view al interogării, selectăm coloana vizată.

Executăm comanda Column Width, din meniul Format.

În caseta pentru dialog Column Width, introducem dimensiunea dorită pentru lățimea coloanei sau acționăm butonul Best Fit, pentru adaptarea lățimii la lungimea maximă a valorii din câmpul respectiv.

2.3.3 Vizualizarea și tipărirea setului rezultat

Pentru execuția unei interogări și vizualizarea setului dinamic rezultat avem mai multe posibilități. Dacă tocmai am terminat de creat sau modificat o interogare, deci suntem în modul Design view, procedăm astfel:

Executăm comanda Datasheet, din meniul View sau acționăm butonul Datasheet View, din bara cu scule. De asemenea, putem să executăm comanda Run, din meniul Query.

Dacă am deschis o bază de date sau avem afișată fereastra Database:

1. Acționăm butonul Query;

2. Selectăm interogarea al cărei set dinamic rezultat dorim să-l vizualizăm.

3. Acționăm butonul de comandă Open. Access va afișa setul dinamic rezultat în modul Datasheet view.

Pentru tipărirea setului rezultat procedăm în felul următor:

1. Deschidem interogarea în modul Datasheet view sau o selectăm din fereastra Database.

2. Executăm comanda Print, din meniul File sau acționăm butonul Print, din bara cu scule.

3. În caseta pentru dialog Print, specificăm opțiunea de tipărire.

Acționăm butonul OK.

2.3.4 Salvarea unei interogări

În cazul în care interogarea pe care am creat-o ne va fi necesară și în alte sesiuni de lucru, o putem salva pentru utilizări ulterioare:

Pentru salvarea interogării:

1. Executăm comanda Save, din meniul File sau acționăm butonul Save, din bara cu scule.

2. În caseta pentru dialog Save As, introducem numele interogării pe care o salvăm (în caseta Query Name).

3. Acționăm butonul OK. Access salvează interogarea și toate modificările efectuate în baza de date.

2.4 Machetele create din interogări și meniu principal

2.4.1 Crearea unei machete

La fel ca și în cazul tabelelor și al interogărilor, Access ne permite să creăm machetele în două feluri: asistați de From Wizards sau prin forțe proprii. În primul caz, crearea machetei ester facilitată de întrebările asistenților, dar este limitată la câteva formate predefinite. În al doilea caz, suntem liberi să creăm macheta după propriile noastre necesități și după propria imaginație.

Pentru crearea unei machete:

În fereastra Database, acționăm butnul From.

Acționăm butonul de comandă New sau executăm comanda New, din meniul File.

În caseta pentru dialog New Form, selectăm un tabel sau o interogare, din lista obținută prin extinderea casetei Select A Table/Query.

Acționăm butonul Blank From.

Access intră în modul de lucru Design view, în care începem crearea machetei.

2.4.2 Modificarea unei machete

Atunci când dorim sã modificăm o machetă, pentru a o adapta necesităților de lucru curente, folosim modul de lucru Design view. În acest caz, spunem că particularizăm macheta.

Pentru deschiderea unei machete în Design view:

În fereastra Database, acționăm butonul From, pentru afișarea listei machetelor.

Selectăm macheta dorită.

Acționăm butonul de comandă Design. Access deschide macheta în modul Design view. În acest mod, în casetele pentru text sunt afișate numele câmpurilor.

2.4.3 Folosirea unei machete

Machetele sunt folosite pentru vizualizarea și introducerea datelor într-o bază de date. Atunci când folosim o machetă putem să vizualizăm datele în trei feluri: în modul From view, în modul Datasheet view sau în modul Print Preview.

În primul mod, vizualizãm toate datele unei singure înregistrări, deodată. Pentru ca să trecem la altă înregistrare, vom folosi butoanele din partea din stânga-jos a machetei. În modul al doilea, vizualizăm mai multe înregistrări deodată, într-o manieră asemănătoare unei foi de lucru (LOTUS 1-2-3, Excel) sau a unei comenzi Browse (dBASE, FoxBase, FoxPro). Dacă dorim să vizualizăm alte înregistrări sau câmpuri, folosim butoanele pentru defilare verticală sau orizontală. Al treilea mod este folosit pentru previzualizarea machetei înaintea tipăririi.

Pentru comutarea între cele două moduri de vizualizare:

Executăm comanda Datasheet/From, din meniul View sau acționăm butonul Datasheet View/From View, din bara cu scule.

În ambele moduri, la sfârșitul machetei sau al foii de date, se găsește o înregistrare goală. Ea este destinată recepționării datelor introduse în machetă, atunci când adăugăm o nouă înregistrare.

Pentru adăugarea unei înregisrări:

Executăm subcomanda New, a comenzii GoTo, din meniul Records sau acționăm butonul New, din bara cu scule.

Apăsăm tasta TAB, pentru ca să ne poziționăm în următoarea casetă pentru text.

Introducem datele pentru câmpul respectiv.

Repetăm pași 3 și 4 pentru toate câmpurile înregistrării.

Pentru salvarea înregisrării introsuse:

În momentul în care am terminat introducerea datelor în ultimul câmp al înregistrării curente, apăsăm tasta TAB, pentru a trece la primul câmp al înregisrării următoare.

Access salvează automat conținutul înregistrării curente, înainte de a trece la înregistrarea următoare.

Pentru a anula ultimele modificări dintr-un câmp:

Executăm comanda Undo Typing, din meniul Edit sau acționăm butonul Undo, din bara cu scule. Access anulează modificarea cea mai recentă efectuată asupra valorii din câmp.

Executăm comanda Undo Current Field, din meniul Edit sau acționăm butonul Undo Current Field/Record, din bara cu scule. Access anulează toate modificările efectuate asupra valorii din câmpul/înregistrarea curentă.

Dacă vrem să facem un meniu trebuie sa construim o machetă goală în care adăugăm butoane iar mai adăugăm și la fiecare machete un buton care ne trimite înapoi la meniu principal, construim dimensiunile culorile tipul textului etc.

2.4.4 Tipărirea, salvarea și închiderea unei machete

Înainte de tipărire este posibil să facem o vizualizare de probă a machetei ce urmează să fie tipărită. În acest fel, ne putem face u idee clară asupra felului cum va arăta aceast în forma tipărită.

Pentru vizualizarea de probã a unei machete:

Executăm comanda Print Preview, din meniul File sau

acționăm butonul Print Preview, din bara cu scule.

În fereastra Print Preview, putem să mărim imaginea paginii tipărite, prin plasarea indicatorului mouse-ului pe pagină și acționarea cu mouse-ul, în momentul în care indicatorul s-a transformat într-o lupă. Dăcă acționăm, din nou, butonul mouse-ului, imaginea revine la dimensiunea normală.

Executăm comanda From, din meniul View sau acționăm

butonul Close, din bara cu scule, pentru a reveni la modul de vizualizare From view.

Pentru tipărirea machetei:

1. Executăm comanda Print, din meniul File sau acționăm butonul Print din bara cu scule.

2. În caseta pentru dialog Print, putem să precizăm parametrii de tipărire.

3. Acționăm butonul OK.

Pentru salvarea machetei:

1. Executăm comanda Save From, din meniul File.

2. În caseta pentru dialog Save As, introducem numele machetei.

3. Acționăm butonul OK.

Pentru închiderea machetei:

Executăm comanda Close, din meniul File.

2.5 Rapoarte și importanța lor la crearea unui sondaj

Raportul este un obiect al unei baze de date Access pe care-l folosim pentru prezentarea datelor dintr-unul sau mai multe tabele și a rezultatelor prelucrărilor efectuate asupra lor.

2.5.1 Funcționarea unui raport

Un raport funcționează pe baza informațiilor de structură, stabilite la crearea raportului. Acestea definesc elementele care alcãtuiesc raportul (secțiune și controale), caracteristicile acestora, aranjarea în pagină, legăturile cu câmpurile și expresiile care produc datele prezentate. De asemenea, precizează atributele generale ale raportului. Secțiunile sunt diviziunile raportului, iar controalele sunt obiectele grafice care fac legătura și afișează datele din câmpuri sau expresii. Unele controale nu prezintă date, ci obiecte decorative ale rapor-tului. Din această categorie fac parte liniile, cadrele și casetele nelegate, care afișează imagini.

Între machete și rapoarte există multe asemănări, atât din punct de vedere al structurii cât și al tehnicilor de creare, utilizare și funcționare. Ambele clase de obiecte sunt destinate prezentării datelor, folosesc secțiuni și controale pentru gestionarea spațiului și a datelor, pot să includă submachete, respectiv subrapoarte.

Principalele caracteristici ale rapoartelor, care le diferențiază de machete, sunt:

rapoartele sunt unidirecționale (permit numai extragerea, nu și introducerea datelor);

rapoartele permit gruparea și totalizarea datelor (cu total pe subgrupă/grupă și total general, eventual cu procentaje față de totalul general);rapoartele dau o imagine de ansamblu asupra datelor.

2.5.2 Crearea unui raport

Access ne pune la dispoziție două metode pentru crearea rapoartelor: cu ajutorul Report Wizards și prin proiectare independentă. Prima metodă, la fel ca și în cazul altor obiecte ester mai rapidă, mai ușoară și, în cosecință, recomandată începătorilor sau în cazul unor rapoarte simple. În cazul în care dorim să creăm rapoarte mai complicate, care necesită cunoștințe mai avansate, vom folosi metoda a doua.

Pentru crearea unui raport:

1. În fereastra Database, acționăm butonul Report.

2. Acționăm butonul New.

3. În caseta pentru dialog New Report, selectăm sau introducem tabelul sau interogarea pe care se va baza raportul.

4. Acționăm butonul Blank Report, din caseta pentru dialog New Report.

5. Access afișează cadru pentru proiectare independentă a rapoartelor, în modul de lucru Design view.

6. Adăugăm secțiuni și controale acestui cadru și le particularizăm conform necesităților.

2.5.3 Modificarea unui raport

Modificarea structurii unui raport este posibilă în modul de lucru Design view. După ce am deschis un raport în acest mod de lucru, putem să facem modificări diverse.

Pentru deschiderea unui raport în modul Design view:

1. În fereastra Database, acționăm butonul Report, pentru a afișa lista rapoartelor.

2. Selectăm raportul dorit.

Acționăm butonul Design.

2.5.4 Tipărirea, salvareași închiderea unui raport

Tipărirea unui raport o putem efectua din: modurile Print Preview sau Design view, precum și din fereastra Database.

Pentru tipărirea unui raport:

1. Executăm comanda Print, din meniul File sau acționăm butonul Print, din bara cu scule.

2. Modificăm parametrii pentru tipărire, dacă este necesar.

3. Acționăm butonul OK.

Pentru salvarea raportului:

1. Executăm comanda Save, din meniul File.

2. În caseta pentru dialog Save As, introducem numele raportului.

3. Acționăm butonul OK.

2.5.5 Raportul în cazul unui sondaj

Dacă vorbim despre un sondaj este foarte important ca să avem un raport. Raportul trebuie să conține toate informațiile importante al bazei de date din care utilizatorii pot face concluzii prin asta putem afirma că programul este folositor și funcționează corect.

Toate rapoartele făcute pot să fiu ordonate dupa oricare dintre cămpuri adăugate în raport în cazul meu voi ordona dupa data.

2.6 Prelucrarea datelor la crearea programelor

2.6.1 Formatarea datelor

Formatarea este o operația prin care schimbã aspectul și modul de prezentare a datelor din baza de date. În Access, avem diverse posibilități pentru formatare, majoritatea folosindu-ne pentru a da un aspect mai plăcut informațiilor prezentate sau pentru a pune în evidență anumite aspecte semnificative ilustrate de valorile și rezultatele obținute.

Pentru formatarea textelor:

Executăm comanda Font, din meniul Format.

În caseta pentru dialog Font, alegem fontul, stilul și dimensiunea caracterelor, precum și alte caracteristici ale acestora.

Acționăm butonul OK.

Pentru formatarea rândurilor și coloanelor dintr-o foaie de date:

Executăm comanda Font, din meniul Format.

În caseta pentru dialog corespunzătoare, precizăm opțiunile noastre.

Acționăm butonul OK.

2.6.2 Crearea machetelor pe baza unor tabele corelate

În cazul în care dorim să vizualizăm date din mai multe tabele în aceeași machetă sau în același raport, putem să folosim două metode: fie creăm macheta pe baza unei interogări pe tabele corelate, fie înglobăm în macheta principală una sau mai multe submachete.

Avantajul primei metode constă în faptul că putemsă alegem exact numai câmpurile și înregistrările care ne interesează. Setul rezultat este dinamic și este în continuu actualizat. A doua metodă ne permite să prezentăm informațiile structurate până la trei niveluri de ierarhizare.

2.6.3 Crearea unei submachete pe baza unei interogări

În același fel în care putem să construim o machetă pe baza unei interogări, este posibil să creăm și o submachetă având ca sursă setul dinamic rezultat. Vom proceda în acest fel atunci când dorim să putem beneficia de avantajele interogărilor pentru obținerea datelor de afișat în submachetă: selectarea, gruparea și totalizarea înregistrărilor sau atunci când avem nevoie să prezentăm date din mai multe tabele.

Pentru crearea unei submachete pe baza unei interogări:

1. Creăm interogarea pe care se va baza submacheta noastră. Vom avea grijă să includem în interogare și câmpul de legătură cu macheta principală. Salvăm interogarea.

2. Creăm macheta principală și submacheta prin una dintre module prezentate mai sus și folosim interogarea ca sursă a datelor pentru submachetă.

3. Adăugăm submacheta la macheta principală, atribuind valori adecvate proprietăților LinkMasterFields și LinkChildFields ale submachetei, dacă ester necesar.

2.6.4 Crearea rapoartelor pe baza unor tabele corelate

Atunci când lucrăm cu tabele corelate, putem să creăm rapoarte care conțin alte rapoarte. Pentru a realiza acest lucru folosim conceptul de subraport, definit ca un raport inclus într-alt raport. Raportul care conține subrapoarte poartă numele de raport principal. Access ne permite să creăm, în funcție de necesități, diverse combinații de rapoarte principale și subrapoarte.

În primul rând, putem să creăm rapoarte pe baza unui tabel sau a unei interogări (eventual cu mai multe tabele). Un astfel de raport poartă numele de raport legat. Apoi, putem să creăm rapoarte nelegate, care nu preiau datele dintr-un obiect al unei baze de date Access. Un raport nelegat are, de cele mai multe ori, numai rolul unui recipient pentru subrapoarte sau submachete. Aceste subrapoarte pot prezenta date corelate cu sau fără nici o legătură între ele.Access ne permite să introducem, într-un raport principal, oricâte subrapoarte și/sau submachete.

2.7 Macro-comenzi la lansarea programului și detalii

O macro-comandă este un obiect al unei baze de date Access, care conține o secvență de activități pe care Access le execută automat pentru utilizator. Macro-comenzile pot fi atașate unei machete, Inui raport, control, element de meniu sau unei combinații de teste.

O macro-comandă este compusă din acțiuni. O acțiune îndeplinește o anumită sarcină bine definită: deschide/închide o machetă, tipărește un raport, aplică un filtru. Pentru efectuarea activității solicitate, unele acțiuni au nevoie de anumite informații suplimentare. Aceste informații poartă numele de argumente.

În cazul meu voi face o macrocomandă care lansează meniul principal și o sa aibă numele Start, prin acest lucru oricine poate să începe instantaneu folosirea programului de sondaj.

2.7.1 Crearea unei macro-comenzi

În Access, putem sã creãm macro-comenzi în două feluri: prin forțe proprii sau cu ajutorul Command Button Wizard. Prima metodă este recomandată în cazul construirii unor macro-comenzi mai complexe, în timp ce a doua permite crearea unui buton de comandă și atașarea la acesta a unei acțiuni, care se va executa în momentul acționării lui.

2.7.2 Crearea unei macro-comenzi în fereastra Macro

Atunci când optăm pentru crearea unei macro-comenzi, vom proceda într-un mod asemănător creării altor obiecte ale bazei de date Access.

După deschiderea bazei de date, continuăm în felul următor:

1. Deschidem fereastra Database.

2. Acționăm butonul Macro.

3. Acționăm butonul de comandă New. Access afișează fereastra Macro.

4. În fereastra Macro, adăugăm acțiunile macro-comenzii, pe care, eventual, le comentăm și precizăm argumentele acestora.

2.8 Interfața programelor cu utilizatorul

Totalitatea mijloacelor prin care aplicația Access comunică cu utilizatorul ei poartă numele de interfață. De obicei, interfața este bidirecțională, permițând atât transferul datelor primare și al comenzilor de la utilizator, cât și extragerea rezultatelor și afișarea mesajelor de la aplicație.

Conceperea interfeței este una dintre sarcinile proiectantului. Accesul pune la dispoziția acestuia diverse mecanisme pentru interfațare: machete, casete pentru dialog, meniuri, bare cu scule, combinații de taste. Rolul proiectantului este să aleagă dintre acestea pe cele mai potrivite pentru aplicația dată și să decidă felul în care utilizatorul aplicației va folosi diferitele facilități ale acesteia, pentru rezolvarea sarcinilor de lucru.

Interfața este foarte important aspect al programului, pentru că ajută că utilizatorii să poate lucra in program mai eficient și mai repede. Machetele sunt foarte importante din acest scop fiindcă putem crea meniuri cu ele. Atunci când ne referim la o machetă, modalitatea de trecere de la un control la altul (focalizarea) este stabilită de așa- numita ordine de vizitare. Ordinea de vizitare este impusă de proiectant, fie implicit, prin secvența în care a creat controalele în cadrul machetei, fie explicit, prin folosirea proprietății TabIndex a fiecărui control. Din acest punct de vedere, se pot face câteva recomandări suplimentare, în privința proiectării unei machete:

controalele trebuie grupate logic, în așa fel încât utilizatorul să-și concentreze atenția într-o singură zonă a machetei;

deplasarea să fie naturală, de exemplu de sus în jos sau de la stânga spre dreapta;

controalele folosite pentru găsirea sau filtrarea înregistrărilor le plasăm în antet sau în subsol, pentru a sublima funcționalitatea lor diferită.

În privința trecerii de la un obiect la altul, ne putem inspira din metodele folosirii în aplicațiile Windows cunoscute. În acest sens, vom comenta câteva dintre alternativele care ne stau la dispoziție: în machete, putem să adăugăm butoane de comandă și să le folosin pentru executarea unor acțiuni ca: aplicarea unui filtru, execuția unei interogări, transferul unor date, deschiderea unei machete cu detalii sau tipărirea unui raport. Butoanele de comandă prezintă avantajul unei foarte bune vizibilități și a unei mari ușurințe de utilizare. Întrucât, în capitolele anterioare am folosit deja o astfel de interfață, nu mai insistăm și vom prezenta numai celelalte mecanisme, ne discutate până acum;

putem să adăugăm meniuri noi în barele pentru meniuri existente sau să creăm bare pentru meniuri complet noi, care să asigure comenzile necesare operării aplicației. Folosirea acestei metode este recomandată în cazul operațiilor globale pentru o machetă. Ea are avantajul că ocupă puțin loc pe ecran, dar și dezavantajul unei vizibilități mai reduse decât în cazul butoanelor de comandă. Pentru ca utilizatorul să vadă o comandă, el trebuie să deschidă meniul.

oarecum asemănător folosirii meniurilor, avem posibilitatea să particularizăm barele cu scule existente sau să ne creăm propriile bare cu scule. Barele cu scule particularizate putem să le atașăm machetelor și să folosim butoanele pentru execuția comenzilor din aplicație. În funcție de necesitățile concrete, vom putea să folosim o singură bară cu scule particularizată sau mai multe. În ultimul caz, le putem atașa machetelor corespunzătoare. Avantajul folosirii acestui mecanism este vizibilitatea mai bună decât a comenzilor din meniuri și ușurința întrebuințării. De fapt, putem să folosim butoanele din barele de scule pentru a pune în evidență și la îndemână, cele mai frecvent folosite comenzi din meniu.

în fine, avem posibilitatea să asociem acțiuni cu o anumită combinație de taste, prin folosirea unei macro- comenzi pentru atribuirea tastelor.

O interfață bine proiectată este cât mai simplă, mai sugestivă și mai ușor de întrebuințat. Cu cât interfața este mai discretă, cu atât utilizatorul își poate concentra atenția asupra sarcinilor de serviciu, nu asupra structurii și funcționării interfeței.

2.9 Facilități Access pentru dezvoltarea aplicațiilor și optimizarea lor

Access a fost proiectat în vederea creării de aplicații multiutilizator, în care fișierele bazelor de date sunt partajate în rețea, iar Access folosește un sistem de securitate complex pentru a împiedica persoanele neautorizate să citească sau să modifice bazele de date create.

Access poate importa și exporta date din cele mai cunoscute formate de fișier pentru baze de date și foi de calcul tabelar, precum și ca fișiere de text. De asemenea, Access poate atașa fișiere cu tabele dBASE, FoxPro și Paraox la bazele de dateși permite lucrul cu aceste fișiere în formatul lor nativ, însă sistemul de asistență pentru fișierele anexate în aceste formate este foarte limitat în Access. Ca atare, Access îndeplinește toate cerințele pentru un sistem profesional de gestionare a bazelor de date relaționale, fiind totodată și un instrument profesional de dezvoltare pentru lucrul cu baze de dateclient/server, la care, Microsoft a adus numeroase îmbunătățiri acestor facilități.

Access are o structură unică pentru baze de date care poate combina toate tabelele de date înrudite și indexurile, formatele, apoartele și codurile VBA ale acestora într-un singur fișier mdb.

Access facilitează dezvoltarea și exploatarea bazelor de date punând la dispoziția utilizatorilor o serie de intrumente extrem de utile ce permit:

Utilizarea bazelor de date create în versiuni diferite ale Microsoft Access și realizarea de conversii între formatele de fișiere;

Compactarea și repararea bazelor de date;

Elaborarea rapidă a formatelor de interfață cu uilizatorul (prin intermediul utilitarului SwitchBoard Manager);

Personalizarea interfeței bazei de date (prin intermediul ferestrei Sturt-up);

Divizarea aplicațiilor prin separarea tabelelor de restul obiectelor (prin intermediul instrumentarului DataBase Splitter);

Analiza și documentarea bazelor de date;

2.9.1 Optimizarea datelor

Deși modelul relațional beneficiază de formalisme pentru modelele normale (normalizate), iar interfața folosită pentru descrierea obiectelor tip oferă însemnate facilități pentru implementarea modelelor, totuși obiectele aplicației chiar dacă sunt funcționale nu sunt și performante (parametrii: timp afectat efectuării unor operații, spațiul ocupat în baza de date, etc.). De aici apare necesitatea optimizării acestor obiecte de către proiectantul bazei de date.

1. Optimizarea tabelelor. În general procesul de normalizare conduce la obținerea unor tabele optimizate (în funcție de complexitatea problemei, un model poate fi normalizat, dacă respectă minim FN2, dar pentru a fi și mai performant poate fi necesară și o formă normală superioară). Se mai pot avea în vedere și următoarele recomandări:

– Folosirea unor tipuri de date și dimensiuni cât mai adecvate pentru câmpuri;

– Evitarea definirii cheilor primare pe câmpuri de tip Text, Numeris(Single), Numeric(Double). Cele mai recomandate tipuri pentru astfel de chei sunt cele de tip AutoNumber și Numeric;

– Indexarea câmpurilor care pot fi folosite în ordonări, criterii sau în relații (dacă pentru câmpurile de tip cheie externă, utilizatorul nu creează indecși, acest lucru va fi făcut automat de Access);

– Utilizarea moderată a indecșilor. Chiar dacă aceștia permit realizarea unor operații într-un timp scurt, nu se recomandă folosirea lor abuzivă, deoarece operațiilede actualizare vor fi mai lente.

2. Optimizarea interogărilor. Pentru obiecte de acest tip se au în vedere următoarele:

– Folosirea în criterii (sau clauza SQL Where) numai a câmpurior indexate;

– Se va evita folosirea in criterii a câmpurilor din partea n a unei relații;

– Utilizarea în clauza Group By (dacă este posibil) a câmpurilor indexate și totodată a unui număr redus de câmpuri;

– Pentru interogările destinate numai afișării datelor se poate recurge la folosirea tipului Snapshot;

– Salvarea interogării în timpul execuției

3. Optimizarea formulalelor. În general formularele sunt mari consumatoare de resurse, așa încât sunt identificate următoarele:

– Evitarea supraîncărcării formularelor cu controale;

– Renunțarea la utilizaea unor imagini grafice în cadrul formularelor;

– Evitarea deschiderii mai multor formulare decât sunt necesare;

– Setarea proprietății Data Entry pe „yes” reudce timpul necesar încărcării unui formular;

– Evitarea folosirii unor proceduri complicate pentru evenimentul OnCurrent.

4. Optimizarea rapoartelor. Pentru rapoarte se recomandă următoarele:

– Renunțarea la atașarea controalelor de tip imagine, butoane, casete combinate, etc., deoarece acestea nu vor avea nici o utilitate în raport;

Capitolul 3. Sondaj a cumpărăturilor de încălțăminte

3.1 Tematica proiectului

De când oamenii vând și cumpăr produse sau servicii, este foarte important sondajul și în prezent importanța tot crește, pentru că varietățile produselor și serviciilor se schimbă paralel cu așteptările oamenilor de la firme.

În prezent avem mai multe posibilități de a face un sondaj sau doar sa gestionam datele.

Am ales programul Microsoft Access pentru că interfața și complexitatea programului tot timpul ne ușurează munca.

Ideea principală este că programul să fie capabil de a gestiona date și de a face rapoarte din aceste date stocate sau dacă facem anumite modificări programul sa se modifice automatic.

Daca vrem sa facem un sondaj, bineînțeles că trebuie să alegem o parte din gama de varietăți ale produselor. În situația actuală am ales produsele de încălțăminte.

Trebuie specificat că programul să are numele produsului, prețul și informațiile generale de exemplu serviciile de curierat ales în cazul comenzilor. Să aiba un meniu care ușurează folosirea programului utilizatorilor.

3.2 Cearea fișierului bazei de date

Primal lucru pe care trebuie să-l facem, după definitivarea proiectului, este crearea fișierului bazei de date. Aceasta va acționa ca un recipient uriaș ce va păstra obiectele aplicației (amănuntele de proiectare) și datele acestuia. În funcție de complexitatea aplicației vom putea folosi un fișier sau mai multe fișiere pentru baze de date.

3.3 Crearea tabelelor

Orice baze de date trebuie să începe cu crearea tabelelor, unde se stochează informația elementară a programului.

Voi construi patru tabele și voi face relații între ele iar datele adăugate în fiecare tabel nu trebuie adăugat manual doar în cazul golirii trebuie șterse manual.

În continuare v-am adăugat imagini de creare a tabelelor, datele introduse la câmpurile.

Fig. 3.3.1

După crearea tabelelor la căsuța Create trebuie specificate câmpurile tabelelor și cheile primare în Design View. Datele generale și regulile sau pur și simplu mărimea câmpului poate să fie modificata in partea din jos la casuța General. Înainte de a salva un tabel trebuie să-i atribuim o cheie primară. Cheia primară este folosită pentru a identifica în mod unic o înregistrare într-un tabel. Într-un tabel nu putem defini mai mult de o cheie primară, dar această cheie primară poate fi compusă din mai multe câmpuri.

Fig. 3.3.2

Fiecare câmp trebuie să are obligatorie un nume și formatul datelor introduse, exemplu: Text, Date/Time, Currency.

Campul selectat se numește Description, aici putem adăuga informații suplimentare utilizatorilor,

aceste informații nu modifica cu absolut nimic datele importante.

3.4 Creare de interogări

Fig. 3.4.1

Interogările extrag sau ne arată anumite date. Aceasta interogare ne vor afișa datele în funcție de anumite criterii. La Create avem un câmp numit Query Wizard, selectăm opțiunea Interogare Simplă.

Fig. 3.4.2

Din tabelul Achizitionat adăugăm la interogare: Cumparaturi_ID; Clientii_ID; Expeditor_ID; Data_achizitionarii. Interogarea ne afișează datele câmpurilor stocate.

3.5 Relații

Fig. 3.5.1

La Database Tools avem opțiunea numit Relationships, am folosit această opțiune de a face relații între tabele. Adaugăm toate tabelele.

Fig. 3.5.2

Pentru a crea o relație nu avem decât să selectăm un câmp din tabelul principal și să-l tragem deasupra câmpului de referință din tabelul secundar. De obicei câmpul referit este o cheie primară. În situația curentă ID-ul din tabelul Cumparaturi va face legătură cu câmpul Cumparaturi_ID din tabelul Achizitionat. De reținut că relațiile putem face doar în caz dacă avem aceeași tipuri de date.

Fig. 3.5.3

După toate relațiile create.

3.6 Machete

Fig. 3.6.0

La căsuță de creare, apăsăm Form Wizard, cu care facem o formă (macheta) care are legătură cu tabelul Cumparaturi. Deci datele scrise în macheta Cumparaturi trebuie sa intră în tabelul Cumpărături.

Fig. 3.6.1

Însă de a face stocarea datelor in machetaa Cumpărături, avem nevoie de un buton.

În Design View, la machetaa Cumparaturi, ne apare Căsuța Design. Acolo găsim opțiunea buton.

Dupa ce apasam și mutăm butonul la locul potrivit creând și mărimea, apare fereastra Command Button Wizard, unde trebuie să selectăm Record Operations-Add New Record.

Fig. 3.6.2

Redenumim butonul la Salvare.

Fig. 3.6.3

Dupa crearea butonului, este timpul să facem un test. Am adăugat datele în macheta, am apăsat Salvare și mi-o apărut în tabel.

Fig. 3.6.4

Facem un machetăar din tabelul clienții, bine de știut că în Design View, unde suntem intrați și aici, putem modifica, lungimea, sau numele câmpurilor numit Label.

Dupa aceasta machetăar mai avem de creat și machetaarul Expeditor.

Fig. 3.6.5

Din cauza relațiilor create între tabele datele puse în machetaa din Achizitionat_int vor intra in tabele, deci in bazele de date. Selectam Interogarea și la Create facem un Machetaar.

Ștergem toate câmpurile în Design View și intrăm la căsuța Design, unde apăsăm butonul numit Combo Box Wizard.

Fig. 3.6.6

În Combo Box Wizard putem alege ca data băgată în tabel să fie selectat din nou, deci în cazul unei sondaje sau gestionarea datelor, putem adauga din nou datele, fără să le adăugăm prin alte machetee.

Fig. 3.6.7

Dupa adăugarea câmpurilor putem alege, unde să gestionăm data selectată.

Fig. 3.6.8

După ce am creat toate câmpurile necesare, am mai adăugat un Label care am redenumit Data Achizitionarii și un Texbox, unde la Property Sheet am schimbat Control Source sa fie Data achizitionării.

Fig. 3.6.9

La panelul Property Sheet putem schimba marimea, transparența etc.

La format am schimbat că data să fie în tip scurtat.

3.7 Crearea Rapoartelor

Din ceea ce s-a spus până acum despre interogări, se observă faptul că o bază de date creată în Microsoft Access poate fi întreținută cu ușurință, odată ce un număr de filtre necesare este pus la dispoziția utilizatorului. Însă datele filtrate și nu numai, în practică, sunt destinate nu numai unei existențe virtuale, în memoria calculatorului și pe suportul de memorare, cât și imprimării pentru a fii folosite la sondaje.

Fig. 3.7.0

Selectăm Report Wizard unde alegem tabelul sau interogarea, eu am ales din mai multe tabele mai multe câmpuri ceea ce credeam ca este mai important, în cazul unui raport.

Fig. 3.7.1

Putem face grupare dupa Data pe zi, după câmpul Data_achizitionarii.

Fig. 3.7.2

Putem selecta patru evidențieri după modul de ascendent sau descendent.

Fig. 3.7.3

Partea de Design View la rapoarte este foarte importantă după părerea mea, fiindcă rapoartele trebuie să au o structură adecvată și de multe ori lungimea datelor ocupă prea mult spațiu, în Design View putem muta, modifica orice câmp al raportului de a obține o superioară.

Fig. 3.7.4

Raportul nostru detaliat. La cealaltă raport înregistrările sunt grupate dupa ziua încălțămintelor cumpărate.

3.8 Interfața

Orice baza de date trebuie să fie cât mai ușor de folosit, pentru acest scop trebuie să generalizăm tabelele, rapoartele și modul cum se înregistrăm datele în baza noastra de date.

Cel mai important este să facem un meniu, de unde utilizatorul poate să accesează punctele mai importante ale programului.

Un meniu principal bineînțeles trebuie să aibă un titlu și accessare rapid la rapoarte, machetee din cauza înregistrărilor.

Acest lucru poate să fie rezolvat cu butoane, legat la fiecare machetea sau raport.

Fig 3.8.0

În primul rând facem un Label la căsuța Design în Layout Mode și redenumim la Sondaj de cumparaturi incaltaminte, la Property Sheet modificăm dimensiunea și mărimea textului.

Fig 3.8.1

La căsuța Design, selectam Butonul și după ce apare fereastra cum se vede mai în sus, selectam Form Operations și Open Form. Dupa Next trebuie să selectăm ca butonul ce Form să ne deschide.

Fig. 3.8.2

Meniu cu Machetele.

Fig. 3.8.3

Sub butonul Salvare putem crea la fiecare Machetăă un buton care ne trimite înapoi la Meniu Principal.

Fig. 3.8.4

În cazul dacă vrem să facem un buton care ne aduce la rapoarte, trebuie selectat Report Operations, Open Report.

Fig. 3.8.5

Pentru a face chiar prietenos interfața utilizatorilor, am creat o macrocomandă care defapt, doar ne deschide Meniul Principal și l-am redenumit Start.

3.9 Avantajele și dezavantajele programului

Avantajele programului:

consuma mic spațiu;

modificarea, înregistrarea datelor se face instantaneu;

din cauza interfeței toți utilizatorii sunt capabili de a lucra în program;

rapoartele se scot instantaneu;

se poate modifica ușor interfața rapoartelor;

programul se poate folosi nu numai pentru un sondaj, dar și pentru orice produs care trebuie să fie salvat;

daca aceeași date introducem, avem posibilitate de a selecta fiindca ramâne in baza de date;

Dezavantajele programului:

dacă vrem să redenumim un câmp relațiile se întrerup ușor;

dacă informațiile nu sunt aproape identice cu informațiile curente din program, s-ar putea sa nu fie capabil programul de a face un raport acceptabil;

dacă vrem să golim datele, trebuie să le ștergem direct din tabel;

Concluzie

În concluzie pot afirma, că evoluția technologiei ne ajută ca să construim o baze de date cât

mai ușor posibil. Noile posibilități și opțiuni create în program accelerează timpul de creare a programului și nu numai dar și execuțiile și comenzile lansate în timpul lucrului.

Comparativ cu alte programe unde putem folosi ca exemplu, doar SQL, Microsoft Access are posibilitate de a folosi și SQL și programare cu ajutorul opțiunilor.

În cazul meu, programul funcționează foarte bine cu Access și putem înregistra date noi sau să selectăm datele înregistrate ori să ștergem datele din baza de date.

La orice obiect, tabel, interogare, forma, Accessul ne ajuta cu explicații detaliate, că fereastra în care lucram pentru ce este și ce putem modifica și care va fi rezultatul.

Trebuie menționat că viteza de a construi un program nou, cu Access este mult mai mare, faptul că avem grupări de unde putem lua orice modificare ce vrem să facem în baza noastră de date.

Utilizatorii au Macro-comanda Start, ce lansează machetaa Meniu Principal și de acolo au toate posibilitățile de a înregistra date sau de a scoate rapoarte, dar datele noi trebuie înregistrate la interogări sau daca Utilizatorii vor să șteargă datele, acest lucru trebuie făcută direct din tabele.

Programul Sondaj de cumpărături de încălțăminte poate să fie și un program de gestionare a datelor pentru că putem băga orice date în baza noastră. Bineînțeles datele nu pot să diferă cu mult, pentru că rapoartele și interfața nu se schimbă.

În finalul licenței pot confirma că programul funcționează, este ușor de utilizat din cauza interfeței și poate să fie folosită și la sondaje și la gestionarea datelor.

Bibliografie

 Sandor Kovacs, Access 2000 – programarea bazelor de date

Sandor Kovacs, Access 2000 – implementarea bazelor de date

Irina Bogdana Pugna, Databases

Mureșan Mihaela, Acces 2007. Aplicatii economice (Meniuri si comenzi practice)

Ioan Mocian, Baze de date. Terminologie, proiectare, SQL, Access, 2007

Pavel Nastase Florin Mihai, Baze de date – Microsoft Access 2000

Elena Ilie, Mihaela Muresan, Access 2007. Aplicatii economice – Meniuri si comenzi rapide, 2010

Constantin Lupșoiu, Sisteme de baze de date, 2010

Gabriel Preda, Aplicatii cu baze de date, 2014

Dorel Savulea, Sisteme de baze de date – fundamente teoretice, 2010

Ileana Hauer, Diana Tarnaveanu, Baze de date relationale . Concepte teoretice si aplicatii in Microsoft Access 2007