Crearea Unui Sistem Informational de Evaluare a Cunostintelor Siec
=== ADNOTARE ===
ADNOTARE
În lucrare este elaborat un sistem de evaluare a cunoștințelor prin intermediul testării.
Sistemul testează elevii punîndu-le întrebările ce au fost în prealabil introduse de profesori, păstrează securitatea informațiilor, poate să înregistreze noi candidați la testare sau să-i șteargă pe cei ce deja au fost testați. La introducerea întrebărilor este nevoie să se introducă și ponderea întrebărilor, teme testului, numărul de întrebări ce vor fi adresate la fiecare nivel și opțional adresa imaginii și numele subtemei fiecărei întrebări.
După ce întrebîrile necesare sunt introduse, ele sunt criptate, astfel păstrîndu-se confidențialitatea lor. Înafară de criptare confidențialitatea mai este asigurată și prin parolă. Tema și adresa fișierului cu întrebări sunt păstrate în baza de date. Pentru a accesa baza de date deasemenea este nevoie de cunoscut parola.
În procesul de testare utilizatorilor le sunt puse întrebările pe nivele. Sistemul determină automat la ce nivel să atribuie întrebarea dată, ținînd cont de ponderea ei. Numărul întrebărilor ce vor fi date la un nivel este stabilit la etapa de introducere a întrebărilor. În cadrul unui nivel întrebările vor fi puse la întâmplare.
În dependență de numărul de puncte acumulat și în dependență de nivelul la care s-a răspuns, utilizatorului i se va pune, la sfîrșitul testării, o notă în cadrul baremului de notare de până la 10.
NNOTATION
The present informational system is used for realization of different types of testations two kinds of users can work. With this informational system the users that introduce the question (teachers) and the users that are tested (pupils, students).
You must introduce the content of the question, the value which is from one to one hundred, the correct answers and the number of the questions on levels in order to use this informational system. During the process of testation the question are answered on levels in an increasing order of the questions value. The automatic system determines the level which a question may be included in taking into consideration its value. The user can not pass to the next level if he will not answer correctly at least a question from the current level. In the end with a mark in the system of evaluation from one to ten points.
The results of the testation are stocked in the dates base. The date, the number of mistakes at each subject and the mark are keyed in the dates base. In order to ensure the security of the information the address of the file containing the question is not knowed, the file including the question is codified. In plus, the dates are protected by a password.
=== ANEXA1_1 ===
ANEXA 1. Schema funcțională generală a sistemului
=== ANEXA2_1 ===
ANEXA 2. Schema funcțională a blocului Testare
=== ANEXA3_1 ===
ANEXA 3. Schema relațională a bazei de date
=== l ===
INTRODUCERE
Utilizarea calculatorului personal în diverse ramuri ale economiei este tot mai mare atît la noi în țară, cît și peste hotarele ei. Astăzi utilizarea calculatorului în învățămîntul școlar și universitar este un lucru foarte răspîndit, dar care încă ia proporții. Dar folosirea calculatoarelor în scopuri de instruire în școlile medii, și nu numai, din Moldova este un lucru care lasă de dorit. Cauze ale acestui fenomen sunt mai mulet. În primul rîn criza economică din țară, din care derivă lipsa numărului suficient de calculatoare, lipsa softului respectiv ș.a.m.d.
Utilizarea calculatorului în scopuri de instruire se bucură de un șir de avantaje pentru cei instruiți: individualitate, precizie, atenție, corectitudine ș. a. În procesul de învățămînt, înafară de ajutor al expunerii temelor, calculatorul mai poate fi folosit și pentru evaluarea cunoștințelor. Metode de evaluare a cunoștinților cu ajutorul calculatorului personal sunt mai multe, dar cea mai răspîndită și mai larg utilizată este metoda testării. Aceasta nu este altceva decît afișarea pe ecran a unor întrebări, la care cel testat trebuie sărăspundă.
Teza este destinată elaborării unui sistem de evaluare a cunoștințelor prin intermediul testării(SIEC). Acest sistem trebuie să aprecieze cunoștințele utilizatorului în dependență de numărul punctelor acumulate. Întrebările trebuie puse pe nivele în dependență de pondrea lor. Dacă utilizatorul a dat un răspuns greșit măcar la o întrebare din nivelul dat, lui nu trebuie să I se permită trecerea la nivelul următor.
Metoda de testare este mai pa larg descrisă în subpunctul Evaluare cunoștințelor prin intermediul testării din punctul Principii de evaluare a cunoștințelor prin intermediul testării.
În timpul afișării întrebărilor pe ecran interogatului i se pot propune mai multe variante de răspuns, din care el trebuie să le aleagă pe cele corecte sau este lăsat ca să introducă răspunsul cu ajutorul tastaturii. În dependență de tipul întrebărilor afișate putem deosebi mai multe tipuri de teste. Despre tipurile de teste se va vorbi în subpunctul Tipuri de teste.
În subpunctul Avantajele și dezavantajele evaluării cunoștințeleor prin intermediul testării sunt descrise avantajele evaluării cunoștințeleor prin intermediul testării cît și dezavantajele acestei evaluări.
Analizînd curriculumul elaborat de Ministerul Învățămîntului putem vedea că o mare bază, în procesul de evaluare a cunoștințelor, este pusă anume pe teste. Chiar unele lucrări de control, examene de admitere ș. a. M. d. Sunt făcute sub formă de teste. Deci în școli metoda de evaluare a cunoștințelor prin intermediul testelor este destul de răspîndită, ceia ce ne vorbește despre faptul că un sistem informațional de evaluare a cunoștințelor (SIEC) la fel există, dar care se află într-o stare primitivă. Detalii sunt incluse în subpunctul Analiza SI existent. Însuși starea în care se află SIEC ne sugerează că este nevoie de a crea un SIEC modern. Despre aceasta se va vorbi mai amănunțit în subpunctele: Oportunitatea creării unui SIEC și Formularea problemei.
În punctul Proiectarea generală este descrisă proiectarea SIEC în general. Tot aici sunt definite datele de intrare și datele de ieșire. În afară de aceasta tot în acest punct se va vorbi despre datele care trebuie introduse în SIEC obligatoriu și care opțional.
Despre proiectarea SIEC în detaliu se va vorbi în punctul Proiectarea de detaliu. Tot aici se va vorbi despre elaborarea interfețelor, accesul la date, securitatea datelor, resursele și echipamentele necesare, descrierea programului. Concluziile făcute asupra temei tezei sunt descrise în punctul Concluzii.
1. PRINCIPII DE EVALUARE A CUNOȘTINȚELOR
PRIN INTERMEDIUL TESTĂRII
1.1. Evaluarea cunoștințelor prin intermediul testării
Aplicarea unui mijloc tehnic de instruire nou în procesul de învățămînt nu este un scop în sine. Această aplicare este justificată numai în cazul cînd ea duce la ridicarea eficienței procesului de instruire după astfel de criterii cum ar fi calitatea instruirii, cheltuielile de timp și de forțe ale profesorului, cheltuielile financiare(evident primul criteriu este decisiv).
Ideea aplicării computerului în procesul de instruire a apărut în cadrul instruirii progrmate. Primele sisteme de instruire realizate la computer nu se deosebeau de sistemele realizate pe baza dispozitivelor de instruire simplă. În aceste sisteme erau utilizate practic numai două posibilități ale computerului: viteza mare de calcul și posibilitatea introducerii informației textuale.
Cel mai cunoscut sistem de instruire de acest gen este sistemul PLATO(Programmed Logic for Automating Teaching Operations – Logica programată pentru optimizarea operațiilor instructive), realizat la mijlocul anilor 50 la Universitatea Illinois în colaborare cu compania CDC(S.U.A.). Sistemul asigură instruirea în ritmul dorit, oferă ajutor în cazurile necesare, ține cont de timpul cheltuit, numărul de greșeli, de rezultatele executării probelor de control.
Vom menționa că majoritatea programelor instructive moderne reprezintă variante(mai mult sau mai puțin reușite) ale primelor programe instructive, elaborate în baza principiilor programării liniare.
Procesul de instruire în școală poate fi realizat prin diferite forme; în el se eșalonează următoarele etape:
formarea cunoștințelor;
consolidarea și perfecționarea cunoștințeleor;
formarea percepțiilor și deprinderilor;
aplicarea cunoștințelor în practică;
repetarea și sistematizarea cunoștințelor;
controlul însușirii cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor.
Unele etape pot fi promovate în forme colective(formarea cunoștințelor consolidarea și perfecționarea cunoștințelor, repetarea și sistematizarea cunoștințelor), iar altele pot fi realizate numai pe cale individuală(formarea priceperilor și deprinderilor, controlul însușirii cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor). Dat fiind faptul că instruirea individuală de către profesor î condițiile instruirii în masă este imposibilă, singura cale rezonabilă constă în utilizarea computerului.
Pentru formarea și consolidatrea priceperilor și deprinderilor se utilizează programe speciale de antrenament cu exerciții practice. În majoritatea cazurilor aceste programe sunt realizate cu elemente de joc. Aceste programe permit celor care învață “să vină în contact cu fapte, relații, probleme și vocabular pînă ce materialul e asimilat sau pînă ce a fost formată o atitudine.” Cele mai reușite programe de acest tip folosesc procedee și modalități, care încurajează reușita elevului și stabilesc un stimulent pentru răspunsul pozitiv asociat. Aria de utilizare a programelor de antrenament este foarte largă: dezvoltarea vorbirii, gramatica, matematica, învățarea limbelor străine muzica. Astfel, utilizarea computerului în aria dezvoltării vorbirii are la bază posibilitatea lui de a realiza legătura între cuvănt și înțelesul său. De exemplu, computerul afișează o definiție, iar elevul tipărește cuvîntul corespunzător, procesul putînd fi repetat pînă cînd asocierile între cuvinte și definițiile lor devin complete.
Deosebit de eficientă este utilizarea calculatorului electronic la controlul însușirii cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor. În acest scop se utilizează cel mai fregvent testele automatizate.
1.2. Tipuri de teste și cerințele față de sarcini
Prin test vom subînțelege un sistem de sarcini(probe, itemi) de formă specifică, cu un anumit conținut, aranjate în ordinea creșterii deficultății lor. Acest sistem se elaborează pentru a evalua obiectiv structura și a măsura calitativ nivelul cunoștințelor elevilor(studenților). În practica testării au obținut o răspîndire largă patru forme de sarcini: de tip închis(cu răspunsuri selective), de tip deschis(propoziție incompletă); la stabilirea corespondenței(se cere de stabilit corespondența între elementele a două mulțimi), la stabilirea consecutivității corecte. În continuare este propus câte un exemplu de fiecare tip cu un scurt comentariu.
Sarcină de tip închis. Acționați tasta cu numărul răspunsului corect. În 24 de ore acele ceasornicului formează un unghi drept de:
24 ori
2 ori
44 ori
48 ori.
Principala dificultate la elaborarea acestui tip de sarcini o constituie elaborarea variantelor de răspuns. Fiecare variantă trebuie să fie la fel de atractivă pentru elev(student), însă numai un răspuns va fi corec. Pentru a micșora probabilitatea de ghicire a răspunsului corec se recomandă ca numărul variantelor să nu fie mai mic decăt 4. La afișarea textului sarcinii pe ecran variantele se “amestecă” de fiecare dată, adică apar într-o ordine întîmplătoare.
Sarcini de tip deschis. Ele reprezintă propoziții neterminate cu indicația “completați !”. Ca să nu-l punem pe elev într-o situație dificilă, legată de cunoașterea insuficientă a tastierei computerului se recomandă ca completarea să fie minimală: un număr sau un cuvînt scurt. De exemplu:
Completați !
Rădăcina mai mare a ecuației X2-X-6=0 este egală cu … Această sarcină verifică priceperea de a rezolva ecuații pătrate. De rînd cu ecuația de mai sus pot fi propuse și alte ecuații.
O astfel de sarcină se numește fațetă. Fațeta permite de a individualiza sarcinile în test. La afișarea unei astfel de sarcini computerul alege le întîmplare primul, al doilea sau al treilea element din fiecare mulțimeînscrisă drept coeficient.
Sarcini la stabilirea corespondenței. Esența acestui tip de sarcini devine clară în următoru exemplu:
Stabiliți corespondența
Țara Capitala
1. Elveția A. Viena
2. Togo B. Geneva
3. Turcia C. Lusaka
D. Bern
E. Istanbul
1_, 2_, 3_.
Elevul trebuie să completeze ultimul rînd înscriind litera respectivă după fiecare cifră.
Se recomandă ca numărul elementelor din mulțimea din dreapta să fie aproximativ de două ori mai mare decît mulțimea din stînga.
Sarcini la stabilirea consecutivității corecte. Aceste sarcini se utilizează la verificarea cunoașterii tehnologiilor, algoritmilor, regulilor, definițiilor etc. De exemplu:
Stabiliți consecutivitatea corectă:
Prioritatea operațiilor la calcularea valorilor expresiilor aritmetice
[] – ridicarea la putere
[] – calcularea valorilor funcțiilor
[] – adunarea și scăderea
[] – efectuarea operațiilor din paranteze
[] – înmulțirea și înpărțirea
Elevul înscrie în parantezele din partea stîngă numărul de ordine respectiv.
Menționăm că problemel testării devin populare în rîndul pedagogilor, iar numărul publicațiilor crește.
Numărul, categoria și ponderea itemilor unui test depind de volumul materiei ce se are în vedere ca și de obiectivele urmărite de către cel care examenează.
Mai jos vor fi prezentate unele cerințe față de sarcinile unui test:
sarcinile testului trebuie să fie de o dificultate diferită;
sarcinile testului trebuie să fie valide;
sarcinile testului trebuie să posede o putere de discriminare: ele trebuie să împartă elevii bine pregătiți de cei mai puțin pregătiți;
sarcinile testului trebuie să fie bine specificate;
o sarcină bine întocmită trebuie să reflecte un element structural al cunoștințelor
sarcina trebuie să conțină o singură întrebare, adică să verifice un singur lucru;
sarcinile testului nu se formulează în formă negativă;
sarcinile testului trebuie să fie formulate clar, fără ambiguități, scurt și interesant: o sarcină bună este o adevărată operă de artă.
1.3. Avantajele și dezavantajele
evaluării cunoștințelor prin intermediul testării
Primul deceniu de utilizare a computerului în instruiere a evidențiat o serie de probleme care nu și-au găsit o rezolvare satisfăcătoare pînă în prezent și anume:
decalajul între speranțele puse în computere și rezultatele mediocre obținute;
absența creativității la nivelul aplicațiilor în învățămîntul asistat de computer;
utilizarea computerelor rămîne prizonieră schemelor tradiționale de învățare.
După cum s-a menționat, aplicarea computerului la lecția tradițională se reduce la reluarea unor astfel de funcții ale profesorului precum antrenamentul și controlul însușirii cunoștințelor, perceperilor și deprinderilor. În acest caz se schimbă cel puțin doi parametri ai procesului de instruire: parametrul “timp”(se micșorează timpul necesar elaborării, multiplicării și afișării sarcinilor de control, analizei rezultatelor și cunoașterii operative a elevilor cu aceste rezultate) și parametrul “antrenarea elevilor”(în condițiile instruirii p scară largă, cînd unui profesor îi revin 30 – 35 elevi), problema organizării și realizării antrenamentului individual în vederea formării și consolidării priceperilor și dreprinderilor rămîne irezolvabilă în absența computerului.
Computerul salvează situația acolo și atunci cînd profesorul nu este în stare să satisfacă cerințele individuale ale fiecărui elev. Din acest motiv în cursul școlar de matematică se studiază ecuațiile liniare, ecuațiile pătrate și nu se studiază, de exemplu, ecuațiile neliniare.
Utilizarea computerului în condițiile păstrării conținutului tradițional al disciplinelor școlare este sortită eșecului. La drept vorbind, utilizarea computerului în aceste condiții este inutilă, deoarece el nu realizează funcțiile sale specifice, ci funcțiile profesorului(controlul și meditarea).
Se afirmă că computerul va exercita o influență benefică asupra procesului de instruire numai în cazul cînd el va fi inclus într-un model nou al instruirii și va realiza, în acest model, funcțiile sale specifice: modelarea dirijată în regim interactiv, funcțiile informaționale, realizate prin intermediul diferitor baze de date și sisteme expert.
1.4. Analiza SI existent
Analizând SI de evaluare a cunoștințelor din școala în care am făcut practica de diplomă, am ajuns la concluzia că aici un SI de evaluare a cunoștințelor prin intermediul testării există. Dar după cum am menționat mai sus acest SI EC se află la o stare primitivă, deoarece majoritatea informațiilor se fac manual, aproape fără a fi utilizat calculatorul personal, cu toate că calculatoare există.
Profesorii introduc informația necesară(întrebările, ponderea lor) pe foi manual. Apoi foile fiind multiplicate sunt puse în fața elevilor, care de asemenea manual indică răspunsurile corecte. După aceasta răspunsurile sunt verificate de profesor și în dependență de numărul răspunsurilor corecte, căt și ponderea întrebărilor, elevul este apreciat.
Neajunsurile SI existent:
timpul îndelungat pentru crearea întrebărilor și ferificarea corectitudinii răspunsurilor
nu este imediat calculat rezultatul(nota)
pentru a crea mai multe variante este nevoie de introdus noi informații
elevii pot copia unul de la altul
elevul nu știe dacă la întrebarea precedentă a răspuns greșit
nu sunt folosite imagini grafice
întrebările nu sun date în ordinea creșterii ponderabilității
elevului care a răspuns greșit la o întrebare cu o pondere mai mică i se permite să răspundă și la alte întrebări cu o pondere mai mare
pentru a vedea fiecare elev la ce subtemă a greșit este nevoie de un lucru adăugător
pentru a modifica, șterge sau adăuga o întrebare, este nevoie să modificăm toată varianta respectivă.
Această stare a lucrurilor poate fi schimbată. Pentru aceasta este nevoie de a elabora un SI de evaluare a cunoștințelor modern, care ar ușura lucrul utilizatorilor, ar reduce timpul de așteptare, ar mări fluxul de informații ar mări securitatea și varietatea informațiilor.
1.5. Oportunitatea creării SIEC
Un SI trebuie să fie cît mai ieftin din punct de vedere economic, să fie simplu și să realizeze acele sarcini pentru care a fost proiectat.
Ținînd cont din cele expuse în subpunctul precedent, apare necesitatea creării unui SIEC modern cu atît mai mult că în curriculumul elaborat de Ministerul Învățămîntului, este pusă baza anume pe evaluarea cunoștințelor prin intermediul testării. Un SIEC modern este cu mult mai binevenit, dacă ținem cont și de faptul că în Moldova în ultimii ani școlile au fost dotate cu calculatoare moderne. Așadar, acele calculatoare care sunt folosite în scopul instruirii, de ce n-ar putea fi folosite și la evaluarea cunoștințelor. Anume pentru aceasta și este nevoie de in sistem informațional de evalure a cunoștințelor cu ajutorul calculatorului. Creînd un SI de evaluare a cunoștințelor care să folosească calculatorul am crea teste într-un timp mult mai scurt, deoarece dispare necesitatea creării mai multor variante. Aceste variante sunt formate de calculator chiar în momentul punerii întrebărilor, mai mult ca atît variantele sunt formate pentru fiecare elev în parte și sunt rare cazurile cînd dou întrebări pot coincide. Un alt avantaj este că întrebările sunt date pe nivele(calculatorul singur determină de ce nivel este întrebarea în dependență de ponderabilitate). Astfel, un elev slab care nu a trecut un nivel inferior nu poate trece la un nivel mai superior, fiind împedicat de a ghici răspunsurile la întrebările cu o pondere mai mare. Dacă răspunsurile date la întrebarea precedentă au fost corecte, incorecte sau parțial corecte, elevul va afla imediat după ce va trece la întrebarea următoare. Mai mult ca atît el va putea vedea numărul de puncte acumulate la nivelul dat și numărul de puncte care ar fi putut să-l acumuleze. La etapa actuală, a deprinde elevii să lucreze la calculator este un lucru deosebit de important, dar acesta este încă un avantaj, pentru care devine oportună crearea unui SIEC.
În al doilea rînd elevii devin mult mai individuali și mai stăruitori cînd sunt puși în fața unui apreciator obiectiv. Tot aici ar trebui remarcat faptul, că elevii vor avea rezultatele pregătirii lor în față, și vor putea trage concluzii care sunt punctele lor slabe în însușirea materiei respective.
Deci oportunitatea creării unui SIEC modern este de ordin major, și faptul că el își va aduce aportul în sens pozitiv față de SI existent este indiscutabil.
1.6. Formularea problemei
Fiind date informațiile necesare pentru crearea testelor, se cere crearea unui SI de evaluare a cunoștințelor, care să permită introducerea informațiilor pentru crearea diferitor tipuri de teste, să poată lucra în regim de testare a cunoștiințelor, să păstreze confidențialitatea informației, să păstreze rezultatele testării și securitatea lor, să permită modificarea informațiilor în caz de necesitate.
Deci trebuie creat un SIEC, care ar permite să lucreze două tipuri de utilizatori. Unii din utilizatori introduc informația necesară, adică creează testele, și alții sunt testați, pentru care sistemul va folosi informațiile deja introduse. Utilizatorii care sunt testați nu trebuie să aibă acces la informațiile deja introduse, înafară de acele informații pe care le va determina sistemul.
Utilizatorii care vor introduce informațiile pentru crearea testelor trebuie în prealabil să introducă o parolă pentru a primi accesul la date. După introducerea parolei, ei trebuie să poată introduce:
tipul întrebării
întrebările
răspunsuri
răspunsuri corecte
ponderea întrebării
nivelul întrebării
tema testului
subtema întrebării
imaginea întrebării
numărul de intrebări care vor fi puse la fiecare nivel
numărul clasei pentru care este creat testul
inițialele elevilor și clasa lor.
Utilizatorii care vor fi testați trebuie să introducă următoarele informații:
numele clasei din care face parte
inițialele
parola proprie
tema testului
răspunsurile corecte la întrebări.
Acești utilizatori trebuie să aibă acces la următoarele informații:
tipul întrebării
întrebări
imagine întrebării (dacă există)
trezultatul răspunsului
ponderea întrebării
numărul nivelului
numărul întrebării în nivel
numărul de întrebări ce vor fi date la fiecare nivel
punctajul acumulat la nivelul respectiv
punctajul ce ar fi putut să-l obțină la nivelul respectiv
nota.
Înafară de aceasta SIEC trebuie să calculeze numărul de puncte acumulate la întrebarea respectivă în dependență de ponderea întrebării și procentul de adevăr al răspunsului. SIEC trebuie singur să aleagă întrebările pentru nivelul respectiv în dependență de ponderea întrebării și să pună aceste întrebări în ordine haotică. Numărul de întrebări puse la fiiecare nivel nu trebuie să depășească limita stabilită. SIEC trebuie să păstreze următoarele date:
inițialele elevului
clasa
nota primită
tema testului
numărul greșelilor pentru fiecare subtemă
data testării
adresa și tema fiecărui fișier.
Confidențialitatea informațiilor trebuie să fie asigurată de:
parolă
criptarea informațiilor
necunoașterea adresei fișierului cu întrebări.
Toate fișierele ce sunt create cu SIEC trebuie să poată fi ușor găsite în caz de necesitate.
2. PROIECTAREA GENERALĂ
2.1. Alegerea instrumentarului
2.1.1. Avantajele lui C++ și C++ Builder
C++ Builder și Delphi sunt la momentul actual unele din cele mai populare limbaje de programare, datorită combinării reușite a interfețelor utilizatorilor, a arhitecturii componente, a accesului similar la diferite baze de date. Începînd cu tabelele de tip dBase și Paradox și terminînd cu cele de la server SUBD.
Coincidența lui C++ Builder și Delphi nu sunt doar aparente. C++ Builder posedă o arhitectură componentă și e format pe baza componentelor vizuali ai limbajului Delphi, care în ultimii patru ani sunt cele mai populare printre utilizatori. Din acest motiv C++ Builder are o bibliotecă de clase comună cu Delphi, o part din care e scrisă în Object Pascal.
Totodată coincidența lui C++ Builder cu Delphi nu se epuizează. În proiectele C++ Builder poate fi folosită nu numai biblioteca de clasă a lui Delphi, dar și codul scris în Object Pascal, și de asemenea formele și modulele lui Delphi. C++ Builder a moștenit formele și modulele vizuale create inclusiv în Delphi. Aceste posibilități au devenit reale datorită includerii în C++ Builder a ambelor compilatori – C++ și Object Pascal.
Aceasta ar însemna că pot fi create proiecte comune, folosind ambele mijloace de elaborare și C++ Builder și Delphi. Utilizatorii pot folosi atît C++ Builder cît și Delphi. Important este faptul că C++ poate utiliza componenți creați special pentru Delphi și acești componenți în ultimii ani sunt într-un număr nelimitat. Această bogăție acumulată de programatorii din toată lumea astăzi este în stare să satisfacă cele mai variate cerințe.
C++ Builder permite programatorului niște posibilități largi de folosire repetată a codului nu numai datorită bibliotecii componentelor dar și din contul susținerii standartului ActiveX ceia ce permite includerea componentelor ActiveX atît ca creatori străini cît și ca creatori elaborați de însuși C++ Builder.
Un factor nu mai puțin important de care depinde popularitatea acestui limbaj este crearea nu numai a componentelor adăugătoare și elementelor ActiveX, dar și diverșilor experți, redactori ai proprietăților componentelor, care îmbunătățesc funcționarea limbajului dat.
Trebuie de menționat că eficiența se atinge nu numai pe contul utilizării comodelor surse vizuale de proiectare a formelor (care astăzi nu sunt o raritate), dar și din contul productivității înalte a însuși compilatorilor Borland, cît și compilării incremente.
2.1.2. Principiile de elaborare a anexelor în C++ Builder
La baza anexelor în C++ Builder stau formele. De obicei la crearea unui proiect a anexei noi apare o fereastră goală cu numele Form1. Crearea interfețelor utilizatorului include adăugarea în fereastră a obiectelor C++ Builder, care se numesc componente. În continuare urmează crearea codului prelucrării evenimentului la care reacționează componenții din formă.
2.1.3. Crearea proiectului
Primul pas în elaborarea anexelor în C++ Builder este crearea proiectului, care conduce cu formele și modulele. La crearea anexelor se generează fișierul proiectului. Fișierul proiectului este condus prin crearea formelor și arată forma principală a anexei. Fișierul proiectului conține textul inițial generat de C++, care devine o parte a anexei cînd ea este compilată și pregătită pentru îndeplinire.
De fiecare dată la lansarea lui C++ Builder se crează un proiect nou. Dacă C++ Buildereste deja lansat se poate crea un proiect nou alegînd File/New Application. E posibil lucrul simultan a mai multor proiecte.
C++ Builder crează fișierul proiectului cu numele PROJECT1.BPR și fișierul proiectului cu numele PROJECT1.CPP.
2.1.4. Adăugarea formei noi la proiect
Formele stau la baza anexelor în C++ Builder, alcătuind scheletul în care se proiectează interfața programei. Proiectul sau anexa de obicei pot avea mai multe forme.
La adăugarea formelor la proiect apar următoarele fișiere adăugătoare:
fișierul .DFM, care conține informația despre interfața elementelor și a altor componenți a formelor.
fișierul .CPP conține codul de prelucrare a evenimentelor scris în C++.
fișierul h conține descrierea clasei formei Tform1 și informație despre componenții ce se conțin în forma dată.
Fiecare formă în anexă conține aceste trei fișiere. La adăugarea formei noi fișierul proiectului automat se înnoiește. Pentru adăugarea formelor la proiect este nevoie să alegem File/New Form. La proiect se va adăuga o formă goală. De asemenea putem utiliza File/New, să alegem pagina Forms și șablonul convinabil al formei.
2.1.5. Pachetele componentelor și șabloanele lor
C++ Builder ne dă posibilitatea de a crea așa numitele șabloane a componentelor. La crearea șabloanelor pot fi alese mai multe componente din meniul principal a C++ Builder, trebuie de ales Component/Create Component Template. După aceasta pe foaie apare pictograma componentei. Dacă vom aranja așa o componentă în formă pe ea vor apărea toți componenții incluși în șablon, în acelaș timp dacă unii componenți au suferit schimbări atunci codul lor va fi regenerat. Componenții incluși în formă din componența șablonului pot fi înlăturați, schimbați cu locul, schimbate proprietățile lor.
Șabloanele componentelor de obicei se folosesc cu scopul transferării a cîtorva componenți împreună cu prelucrarea evenimentelor dintr-o formă în alta.
În C++ Builder 4 componenți se conțin în așa numitele pachete, care includ în sine biblioteci care pot fi încărcate. Lista lor poate fi prezentată alegînd punctul meniu Project /Options și Packages. În acest dialog poate fi adăugat sau înlăturat un pachet de asemenea pot fi redactate pachete adăugate de utilizatori.
2.2. Aplicații SQL în C++ Builder
2.2.1. Particularitățile de realizare SQL
După cum se știe componentele se adresează la date prin intermediul BDE. Amintim că modalitățile accesului la date se deosebesc în dependență de tipul bazelor de date. La bazele de date locale Paradox, dBase, MS Acces și FoxPro BDE se adresează prin intermediul driverelor standarde. Datele de la serverele SQL se obțin datorită utilizării unei sisteme de drivere SQL Links. Un rol important la prelucrarea și trimiterea apelului joacă rol partea componentă a procesorului BD – sistema de prelucrare a apelurilor.
Toate SDBD (Sistem de Dirijare cu BD) nu utilizează limbajul SQL în calitate de bază la lucrul cu datele. Dar BDE cu ajutorul driverului corespunzător translează apelurile de la componente. Deoarece apelul la oricare BD locală se efectuează cu un mecanism, există și o sintaxă comună SQL pentru lucrul cu astfel de date. Această variantă poartă denumirea SQL local și este submulțimea standartului SQL 92
Toate serverele BD, ce lucrează cu BDE prin SQL Links, sânt sisteme serioase și lucrează pe prelungirile proprii a limbajului. În acest caz BDE transmite apelul la server, neprelucrându-l și netranslându-l.
Vom cerceta deosebirile particularitățile SQL local. Ca și submulțimea SQL 92, SQL local conține operatori care se îmoart în două categorii : DML și DDL. La utilizarea operatorilor avem restricții. Operatorii limbajului determinarea datelor permit de a crea și anihila tabele, indici.
Operatorul CREATE TABLE creează o tabelă cu două limitări :
La descrierea câmpurilor nu se utilizează domenii
Din parametrii adăugători a câmpurilor se poate de utilizat numai cheile primare pentru tabelele Paradox
CREATE TABLE “Items.db”
(
ItemNo AUTOINC,
ItemName CHAR(25),
ItemCode CHAR(5),
PRIMARY KEY(ItemNo)
)
Operatorul ALTER TABLE modifică structura tabelei existente cu utilizarea operatorilor ADD și DROP, care pot fi utilizați în ordine aliatoare cu separarea prin virgulă.
ALTER TABLE “Items.db”
DROP ItemKod,
ADD ItemKod CHAR[25]
Operatorul DROP TABLE anihilează tabela, particularități de utilizare nu sânt.
DROP TABLE “Items.db”
Operatorul CREATE INDEX crează un indice. Penru tabelel Paradox se poate crea numai indici secunzi.
CREATE INDEX ItemNameIdx
ON “Items.db” (IteName)
Operatorul DROP INDEX distruge indexul. La distrugerea indexului tabelei Paradox se utilizează cuntul cheie PRIMARY.
DROP INDEX “Items.db”.PRIMARY
La distrugerea oricărui alt index se dă numele lui.
DROP INDEX “Items.db”.ItemNameIdx
Operatorul CREATE VIEW crează vizualizarea pe baza câmpurilor uneia sa mai multe tabele cu ajutorul apelului cu operatorul SELECT. Operatorul CHECK OPTION se prmite. Cu toate că se poate vizualizări noi pe baza câmpurilor existente.
CREATE VIEW CauntryView (F1, F2)
AS SLECT * FROM Country
Sintaxa operatorilor limbajului de dirijare cu date complet corespunde standartului SQL92. La utilizarea unor funcții de agregate trebuie de atras, că va funcția numai operatorul COUNT(), operator COUNT nu se utilizează.
La lucrul cu funcțiile de prelucrare a rândurilor nu se utilizează operatorii COOLATE, CONVERT, TRANSLATE.
2.2.2. Cum lucrează un apel
Rolul principal la pregătirea și verificarea apelurilor SQL îl joacă BDE. Prelucrarea apelurilor îndeplinește elementul special – element al arhitecturii procesorului BD – sistemul de prelucrare a apelurilor, care identifică culegerea de date aapelului, îndeplinește verificarea sintaxei și în dependență de valorile fixate a parametrilor BDE, transmite varianta locală a apelului driver-ului standart ce corespunde BD sa adresează apelul serverului BD prin sistema de drivere SQL Links.
Inițiatorul apelului apare componenta adăugătoare. Pentru elaborarea ți îndeplinirae apelurilor există componenta Tquery, care conține textul apelului și incapsulează culegerea de date cu rezultatul îndeplinirii apelului. Această culegere de date se poate de utilizatla fel ca și oricare altă culegere de date, creată cu ajutorul componentei Ttable.
Primind comanda la îndeplinirea apelului, componenta Tquery inițializează pregătirea apelului la îndeplinire, care include câteva etape.
Sarcina de bază de pregătire a apelului – de stabilit legătura dintre SDBD, care va îndeplini apelul, și culegerea de date corespunzător componentei Tquery. Dacă aceata s-a primitt, atunci se determină metoda de îndeplinire a apelului – accesul direct prin driverul standart sau prin transmitererea textului pentru îndeplinire la server. Se obține, că este clar, dacă rezultatul îndeplinirii apelului va fi redactabil. După aceasta se dau valorile pentru variabileleparametrilor apelului.
Dacă apelul se îndeplinește local, atunci prin intermediul driverului local el se transmite SDBD corespunzător, care îl indeplinește. La obținerea legăturii la pregătirea apelului rezultatul se transmite în culegerea de date a componentei.
Dacă apelul e adresat serverului SQL, atunci se are în vedere, că el are osintaxă specifică, carcteristic acestui srver. Deaceea toată pregătirea specială a parametrilor apelurilor se efectuiază în partea serverului. BDE numai asigură transferul apelului și întoarcerea rezultatului îndeplinirii culegerrii de date în componentă.
Încă o metodă de îndeplinire a apelurilor pentru serverelr SQL – adresarea directă la funcțiile API serverului corespunzător. Această este cea mai rapidă, dar și cea mai grea pentru elaborator metodă.
2.2.3 Componenta TQuery
Componenta Tquery, la fel ca și componenta Ttable, este destinată pentru crearea și manipularea cu culegerea de date. Deosebirea constă numai în metoda de primire a datelor. Pentru componenta Ttable este necesar de ajustat cractreistiaca DatabaseName, care determină baza de date, și caracteristica TableName, care determină tabela BD – sursa nemijlocită a datelor. Pentru componenta Tquery la fel la fel se dă componentă DatabaseName, iar pentru determinarea sursei de date folosește caracteristica SQL, care conține textul apelului. În realitate aceasta este aceeați tabelă, numai cu condișii adăugătoare la alegerea înscrierilor.
De exemlu, componenta Parts din componenta WareHause și componenta Tquerz, ce are următoarea formă pentru caracteristica SQL :
SELECT * FROM Parts
Au absolut înscrieri identice a datelor și reprezintă elaboratorului mijloacele identice pentru lucrul cu această culegere.
Ierarhia străbunilor a acestor două componente la fel coincide : TdataSet, TBDEDtaSet. Acest fapt încă o dată demonstrează, că funcția de bază a componentei Tquery – elaborarea culegerii de date și asigurarea accesului din componenta adăugătoare. Cu toate acestea componenta Tquery reprezintă un instrument puternuc și elastic pentru realizarea și susținerea funcțiilor de bază și auczliare a componentei. Cu ajutorul ei se poate ușor și efectiv de rezolvat așa probleme care cu ajutorul componentei Ttable se rezolvă destul de complicat sau nu se rezolvă deloc.
Nu trebuie de uitat, că aceste avntaje le asigură nu atât componenta cât limbajul SQL. Componenta Tquery este numai un mijloc de acces la posibilitățile vaste a acestui limbaj.
La elaborarea componentelor client pentru serverele SQL acestei componente trebuie să-i dăm avantajul de bază. În componentele locale la fel există o mulțime de probleme, care mai comod e de ale rezolva cu ajutorul Tquery. Dar nu atât de rar se întâmplă situații când utilizarea componentei Ttable e mai sigură.
În afară de aceasta componenta Tquery crează un set de date cu structura numai din acele câmpuri, care sânt incluse în textul apelului. Structura de culegere a datelor componentei Ttable coincide cu structura tabelei BD. Deaceea pentru lucrul cu câteva câmpuri a culegerilor mari de date componenta Tquery permite de economisit resurse.
Lucrul cu câmpurile în componenta Tquery se efectuează la fel ca și în componenta Ttable. Obiectele câmpurilor pot fi statice și dinamice. Câmpurile calculate pot fi create cu ajutorul Redactorului de câmpuri sau prin calea elaborării unei expresii în textul apelului. În ultimul caz câmpurilor calculabile e de dorit de atribui pseudonime.
Datorită străbunilor săi, componenta Tquery are posibilitatea de a utiliza mecanisme de filtrare, căutare ș.a. Aceasta face componenta mai elastică.
Ilustrarea datelor penru componenta Tquery se efectuiază la fel prin componenta TdataSourse.
Textul apelului se determină cu caracteristica SQL, pentru însărcinrea careia se utilizează un redactor simplu, care se deschide prin tastarea butonului în Inspectorul de obiecte.
Îndeplinirea apelului este posibilă prin trei metode.
2.2.4. Parametrii apelului
Parametrii joacă un rol foarte important în acele apeluri, unde valorile restricțiilor de selectare se pot schimba. Parametrii apelului a componenetei Tquery se descrie cu caracteristica Params, care reprezintă un masiv indexat de obiecte Tparam. Fiecare obiect corespunde corespunde unui parametru.
Vom cerceta următorul apel SQL :
SELECT PartDat, ItemNo, ItemCount, InputPrice
From Parts
WHERE PartDat>=’01.08.98’ AND PartDat<=’31.08.98’
La tastarea butonului în apel cu ajutorul parametrilor se transmit simbolurile curente a restricțiilor de date.
Dacă în timpul îndeplinirii textul apelului se modifică, atunci pentru înnoirea automată a valorilor parametrilor e nevioe caracteristicii PramCheck a componentei Tquery de atribuit valoarea True.
Valorile parametrelor apelului se poate de introdus din altă culegere de date. Pentru aceasta se utilizează caracteristica DataSource. Componentul selectat în TdataSource trebuie să fie legat de culegerea de date, valorile câmpurilor căruia se cere de transferat în parametri. Denumirile parametrilor trebuie să corespundă denumirilor câmpurilor, atunci caracteristica DataSource va începe a lucra.
Pentru ilustararea lucrului acestei caracteristici vom cerceta un exemplu simplu. Textl apelului va arăta în felul următor:
SELECT * FROM Parts
Partea de jos ilustrează datele despre client și prin componenta VenSourse de tipul TdataSourse este legată cu apelul VenSourse, caracteristica SQL, care are următoarea formă:
SELECT * FROM Vendors
Where VenNo=:VenNo
2.2.5 Apelurile statice și dinamice
Deobicei textul apelului se determină în timpul elaborării componentei și se întroduce caracteristica SQL a componentei Tquery cu ajutorul unui simplu redactor specializat, care se cheamă prin tastarea butonului caracteristic în Inspectorul de obiecte. Astfel de apeluri se numesc statice. Prioritatea acestor apeluri constă în aceea, că pentru ele se poate deodată de verificat sintaxa SQL și de formulat câmpurile statice pentru culegerea datelor componentului.
Textul apelului se poate de determinat și în timpul îndeplinirii, utilizând pentru aceasta mijloace standarte clasa Tstrings, deoarece caracteristica SQL are acest tip. Apelurile, textul cărora se întroduce sau se modifică în timpul îndeplinirii le vom numi dinamice. Prioritatea lor constă în elasticitate și domolitate – doar un component TQuery poate lucra în câteva forme, pentru aceasta este destul la timp de schimbat textul apelului.
Pentru modificarea completă a textului se poate de utilizat metoda Add , dar dacă se cere de modificat un rând, se poate de utillizat indicile acestui rând. Înainte de redactarea textului apelului e necesar de deconectat culegeea de date a componentei.
Aflarea în apel a parametrilor nu înseamnă că apelul este dinamic, deoarece textul apelului nu se schimbă. Dacă în redactarea veche a textului apelului parametrii au fost, dar în cea nouă n-a fost, atunci lista parametrilor apelului se schimbă la zero automat. Dacă parametrii în text au apărut, atunci obiectele parametrilor se crează la fel automat.
2.2.6. Apelurile eterogene
BDE permite crearea apelurilor deodată la câteva tabele de tip diferit diferitor baze de date. De exemplu, se poate de cerut câteva câmpuri din baza locală Paradox și serverul al distanță Informix 7.3. Astfel de apeluri se numesc eterogene.
La crearea astfel de apeluri se permite utilizarea numai operatorii și expresiile standarte SQL 92, fără adăugiri specifice a limbajului SQL, care se află pe orice server.
Pentru identificarea tabelelor în asfel de apel se utilizează pseudonimele bazelor de date corespunzătoare. Iar caracteristica DatabaseName a componentei rămâne goală. Apelurile eterogene se crează cu utilizarea următoarei sintaxe:
SELECT W.ItemName, D.ItemNo
FROM “:WareHouse:Items” W, “DBDEMOS:Items” D
WHERE W.ItemNo = D.ItemNo
Acest apel unește câmpurile tabelelor Items a bazei de date WareHause și a tabelei Items bazei de date DBDEMOS. Creând pseudonimele BDE corespunzătoare, în apelurile eterogene se poate de utilizat datele de oricare server, care poate fi conectat prin SQL Links.
2.2.7. Redactarea rezultatului apelului
La lucrl cu culegerea de date acomponenetei TQuery întotdeuna trebuie de luat în considerație, că rezultatul îndeplinirii apelului poate fi neredactabil. Caracteristica RequestLive a componentei răspunde de determinarea regimului de redactare. La valoarea True rezultatul apelului poate fi schimbat, la valoarea False avem regimul numai pentru citire.
Spre deosebire de componenta TTable, culegerea de date la are este acces la date, caracteristica RequestLive a componentei TQuery întotdeauna are valoarea False.
Rezultatul redactabil des se numește “viu”.
Deoarece componenta TQuery provine de clasa TDataSet, atunci pentru modificarea valorior câmpurilor se utilizează aceleași comenzi ca și în componenta TTable. Culegerea de date a apelului poate să se afle în situații analogice, și pentru reacționarea la evenimete se aplic aceleași metode. Adică din punct de vedere autilizatorului nu există nici o deosebre între culegerea de date a componentei TTable și culegerea de date a apelului.
Posibilitatea redactării setului de date a componentei Tquery nu este legată cu restricțiile Delphi și în primul rând depinde de însuși apel. Posibilitățile limbajului SQL permit de limitat și de cocatinat înscrierile cu unul sau mai mulți parametri. Deaceia în unele apeluri modificarea valorilor câmpurilor este imposibilă, deoarece aceste câmpuri pot să nu aibă valori analogice în tabela bazei de date.
Cu alte cuvinte, se încalcă corespunderea dintre cîmpurilesetului de date și tabela bazei de date, deaceia valoarea modificată n-are unde să se înscrie. Cercetând oeratorii ce crează date noi pe baza celor existente sau distrug complet legătura valorilor cu tabela, atunci fiecare valoare numai pentru citire se poate de contrapus cu o grupă cu valori analogice în câteva înscrieri.
De exemplu, în apelul :
SELECT VenNo, ItemNo, InputPrice, SUM(Balance)
FROM Parts
GROUP BY VenNo, ItemNo, InputPrice
Operatorul GROUP BY sumează. Este clar că unei înscrieri a rezultatului poate să-i corespundă o grupă de înscrier a tabelei BD.
Posibilitatea redactării rezultatelor apelurilor complicate se efectuiază prin componenta TUpdateSQL.
2.2.8. Componenta TUpdateSQL
Această componentă asigură posibilitatea redactării setului de date, ce se află în regim “numai pentru citire”. Baza componentei o alcătuiesc trei exemplareTQuery, care se crează în timpul îndeplinirii. Fiecare din ele e destinată pentu realizarea unui tip. Acest apel de modificare( operatorul UPDATE ), de șștergere (operatorul DELETE) și adăugare de date ( operatorul INSERT). Anume aceste apeluri sânt baza mecanismului de redactare a culegerilor ce nu se modifică de date. Textele apelurilor se conțin în caracteristicile ModifySQL, InsertSQL și DeleteSQL.
Cum de alipit componenta cu culegere ce nu se modifică setul de date cu componenta TUpdateSQL? Caracteristica UpdateObject a ccomponentei TTable sau TQuery trebuie să arăte la componenta TUpdateSQL. Cu toate că componenta setului de date trebuie să lucreze în regim de schimb a cash+ului, pentru această caracteristică CacheUpdates trebuie să aibă valoarea True.
Caracteristica UpdateObject permite de alega un set de date cu o componentă TUpdateSQL. Dacă pentru acest set este nevoie de utilizatcîteva componente TUpdateSQL , atunci pentru legătură trebuie de utilizat caracteristica DataSet a componentei TUpdateSQL .
Cash schimbările asigură păstrarea valorilor vechi (neschimbate) a câmpurilor, care sânt necesare pentru lucrul a componentei TUpdateSQL. Pentru însemnarea în textele apelurior a componentei TUpdateSQL e necesar de transferat valoarea curentă a câmpurilor ce se modifică. Pentru aceasta se utilizează metoda SetParams. Îndeplinirea apelurilor se efectuează prin metoda ExecSQL. Ambele aceste operații simultan se îndeplinesc de Apply.
Simultan poate să se îndeplinească numai unul din trei apeluri. Pentru identificarea tipului apelului servește una din trei valori a tipului TupdateKind:
ukModify – apelul datelor ce se modifică
ukInsert – apelul de adăugare a datelor
ukDelete – apelul de ștergere a datelor
Textul apelului GroupQuery are forma următoare:
SELECT PartDat, ItemCaunt, InputPrice, OutputPrice,
SUM(ItemCount*InputPrice)
FROM Parts
GROUP By PartDat, ItemCount, InputPrice, Outputprice
Acest apel sumează înscrierile după dată și volum, după preț. O înscriere de acest tip de date poate să corespundă unei sau mai multe înscrieri din tabela Parts. În condiții obișnuite setul de date a apelului GroupQuery nu se poate de redactat. Pentru asigurarea acestei posibilități utilizăm componenta TUpdateSQL cu denumirea UpdateQuery.
La ștergerea înscrierilor la fel este posibil selectarea câtorva restricții, ce permite păstrarea datelor în integritate.
2.3. Obiectivele SIEC
SIEC este elaborat cu scopul de a simplifica munca utilizatorilor ce au ca scop crearea testelor de diferite tipuri. Utilizănd SIEC acești utilizatori vor putea să creeze într-un timp foarte scurt testele pentru care aveau nevoie de o perioadă de timp mult mai mare. Munca acestor utilizatori se reduce doar la scrierea intrebărilor, răspunsurilor și ponderii întrebărilor. Crearea numărului suficient de variante, alegerea întrebărilor după nivele, numărarea greșelilor pentru fiecare subtemă, aprecierea și salvarea rezultatelor SIEC o ia asupra sa. Acești utilizatori nu vor mai trebui să supravegheze pe cei care rezolvă, deoarece fiecare dim ei vor avea cîte o variantă aparte, în care vor fi indicate întrebări diferite și de diferite nivele.
Un alt scop este de a nu permite utilizatorilor, care sunt testați, să treacă la un nivel superior fără a răspunde corect sau parțial corect la toate întrebările de la nivelul actual. Această împiedicare nu era posibilă utilizînd doar foaia și stiloul.
SIEC a mai fost elaborat și cu scopul de a crea o imagine profesorului despre însușita elevelor. Astfel profesorul avînd în față toate greșelele de la fiecare subtemă aparte și de la fiecare elev aparte, poate să determine care sunt punctele slabe ale clasei în însușită, sau poate părțile slabe proprii în predare.
Un scop nu mai puțin important este de a deprinde elevii cu lucrul la calculatorul personal, de ai face mai independenți, mai încrezuțui, mai statornici, mai preciși în luarea deciziilor. Aprecierea obiectivă a cunoștințelor de asemenea va avea asupra lor un efect benefic.
2.4. Definirea ieșirilor
În SIEC sunt folosite mai multe ieșiri, care apar cu diferite frecvențe și au scopuri diferite. Aceste ieșiri sunt:
nota – se calculează în dependență de numărul de puncte acumulate și de nivelul la care s-a ajuns. Ea este afișată la sfîrșitul testării o singură dată și este păstrată în baza de date. Scopul ei este de a aprecia cunoștințile utilizatorului.
întrebarea – este modificată de fiecare dată cînd se trece la o altă întrebare. Este citită din fișierul cu întrebări. Ponderea ei nu trebuie să fie mai mică sau mai mare decît permite nivelul dat. În limitile nivelului este aleasă la întîmplare.
răspunsuri – tipul lor este ales în dependență de tipul întrebării. Sunt modificate la schimbarea întrebării. Pot fi de două felur: adevărat-fals; șir de caractere. Dacă răspunsul este de tipul șir de caractere, atunci el nu este afișat.
numărul de puncte acumulate – se calculează și se afișează după fiecare răspuns dat de utilizator. Are menirea de a calcula rotungirea notei. Se calculează în dependență de valoarea de adevăr al răspunsului și ponderea întrebării.
numărul de puncte ce putea fi acumulat – se calculează și se afișează după fiecare întrebare dată. Este afișată pentru a permite utilizatorului să-și calculeze singur nota la dorință. Se calculeză în dependență de ponderea întrebării.
corectitudinea răspunsului – se afișează după fiecare răspuns dat de utilizator. Are doar tre valori: corect (verde), incorect (roșu), parțial corect (galben). Are scopul de a informa utilizatorul despre corectitudinea răspunsului dat.
Numărul întrebării – se afișează după fiecare întrebare. La trecerea la un nivel nou ea se resetează. Are scopul de a informa utilizatorul la cîte întrebări a răspuns deja la nivelul dat.
numărul de întrebări pe nivele – se afișează la începutul testării. Pe parcursul execuției programului nu este modificat. Are scopul de a informa utilizatorul despre numărul total al întrebărilor în dependență de nivel.
2.5. Definirea intrărilor
Pentru a lucra cu SIEC mai întîi trebuie să introducem niște date. Aceste date sunt de diferite tipuri, și au următoarele denumiri:
tipul întrebării – poate fi de două tipuri: Completează propoziția și alege răspunsul.
întrebare – aici putem introduce un text de mărime nelimitată. Numărul acestor texte, adică a întrebărilor, de asemenea este nelimitat.
răspunsul – dacă răspuncuri sunt mai multe atunci ele sunt indicate direct după întrebare, apoi se înseamnă numărul răspunsurilor corecte, numărul acestora nu trebuie să depășească numărul 12. Dar dacă este doar un singur răspuns, atunci el este introdus de la tastatură în formă de șir de caractere. Numărul caracterelor nu este limitat.
ponderabilitatea întrebării – este cuprinsă în limitile 1 – 100. Utilizatorul trebuie să o introducă pentru fiecare întrebare.
nivelul – poate fi introdus de utilizator sau se calculează automat în dependență de ponderea întrebării. Nu este nevoie să fie introdus pentru fiecare întrebare. Dacă nivelul este introdus, atunsi ponderea se calculează automat.
tema – tema este introdusă doar o singură dată, deoarece pe parcursul adăugării noilor întrebări tema testului nu se schimbă. Ea este păstrată în baza de date.
clasa – este un număr cuprins între 1 și 12, ce indică cele 12 clase de liceu. Trebuie introdus doar o singură dată.
numărul de întrebări pe nivel – este introdus doar o singură dată după ce au fost introduse toate întrebările. Poate să primescă valori de la 0 pînă la numărul de întrebări pentru nivelul dat.
subtema întrebării – nu este obligatoriu. Se introduce doar în cazul cînd utilizatorul vrea să afle cîte greșeli au fost comise la fiecare subtemă aparte.
desenul – nu este obligatoriu. Se introduce doar în cazul cînd întrebarea dată are și o imagine grafică.
numele fișierului – se introduce doar o singură dată după ce a fost creat testul.
inițialele elevului – trebuiesc introduse obligatoriu în baza de date. Adică trebuie introdusă familia elevului, numele și prenumele lui, clasa din care face parte, anul de studiu.
2.6. Estimarea necesarului de resurse hard și soft
Pentru instalarea și utilizarea SIEC este nevoie de următoarele resurse hard și soft:
Resurse soft:
sistemul de operare Windows 95 sau mai nou;
Sistemul SIEC.
Resurse hard.
Un calculator personal cu caracteristicile:
memoria operativă nu mai puțin de 16 Mb.
frecvența de lucru a microprocesorului nu mai puțin de 166 MHz.
spațiu liber pe discul rigid nu mai puțin de 300 MB.
3. PROIECTAREA DE DETALIU
3.1. Definirea structurii funcționale a SIEC
SIEC este format din mai multe părți care interacționează între ele. Aceste părți luate fiecare în parte alcătuiesc cîte un subsistem. Fiecare din aceste subsisteme îndeplinește o anumită funcție. Subsistemele totodată interacționează între ele. Pe schema bloc funcțională fiecare subsistem din SIEC vor fi reprezentate prin blocuri. Legînd aceste blocuri cu linii, ce arată legăturile între ele, vom primi schema generală de funcționare a SIEC. Această schemă este prezentată în fig. 1.
Fig. 1. Schema bloc generală de funcționare SIEC.
Analizând schema bloc generală de funcționare SIEC observăm că din cele patru blocuri funcționale doar trei din ele sunt protejate prin parolă. Aceasta se explică prin faptul că blocul pentru testare nu va avea acces la informațiile confidențiale ale sistemului. Blocul Testare este destinat lucrului cu informația ce a fost introdusă cu ajutorul blocurilor Date și Creare. Acest bloc va efectua operațiile de testare ale elevilor. La ieșirea din acest bloc programul automat va încheia sesiunea de lucru a sistemului.
În blocul Creare se va efectua operația de creare a testelor. Aici vor fi introduse întrebările ca atare, ponderea lor, temele, subtemele, răspunsurile, vor fi indicate care răspunsuri sunt corecte, numărul de întrebări pe nivele. La ieșirea din acest bloc sesiunea de lucru nu va fi încheiată. Astfel utilizatorul poate să treacă la un alt bloc sau la ieșire.
Blocul Date face legătură cu baza de date a SIEC. Acest bloc permite vizualizarea datelor care au fost introduse de SIEC în baza de date. Tot cu ajutorul acestui bloc datele din baza de date pot fi modificate, deaceia el este protejat, la fel ca și blocul Creare prin parolă.
Blocul Teme la fel ca și blocul Date este destinat lucrului cu baza de date. Cu ajutorul lui pot fi vizualizate sau modificate datele ce se referă la adresa fișierului, datele ce se referă la tema testului și datele ce țin de numărul clasei elevilor. Pentru a nu permite modificarea neautorizată a datelor blocul la fel este protejat prin parolă.
Blocul Parola este creat pentru a nu permite utilizatorilor neautorizați să lucreze cu subsistemele care pot să modifice datele introduse în sistem. În acest bloc se controlează dacă parola introdusă este corectă. Pentru aceasta parola se citește dintr-un fișier special, se decriptează apoi se efectuiază operația de comparare. Dacă utilizatorul dorește să modifice parola, el trebuie să introducă mai întîi parola existentă, apoi parola nouă și să apese OK. Parola nouă va fi mai întîi criptată apoi va fi introdusă în fișier.
Unul dintre subsistemele principale ale SIEC este subsistemul Testare. Acest subsistem va executa operșia de testare a elevilor. Schema bloc de funcționare a acestui bloc este reprezentată în fig. 2.
Ca intrări a acestui subsistem servesc adresa fișierului cu întrebări, care este luată din BD, întrebările, răspunsurile, ponderea întrebărilor, dresa imaginii, inițialele elevului.
Ieșirile sunt: nota, numărul greșelelor pe subtemă, numărul de puncte acumulat la nivelul dat, numărul de puncte ce puteau fi acumulate, data îndeplinirii testului.
Fig. 2. Schema bloc funcțională a subsistemului Testare
Fig. 2. Schema bloc funcțională a subsistemului Testare (continuare).
3.2. Securitatea datelor. Priorități de acces
ale utilizatorilor
În SIEC sunt definite două priorități de acces la date ale utilizatorilor. Acești utilizatori sunt elevii și profesorul. Profesorul trebuie să aibă acces la toate datele din SIEC, pe cînd elevii trebuie să aibă un acces limitat asupra acestor date. Deci elevii trebuie să aibă acces liber doar la următoarele date: întrebările care au fost introduse în SI, lista de răspunsuri la fiecare întrebare(fără indicația răspunsului corect), ponderea fiecărei întrebări, numărul întrebării la care se răspunde, nivelul întrebării date, numărul total al întrebărilor care vor fi date pentru fiecare nivel, rezultatul răspunsului la întrebare, numărul de puncte acumulate la nivelul dat și numărul de puncte ce putea fi acumulat, dacă se răspundea corect la toate întrebările. Elevii nu trebuie să aibă acces la următoarele date din SIEC: răspunsurile corecte, numărul total al întrebărilor ce sunt introduse la tema dată, adresa și numele fișierului, notele și greșelile. Accesul la aceste date trebuie să fie permis doar cu permisiunea profesorului.
Pentru o securitate mai bună în SIEC sunt folosite trei tipuri de securitate a datelor:
este folosită parola
datele sunt criptate
adresa fișierului cu întrebări nu este cunoscută
Pentru a avea acces la toate datele folosit în SIEC este nevoie de cunoscut parola, care asigură consegvența acestor date. Parola este introdusă de utilizatorul care a creat un test. În caz de necesitate parola poate fi schimbată. Parola este păstrată întrun fișier și este amestecată cu alte informații ce au scopul de a ascunde parola corectă. Acest fișier deasemenea este criptat.
Al doilea nivel de ascundere a datelor este de a cripta datele. Toate datele ce sunt introduse în fișierul cu întrebări(întrebările, răspunsurile, ponderea întrebărilor, răspunsul corect, adresa fișierului cu imagine) sunt criptate. Scopul este de a nu permite persoanelor ce cunosc adresa fișierului cu întrebări să vizualizeze datele introduse în SIEC.
Al treilea nivel de ascundere a datelor este acela de a nu permite tuturor utilizatorilor să cunoască adresa fișierului cu întrebări. Pentru aceasta utilizatorul ce crează un test trebuie să introducă denumirea temei testului. Cînd testul este propus spre rezolvare utiliyatorii ce trebuiesc testați își aleg doar tema testului. Adresa fișierului cu întrebări este păstrată în BD. Schema relațională a BD este prezentată în fig. 3. Pentru a putea vedea această adresă din BD este nevoie să cunoaștem parola.
Fig. 3. Schema relațională a BD
3.3 Compararea datelor și aprecierea rezultatelor
Unul din cerințele principale ale SI de evaluare a cunoștințelor este obiectivitatea. Pentru ca SI de evaluare a cunoștințelor să fie obiectiv, trebuie să aprecieze răspunsurile utilizatorilor cît mai precis.
În SIEC pot fi introduse două feluri de întrebări:
alege răspunsul corect
completează propoziția
Tipul Completează propoziția îi cere utilizatorului să introducă un cuvînt sau un șir de simboluri, un număr sau o cifră, ca răspuns la o întrebare sau o afirmație incompletă. Dacă utilizatoru a introdus șirul respectiv de cuvinte întocmai cum el este introdus în fișierul cu întrebări, atunci răspunsul este socotit corect și utilizatorul acumulează o sumă de puncte egală cu ponderea întrebării. Trebuie de menționat faptul că SIEC nu i-a în considerație numărul de spații dintre caractere și nu face deosebire dintre caracterele majuscule și minuscule. Deci un cuvînt scris cu majuscule este egal cu acelș cuvînt scris cu minuscule. Și un șir de caractere cu multe spații între caractere este egal cu acelaș șir de caractere scris absolut fără de nici un spațiu între caractere.
Tipul Alege răspunsul corect este caracterizat de faptul că utilizatorului îi este propusă o listă de răspunsuri din care el trebuie să le aleagă pe cele corecte. Răspunsuri corecte pot să fie minimum unul și maximum toate. Această scară a fost aleasă atît de largă pentru a micșora probabilitatea de ghicire. Probabilitatea de ghicire este foarte ușor de calculat știind numărul de răspunsuri. Astfel numărul maxim de răspunsuri la o întrebare fiind egal cu 12, putem calcula probabilitatea gicirii răspunsului corect. Numărul total de variante de răspuns pentru cazul cînd avem 12 răspunsuri este:
212 = 4096.
Știind că cel puțin un răspuns corect trebuie să fie, din rezultat scădem o unitate avem:
4096 – 1 = 4095.
Știind numărul total de cazuri 4095 și numărul de cazuri favorabile – 1 putem calcula probabilitatea ghicirii răspunsului corect P(g):
1 / 4095 = 0,000244,
deci probabilitatea ghicirii unui răspuns la o întrebare ce are 12 răspunsuri este 0,000244.
Să calculăm probabilitatea ghicirii unei astfel de întrebări ce are un număr minim de răspunsuri. Acest număr este 2.
22 = 4
4 – 1 = 3
1 / 3 = 0,33.
Deci probabilitatea ghicirii răspunsului corect la o întrebare cu un număr minim de răspunsuri este 0,33.
Să calculăm probabilitatea că utilizatorul va ghici ră spunsul la o întrebare cu n răspunsur:
P(g) = 1 / (2n – 1)
Unde n este numărul de răspunsuri și este cuprins între 2 și 12 inclusiv.
Pentru a calcula probabilitatea P(t) că utilizatorul va gici toate răspunsurile la toate întrebările puse de SIEC, cu condiția că vor fi puse doar întrebări de tipul Alegeți răspunsul corect trebuie să folosim următoarea formulă:
unde m – numărul total al întrebărilor;
i – numărul întrebării date;
ni – numărul răspunsurilor la întrebarea dată.
Aprecierea rezultatelor la întrebările de tipul Alege răspunsul corect este făcută în dependență de numărul de răspunsuri corecte. Pentru a vedea cîte răspunsuri sun corecte SIEC mai întîi compară răspunsurile indicate ca fiind corecte cu răspunsurile din fișierul cu întrebări. Dacă toate răspunsurile coincid atunci rezultatul răspunsului la întrebare este apreciat ca fiind corect și la suma de puncte acumulate se mai adaugă o sumă de puncte egală cu ponderea întrebării. Dacă nu toate răspunsurile corecte au fost însemnate, atunci rezultatul este clasificat ca parțial corect și utilizatorului i se adună o sumă de puncte care este calculată în dependență de cîte procente din tote răspunsurile corecte au fost însemnate. Dacă pe lîngă răspunsurile corecte au fost însemnate ca corecte și răspunsuri incorecte, atunci utilizatorului i se scade din numărul de răspunsuri corecte un număr egal cu numărul răspunsurilor ce le-a greșit. Dacă în rezultatul acestei diferențe s-a obținut un număr mai mic sau egal cu zero atunci răspunsul la întrebare este clasificat ca fiind incorect și utilizatorului nu i se adaugă nici un punct. Rezultatul mai este socotit ca incorect și în cazul cînd nici unul din răspunsurile însemnate de utilizator ca fiind corecte nu au coincis cu răspunsurile corecte din fișierul cu întrebări. În acest caz utilizatorului de asemenea i se vor adăuga 0 puncte la numărul de puncte acumulate.
Astfel, SIEC face o apreciere destul de obiectivă a cunoștințelor utilizatorilor ce au îndeplinit un test la o temă dată.
3.4. Descrierea programului
3.4.1. Regimul Testare
Pentru a lucra cu programul SIEC-ului este foarte simplu și comod. La intrarea în sistem pe ecran ne va apare o fereastră, care este reprezentată în Fig. 1 și care nu este altceva decît meniul principal al sistemului. În acest meniu se conțin următoarele submeniuri:
testare
creare și modificare
date
teme
La intrarea în sistem este acționat submeniul Testare. Dacă dorim să alegem alt submeniu este deajuns să efectuăm un clic stîng pe submeniul respectiv.
Fig. 4. Meniul principal
După ce am ales submeniul facem un clic stîng pe butonul OK. Dacă am ales submeniul Testare pe ecran ne va apare o imagine asemănătoare cu cea din fig. 5.
Fig. 5. Introducerea inițialelor și a parolei
Aici utilizatorul trebuie să aleagă din ce clasă face parte și să execute un clic stîng pe clasa respectivă. Exact așa se va proceda și cu numele și familia. Apoi utillizatorul trebuie să-și introducă parola proprie. Parola proprie are destinația de a nu permite altor utilizatori să rezolve testul sub alt nume înafară de numele propriu. După ce parola a fost introdusă este acționat butonul OK. Pe ecran ne va apare încă o imagine asemănătoare cu cea din fig. 5. În care utilizatorii trebuie să aleagă tema testului. După ce tema a fost aleasă se acționeză butonul Start și pe locul imaginii va fi ocupat de imaginea din Fig. 6.
Fig. 6. Regimul de testare completați
Pentru a începe lucru în regimul Testare apăsăm mai întîi butonul Întrebare. În fereastra cu numele Întrebare va fi afișată o întrebare. În colțul drept al ferestrei sunt afișate numărul întrebării, nivelul, numărul întrebărilor la fiecare nivel, punctajul acumulat și punctajul ce putea fi acumulat.
La mijlocul ferestrei în partea dreaptă sunt afișate ponderea întrebării. Utilizatorul trebuie să introducă răspunsul la întrebare, apoi să facă un clic stîng pe butonul Întrebare. Ca rezultat va fi luminată una din luminițele din partea dreaptă, ce corespund respectiv răspunsurilor: incorect, parțial corect și corect. După ce a fost acționat butonul Întrebare în fereastra principală va fi tipărită o altă întrebare. Această întrebare poate să fie de tipul Alege răspunsurile corecte. Atunci fereastra va căpăta o formă asemănătoare cu cea din fig. 7. În această freastră înafară de întrebare mai sunt afișate și variantele posibile de răspunsuri corecte. Utilizatorul trebuie să aleagă și să indice care răspunsuri sunt corecte. Pentru a indica că un răspuns dat este corect, este de ajuns să executăm un clic stîng pe el. Dacă utilizatorul nu a indicat nici un răspuns ca fiind corect atunci pe ecran va apărea un mesaj cu inscripția: Intreodceți răspunsul corect.
Fig. 7. Regimul de testare alege răspunsul
După ce testarea a luat sfîrșit pe ecran va fi afișată o fereastră în care va fi tipărită nota. Nota, data cînd a fost rezolvat testul și de cine, numărul de greșeli la fiecare subtemă vor fi introduse în BD. Apoi programul își va încheia execuția. Partea programului creată manual, a acestui regim, este redată în anexă.
3.4.2. Regimul de lucru creare și modificare
Pentru a lucra cu următoarele trei regimuri de lucru le SIEC trebuie mai întîi să introducem parola. Pentru a introduce parola va apărea o fereastră asemănătoare cu cea din fig. 8.
Fig. 8. Introducerea parolei
Dacă parola este introdusă corect, atunci va fi permis lucru cu subsistemul respectiv, în caz contrar va fi afișat un mesaj de eroare și lucrul va fi interzis.
Regimul Creare și modificare este destinat creării și modificării testelor. Pentru a lucra cu el alegem mai întîi submeniul respectiv din meniul principal, apoi apăsăm butonul OK. Pe ecran va apare fereastra din Fig. 9.
Fig. 9. Rgimul de creare și modificare
După cum vedem pe desen în fereastra de bază sunt incluse mai multe ferestre auxiliare. Fiecare din aceste ferestre își are funcția proprie. La fel pe această fereastră este un meniu din care putem alege comenzile respective pentru lucru. Tot aici sunt două bare:
bara cu instrumente
bara de tipuri
Înafară de bare pe ecran mai sunt și două butoane. Destinația primului buton este de a adăuga noi întrebări, dar destinația celui de al doilea este de a adăuga noi răspunsuri. După ce răspunsurile au fost adăugate trebuie să însemnăm care răspunsuri sunt corecte. Dacă nici un răspuns nu a fost însemnat ca fiind corect, atunci se afișează un mesaj de eroare.
Meniul acestui regim de lucru este alcătuit din:
fișier
vizualizare
redactare
tipuri
teste
Fișier – este destinat lucrului cu fișierul. În el sunt incluse comenzile de salvare, salvare ca, creare, deschidere a fișierului și comanda de ieșire.
Vizualizare – cu ajutorul acestui submeniu putem să punem bara cu instrumente și bara de tipuri în unul din regimurile vizualizare, sau nevizualizare.
Redactare – aici sunt incluse comenzile care sunt destinate introducerii textului ca atare. Aceste comenzi sunt: tăiere, copiere, punere.
Tipuri – din acest submeniu putem alege tipul întrebării. Deci pentru a alege un anumit tip al întrebării ce este introdusă se acționează Tipuri apoi tipul dorit.
Teste – din acest meniu alegem comenzile pentru lucrul nemijlocit cu întrebîrile unui test. Aici sunt incluse următoarele comenzi: creare, adăugare, citire, ștergere. Comenzile creare și citire au funcțiile de creare a unui test și respectiv citire a unui test deja creat. Comenzile adăugare și ștergere permit să se adauge sau să se șteargă o întrebare din testul ce se află în pregătire.
Ferestrele secundare care sunt folosite în acest regim sunt:
întrebare
ponderabilitate
tema
subtema
desenul
Aceste ferestre au de asemene funcții speciale la introducerea întrebărilor. Destinațiile lor sunt:
Întrebare – pentru a introduce textul întrebării și textul răspunsurilor, dacă întrebarea este de tipul alege răspunsul. Tot aici se indică răspunsul corect sau numerele răspunsurilor corecte dacă întrebarea este de tipul alege răspunsul. Tot în această fereastră este indicat numărul întrebării și tot de aici putem trece la introducerea unei noi întrebări sau unui nou răspuns.
Ponderabilitate – este destinată introducerii ponderii întrebării fig. 10.
Fig. 10. Introducerea ponderii întrebării
Tot aici poate fi introdus și nivelul întrebării. La introducerea ponderii unei întrebări SIEC automat determină de ce nivel este întrebarea. Și invers, la introducerea nivelului unei întrebări sistemul îi atribui acestei întrebări o pondere pentru nivelul respectiv.
Tema – în această fereastră putem introduce tema testului. Înafară de temă aici mai poate fi introdus numărul clasei pentru care este destinat testul dat. Pe lîngă acestea tot în această fereastră mai pot fi introduse numărul întrebărilor care vor fi puse pentru fiecare nivel. De exemplu la nivelul dat sunt introduse n întrebări dar din ele utilizatorului îi vor fi puse doar m. Condiția mn este respectată de sistem automat. Tot aici putem vedea numărul întrebărilor introduse pentru fiecare nivel.
Subtema – pentru a introduce subtema întrebării. Pentru a introduce încă o dată o subtemă ce fost deja introdusă o dată, este deajuns să o culegem din lista de subteme, făcînd doar un clic stîng pe ea. Pentru a aranja lista de subteme în ordine alfabetică este deajuns să facem un clic stîng pe Aranjare în ordine alfabetică.
Desenul – dacă dorim să anexăm unei întrebări o imagine grafică, atunci deschidem această fereastră, apoi apăsăm butonul Deschidere și alegem fișierul cu imaginea respectivă.
Adresa fișierului în care au fost salvate întrebările este scrisă în partea de jos a ferestrei, și este introdusă și în BD. La fel în BD este introdusă și tema testului și numărul clasei pentru care a fost creat acest test.
3.4.3. Rezultate
Pentru a vizualiza sau modifica informațiile din BD alegem în meniul principal a SIEC punctul Rezultate. Acest punct deasemenea este protejat prin parolă. Regimul dat deasemenea are un submeniu propriu, care poate fi văzut și în fig.11. În meniul acestui regim sunt incluse următoarele submeniuri:
clase
elevi
note
greșeli
ieșire
Alegînd comenzile respective ale meniului putem vizualiza informațiile din BD respectiv clasele, lista elevilor, notele elevilor greșelile ce le-au făcut la diferite subteme ale testării.
Fig. 11. Vizualizarea datelor
Pentru a selecta elevii dintr-o anumită clasă trebuie să se execute un clic stîng pe clasa dorită, apoi să se acționeze butonul Selectare. Dacă dorim să modificăm unele date din BD trebuie să acțoinăm butonul Modificare.
3.4.4. Teme
Regimul întitulat teme al SIEC este destinat vizualizării și modificării temelor testelor, cît și modificării adreselor fișierelor cu întrebări. Pentru a vedea adresa și numele unui fișier cu întrebări deschidem submeniul principal cu cu numele Teme. Dacă dorim să facem o selectare a temelor numai pentru o anumită clasă atunci facem un clic stîng pe cuvîntul Selectare. Apoi mai facem un clic stîng pe numărul clasei pentru care dorim să se efectueze selectarea. Pentru a modifica datele este de ajuns să facem un clic dublu pe una din înregistrări, apoi cu ajutorul butoanelor standard ce apar în fereastră efectuăm schimbările dorite.
4. ESTIMAREA ECONOMICĂ A PROIECTULUI
4.1. SI de evaluare a cunoștințelor
Utilizarea calculatorului în scopuri de instruire se bucură de un șir de avantaje pentru cei instruiți: individualitate, precizie, atenție, corectitudine ș. a. În procesul de învățămînt, înafară de ajutor al expunerii temelor, calculatorul mai poate fi folosit și pentru evaluarea cunoștințelor. Metode de evaluare a cunoștinților cu ajutorul calculatorului personal sunt mai multe, dar cea mai răspîndită și mai larg utilizată este metoda testării. Aceasta nu este altceva decît afișarea pe ecran a unor întrebări, la care cel testat trebuie sărăspundă.
Analizînd curriculumul elaborat de Ministerul Învățămîntului putem vedea că o mare bază, în procesul de evaluare a cunoștințelor, este pusă anume pe teste. Chiar unele lucrări de control, examene de admitere ș. a. m. d. Sunt făcute sub formă de teste. Deci în școli metoda de evaluare a cunoștințelor prin intermediul testelor este destul de răspîndită, ceia ce ne vorbește despre faptul că un sistem informațional de evaluare a cunoștințelor (SIEC) la fel există, dar care se află într-o stare primitivă. Însuși starea în care se află SIEC ne sugerează că este nevoie de a crea un SIEC modern.
Tab. 1
Biblioteca evenimentelor și lucrărilor, efectuate în procesul elaborării
SI de evaluare a cunoștințelor.
(continuare)Tab. 1
(continuare)Tab. 1
Duratele lucrărilor sânt prezentate în tab. 2.
Tab. 2
Durata efectuării lucrărilor
(continuare)Tab. 2
(continuare)Tab. 2
Parametrii grafului-rețea au fost calculați cu ajutorul unui program.
În fig. 12 este prezentată schema reprezentării grafice a grafului-rețea :
Fig. 12. Structura grafului-rețea
unde: cercul – un eveniment;
săgeata – o lucrare;
tij – durata lucrului ij;
Rlij – rezerva liberă de timp a lucrului ij;
Rdij – rezerva deplină de timp a lucrului ij;
Tdi – timpul devreme de începere a evenimentului i;
Tti – timpul târziu de terminare a evenimentului i;
Ri – rezerva liberă de timp a evenimentului i;
Ni – numărul evenimentului i;
Tdj – timpul devreme de începere a evenimentului j;
Ttj – timpul târziu de terminare a evenimentului j;
Rj – rezerva liberă de timp a evenimentului j;
Nj – numărul evenimentului j.
Parametrii calculați ai grafului rețea sunt prezentați în tab. 3.
Tab. 3
Calculele parametrilor grafului rețea
(continuare)Tab. 3
Graful-rețea este desenat conform parametrilor calculați și este prezentat în fig. 13.
Fig. 13. Graful-rețea
4.2. Calculul costului de producție a elaborării SI de evaluare a cunoștiințelor.
Tab. 4
Costul materialelor utilizate
Tab. 5
Costul softului și hardului procurat
Tab. 6
Timpul de efectuare a lucrărilor pentru membrii grupului de lucru
(continuare)Tab. 6
Tab. 7
Salariul membrilor grupului de lucru
(continuare)Tab. 7
Deoarece în lună avem proiectul 30 de zile, iar în săptămână avem 5zile lucrătoare, se primește că avem 22 zile lucrătoare, ce alcătuiesc 176 h (ore). Deci salariul de bază se va calcula în modul următor:
Pentru conducătorul de diplomă :
(81h / 176h) 400lei = 184 lei
Pentru șeful proiectului :
(132h / 176h) 900lei = 675 lei
Pentru programator :
(189h / 176h) 700 lei = 751,7 lei 752 lei.
Salariul de bază constituie : 1611 lei
Salariul suplimentar (12% din salariul de bază):
1611 lei 0,12 = 193,32 193 lei
Defalcări în Fondul Social (31%)
(1611+360) 31% = 611,01 611 lei
Deoarece procurarea softului și hardului în domeniul Tehnologiilor Informaționale este considerată investiție capitală, vom amortiza aceste cheltuieli fiindcă și hardul și softul sânt supuse uzurii morale:
[S / (A 365)] Z
unde: S – suma ce trebuie de amortizat;
A – perioada de amortizare în ani;
Z – perioada proiectului în zile.
Pentru soft (C++ Builder) :
[13000/ (2 365) ] 30 = 534,25 534 lei
Pentru hard (Calculatorul Personal) :
(7800 0,25)/365 30 = 160,27 160 lei.
Să calculăm cheltuielile de energie electrică. Calculatorul personal obișnuit are o putere undeva de 200 W. Pe parcursul proiectului, timp de 30 de zile vor fi consumate:
200 30 8 = 48 kWh
La momentul actual un kWh costă 0,65 lei, deci cheltuielile vor fi:
48 0,65 = 31,2 lei 31 lei.
Vom calcula cheltuielile de regie reieșind din normative :
[S. Bază + S. Suplimentar] ∙ 1,2 ;
[1611+193] ∙ 1,2 = 2164,8 2165 lei.
Tab. 8
Cheltuieli pentru elaborarea SI de evaluare a cunoștinților
Luând în considerație faptul, că în ultimul timp au avut loc mari schimbări în procesul de învățămînt, caracterizate de implimentarea noului curriculum școlar la baza căruia stă evaluarea cunoștinților prin intermediul testării, cît și faptul că în ultimii ani în școlile din Moldova au fost aduse calculatoare personale moderne presupun că timp de un an de zile s-ar putea livra 200 de copii. Reeșind din acest fapt, calculăm cheltuielile pentru elaborarea ce se raportă la o copie :
5662/200 = 28,31 lei 28 lei.
Pentru multiplicarea productului dat e nevoie de 200 de dischete la preț de 7 lei fiecare :
7*200 = 1400 lei
Pentru reclamă vom cheltui încă 2500 lei.
Cheltuieli vom obține 9562 lei.
Deci, prețul de cost al unei copii va fi 9562/200 = 47,81 48 lei.
Conform legislației în vigoare TVA = 20%.
În urma analizei pieții, estimăm prețul de vânzare pe piață, la 100 lei.
Vom calcula Beneficiul :
(48+X) ∙ 1,2 = 100, unde X – beneficiul
X = 35 lei
Valoarea TVA se calculează după formula:
0,2(48+X), X – beneficiul
Vom calcula rata:
Rata profit-vânzări = Beneficiul / Preț de livrare
Rata = 35 / 100 ∙ 100%= 35% .
5. Protecția muncii
5.1. Aprecierea pericolului la monitor
Odată cu dezvoltarea tehnicii de calcul tot mai mult se atrage atenția asupra problemelor protecției utilizatorilor, în special acelor care lucrează la calculator, adică lângă monitor. Principalii factori dăunători, care influențează asupra sănătății omului, când acesta lucrează lângă monitor sunt:
radiația sau iradieri ionizate;
câmpul electrostatic;
câmpul electromagnetic, etc.
Iradieri Ionizate reprezintă iradierea electro-magnetică cu o capacitate de ionizare a moleculelor. Dacă se provoacă ionizarea moleculelor organismului uman, atunci legăturile între molecule se distruge și ca rezultat apar diferite boli. Capacitatea de ionizare o au următoarele particule: X- iradieri, fluxul de electroni, substanțele radioactive.
În cazul monitoarelor cel mai semnificativ tip de iradiere ionizată este – iradiere, care însă este foarte mică, de obicei nu depășește normele biologice. Celelalte tipuri de iradieri pot fi neglijate deoarece greu pot fi depistate.
– iradierea apare în urma ciocnirii electronilor cu atomii substanței luminofore sau cu atomii ecranului din sticlă.
Pentru a micșora iradierea ionizată a monitoarelor moderne, pe suprafața lor se aplică o foaie metalică străvezie, care atenuează fluxul de iradiere. O altă cale de apărare împotriva iradierii ionizate este procurarea unui ecran protector, care se instalează pe monitor și are același efect ca și foaia metalică străvezie.
În genere iradierea ionizată asupra omului poate provoca următoarele acțiuni:
locale – acțiuni de scurtă durată cu doze mari, care aduce la traume locale: îmbolnăvirea pieii, pierderea pieii, pierderea unghiilor, defectarea oaselor, cancer;
totale – reprezintă iradieri îndelungate cu doze mici, aduce la îmbolnăvirea sângelui (leucemie).
Câmpul electrostatic, care apare pe ecranul monitorului este rezultatul bombardării permanente a monitorului cu fascicolul de electroni emis de catod. Astfel sarcina electrică, care se acumulează pe suprafață monitorului, formează câmpul electrostatic. Fenomenul electrizării statice este legat și de starea aerului din mediu. În condiții normale aerul se caracterizează cu proprietăți izolatorii înalte, însă sub acțiunea razelor solare și celor cosmice, radiației materialelor radioactive a scoarței pământului și a altor factori ionizatori, moleculele neutrale a aerului se ionizează, formând ioni pozitivi și negativi – purtători ai sarcinii electrice. Dacă intensitatea câmpului electric, format de materialele, de dispozitivele de curent continuu și de obiectele, care ușor se electrizează, este mare, atunci ionii liberi obțin energie cinetică suficientă pentru a forma ioni noi la ciocnirea lor cu moleculele neutre. În urma ionizării aerul își pierde proprietatea sa de izolator (devine conductibil) și descărcarea electrică latentă se transformă într-o descărcare sferică, adică are loc o străpungere electrică a aerului.
Descărcarea electricității statice poate provoca o explozie, incendiu și alte accidente. La unele întreprinderi, care produc substanțe sintetice, polimeri și produse din aceste substanță, și care posedă proprietăți dielectrice înalte, electrizarea micșorează productivitatea muncii și este unul din motive care duc la scăderea calității producției.
Influența sistematică a câmpului electrostatic de intensitate înaltă asupra corpului omului poate duce la unele dereglări funcționale a sistemului central nervos, a sistemului cardio-vascular și a altor organe. Din aceste motive, intensitatea maxim-admisibilă a câmpului electric la locurile de muncă este normată:
Tab. 9
Intensitatea maxim-admisibilă a câmpului electric la locurile de muncă
(continuare)Tab. 9
Intensitățile admisibile a câmpului electrostatic sînt indicate fără a lua în considerație influența asupra omului a descărcărilor electrice. Normele indicate pentru intensitatea câmpului electrostatic mai mare de 20 kW/m se utilizează numai cu condiția, restul timpului a zilei de lucru intensitatea nu întrece 20 kW/m. Dacă intensitatea câmpului electrostatic între ce valorile indicate, atunci se aplică unele măsuri de micșorare a ei.
Măsurile principale de micșorare a intensității câmpului electric în zona de lucru sânt:
îndepărtarea surselor a câmpurilor electrostatice din zona personalului care deservește aparatura;
ecranarea sursei câmpului sau a locului de muncă;
utilizarea neutralizatorilor de sarcini electrice statice;
umezirea materialului care se electrizează;
schimbarea materialelor, care ușor se electrizează cu materiale ce nu se electrizează;
alegerea suprafețelor care contactează conform condițiilor de electrizare minimă;
modificarea procesului tehnologic în așa mod ca să se micșoreze nivelul de electrizare;
alegerea materialelor și suprafețelor care greu electrizează alte corpuri sau le electrizează cu sarcini de polaritate diferită;
instalarea în toate încăperile, unde se află oameni, a podelelor care conduc curentul electric.
În calitate de măsură de protecție individuală a omului de la electricitatea electrostatică poate servi încălțămintea ce conduce curentul electric, albituri, halat, etc. adică tot ce asigură legătura electrică a corpului omului cu pământul.
În majoritatea monitoarelor moderne problema câmpului electrostatic este parțial rezolvată prin introducerea tehnologiei antistatice. Datorită acestei tehnologii câmpul electrostatic se micșorează până la 10% din intensitatea inițială a acestuia. În afară de această majoritatea ecranelor protectoare, care micșorează iradierea ionizată, mai sigură și atenuarea considerabilă a câmpului electrostatic.
Câmpul electromagnetic creat de monitor este de asemenea un factor dăunător sănătății omului.
Influența câmpurilor electromagnetice de mare intensitate asupra omului constă în absorbția de către țesuturile corpului uman a energiei, însă influența principală îi revine câmpului electric. Nivelul de influență a câmpurilor electromagnetice asupra omului depinde de frecvență, de puterea emisiei, de durata acțiunii, de regimul de emisie (prin impulsuri sau continuu), și de asemenea de proprietățile individuale ale organismului. Influența câmpului electric de frecvență joasă provoacă dereglări în activitatea funcțională a sistemului cardio-vascular, și chiar la schimbări privind componența sângelui.
Influența câmpului electromagnetic de frecvență înaltă se reflectă sub forma efectului termic, care duce la ridicarea temperaturii corpului, la supraîncălzirea locală a țesuturilor corpului și a organelor cu o termoreglare slabă. Ca rezultat unii lucrători suferă din cauză insomniei, simt dureri în regiunea inimii, dureri de cap, ușor obosesc.
Pentru a micșora puterea de emisie a sursei câmpului electromagnetic pot fi utilizate următoarele mijloace tehnice:
utilizarea unui astfel de regim de lucrul, în care dispozitivul lucrează cu o putere mai mică decât cea proiectată;
lichidarea locurilor de emisie suplimentară;
micșorarea undelor reflectate prin ajustarea sarcinilor, etc.
Alegerea corectă a regimului de lucru a personalului și a utilajului permite micșorarea prezenței omului în zona de acțiune a câmpurilor electromagnetice.
Utilizarea sistemelor de dirijare la distanță cu utilajul permite personalului să-și îndeplinească funcțiile în afara zonei de acțiune a câmpurilor electromagnetice.
Procesul de ecranare, des utilizat cu scopul de micșora influența câmpurilor electromagnetice, utilizează fenomenul de absorbție și reflectare a energiei câmpului electromagnetic. Pentru confecționarea ecranului se utilizează materiale cu o conductibilitate electrică înaltă (aluminiu, cupru, oțel), și cu proprietăți de absorbție și reflectare sub formă de foi și plasă. Ecranele obligatoriu se unesc la pământ.
Eficacitatea acțiunii de ecranare a materialului se caracterizează prin adâncimea infiltrării câmpului electromagnetic în ecran, care depinde de materialul de confecționare.
Adâncimea infiltrării câmpului electromagnetic, la care acest câmp scade de 2,718 ori:
unde – permeabilitatea magnetică relativă a materialului ecranului, Hn/m;
– conductibilitatea relativă a materialului ecranului, cm/m;
f frecvența câmpului electromagnetic Hz.
Adâncimea infiltrării a frecvențelor înalte și supraînalte în ecran de obicei nu întrece un milimetru, astfel grosimea ecranului se alege din considerente constructive.
Calcularea iluminatului artificial în încăpere.
Calculul iluminatuuli artificial în încăpere se efectuiază după formula:
Fl = 1674,4 lm
unde:
E n- iluminarea minimă;
En = 500 lc
Sp – aria podelei;
Sp = 24 m2
Z – coificientul iluminării neuniforme;
Z = 0.9
K – coificientul de rezervă care ține cont de preluarea și învechirea becurilor;
K = 1.2
N – numărul de instalații de iluminat;
N = 6
n – numărul becurilor la o instalație;
n = 3
– coeficientul de randament al instalației de iluminat, se găsește în dependență de indicile încăperii;
= 0.43*100%, care se calculează după formula.
i = 1.2
unde:
A,B – lungimea și lățimea încăperii, m;
A = 6m
B = 4m
Hl – înălțimea instalației de iluminat pînă la suprafața de lucru;
Hl = 2m
Deoarece F = 1674.4lm – tipul de becuri luminiscente ЛДЦ cu fluxul de lumină 1520lm și puterea 40Wt.
5.2. Analiza condițiilor de muncă.
Analiza condițiilor de lucru și aprecierea factorilor dăunători se efectuiază conform cerinceșor și standartelor elaborate special de comisiile pentru Tehnica Securității care sunt ca criterii de bază pentru analiza condițiilor la locul de lucru. Analiza se efectuiază conform SRAS 12.1.05
Cerințele ergonomice privind locul de muncă
Ergonomica și estetica procesului de producere sunt părți componente ale culturii procesului de producere, adică complexului măsurilor de organizare a muncii îndreptate spre crearea condițiilor de lucru prielnice.La baza ridicării culturii de muncă stau cerințele organizării științifice a procesului de muncă. Cultura procesului de muncă poate fi atinsă prin organizarea corectă a procesului de muncă și a relațiilor între coloboratori, organizarea locurilor de muncă, transformarea estetică a mediului înconjurător. Pentru crearea condițiilor de muncă plăcute este necesar de a considera particularitățile psihofiziologice a omului și condițiile igienice generale.
Iluminarea rațională a încăperilor de lucru stă la baza ridicării eficacității de lucru, preîntîmpină oboseala generală și a văzului, crează condiții psihologice optimale și determină dispoziția bună. Iluminarea naturală suficientă crează simțul de legătură directă cu mediul inconjurător. Este necesar de subliniat acțiunea biologică binevenită a razelor solare. Deaceea este necesar de amplasat locurile de muncă în așa mod încît ele să nimerească în zona atingerii razelor solare. În dependență de condițiile de muncă și partucularitățile lucrului îndeplinit, pentru iluminarea artificială pot fi folosite instalațiile de iluminat, generale și locale, cu o anumită caracteristică de lumină. Lămpile de lumină directă au fost folosite limitate din cauza creării umbrelor abrupte. Lămpile de lumină reflectată pot fi folosite în cazuri cînd este necesitatea de o lumină omogenă și slabă. Lămpi de lumină semireflectată ce sunt echipate cu abajur din sticlă mată, care posedă proprietăți de a dispersa lumina se află pe masa de lucru. În calitate de instalație de iluminat general este recomandabil de folosit lămpi cu lumina dispersată. Lămpile de iluminare locală trebuie să fie mobile și la necesitate să asigure shimbarea direcției luminii. Fiecare loc de muncă, indiferent de amplasarea lui față de ferestre trebuie să aibă și instalație de lumină locală. Este recomandabil de folosit lămpi luminiscente, spectrul luminii cărora aproape coincide cu cel al luminii naturale. Pentru a exlude reflectarea razelor directe ale luminii de pe ecranul monitorului instalațiile de iluminare se aranjază pe ambele părți de la locul de muncă, paralel cu direcția văzului operatorului, și peretele cu ferestre (fig.14).
Fig.14. Amplasarea instalațiilor de iluminat general față de locurile de muncă ale operatorilor
ferestre; 2 – instalațiile de iluminat; 3 – locul de muncă;
O astfel de amplasare a instalațiilor de iluminat permite de a le conecta consecutiv în dependență de mărimea iluminatului natural și exclude iritarea ochilor de către linii alterate de lumină și umbră, care apare la amplasare lor paralelă.
Oformare cu culori a încăperilor și înverzirea lor nu numai micșorează tensiunea nervoasă dar și permanent susține buna dispoziție a lucratorilor și inspirația creativă în lucru.
Culoarea încăperilor de lucru influențează esențial asupra iluminării, stării psihofiziologice a omului, ansamblului arhitectutal al încăperii. Este cunoccut că nuanțele întunecate au proprietatea de a consuma o parte mare a luminii și prin aceasta micșorează iluminarea încăperii. Pentru oformarea cu culori a încăperilor se propune de a folosi în primul rînd acele culori care reflectă cel puțin 40-50% de lumină care cade pe o suprafață. Culorile pentru oformare a încăperilor trebuie să fie alese în conformitate cu condițiile climaterice.Culorile galben-verzi și verde-albastru influențiază în mod liniștitor, pe cînd culorile albastru deschis, albastru, violet pot influența în mod depresiv. La oformare cu culori a încăperilor trebuie de luat seamă de amplasarea ferestrelor, particularitățile arhitecturale ale încăperilor. Pentru asigurarea condițiilor de lucru optimale, oformarea cu culoare trebuie să fie alese ținînd cond de culorile monitorului. În cazul paletei monocrone, peretele înaintea operatorului trebuie să fie vopsite cu culoarea verde deshisă sau bej, iar în cazul paletei colorate – culoarea bej.
Un rol important îl joacă organizarea locului de muncă, care trebuie să satisfacă cerințele comoditații a efectuării lucrului și economisirii energiei și a timpului operatorului și utilizării raționale ale suprafetelor de lucru. Este necesar de stabilit zonele de atingere a mîinelor operatorului de display-ul, imprimantă și alte dispozitive periferice.Zonele date sunt stabilite pe baza datelor antropometrice ale corpului uman, permit de a amplasa corect elementele de dirijare.
Mișcările lucrătorului trebuie să fie de așa fel, ca grupurule de mușchi ale lui vor fi încărcate omogen, iar mișcările neproductive vor fi excluse.
Locurile de muncă trebuie să fie aranjate tot în conformitate cu cerințele comodității lucrului și optimizării mișcării. Locul de muncă de obicei este constituit dintr-un birou, scaun, o poliță pentru literatura profesională des folosită. Distanțele între componentele menționate trebuie sî fie optimale, care nu limitează mișcările și în acelaș timp nu provoacă mișcări de prisos.
5.3. Condiționarea aerului
Parametrii ncesari al microclimei în încăperile de producție se asigură prin diferite metode. Pentru menținerea normelor aflării substanțelor dăunătoare în aer la locul de lucru se iau măsuri aspre: izolarea izvoarelor de substanțe dăunătoare, limitarea timpului de aflare a oamenilor în încăperile cu conținutul atmosferic dăunător, folosirea tehnologiilor avansate pentru micșorarea conținutului de substanțe dăunătoare în aer.
Una din tehnicile de folosire în procesul de producție pentru eliminarea substanțelor dăunătoare din aerul zonei de lucru este ventilarea. Sistemele de ventilare asigură parametrii necesari ai microclimei în aerul de lucru. Ventilarea este divizată în două categorii în dependență de natura acesteia: ventilarea naturală și ventilare aertificială.
La ventilarea artificială schimbul de aer se efectuiază cu ajutorul ventilatorului prin sisitemele de canale cu aer. Reeșind din principiul de lucru a ventilatorului, ventilarea artificială se clasifică în următoarele categorii: de tragere, de extragere, de tragere-extragere. În sistemele de ventilare artificială aerul tras în încăperea de lucru poate fi uscat, umezit, răcit. Adică parametrii aerului tras, la ventilarea artificială pot fi schimbați.
În prezent pentru asigurarea normativelor de ventilare a aerului zonei de lucru sunt folosite dispozitive de condiționare a aerului. Cu ajutorul dispozitivului de condiționare aerul poate fi uscat, umezim, ozonat, dezodorat, răcit sau încălzit.
Conform normativelor sanitar-igienice fiecărui lucrător trebuie de-i asigurat de la 20 m3/oră pînî la 30 m3/oră. Raportul între volumul încăperii și numărul de persoane care lucrează în această încăpere nu trebuie să fie mai mic decît 20 m3.
În lipsa substanțelor dăunătoare în încăpere, dacă volumul de aer pentru un lucrător e mai mare de 40 m3, normativele de ventilare nu sunt reglamentate.
Deoarece sala laboratorului catedrei intră în categoria I – raportul volumului de aer din laborator și numărul de persoane care se află în laborator în timpul lucrărilor este mai mic decît 20 m3 pentru o persoană, aerul zonei laboratorului trebuie ventilat. Volumul de aer care trebuie să fie tras să fie în diapazonul de 20m3/oră pentru o persoană pînă la 30 m3/oră. Deci trebuie de ales un așa tip de dispozitiv de condiționare care ar asigura cerințele expuse mai sus.
Un așa tip de aparat poate servi dispozitivul de tip BK – 1000, care are următorii parametrii tehnici:
Volumul de aer tras – 1000 m3/oră;
Tensiunea de alimentare 220 V, 50 Hz
Schema de lucru a unui dispozitiv de condiționare tipic este arătată în desenul de mai jos:
Date din pașaportul tehnic ale condiționerului BK- 2500
Datele tehnice
Instalația de condiționare BK –2500
Productivitatea de aer rece, kcal/h 2500
Substanța folosită pentru răcire Freon 22
Puterea consumată (de la sursa de curent alternativ ) W 1650
Tensiunea, V 220
Frecvența curentului, Hz 50
Nivelul de zgomot, dB 60
Curentul de lucru, A 8
Dimensiunile, mm
Înălțimea 460
Lățimea 660
Adîncimea 615
Greutatea, kg 65
5.4. Cerințele securității tehnice la începutul lucrului
Pînă la începutul propriu zis a lucrului practic în laborator, studenții sunt obligați să studieze locul său de lucru: dislocația dispozitivelor aflate sub tensiune, a întreprinderilor de curent, caracteristica tehnică a utilajului, instrucțiunile de exploatare a dispozitivelor folosite la efectuarea lucrărilor de laborator. Trebuie de studiat principiul de lucru a echipamentului și metodele de operare inifensive în timpul lucrului.
5.5. Cerințele securității tehnice în timpul de lucru
Este interzisă cuplarea echipamentului la rețea fără permisiunea persoanei responsabile de lucrări; cuplarea în rețea a echipamentului care în timpul efectuării lucrării de laborator nu este folosit.
Studenții neatestați de lector nu sunt admiși la lucrări de laborator.
În prosesul efectuării lucrării de laborator se interzice categoric:
abaterea de la subiect cît și atragerea altora;
părăsirea locului de lucru lăsînd utilajul sub tensiune;
efectuarea lucrului de reparație a utilajului aflat sub tensiune.
Dacă înprocesul delucru apar cazuri ieșite din comun (miros de izolație arsă, fum) utilajul se decuplează, urgent de la rețea informînd despre acesta dirigintele de lucrări sau responsabilul de laborator.
5.6. Acțiuni în cazuri fatale
Dacă vre-o persoană nimerește sub tensiune, este nesesar de urgență de decuplat tensiunea, despre ce se informează dirigintele de lucrări.
Dacă persoana în cauză a rămas în conștiință trebuie să-i creăm condiții de liniște și odihnă. Apoi în caz de necesitate chemăm medicul. Dacă individul a pierdut cunoștința și nu respiră este necesar de a-i face respirație artificială, chemînd totodată salvarea. Respirația artificială se aplică pînă vine medicul sau pănă se restabilește respirația.
Pentru toate cazurile fatale se fac procese verbale conform regulamentului.
Incendiu se numește procesul necontrolat de ardere în afara unui loc de ardere special amenajat, ce aduce daune materiale.
În cadrul oricărei organizații, sau întreprinderi trebuie să existe mijloace de anunțare, de apel rapid la serviciile orășenești antiincendiare în cazul apariției incendiului. Pentru obiectele de o importanță majoră sau periculoase, este recomandată posibilitatea legăturii telefonice directe cu secția antiincendiară orășenească. Semnalizarea antiincendiară se execută cu ajutorul diferitor sisteme. Pentru a anunța despre incendiu se utilizează legătura telefonică, legătura radio, sirena, semnalizarea cu ajutorul clopotelor etc. Mijloacele de anunțare despre incendiu trebuie să fie disponibile toate 24 ore.
Semnalizarea incendiului se execută de diferite sisteme. Cel mai simplu și mai des utilizat este semnalizatorul manual, care se activează prin apăsarea butonului. Așa semnalizatoare se instalează pe scări, în paliere și sînt vopsite în culoarea roșie.
În timpul de față larg se utilizează semnalizatoarele automate, care conform principiului de lucru se împart în cele termice, de fum, combinate și optice.
Semnalizatoarele termice de acțiune maximă acționează la deformarea unei plăci bimetalice, la încălzirea ei până la 60, 80, 100 °C în dependență de reglaj.
În semnalizatoarele termice semiconductoare, în calitate de elemente sensibile sânt termorezistențele, din cauza cărora se schimbă curentul în rețea la încălzirea lor.
Termosemnalizatoarele diferențiale reacționează la ridicarea rapidă a temperaturii (la 30°C timp de 7 secunde), iar în calitate de element sensibil se folosește elementul la încălzirea căruia apare termo-FEM.
În semnalizatoarele de fum în calitate de element sensibil se utilizează camera de ionizare, în care sub acțiunea izotopului radioactiv (plutoniu-239) apare un curent de ionizare. Apariția fumului în cameră mărește consumul de raze ceea ce cauzează micșorarea curentului de ionizare.
În semnalizatoarele combinate se folosește interconectarea semnalizatorului de fum cu cel termic. La camera de ionizare se mai conectează în plus încă o termorezistență.
Semnalizatoarele combinate reacționează atât la apariția fumului, cât și la schimbarea temperaturii. Semnalizatoarele optice reacționează la razele ultraviolete ale spectrului flăcării, deoarece elementul sensibil reprezintă contoarele de fotoni. Semnalizatoarele de diferite tipuri pot controla suprafețe de la 15 până la 100 m2.
Semnalizatoarele de fum și cele combinate nu se instalează în încăperi umede și prăfuite, sau în încăperi în care se conțin vapori de acizi, baze, sau unde temperatura este mai mare decât 80 °C, deoarece în așa locuri poate avea loc acționarea falsă ale semnalizatoarelor.
Procesul de ardere este posibil în cazul când este prezentă substanța arzătoare, sursa de aprindere și oxidantul, care în cele mai dese cazuri este oxigenul, ce se conține în aer. La reducerea concentrației oxigenului din aer până la 12-14% arderea majorității substanțelor se oprește. Procesul de ardere este posibil și în lipsa oxigenului – deoarece hidrogenul, stibiul și unele metale ard în clor. Unele substanțe ( turba, cărbunele, funinginea, cârpele uleioase), numite piriforme pot să se autoinflameze la contactul cu aerul. Auto-aprinderea acestor substanțe are loc în urma proceselor chimice, termice sau microbiologice. Substanțele se încălzesc sub acțiunea căldurii ce vine din afară, ce se elimină în timpul reacțiilor chimice, și de asemenea în rezultatul acțiunii micro-organismelor.
În procesul de producție, incendiul poate apare în urma unor cauze de ordin electric sau ne electric. La cauzele de ordin ne electric se referă:
funcționarea proastă a instalațiilor de producție și dereglarea procesului tehnologic; comportarea iresponsabilă sau ne atentă cu focul (fumatul, lăsarea fără supraveghere a dispozitivelor de încălzire);
construcția incorectă sau dereglarea sistemului de ventilare;
autoinflamarea materialelor.
La cauzele de ordin electric se referă:
scurtcircuitul;
supraîncărcarea conductoarelor;
rezistența mare de trecere;
scânteierea;
electricitatea statică și descărcarea fulgerului;
arcul electric ce apare în timpul sudării electrice și în timpul operațiilor greșite cu aparatajul de comutare;
instabilitatea tensiunii electrice din rețea – ca rezultat se aprind unele circuite integrate din calculator, sau monitor, etc.
Pentru a analiza nivelul securității incendiare a locurilor de muncă, a zonelor de producție, a sălilor de calcul se folosește următoarea clasificare :
1. Clasificarea materialelor de construcție și construcțiilor după nivelul de inflamabilitate:
ne inflamabile;
greu inflamabile;
inflamabile;
2. Clasificarea construcțiilor după nivelul rezistență la incendiu (limita nivelului de rezistența la incendiu – timpul în ore din momentul începerii incendiului până la momentul apariției crăpăturilor).
3. Clasificarea încăperilor după RCIE ("Regulile de Construcție a Instalațiilor Electrice"):
cu pericol de explozie;
cu pericol de inflamare.
Criteriile de apreciere:
Conținutul de substanțe inflamabile;
Regimul termic de prelucrare.
4. Clasificarea proceselor de producție după pericolul incendiar:
cu pericol de explozie;
cu pericol de explozie și inflamare;
cu pericol de inflamare;
fără pericol de inflamare;
Conform primei clasificări (clasificarea materialelor de construcție și construcțiilor după nivelul de inflamabilitate) sala de calcul este ne inflamabilă deoarece sînt prevăzute multe măsuri de prevenire a incendiului cum ar fi: sisteme de semnalizare, podele din metal, mese metalice, pereții în sala de calcul se acoperă cu substanțe ne arzătoare.
După clasificarea a doua (clasificarea construcțiilor după nivelul rezistență la incendiu), de obicei sălile de calcul se află în clădiri construite sau din beton armat sau coteleț (pentru instituțiile de învățământ). Ambele materiale de construcție au o rezistență la incendiu mare – pereții în sala de calcul se acoperă cu substanțe ne arzătoare.
După clasificarea a treia (după Regulile de Construcție a Instalațiilor Electrice), luând în considerație conținutul mic de substanțe inflamabile și regimul termic de prelucrare, sălile de calcul pot fi caracterizate – cu pericol mic de inflamare.
Sălile de calcul după pericolul incendiar a proceselor de producție se referă la categoria celor cu pericol de inflamare ceea ce se explică prin faptul, că în încăpere se găsesc substanțe inflamabile: de obicei, aceste săli sînt echipate cu utilaj care conține masă plastică, care totuși arde. Trebuie însă de menționat, în ultimul timp masa plastică utilizată la fabricarea tehnicii de calcul are o astfel de componență chimică, care nu arde sau care se autostinge după primele secunde de ardere. În sala de calcul de obicei lipsesc așa atribute cum ar fi : covoare, obiecte din lemn, dulapuri cu cărți, etc. Reiese că, cu toate că pericolul de inflamare există, el este foarte mic.
Securitatea antiincendiară poate fi asigurată prin măsuri de profilaxie antiincendiară și prin respectarea regulilor de prevenire a incendiului. Noțiunea de profilaxie antiincendiară include un complex întreg de măsuri, necesare pentru preîntâmpinarea apariției incendiului sau reducerea urmărilor lui.
CONCLUZII
În lucrare este elaborat un sistem de evaluare a cunoștințelor prin intermediul testării.
Sistemul testează elevii punîndu-le întrebările ce au fost în prealabil introduse de profesori, păstrează securitatea informațiilor, poate să înregistreze noi candidați la testare sau să-i șteargă pe cei ce deja au fost testați. La introducerea întrebărilor este nevoie să se introducă și ponderea întrebărilor, teme testului, numărul de întrebări ce vor fi adresate la fiecare nivel și opțional adresa imaginii și numele subtemei fiecărei întrebări.
După ce întrebîrile necesare sunt introduse, ele sunt criptate, astfel păstrîndu-se confidențialitatea lor. Înafară de criptare confidențialitatea mai este asigurată și prin parolă. Parola este ascunsă într-un fișier printre alte informații, ce au scopul de a ascunde parola și de asemenea sunt criptate. Tema și adresa fișierului cu întrebări sunt păstrate în baza de date. Pentru a accesa baza de date deasemenea este nevoie de cunoscut parola. Astfel, utilizatorul chiar fiind deja testat nu poate cunoaște adresa fișierului cu întrebări.
În procesul de testare utilizatorilor le sunt puse întrebările pe nivele. Sistemul determină automat la ce nivel să atribuie întrebarea dată, ținînd cont de ponderea ei. Numărul întrebărilor ce vor fi date la un nivel este stabilit la etapa de introducere a întrebărilor. În cadrul unui nivel întrebările vor fi puse la întâmplare.
Dacă utilizatorul a răspuns greșit măcar la una din întrebări, atunci lui nu i se permite să treacă la nivelul următor. Dacă răspunsul a fost parțial corect, atunci el va fi evaluat în dependență de valoarea lui de adevăr. Reeșind din evaluarea răspunsului utilizatorului i se va adăuga un anumit număr de puncte. Acest număr de puncte va depinde și de ponderea întrebării. În dependență de numărul de puncte acumulat și în dependență de nivelul la care s-a răspuns, utilizatorului i se va pune, la sfîrșitul testării, o notă în cadrul baremului de notare de până la 10.
Data testării, nota și numărul de greșeli la fiecare subtemă vor fi păstrate în baza de date. Tot în baza de date în prealabil sunt introduse inițialele elevilor, clasa din care fac parte și numele dirigintelui.
Testarea SIEC a arătat că aprecierile sunt destul de obiective și sistemul își îndeplinește foarte rapid și fără erori funcțiile. Rezultatele ce au fost obținute cu ajutorul sistemului coincid, cu abateri foarte mici, cu rezultatele reale de reușită a elevilor. Deci SIEC poate fi folosit ca un bun ajutor pentru profesori în procesul de evaluare a cunoștințelor elevilor și nu numai elevilor.
Sistemul este implementat în liceul din satul “Puhoi” și este folosit la evaluarea cunoștințelor elevilor din acest liceu.
SIEC poate fi folosit atât în școlile medii de cultură generală, licee cu profil diferit, cît și în alte instituții de învățământ.
BIBLIOGRAFIE
T. Ionescu, Gh. Muscă, Fl. Munteanu “Programarea calculatoarelor”
București 1995.
Н. Елманова, С. Кошель “С++ Вuilder 4” Москва 1999.
D. Patrașcu, A. Ursu, I. Jinga “Management educațional preuniversitar”.
Б. Березин “Начальный курс С и С++” Москва 2000.
Н. Елманова “ Borland С++ Вuilder 3” Москва 1997.
И. Бежанова “SQLWindows” Москва 1998.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Crearea Unui Sistem Informational de Evaluare a Cunostintelor Siec (ID: 148770)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.