Crearea Unei Baze de Date Spatiale pe Fondul Desfasurarii Cadastrului General In Localitatea Bahnea, Judetul Mures

CAPITOLUL I.

DATE GENERALE

Scopul și importanța proiectului

Ce este de fapt un GIS?

În primul rând este prescurtarea în limba engleză a expresiei Sisteme Informaționale Geografice ( Geographic Information Systems sau o formă mai academică Geographical Information Science). Michael F.Goodchild, profesor la Universitatea din California, Departamentul de geografie definește GIS-ul ca fiind: “o formă particulară a Sistemelor Informatice aplicată datelor geografice”. De fapt sistemele informaționale geografice sunt un ansamblu de echipamente, programe și proceduri proiectate pentru stocarea, administrarea, manipularea, analiza, modelarea și vizualizarea datelor spațiale pentru rezolvarea problemelor de planificare și administrare”.

Mai pe larg, este un sistem folosit pentu modelarea informației, proceselor și structurilor, care reflectă lumea reală, inclusiv evenimentele trecute, pentru a putea înțelege, analiza și gestiona resurse și facilități.

Specific acestui tip de sistem de date este faptul că lucrează cu două tipuri de informații interconectate între ele, și anume:

– o informație grafică ce poate fi prezentată sub forma unui raster sau a unui vector care plasează entitățile într-un spațiu bidimensional sau tridimensional.

– o informație sub forma unei baze de date ce stochează atributele asociate acestor entităților, bază de date ce poate fi interogată și analizată.

Prin sistemul de cadastru general se urmărește realizarea următoarelor obiective:

Identificarea , descrierea și înregistrarea în documentele cadastrale a imobilelor prin natura lor , măsurarea și reprezentarea acestora pe hărți și planuri cadastrale , precum și stocarea datelor pe suporturi informatice;

Identificarea și înregistrarea tuturor proprietarilor și a altor deținători legali de imobile , în vederea înscrierii în Cartea Funciară cu caracter definitiv;

Furnizarea datelor necesare sistemului de impozite și taxe pentru stabilirea corectă a obligațiilor fiscale ale contribuabililor , solicitate de organismele abilitate;

Implementarea GIS-ului în realizarea și întreținerea cadatrului general optimizează circuitul de informare dintre organizații, ajută la recuperarea rapidă a datelor necesare și la întreținerea acestora, permite producerea interactivă a hărților tematice și efectuarea analizelor asupra datelor introduse în proiect. Lucrările care sunt efectuate cu ajutorul tehnicii GIS prezintă o îmbunătățire a activității unei administrații publice locale.

În acest scop în lucrarea de față s-a realizat introducerea și unificarea datelor spațiale și descriptive rezultate pentru localitatea Bahnea, județul Mureș, într-o aplicație GIS care să reprezinte o bază de date pentru realizarea și intreținerea cadastrului general.

Localizarea geografică

Comuna Bahnea , județul Cluj este situată în partea sudică a județului la 18 km de Târnaveni, pe cursul răului Târnava Mică , și la 30 km față de reședința de județ Târgu Mureș, relieful comunei este relativ uniform , fiind alcătuit din dealuri , acoperite cu păduri și are următoarele vecinătăți:

Nord comuna Suplac

Sud județul Sibiu

Vest comuna Zagăr

Est comuna Mica

Din punct de vedere geografic, Comuna Bahnea este situată în zona central-nordică a României, pe următoarele coordonate geografice: 46.37 latitudine nordică și 24.48 longitudine estică

Din punct de vedere administrativ comuna este compusă din șapte localități: Bahnea, Bernadea, Cund, Daia, Gogan, Idiciu și Lepindea. Activitățile specific sunt cultura cerealelor și creșterea animalelor.

Având o suprafață de 9.164,84 ha și o populație de aproape 3.813 locuitori potrivit recensământului dina nul 2002, comuna are utilități de curent electric, gaz și apă și canalizare. Printre obiectivele turistice care se regăsesc în localitate amintim :Castelul Bethlen , Biserica Reformată, Monumentul Eroilor Români din Primul si al Doilea Război Mondial.

Situația juridică a obiectivului proiectat

Imobilul se identifică din punct de vedere juridic prin numărul topografic/ cadastral, numărul cărții funciare în care este înscris și proprietar. Funcția juridică a cadastrului general se realizează prin corespondența biunivocă dintre imobil și proprietar în cadrul publicității imobiliare.

Raportul juridic în care se gǎsește deținǎtorul de fapt fațǎ de imobilul înscris în cadastru se stabilește numai prin sistemul de publicitate imobiliarǎ, care este reprezentat de cartea funciarǎ. În prezent, cele douǎ activitǎți – cadastru general și cǎrțile funciare – sunt îndeplinite de cǎtre aceeași instituție și anume Agenția Naționalǎ de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Funcția juridică a cadastrului general se realizează prin identificarea proprietarului pe baza actului de proprietate și prin înscrierea în cartea funciară.

Conform Legii 7/1996 înscrierea, din punct de vedere juridic, în cartea funciară, a dreptului de proprietate, trebuie să cuprindă: numele proprietarului, actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de proprietate, precum și menționarea înscrisului pe care se întemeiază acest drept, strămutările proprietății, servituțile constituite în folosul imobilului, faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la proprietate, orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face în titlu, în partea I sau a II-a a cărții funciare, cu privire la înscrierile făcute. În cazul dezmembrămintelor dreptului de proprietate și a sarcinilor, înscrierea în cartea funciară trebuie să cuprindă: dreptul de superficie, uzufruct, uz, folosință, abitație, servituțile în sarcina fondului aservit, ipoteca și privilegiile imobiliare, precum și locațiunea și cesiunea de venituri pe timp mai mare de 3 ani, faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte, sechestrul, urmărirea imobilului sau a veniturilor sale, orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face cu privire la înscrierile făcute în această parte. În cazul corpurilor de proprietate înscrise în cartea funciară, acestea se vor putea modifica prin alipiri, dacă mai multe parcele se unesc într-un singur corp sau dacă se adaugă o nouă parcelă la un corp de proprietate ori se mărește întinderea unei parcele. De asemenea, corpul de proprietate se modifică și prin dezlipiri, dacă se desparte o parcelă de un corp sau se micșorează întinderea unei parcele. Dezlipirea unei parcele sau a unei părți dintr-o parcelă, care face parte dintr-un corp de proprietate, se face împreună cu sarcinile care o grevează. Parcela care este grevată cu sarcini nu poate fi alipită la un alt corp de proprietate, ci va forma, în caz de dezlipire, un corp de proprietate separat.

În caz de alipire sau dezlipire, se vor efectua transcrieri, dacă o parcelă trece dintr-o carte funciară în alta, sau readnotări, dacă, dezlipindu-se o parcelă, aceasta se va trece în aceeași carte funciară ca un corp de proprietate de sine stătător sau ca o parcelă a unui alt corp de proprietate. Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, intrucat, nefiind in circuitul civil, dreptul de proprietate asupra acestor terenuri nu poate fi instrainat. Sunt imprescriptibile sub un dublu aspect: imprescriptibilitatea dreptului la actiune in revendicarea terenurilor care fac obiectul domeniului public; imposibilitatea dobandirii de catre terți a terenurilor din domeniul public, prin efectul prescripției achizitive (adica al uzucapiunii). Terenurile aparținand domeniului public pot fi date in administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate.

Terenurile proprietate privata, indiferent de titularul lor, se afla in circuitul civil, adica ele pot fi dobandite si instrainate potrivit dispozițiilor de drept comun si cu respectarea dispozițiilor speciale din Legea nr. 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor. Indiferent ca sunt situate in intravilanul sau extravilanul localitatilor si indiferent de intinderea suprafetei, terenurile pot fi instrainate numai prin acte juridice incheiate in forma autentica.

Având în vedere că lucrarea de față nu se referă la un imobil bine identificat, ci la un areal ce cuprinde mai multe parcele distincte, deținute de proprietari diferiți, nu se poate vorbi de situația juridică a întregului obiectiv. Din punct de vedere juridic terenurile și imobilele din cadrul arealului studiat pot fi grupate în următoarele clase: imobile înscrise în cartea funciară; imobile înscrise cu caracter provizoriu în cartea funciară; imobile proprietate privată; imobile proprietate privată a statului; imobile proprietate publică a statului.

Baza geodezo-topografică din zonă

Prima etapă , in vederea realizării proiectului de măsurători , este identificarea bazei geodezo-topografice din zona studiată. Aceasta se realizează pe planuri și hărți existente ale lucrărilor executate anterior, prin determinarea punctelor geodezice și ale reperelor de nivelment și obținerea inventarelor de coordonate pentru aceste puncte.

Astfel in urma analizei inventarelor de coordonate, înscrise în registrele de la Oficiul de Cadastru Tg. Mureș, a planurilor topografice scara 1:5000 și a planurilor digitale cu rețelele de puncte geodezice ale României s-au solicitat inventarele de coordonate , schițele și descrierile topografice a unui număr de 56 de borne topografice de tip feno , care formează rețeaua de indesire prin tehnologie GPS a comunei Bahnea.

Dat fiind faptul ca îndesirea rețelei topografice de sprijin a fost realizată in anul 2010, în urma recunoașterii la teren s-au identificat un număr de 52 de borne in stare bună , existând vizibilitate reciprocă între perechile de borne.

Sisteme de proiecție

Ansamblul metodelor matemetice prin care se realizează transformarea spațiului tridimensional în hărți bidimensionale se numesc sisteme de proiecție cartografice. Proiecția cartografică asigură corespondența dintre coordonatele geografice ale punctelor de pe elipsoidul terestu și coordonatele x și y ale acelorași puncte de pe hartă.

Generalități

Un sistem de proiecție este caracterizat prin mai multe elemente.

Planul de proiecție – suprafața pe care se face proiectarea porțiunii de elipsoid;

Punctul de vedere – punctul din care se consideră că pleacă razale proiectante;

Punctul central al proiecției – punctul situat în centrul suprafeței proiectat;

Scara – raportul dintre elementele de pe elipsoid și cele de pe planul de proiecție;

Rețeaua geografică – formată din meridianul și paralelele considerate pe globul terestru;

Rețeaua cartografică – rezultă din proiectarea rețelei geografice pe planul de proiecție;

Rețeaua kilometrică – este un sistem de paralele cu ajutorul căruia se pot stabili coordonatele x și y ale punctelor de pe hartă.

Tipuri de proiecții

Numărul sistemelor de proiecție este foarte mare și a necesitat o clasificare a acestora. Sistemele de proiecție sunt clasificate după următoarele criterii:

Caracterul deformărilor:

Proiecții conforme – proiecții echiunhgiulare, ortogonale care nu deformează unghiurile măsurate;

Proiecții echivalente – proiecții care nu deformează suprafețele

Proiecții arbitrare – proiecții echidistante care nu deformează distanțele.

Orientarea suprafeței pe care se face proiectarea.

Proiecții normale – axa polilor coincide cu axul conului sau cilindrului în cazul proiecțiilor conice și cilindrice, iar în cazul proiecțiilor orizontale planul de proiecție este tangent la pol;

Proiecții transversale – axa cilindrului sau conului face cu axa sferei terestre un unghi drept,iar in cazul proiecțiilor orizontale, planul se găsește tangent la ecuator;

Proiecții oblice – axa cilindrului sau conului face un unghi mai mic decât unghiul drept, iar in cazul proiecției orinzontale planul de proiecție se confundă cu planul orizontului în punctul considerat.

Modul de construcție

Proiecții azimutale – se obțin prin proiectarea zonei de pe sferă pe un plan tangent sau secant în punctul central al proiecției și sunt trei tipuri de proiecții azimutale:

Ortografice

Centrală

Stereografică

Proiecții conice – suprafața de proiecție este suprafața laterală a unui con tangent sau secant în punctul central al proiecției. Se deosebesc trei tipuri de proiecții conice:

Conice drepte

Conice transversale

Conice oblice

Proiecții cilindrice – suprafața de proiecție este suprafața laterală a unui cilindru tangent la sferă. Se disting trei proiecții cilindrice:

Drepte

Transversale

Oblice

Proiecții convenționale

Utilizarea proiecțiilor in cartografie

Proiecții utilizate pentru hărțile universale

Proiecții utilizate pentru hărțile emisferelor

Proiecții utilizate pentru hărțile continentelor

Proiecții utilizate pentru hărțile țărilor și a unor porțiuni

Sistemul de proiecție Stereo 1970

De-a lungul aniilor în România au fost utlizate mai multe proiecții pentru reprezentarea suprafeței Pământului pe hărți. În perioada 1933-1950 proiecția utilizitată a fost proiecția stereografică pe planul unic secat Brașov. În anul 1951 s-a adoptat proiecția Gauss-Krüger care a înlocuit proiecția stereografică 1933. In septembie 1971 s-a emis Decretul 305 care prevede că: ”lucrările geodezice, topo-fotogrametice și cartografice necesare economiei naționale se execută în proiecție stereografică 1970 și sistem de cote referite la Marea Neagră”.

Fig.1.1. Proiecția Stereo 1970

Proiecția a fost folosită la întocmirea planurilor topografice la scările 1:2000,1:5000,1:10000, precum și a hărților cadastrale 1:50000.

Proiecția Stereo 70 este o proiecție conformă, măsurătorile por fi prelucrate direct pe plan, fără calculul coordonatelor geografice, dar cu condiția că au fost aplicate corecții prelabile pentru reducerea măsurătorilor. Proiecția deofrmează ariile și distanțele, funcție de depărtarea acestora față de polul proiecției.

Fig.1.2. Deformațiile proiecției Stereo 1977

Elipsoidul utilizat în proiecția stereo 70 este elipsoidul Krasovski ca și în cazul proiecției Gauss. Punctul central al proiecției este situat aproximativ în centrul geometric al teritoriului României, la nord de orașul Făgăraș și are coordonatele: B0=460 nord și L0=250 est. Reprezentarea șării se face pe un singur plan, cu centrul în polul Q0 și o rază de aproximativ 202 km. Pe acest plan există un cerc de deformație nulă, iar în pol există o deformație negativă de -25cm/km.

Parametrii proiecției sunt:

Semiaxa mare: a=637824,000m

Turtirea geometrică: f=1/298,3

Proiecția Stereo 70 se aseamănă cu cea din 1933, dar deosebirile privind polul Q0, orientarea sistemului de axe x0y sau coeficientul de reducere a scării nu permit ca orice formulă să fie aplicată și pentru proiecția stereografică 1970.

Pentru a transforma coordonatele WGS84 în coordonate Stereo 70 se utilizează o succesiune de transformări:

Coordonatele X și Y ale sistemului Stereo 70 se transformă in coordonate B și L Krasovski 1940 utilizănd formulele cu coeficienți constanți cunoscute din cartografia matematica, iar coordonatele B și L Krasovski 1940 se transformă in coordonate B și L WGS84 utilizănd transformarea conformă spatială Helmert cu 7 parametri : 3 translații, 3 rotații si un factor de scară.

Fig. 1.3. Harta deformațiilor regionale

Pentru păstrarea și utilizarea hărților și planurilor, acestea sunt împărțite după o anumită regulă în secțiuni denumite foi de hartă sau trapeze de mărimi rezonabile pentru ficare sistem de proiecție. În prezent în România este utilizată proiecția Stereo 70, dar împărțirea foilor de hartă se face ca și în cazul proiecției Gauss-Kruger.

Împărțirea foilor de hartă se face pornind de la scara 1:1000000 conform căreia întregul glob este împărțit pe longitudine în fuse de 60, acestea fiind numerotate de la 0 la 60 cu cifre arabe începând de la meridianul de 1800 din directia Est, și pe latitudine în zone de câte 40 numerotate cu majuscule de la ecuator spre nord. România este situată în fusele 34 și 35 delimitate de meridianele18,24 și 24,30 și se află în zonele K,L și M. Nomenclatura este constituită printr-o literă notată cu majuscule care indică zona și un număr de la 1 la 60 care indică fusul. Nomenclatura este prezentată în fig. 1.4.

Fig.1.4. Nomenclatura foii de hartă 1:1000000

Nomenclatura foilor de hartă la scara 1:500000 se obține din nomenclatura scării 1:1000000 la care se adaugă una din majusculele A,B,C,D. Dimensiunile sunt obținute prin înjumătățirea dimensiunilor la scara 1:1000000.

Pentru scara 1:200000 nomenclatura este obținută prin adăugarea literelor romane de la 1 la 36 la nomenclatura foilor de hartă de la scara 1:1000000. Dimensiunile se obțin din dimensiunile trapezului la scara 1:1000000 micșorate de șase ori, obținând trapeze de 400X10.

Fig.1.6. Nomenclatura foii de hartă 1 :200000

Nomenclatura scării 1:100000 se numerotează cu cifre arabe de la 1 la 144 și este obținută din nomenclatura scării 1:1000000 la care se adaugă numărul corespunzător.

Fig.1.7. Nomenclatura foii de hartă 1:100000

Pentru scara 1:50000 dimensiunile se obțin prin înjumătățirea dimensiunilor trapezului la scara 1:1000000. Nomenclatura se obține prin nomenclatura scării 1:100000 urmată de majusculele A,B,C sau D.

Fig. 1.8. Nomenclatura foii de hartă 1:50000

Dimensiunile scării 1:25000 se obțin înjumătățând dimensiunile de la scara 1:50000 și va avea 5’ X7’30’’. Este notată cu litere mici a,b,c,d,iar nomeclatura se obține din nomenclatura scării 1:50000 urmată de litera corespunzătoare.

Fig.1.9.Nomenclatura foii de hartă 1:25000

Nomenclatura hărților la scara 1:10000 se obține prin împărțirea nomenclaturii la scara 1:25000. Sunt obținute trapeze de 2’30’’X 3’45’’ care sunt numerotate cu cifre arabe de la 1 la 4. Nomenclatura este obținută din nomenclatura scării 1:25000 urmată de unul din numerele corespunzătoare.

Fig.1.10. Nomenclatura foii de hartă 1:10000

Scara la 1:5000 se obține din scara 1:10000 prin înjumătățirea dimensiunilor acestura obținând trapeze de dimensiuni 1’15’’X1’2,5’’. Nomenclatura se obține din nomenclatura scării 1:10000 adăugând cifrele romane I,II sau III.

Fig.1.11. Nomenclatura foii de hartă 1:5000

Nomenclatura la scara 1:2000 este obținută prin împărțirea nomenclaturii la scara 1:10000 în 256 de trapeze. Nomenclatura este obținută din nomenclatură trapezului la scara 1:10000 la care se adaugă numere arabe corespunzătoare.

Fig.1.12. Nomenclatura foii de hartă 1:2000

Sistemul de referință de cote Marea Neagră 1975

Sistemele de referință pentru nivelment definesc locul de amplasare al punctului zero fundamental față de care se calculează altitudinile punctelor de pe întreg teritoriul național. În România sistemele de referințe folosite pentru cote de-a lungul aniilor au fost urmatoarele:

• La începutul secolului XX. Marea Adriatică pentru Banat și Transilvania și Marea Neagră pentru restul țării;

• După cel de-al Doilea Război Mondial s-a introdus sistemul de referință de cote Marea Baltică 1 și 2 care a fost system comun cu țăriile comuniste;

• În prezent este utilizat Marea Neagră 1975.

Marea Neagră 1975 este un sistem de cote normale, cu punctul fundamental situat în Capela Militară Constanța.

Fig.1.13.Sistemul de referință de cote Marea Neagră 1975

CAPITOLUL II.

INSTRUMENTE ȘI METODE DE MĂSURARE

Instrument utilizat. Stația totală Leica TC®407

Generația nouă de instrumente cuprind tahimetrele electro – optice care sunt capabile să deteremine diferite elemente topografice pe baza măsurătorilor effectuate prin intermediul unor softuri implementate. Aceste instrumente intră în categoria instrumentelor topografice modern, având principiul de funcționare principiul tahimetrului clasic. În literature specială instrumentele electro – optice sunt denumite Stații Totale.

Din punct de vedere constructive elementele stației totale sunt foarte apropiate de tahimetre clasice. Tahimetrele electro – optice au trei axe constructive :

Axa verticală

Axa orizontală

Axa de vizare a lunetei

Părțile component ale unui tahimetru electro – optic:

Componente mecanice:

Ambaza

Cercul orizontal

Cercul vertical

Componente optice:

Luneta

Dispozitivul de centrare

Componente electronice:

Microprocesorul

Dispozitivul EDM(Electronic Distance Measuremenet)

Memoria electronica

Panoul de afișaj și comandă

Bacteria de acumulatori

Componentele stației totale sunt prezentate în figura și sunt următoarele:

Collimator

Lumina de ghidare EGL

Șurub de mișcare verticală

Baterie

Suport pentru baterie

Capac baterie

Ocular clarificare reticul

Focusarea imaginii

Mâner de transport detașabil

Interfață serială de transfer al datelor

Șurub de calare

Obiectiv cu EDM încorporat

Display

Tastatură

Nivelă sferică

Tasta Pornire/Oprire

Buton de declanșare

Șurub de mișcare fină pe orizontală

. Metode de măsurare. Metoda radierii

Ridicarea detaliilor topografice presupune stabilirea punctelor caracteristice și determinarea poziției relative a acestora față de punctele rețelei de ridicare în vederea redărilor pe planul și hărți.

Metoda radierii se utilizează în cazul în care terenul este întins și există vizibilitate dint-un punct de stație spre toate punctele caracteristice. Măsuratorile se încep dintr-un punct de coordonate cunoscute, de regulă din rețeaua de sprijin, continuând cu punctele caracteristice în sens orar. Coordonatele spațiale ale punctului radiat se calculează în funcție de:

Coordonatele cunoscute ale stației A și ale punctului de orientare B, ambele din rețeaua de ridicare;

Elementele geometrice ce definesc poziția punctului I, denumite și coordonate polare, respective distanța IA1, unghiul orizontal α, precum și unghiul zenital zA1, toate măsurate în teren.

Prelucrarea datelor cuprinde pașii:

Calcularea unghiurilor βi

β1=Hz1-Hz100 (3.46)

β2=Hz2-Hz100

.

.

.

βn=Hzn-Hz100

Calculul orientărilor ϴi

tg ϴ100-101=∆y/∆x => ϴ100-101=arctg∆y/∆x (3.47)

ϴ101-100=arctg∆y/∆x+200g

ϴ101-1=ϴ101-100+β1

ϴ101-2=ϴ101-100+β2 (3.48)

ϴ101-3=ϴ101-100+β3

.

.

.

ϴ101-n=ϴ101-100+βn

Calculul creșterilor de coordonate

Δx101-1=D1 • cosϴ101-1

Δy101-1=D1 • sinϴ101-1

Δx101-2=D2 • cosϴ101-2

Δy101-2=D2 • sinϴ101-2

(3.49)

Δx101-3=D3 • cosϴ101-3

Δy101-3=D1 • sinϴ101-3

.

.

.

Δx101-n=Dn • cosϴ101-n

Δy101-n=D1 • sinϴ101-n

Calculul coordonatelor absolute

X1=X101+Δx101-1

Y1=Y101+Δy101-1

X2=X101+Δx101-2

Y2=Y101+Δy101-2

X3=X101+Δx101-3 (3.50)

Y3=Y101+Δy101-3

.

.

.

Xn=X101+Δx101-n

Yn=Y101+Δy101-n

După efectuarea calculelor aferente radierii simple s-a obținut inventarul de coordinate.

. PREZENTAREA SOFTURILOR DE PRELUCRARE

Mapsys 10

MapSys 10 combină funcționalitatea avansată cu puterea de prelucrare, oferind soluții eficiente în toate domeniile de activitate care creează sau utilizează baze de date GIS. Specialiștii GIS care folosesc Mapsys pentru generarea datelor cu referință spațială pot creea rapid și într-un mod structurat baze de date GIS validate la toate nivelele. Suportul pentru această abordare, îl oferă funcțiile grafice, topologice, de anailiză și reprezentare a informațiilor prin care eficiența prelucrării și utilizării datelor crește cu volumul și complexitatea acestora.

MapSys 10 este optimizat pentru creearea distribuită a hărților și planurilor indifferent care este sursa datelor: observații de teren prelucrate , vectorizare manuală/automată, creare prin construcții grafice. Sunt puse la dispoziția utilizatorului numeroase funcții de construcții geometrice, verificare, corecții, creare incrementală, transformare/georeferențiere și culegere de date. Comunicarea cu alte sisteme CAD sau GIS este asigurată de Interfața GDAL (Geospatial Data Abstraction Library) care permite transferul datelor GIS vectoriale folosind cele mai cunoscute formate de date.

Crearea topologiei pentru un set de date vectoriale reprezintă trecerea la un nivel superior de utilizare și valorificare a informațiilor existente, conform modelului de date propus. Prin funcțiile topologice, se validează și se creează printr-o singură comandă baza de date GIS primară, în formate baze de date relaționale (RDBMS) standard, conținând referințele pentru elementele vectoriale. Bazele de date create pot fi completate ușor cu categorii de informații noi, sau se pot relaționa cu alte baze de date externe în funcție de necesitățile și complexitatea proiectului.

Baza de date GIS edificată prin funcțiile topologice poate fi sincronizată cu alte sisteme GIS sau cu aplicații externe specializate de evidență și generarea rapoartelor. Geotop oferă o serie de aplicații alfanumerice din domeniile Imobiliar-Edilitar (Attrib), Cadastru General (CG) sau Documentații Cadastrale (DocCad). Prin acestea, atributele obiectelor (identificatoare, suprafete, schite, liste) se preiau automat în bazele de date ale aplicațiilor, unde pot fi extinse cu date specifice la nivel de obiect.

Fig.2.3. Mapsys 10

Attrib 9.0

Attrib 9 permite generarea Băncii de Date Urbane imobiliar-edilitare bazată pe atributele geo-referențiate furnizate de MapSys. Fișele standard se pot tipări din aplicațiile Attrib sau se pot afișa prin selectarea obiectului corespondent din Mapsys. Datorită structurii relaționale, Banca de Date Cadastrală generată cu aplicațiile Attrib poate fi legată la orice program GIS.

Fișa Bunului Imobil (MDRT)

Importarea atributelor principale din MapSys

Introducerea datelor referitoare la parcelă,

subparcelă, clădire și situația juridică

Evidența localităților

Evidența străzilor

Evidența persoanelor

Tipărire – Fișa Bunului Imobil MLPAT sau OCPI

Tipărire – Indexul alfabetic al proprietarilor

Tipărire – Registrul parcelelor

Tipărire – Registrul proprietarilor

Tipărire – Categorii de folosință pe proprietari

Tipărire – Centralizatorul pe categorii de folosință

Realizarea Registrului spațiilor verzi

Tipărirea Fișei și registrelor Spațiilor verzi

Fig.2.4. Attrib 9.0 – Fisa bunului imobil

Toposys 7

TopoSys 7 este un soft de specialitate geodezic cu funcționalitate mărită, folosind concepția și procedurile moderne de calcul în scopul rezolvării referinței geodezice a observațiilor efectuate cu stațiile totale sau prin tehnologia GNSS. TopoSys înglobează toate funcționalitățile necesare definirii și utilizării Sistemelor de Referință a Coordonatelor conform standardelor internaționale, având un număr mare de Sisteme de Coordonate definite pe datum-uri geodezice locale sau globale. Metodele interne de filtrare a erorilor și compensarea datelor prin Metoda Celor mai Mici Pătrate, sunt rezultatul cercetărilor științifice în domeniu, testate pe nenumărate măsurători topografice și geodezice, atât pe rețele geodezice locale, cât și pe rețele GNSS naționale.

Fig.2.5. Toposys 7

Funcții TopoSys 7

Posibilitatea deschiderii mai multor lucrări în cadrul aceluiași proiect

Funcții de import direct din stații totale, și descărcare directă prin port serial

Editare date pentru modificări sau introducere manuală

Sistem de coordonate N-E sau E-N, Unități unghiulare Sexagesimale sau Centesimale

Definire Sisteme de coordonate bazate pe datum-uri geodezice naționale sau internaționale

Configurare Proiecții cartografice Stereografice, Conică Gauss, UTM

Lucru în sistem fără proiecție Geocentric – Geografic sau Topocentric

Posibilitatea utilizării modelelor de geoid

Calcul automat al Factorului de scară pe baza punctelor din zona de lucru

Distanțe măsurate de tip înclinate, orizontale, stadimetrice sau GPS

Reducerea distanțelor la orizont, la nivelul mării sau pe planul proiecției

Acceptarea codurilor de puncte date pe teren sau la prelucrare

Export de date grafice și alfanumerice în format ASCII, DXF, WMF

Calcul automat coordonate geografice și geocentrice

Descărcare directă din receptoare GPS de buzunar

Calculul coordonatelor aproximative cu metode binecunoscute, pe coordonate cunoscute sau neorientat

Intersecție înainte

Intersecție înapoi

Drumuire

Radiere

Afișarea modulelor stațiilor

Calculul cotelor și diferențelor de nivel din datele de nivelment trigonometric

Posibilitatea organizării datelor de nivelment pe linii de nivelment

Transformări de coordonate plane, spațiale

Transformări standard (Stereo Krasovski – Stereo WGS, Hayford )

Transformări de coordonate în mod direct între sisteme bazate pe datum-uri diferite

Depistarea erorilor mari prin compensarea robustă, test TAU, Compensarea rețelelor 1D, 2D sau 3D (vectori

spațiali în sistem geocentric) prin Metoda Celor Mai Mici pătrate ca:

Rețele libere

Rețele constrânse

Rețele cu coordonate măsurate

Metode de ponderare:

În funcție de distanțe

Normalizată

Unitară

Generarea și afișarea elipselor de eroare

Generarea rapoartelor de calcul și compensare, salvarea acestora în ordine cronologică după fiecare calcul

Generarea schițelor de rețele cu posibiltatea afișării atributelor măsurătorilor, în fereastra grafică

Export de coordonate, cote, măsurători sau date de nivelment în format ASCII

Export grafică în format DXF sau WMF

CAPITOLUL III.

PREZENTAREA TEORETICĂ A MODELELOR MATEMATICE UTILIZATE ÎN PRELUCRAREA OBSERVAȚIILOR

Ca și în alte domenii și în geodezie există o anumită metodologie ce trebuie respectată în procesele care conduc la obținerea rezultatelor finale. Metodologia geodezică reprezintă un set de proceduri adoptate în vederea evaluării unor parametrii care contribuie direct sau indirect la descrierea geometriei figurii Pământului și a câmpului său gravimetric. În vederea evaluării acestor parametrii se fac experimente, se culeg date, procedurile respective incluzând și operații specifice de planificare și optimizare pe lângă acelea de evaluare corectă a rezultatelor. Un element specific geodeziei este acela că, de regulă, se colectează mai multe date decât strictul necesar pentru a determina în mod unic cantitățile dorite.

Pentru studierea unui fenomen prin metode experimentale trebuie elaborat un model care să reprezinte cât mai bine, dar în formă simplificată, realitatea fizică.

Prin model se înțelege o reprezentare simplificată a unui fenomen sau process real.

Dintre toate tipurile de modele ce pot fi utlizate, geodezia lucrează cu modele simbolice ce utilizează litere, numere, simboluri pentru a reprezenta mărimile, proprietățile lor și relațiile dintre ele. Cel mai adesea, modelele utilizate în geodezie sunt neliniare, acest lucru presupunand utilizarea anumitor tehnici matematice pentru a ajunge la soluțiile căutate.

În principiu metodologia de bază ce trebuie urmată în vederea obținerii unor rezultate corecte constă în următoarele:

Parametrii necunoscuți, valorile ce urmează a fi determinate, sunt cunoscuți (identificați) precum și precizia cu care vrem să-i determinăm în urma procesului de prelucrare.

În general acești parametrii necunoscuți nu pot fi măsurați direct ceea ce înseamnă că trebuie găsite niște relații matematice care să facă legătura între aceștia și niște cantități care pot fi măsurate. Această etapă de formulare a funcțiilor respective, care constituie modelul matematic, stă la baza procesului de determinare a parametriilor neconoscuți.

Înainte de efectuarea observațiilor trebuie să se specifice acuratețea cu care să se facă, acuratețe ce este dictată de precizia cu care dorim să determinăm parametrii necunoscuți și de modelul matematic formulat.

Măsurătorile efectuate care nu se încadrează în precizia specificată anterior trebuie eliminate. Dacă prin eliminarea unor măsurători individuale nu mai rămân suficiente observații pentru atingerea scopului propus trebuie efectuate noi măsurători.

Prelucrarea preliminară a observațiilor trebuie inclusă în modelul matematic prin care se calculează parametrii necunoscuți și precizia lor de determinare.

Evaluarea modelului matematic în vederea completării lui, atunci când este cazul, cu viitoare evaluări ale observațiilor corectate constituie următoarea etapă ce trebuie parcursă.

Ultima etapă constă în evaluarea parametrilor necunoscuți calculați la examinarea, dacă este posibil, a compabilității lor cu alte determinări independente ale acelorași parametrii.

Analiza observațiilor

Prin procesul de măsurare se determină, prin intermediul unor instrumente sau aparate de măsură, valoarea unei mărimi fizice prin raportarea la o altă mărime de aceeași natură. În geodezie toate aceste măsurători sunt efectuate cu scopul de a determina poziția diferitelor obiecte și fenomene din spațiul terestru. Pentru ridicarea preciziei determinărilor, întotdeauna, asupra unei mărimi sunt efectuate mai multe măsurători decât strictul necesar, numărul acestor măsurători suplimentare reprezentând gradul de libertate al determinării respective.

Orice proces de măsurare este afectat de erori, eroarea fiind diferența dintre valoarea

măsurată și valoarea adevărată.

Funcție de modul în car se produc, aceste erori pot fi:

Erori grosiere sau greșeli. Acestea apar în urma efectuării necorespunzătoare a

unei măsurători sau a înregistrării ei incorecte. Erorile de acest tip trebuie în primul rând depistate prin adoptarea unor metode de control și respectarea unei anumite metodologii de măsurare și apoi, dacă este cazul, eliminarea lor din prelucrările ulterioare.

Erori întâmplătoare. Apar datorită unor factori imposibil de controlat și evaluat

sau datorită neglijării influenței unor factori în procesul de măsurare prin neincluderea în modelul matematic.

Erori sistematice. După cum le indică și numele aceste erori se produc în mod sistematic, după legi cunoscute, deci influența lor poate și trebuie eliminată.

CAPITOLUL IV.

CADASTRU GENERAL

Noțiuni generale

Proprietatea asupra terenurilor a stat, în toate timpurile, la baza tututor civilizațiilor și a stabilității insituțiilor. Statulul proprietății s-a transformat în decursul timpului, mergând de la forma primară (simpla ocupare a solului), până la formele cele mai moderne, pe care cunoaștem astăzi.

În același timp, statul a căutat întotdeauna să cunoască și să se informeze bine asupra întinderii, caracteristicilor și repartizării proprietățiilor private sau publice, de pe teritoriul său. Ca urmare, s-a simțit foarte repede necesitatea de a reprezenta pe planuri și de a descrie și consemna în registre, limitele îi proprietățile membrilor societății.

Pentru a asigura proprietarilor garanția drepturilor lor, pentru a avea o evidență clară și a le controla sau limita, cât și pentru a permite o stabilire echitabilă a impozitului pe teren, și pe construcții, statul a creat ‚Cadastrul’ , o instituție care a existat sub diferite forme, din cele mai vechi timpuri, în foarte multe state.

Mult timp cadastru din multe țări a constituit un sistem utilizat numai in scopurile fiscal și juridic. Ulterior el a fost dezvoltat pentru a deveni un cadastru polivalent, adică un cadastru capabil să furnizeze date privind și alte aspecte ale teritorilului, nu numai cele privind terenul sau construcția. Astfel s-au adăugat informații privind acoperirea sau utilizarea solului și calitatea lui, privind rețelele edilitare aeriene sau subterane, calitatea lor si materialele din care sunt formate, privind starea și dotările construcțiilor, numărul de nivele și materialul de construcție , privind elementele de referință spațială.

Astăzi, cadastrul polivalent evolueaza spre un sistem de informații referențiale spațial, el fiind nucleul sistemelor de informații ale teritoriului, precum și al sistemelor informatice urbane, care ofera și elemente de georeferențiere, instrumente indispensabile în planificarea și gestiunea modernă a activităților din toate sectoarele economiei naționale.

Definiția, scopul si obiectul cadastrului general

Se cunosc mai multe definiții pentru cadastru, mai mult sau mai puțin complete sau complexe, date de diferiți specialiști în cărțile de specialitate sau cuprinse in dicționare. Definițiile cadastrului, precum și comentariile care adesea însoțesc aceste definiții, sunt practic date în funcție de tipul cadastrului și de organizarea sa la un moment dat într-o țară. Astfel, în țara noastră, conform Legii cadastrului și a Publicității imobiliare ( Legea nr. 7/1996) s-a adoptat următoarea definiție:

Cadastru general este un sistem unitar și obligatoriu de evidență și inventariere sistematica a bunurilor imobile de pe teritoriul întregii țăr, din punct de vedere cantitativ, calitativ și juridic, indiferent de destinația lor și de proprietar, prin care se realizează identificarea, înregistrarea și reprezentarea lor în registre și pe harți și planuri cadastrale.

Conform Legii nr. 247/2005 definiția Cadastrului general este modificată și are următorul conținut: Cadastrul general este sistemul unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul țării.

Scopul lucrărilor de cadastru este de a pune la dispoziția celor interesați, în orice moment, date reale și complete referitoare la bunurile imobile, pentru a contribui la:

reglementarea situației juridice a bunurilor imobile și înscrierea lor în cartea funciară, în vederea realizării publicității imobiliare;

crearea unei baze juste pentru stabilirea impozitului fiscal;

identificarea juridică a resurselor funciare;

furnizarea elementelor necesare pentru întocmirea studiilor și proiectelor privind sistematizarea teritoriului și a localităților , precum și pentru alegerea amplasamentelor diferitelor obiective industriale și socio-culturale;

întocmirea documentațiilor pentru scoaterea din circuitul agricol;

cunoașterea terenurilor aflate în adminstrarea ministerelor sau departamentelor din diferite sectoare ale economiei naționale, precum și a modului de folosire a acestora în raport cu destinația lor inițială;

obținerea de date reale cu privire la starea fondului căilor de comunicații(drumuri, căi ferate, străzi etc.), necesare pentru planificarea lucrărilor de întreținere;

cunoașterea și inventarierea fondului imobiliar-edilitar și a stării acestuia;

cunoașterea și inventarierea fondului silvic, pentru amenajarea și exploatarea rațională a pădurilor;

cunoașterea și inventarierea fondului apelor , pentru amenajarea și regularizarea cursurilor de apă, pentru cunoașterea zonelor supuse pericolului inundațiilor, precum și pentru folosirea eficientă a potențialului apelor;

cunoașterea inventarierea și evidența terenurilor cu subsoluri care conțin diferite bogății minerale sau petrolifere;

protecția mediului înconjurător ;

realizarea de baze de date cadastrale necesare băncilor de date urbane și sistemelor informaționale ale teritoriului.

Obiectul cadastrului general este fondul funciar al întregii țări. Fondul funciar a României, conform Legii nr. 18/1991 (Legea fondului funciar) cuprinde: terenurile de orice fel, indiferent de destinație sau de titlul pe baza căruia sunt deținute sau de domeniul public sau privat din care fac parte.

După cum se observă din definiție, cadastrul general inventariază întregul teritoriu al țării indiferent de categoria de folosință sau de proprietari și se organizează la nivelul fiecărui teritoriu administrativ comunal, orășenesc, municipal, județean și la nivelul întregii țări. Teritoriul administrativ cuprinde atât extravilanul, cât și intravilanele localităților componente ale comunei, orașului sau municipiului. Cadastrul general cuprinde descrierea tuturor proprietăților (imobilelor – terenuri cu sau fără construcții) cât și reprezentarea lor pe planurile cadastrale.

Fiecare parcelă de teren are o singură categorie de folosință și același proprietar. Mai multe parcele alăturate care aparțin aceluiași proprietar formează imobilul, în sens cadastral. Cadastrul general este un sistem ca structură organizatorică și este unitar ca latură a unității de organizare, normative si metodologie pentru toate locurile unde se aplică în România. Cadastrul general reprezintă o instituție organizată într-un sistem unitar la nivelul întregului teritoriu al României. Cadastrul general este obligatoriu, de unde rezultă că aplicarea lui nu se face aleatoriu. în funcție de opțiunea pozitivă sau negativă a cuiva. Aplicarea cadastrului general este obligatorie, prin dispoziția imperativă a legii, pentru orice destinație a terenului și indiferent de proprietarul sau deținătorul acestuia.

Entitățile de bază ale cadastrului general sunt: parcela, construcția și proprietarul. Prin parcelă se înțelege suprafața de teren cu aceeași categorie de folosință. Prin imobil se înțelege una sau mai multe parcele alăturate, cu sau fără construțtii, aparținând aceluiași proprietar.

Cadastru general rezolvă următoarele probleme:

stabilește prin metode matematice topografice sau fotogrammetrice (analogice sau digitale) întinderea, configurația și poziția teritorială a imobilelor – terenuri cu sau fără construcții;

stabilește situația juridică a imobilelor, identifică proprietarii sau posesorii acestora, iar prin sistemul de publicitate imobiliară al cărților funciare stabilește proprietarii de drept;

constituie unul din elementele prin care statul garantează dreptul de proprietate al persoanelor;

facilitează și susține circulația juridică a imobilelor pe piața imobiliară;

efectuează lucrări de alipiri sau de dezmembrări de terenuri, rectificări de hotare etc.

identifică categoriile de folosință ale terenurilor;

bonitează solurile după gradul de fertilitate și după caracteristicile productive pe baza studiilor agro-pedologice;

cadastrul agricol identifică categoriile de terenuri după lucrările de amenajare și ameliorare și după procesele de degradare;

identifică resursele funciare în teritoriu;

gestionează evidența folosinței terenurilor și participă la conservarea calității acestora prin avize de scoatere a terenurilor agricole din producția agricolă pentru obiective de investiții sau prin certificate de urbanism și autorizații de construire;

furnizează date și informații cadastrale administrațiilor cantrală și locale pentru a fi utilizate în diverse scopuri: adminisitrative, fiscale, protecția mediului, urbanism și amenajarea teritoriului, transporturi etc.

Trebuie menționat faptul că sistemul de evidență al cadastrului general are ca finalitate înscrierea în registrul de publicitate imobilară. Inventarierea terenurilor se realizează atât printr-o reprezentare grafică pe planuri la scări convenabile a elementelor care se evidențiază în cadastru, cât și analitic prin fișe și registre de evidență tehnică, economică și juridică în care se înregistrează date despre situația terenurilor și construcțiilor inventariate. Inventarierea pe planuri are în vedere fie folosirea unor planuri topografice deja existente, care sunt completate cu elementele la zi ale cadastrului ce se întocmește, fie prin întocmirea de planuri cadastrale noi prin ridicare topografică sau topo-fotogrammetrică a zonei care se cadastrează.

Odată cu explozia informatică ce a condus la apariția și dezvoltarea tehnicii de calcul performante și cu apariția software-lor de specialitate foarte performante, toată documentația cadastrală se realizează pe calculator. În acest scop este necesară realizarea unei baze de date cadastrale complexă și foarte performantă care să răspundă atât nevoilor cadastrului general și de specialitate, cât și efectuării diverselor analize geografice și economice, de tip GIS, necesare instituțiilor publice ce operează cu date și documente cadastrale. Principiile și metodologia de realizare a unei astfel de baze de date cadastrale este tratată în cadrul acestui proiect de diplomă.

Aspectele și funcțiile cadastrului general

Aspectele cadastrului general

Cadastrul general realizează evidența bunurilor imobile, in vederea cunoașterii complete și sistematice a acestora, după următoarele aspecte ( laturi):

Cantitativ(ă);

Calitativ(ă);

Juridic(ă);

Aspectul (latura) cantitativ(ă) al(a) cadastrului

Latura cantitativă a cadastrului general se referă la determinarea prin măsurători a poziției, configurației și a mărimii suprafețelor pe categorii de folosință și pe proprietari, precum și la determinarea construcțiilor, în funcție de mărimea surafeței de teren pe care acestea sunt amplasate, de numărul de nivele și de proprietarii lor.

Aspectul cantitativ al cadastrului se realizează prin funcția tehnică a cadastrului.

Aspectul (latura) calitativ(ă) al(a) cadastrului

Latura calitativă a cadastrului realizează cunoașterea potențialului productiv al terenurilor, precum și a caracteristicilor calitative ale construcțiilor.

Pentru terenuri, aspectul calitativ al cadastrului se realizează prin bonitarea cadastrală a solurilor după gradul de fertilitate și a categoriilor de folosință după caracteristicile lor productive. După executarea lucrărilor de bonitare, aspectul calitativ al cadastrului se completează și cu date privind stadiul degradării terenurlor, precum și cu cele privind terenurile amenajata prin lucrări de îmbunătățiri funciare(irigații, îndiguiri, desecări, combaterea eroziunii solului etc.).

Pentru construcții, aspectul calitativ al cadastrului se realizează prin bonitarea construcțiilor, respectiv, castarea clădirilor după materialele de construcție (beton, cărămida, lemn etc. ) , dotarea cu instalații gradul de conform, gradul de uzură al clădirilor, dotărilor etc.

Aspectul (latura) juridic(ă) al(a) cadastrului

Latura juridică a cadastrului se referă la proprietari și la regimul juridic al construcțiilor cu diferite destinații și folosințe, la proprietari și dreptul de proprietate funciară și la situația juridică a fondului funciar.

Funcțiile cadastrului general

Celor trei aspecte – cantitativ, calitativ și juridic , după care cadastru trebuie să studieze și să inventarieze bunurile imobile, le corespund, din punct de vedere al realizării practice, trei funcții:

Funcția tehnică;

Funcția economică;

Funcția juridică;

Funcția tehnică a cadastrului

Funcția tehnică a cadastrului constă în realizarea următoarelor lucrări:

stabilirea și marcarea în teren, prin borne tip cadastral, a hotarelor teritoriilor administrative (comunale, orășenești și municipale), prin operațiunea de delimitare;

identificarea și marcarea prin borne a perimetrelor construibile ale localităților și ale vetrelor de sat;

identificarea și marcarea pe teren a perimetrelor terenurilor societăților de stat și a agențiilor care dețin terenuri agricole;

identificarea și marcarea pe teren a perimetrelor terenurilor care aparțin asociațiilor cu caracter particular;

identificarea și marcarea pe teren a perimetrelor zonelor industriale;

identificarea limitelor proprietățiilor private dintr-un teritoriu administrativ;

efectuarea măsurătorilor pe teren și prelucrarea datelor cadastrale;

întocmirea (sau reambularea) planurilor cadastrale;

numerotarea cadastrală a sectoarelor cadastrale(tarlalelor sau cvartalelor), a corpurilor de proprietate și a parcelelor de pe teritoriul administrativ respectiv;

calculul ariei suprafețelor pe întrg teritoriul administrativ (comunal, orășenesc, municipal), pe sectoare cadastrale, pe corpuri de proprietate și pe parcele;

întocmirea registrelor cadastrale și a situațiilor de sinteză;

întreținerea registrelor cadastrale și a situațiilor de sinteză;

întreținerea cadastrului ( planuri, registre, fișe, situații de sinteză);

Documentele cadastrului întocmite în cadrul funcției tehnice sunt:

dosarul lucrărilor de hotărnicie(delimitare);

planurile și hărțile cadastrale;

registrele și fișele cadastrale, precum și situațiile de sinteză.

Funcția economică a cadastrului

Funcția economică a cadastrului constă în realizarea următoarelor lucrări:

Încadrarea terenurilor agricole în clase de calitate;

Evidența terenurilor agricole în funcție de stadiul degradării și de factorii care au provocat-o;

Evidența terenurilor amenajate prin lucrări de îmbunătațiri funciare(irigații, desecări, îndiguiri, combaterea eroziunii solului, etc.);

Evidența terenurilor care necesită lucrări de îmbunătățiri funciare și tipul acestora;

Evidența clădirilor după materialul de construcție, dotare cu instalații, confort, grad de uzură, etc);

Prin funcția sa economică, cadastrul general reprezintă un instrument important pentru organizarea, conducerea și planificarea producției agricole, precum și pentru cunoașterea folosrea rațională, conservarea și dezvoltarea construcțiilor, pădurilor, apelor și terenurilor cu destinație specială din țara noastră.

Funcția juridică a cadastrului

Funcția juridică a cadastrului trebuie să asigure identificarea corectă a proprietarilor de terenuri și construcții, precum și înscrierea acestora în documentele cadastrului general și în cărțile funciare, pe baza drepturilor și actelor juridice pe care se întemeiază proprietatea. Înscrierea în cartea funciară a proprietarilor și a drepturilor reale asupra terenurilor și construcțiilor se face în scopul evidenței juridice, deci, cui aparține bunul imobil și ce deține fiecare cetățean pe teritoriul tării, asigurându-se astfel publicitatea imobiliară.

Legislația și normativele

ce reglementează lucrările de cadastru

În anul 2004 se înființează Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară prin reorganizarea Oficiului Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie și preluarea activitații de publicitate imobiliară de la Ministerul Justiției. Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a apărut ca urmarea firească a dezvoltării conceptului de proprietate în România și a necesității creării unei baze solide pentru garantarea proprietații conform Constituției. Unificarea cadastrului cu publicitatea imobiliară sub o autoritate unică, creează premisele unei evidente corecte și transparente a tuturor proprietaților imobiliare la nivel național.

Legi

Legea principală de bază a cadastrului este Legea 7/1996 republicată în anul 2013 denumită Legea Cadastrului și Publicității Imobiliare. Această lege tratează pe de o parte regimul general al cadastrului general: organizarea activității de cadastru, realizarea, întreținerea și avizarea lucrărilor de cadastru și pe de cealaltă parte publicitatea imobiliară: evidența cadastral-juridică, procedura de înscriere în cartea funciară.

Obiectivul cadastrului general, reglementat în Legea 18/1991, este fondul funciar ce reunește totalitatea terenurilor de pe teritoriul țării. Această lege cuprinde stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, dispoziții privind terenurile proprietate de stat, circulația juridică a terenurilor,

Decretul-Lege 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare consacrează sistemul de publicitate imobiliară bazat pe cărțile funciare, ca fiind un sistem real de evidență avându-se în vedere imobilul precum și modul cât mai precis de identificare al acestuia. Prin acest sistem se realizează o publicitate integrală în sensul că impune înscrierea obligatorie în cartea funciară a tuturor actelor și faptelor juridice privitoare la bunurile imobile de pe întreg teritoriul țării.

Legile menționate mai sus sunt completate cu o multitudine de Hotărâri de Guvern, Ordine ale Ministerul Justiției, Ordine ale Ministerului Internelor si Reformei Administrative precum și cu Ordonanțe.

Ordine ale Directorlui General ANCPI

Ordinul 208/2014 reprezintă baza legală de organizare și funcționare a biroului de cadastru și publicitate imobiliară și cuprinde atribuții ale personalului, registrele deținute în cadrul birourilor teritoriale, reguli procedurale, etc.

Ordinul 700/2014 privind aprobarea normelor tehnice pentru intoducerea cadastrului general stabilește procedurile și modalitățile prin care se întocmesc documentațiile cadastrale necesare înscrierii în cartea funciră a actelor și faptelor juridice.

Realizarea documentațiilor presupune parcurgerea următoarelor etape:

Identificarea amplasamentului imobilului;

Realizarea lucrărilor de către persoana autorizată, care presupune documentarea tehnică, execuția lucrărilor de teren și birou, elaborarea documentațiilor;

Înregistrarea documentațiilor la OCPI sau BCPI în registrul general de intrare;

Recepția documentațiilor, cu înregistrarea în registrul cadastral al imobilelor, recepția cadastrală, transmiterea documentației asistentului-registrator.

Înscrierea în Cartea Funciară

Execuția lucrărilor constă în:

Măsurători pentru realizarea rețelelor geodezice de îndesire și ridicare în sistem național de proiecție Stereografic 1970, ridicarea detaliilor planimetrice cadastrale aflate pe limita și în interiorul imobilului, culegerea atributelor, verificări și validări ale datelor existente. Punctele rețelei de ridicare vor fi materializate, conform normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general.

La ridicarea detaliilor planimetrice se va avea în vedere: limitele imobilelor să se determine la jumătatea grosimii gardului, pentru construcțiile situate în interiorul imobilelor să se determine limitele construcțiilor permanente la nivelul solului.

Prelucrarea datelor.

Elaborarea documentațiilor, prin redactarea și întocmirea dosarului lucrării în format analogic și digital.

Una sau mai multe parcele alăturate de pe teritoriul unei unități administrativ-teritoriale, indiferent de categoria de folosință, aparținând aceluiași proprietar, formează imobilul, se identifică printr-un număr cadastral și se înscrie într-o carte funciară. Numărul cadastral al imobilului este identificatorul unic de legătură între baza de date grafică și baza de date textual în sistemul informatic integrat de cadastru și publicitate imobiliară.

Fiecarui imobil i se va atribui un identificator unic într-o unitate administrativ-teritorială, în ordinea înregistrării cererilor cu numere de la 50000 la n folosind cifre arabe pentru comune si orașe și de la 100000 la n pentru municipii.

În acest ordin este în detaliu prezentat conținutul diferitelor tipuri de documentații:

Întabularea dreptului de proprietate asupra unui imobil neînscris în cartea funciară;

Dezmembrarea unui imobil;

Alipirea a două sau mai multe imobile cu limite commune;

Înscrierea unei construcții definitive pe un teren înscris în cartea funciară;

Modificarea limitei de proprietate;

Modificarea suprafeței imobilului;

Descrierea dezmembrămintelor dreptului de proprietate;

Reconstituirea cărții funciare pierdute, distruse sau sustrase, prin reînscriere;

Există de asemenea și alte legiferări privind lucrările de cadastru. Fiind destul de numeroase și cu un conținut mare de informație în lucrarea de față s-au amintit doar cele mai importante dintre acestea.

CAPITOLUL V.

SISTEME INFORMATICE GEOGRAFICE

Introducere în GIS

Definiții

GIS-ul reprezintă acronimul denumirii în limba engleză a Sistemelor Informatice Geografice. Sistemul informațional reprezintă un ansamblu de persoane, echipamente, metode și norme, având ca scop prelucrarea informației.

Funcțiile principale ale unui sistem informatic sunt culegerea, validare, stocarea, afișarea și prelucrarea datelor pentru a obține informații. Datorită faptului ca într-un sistem informatic sunt utilizate entități geografice sau spațiale, care pot fi de natură fizică, culturală sau economică, se explică termenul geografic.

Există mai multe definiții mai mult sau mai puțin diferite pentru termenul de GIS, enunțate de-a lungul timpului, datorită faptului ca acesta a fost și se află într-o continuă dezvoltare. În continuare voi menționa doar căteva dintre acestea:

” Un GIS reprezintă un set de instrumente pentru culegerea, stocarea, transformarea și vizualizarea datelor spațiale ale lumii reale” ( Burrough, 1986)

” Un GIS reprezintă un sistem de capturare, stocare, verificare, integrare, manipulare, analiză și afișare a datelor cu referință spațială pe suprafața pământului.”(Departamentul Mediului, 1987)

” GIS reprezintă o colecție organizată de hardware, software, date spațiale și persoane, pentru capturare, stocare, actualizare, manipulare, analiză și afișare de informații referențiate geografic.”(Săvulescu, 1996)

Domenii de aplicare ale GIS-ului

O piață activă a GIS-ului a dus la o scădere a prețurilor și la o creștere a performanțelor componentelor hardware și software. În mediul de azi, succesul unei organizații depinde de posibilitatea de a reduce timpul ciclului de decizie, de a lua decizii mai bune și de a distribui informații în cadrul organizației. Această dezvoltare a pieței a favorizat aplicarea GIS-ului în multe domenii, cum ar fi: urbanism, sistematizare teritorială și administrare locală, utilități, cadastru, educație, agricultură, transporturi, apărare, protecția mediului, afaceri, bănci, cartografie, hidrografie, geologie, poliție, politică.

Componentele unui GIS

Un GIS pentru a fi funcțional trebuie să conțina următoarele cinci componente :

Fig.5.1. Componentele unui GIS

Hardware – monitor, tastatură, unitatea centrală, dispozitivele de stocare.

Software – sunt foarte variate prin natura lor.

Date – reprezintă cea mai importantă componentă a unui Sistem Informatic. ”sunt informații codate și structurate pentru procesarea ulterioară de către un sistem computerizat”(British Computer Society, 1989)

Personal – personalul GIS devine o parte componentă din GIS ori de câte ori trebuie efectuate analize spațiale sau modelări.

Proceduri de management și analize – există proceduri pentru introducerea datelor, manipularea și editarea datelor, gestiunea datelor, analiza și modelarea datelor.

Modelarea datelor spațiale

Construirea modelului spațial

Pentru construirea unui model spațial avem nevoie de descrierea modelelor geografice ale lumii reale.

Harta – este utilizată ca model de reprezentare spațială a informațiilor din momentul în care omul a putut crea simboluri pe suprafață. Harta utilizează simboluri, forme

geometrice, linii, culori și notații reprezentând elementele lumii reale. Utilizarea hărților se bazează pe simțul vizual și abilitatea noastră de a interpreta ceea ce vedem în raport cu ceea ce simțim.

Macheta – utlizează cea de a treia dimensiune pentru a reprezenta entitățile lumii reale, sunt ușor de înțeles și de interpretat. Este mai ușor de interpretat decât o hartă, iar natura abstractă a construirii modelului este foarte importantă în ceea ce privește dezvoltarea unui proiect GIS.

Fotografia aeriană – imaginea realității este mai caldă, mai sugestivă, conținând diferite umbre, culori și tonuri. Limita este neclară , reprezentată prin tonuri sau culori, dar sunt adesea utilizate ca o sursă obișnuită de date în GIS.

Entitățile spațiale

Fenomenele geografice pot fi reprezentate bidimensional prin trei tipuri de entități (Burrough, 1987):

Puncte – este cea mai simplă reprezentare a unui obiect. Nu are dimensiune, dar poate fi reprezentat folosind diferite simboluri. În GIS se utilizează pentru reprezentarea stâlpilor electrici, al forajelor, diferitelor puncte de interes, stațiilor meteorologice.

Linii – unesc cel puțin două puncte și au numai o singură dimensiune, lungimea. În GIS se pot reprezenta prin linii conducte de alimentare cu apă, cabluri electrice, linii telefonice.

Suprafața – reprezintă spațiul bidimensional din interiorul unor limite. Prin suprafețe se reprezintă unitățile administrativ teritoriale, parcele agricole, limitele unei păduri.

În afară de aceste trei elemente, mai există două entități spațiale:

Rețeaua – cuprinde un set de linii interconectate, de-a lungul cărora există un flux de informații.

Suprafața 3D – este o entitate specială cu trei dimensiuni. Poate fi utilizată pentru a reprezenta modelul digital al terenului.