Crearea Unei Aplicatii Android

INTRODUCERE

Un Sistem Informațional poate fi definit ca fiind un ansamblu de elemente strâns interconectate și interdependente care funcționează ca un tot întreg fiind implicate in procesul de colectarea, prelucrarea și transmiterea informației, astfel informației îi revine rolul central într-un Sistem Informațional. Rezultatul final al oricărui sistem informațional este: ridicarea eficacității funcționării procesului de control. Toate sistemele informaționale conduc la îmbunătățirea și automatizarea circulației documentelor, prelucrarea la calculator a masivelor informaționale mari și alcătuirea diferitor rapoarte. Ele au sens doar atunci când în rezultat crește productivitatea, se îmbunătățește folosirea resurselor de muncă, materialelor și energiei, crește cantitatea și calitatea produselor emise.

Sistemele Informaționale sunt activ utilizate în domeniul bancar, este foarte greu de imaginat activitatea bancară fără ajutorul sistemelor informaționale. Dar aceste sisteme informaționale în prezent funcționează în mare parte în folosul băncilor, sunt folosite pentru colectarea, analiza, prelucrarea și transmiterea informației. Pe când foarte puține sisteme informaționale sunt menite să ajute consumatori, iar cele existente sunt greu accesibile și o parte mare din consumatori nu sunt la curent de existența lor. În cazul care un simplu consumator decide să depună o cerere pentru a primi un credit, doar expertul în creditare poate să facă toate calculele necesare, pe când doar un procent foarte mic din consumatori sunt capabili să verifice corectitudinea acestor calcule, iar calculatoarele de credit disponibile pe paginile web ale băncilor nu sunt accesibile în cazul in care nu ne aflăm în fața unui Calculator Desktop. Mai mult ca atât sunt foarte des întâlnite cazurile când persoanele ce primesc un credit uită data achitării, deci ar fi foarte bine dacă ar exista un sistem informațional care ar funcționa pe device-uri mobile, care ne-ar ajuta să calculăm dobânda, rata lunara, etc. și în caz de necesitate să ne reamintească cu ceva timp înainte că trebuie să achităm rata lunară a creditului.

Obiectul tezei este reprezentat de un model experimental care va calcula dobânda creditului, graficul de achitare, etc. și va funcționa ca un organizator care ne va reaminti data achitării. Acest model experimental va fi elaborat în baza informației disponibile pe pagina oficiala a BNM și in baza legilor publicate pe Monitorul Oficial. Modelul Experimental va reprezenta o aplicație android care va fi elaborată cu ajutorul aplicației Android Studio, limbajul de baza utilizat este Java.

Scopul tezei de a studia teoria existentă referitoare creditelor pentru consumatori, de a identifica necesitățile specifice în domeniu, pentru elaborarea un model experimental, prezentat drept obiect al tezei, în conformitate cu necesitățile punctate de utilizatori.

Obiectivele tezei sunt punctate de necesitatea administrării creditelor active a consumatorilor și necesitatea de a primi o notificare din timp care va reaminti de achitarea ratei lunare a creditului.

Noutatea științifică, derivă din încercarea de a crea un sistem informațional care ar ajuta consumatorul cu administrarea creditelor active, cu siguranță asemenea sisteme există, însă doar in versiune web, care în lipsa internetului sau a unui calculator desktop sunt indisponibile.

Astfel reieșind din problemă cu disponibilitatea lor, voi încerca să elaborez o aplicație android care va îndeplini cu ușurință sarcinile unui calculator de credit disponibil pe paginile web ale băncilor și concomitent cu aceste sarcini aplicația finală va avea și un rol de organizator. Iar problema accesibilități altor sisteme de acest tip va fi cel mai evident avantaj al aplicației care urmează să fie elaborată.

Semnificația științifică și valoarea aplicativă a tezei constă în determinarea sistemelor informaționale și a documentației necesare pentru crearea unei aplicații android care va îndeplini sarcina propusă.

Lucrarea conține xx pagini, sistematizate în x capitole, completate de x figuri.

SCURT ISTORIC

Împrumutul este cunoscut încă de la începuturile vieții economice și sociale. Primele dovezi ale unei activități bancare se regăsesc în Orientul Apropiat și Egiptul Antic, unde templele erau atât loc de rugăciune cât și loc de păstrare a banilor și tezaurelor. Tăblițele de lut găsite reprezintă dovada ca templele din Babilon aveau o activitate ce poate fi asemănată, în unele privințe cu activitatea instituțiilor bancare moderne. Pe aceste tăblițe a fost dăltuită legea care cuprindea reguli precise privitoare la primirea și acordarea de împrumuturi, așezarea și plata dobânzilor, folosirea înregistrărilor doveditoare, constituirea de garanții, împărțirea obligațiilor, depunerea în depozite. Împrumutul cu dobândă a fost o practică ce la început nu a putut fi controlata de către autorități, deoarece nu existau reglementări în domeniu. Împrumutul cu dobândă este reglementat mai târziu prin Codul lui Hammurabi, care este recunoscut ca prima reglementare în domeniu. Un fapt important în evoluția relațiilor economice și sociale îl constituie extinderea împrumuturilor, într-o primă fază numai de produse destinate consumului, în special cereale, iar mai târziu și de unelte ale muncii și de instrumente bănești. Împrumuturile se acordau încă de la începuturi contra unui anumit preț, adică dobânda, ceea ce asigura un substanțial câștig creditorilor, respectiv deținătorilor de disponibilități în mărfuri și bani care încheiau asemenea tranzacții.

Apariția băncilor ca instituții a avut loc în Grecia și Roma antică în secolele VI-VII î. H. ca urmare a dezvoltării comerțului, datorată emiterii monedei proprii de către fiecare oraș comercial. În scopul de a combate dobânda excesivă mai multe cetăți grecești au decis să constituie ”bănci publice” care pe lângă rolul propriu zis bancar, mai aveau și sarcina strângerii impozitelor și dreptul de a bate moneda.

În feudalism creditul a accentuat procesul de deposedare a micilor producători de mijloace de producție, concomitent cu pierderea drepturilor economice și politice, deducându-i starea de dependență față de feudal. Creditul a dus și în această perioada la extinderea relațiilor monetare, contribuind apoi la ruinarea marilor latifundiari, la distrugerea independenței meșteșugarilor, creând astfel premise necesare de trecere la manufactură capitalistă. În ultima perioadă de extindere a feudalismului, creditului a contribuit la acumularea capitalului, la ruinarea producătorilor de mărfuri și transformarea lor în salariați.

În capitalism creditul bancar se transforma într-un instrument de dominație. El devine o armă folosită de marile monopoluri în luptă concurențială. În condițiile producției capitaliste de mărfuri, creditul contribuie într-o anumită măsură și la atenuarea vremelnică a contradicției dintre valoare și valoarea de întrebuințare, manifestă prin antagonismul dintre producție și consum.

TEORIA CREDITELOR

2.1 Generalități despre credit

Relațiile de credit au existat încă în economiile pre monetare, când au apărut și s-au dezvoltat raporturile marfă-bani. Creditul a apărut pe baza dezvoltării producției de mărfuri. Apariția creditului se leagă de un anumit stadiu de dezvoltare al schimbului, când vânzătorul preda valori de întrebuințare în schimbul unor promisiuni că va primi cândva o valoare.

Teoriile economice atestă apariția inițială a noțiunii de credit încă în antichitate, în Orientul Mijlociu, unde constituia monopolul marilor proprietari funciari și al preoților. Dovezi privind activitatea de acordare a împrumuturilor au fost găsite încă în Codul de legi a lui Hammurabi în Babilonul Antic în sec. XVIII î.Hr. Negustoria de bani a existat probabil la egipteni și fenicieni, dar în mod sigur la greci și romani. Activitatea acestora era însă în realitate cămătărie (Cămătărie provine de la noțiunea de camătă, care reprezintă o dobândă foarte ridicată percepută la împrumuturi și practicată în sclavagism, feudalism și capitalismul în ascensiune, din cauza resurselor bănești limitate și a riscului de nerambursare.) și zărăfie (Zărăfie înseamnă îndeletnicirea zarafului de a schimba banii.). Primele institute care au efectuat operații de profilul actualelor bănci au fost, probabil, cele din orașele-republici italiene, adică în sec. XII-XIV. Una din celebrele familii italiene din domeniul activității de credit a fost familia Medici, care aflând-se la guvernarea provinciei Florența, acorda împrumuturi familiilor princiare din Italia și din întreaga Europa. Prima bancă a fost, de asemenea, înființată in Italia, în 1171, cunoscută sub denumirea Banca din Veneția, însă ea a fost recunoscută oficial ca bancă de viramente abia în 1587 sub denumirea Banco di Rivalta. Creditul a devenit unul din mecanismele fundamentale ale vieții economice începând din 1850, după revoluția industrială, făcând posibilă anticiparea cumpărărilor, și, astfel, exercitând un efect multiplicator asupra activității economice.

Pe parcursul dezvoltării științei economice au fost formulate diverse concepții și expuse păreri cu privire la credit. Platon considera că „statul trebuie să tina sub control încasarea dobânzii pentru împrumuturi (a cametei), precum și vânzarea mărfurilor în credit, reglementând preturile în așa mod încât acestea să asigure vânzătorilor un profit moderat.”

În viziunea lui Aristotel, culmea gramatisticii (acumularea bogăției sub forma de bani) o constituie camăta, pe care, firește o condamnă în termeni categorici, deoarece, susține el ”banii nu nasc bani”.

Profeții biblici (Eremia, Isaia, Daniel, Zaharia) în încercarea lor de a impune în viața de toate zilele principiile adevărului, justiției și echității sociale, condamnă mai ales camăta, considerată a se afla la temelia îmbogățirii unora și sărăcirii altora.

John Maynard Kenyei, considerat a fi cel mai mare economist al secolului XX, va avea alte idei referitoare la credit, dobândă și rata dobânzii. Kenyei pune accentul pe o intervenție indirectă de natură creditară. Tot el consideră că stimularea investițiilor private urma să se înfăptuiască prin intermediul micșorării ratei dobânzii.

Unul din scopurile principale ale politicii monetare ale lui Kenyei este menținerea ratei dobânzii la cel mai scăzut nivel posibil. Asemeni lui Aristotel și canoniștilor medievali, savantul englez considera că banii nu produc nimic, de aceea trebuie stimulați și încurajați, cei care produc și nu cei care, tezaurizând moneda, obțin venituri fabuloase. Un credit ieftin nu numai că ar stimula investițiile private, ci și ar scoate terenul de sub picioarele rentierilor. Iar printr-o micșorare progresivă a ratei dobânzii până la zero, această clasă parazitară, care nu investește, nu produce, ar fi sortită pieirii. Reducerea ratei dobânzii poate fi realizată pe calea sporirii cantității de bani aflați în circulație (măsură care în mod evident duce la inflație). Dar doctrina lui Kenyei suferă de un șir de neajunsuri și inexactități. Astfel, s-a dovedit a fi insuficientă propunerea de a micșora rata dobânzii în scopul stimulării investițiilor private. Deoarece când în timpul crizei statul micșorează rata dobânzii, pentru a stimula investițiile, capitalurile private preferă să plece peste hotare. Ridicarea ratei dobânzii în perioada expansiunii economice nu reușea să încetinească ritmurile de creștere economică, întrucât creșterea era stimulată nu atât de rata dobânzii, cit de rata profitului.

Implicațiile creditului în multiplele sfere ale economiei și influenta sa asupra creșterii economice și echilibrului monetar explica interesul specialiștilor pentru conținutul creditului și definirea lui. În teoriile economice contemporane creditul este definit ca o relație bănească între o persoană fizică sau juridică, numită creditor, care acordă unei alte persoane numită debitor, un împrumut în bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie, în general cu o dobândă stabilă în funcție de riscul pe care și-l asumă creditorul sau de reputația debitorului.

Creditul permite disponibilizarea de fonduri lichide pentru investiții sau activități curente. Fondurile disponibile, constând în economii pentru diferite perioade de timp, precum și fondurile strânse prin vânzarea de acțiuni și obligațiuni pot fi folosite pentru acordarea de împrumuturi întreprinderilor de stat și particulare. Creditul este unul din motoarele principale ale întregului angrenaj economica-social. Utilizarea rațională a creditului sporește puterea productivă a capitalului și asigură un volum mare de produse. Pe măsura dezvoltării economica-sociale, rolul și importanta creditului în economia fiecărei tari au marcat o creștere considerabilă, având loc totodată, diversificarea funcțiilor îndeplinite de credit.

În primul rând, creditul îndeplinește o funcție distributivă prin faptul că redistribuie rezervele bănești disponibile la un moment dat în economie sub forma împrumuturilor acordate anumitor ramuri, sectoare sau domenii de activitate care au nevoie de mijloace de finanțare. Prin disponibilități sunt desemnate atât excedentele din conturile întreprinderilor deschise la bănci și aflate temporar în stare inactivă, rezervele de casă ale firmelor păstrate în conturi la bănci, cit și sumele economisite de populație pentru diferite scopuri și depuse spre păstrare la băncile comerciale. Deci, creditul apare ca un sistem de relații între bănci și întreprinderi, în cadrul căruia mijloacele bănești ale întreprinderilor, cit și mijloacele bănești ale sistemului financiar devin, în urma mobilizării lor de către bănci, resurse ale sistemului de credit și sunt utilizate prin redistribuire la acordarea creditelor economiei.

Oferind întreprinzătorilor toate aceste disponibilități, băncile, prin creditarea acestora, transformă economiile sterile în capitaluri productive, contribuind astfel la creșterea avuției reale a societății. Din acest motiv se poate afirma că, creditul sporește puterea de acțiune productivă a capitalului.

Printr-o analiză atentă a cererilor de credite se favorizează orientarea disponibilităților spre ramurile sau activitățile mai rentabile, acest lucru asigurând o mai mare posibilitate de adaptare la cerințele pieței interne și externe. Având în vedere cele prezentate, creditul, prin funcția sa distributivă, participă la creșterea gradului de centralizare și concentrare a capitalului.

Economisirea fără investire conduce la tezaurizare, care poate provoca recesiune. Din faptul că nu orice individ dispune de calitățile necesare sau capitalului necesar pentru a desfășura activitatea de întreprinzător, se poate observa importanta pe care o are creditul în procesul de transformare a economiilor în investiții. Deci, creditul este un important factor al creșterii economice.

Prin urmărirea și verificarea atentă a modului de utilizare a sumelor primite, creditul joacă un rol de diminuare a inițiativelor nerentabile, care provoacă pierderi. Un întreprinzător care prezintă inițiative riguros fundamentate și însoțite de garanții reale acoperitoare poate să obțină un credit. Astfel, creditul contribuie la proliferarea firmelor de mici dimensiuni, adesea promotoare ale inovației ceea ce favorizează concurența, cu efectele sale pozitive asupra economiei în ansamblul său.

O altă funcție importantă a creditului este cea de emisiune monetară. Odată cu diversificarea tehnicii de plată (virament, cec, trată etc.) s-a ajuns la diminuarea utilizării numerarului și în consecință la creșterea în proporții mari a monedei de cont (scripturale). Prin aceasta s-a asigurat și importanta reducere a cheltuielilor cu circulația banilor, noile tehnici și instrumente de plată oferite de existenta creditului făcând fată creșterii volumului de tranzacții.

Reglând dimensiunile cererii și ale ofertei de mărfuri tocmai prin creditarea consumului pe de o parte și creditarea stocurilor pe de altă parte, creditul contribuie la stabilitatea prețurilor.

Ca urmare a naturii sale, creditul contribuie la viteza de rotație a banilor, la multiplicarea monedei scripturale, la rularea continuă a fondurilor.

Un rol deosebit îl are creditul în promovarea relațiilor economice internaționale prin creditarea activităților de comerț exterior cel mai frecvent cu avantaje deosebite pentru producător. Nu putem ignora nici importanta creditului în acoperirea bugetului de stat prin creditul public, nici prezenta din ce în ce mai masivă a lui în rândul populației sub formele sale de credit de consum, credit ipotecar etc. De asemenea, creditul exercită o influenta benefică asupra consumului, prin cumpărarea pe credit și plata în rate a unor bunuri de folosință îndelungată.

Pe acest fond, rolul și amploarea creditului au crescut mult, o dată cu dezvoltarea economică-socială, devenind o activitate economică deosebit de importantă. Odată cu relevarea acestor funcții importante, trebuie menționat, în același timp că abuzul de credit prezintă și dezavantaje importante, puțind să determine pierderi pentru instituțiile de credit, falimente ale instituțiilor insolvabile sau influențe negative asupra conjuncturii economice.

2.2 Dobânda anuală efectivă

Dobânda anuală efectiva exprima sub forma procentuala costul total al unui credit. Acesta este un concept impus atât in Uniunea Europeana, cat si Statele Unite, fiind implementat pentru a permite consumatorilor sa compare ușor costul creditelor.

Cel mai ușor mod de a înțelege ce înseamnă DAE este sa analizam un caz concret. De exemplu, daca întregul cost al creditului ar fi format doar din dobânda, atunci cel mai bun credit se poate alege prin simpla comparare a ratelor de dobânda, urmând sa alegem împrumutul cu dobânda cea mai scăzută.

In realitate, băncile percep o serie întreaga de comisioane, care fac dificila compararea creditelor. Sa presupunem ca o banca acorda un credit, care are o rata a dobânzii de 10% si un comision inițial de 3%, in timp ce alta practica o dobânda de 11%, cu un comision lunar de 0,1%, aplicat la sold. Care este mai scump? Greu de spus deoarece in aceasta forma datele nu pot fi comparabile.

Rolul DAE este tocmai de a aduce la același numitor comun toate costurile unui credit. Mai precis, DAE transforma si comisioanele aferente unui împrumut sub forma unei dobânzi anualizate. In acest fel, devine posibila compararea a doua credite, indiferent de tipul comisioanelor percepute. Iar diferența dintre DAE si rata dobânzii se datorează, in mare parte, acestor costuri suplimentare: comisioane inițiale, lunare, anuale, prime de asigurare de viată, etc.

Nu trebuie confundat DAE cu rata dobânzii, deoarece ele joaca roluri diferite. DAE este doar un indicator care se exprima in forma procentuala si nu este folosit in calculul dobânzii plătite de client. El poate fi comparat cu clasa energetica de la electrocasnice. Un aparat cu clasa A consuma mult mai puțin decât unul cu clasa C. La fel, in cazul împrumuturilor, un credit cu DAE mai mic este mai ieftin decât unul cu DAE mai mare.

2.3 Scadența

Data limita pana la care debitorul trebuie sa returneze împrumutul către creditor. Aceasta scadenta se poate referi la data din fiecare luna pana la care împrumutatul trebuie sa își plătească rata, sau la termenul final pana la care trebuie rambursat creditul. In cazul creditelor de nevoi personale fără ipoteca, scadenta poate ajunge la cel mult 10 ani, in vreme ce pentru creditele garantate, aceasta poate varia intre 15 si 30 de ani. In cazul in care un împrumutat nu mai poate plăti la timp ratele, el poate cere o reaccidentare si astfel sa își extindă durata acordării creditului. Este de asemenea important de reținut ca întârzierea de la plata ratei la scadenta lunara atrage după sine aplicarea unor penalități sau comisioane suplimentare.

2.4 Metode de rambursare a creditelor

În practică există mai multe metode de rambursare a creditelor. Întocmirea unui grafic de rambursare (scadențar) presupune cunoașterea unei terminologii specifice. Rata de principal – Partea din capitalul împrumutat care se rambursează în fiecare perioadă. Anuitate – suma de bani rambursată în fiecare perioadă. Această sumă conține atât principalul cât și dobânda aferentă perioadei. Valoare rămasă de rambursat – Partea de capital rămasă de rambursat. Este egală cu diferența dintre valoarea rămasă de rambursat în perioada precedentă și rata de principal curentă.

2.4.1 Rambursare în rate de principal constante

Rata de principal = CREDIT / Nr. de perioade.

Exemplu: Să se întocmească scadențarul pentru un credit de 12.000 de MDL , rambursabil în 6 rate de principal lunare constante, știind ca rata dobânzii este egală cu 10% și este constantă pe perioada rambursării. Rata de principal = 12.000/6 = 2.000 MDL.

(Tabelul x.x, exemplu de calcul a rambursării în rate de principal constante.)

2.4.2 Rambursarea principalului la sfârșitul perioadei

În acest caz dobânda se plătește în fiecare perioadă iar principalul la scadență.

Exemplu: Să se întocmească scadențarul pentru un credit de 12.000 de MDL cu scadența 6 luni, rata dobânzii 10% în condițiile în care dobânda se plătește lunar iar principalul la scadență.

Tabelul x.x Exemplu de calcul a rambursării în rate de principal constante.

2.4.3 Rambursare în anuități constante

În primul rând este necesară deducerea unei formule analitice pentru calculul anuității.

(Figura x.x, formula de calcul a rambursării în anuități egale).

Exemplu: Să se întocmească scadențarul pentru un credit de 12.000 de RON cu scadența 6 luni, rata dobânzii 10% în condițiile în care rambursarea se face în rate lunare egale (anuități constante)

(Tabelul x.x, exemplu de calcul a rambursării în rate de principal constante.)

CREAREA UNEI APLICAȚII ANDROID

3.1 Scurt istoric

În iulie 2005 Google a achiziționat Android, Inc, o mică companie de tip startup cu sediul în Palo Alto, California, SUA. Cofondatorii companiei Android, care au continuat să muncească la Google, au fost Andy Rubin, Rich Miner Nick Sears și Chris White. La acea dată se cunoștea foarte puțin despre Android Inc., doar că făceau software pentru telefoane mobile. Aceasta a cauzat zvonuri că Google ar plănui să intre pe piața telefoniei mobile, deși era neclar ce funcție ar putea îndeplini în această piață.

La Google, echipa condusă de Rubin a dezvoltat un sistem de operare pentru dispozitive mobile bazat pe Linux, pe care l-au prezentat producătorilor de telefoane mobile și operatorilor de rețele de telefonie mobilă, cu perspectiva de a asigura un sistem flexibil, upgradabil Google a raportat că a aliniat deja o serie de parteneri producători de componente hardware și software la noul concept, și a semnalat operatorilor de rețele de telefonie mobilă că era deschis la diferite grade de cooperare din partea acestora. Mai multe speculații că Google ar fi putut intra pe piața telefoniei mobile au apărut în decembrie 2006. Rapoarte de la BBC și Wall Street Journal au remarcat faptul că Google își dorea căutarea web și aplicațiile sale pe telefoane mobile și că lucra din greu către acest țel. Presa și siturile de știri au publicat curând zvonuri că Google ar dezvolta un dispozitiv mobil marca Google. A urmat și mai multă speculație, susținând că în timp ce Google definea specificațiile tehnice, ar fi demonstrat prototipuri producătorilor de telefoane mobile și operatorilor de rețea. S-a raportat că până la 30 de telefoane prototip operau deja pe piață.

În septembrie 2007 InformationWeek a publicat un studiu al companiei Evalueserve care dezvăluia că Google a depus cereri pentru mai multe brevete de invenție în domeniul telefoniei mobile.

La 5 noiembrie 2007 a fost făcut public Open Handset Alliance, un consorțiu incluzând Google, HTC, Intel, Motorola, Qualcomm, T-Mobile, Sprint Nextel și Nvidia, cu scopul de a dezvolta standarde deschise pentru dispozitive mobile. Odată cu formarea Open Handset Alliance, OHA a dezvăluit de asemenea primul său produs, Android, o platformă pentru dispozitive mobile construită pe nucleul Linux, versiunea 2.6.

La 9 decembrie 2008, a fost anunțat că 14 noi membri au aderat la proiectul Android, incluzând: Sony Ericsson, Vodafone Group Plc, ARM Holdings Plc, Asustek Computer Inc, Toshiba Corp și Garmin Ltd.

Președintele și CEO-ul Google Eric Schmidt a avut nevoie de o bună bucată de timp în comunicatul de presă oficial pentru a elimina toate zvonurile și speculațiile precedente cu privire la existența unui telefon Google.

Începând cu 21 octombrie 2008, Android a fost disponibil ca Open Source. Google a deschis întregul cod sursă (inclusiv suportul pentru rețea și telefonie ), care anterior era indisponibil, sub licența Apache. Sub licența Apache producătorii sunt liberi să adauge extensii proprietare, fără a le face disponibile comunității open source. În timp ce contribuțiile Google la această platformă se așteaptă să rămână open source, numărul versiunilor derivate ar putea exploda, folosind o varietate de licențe.

3.2 Generalități ale Sistemului de operare Android

Android este o platformă software și un sistem de operare pentru dispozitive și telefoane mobile bazată pe nucleul Linux, dezvoltată inițial de compania Google, iar mai târziu de consorțiul comercial Open Handset Alliance. Android permite dezvoltatorilor să scrie cod gestionat în limbajul Java, controlând dispozitivul prin intermediul bibliotecilor Java dezvoltate de Google. Aplicațiile scrise în C și în alte limbaje pot fi compilate în cod mașină ARM și executate, dar acest model de dezvoltare nu este sprijinit oficial de către Google.

Lansarea platformei Android la 5 noiembrie 2007 a fost anunțată prin fondarea Open Handset Alliance, un consorțiu de 48 de companii de hardware, software și de telecomunicații, consacrat dezvoltării de standarde deschise pentru dispozitive mobile. Google a lansat cea mai mare parte a codului Android sub licența Apache, o licență de tip free-software și open source.

Primele aprecieri cu privire la dezvoltarea aplicațiilor pentru platforma Android au fost amestecate. Problemele citate includeau bug-uri, lipsa de documentație, infrastructura de testare inadecvată, și lipsa unui sistem de gestionare a problemelor public. (Google a anunțat un sistem de gestionare a problemelor la data de 18 ianuarie 2008) .În decembrie 2007, fondatorul startup-ului mobil MergeLab Adam MacBeth a declarat: "Funcționalitatea lipsește, este prost documentată sau pur și simplu nu funcționează… Este clar că nu este gata pentru prime time." În ciuda acestui fapt, aplicațiile pentru Android au început să apară deja în săptămâna următoare celei în care a fost anunțată platforma. Prima aplicație publică a fost jocul Snake. Telefonul Android Dev este un dispozitiv cu SIM și hardware neblocate care este destinat dezvoltatorilor avansați. Cu toate că dezvoltatorii pot utiliza un dispozitiv de consum achiziționat de pe piață pentru a-și testa și a utiliza aplicațiile, unii dezvoltatori pot alege să nu utilizeze un dispozitiv de pe piață, preferând un aparat neblocat sau fără contract.

3.3 Java

Java este un limbaj de programare orientat pe obiect, puternic tipizat, conceput de către James Gosling la Sun Microsystems (acum filială Oracle) la începutul anilor ʼ90, fiind lansat în 1995. Cele mai multe aplicații distribuite sunt scrise în Java, iar noile evoluții tehnologice permit utilizarea sa și pe dispozitive mobile gen telefon, agenda electronică, etc. În felul acesta se creează o platformă unică, la nivelul programatorului, deasupra unui mediu eterogen extrem de diversificat. Acesta este utilizat în prezent cu succes și pentru programarea aplicațiilor destinate intranet-urilor.

Limbajul împrumută o mare parte din sintaxă de la C și C++, dar are un model al obiectelor mai simplu și prezintă mai puține facilități de nivel jos. Un program Java compilat, corect scris, poate fi rulat fără modificări pe orice platformă care e instalată o mașină virtuală Java (engleză Java Virtual Machine, prescurtat JVM). Acest nivel de portabilitate (inexistent pentru limbaje mai vechi cum ar fi C) este posibil deoarece sursele Java sunt compilate într-un format standard numit cod de octeți (engleză byte-code) care este intermediar între codul mașină (dependent de tipul calculatorului) și codul sursă.

Mașina virtuală Java este mediul în care se execută programele Java. În prezent, există mai mulți furnizori de JVM, printre care Oracle, IBM, Bea, FSF. În 2006, Sun a anunțat că face disponibilă varianta sa de JVM ca open-source.

3.4 Android Studio

La etapa actuala Android Studio este cel mai comod și cel mai întrebuințat instrument de crearea unei aplicații android. Anunțat pentru prima oară la începutul anului 2013, acest proiect trebuia să funcționeze pe principiul ” What You See is What You Get”. Cu alte cuvinte, trebuia să se manifeste printr-un mod simplu, intuitiv și eficient de a crea aplicații android fără cunoștințe avansate în programare.

După o lunga perioadă în care s-a aflat în beta, Google a anunțat oficial că Android Studio a ajuns la versiunea 1.0 și că este disponibil pentru a fi descărcat gratuit. Pachetul include din start un set de template-uri pe care pot fi folosite cât de profesioniști cât și de începători fără experiență. Există module pentru a crea rapid aplicații de captură, sisteme de notificări sau platforme de mesagerie instant. Pentru că Android este disponibil într-o varietate foarte mare de dispozitive și dimensiuni de ecran, Android Studio este modul ideal pentru a crea aplicații care să funcționeze pe toate variațiile specifice acestei platforme.

În plus, amatorii platformei online open source GitHUbe vor fi fericiți să afle că pot cu ușurință să insereze bucăți de cod de acolo în propriile aplicații pentru Android. Nu mai rămâne decât să aveți o idee revoluționară de aplicație pentru ca în scurt timp aceasta să devină profitabilă în Google Play.

3.5 Google Play

Google Play (în trecut Android Market) este un serviciu Google care constă într-un magazin online de melodii, filme, cărți și aplicații pentru sistemul de operare Android. Acesta este disponibil pe internet, prin aplicația Android sau prin TV.

Google Play a fost lansat pe 6 martie 2012, după ce Google a hotărât să cumpere acțiunile sistemului de operare Android și să contopească Android Market cu Google Music. Aplicațiile și materialele media sunt disponibile și în Moldova.

La fel ca și în fostul Android Market, aplicațiile și jocurile pot fi descărcate sau cumpărate prin internet, sau direct prin intermediul telefoanelor mobile. În martie 2012, site-ul avea disponibil către public aproximativ 450.000 de aplicații. Numărul filmelor disponibile este de ordinul miilor.