CREAREA SISTEMULUI BĂNESC AL LEULUI Mogos Laura-Elena Grupa: 2A5 Iasi 2017 CREAREA SISTEMULUI BĂNESC AL LEULUI MOGOS LAURA-ELENA CUPRINS… [306766]

UNIVERSITATEA “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA DREPT

DISCIPLINA:

DREPT BANCAR

TEMA:

[anonimizat]: 2A5

Iasi

2017

[anonimizat]

1.INTRODUCERE 3

2.ISTORIA MONETARĂ DE DINAINTEA LEULUI 4

3.PRIMUL LEU 5

3.1.PERIOADA ANTEBELICĂ 5

3.2.PERIOADA INTERBELICĂ ȘI DOILEA RĂZBOI MONDIAL 6

4.AL DOILEA LEU 7

5.AL TREILEA LEU (ROL) 8

5.1.PERIOADA COMUNISTĂ 8

5.2.[anonimizat] 9

6.AL PATRULEA LEU(RON). 11

7.CONCLUZII 12

BIBLIOGRAFIE 13

2

[anonimizat]

1. [anonimizat] – până la bancnotele de plastic care ne foșnesc astăzi prin buzunare, s-a parcurs un drum foarte lung.

[anonimizat] – are aproape 140 de ani – a fost precedat de monede dintre cele mai diverse. De-a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], dar și viața de toate zilele a românilor.

[anonimizat], dintre toate felurile de taleri de argint ([anonimizat] 25 de grame) [anonimizat] a cunoscut un destin cu totul special.

[anonimizat] „towenthaler”, numit de români „leu” pentru ca pe reversul său apărea figura unui leu rampant (ridicat în două ). Această monedă a circulat până pe la 1750 și a intrat atât de bine în conștiința colectivă a românilor, încât a devenit o monedă de referință. [anonimizat] 1867, când aveau să fie bătuți primii lei românești.

Încă din 1859, Alexandru Ioan Cuza l-a [anonimizat], să negocieze baterea unor monede românești la monetăria din Paris. Acestea urmau să se numească „români”. Un român ar fi cântărit 5 grame de argint și ar fi fost împărțit în 100 de „sutimi”, ca monedă divizionară. Ion Heliade Rădulescu a propus numele de „romanat”, după modelul bizantin. Proiectul nu a putut fi realizat. La 1860, s-a bătut totuși o monedă de bronz de 5 parale, dar aceasta nu a circulat. În 1864, după ce Cuza a [anonimizat] a fost reluată și s-au bătut câteva monede de probă. Este vorba de piesele de „5 sutimi”, care aveau pe avers efigia domnului și inscripția „Alecsandru Ioan I”. Însă ele nu au fost puse în circulație niciodată. O astfel de monedă poate fi văzută la Muzeul Național de Istorie a României din București.1

[anonimizat], [anonimizat]. Despre care nu știm încă dacă va fi și în România individualizată și cum va arăta… 2

http://istoriiregasite.wordpress.com/2010/06/02/istoria-leului-romanesc-i/,

http://www.informatiabt.com/news/121/ARTICLE/2021/2010-09-20.html,

3

[anonimizat]

2.ISTORIA MONETARĂ DE DINAINTEA LEULUI

Cea mai veche monedă atestată pe teritoriul românesc este drahma de argint în greutate de 8 grame, emisă de pólisul (orașul) grecesc Histria în anul 480 î. Ch. Ea a fost urmată și de alte emisiuni de monedă ale polisurilor grecești din Dobrogea. Geto-[anonimizat] început să emită monede proprii din argint, asemănătoare cu ale celților, pentru ca apoi să emită celebrii kosoni de aur.

De asemenea monedele romane, cum sunt denarii republicani sau imperiali, au pătruns și ele pe teritoriul Daciei, înainte chiar de ocupația romană, dar au continuat să circule și după retragerea aureliană, fiind apoi înlocuiți de monede bizantine.

În formațiunile statale românești s-a emis monedă, primul fiind Vladislav I în Țara Românească, el bătând ducați munteni din argint, urmat de Petru Mușat în , acesta emițând groși de argint. Spre deosebire de Țara Românească și ,

Transilvania a avut emisiuni monetare de tip vest-european: groși, oboli, dinari, creițari, guldeni, taleri și ducați, începând cu anul 1538.

Pe teritoriul românesc pătrund foarte multe monede, de-a lungul secolelor circulând: taleri turcești, galbeni ungurești și austrieci, zloți, carboave rusești, zechini (țechini) venețieni, în total peste 100 de monede. O emisie de monedă a costat până și capul unui domnitor. Este vorba de Constantin Brâncoveanu, cel care a emis o monedă-medalie cu efigia sa pe ea, încălcând astfel religia musulmană și dând motiv turcilor otomani să îi ceară capul.3 Ei au afirmat totuși că nu faptul de a fi bătut monedă i-a deranjat, ci existența efigiei domnești, care l-ar fi jignit pe sultan. Acesta, în conformitate cu religia musulmană, nu-și putea pune chipul pe bani.

Regulamentele Organice, adoptate în timpul ocupației ruse în cele două Principate (1829-1834), au încercat să rezolve și problema monetară.

S-a stabilit ca monedele de circulație în Țările Române să fie galbenul austriac (din aur) și sfanțul de argint. Acesta din urmă (în germană i se spunea „zwanziger”) a rămas în amintirea noastră doar în expresia „nu mai am nici un sfanț!”. El valora 20 de creițari („kreutzer”). În ciuda acestor reforme, celelalte monede au continuat să circule nestingherite, iar prețurile să fie socotite în… lei! Turcii și rușii se opuneau ca Țările Române să aibă monedă proprii. Mihail Sturdza și Barbu Știrbei au dorit să bată moneda, dar intenția lor nu a putut fi materializată.

Circulația haotică a monedelor străine și frumoasa ficțiune a leului sunt zugrăvite savuros de economistul francez Thibault Lefebure, călător prin Românească în anii 1853 și 1855. El scria: „În timpul cât am stat în Valahia nu am putut găsi, cu toate cercetările făcute, nici un leu în circulație si n-am văzut o para decât o singură dată. Zarafii păstrează leii și paralele în vitrinele lor, mai mult ca pe niște curiozități decât pentru schimb. Dar cu ajutorul acestei monede fictive, bancherii din Valahia s-au pus la adăpost, și pe ei și pe populația din Principate, de operațiunile dezastruoase pe care le face guvernul turc asupra monedelor. Interesul i-a făcut pe acești argintari șireți să realizeze unul dintre dezideratele anumitor economiști. Din nefericire, ei exploatează acest procedeu în profitul lor cu o lăcomie atât de mare, încât l-au făcut să devină o calamitate publică”.4

http://ro.wikipedia.org/wiki/Leu_românesc,

http://istoriiregasite.wordpress.com/2010/06/02/istoria-leului-romanesc-i/,

4

CREAREA SISTEMULUI BĂNESC AL LEULUI MOGOS LAURA-ELENA

3.PRIMUL LEU

3.1.PERIOADA ANTEBELICĂ

Căutând să pună capăt haosului monetar care împiedica dezvoltarea economică, Alexandru Ioan Cuza, încă de la începutul domniei a decis să introducă o monedă națională.În acest scop a căutat să bată in Franța, după sistemul monetar al acestei țari, „românul‟ de argint, pentru care urma să fie încheiat și un împrumut. Acțiunea nu a reușit însă. Mai exista din 1860 și un proiect de lege pentru crearea monedei naționale, de data aceasta numită „romanat‟, monedă concepută tot după sistemul francez, dar nici acesta nu a prins viață. O nouă încercare a avut loc in 1865, când la București a fost creată o filială a Bancii Imperiale Otomane- ea însăși cu capital străin- cu numele de „Banca României‟- societate pe acțiuni cu un capital de 25 milioane de franci, din care vărsați 10 milioane, care a primit privilegiul emisiunii pe 30 de ani.Biletele ei urmau să fie primite în toată țara, dar erau convertibile în monedă metalică doar la București. În ce privește Guvernul, acesta nu avea drept de a participa la profit și nici drept la control. Înainte însă ca Banca României să fi uzat de privilegiu, acesta i-a fost retras, acordându-i-se în schimb o despăgubire de

700 000 franci.

Problema monedei naționale a rămas astfel a fi rezolvată abia după detronarea lui Cuza. În aprilie 1867 a fost promulgată legea pentru înființarea unui nou sistem monetar și pentru fabricarea monedelor naționale. Potrivit ei, moneda națională urma să se numească „leu‟- spre a ține seama de obișnuința populației de a opera cu această denumire- și era inserată în cadrul bimetalismului „Uniunii Monetare Latine‟(Franta, Elveția, Belgia si Italia), adoptându-se și sistemul zecimal al acesteia. În felul acesta, leul de calcul (leul vechi) devenea monedă reală. Leul nou era egal cu 2 lei vechi și 28 de parale.sistemul bimetalist va dura 23 de ani. În ajunul războiului de independența se mai aflau în circulație pe piața internă doar moneda națională și cea a statelor care făceau parte din Uniunea Monetară Latină.5

Primele monede emise au fost cele divizionare din bronz, de 1 ban, 2 bani,

5 bani și 10 bani, bătute în în

1867. În 1868 s-a emis prima monedă românească de aur cu nominalul de 20 lei, într-un tiraj de doar 200 de exemplare, aceasta fiind considerată drept probă. Începând cu 1870 s-au emis și monede de argint cu nominalele

de 50 de bani (denumite popular "băncuțe"), 1 leu și 2 lei. Începând cu 1880 s-au emis și monede de argint de 5 lei. Monede din aur pentru circulație s-au bătut în 1883 și 1890. La 3 martie 1870 se înființează Monetăria Statului, care poate bate monedă, până în acel an monedele fiind bătute în majoritate în străinătate, mai ales la . Datorită lipsei de monedă națională anterioare momentului 1870, toate taxele și vama erau plătite direct în aur; aurul străin era frecvent folosit, ca de exemplu moneda de 20 de franci francezi (cu valoarea de 20 lei), lira de aur turcească (22,70), imperialii ruși vechi (20,60) și suveranii englezi (25,22). Valuta

5 Acad.N.N.Constantinescu, Istoria economică a României, Editura Economică, București, 1998, p.338

5

CREAREA SISTEMULUI BĂNESC AL LEULUI MOGOS LAURA-ELENA

intră astfel masiv în țară, mai ales rubla rusească, ceea ce duce la măsuri drastice din partea unor miniștri, cum a fost Dimitrie A. Sturdza, supranumit "Mitiță roade ruble", care a forțat un anumit curs de schimb și o anumită circulație de monedă.

Primele însemne monetare de hârtie sunt biletele ipotecare, emise conform legii din 12 iunie 1877, cu valorile nominale de 5 lei,

10 lei, 20 lei, 50 lei, 100 lei și 500 lei, de către Ministerul de Finanțe, pentru a obține fondurile necesare susținerii financiare a Războiului de Independență. La 1 aprilie 1880 este înființată Banca Națională a României, fiind singura abilitată să emită monedă de metal și hârtie.

Printr-o lege din 1900 s-a autorizat și

emiterea de piese de nichel, cu valoarea nominală de 5, 10 și 20 bani, bătute la monetăria Bruxelles.

În 1906 s-au bătut o serie de monede de aur, cu valorile nominale de 12,5 lei, 20 lei, 25 lei, 50 lei și 100 lei, aniversând cei 40 de ani de domnie a regelui Carol I.

3.2.PERIOADA INTERBELICĂ ȘI DOILEA RĂZBOI MONDIAL

După primul Război Mondial, leul românesc intră pe panta inflației datorită distrugerii economiei românești în război și a preschimbării banilor străini (coroane austro-ungare, ruble rusești) din teritoriile nou dobândite precum și a banilor de ocupație emiși de armata germană. Inflația continuă într-un

ritm moderat în perioada interbelică și în cea a celui de-al doilea război mondial. Intrarea Armatei Roșii pe teritoriul țării, în 1944, aduce cu sine și impunerea către populație a acceptării leului de ocupație rusesc. Obligarea României a uriașe despăgubiri de război duce inflația la rate astronomice în 1946 și mai ales în 1947. După încetarea ostilităților se remarcă o oarecare îmbunătățire a rezultatelor bugetare, fără însă ca în vreun singur an numărul bugetelor deficitare să reprezinte mai puțin de 58% din total.6

În 1946 este emisă moneda de 100.000 lei iar la 25 iunie 1947 este emisă bancnota de 5.000.000 lei, acestea fiind însemnele monetare cu cel mai mare nominal din istoria României.

6 Văcărel, Tendințe în evoluția postbelică a finanțelor publice, Editura Politică, București, 1968, p.201

6

CREAREA SISTEMULUI BĂNESC AL LEULUI MOGOS LAURA-ELENA

4.AL DOILEA LEU

În 1947 se face denominarea, la un raport de 1 leu nou la 20.000 lei vechi. Reevaluarea este realizată de regimul comunist fără vreo avertizare prealabilă și fără posibilitatea de a schimba mai mult decât o suma fixă din moneda veche.

Acest lucru a fost făcut pentru a nu permite persoanelor din clasa mijlocie și cea de sus să păstreze o mare parte din venituri după naționalizare pentru a le folosi la rezistența împotriva colectivizării și a instalării definitive a comunismului în România. Acestea marcau trecerea puterii economice în mâna regimului comunist și deschideau calea transformării economiei României într-o economie specifică statelor totalitare, pe care se vor grefa excesele autarhice și megalomane ale dictaturii comuniste . 7

La vremea introducerii paritatea leu-dolar era de 150 de lei pentru 1 dolar.

O instituție cu atribuții de control financiar înființată în perioada primului Război Mondial, după modelul unor structuri similare care funcționau în țările Europei vestice a fost „Corpul finanțelor”, înființat în Ardeal și Bucovina, în cadrul căruia își desfășurau activitatea peste 2000 de funcționari organizați în sistem militarizat. După sfârșitul primului Război Mondial și realizarea Marii Uniri de la 1918, „Corpul finanțelor” a fost preluat în bugetul statului sub denumirea de Garda Financiară.8

Interesant de menționat că (doar) pe bancnotele de 20 lei din această perioadă este înscris "Ministerul Finanțelor" (în loc de "Banca Națională" sau "Banca R.P.R. – Banca de stat").9

S. Saon, Istoria economiei României, Editura Fundația Dacia, Universitatea Sextil Pușcariu, 2001, p.101

D. D. Șaguna, Drept financiar și fiscal, Editura Deșteaptă-te române, București, 1992, p.99

http://ro.wikipedia.org/wiki/Leu_românesc,

7

CREAREA SISTEMULUI BĂNESC AL LEULUI MOGOS LAURA-ELENA

5. AL TREILEA LEU (ROL)

5.1.PERIOADA COMUNISTĂ

În 1952 se face reforma monetară, la un raport de 1 leu nou = 20 lei vechi. Spre deosebire de denominarea precedentă, diferite rate de schimb au fost utilizate pentru diferite modalități de schimb (bani lichizi, depozite bancare, datorii etc).

Aceste parități variau între 20 și 400 de lei vechi pentru 1 leu nou. Niciun avertisment premergător nu a fost dat nici de data aceasta.

Toate aceste bancnote au cunoscut două tipuri: cu serie și număr de culoare albastră (tipărite în România) și cu serie și număr de culoare roșie (tipărite în

Cehoslovacia).

În 1966 se emit monede și bancnote cu noua denumire a statului: Republica Socialistă România, acestea rămânând în circulație până după Revoluția română din 1989.10

http://ro.wikipedia.org/wiki/Leu_românesc 10 http://ro.wikipedia.org/wiki/Leu_românesc,

8

CREAREA SISTEMULUI BĂNESC AL LEULUI MOGOS LAURA-ELENA

În timpul regimului comunist, s-a renunțat la standardul aurului după ce au fost necesare ajustări drastice pentru a preveni inflația în urma denominărilor. După această decizie, leul și-a pierdut paritatea de schimb cu monedele străine și între 1970 și 1989, rata de schimb a fost stabilită de conducere prin măsuri legislative. Rata de schimb era utilizată de regim pentru a calcula valoarea comerțului către alte state. În România nu se putea găsi valută și nici nu putea fi vândută persoanelor private. Posesia sau vânzarea de valută era o faptă penală care putea fi pedepsită cu până la 10 ani de închisoare. Comerțul extern era considerat parte a altui circuit economic decât cel intern și i se acorda o importanță sporită.

5.2.PERIOADA POST-REVOLUȚIONARĂ

Prima emisiune monetară post-revoluționară este cea a monedei de 10 lei 1990.

Au apărut, în ordine, bancnotele de 500 lei (1991 – două emisiuni), 1.000 lei (1991),

5.000 lei (1991), 200 lei (1992), 500 lei (1992 – două filigrane), 1.000 lei (1993), 5.000 lei (1993) și 10.000 lei (1994).

Bancnota de 500 lei are două variante diferite, prima din 1991 și a doua din 1992. Bancnotele de 1.000 lei și 5.000 lei au două variante asemănătoare, prima din 1991

(fără stemă) și a doua din 1993 (cu stemă).

11

11 http://ro.wikipedia.org/wiki/Leu_românesc

9

CREAREA SISTEMULUI BĂNESC AL LEULUI MOGOS LAURA-ELENA

Au apărut, în ordine, bancnotele de 50.000 lei (1996), 1.000 lei (1998), 5.000 lei (1998), 100.000 lei (1998), 10.000 lei (1999) și 50.000 lei (2000).

Bancnota de 50.000 lei a avut două variante asemănătoare (1996 și 2000 – diferă vioara de lângă portretul lui George Enescu, ca element de siguranță).

În 1999 a fost emisă și o bancnotă de 2.000 lei, care a avut un caracter mai degrabă aniversar, fiind lansată cu ocazia eclipsei totale de soare din 11 august 1999, vizibilă de pe o suprafață destul de mare din teritoriul României.

Bancnota a fost realizată pe suport de plastic (polimer), metodă folosită la toate emisiunile din perioada următoare.

A urmat apoi emisiunea monetară din perioada 2000-2003.

Bancnotele de 10.000 lei și 500.000 lei au avut două

emisiuni, prima fiind semnată de Emil Iota Ghizari, guvernator interimar al BNR în perioada în care Mugur Isărescu era prim-ministru al României. După revenirea în fruntea BNR a lui Mugur Isărescu, acesta a emis două noi tipuri de bancnote de 10.000 lei și 500.000 lei, identice cu primele, dar cu semnătura sa.

.

10

CREAREA SISTEMULUI BĂNESC AL LEULUI MOGOS LAURA-ELENA

6.AL PATRULEA LEU(RON)

Leul românesc nou (codul ISO 4217: RON) este noua unitate monetară a României. La data de 1 iulie 2005, leul românesc a pierdut ultimele 4 zerouri, prin denominare (reevaluare) la rata de 1 leu nou (simbol bancar: RON) pentru 10.000 lei "vechi" (simbol bancar: ROL).

De la 1 iulie 2005 sunt în circulație următoarele bancnote și monede: monede: 1 ban, 5 bani, 10 bani, 50 bani

bancnote: 1 leu, 5 lei, 10 lei, 50 lei, 100 lei, 200 lei (emisă în 2006), 500 lei.

În plus, până la 31 decembrie 2006 au circulat în paralel și vechile însemne monetare, emise în perioada 2000-2003:

monede: 100 lei (1 ban); 500 lei (5 bani); 1.000 lei (10 bani); 5.000 lei (50 bani) bancnote: 10.000 lei (1 leu); 50.000 lei (5 lei); 100.000 lei (10 lei); 500.000 lei (50 lei); 1.000.000 lei (100 lei).

Pentru bancnota de 10 lei au fost două emisiuni diferite (2005 și 2008), având nuanțe diferite de culoare.

11

CREAREA SISTEMULUI BĂNESC AL LEULUI MOGOS LAURA-ELENA

7.CONCLUZII

În istoria sa nu foarte lungă, dar extrem de agitată, leul românesc a trecut de la extaz la agonie extrem de ușor, în doar cîțiva ani. În 1914, înainte de intrarea în război, leul românesc era o monedă foarte stabilă, care, doar în cinci ani, a ajuns să se numere, datorită cheltuielilor de război și mutării tezaurului în Rusia, printre cele mai puțin valoroase monede din Europa. De atunci, moneda românească nu a mai putut reveni niciodată la valoarea și la prestigiul său antebelic.

Proiectul baterii unei monede românești, care să înlocuiască banii străini de toate felurile care circulau pe teritoriul țării noastre, a avut de înfruntat, încă de la început, împotrivirea Austriei și a Imperiului Otoman. Acesta din urmă a acceptat nevoia românilor de a avea banii proprii, cu condiția ca pe leii românești de aur și de argint să apară și un simbol otoman. Legea monetară adoptată la 22 aprilie 1867 instituia leul ca monedă națională, egal cu 100 de bani (monedă divizionară), situație reeditată acum, la introducerea leului greu.

Înființată la 3 martie 1870, Monetăria Statului bate, în același an, moneda de argint de un leu și pe cea de aur de 20 lei, fără ca vreuna dintre ele să poarte simbolurile otomane. În anii următori, vor apărea moneda de argint de 50 de bani (numită "dupcă", în Moldova, și "băncuță", în Muntenia) și cele de doi și, respectiv, de cinci lei.

Chipurile suveranilor care s-au succedat în România au rămas întipărite și pe monede. Pe cele de 20 și de 100 de lei – aur din 1922, efigia regelui Ferdinand,

încununat cu frunze de laur, ne duce cu gîndul la cea a lui Napoleon al III-lea. Chipul regelui Mihai copil, de pe monedele de 5 și de 20 de lei din 1930 a fost înlocuit cu cel al tatălui său, Carol al II-lea. Efigia acestuia din urmă a fost executată, pe leii românești dintre 1930 și 1940, de gravori talentați precum André Lavrillier, Ion Jalea și Haralambie Ionescu.

Nu trebuie să mai povestim ce s-a întîmplat cu leul românesc după instaurarea regimului comunist. Cei mai mulți dintre noi își amintesc foarte bine bancnotele și monedele de atunci. Chiar dacă simbolurile și valoarea au fost modificate, ele au păstrat, de principiu, imaginile unor lideri, alții decît regii – Tudor Vladimirescu, Alexandru Ioan Cuza, Nicolae Bălcescu. Hotărînd să înlocuiască, după 1990, figurile politice (cu excepția celei a lui Nicolae Iorga, pe care însă îl reținem ca istoric) cu unele definitorii pentru cultura românească, Banca Națională a României a făcut o mișcare înțeleaptă. Fiindcă, indiferent de vremuri și "greutate", un ban cu chipul lui Enescu, al lui Eminescu sau Nicolae Grigorescu va fi privit cu mai multă simpatie decît unul cu chipul unui politician.

Evident, actualii lei grei, vor circula, cel puțin așa își doresc oficialii, destul de puțin, după care se dorește introducerea monedei euro. Despre care nu știm încă dacă va fi și în România individualizată și cum va arăta… 12

http://www.informatiabt.com/news/121/ARTICLE/2021/2010-09-20.html 12 http://www.informatiabt.com/news/121/ARTICLE/2021/2010-09-20.html,

12

CREAREA SISTEMULUI BĂNESC AL LEULUI MOGOS LAURA-ELENA

BIBLIOGRAFIE

Acad.N.N.Constantinescu, Istoria economică a României, Editura

Economică, București, 1998

Dan Drossu Șaguna, Drept financiar și fiscal, Editura Deșteaptă-te române, București, 1992

Iulian Văcărel, Tendințe în evoluția postbelică a finanțelor publice,

Editura Politică, București, 1968

Stelian Saon, Istoria economiei României, Editura Fundația Dacia, Universitatea Sextil Pușcariu, 2001

http://www.informatiabt.com/news/121/ARTICLE/2021/2010-09-20.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Leu_românesc

Istoria leului românesc I

http://www.monetariastatului.ro/circ-monetara.html

13