Crearea Si Gestionarea Bazelor de Date Folosind Microsoft Excel

Crearea și gestionarea bazelor de date folosind Microsoft Excel

Lucrare de disertație

CUPRINS

INTRODUCERE

Cu toate că lucrul cu cifre este scopul principal al programului Excel, formatul cu linii si colane este potrivit și pentru crearea și stocarea bazelor de date( denumite liste în Excel). În general, dacă lista depășește 2000 de linii ar trebui să stocăm informația într-o bază de date relațională sau un depozit de date deoarece în Excel dimensiunea unei baze de date create în Excel este limitată la numărul de rânduri dintr-o foaie de lucru: maxim 16.384 de înregistrari și la numarul de coloane( 256) .

Fie că trebuie să stocăm un catalog de produse pentru căutări rapide sau informații despre angajați ce vor fi utilizați într-un program de gestiune, putem crea, sorta, edita , analiza și filtra datele cu ajutorul aplicației Excel. MS Excel are mai multe facilități automate care ușurează gestiunea și analiza datelor dintr-o listă.

Aplicația Excel este foarte utilă într-o unitate școlară care și-a propus să renunțe la documente pe suport de hârtie și să se folosească numai de calculatoarele existente în școală. Ea vine în sprijinul profesorilor cât și secretarilor, punând la dispoziție instrumente necesare gestionării elevilor și profesorilor școlii. În proiectarea listelor de gestiune vom ține seama de datele necesare în momentul de față și de cele pe care urmează a le prezenta la sfărșitul anului școlar( unitatea scolară de provenientă a elevului, nume, prenume, data nașterii, absente motivate, absențe nemotivate, medii, etc). Pentru a găsi elevii ce corespund unor anumite cerinte( sunt la clasa a IX-a E sau au numele Ionescu sau media sub 5) , pentru a pune în evidență elevii care nu au promovat o disciplină, care au un număr de absențe și necesită o avertizare a părinților Excel ne este la îndemână.

În capitolul I sunt prezentate metode de introducere a datelor, opțiuni de vizualizare, recomandări pentru a beneficia de facilitățile oferite de Excel precum:     într-o foaie de calcul să existe o singură bază de date,     baza de date să fie izolată de celelalte date din foaie prin cel puțin o coloană,     sub baza de date să nu se plaseze alte informații pentru a nu împiedica o eventuală extindere a bazei de date prin adaugarea de noi înregistrări, primul rând al listei să conțină denumirile de câmpuri. Excel utilizează aceste denumiri pentru a crea rapoarte, a regăsi și organiza date.

În capitolul II sunt prezentate facilitățile de exploatare și interogare a bazelor de date, prin care se pot furniza utilizatorilor subseturi ale bazei de date prin localizări și extrageri de informații ce răspund unor criterii bine definite. Sunt detaliate operații precum sortarea, filtrarea , gruparea, consolidarea listelor și gestionarea datelor cu formule și controale de formă.

În ceea ce privește actualizarea bazei de date, în Excel pentru a șterge sau extrage mai multe înregistrări care satisfac anumite condiții procedura cuprinde mai mulți pași decât în Access unde există interogările de ștergere, actualizare și creare tabele a căror generare presupune mai puțini pași.

Microsoft Access este o aplicație la îndemâna unor utilizatori ca analiști și experți din departamentele de marketing și vânzări, din cele financiare care realizează analize multidimensionale, statistici, interogări dinamice, analize simple, rapoarte etc.

În capitolul III se prezintă o gamă de instrumente care permit utilizatorului să-și formeze o imagine sintetică asupra datelor, imagine pe care el își poate construi raționamente viitoare. Acestea sunt centralizarea datelor prin crearea tabelelor pivot, crearea subtotalurilor și consolidarea tabelelor din diferite foi de calcul.

CAPITOLUL I

CREAREA UNEI BAZE DE DATE

Constituirea unei liste este cea mai importantă parte a procesului de creație deoarece, în ultimă instanță, acest lucru determină ce vom putea extrage din listă și cât de eficient vom putea gestiona lista după ce am creat-o. Pentru aceasta ne punem întrebările:

Ce date trebuie să prelucrez după ce am creat lista?

Ce informație voi extrage?

Va putea altcineva să preia gestionarea listei?

Elementele unei liste sunt:

– linia antet care conține numele câmpurile listei; numele de câmp descrie fiecare categorie de date; este important ca numele acestora să corespundă categoriilor acestea sunt plasate ca anteturi de coloane;

– fiecare celulă ce conține date se numește câmp;

– câmpurile compun o singură linie ce cuprinde datele despre obiectul sau persoana respectivă. acest grup de câmpuri este denumit înregistrare;

– toate înregistările unei liste compun corpul listei;formatarea corpului reprezintă o parte foarte importantă a procesului de standardizare;

Pentru a realiza a bază de date în Excel este necesar să parcurgem următorii pași:

1. Definirea structurii bazei de date presupune desemnarea informațiilor care vor figura în cadrul ei. Acest prim pas este foarte important deoarece el reprezintă conceperea bazei de date când trebuie avut în vedere cel puțin un criteriu de bază și anume, să permită regăsirea rapidă a tuturor informațiilor de care utilizatorul are nevoie.

MS Excel are mai multe facilități automate care ușurează gestiunea și analiza datelor dintr-o listă. Pentru a beneficia din plin de aceste facilități trebuie avute în vedere câteva recomandări:

– într-o foaie de calcul să existe o singură bază de date;

– baza de date să fie izolată de celelalte date din foaie prin cel puțin o coloană;

– sub baza de date să nu se plaseze alte informații pentru a nu împiedica o eventuală extindere a bazei de date prin adaugarea de noi înregistrări;

– primul rând al listei să conțină denumirile de câmpuri. Excel utilizează aceste denumiri pentru a crea rapoarte, a regăsi și organiza date;

– formatarea primului rând al listei (titlurile coloanelor) să difere de formatarea celorlalte rânduri (înregistrările).

2. Introducerea datelor. O listă trebuie să fie compactă, adică înregistrările trebuie introduse începând cu rândul doi al listei, deci imediat după rândul ce conține titlurile coloanelor.

Introducerea datelor se poate face direct pe foaia de calcul sau prin utilizarea unui formular. Indiferent de modalitate, trebuie evitată inserarea de spații suplimentare la începutul unei celule. Acest fenomen are efect negativ în sortarea și căutarea informațiilor

3. Formatarea datelor. Pentru datele din cadrul înregistrărilor se recomandă:

– utilizarea unui format diferit de cel al numelor câmpurilor (titulurile coloanelor);

– utilizarea aceluiași format pentru toate celulele dintr-o coloană.

Lucrul cu formulare de date

Persoanele care lucrează permanent cu Excel sunt obișnuite cu structura de linii și coloane și nu au dificultăți la introducerea datelor direct în celula corespunzătoare. Totuși este posibil ca de introduucerea datelor și de întreținerea listei să se ocupe altcineva, care este mai puțin familiarizat cu Excel. Pentru acești utilizatori- și chiar utilizatorii Excel avansați care preferă o metodă mai simplă de introducere a datelor- Excel oferă formularul de date. Acesta funcționează ca o casetă de dialog; poate fi plasat deasupra foii de calcul și conține butoane și alte controale ce permit utilizatorului să introducă în listă câte o înregistrare la un moment dat.

Putem utiliza formularul de date și pentru a căuta anumite înregistrări din listă, folosind criteriile pe care le specificăm, sau chiar pentru a șterge înregistrări. Filtrele sunt mai eficiente la căutare informației, dar în cazul în care lista este destul de lungă și căutăm un anumit element din ea, formularele de date vă ajută la fel de bine în găsirea respectivei linii de informații.

Pentru a utiliza formularul de date, executăm clic oriunde în listă și alegem Data (Date) Form(Machetă). Excel va afișa un formular de date , particularizat deja cu titlurile din foaia de calcul. Formularul de date afișează numărul de înregistrări din listă și bara de derulare ne va oermite să parcurgem lista, înregistrare cu înregistrare sau mai multe înregistrări odată.

Fig. 1.1.

Pentru a introduce noi înregistrări, executăm clic pe butonul New(Nou) și tastăm informațiile în casetele de text corespunzătoare. Formularul de date funcționează ca un formular cu mai multe scopuri-introducerea datelor, căutarea unor elemente și vizualizarea listei; mesajul din colțul din dreapta-sus indică modul curent în care este utilizat formularul.)

Fig. 1.2.

Cu toate că formularul de date simplifică procesul de introducere a datelor în listă, el nu oferă avantajul repetării automate a informației introduse deja. Dacă lista include aceeași informație în mai multe înregistrări- de exemplu, pentru un nou elev va vom dori să nu introduceți repetat filiera sau specializarea de fiecare dată. Introducem datele direct în celulă- acolo unde putem beneficia de caracteristicile de copiere și AutoComplete- în loc de a utiliza formularul de date sau sărim peste aceste câmpuri și introduceți respectiva informație ulterior.

Pentru a gasi o anumită înregistrare dintr-o listă, parcurgem următorii pași:

Selectăm butonul Criteria (Criterii).

Observăm că indicatorul de înregistrare din colțul din dreapta-sus al casetei de dialog se schimbă, afișând cuvântul Criteria(Criterii).

Fig. 1.3.

Introducem orice informație cunoscută despre înregistrarea pe care o căutăm și alegem butonul Find Next(Următorul gasit)sau apăsați tasta Enter.

Funcția de căutare acționează similar celei din caseta de dialog Find(Găsire); puteți cauta doar după primele câteva caractere ale unei intrări sau puteți introduce întreaga intrare.

Programul Excel caută în listă și găsește prima înregistrare care corespunde criteriului specificat. Rețineți că această căutare nu ține cont de tipul literei.

Pentru a continua căutarea, executăm din nou clic pe butonul Find Next(Următorul găsit). Pentru a căuta în direcția inversă, executam cilc pe butonul Find Prev(Anteriorul găsit). Reținem că fiecare metodă continuată căutarea de la ultima înregistrare găsită în loc să pornească la începutul listei.

Când am ajuns la ultima înregistrare care corespunde criteriului specificat, Excel ne avertizeză sonor dacă mai încercăm să căutăm în respectiva direcție.

Pentru a introduce un alt criteriu, executăm clic pe butonul Clear(Golire) și tastăm noile condiții. Pentru a reveni la introducerea datelor, executăm cilc pe butonul Form(Machetă).

În editarea restricțiilor, se pot utiliza și operatorii de comparație. De exemplu, se cere afișarea listei tututror elevilor a căror medie depășește 5. În acest caz, la rubrica medie , se tastează restricția”>5”.

Fig. 1.4.

prin intermediul formularului se pot opera și modificări asupra unor câmpuri, cu excepția celor calculate, precum și a câmpurilor protejate. Pentru început se localizează înregistrarea ce se dorește a fi actualizată, după care se operează modificarea dorită. Se observă faptul că în timp ce utilizatorul operează modificarea dorită asupra unui câmp, butonul Restore devine activ.

În final, se verifică vizual corectitudinea modificărilor efectuate. În cazul în acre se dorește validarea modificărilor, se tastează Enter pentru ca modificările să fie preluate de baza de date, sa se acționează butonul Restore dacă se dorește anularea modificărilor operate anterior.

Butonul Delete permite ștergerea înregistrării curente( poziția curentă a cursorului).

Butonul Restore anulează înregistrarea curentă.

Principalele incoveniente ale acestei metode sunt următoarele:

vizualizarea se face înregistrare cu înregistrare, deci baza de date nu poate fi afișată în totalitatea ei;

afișarea tuturor informațiilor legate de o anumită înregistare, chiar dacă pe utilizator îl interesează la un moment dat numai anumite câmpuri din baza de date;

imposibilitatea de redacatre a criteriilor complexe. Pentru soluționarea acestor interogări se apelează metoda filtrării automate sau elaborate.

Formatarea condiționată

Este o metste o metodă pentru a scoate în evidență o anumită informație dintr-o listă sau de a sublinia informații de tip” nu trebuie depășită” sau numerele negative.. Excel ne pune la dispozișie formatarea condiționată interactivă; atunci când introducem numele unei persoane , formatarea condiționată evidențiază celula care corespunde acelei intrari . Este indicată folosirea formatării condiționată cu o formulă pentru ca intrarea în celulă să ne furnizeze două rezultate; valoarea și evidențierea conținutui celulei ca aparținând intrărilor dintr-o coloană.

În Excel putem folosi maxim trei condiții de formatare. Pentru un format condiționat parcurgem pașii:

– selectăm domeniul listei asupra căruia dorim să aplicăm formatarea condiționată;

– alegem din meniul Format, Formate Conditionate, care determină afișarea pe ecran a unei fereste de dialog în care se introduc criteriile de formatare;

Fig. 1.5.

– in caseta Formate condiționate stabilim prima condiție exprimată cu ajutorul operatorilor relaționali selectați dintr-o listă (Between, Equal To, Less Then). Utilizatorul poate alege între opțiunile: Valoarea celulei este sau formula este. Valoarea informațională a celulei poate reprezenta text, date numerice sau rezultatele unor formule de calcul;

– din ultima caseta de condiție , selectăm celula sau plaja de celule la care dorim să legăm condiția;

– pentru a stabili parametrii de formatare a celuleor ale căror valori îndeplinesc criteriul editat, executăm clic pe butonul Format. Pe ecran va apare caseta de dialog Format Cells, cu taburile Font, Border, Patterns . Ca o observație, în caseta Font nu se permite schimbarea fontului, cu numai a stilului de scriere, aplicarea bordurilor și culorilor asupra celuleor ce îndeplinesc condiția stabilită anterior;

– clic pe Ok.

Pentru a adăuga condiții suplimentare de fomatare acționăm butonul ADD și apoi OK pentru validarea formatării.

Din momentul în care s-au stabilit condițiile și parametri de formatare, orice celulă a foii de calcul al cărei conținut îndeplinește criteriile enunțate, va fi afișată respectând instrucțiunile de formatare condițională. Acest lucru rămâne valabil până în momentul în care vor fi șterse condițiile editate anterior (prin acționarea butonului Delete). Pe ecran va fi afișată fereastra Delete Conditional Format în care trebuie să se marcheze condiția sau condițiile care se doresc a fi șterse.

CAPITOLUL II

GESTIONAREA DATELOR IN EXCEL

Gestiunea datelor nu trebuie să consume timp. Excel dispune de instrumente care permit gestionarea eficientă a timpului și a datelor. De la extragerea informațiilor cu ajutorul formuleleor, la utilizarea instrumentelor încorporate de sortare și filtrare, create special pentru gestionarea datelor și listelor din foile de calcul și până la evidența modificărilor din foile de calcul partajate între mai mulți utilizatori, Excel ne oferă toate opțiunile necesare pentru utilizarea eficientă a timpului și pentru a obține maximum de la datele noastre.

2.1. FILTRAREA.

Există multe situații în care este necesar să se lucreze cu un subset al bazei de date, adică doar cu un grup de înregistrări, și să se ascundă restului înregistrărilor.

Un filtru reprezintă un mijloc de selectare a înregistrărilor care îndeplinesc un anumit criteriu. Criteriul reprezintă o serie de parametri specificați de utilizator.

Excel ne pune la dispozitie două tipuri de filtrări:Filtrare automată sau filtrare avansată.

A) Consultarea bazei de date cu ajutorul filtrului automat.

Filtrarea automată aplică un filtru simplu de selecție asupra listei.

Auto Filter este un instrument de filtrare automată a bazelor de date Excel. Pentru selectarea automată, se activează o celulă oarecare, se alege Data-Filter – Auto Filter, iar Excel creează o listă cu criterii de filtrare. Pot fi stabilite filtre pentru unul sau mai multe câmpuri. Folosirea mai multor butoane AutoFilter creează un filtru combinat. Obiectele din partea de sus a meniului derulant AutoFilter ne oferă următorele opțiuni de filtrare:

All: sunt afișate toate înregistrările din acea categorie. Vom folosi această opțiune pentru a reafișa lista după o filtrare;

Top 10: se aplică doar pentru coloanele care conțin numere sau date calendaristice.În caseta de dialog Top 10 precizăm dacaă dorim să vedem înregistrările din fruntea listei sau de la coada listei.

Custom: în caseta de dialog cu același nume putem stabili opțiuni de filtrare mai detaliate;

Blanks: afișează inregistrările care conțin celule goale într-un câmp. Această opțiune se face pentru a vizualiza acele înregistrări cărora le lipsesc intrări;

Non Blanks: afișează toate înregistrările care conțin date în respectivul câmp. Ultimele două opțiuni apar doar dacă respectiva coloană conține și celule goale.

Această metodă pare a fi cea mai utilizată. Ea permite afișarea dintr-o dată a întregului subset de inregistrări care satisfac anunite criterii de selecție. Excel realizează o filtrare în listă, ascunzând înregistrările care nu satisfac criteriul/criteriile respective, astfel încât lista care rămâne vizibilă conține doar înregistrările care interesează.

Conform acestei metode procedeul de consultare este următorul:

– se poziționează cursorul în baza de date ;

– se alege comanda Data – Filter…; AutoFilter. Comanda AutoFilter determină completarea fiecărui titlu (nume de câmp) cu un buton de extensie (figura 2.1) prin a cărui acționare este afișată o listă de variante ce asistă utilizatorul în formularea criteriilor de căutare/extragere ;

– se definesc criteriile de filtrare pentru fiecare câmp, utilizând butoanele de extensie afișate.

Fig. 2.1. Filtrarea automată bazei de date

Există următoarele posibilități:

b1) să se definească un criteriu simplu pe un singur câmp. În acest caz se va selecta, din lista de variante oferită de butonul de extensie, o valoare.

Exemplu. Care sunt elevii cu numele Ciobanu ?

Rezolvare.

– precizarea criteriului : din lista numelor se selecteaza Ciobanu

– rezultatul filtrării apare în Fig. 2.2.

Fig. 2.2. Rezultatul filtrării automate (I)

b2) să se defiească criterii simple pe mai multe câmpuri, criterii ce vor trebui să fie îndeplinite simultan.

Exemplu. Care sunt informațiile din bază referitoare la elevii din Slatina cu nota 10 la romana ?

Rezolvare.

– precizarea criteriilor: din lista localitatilor se selectează Slatina, iar din lista notelor la romana nota 10;

– rezultatul filtrării se vede în Fig. 2.3.

Fig. 2.3. Rezultatul filtrării automate (II)

b3) să se definească un criteriu complex pe un singur câmp

Pentru a crea un filtru personalizat, se selectează o celulă din coloana utilizată în criteriu; se alege Custom din lista derulantă de criterii, pentru a deschide caseta de dialog Custom Auto Filter. În caseta de dialog Custom Auto Filter precizăm criteriul de cautare și extragere, pe care-l folosim la filtrarea listei și rezultatul va fi afișat în foaia de calcul direct în lista (Fig. 2.4.).

Exemple:

1) Care sunt elevii cu note între 8 și 10 (inclusiv) la matematică ?

– precizarea criteriului:

. Fig. 2.4. Fereastră pentru filtrarea automată-Custom

– rezultatul filtrării în Fig. 2.5.

Fig. 2.5. Rezultatul filtrării automate (III)

Se recomandă utilizarea butoanelor de extensie din cadrul ferestrei de dialog. Ele permit spre exemplu selectarea operatorului de comparație din lista operatorilor posibili.

2) Pentru afișa mai multe tipuri de intrări dintr-un anumit câmp (de exemplu elevii din localitatea Slatina sau Bals) introducem primul criteriu operatorul de comparație în primul set și în al doilea set introducem criteriul de valoare:

Fig. 2.6.

Rezultatul filtrării:

Fig. 2.7.

B) Consultarea bazelor de date cu ajutorul filtrului avansat

Metoda consultării bazelor de date cu ajutorul filtrului avansat presupune parcurgerea următoarelor etape:

– definirea unei zone de criterii ;

– definirea criteriilor ;

– definirea opțională a unei zone de extragere ;

– lansarea căutării și extragerea propriu-zisă din baza de date a înregistrărilor ce corespund criteriilor de căutare și extragere definite în zona de criterii.

Interogările bazate pe procedeul filtrării avansate (Advanced Filter) sunt prezentate pe exemplul unei baze de date pentru evidența facturilor emise către clienți și urmărirea încasării facturilor.

Baza de date declarată pe coordonatele A1:K26 este ilustrată în Fig. 2.8.

Fig. 2.8. Baza de date pentru filtrarea avansată

c1) Zona de criterii poate fi definită în aceeași foaie de calcul (în care se află baza de date) sau într-o altă foaie. Adesea este necesar ca zonele de criterii odată definite să fie păstrate în vederea unor căutări/extrageri repetate. Chiar se recomandă ca zonele de criterii să fie definite separat, într-o altă foaie de calcul, pentru a nu sufoca foaia de calcul ce conține baza de date, cu atât mai mult cu cât datele rezultate în urma extragerii vor fi afișate obligatoriu în aceeași foaie de calcul în care se află și sursa de date.

Zona de criterii este compusă dintr-o linie ce conține numele câmpurilor ce servesc la formularea criteriilor și una sau mai multe linii pentru definirea acestora.

Câmpul pe care se definesc criteriile, poate conține în prima linie a sa, totalitatea rubricilor bazei de date sau numai o parte a acestora, după cum diferitele rubrici participă la consultarea bazei de date.

Precizare: prima linie a zonei de criterii se va obține prin copierea numelor respective de câmpuri din listă (din linia de titluri a rubricilor bazei de date). În caz contrar există riscul apariției unei incompatibilități între denumirile din listă și cele din zona de criterii.

c2) Definirea criteriilor. Se pot defini criterii de comparație, criterii multiple și criterii calculate.

Criteriile de comparație se realizează cu ajutorul operatorilor de comparație și anume: >, <, >=, <=, = , urmați de o valoare. În precizarea valorilor se pot utiliza caracterele generice * sau ? .

De exemplu, utilizând baza de date anterior definită pe coordonatele:A1:K26

– pentru a afla care sunt elevii al căror nume începe cu litera G vom utiliza sintaxa G* ;

– pentru a afla care sunt elevii al căror nume începe cu litera B și se termină cu litera n vom utiliza sintaxa B*n ;

– pentru a afla care sunt elevii a căror localitate de domiciliu se termină în literele « ști » (București, Ploiești, Pitești, etc.) vom utiliza sintaxa *ști ;

– pentru a afla care sunt elevii al căror nume este format din cinci litere, dintre care prima este g și ultima este o (ex : GriRo, GenRo, Gesto) vom utiliza sintaxa g???o, s.a.m.d.

Criteriile multiple se obțin prin combinarea criteriilor utilizând operatorii logici (ȘI; SAU). Aceste criterii respectă următoarele reguli:

– dacă valorile diferitelor criterii sunt precizate în zona de criterii pe aceeași linie, ele trebuie îndeplinite simultan, fiind considerate legate prin operatorul logic ȘI, constituind un criteriu multiplu.

– dacă valorile diferitelor criterii sunt precizate în zona de criterii pe linii diferite, se consideră că ele sunt legate prin operatorul logic SAU.

Prezentăm două exemple de construire a câmpurilor de criterii multiple.

– primul exemplu vizează construirea unui câmp de criterii pe totalitatea rubricilor bazei de date.

Fig. 2.9. Zona de criterii (I)

– al doilea exemplu (Fig. 2.10. vizează construirea unui câmp de criterii pe anumite rubrici ale bazei de date (Localitatea, Romana, Matematica , Geografie).

Se poate observa ca zona de criterii are plasate pe o linie câmpurile pe care se aplica restricțiile legate prin operatorul logic « ȘI », și două linii pentru valorile din acele câmpuri, între care se aplica operatorul logic « SAU ».

O interogare bazată pe un astfel de câmp de criterii ar avea următorul enunț : « care sunt elevii din Slatina sau Balș care au note peste 7 la disciplinele Romana și peste 7 la Geografie și peste 7 la Matematica».

Fig. 2.10. Zona de criterii (II)

Criteriile multiple evidențiază în esență faptul că restricțiile pe care se construiește interogarea pot fi definite pe mai multe rubrici.

O particularitate a acestor criterii este aceea că se pot preciza restricții « între două limite (sau borne) » : o limită maximă pe care valorile rubricii trebuie să le îndeplinească și o limită minimă.

Pentru a se construi criterii ce să răspundă la astfel de interogări între două intervale, rubrica (rubricile) care va conține respectivele intervale se dublează. Astfel, o rubrică va avea precizată o restricție ce semnifică borna minimă, iar a doua rubrică (dublată în câmpul de criterii) va conține borna maximă.

De exemplu, în Fig. 2.11. este prezentat un câmp de criterii, pentru următoarea interogare :   “Care sunt elevii din Slatina care s-au născut în intervalul 1-01-2000 si 31-12-2000?“

Pentru o interogare cu acest enunt , zona de criterii este:

  Fig. 2.11. Zonă de criterii (III)

Criteriile calculate sunt bazate pe formule care returnează un rezultat logic (TRUE sau FALSE). În acest caz prima linie a zonei de criterii este goală, iar cea de a doua va cuprinde formula/formulele respective, dar va afișa rezultatul logic al evaluării formulei.

Sintaxa unor astfel de criterii calculate este următoarea :

      semnul = (egal) pentru a se specifica faptul că este vorba de o formulă ;

      adresa primei celule din domeniul rubricii bazei de date ;

      un operator logic de comparație (=, >, <, >=, <=, AND, OR, NOT);

      un argument de comparație care poate fi :

– adresa unei celule (ex. C36: =J2>J30);

– o expresie ;

– funcție predefinită (ex . : =J2>AVERAGE(J2:J26)) .

Fig. 2.12. ilustrează următoarea formulare pentru selectarea elevilor din Slatina care au media mai mica decat media clasei( J30= AVERAGE(J2:J26))).

Fig. 2.12. Zonă de criterii (IV)

c3) Definirea zonei de extragere.

Zona de extragere trebuie definită obligatoriu în foaia de calcul ce conține baza de date. Este de preferat ca zonele de extragere să fie plasate lateral sau în jos, în raport cu sursa de date.

Fig. 2.13. Comenzi pentru filtrare avansată

Zona de extragere este compusă dintr-o linie ce conține numele câmpurilor (titlul rubricilor) din baza de date despre care se dorește a se obține informații. Preluarea acestor nume în prima linie a zonei de extragere se poate face prin copierea numelor respective din antetul listei.

c4) Lansarea căutării și extragerea propriu-zisă.

Această operație se realizează prin apelarea comenzii Data – Filter – Advanced Filter… Pe ecran va fi afișată caseta de dialog Advanced Filter – Fig. 2.13.) care invită utilizatorul să precizeze plaja de celule care reprezintă baza de date (List Range) și plaja care reprezintă zona de criterii (Criteria Range). Utilizatorul va activa pe rând fiecare din casetele de text, selectând de fiecare dată în foaia de calcul plaja respectivă.

Concomitent cu operația de selectare, în caseta de text respectivă vor fi preluate coordonatele absolute ale plajei respective de celule (Fig. 2.14.). Reamintim că definirea zonei de extragere este opțională. Astfel, dacă se dorește vizualizarea rezultatului filtrării, direct pe sursa de date (când înregistrările care nu satisfac criteriile din zona de criterii vor fi ascunse, rămânând vizibile doar înregistrările care satisfac criteriile respective) se va acționa butonul OK.

Criteriul pentru o interogare de genul « care sunt elevii din Slatina sau Balș al căror nume începe cu M » și efectul extragerii este prezentat în Fig. 2.14.

Fig. 2.14. Rezultatul filtrării avansate

Revenirea afișării bazei de date la forma inițială (care includea totalitatea înregistrărilor) se face prin comanda Data – Filter – Show All

În cazul în care a fost definită o zonă de extragere atunci utilizatorul va completa caseta de dialog Advanced Filter (figura următoare) și cu coordonatele absolute ale acestei zone (în caseta de text Copy to).

Câmpul de rezultate poate fi generat ca având toate rubricile bazei de date (și atunci se plasează cursorul pe prima celulă a câmpului de rezultate) sau poate fi generat ca având numai anumite rubrici. În acest ultim caz, respectivele rubrici se vor edita pe prima linie a câmpului de rezultate, iar selecția câmpului va începe de la coordonatele rubricilor definite.

Întrucât caseta de text Copy to nu este activă implicit, este necesar ca pentru a o activa să se selecteze celălalt mod de acționare și anume Copy to another location.

Reluăm exemplul precedent de interogare, ce va fi făcută prin extragere, cu deosebirea că se vor afișa clienții, adresele acestora, localitățile din care provin, numerele de factură și sumele datorate.

Caseta de dialog Advanced Filter, corespunzătoare procedeului de extragere, este prezentată în Fig. 2.15.

Lansarea căutării și extragerii se declanșează prin acționarea butonului OK.

Fig. 2.15. Comenzi pentru filtrare avansată (II)

Fig. 2.16. Rezultatul filtrării avansate

Rezultatele interogării sunt prezentate în Fig. 2.16.

Prin selectarea casetei de selectare Unique Records Only nu vor fi preluate în zona de rezultate înregistrările duble (care au valori identice, corespunzător restricțiilor impuse în câmpul de criterii).

Fig. 2.17. Date și criterii pentru filtrare avansată

Se impun câteva precizări privind caracteristicile extragerii:

– înregistrările extrase conțin numai valori (formulele de calcul sunt extrase ca valori) ;

– înregistrările extrase nu sunt legate de sursa de date; eventualele modificări în baza de date nu se vor reflecta în zona înregistrărilor deja extrase ;

– dimensiunea zonei de extragere este ajustată automat la numărul de înregistrări extrase. De aceea când se precizează coordonatele zonei de extragere (caseta de text Copy to din fereastra Advanced Filter) se selectează doar o singură linie și anume aceea care conține numele câmpurilor.

– lista (subsetul de înregistrări) afișată în zona de extragere poate fi prelucrată ca orice listă, poate fi stocată, sintetizată, imprimată.

Alt exemplu: Daca am o listă cu elevii unei școli cu structura (nume, clasa , media) și doresc sa afișez toate înregistrările din clasa a IX sau a X cu media peste 9 voi stabili domeniul de criterii Fig. 2.18.

astfel:

Dacă doresc să afișez toate înregistrările cu medii mai mari decăt 5 și mai mici ca 7 voi stabili domeniul de criterii astfel:

Fig 2.19.

iar domeniul destinație, dacă nu se dorește ca selecția să se realizeze în poziția curentă, îl voi preciza în caseta Copy to ( Fig. 2.17.).

Daca se doreste reafisarea tuturor înregistrarilor din lista, se alege optiunea Data – Filter – Show All ( Fig. 2.20.)

Fig. 2.20.

2.2. SORTAREA.

După ce am introdus informația dorim să o vizualizăm în mai multe feluri. Excel permite să sortăm informația pe mai multe căi și chiar să creăm sortări personalizate.

Realizarea sortării unei baze de date se face cu ajutorul comenzii Sort din meniul Data.

Această comandă permite ordonarea crescătoare (Ascending) sau descrescătoare (Descending) a înregistrărilor din baza de date după maximim trei câmpuri (simultan). Alegerea comenzii Data – Sort… determină apariția pe ecran a casetei de dialog Sort (Fig. 2.21.).

Folosind butoanele de extensie din dreptul fiecărei casete de text utilizatorul va putea preciza câmpurile după care să se facă sortarea, cât și ordinea sortării pentru fiecare câmp.

Din punct de vedere conceptual, sortarea după mai multe câmpuri implică precizarea mai multor niveluri de regrupare a datelor. Astfel cheile de sortare se precizează în ordinea nivelului de consistență a datelor : primul nivel de sortare trebuie să conțină elementele celui de-al doilea nivel, iar al doilea nivel trebuie să conțină elementele celui de-al treilea nivel, ș.a.m.d. Altfel spus ordinea sortării trebuie să fie de la domeniul cel mai cuprinzător, la domeniul cel mai puțin cuprinzător.

Dacă se dorește ordonarea doar după un câmp, va fi completată doar prima casetă de text, restul rămânând goale.

Operațiunea de sortare începe prin selectarea bazei de date sau prin poziționarea cursorului pe prima celulă din bază, continuă prin activarea comenzii Data – Sort și definirea cheilor de sortare concomitent cu precizarea ordinii în care se va face operația de sortare și se încheie prin validarea operației cu butonul OK.

Exemplu. Să se reordoneze baza de date crescător după localitatea elevului, apoi după data nașterii și în final după numele elevului.

Precizarea criteriilor de sortare este ilustrată în Fig. 2.21.

Rezultatul operațiunii de sortare este prezentat în Fig. 2.22.

Fig. 2.21. Caseta de dialog pentru sortare

Fig. 2.22. Rezultatul sortării

2.3. VALIDAREA.

Validarea reprezintă procesul de verificare a corectitudinii introducerii datelor în celule. Procesul de validare este operațional pentru orice celulă a foii de calcul, restricționînd intrările în celule potrivit unor criterii declarate la care trebuie să răspundă valorile introduse. Validarea datelor presupune deci stabilirea unui set de restricții aplicabile unor constante care, dacă respectă restricțiile impuse, constituie intrări valide în celulele unui tabel sau a unei baze de date Excel. Este inutil a se declara atribute de validare pentru intrările rezultate în urma recalculului unei formule deoarece o formulă, dacă este bine construită generează rezultate valide.

Aplicarea atributelor de validare pentru datele introduse in celule presupune parcurgerea următoarelor etape:

1. Se selectează celula sau câmpul unde se vor aplica atributele de validare. Acetse atribute pot fi copiate ulterior prin selectarea câmpului sursă, activarea comenzii Edit-Copy, după care în urma selecției câmpului destinație se activează comanda Edit – paste Special, iar în caseta Paste Special se va alege opțiunea Validation

2. Se activează comanda Data-Validation

3. În caseta Data Validation se declară atributele și restricțiile operațiunii de validare prin fișa Settings, se poate stabili eticheta câmpului validat, precum și un mesaj de invitație prin fișa Imput Message și se poate declara un mesaj particular în cazul în care intrarea în celulă nu a respectat restricțiile de validare declarate în Settings, prin fișa Error Alert.

4. Se confirmă operațiunea prin apăsarea butonului ok.

Setarea parametrilor validării presupune alegerea din fișa Settings aferentă casetei de dialog Data Validation a tipului de date valide ce vor constitui intrări în celula curentă selectată pentru validare. Astfel , rubrica Allow permite selecvtarea din listă derulantă propusă a următoarelor tipuri de date:

Any value( opțiune implicită ce permite introducerea oricărui tip de dată, validarea fiind inhibată pentru un tip particular de dată);

Whole number( permite introducerea în celule a valorilor numerice întregi);

Decimal permite numai culegerea valorilor numerice într-un format întreg cu zecimale;

List permite validarea datelor sub formă de listă derulantă. Intrările în listă pot fi editate în caseta Sorce fie sub forma unei liste de elemente separate prin punct și virgulă, fir sub forma unei câmp definit prin adrese absolute ce trebuie să conțină intrările în respectiva listă derulantă;

Exemplu: Pentru selectarea valorilor dintro listă derulantă( Bals, Curtișoara, Slatina).

( Fig. 2.3.1.)

Fig. 2.3.1.

Date permite editarea valorilor numerice într-unul din formatele acceptate de data calendaristică, și situate într-un anume interval de timp.

În exemplu următor se impune ca regulă de validare ca data introdusă să fie după 1-01-1989, deoarece nu se acceptă școlarizarea copiilor care au deja 18 ani. Fig. 2.3.2.

Time permite editarea într-un format orar;

Text length permite editarea șirurilor de caractere în celule, restricționând lungimea acestora;

Custom pemite validarea datelor utilizând funcții predefinite sau definite de utilizator.

Odată ce a fost stabilit tipul de dată pentru care opereză o validare, se poate alege operatorul de restricție ce urmează a fi aplicat datelor cu ajutorul listei derulante Data. Oeratorii de comparație disponibili sunt: Between ( între), not between( nu este între), equal to( egal cu), not equal to( nu este egal cu), greather than( mai mare decât), less than( mai mic decât).

Valoarea de comparat reprezintă un al treilea element cu acre operează validarea datelor. Această valoare se va regăsi sub formă de constantă numerică, fie sub formă de formulă, editându-se în funcție de tipul ales de dată și de operatorul de comparație, în rubrici contextuale de tipul Value pentr operatorul egal cu , minimum sau maximum pentru operatorul between, source pentru dată de tip listă derulantă sau formula pentru criteriul de validare Custom. În rubricile respective pot fi editate cionstante cât și formnule ce reprezintă parametrii de validare.

Caseta de dialog Data Validation cu toate setările posibile este prezentată în figura următoare.

Fig. 2.3.3.

Ștergerea atributelor de validare se face prin selectarea câmpurilor pe care s-au aplicat atributele respective, iar din caseta Data Validation se acționează butonul Clear All. Această comandă Aulează numai atributele de validare nu și datele din câmpurile respective .

2.4. GESTIONAREA DATELOR CU FORMULE SI CONTROALE DE FORMA

1. Combinarea caracteristicilor Excel pentru a gestiona datele

Acest capitol ne va oferi câteva sugestii pentru crearea foilor de calcul ce ne vor ajuta la gestionarea datelor. Scopul aici este utilizarea unor combinații de caracteristici care să automatizeze foile de calcul și să economisească timp și eforturi pentru utilizator.

Excel permite construirea unor formule mai complexe, a folosirii funcțiilor pentru baza de date și a adăugării de controale de formă care să mărească eficiența întregului proces.

Totodată, ne oferă o gamă de caracteristici care pot îndeplini singure anumite sarcini specifice, dar care, atunci când sunt combinate, pot îndeplini instrumente foarte puternice pentru extragerea informațiilor din foile de calcul, aproape fără efort. Să presupunem că una din sarcini este ținerea unei evidențe până la data curentă, pe săptămâni, luni și ani, a costurilor pentru angajații plătiți cu ora din școala în care lucrăm.

Cu ajutorul unor formule și a unei configurații corecte a foii de calcul, nu va trebui să calculăm manual aceasta informație;foaia de calcul o va face în locul nostru în funcție de datele introduse. Acelasi principiu se aplică indiferent daca ținem evidența cantităților produselor inventarului, a oricarui alt tip de informatie ce necesita calcul elaborat.

Extragerea din liste a totalurilor bazate pe date calendaristice

Pentru a menține controlul asupra unei afaceri, avem nevoie de proceduri corespunzatoare de raportare si, în cazul aproape oricărei afaceri, costurile săptămânale, lunare și anuale la data curentă reprezintă rapoarte standard. Deasemenea, trebuie să știm dacă afacerea urmează previziunile anului în curs. După ce am extras totalurile, vom dori variațiile pentru a putea analiza previziunile față de rezultatele actuale. Secțiunile următoare vor descrie cum trebuie să construim formule pentru toate tipurile de calcule.

Utilizarea domeniilor denumite in formule lungi sau complexe

Prin definirea domeniilor denumite putem evita anumite probleme care sunt inerente in construcția formulelor complexe.Într-o formulă, un nume de domeniu functioneaza ca o referință absolută. In Fig. 2.4.1., formula din celula K30 se refera la coloana Media de deasupra formulei. Deplasarea formulei in alt loc va modifica referinta. Insa daca atribuim domeniului K2:K26 numele MEDIA_CLASEI, vom putea utiliza fomula =Average(MEDIA_CLASEI ) pentru a obtine acelasi rezultat, asa cum se observa in Fig. 2.4.2. Putem aplica domeniile denumite in orice formule selectand numele respectiv din caseta de dialog Past Name(lipire nume)-alegem Insert(inserare), Name (nume), Paste (lipire) sau apasând tasta F3.

Fig. 2.4.1.O formulă cu referință relativă va fi ajustată automat atunci când este copiată sau mutată.

Formulele cu nume de domeniu la putem copia sau trage oriunde dorim, iar Excel se va referi întotdeauna la respectiva locație definită atunci cînd calculează formula.

Fig. 2.4.2.Utilizarea unui domeniu denumit într-o formulă.

2. Utilizarea funcțiilor în tabele

Unul dinte cele mai dificil de înțeles lucruri pentru oamenii de afaceri este cum se măsoară datele. Fie că scriem o carte, producem obiecte, lucrăm factori de creație, fiecare element al procesului pote fi măsurat. Capacitatea de a crea o analiză de variație este unul dintre cei mai importanți factori în măsurarea succesului proiectului sau a procesului în curs de desfășurare. Să știm în orice moment care este situația ce ne va permite atât să ne gestionăm afacerea, cât și să preîntâmpinăm problemele potențiale.

Funcții pentru lucrul cu baze de date:

Daca se doreste sa se realizeze calcule asupra unei liste folosind un domeniu de condiții (adică să se prelucreze doar liniile care îndeplinesc acele condiții), se vor utiliza funcțiile specifice bazelor de date. Aceste funcții sunt caracterizate de trei parametri: domeniul bazei de date, câmpul pe care se face calculul (dacă se omite funcția operează asupra întregii liste; acest parametru poate fi adresa celulei ce conține titlul coloanei sau numele coloanei plasat între ghilimele) și domeniul de criterii care selectează liniile implicate în calcul (acesta trebuie să includă titluri de coloană).

1. DAVERAGE (bază de date, câmp, criteriu)
Fig. 2.4.3.
Calculează media notelor la română, pentru elevii din localitatea Balș sau Curtișoara.

Exemplu: =DAVERAGE(A1:K26,8,E35:E37); argumentul bază de date se află în domeniul A1:K26, câmpul căruia i se calculează media are numărul 8, iar criteriul se găsește în domeniu E35:E37. Atunci când se utilizează un titlu de coloană pentru argumentul câmp, trebuie pus între ghilimele.

Fig. 2.4.4.

2. DCOUNT (bază de date, câmp, criteriu) Numără înregistrările numerice din câmpul bazei de date care satisfac un criteriu. Dacă argumentul câmp este omis, sunt numărate toate înregistrările din baza de date care satisfac criteriul.
Exemplu: numărați elevii din clasa a IX care au medii peste 8. Baza de date are domeniul A1:K26, criteriul este clasa a IX, iar funcția opereză pe coloana 11.

Lista elevilor din clasa a IX-a:

Fig. 2.4.5.

Rezultatul funcției dcount este ilustrat în figura următoare:

Fig. 2.4.6.

3. DGET (bază de date, câmp, criteriu) Extrage din baza de date o singură înregistrare care respectă un criteriu.

4. DMAX (bază de date, câmp, criteriu) Este găsit numărul maxim din câmpul bazei de date, pentru înregistrările care respectă un criteriu.

5. DMIN (bază de date, câmp, criteriu) Este găsit numărul minim din câmpul bazei de date, pentru înregistrările care respectă un criteriu.

6. DPRODUCT (bază de date, câmp, criteriu) Înmulțește toate valorile din câmpul bazei de date pentru înregistrările care respectă un criteriu. Funcția este similară cu SUM (), cu diferența că valorile sunt înmulțite, nu adunate.

7. DSTDEV (bază de date, câmp, criteriu) Calculează abaterea standard a unui eșalon de date, pe baza numerelor dintr-un câmp al bazei de date, pentru înregistrările care respectă un cirteriu.

8. DSTDEVP (bază de date, câmp, criteriu) Calculează abaterea standard a întregului set de date, pe baza numerelor dintr-un câmp al bazei de date, pentru înregistrările care respectă un criteriu.

9. DSUM (bază de date, câmp, criteriu) Însumează toate numerele dintr-un câmp al bazei de date, pentru înregistrările care respectă un anumit criteriu.

10. DVAR (bază de date, câmp, criteriu) Calculează abaterea estimată (sau se abate un eșantion de la medie) a unui eșantion de date, pe baza numerelor dintr-un câmp al bazei de date, pentru înregistrările care respectă un criteriu.

11. DVARP (bază de date, câmp, criteriu) Calculează abaterea întregului set de date, pe baza numerelor dintr-un câmp al bazei de date, pentru înregistrările care respectă un criteriu.

12. SUBTOTAL (bază de date, câmp, criteriu) Calculează o sumă parțială pentru o listă sau pentru o bază de date.

b) Funcții de consultare a bazei de date:

Functiile de cautare si consultare (Lookup & Reference) permit cautarea, identificarea si referirea continutului unor celule:

=CHOOSE(index-numeric;lista de valori) returneaza in urma unei alegeri dintr-o lista de valori, o actiune sau o valoare, ce urmeaza a fi activata sau executata,

corespunzator unui index numeric. Indexul numeric determina care valoare (de tip text, numerica sau referinta celulara) din lista de argumente va fi selectata. Indexul este un numar cuprins intre 0 si 29.

=COLUMN(referinta celulara sau camp) returneaza numarul colanei corespunzatoare referintei celulare sau numarul primei coloane pentru campul specificat;

=COLUMNS(camp) returneaza numarul de coloane aferente campului specificat ca argument;

=ROW(referinta celulara sau camp) returneaza numarul liniei corespunzatoare referintei celulare sau numarul primei linii a campului specificat ca argument;

=ROWS(camp) returneaza numarul de linii pe care il ocupa campul specificat ca argument;

=AREAS(referinta celulara) indica numarul de zone contigue dintr-un camp. Daca respectivul camp contine mai multe zone contigue, atunci argumentul se mai inchide intr-o paranteza suplimentara;

=VLOOKUP(cheie;camp de consultare;coloana de recuperat) returneaza continutul unei celule ce figureaza intr-o coloana dintr-un tablou de consultare verticala.

Sintaxa functiei de consultare verticala admite trei argumente si anume:

–  cheie: reprezinta valoarea dupa care are loc cautarea sau consultarea, (adresa absoluta/relativa sau nume de camp);

–  camp (sau tabel) de consultare: este campul asupra caruia opereaza consultarea prin cautarea valorii cheii precizate anterior;

–  coloana de recuperat: este numarul coloanei (numerotarea incepe cu 1) de unde va fi recuperata informatia gasita in tabelul de consultare, corespunzator valorii cheii de cautare.

În mod obligatoriu tabelul de consultare va fi sortat crescator dupa coloana care contine valorile cheii de consultare (comanda Data Sort, iar in rubrica Sort by se va preciza numarul sau numele coloanei dupa care se va face sortarea)

=HLOOKUP(cheie;camp de consultare;linie de recuperat) returnează conținutul unei celule ce figurează într-o anumită linie a unui tablou de consultare orizontală.

Argumentul cheie (sub forma unei referinte celulare sau nume de camp) va fi cautat in prima linie a campului de consultare, iar daca valoarea va fi gasita pe un numarul de linie precizat de ultimul argument, valoarea respectiva va fi returnata de functia HLOOKUP.

În mod obligatoriu tabelul de consultare orizontala trebuie sortat dupa valorile crescatoare ale cheii de consultare aflate in prima linie (sortare de la stanga la dreapta). Daca valorile cheii nu sunt sortate, se va selecta tabelul de consultare si se va activa comanda de sortare (de la stânga spre dreapta): Data Sort, butonul Option și din rubrica Orientation se alege opțiunea Sort left to right.

Daca informația căutată în tabelul de consultare verticală sau orizontală nu va fi găsită, se va returna cea mai apropiată valoare (pe vericală sau pe orizontală) de cheia de consultare.

Pentru exemplificarea fumcției de consultare Vlookup prpun următoarea aplicație:

Exemplu: Secretariatul dorește să completeze pentru fiecare elev din baza de date câmpul diriginte în mod automat, dintr-o lista în care, pentru fiecare clasa are asociat dirigintele

Fig. 2.4.7.

Pentru aceasta, caută clasa în lista “diriginti”, A1:B5, și corespondentul clasei din coloana precizată, a doua, este returnat de funcția Vlookup care a făcut o consultare pe verticala, în câmpul clasa.

Fig. 2.4.8.

Formula va fi copiată pentru celule situate în coloana diriginte obținându-se rezultatul din figura următoare:

Fig. 2.4.9.

CAPITOLUL III

CENTRALIZAREA DATELOR

3.1. CREAREA SUBTOTALURILOR AUTOMATE.

Programul Excel ne oferă capacități de subtotalizare automată ce pot fi utilizate cu date organizate corespunzător. Listele conțin deseori subtotaluri, deoarece cea mai obișnuită întrebare care apare după filtrare este ”Cum calculez totalul numai pentru cele vizibile?”. Într-o listă filtrată camanda Subtotals din meniul Date însumează doar celulele vizibile din listă. Putem utiliza subtotaluri și alte operații folosind funcțiile COUNT, MAX, MIN.

În fiecare grup de înregistrări care au aceeași valoare pentru un câmp dat, asupra valorilor unor câmpuri specificate se pot aplica diverse funcții de sinteză (medie, numărare, implicit sumă). Astfel, se pot realiza simplu totaluri și subtotaluri. În locul funcției sumă, se pot specifica și alte funcții: număr de elemente (Count), medie (Avg), maxim (Max), minim (Min) etc. Operația se poate repeta pentru valorile altui câmp; astfel se va obține un rezumat al listei inițiale.

Anterior, înregistrările trebuie sortate după câmpul/câmpurile ale cărui/căror grupe de valori egale se urmăresc.

Pentru a adăuga un subtotal la o listă parcurgem pașii:

– sortăm lista și apoi selectăm înregistrările. Cheia primară de sortare pe care o vom utiliza ar trebui să fie cea pe care intenționăm să o selectăm în lista derulantă At each Change (la fiecare modificare în) din caseta de dialog Subtotal; în cazul nostru Specializare (vezi Fig.3.1.1.).

– alegem Data, Subtotals ( subtotaluri).

– în caseta de dialog At Each Change( la fiecare modificare în), selectăm titlul care indică momentul în care dorim ca Excel să efectueze un subtotal, de exemplu la fiecare modificare a specializării.

Fig. 3.1.1.

– în caseta Use function( utilizare funcție) selectăm funcția cu care dorim ca Excel să efectueze subtotalul.

– dacă folosim o nouă funcție pentru subtotal și dorim să inlocuim subtotalurile existente în listă, selectăm opțiunea Replace Current Subtotals( înlocuire subtotaluri curente)

– selectăm opțiunea Page Break Between Groups( sfârșit de pagină între grupuri) dacă dorim ca Excel să plaseze fiecare grup subtotaliza la începutul unei pagini noi.

– dacă dorim ca subtotalurile sau toatalurile generale să apară sub date selectăm opțiunea Summary below data( însumare sub date). dacă această opțiune nu este selecattă, programul Excel plasează subtotalurile deasupra primei înregistrări din grupul respectiv și plasează totalul general (sau media generală, minimul general ș.a.m.d. ) în vârful coloanei, imediat sub linia cu titluri.

Executăm un clic pe OK pentru a efectua totalurile.

Rezultatul subtotalului se poate vedea în Fig. 3.1.2.

Fig. 3.1.2.

Se poate folosi și funcția SUBTOTAL cu următoarea sintază: SUBTOTAL(număr funcție, ref1, ref2, ref3…), unde refi se referă la domeniile calculate, iar număr funcție este un număr de la 1 la 11 cu următoarele valori:

3.2. TABELE PIVOT.

Tabelele de sinteză sau tabelele pivot (Pivot Table) realizează sintetizarea datelor dintr-o bază de date Excel din mai multe perspective.

Ele utilizează date pe două dimensiuni pentru a crea un tabel în trei dimensiuni( tabel rezumat pe bazat pe mai multe condiții care au puncte de intersecție). Tabelele pivot sunt o cale bună pentru a concentra mari cantități de informație în spații restrânse, parcurgând doar câțiva pași.

Ele posedă un grad de interactivitate încât după ce este creat un tabel pivot, putem trage un câmp într-o altă locație, obținând astfel o reorientare a structurii tabelului printr-un singur pas. E adevărat , putem scrie o formulă care însumează cantități cu mai multe condiții sau putem folosi un tabel pivot pentru a obține aceleași date. Ambele sunt instrumente eficiente, însă avantajul tabelului pivot este flexibilitatea sa în privința afișării detaliilor care conduc la valoarea totală.

Până la varianta Excel 2000 tabelele pivot se foloseau pentru însumarea informației, însă erau dificil de formatat si manipulat, incât ne era mai ușor să creeăm tabele proprii și să scriem formule pentru extragerea informațiilor.

Acum, tabelele pivot sunt mai ușor de formatat și putem beneficia de întregul lor potențial. Sursele de date pentru tabelele pivot pot fi interogate acum cu Microsoft Query dacă folosim o bază de date sau alt tip de sursă de date.

Aplicația PivotTabel Wizard poate fi folosită pentru a crea un nou tabel pivot (rezumă datele sub forma unui tabel) sau o nouă diagramă pivot (rezumă datele sub forma unei diagrame) sau pentru a edita un tabel pivot existent.

Utilizatorul poate alege câmpurile care să constituie titluri de pagină, de linie sau de coloană, sau câmpuri care să fie utilizate în realizarea unor calcule.

Vom explica utilizarea tabelelor pivot pe un exemplu concret.

Să presupunem că avem baza de date Date elevi, cu structura din figura următoare:

și dorim să aflăm pentru fiecare filieră, sintetizat într-un tabel pivot, pentru fiecare profil și fiecare specializare numărul de elevi corespunzător.

Fig. 3.2.1. – Lista Date elevi care va fi rezumată într-un tabel pivot

Se vor efectua urmatorii pasi:

se lanseaza în executie comanda Pivot Table din meniul Data;

Fig. 3.2.2.

în fereastra de dialog deschisa (Step 1 of 3) se alege una din opțtiunile:

– Microsoft Excel List or Database;

– External data source ( sursă de date externă-în afara registruului de calcul curent);

– Multiple consolidation Ranges ( zone multiple de centralizare)-creează un tabel pivot din mai multe foi de calcul Excel;

– Another PivotTable or PivotChart ( crează un tabel pivot dintr-un alt raport pivot din același registru de calcul).

În situația noastră se va selecta prima opțiune și se va actiona butonul Next;

în fereastra de dialog deschisă (Step 2 of 3), câmpul Range se completează cu seria de celule care contin datele ce vor fi analizate (în cazul nostru, seria este A1:G139) și se actionează butonul Next. Există posibilitatea să selectăm o sursă de date care se găsește într-un alt registru de calcul sau un domeniu care nu este prezent în caseta de dialog (vezi Fig. 3.2.2.)

Figura următoare, Fig. 3.2.3., prezintă lista selectată pe care o utilizăm în acest exemplu.

Fig. 3.2.3.

în fereastra de dialog deschisa (Step 3 of 3) aplicația ne oferă mai multe opțiuni de plasare și formatare a tabelului pivot. Tabelul pivot poate fi plasat pe o nouă foaie de calcul sau pe foaia de calcul existență, alături de listă.

Dacă optăm pentru foaia de calcul existentă, trebuie să precizăm localizarea tabelului pivot.

Când am terminat de selectat opțiunile dorite, executăm clic pe butonul Finish pentru a crea tabelul.

Fig. 3.2.4.

Putem folosi butoanele Layout (Aspect), Options pentru a continua precizarea parametrilor doriți pentru noul tabel pivot. Acești parametri pot fi modificați și ulterior după crearea tabelului sau diagramei pivot.

Caseta de dialog Layout este folosită pentru a controla modul de afișare a datelor într-un tabel pivot. Câmpurile datelor apar selectate în partea dreaptă a casetei de dialog.

PAGE – crează un meniu derulant deasupra tabelului, care ne permite să extragem o anumită opțiune cum ar fi câmpul Filiera.
ROW – aplică un format vertical tabelului, rezumând datele de sus în jos. Zona ROW prezintă fiecare obiect din câmpurile din partea stângă a tabelului pivot .
COLUMN – aplică un format orizontal tabelului, rezumând datele de la stânga la dreapta. Zona COLUMN prezintă fiecare obiect din câmpurile din partea de sus a tabelului pivot.
DATE – această zonă este rezumatul valorilor. Aici putem aduna, număra sau crea funcții de analiză pentru datele introduse. Exeutăm dublu clic pe câmp pentru a obține acces la funcția sau tipul de rezumat dorit. Funcțiile alese de Excel depind de natura câmpului plasat. Putem să aplicăm și alte funcții cum ar fi media, maximul, si asa mai departe. Pentru a schimba funcția pe care Excel o utilizează la rezumarea datelor, în secțiunea DATE a casetei de dialog PivotTable-Layout executăm dublu clic pe câmpul a cărei funcție vrem s-o modificăm. Se va deschide caseta de dialog Pivot Table Field, de unde putem selecta funcția dorită.

Fig. 3.2.5. Butonul Layout

Selectăm și tragem câmpurile dorite în zona din centrul casetei și le plasăm în sectiunile ROW, COLUMN, PAGE și DATE pentru a obține aspectul dorit.

După cei trei pași ai ferestrei PivotTable apare fereastra din Fig. 3.2.6.

Fig. 3.2.6.

Prin metoda drag and drop se plasează câmpul Filiera în zona Drop Page Field Here (vezi Fig. 3.2.7.), câmpul Profil în zona Drop Row Fields Here pentru a utiliza aceasta denumire ca titlu de linie iar deasupra câmpului ROW se va afișa butonul Profil (Fig. 3.2.8.), câmpul Specializarea în zona Drop column Fields Here și deasupra câmpului COLUMN se va afisa butonul Specializare (Fig. 3.2.9.).

Lista de mai jos descrie cele patru zone în care vor fi introduse câmpuri.

Zona Page

Fig. 3.2.7.

Zona Row

Fig. 3.2.8.

Zona Columns

Fig. 3.2.9.

Fig. 3.2.10.

În exemplul nostru se gliseaza butonul Nume în câmpul DATA.

Dacă, implicit, se calculează suma valorilor din câmpul Data și noi nu dorim însumarea datelor din coloana Nume, vom realiza un clic dreapta cu mouse-ul și selectăm Field Settings. Se afisează o nouă fereastra de dialog care permite alegerea functiei Excel dorite (în acest caz – Count pentru numarare) (Fig. 3.2.11.). Pentru schimbarea funcției implicite se poate acționa pictograma Field Settings din bara de instrumente Pivot Table.

Bara de instrumemte Pivot table( Fig. 3.2.12.).

Fig. 3.2.11.

Se acționează butonul OK.

Fig. 3.2.12.

3.3. CONSOLIDAREA DATELOR.

Dacă am construit mai multe liste sau tabele cu configurații similare, vom dori probabil să combinăm anumite seturi de date din acestea într-o singură listă sau tabel centralizator. Programul Excel ne permite să centralizăm datele cu ajutorul comenzii Consolidate din meniul Date. Centralizarea ne permite analiza tabelelor sau listelor cu funcțiile oferite în caseta de dialog Consolidate ( Sintetizare).

Cea mai bună cale de sintetizare a unui tabel sau a unei liste este să configurăm un tabel care să aibă formatul tabelelor originale, așa cum se observă în figura următoare. Centralizarea nu este limitată la o foaie sau un registru; putem centaliza date pe aceeași foaie de calcul, de pe o altă foaie din același registru sau dintr-un alt registru de calcul.

Fig. 3.3.1.

Pentru a crea un tabel centralizator, parcurgem pașii:

pas 1.

Selectăm destinația datelor centralizate. În exemplu din figura anterioară este celula A23. Este indicat să nu selectăm ca destinație mai multe celule decât dacă suntem siguri că datele centralizate încap în acel domeniu.

pas 2.

Selectăm Consolidate din meniul Date pentru a decshide caseta de dialog Consolidate.

pas 3.

Din meniul Function, selectăm tipul de analiză pe care dorim sa-l efectuăm.

pas 4.

În caseta Reference selectăm primul domeniu pe care dorim sa-l includem în centralizare . pentru a selecta domeniul direct în foaria de calcul, folosim butonul Collapse Dialog sau mutăm caseta și executăm clic pe foaia de calcul. Dacă foaia utilizează domenii denumite, putem introduce în casetă numele de domeniu, ceea ce economisește timpul necesar selectării.

Deseori domeniile de centralizat se găsesc în afara foii active. Este foarte uțor să activăm o altă foaie din registrul curent pentru a prelua un doemniu din ea. dacă domeniile se găsesc în unul sau mai multe alte registre de calcul, este bine să deschidem acele registre înainte de a lansa comanda de centralizare și apoi să folosim meniul Windows ca să comutăm în registru dorit pentru a selecta domenii din acesta.

pas 5.

După ce am stabilit domeniul executăm clic pe butonul Add pentru a-l adăuga în caseta All References

Fig. 3.3.2.

pas.6.

Dacă dorim ca tabelul centralizator să fie automat actualizat atunci când se modifică datele sursă, selectăm opțiunea Create link to Source data (creare legături la datele sursă).

pas 7.

Executăm clic pe OK.

Rezultatul datelor centralizate este reflectat în figura următoare.

Fig. 3.3.3.

Dacă sursele au titluri diferite de linii și coloane putem activa opțiunile Top Row sau Left Row iar în domeniul destinație vor apărea atât datele centralizare cât și etichetele.

Programul Excel ne permite să înlocuim funcția cu care se analizează datele. DeSchidem din nou caseta de dialog Consolidate, modificăm opțiunea Function și executăm clic pe OK.

Domeniile centralizate sunt salvate în registru de calcul, facilitând procesul de actualizare.

Pentru a actualiza tabelul centralizator, selectați din nou celula de destinație (celula A23) și alegem încă o dată Date, Consolidate, modificăm domeniile pentru centralizare și executăm clic pe OK.

CAPITOLUL IV

METODICA PREDĂRII unității de învățare: Introducerea formulelor și funcțiilor în Excel

Invățarea prin proiecte pune la treabă atât pe elevi cât si pe profesori. Rezultatele obtinute răsplătesc însă efortul. Cercetările arată că proiectele au urmatoarele beneficii:

Elevii sunt mai angajați și mai interesați de conținutul învățării deoarece acesta este legat de viața lor

Elevii pătrund la un nivel mult mai înalt ceea ce învață deoarece aplică păstrând o direcție proprie

Lucrând în echipă sau împreună cu alți membri ai comunității, elevii își dezvoltă abilități de comunicare necesare în viața lor adultă

Elevii devin responsabili în gestionarea timpului lor, devin capabili să planifice o activitate și să se autoevalueze

Proiectele dezvoltă la elevi abilitățile de gândire necesare în secolul XXI:

• Responsabilitate și Adaptabilitate—Aplicarea responsabilității personale și a flexibilității în cazul persoanelor, la locul de muncă, și în context comunitar; stabilirea și întrunirea standardelor personale precum și ale altor persoane; tolerarea ambiguității.

• Abilități de comunicare—Înțelegerea, administrarea și crearea unor metode de comunicare eficiente, orale, scrise și multimedia pentru diferite forme și contexte.

• Creativitate și curiozitate intelectuală—Dezvoltarea, implementarea și comunicarea ideilor noi către alte persoane; deschiderea către perspective noi și diverse.

• Gândire critică și gândire sistematică—Aplicarea raționamentului în înțelegerea și luarea de decizii complexe; înțelegerea interconexiunilor dintre sisteme.

• Abilități de informare și educare media—Analizarea, accesarea, administrarea, integrarea, evaluarea și crearea de informații în diferite forme și media.

• Abilități interpersonale și de colaborare—Demonstrarea lucrului în echipă și a abilităților de conducere; adaptarea la diverse roluri și responsabilități; lucrul productiv în echipă; exercitarea empatiei; respectarea perspectivelor diverse.

• Identificarea problemei, formularea și rezolvarea—Capacitatea de a cataloga, analiza și rezolva probleme

• Învățare independentă—Monitorizarea nevoilor de înțelegere și învățare proprii; localizarea resurselor corespunzătoare; transferarea cunoștințelor de la un domeniu la altul.

• Responsabilitatea socială—Acționarea cu responsabilitate în interesul accepțiunii unei comunități mari; demonstrarea comportamentului etic în context personal, la locul de muncă și în comunitate

Planul Unității de învățare

Formule si functii in Excel

Planificarea Implementării Unității

FIȘĂ DE LUCRU 1

1. Creați o agendă de lucru nouă.

2. Setați prima foaie de calcul a agendei de lucru astfel: format A4, margini: sus , jos , stânga , dreapta , antet , subsol , orientare verticală, centrată vertical.

3. Realizați un antet care să conțină: aliniat stânga SIMULARE, centrat CAPACITATE, în dreapta numărul paginii.

4. Realizați un subsol care să conțină: în stânga Clasa VIII-a C, centrat Scoala cu cls I-VIII Optasi, în dreapta data și ora curentă.

5. În prima foaie de calcul să se realizeze sub formă de tabel în Excel rezultatele obținute de elevii unei clase la simularea examenului pentru capacitate:

introduceți încă 3 de înregistrări;

alinierea datelor: centrat orizontal și vertical;

se va utiliza fontul Arial, dimensiune 12.5, culoare albastru;

aplicați tabelului un chenar de culoare verde, stilul liniei groasă, pentru partea exterioară iar pentru partea interioară de culoare mov, stilul liniei dublă;

fundalul tabelului va avea culoarea gri

FIȘĂ DE LUCRU 2

Utilizarea formulelor și a funcțiilor

1. Să se calculeze media pentru fiecare elev;

pentru mediile aflate între 7 și 9 aplicați un format condițional astfel încât valorile care respectă condiția să fie înscrise într-un chenar pentru care se va folosi linie continuă de culoare roșie, pe un fundal de culoare galbenă, cu culoare albastru;

să se determine rezultatul astfel: Admis pentru elevii cu media mai mare sau egală cu 5 și Respins pentru cei cu media mai mică decât 5;

pentru rezultatul Admis aplicați un font condițional astfel încât valorile care respectă condiția să fie scrise într-un chenar pentru care se va folosi linie punctată de culoare verde, pe un fundal de culoare galbenă, cu culoare roșu;

redenumiți foaia de calcul Sheet1 cu numele SIMULARE;

creați o agendă de lucru nouă în care să copiați foaia de calcul SIMULARE;

redenumiți foaia de calcul cu numele SIMULAREF;

într-o altă foaie de calcul a noii agende de lucru determinați:

numărul de medii mai mari ca 7;

numărul de elevi admiși;

numărul de note mai mari decât 5;

media notelor la prima probă;

media notelor la a doua probă;

media notelor la a treia probă;

media clasei la simulare;

redenumiți foaia de calcul cu numele SIMULAREF1;

2. Salvați agendele de lucru în folderul CLASA de pe discul D cu numele FIS5 și FIS51.

FIȘĂ DE LUCRU 3

Introducerea funcțiilor în Excel

Stabiliți valoarea de adevăr a propoziției:

Putem folosi butonul AutoFIll pentru a copia conținutul celulei în celule adiacente;

Funcția count calculează automat suma celulelor situate deasupra sau la stanga celulei ce o contine .

Care este metoda de introducere rapida a sumei valorilor de pe o coloană?

Identificați 3 categorii de funcții pe care Excel le pune la dispoziție.

Care este funcția folosita pentru calculul sumei elementelor liniei 2 intre celulele A2 si E2 ? Dar pentru media aritmetica a celulelor E1 :E3?

Daca valoarea celulei F9 este mai mare ca valoarea 5 sa se afiseze, cu ajutorul unei functii, in celula H4 valoarea 10 in caz contrar sa se afiseze valoarea 100

Într-o foaie de calcul în care avem coloanele: nume, nr abs, nota 1, nota2, nota 3, media și 3 înregistrări determinați:

Media fiecărui elev prin introducerea funcției potrivite;

Media notelor la prima probă, în celula A12;

Media notelor la a doua probă, în celula A14;

Media notelor la a treia probă, în celula A16;

Calculati numarul de elemente al seriei A1:E3 in celula G9

Numărul de medii mai mari ca 7, în celula A6;

Numărul de elevi admiși, în celula A8;

Numărul de note mai mari decât 5, în celula A10;

Situația fiecărui elev știind că dacă are media mai mare decât 5 este promovat , altfel respins;

Suma tuturor absențelor. Ce metodă ați folosit?

INTRODUCEREA FORMULELOR ÎNTR-O FOAIE EXCEL

Lansati in executie aplicatia Excel si deschideti un registru de calcul nou.

Pe prima foaie de calcul introduceti valori in spatiul de lucru A1 :E3 după cum se observa in tabelul următor :

In celula F1introduceti o formula pentru calculul sumei elementelor cuprinse in celulele A1:E1

Dați o referinta relativă a celulei A2 ;

Dați o referinta absoluta a celulei C3 ;

Dați o referinta mixta Celulei D2 ;

Care tip de referință schimbă prin copiere indicatorii de linie sau de coloană în noua locație( celulă)?

Când dorim să copiem conținutușl celulei A4 în celula C4 folosim butonul AutoFill sau metoda copy-Paste?

Care este valoarea de adevăr a propozițiilor:

”Formulele A1+B1 și $A1$B1 dau același rezultat”

„Referirea $A3 este o referință absoluta a celulei A3 ”

Prin copierea unei formule, ce contine referinte relative ale celulelor ,pe aceeasi coloana se schimba indicatorii de coloana si se modifica indicatorii de linie;

Prin copierea formulei din C3: C1/$A4 în celula D3 obținem: D1/$A5

La copierea unei formule A$2 +B$3 din celula C4 in celula D5 obtinem…….

Introduceți în celula E4 o formulă pentru calculul mediei aritmetice a celuleor E1:E3.rezultatul calculului este……..

In formule , prin copierea din C6 a formulei A3/F5 în celula C7 se obține: ……….

1)

Care este formula ce trebuie introdusa in celula D6 pentru calculul echivalentului in lei a valorilor din coloana C?

Ce se obtine prin copierea formulei din D2 în celula D7? Dar in E6?

2)

Ce valoare se afiseaza pentru comision daca un agent vinde un numar de carti egal cu 16? Dar pentru 21?

3)

Sa se completeze cu formulele necesare celulele D2,E2,F2,G2,H2 stiind ca:

a) anul calendaristic are 365 zile iar diferenta a doua date calendaristice este exprimata in numar de zile

b)sporul de vechime se calculeaza astfel:

daca vechimea este mai mica sau egala cu 3 ani este nula ,

daca este cuprinsa intre 3 si 5 ani este 10% din salariu

daca este mai mare decat 5 este de 20% din salariu

c) salariul brut este suma intre salariu si sporul de vechime

d) impozitul se calculeaza astfel:

daca salariul brut este mai mic decat 500 impozitul este 10% din acesta,

daca salariul brut este cuprins intre 500 si 700 este de 20 %

alfel este de 25 %

salariul net este diferenta dintre salariul brut si impozit.

TEST RECAPITULATIV

1. Ce întelegeti prin fisiere sablon (în contextul calculului tabelar)?

A.Solutii gata rezolvate de formulare de comandã sau facturi.
B.Solutii gata rezolvate de ecuatii liniare sau statisticã aplicatã.
C.Solutii gata rezolvate de oferte sau rapoarte de cheltuieli.

a. Variantele A si B.
b. Variantele A si C.
c. Variantele B si C.
d. Variantele A, B si C.

2. Microsoft Excel administreazã liste – aplicatii care sunt specifice sistemelor de gestiune ale bazelor de date. Specificati care combinatie între afirmatiile de mai jos este valabilã la crearea unei astfel de liste (unde trebuie tinut cont de urmãtoarele):

A.Etichetele cu numele câmpurilor se introduc în celule diferite ale aceluiasi rând.
B.Datele se introduc direct sub numele câmpurilor corespunzãtoare.
C.Coloanele trebuie sã facã parte din foi de calcul diferite ale aceluiasi catalog.
D.Un rând cuprinde doar o singurã înregistrare.

a. Combinatia A, B si C.
b. Combinatia A, B si D.
c. Combinatia B, C si D.
d. Combinatia A, B, C si D.

3. Unul dintre cele mai utilizate moduri de organizare a datelor dintr-o listã este sortarea lor. Aceasta poate fi:

a. În ordine alfabeticã.
b. În ordine numericã.
c. "Aranjatã" crescãtor.
d. "Aranjatã" descrescãtor.
e. Toate cele de mai sus.

4. Ce întelegeti prin filtrarea datelor dintr-o listã de date?

a. Selectia câmpurilor dupã un set de criterii impuse.
b. Selectia foilor de calcul ale catalogului dupã un set de criterii impuse.
c. Selectia înregistrãrilor dupã un set de criterii impuse.
d. Selectia câmpurilor si înregistrãrilor dupã un singur set de criterii impuse.
e. Toate cele de mai sus.

5. La ce se utilizeazã tabelele pivot?

a. Generarea unui formular pentru introducerea secventialã a înregistrãrilor.
b. Însumarea rapidã a unor mari cantitãti de date (numerice).
c. Comparatii calitative între valorile fuctiilor definite de cãtre utilizator.
d. Nici una dintre variantele de mai sus.

6. Ce întelegeti prin analizã what-if?

âmpurilor numerice.
c. Filtrarea datelor dispuse pe douã coloane sau pe douã rânduri.
d. Sortarea listei cu date în ordinea alfabeticã a câmpurilor.
e. Generarea unui raport cu subtotaluri pentru toate câmpurile numerice.

În predarea evaluarea continua a elevilor s-au folosit ca instrumente diagrama KWL, o listă concepută pentru a înregistra rapid prezența sau absența unor calități specifice ale elevilor și site-ul http://invatamexcel.wik.is/Home.( vezi tabelele următoare)

OBSERVAREA ELEVILOR PE PARCURSUL UNITATII

lista de verificare-

Observarea comportamentului si a abilitatilor

Aceata lista sprijina evaluarea .

BIBILOGRAFIE

Patrick Blattner, Laurie Ulrich, Ken Cook, Totul despre Microsoft Excel 2000, Teora, Bucuresti,2000

Bogdan Ionescu, Iuliana Ionescu, Andrei Stanciu, Birotica 2000, InfoMega București 2001

Bruce Halberg, Utilizare Microsoft Excel 97, Teora București 1998

E. N. Bizdoaca, Microsoft Excel, Editura Arves 2002

Adriana Giju, Microsoft Excel-Teste și Aplicații, Editura Arves 2002

BIBILOGRAFIE

Patrick Blattner, Laurie Ulrich, Ken Cook, Totul despre Microsoft Excel 2000, Teora, Bucuresti,2000

Bogdan Ionescu, Iuliana Ionescu, Andrei Stanciu, Birotica 2000, InfoMega București 2001

Bruce Halberg, Utilizare Microsoft Excel 97, Teora București 1998

E. N. Bizdoaca, Microsoft Excel, Editura Arves 2002

Adriana Giju, Microsoft Excel-Teste și Aplicații, Editura Arves 2002