Crearea Efectului de Profunzime Prin Utilizarea Perspectivelor în Amenajarea Unei Curți Interioare

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

Coordonator științific,

Șef lucr. dr. Cristina ZLATI

Absolvent,

Ana-Maria Roxana HANGAN

2014

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

SPECIALIZAREA PEISAGISTICĂ

Crearea efectului de profunzime

prin utilizarea perspectivelor în amenajarea unei curți interioare

Coordonator științific,

Șef lucr. dr. Cristina ZLATI

Absolvent,

Ana-Maria Roxana HANGAN

IAȘI

2014

CUPRINS

Lista figurilor

Lista tabelelor

INTRODUCERE

În funcție de cerințele construcției, dacă este publică sau privată, curțile interioare pot fi amenajate pentru a crea un spațiu de relaxare sau pentru a crea un traseu de circulație interioară.

Oricare ar fi abordarea pentru amenajarea unui spațiu verde, scopul final este acela de a se ajunge la o zonă pentru deconectare și relaxare.

Tema acestei lucrări reprezintă o provocare pentru un arhitect peisagist, deoarece o curte de dimensiuni reduse necesită compoziții vegetale foarte bine organizate

Prin lucrarea de față se dorește să se studieze principalele caracteristici ale plantelor cu scopul de a reda efecte de profunzime în amenajarea spațiilor închise. Rezultatele acestor studii s-au concretizat printr-o propunere de amenajare a unei curți interioare.

În paginile ce urmează este descrisă percepția vizuală și modul prin care aceasta este redată cu ajutorul perspectivelor vizuale și a iluziilor optice. Scopul de bază al lucrării nu poate fi atins fără a înțelege ce înseamnă percepția vizuală.

Calitățile spațiale și vizuale ale plantelor sunt de o importanță majoră în amenajările peisagistice, astfel, caracteristicile de formă, culoare, textură, viteză de creștere și nu numai, sunt descrise pe larg în Capitolul II. Tot aici se explică contribuția vegetației în crearea spațiului și a perspectivelor.

Prima parte a lucrării se încheie cu prezentarea cadrului natural, în care sunt descrise la modul general condițiile climatice, hidrologice și edafice ale județului Iași.

Descrierea și analiza S.W.O.T. a sit-ului sunt realizate în partea a doua a lucrării, pe baza studiului efectuat la fața locului.

Pentru realizarea temei propuse și pentru a avea termen de comparație, s-au efectuat două studii de caz ale unor curți interioare asemănătoare cu sit-ul ce se dorește a fi amenajat și un studiu de caz a unei amenajări peisagistice asemănătoare cu rezultatul care se dorește a fi obținut în proiectul de față,

În ultimul capitol al lucrării este prezentată propunerea de amenajare a curții interioare aferente Casei Pătrate prin descrierea detaliată a compozițiilor, a efectelor create de vegetație și motivația amplasării speciilor.

Scopul final este atins prin crearea de perspective și iluzii optice cu ajutorul compozițiilor vegetale, aceste ezultatele și concluzii fiind evidențiate în partea de încheiere a lucrării.

La sfârșitul lucrării sunt prezente câteva anexe reprezentând planul situației existente, planul propunerii de amenajare și schițe ale perspectivelor, materiale realizate cu ajutorul programelor de proiectare peisagistică asistată pe calculator.

Cu ajutorul compozițiilor vegetale folosite s-au creat peisaje relaxante, acestea oferind posibilitatea de a îmbunătăți calitatea vieții oamenilor și de a crea spații cu o estetică aparte.

CAPITOLUL 1

PERCEPȚIA VIZUALĂ

1.1. Perspectiva vizuală

1.1.1. Definiție. Clasificare

În urmă cu sute de ani nu exista noțiunea de perspectivă. Aceasta a început să se înțeleagă odată cu dezvoltarea geometriei, la început în Grecia antică și mai târziu în perioada Renașterii. De atunci și până în zilele noastre perspectiva afost studiată și dezvoltată, ajungându-se la noțiunea de 3D. (Velea Silvia, 2007)

Conform DEX, perspectiva înseamnă „reprezentarea tridimensională prin desen a unui corp din spațiu pe o suprafață plană, respectând regulile de reprezentare a obiectelor în spațiu și ținând seama de depărtarea relativă a obiectelor.” (http://voronet.dexonline.ro/definitie/perspectiva)

Altfel spus, perspectiva înseamnă să vezi poziționarea obiectelor în spațiu față de un observator.

După modul în care se poate realiza sau sugera redarea volumului și a adâncimii se pot diferenția mai multe tipuri de perspectivă: perspectiva aeriană sau perspectiva atmosferică, perspectiva inversă, perspectiva liniară sau proiecția conică.

1.1.2. Principiile fundamentale ale perspectivei

Desenatorul care vrea să copieze natura va întâmpina dificultăți în a reda impresia de spațiu și profunzime.

Pentru a obține un efect de adâncime sau profunzime, este nevoie să se cunoască principiile de bază ale perspectivei, descoperite de câțiva artiști italieni ai Renașterii și perfecționate în decursul secolelor al XV-lea și al XVI-lea. Aceste principii se bazează pe fenomenul optic, bine cunoscut, de scăderea progresivă în mărime aparentă a obiectelor odată cu creșterea distanței față de privitor.

Cel mai simplu exemplu de perspectivă, mai exact, perspectivă liniară, este exemplul șinelor de cale ferată. Atunci când ne aflăm între șinele de cale ferată, acestea nu apar paralele, ci avem impresia că ele converg spre un punct (Figura 1.1.). Micșorarea aparentă a mărimii traverselor și distanței dintre șine au provocat această senzație. Putem face deci, două afirmații importante: liniile paralele între ele care fug în direcția privirii par că se unesc într-un punct. Porțiuni de rețea de dimensiuni egale par cu atât mai scurte cu cât ele se află mai departe de observator.

În Figura 1.2. vedem cum punctele ABCD ale pătratului văzut în plan corespund punctelor A'B'C'D' ale pătratului văzut în perspectivă (aici punct de vedere – PV). Observăm de asemenea, că liniile convergente, numite și linii de fugă, se întâlnesc într-un punct numit punct de fugă. Această regulă fundamentală a perspectivei unei figuri plane, ca patratul din exemplu, poate fi folosită pentru desenarea corectă a podelei unei camere sau oricărei alte suprafețe de formă pătrată sau dreptunghiulară. (Manera D, 1985)

Perspectiva poate fi redată și cu ajutorul distanțelor dintre obiecte. Când observăm o eclipsă de soare avem impresia că luna acoperă exact discul solar. Deci, noi percepem cei doi aștri ca având aceași dimensiune, chiar dacă știm cu toții foarte bine că Soarele este de câteva milioane de ori mai mare decât Luna. Explicația este marea diferență între distanțele respective care creează iluzia de dimensiune egală a celor doi aștri.

Pentru același motiv, când privim un peisaj printr-o fereastră, avem senzația că ea este mai mare decât peisajul care îl cuprinde, la fel cum un tablou este înconjurat de ramă. (Assunto R., 1986)

Astfel diferitele părți ale aceluiași obiect ne par de dimensiuni diferite în funcție de poziție. De exemplu, când privim un covor pătrat întins pe o podea, latura mai aproape ne apare mai mare decât latura mai îndepărtată. (Annheim R., 2011)

Este bine să amintim că atunci când este nevoie să se deseneze un peisaj, trebuie prima dată să se schițeze linia orizontului – acea linie care se găsește la înălțimea ochilor privitorului – apoi trebuie stabilit punctul de vedere care se gășește sub orizont chiar în centrul perspectivei, astfel, formandu-se dreptunghiul imaginar care înconjoară peisajul sau scena de reproducere. (Gombrich E. H.,1973)

De la aceste exemple practice de micșorare a dimensiunilor cauzate de distanță decurg câteva consecințe foarte importante pentru un proiectant.

Chiar dacă linia orizontului nu este vizibilă, ea trebuie să se regăsească mereu în mintea proiectantului pentru că de la ea pleacă liniile de fugă care determină structura peisajului (Figura 1.3.). (Havel M., 1980)

Cum se învață regulile gramaticale pentru a scrie corect, așa trebuie învățată și perspectiva pentru a desena corect, chiar dacă proiectantul nu schițează de fiecare dată perspectiva când copiază un peisaj.

1.2. Iluziile optice

Iluziile optice sunt de fapt erori perceptuale. Deci, ele sunt percepții eronate ale realității. Mintea noastră încearcă să dea un sens a ceea ce privim, chiar dacă imaginile percepute diferă de cele reale. Există o categorie de iluzii optice care în mintea noastră creează imagini diferite de cele ale obiectului real. Iluziile optice nu sunt defecte de vedere, ele apar datorită modului de funcționare a sistemului vizual uman. (Filimon, L., 1993)

Iluziile optice se pot împărți în:

iluzii fizice – atunci când iluzia a avut loc înainte ca lumina să intre în ochi (miraj, curcubeu);

iluzii fiziologice;

iluzii cognitive, care pot fi: – iluzii de ambiguitate (nu sunt iluzii optice propriu-zise);

iluzii de distorsiune;

iluzii paradoxale;

iluzii ficționale (halucinații).

Iluziile fiziologice apar după ce se aplică un stimul excesiv asupra ochilor, iar stimularea repetată produce un dezechilibru fiziologic și astfel apar tulburări de percepție vizuală. (http://studentie.ro/referate/fizica/referat-iluzii-optice_i46_c977_63691.html)

Cel mai reprezentativ exemplu este imaginea fantomă ce ne ramâne pe retină după ce privim o lumină puternică. După câteva secunde de privit un bec aprins, pe retină rămâne o strălucire puternică care persistă câteva zecimi de secundă. Se creează o iluzie a mișcării printr-o succesiune rapidă a imaginilor. Acest principiu stă la baza tehnicilor de animație și a cinematografiei. Acest tip de iluzie poate fi: negativă, când culorile sunt inversate și pozitivă, când se păstrează culorile. (http://descopera.org/perceptia-multistabila/)

Iluziile cognitive sunt făcute inconștient de creierul nostru. Ele au fost studiate pentru prima dată în secolul al XIX-lea de către Hermann Helholtz.

Iluziile ambigue lasă posibilitatea mai multor interpretări, care, fiecare luate în parte sunt corecte (Figura 1.4.).

Iluziile distorsionate sunt date de perspectiva distorsionată, care este o perspectivă forțată. Aceasta dă senzația că un anumit obiect este mai mare sau mai mic decât în realitate și totodată mai aproape sau mai departe de un observator (Figura1.5.).

Iluziile paradoxale sunt date de obiecte care sunt imposibile în realitate ,adică în 3D, dar apar foarte reale și convigătoare în două dimensiuni (Figura 1.6.).

Iluziile ficționale apar la un singur observator și sunt date de o boală (schizofrenia) sau droguri halucinogene.

Pentru a fi capabili să redăm în mod corespunzător ceea ce dorim, mai întâi trebuie să înțelegem mecanismul senzațiilor ce le primim din mediul înconjurător. (http://descopera.org/ perceptia-multistabila/)

1.3. Percepția profunzimii

Chiar dacă o imagine care ajunge pe retină este bidimensională, mecanismul vizual al omului o poate percepe tridimensional. Iluzia Ponzo este cel mai bun exemplu pentru acest caz. Mario Ponzo a fost un psiholog italian care a studiat acest tip de iluzie pe care l-a facut public în 1930. El a arătat că mărimea obiectelor în funcție de fundalul pe care se află este interpretată diferit de creierul uman. Una din explicații poate fi iluzia de perspectivă dată de liniile convergente și care este asociată cu distanța, de mintea noastră. (http://descopera.org/perceptia-multistabila/)

Iluzia Ponzo (Figura 1.7.) este dată de indici monoculari de percepție a adâncimii, această iluzie fiind creată de o perspectivă falsă. Cele două linii convergente sunt asociate de creierul nostru cu distanța, iar în această situație creierul uman percepe segmentul din partea de sus a imaginii ca fiind mai mare, chiar dacă în realitate cele două segmente sunt egale. (http://descopera.org/perceptia-multistabila/)

CAPITOLUL 2

CREAREA SPAȚIULUI

CU AJUTORUL VEGETAȚIEI

2.1. Caracteristicile spațiale ale plantelor

Caracteristicile spațiale ale plantelor sunt cele care contribuie la structura spațială a peisajului. Acestea includ de obicei, forma coroanei, densitatea (textura) frunzișului, înălțimea plantei și viteza de creștere, determinând astfel compoziția spațială a mediului plantat. (Robinson N., 2004).

2.1.1 Linia

Hansen Gail afirmă că liniile sunt un instrument puternic în proiectarea unui peisaj deoarece ele pot fi folosite pentru a crea o varietate nelimitată de forme și figuri și cu ajutorul lor se controlează mișcarea ochilor și a corpului.

Liniile se pot crea într-un peisaj prin diferite moduri: când marginea unui obiect este vizibilă sau în contrast cu fundalul (conturul unui arbore pe fundalul cerului); amplasarea anumitor obiecte în linie (aliniament de arbori sau arbuști, bordură de flori); sau când două materiale diferite se unesc la același nivel (marginea unei alei se întalnește cu gazonul). (Hansen Gail, 2010).

2.1.2. Forma

Formele sunt determinate de linii, de aranjarea și direcția ramurilor dintr-un arbore sau un masiv și sunt ceea ce se vede prima dată când este privit un peisaj. Fiecare plantă are un mod diferit de creștere, formând o masă și un volum unic, care se dezvoltă, intervenind modificări pe măsură ce planta se maturizează. (Whiting D., De Jong J., 2013)

Formele diferite ale coroanelor (Figura 2.1.) (globuloase, columnare, ovale, piramidale, în formă de vas sau plângătore) redau stări și senzații diferite. Formele de coroană conice și piramidale oferă senzația de înălțime, în timp ce coroanele tabulare, turtite oferă senzația de lărgime (Figura 2.2.). (Hansen Gail, 2010).

Formele globuloase sunt cele mai des întâlnite. Acestea permit ochilor o mișcare ușoară și creează o linie ondulată placută, care direcționează privirea spre grupări de plante. Formele de vas ale arborilor definesc un spațiu comfortabil sub coroana acestora. (Whiting D., De Jong J., 2013)

2.1.3. Textura

Textura se referă la cât de abraziv sau fin arată sau se simte un material sau o plantă. Aceasta joacă un rol foarte important în amenajarea unei compoziții sau a unui spațiu deoarece prin textură se pot crea efecte de mărire a unui spațiu sau de micșorare, se pot crea stări de liniște sau apăsare. (Hansen Gail, 2010)

Mărimea și forma frunzei determină textura unei plante. Textura aspră este mult mai proeminentă decât textura fină și de asemenea tinde să domine culoarea și forma unei plante, în timp ce textura fină se subordonează celorlalte calități și tinde să unifice compoziția. Textura aspră atrage privirea deoarece contrastul dintre lumină și umbră oferă mai mult interes. Textura fină lărgește orizonturile oferind senzația de un spațiu larg, în timp ce, la polul opus, textura dură minimizează distanțele, plantele par mai apropiate și spațiul pare mai mic. (Hansen Gail, 2010)

2.1.4. Înălțimea

Robinson N. (2004) menționează că înălțimea plantelor în comparație cu dimensiunile corpului uman este esențială atunci când se proiectează spații destinate oamenilor deoarece înălțimea este cea care determină o mare parte a cadrului spațial și dirijează privirea și mișcarea

Arhitectul peisagist danez Jakobsen P. (1977), citat de Robinson N. (2004), clasifică înălțimea plantelor ca fiind următoarele (Figura 2.3.): la nivelul solului (plante de gazon, plante acoperitoare de sol), până la înălțimea genunchilor (arbuști târâtori și pitici, subarbuști și plante erbacee cu înălțimi joase), între înălțimea genunchilor și înălțimea taliei (arbuști mici și plante erbacee cu înălțimi medii), între înălțimea talie și nivelul ochilor (arbuști de talie medie și plante erbacee cu înălțimi mari) și peste nivelul ochilor (arbuști înalți și arbori).

2.2. Elementele compoziției spațiale și perceperea lor vizuală

Goldfinger E. (1941), citat de Robinson N. (2004), descrie că percepția spațiului este „produsul tuturor simțurilor noastre” (Robinson N., 2004). Mirosul și senzația de aer; calitatea sunetului sau ciripitul păsărilor, urmele, textura pământului de sub picioare, toate acestea depind de calitățile noastre senzoriale și împreună cu ceea ce vedem contribuie la percepția spațiului.

Percepera în perspectivă a diferitelor suprafețe ale terenului diferă în raport cu poziția și unghiul de observare a privitorului (Figura 2.4.). (Dumitraș Adelina și colab., 2008)

”Terenul se compartimentează cu ajutorul plantațiilor în spații de forme și mărimi diferite. Se creează astfel sectoare de peisaj care sunt percepute succesiv și gradat de către vizitatori în deplasarea către și prin ele.” (Iliescu Ana-Felicia, 2003)

Higuchi T. (1983), citat de Robinson N., analizează aspectele spațiului peisager ca fiind:

delimitarea spațiului – sunt incluse atât delimitările deschise cât și cele închise; împrejmuirile deschise care permit accesul pot delimita teritoriul, dar nu definesc spațiul (Figura 2.5.);

punct focal-centru de interes-obiectiv – poate fi orice destul de important pentru a fi considerat punct de interes, de exemplu, o fântână, o specie de arbore decorativ, sau un element arhitectural;

direcționalitate – sau dinamica spațiului; aceasta este redată de toate aspectele unui spațiu (formă, proporție, punct de interes, pantă etc.)

domeniul – acesta este definit ca fiind „totalul spațiului care este supus unei anumite ordini cu ajutorul delimitărilor, a centrelor de interes și a direcționalității” Higuchi T. (1983), citat de Robinson N. (2004).

2.3. Construirea unei perspective cu ajutorul vegetației

Construirea unei perspective cu ajutorul vegetației poate fi realizată prin numeroase modalități, însă cel mai clar a fost exemplificată de către Dumitraș Adelina și colab., 2008.

Astfel, după autoarea sus menționată ”Perspectiva este un culoar vizual puternic orientat spre un element sau o trăsătură importantă terminală. Privirea este dirijată printr-un spațiu ale cărui raporturi dimensionale sunt dominate de lungime.

Perspectiva cuprinde:

punctual de observație;

câmpul intermediar încadrat de planul solului, planuri vertical, planul de deasupra;

punctul terminus (care poate fi și punct de observare inversă și punct focal pentru alte perspective).

În funcție de modul de tratare a perspectivei (arhitecturală sau cu caracter natural), culoarul vizual poate fi creat de masive arborescente aliniate, ziduri verzi, plantații de aliniament, mase neregulate de arbori, mase de arbuști înalți, grupuri de arbori (Figura 2.6.).

Efectul de perspectivă creat de plantațiile arhitecturale poate reda impresia unui spațiu profund sau mai puțin profund.” (Dumitraș Adelina și colab., 2008)

„Proporțiile orizontale ale perspectivei (lungime, lățime) trebuie însoțite de un echilibru al planurilor verticale. Perspectivele largi necesită plantații înalte de încadrare.” (Dumitraș Adelina și colab., 2008)

CAPITOLUL 3

PREZENTAREA CADRULUI NATURAL

3.1. Așezarea geografică

„Situat în partea de nord-est a României, Județul Iași este mărginit la vest de râul Moldova și la est de râul Prut (care constituie și granița cu Republica Moldova). Cu o suprafață de 5476 km2, Iașul este un județ mediu ca întindere, reprezentând 2,3% din suprafața țării (ocupând locul 23 între celelalte județe ale României).” (http://iasi.insse.ro)

3.2. Relieful

„Relieful județului este deluros. Partea centrală și nord-estică este dominată de dealuri și podișuri interfluviale joase, udate de râurile Bahlui și Jijia, având versanți afectați de alunecări de teren și lunci inundabile. Partea de vest cuprinde culmi deluroase și platouri înalte (de peste 400 m), având și zone reprezentate de luncile râurilor Siret și Moldova. Partea de sud are un relief înalt și masiv (350 – 450 m), străbătut de afluenții râurilor Bârlad și Vaslui.” (http://apmis.anpm.ro/files/apm%20iasi/rapoarte%20anuale/2009.pdf)

3.3. Factorii climatici

„Climatul este temperat continental cu nuanțe excesive, consecință a poziției de interferență între climatul moderat continental al Podișului Central Moldovenesc și cel excesiv continental al Câmpiei Moldovei, interferență ce are loc aproximativ pe la 200-250 m în planul înclinat al Coastei Moldave, plastic denumită de N. Bucur “Coasta de tranziție”. Variațiile de temperatură sunt cuprinse între -360C + 400C, media anuală în perioada 1901 – 2000 fiind de +9,50C.” (după http://iasi.insse.ro)

”Temperatura aerului la Iași indică o valoare medie de 9,5°C, media lunii iulie fiind de +20,8°C iar a lunii ianuarie de -3,3°C, și o amplitudine medie termică anuală de 24,1°.

Vânturile din sectorul vestic (NV, V, SV) și sudic,cu maximul de frecvență în sezonul cald, manifestă o ușoara foehnizare la coborârea pe Coasta Iașului și Prutului, favorizând insolația și temperatura de care beneficiază plaiurile viticole cu expoziție nordică și estică (pe aliniamentul Vișan-Tomești-Bohotin). Vânturile din sectorul estic (E, NE, SE) sunt mai active în sezonul rece, inclusiv sub forma Crivațului geros și însoțit de viscole.” (Cotea, V.V., 2000)

3.4. Factori hidrologici

Rețeaua hidrografică este formată din râuri cu dimensiuni variabile și iazuri rezultate din lucrările hidroameliorative efectuate pentru evitarea inundațiilor și pentru stocarea excesului de apă necesară în perioadele secetoase. (http://iasi.insse.ro)

„În general apa Bahluiului, Prutului și a unor afluenți intră în categoria a-III-a de calitate (mai ales dacă în ea sunt deversate și ape reziduale), necesitând epurare pentru a putea fi folosită în scopuri agricole sau industriale. Mai bune (calitatea a-II-a) sunt cele alimentate de izvoarele de la baza teraselor Bahluiului și Nicolinei din Câmpia Moldovei, sau cele de pe coasta Iași-Prut, alimentate de izvoarele pânzei freatice subiacente bancurilor greso-calcaroase ale Podișului Central Moldovenesc, chiar dacă pe traseu ele se mai încarcă cu săruri solubile din marnele basarabiene pe care le străbat.

Lacurile din zonă sunt creații antropice cu scopuri multiple, inclusiv pentru irigații. Cele mai importante sunt: Chirița, Aroneanu, Ciric, Cârlig, Iezăreni și Ciurbești. Proprietățile lor hidrochimice sunt aproape de cele ale râurilor care le alimentează, putând fi utilizate și pentru necesități viticole, cu precauțiile impuse de mineralizarea fiecăruia.

Apele freatice interceptate prin fântâni sau descărcate prin izvoare la diferite nivele, au debite relativ reduse și nu totdeauna corespund, prin chimismul lor, unei categorii de calitate accesibilă.” (Cotea, V.V., 2000)

3.5. Factori edafici

„Substratul litologic este reprezentat, în principal, prin sedimentele marine ale sarmațianului mijlociu (basarabianul), constituite din marne și argile (cu unele intercalații de nisipuri și marne salinizate), în care sunt modelate colinele Câmpiei Moldovei și cea mai mare parte a Coastei Iașului și Coastei (Feței) Prutului, continuate la partea superioară a Podișului Central Moldovenesc de la sud de Iași cu bancuri de gresii calcaroase și calcare oolitice, a căror duritate și orizontalitate explică menținerea nivelelor structurale înalte de tip ,,Repedea‘‘ (chiar dacă pe alocuri se mai păstrează ceva din acoperișul de sedimente argilo-nisipoase mai noi, chersoniene și meotiene). Pe acest fond litologic, cu textura predominat mijlocie și mai mult sau mai puțin saturat în ioni de calciu, convenabil viței de vie, se suprapun în bună parte depozite mai noi, romanian-cuaternare, provenite prin remanierea, amestecul și redistribuirea deluvial-coluvială și aluvială a sedimentelor inițiale.”

Resursele naturale ale județului sunt de interes local (nisipuri, pietrișuri, argile, ape minerale etc.). Vegetația naturală este specifică silvostepei, iar cea silvică este reprezentată de păduri de foioase. Fauna include specii de interes cinegetic: capra roșie, mistrețul, lupul, vulpea, iepurele, păsări de penaj ș.a.

Bogăția solului este dată de existența a peste 380 mii ha teren agricol, din care: 67,2% teren arabil; 28,4% pășuni și fînețe; 4,4 % vii și livezi; pădurile și alte terenuri cu vegetație forestieră însumează cca. 98 mii ha, iar apele și bălțile, 4 mii ha (în anul 2007).” (Cotea, V.V., 2000)

3.6. Vegetația spontană și cultivată

„Vegetația spontană trădează, prin compoziția puținelor fragmente menținute în peisajul actual, pe de o parte tranziția de la provincia floristică ponto-sarmatică (în care se înglobează și Câmpia Moldovei) la provincia central-europeană est-carpatică (reprezentată aici prin masivul forestier de pe înalțimile Podișului Central Moldovenesc din sudul Iașului), pe de altă parte, etajarea ei de la stepa etajului inferior la pădurea etajului superior, silvostepa constituind etajul cel mai extins și reprezentativ pentru podgoria de referință.

Stepa, localizată zonal doar pe formele joase și bine zvântate și în lungul Bahluiului și Prutului (cu prelungiri tentaculare și pe unii afluenți mai importanți), iar extrazonal sub formă insulară pe versanții înclinați și bine însoriți, mai păstrează pe alocuri gramineele caracteristice : colilia (Stipa lessingiana, S. Joannis), păiușul (Festuca valesiaca, F. pseudovina), pirul crestat (Agropyrum cristatum), firuța (Poa bulbosa), bărboasa (Andropogon ischaemum) șamd. Silvostepa cuprinde în aria sa toate colinele din sudul Câmpiei Moldovei, urcând în jumătatea inferioară a Coastei de tranziție. Fondul său ierbos (atât cât se mai conservă) este format din aceleași elemente ca și în stepă ) îmbogațite însă cu specii mezofile), pe care sunt presărate pâlcuri de pădure (șleauri de silvostepă, ca acelea de la Hlincea, Bucium, Vlădiceni, Goruni, Tomești, etc), alcătuite din foioase fără fag, îndeosebi dintr-un amestec de gorun (Quercus petraea), stejar (Q. Robur), arțar (Acer campestre, A. Tataricum), tei (Tilia tomentosa, T. cordata), frasin (Fraxinus excelsior), carpen (Carpinus betulis), ulm (Ulmus foliacea), însoțiți frecvent de diverși arbuști și sporadic de unele esențe termofile ca scumpia (Cotinus coggygria), carpinița (Carpinus orientalis), mojdreanul (Fraxinus ornus). Etajul forestier, cantonat la altitudini de peste 250 m și deci prezent numai în partea superioară a Coastei de tranziție și pe platourile înalte din sudul Iașului, este reprezentat, în măsura creșterii altitudinii, prin stejareto-goruneto-carpinete, gorneto-carpinete cu fag (Fagus silvatica) și, mai rar, fageto-goruneto-carpinete.

Vegetației spontane, astfel diferențiată altitudinal și din care se păstrează mărturii tipice sub forma rezervațiilor naturale (,,Valea Lungă” în etajul stepei, ,, Valea lui David” la tranziția stepă-silvostepă, ,,Dealul Repedea” în etajul pădurii), i se adaugă plantațiile forestiere de la Ciric, Țicău-Breazu, Miroslava-Galata, Cetățuia-Hlincea, Căprița-Bucium.” (Cotea, V.V., 2000)

CAPITOLUL 4

DESCRIEREA SITUAȚIEI EXISTENTE

4.1. Descriere sit

Situl propus amenajării este reprezentat de curtea interioară a Casei Pătrate cu o suprafață totală de 1091,5 m2 (din care 521,4 m2 spațiu verde și 570,1 m2 suprafață construită).

Casa Pătrată se situează în municipiul Iași, strada Anastasie Panu, numărul 60, județul Iași, iar în această clădire își au sediul Prefectura Iași și Consiliul Județean Iași (Figura 4.1.).

Lucrările la proiectul "Casei Pătrate" au început în anul 1964 și s-au finalizat în anul 1969. Prisacariu C., în articolul "De ce este pătrată Casa Pătrată" (2002), menționează că principalele monumente – biserica Trei Ierarhi, școala "Gh. Asachi", Palatul Culturii și Casa Dosoftei – aflate în vecinătatea clădirii și faptul că pe fiecare latură a clădirii se află câte o stradă reprezintă cauzele principale pentru care, arhitectul Nicolae Vericeanu, a ales ca sediul administrativ să aibă formă pătrată și curte interioară.

Stilul clădirii este al casei tradiționale românești, cu prispe (Figura 4.2.). În proiectul inițial s-a propus folosirea de elemente ceramice non-figurative care, ulterior au fost înlocuite cu mozaic. (Bălinișteanu Otilia, 2007)

De la intrarea clădirii în funcțiune și până acum, nu au existat proiecte de restaurare, reabilitare sau conservare a clădirii și a curții interioare, fapt pentru care vegetația din interiorul curții a crescut haotic și inestetic.

Vegetația existentă în momentul de față este reprezentată de următoarele specii: Abies concolor, Betula pendula, Buxus sempervirens, Juglans regia, Juniperus communis, Magnolia soulangeana, Parthenocissus tricuspidata, Pinus nigra, Prunus avium, Quercus robur, Rosa sp., Spiraea vanhouttei, Syringa vulgaris, Thuja occidentalis, Thuja plicata și Tilia tomentosa.

Se poate observa în Anexa 1 cum aceste specii arboricole și arbustive nu au fost amplasate într-o anumită compoziție.

4.2. Analiza S.W.O.T.

Puncte tari

Principalul punct tare este reprezentat de clădire. Aceasta protejează sit-ul de noxele și poluarea fonică din jurul acesteia (Figura 4.3.). Astfel, se poate crea un spațiu de odihnă pentru angajații sediului administrativ ferit de poluarea urbană.

Puncte slabe

Aleile și platformele de odihnă sunt degradate (Figura 4.4); se propune restaurarea platformelor deoarece materialul este reprezentat din plăci de marmură frumos colorată, iar pentru alei se propune folosirea unui material de pavaj în nuanțe neutre.

Spațiul din apropierea accesului auto este folosit ca spațiu de depozitare a ghenelor de gunoi și a mașinilor astfel creându-se o zonă inestetică (Figura 4.5.). Se optează pentru mascarea zonei și distragerea atenției dinspre aceasta prin crearea unor puncte de interes în alte părți ale sit-ului.

Unele exemplare de Thuja nu au fost fasonate corespunzător, fapt pentru care acestea sunt degarnisite, iar unele, sub influența interperiilor și a zăpezii au fost distruse (Figura 4.6). Se propune eliminarea acestora deoarece sunt inestetice.

Exemplarele înalte de arbori într-un spațiu mic provoacă senzația de claustrofobie (Figura 4.7.). Astfel, speciile de Quercus, Juglans, Tilia și Pinus se doresc a fi eliminate, deoarece nu se pretează în realizarea compoziției propuse.

Oportunități

După cum bine se știe, Casa Pătrată nu are formă pătrată ci dreptunghiulară și din acest motiv, spațiul ocupat de curtea interioară este, de asemenea de formă dreptunghiulară. Această formă reprezintă un avantaj major pentru realizarea principalelor puncte de interes și realizarea de orizonturi false, astfel putându-se realiza iluziile de mărire a spațiului.

Deși clădirea este o instituție publică, curtea acesteia este privată. Acest lucru reprezintă un avantaj, deoarece numărul și fluxul de oameni care vor beneficia de aceasta este limitat. Astfel, vegetația va fi mai ușor întreținut.

Amenințări

Înălțimile mari ale arborilor existenți (Quercus, Pinus, Juglans etc.) pot reprezenta un pericol pentru clădire (Figura 4.7.). Exemplarele de Quercus și Juglans sunt amplasați prea aproape de clădire, astfel, ramurile exemplarului de Quercus invadează balconul, iar exemplarul de Juglans nu se poate dezvolta corespunzător.

CAPITOLUL 5

SCOP ȘI OBIECTIVE

5.1. Scopul proiectului

Scopul proiectului este de a repune în funcțiune curtea interioară a instituției prin reamenajarea spațiului. Această transformare se va realiza printr-o revitalizare compozițională și prin crearea unui spațiu intim de relaxare pentru angajații instituției.

Funcționalitatea de bază a curții mai sus amintite era cea de recreere și relaxare a personalului angajat. Odată cu trecerea anilor, datorită unei îngrijiri necorespunzătoare, curtea și-a pierdut aspectul estetic iar acest lucru a condus, încet-încet, la știrbirea funcțiunii de bază.

Momentan, această curte nu mai este folosită la potențialul său maxim, acest spațiu fiind folosit pentru depozitarea diferitelor materiale nefolositoare, iar de către angajați, doar pentru pauzele scurt.

După punerea în aplicare a proiectului și pentru o sustenabilitate cât mai mare a amenajării se impune să se acorde o importanță deosebită și întreținerii.

5.2. Obiectivele proiectului

Prin scopul mai sus menționat se dorește realizarea obiectivului general urmărit – crearea efectului de profunzime a spațiului prin utilizarea perspectivelor.

Necesitatea creării efectului de profunzime este dată de dimensiunea mică a curții și de faptul că este încadrată de ziduri de beton ce limitează privirea. Pentru a amenaja un spațiu verde de dimensiuni reduse, compozițiile vegetale trebuie foarte bine organizate.

Pentru a putea realiza obiectivul principal stabilit se vor urmări o serie de obiective specifice:

– Formarea de planuri spațiale:

Aceste perspective vor fi vizualizate de la accesele principale (accesul Prefecturii și accesul Consiliului Județean) (Anexa 3.). Pentru a crea aceste iluzii se va folosi în prim plan elemente care vor capta atenția destul încât să dirijeze privirea spre punctul de interes principal, planul de mijloc va fi reprezentat de curte, iar planul îndepărtat va fi reprezentat de zidul clădirii.

– Formarea de perspective aeriene:

În realizarea perspectivelor aeriene, modul de lucru este aproximativ asemănător cu cel de formare a planurilor spațiale. În cazul de față diferența a constat în intensitatea culorilor și a clarității obiectelor din fundal și a vegetației folosite.

– Reabilitarea materialului de pavare:

Acest lucru este esențial în atingerea obiectivului principal deoarece textura, forma, mărimea și culoarea materialelor de pavaj creează iluzia de mărire sau micșorare a spațiului. Astfel, pentru a crea iluzia de mărire se va utiliza material de pavaj de dimensiuni mici și culori neutre.

– Crearea zonelor de odihnă și relaxare:

Aceste zone sunt necesare pentru angajații sediului administrativ. Existența pauzelor în timpul programului de muncă este importantă pentru a se obține un randament ridicat din partea angajaților. Mediul în care angajații își petrec timpul este important. Astfel, utilizarea culorilor și crearea unui ambient plăcut relaxează personalul și îl încarcă de energie pozitivă, creativă, constructivă.

– Mascarea spațiului de depozitare a ghenelor de gunoi:

Deoarece spațiul în care se află Casa Pătrată este înconjurat de străzi, amplasarea ghenelor de gunoi este dificilă. Zona aleasă pentru depozitarea acestora nu este una ideală; ghenele de gunoi se află lângă accesul auto din interiorul curții. Nu există o zonă în care acestea să fie mutate, astfel încât s-a optat pentru mascarea acestei zone cu vegetație care în final vor distrage atenția.

CAPITOLUL 6

EXEMPLE DE AMENAJĂRI PEISAGISTICE

6.1. Curțile interioare

Deși izvoarele scrise menționează despre curțile interioare ale persanilor, grecilor și romanilor, cercetările demonstrează existența curților înterioare cu mult înainte, aproximativ din anul 3000 î.H. (Fowler R.A., 1989)

Datorită stilului aparte al construcțiilor în care sunt amenajate, acestea sunt foarte puțin cunoscute. În funcție de cerințele construcției, dacă este publică sau privată, aceste curți pot fi amenajate pentru un loc de repaus și relaxare sau pentru circulația interioară. (http://silvic.usv.ro/cursuri/arhitectura_peisagera.pdf)

Pentru acest tip de amenajări se poate adopta un stil liber peisager, care poate să redea un colț din natură. Pentru a realiza acest lucru ne putem folosi de diferite elemente vegetale, cum ar fi: specii ierboase, arbustive sau lemnoase, readucând natura în amenajare. Un al mod de amenajare al acestor curți este în stil geometric, cu vegetație tunsă, arabescuri și fântâni. (http://silvic.usv.ro/cursuri/arhitectura_peisagera.pdf)

Indiferent de stilul ales în amenajarea curților interioare, trebuie ținut cont de cerințele ecologice ale plantelor, habitusul plantelor, viteza de creștere, textura și culoarea acestora. (Sandu Tatiana, 2012) pentru a răspunde scopului principal ales la amenajare.

6.2. Studii de caz

În urma studiilor efectuate, în literatura de specialitate și navigării pe internet a fost destul de dificilă găsirea unor exemple concrete de curți interioare, similare temei alese, deoarece astfel de spații sunt o adevarată provocare pentru arhitecți și peisagiști deopotrivă. Astfel, studiile de caz descrise în paginile ce urmează s-au ales în funcție de criteriile necesare pentru atingerea scopului și obiectivelor lucrării de față: instituție publică, rol de relaxare, stimulare cognitivă, folosirea perspectivelor pentru crearea efectului de profunzime.

6.2.1. Camouflage View – Grand-Metis, Quebec, Canada

Câștigătoare a Festivalului Internațional al Grădinii Reford Gardens, Grădina Metis se localizează în Grand-Metis, Quebec, Canada (Figura 6.1.). Autorii acestui proiect, Aranda/Lasch – Benjamin Aranda, Chris Lasch, au dorit să multiplice în amenajare peisajele oferite de natură și crearea de zone de interes.

S-au realizat efecte de reflexie prin utilizarea de oglinzi de oțel ce pot ascunde imaginea din spate și se auto-ascund, în același timp.

În proiectul Camouflage View din Grădina Metis, aripioarele de oțel înclinate și cu orificii se amplifică interesul și curiozitatea trecătorilor, camuflând in același timp oamenii care trec prin apropiere, pierzându-i în fundal (Figura 6.2.). (Bridson D., 2012)

Acest proiect evidențiază contextul sit-ului, acela de pădure, în timp ce blochează imaginea care în mod normal s-ar vedea. Misterioasă și seducătoare în accelași timp, instalația îndeamnă vizitatorii să se apropie, în timp ce aceasta se pierde în peisaj (Figura 6.3.). Imaginile reflectate se schimbă dramatic odată cu mișcarea privirii și invită astfel vizitatorul să încercuiască peretele și să caute imaginea camuflată.

Efectul de iluzie este realizat prin plierea plăcii de oțel sub forma unor aripioare cu goluri la anumite intervale. Este o experiență misterioasă și iluzorie atunci când oamenii se văd pe ei înșiși amestecându-se cu mediul înconjurător, precum și prim-planul și fundalul se amestecă împreună. Prin această experiență de dizolvare și regenerare, proiectul se dezvăluie și esența locului este descoperită. (Bridson D., 2012)

În timp ce o experiență de camuflare testează percepția realității și a iluziei a oamenilor, o imagine reflectată și distorionată creată de o oglindă deformată generează distracție și curiozitate.

Instalarea oglinzilor în peisaj este o metodă rapidă de a împrumuta o scenă dintr-un loc și de a o plasa în prim-plan. Este inteligent și economic de a ne folosi de resursele peisajului deja existente în apropiere sau în depărtare, fie cel al mediului natural sau construit, față de a crea ceva nou. Prin explorarea sit-ului și contextului acestuia, se poate identifica dacă există o priveliște reprezentativă demnă de pus în evidență. (Bridson D., 2012)

Ca o strategie de încadrare, reflexia oglinzii evidențiază o imagine specifică prin încadrarea naturii fără margini într-o ramă, dirijarea centrului de interes spre o anumită scenă. Reflexia oglinzii nu numai că adaugă o altă scenă spațiului, dar și testează percepția oamenilor a ceea ce se află acolo și de unde se reflectă mai exact imaginea (Figura 6.4.).

Prin urmare, punctul de vedere, scenele țintă și relația spațială dintre cele două sunt cele ce determină plasarea oglinzii. (Bridson D., 2012)

6.2.2. Grădina Sun City – Takarazuka, Hyogo, Japonia

Aceste grădini interioare aparțin centrului de sănătate SunCity, localizat în Takarazuka, Hyogo, Japonia (Figura 6.5.)

Motivul alegerii acestor grădini se datorează formei acestora, de patrulatere (Figura 6.6.) asemănător temei alese în acest proiect.

Reședințele și spațiile publice au fost proiectate în jurul a patru terenuri sau curți: Curtea de Sosire, Curtea Fântânilor, Curtea, Bonsai, Curtea Bamboo. Primele două curți, Curtea de Sosire (Figura 6.7.) și cea în care sunt amplasate mici fântâni – Curtea Fântânilor (Figura 6.7.) – au fost proiectate pentru a se crea o legătură tematică și vizuală între ele. O apă curgătoare provenind din amonte intersectează Curtea de Sosire, înainte de a dispărea sub partea din față a clădirii. Reapare apoi în Curtea Fântânilor, un nivel mai jos, unde cursul de apă traversează o grădină modernă, cu suprafețe de plantări colorate și texturale. (http://swagroup.com/project/sun-city-takarazuka.html)

Cele două curți rămase, accesibile de la camerele publice, sunt predominant rezidențiale și sunt proiectate pentru a fi ușor de recunoscut.

Curtea Bonsai (Figura 6.9.) este la același nivel ca și Curtea de Sosire, și este accesibilă prin intermediul bibliotecii. În această curte toate plantările au trebuit să fie ridicate. Datorită programului care necesită spațiu pentru adunări în aer liber a grupurilor mari de oameni, Curtea Bonsai a fost concepută ca o galerie de bonsai, cu o alee pentru plimbare, un spațiu mare dedicat amplasării unei terase, precum și unele suprafețe cu gazon elevate. Această curte este completată apoi de jardiniere mari cu arbori, cu detalii amănunțite care să creeze imaginea unor bonsai. (http://swagroup.com/project/sun-city-takarazuka.html)

Curtea Bamboo (Figura 6.10.) este la același nivel ca și Curtea Fântânilor. Această curte are o grădină de relaxare, o piscină interioară și un loc amenajat cu facilități pentru exerciții. O terasă din piatră la sfârșitul curții dublează aceste activitatăți de relaxare și creează un spațiu de întâlnire pentru rezidenții acelei unități. (http://swagroup.com/project/sun-city-takarazuka.html)

Acest design peisagistic ia în considerare nevoile variate ale rezidenților, inclusiv de ridicare a peisajului pentru a fi ușor de vizualizat și pentru cei mai puțin mobili sau imobilizați la pat. Terasa centrală permite separarea peisajului între rezidenți și domeniul public și de asemenea, permite o mai bună monitorizare a spațiului de la cele două stații de asistență medicală. Plantările de arbori și pergola acoperită de Wisteria au un scop dublu: furnizarea de umbră și crearea unui peisaj.

Pentru o civilizație care este în strânsă legătură cu natura, peisajele mirifice din natură văzute într-un spațiu închis sunt o parte importantă a vieții de zi cu zi. Abordarea Sun City Takarazuka privind planificarea acestei curți a rezolvat această cerință destul de bine și de asemenea, a oferit o varietate de spații în aer liber pentru locuitorii mai activi, precum și întâlniri de grup mai mari. (http://swagroup.com/project/sun-city-takarazuka.html)

6.2.3. Small is Beautiful – Millburn, New Jersey, S.U.A.

Motivul alegerii acestei amenajări se datorează faptului că aceste curți interioare aparțin unei clădiri de birouri (Figura 6.11.). Aceste curți demonstrează că arhitecții peisagiști pot crea un design minunat și pot transforma radical mediul de lucru al oamenilor. (http://asla.org/awards/2006/06winners/263.html)

Curțile au fost create prin eliminarea acoperișului și modificarea structurii clădirii pentru a permite cerului și a condițiilor naturale să pătrundă adânc în interiorul sit-ului. Peisagiștii au lucrat cu arhitecții pentru a plasa cele două curți astfel încât, acestea să devină principalul punct de interes pentru persoanalul din clădire. (http://asla.org/awards/2006/06winners/263.html)

Elementele de bază în această amenajare sunt calitățile tactile și senzoriale ale materialelor și a destinației acestora ajutând la consolidarea diferențelor microclimatice în curți – s-a creeat o terasă în curtea de vest, unde este soare în timpul iernii, și o a doua terasă în partea opusă a celeilalte curți, care este umbrită în timpul verii. Un "râu" de bușteni tăiați plat, folosiți ca alei, leagă cele două curți prin stilul ales și materialele folosite (Figura 6.12.). Modelul de bușteni, recoltați de la nivel local, se lărgește pentru a crea platforme de odihnă și, în acelați timp, creează impresia unei zone din pădure. (http://asla.org/awards/2006/06winners/263.html)

Vegetația și materialele folosite unesc cele două curți într-un singur spațiu intim

În Figura 6.13. se poate observa sistematizarea vegetației folosite. În zonele A se află specii de Betula nigra ’Heritage’. Variind înălțimille arborilor și locația acestora se creează senzația de perspectivă. În zonele B s-au creat păduri miniaturale veșnic verzi folosind specii de Phylostachys aureosulacata. În zonele C s-a creat decor la nivelul solului cu ajutorul mușchilor, pietrei și lemnului combinate cu texturile speciilor de Plagiomnium cuspidatum, Helleborus orientalis ’Alba’, Dryopteris erythrosora și Narcissus tazetta. (http://asla.org/awards/ 2006/06winners/263.html)

CAPITOLUL 7

PROPUNERE DE AMENAJARE

7.1. Prezentarea generală a amenajării

Primul obiectiv al amenajării a fost crearea efectului de lărgime a spațiului. Pentru a putea realiza acest efect, în urma schițelor realizate (Anexa 3), sit-ul a necesitat schimbări majore.

Înainte de lucrarea de mobilizare a solului în vederea începerii lucrărilor, s-au realizat anumite modificări asupra aleilor. Acestea au fost îmbrăcate în plăci din piatră naturală în culori neutre, de dimensiuni mici și formă pătrată.

Aleea care face legătura între accesul Prefecturii și accesul auto (Figura 7.1.) a suferit o modificare majoră – aceasta a fost îngustată la jumătatea lățimii existente.

S-a dorit realizarea acestei operațiuni deoarece astfel, accesul automobilelor și staționarea acestora în curte va fi blocat. Prin îngustarea acestei alei se mărește suprafața verde din interior, ceea ce oferă posibilitatea de a masca cu ușurință spațiul de depozitare a ghenelor de gunoi, dirijând circulația persoanelor spre interiorul grădinii (Figura 7.2.).

În ceea ce privește vegetația, s-a optat pentru înlăturarea și păstrarea anumitor specii pentru a îndeplini scopul principal al lucrării.

Astfel, s-au înlăturat speciile: Abies concolor, Pinus nigra, Quercus robur și Tilia tomentosa deoarece aceste specii au dimensiuni foarte mari în comparație cu dimensiunea curții. Înălțimile foarte mari ale arborilor oferă senzația de claustrofobie, de micșorare a spațiului. Prunus avium va fi înlocuit cu Prunus cerasifera pisardii. Exemplarele de Thuja plicata, datorită îngrijirii necorespunzătoare, sunt degarnisite și oferă un aspect neîngrijit.

Dintre speciile de arbori și arbuști s-au păstrat anumite porțiuni din gardul verde de Spiraea, majoritatea exemplarelor de Thuja, exemplarele de Juglans, Magnolia, Betula și Syringa, și două din cele patru exemplare de Buxus aflate în dreptul accesului de la Prefectură. Exemplarele de Rosa vor fi transplantate.

Exemplarele de arbori și arbuști care s-au păstrat, vor fi integrate în diferite compoziții vegetale. Majoritatea vor forma paleta de culori de fundal pe care se va proiecta amenajarea.

Principalul punct de interes este reprezentat de Magnolia soulangeana care s-a folosit în zona de interes, ca exemplar solitar. Arborii din jurul acestuia au fost eliminați pentru a se putea crea perspectivele principale.

Se poate observa efectul de profunzime a spațiului prin crearea planurilor spațiale (Figura 7.3.).

Primul plan folosește culorile puternice ale speciilor de Rosa sp. și Berberis thunbergii. S-au realizat compoziții cu efect stimulativ ce atrag privirea și îndeamnă personalul să viziteze grădina. În același scop, au fost folosite compoziții joase pentru a dirija privirea liber către exemplarul de Magnolia.

Planul de mijloc este alcătuit din suprafața de gazon și compozițiile vegetale existente pe aceasta. S-a păstrat o parte din gardul viu de Spiraea vanhouttei, s-au adăugat exemplare pitice de Picea pungens gaulca, iar pentru a scoate „tabloul” din monotonie, s-au folosit grupuri contrastante prin culoare și anume: Euonymus fortunei, Berberis thunbergi, Hydrangea arborescens, H. macrophylla și Rosa sp. Magnolia soulangeana este pus în evidență și prin amplasarea la baza exemplarului a ierbii decorative de Carex brunnea variegata.

Planul îndepărtat este reprezentat de zidul clădirii și ferestrele acestuia în care se reflectă imaginea cerului. Intercalat cu aliniamentul de Thuja occidentalis s-a folosit Hibiscus syriacus, Spiraea vanhouttei, Chamaecyparis lawsoniana și Buxus sempervirens.

Același efect de profunzime al spațiului se poate observa și de la accesul Consiliului Județean (Figura 7.4.). Diferențele dintre cele două „tablouri” sunt repartiția elementelor din cele trei planuri.

În prim plan se regăsește iarba decorativă de Carex, exemplarul de Berberis și platforma de odihnă.

Planul de mijloc este reprezentat de gazon și exemplarul solitar de Magnolia, iar planul îndepărtat este reprezentat de plantația perimetrală de Thuja intercalată cu exemplare de Spiraea, Euonymus, Berberis, Hibiscus, Hydrangea și Picea.

Un alt punct de interes propus în amenajare este exemplarul de Prunus cerasifera pisardii. Acesta este scos în evidență cu ajutorul vegetației de culori deschise din fundal care contrastează cu culoarea roșu-vișiniu (Figura 7.5.).

În realizarea acestei compoziții s-a folosit principiul perspectivei atmosferice astfel: planul îndepărtat este reprezentat de culoarea deschisă a zidului clădirii și de imaginea cerului, oferind o imagine neclară, exemplare cu un colorit deschis și nuanțe reci – Betula pendula, Picea pungens glauca și Hydrangea – reprezintă planul de mijloc, iar în prim plan se află exemplarul de Prunus, acesta ieșind în evidență prin coloritul frunzelor vara și a florilor primăvara.

Un alt efect creat cu ajutorul compozițiilor vegetale este efectul de profunzime (Figura 7.6). Exemplarul de Syringa a fost folosit pentru a obtura privirea spre clădire și în același timp creează o microzonificare, creând un spațiu în spatele acestuia. Zidul clădirii este acoperit parțial cu Hedera pentru a forma un fundal exemplarelor de Picea, Juniperus și Buxus aflate în planul îndepărtat.

Efectul de profunzime este amplificat prin amplasarea unei oglinzi ce reflectă imaginea din jur.

Tot cu ajutorul oglinzii s-a creat efectul de perspectivă forțată (Figura 7.7.). Acest efect este evidențiat cu ajutorul materialului de pavaj, a formelor dreptunghiulare existente și a ramei oglinzii. Imaginea reflectată ajută la amplificarea perspectivei.

Locurile de odihnă existente au fost reabilitate și s-au adăugat module cubice reprezentând locuri de odihnă individuale (Figura 7.8.). Acestea vor avea un design asemănător cu cel al locurilor de odihnă existente.

7.2. Motivația utilizării speciilor

Speciile folosite în realizarea compozițiilor vegetale au fost atent selecționate prioritar în funcție de cerințele ecologice ale fiecărei specii în parte și pentru a răspunde scopului ales în fiecare compoziție.

7.2.1. Betula pendula. Familia Betulaceae

Betula pendula este caracterizat ca fiind un arbore de mărimea a II-a, ajungând la înălțimi de 20-25 m, având coroana fastigiată, rară și neregulată iar frunzele de culoare verde închis ce toamna se coloreză în galben. (Bernardis R.R., 2010)

Specia este decorativă prin portul plângător, scoarța de culoare albă ce se exfoliază circular și lujeri pendenți și lucitori (Figura 7.9.). (Sandu Tatiana, 2009).

În amenajarea propusă, exemplarele de Betula sunt utilizate pentru a crea un fundal contrastant care să scoată în evidență exemplarul de Prunus. Pentru a crea un fundal compact, compoziția este completată cu Picea pungens glauca și Buxus.

7.2.2. Chamaecyparis lawsoniana. Familia Cupressaceae

Specia de bază este carcterizată ca fiind un arbore de talie mare cu înălțimi de 25-60 m, coroană piramidală cu diametru cuprins între 0,9-1,7 m, tulpina dreaptă cu vârful curbat și ramificații dispuse în plan orizontal. (Bernardis R.R., 2012 și Sandu Tatiana, 2009)

Pentru a oferi o pată de culoare, în amenajarea de față s-a folosit Chamaecyparis lawsoniana 'Ivonne' (Firgura 7.10.). Această varietate oferă culoare prin foliajul verde deschis-auriu, iar în sezonul rece devine galben intens spre arămiu. Are un ritm de creștere lent și o înălțime maximă la maturitate de 6 m.

7.2.3. Juglans regia. Familia Juglandaceae

Juglans regia este descris ca fiind un arbore cu înălțimi de 30 m, tulpină groasă cu scoarță argintiu-cenușie și coronament sferic. (Sandu Tatiana, 2009)

Această specie prezintă lujeri viguroși, bruni-verzui, care în anul al II-lea devin bruni, lucitori. Florile apar înainte de înfrunzire. (Bernardis R.R., 2010 și Sandu Tatiana, 2009)

7.2.4. Juniperus horizontalis. Familia Cupressaceae

Juniperus horizontalis este caracterizat ca fiind o specie arbustivă lent crescătoare, cu port târâtor și cu dimensiuni cuprinse între 0,8-1 m înălțime și 3-4 m lățime. (Bernardis R.R., 2012 și Sandu Tatiana, 2009)

În amenajarea de față s-a ales varietatea 'Plumosa Compacta' (Figura 7.12.) pentru forma compactă de creștere, cu frunze verzi argintii vara și purpurii iarna pentru a oferi o culoare permanentă în toate perioadele de vegetație. Este folosit și ca acoperitor de sol sub exemplarul de Juglans .

7.2.5. Magnolia soulangiana. Familia Magnoliaceae

În amenajarea spațiilor verzi, speciile de Magnolia se folosesc izolat, în grup sau în marginea masivelor. Acestea sunt foarte apreciate datorită florilor ce apar uneori foarte timpuriu. (Bernardis R.R., 2010)

S-a dorit păstrarea exemplarului de Magnolia soulangiana existent ca exemplar izolat deoarece decorează prin portul său și florile sale, oferind un centru de interes major.

7.2.6. Picea pungens. Familia Pinaceae

S-a optat pentru acest exemplar deoarece oferă decor pe toată perioada anului prin coloritul frunzelor de un alabstru-argintiu foarte intens, având o talie mică și un coronament sferic cu ramificații dense (Figura 7.14.). (Bernardis R.R., 2012)

Acesta este folosit în amenajarea propusă pentru a oferi luminozitate compozițiilor și un fundal permanent.

7.2.7. Prunus cerasifera. Familia Rosaceae

S-a optat pentru această specie deoarece este extrem de decorativă primăvara prin coloritul florilor roze, iar în restul perioadei de vegetație decorează prin frunzele purpurii (Figura 7.15.) (Sandu Tatiana, 2009). Prunus cerasifera 'Pissardii' este o specie cu dimensiuni până în 8 m, cu tulpină neregulată, scoarță netedă, de culoare cenușie și lucitoare (Bernardis R.R., 2011)

7.2.8. Thuja occidentalis. Familia Cupressaceae

Thuja (Figura 7.16.) este un arbore cu creștere lentă, care la maturitate ajunge la înălțimea de 15 m. (Bernardis R.R., 2012)

Exemplarele de Thuja existente, normal dezvoltate, au fost păstrate deoarece oferă un fundal verde pentru compozițiile vegetale create. S-a dorit aducerea de noi exemplare pentru a crea o plantație perimetrală care să încadreze întreaga compoziție.

7.2.9. Berberis thunbergii. Familia Berberidaceae

Pentru un contrast de culoare s-a ales specia Berberis thunbergii 'Atropurpurea' (Figura 7.17.a.). Această specie decorează prin frunzișul de culoare purpurie, care tomna devine carmin (Bernardis R.R., 2010). Înălțimea maximă de creștere este de 2,5 m, dar se va menține prin tăieri până la înalțimea maximă de 1 m.

Pentru decorul jardinierelor s-a ales specia Berberis thunbergii 'Atropurpurea Nana' (Figura 7.17.b.). Elementele decorative sunt asemănătoare cu specia precedentă, însă înălțimea maximă de creștere este de 30-50 cm.

7.2.10. Buxus sempervirens. Familia Buxaceae

Deși este un arbust care poate ajunge la înălțimi de până la 5-6 m, însă acesta poate fi menținut la înălțimi mici prin tăieri. (Bernardis R.R., 2010)

În amenajarea de față este folosit pentru decor pe toată perioada anului, decor oferit de frunzele persistente, mici, de culoare verde închis și lucioase (Figura 7.18.). S-a dorit păstrarea a două din cele patru exemplare deja existente.

7.2.11. Cotoneaster dammeri. Familia Rosaceae

Motivul alegerii speciei Cotoneaster dammeri 'Radicans' (Figura 7.19.) pentru decorarea jardinierelor se datorează portului său, acesta fiind un arbust lipit de sol, cu frunze persistente, de culoare verde închis și lucitoare. (Bernardis R.R., 2010)

7.2.12. Euonymus fortunei. Familia Celastraceae

Fiind o specie cu port târâtor, Euonymus fortunei 'Emerald n Gold' (Figura 7.20.) este folosit pentru decorarea jardinierelor și pentru a oferi o pată de culoare galbenă în compozițiile vegetale regăsite în întreaga amenajare. Confom descrierii, frunzele sunt persistente (Bernardis R.R., 2010), astfel oferind decor pe toată perioada anului.

7.2.13. Hedera helix. Familia Araliaceae

Hedera helix, fiind o liană, în amenajarea de față s-a folosit pentru decorarea zidurilor. Pentru o nuanță de verde închis, s-a optat pentru varietatea 'Mein Herz' (Figura 7.21.)

Această liană poate ajunge la o lungime de 30 m ce se fixează pe ziduri și arbori, iar dacă nu are suport de susținere, devine târâtoare îmbrăcând solul. (Bernardis R.R., 2010)

7.2.14. Hibiscus syriacus. Familia Malvaceae

În amenajarea de față, exemplarele de Hibiscus syriacus s-au folosit pentru a oferi decor cu ajutorul florilor de un roșu-violaceu în perioada verii (Figura 7.22.). (Bernardis R.R., 2010)

Această specie este un arbust ce ajunge la înălțimi de până la 3-4 m, însă poate fi menținut la înălțimi joase prin tăieri. Prin tăieri scurte ale lujerilor în perioada primăverii se stimulează o înflorire abundetă. (Bernardis R.R., 2010)

7.2.15. Hydrangea arborescens. Familia Saxifragaceae

S-a ales această specie deoarece decorează prin florile albe ce înfloresc în perioada verii (iunie-iulie), suportă o umbrire ușoară și are o creștere între 0,8-1 m, rareori 3 m (Figura 7.23.). (Sandu Tatiana, 2009)

În amenajarea de față, varietatea 'Soeur Therese' v-a oferi luminozitate compozițiilor.

7.2.16. Hydrangea macrophylla. Familia Saxifragaceae

Motivul alegerii speciei de Hydrangea macrophylla 'Bluewave' (Figura 7.24.) se datorează coloritului florilor de un violaceu-albăstrui ce decorează în perioada verii. (Bernardis R.R., 2011)

7.2.17. Rosa sp.. Familia Rosaceae

S-a dorit păstrarea exemplarelor de Rosa deoarece oferă decor în perioada verii prin florile care înfloresc continuu.

Exemplarele au fost transplantate și integrate în compozițiile vegetale create pentru a oferi pete de culoare și pentru a atrage atenția prin coloritul roșu al florilor (Figura 7.25.).

7.2.18. Spiraea vanhouttei. Familia Rosaceae

Spiraea vanhouttei (Figura 7.26.) este un arbust ce ajunge până la 2 m înalțime, însă este menținut prin tăieri la înălțimea dorită. Această specie este preferată pentru formarea gardurilor vii în parcuri și grădini, găsindu-se și în această situație, tot sub formă de gard viu.

Existența gardului viu de Spiraea a ușurat crearea fundalului punctului de interes principal. Pentru un plus de culoare, s-a completat cu specii de Hydrangea, Rosa, Buxus, Euonymus și Berberis.

7.2.19. Syringa vulgaris. Familia Oleaceae

După cum se poate observa în imagine (Figura 7.27.), s-a dorit păstrarea exemplarelor de Syringa existente deoarece au o volumetrie adecvată pentru amenajarea propusă, obturând vederea și oferind o imagine graduală a compoziției vegetale aflate după acestea. Înflorirea acestei specii are loc în luna mai, oferind decor și prafum cu jutorul florilor de culoare liliachie.

7.2.20. Carex brunnea. Familia Cyperaceae

S-a ales această specia deoarece Carex brunnea 'Variegata' formează o tufă densă ce crește până la 80 cm înălțime ideală pentru a decora marginile platformelor de odihnă (Dumitraș Adelina, 2010). Frunzele animă spațiul sub adierea vântului, iar coloritul de un verde-gălbui oferă o încadrare luminoasă a aleilor.

7.3. Devize

Pentru a afla bugetul total necesar în realizarea unui proiect de amenajare, trebuie să ținem cont de costuri și cheltuieli. Se întocmesc devize cu cheltuieli aproximative pentru necesarul de plante (Tabelul 7.1.), necesarul de forță de muncă și materialele folosite (Tabelul 7.2.).

Costurile pentru realizarea acestui proiect se ridică la suma de 26371,80 RON (Tabelul 7.3.), fără a se lua în calcul costurile necesare pentru întreținere.

CONCLUZII

Pe baza studiilor și a cercetărilor efectuate în lucrarea de față și pe baza propunerii de amenajare, s-a ajuns la următoarele concluzii:

Pentru a obține un efect de adâncime sau profunzime s-au pus în aplicare principiile de bază ale perspectivei.

Pentru o bună sistematizare a spațiului, s-au folosit caracteristicile spațiale ale plantelor, acestea sunt oferite de formă, textură, mărime și viteza de creștere. Fără aceste elemente de bază, nu ar fi fost posibilă realizarea unei compoziții vegetale unitare.

Amenajarea spațiului nu s-ar fi putut efectua fără o descriere detaliată a situației existente și fără o analiză S.W.O.T., care să conducă spre repartizarea cât mai optimă a speciilor. Sit-ul ales a necesitat schimbări majore în ceea ce privește vegetația, atât din punct de vedere estetic, cât și compozițional.

Studiile de caz alese au oferit informațiile necesare pentru crearea propunerii de amenajare și atingerea obicetivelor și scopului lucrării.

Obiectivul principal al lucrării, crearea efectului de profunzime prin utilizarea perspectivelor, a fost atins astfel:

Pentru evidențierea principalului punct de interes, reprezentat de exemplarul de Magnolia, s-au creat palnuri spațiale cu ajutorul compozițiilor vegetale și a elementelor arhitecturale.

În realizarea perspectivelor aeriene, modul de lucru este asemănător cu cel de formare a planurilor spațiale, diferența constând în folosirea de intensități diferite ale culorilor și diminuarea clarității obiectelor din fundal și a vegetației.

Un rol de o importanță majoră în redarea iluziei de profunzime în amenajarea spațiilor închise sau de mici dimensiuni, îl reprezintă obiectele reflectorizante, în lucrarea de față fiind folostiă oglinda și textura fină a materialelor de pavaj.

Cu ajutorul compozițiilor vegetale folosite s-au creat peisaje relaxante, acestea oferind posibilitatea de a îmbunătăți calitatea vieții oamenilor și de a crea spații cu o estetică aparte.

BIBLIOGRAFIE

Annheim R., 2011 – Arta și percepția vizuală – o psihologie a văzului creator. Ed. Polirom Iași.

Assunto R., 1986 – Peisajul și estetica – vol. I și II. Ed. Meridiane, București.

Bălinișteanu Otilia, 2007, Înainte de ’89 nu puteai să construiești decât la anumite distanțe, cu spații verzi, http://ziarullumina.ro/interviu/inainte-de-a89-nu-puteai-sa-construiesti-decat-la-anumite-distante-cu-spatii-verzi [accesat la 07.10.2013]

Bernardis R.R., 2010 – Arboricultură ornamentală – vol. 1. Editura Ion Ionescu de la Brad Iași.

Bernardis R.R., 2011 – Arboricultură ornamentală – vol. 2. Editura Ion Ionescu de la Brad Iași.

Bernardis R.R., 2012 – Arboricultură ornamentală – vol. 3. Editura Ion Ionescu de la Brad Iași.

Bridson D., 2012 – Courtyard Housing Study. Sustainable Urban Design, Lund University

Carmazinu Cacovschi V., 1978 – Peisajul estetic vitalizant. Editura Științifică și Enciclopedică, București.

Cotea V.V., 2000 – Podgoriile și vinurile României. Ed. Academiei Române, București.

Dumitraș Adelina, Zaharia D., Singureanu V., Sabo Gerogeta, 2008 – Principii generale de proiectare și amenajare a spațiilor verzi. Editura Academic Pres, Cluj-Napoca.

Dumitraș Adelina, 2010 – Compoziții florale utilizate în amenajări peisagistice. Ed. Mediamira, Cluj-Napoca.

Filimon L., 1993 – Psihologia percepției. Ed. ALL, București.

Fowler R.A., 1989 – Courtyard Gardens of Vancouver. A study of the Contemporary Urban Landscape. Degree of Master of Arts, Simon Fraser University.

Goldfinger E., 1941. The Sensation of Space, Arhitectural Review, November 1941.

Gombrich E. H.,1973 – Artă și iluzie. Ed. Meridiane, București.

Hansen Gail., 2010, Basic principles of Landscape Design, http://edis.ifas.ufl.edu/mg086 [accesat la 30.01.2014]

Havel M., 1980 – Tehnica tabloului. Ed. Meridiane, București.

Higuchi T., 1983 – The Visual and Spatial Structure of Landscape. Mass: MIT Press, Cambridge.

Iliescu Ana-Felicia, 2003 – Arhitectură peisageră. Ed. Ceres, București.

Jakobsen P., 1977. Shrubs and Ground Cover, in Clouston, B. (ed) Landscape Design with Plants, London: Heinemann.

Landenne A., 1997 – Initiation a la composition des projets. I.S.I., Gembloux, Belgique.

Manera D., 1985 – Corso rapido di disegno. Editura De Vecchi, Milano.

Prisacariu C., 2002, De ce este pătrată Casa Pătrată, http://ziaruldeiasi.ro/local/iasi/de-ce-este-patrata-casa-patrata~ni2mas [accesat la 07.10.2013]

Robinson N., 2004 – The planting design handbook – 2nd edition. Editura Ashgate, England.

Sandu Tatiana, 2009 – Arboricultură ornamentală. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași.

Sandu Tatiana, 2012 – Arhitectura peisajului-curs pentru licență. Editura PIM, Iași.

Velea Silvia, 2007, Perspectivă, http://galeriadearta.com/dictionar/perspectiva-251.htm [accesat la 19.11.2013]

Whiting D., De Jong J., 2013, Principles of Landscape Design. http://ext.colostate.edu/mg/

gardennotes/413.html [accesat la 23.09.2013]

http://iasi.insse.ro [accesat la 08.10.2013]

http://apmis.anpm.ro/files/apm%20iasi/rapoarte%20anuale/2009.pdf [accesat la 23.10.2013]

http://maps.google.com [accesat la 16.11.2013]

http://mattereal.com/Files/English/Matte_Painting_Perspective_5_English.htm [accesat la 21.11.2013]

http://descopera.org/perceptia-multistabila/ [accesat la 13.12.2013]

http://itza.ro/blog/pamantul-e-plat-la-fel-si-cerul/) [accesat la 22.02.2014]

http://romaniancoins.org/iasi/html/depemoldova.html [accesat la 13.03.2014]

http://creeaza.com/familie/arta-cultura/pictura-desen/DESEN-IN-PERSPECTIVA174.php [accesat la 22.03.2014]

http://studentie.ro/referate/fizica/referat-iluzii-optice_i46_c977_63691.html [accesat la 08.04.2014]

http://descopera.org/perceptia-multistabila/ [accesat la 12.04.2014]

http://voronet.dexonline.ro/definitie/perspectiv%C4%83 [accesat la 06.05.2014]

http://swagroup.com/project/sun-city-takarazuka.html [accesat la 22.05.2014]

http://asla.org/awards/2006/06winners/263.html [accesat la 26.05.2014]

http://silvic.usv.ro/cursuri/arhitectura_peisagera.pdf [accesat la 01.06.2014]

http://photosjardinsdemetis.com/english_publique/) [accesat la 03.06.2014]

http://la-gradina.blogspot.com [accesat la 09.06.2014]